[email protected] 579 – 580ateneu.info/wp-content/uploads/at2017_11-12net1.pdf · prezentare a...

Nr.579 – 580

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România •• Anul 53 (serie nouã) • noiembrie – decembrie 2017 • 3,00 lei •

Elena CIOBANU

Un papãamerican

pagina 9

• Ilustraþia acestei ediþii: reproduceri dinalbumul „Saloanele Moldovei – 2017“,

ediþia a XXVII-a, Chiºinãu – Bacãu

Nicoleta FLOREAN

Prozã scurtãcu parademoni

ºi urzealã comunistã

pagina 25

Carmen MIHALACHE

Fest(in)

pe Bulevard,

aproape

de public

pagina 16

Nora IUGA:

„Sã ne întoarcemla valorilespirituale!“

– [...] Bunica mea a fost subretã. La Operetã era o trupãitinerantã a marelui Leo ºi ea era subretã. Îmi povesteaamintirile ei, ºi în momentul în care am vãzut scena aici, înBacãu – foarte interesant! –, s-a creat filmul în mintea meaºi am avut senzaþia cã aºa trebuie sã fi fost în vremea aceeacând bunica cutreiera oraºele de provincie din þarã ºi apãreape scene improvizate. Vã daþi seama cã am fost propulsatãîntr-un trecut îndepãrtat ºi sunt absolut convinsã cã în timpullui Alecsandri ºi în timpul lui Bacovia exista exact genul ãstade spectacole, cu trupe stradale. A fost primul lucru carem-a ºocat în Bacãu. M-a fãcut sã-l iubesc, pentru cã amînceput sã plâng uitându-mã la scena aceea de parcã mi-aºfi regãsit – cum sã zic? – un fel de antecopilãrie.

pagina 4

SSããrrbbããttoorrii ffeerriicciitteeSSããrrbbããttoorrii ffeerriicciitteeppeennttrruu ttooþþ ii cc ii tt ii ttoorr ii ii

ºº ii ccoollaabboorraattoorr ii ii nnooººttrr ii !!LLaa mmuullþþii aannii!!LLaa mmuullþþii aannii!!

•• CCããttãã ll iinn AApprrooff ii rree ii (( IIaaºº ii )) ––PPrr iieetteenniiee nneeccoonnddii þþ iioonnaattãã

21 noiembrie 2017 este datacând George Bacovia a reintratîntr-un spaþiu pe care-l poaterevendica oricând: bibliotecaGimnaziului din Bacãu (azi,Colegiul Naþional „FerdinandI“). Nu amfiteatrul (s-a propusiniþial ca aceastã salã publicãsã primeascã numele poetului;este foarte potrivitã însã opþi-unea pentru Solomon Marcus,academicianul care a confe-renþiat de câteva ori acolo ºiale cãrui cuvinte miezoase auintrat în substanþa pereþilor), nuliceul („Principele Ferdinand“ afost numele dat de la început),ci lãcaºul de luminã care estebiblioteca. Revenirea lapatronimul „George Bacovia“(aºezat pe firma liceului în adoua jumãtate a secolului tre-cut ºi coborât de acolo în primiiani de dupã „Marea revoluþiedin decembrie“, cum se expri-ma cineva) este imposibilã, nuºi readucerea bustului poetuluipe soclul gol din parcul ºcolii,vizavi de rege. Era nevoie decide un gest reparatoriu laadresa memoriei scriitorului

care a dat, împreunã cu VasileAlecsandri, identitate Bacãului,dar abia acum s-a întâmplatconjuncþia a trei aºtri numerici:150 (de ani de la înfiinþareaGimnaziului), 125 (de ani de lafondarea bibliotecii ºcolii) ºi 60(de ani de la stingerea din viaþãa poetului).

Propunerea SocietãþiiCultural-ªtiinþifice „VasileAlecsandri“ Bacãu a fostacceptatã de corpul profesoralºi de Consiliul de administraþieal Colegiului, aºa încât, la o zidupã inaugurarea Amfiteatrului„Solomon Marcus“ ºidezvelirea plãcii omagiale (20nov. 2017), au avut loc, înprezenþa viceprimaruluiDragoº ªtefan, ceremoniadezvelirii firmei „BibliotecaGeorge Bacovia“ ºi un colocviudespre istoricul liceului. Într-unspaþiu generos (amenajat încãdin vremea directoratului prof.Adrian Horodnic), în prezenþaa peste 30 de elevi de liceu,am vizionat un film deprezentare a Bibliotecii ºi apoicu toþii am adus un meritat

„Omagiu înaintaºilor“, vorbinddespre G. Bacovia, Al. Piru,Viorel Alecu, George Bãlãiþã,Marin Cosmescu-Delasabar,Ioan Mitrea º.a. Au rezultatadevãrate portrete de intelec-tuali, cu concursul scriitorilor ºiprofesorilor bãcãuani: ViorelSavin, P. Isachi, GrigoreCodrescu, Eugen Salahoru,Gh. Iorga, Gh. Neagu, DoruCiucescu, Ioan Curpãn, IoanDãnilã. Ne-au susþinut profe-sorii Roxana ªova, MihaelaSavin, Nicoleta Nistor, dar ºiMariana Codrescu, SuzanaAlexandrescu ºi AurelJãmnealã. Nu putea fi ocolitsubiectul „Alecsandri“ („care s-a nãscut aici, în Bacãu, nuaiurea“, a þinut sã punctezeGh. Neagu, cu un degetîndreptat ferm cãtre pãmântulde sub noi). Mihaela Chelaru,directoarea Arhivelor StatuluiBacãu, a oferit copiile a douãdocumente, iar Gruie Piticar apropus o combinaþie con-ciliantã pentru o posibilã denu-mire a Colegiului: „Ferdinand –Bacovia“, dupã modelul

Universitãþii „Babeº – Bolyai“din Cluj-Napoca. Entuziasmatãde reuºita acþiunii, GabrielaSaveluc, bibliotecara, a propussã ne vedem periodic la „Orade culturã“, în acelaºi spaþiu.

A urmat inaugurarea, înlocalul vechi, a Holului„Bacovia“, gândit (de directoriiNicu Harasemciuc ºi NicoletaZãrnescu) ca un pandant alceluilalt hol, destinat principeluiFerdinand. Un bust al poetului,

facsimile, fotografii ºi, maideparte, medalioane alefoºtilor elevi sau profesori dauo vizibilã notã instructivã, dar ºiesteticã. Ne-au mai conduspânã la holul central„Ferestrele“ lui Aurel Stanciu ºiportretul poetului (deConstantin Doroftei), recuperatºi adaptat de ingeniosulRemus Lupu.

I. DÃNILÃ

noiembrie – decembrie 20172

ateneu

Colegiul Naþional „Ferdinand I“ – 150

Poetul,reprimit în Cetate

Revista de culturã ATENEUIniþiator al seriei noi (1964): Radu CÂRNECI

• Redacþia: Bacãu, Str. Caiºilor, nr. 7 • Tel./fax: 0234-512497 • • e-mail: [email protected] • Materialele nepublicate nu se restituie. •

• Tipãritã la Tipografia „ELENA“ Bacãu • www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu,

cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317

Director: Carmen MIHALACHERedactori: Ioan DÃNILÃ, Adrian JICU (redactor asociat),

Marius MANTA, Dan PERªA, ªtefan RADU, Violeta SAVU

• Contabilitate: Alina GRIGORAª • Culegere texte: Mãdãlina Olaru • 5948465000072

07

Fragmentarium

OO ssuummãã ddee pprree--vveessttiirrii„ARMONII ÎN TIMP“. În condiþiile în care posturile publice de

radio difuzeazã preponderent muzicã în limba englezã, oinstituþie bãcãuanã (ªcoala Popularã de Arte ºi Meserii) aorganizat cu succes a doua ediþie a Festivalului Artelor. Lasecþiunile „Muzicã popularã“ ºi „Canto muzicã uºoarã“ auexcelat limba românã ºi talentul tinerilor.

BOGÃÞIE, NU GLUMÃ. „Zilele Bibliotecii Judeþene G. T.Kirileanu Piatra-Neamþ“ s-au încheiat cu o triplã lansare decarte (despre zestrea spiritualã a Mãnãstirii-Neamþ, scoasãla luminã de arhim. Benedict Sauciuc, stareþul aºezãmântu-lui), ºi cu acordarea titlului „Cartea anului“ unei producþii dela Editura „Cetatea Doamnei“: „Ancadierul“, de LucianStrochi. În deschidere, cantautorul bãcãuan Florin Þuþuianune-a delectat cu „Limba româneascã“ (mereu frumoasã), dincartea premiatã.

UN GHID PENTRU FIECARE. Casa Corpului Didactic „GrigoreTabacaru“ Bacãu ne-a oferit o bunã „Iniþiere în artele plas-tice“, prin cartea Georgetei Rusu-Manea, educatoare dinSascut. Au apreciat-o Maria Mãtãsaru, Vasile Molan, GabrielLeahu, Aurel Stanciu ºi Ioan Dãnilã, care au convins cãdesenul e o formã de comunicare a (pre)ºcolarului.

OCTOMBRIE AL BACÃULUI. Secþia Periodice a BiblioteciiJudeþene „C. Sturdza“ Bacãu a actualizat data naºterii urbeilui Alecsandri ºi Bacovia (6 oct. 1408) cu secvenþe din presalocalã de ieri ºi de azi. La 23 dec. 1973, C. Dima-Drãganscria despre înãlþarea în Bacãu a steagului Revoluþiei de la1848.

TOT O PREVESTIRE. Bicã-Nelu Cãciuleanu, semnalat ºi derevista noastrã, deþine „Premiul naþional pentru prozã MihailSadoveanu“ pe 2017. În salonul Muzeului „C. Hogaº“ l-amascultat mai întâi pe C. Dram, despre „M. Sadoveanu, pre-vestitorul“.

NEMURITORII. Cine a spus cã a murit romanþa? VasilePohoaþã, de la Radio-România Iaºi, are grijã sã difuzezeuitata specie în minutele emisiunii „Un cântec pentrufiecare“. La „Rapsodiile de toamnã“ (Teatrul de Varã „RaduBeligan“ din Bacãu), a procedat la fel solista de muzicãpopularã Zinaida Bolboceanu, din Chiºinãu.

VISURILE UNEI VIEÞI. „58 de ani de activitate artisticã… Cebogat sunt!“ Îl credem pe Stelian Preda, care a promovatmereu trãirea prin emoþie. Cartea despre el, „Vieþile unui vis:teatrul“, este un posibil vademecum al actorului deplin.

RÃSPUNDEM… TELESPECTATORILOR. Virgil Ianþu ºi-a lãu-dat concurentul de la „Câºtigã România“ pentru cã a ºtiut devasluianul Constantin Tãnase, dar ºi-a lãsat publicul de laTVR 2 fãrã rãspuns la întrebarea „Unde s-a nãscut Stroe?“ªtim noi: la Gâºteni, comuna Rãcãciuni, judeþul Bacãu.

Al. IOANID

cronica literarã

noiembrie – decembrie 2017 3

Din acelaºi aluat cu Manuscrisulfanariot, recentul Mâþa Vinerii(POLIROM, 2017) continuã explorarearesurselor nebãnuite ale lumii dâm-boviþene de altãdatã, reconstituind-o nudoar în datele ei exterioare, ci în ceeace are ea mai intim: credinþe, practici,mentalitãþi, tabuuri etc.

Romanul valorificã, inteligent, o le-gendã despre Vrãjitoarea Verde, intratãîn mentalul colectiv drept Mâþa Vinerii.Textul urmãreºte, pe mai multe paliere,destinele unei familii de vrãjitori, avândîn prim-plan aventurile unei fete depaisprezece ani, menitã a trãi o expe-rienþã magicã în Bucureºti, unde treceprintr-o serie de peripeþii, care sunt, defapt, un pretext pentru a sonda o lumet(r)ainicã ºi fascinantã. Nevoitã sã fugãdin Braºov, ea vine în capitala ÞãriiRomâneºti în cãutarea cuviosuluiZãval, personaj misterios în jurul cãreiase þese o intrigã demnã de un romanpoliþist. Pâtca (fiindcã aºa este numitãfata) îl gãseºte pe bãtrân înjunghiat ºiporneºte, detectivistic, pe urmele crimi-nalului, într-un decor balcanic, populatde turcii musaipului Ismail Bina Emeni,de greci revoluþionari, de arnãuþi sârbiºi de robi þigani.

Pe fundalul efemerei domnii a luiCotfas grecul (care va muri, în spiritulvremii, decapitat), se fac ºi se desfacintrigi politice sau amoroase, avându-lca pretext pe Silicã bucãtarul, rãpit detiranul fanariot de pe moºia frumoaseiºi bogatei Caterina Greceanu. Pion pecomplicatul eºicher al Bucureºtilor,þiganul nu e un bucãtar oarecare, ci unpersonaj cu totul special, dovedindu-se,în final, un mesager dintr-o altã lume,un mixator din casta satorinilor. Lezatã,Caterina va unelti împotriva lui Cotfas,reuºind sã adune cele 400 de pungi degalbeni necesare cumpãrãrii tronului, înbuna tradiþie a epocii fanariote. Nu vaapuca sã se bucure nici de cãsãtoria cufascinantul Henri Dubois de Saint-Maurice, secretar al consulului francezla Bucureºti, ºi nici sã savureze gustuldulce al rãzbunãrii, fiindcã moareotrãvitã accidental, lãsând în urmã oenigmã.

Dincolo de armãtura realistã, roma-nul se deschide cãtre semnificaþii dealtã naturã, fiind înþesat cu reþete ºielixiruri, cu practici ºi ritualuri magice,cãci principalele personaje au existenþeduble. Ceva misterios pluteºte asupraBucureºtilor populaþi de personajestranii ca spiritistul Perticari, popaOgaru (de la Biserica Dintr-o Zi) sauMâþa Vinerii. O lume în care „singurarealitate care i s-a dat unui om esteSator“ ºi care ascunde taine de

nepãtruns pentru profani. Aici se între-taie drumurile ºi destinele unor aleºi dincasta satorinilor, care poartã povaraunor taine ce se vor lãmuri abia sprefinal, când „vocea bucãtarului“ (pe postde epilog) ºi scrisoarea Moºiculuidezvãluie cã, în fapt, nepoata Pâtca eadevãrata Mâþã a Vinerii ºi cã aventuraei s-a înscris într-un scenariu iniþiatic.

Vittezzacuvinnttelorr

Deºi mai estompatã faþã deManuscrisul fanariot, dimensiunea teo-retizantã a cãrþii nu lipseºte. Ea vizeazãcondiþia povestitorului, care nu trebuiesã fie nici „vanitos“ ºi nici „ºmecher“, ci,pur ºi simplu, „cinstit“. Sã îl asculþi cuplãcere, fãrã sã ai sentimentul cã vreasã obþinã ceva de la tine. Or tocmaiasta face Doina Ruºti, într-un text carete prinde de nas, în care aventura ºisuspansul te þin cu sufletul la gurã.Existã undeva, spre final, un pasaj re-velatoriu pentru înþelegerea concepþiei

sale despre scris. Este vorba despreadmiraþia mãrturisitã deschis de cãtrenaratorul-personaj faþã de abilitateapitarului Perticari de a interesa, de a fiîn centrul atenþiei: „Un om în stare sãumple oraºul de zvonuri mi se parecineva de mare valoare. E un creator.Cuvintele lui prind o vitezã fãrã egal. ªisã nu credeþi cã trec din ureche în ure-che! Ci alege câteva, nu foarte multe,pe care se preface cã le considerã decea mai mare încredere pentru a lepune în pâlnie un secret capital. Acestfãuritor al Istoriei are întotdeauna ºi-unpersonaj, cineva cu propria poveste,cum era Perticari. Dar cine era marelezvonar din spatele spiritistului – n-a-veam habar!“ E în aceste rânduri cheiaînþelegerii scrisului sãu, care vizeazãtocmai aceastã capacitate demiurgicã aprozatorului de a fi „zvonarul“, de a ficel care pune în circulaþie povestea,stârnind curiozitatea lumii.

SSavoarreacuvinnttelorr

Iar cuvintele Doinei Ruºti nu au doarvitezã, ci ºi savoare. Savoarea proza-torului care ºtie sã jongleze cu subti-litãþile limbii române, pigmentându-ºidiscursul cu grecisme (specifice lumiifanariote) ºi cu latinisme (specifice for-mulelor magice invocate). Fraza curgefiresc, dar ispititor, recreând atmosferaBucurescilor de la început de secolal XIX-lea, într-o cadenþã bine cântãritã.Efectele sunt permanent cãutate, prinformulãri aforistice niciodatã stridente.Pentru cã dincolo de savoare, existã untâlc al vorbelor, care nu-s întâmplã-toare. Chiar atunci când face divagaþiisubþiri asupra limbajului, autoarea ºtiesã fie agreabilã, punând în miºcare omaºinãrie lingvisticã ingenioasã.Disertaþia savant-indignatã asupracuvântului „fatã“ meritã citatã ca ilus-trare a mecanismului care pune înmiºcare savoarea cuvântului: „Douãcuvinte mã fãcurã sã-l urãsc pe nãsos,

care mai fusese ºi plãtit sã mã apere,iar acestea erau mãritiº ºi copilã.Primul nu mai are nevoie de explicaþii,fiind la mintea cocoºului cã mã insulta.Însã despre celãlalt trebuie sã spun cãmi se pare umilitor pânã în mãduvã.Când eºti copilã eºti un fel de rahat. Nueºti nici copil, nici adult. Nu mai eºti detrecut cu vederea, dar nici atât de mareca sã intri în lume. ªi eºti fatã, prinurmare, incapabilã de treburi care-arputea fi luate în seamã. Nu poþi finumitã coconiþã, cum îmi zicea nevastabucãtarului, ºi nici jupâneºicã mãcar. Ocopilã e un fel de gunoi aruncat întrelumi. Tocmai de aceea de-o copilã nupoate decât sã-þi fie milã, iar dacã copi-la e cumva cu nasul pe sus, devine ofãtucã bunã de cãlcat în picioare“.

Spectacolul lexical devine de-a drep-tul copios în paginile dedicate lui Silicãºi meselor sale fastuoase, pe care legãteºte dupã „Cartea bucatelor rele“. Elnu e un simplu bucãtar, ci e din tagmaacelora pentru care pregãtitul bucatelorare conotaþii erotico-mistice, epuizân-du-l fizic ºi fãcându-l imun la toate cele-lalte bucurii ale vieþii: „O coastã de mielera ca o întâlnire de searã, pe margi-nea unei ape. ªi, pe cât o împodobeacu pulbere de ardei, cu cât o scãlda-nvin ºi-n alte licori, cu atât întâlnirea eramai bogatã în fapte. De la câtevacuvinte duioase trecea la sãrutãri ºi ladezmierdãri, încât, spre final, cândcoasta era rumenitã ºi îmbãtatã discretcu grãsimi, bucãtarul era ºi el golit detoate dorinþele, stors ca dupã o noaptede dragoste“.

Ceea ce nu s-a subliniat îndeajuns încomentariile despre cãrþile Doinei Ruºtieste umorul discret, subtil. Modul aces-ta spontan ºi cârcotaº de a nara, pusacum pe seama „unei copile“,genereazã el însuºi efecte savuroase,cãci, dincolo de reconstituirea epocii,de miza „istoricã“ a cãrþii, autoarea nuuitã niciodatã sã-i arunce ocheade ºisã-i trimitã bezele cititorului, construindcu el o complicitate care nu e laîndemâna oricui. Nu poþi sã nu remarcidemonul jucãuº dindãrãtul cortinei, iarun comentariu de felul „Iar când iesbucureºtenii pe strãzi, orice ar spuneun principe se transformã în bãlegar“ teface sã zâmbeºti, punându-te pe gân-duri.

Maggiacuvinnttelorr

Doina Ruºti e, fãrã îndoialã, unul din-tre prozatorii contemporani importanþi.Ea a impus deja o scriiturã uºorrecognoscibilã în datele-i fundamen-tale: ficþiune istoricã, naraþiune multi-stratificatã, interes trans-istoric, capaci-tate fabulatorie ºi savoare stilisticã.Sunt coordonatele unei autoare careºtie sã creeze o complicitate subtilã cucititorii sãi. Iar acest volum echivaleazãcu o vrajã, configurând o lume levantin-fanariotã, pe fundalul cãreia sunt bro-date poveºti despre un Bucureºti dintr-un alt ev.

Adrian [email protected]

Doina Ruºti – magiaficþiunii istorice

Iaºi, 11-12/2017

Succesul unei instituþiiculturale se construieºte cuun enorm efort, un efort deechipã, dar existã ºi uniioameni ieºiþi din comun,cum este Lucian Vasiliu,care parcã iau pe cont pro-priu întregul travaliu... ªi nue vorba în acest caz de osingurã instituþie, ci de douã:revista Scriptor ºi edituraJunimea. Deºi se spune cãpoeþii ar fi cu capul în nori,l-am întâlnit pe Lucian Vasiliu

în anul 2017 peste tot: la târ-guri de carte, la colocvii, labiblioteci unde se lansaucãrþi... ªi niciodatã în postu-ra de autor, deºi este unpoet redutabil, ci în aceeade manager. Lansa revista,lansa cãrþile editurii, puneala cale planuri prin discuþii cualþi manageri ºi cu scriitori.Încât nu este de mirare cãnumele sãu se asociazã deacum cu instituþiile pe carele conduce ºi le serveºteneobosit ºi nu e de mirare cãele au ajuns la un final de ancu coºniþa succeselor plinã.Într-un moment ce reprezin-tã ultimul pas spre anul2018, când Iaºiul va serbaun Centenar (1918-2018),iar editura Junimea un semi-centenar.

Dar ce putem citi în acestultim numãr al anului? Caîntotdeauna poezie ºi prozãde calitate: Marian Drãghici,Flavia Adam, SimionBogdãnescu, Alina-SimonaDragomir, Horia Zilieru ºiªtefan Mitroi. De asemeneaeseuri, dialoguri ºi cunos-cutele de acum chestionareale revistei, la care rãspundLiviu Antonesei, DoinaFlorea ºi Mircea RaduIacoban.

Noutãþile editurii Junimeasunt prezente ºi ele în pre-zentarea confraþilor: NicolaeROªCA (Chiºinãu), ªtefanOprea, un scriitoriu dedereptate… Ioan HOLBAN,Lumea lui Uscatu’ (CristianGhica), Adevãrul din le-gende ºi mituri strãvechi(Cãtãlin Boghiu), Constantin

CUBLEªAN, Moartea ºiÎnvierea (Theodor Damian),Dan Gabriel ONÞELUª,Scrisul cathartic alEugeniei Bulat, PetruºANDREI, Întoarcerea laobârºii (Lina Codreanu),Mihaela STANCIU, Post-scriptum la iubire: Muºcãtu-ra fluturelui japonez –Cornelius Drãgan, VirgilBOTNARU (Bãlþi), Din altpunct de vedere (AnatolMoraru), Diana BOBICÃ,Lucruri care nu se spun(Iacob Florea).

Comentarii, recenzii ºicronici gãsim în numãrmare, marcând cele maiimportante cãrþi ale anului.Iar istoria, cea literarã maiales, întregeºte nota speci-ficã a acestei reviste citibilãdin scoarþã în scoarþã. (D. P.)

• revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor • revista revistelor •


interviu

– Am lãsat o frazã la mijloc.Spuneaþi cã l-aþi perceput târziupe Vasile Alecsandri. Care a fostprima întâlnire cu el?

Nora Iuga: – Nu pot sã spuncã l-am perceput târziu. Eu m-amîntâlnit cu literatura lui în liceu.Ori asta s-a întâmplat foartedemult, având vârsta pe care oam. Ca sã localizez întâlnireamea cu Vasile Alecsandri, pro-babil cã s-a petrecut prin ’41,când eram eu cam prin clasa apatra primarã.

– Atunci a apãrut Istoria... luiGeorge Cãlinescu.

Nora Iuga: – Bineînþeles, darvã daþi seama cã la zece ani uncopil nu prea poate citi Istoria luiGeorge Cãlinescu. Noi îl studiampe Alecsandri foarte intens laºcoalã, pentru cã în 1941 VasileAlecsandri era considerat unuldintre cei mai mari promotori ailiteraturii române, cunoscut ºi înstrãinãtate. Probabil cã eu avândîncã din copilãrie o anumitãpropensiune ºi sensibilitate liricã,am rãmas pânã în ziua de astãzio adeptã a literaturii scrise deVasile Alecsandri, în general. Euconsider ºi în ziua de astãzipartea lui liricã într-adevãr va-loroasã, iar ce se mai poateadresa sensibilitãþii cititoruluiactual cred cã sunt pastelurile.Acestea ne aratã altã faþã a luiAlecsandri: nu mai este acelAlecsandri plin de umor, cupuþinã frivolitate. Sigur cã apre-ciez ironia sau umorul, pentru cãºi eu le am; nu sunt un poet tra-gic, Dumnezeule... Dar laAlecsandri mi se pare cã arãmas pe undeva puþin lasuprafaþã. Poate ºi dacã îl com-par cu poeþii din epoca lui, careerau mai tânguioºi, mai triºti ºimai înclinaþi spre parteasufleteascã. Ori el sigur era mar-cat de viaþa, de literatura ºi degândirea francezã, de acel espritde finesse. Asta totuºi unui copilde zece ani din România nu-ispunea prea mult. Deci eu amrãmas tot la aceste pasteluri, lacare mãrturisesc cã nu m-ammai întors de multã vreme. Însãca sã nu se mai vorbeascãaproape deloc despre unAlecsandri în România la oraactualã, când el a fost într-ade-vãr un reper foarte important îndezvoltarea literaturii noastre, mise pare absolut inadmisibil. Esteo nedreptate care se face unuimentor al poeþilor români îndecursul timpului. Poateexagerez, dar eu cred cã el afost la un moment dat un modelºi pentru Caragiale.

– O, desigur: dramaturgia luiCaragiale se revendicã din mo-delul Alecsandri.

Nora Iuga: – Mã gândesc laacest lucru care, iatã, merge maideparte, în zilele noastre. Eucând mã gândesc la domnulPleºu – care le are ºi el ºi cudiplomaþia, ºi cu umorul, ºi cufrivolitatea –, mã gândesc cãexistã un spirit în poporul românºi în creatorul român care mergecumva pe linia asta. De aceeaeste foarte pãcat cã nu încercãmsã-l redescoperim pe Alecsandri.

– Pledoaria dv. este întãritãde faptul cã ne aflãm în urbeanatalã a lui.

Nora Iuga: – Îmi pare teribilde bine. Mãrturisesc: vin pentruprima datã în Bacãu ºi habar nuaveam de asta (ca sã vedeþi câtde puþin se vorbeºte despreAlecsandri). Eram convinsã cãBacãul este numai oraºul lui

Bacovia; nu ºtiam cã este ºi al luiAlecsandri. Antipozii aceºtia s-auîntâlnit: adicã poetul tragic sã senascã alãturi de frivolul ºi veselulAlecsandri. Deci poetul tragicfaþã în faþã cu poetul vesel eceva care ar putea defini chiaroraºul în sine ºi populaþia luipentru cã, mergând ieri pestradã, am vãzut foarte mulþioameni bãtrâni – mai povârniþi,mai cu basmale, mai nu ºtiu ce –alãturi de fete foarte cochete,foarte moderne, râzând, alãturide îndrãgostiþi prin parc... Bine,dar asta se întâmplã peste tot,veþi spune, însã pentru cã m-aþiîntrebat cum definesc aceastãcoincidenþã, vã spun aºa: oricecorp, orice element existent pelumea asta, orice fenomen, pre-cum cosmosul însuºi, este fãcutdin plus ºi minus, din da ºi nu,din Yin ºi Yang; existã legeacontradicþiilor ºi a complemen-taritãþii ºi a întregului, pentru cãasta formeazã totul. Cosmosulse bazeazã pe legea contrariilor,care e a treia trãsãturã, ºi mie mise pare cã, de fapt, asta creeazãtotalitatea unui univers mic saumare.

– Deci avem nevoie ºi deBacovia, ºi de Alecsandri.

Nora Iuga: – Fãrã îndoialãavem nevoie ºi de Alecsandri,dar la anumite perioade poeþiitrebuie redescoperiþi, resuscitaþi.În momentul în care constatãmcã ei intrã într-o uitare, trebuie sãdãm un semnal de alarmã ca sãne întoarcem ochii spre ei.Profesorii – cei care ne învaþã ºine introduc în universul acestadivin, sacru al poeziei –, ei tre-buie sã fie aceia care sã-iredescopere din alte puncte devedere. Eu sunt sigurã cãAlecsandri s-ar putea supune lao relecturã ºi la o reinterpretare.

– Asta voiam sã vã spun: cãsunt resurse în poezia lui – defapt, în întreaga operã – careaºteaptã sã fie explorate.

Nora Iuga: – Asta i-ar da oaltã îmbrãcãminte, o altãînfãþiºare.

– Fiindcã aþi parcurs Bacãul lapas: ce este bacovian ºi ce estealecsandrian în aceastã urbe?

Nora Iuga: – Am vãzutextrem de puþin Bacãul, pentrucã am venit alaltãieri spre searãºi am fãcut o micã plimbare de oorã. M-am dus apoi la bisericã,aºa cã nu ºtiu dacã am vãzut totBacãul.

– V-am zãrit alaltãieri-searã labraþ cu Carmen Mihalache,ascultând transfiguratã un recitalla statuia lui Bacovia, presãrat cumomente muzicale în limbafrancezã.

Nora Iuga: – Acolo a fost defapt prima întâlnire cu un anumespirit sau cu o anume viziune avieþii care pulseazã în oraºuldumneavoastrã. Atunci, la statu-ia lui Bacovia, într-adevãr amavut o tresãrire foarte puternicã.Acolo putea sã fie ºi Alecsandri,pentru cã îmi evoca cumva ceva.Dar de ce îmi evoca ºi îmi eraaproape? Ce se întâmpla acolo,pe platoul din parcul acela, cu

actorii aceia? Limba francezã ºipiesele tragice, triste ale lui EdithPiaf – cântate impecabil de aceatânãrã – ºi pe urmã maniera deinterpretare a celor câþiva actoride la Teatrul „Bacovia“ m-aufãcut sã mã gândesc la ceea cepovestea bunica mea (cã amcrescut când eram în clasele pri-mare în casa bunicilor).

– Unde, în ce localitate?Nora Iuga: – În Bucureºti.

Bunica mea a fost subretã. LaOperetã era o trupã itinerantã amarelui Leo ºi ea era subretã.Îmi povestea amintirile ei, ºi înmomentul în care am vãzutscena aici, în Bacãu – foarteinteresant! –, s-a creat filmul înmintea mea ºi am avut senzaþiacã aºa trebuie sã fi fost în vre-mea aceea când bunicacutreiera oraºele de provinciedin þarã ºi apãrea pe sceneimprovizate. Vã daþi seama cãam fost propulsatã într-un trecutîndepãrtat ºi sunt absolut con-vinsã cã în timpul lui Alecsandriºi în timpul lui Bacovia existaexact genul ãsta de spectacole,cu trupe stradale. A fost primullucru care m-a ºocat în Bacãu.M-a fãcut sã-l iubesc, pentru cãam început sã plâng uitându-mãla scena aceea de parcã mi-aº firegãsit – cum sã zic? – un fel deantecopilãrie.

– Eram la doi paºi de dum-neavoastrã ºi acum înþelegtransfigurarea despre care vor-beam. Eraþi acaparatã de oemoþie profundã.

Nora Iuga: – A fost o emoþieuluitoare. Acolo eu pot sã-i vãdpe amândoi – pe Bacovia ºi peAlecsandri –, îngemãnaþi. M-aimpresionat foarte tare ºi doam-na în negru – care am înþeles cãeste directoarea Teatrului –...

– Da, se numeºte Eliza-Noemi Judeu.

Nora Iuga: – ...ºi care aveafoarte multã sobrietate în negrulacela. Parcã era o statuie a dis-pariþiei sau a absolutului...

– ...a extincþiei.Nora Iuga: – ...a extincþiei,

acesta este cuvântul. Adicãparcã trecea umbra...

– Metafizic. Totul pãreametafizic.

Nora Iuga: – Era foartemetafizic... În ea am regãsit

poate cel mai mult Bacovia; înschimb în cealaltã, care cânta,am regãsit mai mult dinAlecsandri. Dar mi-a ajuns laurechi un proiect nemaipomenit:cã aþi vrea sã consacraþi ºi imo-biliar prezenþa lui Alecsandri înurbea lui natalã.

– Aþi auzit bine. La câþivametri de statuia lui Bacovia, întreblocuri, se aflã Casa„Alecsandri“, cea mai veche con-strucþie din Bacãu, pe care vremsã o amenajãm ca muzeu închi-nat memoriei poetului. Sprijiniþi-ne cu un îndemn: trebuie sau nutrebuie?

Nora Iuga: – Nu cã trebuie,dar este absolut necesar. Nu sepoate altfel. El este un numemare în literatura noastrã, ºiomul acesta chiar are o operã pecare a lãsat-o în spate.

– Avem nevoie de opere, daravem nevoie ºi de aºezãmintele(între cele douã rãzboaie mondi-ale, în clãdirea respectivã afuncþionat Casa de Sfat ºi Cetire„Vasile Alecsandri“) care sãaminteascã de acea epocã.

Nora Iuga: – Noi am avutniºte poeþi foarte mari într-o anu-mitã perioadã, consideraþi caatare ºi care acum, nu ºtiu de ce,nu mai sunt prizaþi de generaþiilerecente. Nu de azi, de ieri, ci deani buni, ºi printre ei se numãrãºi veselul Alecsandri, ºi GeorgeCoºbuc.

– Coºbuc este la locul lui înArdeal. Are, dupã cum i secuvine unui poet al neamului, totce trebuie; Alecsandri nu are.

Nora Iuga: – A, da, are casãmemorialã. Dar ºtiþi cum sevorbeºte între tineri desprepoezia lui Coºbuc? Ca ºi când arfi maculaturã; adicã nu se poateciti. Sunt niºte mentalitãþi inad-misibile. Se fac nedreptãþi foartemari, credeþi-mã! Mã jur. Cred cãnu aº fi devenit poetã dacã nu aºfi învãþat în clasele primare pe derost Mama, de George Coºbucsau Trei, Doamne, ºi toþi trei. Eupe Coºbuc am deschis ochii.

– Mircea Cãrtãrescu a vorbitacum câteva minute (în aulaUniversitãþii „George Bacovia“din Bacãu, cu ocazia decernãriititlului de doctor honoris causa alacesteia – n.n.) despre poeziaoficialã. George Cãlinescu, înIstoria... lui, alocã un capitolcreaþiei lui Alecsandri, numind-oPoezia oficialã. E un gest de re-verenþã sau, dimpotrivã, unreproº?

Nora Iuga: – Se poate privicumva creaþia lui Alecsandri ºidin acest punct de vedere, pen-tru toate câte le-a fãcut ºi petãrâmul diplomatic. Nu vãsupãraþi, dar el nu era poet decurte.

– Oficial nu în sensul neapãratde poet de curte. Mã gândesc laDeºteptarea României (1848), laHora Unirii (1859), mã gândescla Ostaºii noºtri, volum dedicateroilor de la 1877 – cronici aleacelor evenimente.

Nora Iuga: – Dar capodoperaaceea de Mioriþa? Noi trebuiesã-i fim recunoscãtori. Este cea

mai frumoasã poezie din literatu-ra românã.

– Varianta lui e de fapt creaþialui.

Nora Iuga: – Pãi asta demon-streazã mai bine decât toatãopera...

– Unii l-au acuzat de impi-etate.

Nora Iuga: – Sigur, modelulprimitiv, arhetipul, era ca un do-cument, dar el i-a dat forma, l-aîmbrãcat.

– A realizat un palimpsest.Nora Iuga: – Aºa este! Aþi

gãsit un cuvânt extraordinar. – Sunt straturile de adâncime

ale oricãrui text popular, carecunoaºte un impresionant numãrde variante înainte de a încre-meni în forma tipãritã.

Nora Iuga: – Dar nu vãsupãraþi: se vede, adicã e trans-parent. Suprafaþa e transparentãpentru cã dacã nu ar ieºi lasuprafaþã partea de dedesubt,înceþoºatã cum e (nu se maivede bine, dar o simt), eavibreazã...

– Îºi revednicã dreptul de a-i fiîncredinþatã cititorului, pentrulecturã ºi interpretare.

Nora Iuga: – El dã forma,care este uluitor de importantã înpoezie. Eu o consider mai impor-tantã decât conþinutul, darconþinutul vibreazã acolo, strigãºi el, ºopteºte ºi el sub aceastãformã.

– Apropo de strigãt: CasaAlecsandri din Bacãu are nevoiede ajutor.

Nora Iuga: – Mie mi se parecã salvarea ei este o datorieindiscutabilã mai mult faþã depoporul nostru decât faþã deautorul respectiv, pentru cãîntoarcerea la valorile trecutuluihrãneºte sensibilitatea, trãireainterioarã. Este extrem de impor-tant în vremurile noastre, cândsocietatea ºi-a întors completspatele de la valorile spirituale(cã din cauza asta suferim atâtde mult ºi nu ne înþelegem deloc:pentru cã nu primeazã decâtbanul, politicul, cãlãtoriile ºialtele de acest fel). Societateaare drumul ei, dar trebuie tot tim-pul sã ne întoarcem privirea lavalorile spirituale.

– Avem o datorie faþã de ge-neraþiile care vin ºi care ne vorînvinovãþi dacã nu le-am lãsataceastã moºtenire întreagã ºiconcretã.

Nora Iuga: – Da! Sã ºtiþi cãdacã astãzi nu ne mai intere-seazã acest aspect al spirituali-tãþii unui popor ºi al culturii unuipopor ºi nu ne mai uitãm în tre-cut, atunci riscul este uriaº. Numai poþi sã te echilibrezi deloc,nu mai poþi sã mergi înainte. Neuitãm în viitor, dar în viitor nuexistã nimic. Poporul se va trezicurând, pentru cã îºi dã seamacã intrã într-un gol total. Dincauza asta, pãrerea mea este –fiindcã mi-aþi cerut pãrerea – cãtrebuie neapãrat sã i se deacezarului ce e al cezarului, adicãsã i se facã o casã memorialã luiAlecsandri în oraºul unde s-anãscut.

Bacãu, 15 sept. 2017Dialog de

Ioan DÃNILÃ

Transcriere:stud. Ioana-Efigenia Solomon

(Facultatea de Litere a Universitãþii„Vasile Alecsandri“ din Bacãu)

Nora IUGA:

„Sã ne întoarcemla valorile spirituale!“

– Vã mãrturisesc, fie ºi dinpunct de vedere personal, cãbucuria prilejuitã de FestivalulInternaþional de MuzicãBizantinã de la Iaºi, aflat subbinecuvântarea PreasfinþieiSale Teofan, nu poate fi prinsãîn cuvinte. V-aº întreba simplu:cum a apãrut ideea acestuieveniment?

– Încep prin a vã mãrturisi cãsunt cuprins, la rândul meu, debucuria nedescrisã de a vedeaun vis împlinit, o rãsplatã a mul-tor ani de nãzuinþã. Ideea unuifestival de muzicã bizantinã nua apãrut, ci s-a „frãmântat“, s-a„potenþat“ tacit dar intens în toþiaceºti ani în care Iaºiul „s-apregãtit“ sã gãzduiascã, însfârºit, un astfel de eveniment.ªi atunci când anumiþi oamenibinefãcãtori, iubitori de frumos,de Hristos ºi Bisericã au asigu-rat, din proprie iniþiativã, supor-tul financiar ca un astfel de fes-tival sã aibã loc la Iaºi, ei ºi-auunit forþele cu cele ale Pãrinteluinostru Mitropolit Teofan, per-soana-cheie din spatele acestuiproiect. Restul a fost o desfã-ºurare de forþe ºi o întreagãechipã de organizatori, spe-cialiºti ºi voluntari.

– Intrând în culisele acesteimanifestãri, care au fost mo-mentele cele mai grele pestecare a trebuit sã treceþi ºi,desigur, pe de altã parte, ce v-abucurat inima pe de-a-ntregul?

– Desigur, orice lucru de ca-litate – mai ales în ipostaza depionierat – cere sacrificii ºiatrage de la sine încercãri ºiobstacole. Ne-a ajutat multexperienþa vastã a echipei deorganizare în gestionarea situ-aþiilor „mai puþin plãcute“ pecare le-aº numi mai degrabãprovocãri, pentru cã este omare provocare, de pildã, pen-tru un Festival aflat la primaediþie, sã atragã la Iaºi cele maisonore nume. Am beneficiat,aºadar, de expertiza ºi viziuneaprofesionalã a PreºedinteluiFestivalului, arhim. HrisostomRãdãºanu. Directorul Executiv,pr. ªtefan Mihalcea, are deja tre-cuþi în CV-ul personal 10 ani deactivitate ca manager artistic alCorului Academic „Byzantion“.Secretariatul a fost cu succesasigurat de drd. LarisaAluigheorghe, în timp ce pentruimaginea media a acestuieveniment ne mândrim cu unadevãrat profesionist, Ana-Maria Þoc. Ne-am bucurat,totodatã, de expertiza unor maripersonalitãþi ca Maria Alexandru,Georgios Konstantinou ºiAlexander Lingas, ce au fostasistaþi cu multã dãruire deAnca Sîrbu, implicatã deasemenea în activitãþile deorganizare. Acest Festival mi-aprilejuit mie personal nume-roase bucurii greu de descris încuvinte. Sã asculþi ani la rândulînregistrãri cu pãrinþii din Liban,de pildã, pentru ca într-o bunã zisã îi ai lângã tine cântând lapriveghere a fost pentru mine oexperienþã ce o pot asemãna cuacele vestite icoane din MunteleAthos pe care, dupã ce ani dezile le vezi în copii diverse, aimarea ºansã sã le priveºtiîndeaproape. Întâlnirea faþã înfaþã cu aceste minuni ale icono-grafiei nu se poate descrie în

cuvinte. Un moment cu ade-vãrat special l-a reprezentatpentru mine concertul aniversardin finalul evenimentului, cândCorul „Byzantion“ a avut deosebi-ta onoare sã cânte alãturi deCorul Bizantin Grec în memoriacelui care a fost dascãlul nostrucomun, Arhonte ProtopsaltLykourgos Angelopoulos. Înaceeaºi catedralã primitoare,acest mare om ºi dascãl a dirijatvreme de cinci ediþii aleMasterclassului de CântBizantin sute de tineri iubitori demuzicã psalticã.

– Complexitatea Festivaluluia fost una cu totul aparte, însu-mând concerte propriu-zise, darºi momente liturgice, cu slujbeºi privegheri care au reînviatfrumuseþea în parte pierdutã arenumitului Bizanþ. Trãirea du-hovniceascã a ajuns la cotelecele mai înalte prin cântulbizantin. Cum se leagã SfântaTradiþie de strãlucirea teoforicãa manierei bizantine?

– La aceastã întrebare arputea rãspunde mai degrabã unliturgist decât un muzician. Amputea totuºi face anumiteremarci dintr-o perspectivã strictpersonalã. Sfânta Tradiþie a fostclãditã pe temelia operelorSfinþilor Pãrinþi, dintre care,mulþi dintre ei, imnografi, me-lurgi, maistori, alcãtuitori de tro-pare, canoane, condace sau decântãri de înaltã complexitate.Aceste texte se pãstreazã înfiecare slujbã a Sfintei Biserici,astfel încât ele reprezintã nudoar o rugãciune, un mesaj, oînvãþãturã, ci ºi o mãrturie aistoriei Bisericii ºi a evoluþieiTradiþiei vechi de 2000 de ani.Atunci când cântãm imnulApãrãtoarei Doamne cãlãtorim întimp ºi ne urcãm cu mintea pezidurile cetãþii Constantinopoluluianului 626 alãturi de bizantiniiasediaþi ºi salvaþi ca prin minu-ne de cãtre Maica Domnului,mulþumindu-i în acelaºi cuget cucei de acum 1400 de ani. Atuncicând cântãm condacul Fecioaraastãzi, ne urcãm cu mintea alã-turi de Sf. Roman Melodul înamvonul din Vlaherne. Plângemîmpreunã cu Petru Berechetcântându-i lucrãrile ºi primimalãturi de Sf. Ioan Cucuzel unbãnuþ de aur de la MaicaDomnului, intonându-i chino-nicele. De aceea, consider cãaºa cum istoria este un „marº allui Dumnezeu pe pãmânt“, totaºa slujbele – ºi prin extensieîntreaga imnografie – reprezintão permanentã reactualizare a

istoriei Bizanþului. Ceea ce estefascinant este sã observi„duhul“ puternic al acestor cân-tãri ºi slujbe în mãnãstirile undes-au pãstrat cu sfinþenie rân-duielile liturgice vechi de seco-le. Acolo, cred eu, se poate„gusta“ din strãlucirea ºi profun-zimea spiritului bizantin.

– Care consideraþi cã arputea fi „canalele de rãspân-dire“ ale omofoniei bizantine înbisericile de pe tot cuprinsulþãrii? Sunt, desigur, de apreciateforturile depuse de cãtrediverse formaþii corale –„Byzantion“, Grupul „NectarieProtopsaltul“, „Psalmodia“ etc.Vedeþi, pe de altã parte, unraport de complementaritateîntre muzica bizantinã ºi ceapolifonicã?

– Monodia bizantinã poate fi„(re)aºezatã“ în sufletele oame-nilor prin multe cãi. Avemnevoie însã de mai multe mo-dele vii spre care sã ne lãsãmatraºi. Din punct de vederemuzical, avem nevoie depuncte de referinþã precumlavrele Vatopaidi sau Ormilia,strãni ca aceea de la PatriarhiaEcumenicã, dascãli în etate pre-cum bãtrânii din Tesalonic, depildã. Este nevoie de arhiereicare sã trimitã mai mulþi tineri laºcoli de specialitate pentru aputea fi viitori profesori formatoriîn seminare ºi facultãþi, mãnãs-tiri, protopopiate sau parohii.Este nevoie de cateheze princare sã se explice oamenilor ceeste cântarea în duhul SfinþilorPãrinþi ºi care sunt abaterile prinmuzicã de la acest duh; trebuiesã fim educaþi în a discerneîntre muzica ce stârneºte po-cãinþa ºi vederea pãcatului ºicea care este doar plãcutã ure-chilor. Este nevoie de ore dereligie unde sã se predea maimulte cântãri bisericeºti, aºacum se procedeazã în Grecia,de pildã, unde la hramuri, copiiiºcolilor aferente parohiei vin custeagul naþional ºi cântã diferitetropare. Mamele îºi pot trimitecopilaºii de mici pe lângã undascãl care sã îi înveþe nu doarpsaltica de la stranã, ci ºi au-tenticul folclor românesc (înlocul melodioarelor simpliste,impuse de mass-media). Câtdespre raportul dintre muzicabizantinã ºi cea coral-armonicã,aceasta este o temã provoca-toare, iar opiniile diferã mult înspaþiul românesc. Nu doresc sã„stârnesc“ prea mult duhurile,însã nu putem sã nu spunem cãîn spaþiul românesc, mai ales

odatã cu Alexandru Ioan Cuzadar ºi cu propaganda lui IoanPopescu-Pasãrea, muzica au-tenticã psalticã a fost masivînlocuitã de o continuã „uni-formizare“ ºi „naþionalizare“,aºa cum o aratã ºi etnomuzico-logul Costin Moisil. Acestetransformãri nu s-au petrecutdoar la nivelul repertoriului, ci ºial percepþiei la nivel de stil ºiethos. S-a impus un alt duh încântare. Uniformizarea a des-chis larg porþile cãtre melodiileîn tonalitãþi majore/minore,pierderea microtoniilor ºi a etho-surilor glasurilor ºi, în final,încurajarea unei viziuni interpre-tative coral-armonice, perpetu-ate pânã astãzi. E greu sãacceptãm acest adevãr, maiales dacã nu studiem cu atenþiemanuscrisele psaltice româ-neºti dinainte de 1850, prin careputem compara repertoriile deieri ºi de azi.

