pagina 1

pagina 2

La început de aprilie, Jandarmeria trăieşte efervescenţa festivităţilor dedicate Zilei Armei, iar acesta este un prilej de rememorare a principalelor momente din istoria instituţiei. Unul dintre cele mai importante este cel al înfiinţării. În primii ani după revoluţie, prima dată certă pe care o cunoşteam era 1 septembrie, când în 1893 lua fiinţă Jandarmeria Rurală. După câţiva ani, în urma cercetării arhivelor, am descoperit că 3 aprilie 1850 este un izvor mai vechi pentru înfiinţarea unei structuri de Jandarmerie. Astăzi pot să afirm că nici aceasta nu reflectă apariţia jandarmeriei pe teritoriul românesc. Regulamentele Organice din 1831, prima constituţie a ţărilor române prevedeau „ţinerea unei jandarmerii” în cele două Principate, care se baza pe structuri existente la acea dată. Cu cât vom cerceta mai mult, vom descoperi că primii oameni de arme, însărcinaţi cu asigurarea bunei rânduieli au existat dintotdeauna, de când societatea umană a avut nevoie de siguranţă, de securitate şi de garantarea aplicării normelor de convieţuire pe care comunitatea le-a hotărât. De aceea, cred că trebuie să reconsiderăm data acestei sărbători, aceasta putând fi, aşa cum inspirat au făcut-o înaintaşii noştri în perioada regalităţii, sărbătoarea protectorilor săi spirituali, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, şi nu un certificat de naştere legal, infirmat periodic. Este important să ne cunoaştem trecutul, dar prezentul reprezintă provocarea cea mai mare. Ameninţările globale solicită organismelor internaţionale un răspuns comun, iar Jandarmeria Română este chemată să participe la acţiunile forţelor dislocate în diferite teatre de operaţii. Toate acumulările din aceste misiuni, valorile, modul de lucru şi procedeele de acţiune, organizarea, atitudinea şi comportamentul au fost transferate rapid în activitatea curentă, pentru a trece peste etapele experimentale ale căror rezultate le ştim din experienţa celorlalte forţe de jandarmerie şi aplicate în folosul cetăţenilor noştri. Nu trebuie să uităm că elita ce ne reprezintă în teatrele internaţionale trebuie să fie dublată de o puternică jandarmerie internă, educată, foarte bine pregătită, capabilă să-şi îndeplinească cu

pagina 3

eficienţă şi succes misiunile solicitate şi stabilite pentru perioada imediat următoare de către comunitate. Creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului, reinstaurarea autorităţii statului prin impunerea legii şi nu prin negocierea ei, oferirea unor garanţii solide că societatea română îşi poate asigura ordinea şi siguranţa publică sunt doar câteva dintre aceste obiective. Dragi colegi, În zilele de sărbătoare fiecare prezintă ce are mai bun şi aminteşte realizările şi performanţele. Cred că sărbătoarea de astăzi nu ar trebui să fie un moment de laudă. Să ne bucurăm moderat de realizări, să ne vedem limitele şi să privim către viitor cu nemulţumirea celui care ştie că putea face mai mult. În condiţiile unor ameninţări fără precedent, suntem datori să căutăm şi să găsim soluţii inteligente, plecând de la obiectivul de ordine publică până la cel de gestionarea integrată a ameninţărilor care pun în pericol siguranţa sau integritatea statală. Trebuie să fim conştienţi că suntem o instituţie care se vede nu numai la vreme de pace, ci la vreme de criză sau, Doamne fereşte, de război. În astfel de momente, ochii se îndreaptă spre noi şi va trebui să probăm încrederea de care ne bucurăm printr-o reacţie aşteptată şi suficientă ca efectele dorite de adversar să nu se producă. Vorbind despre gradul de încredere şi de locul ocupat în ierarhia instituţiilor publice, ştim că locul ocupat de jandarmi nu oferă nici o recompensă, ci doar transferă responsabilităţi şi aşteptări, nu ne aduce lauri, ci ne obligă. Această încredere, câştigată cu greu, este meritul tuturor celor au făcut parte din corpul Jandarmeriei de la renaşterea ei în 1990 şi doresc să le mulţumesc tuturor colegilor jandarmi, în rezervă sau retragere, pentru contribuţia la modernizarea Armei noastre. Pentru fiecare jandarm, momentul aniversar de astăzi ar trebui să fie unul al conştientizării valorilor care ne-au oferit constanţă şi eficienţă: devotamentul, sacrificiul, onoarea şi spiritul de corp, a individualităţii unice a Jandarmeriei şi, mai ales, a rolului pe care cetăţenii ni-l cer să îl jucăm - garant al siguranţei publice şi al aplicării corecte a legii! Am arătat că suntem capabili de acest lucru şi o vom demonstra în continuare, pentru că facem totul cu pasiune şi credem în ceea ce facem.