– Dacã se poate, aº dori sãstãm poate puþin mai multasupra provocãrilor actuale aleinterpretãrii, dar ºi ale cercetãriiîn acest domeniu. Aveþi autori-tatea necesarã de a nuanþa, dea puncta câteva aspecte.

– Întrebarea este destul devastã. Provocarea cea maimare este lipsa de dascãli pelângã care sã ucenicim cel puþin15-20 de ani, pentru a puteaînþelege adevãratul duh al sluj-belor. Aºa cum un mareduhovnic a ajuns la o aseme-nea staturã doar dupã mulþi anide ascultare pe lângã un altmare rugãtor, tot aºa avemnevoie de oameni formaþi nudoar tehnic, ci mai ales muzical-spiritual. Nu se mai investeºteîn „instituþia psaltului“ astfelîncât sã se formeze o generaþiede „bãtrâni ai stranei“ pe lângãcare sã uceniceºti. Cei maimulþi psalþi se aflã „în trecere“prin stranã spre o viitoare hiro-tonie. În trecut, psaltul era prin-tre cei mai respectaþi oameni aisocietãþii. Mulþi tineri ajung pre-oþi fãrã sã fi avut în profunzimeexperienþa uceniciei în stranã,lângã un adevãrat dascãl. Deaici provin multe neajunsuri...

– Proiectele pe care leîmpliniþi sunt nenumãrate. Cevã propuneþi pentru viitor? (Nuputea sã lipseascã o asemeneacuriozitate!)

– Cu ajutorul bunuluiDumnezeu, trebuie sã finalizezlucrarea de doctorat în caretratez problema stilului în muzi-ca psalticã din Moldova. Alte 5

proiecte editoriale sunt în cursde finalizare, printre care primulchinonicar (în româneºte) alvechilor dascãli, un podobier ºiirmologhionul românesc al luiVisarion. Intenþionãm sã reini-þiem prin Asociaþia „Byzantion“proiectul de predare a muziciipsaltice pentru copii, dar ºiînregistrarea unui repertoriu cuscop pedagogic.

– Reîntorcându-mã pentrudouã momente la Festival, dacãîmi permiteþi, o surprizã cu totulaparte pentru mine a constituit-ocorul Mãnãstirii Hamatoura. Aþiputea puncta pentru o urecheneantrenatã câteva caracteris-tici ale pãrinþilor de acolo?

– Sunt cu adevãrat fasci-nanþi. Au adus cu ei în târgulIaºilor spiritul oriental al psalticiiinfuzate de trãirea din pustiulHamatourei. Intervalele de orarã fineþe, ondularea vocilorprin glisandi ºi nuanþe ce slu-jesc cu naturaleþe retorica fra-zelor, atitudinea modestã darsecondatã de o vãditã siguranþãºi profesionalism, toate au con-turat imaginea complexã a au-tenticului ºi simplitãþii încântare.

– În afara actului liturgic ori aunor concerte care sunt destulde rare în provincie, muzicabizantinã intrã în casele noastreprin soluþii digitale. Evident,muzica bizantinã nu e un simpluact interpretativ... Care ar fiputea fi funcþia ei distinctã?

– Dacã rugãciunea este res-piraþia spiritului, ei bine, muzicabizantinã este o gurã de aerproaspãt de munte care teîmbatã ºi de care nu te mai sa-turi. Muzica aceasta te aºazãîntr-o stare de pocãinþã, de pro-fundã cugetare la înþelesurileadânci din textele liturgice.Melodiile ce însoþesc acestetexte sunt adevãrate ecouri cerãsunã dulce în minte ºi inimã ºiîn afara slujbelor ºi care perma-nent ne reactualizeazã textelesfinþilor imnografi. Muzicaaceasta este meloterapie, însãuna care te uneºte cu Hristos;ea vindecã patimile, echilibrea-zã sinele ºi potenþeazã bucuriade trãi, de a te ruga ºi de acânta alãturi de semenii tãi.

– Mulþumindu-vã în chipdeosebit pentru prezentul inter-viu, îndrãznesc o ultimã între-bare: într-o lume despre care uneseist afirma cã seamãnã cu ungaraj apocaliptic, cântul bizantins-ar putea institui drept orevenire la firesc. Sã fie outopie?

– Nu este nicidecum o utopie.Rugãciunea, acest dialog cuHristos, Prietenul nostru cel maiintim, este cea mai puternicãipostazã ce ne transpune directîn starea paradiziacã. În timpulslujbelor, timpul se suspendã,gustã din eternitate; omul con-temporan se uneºte cu celparadiziac, omul de pe pãmântse contopeºte cu întreaga ome-nire, cu întreaga creaþie, într-o„liturghie cosmicã“. Este ceamai puternicã, concretã ºi acce-sibilã pregustare a „firescului“paradiziac în care am fostcreaþi.

Interviu realizat deMarius MANTA


interviu - eveniment

Festivalul Internaþionalde Muzicã Bizantinã de la Iaºi

„Muzica vindecãpatimile“

• AAddrriiaann SSîîrrbbuu,, ddiirriijjoorr aall CCoorruulluuii „„BByyzzaannttiioonn““::„Dacã rugãciunea este respiraþia spiritului,

ei bine, muzica bizantinãeste o gurã de aer proaspãt de munte

care te îmbatã ºi de care nu te mai saturi“ •

Nicolae Mihai

Mirreasadinn sicrriu

Aº putea spune cã îl cunosc peNicolae Mihai de-o viaþã! Un scriitoraparte, ale cãrui versuri se împletescdând glas unei sensibilitãþi de sfârºit desecol XIX, însã re-formatã, aºezatãparcã de-al naibii, paradoxal, înurma/contra experienþelor poetice lamodã. Un om care deºi „ºtie carte“preferã în primul rând sã trãiascãpoezia, sã o aºeze într-o matcã speci-ficã. Recunosc, versul sãu mi-a rãmasde-a lungul timpului aproape de inimã,l-am apreciat utilizând cel puþin douã„grile de lecturã“ diferite: prima, a criti-cului literar care i-a acompaniat volu-mele când ºi cum a putut, cu mai multãsau mai puþinã pricepere; a doua, a pri-etenului-tovarãº (cât de înfierat e acestcuvânt!) – poate mai importantã decâtcea dintâi! –, care se regãseºte înrepere-apropiate...

Aº fi putut spune cã îl cunosc pânãacum... când noul volum editat la„Ateneul scriitorilor“ m-a surprins (pozi-tiv) cu totul! Þin minte cum mai demult,stând de vorbã, am fost impresionat deo prozã de micã întindere pe care mi-acitit-o „pe repede înainte“, ca ºi cum nui-ar fi dat mare importanþã. Totuºi, amapreciat-o drept o paginã solidã, careprindea perfect amarul vieþii. Apoi, amînþeles din revistele literare cã NicoleMihai nu ºi-a încheiat deloc socotelilecu genul epic! Nu mã aºteptam însã la„Mireasa din sicriu“ – titlul volumului ceadunã opt proze scurte ºi care îi rescriepractic cartea de vizitã. Nicolae Mihaideþine toate mecanismele „bine-tem-perate“ pentru a ajunge la o naraþiunecalitativã, situatã în tiparele de temeiale literaturii noastre clasice. Afirmaceasta întrucât, odatã cu lectura, amavut impresia cã secvenþele narativepoartã nostalgia ºi zbaterile unorTolstoi/Cehov, cât ºi sobrietatea oritragicul lui Slavici. De altfel, în prefaþã,Dan Perºa surprinde esenþialul: „În sin-teza interioarã pe care Nicolae Mihai,ca om, reuºeºte sã ºi-o plãmãdeascã,intrã râsul ºi plânsul, bucuria ºi tris-teþea, fericirea ºi tragedia. Dar o forþãabisalã, parcã, înlãturã ce este frivol ºiatrage totul spre tragic“. Pentru un ochineavizat, temele surprinse pot pãreabanale, acestea fiind preluate fãrã doarºi poate din cotidian: „Fluturele negru“mãrturiseºte cumva kafkian chinul unuibolnav aflat în „stadiu terminal“, careeste asaltat de rudele „binevoitoare“ cesunt interesate doar de a perfectatestamentul; „...ªi statuile pot lãcrima“mi-a adus aminte de rolurile fabuloasefãcute de Mircea Diaconu ºi GheorgheDinicã în „Filantropica“, un grotesc voitturnat în tuºe groase din care voi trans-lata: „Am observat cã dupã plecareabunului samaritean, cerºetorul nu aurlat, nu s-a bãtut cu pumnii în cap, dareu i-am auzit scrâºnetul mãselelor, i-amzãrit lacrima, cât bobul de mazãre,alunecându-i pe obraz, iar de acolooprindu-se în barba nerasã de multezile. Era lacrima celui disperat, bãtut desoartã, umilit în condiþia lui umanã.Pentru prima oarã, am înþeles spuseleunui mare ºi bun înþelept: cum cã, une-ori, ºi statuile pot lãcrima“. Apoi,„Incendiul“, având în centru celebrul tri-unghi amoros, se apropie de un „wes-tern“ de-a lungul cãruia falsul erou nuse poate ridica deasupra unui datum(poate aduce aminte ºi de gelozia dusãla extrem a personajelor camilpetres-ciene). „Groapa þiganilor“ e maidegrabã o farsã tragicã, nefiind totuºi„piesa de rezistenþã“ a volumului.„Mireasa din sicriu“ se joacã inteligent

cu motivele visului ºi oglinzii, pre-moniþiile sumbre anticipând un finalpseudo-neo-romantic, întrucât po-vestea unei iubiri totale sucombã încapriciile unei existenþe „corodate“. „Întrenul de Giurgiu“ ºi „O traistã cupietre“ se apropie de factura schiþei,autorul prinzând încã o datã (cãci eranevoie în economia volumului!) registrediferite. Registrul argotic, fragment:„Dacã mã vezi mic ºi urât, crezi cã suntºi prost? Îs din garda veche, omule. Iaîncearcã matale ºi dã la moºu’ cevaparai, moluºte de cele verzi. Ho, ce teholbezi în halul ista la mine? N-ai auzitde dolari ce te scot din sãrãcie ºi din...iþari? Dai la mine din ãºtia, iar moºu’ îþidã matale aur din cel barosan, cocoºeide-þi iau ochii ºi sufletul. Îs omu’matale, ce mai“. ªtiþi cum se întâmplãadesea: ataºamentul faþã de ceva oricineva nu poate fi prins în cuvinte – deel te bucuri pur ºi simplu! Poate nu îlvoi supãra: pescar cu state vechi,autorul pare cã þine morþiº sã includã învolum ºi „snoava“ din „O partidã la pes-cuit“, ultima prozã a cãrþii. Din pãcate,aceasta nu are nimic din greutateacelorlalte ºapte, chiar dacã poate, cineºtie, ar fi trebuit sã inducã speranþapentru o lume mai puþin crispatã, unoutro ºãgalnic.

Totuºi, în întregul sãu, „Mireasa dinsicriu“ echivaleazã cu o izbândã –secvenþele au timingul potrivit, logicadiscursului e impecabilã, dialogul areaceeaºi funcþie de a dramatiza aparen-tul firesc pânã spre implozie.Personajele povestirilor ar putea fifoarte bine psihanalizate, în texturãfiind subliminal închise arhetipuri.Lumea acestui volum rãmâne „încãr-natã“, fãrã intuiþia unui Deus al cãruichip sã fie prins în linia orizontului. Oîntrebare pentru viitor ar fi cât de înde-pãrtatã e proza lui Nicolae Mihai înraport cu sunetele „Clopotelor exilului“?

Marius MANTA

Veronica V. Cãlin

Ittinnerrarriilirrice

La mai bine de un deceniu ºi jumã-tate de la debutul editorial, Veronica V.Cãlin continuã sã penduleze între pic-turã ºi poezie, înãlþând „gândul princuvânt/ formã ºi culoare“ ºi o mulþimede „întrebãri fãrã rãspuns“, care-iadâncesc ºi mai mult „tainele simþirii/Oprite-n veºnicii de clipe rãtãcite“.

Ajunsã acum la „vârsta iluminãrii“, aînvãþat sã nu ia „seama/ La materiaderizorie“, sã trãiascã „ineditul clipei“ ºisã asculte de „impulsul momentului“,alegând „dincolo de mirãri ºi întrebãri“,pentru ca bucuria sã o „ia de mânã“ ºisã o poarte nu doar „printre meriiînfloriþi“, ci ºi prin realitãþile „paralele alefirii“, îmbinând tinereþea ºi bãtrâneþeacu înþelepciunea ºi înfrumuseþând„clepsidra/ Cu iubirea înnobilatã devibraþii înalte“.

Suspendatã, practic, „între douãlumi“, are un dor perpetuu de „dialog/ ªinostalgii nedescifrate“, rostogolindu-ºiiubirea „între cer ºi pãmânt“, construin-du-ºi „bucurii din iluzii de-o clipã“ orilãsându-ºi sufletul sã alerge orb în sineºi sã bântuie „zone incerte“, într-o ten-tativã evidentã de a-ºi reconstrui altãînfãþiºare: Îmi voi construi alt trup;/ L-aºfrãmânta din/ Fire albe de timp/ Cuarome destinice/ Voi pune esenþa debusuioc/ Sã-mi aminteascã de loculnatal/ Voi scobi o gaurã unde/ Voi plan-ta sufletul/ Pe care-l voi uda cu/ Picãturide rouã/ ªi praf de stele/ Apoi rãbdã-toare voi aºtepta/ Sã iasã prima frun-zuliþã/ Prima floare, primul fruct./ Voimuºca inconºtientã/ Din mãrul copt/Ireversibil gest al pãcatului primar/ ªivoi aºtepta consecinþele/ Pe care le voipurta/ Resemnatã ca pe o cruce înspate (Reconstrucþie).

Deºi se izbeºte zi de zi de o „lumeingratã/ Cu uºi mereu închise“ ºiîntâlneºte la tot pasul alte ºi alteneputinþe (Sufletul aleargã orb prinmine/ ªi nu mã vãd oricât de dor/ Mi-arfi de mine/ Pãsãri-visãri îmi zãdãr-nicesc/ Sensul din cuvinte ºi/ Le aºazãîn colivii./ Iar eu privesc ziditã înneputinþã/ Fãrã cuvinte, fãrã vrere/Resemnatã între douã lumi/ Rãtãcescîn singurãtatea mea/ Cu spaimã me-ditând/ Asupra morþii, a uitãrii...), vreasã rãmânã „Agãþatã în timpul de acum“ºi sã prindã „clipa asta/ Cu ambelemâini“, trãind intens ºi rãstignind în ea„Cunoaºterea lumii“.

Având o sete „Nepotolitã de lirism ºipoezie“, cea ce se considerã când„stãpâna frumuseþii“, când o „iluziecãlãtoare“, cautã „vremelnicia dincuvânt/ Pierdutã printre clipe ºi etern“ ºichiar dacã se troieneºte mereu de„zgura lumii, în vremelnice umbriri/ Culaºitãþi, trãdãri ºi urã“, ce o lasã nu depuþine ori fãrã „drept la replicã,/ Ci doarla adâncirea în neputinþã a tristeþii“,continuã sã zideascã „poduri/ De vise ºisperanþã“ ºi sã cãlãtoreascã în „lumiinventate/ Colorând cuvintele ºi/Împrãºtiindu-le în lume/ Celor cu dor depoezie“.

Prinsã-n „capcana/ Plãcerii de avisa/ Spre lumi infinite“, poeta îºi scu-turã „resemnarea“, îmbrãþiºând „lumi-na/ Din veºnicia promisã“ ºi, evadânddin „Exil(ul) iremediabil“ al Veneþiei dinea, pipãie „înþelesuri spre definire“,descifreazã taina icoanei (Între ade-vãrul lumesc/ Din lucruri trecãtoare/ ªiadevãrul din taina credinþei/ Ascunsã înochii icoanelor/ Este gestul carecreeazã spirit/ În semn, culoare,erminie/ Înspre cãlãtorii fãrã sfârºit/Spre alei ce duc la EL/ Privirea ce vinedin afarã/ Dinspre Dumnezeu cãtre/ Celce tinde spre desãvârºire/ Ce-i înãuntruce-i în afarã?/ Taina icoanei intrã priniris/ Spre inimã ºi te învãluie pacea/Mult aºteptatã ºi împãcarea/ Cu sine ºicu cei din jur) ºi îºi pune câteva între-bãri esenþiale, ce o readuc în preajmaDumnezeului regãsit.

Pictând prima icoanã, îºi reaminteºtelutul din care e plãsmuitã, dar se simteconcomitent ºi mai aproape deDumnezeu, constatând cã ºi Chipul Sãuo „priveºte/ Cu înþeleaptã cãtare/ Iar din-colo de ea/ Drumul spre nemurire/ Pavatcu îngeri/ ªi sonete ireale de/ Harpãancestralã“. Înalþã, în consecinþã, „rugãfierbinte/ Pentru a îndepãrta distanþele/De a fi alãturi de tine, Doamne/ Tainacuvântului Tãu/ Izvor pentru însetareamea/ Ridicã arcade de lumini/ ªi curcu-beie de bucurie/ Spre înnoirea sufletuluimeu/ Acum în prag de sãrbãtoare“, darºi pentru „liniºtea casei“, a poporului sãuºi pentru „sãnãtatea neamului“.

Simþind „divinul în tot ºi-n toate“,cheamã iubirea ce „sfideazã timpul“ ºi„Rostuieºte destine dupã legi nescrise/Purificatoare de gânduri strãine/ Pânã lachip de copil mirat“, gândind „cuvintecolorate expresionist“ ºi vrând sãrecompunã „o nouã lume/ Din adevãr,frumuseþe ºi iubire“.

Conºtientã cã „Eul lãuntric sehrãneºte cu vise“, îºi sprijinã „tâmpla de/Mâna lui Iisus ºi-i cer(e)/ O picãturã denemurire“, dar cuvintele „descumpãnite/Zboarã tãcute, discrete“ ºi „frigulnetrebniciei“ o cuprinde iarã, obligând-osã stea în „pustiul unei sfere/ Unde numai încape altcineva“ ori sã se autoex-ileze în „tãcere/ Ca sã nu se vadã/Strigãtul înãbuºit al durerii“.

ªi cum „Moartea ne viziteazã din ceîn ce mai des“, dispariþia celor dragi dinpreajma sa nu o lasã indiferentã, aºa cã,în pofida faptului cã „Mintea(-i) alungãgândurile umbrite“, adunã în suflet „tris-teþi cu ºubrezime omeneascã“, simþindcum „Stalactite de tristeþi/ Îngheaþãpriviri solitare“ ºi cum se adânceºteîntr-o stare nefireascã: Mã nãrui pas cupas/ pânã când n-o sã mai recunosc/Drumul spre cea de odinioarã.

Întocmeºte un „Pomelnic pe o globulãroºie“, iar mulþimea numelor transcrisepe hârtie te cutremurã ºi te tulburã, totaºa cum însãºi „Ordinea cosmosului s-atulburat/ Când a preluat culoarea morþii“.Legatã cu „doruri cosmice“ de cei care,de-a lungul timpului, i-au dat „Un sens,un rost,/ O clipã de nemurire“, VeronicaV. Cãlin nu se mulþumeºte cu pomel-nicul-poem, ci alcãtuieºte un întreg cicludedicat acestora, pe care îl include, alã-turi de alte trei, în noua carte deItinerarii lirice (Editura „Studion“,Bacãu, 2017), transformatã, graþieilustraþiei color ce însoþeºte poemele, ºiîntr-un veritabil album de artã, „probãmaximã de sensibilitate artisticã“, dupãcum remarcã editorul Ioan Enache.

Pictând cu „lacrimi înaripate“ ºi scri-ind cu „o luminã întristatã“, sensibilaartistã a fãcut un salt impresionant faþãde Confesiuni, cartea debutului, pro-bând cã ºi-a luat rolul în serios, cã s-a„rãstignit la stâlpul durerii“, cã e ea întoate (Sunt doar o literã într-un roman/Sunt doar o notã în cântecul cosmic/ Dinmarea simfonie universalã/ Sunt reflexiaunui gând duios de îndrãgostiþi/ Sunt opatã de culoare într-o/ Armonicãaºezare primordialã/ Sunt broderie defrumos ce dã sens vieþii/ Sunt vis ºisperanþa de înãlþare/ Spre cunoaºterearevelatoare/ Sunt o vibraþie celestã cufiori de iubire/ Risipite în jur cu genero-zitate/ Sunt...) ºi cã doar „Cuvântul-vis/Care mângâie sufletul“ poate potoli„Cascada liniºtii“, transformând-o într-un„cuvânt/ Cu vibraþie celestã“. Sã sperãmcã acest „Izvor pentru însetarea“ sa nuva seca niciodatã ºi cã toþi cei cu dor depoezie vor mai avea ºansa sã seînfrupte din nevoia de sublim a autoareiºi din frumuseþea sufletului sãu „înflorit/În spirala spre desãvârºire“.

Cornel GALBEN

autori ºi cãrþi


• Ecaterina Ajder (Chiºinãu) – Balada cu îngeriPremiul Centrului Internaþional

de Culturã ºi Arte „George Apostu“, Bacãu


comentarii

7

Nu ºtiu dacã lumea aceastacondusã prin mass-media sezbate iremediabil într-un deri-zoriu lamentabil, devenind unteatru ieftin, însã trãiesc cusentimentul cã superficialitateaa fost ridicatã la rang denormã. Se scrie cel mai ade-sea din dorinþa unui „meritat“loc în categoria bestseller,„noile arte“ sunt împinse câtmai la vedere, se organizeazãproiecte peste proiecte, „docu-mentaþii“ stufoase careamintesc de labirinturile luiKafka; mai mult, omul însuºipare o mascã între altele, seidentificã cu un numãr, îºipierde reperele, dar probeazão fericire „la minut“. E mulþumitpentru cã i se oferã aceastãfalsã impresie, actant într-ocommedia dell'arte rescrisãdupã canoanele veacului încare trãim. Adevãrata culturãdevine din ce în ce mai multapanajul specialiºtilor (sã fifost vreodatã altfel?). Da,lumea teatralizeazã fãrã dis-cernãmânt, ºtirea de senzaþieface legea. Cât de amar (de cenu, profetic?) sunã, mai alesacum, „Glossa“ eminescianã!

Pentru unii dintre noi însã,teatrul, în accepþia fireascã, nedã ºansa de a trãi multidimen-sional, de a cãlãtori printre variimentalitãþi, de a ne bucura înfaþa frumosului, poate para-doxal – de a ne regãsi în totacest tumult existenþial sem-nalat anterior. Evident, teatrulreflectã pânã la urmã ºi viaþadin cetate. Urmãrindu-iformele, temele, punctele deinteres, ne recompunem înfapt un firesc al imaginii dintâi,ajungând la esenþe. Datã fiindamploarea acestui act decomunicare, consider cã oreceptare corectã a mesajuluiartistic trebuie sã presupunãun public competent, crescut„în teatru“ ºi care sã þinã contde judecãþile de valoare aleunor critici consacraþi.Receptarea spectacolelor con-temporane (ºi nu numai!)poate fi uneori dificilã, ºi astaîntrucât teatrul contemporanse aflã în cãutarea unui noucentru al semnificãrii.Interdisciplinaritatea pe care opresupune, modalitãþile deexpresie ce sunt continuuupdatate au nevoie de una saumai multe „direcþii“. Iar acesteaiau contur cel mai adesea încadrul unor colocvii cu iz uni-versitar. Astfel, informaþia nutrece cãtre publicul larg. Pe dealtã parte, constatãm cã suntpuþine editurile care mai credi-teazã critica de teatru. GraþieEditurii „Junimea“, toamna lui2017 mi-a prilejuit întâlnireacu... excepþia, mai precis sublupã mi-a stat ultimul volumsemnat de Carmen Mihalache –„Teatru la filtru“. Aº da dintruînceput un verdict: „Aºa da!“,discursul autoarei nu mizeazãpe teorii la modã, nu se pierdeîn construcþii ultramoderne cuchef de a de-construi ideea despectacol. Critic de artã ºi(aplicat!) artã teatralã, mai

mereu din mijlocul eveni-mentelor, Carmen Mihalacheºi-a fãcut din teatru un modusvivendi, aºa cum însãºideclarã în câteva fragmenteintroductive: „...iubesc atât demult teatrul, artã a clipei, artãvie, a comunicãrii directe, aemoþiei pe care o simþi într-osalã de spectacol ºi oîmpãrtãºeºti cu ceilalþi într-oexperienþã comunã. Merg lateatru din plãcere, recunosc,sunt hedonistã, caut bucuria.Iar când o gãsesc, vreau sã otransmit mai departe, sã oîmpart cu mai mulþi oameni,sã-i contaminez de iubireamea pentru teatru, care mi-aîmplinit ºi mi-a colorat viaþa“.Aceastã declaraþie de iubire îºigãseºte imediat corespondentîn mobilitatea extraordinarã aconstatãrilor ºi opiniilor con-semnate. Preluând din teatruesenþa realitãþii, acel „mai-mult-decât-viaþa“, CarmenMihalache se simte confortabil

când susþine prin argumentesolide ceea ce i se pare valo-ros. Formula jucãuºã din titlu,evident, aduce la un loc celpuþin douã culoare de lecturã:unul dedicat lectorului cupuþine cunoºtinþe, dar care vaînþelege perfect întreg edificiulgraþie conciziei, coerenþei unuidiscurs ce nu s-a vrut maideloc încãrcat cu termeni pre-tenþioºi, de specialitate, ºi unal doilea culoar, care deja îºiasumã o componentã axiolo-gicã, prin criteriile inter-aºe-zate ºi comentate.

Revenind, mai întâi de toateCarmen Mihalache realizeazãmunca sisificã a cronicaruluicare aduce la un loc selecþiaarticolelor (dedicate specta-colelor de teatru) publicate înultimii zece ani. Din start, sco-pul declarat a fost acela de ase concentra asupra activitãþiiTeatrului „Bacovia“, aºezândastfel Bacãul încã o datã peharta „teatrelor cu tradiþie“.Punctul maxim de interes alvolumului echivaleazã cu omicro-istorie a „Galeirecitalurilor dramatice“,adunând comentarii la celeunsprezece ediþii ce au avutloc din 2006, sub denumirea„Gala STAR One Man Show“.Chiar dacã de-a lungul timpuluimanifestarea avea sã îºischimbe titulatura, CarmenMihalache face un serviciu„locului“, probând, argumen-tând continuitatea fenomenu-lui. Amintind de faptul cã iniþia-torii Galei au fost redactoriiRevistei „Ateneu“, autoareaimpune un ritm susþinut din ºi

printre premiere, pornind de laprima ediþie ºi ajungând, pascu pas, la cea de-a unspreze-cea. Tehnica însemnãrilor paresã fie simplã, dar reclamã acui-tate, simþ practic ºi desigur, oexperienþã bogatã. Având ape-tenþã deosebitã (ºi) pentrudetaliu, aflat in situ, criticul deteatru nu îºi uitã menirea: din-colo de prezentarea succintã afiecãrui spectacol, CarmenMihalache puncteazã plusurileºi minusurile inerente. Dinspreprima ediþie punctãm în specialprestaþia actorului craioveanIlie Gheorghe, câºtigãtor alPremiului de Excelenþã la GalaStar. Reþinem cã încã de lareluarea Festivalului în nouaformã, directorii Teatruluibãcãuan – Adrian Gãzdaru ºiGabriel Duþu – ºi-au dorit o for-mulã internaþionalã, la aceastãprimã ediþie fiind prezenþi trei-sprezece actori din România,Republica Moldova ºi Franþa.Ulterior, numãrul „þãrilor parti-cipante“ se va mãri simþitor...Încã de la aceastã primã ediþie,Carmen Mihalache nu plãteºteniciun „tribut formal“, sem-nalând când o reuºitã, când„un spectacol dezlânat ºi agre-siv interactiv“, ba constatândcã prestaþia unui RaduGheorghe e mai degrabã „sub-þiricã“, provocând un umoruºor îndoielnic. De altfel, con-semneazã ºi singura neîm-plinire majorã a ediþiei, legatãde neparticiparea actorilorbãcãuani la Galã (apariþiamasivã a acestora se vaîntâmpla prin recitaluri în off,odatã cu cea de a doua ediþie).

Ei bine, fiecare ediþie esteaºadar analizatã, „cuantifi-catã“, autoarea gãsind însã ºiprilej nimerit de a realizaexplicit „o cuvenitã lecþie deteatru“: sunt puse în discuþiefuncþia recitalului, relaþia decomplementaritate dintre textºi disponibilitãþile actorului oriale regizorului. Completând lasuperlativ magia, CarmenMihalache se opreºte ºiasupra recitalurilor extraor-dinare – nume de referinþãpentru cultura românã. Poatear fi de folos sã amintesc larândul meu prezenþele înBacãu ale lui Marcel Iureº,Florin Piersic, Florin Piersic jr.,Virgil Ogãºanu, Coca Bloos,George Mihãiþã, MaiaMorgenstern, Ion Caramitru,Tamara Buciuceanu, RãzvanVasile, Mihai Mãlaimare, OanaPellea, dar ºi ale AngeleiGheorghiu, Dan Grigore, NicuAlifantis, A.G. Weinberger,Johnny Rãducanu etc.

În carte se regãsesc cronicila premierele Teatrului„Bacovia“. Câteva dintre aces-tea: au fost aduse în scenabãcãuanã texte de GarciaLorca, Mircea M. Ionescu,Slawomir Mrozek, ErnestoCaballero, Teodor Mazilu,Viorel Savin, Hanoch Levin,Ibsen, Theo Herghelegiu,Tennessee Williams, Cehov,I. L. Caragiale, Molière, F.Kafka, Schiller etc. Sã nuuitãm: odatã cu „Teatru la fil-tru“, aveþi ºi un ghid cãtre oreceptare avizatã a fiecãruispectacol în parte. Am lãsat sãse înþeleagã mai mult, CarmenMihalache face la scarãredusã efortul unui maratonist,pentru cã reuºeºte sã ajungãla timp ºi mai ales sã scrie cupricepere, pãstrându-ºi echi-distanþa, ºi despre alte eveni-mente de pe harta teatrului, înspecial despre Zilele Teatrului„Mihai Eminescu“ (Botoºani),Fest(in)Bulevard – Teatrul„Nottara“, Teatrul Tineretului(Piatra-Neamþ), Teatrul pentruCopii ºi Tineret „Luceafãrul“(Iaºi) etc.

Aºadar, „Teatru la filtru“demonstreazã capacitãþile deorchestrator ale lui CarmenMihalache, mânuind cândimpresionist, când cu argu-mente extrem de viabile o rea-litate în oglindã a spectacoluluiteatral ºi a legãturilor celor maiintime dintre acesta ºi oraºulBacãu, loc ce îl gãzduieºte:„Am mai spus-o, ºi nu obosescsã o repet: un festival de teatruaduce un vânt de noutate, unaer proaspãt, o ieºire binefãcã-toare din obiºnuit, din ordineacomunã a lucrurilor. De patruani, de când s-a pornit la drumGala Star, în Bacãu domneºte,timp de o sãptãmânã, teatrul.Cu întâmplãrile lui, cu oameni,chipuri ºi mãºti, cât maidiverse, adunându-i laolaltã peiubitorii acestei arte“.

Marius MANTA

Carmen Mihalache –„Teatru la filtru“

• Mircea ªtefãnescu (Iaºi) – SemnPremiul acordat de Ministerul Culturii al Republicii Moldova


poesis

8

ªªuuccaarr ddee vvaaiiººii aammaarr

nu eºti simpatic chiar dacã eviþi groapa ºi ai dreptate sã fii pesimistmai degrabã dacã eºti optimist fãrã niciun motiv ºi dai în gropi

e fabulos fratele meu dar pânã la urmãsuntem aceeaºi frumuseþe de gunoide care lumea se va lipsi cu oarecare regret

timpul e greu ºi drumul dat draculuide vedem stele între tomberoane aurifereºi toate se aranjeazã miraculos pe dos

o mândreþe de rahaturi ºi putori parfumateaiureli umflate cu pompa ca la bairamuite motivul pentru care nimicnicia o sã moarã

de râsºi pe deasupra e cel mai triumfalist ºut în cur

ia aminte cã pânã ºi poeþii bieþii sunt fascinaþi de amor

pe când realmente iubita le e cam strãinã ºi mult prea departe

undeva pe partea nevãzutã a lunii

noi ãºtia care mai suntem culmea încã viidevenim excepþiile care confirmã regulaîntotdeauna majoritatea sunt morþi

ºi unii chiar mai umblã ne cântã sau ne învaþã ºmecheria de a fi

AAmmoorr oommnniiaavveennii vviiddii vviiccii

ea a fost prima frumuseþe de care m-am îmbolnãvitoamenii au un obicei straniu se tot îmbolnãvescde lucruri ºi de fiinþe hâdebunãoarã toþi banii ºi toate bubeledar eu de când m-am îmbolnãvit de ea pur ºi simplua dispãrut din viaþa mea orice urâtcând ea a venit la mine aveam o febrã

de mã luau rãcorileºi câinele meu a lãtrat-o nu te speria i-am zis

e bolnavare niºte rãcori aºa de febrile încât nu ºtiesã-þi arate doar prin lãtrãturicât de mult te placeavea ea un râs de clopoþei de cristalºi am lãtrat ºi am râs cu ea ºi n-a mai rãmasnicio urmã de grijã în tot universulea era cea mai superbã epilepsie posibilã ºi o convalescenþã de care nici apocalipsa n-ar vea sã mai scape în veciavea cârlionþi ºi tot îi rãsucea visãtoare pe degetede mi se umezeau palmele ºi mi se usca guranu mai articulam o iotã dacã mã tãiaicurgeau numai vise cârlionþate din minenu mi-a pãrut rãu când ne-am despãrþit dimpotrivãmi-a pãrut bine cã ºi-a gãsit caleaºi chiar i-am dedicat un poem la nunta ei de apoiunii spuneau eºti nebun ai Alzheimer pe inversîþi aduci aminte de toate minunile care de faptnu i s-au întâmplat nimãnui dar foarte mulþiar vrea de nebuni sã li se întâmple uite cã nu ºtiu dacã-i cuminte sau pãcatsã fiu bolnav de dragostedar la urmã când mã ia urâtul în primiresunt cel mai sãnãtos-frumos împãrat!

BBoorrnn iinn aa wwrroonngg ppllaaccee..AAnndd hhaappppyy aatt aa wwrroonngg ttiimmee

Mãi omule mã uit la esticii ãºtia cum se întorcPrãfuit-oropsiþi de la munca lor euro-atlanticãªi mã întreb care-i treaba unde naiba au greºit?

Io cred cã s-au nãscut într-un loc total nefavorabilUnghiul de aplecare la ghiºeele lor e chiar ºi azi

Brand internaþionalOmul nici nu concepe viaþa fãrã ungere la scurgereFãrã nervi ºi politicã de rahat

Diferenþa dintre paznicii estului care te furãªi aleºii trepãduºi ai zilei E cã primilor li se cere cazier judiciar la angajareDar ultimilor doar averi cunoºtinþe ºi relaþii

O totalã harababurã Europa astaO furã taurii albi ºi ea viseazã pe plãji amuþite

de splendoare

Uimitor în clãdirea vecinã unde nemþii au adunat orientali

E liniºte ºi Allah îºi face siestaÎn clãdirea noastrã fostã cazarmã ruseascã

ocupatã de esticiE cu strigãturi cu beþii cu totalã dezordine

ºi mult mai palpitant

Dar nu ºtiu unde au greºit camarazii ãºtialovi-i-ar duioasã deruta

Reþineþi expresia lor de homeless care vã priveºteîn ochi

Sã apuce ºi el o umbrã de înþelegereCu viaþa înghesuitã în geamantane mereu prea miciCu familia înghesuitã pe skype sã vadã toþi minunea

Am trãit momente de un tragism bestial Dar nici nu le-am observatPentru cã eram participant nu spectatorOameni în patru labe pe câmpuri la tãiat sparanghel ªi târâº la capãtul rândului

când nu mai face demenþaDiferenþã de animalitatea condiþiei umane

Suntem nãscuþi într-un loc puþin favorabil sau chiar greºit

Omule ºi mã ia o milã de sã mor io cã te plesnescNumai sã nu pui mâna sã te vãd fericit

PPooeezziiee ddiinn nniimmiiccººii iiaarrbbãã vveerrddee

Omul e dat dracului indiferent cât marasm îi seacã zilele

Face poezie legatã cu nimic ºi înfloritã din iarbã verde

N-are a face dacã îl guverneazã hoþiiCã locul e plin de scârbe peste frumuseþi

Uite voi spuneþi cã din pãcate locuim în þãrisau vieþi diferite

Dar eu vã spun cã din fericire locuimîn acelaºi poem

ªi toþi avem dreptate numai cã unii preferãnimicul trist

Iar alþii bucuria de iarbã verde

Io nu cred în viaþa de apoi ci sunt convins cã existãCât despre opusul vieþii zic moarte ºi trag apa

Eu sunt nebunul care vede iarba verdeînflorind din nimic

ªi plouã ºi vin râmele ameþite de stat în pãmânt

ªi sunt prichindel le pun în bãrcuþa de hârtieLe zic pace vouã ºi le dau drumul La apã

George G.Asztalos

Suntem, deja, în „Anul 100“ al Marii Uniri. Avanpremieracare ar fi trebuit sã fie aniversarea 99 din acest an s-a pãs-trat în coordonatele festivismului militaro-politicianist, cudefilãri, discursuri pompoase (reciclate dupã cele de anþãrþ!)ºi – bineînþeles! – mici, vin fiert ºi ciolan cu fasole.

Însã toate astea reprezintã doar „garnitura“ clasicã pentrugâlceava perpetuã a politicienilor: atacuri reciproce, absenþedin tribunele oficiale, vituperãri la adresa adversarilor aflaþi în„dezastru moral“, vinovaþi de „suferinþa secularã“ a poporuluiasuprit. Când îi asculþi pe „aleºii neamului“ (dacã mai ai rãb-darea necesarã!), nu poþi sã nu rememorezi figurile mariloroameni de stat care au zidit România modernã. Ei ºtiau ceeste spiritul de sacrificiu, aveau un þel ºi urmau un programdictat de credinþa poporului român în unitatea sa. Astãzi,ce-avem? Centenarul Marii Uniri i-a prins pe guvernanþinepregãtiþi precum iarna! De 99 de ani se ºtia cã în 2018este marea sãrbãtoare... Se chinuie fel de fel de „responsa-bili“ sã încropeascã un program deocamdatã „nevertebrat“.Mai bãtrân decât România Mare ºi tot pe-atâta de-nþelept,filozoful Mihai ªora declara, zilele trecute, cu o anume deza-mãgire generatã de situaþia moralã ºi politicã în care neaflãm, cã doreºte patriei lui „sã fie o þarã bine guvernatã, cugrija celor care o guverneazã pentru cei care sunt guvernaþi.ªi ultima lor grijã sã fie grija pentru ei înºiºi. Dacã prima lorgrijã poate sã fie asta, iar ultima lor grijã sã fie pentru eiînºiºi, România are asiguraþi câþiva ani buni în faþa ei“.

Aºa cum stã bine românului, fiecare ºtie ce ar trebui fãcutîn anul Centenarului, cum „sã jucãm în teren“: sã rememo-rãm figurile emblematice ale României începutului de secolXX, sã ridicãm statui, sã editãm compendii, sã finanþãmpublicarea unor romane istorice sau volume cu poezii patrio-tice („ca pe vremuri!“), sã organizãm chermeze cu lãutari, sãnu uitãm de „gaºca Zurli“, sã ducem copiii la muzeu cu clasa,sã intervievãm niscaiva veterani ºi-apoi sã-i cãrãm cu noi laAlba Iulia ºi câte ºi mai câte... Numai cã atunci când ai vreasã te lãmureºti ce-i în minþile celor care au „pâinea ºi cuþitul“,liniºtea este aproape mormântalã. Afli cã a fost selectatãsigla Centenarului ºi cã se lucreazã la program. Fraþilor, edecembrie 2017! În România, de la Crãciun ºi pânã dupãSfântul Ioan Botezãtorul (ºi pe nou, ºi pe vechi!), totul e unmare ospãþ urmat de câteva sãptãmâni de indigestie. Pânãsã se trezeascã ºi responsabilii cu Centenarul din beþia fes-tivismului, trec momente majore precum Unirea Basarabieicu Þara sau Pacea de la Buftea. Pentru cã, în realitate,Centenarul nu este doar 1 Decembrie. Este un ºir de... „cen-tenare“!

Deocamdatã, la Ministerul Culturii se simte o anume iras-cibilitate ori de câte ori vreun jurnalist îndrãzneºte sã întrebe:„ªi cu Centenarul cum mai staþi?“ Domnul ministruLucian Romaºcanu este convins cã „întotdeauna va existatentaþia de a spune de ce am fãcut asta ºi n-am fãcutcealaltã. Va trebui sã avem ºi festivitãþi, pentru cã e un anfestiv, va trebui sã avem ºi lucruri foarte concrete, care þin deinfrastructurã“. Premierul Tudose vorbeºte despre reabi-litarea sediilor unor teatre din Bucureºti, achiziþii de cartepentru biblioteci ºi finalizarea investiþiilor la CatedralaNeamului. Nici un cuvânt despre starea deplorabilã în carese aflã Muzeul Naþional de Istorie (închis în proporþie de 80la sutã de aproape 15 ani)! „Interesul nostru, al Guvernului,este sã încurajãm tânãra generaþie sã citeascã, iar pe cei dingeneraþia noastrã ºi a pãrinþilor noºtri, sã se întoarcã la lec-turã. Avem toatã disponibilitatea sã sprijinim cu fonduribugetare finanþarea acestui proiect, pe care sã îl cuprindemîn Programul Centenar“, a declarat dl Tudose. ªi nu i-a fostde-ajuns: „Nu putem bifa acest eveniment printr-o petrecerecu mititei ºi sarmale cu mãmãligã. Vorbim la copii desprelapte ºi corn, în regulã. Acum este nevoie de ceva similar cu«Lapte, corn, carte»“. Pe acest principiu, în „ProgramulCentenarului“ (dacã va exista un asemenea document ofi-cial...) pot fi introduse subvenþionarea protezelor ortopedice,întreþinerea parcurilor sau salvarea rasei de suine Mangaliþa,renumitul „porc-somon“ (cã altfel, de unde ciolan cufasole?!...).

Sãrbãtorirea Marii Uniri este un spectacol în plinãdesfãºurare. Regizorii (oficialii ºtiuþi ºi neºtiuþi) asigurã sus-pansul maxim: habar n-avem ºi nici nu intuim ce urmeazã.La fel ca ei!

ªtefan RADU

Centenaruldiscordiei


poesis

Zâmmbettulînnggerrului

Tatãlui meu, preotul greco-catolicºi profesorul Viorel-Ilie Baciu –

in memoriam

La cumpãna malurilor negre, sub vânt tãios,tata mi-a construit visul încrederii,mi-a dat cheia speranþei.

Într-o singurã camerã, pãrinþi, bunici, copiimâncam, învãþam, ne odihneam de osteneala zilei.Într-o singurã camerã mereu învãluitã în mireasmã de lumânare

ºi tãmâie –semn cã Domnul ne vizita deseori.

În zorii zorilor, pânã ziua nu se trezea încã,lângã masa preschimbatã în altar

la ceasul rugãciunii,glasul tatãlui meu rostea chemarea sacrã,braþele lui ridicau peste lumePotirul Vieþii

ºi deodatã, profilate pe tavanul scorojit,într-un fantastic balans,vestalele – vechi prietene ale copilãriei –îºi întindeau mantia multicolorãpeste munþi, peste ape ºi vãi.

Stele se roteau în cununa Fecioareidin vechea icoanãºi adormeam vegheatã de îngeri

ºi de fantastice zãpezi,dansând prin verdele crudal grãdinii mele imaginare.

Flori de câmp mi-a presãrat tata pe cale,în pãr mi-a împletit duioºia,a sãdit în sufletu-mi fraged pãmânt roditor –jar aprins de iubirepentru rãnile Inimii Tale Preasfinte.

Cuvântul sãu frânt a împietrit secundele,fior rece mi s-a cuibãrit în inimã.Orizontul care uneºte acum casa cu lumea –obositoare derutã înainte ºi înapoieste drum rãstignit.Timpul s-a risipit în mine…

Tatãl meu – ram prea devreme tãiats-a grãbit sã batã la poarta Inimii Tale, Doamne!În ceasul plecãrii, Te-am rugat,Atotputernice Dumnezeu,sã-mi laºi, drept amintire, zâmbetul îngerului sãu.

Povestte

de iubirre

Copil fiind, am ridicat ochii ºi am vãzut crucea.

Ore întregi rãmâneam lângã icoana Fecioarei

îndurerate,

atrasã de semnul tricolor al cãrþii de rugãciune cu

pagini subþiate,

din care tata oficia neîntrerupt, zi dupã zi,

sfânta liturghie.

Pãrea cã asist repetat la o poveste de iubire

de care nu mã mai sãturam.

Deveneam uºoarã ca respiraþia, ca ºuierul

unui gând rãzleþ,

primeam tãmãduirea în lumina Sfântului Altar.

Încet-încet, am învãþat sã renunþ la orgolii ºi patimi.

În timp, am învãþat chiar sã renunþ la mine însãmi.

Biruitoare în credinþa mea, adormeam

în fumul lumânãrii ºi în mireasma de tãmâie,

în vreme ce gândul îmi zbura spre cerul cald.

Pãrintele meu mi-a revelat Adevãrul,

m-a îndemnat sã am ochiul rugãciunii

mereu deschis.

Amintirea lui rãmâne în sufletul meu

proaspãtã ca o duminicã.

Casa noastrã, o relicvã a Bisericii catacombelor –

clepsidra Vieþii.

Martirii ei m-au condus la Tine.

Parcurg sisific drumul de la mintea la inima mea:

Doamne, eºti Râul Iubirii cu infinite poduri.

Iubitte, rrãsãrrittul……

La ceas de tainã trec într-un anotimp fãrã poartã,

retrãiesc clipa dintâi.

Neobosit, mã conduci cu gesturi repetate

spre dimineþi

în care ninge cu polen ºi azur.

Îmi arãþi pãsãri de argint ce strãpung înaltul

ºi devin apoi scrum la orizontul

atârnând de o razã subþire între viaþã ºi moarte.

Scrutând nemãrginirea, îmi ºopteºti

balada pescãruºului hoinar,

deplângi tragedia scoicilor lovite de val.

Îmi vorbeºti despre drama copacilor contorsionaþi,

pe care nimeni nu-i îmbrãþiºeazã.

Fluturi ne mângâie fruntea ºi deseneazã

în inima noastrã

misterul retrãit… a câta oarã?

Tu îmi cobori în palmã eternitatea clipei –

poem de iubire târzie la tâmpla verii.

MioriþaBaciu

Crãciunul, ca sã vorbim ca la ºtirile televizate, „stã sãvinã“. Supermarketurile sunt deja atent garnisite cu raioanespeciale de ornamente menite sã te ducã direct în stareauºor buimacã, somnolentã, a unor „sãrbãtori de poveste“.„I’m dreaming of a white Christmas“..., o sã cânte ademeni-tor Frank Sinatra din toate pãrþile, iar clienþii cu cãrucioareleo sã treacã teleghidaþi, ca într-un film mut sau ca în salonulnebunilor din Zbor deasupra unui cuib de cuci. Mai cã o sã teaºtepþi, în aerul acesta dulceag ºi leºinat, sã îl vezi rânjind peJack Nicholson, cu gândul la o rãzmeriþã împotriva unei asis-tente cu zâmbetul þeapãn ºi privirea îngheþatã...

Sã nu fim însã de tot iconoclaºti: apariþia raioanelor sclipi-cioase din preajma sãrbãtorilor poate fi decodatã ºi altfeldecât ca o strategie de marketing. Aºa cum ne învaþã MirceaEliade, acest lucru poate fi vãzut ºi ca semnul unei rupturispaþio-temporale: viaþa prezentului îºi pierde pentru o clipãuniformitatea, liniaritatea, aducând aminte pânã ºi celui mainereligios dintre oameni de un eveniment întemeietor alecãrui consecinþe încã subzistã în tenebrele subconºtientuluisãu. Este totuºi o rupturã dintre cele mai degradate: lecturaunei cãrþi sau vizionarea unui film care te scoate momentandin curgerea fizicã a vieþii îi sunt superioare.

Însã cum ar mai putea fi reprodusã cu adevãrat sacrali-tatea într-o lume care ºi-a pierdut aproape complet gustulpentru ea? Un regizor italian, Paolo Sorrentino, ºi-a intitulatun film din 2013 La grande belleza. Aici, un intelectual rafinatcautã marea frumuseþe a lumii într-o lume definitã, în ultimãinstanþã, ca un du-te-vino între sacru ºi profan. „La final estemoartea, da, dar pânã acolo este viaþa... fulguirile stinse,inconstante, ale frumuseþii, apoi viaþa omeneascã în toatãmizeria ei nedemnã“, spune, înfiorat, eroul povestitor la final.Mi se pare cã de aici ar trebui sã pornim ca sã înþelegem ºice a vrut sã facã Sorrentino într-un serial mai recent, Tânãrulpapã, cu Jude Law în rolul principal. Recenziile critice s-austrãduit în fel ºi chip sã explice sentimentul acela de contra-rietate generat de peliculã, motivul acela destul de complicatpentru care nu ne putem decide, vorba cuiva, dacã, lavizionare, sã ne lãsãm copleºiþi de uluire sau sã izbucnim înhohote de râs.

Pe scurt, este vorba despre ascensiunea la scaunul papalal unui episcop american în jurul vârstei de patruzeci de ani,Lenny Belardo, un orfan crescut, împreunã cu un alt bãieþel(care ajunge ºi el cardinal), de o cãlugãriþã, Maria, numitãulterior consilier al papei (Diane Keaton). Încã de la început,tânãrul papã se impune printr-un comportament dictatorial,plin de neprevãzut, marcat de gesturi de-a dreptul profane. Îlvedem fumând cu detaºare, atât în singurãtate, cât ºi înprezenþa celorlalþi, fãcând un preot sã încalce tainaspovedaniei, provocând, asemenea unui ºaman malefic,moartea unei cãlugãriþe misionare care îºi uitase menirea,þinând discursuri tiranice prin care le cere cardinalilorsupunere absolutã sau adresându-se mulþimii cu furie ºi dis-preþ, îndepãrtând-o. Gesturile sale sunt adesea secundatede muzica pop a prezentului, ca atunci când se îmbracã ce-remonios cu odãjdiile papale, admirându-se intens pe fun-dalul hitului Sexy and I know it.

Toate acestea sunt însã aiuritor intercalate cu scene carespun exact inversul. Maica Maria e convinsã cã papa este„literalmente un sfânt“, lucru pe care filmul încearcã sã-ldemonstreze, neconvingãtor, prin scenele în care Lennydevine, prin rugãciune, vindecãtor de boli sau de infertilitateori predicator neînduplecat al unei doctrine reacþionare.Majoritatea acþiunilor papei sunt de fapt blasfemiatoare, iarpersonalitatea lui este a unui imatur marcat profund de sufe-rinþele copilãriei. Pendularea între credinþã ºi afiºarea cinicãa necredinþei duce la perplexitatea privitorului care nu maiºtie dacã personajul pe care îl vede trebuie asimilat bineluisau rãului. Metoda lui Sorrentino seamãnã cu cea adadaiºtilor: el amestecã o grãmadã de imagini contradictorii,disparate, cu scopul de a ºoca spectatorul, pentru cã numaidintr-un astfel de ºoc, pare a sugera Sorrentino, se mai poatenaºte senzaþia sacrului. Dacã nu ar fi fost obþinut cu preþulhistrionismului, al discursului bombastic, al superficialitãþii ºiinconsistenþei, acest ºoc ar fi fost poate mai eficient. În oricecaz, producþia lui Sorrentino ne aduce aminte cã, vorba luiEliade, profanul derivã, la urma urmei, tot din sacru, o struc-turã constitutivã a omului pe care el nu poate sã o dizolve cutotul niciodatã. ªi e infinit mai mult decât raionul de orna-mente de Crãciun din supermarket.

Elena CIOBANU

Un papãamerican

Promiteam în numãrul ante-rior al revistei noastre cã vomreveni la evenimentul dinoctombrie, pus sub semnulapropiatului Centenar al MariiUniri. De data aceasta repro-ducem fragmente din discur-surile invitaþilor (o laudatio oriun rãspuns la aceasta), rostiteîn aulele celor douã universitãþibãcãuane („Vasile Alecsandri“ºi „George Bacovia“) sau înSala „Ateneu“ din Bacãu.(Mulþumim conducerii ºiechipei Centrului de Culturã„George Apostu“ pentrubunãvoinþa de a ne pune ladispoziþie înregistrãrile respec-tive.) (D. I.)

Acad. IOAN-AUREL POP: •Cât de liberã e o societate? •Am atins atunci ora astralã •Istorie ºi... istorii

„Trãim un moment ciudat,când istoria e pusã la colþ ºicondamnatã pentru toate relelecare se întâmplã astãzi. Discutãfoarte mulþi – ºi chemaþi, ºinechemaþi – despre ce ar trebuisã facem în 2018 ºi în anii cevor veni. 1918 a fost un momentextraordinar în istoria noastrã,dar pe care mulþi îl bagate-lizeazã. Trãim într-o societateliberã ºi înþelegem libertateaîntr-un mod cel puþin curios. Darîn anul 1918 poporul român areuºit sã facã istorie, ceea cealte popoare n-au reuºit nicio-datã. A reuºit sã atingã oraastralã a noastrã, adicã sã facãun stat numit România, cuaproape toþi românii care trãiauîn aceastã arie. Am unitBasarabia, am unit Transilvania– nu noi, nevrednicii, ci înain-taºii de-atunci – ºi astãzi camjumãtate din împlinirea aceastaexistã; cealaltã jumãtate, nu. Euvin din Transilvania ºi v-aº faceun elogiu acesteia, care repre-zintã cam 40% din teritoriulacestei þãri care a rãmas ciun-titã. Dar ºi aºa aceastã þarã areaproape suprafaþa RegatuluiUnit al Marii Britanii ºi al Irlandeide Nord, ceea ce incumbã omare demnitate ºi ne obligã sãstãm de veghe în continuare.

De unde vine însã aceastãneîncredere în istorie? Dinformele de tratare a trecutului,care-s foarte multe. Mai întâiavem o istorie tratatã de nespe-cialiºti, care nu cunoscmetodele istoriei ºi nici limbileizvoarelor. Ei nu ajung niciodatãla surse pentru cã nu au cum,iar istoria fãcutã fãrã surse ar fica ºi chimia fãrã laborator. ªiEminescu a fãcut istorie; dinfericire, el a fãcut-o bine.

Important este ºi cum comunicidespre trecut, nu numai cecomunici. Chiar ºi specialiºtii înistorie nu se mai apropie deizvoare, pentru cã nu ºtiu ºi nupot. Trebuie sã ºtie greacaveche, germana medievalã, casã nu mai spun de latinã. Apoiavem istoria popularizatã demass-media. (Asta-i ca poves-tea cu gãina care naºte pui vii.)Nouã, istoricilor, ne face acelaºirãu pe care un vindecãtor uni-versal, la televizor, îl face medi-cilor de meserie când ne spunecã a descoperit o poþiune carevindecã totul ºi dacã o aplici înexterior, ºi dacã o bei. Termenulistorie are douã accepþiuni pri-mare: realitatea care s-a petre-cut mai demult ºi, respectiv, dis-cursul despre aceastã realitate,reconstituitã. […] Vasile Pârvansper sã aibã curând un bust înfaþa Universitãþii mele, pentru cãne-a lãsat o lecþie extraordinarã:Datoria vieþii noastre, la Cluj, în1919. Tot moldovean ºi el! A arsca o flacãrã ºi a murit la 45 deani. Cred cã n-am avut arheologmai mare în þara asta ca VasilePârvan. [...]

E bine sã avem mai multepãreri. Sã ne respectãm unulpe altul ºi sã ne ascultãm unulpe altul. [...] Noi nu reuºim încãsã-i convingem pe strãini cãsuntem un popor european cudreptul de a trãi în Europa. Încãmai existã universitãþi unde depe vremea comunismului limbaromânã a rãmas la limbileslave. Deci strãdania noastrãeste sã-i convingem cã limbaromânã este o limbã romanicãºi cã trebuie sã fie alãturi despaniolã, portughezã, italianã,francezã º.a.m.d., fiindcã e evi-dent cã e o asemenea limbã.[...]

De ce trebuie sã avem ore deistorie în ºcoalã? Pentru cã isto-ria înseamnã viaþã. Este viaþaoamenilor care au trãit în trecut.Dacã nu o studiem, nuînþelegem nimic din viaþa noas-trã. Prezentul îl înþelegem maibine dacã ºtim ce a fost în tre-cut. [...]

Noi, românii, am ajuns sã numai ºtim româneºte. Când le

spun studenþilor mei cã acuza-tivul este un caz extrem deimportant întrucât complemen-tul circumstanþial de loc seexprimã prin cazul acuzativ, îmispun: «Domn’ profesor, dar nuputeþi vorbi româneºte?(Râsete) Noi toate astea leavem depozitate în computer».«Da, dar vã demonstrez cã unulcare nu are depozitat nimic înacest computer (aratã spre tâm-plã) nu poate cãuta nimic pecelãlalt computer, cã dã numaide bazaconii. Cel mai bun com-puter pe care îl avem e minteaomeneascã. Dacã n-o cultivãmºi prin istorie, ajungem infirmi.»Un profesor bun ºi o istorie binescrisã ne pot ajuta sã ajungemla o demnitate de care noi,românii, avem nevoie.Important e cã avem o þarã carese cheamã România, ºi pe caren-o preþuim îndeajuns.“

Acad. EUGEN SIMION: •ªansa acestui popor • Bacovia,Alecsandri, Piru

„Am venit la Bacãu, evident,întâi pentru Bacovia ºi din dra-goste pentru poezia lui. N-amavut timp sã venim pentruAlecsandri, dar vã propun, dom-nule ministru secretar de statGeo Popa, sã facem ceva pen-tru el. Un mare poet, un mareom de culturã, Alecsandri esteunul dintre cei care au construitRomânia modernã – cultural,politic, economic –, prin talentullui, dar ºi prin priceperea diplo-maticã. /Am vãzut CasaAlecsandri. Este urât. Trebuie

fãcut ceva./ Aº vrea sã venim laanul ºi în anii viitori în specialpentru Alecsandri: sã-l publicãmîn ediþia criticã de Opere funda-mentale, aºa cum meritã. Atuncibucuria noastrã va fi mare. Amvenit cu plãcere în Bacãu ºiînainte de 1990. Aproape ritua-lic, ca într-o cãlãtorie iniþiaticã,veneam aici toamna, împreunãcu bãcãuanul, marele profesorAlexandru Piru, dar ºi cu colegide generaþie.

[...] Trebuie sã dãm o ºansãacestui popor. Avem pe ce sãne sprijinim.“

DOREL VIªAN (despreAlexa Visarion): • Construcþieumanã

„Asemenea meºteruluiManole, Alexa Visarion s-arugat: Doamne, ajutã-mã sãnãdãjduiesc dincolo de zare, casã pot ºi eu sã construiesc. ªi aconstruit un templu din proprialui fiinþã, pe care l-a dat cu ge-nerozitate oamenilor. Ca oriceom luminat, ºi-a dat seama cãnorocul vine numai atunci cândmergi în întâmpinarea lui.“

ALEXA VISARION: •Basarabia – Botoºani –Bucureºti – Bacãu • Pãrinþi: þaraºi Eminescu • A trãi pentru aînþelege

„Pãrinþii [proveniþi din Orhei,n.n.] au însemnat pentru minedeschiderea spre lucruriletainice din om ºi din lume. Acestpãmânt al Moldovei mi-a datîntâlnirea cea mai bogatã, culti-vatã de mama mea, cu poezia,

cu Eminescu. Eu am putut sãîncep sã gândesc, sã mãapropii de rosturi ºi înþelesuridatoritã acestei copilãrii –înghiontitã de peste tot –, pen-tru cã ºtiam, înainte de a citi,Eminescu. Singurãtatea îmbo-gãþeºte omul; ea dã dimensiuniample ºi rezoneazã în timp, iarcopilãria e acea zonã de ilu-minare în care ne aºezãm des-tinul viitor.

Mã priveºte zâmbind GeorgeApostu. Ne-am cunoscut. Amvorbit despre artã, despre cen-zurã, despre putinþe ºi neputinþeºi despre dorinþa de a nu nelãsa înfrânþi. Din aceastã panicã– aceea cã putem fi înfrânþi –Apostu a creat Hristoºii sãi. Nue importantã victoria finalã, citraseul, zborul.

Aici, la Bacãu, se întreþine oflacãrã care pâlpâie în multelocuri din þarã, înainte de stin-gere. [...] Trebuie spus cã pemine m-a format þara mea. Eami-a dat pe Eminescu, ea mi-adat Biserica, mi-a dat ºansaîntâlnirii cu arta româneascã ºicu arta universalã. Aºa amintrat în familia spiritualã, ultimafamilie nobilã de pe mapamond.ªi pe toate astea le am de laDumnezeu: gândesc cu sufletul,ºi mintea mã-nþelege. Nu trãimpentru bogãþii, nu trãim pentru afi faimoºi; trãim pentru aînþelege.“

TRAIAN DIACONESCU: •Valorile Bacãului • Poetul provi-denþial al românilor: VasileAlecsandri • Pentru un muzeucomemorativ

„Bacãul reprezintã în istorianoastrã o valoare pe care opãstreazã în inimã fiecareromân. Vasile Alecsandri, poetprovidenþial, a pornit de aici dela Bacãu, ajungând la un pres-tigiu naþional ºi internaþionalfãrã pereche. Nu vã vorbescdespre Ovidiu astãzi, ci despreAlecsandri ºi despre Cânteculgintei latine. El a trimis în 1878aceastã odã la Montpellier nupentru a primi un premiu, cipentru a proba în faþa Societãþiide Studii Romanice latinitatealimbii române. În 1877, cândromânii cuceriserã indepen-denþa faþã de turci, aveaunevoie de o confirmare pe planextern. S-au prezentat peste500 de poeþi, dar a fost premiatAlecsandri. Am vãzut în ziarulde astãzi (Dorel Viºan, despreCasa Alecsandri: «Ar trebui sãfie propunerea MinisteruluiCulturii ºi a GuvernuluiRomâniei», în Deºteptarea, 12oct. 2017, p. 8) ºi mã bucur dintot sufletul cã dv. vreþi sã faceþiaici un muzeu comemorativAlecsandri. Va fi o instituþie curezonanþã internaþionalã. Cândse va face acest muzeu, vã voioferi medalia de aur ºi argint pecare am primit-o la Avignonpentru traducerea în limba la-tinã a acestei ode. (TraianDiaconescu a fost distins cuPremiul I la concursul din 1988– n.n.) Aº propune ca tinerii dela aceastã universitate în moddeosebit, dar ºi alþii, sã înveþepe de rost aceastã odã ºi s-ocânte – pentru cã e pusã pemuzicã foarte frumoasã – alãturide imnul de stat. În felul acestavom aduce cel mai frumosomagiu lui Alecsandri, Bacãului,dar ºi limbii ºi patriei noastre.“

eveniment


Simpozionul Naþional de Esteticã

Identitate naþionalã,prin culturã ºi istorie

XX, 186/2017

„Românismul se diferenþiazã de raþiona-lismul francez, de pragmatismul englezo-american, de fatalismul oriental, de faus-tianismul german, de misticismul rus, demãsura spiritului grec, prin limba trãitã, prinspiritul inefabil“ (Petre Isachi, la rubrica„Anul Maiorescu“, adicã la teoria formelorfãrã fond). Am mai citit paralela N. Olahus– Ovidius, de Traian Diaconescu, portretulTamarei Antal, notaþiile lui Ioan Neacºudespre George Bãlãiþã („un demiurg“),

poemele lui Ion Pillat tãlmãcite în englezãde Codrin Ocolaºu, dar ºi comentariul depe coperta I, de sub fotografia bardului dela Mirceºti: „Veselul Alecsandri, aºteptândreconstrucþia Casei memoriale dintr-unoraº bacovian“.

XVI, 5-6 (121-122)/2017

O întrebare fãrã rãspuns a RodicãiLãzãrescu, într-un acid editorial: „Trecutulprezent. Dar viitorul?“ Chiar! În aceeaºinotã, însemnãrile lui Ion ªt. Baicu („Sã nuuitãm odiseea Transilvaniei! ªi istoricultratat de pace din 1920 de la Trianon!“) ºiale lui Constantin Dobrescu („NicolaeIorga, victimã a ocupaþiei germane“),

ambele la rubrica „Centenarul Întregirii“. Seadaugã ample interviuri (cu PaulaRomanescu: „Eu trec sub cerul lumii –umbrã printre cuvinte“, cu Lia-MariaAndreiþã: „Dixi et salvavi animammeam“/Am zis ºi mi-am salvat sufletul ºi cuMihail Diaconescu), portrete (ªtefan Baciu,Duiliu Zamfirescu, Gh. I. Tohãneanu, PetruUrsache), aniversãri: Al. Piru, „un om carete scutea oricând sã consulþi o enciclope-die“ (N. Gheran), ºi Ovidiu Bârlea, evocãri(A. Buzura, Gh. Istrate, Gh. Stroe), notaþiilelui Gr. Codrescu la „Cinesunta“ lui ViorelSavin (un roman „de care era acumnevoie“) sau ale Passionariei Stoicescu latextul lui Nicolae Sãcrieru despre 1918.Micromonografiile revistelor „Nord literar“ ºiEx Ponto“ întregesc încã un numãr dereferinþã. (D. I.)


•• GGGGeeeeoooo PPPPooooppppaaaa,,,, AAAAlllleeeexxxxaaaa VVVViiiissssaaaarrrr iiiioooonnnn,,,, DDDDoooorrrreeeellll VVVViiiiººººaaaannnn,,,, DDDDooooiiiinnnnaaaa BBBBaaaarrrrbbbbuuuu

Scriitorul bãcãuan Viorel Savinproiecteazã în drama Bucuria de a fiîndurerat la Tomis* (1979) nevoia deintegralitate a omului, descrisã prinimaginea pelerinajului cãtre fiinþã.Astfel, prin exilarea poetului Ovidiu laTomis, tãrâmul Daciei devine un spaþiude iniþiere în tainele vieþii ºi ale morþii.Ficþiunea, expresie a cunoaºterii intu-itive, marcatã prin înclinaþia spreesenþialitate, poziþioneazã la origineaalungãrii poetului interesul pentru ade-vãruri general-umane, scrierea cãrþilor

Ars amandi, Remedia amoris fiindprincipalul capãt de acuzare: „Pe minepoezia ºi o oarbã rãtãcire m-au pierdut,am creat… ºi pata de pe mânã n-o maipot spãla. Sã fie numai Arta iubirii vinamea!“ Deducem cã iubirea este formade evadare a fiinþei de sub teroareaistoriei, iar pentru orice formã de totali-tarism adevãrurile devin periculoaseatunci când demascã inautenticitateaunei societãþi. Acest exil este pentrumarele poet o formã de salvare, într-olume cãzutã în haos ºi neputinþã,ameninþatã sã piarã din cauza indife-renþei metafizice. Prin acceptareaconºtientã a suferinþei, existenþa poetu-lui devine emblematicã, dobândindvalenþe macrocosmice, având ca efectrestaurarea organicitãþii lumii.

De ce este alungat poetul din cetate?Pe de o parte, pentru cã omul

momentului este un om al interesului (ase vedea mobilul acþiunilor personajelor

Rufus ºi Decius), care foloseºte soci-etatea, principiile, valorile pentru sineînsuºi, un om dezinteresat de propriilelimite. În „vremurile acestea de nesigu-ranþã“ (Decius), Ovidiu se aºazã anta-gonic faþã de poziþionarea comunã aadunãrii, a aglomeraþiei nediferenþiate.Existenþa lui se împlineºte întru creaþie,descrisã prin termenii generici ai„devenirii întru fiinþã“ (ConstantinNoica). Acest aspect este confirmatprin cuvintele protagonistului: „E greude trãit, prietene, într-o lume în caresemenii cautã intenþii ascunse pestetot! Oricum, nimic de acum înainte nuva putea întrece în viclenie, vorbegoale ºi intrigi politice aceste timpuri“.

Pe de altã parte, inteligenþa nu estecompatibilã cu regimurile totalitare.Astfel, rãul acþioneazã prin manipulareaprostiei, în timp ce binele, pentru cãimplicã atitudinea reflexivã, recurge, celmai adesea, la înþelepþi. Poetul Ovidiu

se aflã într-o contradicþie de nerezolvatcu istoria. Nefiind posibilitatea unei con-cilieri, existã „saltul ontologic“ (LucianBlaga) care-l transformã pe poet într-uncreator de istorie: „Nu sunt egoist, darsunt mândru cã opera mea va nesocotichiar rugul, cãci este hãrãzit ca faimasã-mi creascã în timpul nesfârºit“.

ªi atunci rãmâne…bucuria de a fiîndurerat ºi, am adãuga, bucuria „sãfiu…ucis“ (Ovidiu, la finalul acþiunii).Aceste repere existenþiale îl ajutã pepoet sã-ºi defineascã mãsura, limita,dobândind conºtiinþa perisabilitãþii,expresie a tragismului condiþiei umane,ce stã sub semnul curgerii heraclitiene.Astfel, moartea este a fiecãruia ºidevine mãsura vieþii, adevãruri pe carepoetul le experimenteazã, mai ales, înrelaþie cu datele generice ale lumii bar-bare în care a fost exilat. Dar moarteaîntru profan este urmatã de naºtereainiþiaticã, expresie a regenerãrii psihice.

Laura-Irina GAVRILIU__________________

*În vol. „Vieþile poetului. PubliusOvidius Naso, în dramaturgia româ-neascã“ (Bacãu, 2017; coord., ViorelSavin)

ateneu


O adevãratã bijuterie estecartea Flaviei Teoc „Limbajulpoeziei scaldice“, lansatã deEditura „frACTalia“, dinBucureºti, la Târgul„Gaudeamus“ din aceastãtoamnã. Este unic în spaþiulapariþiilor editoriale româneºtiacest studiu despre „metaforekenning ºi termeni poetici înpoezia scaldicã a secolelorVII-XIII“. Aºa cum suntemavertizaþi din scurta prezen-tare fãcutã de Mircea Borcilãpe contracopertã, Flavia Teocdezvoltã „un comentariuhermeneutic la tratatul depoeticã Skáldskaparmál, par-tea centralã a monumentaleiEdda în Prozã, alcãtuitã însecolul al XIII-lea de învãþatulislandez Snorri Sturluson“,subliniindu-se „emergenþasensului poetic simbolic-mitical fascinantei lumi spirituale aNordului european din perioa-da zorilor creºtinismului“. Stu-diul cuprinde noþiuni de teorieliterarã specifice poeziei scal-dice (pentru înþelegerea aces-tui termen voi reda din prefaþaeruditei autoare: „skáld estetermenul în limba nordicãveche ce desemneazã poetulcare compune versuri cusubiect istoric, dedicate mari-lor regi din perioada vikingã“).Deºi poeþii scalzi aveau o cul-turã bogatã ºi o educaþiealeasã, majoritatea acestorpoezii s-au transmis pe caleoralã ºi autorii au rãmasanonimi. Abia în secolul alXIII-lea, o parte din creaþiiapar sub formã tipãritã. Princonþinutul epopeic, dar ºi prinstructura metonimicã a ver-surilor, poezia scaldicã are uncaracter particular, iar studiulFlaviei Teoc ne descifreazãmisterele sale, pornind de ladefinirea ºi descrierei meta-forei kenning („un kenningeste format din douã substan-tive aflate în relaþie genitivalã,expresie poeticã elaboratã descalzi pentru a substitui un

substantiv“) ºi mergând pânãla redarea câtorva din miturileºi legendele populaþiei pre-creºtine scandinavice ºi islan-deze. O cunoaºtere mãcarrelativã a mitologiei nordiceva înlesni lectura acesteicãrþi; totuºi graþie nume-roaselor informaþii, notiþe desubsol etc., cartea se poateciti chiar ºi în cazul în care nuºtii foarte multe despre vikin-gi, raiul Valhalla, craniul luiYmir, copacul Yggdrasyl,Odin, Thor sau alte figuri leg-endare. Nu este o lecturã toc-mai uºoarã; se adreseazãcititorilor fascinaþi de „cultura“vikingilor, dar care suntinteresaþi ºi de studiul lingvis-tic al poeziei. Aºadar, lectorultrebuie sã aibã organ dereceptare atât pentru epic, câtºi pentru liric.

Metaforele kenning suntcoduri lingvistice; fãrãdescifrarea lor, poezia arrãmâne ermeticã. Scalziicompun kenning dublu, dar ºitriplu. Aceste metonimii aducun suflu diafan în povestirileepice, îmblânzind caracterullor adesea rãzboinic. SnorriSturluson oferea învãþãceilorscalzi lecþii de scriere cre-ativã. Iatã un extras despreplãsmuirea unui kenning:„Mãrii sã-i spuneþi sângele lui

Ymir, gazda zeilor, soþul zeiþeiRán, tatãl fiicelor lui Aegir,(...), cale a regilor mãrii, inel alinsulelor, casã a nisipului,casã a algelor ºi a brizeirãcoroase“.

Bãrbatului, frecvent asociatcu epitetul viking, îi este re-zervat un capitol amplu, careîncepe cu etimologia ter-menului viking. Din rafinatelekenning care desemneazãbãrbatul (rãzboinicul), amin-tesc „zeu al inelelor“, „cel careroteºte fierul sãbiilor“, „zeulBaldr al toporului“, „arþar altãrâmului ºarpelui“, „copaculde aur“. Acest kenning apareîn poemul „Brudkaupsvisur“,citat în corpusul, de aseme-

nea consistent, dedicatfemeii. Într-o lume dominatãde spiritul masculin, femeiaeste privitã ca element deco-rativ, legatã definitiv de viaþadomesticã, însã doar ei îi potreveni rolurile enigmatice,cum ar fi de exemplu cele deursitoare ºi/sau vrãjitoare.Dacã bãrbatul este desemnatprin metafore kenning cevamai fruste, cele referitoare lafemeie sunt mai fine: „stejarulîmbrãcat în pânze de in“,„valkirie a bijuteriilor preþi-oase“, „bradul semeþ almiedului“, „zeiþa Hlin a ineluluiînflãcãrat“ (de remarcat cãnumele de arbori pot fifolosite ca kenning atât pen-

tru bãrbat, cât ºi pentru fe-meie). Un elegant kenning tri-plu apare în poemul compus deepiscopul Bjarni Kolbeinsson însecolul al XIII-lea: „carulînflãcãrat al câmpiei peºtelui“(desemnând metaforic femeia(carul), aurul (flacãra) ºimarea (câmpia peºtelui)).Alte concepte desemnatemetaforic în poezia scaldicã,ºi cãrora autoarea le acordãspaþii însemnate, sunt Cerul,Pãmântul, Inima, Iubirea,Corabia, Iarna, chiar ºi IisusHristos.

Mulþi cititori vor fi însã totalcuceriþi de frumoasele le-gende evocate, cum ar fi ceadespre „bãtãlia fãrã sfârºit“sau legenda despre apariþiapiticilor, despre miedul po-eziei (o minunatã povestedespre inspiraþie ºi izvoarelepoeziei) sau cea plinã devrajã despre „comoara luiThjazi“, în care sunt implicaþipe lângã uriaºul Thjazi, careva lua formã de vultur, trei zei(Odin, Loki ºi Hoenir) ºi zeiþaIdunn („în trena acestui mit –subliniazã Flavia Teoc –coºurile încãrcate cu meredevin accesorii trecerii înveºnicie“).

Flavia Teoc este poetã,eseistã, prozatoare ºi tra-ducãtoare. Dupã lecturaacestui studiu, am recititcartea „Fiord“ (Cluj-Napoca,Ed. „Limes“, 2014), urmãrinddacã anumite caracteristiciale poeziei scaldice au conta-minat versurile poetei. Nu amreuºit sã identific metaforekenning, dar Flavia Teocaduce în poezia sa misterullumilor de gheaþã, al fior-durilor din þinuturile nordice,versurile sale fiind bogate înconstrucþii metaforice pe carenu le-am întâlnit nicãieri înaltã parte.

Ovidiana

De ce îmi place „viaþa“ lui Ovidiuîn comunism

Violeta SAVU

Variaþiimetonimice

în poezia scaldicã

comentarii


Ion Luca – Teatru esenþial; cuvânt-înaintede Bartolomeu Valeriu Anania; ediþieîngrijitã de Nicolae Cârlan; Editura„Lidana“, Suceava, 2017

Vasile Cojocaru – Pinacotecã, Editura„Alfa“, Iaºi, 2016

Dana Oana Dalea – În umbra iubirii,Editura Eurostampa, Timiºoara, 2016

Dana-Oana Dalea – Diamantul negru,Editura „Eurostampa“, Timiºoara, 2015

Dana-Oana Dalea – Fierbinte, Editura„Eurostampa“, Timiºoara, 2011

Vasile Moldovan – Un singur nai..., EdituraSocietãþii Scriitorilor Români, Bucureºti,2017

Vasile Moldovan – Suflet geamãn, EdituraSocietãþii Scriitorilor Români, Bucureºti,2017

Mariana Velisar-Codrescu – Meandre aletranziþiilor româneºti: confesiunea uneiprofesoare, Editura RovimedPublishers, Bacãu, 2017

Dumitru Barãu – Cum alegem dragostea,Roman, Muzeul Brãilei „Carol I“, Ed.„Istros“, 2017

Mihai Maxim – Fereastrã spre altã datã,romanul unor aduceri aminte, cu o pre-faþã de Victor Crãciun, Liga Culturalãpentru Unitatea Românilor dePretutindeni, Ed. „Semne“, 2017

Lucia Cherciu – Lalele din Paradis, Editura„Eikon“, Bucureºti, 2017

Sânziana Mureºeanu – Cãlãtorii: porþile dinObidos, Editura „Avalon“, Cluj-Napoca,2017

Emil Nicolae – Suflet prãdãtor, Editura„Junimea“, Iaºi, 2017

Victor Munteanu – Rãnirea vederii, EdituraFundaþiei Culturale „Cancicov“, Bacãu,2016

Ioan Ouatu – Depãrtãri sfinþite cu lacrimi,Editura Fundaþiei Culturale „Cancicov“,Bacãu, 2017

Viorel Savin – Implozia lui Melec, Editura„Princeps Multimedia“, Iaºi, 2017

Viorel Savin, coordonator – Vieþile poetului:Publius Ovidius Naso în dramaturgiaromâneascã, Editura „Vicovia“, Bacãu,2017

Darie Ducan – Dublin: Valsuri. Moire,Editura „Vatra Veche“, Târgu-Mureº,2017

Darie Ducan – Marielnic urmat de 33 deVariaþiuni pe teme din Pripealele luiFilothei de la Cozia, Editura „Nico“,Târgu-Mureº, 2016

George Schinteie – 68: poeme cu fereastradeschisã, Editura „Artpress“, Timiºoara,2017

Virginia Burduja – Romantic popas, Editura„Alfa“, Iaºi, 2016

Virginia Burduja – Aripi de cenuºã, Editura„Semperviva“, Iaºi, 2011

Mihai Vintilã – Dirijorul de cuvinte, Editura„InfoEST“, Siliºtea, 2017

Ionel Popa – Spaþiul în opera lui LiviuRebreanu, Editura „Limes“, Cluj, 2017

Silvia-Ioana Sofineti – Desculþ în mileniulIII, Ed. „Editgraph“, Buzãu, 2017

Pe drumul ce vine din-spre Bacãu, în centrul satu-lui Galbeni, te întâmpinãstatuia Sfântului Franciscde Assisi. Aici, în 30octombrie 2017, s-a lansatcartea lui Angelo Montonati,Când credinþa poate costaviaþa. Istoria medicului fran-ciscan Martin Benedict,tradusã de pr. Eugen Blãjuþ,apãrutã în 2017 la Editura„Serafica“ din Roman,lansatã în varianta italianãla Academia Românã dinRoma. Evenimentul „Oviaþã trãitã între medicinã ºicredinþã“, organizat deProvincia Fraþilor MinoriConventuali din România ºide ªcoala Gimnazialã „MartinBenedict“ Galbeni, faceparte din procesul mai largde beatificare a mediculuipreot Martin Benedict,demarat în 2007. Au fostprezenþi pr. Joaquin AngelAgesta din Spania; pr.Miljenko Hontic din Croaþia;directoarea Crina Antip; pri-marul comunei NicolaeBãlcescu, Anton ªiler; preotparoh de Galbeni, GabrielFarcaº ºi profesorFerdinand Hammermûller,din Austria.

Evenimentul, moderat depr. Eusebiu Bejan, a fostdeschis de Crina Antip, carei-a situat pe aceeaºi filierãspiritualã pe Martin Benedictºi Sfântul Augustin, prinechilibrul cãutat între studiuºi credinþã. Biografia a fostprezentatã de pr. MihaiAfrenþoae, rectorul InstitutuluiTeologic Romano-CatolicFranciscan din Roman, carea descris copilãria ºi tine-reþea, „studiul între uimire ºiiubire“, ºcoala elementarã fã-cutã în instituþia care-i poartãnumele din 2011 ºi prezenþaîncã din copilãrie a „pecetei

sfinþeniei“. Bonifaciu Benedict,nepotul medicului, a prezen-tat anecdote din viaþãcunoscute doar familiei, iartraducãtorul, pr. EugenBlãjuþ, a prezentat asfinþitulvieþii pãrintelui medic: ope-raþiile din 1972, an de tur-nurã care i-a schimbatviaþa, plecarea la Vatican ºirostirea chemãrii la rugãci-une care a intensificaturmãrirea de cãtreSecuritate, moartea din1986 ºi consecinþa aces-teia, fenomenul Fântânaminunatã. Evenimentul afost subliniat de proiecþia fil-mului documentar „Aucrezut cã mã intimideazã“,realizat de pr. SilvestruBejan, ºi de interpretãriledin Leonard Cohen aleCameliei Farcaº, fostãelevã a ªcolii „MartinBenedict“, în prezent elevãîn clasa a XII-a la ColegiulNaþional Pedagogic.

Înnttrre uimmirreººi iubirre

Biografia Când credinþapoate costa viaþa. Istoriamedicului franciscan MartinBenedict doreºte ºi reu-ºeºte sã impunã un modelde viaþã prin altruism,dragoste faþã de celãlalt,

sacrificiu de sine pentrubinele comunitãþii, valoripoate desuete, opuse ego-centrismului lumii opace încare majoritatea existã.

Prefaþa fostului amba-sador al României pe lângãSfântul Scaun, BogdanTãtaru-Cazaban, vorbeºtedespre un model de viaþã ºicredinþã, manifestatã în pro-fesia de medic la Oneºti, dedoctor al trupurilor ºi alsufletelor. De la medic pen-tru trupuri a devenit ºi medicpentru suflete, chiar dacãnu s-a manifestat deschis încalitate de preot. Bolnavii îlnumeau „medicul nostru“sau „medicul nostru preot“,datoritã tratamentelor efi-cace din perspectiva a ceeace azi numim medicinaholisticã. Martin Benedict afost un model ca medic prinstilul de viaþã ascetic, prindedicarea totalã, dezintere-satã; ºi-a vãzut profesiuneaîn primul rând sub devizacaritãþii faþã de bolnavi, fãrãdeosebire de condiþiasocialã, de religie, halatulalb de medic fiind haina safranciscanã.

În satele din Iaºi unde aprofesat, steriliza seringa lafocul de paie, arãtându-sefoarte interesat de binelecomunitãþii, fiind din acestmotiv iubit de oameni ºi invi-diat de colegi. Într-o scri-soare cãtre îndrumãtorulsãu spiritual, SimonFrancisc, se plânge deaceste lucruri, profeþind înacelaºi timp faptul cã medi-cina viitorului va fi psihote-rapie, medicul trebuind maiîntâi sã vindece sufletul,apoi consecinþa lui în trup:„Duºmanii zbârnâie în jurulmeu ºi urzesc planuri totmai sinistre! Sunt semnevizibile din ceea ce senumeºte ariditate interioarãsau «când sufletul trece printunel» (...) medicina viitoru-lui tinde sã fie psihoterapieîn majoritatea bolilor undeelementul nervos joacã unrol preponderent.“

Cele trei intervenþiichirurgicale din 1972, prin-tre care ºi „uitarea“ uneipensete în abdomen decãtre confraþii medici, lacare se adaugã persecuþiileSecuritãþii, i-au fãcut ultimiiani din viaþã extrem de difi-cili. Reflecta mult asupraadevãratei sale vocaþii, con-siderând cã cele trei operaþiidin 1972 în urma cãrora asupravieþuit sunt un semndivin ºi a hotãrât sã devinã

frate franciscan ºi preot.Începe un noviciat alãturi deMinistrul Provincial alFraþilor Minori Conventualidin România, preotulGheorghe Patraºcu, întâl-nire spiritualã esenþialãpentru Martin. A emis profe-siunea solemnã in abscon-dito în 1979, probabil pe 1mai. Terminã, tot peascuns, studii de teologie ºifilozofie, devenind preot la14 septembrie 1980 laSlãnic-Moldova, fiind hiro-tonit de monseniorulAlexandru Todea.

În 1983 este prezent laVatican la beatificarea luiIeremia Valahul, undeciteºte în piaþa Sfântul Petruuna dintre intenþiile la rugã-ciunea credincioºilor. Dupãcelebrarea liturghiei la mor-mântul Sfântului Anton dePadova, alãturi de preotulMihai Pal, sunt fotografiaþicoborând din altar. Dincolode adãugarea cuvântului„religioºi“ în timpul cere-moniei de beatificare,fotografia fãcutã în sanctu-arul de la Padova a trezitsuspiciuni. Aceastã cãlãto-rie a fost pentru el începutulunui adevãrat calvarorchestrat de Securitate.

A murit la spitalul dinOneºti în urma unei cirozehepatice, fiind înmormântatla Galbeni, pe 16 iulie 1986.Un martor, asistenta AngelaVârcã, spune cã Securitateal-a distrus psihic, durere re-simþitã ºi în trup: „Faptul cãa fost trãdat de colegi ºi cãla trãdare s-a adãugat per-secuþia din partea per-soanelor pe care el le-a aju-tat, cred cã l-a terminat“.

Încã din timpul vieþii sevorbea de el ca despre unsfânt, prin vindecãri, prinstilul de viaþã ºi prin cre-dinþã. La un an dupãmoartea lui, fântâna dincasa pãrinteascã a începutsã aibã gust ºi miros detrandafiri, fiind numitã „fân-tâna minunatã“, datoritã vin-decãrilor produse. Fântânaºi mormântul devin locuri depelerinaj, trezind reacþiinegative din partea au-toritãþilor.

În încheiere, AngeloMontonati evidenþiazã figu-ra sa de frate franciscanprin virtutea umilinþei, trãsã-tura predominantã a per-sonajului nostru: „În spital,unde adesea medicii suntconsideraþi importanþi, el seoferea pe sine luiDumnezeu ºi bolnavilor, înmijlocul cãrora stãtea ca«cel care slujeºte», fiindconºtient cã fiecare act decaritate este primit“.

Cauza de beatificare amedicului preot MartinBenedict a fost deschisã la14 aprilie 2007, în Diecezade la Iaºi. Pe 30 iunie 2012a fost închisã faza cercetãriidiecezane la Roman.

Nataºa MAXIM

Martin Benedict –Când credinþa

poate costa viaþa

•• VVaalleerr iiuu ªªuuººnneeaa –– SSeemmnnii ff iiccaaþþ ii ii

CCCCããããrrrrþþþþ iiii pppprrrr iiiimmmmiiii tttteeeellllaaaa rrrreeeeddddaaaaccccþþþþ iiiieeee

ateneu


Într-o însemnare târziedespre anii de studenþie, PaulMiclãu evocã un „patrulater“excepþional, în jurul cãruiaaveau sã se coaguleze bunãparte din resursele intelec-tuale ale mediului academic ºicultural românesc postbelic.„Hazardul onomastic –zâmbeºte atemporal profe-sorul, cu un clin d’oeil neaoºoltenesc – ne-a plasat înmijlocul catalogului: IrinaMavrodin, Paul Miclãu,Modest Moraru, Maria Nae“.La o aºa înºiruire, oricecomentariu e de prisos. Ne-aupãrãsit, între timp, toþi, unulcâte unul. La începutul luinoiembrie, la numai o lunãdupã împlinirea celor 87 deani, s-a grãbit cãtre o revederede promoþie Maria Carpov,fostã Nae. Era atât de lumi-noasã, de însufleþitã de ziuaei… Mai puþin ca oricând m-aºfi gândit cã tocmai îºipregãteºte bagajele, cã biletulera deja luat...

Nãscutã ºi ºcolitã în Ca-pitalã, cum a ajuns totuºi laUniversitatea din Copou, dupãce devenise deja asistenta luiN. N. Condeescu laBucureºti? „Urcând“ spre Iaºi,cum spun francezii, dupã oabsurdã cabalã, una dintreacelea care dospesc în vre-muri tulburi ºi care a dus laexcluderea ei din U.T.M., iarapoi la transferul, în 1959, dela Universitatea Bucureºti lacea din Iaºi. Cu un blam simi-lar, încasat însã înainte de

înscrierea la facultate, PaulMiclãu ºtia cã fosta ºefã degrupã Maria Nae, aliasMamia, avea un obicei prost(vãzut) pe atunci: îºi apãracolegii pânã în pânzele albe,mai abitir pe cei cu gura slo-bodã ºi dosare stânjenitoare.Nu mai puþin, s-a pus chezaºãpentru el însuºi. Niciodatãn-am auzit-o pe Maria Carpovvorbind despre aºa ceva, darPaul Miclãu n-a pregetat s-orecunoascã fãþiº, cu o gratitu-dine pe care timpul nu a alte-rat-o.

La moara unor vremuri atâtde neaºezate s-au fãcut prafmulte destine. Maria Carpovnu s-a pierdut însã cu firea, cis-a reinventat admirabil înoraºul ei de adopþie. N-acãpãtat niciodatã complexulprovinciei, ba dimpotrivã. Acrezut cã un „centru“ poate fioriunde dacã stã pe temeliacalitãþii. Convingere care,fireºte, nu i-a adus numai pri-eteni ori susþinãtori. În totcazul, nu a cedat. În aceastãprivinþã, avea niºte „aºteptãri“ºi era de dorit sã nu-i fieînºelate. A fost o luptãtoaredintotdeauna ºi pânã la capãt,fãrã cãtrãnire, fãrã îndârjireacritã sau pentru mize mici. Adefilat, de când o ºtiu, subdeviza „think big“. Nu se mobi-liza decât pentru cauze meri-torii, iar când se punea înmiºcare, cu tot ceea ce ºtia,putea, cunoºtea în þarã sau înlumea largã, era imbatabilã.Iar din asta, au avut de

câºtigat deopotrivã Iaºiul,Universitatea „Al. I. Cuza“,Bacãul mai târziu…

La Iaºi, a ºtiut sã-ºideschidã toate acele drumuricare pãreau sã i se fi închis laBucureºti. ªi-a susþinut doc-toratul cu o tezã despre PaulScarron ºi „sfidarea normei“,coordonatã de N. I. Popa. Aurmat stagii de specializare laLausanne, Paris, Strasbourgºi de fiecare datã s-a întors sãîmpartã cu studenþii ºi colabo-ratorii proaspãta ei agonisealãintelectualã. Dupã un stagiuparizian, la seminarul faimo-sului Greimas, a iniþiat la Iaºiun program de cercetare îndomeniul semiologiei. Atradus masiv din limbafrancezã, a scris câteva vo-lume pe teme de lingvisticã,semiologie, istoria mentali-tãþilor. Pentru cele mai bine de1000 de pagini transpuse înromâneºte din Memoriile luiSaint-Simon a primit, în 1990,Premiul Uniunii Scriitorilor. În1993, i s-a decernat, prin dis-poziþia guvernului Franþei,l’Ordre des Palmesacadémiques, în grad deofiþer, „pentru servicii aduseculturii franceze“. Mai exact,pentru ce anume? În primulrând, pentru contribuþia MarieiCarpov, mai puþin (re)cunos-cutã astãzi, la înfiinþareaCentrului Cultural Francez dinIaºi, în 1990. În aceastã pri-vinþã, mãrturiile lui GeorgesDiener, istoric de meserie ºiprimul director al Centrului,risipesc orice îndoialã, dacã

va mai fi fiind vreuna. Dinspusele acestuia, Centrul aapãrut ca urmare a deplasãriiunui grup de studenþi aiDoamnei Carpov laAmbasada Franþei dinBucureºti, unde au solicitat,imediat dupã evenimenteledin decembrie 1989,deschiderea unei asemeneainstituþii în oraºul lor. Studenþiicu pricina au constituit „echipafondatoare“, iar profesoara lor,mandatatã de MinisterulCulturii, a fãcut tot felul de dili-genþe, s-a pus cu cerul ºipãmântul pentru ca proiectulsã fie dus la capãt. Ceea ces-a întâmplat ºi, iatã, CentrulCultural Francez din Iaºidureazã ºi funcþioneazã cusucces pânã astãzi.

E plinã Moldova de profe-sori de francezã ieºiþi de pemâna Mariei Carpov, iar bunãparte dintre doctoranzii dum-neaei lucreazã acum la uni-versitãþi din Iaºi, Galaþi,Suceava, Bacãu. Era iubitã deucenici pentru calda ei solici-tudine, admiratã pentruerudiþie ºi temutã pentru exi-genþa anevoie de îmblânzit. Înlumea micilor trocuri ºi a ma-rilor tranzacþii cu orice, gene-rozitatea necondiþionatã cucare îºi împãrþea bibliotecadoctoranzilor, colaboratorilorºi mai tuturor celor careveneau sã-i cearã sprijinuleste uimitoare, aproape denecrezut. Deºi rar ºi laconic,reproºul putea sã-i fie devas-tator. Era imunã la praful înochi ºi necruþãtoare cu impos-

tura. Dupã un astfel de episod,trecea destulã apã pe Bahluisau Bistriþa pânã când împri-cinatul sã poatã dregebusuiocul.

ªi totuºi… Avea un felaparte – un simþ înnãscut alechilibrului – cu care potriveafãrã greº intransigenþa ºi tan-dreþea, vorba tãioasã ºi încu-rajarea cea mai însufleþitoare,implicarea hotãrâtã ºi „artaîndepãrtãrii“ – cum spunea, peundeva, Toma Pavel –, asituãrii în unghiul optim alevaluãrii oamenilor ºi situaþi-ilor, la o anumitã distanþã carenu era deloc rece, ci doar invi-ta la autoexigenþã. Toateacestea, în ciuda fermecã-toarei cozerii de care era înstare, a talentului de amfitrionºi a unui savoir vivre care ofãcea apreciatã ºi îndrãgitã încercuri dintre cele mai sofisti-cate. Amestecul, atât de par-ticular, de energie a voinþei ºinobilã detaºare i-a rãmasîntipãrit, pânã la capãt, pechip. Aºa a trecut dincolo, deparcã ºi-ar fi deplasat numaiobiectul contemplaþiei însprealte orizonturi. O nouã provo-care, aceeaºi serenitate...