Împuternicit Inspector General al Jandarmeriei Române General de brigadă

Marin ANDREIANA

pagina 4

comandant C.P.P.C.J.M. Sinaia

colonel BODEA Ionel

Ştim că dintotdeauna oamenilor le-a plăcut şi le place ca ceilalţi

să facă ceea ce vor ei şi pentru asta încearcă fel de fel de tactici şi tehnici, de la convingere până la manipulare, de la obligare până la dorinţă, de la recompensă până la sancţiune etc. Situaţia nu se schimbă cu mult atunci când suntem manageri, doar că atunci suntem răspunzători de eficienţa şi eficacitatea activităţii instituţiei pe care o conducem.

De asemenea, situaţia nu se schimbă semnificativ nici în mediul militar. Este adevărat că aici regulile sunt mai riguroase, mediul este strict formalizat, managerul nu se bucură de o autonomie sau descentralizare a conducerii. Dar să nu uităm că subordonaţii noştri sunt în primul rând oameni şi apoi militari.

În acest context, cred că atunci când este vorba de gestionarea resurselor umane, adică a oamenilor la locul de muncă, aceasta presupune pentru mulţi manageri dureri de cap şi o provocare căreia cu greu îi pot face faţă. Subordonaţii, în calitate de resurse, sunt mult mai complex şi dificil de gestionat decât, bunăoară, resursele financiare, tehnice, informaţionale etc. În acelaşi timp, resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi de dezvoltare, în capacitatea lor de a-şi cunoaşte şi a-şi învinge propriile limite.

Sunt convins că foarte des v-aţi pus următoarele întrebări: „Ce aş putea face ca personalul din subordinea mea sau din unitatea pe care o conduc să lucreze mai bine?” „Cum şi cu ce aş putea să le sporesc dorinţa de a munci bine în interesul unităţii?” "Ce anume îi face pe subordonaţi să muncească eficient?"

Dacă nu aţi găsit răspunsuri concrete la ele sau dacă nici nu v-aţi gândit la aceasta, dar e un subiect ce vă interesează, atunci informaţiile din această lucrare sper să vă fie de un real folos pentru a găsi „cheile” spre inimile subordonaţilor – chei care o să vă ajute să îmbunătăţiţi climatul de lucru din unitatea în care activaţi, să determinaţi subordonaţii să lucreze mai bine.

„MOTIVAREA” este una din aceste chei şi voi încerca, fără a avea pretenţia de a reuşi, o analiză exhaustivă a acestei complexe problematici, să vă prezint rolul, importanţa şi efectele acesteia în actul managerial.

Dar pentru că managementul este „arta de a conduce”, jumătate din succes depinde de interesul, priceperea şi dorinţa dumneavoastră de a schimba lucrurile în subunitatea/ compartimentul/unitatea pe care o conduceţi. Ce este motivaţia?

Motivaţia se referă la factorii care îi influenţează pe oameni să se comporte în anumite moduri.

Motivaţia exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află un ansamblu de mobiluri, tendinţe, idealuri ce susţin realizarea unor anumite activităţi sau fapte, precum şi adoptarea unei atitudini în ceea ce priveşte atingerea unor obiective sau scopuri.

Astfel, motivaţia poate fi definită ca fiind totalitatea motivelor sau mobilurilor, conştiente sau nu, ce determină o persoană să efectueze o anumită acţiune, sau să tindă spre anumite scopuri sau obiective.

pagina 5

Pentru a înţelege motivaţia, trebuie întâi să înţelegem motivele pentru care oamenii se

comportă într-un anume fel şi pentru care au anumite reacţii în anumite situaţii. Ce este cert este faptul că, motivaţia este un proces intern, iar nu un imperativ care poate fi impus din exterior.