Pe nisipurile miºcãtoare aledeceniilor postbelice, MariaCarpov a ºtiut sã transforme oconjuncturã neprielnicã înpremisa unei strãluciterevanºe trãite cu discreþie, cueleganþã, cu o înþeleaptã ac-ceptare a relativului. Mentor alatâtor generaþii de tineri inte-lectuali, va rãmâne, pentrumulþi dintre noi, un reper moralºi profesional. Încã un „om subvremi“, peste care însã timpuln-a trecut oricum.

Încã nu-i pot ºterge numãruldin agenda telefonicã, deºitresar de câte ori îmi cad ochiipe el. Ea este încã acolo ºi vacontinua sã fie pentru multãvreme.

Nicoleta POPA BLANARIU

Maria Carpov a fost profesoarã deIstoria limbii franceze – responsabilã cuetimologii ºi evoluþii lingvistice înfranceza medievalã ºi contemporanã,cu incursiuni în latinã. Venise de laUniversitatea Bucureºti ºi a adus cu eao eleganþã intelectualã, unicã în Iaºi.ªtiam cã a contribuit la înfiinþarea„Centrului francez“. Nu s-a lãudat nicio-datã cu decoraþia primitã din parteastatului francez, Palmes Académiques,în grad de ofiþer, „pentru servicii aduseculturii franceze“ (1993), nici cu PremiulUniunii Scriitorilor din 1990, pentru tra-ducerea celor 1000 de pagini câtcuprind „Memoriile lui Saint-Simon“,nici cu Diploma de excelenþã acordatãde Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaºi ºi,în sfârºit, cu peste 5 cãrþi scrise, cu cele20 de cãrþi traduse cu note, aparat crit-ic, prefaþã ºi o bibliografie impresionan-tã. La toate acestea se adaugã zecilede articole ºtiinþifice publicate în„Contemporanul“, „România literarã“,„Steaua“, „Convorbiri literare“ sau înAnalele ªtiinþifice ale Universitãþii„Al. I. Cuza“ din Iaºi.

Doamna Carpov a fost mereudeschisã în faþa modelor (ne)trecã-toare. Aºa se explicã cursurile þinute, înultimii ani, de Istoria mentalitãþilor,Teoria comunicãrii ºi Semiologie. Maria

Carpov a fost timp de 6 ani profesorconsultant, din 1994, la Universitateadin Bacãu. Devenise maestrã de cere-monie la „Cercul de semioticã“ iniþiat deea, miercurea, dupã cursuri. Tinerii ºicei mai puþin tineri de la Catedra delimbi strãine au fost atât de norocoºi são aibã aproape pe Doamna Carpovîncât cred cã nu ºi-au dat seama deaceasta.

Dialogurile, lucrãrile þinute pe rând,bibliografiile invocate, aparatul critic –toate acestea sub bagheta doamneiprofesor – ne-au ghidat treptat – treptatîn hermeneutica criticã a lecturilorcomentate. Profesoara noastrã, deºiseverã ºi exigentã, avea un cuvânt bunpentru fiecare. Generoasã, cum era,venea încãrcatã de cãrþi ºi xeroxuripentru aproape fiecare dintre noi. Oadevãratã bucurie sã „vorbim cãrþi“, aºacum spunea dânsa. De fapt, era oîntreagã bibliografie pe care o împãrþeacelor ºase doctoranzi ai ei.

Pãrãsind atmosfera Facultãþii deLitere, ne întâlneam acasã, peBulevardul Ioniþã Sandu Sturdza dinBacãu, savuram din bunãtãþile diete-tice, pregãtite de mãtuºa mea, iar eu îiaºezam la capul patului câteva numeredin „România literarã“, pentru cã dupã-a-miazã, spre searã începea ora de lec-turã, analizã ºi pãreri. Beneficiam ºi eu,ca literat, de xerox-urile despre mitolo-gie, naratologie, o „picãturã“ de semi-oticã ºi criticã de ultimã orã. Odatãajunsã, scotea din geanta, încã plinã,cãrþile destinate mie.

Am fost privilegiatã cu prieteniadoamnei Carpov, este lesne de înþeles.Graþiile orelor de conversaþie sunt ostare, nu pot fi povestite. La fel, plim-bãrile pe strãzile vechi ale Bacãului, cuºcoli ºi case de patrimoniu. Colegiul„Ferdinand I“ era printre primele. Sãspun cã stãteam uneori de vorbã pânãla orele 1-2 noaptea ar pãreaneverosimil. Amintiri, neîmpliniri, pon-

cife, convingeri, iubiri, lecturi din lite-ratura clasicã francezã sau din bãtrânulGenette ºi M. Tournier – nimic nu eraomis. A trecut timpul ºi (D)toamna lim-bii franceze n-a mai ajuns la Bacãu. Latelefon îmi spunea: „ªtiam cã eºti tu, cãai sã-mi dai telefon“. A venit din noutoamna ºi (D)toamna limbii franceze nua mai rãspuns la telefon...

Monica GRIGORIU

Am mai pierdutun Cadrilater…

In memoriam Maria Carpov

DDooooaammmmnnaall iimmmmbbii ii ffrraanncceezzee

ateneu


Sunt, probabil, zece ani decând ori de câte ori mã vãd cuprimarul oraºului Târgu-Ocna,ªtefan ªilochi (cu care aº zicecã sunt prieten), îl rog sãadapteze denumirea urbei pecare o gospodãreºte la orto-grafia de dupã 1982 (pentrucratimã) ºi de dupã 1995 (pen-tru â). Pe panoul de la intrareaîn localitate, în corespondenþaoficialã, pe diplomele oferiteparticipanþilor la diverse eveni-mente legate de actualul oraº-staþiune, sunt pãstrate î ºi blan-cul dintre cuvinte. Civilizat,edilul mi-a explicat cã nu poateface modificarea pentru cãaceasta ar implica preschim-barea actelor de identitate aletuturor cetãþenilor. Am redus, înconsecinþã, pretenþiile: sã fieaplicatã noua ortografie la do-cumentele completate înce-pând cu anul 2017. Ca sã fiuconvingãtor, i-am pus la dis-poziþie copii xerox ale lucrãriloracademice care legifereazãscrierea în limba românã:

- pentru scrierea cu cratimã,Dicþionarul ortografic, ortoepicºi morfologic al limbii române,ediþia I, 1982 (DOOM1): „Tîrgu-Ocna“, diferit de „TîrgulSecuiesc“ (p. 674, „Nume pro-prii geografice ºi nume delocuitori“);

- pentru scrierea cu â,DOOM2 (2005); aceastã adoua ediþie renunþã la listafinalã cu numele de localitãþi ºiinclude, la indicele de cuvinte,câte un exemplu de compusgeografic, mizând pe deducþiasimplã a cititorilor. Pentru situ-aþia care ne intereseazã pe noi,este transcrisã denumireaoraºului Târgu-Mureº (p. 788,coloana din dreapta, deºi ladicþionare nu se indicã pagina,de vreme ce oricine ºtie alfa-betul). Dupã cum se vede,modelul poate fi extins la altenume de localitãþi cu acelaºitermen generic: Târgu-Lãpuº,

Târgu-Neamþ, Târgu-Jiu ºi,desigur, Târgu-Ocna. Nu amfost crezut (de fapt nu eu, ci xe-rocopiile), aºa cã Primãria„Tîrgu Ocna“ s-a adresatInstitutului de Lingvisticã „IorguIordan – Al. Rosetti“ alAcademiei Române, autorulcelor douã ediþii ale DOOM-ului, de unde s-a primit urmã-torul rãspuns: „Cãtre// PrimãriaTârgu Ocna, Strada Trandafirilor,nr. 1// Domnului Primar ªtefanªILOCHI// Bucureºti,11.09.2017// Stimate DomnulePrimar,// Ca rãspuns la adresadv. cu nr. [...] vã comunicãmurmãtoarele:// Denumireascrisã corect este Târgu Ocna(fãrã cratimã), în urma decizieiAcademiei Române de a seschimba î cu â. Menþionãm cãOG nr. 63/2002 se referã ladenumire, nu la ortografie. [...]Denumirile sunt stabilite prinlege, dar ortografia este stabi-litã prin norme lingvistice

asupra cãrora AcademiaRomânã are dreptul, tot prinlege, sã decidã“. (De reþinut cãdupã prepoziþia Cãtre nu sepune virgulã, dar cea de dinain-tea abrevierii nr. ne aparþine.)

Mãrturisim cã nu mai înþele-gem nimic. Am parcurs celeºapte articole ale OrdonanþeiGuvernului din 29 august 2002privind atribuirea sau schim-barea de denumiri ºi nu amgãsit nicio referire la problemaortografierii acestora. ªi doar„comisia de atribuire de denu-miri este formatã din 5 membri,specialiºti din domeniile istoriei,etnografiei, geografiei, lingvisti-cii sau artei“ (art. 3, pct. 1). S-ardeduce cã numele geograficTârgu-Ocna devine altcevacând este parte a unei denumiriºi cã o comisie poate decide sãse scrie Tîrgu Ocna sau TîrgulOcna sau orice altã combinaþiecu â sau î, cu sau fãrã -l, cu saufãrã cratimã. Dacã aº faceparte dintr-o astfel de comisie,aº propune forma TârgulOcnei, cum am gãsit pe oveche carte poºtalã ilustratã.Dar lucrurile se simplificã dacãcitim precizarea din „Dicþionarul

normativ al limbii române(DIN)“ („Corint“, 2009) al IoaneiVintilã-Rãdulescu, nimeni alt-cineva decât coordonatoareaDOOM-ului din 2005: „Pentrunumele de locuri compuse cuTârg, norma lingvisticã reco-mandã scrierea:

- în cuvinte separate ºi cu -lfinal la primul component dacãal doilea element este unadjectiv: Târgul Frumos, TârgulSecuiesc;

- cu cratimã ºi fãrã -l final laprimul component dacã aldoilea element este un numepropriu: Târgu-Jiu, Târgu-Mureº, Târgu-Neamþ, Târgu-Ocna“ (p. 800). O rugãm res-pectuos pe doamna dr. AdinaDragomirescu, directoareaInstitutului de Lingvisticã „IorguIordan – Al. Rosetti“ alAcademiei Române (aceastaar fi topica fireascã a denumirii,în opinia mea), care semneazãrãspunsul expediat primãrieitârgocnene, sã revinã asupraconþinutului adresei, în numeleunui principiu aplicabil ºi înortografie: consecvenþa. Ni s-aralãtura elevii ColegiuluiNaþional „C. Negri“ Târgu-Ocna, care în urmã cu cevatimp au compus, prinparafrazã, un cântec lingvistic:„Târgu-Ocna are cratimã“.

Ioan DÃNILÃ

Pentru limba noastrã

Inconsecvenþa, la rangde principiu?

•• PPrr iimmããrr iiaa dd iinn TTâârrgguu--OOccnnaa

Kolea KURELIUK

SSccuurrttiissssiimmee• Cãuta ac de cojocul cuiva

în... carul cu fân.• Pãlãria poate ascunde golul

de pe cap, nu ºi golul dinel.

• Piatra din sân poate devenipiatrã de temelie pentru...scandal.

• Încetul cu încetul se faceoþetul. Noroc cã vinul seface mai repede.

• Celor de la seral o lecþie li seputea pãrea clarã ca bunãziua?

• Nu ajungeau braþe demuncã pentru cã mulþi sestrângeau în braþe.

• Era frumos ca un brad: seîngusta spre cap.

• Tulbura apa ca sã nu-ºivadã chipul în ea.

• Cu toate cã în sala deºedinþe era frig, unii autranspirat din abundenþã.

• Întrebat care este cea maiimportantã descoperire aomului, leneºul a rãspuns:patul.

Suceava, 9-10/2017

S-au împlinit anul acesta 75 de ani dela întemeierea revistei „Bucovina literarã“!Astfel cã editorialul, scris de redactorul-ºef, Alexandru Ovidiu Vintilã, chiar deaceastã chestiune se ocupã, printr-o binedocumentatã istorie a revistei. Astfelaflãm cã numele actual dateazã din datade 14 septembrie 1942 ºi cã, iniþial, a fostun supliment al cotidianului „Bucovina“din Cernãuþi. citãm din editorial: „În modcert, Bucovina Literarã a reprezentat unpunct de referinþã în istoria culturalã dinnordul României, un pol menit, cum pre-cizeazã Mircea Grigoroviþã, sã strângãrândurile scriitorilor bucovineni, sã cautesã creeze condiþii favorabile pentru activi-tatea lor ºi sã-i facã sã se cunoascã ºi sãse stimuleze reciproc. De menþionat cãGeorge Drumur este cel care a fost primredactorul Bucovinei literare din aniipatruzeci“.

Nume importante ale literaturii noastresemneazã în acest numãr: Matei Viºniec,Gheorghe Grigurcu, Liviu Ioan Stoiciu,Cornel Ungureanu, Ioan Holban, AdrianDinu Rachieru, Constantin Cubleºan,Marian Barbu ºi mulþi alþii, fapt ce demon-streazã cã prestigiul revistei a trecut demult timp graniþele Bucovinei ºi Moldovei.

Liviu Antonesei prezintã poezia luiSilviu Gongonea.

Adrian Alui Gheorge se desfãºoarã cudezinvoltura-i cunoscutã în paginile dedi-cate prozei.

Desigur, trebuie sã consemnãm, larubrica revistei „Carnete critice“, ocronichetã ce face o legãturã între revista„Ateneu“ ºi „Bucovina literarã“: „O carte

pentru inimã ºi minte“, despre „Teatru lafiltru“ (Ed. Junimea), recentul volum deteatrologie scris de Carmen Mihalache,directorul Revistei „Ateneu“.

Multe eseuri pe teme diverse întregescacest numãr foarte bun al revistei.

Iar colegilor ºi prietenilor de la„Bucovina literarã“, le urãm sã fie oprezenþã culturalã pregnantã, succese lafel de mari ca ºi pânã acum ºi „La mulþiani!“ la aniversare! (D. P.)

X, 54/2017

Bine-venitã relectura textului din 1991al lui Petru Ursache despre TituMaiorescu, în acest 2017. Mentorul

„Junimii“ „ne-a arãtat cum sã «reintrãm»ºi sã ne menþinem în Europa: cu demni-tate, cu gravã rãspundere, prin noiînºine“. Pentru aceasta ºi pentru multealtele, „Înapoi la Maiorescu!“ În afarã decomentariul Magdei Ursache, de citit înrevista din Râmnicul Sãrat traducerile luiLeo Butnaru, jurnalul de cãlãtorie artisticãîn Canada al lui Adrian Munteanu, intervi-ul lui Vasile Ghica cu Fabrizio Caramagnadespre aforisme („Omul este Titanicul, ºiîn acelaºi timp aisbergul“), pantumurile(DOOM2 admite ºi pantume) lui IonRoºioru, însemnãrile lui Radu Enescudespre poezia lui Radu Cârneci, comen-tariul lui Lucian Mãnãilescu la„Cinesunta“, de Viorel Savin („un romanmodern din toate punctele de vedere“),note de cãlãtorie despre Bratislava („sin-gura capitalã aflatã la graniþa a douã þãri“– Doina Cernica) ºi iar un interviu de IonCristofor („Limba ºi þara nu sunt o perechede papuci pe care îi arunci la gunoi pentrucã nu mai sunt la modã“ – LetiþiaVladislav). (D. I.)


•• MMaarr iiuuss BBaarrbb –– OObbsseessiiee

note de cãlãtorie


Europeanul ajuns în OrientulMijlociu cu informaþii din cãrþi ºifilme are impresia cã lumeaarabã trãieºte într-un pustiuacoperit cu o mantie zdrenþuitãde nisip toropit de cãldurã sauagitat de furtunã. Când, în sep-tembrie, aflã de la localnici cãîn Iordania n-a plouat din mar-tie, îºi imagineazã deja unpeisaj selenar.

De la fereastra autocaruluimodern, care strãbate deºertulpe o autostradã impecabilã,vizitatorul îºi reconfigureazãrapid informaþiile. Are în faþãspaþii modelate prin fanteziavânturilor, a soarelui nemilossau a mãrilor cu nume insolite(Marea Moartã, Marea Roºie).Kilometri de coline domoale ºiplatouri crenelate care se pierdlent în apa mãrii. Alte sute sauzeci de metri unde pãmântulscoate înãlþimi bizare de piatrãgolaºã sau ridicã terase ºiblocuri de stâncã lipsite de ve-getaþie. Terra are o crustã princrãpãturile cãreia apa nu parea birui, insule de pietriº, valurimici de nisip arãmiu, bulgãrigalbeni de lut. Pe scoarþa aridã,departe de drumurile circulate,se zãresc ziduri de piatrã, forti-ficaþii în ruinã, locuinþe arhaiceascunse în stâncã sau locuinþenoi, rectangulare ºi ordonate.

În mentalitatea colectivã,piatra ºi nisipul apar ca em-bleme ale durabilitãþii, rezis-tenþei ºi eternitãþii, în contrastcu nesiguranþa, vulnerabilitateaºi efemerul. Omul ºi piatracunosc, similar, o dublã miº-care, ascendentã ºi descen-dentã, fiindcã omul se naºte cuvoia lui Dumnezeu ºi seîntoarce la el, iar piatra brutãcoboarã din cer ºi se înalþã la elca piatrã „cioplitã“. În majori-tatea mitologiilor, pietrele nusunt inerte. Aºezate din epocagenezei sau cãzute din cer capietre vii, acestea nu-ºi pierdputerea. Meteoriþii, întruchipãriale sacrului sideral, erau obiectde cult, templul trebuia clãditdin piatrã brutã, piatra de altar,în bisericile creºtine, este sim-bol al prezenþei divine.

Întâlnirea cu Petra, oraºulrupestru din pustiul Iordaniei,care capteazã atenþia lumiiîntregi, te emoþioneazã. Situatãla poalele muntelui Hor, învalea lui Moise, este atestatã înmanuscrisele de la MareaMoartã ºi corespunde locului încare profetul a lovit cu toiagulstânca din care a þâºnit apãpentru poporul sãu însetat.Metropola nabatienilor, carelocuiau în deºert ºi controlaudrumul caravanelor, are peste2000 de ani. A fost construitãîntre sec. III î. H. ºi sec. I d. H.,atingând apogeul prosperitãþiiºi urbanisticii în vremea regeluiAretas IV. În anul 106 (ca ºiDacia, în timpul lui Traian)trece sub autoritate romanã.Dupã seisme puternice, înflori-torul oraº decade, estedepopulat, cunoaºte o lungãagonie, este abandonat delumea civilizatã ºi uitat. LaPetra ajung în secolul al XII-leacruciaþii, care îl fortificã, darulterior este locuit de beduinirãzboinici, care îl devasteazã,cãutând comori.

În 1812, tânãrul elveþian J. L.Burckhard, pasionat orientalist,redescoperã fabuloasa zonã,care astãzi aparþine RegatuluiHaºemit al Iordaniei. Este un sitarheologic introdus târziu ºidificil în circuitul turistic, dupãmutarea beduinilor într-un peri-metru învecinat în locuinþe noi.

Element primordial al naturii,darul lui Dumnezeu, piatra i-aajutat pe nabatieni sã trãiascã,iar ei s-au dovedit ingenioºiinventatori ºi talentaþi creatoride frumos. Într-o zonã deºer-ticã, au captat ºi stocat apa, aupracticat irigaþiile ºi s-au prote-jat de inundaþii. Au sãpat înroca durã conducte, bazinepentru decantare ºi cisterne, auamenajat baraje pentru aluviuniºi diguri împotriva torenþilorsezonieri, au construit poduri ºiapeducte. Vestigiile acestei ci-vilizaþii dispãrute uimesc princreativitate, cãci ingineriahidraulicã, în absenþa ele-mentelor structurale din lemn,este fãrã egal. Dacã nu crezi înmagie, trebuie sã-þi revizuieºticonvingerile, privind în jur.Construcþiile utilitare apeleazãla soluþii originale pentru efi-cienþã, concomitent cu valori-zarea esteticã a reliefului.

Peisajul magnific te fas-cineazã, îl pãstrezi în memorieºi te invitã la meditaþie. Giganþiide piatrã s-au aºezat aici de lafacerea lumii, s-au reaºezatdupã formarea continentelor ºicutremure, se rotesc împreunãcu globul terestru. Ce a integratomul în peisaj? O structurã ur-banã care se întinde pe 50 dekm pãtraþi, o minune a lumiiantice. O descoperi parcurgând1,5 km printre stânci care ating

ºi 100 m înãlþime, apropiindu-sepânã la 5 m (Siq). Drumul pie-tonal, pavat în întregime acum2000 de ani, are segmente pecare sunt încã vizibile dalele. Eo liniºte solemnã. Rar, se audcopitele cailor, ale mãgãruºilorînhãmaþi la ºarete sau ecoulpaºilor vizitatorilor. Dimineaþa,spre ora 10, soarele pãtrundeîn canion, iar în funcþie deintensitatea ºi direcþia luminii,poþi urmãri jocul umbrelor saucromatica schimbãtoare apietrei.

Aproape de intrarea în Siqse vãd cuburile Djin (Spirit),enigmatice structuri monolitice,cu înãlþimi de la 6 la 9 metri, tã-iate în masa stâncoasã, careadãposteºte, dupã legendã,spirite crude ºi terifiante.Nabatienii venerau divinitãþi deorigine arabã, preislamicã, pecare le reprezentau prin formegeometrice simple (cubul,paralelipipedul, cilindrul, sfera),care nu erau simbol al zeului, cial prezenþei sale: betyl (casadivinitãþii). Pentru a protejaoraºul ºi locuitorii, artizanii auconstruit sanctuare rupestre ºialtare pentru sacrificii. Betyli,niºe votive ºi grupuri statuare,sunt mãrturii ale religiozitãþii lor.Crezând în viaþa de dupãmoarte, au sãpat necropolemari în jurul oraºului, care nuseamãnã cimitirelor europene.Atrag atenþia „Mormântulªarpelui“ (cu un apreciat baso-relief), „Mormântul Obeliscurilor“(Decoraþiile în formã de obeliscdin partea superioarã sugerea-zã aspiraþia sufletului spre tran-scendent, dupã cum, în altemorminte, ascensiunea este fa-cilitatã de scãri înguste), somp-

tuoasele „Morminte Regale“(cu excepþionale faþade sculp-tate, camere mortuare, tricli-nium „sãli pentru ospeþe desti-nate omagiului strãmoºilor“ ºicurþi interioare).

Pietrele au rol stimulativ, darºi protector. Obiceiul de a ucideprin lapidare sau de a zvârli cupietre peste un mormânt(rãspândit la multe popoare)este socotit mijloc de luptãîmpotriva molipsirii de pãcat ºimoarte. Ritualul islamizat areca scop alungarea strigoilor.

În penumbra de la capãtulSiqului, apariþia bruscã aTezaurului (Khaznat) provoa-cã, pentru cei mai mulþi, oemoþie de neuitat. Edificiuspectaculos, cu o faþadã super-bã (43 / 30 m), sculptatã în rocade culoare roz-pal, îþi taie respi-raþia. Pe douã niveluri, sunt dis-puse coloane corintice, întrecare sunt proiectate elementearhitecturale foarte reuºite.Decoraþiunile frontonului, fri-zelor, capitelurilor ºi corniºelorsurprind prin sensibilitate, rafi-nament ºi acurateþea execuþiei.Reprezentãrile în relief facdovada influenþelor egiptene,greceºti ºi romane: figuri mito-logice (zeiþa egipteanã Isis,Castor ºi Polux, douã Victoriiînaripate etc.) ºi simboluri (dis-cul solar, cornul abundenþei,ºarpele, vulturul).

„Tezaurul“ nu e un edificiumonumental poruncit de unfaraon pentru a ascunde ocomoarã, nici un templu dedi-cat zeiþei Isis, ci o fabuloasãconstrucþie funerarã consa-cratã memoriei lui Aretas IV,regele nabateean în timpulcãruia s-a ridicat.

Vizitatorul, trecut de momen-tul emoþional ºi clipa revelaþiei,poate examina „Teatrul“ în stilroman, cu gradenele perfectcioplite în piatrã (nu construite).Probabil aici s-au oficiat ºi ce-remonii religioase, de vreme ceeste situat în necropolã.

Zona urbanã are în centruun nymphaeum, amenajat deromani, dupã anexarea laimperiu. Este un monumentsemicircular, cu o fântânã ºiniºe înfrumuseþate cu statui,care a fost iniþial sanctuar alnimfelor. Miraculoasã este„Valea colonadelor“, de-a lun-gul cãreia sunt aliniate princi-palele vestigii ale edificiilorpublice: piaþa centralã, espla-nade, terase cu scãri eleganteºi arcade. „Marele Templu“apare ca o structurã miste-rioasã, enormã ºi înconjuratãde o mare curte pãtratã, delimi-tatã prin coloane. Alte comori:„Templul leilor înaripaþi“ (cu efi-gia zeiþei Al-Uzza, protectoare aoraºului), „Poarta cu Temenos“(prin care se vede o porþiunedelimitatã de cer), „BisericaBizantinã“.

Frumuseþea misterioasã azonei este completatã de mar-mura cu nuanþe infinite ºi depietrele preþioase sau semi-preþioase. Din acestea sesculpteazã figurine cu virtuþimagice ºi obiecte de podoabã.Nestematele simbolizeazã tre-cerea de la opac la translucid ºiîn sens spiritual de la întunericla luminã, de la imperfecþiune laperfecþiune. Smaraldul, safirul,rubinul, opalul, diamantul, aga-tul, topazul, onixul au în culturaislamicã puteri magice ºi suntfolosite în practici oculte.

Ca material în arta mozaicu-lui, piatra strãluceºte din micifragmente cubice sau prisma-tice dispuse perfect, adevãratã„picturã“ eternã reprezentândcompoziþii figurative sau nonfi-gurative complexe. Madaba,oraº situat aproape de Petra,este supranumit „oraºul mozai-curilor“ pentru admirabileleicoane din bisericile bizantine,dar mai ales pentru hartainclusã în pardoseala bisericiigreco-ortodoxe „Sf. Gheorghe“,realizatã în secolul al VI-lea din2 milioane de pietre colorate.Este una dintre primele hãrþiale Þãrii Sfinte, pe care serecunosc imagini reprezentândrâul Iordan, lacul Tiberias,Marea Moartã ºi oraºe caIerusalim, Bethleem, Ierihon.

Nisipul colorat (alb, bleu,roz, turcoaz) este la Aquaba ºiPetra material de creaþie.Printr-o artã unicã, specificãIordaniei, se umplu recipientede sticlã, fãrã a se produceamestecul culorilor. Pot fi unsuvenir.

Petra rãmâne o enigmã, iarvizitatorul are o mare dilemã:„Cum a fost posibil ca unpopor mic sã creeze operegeniale cu unelte rudimentare(topor, daltã, ciocan) ºimijloace de transport neme-canizate (cal, mãgar, cã-milã)?“ Nabatienii ºi-au pusamprenta pe fiecare piatrãatinsã, care transmite pânã lanoi scântei magice.

Rodica MIRON

Petra ºi magia pietreidintre nisipuri

teatru


Cu fiecare ediþie, de cinci aniîncoace, festivalul TeatruluiNottara surprinde în cel mai plã-cut mod. A devenit acum maiamplu (anul acesta au fost 35 despectacole), s-a extins, având unmai pronunþat caracter inter-naþional, anul acesta fiind invitateteatre din Europa (Bulgaria,Germania, Croaþia, Franþa,Republica Moldova, România),Asia ºi America de Sud.Secþiunile principale au rãmasaceleaºi, Bulevardul comediei ºiCrize, atenþia selecþionerilorîndreptându-se spre acele spec-tacole care sã satisfacã gustulunui public educat ºi pretenþios ºispre acele aspecte problematicedin actualitate, devenite temepentru dramaturgie. Astfel, laediþia a cincea (7-18 octombrie2017), subiectul crizelor a fostadolescenþa. Vârsta întrebãrilormajore, a cãutãrii certitudinilor, aidentitãþii, perioadã agitatã, tulbu-re, dramaticã pentru cei care otraverseazã ºi extrem de solici-tantã ºi pentru adulþii care au îngrijã puberi. Selecþionerii Fest(in)-ului au fost Marinela Þepuº(directoarea Teatrului Nottara),Raluca Rãdulescu, NarcisaMocanu, o echipã care a funcþio-nat excelent, din moment ce sãlileau fost mereu pline. ªi colocviile,ca ºi discuþiile cu publicul, dedupã reprezentaþii, s-au bucuratde succes, prin buna prezenþã ºicalitatea dezbaterilor. Este cât sepoate de clar cã foarte tânãrulfestival bucureºtean a cãpãtat uncontur tot mai ferm, acumulândexperienþã, rafinându-ºi modali-tãþile de a cuceri publicul, de a-iveni mereu în întâmpinare cu oofertã de spectacole generoasã,bogatã ºi diversã. În aceastãpoliticã a prieteniei, Nottara-uleste mare meºter, are un real ta-lent în cultivarea unei strânse,empatice legãturi cu publicul sãu.M-am convins de asta încã o datãvãzând evenimentele stradale,vesele, colorate, cu muzicã live,

concepute de regizorul MihaiLungeanu, inventiv ca de obicei.Anul acesta el a imaginat un ine-dit casting, un concurs pentru„cel mai important rol al stagiunii“– acela de spectator special alteatrului de pe bulevard. Festi-valul a cuprins nu mai puþin deºapte secþiuni, incluzând ºi oserie de evenimente conexe.Lansãri de carte de teatru (cusprijinul Editurii „Nemira“, colecþia„Yorick“), vernisaje, interesantefiind mai cu seamã spectacolele-lecturã cu texte pentru ºi despreadolescenþi (au fost cinci astfel despectacole, coordonate de MihaiLungeanu ºi AlexandruMâzgãreanu) ºi colocviile, careau avut teme incitante: Tea-tru.Versiunea 2.0 ºi Criza puber-tãþii, criza adolescenþei – modera-tor, criticul Cristina Rusiecki. Deasemenea, Festivalul, primitor caîntotdeauna, a gãzduit întâlnirileSecþiei române a AsociaþieiInternaþionale a Criticilor deTeatru – AICT.RO – în cadrulcãrora s-a discutat despre Criticade teatru, între print ºi online ºiTeatrul pentru adolescenþi, o niºãîn expansiune. Moderatorul întâl-nirilor a fost Oltiþa Cîntec, preºe-dintele AICT.RO.

La cea de-a cincea ediþie aFest(in)ului, Teatrul Nottara aprezentat opt spectacole, dintrecare douã la secþiunea„Premiere“, ºi anume D-ale car-navalului, de I. L. Caragiale, înregia lui Claudiu Goga, ºi Burlaciºi burlãciþe, de Hanoch Levin, înregia Alessandrei Giuntini. Pentruprima adatã în Festival a fost

înfãþiºatã publicului ºi o copro-ducþie a Teatrului Nottara cuTeatrul de Artã Bucureºti, Sã-iîmbrãcãm pe cei goi, de LuigiPirandello, în direcþia de scenã alui Dan Lãcãtuºu. Voi încheia cupalmaresul ediþiei, urmând sãrevin cu o cronicã la cele douãpremiere amintite.

PrremmiiJuriul, format din Doina

Modola, Emil Boroghinã, DoruMareº, Pompiliu Onofrei ºiClaudiu Groza, a hotãrãt astfel:Premiul pentru cea mai bunãactriþã în rol principal: AndaSaltelechi, pentru rolulFrancesca din spectacolul inde-pendent Pe jumãtate cântec, con-ceput de Crista Bilciu. Premiulpentru cel mai bun actor în rolprincipal: Alex Cãlin, pentrurolul Don din spectacolul Fluturiisunt liberi, de Leonard Gershe, înregia lui Erwin ªimºensohn, pro-ducþie a Teatrului „Excelsior“.

Premiul pentru cea mai bunãactriþã în rol secundar: MihaelaTeleoacã, pentru rolul DebraWatts, din spectacolul Kimberlyde David Lindsay-Abaire, în regiaAndreei Vulpe, producþie aTeatrului de Comedie. Premiulpentru cel mai bun actor în rolsecundar: Constantin Cojocaru,pentru rolul Valerio, din specta-colul Leonce ºi Lena de GeorgBüchner, în regia lui VladCristache, producþie a Tea-trului Maria Filotti Brãila. Premiulpentru cea mai bunã re-gie: Andrei Mãjeri, pentru spec-tacolul Exploziv de Elise Wilk,producþie a Teatrului Naþional MarinSorescu Craiova. Premiul pen-tru cel mai bun spectacol:Somnambulism, de IaroslavaPulinovici, în regia lui AlexandruMâzgãreanu, producþie aTeatrului Nottara Bucureºti

Premiul Juriului: spectacolu-lui Visul unei nopþi de varã, dupãWilliam Shakespeare, regiaCristian Pepino, producþie a

Teatrului „Þãndãricã“ Bucureºti,pentru dinamica ºi accesibilitateaunei adaptãri shakespeariene înteatrul de animaþie destinat tineri-lor. Premiul Special al Juriului:spectacolului Heartbeat, de KimDoo-Hwan, în regia lui Bae Eun-Wook, producþie a CompanieiDonghwa Tree Theatre din Seul,Coreea de Sud, pentru perfecþi-unea folosirii instrumentelor muzi-cale în spectacolul de teatru ºipentru poezia acestuia.

ªi Juriul publicului, alcãtuit dinspectatori fideli ai teatrului: LuizaCiorpan, Alina Maer, AlexandruConstantin, Marcel Frunte-Latã ºiFlorin Frunzã, a acordat premiipentru secþiunea „Bulevardulcomediei“ astfel: Premiul pentrucea mai bunã actriþã în rol prin-cipal: Florina Cercel, pentrurolul Aneta Duduleanu din spec-tacolul Gaiþele, de AlexandruKiriþescu, în regia lui Mc Ranin,producþie a Teatrului TonyBulandra Târgoviºte. Premiulpentru cel mai bun actor în rolprincipal: Marius Bodochi, pen-tru rolul Grigori StepanoviciSmirnov din spectacolul Ursul, deAnton Pavlovici Cehov, în regialui Felix Alexa, producþie aTeatrului de Stat Constanþa.Premiul pentru cea mai bunãactriþã în rol secundar: CatrinelDumitrescu, pentru rolul Sheiladin spectacolul Totul e relativ, deAlan Ayckbourn, în regia lui FelixAlexa, producþie a TeatruluiNottara, Bucureºti. Premiul pen-tru cel mai bun actor în rol secun-dar: Sebastian Marina, pentrurolul Florin din spectacolul Orbde minã, de Székely Csaba, înregia Catincãi Drãgãnescu, pro-ducþie a Teatrului AndreiMureºanu Sfântul Gheorghe.Premiul pentru cel mai bunspectacol din Secþiunea„Bulevardul Comediei“: Jur-nalul lui Robinson Crusoe,dupã Insula de Gellu Naum, înregia lui Mihai Mãniuþiu, producþiea Teatrului Odeon Bucureºti.

În drum spre Festivalul de Teatru de laPiatra-Neamþ, douã spirituale ziceri ale luiPicasso îmi vin în minte: Îþi trebuie mult timpca sã devii tânãr ºi Tinereþea nu are vârstã.Teatrul Tineretului a sãrbãtorit în aceastãtoamnã cincizeci de ani de când poartãacest nume ºi, în timp, a devenit mereu maitânãr, mai fãrã vârstã realã, pentru cã spiritulsãu e unul liber, neîmpovãrat de prejudecãþi,e creativ, inventiv, proaspãt. Rãsfoiesc ca-ietul-program al Festivalului (cu multã infor-maþie, aspectuos, pus în paginã cu fantezie)ºi gãsesc acolo câteva emoþionante mãrturiidespre povestea teatrului în niºte scrisoritrimise pe adresa acestuia, printre alþii deGeorge Banu, Andrei ªerban, Dionisie Vitcu.Sunt frumoase amintiri acolo ºi multã, multãnostalgie. Dupã o vreme când ei au trãitintens, cu pasiunea flamboiantã a tinereþii,legenda vie a TT-ului. Andrei ªerban toas-teazã pentru sãrbãtoarea Teatrului, vorbinddespre energia cu totul nouã pe care acunoscut-o acolo, nu alta decât „floareatinereþii“, despre ea citind mult mai târziu încartea lui Zeami. Pe care o considerã „ceamai bunã carte scrisã vreodatã despreteatru“. ªi continuã Andrei ªerban: „Floareatinereþii e ceea ce te þine proaspãt ºi teîndeamnã sã fii curios, mereu în cãutare. Casã nu o pierzi, floarea tinereþii te obligã sãtrãieºti în prezent, sã nu te bazezi pe trecut,sã uiþi tot ce crezi cã ºtii, sã nu priveºti înapoica sã vrei sã reproduci succesul de ieri, sãnu te încrezi în absolut nimic, pânã nu verifi-ci tu însuþi, pânã nu trãieºti direct experienþape scenã împreunã cu publicul“. Trãireadirectã, împlicarea în prezent (cu problemelelui sociale, familiale, educaþionale, indivi-duale) au fost mãrcile actualei ediþii aFestivalului, cea de-a XXIX (10-18 noiembrie

2017). Gianina Cãrbunariu, bine-cunoscutãca regizor ºi dramaturg, acum director alTeatrului Tineretului, a fost cea care a asigu-rat selecþia spectacolelor, ea orientându-sespre producþii semnate de tineri ºi adresân-du-se, cu predilecþie, tot tinerilor. Au fost,într-un festival care nu mai este competitiv,zece asemenea producþii, unele de lateatrele de stat, altele din zona indepen-denþilor, majoritatea fiind jucate cu publiculpe scenã, invitat apoi la discuþii, în finalulreprezentaþiilor. Discuþii moderate de câte uncritic de teatru, la care putea participa ºi pu-blicul matur, astfel cã spaþiul dialogului a fostunul larg deschis, iar pãrerile exprimate,inteligente, sincere, vii. În cuvântul sãuînainte la programul Festivalului, GianinaCãrbunariu se aratã convinsã de faptul cã„experienþa participãrii la un spectacol deteatru construieºte, fie ºi pentru o orã saudouã, o comunitate: aceea a artiºtilor ºi apublicului cãruia i se adreseazã“, câºtigulfiind momente de reflecþie trãite împreunã.Cum pentru aceastã doritã comunitate estenevoie de o mai bunã cunoaºtere reciprocã,în timpul Festivalului s-a desfãºurat Atelierulspectatorului critic, condus de criticul OltiþaCîntec (preºedinte AICT.RO), scopul acestu-ia fiind familiarizarea participanþilor cu instru-mentele de interpretare, de analizã folositeîn receptarea unui spectacol de teatru. Un altatelier a avut ca obiect miºcarea scenicã,printre noutãþile ediþiei figurând ºi prezenþa

unor trupe de liceeni, una din Baia Mare, altadin Piatra-Neamþ.

Pentru cã am amintit de liceeni, voi numiacum spectacolele din secþiunea dedicatãlor: Familia Ou, creaþie colectivã (ReculBucureºti), Fluturii sunt liberi, de LeonardGershe (Teatrul „Excelsior“, Bucureºti), Pejumãtate cântec, de Crista Bilciu (Teatrul deFoc, Bucureºti), Familii, de Eugen Jebeleanu(Teatrul „Radu Stanca“ Sibiu), Copii rãi, deMihaela Michailov (Teatrul Arte dell'AnimaBucureºti), Somnambulism, de IaroslavaPulinovici (Teatrul „Nottara“ Bucureºti),Rovegan, de Catinca Drãgãnescu (Arena ºiCentrul de Teatru Educaþional „Replika“Bucureºti), '90, de Alex Fifea, Alice MonicaMarinescu, Katia Pascariu, AlexandruPotocean, Andrei ªerban (Asociaþia O2G 7&Macaz Teatru Coop, Bucureºti), Frig, de LarsNorén (Unteatru, Bucureºti), Exploziv, deElise Wilk (Teatrul Naþional „Marin Sorescu“Craiova). Toþi regizorii acestor spectacolesunt tineri; unii, ca Eugen Jebeleanu, CristaBilciu, Catinca Drãgãnescu, sunt ºi autoriipieselor, ceilalþi fiind Bogdan Untilã, Erwinªimºensohn, Geanina Herghelegiu,Alexandru Mâzgãreanu, David Schwartz,Alexandru Bogdan, Andrei Mãjeri. Pe lângãaceºti creatori care se afirmã acum, la care-iadãugãm pe Ioana Pãun („Calul alb. Scurtãistorie a urii“, de Smaranda Nicolau, un per-formance cu Ilinca Manolache ºi DianaMiron), Monica Ciuta, Irina Crãiþã-Mândrã

(care semneazã regia la „Dragoste ºi infor-maþie“, de Caryl Churchill, de la TeatrulNaþional „I. L. Caragiale“ Bucureºti), IrisSpiridon, Raul Coldea, Botond Nagy, AdinaLazãr. Nu au lipsit de pe afiºul Festivaluluicreatorii de teatru originali, novatori, cunume deja rezonante, ca Radu Afrim, AdaMilea, Radu-Alexandru Nica (Respiraþii),Carmen Lidia Vidu (Jurnal de România.Sfântul Gheorghe). N-am vãzut, din pãcate,Visãtorul, dupã Ian McEwan (TeatrulTineretului Piatra-Neamþ), spectacol-concertde Ada Milea, dar despre magneticulWolfgang al lui Radu Afrim, de la teatrulgazdã, am scris deja. Iar la cele câteva spec-tacole vãzute de mine în festival mã voi referiîntr-un numãr viitor al revistei.

O altã noutate la aceastã ediþie aniver-sarã a fost constituirea unui juriu al liceenilor,care a acordat Premiul pentru cel mai bunspectacol lui Rovegan – dramaturgia ºi regia,Catinca Drãgãnescu. Cum din programulunei manifestãri culturale complexe fac partemai multe secþiuni, ºi la Piatra-Neamþ a exis-tat una dedicatã lansãrilor de carte ºi reviste:Fluturele gladiator, de Cristina Modreanu ºiScena.ro, cãrþile Fundaþiei Culturale „CamilPetrescu“, Teatrul românesc de astãzi. Noiorizonturi (coordonator, Oltiþa Cântec), JoëlPommerat, trei texte de teatru pentru pu-blicul tânãr (ediþie îngrijitã de Oltiþa Cîntec),Teatru la filtru, de Carmen Mihalache ºirevista nemþeanã Antiteze. Amintesc, înîncheiere, expoziþia de fotografie Actorii ºispectatorii TT ºi proiecþia unui tulburãtor film„In memoriam Rozina Cambos“ (care adebutat pe scena TT-ului), intitulat „Sã fiiparte din roºul acesta“, care depune o mãr-turie, caldã ºi vibrantã, despre pasiuneapentru teatru înþeleasã ca destin.

Piatra Neamþ

Teatrul unde creºte floarea tinereþii

Carmen MIHALACHE

Fest(in) pe Bulevard,aproape de public

•• IImmaaggiinnee dd iinn ssppeeccttaaccoolluu ll SSSSoooommmmnnnnaaaammmmbbbbuuuullll iiiissssmmmm

Ce bine ar fi ca teatrul sãpoatã schimba cu adevãratlumea, îmi ziceam, privind visã-toare mottoul actualei ediþii aFestivalului, desfãºuratã între 20ºi 30 octombrie. Traversampasajul subteran de laUniversitate ºi-mi plãcea sã mãsimt împresuratã din toate pãrþilede imagini teatrale, gândindu-mã cã da, teatrul poate sãdãruiascã mult oamenilor, sã leredea bucuria vieþii, sã-i scoatãdin apatie, din monotonia, rutinaunor existenþe, sã-i facã maiconºtienþi, mai responsabili, maiimplicaþi. Mai sensibili ºi maibuni. Pentru cã schimbareaîncepe cu fiecare din noi, ºi apoise simte ºi în lume. Ca sã revin,foarte frumoasã, acaparantãexpoziþia „Teatrul schimbãlumea“, intens coloratã, lumi-noasã! De altfel, la ediþia a 27-aa Festivalului, una extrem debogatã, copleºitoare, secþiuneaexpoziþiilor a fost una deexcepþie. Am vãzut captivantaincursiune „În lumea persona-jelor lui Löwendal“, o superbãExpoziþie de fotografie MarianaMihuþ, în foaierul TeatruluiBulandra, „Nicu Alifantis 45.118. 54. 61. A treisprezeceanoapte“, evocând ºirul specta-colelor de autor din carieracunoscutului artist, „Pantoful deteatru“, expozanþii fiind patrumari scenografi: Doina Levintza,Lia Manþoc, Helmut Stürmer,Dragoº Buhagiar, „Cehov/Kordonsky.Laborator de teatru“, cu fotogra-fiile lui Adi Bulboacã, ºi, în fine,„Happiness“, expoziþia de foto-grafie a Dimitrei Stasinopoulou,toate fiind prilejuri de încântare.

Nu am o privire de ansambluasupra acestei ediþii atât de ofer-tante, pentru cã am stat doarcâteva zile, la început. Dar ºtiuce a cuprins, cã au fost invitatepeste cincizeci de spectacole dinþarã, fiind prezente toate teatrelenaþionale, cã au fost peste osutã de reprezentaþii, trei specta-cole din strãinãtate, diversitate agenurilor, în fine, o mulþime de

evenimente conexe (conferinþe,vernisaje, lansãri de carte,audiþii, proiecþii video, întâlniri,dialoguri cu artiºtii etc.), care maide care mai interesante. MarinaConstantinescu, directorul ºiselecþionerul Festivalului, ºi-aatins þinta, dorindu-ºi o ediþiecomplexã, dinamicã, amplã.Dedicatã (excelentã idee!) unuimare actor, Victor Rebengiuc.Iubit ºi respectat de importanþioameni de teatru din toate ge-neraþiile. Despre care, o vechecolegã de teatru, Sanda Toma,spune: „Victor Rebengiuccucereºte prin firesc. Este la felde adevãrat pe scenã sau pepeliculã cum este în viaþã.Simplu, direct ºi vertical. A ºtiutsã îºi ºlefuiascã talentul cu trudãtenace, cu rãbdare ºi minuþio-zitate de bijutier oriental,devenind de-a lungul anilor maremaestru, un veritabil artist. Camai toatã promoþia noastrã,supranumitã de aur, a fost ºi el

un romantic întârziat. Viaþa l-aînvãþat însã cum sã se apere,ascunzându-ºi sensibilitatea subun cinism lejer, presãrat cuumor. Victor a fost ºi a rãmas undesãvârºit partener“. Festivalul aprilejuit publicului românesc ºiîntâlnirea cu artiºti de faimã depe scena internaþionalã, cum afost cea cu rusul EvgenyMironov, un actor total, camele-onic, directorul artistic alTeatrului de Stat al Naþiunilor dinMoscova, miraculosul protago-nist din Hamlet/Collage, în carea interpretat douãsprezece per-sonaje. Hamlet Collage, dupãWilliam Shakespeare, în regiacelebrului creator canadianRobert Lepage, a deschis fastu-os cea de-a 27-a ediþie a FNT-ului în sala mare, arhiplinã, aTeatrului Naþional. „Colaborareacu Mironov a fost foarte impor-tantã pentru mine (spune regi-zorul). Între altele, ºi mie ºi lui neplace jocul ºi e pãcat cã în se-

colul XX (iar de acum, în secolulXXI) s-a ºters aceastã noþiunedin limbajul teatral. Doar jocul ecel mai important în teatru“. Eibine, jocul este... la cub în versi-unea ºi viziunea lui Lepage.Pentru cã, pe lângã faptul cãMironov poate face absolut totul,pe o scarã a excelenþei, specta-colul se desfãºoarã într-un cubsuspendat, deschis pe trei laturi.În spatele actorului (consideratcel mai mare din Rusia) este oîntreagã, nevãzutã echipãscenotehnicã, în stare de ade-vãrate minuni. Ea acþioneazã dinumbrã, cu o precizie mate-maticã, astfel ca în cubul mobilsuspendat sã se desfãºoare osarabandã de imagini uluitoare.Toate aceste proiecþii dese-neazã ºi localizeazã scenele încare se petrece acþiunea, iarjocul lui Mironov este perfectcoordonat cu dinamica lumilorvirtuale. Spectaculosul mediaticdin Hamlet Collage, în care suntconvocate cele mai noitehnologii, te asediazã cu omulþime de semne ºi simboluri,te surprinde prin transformãri deo debordantã inventivitate.Spectacolul ruso-canadian esteunul de o mare complexitate, deprofundã subtilitate, repunând îndiscuþie problema nebuniei luiHamlet, dar ºi a lumii. ªi, odatãcu acestea, a nebuniei artei. Înmontarea lui Lepage ºi în inter-pretarea lui Mironov sunt fasci-nante jocurile minþii, un veritabilregal, o experienþã memorabilãpentru spectatorul de teatru.Care este sedus în chip

necondiþionat de energiaexcepþionalã a actorului, de fan-tastica rapiditate cu care schim-bã mãºtile, trecând de la un per-sonaj la altul. Aproapeneverosimil. Sunt câtevamomente din spectacol care-þirãmân impregnate în minte ºi leporþi cu tine. Hamlet în cubulacela rotitor, încarcerat într-ocamerã capitonatã, zbãtându-seîntr-o cãmaºã de forþã, vestitulsãu monolog rostit în baie, cândîºi dã jos barba ºi e tentat deideea sinuciderii, privindîndelung briciul din mânã,apariþia Ofeliei (un tors gol,vãzut din spate, cu pãrul peumeri), moartea ei într-un vârtejde ape – imagine superbã! –,scenele din cabinetul luiPolonius, cu trimiteri la tehnicide spionaj de la jumãtatea se-colului trecut, scena duelului cuo hologramã, contemplarea cra-niului lui Yorick dintr-o radi-ografie scoasã dintr-un sertar alspitalului, în fine, e de ajuns sãspun cã toate sunt momente devirtuozitate, cu detalii uimitoareºi, unele dintre ele, cu multumor, subtil decantat. Hamlet-ulcreat de Lepage ºi Mironov(supranumit pe bunã dreptateomul-orchestrã) vorbeºte despreteme eterne, general-umane, culimbajul modern al celei maiavansate tehnologii, avândîncãrcãtura unei preþioase emoþiiintelectuale. A fost primit ºi privitcu mare interes, a captivat pu-blicul, care a aplaudat minute înºir protagonistul, regizorul, cât ºinumeroasa echipã de super-tehnicieni care au ieºit dinumbrã. Un moment superb!

FNT 2017, eveniment dina-mic, divers, conectat la spiritultimpului, a fost bine organizat,echipa UNITER funcþionând ire-proºabil, ºi s-a bucurat de unmare succes de public, care aasaltat sãlile de spectacol.

Voi reveni asupra unor spec-tacole vãzute, cu un alt prilej.

O nouã apariþie editorialã mi-a reþinutatenþia la acest sfârºit de an, tot urmã-rind seria de volume scoase, cu admi-rabilã tenacitate, cu alonjã culturalã, cusentimentul unor necesare recuperãri,restituiri, de Fundaþia Culturalã „CamilPetrescu“ – supliment al Revistei„Teatrul azi“. ªi mã refer aici la un ela-borat studiu datorat teatrologului ºicriticului de teatru Oana Borº, intitulatBalcani: victimã? cãlãu? Autoarea s-a

aplecat asupra dramaturgiei balcanice aanilor ’90, cercetându-i specificul, cãu-tând prin ce anume se particularizeazãaceasta, ce markeri identitari are.Pentru cã, în primul rând, chiar despreidentitate vorbeºte aceastã dramaturgiedintr-un colþ al lumii numit, metaforic,„butoiul de pulbere“ al Europei. Dar sãvedem argumentul autoarei: „Fiind oradiografie a unui moment tumultuos ºispasmodic, ea pune în luminã destinulrepetitiv al locului ºi trauma lui, poveºtilepierdute sau, dimpotrivã, cele recupe-rate, excluderea ºi integrarea. În acelaºitimp, dramaturgia balcanicã a sfârºituluide mileniu vorbeºte despre dorinþa de afi înãuntru, când eºti plasat la margine,vorbeºte despre viitor, despre speranþã,despre ce înseamnã sã fii locuitorulacestui colþ de Europã“. Oana Borºciteºte cu atenþie dramaturgii din zonabalcanicã, pentru a detecta caracteristi-cile identitãþii naþionale ºi particula-ritãþile sufleteºti ale oamenilor de aici,reflectate în piesele de teatru ºi înpoveºtile acestora din aºa-zisul „Estsãlbatic“. Dar, mai întâi, se blindeazã cumultã informaþie, cu lecturi aprofundatede istorie, politologie, etologie, filosofie,

sociologie, psihologie, cãutând sã înþe-leagã ºi sã poatã apoi explica, cu multi-ple nuanþe, pentru cititori, o dramaturgiea conflictului, care s-a emancipat întimp, integrându-se în amplul curent alteatrului european contemporan. Impor-tant este, ne spune Oana Borº, cã vre-murile acelea de traumã (dezmem-brarea Iugoslaviei, rãzboiul, conflicteleinteretnice, în fine, toate marile schim-bãri social-politice din ultimul deceniu alsecolului XX) au produs revelaþii ºievoluþii artistice generatoare de valoare.„ªi astfel, dramaturgia acestui deceniupoate fi valorizatã nu doar în ipostazasa de martor sau observator al sufletuluiºi spiritului Balcanilor, într-o anumitãclipã a istoriei, ci ºi ca un definitoriumoment de creaþie în dialogul cu teatruleuropean. ªi totuºi, dramaturgia bal-canicã a anilor ’90 va purta tot timpulmarca acestui loc, pe care istoria i-aimpregnat-o. Aceea de a fi altfel, într-olume cu care doreºte sã fie la fel“. OanaBorº ajuge sã formuleze aceste obser-vaþii îndreptãþite dupã ce exploreazã unamplu teritoriu, documentându-se mi-nuþios din multiple surse. Dupã o intro-ducere în care-l citeazã pe Thomas

Gallangher, autorul cunoscutei lucrãri„Balcanii în noul mileniu“, unde acestaafirmã cã aici sunt numeroase semneale exoticului ºi fascinantului ºi, „maimult decât în alte pãrþi ale continentului,geografia este istorie, iar istoria conti-nuã sã facã politicã“. Oana Borº îºicompartimenteazã studiul pe urmã-toarele capitole: „Sociologia conflictuluisau despre graniþa dintre bine ºi rãu“,„Balcanii ºi conflictele lui“, „Dramaturgia– codul de citire al sufletului balcanic“,„Dramaturgia conflictului ºi strigãtul eide revoltã“ . Fiecare capitol are apoimulte subtitluri, care analizeazã, disoci-azã, pun în luminã idei, aspecte etc. Însprijinul demonstraþiilor sunt citate multefragmente din piesele unor dramaturgicunoscuþi din Albania, Bulgaria,Iugoslavia, România, care au reflectatîn scrierile lor un timp al crizelor. În careieºeau la ivealã identitãþi rãnite, altfeldecât a celuilalt de lângã tine, furia,frica/teama/anxietatea, umilirea, vina,agresivitatea ºi „rãzbunarea sângelui“,manipularea, puterea, dar ºi iubirea ºisperanþa.

„Balcani: victimã? cãlãu?“ este ocarte necesarã, bine documentatã, cuacribie, scrisã cu fin simþ analitic ºi ta-lent, fiind o lecturã deopotrivã folosi-toare ºi captivantã.

teatru


FNT 2017 – un evenimentamplu ºi dens

Cartea de teatru

DDDD eeee ssss pppp rrrr eeee ssss uuuu pppp rrrr aaaa vvvv iiii eeee þþþþ uuuu iiii rrrr eeee îîîî nnnn vvvv rrrr eeee mmmm eeee dddd eeee tttt rrrr aaaa uuuu mmmm ãããã

•• HHaammlleett CCooll llaaggee

Pagini realizate deCarmen MIHALACHE

eseu


În cartea sa „Fantasticulromânesc. Deconstrucþie ºiseducþie“ (Cluj-Napoca, CasaCãrþii de ªtiinþã, 2017), NicoletaCrînganu îºi propune, printr-uncuprinzãtor efort de înþelegere ainterferenþei dintre semnificaþii,viziuni ºi concepte ce þin de teo-ria literaturii, sã detecteze înscrierile în prozã scurtã (maiexact spus, din povestireascurtã, care permite jocuri nara-tive mai diversificate decâtnuvela) trãsãturile caracteristicefantasticului românesc. Pentrupartea analiticã, îi sunt laîndemânã autoarei inter-pretãrile arhetipale, psi-hanalitice sau naratologice alefenomenelor ce þin de categoriafantasticului, ea încercând inte-grarea lor într-o amplã perspec-tivã: aceea a semanticitãþii,dublatã de investigarea alteri-tãþii ºi a condiþiei marginalitãþii,cu toate manifestãrile generatede aceasta.

Nicoleta Crînganu observãpe bunã dreptate – pe urmelealtor cercetãtori, de fapt – cãnuvela eminescianã „SãrmanulDionis“ nu a avut nicioînþelegere din partea celor careau ascultat-o la cenaclul„Junimea“, deoarece insolitultext se abãtea nu numai de lanormele realiste, ci ºi de la con-venþiile, atât cât erau cunoscuteîn epocã, ale fantasticului.Apãrutã târziu, când spiritulveacului se îndrepta spre altce-va, când fantasticul europeanexperimenta alte forme de mani-festare decât cele tradiþionale,nuvela lui Eminescu trebuia sã-ºi adapteze momentului nu doarstructurile interne, de conþinut,ci ºi pe cele externe, de com-poziþie. Prin urmare, nu estesurprinzãtor faptul cã textul sãuºi cele ale lui I.L. Caragiale (deasemenea refuzate receptãrii),deºi apãrute în plinã vogã a fan-tasticului, vor fi contaminate dealte structuri literare: realiste,psihologice, existenþialiste oriabsurde.

Întrebându-se cum se explicãfaptul cã pânã ºi lui I.L. Caragialenu i-au fost acceptate textelefantastice, autoarea crede cãnu este de vinã vocaþia sa descriitor satiric (pe care, de alt-minteri, o ºi respingea cu iritare,declarându-se ritos un scriitorde facturã sentimentalã). Nuera în cauzã nici pragmatismulfunciar al oamenilor vremii înfaza incipientã a capitalismuluide la noi care sã contrazicãaserþiunea lui Vasile Alecsandricã românul s-a nãscut poet.Rãspunsul este dat astfel: „Nusuntem o naþie pragmaticã ºiprobabil cã nu am fost nici atun-ci; ne fascineazã mai degrabãjocul ideilor, metafora, jocurilelimbii, anecdota bunã“ (p. 17).Nicoleta Crînganu merge ºi maideparte ºi se întreabã dacãscriitorul român, în general, nueste cumva lipsit de sentimentulfantasticului (sau, poate, defiorul acestuia, aº adãuga eu).Existenþa unei grile modela-toare, fixatã într-o memoriesemanticã, ezitarea, misterele,sentimentul alteritãþii, figurile ºisemnele acesteia o asigurã cãnu. Totuºi, îndoiala persistã,întrucât, în multe dintre textele

studiate, sentimentul fantasti-cului se vede alterat de o poli-fonie de sensuri.

Se constatã – mereu pe ur-mele altor cercetãtori – cãpãtrunderea în spaþiul fantasticnu se realizeazã brusc, deoare-ce rostul introducerii unei seriide semne prevestitoare esteacela de a þine faptele într-ozonã de ambiguitate ºi sã deaimpresia cititorului cã în jurul luise desfãºoarã o altã istorie.Aceste semne anunþã, indirect,existenþa unui alt plan în naraþi-une, un plan fabulos, încãrcatde mister. Astfel, eroii primescîncã de la început acestesemne ce par a veni dintr-o altãordine a lucrurilor, dupã careele se constituie într-o arhitec-turã de aluzii, de spaime, devise ºi treziri nesigure din vis.Protagoniºtii literaturii fantasticepoartã semnele alteritãþii, fiindniºte marginali, asociali, strãinisub semnul ratãrii – amoroase,profesionale, sociale, econo-mice. Oameni simpli se trezescpuºi în faþa unor situaþiiexcepþionale; toate drumurilegrele, rãtãcirile ºi dificultãþileprin care sunt nevoite sã treacãpentru a ajunge la þinta propusãsunt sortite eºecului, dar îºiîndeplinesc probele, îndurã oiniþiere în suferinþã, în moarte.Trãirea în fantastic conduce,astfel, pe cel intrat în altedimensiuni la cunoaºterea desine însuºi, smulgându-l dinrealitatea vieþii artificiale cotidi-ene, a vieþii profane.

Studiul cuprinde o analizã amutaþiilor fantasticului în timp ºispaþiu, abordând teme precum:deschiderea într-un spaþiu tran-scendent, transfigurarea ede-nicã a realului, rãsturnareacronologiei, oprirea timpului,ieºirea din timp ºi spaþiu, acce-lerarea timpului biologic, proble-ma timpului, stãpânirea ritualicãa timpului, irealitatea lumii(motivul vieþii ca vis), fuziuneaoniricului cu realitatea ºi visul.Se mai abordeazã o multitudinede teme ºi motive folosite în li-teratura fantasticã: obsesia tim-pului, anamneza (întoarcereaîntr-un timp mitic, cosmogonic),mica amnezie (lipsa memoriei,care împiedicã personajul sã-ºicunoascã continuitatea ºi uni-tatea episoadelor vieþii), mareaamnezie (uitarea secretuluiîntineririi biologice a personaju-lui), relaþia text-subtext, careapare în toate naraþiunile fan-tastice ºi este concretizatã înexpresii care pot fi descifrate înurma unei lecturi riguroase. Iaranalizele sunt aplicate peoperele lui Mihai Eminescu,

I. L. Caragiale, Gala Galaction,Vasile Voiculescu, MirceaEliade, A. E. Baconsky ºi alþii.

O necesarã distincþie se faceîntre proza oniricã a cãrei tramãepicã nu presupune pendulareaîntre real ºi transcendent ºiproza oniricã ale cãrei conotaþiiinduc perspectiva fantasticãasupra lumii. Acest ultim tip defantastic categorial, indus de omultitudine de texte de gen, re-þine atenþia Nicoletei Crînganu.Diferitele definiri ale fantasticu-lui sunt constatate de la oºcoalã criticã la alta ºi de la undomeniu de cercetare la altul.Bunãoarã, folcloriºtii îºi însu-ºesc termenul ca fiind opusunei serii de termeni, precumrealistic, nuvelistic, animalieretc., privind tipologia basmelorºi a baladelor, în acest context,cuvântul desemnând textele încare apar personaje himerice,opuse celor reperabile în reali-tatea cognoscibilã. Unii teoreti-cieni considerã cã fantasticul seasociazã pur ºi simplu sfereiimaginarului, în timp ce alþii îl vãdca pe un concept care, pentru aputea crea efectul de surprizã,suprapune, fãrã a putea ameste-ca planurile, realul cu imaginarul.

Autoarea sesizeazã cã stãpusã sub semnul ambiguitãþiiînsãºi încadrarea genericã atextelor de acest tip, fantasticulfiind definit pânã acum, pe rând,drept categorie mentalã, moda-lã, esteticã, literarã sau de gen.În cadrul acestor discuþii, ceamai importantã disjuncþie, care i-a ºi împãrþit pe exegeþi în adepþiai ºcolii franceze, respectiv ai

celei anglo-saxone a fost aceeaa definirii fantasticului în funcþiede genul subversiv al realuluiiluzoriu, de iluzia realului. ªi,cum se întâmplã de obicei înastfel de polemici în jurul termi-nologiei, al încadrãrii genologi-ce sau categoriale, s-a ajuns larafinarea definiþiilor ºi la desco-perirea unor trãsãturi surprinzã-toare ale acestei categorii cog-nitive. Se ºtie cã Teoria luiTzvetan Todorov a fãcut epocãºi aproape niciunul dintre teo-reticienii notabili care s-au aple-cat asupra genului dupãapariþia celebrei „Introduceri înliteratura fantasticã“ nu a pututsã o ocoleascã, fie cã i-a fructi-ficat observaþiile, fie cã a extinsconceptul la domeniul literaturiide imaginaþie.

Multitudinea teoretizãrilor,diversitatea punctelor devedere, analizele din ce în cemai subtile ale textelor, carescapã încadrãrii rigide ºtiinþifice,demonstreazã viabilitatea ºicomplexitatea genului luat îndiscuþie. În cãutarea modali-tãþilor de punere în text a con-ceptelor domeniului, cercetãrileromâneºti – se observã încuprinsul cãrþii – vin cu câtevacontribuþii notabile ºi doar izo-larea la care a fost supusãexegeza de cãtre regimul politiccomunist a fãcut ca rezultateleacesteia sã nu fie recunoscutela justa valoare pe plan euro-pean. Nicoleta Crînganu mãr-turiseºte cã nu este în intenþiaei sã opereze distincþii legate deconfigurarea geograficã acanoanelor literare; în schimbnu poate sã nu observe cã

cercetãtorii români preferã sãplece în analizele lor de la teori-ile ºcolii franceze, deºi aceºtiase poziþioneazã diferit în raportcu definirea misterului. Unuldintre elementele fundamentaleeste acela al izolãrii formelor degândire fantasticã pe care,plecând de la exemple luate dinliteratura românã, cât ºi din ceauniversalã, o opereazã SergiuPavel Dan în primul sãu studiuelaborat pe aceastã temã, deºi,nu uitã sã aminteascã autoarea,specificul fantasticului româ-nesc nu este adus în discuþie decãtre cercetãtorul clujean.

Fantasticul rãmâne, pentruuniversitara gãlãþeanã, un gencu mod propriu de enunþare,contract de lecturã propriu,trãsãturi naratologice specifice,teme ºi frontiere mai mult saumai puþin stabile. Întrebãrii dacãTzvetan Todorov are dreptatecând decreteazã moartea fan-tasticului în secolul al XX-lea ise rãspunde prin nu, deoarece,atât timp cât existã dileme, vor fiºi rezolvãri ale acestora. Recru-descenþa credinþelor ezoterice,nevoia unui sacru prietenos, unîntreg imaginar care se cautãpe sine – toate acestea trãdea-zã interogaþiile pe care omul leadreseazã existenþei. Nepresã-rat cu atâta violenþã ca fantas-ticul occidental, fantasticulromânesc se aseamãnã înmulte privinþe cu acela francez,care este mai solar decât celgerman sau britanic. Dupãapariþia creºtinismului, în parteaorientalã a continentului, cãreiaîi aparþinem, miturile cele maivechi nu au fost refulate, ca înspaþiul cultural occidental, cidoar uitate. Or, dacã mitul esterefulat, el se întoarce cu vio-lenþã, iar dacã este uitat, vacãpãta doar variante soft.

De aceea – conchideNicoleta Crînganu – în cadrulfantasticului românesc, expe-rienþa transgresivã ºi uneori cunote înspãimântãtoare este linãºi capabilã sã se integreze maibine spaþiilor albe pe care citi-torul trebuie sã le umple.Fundalul este arareori violent;nu se întâmplã crime mon-struoase sau sinucideri impre-sionante, experienþa traversatãde protagoniºti fiind una gnose-ologicã. Mai mult decât atât, înmajoritatea textelor, eroul, carese simte un prizonier, estenemulþumit de timpul ºi despaþiul în care se aflã ºiprovoacã o experienþã transgre-sivã, asumatã voluntar. Drepturmare, temele ºi modelul fan-tasticului care se scrie la noicapãtã o tuºã de echilibru, onuanþã de contemplare, fãrãnimic traumatizant în timpulexperienþelor traversate.

Nu puþini sunt teoreticieniicare atrag atenþia asupra rezis-tenþei la schematizare ºi inte-grare într-un tipar al literaturiifantasticului, ceea ce denotã nudoar proteismul genului, ci ºinevoia ontologicã de a extinderealitatea dincolo de orizontulvizibilului. Prin publicarea volu-mului „Fantasticul românesc.Deconstrucþie ºi seducþie“,Nicoleta Crînganu demon-streazã cã nu se lasã intimi-datã, ci este sedusã de aseme-nea aserþiuni.

Vasile SPIRIDON

Despre experienþatransgresivã a fantasticului

•••• EEuuddoocchhiiaa RRoobbuu –– CCii rreeººuull ccooppii llããrr iiee iiPPrreemmiiuull CCoonnssii ll iiuu lluuii JJuuddeeþþeeaann BBaaccããuu

debut


Merg fãrã sã mã grãbescspre casã. Pic, pic, pic… Aînceput sã plouã. Cerul ºisoarele se ascund în spatelenorilor cenuºii. Oamenii din jurulmeu grãbesc pasul, cu pungisau genþi deasupra capetelor,spre o streaºinã, un copac sauun magazin deschis, pentru ase adãposti. Strãzile încep sã iaforma unor pâraie mici.

Continui sã înaintez, dar înpas alergãtor. Traversez stradape roºu, din neatenþie. Nu mãuit înapoi ºi merg cu capul înpãmânt. Ajung într-un final înfaþa uºii apartamentului meu.Cioc, cioc, cioc… Niciunrãspuns. Apoi îmi amintesc cãmama stã pânã târziu la servi-ciu ºi cã mi-am lãsat cheiaacasã. Îmi dau puloverul ud jos,pun niºte ziare vechi pe trepteleblocului ºi mã aºez sã o aºteptpe mama.

Ajunge într-un final acasã, iareu mã duc direct în camerã ºiînchid uºa. Deschid geamul,pentru a simþi mirosul aeruluidupã ploaie ºi mã arunc în pat.Adorm pentru puþin timp, darmã trezesc atunci când o audpe mama strigându-mã dinbucãtãrie pentru a veni sãmãnânc cina.

– Draga mea, ºtii, mama taîmi spune cã te comporþi puþindiferit faþã de obicei ºi credemcã poate ai pãþit ceva, îmi spunetata, fãrã sã mã priveascã, dincelãlalt capãt al mesei. ªtii doarcã noi te iubim ºi vrem sã tesprijinim pe cât posibil. Nu aifost aºa zãpãcitã niciodatã, e atreia oarã luna aceasta când îþiuiþi cheia, nici sã mai ieºi peafarã sau sã te întâlneºti cu pri-etenii tãi nu mai vrei, sã nu maispun de notele tale, care auînceput sã scadã destul demult.

– Îmi pare rãu dacã v-amsupãrat, dar nu mã simt preabine, mã cam doare burta. Mãduc în camera mea, am zis întimp ce mã ridicam de la masã.

Poate vã întrebaþi de ce mãcomport în acest fel. Sincerã sãfiu, nici eu nu prea ºtiu. Cred cãtotul a început vara aceasta. Arfi trebuit sã ies ºi sã mã distrezcu prietenii ºi familia, însã amstat în casã aproape tot timpul.Doar bunicul meu mã înþelege,el îmi ascultã poveºtile pe carele concep, jucãm cãrþi ºi ascultistorisirile despre cãlãtoriile saledin Africa, cum îi furaumaimuþele pãlãria ºi cum s-auurcat furnicile pe el. Le auzisemde o sutã de ori, însã nu mãplictisesc sã le tot ascult. El estecam singurul care mã face sãuit de singurãtate. Pentru mine,singurãtatea este o teamã, opot asemãna cu o fiarã care temãnâncã din interior sau cu unhãu în care cazi fãrã sã teopreºti, aºteptând ca cineva sãte salveze, sã te ia de mânã ºisã-þi spunã cã totul va fi bine.Din aceastã cauzã am începutsã mã întreb dacã oare chiaram un rol pe lumea aceasta saudacã m-am nãscut cu vreunscop. Dar haideþi sã neîntoarcem în prezent!

Sunt la ºcoalã ºi tocmai întimpul unui test, la care nu mãdescurc prea bine. Mã gândescºi întorc foaia pe toate pãrþile,

poate voi gãsi rezolvarea. La unmoment dat îmi pierd rãbdareaºi încep sã-mi mâzgãlesc unghi-ile ºi banca cu creionul, înaºteptarea clopoþelului. Înpauzã le aud pe fetele din clasãcum vorbesc în spatele meudespre cât de ciudatã ºi tristãsunt tot timpul. Orele parcã nuse mai terminã ºi drumul sprecasã e din ce în ce mai lung.Oamenii par plictisiþi ºi îngâm-faþi. Fumul maºinilor se îm-prãºtie peste tot, creând oatmosferã neplãcutã, iar pedrum îºi face loc o ambulanþãgrãbitã. Ajung acasã, într-unsfârºit, deschid uºa ºi îmi vãdpãrinþii tresãrind când intru. Îisalut ºi dau sã plec în cameramea, ca de obicei, când mamamã opreºte ºi îmi spune cu ovoce tremurândã ºi ochii roºii:

– Annia, nu ºtiu cum sã-þispun, dar… acum câtevaminute, înainte sã vii, am primitun telefon de la urgenþe… ºi mi-au spus cã… mama pufneºte înplâns ºi încep sã mã îngrijorez.

– Ce trebuie sã-mi spuneþi?Mã speriaþi, sper cã nu estevreo glumã!

– Mai întâi ia un loc ºi ascultãcu atenþie, vreau sã nu tepanichezi ºi sã gândeºtilimpede.

Le spun cã îmi pierd rãb-darea.

– Bine atunci… Bunicul tãu aavut un accident, acum este laspital, la terapie intensivã. Doc-torii nu îi dau multe ºanse,dar… e bine sã rãmânem pozi-tivi.

Simt cum mi se înmoaiepicioarele ºi cum mi se taie res-piraþia. Pãrinþii mei vorbesc încontinuare, însã eu nu îi ascult,nu îi aud. Privirea mi seînceþoºeazã ºi ameþesc, nu maivãd bine. Deschid uºa ºi alergpe scãri. Ies din bloc, auzindstrigãtele pãrinþilor, dar nu mãopresc. Alerg pânã ajung lamarginea oraºului, unde se aflãun deluºor. Aici mai veneam eusã observ natura, cerul ºioamenii, împreunã cu buniculmeu. Aici gãseam inspiraþiepentru poveºtile mele ºi îmiplãcea sã discut cu el desprediferite lucruri.

Acum mã aºez în genunchi ºicu pumnii strânºi pe coapse.Dau drumul lacrimilor careizvorãsc din ochii mei ca o cas-cadã. Inima îmi bate foarterepede, ca a unui cal de curse.Tremur din toate încheieturile,iar în capul meu sunt ameste-cate o mulþime de gânduri pecare nu le înþeleg.

– De ce oamenii cei mai nevi-novaþi ºi mai buni pãrãsesclumea aceasta primii?! – strigeu cãtre cer, de parcã aº fi

aºteptat un rãspuns. Apoi îmivine în minte un gând disperatºi bolnav… Vreau sã-mi iauviaþa, sã fiu alãturi de el acolo.Încep sã plâng ºi mai tare, dedata aceasta fiind înspãimân-tatã de ce intenþionam sã fac.Realizez cât de slabã sunt.Mereu am fost aºa, nu sunt pu-ternicã, iar bunicul meu era celmai bun sprijin pe care mi l-aºputea dori vreodatã.

Se însera, aºa cã am pornitspre casã. Cum am ajuns, m-amaruncat în braþele pãrinþilor ºimi-am cerut iertare cã am ple-cat. Aceºtia mi-au spus cã ºi-aufãcut multe griji. De asemenea,au zis sã mergem la spital, sãstãm cu bunicul pânã în ultimulmoment. Ajunºi acolo, intru însalon, iar privirea mea rãmâneaþintitã asupra chipului fiinþeidragi. În timp ce mã tot chinui sãgãsesc sentimentele ºi lucrurilepe care ar trebui sã i le spun,mama îmi face semn sã mãapropii. Trag aer adânc în pieptºi încerc sã scap de emoþii.

– Bunicule, ºtii, îmi pare tarerãu… Mi-aº fi dorit sã putem sãmai petrecem timp împreunã,dar… Nu pot sã mai vorbesc,când simt o mânã rece care o iape a mea; era a bunicului. Înacel moment au început sã mise umezeascã ochii...

– Draga mea, stai liniºtitã,mi-a zis în timp ce a înlãturat olacrimã de pe obrazul meu. Uitece este, drãguþa mea, eu credîn tine ºi tu ºtii asta. Te îndrã-gesc mult de tot ºi… Niºte lu-mini ca niºte linii verzi, pe unecran deasupra patului bunicu-lui, au început sã clipoceascãtot mai repede, iar apoi s-auoprit brusc.

Am simþit cum mâna mea numai este strânsã ºi am vãzutcum i se închid ochii încet…încet. Apoi i-am deschis pumnulºi am vãzut cã avea o bucatã dehârtie înãuntru pe care era scris„Pentru Annia“. Pãrinþii m-audus acasã în timp ce plângeamºi citeam mica scrisoare.

„Draga mea Anastasia,Îmi pare tare rãu cã trebuie

sã te pãrãsesc atât de devreme.Eu te iubesc, vreau sã þii mintebine acest lucru. Nimeni nu aredreptul sã te judece ºi, din câteam observat eu, a început sã îþipese de ce spun alþii. În ultimultimp ai devenit tot mai tristã ºiînchisã în tine, însã nu m-amputut decide sã te întreb de ce.Am crezut cã nu þi-ar fi plãcut sãdeschid acest subiect, dar acumºtiu cã ar fi trebuit.

Este o plãcere sã discut cutine, mai mult decât cu un adult.Mi-au plãcut întotdeauna dez-baterile noastre filozofice. Însã

chiar îmi pare rãu de ceva… nuam terminat discuþia pe care aiaºteptat-o cel mai mult, ceadespre sensul vieþii. Prima datãam vrut sã-þi scriu aici pãrereamea despre aceastã temã, însãam sã te las pe tine sã tegândeºti.

În concluzie, am câtevaregrete pe care aº vrea sã lerezolvi tu. Primul ar fi acela catu sã te regãseºti ºi sã teiubeºti, iar al doilea sã des-coperi sensul vieþii. Rãmânepromisiunea noastrã, bine? Îþimulþumesc cã þi-ai fãcut timp sãstai cu un bãtrân ca mine ºi sãîmi asculþi aceleaºi poveºti de osutã de ori; ai fost, mã scuzi,EªTI cel mai bun lucru din viaþamea.

Cu dragoste, bunicul“

Nu ºtiu cum sã reacþionez laasta. Sunt fericitã, dar ºi tristã,confuzã ºi speriatã. Toate aces-te sentimente se învârt în capulmeu ºi mã fac sã ameþesc. Nuºtiu exact de ce sau cum mãputea iubi bunicul atât de mult,nu am nimic special. Sunt o fatãciudatã, nepopularã, de carelumea se fereºte, slabã, multprea sensibilã ºi nu pot facenimic special.

Dupã câteva zile, am mers laºcoalã ºi, spre uimirea mea, potspune cã a fost... diferit? Amrãspuns la clasã ºi mi-am dat cupãrerea la anumite lecþii, multelucruri fiind corecte. Profesoriimi-au spus sã fiu mai încrezã-toare ºi mai activã la ore,deoarece chiar mã descurc,lucru care m-a fãcut extrem defericitã.

În drum spre casã am vãzut ofatã cam de vârsta meadesenând. M-am apropiat de eaºi i-am lãudat munca, însã numi-a rãspuns. Am plecat su-pãratã, dar m-am întorsdeoarece îmi uitasem umbrela.Pe bancã am vãzut desenulfetei, pe care scria cã estesurdã ºi cã îi pare rãu dacã m-asupãrat. Dupã ce am citit, amînceput sã mã uit prin jur, deparcã aº mai fi putut sã o vãd peundeva. Nu-mi vine sã cred,fata era surdã?! Iar eu m-amsupãrat degeaba, nici nu eravina ei. Mã simt foarte prost.Chiar când lucrurile merg maibine, trebuie sã intervinã ceva,încã un motiv pentru care eu nuintru în vorbã cu oamenii. Suntaºa de imprevizibili...

Urmãtoarea zi la ºcoalã avenit o nouã colegã, Adriana,care urma sã stea cu mine în

bancã. Era o fatã veselã ºi cuun zâmbet molipsitor. Mãînþelegeam foarte bine cu ea ºidiscutam despre pasiunilenoastre ºi altele. Pot spune cãdupã o perioadã lungã în sfârºitsimþeam… fericire.

Mâine are loc înmormântareabunicului ºi am invitat-o ºi pe easã vinã. Adri a acceptat ºi a ziscã va fi alãturi de mine oricând,fiindcã ºtia cã am multe emoþii.

Am ajuns la cimitir. Vedeamcum sicriul bunicului era pus cugrijã în acea groapã ºi simþeamcã îmi vine sã plâng, însã ce sãvezi, nu puteam. Probabil cã amplâns atât de mult încât ochiimi-au secat. Uitându-mã lung lacrucea de pe mormântul buni-cului, mi-a venit ceva în minte ºimi-am dat în sfârºit seama.

„Dragã bunicule,Poate nu este momentul ºi

nici rãspunsul potrivit, dar tre-buie sã îþi spun, ºtiu cã mãasculþi. De când ai plecat, amtrecut prin multe ºi din toate amînvãþat câte ceva.

În primul rând, sã fii slab ºisensibil uneori nu este cevarãu, asta am învãþat dupã ce aiplecat de lângã mine la spital.Un om insensibil ºi puternic nueste mereu apreciat, ba chiareste de evitat pentru cã nu ºtiicum ai putea sã comunici cu el,de teamã sã nu pari mai prejos.De asemenea, am realizat câtde fericitã ºi de norocoasã sunt,dupã întâmplarea cu fata surdãºi desenul ei. Adriana m-a ajutatsã trec mai uºor prin aceastãdepresie a mea, arãtându-mi cãsunt ºi eu talentatã la ceva ºi cãpot fi o prietenã bunã. Astfel amajuns sã mã regãsesc, bunicule,cum þi-am promis; mai am puþinpânã voi reuºi sã mã iubesc,dar toate la timpul lor.

Iar acum sã-þi spun de scopulvieþii. Din punctul meu devedere, toþi ne naºtem cu unscop; trebuie doar sã îl gãsim ºisã îl îndeplinim. Viaþa nu estesimplã, dar nici dificilã. Calitãþileºi defectele pe care le avem ledobândim în timp, nu ne naºtemcu ele.

În concluzie, sensul vieþii nupoate fi explicat, nu are formã ºinici volum, iar acesta este sin-gurul caz în care unu plus ununu face întotdeauna doi.Fiecare are o viaþã cãreia îi dãun sens. ªi uneori acest senspe care îl cãutãm cu atât demultã disperare este chiar subnasul nostru…

Acesta este rãspunsul meu,bunicule…“

Am zis aceste lucruri uitân-du-mã cãtre cer zâmbind larg ºiplângând. Tot ce am spus a fostdin adâncul inimii mele. Amscris acest mesaj pe o bucatãde hârtie ºi am pus-o la rãdãci-na unei flori de pe mormântulbunicului.

Dupã ce s-a terminat înmor-mântarea, oamenii se pre-gãteau de pomanã. Iar eu, cufruntea sus ºi încrezãtoare, mãpregãteam pentru un nouînceput ºi un nou capitol dinviaþa mea...

Silvia-Maria BERESCU

Prremiull Revistei „Atenneu“la Concursul de Prozã Scurtã „Radu Rosettii““,

ediiþiia a XIX-aa, Oneºtii, 28.09.2017categoriia de vârstã: 10–15 anii

Un nou început

ateneu


Pentru Bacovia, superlativeleîn forma lor de manual încep înAteneul cultural ºi provin de lacea care îi va deveni soþie:Agatha Grigorescu. „Vom spunenumai atît – îºi încheia ea recen-zia despre Scântei galbene –: cãD-l Bacovia este un mare, poatecel mai mare poet modern alnostru“.1 Spunînd, probabil acontrariat, dar nimeni n-a con-trazis-o fãþiº. Cîþiva – sigur – aucrezut-o. Astfel, cineva dintre jur-naliºtii locali, încã de la sfîrºituldeceniului trei,2 îl va numi peBacovia (dupã cît se pare fãrãironie) „nemuritor“, iar dupã puþintimp, altcineva îi va da un loc dinfaþã în „Panteonul Bacãului“.Argumentul pentru aceastã cin-stire a fost: „Dacã Biblia,Contractul social ºi Capitalul sîntcãrþile cele mai discutate dinlume, «Plumbul» ºi «Scântei gal-bene» sînt cele mai discutatecãrþi de versuri de la noi. A douapersonalitate bãcãuanã dupãAlecsandri, dacã nu mai impor-tantã, dar în orice caz mai va-loroasã“.3

Superlativele nu trebuiededuse doar din prezenþa unuicel mai, a unui foarte sau a unorprefixe. Evidenþierea unicitãþii, asingularitãþii, a întîietãþii în anu-mite abordãri e resimþitã caechivalentul lor. De asemenea,ele nu trebuie cãutate doar înelogiile de la ocaziile festive,cînd vorbele îi stãpînesc pe ora-tori. În sensul stabilit mai sus, segãsesc ºi în aprecierile curenteori în referirile la poet înmomentele lui dificile. Iatã un cazdintre acestea. ªomer în 1932,Bacovia a apelat la I. Valerian,directorul Vieþii literare, ca îm-preunã cu Corneliu Moldovanu,preºedintele Societãþii ScriitorilorRomâni, ºi cu alte persoane sã-iobþinã „o slujbã“. Publicareascurtei scrisori în revistã a avutecou într-o publicaþie ieºeanã,unde cel ce comenteazã scrie:„Dacã se întîmplã ca cetitorii sãnu-ºi aminteascã cine e Gh.Bacovia, îi rugãm sã ne creadãpe cuvînt: e un mare poet. Unulcare ºi-a croit poezia pe mãsuraunui talent în totul propriu, nou,în literatura românã. [...] I sepotriveºte de minune vorba luiHugo despre Baudelaire: alansat «un nou fior». A îmbogãþitcîmpul florei poetice româneºticu miresme noi, din terenuri des-fundate pentru întîia oarã deplugul viziunii sale“.4 Patosulcaracterizãrii, cu accentele pusepe noutatea contribuþiei, su-gereazã superlativul.

„În ce priveºte pe contempo-rani, nu trebuie – era de pãrereT. S. Eliot – sã ne tot întrebãmdacã sînt mari sau nu; trebuie sãpunem o singurã întrebare: dacãsînt autentici. ªi sã lãsãm între-barea dacã sînt mari singuruluitribunal care poate hotãrî: tim-pul“.5 Bacovia nu numai cã a fostvãzut ca autentic (în primul rîndde cei ce i-au atribuit poeziei salevaloarea de „document psiholo-gic“ ºi de toþi cei ce au spus cã-isincer), dar ºi – mai mult decîtoricare dintre simboliºtii noºtri –ca un autor „specific naþional“.„Am probat, verificînd ulteriorafirmaþia – arãta Ion Rotaru – peNichita Stãnescu care spunea,într-un rînd, cã, dupã Eminescu,poetul la care se manifestã într-un

grad foarte înalt specificul nostrunaþional este Bacovia“.6 Într-uninterviu, un comparatist îl situaprintre scriitorii români cei maireprezentativi: „[...] puþine naþiunipot sã prezinte creatori ca poetulEminescu, ca dramaturgulCaragiale sau un prozator pre-cum Creangã ori un poet sim-bolist ca Bacovia. Existã valoricare trebuie revendicate, fãcutecunoscute“.7 Aºezãrile în ataricontexte sînt superlative.

La superlative s-a ajuns ºidupã comparaþiile tematice, maiexact ale unor motive. De pildã,analizînd „tîrziul“, „echivalent cu«amurgul» din poezia expre-sioniºtilor germani“, un profesorbãcãuan dotat pentru activitateacriticã a ajuns la concluzia cã„George Bacovia este cel maimare poet al tîrziului din literatu-ra noastrã, tot astfel cumEminescu este cel mai marepoet al departelui din literaturanoastrã“.8 „Ce admiraþi mai multîn poezia lui Bacovia?, a fostîntrebat N. Steinhardt. - Ceea ceadmirã mai toatã lumea: autum-nalul, ploaia, melancolia ploilorde toamnã (care la el nu-s numaimelancolie, ci ºi putere, stihie,zeitate). Ca în vestitul roman allui Élémir Bourges: Les oiseauxs’envolent et les feuillestombent./ Bacovia – din acestpunct de vedere al toamnei, allacustrului, al ploii stihiale – pe toþiîi întrece, chiar ºi pe Verlaine“.9

Superlativele rezultã, apoi, ºidin modul în care a fost resimþitãinfluenþa operei. „Bacovia –recunoaºte Petre Pandrea (n.1904) – a jucat în viaþa interioarãa generaþiei mele (cel puþin încercul în care am trãit eu)aproape rolul pe care l-a jucatEminescu pentru generaþia luiIbrãileanu“.10 „Generaþia noastrã– a declarat, la rîndul sãu,Pericle Martinescu (n. 1911) – nuºtia mai nimic despre Bacovia,ca om aflat atunci [începutulanilor ’30] la respectabila vîrstãde cincizeci de ani. [...] Înschimb, poezia lui constituia unfel de evanghelie a noastrã detoate zilele“.11

Superlativele provin dinrepetatele comparaþii cu contem-poranii ºi cu urmaºii. Bacoviaeste atît beneficiarul superla-tivelor ce i s-au dat ca simbolist(„unul din cei mai tipici simboliºtiai noºtri“12), cît ºi superlativeloracordate în cadrul general alpoeziei româneºti, cînd un con-frate important spune despre elcã e „osebit de toþi poeþii noºtride azi ºi de altãdatã“.13 Acesteal-au fixat într-o „constelaþie“ dincare n-a cãzut niciodatã în ultimajumãtate de secol. Doar asupra

mãrimii s-a discutat ºi se mai dis-cutã. „Am niºte idei, spuneaEugen Barbu, ca autor al uneiistorii „polemice ºi antologice“,aºadar „subiective“ a literaturiiromâne (vol. 1, „Poezia contem-poranã“). Cred cã Arghezi estemai mare ca prozator decît capoet. Poetul cel mai mare dintrecei patru «sfinþi» pe care-i avemeste Bacovia“.14

Chiar dacã în formulãri nu aunici un cel mai sau cea mai, ului-rile provocate de opera întreagã,de un poem, de un vers(„emblematic“) ori chiar de uncuvînt sînt tot superlative. Depildã, vorbind despre sine,Nichita Stãnescu afirma: „A cititBacovia ºi s-a uluit de viziunealui totalã...“15 Dintr-o uimire auieºit ºi aceste rînduri retorice alelui Geo Bogza: „De ar fi sãrãspund dacã spusa luiArhimede, despre punctul cucare ar putea rãsturna universul,e cu putinþã, aº rãspunde cã, înpoezie, ea a fost cu putinþã nu osingurã datã./ Ce poate fi uncuvînt, un singur cuvînt dintr-unvers, care schimbã, el singur,faþa unei întregi literaturi, decîtpunctul despre care a fostvorba?!/ În poezia românã existãun asemenea cuvînt, care a tre-cut în alt orizont, iar acesta aþîºnit din mintea – nu plinã de ful-gere – a lui Bacovia./ Cu cît am firãmas mai provinciali dacã el,poetul exasperat al provinciei, arfi spus cã aude plîngînd, cumatîþia spuseserã înaintea lui, vre-unul din chipurile firii sau ale ci-vilizaþiei umane, sãlciile, mes-tecenii, streaºina, burlanele.../Dar, într-o clipã de geniu, a spuscã aude plîngînd materia, iar de

atunci poezia românã a dobînditalt sunet“.16 Uimire denotã mãr-turisirea lui Al. Paleologu cã„fracþiuni“ din poemele luiBacovia îi stãpînesc memoria„cu mai multã autoritate decîtdilema lui Hamlet între a fi ºi a nufi“.17 Am auzit eu însumi, în con-vorbirile despre poet, zeci de inºi– scriitori cei mai mulþi – scoþîndexclamaþii de uimire în faþa ver-surilor lui aºa-zise „norocoase“.„Îl consider un maestru fãrãseamã al liricii româneºti“, opinala capãtul unei discuþii un artistplastic.18 Iar un elev de-al luiBacovia, prof. dr. docent IonBîrzu, spunea într-un cuvînt fes-tiv: „Greutatea Plumbului sãutrage cît o epocã de istorie lite-rarã, adunatã la un loc“,19 ceeace înseamnã cît toate cãrþileacelei epoci. Dintr-odatã, îl veziºi-l înþelegi altminteri decît în tre-cut. Din cunoscut, devine sur-prinzãtor.

Prin impactul lor, superlativeleau un rol foarte important înreceptare. Acþioneazã aidomaunor impulsuri luminoase puter-nice proiectate pe un obiectfamiliar. Pe deasupra, au cali-tatea de a fi memorabile. Întrucîtfrapeazã, aprecieri ca unul dincei mai mari sau cel mai mare(fie cã e vorba de un autor literar,de un pictor, de un compozitor,de un actor etc.) nu se uitã uºor.Sînt judecãþile de valoare ce seînsuºesc cel mai repede,aproape fãrã nici o rezistenþã.Cînd e vorba de scriitori, eleîmboldesc la lecturã ºi influ-enþeazã lecturile uneia sau maimultor generaþii. Omul cu edu-caþie literarã nu se mirã, azi, cîndaude de „Bacovia cel Mare“, cum

i-a spus odatã EugenJebeleanu20 – vorbã care sunãvoievodal, istoric –, ºi nu se mirãsã-l vadã statuie.

________________

1. Vezi „Scântei galbene“, înAteneul cultural, 2, nr. 15, 1926,p. 255-256.

2. Vezi „Anul cultural“, înBacãul, seria II, 6, nr. 45, 1 ia-nuarie 1929, p. 3.

3. Vezi I. Marius-Mircu,„Panteonul Bacãului. Oameniialeºi. Bãcãuanii (4)“, în Bacãul,seria III, nr. 243, 3 octombrie1932, p. 2.

4. Vezi Em. Serghie, „Candidatla sinucidere!“, în Lumea, 15, nr.4242, 25 iulie 1932, p. 2.

5. Vezi „Ce este poeziaminorã“, în Pater, Chesterton,Eliot, Eseuri literare, ELU, 1968,p. 313.

6. Vezi „Liceu“, în Analize lite-rare ºi stilistice, Ediþia a III-a,revãzutã ºi adãugitã, Ed. „IonCreangã“, 1979, p. 195.

7. Vezi George Uscãtescu,„Sînt o fãrîmã de realitateromâneascã“, în CurierulRomânesc, 4, nr. 15-16, august1992, p. 20.

8. Gheorghe Iorga, „GeorgeBacovia – trãirea tîrziului“, comu-nicare þinutã la Casa PersonaluluiDidactic Bacãu, în mai 1984.

9. Cf. Monahul de la Rohiarãspunde la 365 de întrebãri inco-mode adresate de ZahariaSângeorzan, Ed. Revistei„Literatorul“, 1992. Întrebarea ºirãspunsul 228. Text reprodus înN. Steinhardt, Convorbiri cuZaharia Sângeorzan ºi NicolaeBãciuþ, Ed. Polirom, 2015, p. 128.

10. Vezi „G. Bacovia,«Poezii»“, în Adeverul literar ºiartistic, 13, nr. 699, 29 aprilie1934, p. 7.

11. Vezi „Bacovia“, în Ateneu,14, nr. 3, septembrie 1977, p. 5.

12. Vezi PompiliuConstantinescu, „[G. Bacovia:Opere]“, în Scrieri, 1, EPL, 1967,p. 155.

13. Vezi Adrian Maniu,„Bacovia“ [Prefaþã] G. Bacovia,Poezii, Fundaþia pentru Literaturãºi Artã „Regele Carol II“, 1934, p.8.

14. Vezi „O victorie este o cari-erã literarã rotundã, prestigioasã“,în Convorbiri literare, nr. 2, febru-arie 1975, p. 11. Interviu realizatde Constantin Coroiu. Reprodusde acesta în Dialoguri literare, Ed.„Junimea“, 1976.