Motivaţia ţine de voinţa omului de a acţiona într-un mod anume. Motivaţia reprezintă starea internă a omului, care orientează şi dirijează comportamentul acestuia prin satisfacerea anumitor necesităţi. Motivarea unei persoane ţine de arta managerului de a influenţa comportamentul acestuia. Odată conştientizat acest lucru, apare şansa de a obţine rezultate bune atât la nivel individual cât şi la nivel de subunitate/unitate. Chiar dacă activăm în mediul militar bazat pe dare şi executare de ordine, oarecum necondiţionat, trebuie să realizăm că superiorii nu pot ordona subordonaţilor lor să fie motivaţi; ceea ce pot face însă este să creeze o atmosferă prin care să cultive responsabilizarea, dedicarea şi perfecţionarea la locul de muncă. De cele mai multe ori, unii manageri aleg un drum mai scurt, dar deloc eficient – încearcă să motiveze prin frică.

Aproape de la începutul existenţei societăţii umane, superiorii (fie ei părinţi, preoţi, regi sau manageri) au folosit diferite metode de influenţare a motivării interne a subordonaţilor. Următoarele metode, de altfel cele mai uzuale, au fost folosite în acest sens de-a lungul timpului, deoarece se consideră că sunt cele mai eficace:

1. Teama/frica. Superiorii presupun că teama determină o schimbare a performanţelor. Dacă oamenii simt suficientă teamă, îşi vor modifica modul de a acţiona. Superiorii care folosesc această abordare tind să se angajeze în anumite acţiuni capabile să inducă sentimentul de teamă, cum ar fi periclitarea integrităţii corporale, pierderea statutului, modificarea percepţiei celorlalţi sau eventuale consecinţe externe. Dacă oamenii se tem suficient sau au o stare de disconfort, se estimează că vor acţiona în acord cu prevederile superiorilor pentru a elimina senzaţia de teamă.

În activitatea desfăşurată până în prezent, am avut experienţa de a trăi acest sentiment de frică, şi cred că şi unii dintre dumneavoastră. Vreau să spun de cele mai multe ori mă eschivam sau pur şi simplu fugeam de sarcini, iar atunci când nu aveam încotro gândirea mea se focusa pe ce nu trebuie să fac sau cum să fac să nu greşesc şi nici pe departe cum să fac să fie mai bine. Pentru mine important era ca superiorul meu să nu se supere. Din păcate, de cele mai multe ori rezultatul era dezastruos iar răcnetele superiorilor mei la fel. De asemenea, ştim foarte bine că odată cu trecerea timpului, sentimentul de frică se diminuează şi dispare, şi odată cu ea presupusa motivare. Motiv pentru care consider că această metodă îşi pierde repede din efect.

Managerii adevăraţi motivează prin personalitatea şi autoritatea lor, nu prin frică. 2. Pedeapsa. Strâns legată de utilizarea temerilor este utilizarea pedepsei. Oamenii se tem

de multe lucruri care nu reprezintă de fapt pedepse (de exemplu: de fantome, de necunoscut, de înălţimi). Dar cei mai mulţi oameni se tem să nu fie pedepsiţi sau chiar să nu fie ameninţaţi cu pedeapsa. Oamenilor le pot fi aplicate pedepse fizice (de exemplu: pălmuire sau lovire) sau pedepse psihologice (de exemplu: respingerea din partea unei persoane sau a unui grup sau ratarea unei promovări în funcţii sau a unei avansări în grad etc.). Superiorii care utilizează această strategie aplică pedepse până în momentul în care persoana respectivă îşi schimbă comportamentul sau ameninţă cu pedeapsa în situaţia în care individul nu se supune.