15. Apud Virgil Sorin, Secretulfãuririi personalitãþii, Ed.„Albatros“, 1978, p. 226.

16. Vezi: „A auzi materiaplîngînd“, I, în Ca sã fii om întreg,Ed. Cartea Româneascã, 1984, p.48.

17. Vezi „Provocaþiuni.Bacovia“, în Viaþa Româneascã,94, nr. 7, iulie 1999, p. 25. Autorulciteazã cîteva din aceste„exprimãri zguduitor de fireºti darirevocabile“: „grãbite trec frunzeliberate...“; „... spre lumeaeronatã...“; „carbonizat, amorulfumega...“; „... la geamul tãu cu omonedã voi bãtea...“; „... tocmaipentru asta am venit sã-þi spun...“;„... eu nu mã mai duc azi acasã...“

18. Vezi Ion Truicã, „Gamatragicã“, în Sinteze, nr. 21, 29octombrie 1992, p. 2. Interviu real-izat de C. Cn.

19. Manuscris trimis redacþieiAteneu, p. 1.

20. Vezi Luceafãrul, 20, nr. 21,21 mai 1977, p. 1.

•••• MMMMaaaarrrr iiiiuuuussss CCCCrrrr iiiisssstttteeeeaaaa –––– ZZZZeeeerrrroooo PPPPeeeennnnttttaaaaggggoooonnnnPPPPrrrreeeemmmmiiiiuuuullll CCCCoooommmmpppplllleeeexxxxuuuulllluuuuiiii MMMMuuuuzzzzeeeeaaaallll „„„„ IIIIuuuullll iiiiaaaannnn AAAAnnnnttttoooonnnneeeessssccccuuuu““““ ,,,, BBBBaaaaccccããããuuuu

Constantin CÃLIN

Superlativele

însemnãri


Spre deosebire de atâtea alteaºezãri care m-au chemat prinpagini de carte, Viena ultimelordecenii a fost întâi o captivantãpoveste, depãnatã cu glas tare,rãbdare ºi bucurie de artistaplasticã Dany-Madlen Zãrnescu,care o vizitase pe îndelete în tim-pul anului de studiu al soþului ei,sculptorul Gheorghe Zãrnescu,bursier Herder al Universitãþiidin Viena, la propunerea sculp-torului Constantin Lucaci, laure-at al prestigiosului premiu în1984. Aveam, bogat practicat,exerciþiul lecturii notelor de cãlã-torie: un motiv în plus sã ascultcu însetare relatarea sa spe-cialã, cu o deschidere pentruarmonia compoziþiilor ºi o paletãcoloristicã mai ample, pentru ovedere mai cunoscãtoare ºi maiantrenatã pentru creativ, origi-nalitate ºi specificitate decâtmine. ªi cum amândouã eramîncã la vârsta maximei recepti-vitãþi, ºi povestea ºi ascultareaei au rãmas de neuitat, adevãrpe care aveam sã-l trãimneaºteptat aproape treizeci deani mai târziu. Participasem laziua de vârf a Zilelor CentruluiCultural Internaþional,,GeorgeApostu“ din Bacãu ºi cu oexpoziþie, ºi cu lansarea unuialbum Gheorghe Zãrnescu, darºi cu o întâlnire cu volume de lit-eraturã ºi autorii lor. Cu un anînainte, în 2013, tot de Sf.Gheorghe, ºi expoziþia, ºi albu-mul îi purtaserã numele, ºi cumatematicianul Arghir-DaniZãrnescu, fiul venit special dinstrãinãtate pentru eveniment,cred cã Dany ar fi putut atuncisã-i cearã clipei sã se opreascã.Însã timpul a curs implacabil, pe23 aprilie 2014 ºtia deja cã estesuferindã ºi aflase ºi numelenecruþãtor al suferinþei sale, darnu de asta – Dany era o luptã-toare, pe cât de discretã ºi înaceastã privinþã, pe atât de teri-bilã –, ci ca sã mai câºtigãmcâteva ore împreunã, ne-amîntors mai devreme acasã. ªineaºteptat pentru amândouã,pornind de la una din cãrþileprezentate publicului, volumulde versuri al lui Pavel ªuºarã,„Sissi“, am vorbit din nou, dupãatâta vreme, despre Viena.

Ne oprim întâi, Niadi ºi cumine, sã privim Dunãrea. Desub poduri vechi, se despartechiar în dreptul nostru în douã:spre dreapta ºi spre stânga.Dunãrea Veche, Alte Donau, ºiDunãrea Micã, Donaukanal, cuaceasta din urmã formatã înperioada lucrãrilor de regu-larizare, spre sfârºitul secoluluiXIX? Rãspunsul afirmativ vinedin vecinãtatea popasului nos-tru, de la Palatul Urania alObservatorului Astronomic,palat cu un geamãn la Cluj, aºacã, respectând traseul turismuluiclasic vienez, o luãm pe inel, peRingstrasse, drumul care încon-joarã comorile oraºului vechi.Ziua, de august, este caldã ºilimpede. Oare în ce moment alei obiºnuia sã se plimbe pe aici,pe locul fostelor ziduri deapãrare ale aºezãrii, Freud? ªioare existã în structura sa ºiamintirea paºilor lui Eminescu?Cu siguranþã, ne dorim cuardoare sã ne rãspundem ºi ovom face din nou în faþaBurgtheater, acolo unde aurmãrit „Regele Lear“, po-vesteºte Tudor Stefanelli, dupã

ore de ger, îndurate ca sã obþinãun loc mai bun la galerie. Tot elºi-l aminteºte mereu prezent înmuzee ºi galerii de artã, „ce leposeda în numãr atât de marecapitala Austriei“: „Eminescu lecerceta pe toate, cu catalogulexplicativ în mânã“.

Dacã sunt de la sine de înþe-les vizita ºi reîntoarcerile luiDany la Belvedere pentru valo-roasele sale colecþii de artã, cu„Sãrutul“ lui Klimt ca punct demaxim interes pentru diversita-tea, în toate privinþele, a tu-riºtilor, eleganþa celor douãclãdiri care alcãtuiesc palatulînãlþat de arhitectul barocHildebrandt la cererea prinþuluiEugen de Savoia cu baniicâºtigaþi ca general alHabsburgilor pentru victoria din1683 împotriva turcilor (evocatãde cupolele de cupru avândforma corturilor inamice) ºiîncântãtoarele sale grãdini, culacuri, monumente, copaci ºiflori în aranjamente rafinate,asigurã permanent cãutareacestui spaþiu aparte al Vienei,în care ºi privirea de aici arun-catã oraºului rãmâne de neuitat.Mi-o spune din nou, dintr-ofotografie de atunci, alb-negru,sora tânãrã ºi visãtoare, într-unfel care îmi aduce în memorienu traducerea din dicþionareleitalian-român ºi nici explicaþiadin dicþionarul limbii române, ciprima pe care am gãsit-o, lavârsta celor mai îndepãrtate lec-turi ale mele: „Belvedereînseamnã un loc din care sepoate vedea frumuseþea“. Totde aici mai pãstrãm un instanta-neu, cu Dany lângã „Sfinx“, dedata aceasta sorella zâmbindenigmatic.

Ca ºi noi la sfârºitul verii, caorice vizitator al Vienei de alt-minteri, ºi ea, cu aproape 30 deani înainte de plecare, fusesefermecatã de dragostea oraºuluipentru Grecia Anticã. ªi iarãºideschid cartea copilãriei noas-tre, cu legendele ºi miturileacesteia povestite de Kun, is-toric al culturii eline cunoscut lavremea lui, bogat ilustratã cu totceea ce arheologia ne-a lãsatmoºtenire, ca sã caut sfinxul ºisã-l regãsesc într-o statuie dinsecolul VI î. H. ºi în desenul depe un vas care îl reprezintãascultându-l atent pe Edip. Darpoate nu numai imaginile dedemult ale acestei fãpturi cubust ºi cap de femeie, aripi devultur, corp de leoaicã ºi coadãde dragon hotãrâserã alegerea,ci ºi simbolistica sa generalã, cuarmonia elementelor umane ºianimale sugerând uniunea spiri-tului, a minþii ºi a trupului. Saupoate cã ea însãºi, artista, îiadresase o întrebare ºi curãspunsul ascuns într-un colþ alsufletului se aºezase la picioa-rele lui privind dincolo de hotarulveacului ºi al mileniului spreziua acelui Sfânt Gheorghe din2013.

Oricât de bine schiþat înmemorie de vederi ºi ilustraþii,ansamblul Parlamentului austri-ac, realizat în anii 1873-1883dupã proiectul arhitectuluiTheophil von Hansen, reprezin-tã o surprizã de proporþii, celpuþin pentru noi douã, cu douãvacanþe cu plimbãri atente pestrãzile Atenei. Pe miezul supra-înãlþat al unui spaþiu amplu, înformã de semilunã, se ridicãmaiestuos un templu coborâtparcã peste timp de peAcropole, susþinut ca o pasãrede douã aripi prelungi deasupracãrora mediteazã personalitãþileilustre ale filosofiei vechimii ºiplaneazã în care, victorioase,Victoriile. Strãjuit de însãºi fiicalui Zeus în coloana de luminãlichidã a unei fântâni, aproapecã îþi frânge inima cu gândulmãreþiei sale contemporane cuepoca în care bijuteriaVoroneþului abia mai respira, lip-sitã de cãldura ºi grija ome-neascã a obºtii de cãlugãri decãtre aceeaºi dinastie care seînclinã aici în faþa Greciei Anticeca leagãn ºi model inegalabil aldemocraþiei. Istoria este însãplinã de paradoxuri, de cruzimiºi splendori, aºa cã aºteptãmîngândurate momentul calm alunei fotografii, greu de prinsîntre asalturile mulþimii de turiºti,mereu numeroºi, dar niciodatãca în august, în vreme ce, din altanotimp ºi alt deceniu, Dany nedescoperã singuratice în larmaºi agitaþia din jur.

Întotdeauna i-au plãcut florile,era ca ºi cum paºii, mâinile salele izvodeau oriunde ajungeau,orice atingeau. În apartamentulfamiliei, în sala de clasã, în ate-lier, pe ferestrele noastre ºi în

atâtea din lucrãrile sale. Cred cãîn ceasurile petrecute de sorellaîn Volksgarten, GrãdinaPoporului, venind fie dinspreUniversitate, fie de laBurgtheater, sub privirile ei,trandafirii, amorþiþi încã de dul-ceaþa primãverii, se învioraubrusc ºi prindeau sã se caþãrepe spaliere, pentru ca odatãajunºi în vârf sã-ºi deschidãinimile înmiresmate ºi ca niºtedelicate radare vegetale sãînceapã sã caute frumuseþea. Omângâiau pe coloaneleTemplului lui Tezeu, replicã înacest paradis floral al Vienei laTemplul lui Hefaistos, cel maibine conservat templu antic elin,pe care l-am admirat ºi noi într-odimineaþã în Agora, când am ºiaflat cã peste o mie de ani afuncþionat ca bisericã ortodoxãgreacã, având hramul SfântuluiGheorghe Akamates. O detec-tau ºi o sorbeau din punctuloptim al cuprinderii de pe covo-rul de verdeaþã care curgea spremonumentul considerat cel maifrumos din Viena ºi prin fineþeaºi graþia execuþiei, ºi prin fineþeaºi graþia celei reprezentate,„Elisabetta Amelia Eugenia deWittelsbach, Împãrãteasã aAustriei ºi Reginã a Ungariei,cãreia toatã împãrãþia îi spuneSissi“ ºi cãreia Pavel ªuºarãavea sã-i adreseze, de Sf.Gheorghe 2014, de la CentrulCultural Internaþional „GeorgeApostu“ din Bacãu, „o scrisoaretârzie“, un poem, conceput gra-fic ºi ilustrat de Mircea Bochiº,scrisoare, mãrturisea criticul deartã poet, „pe care n-am s-oexpediez niciodatã, nu pentru cãaº fi un bãrbat timid, deºi s-arputea spune ºi asta, ci pentru cã

ºtiu…“ Monumentul, realizat deHans Bitterlich ºi FriederichOhman, cu un zid concav careprotejeazã ºi valorizeazã fãpturaîmpãrãtesei ºezând în faþaspectacolului trandafirilor laapogeu, înseamnã tone de mar-murã ca zãpada ºi dimensiuniimpresionante, pe care ghidurileºi ghizii le înºirã cu neascunsãsatisfacþie: nu s-a vãzut nicicândceva mai diafan realizat din rocadurã simbol al rãcelii ºi al insen-sibilitãþii!

Superlativele de nedepãºit ºitermenii categorici sunt, desigur,numai ai acestor ciceroni mo-derni, contraziºi, iatã, la scurtãvreme de Stephandom,Catedrala „Sf. ªtefan“, minuneagoticã a Vienei ºi a Austrieiîntregi. Dany ne aºteaptã în faþãdin 1985, savurând de atunciefectul de broderie în piatrã, dedantelã în palimpsest, senzaþiade sãgeþi incomensurabileplecând, elansându-se dinsprepãmânt spre cer, tulburãtoareamiºcare a curcubeielor din vi-tralii. Nu atât confirmarea admi-raþiei, a poveºtii ei despre cate-dralã cautã pe chipul nostru, câtsemnele mici ale lucrurilor mari.O respiraþie mai rarã, un pulsmai accelerat, o pupilã maidilatatã, revolta ochilor, care înviaþã este uneori ºi a braþelor, dea nu putea cuprinde, pentru casã pãstreze o secundã în plus.Suntem, într-adevãr, copleºitede ceea ce privim, ºtim ºi aflãm,deopotrivã. Înãlþimea sa în vãz-duh, de circa 137 m, este pemãsura adâncimii în istorie. Anul1147, de când dateazã fundaþiaîn stil romanic, nu mai pare deneclintit dupã ce nu demultsãpãturile au scos la ivealã ves-tigii din secolul IV. Distrugerileprovocate de incendii ºirãzboaie au înaintat în vremeîmpreunã cu trecerea la stilulgotic, reparaþii, extinderi, con-solidãri, completãri. Din turnurileei ca niºte scãri de frânghie spremila ºi binecuvântarea Celui-de-Sus erau aunþate pericolele,clopotele chemau oamenii laintervenþii ºi la apãrare, sunetullor vestind totodatã ºi trecereainexorabilã a timpului. ªi astãziPummerin – al doilea, camãrime, clopot bisericescfuncþional cu balans liber dinEuropa – anunþã Anul Nou.Acestui moment de nãdejde,legenda i-l contrapune pe cel aldisperãrii lui Beethoven când avãzut porumbeii zburând speri-aþi din clopotniþã, fãrã ca ure-chea muzicianului sã perceapãdangãtul care îi alungase.

Între minunile care alcãtuiescminunea lui Stephandom senumãrã ºi acoperiºul sãu dinþiglã coloratã, care nouã ni-levocã pe cel al Bisericii„Adormirea Maicii Domnului“ dinCâmpulung Moldovenesc, dinþiglã smãlþuitã, în formã de solzi,comandatã la Viena. Ridicãmochii, dar soarele amiezii deaugust, care amplificã ºi distor-sioneazã siluetele, nu ne îngã-duie sã desluºim, sã facemdiferenþa între hulubi, lei ºi gri-foni, pe un cer brusc înstelat demitologie.

Când coborâm privirile, Danyºi Sfinxul fac un pas uºor cãtrenoi. Cât sã înþelegem cã ºiamintirea poate fi locul de undese vede frumuseþea.

Doina CERNICA

Locul de unde se vedefrumuseþea

• Viena – Dany cu Sfinxul de la Belvedere

ateneu


SEPTEMBRIE. Institutul deFilologie Românã „A. Philippide“al Academiei Române – filialaIaºi a organizat între 27 ºi 29septembrie a XVI-a ediþie aSimpozionului Anual Inter-naþional „Clasic ºi modern încercetarea filologicã româ-neascã actualã“. De dataaceasta evenimentul a fostunul special: „Înfiinþat în anul1927, în urma unui memoriuadresat Ministerului Instruc-þiunii Publice, la 14 septembrie1926, redactat de G. Pascu ºicontrasemnat de A. Philippide,Institutul de Filologie RomânãA. Philippide celebreazã 90 deani de activitate ºtiinþificã“ (dincirculara expediatã de Aso-ciaþia Culturalã „A. Philippide“Iaºi centrelor universitare ºiinstitutelor de cercetare filologi-cã din þarã ºi din strãinãtate).Aºadar, Giorge Pascu (1 dec.1882, Bacãu – 16 apr. 1951,Zlatna, jud. Alba), unul dintrecãrturarii români din perioadainterbelicã, este iniþiatorul înfi-inþãrii Institutului de FilologieRomânã de la Iaºi, alãturi decele de pe lângã universitãþiledin Bucureºti (Institutul deFilologie ºi Folklor), Cluj(Institutul de Istorie Naþionalã ºi

Muzeul Limbii Române) ºiCernãuþi (Institutul de Istorie ºiLimbã). Ca de obicei, progra-mul Simpozionului a beneficiatde participarea unor cercetãtoride marcã din þarã ºi din strãinã-tate. O secþiune specialã a fostrezervatã prezentãrii directo-rilor institutului. Semnatarulacestor rânduri a comunicatdespre Giorge Pascu („Recursla adevãrul ºtiinþific“), primuldirector al Insitutului (1927-1932), urmat de Iorgu Iordan(1932-1946) º.a.

OCTOMBRIE (27). „Roma-no-catolicii din Moldova – isto-rie, ºcoalã, identitate“ este ge-nericul Simpozionului Naþionalderulat la Complexul Muzeal„Iulian Antonescu“ din Bacãu.În deschidere, a fost dezvelit, înlaterala Catedralei „Sfinþii Petruºi Pavel“ – în prezenþa prefec-tului de Bacãu, Maricica Coºa,ºi a vicepreºedintelui Consi-

liului Judeþean, Silviu Pravãþ –,bustul prof. Dumitru Mãrtinaº,autorul bine-cunoscutei lucrãri„Originea ceangãilor dinMoldova“ (1985). Colocviulcare a urmat a provocat la luãride cuvânt interesante pe ceiimplicaþi în studierea proble-maticii romano-catolicilor dinMoldova: arhiviºti (IoanLãcãtuºu, Vilicã Munteanu),istorici (Anton Coºa, GabrielLeahu, Vasile Stancu), militari(Paul-Valerian Timofte),lingviºti (Ioan Dãnilã), clericiº.a. A fost lansat volumul „Oviaþã închinatã unei opere“,dedicat lui D. Mãrtinaº (coordo-nator, Anton Coºa), iar dupã-amiazã s-au celebrat, ºtiinþific,„200 de ani de învãþãmântcatolic în Moldova“. La toatemanifestãrile au fost prezenþiepiscopii de Iaºi PetruGherghel ºi Aurel Percã,decanul de Bacãu, IsidorDâscã, ºi Gh. Bejan, preºedin-tele Asociaþiei Romano-Catolicilor din Moldova„Dumitru Mãrtinaº“.

NOIEMBRIE (2). Colocviul„Plurilingvism ºi interculturali-tate“, iniþiat de Grupul de cer-cetare interdisciplinarã LOGOSal Facultãþii de Litere (Uni-versitatea „Vasile Alecsandri“din Bacãu), prin Departamentulde Limba ºi literatura românã ºiªtiinþe ale comunicãrii, a avutasociat Centrul de Culturã„George Apostu“ din Bacãu.Tema celei de-a VIII-a ediþii afost „Sfârºitul utopiei? Exil,migraþie, interculturalitate“. Îndeschidere, prof. univ. dr.Stelian Dumistrãcel (Universita-tea „Al. I. Cuza“ Iaºi ºi, din ace-eaºi localitate, Institutul de Filo-logie Românã „A. Philippide“) aprimit titlul de doctor honoriscausa al Universitãþii „VasileAlecsandri“ din Bacãu. Auurmat douã conferinþe: Literatu-rã ºi filosofie (acad. Al. Boboc)ºi Particularitãþi pragmatice aledezbaterii televizate „Cap deafiº“; moderator ºi realizator,Andreea ªtiliuc; invitat, GigiCãciuleanu (prof. univ. dr.

Luminiþa Cãrãuºu, Iaºi). Pesecþiuni, filologi din Bacãu ºidin alte centre universitare audetaliat cu folos conceptual ºiaplicativ subteme derivate dinegida Colocviului.

NOIEMBRIE (3). Facultateade Litere a Universitãþii dinCraiova ºi-a dedicat conferinþaanualã centenarului naºterii luiAl. Piru, ctitorul filologiei dinBãnie. Vom reveni.

NOIEMBRIE (8-12). A XIII-aediþie a Conferinþei Naþionaleorganizate de Asociaþia deªtiinþe Etnologice din România(A.S.E.R.) s-a þinut înMaramureº, mai precis laFacultatea de Litere din cadrulCentrului Universitar Nord dinBaia Mare (parte a UniversitãþiiTehnice din Cluj-Napoca).Tema propusã, „Patrimoniulcultural: abordãri teoretice ºipraxiologice“, a permis o abor-dare variatã, de la Centenar„Ovidiu Bîrlea“ la sesiuni decomunicãri în paneluri paraleleºi de la vizite în zone folcloricela prezentãri de carte ºi publi-caþii. Petronela Savin, LuminiþaDrugã ºi Valentin Nedeff, de laUniversitatea „VasileAlecsandri“ din Bacãu, auînfãþiºat un „Calendar de etno-texte culinare“ (în cadrulproiectului „Digitalizarea patri-moniului cultural alimentar aljudeþului Bacãu“), iar IoanDãnilã, un excurs asupraoiconimelor ceangãieºti, lasecþiunea „Minoritãþi/Comuni-tãþi“. (Tot aici, Ferenc Pozsony,de la Cluj-Napoca, a prezentatcomunicarea „Pâinea cu cartofi –pâinea naþiunii“.) S-a colaboratbine cu Centrul Judeþean pen-tru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Maramureº(unul dintre organizatori) ºi cuinstituþiile muzeale din zonã.

NOIEMBRIE (28). „ZiuaBucovinei“ a fost altfel în 2017.Dupã momentul vibrant dinholul central al ColegiuluiNaþional „Vasile Alecsandri“Bacãu, ne-am deplasat la câte-va zeci de metri, în Parcul„Cancicov“, la Biserica „SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel“. Aici unsobor de preoþi a oficiat o sluj-bã întru apãrarea limbii românedin interiorul ºi din afaragraniþelor istorice. Întocmai caîn imnul naþional: „Preoþi cucrucea-n mânã! cãci oastea ecreºtinã“, pe frontul salvãriigraiului strãbun. (D. Ioan)

Spre CentenarulMarii Uniri

• Într-o zi de duminicã (26 noiembrie),cu gândul la sãrbãtoare, dar cu grija fapteice ar onora-o, la Centrul de Culturã„George Apostu“ Bacãu s-a declanºat ofi-cial Programul iniþiat de Ministerul Culturiiºi Identitãþii Naþionale, dedicat zilelor de 1Decembrie 2017/2018, dar de fapt fiecãreiclipe din acest parcurs temporal.Gheorghe Popa, secretar de stat înM.C.I.N., ne-a racordat în alocuþiunea sala suma de fapte, locuri, întâmplãri deacum o sutã de ani, care au condus cãtreîmplinirea idealului de unitate naþionalã.„Legea nu explicã trecerea de la 23August la 1 Decembrie“, a menþionat vor-bitorul, ºi de aceea rãmâne sã demon-strãm noi istorica metamorfozã.Comentând simbolistica afiºului (fereastrãdeschisã, ca nevoie de luminã ºi lucidi-tate), istoricul Alin Popa a pus în ramã deaur personalitãþi ºi locuri, convingând cãBacãul a avut un rol covârºitor înpregãtirea actului din 1918, fiind „capitalãa rezistenþei naþionale în Primul RãzboiMondial“. Din pãcate, „am ratat unmoment astral pentru oraº ºi judeþ“, de apune în evidenþã rolul uriaº al acesteizone în acumularea de fapte memorabiledatate 1917. Mihai Ceucã a adus, prinmijlocirea cãrþilor poºtale ilustrate, unelogiu cald populaþiei civile a Bacãului,care a susþinut cauza dreaptã a rãzboiului,iar Adrian Jicu a cerut „sã nu fim împotrivamemoriei“ ºi „sã ne ridicãm la înãlþimeatradiþiilor“. Pe aceleaºi coordonate se aflãnumãrul 47 al Revistei „Vitraliu“, prezentatde Nicoleta Popa Blanariu. În deschidereºi în final, Corul „Laudamus“ al LiceuluiTeologic „Episcop Melchisedec“ dinRoman (dirijor, Gh. Gozar) a interpretatpiese tematice.

• Dupã-amiazã, în Piaþa Tricolorului,alte douã instituþii – Complexul Muzeal„Iulian Antonescu“ ºi Direcþia Judeþeanãpentru Culturã – au desenat din candelecele trei cifre ale numãrului 100 ºi conturulRomâniei Mari ºi au susþinut, prin cuvinte,demersul jubiliar. Muzica Reprezentativãa Garnizoanei Bacãu a acompaniat ges-turile simbolice ale celor de faþã, încheiatecu „Hora Unirii“ (în „prezenþa“ lui VasileAlecsandri, privitor îngândurat). Am notatfinalul a douã discursuri: „Sã fim mereuîmpreunã!“ (Silviu Pravãþ, vicepreºedinteal Consiliului Judeþean) ºi „Avem treabã!“(Adrian Jicu, directorul BiblioteciiJudeþene „C. Sturdza“ Bacãu).

• Cercul Militar Bacãu, AsociaþiaNaþionalã Cultul Eroilor „Regina Maria“ –Filiala Judeþeanã „Col. Corneliu Chirieº“Bacãu, Asociaþia Refugiaþilor dinBasarabia, Bucovina de Nord ºi þinutulHerþa, Asociaþia Naþionalã „Pro Basarabiaºi Bucovina“, filiala Bacãu, Grupul deIniþiativã Basarabeanã Bacãu, sub egidaComplexului Muzeal „Iulian Antonescu“,au organizat, pe 29 nov., Simpozionul„Paºi spre Marea Unire“.

• O zi mai târziu, în acelaºi spaþiu,Direcþia Judeþeanã pentru Culturã a etalato interesantã expoziþie, în cadrulProiectului educaþional „Centenarul Unirii.Strãmoºii mei – eroii“ (febr. 2017-ian.2018). Elevi din ºcoli ºi licee/colegii au foststimulaþi sã aducã la luminã nume de par-ticipanþi la prima conflagraþie mondialã(aºezate într-un arbore genealogic sau/ºiîntr-o cronicã a propriei familii) ori sã iden-tifice obiecte (decoraþii, scrisori, fotografii,jurnale etc.) amintind de Primul RãzboiMondial. S-a colaborat cu Inspectoratulªcolar al judeþului Bacãu ºi cu ServiciulJudeþean al Arhivelor Naþionale. (I. D.)

Douã sunt argumentele pentru calucrarea lui Victor Mitocaru dedicatã preo-tului stavrofor Pavel Savin (Bacãu, Editura„Rovimed Publishers“, 2017; ediþia I, 1999)sã cunoascã o nouã ediþie: pe de o parte,ineditul subiectului, care a determinat oadâncire a cercetãrii ºi deci o amplificare aconþinutului, iar pe de altã parte, rapidaepuizare a primului tiraj. Reperele asumate(„Drumul întoarcerii“, „Lumina dintruînceputuri“, „Studentul“, „La SeminarulVeniamin“, „Conferinþele“, „Mici povestiri cutâlc“, „Mica Biblie“, „Restriºte ºi speranþã“),urmate de necesarul aparat critic („Note ºicomentarii“, „Referinþe bibliografice“) ºi deun „Excurs iconografic“, sunt menite sãconfigureze un personaj mai ancorat înrealitatea timpului sãu decât s-ar fi dedusdin prima ediþie. Autorul recunoaºte cãaceasta îl obligã „la revizuiri ºi poposirifamiliare prin locuri cunoscute, dar ºi lastaþionãri într-o geografie uºor schimbatã“.De altfel cuvântul introductiv este un veri-

tabil eseu pe tema recuperãrii spiritualitãþiilocale, în condiþiile efectelor tot mai vizibileale globalizãrii, care „îþi elibereazã certifi-cate de identitate planetarã“.

Toposurile prezente în carte (Ungureni,Viforeni, Bibireºti, Boteºti sau, pentru sãtu-curi ca Slobozia, Bota, Zlãtari, Gârla Anei,Valea Fânaþului etc.) susþin biografia satu-lui natal al lui Pavel Savin: Bibireºtiul setrage de la „un rãzeº bogat, din Bereºti-Bistriþa, numit Bibire“. Biografia profesio-nalã înregistreazã o altã localitate –Coloneºti, în fostul judeþ Tecuci –, undePavel Savin a fost învãþãtor vreme de 12ani. (Se cãsãtorise cu fiica preotului deacolo, Maria ªtiubeiu; acuarelistul ªtiubei îiva fi nepot.) Experienþa i-a fost utilã maitârziu, când va deveni preot ºi va conduce

Seminarul „Veniamin Costache“. Nu întâm-plãtor: fusese un elev destoinic la semi-narul din Roman ºi un student sârguinciosla Facultatea de Litere ºi Filozofie din Iaºi.Ca atare, peste ani (în 1909), va sprijinicele douã entitãþi din satul natal: ºcoala (aconstruit un local) ºi biserica (a reparat-o ºia înzestrat-o cu odoare). Însuºi Spiru Haretvine la Bibireºti pentru a inaugura ºcoalaprimarã.

A conferenþiat pe teme pastorale, a scrispovestiri moralizatoare ºi a alcãtuit „MicaBiblie“, împreunã cu Nicodim [Munteanu],episcopul Huºilor, ºi arhim. Iuliu Scriban,directorul Seminarului Central (Bucureºti,1913). Cartea a cunoscut mai multe ediþii(în 1939, a cincea).

Lucrarea este ºi una omagialã: în 2017s-au împlinit 160 de ani de la naºterea luiPavel Savin, ceea ce face din între-prinderea lui Victor Mitocaru mai mult decâtun gest recuperator.

Ioan DÃNILÃ

Umanioarele,toamna

O necesarã reeditare

• • Aura Evelina Radu – Aura Evelina Radu – BelovedBelovedPremiul Muzeului Naþional de Artã al MoldoveiPremiul Muzeului Naþional de Artã al Moldovei

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

lecturi


Arcadie Suceveanu este unadintre înaltele conºtiinþe sensi-bile ale postmodernismuluibasarabean care ºi-a impus –ºi a ºi reuºit – sã imprime litera-turii de peste Prut o nouã para-digmã, mult mai dinamicã, multmai real-subiectivã ºi mai lega-tã estetic de datele cultural-su-biective comprehensive. O trã-sãturã a cãrþilor sale este ace-ea cã fiinþa lirismului trãieºte închip metafizic, abstract, asu-mându-ºi o intimã înnoire inte-rioarã atât în gândire, cât ºi caizvor de viaþã.

Arcadie Suceveanu a fostîntotdeauna ºi a ºi rãmas uniscusit orfevru al cuvântului, unelegiac de facturã expresio-nistã, care alãturi de EmilGalaicu-Pãun, Nicolae Leahu,Teo Chiriac, Eugen Cioclea,Nicolae Dabija, MariaSleahtiþki, Maria Pilkin, VasileGârneþ, V. Ciobanu, VitalieRãileanu, Leo Butnaru, NicolaeEsinescu ºi alþii a pus umãrulserios la modernizarea obliga-torie a poeziei basarabene,printr-o schimbare de paradig-mã, de generaþie ºi de stil.

Cele douã volume: „Umbre,fiinþe, epitafii“ (2011) ºi„Ferestre stinse de îngeri“(2014) certificã textualismul,intertextualismul, mulajul livrescºi fervoarea postmodernistã,optzecistã a poeziei, caredemocratizeazã limbajul poe-tic, oferindu-i o altã înfãþiºareºi, de ce nu, europenizând-o.

Departe de a fi o poezieermeticã, în adevãratul sens alcuvântului, poezia lui ArcadieSuceveanu e mai degrabã oreedificare în ramã imaginarã aunor realitãþi ludice, avândcuvântul ca materie primã,unde starea inductivã desorginte barocã ºi amãnuntulsemnificativ impulsioneazã tex-tul la modul activ, îmbogãþindu-lca sens. În plus, îºi asumãcurajos ºi fãrã prihanã viciilelumii moderne, ca ºi întrebãrilefundamentale ale fiinþei. Princãutãrile sale, poezia luiîncearcã în fapt depãºirea unorobstacole altfel naturale, decomunicare, precum ºi oadaptare cât mai fireascã lametafizic. Cãutãrile sale în-dreptãþite ori chiar angoaselehalucinante transsubstanþia-lizeazã realul, luându-ºi meta-fora dintr-un spaþiu de interfe-renþã între realitate ºi vis.

De aici încolo, ne vom foca-liza pe antologia de poezie„Personajele lui Erasm“, carteapãrutã în 2016 la Editura„Tracus Arte“ din Bucureºti.

„Pãcat, e încã un monstrufrumos/ Ziceau domniºoarelesentimentale/ Lipsa de ironie aîmbãtrânit-o/ Se auzeau vociuºor avangardiste./ Îi curg dincur ouã de dinozaur/ S-o scoa-tem dracului pe linie moartã/Lângã turnul de apã/ Printrebutoaie cu var ºi rulouri desmoalã/ Îngeri mecanici ociocãneau tacticos/ Era fru-moasã ºi tristã/ Avea carcasavopsitã-n culoarea disperãrii /La patru pistoane în faruri/ I se

vedea lumina ochilor mei/Locomotiva Stephenson – viaþamea/ Alergând pe drumul cãr-bunelui ºi petrolului/ Înaintândspre miezul lucrurilor demodate/Pe linii tot mai roºii, pe linii totmai subþiri/ Pe lamele lor de cuþit“(„Locomotiva Stephenson“).

Aura inefabilã înconjoarã eulliric, care se insinueazã fragil ºiuneori fractal unei profunzimiinconºtiente în stare de o sub-tilitate care într-o acþiune lentã,dar persuasivã supune realulunui gen de exorcizare care îlpoate umaniza. Ambiþia uneiastfel de poezii este de a redis-pune lucrurile ºi obiectele caresunt altfel privite într-o altãluminã ºi reinventate pentru unalt tip de lãcomie.

Autenticitatea este surprin-zãtoare, mizând pe frusteþearostirii. Poezia lui ArcadieSuceveanu refuzã pragmaticsentimentalismul ºi grandiloc-venþa, mizând pe un titlu ideaticºi pe simplitate, lirismul sãurealizând implicit ºi implicat undocument artistic de valoare.

„Personajele lui Erasm“ nu enumai o carte frumoasã, pa-rabola, metafora ºi ironia reali-zând un edificiu artistic aproapebaroc, de o rarã expresivitatelingvisticã, livrescã ºi literarã. Oanume ambiguitate real-ficþio-nalã e poate menitã sã reali-zeze într-o cãlãtorie interioarã,comprimând senzorial spaþiul ºitimpul trecut, restructurând prinreflecþie, ori datoritã deschideriisau destãinuirilor, nucleul une-ori dur al lirismului. Miºcarea emenitã sã revalorifice ºi sãînnoiascã individual o altãaventurã a cunoaºterii, desigur,mult mai bogatã în conþinut.„Pentru a supravieþui ca poet/La sfârºitul secolului XX/ tre-buie sã fii profund antiliric/ Orisã faci ceva trãsnit de tot/ deexemplu, sã-þi cumperi o ghilo-tinã./ Numai aºa capul îþi vasãri/ tot mai periculos în piaþapublicã./ Sângele scurs se vaînchega într-un text/ roºu post-modernist./ Ajuns rudã apropi-atã cu Revoluþia Francezã/poate vei putea câºtiga îngã-duinþa/ generaþiilor tinere...“(„Manualul Bãtrânului Neofit“).

Energia visului e lucrativã.Instalarea în miezul lecturii neproduce confort ºi deplinãplãcere, iar Utopia e cea maisigurã cale înspre real. Ficþi-unea în aceastã carte e la ceamai înaltã tensiune pot spune,ºi cu siguranþã antologia pro-pusã e un vârf de performanþã.Una dintre lecþiile propuse esteaceea cã omul nu se poatedescoperi pe sine decât prinîncercãri.

Surprinzãtoare sunt inovaþi-ile la nivel lexical, dar cu sigu-ranþã autorul ne ispiteºte cu un

adevãrat maraton. Media rami-ficaþiilor pe care le poate lua învedere lectura unor fragmentee una multiplã. Personajelecãrþii nu sunt alese întâmplãtor:Erasmus, preot umanist din?ãrile de Jos, a fost hitorotonisitîn 1492. A cãlãtorit mult prinEuropa, a studiat la Universitateadin Paris, a fost influenþat deThomas Morus ºi de JohnColet. Cartea care l-a fãcutcelebru, „Adagia“, scrisã între1500 ºi 1508, e o antologie deproverbe greceºti ºi latine. În1503 scrie „Manualul comba-tantului creºtin“, iar în 1509,„Elogiul nebuniei“. S-a remarcatprin editarea autorilor clasici, apãrinþilor bisericii, cât ºi aNoului Testament. Este autorulunui vestit dicþionar greco-lati-no-slavono-german. Prin întrea-ga sa activitate, Erasmus a pusbazele studiului istorico-critic altrecutului. L-a influenþat peLuther, însã nu a fost de acordcu acesta în privinþa doctrineipredestinãrii, pe care a combã-tut-o. S-a pronunþat împotrivaputerilor sporite acordate pa-

palitãþii. A fost contra reformeicatolice. A corespondat înde-lung cu Nicolaus Olahus.

Despre Arcadie Suceveanue necesar sã adãugãm cã e ungazetar literar, cronicar iscusitºi inteligent, traducãtor de lite-raturã inspirat ºi cu morgã ºi,nu în ultimul rând, conduce cumânã sigurã ºi cu eleganþã chiardestinele Uniunii Scriitorilormoldoveni, într-o epocã în careorgoliul personal ºi confuzia devalori se manifestã, ca sãspunem pe ºleau, ºi la casemai mari. Nu se impacienteazã,nu strigã, nu bate cu pumnul înmasã ºi nu-ºi face loc dând dincoate în sensul acesta. E liniºtitºi convins, potrivit declaraþiilorsale, cã odatã cu trecerea tim-pului multe orgolii ºi vanitãþi sedezumflã. Este modest, perse-verent ºi tenace, transpirã multdar cu folos pentru ridicareaconºtiinþei de sine a literaþilorbasarabeni. Nu activeazã înfolos personal, ci se dedicãbinelui public ºi propãºiriiideilor de progres comunitar.Se vede de departe cã e un

altruist. Ideea de scriitor mare,de star ori de supernovã nu-latrage ºi în mod sigur nu-lpoate nicicum încânta. E, dupãpãrerea mea, un cãrturar care-ºisublimeazã cu iscusinþã ta-lentul desãvârºit, inteligenþa ºiexistenþa unui scop clar ºifoarte bine definit, ºi anumeLiteratura Românã. Ca uniscusit literat ce se aflã, edeplin conºtient de locul mar-ginal pe care poetul îl ocupãastãzi în societate. Pe de altãparte, e foarte atent la evoluþiaspiritualã a cititorilor sãi, care încondiþiile globalizãrii ºi alerestrângerii tot mai drastice atirajelor cãrþilor de poezie, ape-leazã la modalitãþile de lecturãmai noi: forma digitalã ori pagi-na de sticlã a unui calculator.Însã crede în forþa de comuni-care a cuvântului scris. Credecã se citeºte astãzi la fel demult ca ºi altãdatã. Iubeºte multmuzica, având convingerea cãprin ea omul poate comunicacu cosmosul ºi cu Dumnezeu.Autobiografismul unui scriitornu se poate confunda cu viaþalui decât atunci când clipa deviaþã trãitã poate cumva sãdevinã fapt literar: „Singur, cunisipul deºertului în palme/ Cufotografiile marilor piramide/Arse în scrumierã/ Expediampe sub uºã/ Scrisori incendiarecãtre himerã/ Mã visam pri-marul Parisului, râvneam/ lascaunul Patriarhului Ecumenicdin Bizanþ/ ªtiu, ºtiu iubito, þi-eraruºine, þi-era jenã/ þi-eradeºanþ/ Cã nu eu inventasemºurubul/ Cã n-am fost eu acelacare-a adus/ cartoful înEuropa...“ (Profesionist alhimerei); „lui Teo Chiriac“:„Viaþa întreagã noi nu facem/decât sã reproducem tabloul luiMendeleev/ Nu, noi n-aminventat legea periodicitãþii cu-vintelor/ Nu, noi n-am corectatgreutatea atomicã/ a îngerilor/Noi n-am brevetat încã/ arca-diul (AR) ºi teofiliul (TF)/Desigur îngerul nostru esteironic ºi dadaist/ Îngerul nostrueste ironic, dat naibii/ El semiºcã liber printre propoziþii...“(Arcadiul, Teofiliul).

Pe mijlocul Cãrþii Personajelorcurge un râu de tristeþe, aceatristeþe care strãluceºte pânãtârziu, venind de departe înlacrima spiritului basarabean,dar mai ales în poemul „Alteviziuni la Cernãuþi“, un poemfoarte bine scris, din care aflãmcã poetul scrie dezinvolt ºi cumeºteºug atunci când are înfaþã o „temã datã“. O face cuinteligenþã, fervoare ºi imagi-naþie, fiecare dintre subdiviziu-nile poemului fiind bine alese ºibine puse în paginã. Aici nos-talgia nu e numai secretul bineascuns al poetului. „Alte viziunila Cernãuþi“ e unul din marilepoeme ale acestei cãrþi. De alt-fel nu singurul. Mã zguduie operspectivã lugubrã: înþeleg cãzidurile oraºului Cernãuþi auveºnic poveºti de spus, iar sân-gele supurã în rana deschisãbasarabeanã.

Theodor-George CALCAN

Ultimul tren din Utopia...

•• II ll iiee BBooccaa –– PPooll iipptt iicc IIVV

ateneu


Evenimentul pe care îlprezentãm a avut loc în locali-tatea Cavarzere, în data de 28iunie 1918, pe proprietatea luiDomenico Carvari. Desprecele petrecute între 21 ºi 28iunie, profesorul Stefano Novoa scris o carte poºtalã adresatãlui Sidney Sonnino, ministrulAfacerilor Externe al Italiei.Documentul în cauzã a fostexpediat din localitateaCavarzere, via Sfântul Iosif, încursul zilei de 28 iunie 1918.Noi l-am gãsit în Arhiva Istoricãºi Diplomaticã a MinisteruluiAfacerilor Externe al Italiei.Profesorul Stefano Novo ascris drept titlu pentru eveni-mentele la care a fost martorocular: „Pentru unitatea ºiindependenþa României, 21-28iunie 1918, în localitateaCavarzere“. Textul italian a fosttradus de noi ºi îl prezentãmintegral, deoarece îl consi-derãm valoros sub toateaspectele:

Pe proprietatea luiDomenico Carvari s-adesfãºurat, în grandioasa sasimplicitate, o ceremonie decea mai mare importanþã.Colonelul comandant al zonei,cavalerul Santini, s-a prezentatîncadrat de prizonieri derãzboi de naþionalitate românãcartiruiþi aici. Dupã scurte,vibrante ºi patriotice cuvinte, afost format în Italia primulnucleu al voluntarilor români,pentru a lupta în rândurilenoastre împotriva comunului ºieternului inamic, sub steagulroºu, galben ºi albastru, sim-bolul sacru al patriei lor înde-pãrtate. La dreapta ºi la stângacolonelului, douã surori þineauridicat steagul italian ºi pe celromânesc. El a explicat volun-tarilor cã domniºoara careþinea steagul italian reprezentamamele, soþiile, surorile, adicãfemeile Italiei, iar cea care a

înãlþat steagul românescreprezenta pe mamele, soþiile,surorile ºi femeile întregiiRomânii. Colonelul a chematpe stegarul român, care asãrutat cu lacrimi în ochi stin-dardul patriei sale, înãlþându-lcãtre cerul senin al Italiei înstrigãtele de „Trãiascã!“ ºi„Ura!“, spre bucuria întregiitrupe ºi a mulþimii de oameniprezenþi la manifestare.

Ceremonia proclamãriiunitãþii României s-adesfãºurat în modul cel maisimplu ºi solemn, în entuzias-mul tineretului plin de vitali-tatea þãrii surori, care nu maiînceta sã strige: „Trãiascãregele!“, „Trãiascã Italia!“,„Trãiascã Armata Italianã, care

luptã contra barbarilor opresoriai României!“

Excelenþã prea ilustrã, ani-mat de respectul cel maideosebit faþã de persoanadumneavoastrã, subsemnatulvã transmite ºtirea cea maiplinã de bucurie, pe care amscris-o pe partea cealaltã aprezentei, deoarece am fostmartor ocular la aceste eveni-mente înãlþãtoare.

Al ExcelenþeiDumneavoastrã

prea devotat profesor, Stefano Novo.

Documentul scris cu atâtasinceritate ºi devotament faþãde naþiunea românã demon-streazã afecþiunea populaþiei

italiene faþã de românii careîndurau cu stoicism asuprireaºi exploatarea, comportamen-tul necivilizat ºi în afara ome-nescului al armatelor de ocu-paþie austro-maghiare, ger-mane, turceºti ºi bulgare.

Documentul urmãtor este lafel de important, deoarececonvinge asupra libertãþii deacþiune a foºtilor prizonieriromâni eliberaþi de autoritãþilecompetente ale statului italian.În arhivele constituite ºi organi-zate de cãtre instituþia numitã„Stato Maggiore dell´Esercito,Ufficio Storico“, se pãstreazãmulte documente referitoare latrecutul glorios de luptã alpoporului român pentru liber-tatea ºi unitatea naþionalã.Între acestea se aflã ºi cel careconvinge cã, la data de 11 iulie1918, în localitatea Padova, auavut loc evenimente impor-tante privind lupta foºtilor pri-zonieri de rãzboi austro-maghiari de naþionalitateromânã, eliberaþi de autoritãþilemilitare italiene, pentru a fiorganizaþi, pregãtiþi, înarmaþi ºitrimiºi pe frontul de luptã dinnordul Italiei. La aceastã datã,Comandamentul Suprem, prinOficiul Afaceri Generale, aprimit raportul privind „sosireaîn Padova a unui detaºamentformat din 160 de români, ple-caþi de la Cavarzere, purtând

steagul naþional, comandaþi deun ofiþer de naþionalitate simi-larã. Evenimentul a început laora 10 ºi 10 minute, prin tra-versarea strãzilor oraºuluipânã la scara care duce lacalea feratã. Participanþii aucântat pe tot parcursul melodiinaþionale româneºti. „La ora 11ºi 10 minute, toþi aceºtia auplecat cu trenul direct la Pontedi Brenta“. Unii dintre soldaþiiromâni au distribuit populaþieioraºului participante la eveni-ment bileþele pe care au fostînscrise texte semnificative:„Trãiascã marea ºi nobilaItalia!“, „Trãiascã valoroasaArmatã Italianã!“, „TrãiascãRomânia!“, „Luptãm pentru vic-toria comunã!“

Raportul a fost scris decolonelul comandant al zonei,D’Alessandro. Acesta a pre-cizat cã „cei 160 de soldaþiromâni care au trecut prinPadova au fost prizonieri aus-trieci, originari din Transilvaniaºi Bucovina“. Aceºtia se aflauîn tabãra de la Cavarzere,unde au fost recrutaþi ºi trimiºiîn localitatea Ponte di Brentapentru completarea pregãtiriilor militare, în scopul par-ticipãrii la lupta contra puter-nicului inamic comun. Acesta afost primul detaºament deluptã contra austro-maghia-rilor, care s-a acoperit de glorieîn marea bãtãlie, nimicindarmata austro-ungarã ºiscoþând Imperiul Austro-Ungardin Primul Rãzboi Mondial.Batalioanele româneºti for-mate în Italia au luptat împre-unã cu armatele franceze,engleze ºi italiene.Comportamentul ostaºilorromâni a fost apreciat ca„excelent“, cu oameni decoraþipe merite.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Avanpremierã la un centenar

Constituireaprimului detaºament

al Legiunii Române în Italia

•• VVaassii llee LLuuccaacciiuu ooff iicc ii iinndd ss lluujjbbaa ssff iinnþþ ii rr ii ii ddrraappeellee lloorrllaa ffeesstt iivv ii ttaatteeaa ccoonnsstt ii ttuu ii rr ii ii LLeeggiiuunnii ii RRoommâânnee dd iinn II ttaa ll iiaa

Al doilea numãr pe 2017 al peri-odicului editat de Centrul de Culturã„George Apostu“ (director fondator,Gheorghe Geo Popa; director interi-mar, Doina Barbu), apãrut cu spriji-nul financiar al Consiliului JudeþeanBacãu, împlineºte un program pu-blicistic orientat cãtre punerea învaloare a spiritualitãþii româneºti.Revista este un adevãrat „fenomen“(Gheorghe Popa, secretar de stat înMinisterul Culturii ºi IdentitãþiiNaþionale), pentru cã, deºi are doardouã apariþii pe an, izbuteºte sã fieîntr-o fierbinte actualitate. Avan-premiera Centenarului Marii Unirieste asiguratã de Ioan-Aurel Pop(„Rezoluþia Adunãrii Generale de laAlba Iulia, din 18 Noiembrie/1Decembrie 1918“), Violeta Popa –Alin Popa („România mea, a ta ºi amai multor neamuri“), Marin Aiftincã(„Academia Românã ºi idealulunitãþii naþionale“), Cãtãlin Turliuc(„Naþionalism ºi societate civilã înRomânia, la sfârºitul secolului alXIX-lea“), Emil Nicolae („Pictoristrãini din România, în slujba MariiUniri“), Ioan Holban („Oameniiînceputului de drum“), TheodorCodreanu („Constantin Stere ºiBasarabia“), Irina Petraº („Tematransilvanã“). Bicentenarului „Ovidiu“

îi sunt dedicate textele semnate deregretatul Liviu Dãnceanu („Sã neunim cu Ovidiu“), de TraianDiaconescu („Ovidiana. Configuraþiicritice“), Livia-Liliana Sibiºteanu(„Ovidiu la Tomis“), MirceaColoºenco („Ovidius – 2000 de anide la trecerea în eternitate“),Bogdan Creþu („Jurnalul apocrif allui Ovidiu“), Ioan Dãnilã („Cu cãl-durã, despre înfriguratul Ovidiu, ladouã milenii de la marea strãmu-tare“). Centenarul „Titu Maiorescu“i-a provocat sã scrie pe Al. Boboc(despre „modernitatea culturii ro-mâne“) ºi pe P. Bejan (despre„apostolatul cultural“ al mentorului„Junimii“), iar bicentenarul „MihailKogãlniceanu“, pe Al. Zub, Gh.Cliveti ºi Dumitru Vitcu.

Douã pierderi din lumea culturalãbãcãuanã sunt semnalate de DanPetruºcã ºi Petru Cimpoeºu (despreGeorge Bãlãiþã), respectiv de Al.Zub, Gh. Iorga ºi Dan Petruºcã(despre Ioan Mitrea). Valoriloremblematice ale urbei le dedicã

studii sau comentarii Nicoleta PopaBlanariu (despre G. Bacovia) ºi L.Chiscop (despre V. Alecsandri; tex-tul necesitã un rãspuns corectiv).Apariþii editoriale ne sunt prezentatede Adrian Jicu (Gh. Iorga), SiminaMastacan (Nicoleta Popa Blanariu),Val Mãnescu (Viorel Iliºoi), IonelSavitescu (Tatiana Niculescu), iardespre Ion Luca ºi Ilie Boca scriuNicolae Cârlan, respectiv PetruBejan. Note semneazã AlexaVisarion („Ceva despre Hamlet“),Lucian Vasiliu ºi Iulian Bucur.Robert ªerban a stat de vorbã cuartistul Doru Covrig, iar ConstantinAdam se întreabã/mirã: „Botoºaniulfãrã teatru?!“ Strigãtul disperat esimilar cu al bãcãuanilor care nuconcep anul 2018 fãrã Casa„Alecsandri“: „Politicieni, guvernanþi,români, nu lãsaþi Teatrul MihaiEminescu sã moarã!“

Literatura originalã e binereprezentatã: poezia (Nora Iuga,Traian Diaconescu, Ovidiu Genaru,Gh. Chiper, Victor Munteanu, ValMãnescu, Dan Petruºcã, GelluDorian, Ion-Tudor Iovian), proza(Adrian Alui Gheorghe), teatrul(Mihaela Perciun, Mircea M.Ionescu). Grafica numãrului: SimionZamºa ºi „Albastru“. (D. I.)

•• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr •• rreevviissttaa rreevviisstteelloorr ••

XXV, 47, oct. 2017

•• NNiiccoollaaee ZZ îîmmbbrrooiiaannuu –– AAll ttaarr

lecturi


Coborâtor dintr-o lume plinãde eresuri – magica Bucovinã –,scriitorul Nicolae Spãtaru con-firmã prin volumul apãrut laEditura „Junimea“ în 2016 ºiintitulat „Îngeraºul purta fustãmini“ aserþiunea colegului sãude breaslã Adrian-DinuRachieru: „Mãcinat de îndoieliºi asaltat de neliniºti, poetul –bun cunoscãtor al pulsuluipoeziei româneºti – îºi croieºte,fãrã complexe, fãrã ezitãri, fãrãa îmbrãca «haina ratatului», undestin chiar în cadrul literaturiinoastre“. Volumul, care conþinecinci proze scurte, este uºor decitit pentru cã în primul rând ecaptivant prin estomparea limi-telor dintre magic ºi cotidian,dar ºi (mai ales) prin revelarea(auto)biograficã a autorului.Deºi alþii par sã devinã perso-naje în textele sale, scriitorul sedezvãluie pe sine, cu temerileºi accesele sale de curaj. Celecinci prelegeri-naraþiune reve-leazã încã o datã putereametamorfozantã a amintirilorpentru cã acestea, latente înfiecare dintre noi, sub impulsulproustian, erup ºi ne transfor-mã în indivizii care nu bãnuiamcã putem fi. Acelaºi efect parsã îl aibã pentru scriitorulbucovinean trãdãrile ºi mai alestrãdãrile de sine prinacceptarea unor compromisuri.

Naraþiunea care deschidecartea, „Îngeraºul purta fustãmini“, aminteºte întrucâtva descrierile fantastice ale luiMircea Eliade, prin apariþiadiafanã, la festivitatea lansãriide carte a scriitorului CorneliuIsãrescu, a unei domniºoare cepare interesatã de volumul„Oraº pe verticalã“, a cãrui va-loare tinde sã fie confirmatã deimportanþi critici literari.Infatuarea îi construieºte per-sonajului o lume din careaceastã fiinþã irealã, rodul pro-priilor aspiraþii de împlinireeroticã, îl readuce în cotidian,revelându-i realitatea: lasã înurma ei revista „Hyperion“, încare se aflã un articol detractor

al unuia dintre exegeþii pe carescriitorul se baza. Esenþa textu-lui este efectul devastator aleºecului; mai clar, al „trezirii“din autoiluzionarea cã a existato reuºitã.

În „?i era lunã plinã“, întâlnimacelaºi amestec de umor, demiraculos ºi tragism într-untopos labirintic ce aminteºte de„Cavernele de oþel“ ale luiAsimov. E acelaºi topos al sa-tului basarabean dominat demistica strãveche ºi de magiatradiþiilor. În vremea rãzboiuluirece, când frica este trãireacopleºitoare ºi definitorie,moartea subitã a lui Leonid IliciBrejnev provoacã o adevãratãisterie prin anunþul unei imi-nente invazii a americanilor.Marcu Filipescu, în calitate desecretar al sovietului sãtesc,cere DRAC mãºti antigaz.Ironia finã reliefeazã antinomia(cel puþin parþialã) între mistic ºimasca antigaz. De aceeanaraþiunea gliseazã spre ilus-trarea unei situaþii ridicole:„Pentru cã oamenii foloseaumasca cum le trecea prin cap,unii dormeau cu ea sub pernã,alþii o luau la serviciu. Iar VasileBorº se lãuda la bufet, dupã celuase la bord câteva pãhãrelede rachiu, cã ºi-o pune ºi atuncicând face dragoste cu Vera,nevastã-sa. Pentru orice even-tualitate, zicea el“.

Motivul mãºtii ca alter-ego aldedublãrii, ca tehnicã desupravieþuire, al inexprimatuluica modalitate de a vieþui, esteomniprezent, într-o paletãdiversã de ipostaze, în celecinci texte. Mãºtile sunt aceiaºi

daimoni cu care se luptã omulsimplu într-o societate condusãprin dictaturã totalitarã. Suntvocile interioare ale individuluiînsetat de libertate ºi dreptatecare îl devoreazã pentru cã sehrãnesc cu laºitatea ºi culpabil-itatea sa.

Pe de altã parte, ele reprezin-tã Big-Brother din „Anul 1984“ allui Orwell, varianta sovieticã.Sunt atotputernice ºi se folo-sesc de niºte breºe în conºtiinþaeroului pentru a-l domina. Înacest sens, scriitorul atestãstilistic descendenþa sa din I. L.Caragiale în „La hanul luiMânjoalã“. Astfel, colhozul esteun spaþiu în care demonicultranspare, comunismul pro-movând pierderea (sau vin-derea) propriei spiritualitãþi prinrefuzul ortodoxiei, deºi secunosc destule cazuri de lideriai comuniºtilor care au apelatîn tainã la persoane cu capa-citãþi paranormale pentrurezolvarea unor probleme.

Cea mai consistentã ni separe a fi proza „Jurnalul luiDan“, o poveste tenebroasã aunui student care moare în cir-cumstanþe stranii. El þine un jur-nal în care îl prezintã, fãrã a-lnumi, pe unul dintre profesoriisãi. Cel care este agasat deacest portret este decanul,Gheorghe Ivanovici Parjã, carese dovedeºte a fi ceea ceNichita numea „fiinþe-nefiinþe“,iar latinii, „Incubus“.Proza e un pretext pentru autorsã readucã în prezent temacrengii de aur a lui Frazer, prinprezentarea unui ritual magicpe care decanul este surprinscã îl face: „Draperiile erau dateîn pãrþi. Camera era luminatãde câteva lumânãri. Decanulstãtea în genunchi în faþa uneinoptiere, pe care erau douãsfere de cristal roºu-aprins (celpuþin aºa le vedeam eu) ºi untablou care înfãþiºa parcã un felde monstru, iar în jurul lui eraumai multe obiecte micuþe.Pãreau a fi pãsãri, sãbii, fel defel de semne ºi toate erau exe-cutate într-o singurã culoare:neagrã. Sigur nu era o icoanã.Decanul acoperea cu palmelesale partea de sus a sferelor ºiaveam senzaþia cã bol-boroseºte ceva. Se vedea cã-ºimiºcã buzele“. Profesoruldevine un parademon (ca în fil-mul „Justice league“) caresimte mirosul fricii ºi sehrãneºte cu sufletul celui carese teme. Dan moare dupã ceeste lovit în piept de o fiinþã dia-bolicã ce avea faþa (masca)decanului.

„Timpuri cu ºerpi ºi ºer-poaice“ aminteºte de prozelelui Vasile Voiculescu sauMircea Eliade, în care se reve-leazã eresurile ºi credinþele înmetamorfozarea diavolului înstrigoi ori spirite. Aºa cumremarcã Nina Corcinschi,aceastã prozã conferã spaþiuluirural buovinean „o forþã aparteºi un farmec ciudat“, evocând„moartea unei vârste“.

În „Cafeneaua de la PodulÎnalt“, se regãsesc reformulatecâteva bancuri sovietice, pre-cum cel al aplicãrii ºtampileiprimãriei pe fesele amantelor.Planul oniric este aici un pre-text pentru clamarea unei rea-litãþi crunte: Dorin Panã îirelateazã ºefului sãu (nara-torul) un coºmar care îi reve-leazã faptul cã Iuliana, fostaiubitã a lui Victor, a devenitamanta lui Liviu, un coleg defacultate al acestuia.

În afarã de cea din urmã,prozele lui Nicolae Spãtaru îmiamintesc de poveºtile copilãrieiîn care diavolul întruchipat înpisicã nu este neapãratînvingãtor, dar, sinuos cum e,lasã Binelui satisfacþia unei vic-torii momentane, aºa cum seîntâmplã în „Mina din pârãul celmare“. Din aceastã perspec-tivã, textele par prelegerimenite sã inducã auditoriuluiconvingerea cã e înconjurat deo lume invizibilã, care însãacþioneazã asupra lui ºi într-oanumitã mãsurã îl stãpâneºte.

Structural, povestirile sedovedesc o þesãturã abilã deplanuri, de alternanþe real –fantastic concentrice ori supra-puse prin tehnica colajului, tex-turã ce amplificã atmosfera demister. Realismul bine redat,zugrãvit clar, în enunþuri sim-ple, e urzit cu un fantastic detip magic, reînviat într-o naraþi-une de tip confesiv, a unuipovestitor – personaj ce uti-lizeazã toate armele argumen-taþiei pentru a inocula ideeaexistenþei unei para-lumi carene controleazã vieþile.

Iubirea este un sentiment carecunoaºte diferite manifestãri ºi trãiri. Afost elogiatã de scriitori, cântatã de diferiþiinterpreþi de-a lungul timpului sub variiforme, trãitã pe scenã de actori ºi în coti-dian de omul simplu. Nu greºesc dacãspun cã e un sentiment greu de definit,dar care apare în strânsã relaþie cu stareade fericire. S-ar putea discuta ºi scrie multdespre poveºtile de iubire care au reuºitsã dãinuie în timp, iar scriitorul AlfredoPérez Alencart ºi-a propus sã descriesentimentul nu pentru o iubitã oarecare, cipentru soþia sa. Una sola carne/ O singurãcarne este o antologie bilingvã spaniolã-românã, realizatã de Carmen Bulzan, încare autorul propune cititorului perspecti-va asupra iubirii carnale. Dupã 25 de anide cãsãtorie, Alfredo Pérez Alencart îºianalizeazã trãirile ºi afirmã cu tãrie cãfemeia este forþa lumii, o perspectivãinteresantã care subliniazã fidelitatea faþãde omul iubit, tendinþa acesteia de a-ºiproteja soþul ºi de a revãrsa asupra lui oiubire maternã, dar dublatã de desfãtare.

În acest dialog al gesturilor de iubiretandrã, afectuoasã, cuplul are revelaþiaasemãnãrii trãirilor cu cele ale primilorîndrãgostiþi. Cei doi se simt binecuvântaþide Dumnezeu ºi autorul analizeazã acestfior al împlinirii totale. Într-un discurs liric

ce se caracterizeazã prin simplitate ºiexprimarea deschisã, lipsitã de pudoare asentimentului, Alfredo Pérez Alencarttrãieºte plenar, pãºeºte în viaþã încrezãtoralãturi de soþia sa ºi este convins cãîmpreunã vor descifra una din mariletaine. Am reþinut poezia Aici sau în altãparte: Cu un avânt/ – ºi în contraluminasacrificiului meu –/ voi desluºi mistere.//Voi depãºi/ marele miraj,/ deja aducândclaritate.// ªi voi merge sã locuiesc/ înprofunzimea/ universului.// O navã destele/ mã va întoarce/ în sânge ºi oase.//ªi aici sau în altã parte/ se va uni trupulmeu/ cu al tãu. Chemarea iubiteiseamãnã în poezia lui Alfredo PérezAlencart cu cea exprimatã în Cântareacântãrilor, iar gesturile îndrãgostituluiamintesc de omul biblic. Impresioneazãportretul pe care îl construieºte în poeziaIubitã. Aici, femeia este invitatã sã i sealãture cu caravana ta de sensibilitãþi, iarbãrbatul devine umil în faþa ei: Îþi voi spãlapicioarele/ în timp ce-mi vei unge pieptul/

în casa/ ce-o vom ridica departe. Sentimentul de iubire ºi starea de feri-

cire sunt legate de universul intim ºi pro-tector al casei, care le oferã celor doi sta-bilitate ºi echilibru emoþional. Spun astapentru cã Alfredo Pérez Alencart declarãcã sentimentul apartenenþei reciproce seconfundã cu ideea de þarã. Direct,renunþând la declamaþie, sincer, el îispune soþiei: Am ajuns sã înþeleg cã,/ înaceastã lume,/ adevãrata mea þarã/ ogãsesc/ pe harta trupului tãu.// Nu e altãþarã/ ca dãruirea ta,/ nici altã lume/ caaceastã dragoste.// În îmbrãþiºareadragostei/ e þara. Iatã ce interesant esteconturat spaþiul. La început, acesta eradelimitat la casã, iar pe mãsurã ce se con-solideazã cuplul, spaþiul se lãrgeºte,devine þarã. Autorul propune aici o dis-cuþie interesantã despre iubirea pentru opersoanã care îl transformã pe îndrãgos-tit. Astfel, acesta ajunge sã iubeascã nunumai persoana de lângã el, ci întreg uni-versul acesteia.

Alfredo Pérez Alencart afirmã cã a iubinu e treabã uºoarã. Deja discursul liric secomplicã. Aflat într-un spaþiu nocturn,romantic, cuplul de îndrãgostiþi trãieºteplenar. Cu teama cã fericirea este unmeteorit ºi clipa – trecãtoare, iubitul simtecã devine un mesager al tuturor soþilorcare iubesc sub acest impuls instinctual,trãind curata bucurie de a ne iubi femeia.El are tãria sã afirme cã starea de bucurietrãitã alãturi de soþie are origine divinã.

Într-adevãr, lumea s-a nãscut din iubireºi aceasta se manifestã în cotidianulbanal, unde poate avea rol salvator: Mi-aifost trimisã pentru a evita naufragiul coti-dian/ ºi din el îþi dau un sãrut ingenuu,/ întimp ce sar în cãutarea ziarului. Tihnacãminului este cea care conferã o altãstare, împlinirea. Nãscut în Peru, AlfredoPérez Alencart s-a stabilit de 25 de ani înSpania, la Salamanca, unde a venit pen-tru studiile doctorale. ªi-a descoperitrãdãcinile europene, iar discursul liric pecare îl propune cititorilor români prinaceastã antologie este aparte prin trãiri,percepþii, rostire; o lecturã interesantã, cuun mesaj care poate fi înþeles doar de ceicare simt la fel.

Gabriela GÎRMACEA

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

Alfredo Pérez Alencart

O singurãã carne• Editura „Magic Print“, 2017 •

Nicoleta FLOREAN

Prozã scurtã cu parademoniºi urzealã comunistã

O privire criticã lipsitã deprejudecãþi, fie ºi simplifica-toare, asupra literaturii fran-ceze din secolul al XIX-lea,poate explica, printre altele,schimbarea de paradigmã ceafecteazã creaþia artisticãdupã Revoluþia din 1789. Cevedem în noul peisaj marcat deo altã mentalitate de a inter-preta lumea? Pe de o parte, orelativã cãdere a teatrului,provizoriu asimilat, în ciuda luiBeaumarchais, supravieþuiriiVechiului Regim. Pe de altãparte, o rupturã cât un divorþ,ce se agraveazã în timp, întreprozatori ºi poeþi, între ceea ce„spun“ textele în prozã (maiales în prozã narativã) ºi tex-tele poetice. Existã, la în-ceputul secolului, percepþia cãproza, în toate formele ei(inclusiv în cele marcate de li-teraritate), este în deplin acordcu viaþa oamenilor, cu dinami-ca socialã, cu raporturile deforþã care-i construiesc istoria,în timp ce poezia pare oare-cum decalatã: este regresivãîn privinþa multor aspecte, darnearmonizatã, într-adevãr, curealul, cultivã o literaritate pro-prie. Reducând lucrurile dedragul demonstraþiei, prozaeste prezentul ºi realitatea, iarpoezia, trecutul, un gen desuprarealitate. Putem estimacã în secolul al XIX-lea seinventeazã sau se reinven-teazã proza, mai cu seamãproza narativã ºi romanescã,ºi cã aceastã descoperire,susþinutã de dorinþa cãutãriiunei creaþii totale, produs alfuziunii diferitelor genuri ºi arte(unul dintre elementele mitolo-giei romantice), e profundlegatã de schimbãrile politice,sociale, economice, ce înles-nesc Franþei (ºi Europei occi-dentale) sã treacã prin salturibruºte, de la o epocã la alta.De la un peisaj rural la unpeisaj urban, de la o economiebazatã pe agriculturã la oeconomie preindustrialã, de lao societate aristocraticã ºi con-trolatã de religie, la o societateburghezã triumfãtoare. ªi, nuîn ultimul rând, poporul „intrã“în literaturã! Aºa ne explicãm,printre altele, explozia creaþieiromaneºti din primii ani ai se-colului. Prezentul se citeºte înprozã, nu în poezie, iar viitorulpare cã se naºte acum.Reînnoirea, reorganizarea for-melor literare, e comparabilãcu inventarea sau reinventareaepopeii în vârstele vechi ale li-teraturii. Cât priveºte poezia,lucrurile sunt cu mult mai com-plicate. Într-adevãr, poeziaprimilor ani, incluzând aici ºi peaceea a primelor culegeriaparþinând aºa-ziºilor poeþiromantici, rãmâne, aproape înîntregime, prin limbã ºi prinformele ei stilistice, o poezie„clasicã“. A fost nevoie de pu-blicarea, prin 1819, a poeziilorlui André Chénier, departe de afi revoluþionare, ca sã þâº-neascã „Meditaþiile poetice“,volumul lui Lamartine, primul„fior nou“, încã foarte discret.Cu atât mai mult, cu cât evorba despre o poezie discur-sivã (politicã, filozoficã, reli-gioasã), preocupatã deelocvenþã ºi de didacticism.

Formele unui lirism debarasatde orice strat intelectual ºiretoric nu apar decât întâm-plãtor ºi va trebui sã aºteptãma doua generaþie de poeþi,cea parnasianã, cu filiaþiaBaudelaire, ºi cea a lui Nervalsau, dacã nu, a luiLautréamont, ca sã vedemapãrând concepþii noi desprepoezie ºi creaþii hrãnite directde romantismul german oriversiuni diverse a ceea ce seva numi, mai târziu, poeziapurã, de fapt, poezia modernã.Dacã nu ne înºalã judecatacriticã, e cu mult mai mare dis-tanþa esteticã dintre Lamartineºi Nerval sau Baudelaire decâtîntre aceºtia din urmã ºi RenéChar sau Yves Bonnefoy...

Transformãrile poeziei fran-ceze în secolul al XIX-lea semanifestã în mai multe direcþii.Mai întâi, poeþii îºi descoperãprogresiv ambiþia, devenitã înscurt timp o profesiune decredinþã, de a pune poezia pecare o scriu în centrul lumii,unde comunicã, printr-o stranierelaþie, elementele universului.Viseazã sã facã din poet voceavocilor universului. Muncescdin greu pentru a permitepoeziei sã acceadã la esenþelepure. Interesul pentru limbajdevine o obsesie. Cei maiimportanþi poeþi înþeleg repedecã limbajul e marea mizã nunumai a supravieþuirii poeziei,

ci ºi a reinventãrii ºi înfloririiei. Cea dintâi provocare aînnoirii limbajului e, în modoarecum neaºteptat, lexicul:pãtrunderea, virtualã, a totali-tãþii lexicului francez în scri-erea poemului. Aceastãschimbare de paradigmã sesprijinã pe redescoperirea decãtre Diderot, Rousseau,Chateaubriand ºi alþii a limba-jului naturii, a trupului, alucrurilor – naturale ºi fabricate– ºi conduce la redescoperireametaforei ca figurã de stil cen-tralã a punerii în relaþie. MarcelRaymond a fost primul care, înpaginile introductive ale cunos-cutei lucrãri „De la Baudelaire,la suprarealism“, reflecteazã,în legãturã cu Baudelaire,asupra redescoperirii, prin adoua generaþie a romantismu-lui francez, a principiului uni-versalei analogii ca motor cen-tral al creaþiilor poeziei mo-derne, cu precãdere în operaurmaºilor lui Baudelaire înFranþa, Verlaine, dar mai alesMallarmé ºi Rimbaud. A douaprovocare constã, neîndoiel-nic, din lupta cumplitã cu sin-taxa ºi cu versul. Fãrã sãintrãm în amãnunte de istorieliterarã, trebuie sã remarcãmcã cele douã evoluþii nu suntsincronice. Prima ºi a douageneraþie romantice redeschid,într-adevãr, în poezie, aproapetoate izvoarele lexicului, dar

rãmân oarecum reticente cânde vorba sã facã loc lexiculuifamiliar ºi popular. Baudelaireînsuºi nu face, în sensul celorde mai sus, pasul decisiv:retorica ºi sintaxa poeticã sunt,schimbând ceea ce e deschimbat, de extracþie mallher-bianã! De-abia generaþia depoeþi ieºiþi din ...“mantaua“baudelairianã, Mallarmé,Verlaine ºi Rimbaud, va puneîn inima poemului cãutareaunei alte sintaxe, ceea ce vaînsemna inventarea altor for-mule poetice. Aceºti poeþi, ºinu alþii!, Mallarmé, în primulrând, care e ºi singurul creatorconceptual, sunt adevãraþiiinventatori ai limbii poeticemoderne, ceea ce dã poezieiadevãrul propriu ºi radicali-tatea – o revoluþie esenþialãprin care pãtrund, în text,obscuritatea ºi ambiguitatea.Coextensiv acestei elaborãri,prin sintaxã, a noii limbi apoeziei, limbã în interiorul lim-bii franceze, preocuparea pen-tru prozodie (metrul ºi strofa),pentru poemul ca organism, caspaþiu ºi ca închidere, vaapãrea, de acum înainte, dreptuna dintre componentele esen-þiale ale acestei transformãrifundamentale. Pentru acestemotive, poezia contemporanãprezintã un numãr de trãsãturice o identificã ºi o calificã: e oformã de discurs care pune

accentul pe emiþãtor, pe eul-suport, explicit sau indirect, almesajului, pe ceea ce RomanJakobson numea funcþia emo-tivã sau expresivã; temporali-tatea poemului este – a fostdintotdeauna – prezentul: actu-alitatea poemului se incar-neazã încontinuu (chiar dacãpoemul convoacã ºi combinãalte temporalitãþi, acestea suntdependente de prezent, timpulfundamental de referinþã);enunþul se caracterizeazãprintr-o insistenþã specificãasupra formei înseºi a mesaju-lui, vizând prin urmare funcþiapoeticã, în aceeaºi terminolo-gie a lui Jakobson; în sfârºit,iar acum atingem un punctdecisiv, enunþul poetic e mar-cat printr-o exploatare siste-maticã a ambiguitãþilor ºi subti-litãþilor limbajului, ambiguitãþisintactice ºi semantice. Ca sãînþelegem acest elementesenþial al modernitãþii, e nece-sarã o parantezã. Ambiguita-tea e o maladie a gândirii ºi alimbajului spontan; rolul gra-maticii e tocmai acela de adezambiguiza limbajul, iarsubiectul vorbitor vizeazã chiaracest rezultat (cel puþin, locu-torul conºtient, care cautã sã-ºicontroleze discursul). Dimpo-trivã, în discursul literar, mai cuseamã în cel poetic, ambigui-tatea e o decizie lingvisticã,activitatea locutorului sau aautorului unui mesaj scris e dea utiliza mijloacele semanticii ºiale sintaxei pentru a reintro-duce maximumul de ambigui-tate compatibil cu maximumulde inteligibilitate. În ceea ce nepriveºte, nu credem, în gene-ral, în prezenþa ambiguitãþii înliteraturã. E adevãrat, în exer-ciþiul cotidian al unei limbi,ambiguitatea e frecventã, darasta þine de folosirea necontro-latã a vorbirii obiºnuite; e ca ºicum te-ai situa deasupra lim-bajului. Dar în literaturã, cuprecãdere în cea scrisã, primulefect al încleºtãrii superioarecu limba e de a nu lãsa loc nici-unui fel de ambiguitate. În celmai bun caz, ambiguitatea serelevã de la o privire superfi-cialã aruncatã asupra unuiunivers lingvistic concret, pecare încã nu-l cunoaºtem,univers ce, în poezie, se pre-zintã, pe scurt, prin atâteaconotaþii. Oricum, în poezie,dacã existã ambiguitate (i-aºspune, mai degrabã obscuri-tate sau ermetism), aceasta nue niciodatã o greºealã a... sin-taxei!

Revenind, cu cât limbajulpoemului face jocul ambigui-tãþilor ºi anomaliilor semantice,cu atât sintaxa devine mini-malã, iar uneori, discursulpoetic e chiar asintactic. Dacãam compara cu atenþie niºtetexte poetice din secole diferite(de exemplu, Pierre deRonsard – secolul al XVI-lea,Charles Baudelaire – secolul alXIX-lea, Yves Bonnefoy – se-colul al XX-lea), am observacum discursul poetic parcurgedrumul de la o vârstã hipersin-tacticã la o vârstã a minimalis-mului sintactic, ce afecteazã ºipoezia contemporanã, celpuþin pe principalii sãi repre-zentanþi...

eseu


Gheorghe IORGA

Un paradox al poezieimoderne: minimalismul sintactic

•• VViiccttoorr CCuuzzmmeennccoo –– CCeesstt

Tânãra generaþie pierde, dince în ce mai mult, legãturile cugeneraþiile mai vechi ºi cu isto-ria naþionalã. În ultimele de-cenii se resimte o diluare aidentitãþii naþionale ºi a senti-mentului patriotic.

Mult discutatul Centenar alMarii Uniri este o bunã ocaziede a restabili legãturile cu isto-ria ºi de a valorifica aspecteomise în cei 100 de ani care autrecut de la Marea Unire, un ancu profunde reverberaþii în isto-ria noastrã naþionalã.

În luna februarie a anului2017, Direcþia Judeþeanã pentruCulturã Bacãu a iniþiat un proiecteducaþional cu un profund ca-racter social ºi educativ, pro-punându-ºi sã trezeascã do-rinþa tinerilor de a cinsti erois-mul soldaþilor cãzuþi în MareleRãzboi ºi de a preþui jertfastrãbunicilor. Printre parteneriiimplicaþi regãsim specialiºtii dela Complexul Muzeal „IulianAntonescu“ Bacãu, cei aiServiciului Judeþean alArhivelor Naþionale, filialaBacãu ºi, nu în ultimul rând,profesorii de la Inspectoratulªcolar Judeþean Bacãu, subcoordonarea cãruia sunt ºco-lile gimnaziale, liceele ºi cole-giile naþionale din judeþ. Scopulgeneral al parteneriatului îlreprezintã desfãºurarea deproiecte comune, prin abor-darea diferenþiatã a desfã-ºurãrii evenimentelor istorice ºiactivitãþilor nonformale, idealulfiind acela de a educa tinerii învederea promovãrii valorilornaþionale, a sentimentului depatriotism ºi a coeziunii so-ciale, deteriorate din cauzanivelului scãzut de trai ºi ainfluenþei diverºilor factorisocioculturali.

Deºi pe site-urile DirecþieiJudeþene pentru CulturãBacãu ºi pe cel al Inspec-toratului ªcolar JudeþeanBacãu a fost diseminat proiec-tul educaþional cu titlul„Centenarul Unirii. Strãmoºiimei – eroii“, schema Arboreluigenealogic ºi Protocolul decolaborare instituþional, pre-cum ºi informaþii privind activi-tãþile proiectului, fiind, astfel,asigurat accesul tuturor par-tenerilor implicaþi din unitãþilede învãþãmânt preuniversitarale judeþului Bacãu – sur-prinzãtor a fost numãrul redusde participanþi.

Iniþial, ºi-au anunþat partici-parea, prin profesorii coordo-natori, elevii de la ªcolileGimnaziale „Spiru Haret“Bacãu, „George Bacovia“Bacãu, „George Cãlinescu“Oneºti, „George Enescu“Moineºti, Nr. 1 Orbeni, Nr. 1Mãnãstirea-Caºin ºi Bereºti-Tazlãu, precum ºi colegiile

tehnice „Dumitru Mangeron“Bacãu ºi „Gheorghe Asachi“Oneºti. La final, ºcolile dinMoineºti ºi Bereºti-Tazlãu, pre-cum ºi colegiile tehnice nu aumai participat în cadrul proiec-tului, cu toate cã au fost identi-ficate persoanele din instituþiilepartenere care contribuiau lareuºita proiectului ºi a fost res-pectat în totalitate calendarulpropus profesorilor respectivi.

Fiecare elev înscris înproiect a fost încurajat sã aflenumele strãbunicilor eroi par-ticipanþi la Primul RãzboiMondial, rãniþi, dispãruþi saucãzuþi la datorie. Toate aces-tea trebuiau cuprinse într-oCronicã de familie editatã defiecare elev, cu o scurtãdescriere a evoluþiei familiei,începând cu sfârºitul secoluluial XIX-lea/prima jumãtate asecolului al XX-lea ºi pânã înprezent. Prin aceastã cronicãs-a dorit, în special, scoatereaîn evidenþã a informaþiilor per-sonale, referitoare la membriifamiliei care au dat dovadã deeroism pe fronturile din anii1916-1918.

Copiii au avut posibilitateade a identifica ºi colecþionamedalii ºi decoraþii, imagini,scrisori, fotografii sau alteobiecte provenite de pe front.Cu ajutorul noilor tehnologiiinformatice puteau sã sto-cheze amintiri ºi povestiri de labunici ºi strãbunici. Iar încu-nunarea muncii, în viziuneainiþiatorilor, o reprezenta alcã-tuirea unui Arbore genealogical propriei familii.

Implementarea proiectului înºcolile participante, docu-mentarea realizatã de elevi înarhivele proprii, în arhivelepublice, în biblioteci ºi muzee,pe întregul parcurs al semes-trului al II-lea din anul ºcolar2016-2017 ºi al unei mari pãrþidin semestrul I din actualul anºcolar, a avut, într-adevãr, cafinalitate conceperea ºi edi-tarea Cronicii de familie ºi aArborelui genealogic. Câþivadintre elevii (ºi profesorii)împãtimiþi de muza Clio aucolecþionat medalii, fotografii,brevete ºi certificate denaºtere ale strãbunicilor eroi.

Derularea unui asemeneaproiect nu ar fi fost posibilã fãrãsprijinul necondiþionat al profe-sorilor de la ºcolile evidenþiatedin municipiul Bacãu sau de lacele din Oneºti, Orbeni ºiMãnãstirea-Caºin. Cu ajutorulcolegilor muzeografi ºi arhi-viºti, alãturi de toþi profesoriiimplicaþi, proiectul a ajuns înfaza sa finalã, cea a organizãriiunei expoziþii cu cele maireuºite lucrãri concepute deelevii din ciclul gimnazial.

Iar manifestarea are dreptgazdã binevoitoare ComplexulMuzeal „Iulian Antonescu“Bacãu, în aleasã zi de sãrbã-toare, 1 Decembrie 2017.Obiectele tridimensionale,Cronicile de familie ºi Arboriigenealogici sunt expuse pesimeze ºi vor intra, prinpoveºtile ºi legendele desprestrãbunici, în AnulCentenarului.

Pr. Constantin GHERASIM

DDaarruullAu mai rãmas ºapte zile. E din ce în ce mai rece; ºi pe strãzi,

ºi în case, ºi pe chipurile oamenilor. Privesc pe geam stradaîmpopoþonatã în felurite culori, apoi revin la ochelarii lui aburiþiºi la ochii mãrunþi care-mi sfredelesc sufletul. ªtiu! Se apropiesãrbãtorile de iarnã! Nãvãlesc peste noi acele zile când nearuncãm în hãul consumismului, încuviinþaþi cã spiritul gregar neva þine în braþele lui uscate, fãrã sã ne scape în prãpastie. Emomentul acutizãrii unor stãri, altminteri zãcând într-o letargiemolipsitoare, care motiveazã pe unii sã ofere cadouri, pe alþii sãscrie despre daruri continuând teoriile maussiene. Evident, nuînainte de a irosi, intelectuali sau oameni simpli, în faþa vitrinelorsau a standurilor, ore sau chiar zile, orbecãind printre rafturileînþesate cu mãrfuri.

Îmbrãcat cu acelaºi pardesiu negru, pe care-l poartã de anibuni, „all season“, Mihai vrea sã vorbim. Prezenþa lui m-a sur-prins, pentru cã l-am zãrit intrând în bisericã în urmã cu mai binede jumãtate de ceas ºi credeam cã apoi va pleca acasã. „Dacãderanjez, pot sã mai stau afarã. Nu mã grãbesc“, îmi ºopteºte,tuºind în batistã, cu privirea þinuitã parcã de icoanele de dea-supra bibliotecii. ªtiu cã le simte aproape, iar prezenþa lor îitransfigureazã în mod vizibil chipul umbrit de suferinþe, aºa cumpe alþii, probabil, îi desfigureazã privitul la rafturile cu promoþiidin malluri sau supermarketuri.

De obicei, când mã viziteazã, începe sã povesteascã fiedespre greutãþile oamenilor, fie despre unii sau alþii, întâlniþi pestrãzile din cartier. Cu vocea tremurândã, îºi aminteºte o întâm-plare cu arhimandritul Iustin. „Mi-a fost duhovnic, în tinereþe,când mã duceam cu mama la mãnãstire. Am ºi o iconiþã cusemnãtura pãrintelui!“. Când pronunþã numele, apasã pe piept,cu douã degete, aplecând capul spre stânga. Pãzeºte icoana custrãºnicie în buzunarul din dreptul inimii. Mihai nu este bãtrân,deºi pãrul se dezvãluie pe sub ºapcã asemenea zãpezilor de peCeahlãu. A albit în ultimii cinci ani, dupã moartea mamei, pecare a îngropat-o cu ajutorul celor ºase-ºapte vecini de pe scarablocului. A rãmas singur. Iese rar din casã, cât sã mai vizitezebiserica ºi sã spunã o rugãciune în faþa iconostasului. L-amgãsit adesea în faþa icoanei Maicii Domnului. Se roagã cu glasºoptit minute bune. Mereu, vãzându-l, mã cuprinde o compasi-une sorã cu sentimentul zãdãrniciei lucrurilor din aceastã soci-etate. Ce familie minunatã a fost, ce mamã a avut… Mi-arefuzat sprijinul, explicându-mi cã e mulþumit cu ceea ce are.„Cãutaþi familii care au copii necãjiþi, oameni bãtrâni ºi singuri.Eu mã descurc.“ Ba chiar îmi dã de înþeles cã ar vrea sã maidãruiascã. Nu icoane, pentru cã le-a împãrþit pe toate cu urmã-toarea rugãminte: „Sã vã amintiþi de mama!“ Acum ar vrea sãdoneze pendulul din sufragerie. M-a lãmurit cã timpul lui nu semai potriveºte cu cel al lumii în care trãieºte.

ªi mã roagã sã-i fac o favoare. Nu pentru el, ci pentru un vãr.Îmi dã amãnunte, îmi explicã situaþia. Vorbeºte calm,accentueazã unele detalii despre viaþa grea. Ruda respectivã ecam de o vârstã, om gospodar, cãci a fost patron cândva. Ba îmimenþioneazã la sfârºitul prezentãrii, a fost ºi ºofer. Adicã ar faceorice sã se poatã angaja. Are familie numeroasã ºi se descurcãanevoios. Acum îl vãd pe Mihai nu ca pe acel om modest, rugã-tor, ci ca pe un veritabil promotor al milosteniei. „Hai sã facem otreabã bunã, durabilã. Hai sã facem o faptã bunã adevãratã. Haisã fim creºtini de sãrbãtori!“ ar fi mesajul lui. De ce nu a venitruda respectivã? Mã duce gândul, însã nu apuc sã-mi zic pã-rerea. Mihai ºtie ce vrea sau ce înseamnã bucuria sãrbãtorii.Într-o lume suferind de impotenþã festivã, existã cadouri care nupot fi refuzate. Iar Mihai ºtie unul dintre acestea. Îi promit cã osã fac tot ce îmi stã în putinþã sã-l ajut. Mi-a zâmbit fericit, mi-amulþumit ºi a ieºit. L-am urmãrit cum pleacã, pãºind apãsat, deparcã ar vrea ca urma paºilor sã rãmânã înscrisã acolo, înzãpadã, pentru totdeauna. Sã vãd ºi mâine cã el a fost pe aici.

Asta a fost ieri. Astãzi, e ajunul Crãciunului, iar eu am urcatla apartamentul 39. Pentru Mihai a început Crãciunul. Dincolode sticlã, de vitrine ºi de oameni.

ateneu


•• DDiioonniiss PPuuººccuuþþãã –– CCoommppoozz ii þþ iieePPrreemmiiuull PPrr iimmããrr iiee ii mmuunniicc iipp iiuu lluu ii CChhiiºº iinnããuu

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Strãmoºii mei – eroii

ateneu


Din câte se pare, informaþiileºi cãrþile despre România,oferite de strãinii care au petre-cut ocazional sau au zãbovitmai mult timp în þara noastrã,sunt inepuizabile. Dacã spresfârºitul secolului al XVIII-lea ºiînceputul celui de-al XIX-lea ausosit în Principatele Românerefugiaþi francezi (un prim valdupã 1789, apoi, dupã 1815),tot în cursul acelui secol a exis-tat moda ca în marile familiiboiereºti sã se afle profesori ºiguvernante strãine care se ocu-pau de educaþia ºi învãþarealimbilor strãine de cãtreodraslele boiereºti. Mulþi astfelde dascãli s-au stabilit definitivaici, dând la ivealã volume deimpresii, care, evident, se citesccu interes. În sfârºit, multe din-tre aceste volume au fost repu-blicate la diverse edituri.Bunãoarã, Humanitas a dat laivealã în colecþia Vintage peRichard Kunisch, PatrickO’Brien, James William Ozanne,Maude Rea Parkinson, JamesO’Noyes, Paul Morand. De astãdatã, avem în faþa noastrãcartea canadiencei EthelGreening Pantazzi* (1880 -1961), care printr-o întâmplarefericitã devine soþia comandoru-lui de marinã Vasile Pantazzi (n.1871, Basile, în carte B.), încâtEthel mãrturiseºte: „Cât de ne-aºteptatã este viaþa! Cine ºi-ar fiputut închipui, când am plecatîn acea lungã cãlãtorie în jurullumii, cã B. în colþul lui de lume,departe de Canada, pornea ºi ella drum? Câte sute de detalii,aparent triviale, par sã fi lucratpentru a face sã ne încruciºãmdrumurile la Cairo!“ (p. 98). SpreHong Kong au cãlãtorit îm-preunã, se despart, apoi s-aureîntâlnit la Tokio, iar unvizionar negru le-a prezis cãsã-toria, încât Ethel mãrturiseºte:„Îi spun mereu lui B. cã mãflatez singurã cã am fost atât deinspiratã sã mã nasc în Canadaºi sã mã mãrit aici“ (p. 90).Impresiile despre România suntreunite într-o carte apãrutã în1921, ca urmare a unei ºederide un deceniu (1909 - 1919),volum segmentat în douã pãrþi:Lumini, ce conþine 13 capitole,ºi Umbre, ce însumeazã 12capitole. Provenind dintr-o fami-lie de emigranþi englezi înCanada, Ethel Greening se vaacomoda rapid cu viaþa dinRomânia, fiind întrucâtva intere-satã de istoria noastrã „ o insulãde latinitate într-o mare slavã“(p. 22), îi descrie pe români dinpunct de vedere fizic, benefici-azã de ospitalitatea lor („aceas-ta fiind, cred, un obicei turcesc“,p. 26), îi invocã pe ªtefan celMare (întors dintr-o bãtãlie fãrãa fi învingãtor, nu este primit demama sa, fãrã a se menþionalegenda istoricã a lui D.Bolintineanu), Mihai Viteazul(capul voievodului este depus laMãnãstirea Dealu), domniilefanariote. Aºadar, nu ºtim cestudii fãcuse Ethel Greening,dar din scriitura acestor note,din emiterea unor judecãþi devaloare ºi a unor comparaþii cupictorii renascentiºti Murillo ºiFra Angelico, din consideraþiileasupra celor vãzute înRomânia, înclinãm sã credem

cã autoarea avea o bunã edu-caþie ºi instrucþie ºcolarã, iardupã cum reiese de la paginile22 ºi 218, vorbea ºi franceza.La Odessa deprinde puþin rusã.Fire sensibilã, sociabilã, se inte-greazã perfect în societateaoraºului Galaþi, localitate în careºi-a petrecut primii ºapte ani aiºederii în România, deprinde,deºi cu greºeli, sã vorbeascãromâneºte, este interesatã detradiþiile ºi obiceiurile româneºtide nuntã, de botez, de înmor-mântare, ºi crede cã, de pildã,coliva dateazã din vremeadacilor. Noteazã felul cum sesãrbãtorea Crãciunul ºi AnulNou, Boboteaza ºi scoatereaSfintei Cruci din Dunãre. Nusunt omise zilele Babelor ºireminiscenþele magice printreoamenii din popor. Urcând labordul monitorului LascãrCatargiu condus de B., remar-cã politeþea ºi bunãtateaechipajului, alcãtuit din oamenidin popor. Trecând prin Cahul,face observaþii asupra localitãþiiºi a componenþei etnice a popu-laþiei, la fel la Sulina. La Galaþi(„Galaþii au un farmec aparte“,p. 87) este impresionatã de bi-serica „Sfânta Vineri“, deºi rasãºi refãcutã, aici pãstrându-se oicoanã fãcãtoare de minuni, debaia turceascã, apreciatã ºi deB. („deºi este foarte plimbat ºicosmopolit“). Se deplaseazã înexcursii în diverse localitãþi dinþarã. Cãlãtoreºte pe Dunãre dela Budapesta la Galaþi, remar-când Turnu-Severin „cel maifrumos oraº de pe aceastã rutã“(p. 99). Petrece un Crãciun laun conac de lângã Tecuci,aminteºte de Jean Crissoveloni,mare proprietar în Ghidigeni, ºieste contrariatã de opulenþa re-ºedinþelor boiereºti, în contrastcu sãrãcia ºi ignoranþa celeilaltepãrþi a populaþiei din România(p. 101). În fine, remarcã uni-tatea limbii române. Pãtrunde înelita societãþii româneºti, sebucurã de prietenia prinþeseiCantacuzino, este invitatã laCurtea regalã, Carmen Sylvavorbindu-i într-o „englezã încân-tãtoare“. Constatã viaþa scumpãdin Bucureºti, îl citeazã pe scri-itorul american Saltus careremarcase cã în Bucureºti mân-carea este mai scumpã decât laMadrid, explicabil prin rafina-mentul culinar. Nu îi scapã fru-museþea ºi eleganþa femeilor,care puneau accentul pe toaletechiar dacã aveau locuinþe mo-deste. Temperamental, româniisunt apropiaþi de italieni, lereproºeazã lipsa activitãþilor fi-zice; în schimb, au pasiuneacãlãtoriilor „dar preferã sã seîndrepte cãtre Vest“ (p. 91).Printre atracþiile bucureºtene senumãrã opera, concertele,expoziþiile de artã, serile muzi-cale. Îi menþioneazã pe NicolaieGrigorescu, Ioan Kalinderu,Anastase Simu; în sfârºit, esteamintit Tezaurul de la Pietroasa,a cãrui primã descriere ºtiinþificãeste fãcutã de AlexandruOdobescu. În România, EthelGreening îi naºte pe cei doicopii: Barbu Victor Gordon(1912 - ?) ºi Sybil Oltea Yvonne(1914 - 1983). Este vizitatã desora mezinã Constance. Începrãzboaiele balcanice, dupã

Sarajevo începe MareleRãzboi. Moartea lui Carol I(dupã 50 de ani de domnie, p.122, de fapt, 48 de ani), oimpresioneazã: „Un sfârºit trag-ic pentru o viaþã de strãduinþecontinue!“ (p. 122), urmatã de areginei Carmen Sylva, încheie oepocã, dar deschide o nouãetapã, când Ferdinandhotãrãºte sã lupte alãturi deAntanta. Însã Ethel GreeningPantazzi este scepticã în pri-vinþa României: „Tare mã temcã România nu va fi în poziþiade a ajuta efectiv ºi cã se poatedovedi un lanþ prins depicioarele Aliaþilor“ (p. 159).Curând, armata românã se con-fruntã cu primele eºecuri, ofi-cialitãþile, guvernul, familiaregalã pãrãsesc Capitala, careeste ocupatã de armata ger-manã, încât lipsurile ºi nesigu-ranþa vieþii se accentueazã.Capitala este bombardatã deaviaþia germanã, circulauzvonuri teribile despre represali-ile puse la cale de cãtre ger-mani asupra populaþiei civile, iarperspectiva unei ierni grele vaaccentua suferinþa oamenilor.Plecarea lui B. la Odessa, laînceput privitã favorabil, vacunoaºte multe peripeþii,datorate, în parte, revoluþieiruse a cãrei influenþã se va rãs-frânge ºi asupra soldaþilorromâni, care protestau contraregelui Ferdinand ºi a ofiþerilor.Sosirea lui Rakovski la Odessasporeºte angoasa locuitorilor.Viaþa devenise extrem descumpã, banii, bijuteriile seascundeau, B. este ridicat debolºevici, iar dupã ce-l viziteazãla închisoare, Ethel scrie:„Suntem atât de afundaþi în mi-zerie ºi suferinþã, încât orizontulnostru se limiteazã la urmã-toarele câteva ore“ (p. 231). Însfârºit, sosirea la Odessa aofiþerului canadian Boyle con-tribuie la aducerea în þarã a uneipãrþi din tezaurul depus laMoscova ºi la salvarea lui B.Ulterior, colonelul Boyle a încer-

cat, fãrã succes, sã o aducã înRomânia pe þarina MariaFeodorovna, mama lui NicolaeII. Dupã multe întâmplãri nepre-vãzute, Ethel revine la Galaþiunde constatã cu insatisfacþielipsurile, distrugerile ºi stareaprecarã a oamenilor, iar despregermani scrie: „Rapacitatea cucare au pus mâna pe bogãþiileRomâniei este o dovadã a lipseituturor celor necesare în propri-ile lor case“ (p. 282). În pofidadificultãþilor, Galaþiul rãmãseseun oraº ospitalier, apreciat caatare de Ethel. Trece prin Iaºi,apoi revine în Bucureºti, înlocuinþa lor, pe care o gãsescîntr-o stare deplorabilã, avariatãºi degradatã. Plecarea la Paris,unde B. este numit într-ocomisie a Tratatului de Pace,încheie un volum captivant cese citeºte cu interes. In extre-mis, semnalãm la pagina 162cã acele patru versuri desprecare se scrie în subsolul paginiicã sunt din poezia Noi deGeorge Coºbuc, sunt, de fapt,de Octavian Goga. Setul defotografii de epocã completeazão restituire necesarã.