Eu unul, personal cred şi susţin că, în astfel de situaţii subordonaţii vor acţiona numai până la limita cât nu pot fi sancţionaţi. Elemente de genul inţiativă, creativitate, îmbunătăţire nu le vom regăsi în munca acestora.

pagina 6

Pentru a utiliza potenţialul maxim al subordonaţilor, managerii moderni şi-au modificat abordarea de la „a da ordine şi a controla” spre „a consulta şi susţine”, drept modalităţi eficiente de motivare a angajaţilor. Deşi, educaţia mea militară se bazează pe prima abordare, am constatat că randamentul nu este cel scontat. Ia puneţi-vă întrebarea, de câte ori nu aţi primit ordine şi dumneavostră aţi întrebat: dar de ce aşa, nu credeţi că ar fi mai bine aşa… şi de foarte multe ori răspunsul era… treci la executare. Ce ar fi însemnat dacă înainte de darea ordinului aţi fi fost măcar consultat, dacă un pic din ideea dumneavoastră ar fi fost transpusă în ordin. V-aţi fi simţit altfel? V-aţi fi implicat mai mult? Ar mai fi fost nevoie să fiţi controlaţi? Eu unul cred că nu. Vreau să vă spun un secret, pe care de altfel, l-am citit undeva. Oamenilor le place să se simtă importanţi, le place să li se recunoască meritele şi odată atinsă această sensibilitate nu se vor da înapoi de la nimic pentru a trece la execuţie, cu multă implicare. Bazaţi-vă pe aceasta şi veţi avea numai de câştigat.

Vă rog să ţineţi seama că oamenilor nu le place să fie criticaţi! Când lucrurile merg prost, nu căuta vinovaţi. Întrebarea „cine?” trebuie înlocuită de „cum?”.

De exemplu, în loc să întrebi: „Cine a stricat asta?”, mai bine încearcă să afli „Cum am putea îmbunătăţi acest proces sau cum am putea face să evităm acest lucru în viitor?”.

Managerii moderni au înţeles că recunoaşterea realizărilor sau a bunei performanţe este mult mai eficientă decât pedepsirea pentru performanţă slabă. Ia gândiţi-vă de câte ori nu aţi sancţionat (chiar o simplă muştruluială) un rezultat mai puţin bun. Aţi observat cumva o îmbunătăţire considerabilă după? Ba, dimpotrivă, aţi primit semnale de genul, ce o fi vrând şi ăsta frate? Sau aveţi ceva cu mine?

Ce ziceţi de următoarea abordare: “Da, rezultatul tău este bun dar nu

conform cu aşteptările mele. Tu ai potenţial şi sunt convins că poţi mai mult. Încearcă să faci asta.” “Cum trebuie să o fac?” “Cum vrei, tu decizi!”

Acest scurt dialog poate reflecta în esenţă toată filosofia în materie de resurse umane: să oferi o şansă. Există întotdeauna cineva care are nevoie de ea. Dacă atmosfera care domneşte într-o societate este aceea dată de persoane care au demonstrat deja că sunt capabile să îşi

depăşească propriile limite, atunci se respiră un alt aer: “Merită să încerci!”. Și atunci se trezeşte în fiecare persoană care are un temperament de luptător voinţa de a învinge. Această voinţă, dacă este lăsată liberă să se exprime, poate face ca o persoană, chiar dacă e vorba de ultima sosită, să intre în competiţie cu ea însăşi, şi nu cu colegii. A face bine din plăcerea de a face bine. A da ce-i mai bun din tine pentru a avea satisfacţia atingerii unui obiectiv prin forţele proprii. Nici etichetele, nici bătăile pe umăr, nici frazele motivante nu pot înlocui toate acestea. Libertatea este o chestiune aproape magică şi ea este căutată asiduu de cei care vor să fie învingători. Oferiţi-o subordonaţilor dumneavoastră şi ei vor învinge. Puneţi-i împreună şi ei vor forma o echipă super-eficientă.

3. La polul opus se află recompensa. Acordarea sau promiterea unor recompense reprezintă una dintre cele mai folosite practici în încercarea de a-i motiva pe oameni să îşi îmbunătăţească performanţele. Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna să fie recompensaţi, să primească laude etc.

Recompensele pot fi atât financiare cât şi nonfinanciare. Pentru ca recompensele acordate să asigure un grad înalt de motivare, este necesar

realizarea concomitentă a trei cerinţe: Să fie atractivă; Să fie echitabilă; Să fie acordate pentru performanţe profesionale.

pagina 7

Pentru ca recompensa să fie atractivă, acesta trebuie să satisfacă o anumită nevoie, actuală sau de viitor, trebuie să răspundă aspiraţiilor de dezvoltare profesională, de stimă şi de recunoaştere socială a celui recompensat.