O a doua carte consacratãRomâniei aparþine conteluiCharles de Saint-Aulaire**,diplomat francez care a stat înþara noastrã în anii PrimuluiRãzboi Mondial (1916-1920).Dintr-o notã asupra ediþiei aflãmcã iniþial volumul a apãrut în2003 sub titlul de Confesiunileunui bãtrân diplomat. Actualultitlu ºi subtitlul aparþin editurii. Înceea ce priveºte ediþia de faþã,cartea beneficiazã de Intro-ducerea dlui Mihai Dim. Sturdzaºi este structuratã în opt capi-tole ºi o anexã. Introducereaeste, aºadar, o utilã trecere înrevistã a vieþii ºi activitãþii con-telui de Saint-Aulaire (1866-1954), diplomat de carierã,aparþinând unei vechi familiifranceze din secolul al XV-lea,din Bretania, stabilitã, ulterior,în Périgord. Dupã studii solide,

Saint-Aulaire este admis înMinisterul de Externe francez,manifestându-ºi antipatia faþãde Germania, asupra cãreiadorea o revanºã, dupã eºeculFranþei din 1871, ºi îndeplineºtemisiuni diplomatice în diverseþãri din America Latinã, înEuropa ºi în Nordul Africii. Înfine, în mai 1916 este numitambasador la Bucureºtiînlocuindu-l pe Jean CamilleBlondel, care rãmâne înRomânia. Relevant e faptul cãSaint-Aulaire este autorul unorbiografii – Richelieu, Talleyrand,Mazarin – ºi al unor cronicipolitice, totodatã stabilind, camai târziu Alain Besançon, oparalelã între nazismul germanºi comunismul sovietic. Deºiapãrute în 1953, aceste memo-rii ale contelui de Saint-Aulaireajung în România destul detârziu, fapt ce l-a determinat peMihai Dim. Sturdza sã scriespre finalul Introducerii sale:„Bineînþeles, autoritãþile comu-niste nu aveau niciun interes sãaducã în atenþia publiculuiromân apariþia unei cãrþi caredovedea nu numai talentul,erudiþia, stilul remarcabil alautorului unei cronici atât de viiºi de pãtrunzãtoare a vremurilorprin care trecuse, dar careexplica ºi rolul nefast al Rusiei –fie ea imperialã sau bolºevicã –într-unul din momentele demare încercare ale istoriei noas-tre“. Aºadar, Saint-Aulaire estenumit ambasador al Franþei laBucureºti, cu misiunea de ascoate România din tabãraPuterilor Centrale, sã o menþinãîn neutralitate sau sã o ali-peascã Antantei. Sunt dezbã-tute astfel chestiuni politice deculise ºi militare, unde nu erauexcluse incompetenþa ºi nepri-ceperea. Saloanele eliteifranceze erau dominate deAnna de Noailles ºi ElenaVãcãrescu, ambele de origineromânã. În sfârºit, pentru aajunge la Bucureºti i-a trebuit luiSaint-Aulaire un ocol de 50 dezile, traversând mai multe þãri,fãcând consideraþii asupraGermaniei (pp. 46-47) ºi aRusiei („La Tornio, oraº lagraniþa Finlandei, la marelenostru aliat, þarul tuturorRusiilor, am fost primiþi caîntr-o þarã duºmanã“, p. 47).Cercetarea paºapoartelor, lipsapoliteþii, controlarea bagajelor,toate i-au displãcut: „Cu cre-dinþa ce o avusesem în alianþaruseascã, sufeream cumplit. Mãconsideram prost rãsplãtit pen-tru serviciile ce-i adusesem, nufãrã oarecare risc, în timpul mi-siunii mele la Viena“ (p. 47).Luând parte la un prânz oferitde ambasadorul MauricePaléologue, la care participau ºi

Ionel SAVITESCU

Cãlãtori ºi diplomaþi strãinidespre România


ateneu

doi miniºtri ruºi, Saint-Aulaireaflã cã Rusia profitã de slãbiciu-nea Aliaþilor ºi le smulsesepromisiunea de a-i daConstantinopolul ºi sã anexezeRomânia, iar mai la vale, Saint -Aulaire scrie: „Am întrezãritprimul indiciu al unui plan secretde împãrþire a României, nego-ciat în plin rãzboi între statele –majore rus ºi german“ (p. 95),deºi cele douã þãri se aflau înalianþe diferite. În sfârºit,sosirea în România l-a uimit:deºi þarã aflatã într-o tabãrãrivalã, Saint-Aulaire este primitca un aliat, prieten, frate. Secântã Marseilleza, toatã lumeavorbea bine limba Franþei:„Niciodatã, nici la antipozi num-am simþit atât de strãin ca înRusia. Niciodatã, nici în Franþa,nu am respirat atâta dragostepentru Franþa ca în familiaacestui ºef al unei gãri mici dinRomânia, al cãrei nume nici numi-l mai amintesc.“ (p. 51). Întâl-nirile cu Ion C. Brãtianu, discuþiilepurtate îi confirmã ºi îi întãrescconvingerea lui Saint-Aulaire cãpremierul român este „unul din-tre cei mai mari oameni de statai generaþiei sale, mai maredecât «cei trei mari» Wilson,Lloyd George ºi Clemanceau.Nimic mai firesc: þãrilor mici lesunt sortiþi oameni mari“ (pp.54-55). Din pãcate, în 1927,þara a pierdut pe doi dintre fãuri-torii României Mari: regeleFerdinand cel Loial ºi Ion C.Brãtianu. Tot în 1927 s-a stinssavantul Vasile Pârvan.Intrarea României în rãzboi – 27august 1916 – de parteaAntantei cu toatã împotrivirea luiMarghiloman ºi a lui P. P. Carp,care le ureazã sã fie învinºi,determinã reacþii furibunde întabãra Puterilor Centrale, iarcurând Capitala este atacatã detrupele germane, ocazie de aconstata inexistenþa aviaþieiromâne, deºi câþiva pionieri aiaviaþiei mondiale (Vuia, Coandãºi Vlaicu) erau români. Turtucaia(24 august - 6 septembrie 1916)este un Charleroi românesc.În fine, sosirea Misiunii MilitareFranceze conduse de generalulBerthelot redã încredereaarmatei române. Ruºii trimit ºi eio misiune militarã condusã degeneralul Belaev, cu scopul dea împiedica „reuºita misiuniifranceze“ (p. 93). OcupareaBucureºtiului de cãtreMackensen (6 decembrie 1916)a determinat un mare exod laIaºi, oraº ce devine o capitalãsupraaglomeratã ce se confrun-tã cu dificultãþi sporite ºi cu oiarnã extrem de asprã: „ Nici oaltã þarã beligerantã nu acunoscut în acelaºi timp, caRomânia, foamea, frigul , tifos-ul, ocupaþia – dubla ocupaþie:aceea a duºmanului, neamþul,ºi aceea mai înfricoºãtoare afalsului aliat, rusul“ (p. 103).Surprinde faptul cã trupele ger-mane au îngropat substanþetoxice care puteau afecta oriceformã de viaþã. Însã desprecorectitudinea lui Mackensenaflãm numai cuvinte de laudãdin amintirile lui Constantin C.Giurescu ºi ale SabineiCantacuzino. La Iaºi, Saint-Aulaire constatã comportamen-tul ruºilor „ºi mai brutal decât

duºmanul“ (p. 104). Materialelesanitare ºi acelea destinatearmatei române trimise de Aliaþierau reþinute de trupele ruseºti.În fiece dimineaþã se ridicau depe strãzile Iaºiului cadavrelecelor decedaþi din cauza geruluinãprasnic. În pofida acestor difi-cultãþi extreme, Regina Mariase remarca prin devotamentulcu care îi îngrijea pe soldaþiirãniþi din spitale: „Regina Mariaa intrat în rãzboi aºa cum seintrã în cinul cãlugãresc. S-aclaustrat, renunþând la tot ceera lumesc pentru mântuireaþãrii ei, a dinastiei ei, ºi acauzelor sacre care îi uneauatunci pe Aliaþi“ (p. 157).Incredibil, soldaþii ruºi au acla-mat-o pe Regina Maria: „Ah!Dacã am fi avut o împãrãteasãca tine, am fi pãstrat-o ºi am fimurit pentru ea“ (p. 160).Mizeria ºi suferinþa locuitorilordin Iaºi contrastau cu opulenþaîn care trãia armata rusã, maiprietenoasã cu inamicul germandecât cu aliatul român. Totuºi,Saint-Aulaire va observa înprimãvara anului 1917 blân-deþea soldaþilor ruºi încartiruiþiîn satele româneºti (p. 135).Vara anului 1917 a adus schim-bãri pe frontul din Moldova, ger-manii fiind învinºi la Mãrãºeºti,Mãrãºti ºi Oituz, dar nu e maipuþin adevãrat cã armata româ-nã se confrunta cu spectrul foa-metei ºi al tifosului. Germaniadorea detronarea lui Ferdinandºi înscãunarea unuia dintre fiiiîmpãratului german. Chestiu-nea tezaurului românesc trans-ferat în Rusia ºi plecarea de pefront a prinþului Carol pentru ase cãsãtori cu Zizi Lambrino laOdessa sunt dezbãtute tan-genþial. În sfârºit, încheiereapãcii defavorabile de laBucureºti cu Germania, ultimeleluni de rãzboi, situaþia dis-trugerii Bucureºtiului ºi Scri-soarea reginei Maria cãtrecomitetul de iniþiativã pentrusãrbãtorirea contelui de Saint-Aulaire încheie un volum deexcepþie. In extremis, sem-nalãm cã anul de naºtere al luiAnne Noailles este 1876, nu1867 (p. 40), iar la pagina 52anul naºterii lui Take Ionescueste 1858, nu 1852.

______________

* ETHEL GREENING PANTAZZI,România în lumini ºi umbre(1909-1919). Traducere dinenglezã de ConstantinArdeleanu ºi Gabriela Debita.Cuvânt-înainte, note ºi comen-tarii de Constantin Ardeleanu,Ed. „Humanitas“, 2015, 306 p.

** CONTELE DE SAINT -AULAIRE, ÎNSEMNÃRILEUNUI DIPLOMAT DEALTÃDATÃ ÎN ROMÂNIA(1916-1920). Traducere dinfrancezã de Ileana Sturdza.Introducere ºi note de MihaiDim. Sturdza, ediþia a II-a,revãzutã ºi adãugitã, Ed.„Humanitas“, 2016, 282 p.

Deºi titlul face clar trimitere la „Fericirile“din Noul Testament, „Fericit cel care“(Bacãu, Ed. „Ateneul scriitorilor“, 2017), ceamai recentã carte a scriitorului CalistratCostin, preºedintele filialei Bacãu a UniuniiScriitorilor din România, nu e o carte reli-gioasã, însã sunt câteva texte în careautorul se revoltã ºi pare cã se rãzboieºtecu însuºi Dumnezeu. Lupta existenþialãpoetul o îmbracã în haina scepticismului. ªiîn acest volum de poezii, ca ºi în preceden-tele, Calistrat Costin abordeazã teme grave,bravând prin sarcasm ºi autoironie. Este unpoet aparte, care poate induce în eroare lao lecturã grãbitã. S-ar putea sã parã facil,deºi nu este deloc. Pe unii cititori s-ar puteasã-i intrige caracterul antipoetic al unor frag-mente, dar antilirismul este asumat cuinteligenþã. Calistrat Costin scrie o poeziecare se poate citi ºi înþelege doar în cheieteatral-dramaticã, discursul sãu caracte-rizându-se printr-o retoricã puternicã.Versurile au o sonoritate deosebitã. Suntbine dozate elementele declamative,amintind astfel cã poetul a avut în trecut olegãturã foarte strânsã cu teatrul: a fost operioadã director al Teatrului Municipal„Bacovia“, este coautor al poemului drama-tic „Legãmânt de eternã neuitare!“ ºi a scrisscenarii pentru teatru.

„Fericit cel care“ se deschide cu versuridiafane, sensibile, de notaþie, dar ºi refle-xive, scrise în stil haiku: „Câinele meu drag,/ºi când era pe moarte/ dãdea din coadã,/mã privea cu ochi blânzi/ rugându-mã sã-lalint“. Încã de la acest grupaj, intitulat sim-bolic „Amãgiri“, facem cunoºtinþã cu pro-blemele de conºtiinþã ºi frãmântãrile poetu-lui, evidenþiindu-se cele despre trecereainexorabilã a timpului.

Atent la mersul lumii contemporane,având nu doar suficiente, ci prea multemotive de dezamãgire, poetul reflecteazã cuamar: „cât despre nebunie –/ un dram denãucealã n-are ce strica,/ prea multã lucidi-tate te face/ de douã ori mai nefericit“. Seschimbã registrele, autorul trecând, înacelaºi text, de la poezia filozoficã la cea cunuanþe dark & suprarealistã: „La nunta lorn-a cãzut nicio stea,/ din trupuri sedesprindeau prunci/ plutitori pestemorminte,/ plânsul se auzea cântec, mirii/fericiþi disperau ca-n basme,/ viaþa lumiimeritã foarte puþin“, apoi continuã, realist,apelând la întrebãri retorice ºi exprimãriaxiomatice ºi/sau aforistice: „Ce vrea sã-n-semne/ a trãi pentru a muri?“; „Sfârºitul vine/mai devreme, mai târziu,/ ca ºi-nceputul...“

Aº risca o comparaþie cu un termen mu-zical: Calistrat Costin a scris aceastã carteparcã mereu urmãrind contrapunctul.Dualitatea se manifestã în permanenþã,poetului plãcându-i sã împleteascã spiritulgrav cu ludicul, limbajul colocvial cu livres-cul, firescul cu paradoxul. Într-unul dintrecele mai puternice poeme, „Elogii nebunieiînþelepte“, cu care, de altfel, se încheiecartea, Calistrat Costin reuºeºte o sintezã acontrariilor, a definirii plinului prin gol ºiviceversa: „Nebunia îi rãtãcirea minþii careminte trebuie sã existe - / ca sã ai ce rãtãci– ºi-o atât de fermecãtoare rãtãcire/ diniadul vieþii acesteia, care iad existã ºi el, tre-buie,/ altfel n-ar fi de conceput paradisul!“Magister dixit!

Violeta SAVU

•• VViicceennþþ iiuu AAddrr iiaann VVâânnããuu –– RRii ttmm ºº ii ssppaaþþ iiuu

Calistrat Costin

Fericit cel care

• autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi • autori ºi cãrþi •

ateneu


Platon este marele favorit alzeilor, cel mai norocos dintrepãmântenii cu har întru filosofie.S-a ivit în lume ºi a trãit între doiuriaºi: Socrate ºi Aristotel.Primul l-a povãþuit, pe celãlalt l-aîndrumat. Academia platonicã,înfiinþatã (387 î. H.) într-o grã-dinã din apropierea Atenei,despre care se spune cã ar fiaparþinut eroului mitologicAkademos, a cutremurat frumosspiritele, a oferit civilizaþiei mon-diale o paradigmã în care spiritulpreþuieºte libertatea ca pe darulcel mai grozav care le-a fostoferit muritorilor. Sufletul adoles-centin plin de idealuri mi-a fostvrãjit mai întâi de gândul luiPlaton, din „Republica“ (Platon,Opere V, Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1986,473.a, p. 266): „Dacã filosofii nuvor domni în cetãþi ori cei ce suntnumiþi acum regi ºi stãpâni nuvor filosofa autentic ºi adecvat,dacã acestea douã – puterea ºifilosofia – n-ar ajunge sã coin-cidã ºi dacã numeroasele firicare acum se îndreaptã sprevreuna dintre ele, dar nu ºi sprecealaltã, nu vor fi oprite/sã pro-cedeze astfel/, nu va încãpeacontenirea relelor […], pentrucetãþi ºi neamul omenesc…“

M-am lãsat multã vremesedus de caracterizarea for-melor guvernãrii schiþate dePlaton – aristocraþia, timocraþia,oligarhia, democraþia –, de argu-mentele sale. Am aplaudat spiri-tul guvernãrii de tip aristocratic,potrivit cãruia atâta vreme câtconducãtorii nu vor fi filosofi, ºifilosofii nu vor fi conducãtori,nenorocirile nu vor evada dinviaþa statului ºi a oamenilor. Num-a atras în mrejele saleguvernarea timocraticã, arãzboinicilor, dar nici cea oli-garhicã, întrucât, argumentaPlaton, bogaþii vor încerca sãdevinã tot mai bogaþi, în vremece sãracii ar putea ajunge ºi maipauperi. Democraþia, desprecare credeam cã este alfa ºiomega fiinþãrii unui stat, era

privitã de Platon ca un copil aloligarhiei, întrucât majoritatea,needucatã, îºi va alege con-ducãtori care nu vor acorda pri-oritate intereselor sale. Tirania,descrisã ca o democraþie dege-neratã, m-a dezamãgit. Admi-rându-l aproape necondiþionatpe Platon, m-au asediat îndo-ielile din perspectiva modului încare percepeam democraþia.Dar m-a prins de guler un aver-tisment pe care ConstantinNoica l-a dat unora dintre cititori,în „Cuvânt prevenitor“ la„Republica“ (p. 16): „Sã nuciteascã Republica lui Platondacã nu o poate citi bine, ºi s-olase altor veacuri, care nu vormai sta sã judece operele maridupã mizeria proprie“. Mi-amspus atunci, adolescentul demine, cã trebuie sã-mi sporescrezervele de pesimism raportatela gândul platonician care-mispune cã democraþia este unadintre cele mai grave forme deguvernare. Am început sã cautadversari platonicieni. KarlPopper a fost unul dintre ei:„Cum putem organiza statul sauguvernul, în aºa fel încât chiar ºiconducãtorii rãi sã nu producãmari prejudicii? Rãspunsul laaceastã întrebare este demo-craþia, care ne permite sã schim-bãm o guvernare fãrã vãrsare desânge“ (Karl Popper, KonradLorenz, „Viitorul este deschis…“,Editura Trei, 1977, p. 123). El neaminteºte ºi sinteza lui Churchill:„Democraþia este cea maiproastã formã de guvernare – cu

excepþia tuturor celorlalte careau fost încercate“(ibidem). ªi,pentru a fi ºi mai convingãtor,filosoful englez de origine austri-acã aruncã sãgeþi cãtre„Republica“ idealã a lui Platon:„Dacã aspiri cãtre o societateperfectã, atunci vei fi cu certitu-dine un adversar al democraþiei.Iar rezultatul nu va fi cu nimicmai bun. Politica înseamnãalegerea rãului celui mai mic“(ibidem). Argumentul popperianeste seducãtor. Aristotel, elevullui Platon, ar afirma cu siguranþãfaptul cã, logic, este ºi corect for-mulat. Încercând sã-l apãr pePlaton, reamintesc faptul cã eltocmai asta sugera, uneori:democraþiile nu-ºi pot desemnaîntotdeauna conducãtorii care sãreprezinte „rãul cel mai mic“. SirKarl Raimund Popper m-a privitcondescendent ºi mi-a reamintitcã trebuie sã fiu atent la nuanþe,chiar dacã îmi asum, de princi-piu, rolul de apãrãtor al luiPlaton. Democraþia, a repetat el,„ne permite sã schimbãm oguvernare fãrã vãrsare desânge“. Apoi, persuasiv, a sinte-tizat: „Democraþiile noastre occi-dentale sunt cele mai drepteorânduiri sociale care au existatpânã în prezent în istorie; supe-rioritatea lor este determinatã defaptul cã sunt cele mai mariiubitoare de reformã ºi cele maiautocritice forme de societate“(ibidem, p. 124).

Fãrã tonul grav al lui KarlPopper, istoricul/scriitorul ArnoldJoseph Toynbee îºi construieºte

reduta împotriva guvernãrii ide-ale de tip platonician, în careeste de dorit ca filosofii sã fieconducãtori ºi conducãtorii,filosofi, sintetizând-o într-un dis-curs cuceritor: „Filosoful submasca unui rege“ (Arnold J.Toynbee, „Studiu asupra isto-riei“, sintezã a volumelor I-VI,Humanitas, 1997, pp. 718-723).El crede cã „propunerea luiPlaton este greu de acceptatpentru laici – fie ei regi sau sim-pli oameni de rând“, dar „ºi maigreu de acceptat pentru filosofi“.Apoi întreabã retoric: „Oare þelulcel mai înalt al filosofilor nu esteînsãºi detaºarea de viaþã?“Atunci cum am putem crede cãun filosof ar putea deveni unconducãtor care va fi împovãratde grijile cetãþii? Cealaltã al-ternativã – regele sã devinãfilosof – mai ispititoare, pentruunii, s-a dovedit a fi ºi ea fali-mentarã. „Nu mai puþin de trei oriîn viaþa lui, Platon, ziceToynbee, de bunãvoie, deºi cuvizibilã stingherire, a consimþitsã-ºi pãrãseascã adãpostul sãuatic ºi sã treacã marea spreSiracuza, cu nãdejdea cã vaizbuti sã-l convingã pe un despotsicilian sã accepte concepþiilefilosofului atenian în ceea cepriveºte îndatoririle unui princi-pe“. Istoria a consemnat eºeculdemersului lui Platon. Dionisosal Siciliei a început domnia catiran ºi a sfârºit ca pirat…Istoricul englez oferã ºi alteexemple: Marcus Aurelius ºiAºoka. Împãratul roman esteasociat filosofiei stoice, în vreme

ce pe Aºoka, mare conducãtoral Imperiului Maurya, îl aflãmprintre cele mai importante per-sonalitãþi ale cugetãrii budiste.Numai cã, scrie Toynbee, „rea-lizãrile lor au pierit odatã cu ei“.Opera lui Marcus Aurelius a fostprãbuºitã de succesorul pe careneinspirat l-a desemnat, ImperiulMaurya s-a prãbuºit la primaloviturã pe care a încercat-o unuzurpator. Pentru a argumentaeºecul regelui-filosof, Toynbeeciteazã din „Principele“ luiMachiavelli: „...este nevoie sã fiiatât de bine pregãtit pentru toateîmprejurãrile, încât, atunci cândpãrerile lor se schimbã, sã aidestulã putere sã le faci sãcreadã mai departe cu sila“.Regele-filosof al lui Platon nu arfi putut cocheta cu sila. „Prinasemenea cuvinte brutale,Machiavelli introduce o trãsãturãsinistrã în strategia regelui-filosof, trãsãturã pe care Platon,discret, o þinuse în penumbrã.Dacã regele-filosof socoteºte cãnu poate s-o ducã mai departeprin vraja gândirii, el îºi va da lao parte filosofia ºi va trage sabia.Pânã ºi Marcus Aurelius (filoso-ful; n.n., I. F.) s-a folosit de sabieîmpotriva creºtinilor“ (ibidem).Care sã fie cauza eºecului visu-lui platonician al conducãtoruluifilosof ºi al filosofului conducã-tor? „De fapt, adaugã Toynbee,regele-filosof este osândit eºe-cului prin simplul fapt cã el se vafi strãduit sã împreune într-o sin-gurã fiinþã douã firi cu totuldeosebite. Filosoful se compro-mite pe sine cãutând sã seaventureze în domeniul de con-strângere rezervat regelui. ªiinvers: regele se compromitecând vrea sã punã piciorul înaria de activitate a filosofului,care este un domeniu al contem-plaþiei dezbãrate de orice patimi[…] Regele-filosof este silit sã-ºimãrturiseascã eºecul în clipa încare trage sabia ºi se prefaceastfel într-un «mânuitor cusabia», pânã atunci înveºmântatîn straie de împrumut“…

Ion FERCU

Filosoful ºi Cetatea (I)

Sigur cã ceva ºtiam despre aforism(formã concisã, expresivã; sentinþã careconþine un sens adânc, sintetizat de raþiuneºi confirmat de experienþã), dar nu puteampresupune cã un oraº de cca 40.000 delocuitori poate fi aºezat sub semnul unuiFestival Internaþional al Aforismului; fiinddrumul cel mai scurt de la idee la expresie,îl parcurge ºi prin intermediul metaforei ºi aldecupajului imagistic.

Prietenul nostru de profesie ºi de comu-nitate literarã, energicul ºi inteligentulVasile Ghica, a avut puterea de a propagamolima aforismului în tot oraºul luiCostache Conachi, cel mai mare poetînainte de Alecsandri. Proiectãm în glumanoastrã toatã admiraþia pentru un profesor-scriitor care a putut convoca energiile ºiforþele publice pentru un asemenea eveni-ment, la care au participat invitaþi din Italia,Canada, Liban, Republica Moldova ºi dinmulte centre din þarã, îndrãgostiþi deaceastã formã literarã. Am participat trãindun sentiment indecis (din moment ce –cum se ºtie – aforismul e un enunþ concis,frumos, dar concentrat) întrebându-mãcum vor face tecucenii program. Am ajunsla ªcoala Gimnazialã „Iorgu Iordan“, unde,într-o salã aproape paradiziacã, o profe-soarã de românã a dirijat elevii pe o micãscenã sã îºi prezinte comentariile ladiverse aforisme, având confecþionate, înprealabil, ºi niºte panouri cu imagini ºicuvinte generale din aforismul ales. La unmoment dat, au alternat succesiunea astacu o scenetã, cu muzicã la chitarã ºi con-curs de întrebãri-rãspunsuri. Am fost atât

de impresionat, încât am uitat cã ºcoalaavea un nume ilustru ºi am propus sã secheme ªcoala Cãutãtorilor de Perle înLimba Românã; aºa de expresive erauaforismele alese de elevi. De altfel, insti-tuþiile din oraº/municipiu ºi marile strãzipurtau emblema festivalului aforismului.Impresionant.

Era ediþia I a unui Festival de la care amAntologia coordonatã de V. Ghica, subsprijinul Fundaþiei Pelin. În oraº existãAleea personalitãþilor din Parcul Central„Al. I. Cuza“, iar în apropiere Biblioteca„ªtefan Peticã“, Muzeul de Istorie „TeodorCincu“. Din arealul tecucean s-au ivit 14academicieni, personalitãþi de prim rang,precum Costachi Conachi, C. Negri, H.Papadat-Bengescu, Ion Petrovici, TudorPamfile, V. Pârvan, Iorgu Iordan, G.Apostu, Mihail Manoilescu ºi alþii. Tecuciisunt capitala Cercetãºiei; un monumentvorbeºte despre asta. Localitatea e consi-deratã „leagãnul aviaþiei române“. Intenþiileorganizatorilor sunt ca în fiecare primweek-end din octombrie sã aibã loc acestfestival ce se adreseazã românilor de pre-tutindeni, atât de dezbinaþi acum.

Antologia alcãtuitã de V. Ghica, dupã uninterviu inteligent ce l-a acordat lui H.Bonafide din Bucureºti, a aºezat o serie demedalioane pentru Oaspeþi de vazã aiFestivalului. Naji Naaman - umanist ºi scri-

itor prolific din Liban, pilon solid al dialogu-lui dintre lumea arabã ºi celelalte civilizaþii,vorbitor impecabil de arabã ºi francezã,licenþiat în Drept ºi Istorie, jurnalist ºi pro-fesor de arabã, francezã ºi managementeconomic, cu un proiect cultural pentrutoate meridianele planetei. Lucrarea saprincipalã a fost tradusã în vreo 40 de limbi(An-Najiyyat). Urmeazã un alt oaspete devazã, scriitorul român-basarabean NicolaeDabija; apoi Fabrizio Caramagna dinTorino, un alt oraº din lume care mai gãz-duieºte un festival al aforismului. Unmedalion vibrant are Valeriu Butulescu –inginer ºi dr. în ºtiinþe tehnice, autor a 70de volume, 20 de piese de teatru, fiind celmai tradus scriitor român în viaþã. Opiniasa, citatã în antologie, este cã „lumea deazi nu este în derivã, ci între o formidabilãascensiune mentalã ºi tehnologicã“.Medalionul lui Ionel Necula, licenþiatul înfilosofie, consemneazã lucrãrile mono-grafice ale profesorului: Luca Piþu, ªtefanPeticã; personalitãþi tecucene: IonPetrovici; C. Rãdulescu-Motru ºi alþii.Dense ºi expresive, cãrþile sale sunt tot-deauna la înãlþimea domeniului.

Cartea cuprinde ºi un Palmares alFestivalului. Citãm mãcar câte un aforismdintre cele mai elevate ºi expresive:

„Dupã un timp, stratul de ruginã devineprotector“ (V. Butulescu);

„A fi puternic înseamnã a purta povaraaltora (Dan Surducan);

„Dragostea este un glonte cu parfum deflori nemuritoare“ (Ionuþ Caragea -Canada);

„Mulþi s-au dat jos din copac doar pentrunecesitãþi fiziologice“ (Viorel Vintilã);

„Altãdatã, bãrbaþii se dãdeau în vântdupã femei competente, azi sunt preferatecele competitive“ (Ionel Necula);

„Sã citeºti o carte nu este sã ieºi dinlume, ci sã intri în lume printr-o altã intrare“(Fabrizio Caramagna);

„Muzica poate face dintr-un sufletrãvãºit o Catedralã“;

„Relaþia dintre scriitor ºi critic seamãnãadesea cu cea dintre un copac ºi uncâine“.

O altã colecþie este din personalitãþi dinveacuri trecute:

„Când vrei sã pãcãleºti lumea, spuneadevãrul“ (Bismarck);

„Cine crede în zbor e stãpân peste zare“(Blaga);

„Oricâte calitãþi am avea, lumea se uitãnumai la defecte“ (Moliere);

„V-am lãsat sãraci ºi proºti. V-am gãsitºi mai sãraci, ºi mai proºti“ (Brâncuºi).

Festivalul lui V. Ghica este o sãrbãtoarea spiritului.

Grigore CODRESCU___________________

* Festivalul Internaþional al aforismuluipentru românii de pretutindeni, Antologie,Tecuci, 2017.

Tecucii, scriitorii ºi puterea aforismului*

ateneu


N. 13 decembrie 1937, înPiatra-Neamþ, judeþul Neamþ.Ziarist, prozator. Este fiulMargaretei (n. Pãtraºcu), cas-nicã, ºi al electricianuluiAristide Verman. A copilãrit înmahalaua Precista, confrun-tându-se încã de la o vârstãfragedã cu vicisitudinile vieþii.Provenind dintr-o familie sã-racã, a simþit la propriu ceînseamnã „chiorãielile maþelormereu goale“, ce presupune sãrãmâi de timpuriu orfan de tatã,sã te lupþi zi de zi pentru un colþde pâine, sã porþi ghetuþe se-cond-hand ºi sã visezi la opereche de pantofi pe care,pânã la 10 ani, încã nu ovãzuse. Umblând desculþ deprimãvara timpuriu ºi pânãtoamna târziu, evadeazã ade-sea din singura camerã –„scundã, întunecoasã“ –, încare vieþuia alãturi de pãrinþi ºide fraþii sãi, descoperind zi dezi universul acelei lumi de„copii sãraci, care eram omulþime“, ºi, aidoma multoradintre ei, e silit sã facã detoate: cerºeºte, furã mere dinlivada domnului Chelsea, eîmpuºcat cu sare, devinepurtãtor de prapur, ajutor declopotar ºi de fochist, vizitiu,mecanic, pilot sportiv, seumple de o „boalã comicã“ etc.Atunci când prindea o fierturãde melci credea cã L-a prinspe Dumnezeu de un picior ºicu toate acestea a fost „cel maibun elev din clasã“, silinþã cel-a salvat în cele din urmã demizerie. ªi-a început studiile cuînvãþãtorul Gorduz, la ªcoalaNr. 2 din Piatra-Neamþ (1944 –1951), cu care a descifrattainele alfabetului, în timp cepreotul Vasiliu i-a sãdit în sufletdragostea pentru limba româ-nã ºi pasiunea lecturii, consoli-date apoi la ªcoala Medie deBãieþi Nr. 1 (1951-1954, actu-alul Colegiu Naþional „PetruRareº“), cu sprijinul profesoru-lui de limba ºi literatura românãHaralambie Mihãilescu, de lacare a deprins, în plus, grama-tica. Influenþat de lecturi, aînceput sã scrie poezie, daraptitudinile sale literare aveausã lâncezeascã o lungã vreme,întrucât prioritarã deveniselupta pentru existenþã. Nepu-tând visa, în pofida rezultatelorfoarte bune la învãþãturã, lastudii superioare, îºi propuse-

se ca þintã sã ajungã „electri-cian de faimã“ sau „chiarmaistru“. A debutat în profesieca muncitor, lucrând între anii1954 ºi 1960 ca ajutor defochist la Fabrica de Cheresteade la Sarata, vizitiu la ofãbricuþã din Piatra-Neamþ,mecanic la Fabrica de Hârtiesau ca hamal în gara nem-þeanã, în acelaºi intervaldevenind ºi pilot sportiv, dupãce a urmat ªcoala de AviaþieCivilã de la Strejnicu (1956) ºiRâmnicul Sãrat (1957), precumºi, pentru o scurtã perioadã,militar în termen (noiembrie1957 – mai 1958). ªansa de areveni la scris i-a surâs în timpce era muncitor parchetar laFabrica de Binale „Bistriþa“(1958-1960), unde articolelesale scrise pentru gazeta deperete au fost remarcate dejurnalistul Constantin Velisar,care i-a propus sã vinã sãlucreze ca reporter în redacþiabisãptãmânalului Flacãra. Dupãce aproape un an a tot amânatdecizia de a se rupe de fabricã,la 1 martie 1960 a fost încadratca redactor stagiar, scriind laînceput informaþii ºi note.Primul reportaj care l-a impusatenþiei publice a fost cel des-pre zãgãzuirea Bistriþei, laBicaz, semnat împreunã cu ºe-ful sãu de secþie, C. Ciubotaruºi apãrut în numãrul din 1 iulie1960. Peste mai puþin de treiluni era deja cursant la Cursulde ziaristicã de pe lângãªcoala Superioarã de Partid„ªtefan Gheorghiu“ (15 sep-tembrie 1960 – 15 iunie 1962),la absolvire fiind numit directredactor-ºef al sãptãmânaluluiOneºtiul nou (1 iulie 1962-31decembrie 1964), alãturi deMihai Pauliuc, Vasile Istrate,Constantin Bute ºi ConstantinToma, transformând redacþiaîntr-o adevãratã oazã de cul-turã. În aceastã calitate a sti-mulat creatorii oneºteni,deschizând porþile consacrãriipentru tinerii scriitori VasileBuþan, Constantin Th. Ciobanu,Gheorghe Izbãºescu, dar ºi

pentru alte condeie din zonã,invitate ºi la cenaclul cefuncþiona în cadrul redacþiei.De la 1 ianuarie 1965 s-a trans-ferat, ca redactor, la cotidianulSteagul roºu din Bacãu, iar dela 1 octombrie 1967 a devenitpentru a doua oarã student,urmând cursurile la zi aleFacultãþii de Filosofie-Istoriedin cadrul Academiei Social-Politice „ªtefan Gheorghiu“(1967-1971). În anii de stu-denþie a menþinut legãtura curedacþia bãcãuanã, lucrând înredacþie în toate vacanþele ºitrimiþând corespondenþe dinCapitalã, iar în 1970 s-anumãrat printre participanþii laCongresul Mondial deSociologie de la Varna(Bulgaria). Axat pe viaþapoliticã, a fost repartizat dupãabsolvire la secþia de speciali-tate a cotidianului, lucrând caredactor ºi, apoi, ca ºef alacesteia, pânã la evenimenteledin decembrie 1989, parti-cipând la cele mai importanteevenimente social-politice dinjudeþul Bacãu ºi scriind sute dearticole, reportaje, note ºi infor-maþii care l-au impus atenþieipublice drept unul dintre cei maiexperimentaþi jurnaliºti bãcã-uani. La 23 decembrie 1989 s-anumãrat printre fondatoriinoului cotidian Deºteptarea,lucrând ca redactor pânã lapensionare (1 ianuarie 2000)ºi, dupã aceasta, în calitate decolaborator. Stimulat de criticulliterar Constantin Cãlin, carei-a remarcat, între primii, apti-tudinile de prozator, a debutatcu povestirea Casa în supli-mentul Sinteze (1992), coor-donat de acesta, confirmândapoi cu alte scrieri, ce aveausã fie reunite în sumarul primu-lui sãu volum: Robu (Editura„Deºteptarea“, Bacãu, 1999).I-au urmat alte ºapte volume

de prozã scurtã, bine primitede critica literarã – Destin(referinþã criticã de Ion Rotarupe coperta a IV-a, Editura„Studion“, Bacãu, 2001), Culai(Prefaþã de Constantin Cãlin,Editura „Casa Scriitorilor“,Bacãu, 2005), Liliacul alb.Zborul numãrul trei (EdituraCorgal Press, Bacãu, 2007),Miezul vieþii. Oameni ºi des-tine (idem, 2009), Zãpezi mur-dare ºi alte povestiri (idem,2015) ºi Noi, cei de pe„Lãpuºneanu“ (prefaþã deConstantin Cãlin, idem, 2017)–, precum ºi o ediþie, revãzutãºi adãugitã, a volumului Culai(idem, 2009), lansate inclusiv laPiatra-Neamþ, chiar în prezenþaunora dintre cei ce-i deveniserãpersonaje. O micã parte dincreaþia sa publicisticã a fostantologatã de Nelu Broºteanu,Gheorghe Bãlþãtescu, Victor-Eugen Mihai ºi AurelianChiscop în volumul omagial„Deºteptarea 20 de ani. Istoriaziarului. Istoria Bacãului“(Editura „Deºteptarea“, Bacãu,2009), dar alte sute de articole,

risipite prin paginile publicaþi-ilor la care a lucrat ori în celeale Ziarul(ui) de Bacãu, undea fost colaborator, pot oricândalcãtui materia unor cãrþi depublicisticã, tot aºa cum proze-le ºi însemnãrile inserate în su-marul revistelor Ateneu (încare a debutat, ca recenzent, îniunie 1974), Cetatea lui Bucur,Ferestre, Observatorul(Canada), Oglinda literarã sauPlumb pot figura în alte tomuride prozã. Membru al colegiilorde redacþie de la Steagulroºu, Deºteptarea ºi Ateneu,laureat al Concursului deCreaþie Literarã „AgathaGrigorescu-Bacovia“ (Mizil,2011), premiant al CenacluluiLiterar-Artistic „AvangardaXXII“ ºi al Revistei Plumb, dis-tins cu Diploma de Fidelitate aziarului Deºteptarea, creatorulOacãi ºi al lui Tony Balsampregãteºte noi surprize citito-rilor sãi, la cele opt decenii deviaþã pe care le rotunjeºte fiindla fel de activ ca în tinereþe.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Eugen Verman

•• TTuuddoorr ZZbbâârrnneeaa –– VViiss vveerr tt iiccaa ll

În lupta pentru dreptate, cultura este doar oinstanþã de bun-simþ.

În deºert nu intereseazã pe nimeni formulaapei.

Dupã zgârietura de luminã, ne putem daseama dacã a fost cometã sau stea.

Suntem foarte norocoºi: am apucat sã fimcontemporani cu trandafirul ºi cu privi-ghetoarea.

Nici arta nu a încheiat rãzboiul cu morilede vânt.

Pentru unii, singurul sprijin la bãtrâneþeeste toiagul.

Câinele nu-i om. Pentru cã el nu poateuita o binefacere.

Parcã prea multe pisici negre defileazãprin faþa secolului nostru!

S-a abolit arsul pe rug. Nu era economi-cos.

Istoriei i-a fost întotdeauna fricã de jude-cata culturii.

Ce bijuterii teribile a putut face Brâncuºidin topor!

Priviþi cu atenþie bibliotecile! Câtã luptãpentru fiecare centimetru de raft!

Nu s-a ajuns încã la un acord convenabilal clipei cu veºnicia.

Vasile GHICA

În ghhearelle râsullui

AAmm ttrrãitt ferriciþiînn vrremmea rrãzzboiului

ªi când au bombardat casele celorlalþi, am

protestatdar nu destul, ne-am împotrivit, dar nu

destul. Stãteamîn patul meu, iar în jurul patului, America

se prãbuºea: casã invizibilã, dupã casã invizibilã,dupã casã invizibilã.

Am scos un scaun afarã ºi am privit soarele.

În cea de-a ºasea lunã a unei domnii dezastruoase în casa banului

pe strada banului în oraºul banului în þara banului, în mãreaþa noastrã þarã a banului, noi (sã ne iertaþi)

am trãit fericiþi în vremea rãzboiului.

O harrttã de oaseººi valve cãscatte

Aceea fusese dimineaþa în care elicoptere straniizburaserã în cercuri.

Aceea fusese dimineaþa în care noi afurisiserãmnumai pãmântul.

Am vãzut un soldat cum þinteºte ºi pe Petya, bãieþelul surd, cum i se umple gura de fier ºi vãpaie.

Tatãl lui îi privea chipul întins pe asfalt, o hartã de oase ºi valve cãscate. Pãpuºile noastre transmiteau ºtiri în vãzduhul liber de la balcoane.Era ceva cu aerul; ceva din aer ne voia prea tare. Pãmântul încremenise.Gãrzile din turn mâncau sandviºuri cu castraveþi. A doua zi Soldaþii le-au examinat urechile barmanilor,

contabililor, soldaþilor. Au smuls-o pe soþia lui Pasha din pat ca pe o uºã

de autobuz. Nu bãnuieºti ce blestemãþii le face tãcerea soldaþilor. În a cincea zi am afurisit numai pãmântul ºi n-am mai avut vorbe sã ne mai plângem Dumnezeul meu ºi cu mine n-am vãzut nimic pe cer

ºi ne-am holbat în susIar eu sigur nu mai ºtiam de ce sunt viu. Am intrat în oraºul care fusese odatã al nostru,Pe lângã teatre ºi grãdini ºi scãri din lemn

ºi porþi din fier forjat.Fiþi curajoºi, am spus, dar nimeni nu avea curaj, cãci un sunet pe care noi nu-l auzeam ridicase pescãruºii de pe ape.

Prima Pãpuºã

Cum era înainte de rãzboi?

A doua Pãpuºã

Femeile stãteau în picioare, aºteptând la coadã – aºteptând rãzboiul,

dar rãzboiul nu vroia sã vinã.

Focul de arrmmãPiaþa oraºului. Bãieþelul surd se apleacã spre scenã.

Pãpuºarul strãnutã, iar pãpuºa lui, Cãpitanul din coajãde mesteacãn, îºi pierde una din urechile de lemn înzãpadã. Apoi se ridicã ºi îºi miºcã nasul spre public.

O maºinã apare de dupã colþ ºi un Cãpitan de poliþieadevãrat îºi înfige cizma în asfalt.

– Împrãºtiaþi-vã imediat!– Împrãºtiaþi-vã imediat! strigã pãpuºa, cu un timbru

fals, lemnos.Toþi îngheaþã, mai puþin bãieþelul surd, care continuã

sã râdã, pânã când cineva îi astupã gura cu palma.Cãpitanul se întoarce spre bãiat ºi ridicã un deget:

– Tu!– Tu! ridicã pãpuºa un deget.Pãpuºarul se uitã la pãpuºã. Pãpuºa se uitã la

Cãpitan. Cãpitanul se uitã la pãpuºar, dar noi toþi cei

din piaþã ne uitãm cum bãieþelul surd se lasã pe spate,îºi adunã toatã flegma din gât ºi o aruncã spre Cãpitan.

Sunetul pe care noi nu-l auzim ridicã pescãruºii depe ape.

O pãpuººãia attittudinne

Arunc o vrajã ca un pãgân peste voi, unul câte unul –

ªi fac din fricã o limbã –

Vã numãr gãurile din urechi, vã numãr gãurile din nas

Clopot-clocot, repede-ncremenit, os-împietrit,oase-mprejur –

Vã ºoptesc silaba pânã când sensul disparedin fiecare, unul câte unul –

*surzenia, ca o revoltã, începe –

meridiane

IlyIlya KAMINSKYa KAMINSKY

RReeppuubbll ii ccaa ssuurrzz ii lloorr

Ilya Kaminsky este un poetamerican, nãscut în Odessa,Ucraina, ºi refugiat în StateleUnite la numai ºaisprezece ani.Primul sãu volum de poezie,Dansând în Odessa, în tradu-cerea lui Chris Tanasescu, a

apãrut în 2007 la Editura„Vinea“. Kaminsky predã litera-turã contemporanã ºi scrierecreativã la San Diego StateUniversity ºi este laureat anumeroase premii literare pres-tigioase: Tupelo Press Dorset

Prize, the American Academyof Arts and Letters’ MetcalfAward etc. Fragmentul prezen-tat a fost extras din volumulRepublica surzilor, în curs deapariþie la Editura FrACTalia.

Prezentare ºi traducere deRaluca Tanasescu

•• NNiinnaa SSiibbaaeevv –– RRii ttmmuurr ii aa llbbaasstt rree

[email protected] 579 – 580ateneu.info/wp-content/uploads/at2017_11-12net1.pdf · prezentare a...

Documents

Transcript of [email protected] 579 – 580ateneu.info/wp-content/uploads/at2017_11-12net1.pdf · prezentare a...