Acordarea recompenselor trebuie făcută în raport de efortul, cantitatea, calitatea, competenţa, responsabilitatea cu care subordonatul şi-a îndeplinit sarcinile şi atribuţiile de serviciu. În caz contrar, vor apărea “comportamente deviante”, care vor conduce la diminuarea rapidă a rezultatelor, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ.

Cu mult timp în urmă, vă amintiţi că se obişnuia şi în instituţia noastră acordarea de recompense ce constau în sume de bani. Comandantul meu din acea vreme, pentru recompensarea personalului pornea de la ideea că toţi au nevoie de bani, motiv pentru care întreg personalul era recompensat cu mai mult sau mai puţin, criteriul de bază pentru stabilirea cuantumului fiind calitatea de ofiţer sau subofiţer, funcţia deţinută, de conducere sau de execuţie etc. Pentru ca suma să fie mai consistentă a împărţit personalul în patru părţi. Cum recompensarea se făcea trimestrial, toţi subordonaţii urmau să primească această recompensă. Umanistă metoda, este adevărat, dar întreg personalul începuse să creadă că aceasta li se cuvine. Motivaţia era inexistentă, nu trebuia decât să-ţi aştepţi cuminte rândul. Ba dimpotrivă, foarte mulţi dintre cei care aveau rezultate au început să-şi diminueze efortul în rezolvarea sarcinilor, iar dorinţa acestora de îmbunătăţire a muncii a dispărut.

Când vorbim de performanţă profesională ne gândim la rezultate de excepţie. Nu este obligatoriu ca la un efort crescut să fie şi o creştere a recompensei. O recompensă trebuie să fie rezultatul efortului şi nu efortul însuşi. Efortul dacă nu are ca rezultat o performanţă nu trebuie recompensat.

Performanţa profesională poate viza fie rezultatele individuale obţinute, fie cele colective, atunci când succesele sunt obţinute de către o echipă sau grup de lucru.

Motivaţia nu depinde de recompensa însăşi, ci de natura legăturii dintre recompensă şi efortul făcut pentru obţinerea ei.

4. Vina. O altă strategie cu vechime folosită pentru inducerea motivării este crearea sentimentului de vină. Dacă oamenilor li se explică faptul că performanţele lor sunt mai joase decât au promis sau în comparaţie cu ceea ce se face pentru ei sau se aşteaptă de la ei, dezechilibrul se reflectă în sentimente de vinovăţie. Creşterea nivelului de performanţe reprezintă o modalitate de a reduce sentimentul de vinovăţie.

Sentimentul datoriei sau reciprocităţii este prezent în inducerea unor sentimente de vinovăţie. Managerul poate folosi astfel argumente de genul: Uite ce a făcut unitatea pentru tine sau datorezi mai mult efort pentru unitate, în raport cu banii care ţi se acordă.

Ca şi în cazul celorlalte metode tradiţionale, inducerea vinovăţiei nu rezultă neapărat în creşterea performanţelor, deoarece respingerea pretenţiilor emise de cei care încearcă să inducă sentimentul de vinovăţie poate determina reducerea dezechilibrului intern la fel de uşor ca şi creşterea nivelului de performanţe. Replica subordonatului poate fi aceea că salariul nu este echitabil, prin urmare nu are de ce să se simtă vinovat.

Astfel că:

promovarea în muncă este un stimulent de scurtă durată.

creşterea responsabilităţii este un stimulent cu efect de lungă durată.

un salariu scăzut este un factor demotivant.

creşterea salariului generează o mulţumire cu o medie de timp de maxim 3 luni.

pagina 8

5. Criza. Această metodă se bazează pe premisa că dacă o criză necesită nivele mai ridicate de performanţă, oamenii vor reacţiona în situaţia de criză depunând mai mult efort. De exemplu, un comandant poate cere subalternilor săi ajutorul pentru îndeplinirea unei misiuni neprevăzute, suplimentare pentru a cărei îndeplinire este nevoie de mai mult efort. Se pleacă de la premisa că în rândul subalternilor se creează un dezechilibru datorat crizei, motiv pentru care aceştia ar fi motivaţi să depună mai mult efort pentru îndeplinirea acesteia. Este foarte adevărat, dar această metodă poate ţine o dată, de două ori, apoi oamenii se vor simţi păcăliţi, vor realiza că cei din conducere se folosesc de apariţia crizei pentru a-i determina să muncească mai mult pentru aceiaşi bani, sau că această criză a apărut datorită proastei planificări efectuate de conducere şi pot cere să fie plătiţi/recompensaţi în acord cu efortul pe care îl vor depune.

Literatura de specialitate ne pune la dispoziţie numeroase teorii privind motivaţia. Funcţia de motivare are drept scop stimularea subordonaţilor în obţinerea de performanţe.

Ea începe cu recunoaşterea faptului că indivizii sunt unici şi că tehnicile motivaţionale trebuie să se adapteze la nevoile fiecărui individ. Motivaţia individuală este maximă atunci când subordonatul este conştient de propria sa competenţă şi lucrează în cadrul unei structuri care îi solicită şi îi pune în valoare abilităţile. La locul de muncă, fiecare angajat este motivat de diferite lucruri, dar scopul managerului este de a influenţa comportamentul angajaţilor în vederea corelării motivaţiei acestora cu necesităţile instituţiei în care activează.

Motivarea este un proces care se desfăşoară în interiorul unei persoane. Problema managerului este să găsească o strategie prin care să intre în contact cu starea interioară a angajatului, determinându-l să fie motivat, să acţioneze sub impulsul propriilor sentimente. DACĂ NU ŞTII CE ÎL MOTIVEAZĂ PE SUBORDONAT, ÎNTREABĂ-L!

(VA URMA)

pagina 9

Articol realizat de: Locotenent colonel Nedelcu Florin – locţiitorul comandantului Locotenent colonel Muntean Liviu – profesor Catedra “Intervenţie specializată în mediul montan” Maior Miu-Grigorescu Lucian – profesor Catedra “Schi, alpinism, prim-ajutor de bază”

Prin structuri montane, conform O.I.G.J.R. nr. 9 din 05.07.2011, privind întrebuinţarea structurilor montane din Jandarmeria Română, înţelegem: secţiile şi posturile de jandarmi montane - forţe specializate, pregătite şi dotate, care exercită, în condiţiile legii, printre alte atribuţii ce îi revin, misiuni de menţinere a

ordinii publice pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în staţiuni montane şi pe trasee turistice din zona acestora, participă, împreună cu alte instituţii abilitate, la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi de protecţie a mediului, prin măsuri specifice de prevenire şi combatere a oricăror încălcări ale prevederilor normelor legale,

participă la căutare şi salvarea – evacuarea persoanelor/turiştilor care se află în pericol în zona de responsabilitate.

Este ştiut faptul că, organizarea unei unităţi sau a unei formaţiuni militare de un anumit tip are la bază o anumită structură, adică o dispunere în spaţiu sau pe un anumit teritoriu şi o repartizare a funcţiilor între componentele sale. Astfel, structurile jandarmeriei montane au în compunere, de regulă, un număr variabil de jandarmi:

Secţia de jandarmi este o subunitate constituită de regulă la nivelul oraşelor având în compunere personal format din 30 jandarmi (ofiţeri, subofiţeri, jandarmi operativi), fiind comandată de un ofiţer (şef secţie) şi destinată executării misiunilor de menţinere a ordinii publice în staţiunile montane şi pe traseele turistice precum şi intervenţii alpine. Postul de jandarmi este o subunitate formată din 8-10 jandarmi (subofiţeri, jandarmi operativi) ce acţionează, în mediul montan, comandat de un subofiţer (şef post), executând misiuni de menţinere a ordinii publice în zona de responsabilitate. Misiunile secţiilor şi posturilor montane

Misiunile de menţinere a ordinii publice se execută în zonele de interes operativ din staţiunile montane/balneare şi pe traseele turistice/locurile de agrement din zona acestora, pe baza “Planului cadru de cooperare încheiat între Inspectoratul General al Jandarmeriei Române şi Inspectoratul General al Poliţiei Române“.

La nivel teritorial, misiunile de menţinere a ordinii publice sunt reglementate prin planurile de cooperare încheiate între inspectoratele de jandarmi judeţene şi inspectoratele de poliţie judeţene, precizând delimitarea exactă a zonelor

pagina 10

de interes/traseelor turistice unde vor acţiona structurile montane ale Jandarmeriei. Misiunile sunt de: - menţinere a ordinii publice; - de prevenire şi combatere a fenomenului contravenţional şi infracţional privind poluarea

(fonică, a cursurilor de apă, a aerului, a solului, cu deşeuri etc.); - participare la misiuni comune cu reprezentanţi ai instituţiilor abilitate sau în mod

independent, pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor specifice şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic, piscicol natural şi a fondului silvic;

- desfăşurare de activităţi de informare, prevenţie şi educare; - acordare de sprijin autorităţilor; - cunoaştere permanentă a stării traseelor turistice şi informarea turiştilor cât şi a factorilor

responsabili din zonă cu privire la starea drumurilor, starea indicatoarelor şi marcajelor montane, alunecărilor de teren şi locurile unde s-au produs sau există posibilitatea producerii de viituri sau avalanşe, precum şi anunţarea din timp a populaţiei din zonă şi a turiştilor în vederea evitării accidentelor şi altor evenimente negative;

- îndrumare, informare şi acordare de asistenţă turiştilor şi persoanelor aflate în dificultate în zona montană;

- sensibilizare a opiniei publice prin mediatizarea unor acţiuni cu impact pozitiv în domeniul protecţiei mediului, prevenirii şi combaterii încălcărilor reglementărilor specifice zonei montane, a prevenirii producerii accidentelor în zona de competenţă;

- asigurare a ordinii publice; - intervenţie operativă pentru soluţionarea apelurilor populaţiei prin Sistemul Naţional Unic de

Apel de Urgenţă „112”, direcţionate către structurile de jandarmi conform indexului de cooperare; - intervenţia pentru restabilirea ordinii publice în situaţia producerii unor conflicte de mică

amploare (realizarea primului nivel de intervenţie); - căutare şi descoperire a persoanelor aflate în dificultate în zona montană; - acordarea primului ajutor medical prin efectuarea unor acţiuni pentru salvarea vieţii

persoanelor care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută în zona montană; - salvarea şi transportul persoanelor care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută în

zona montană la cea mai apropiată unitate medicală de primire a urgenţelor; - conservarea şi protecţia urmelor şi indiciilor în cazul situaţiilor de urgenţă produse în mediul

montan (accidente, avalanşe, alunecări de teren, incendii, revărsări ale cursurilor de apă, etc.); - executarea mandatelor de aducere în zona de competenţă; - efectuarea unor acte procedurale; - asigurarea protecţiei executorilor judecătoreşti. Conform ordinului mai sus menţionat, structurile montane vor constitui echipe de intervenţie,

care să fie echipate şi dotate cu materiale specifice de acţiune în mediul montan. Ele sunt formate din jandarmi cu pregătire specifică în domeniu, care să fie în măsură să acţioneze în timp operativ pentru rezolvarea eventualelor incidente apărute în zona de competenţă (căutare/salvare /evacuare a persoanelor/turiştilor care au suferit accidentări în zona montană).

Această echipă de intervenţie execută serviciul, conform planificării, cu durata de 8-12 ore în funcţie de situaţia operativă, iar diferenţa până la 24 ore se va asigura de la domiciliu, fiind în măsură a se deplasa în cel mai scurt timp în zona de responsabilitate a postului sau în orice altă zonă din responsabilitatea inspectoratului, pentru executarea unor misiuni de căutare/salvare/ evacuare.

Dacă situaţia în care evenimentul produs în zona montană depăşeşte capabilităţile efectivelor competente teritorial, inspectoratele de jandarmi vor solicita sprijin, prin Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, specialiştilor din cadrul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia.

pagina 11

Căutarea şi salvarea-evacuarea persoanelor aflate în medii ostile (terenuri accidentate, avalanşe, alunecări/prăbuşiri de teren, grote, peşteri, întinderi de apă, mlaştini, etc) constituie ansamblul de acţiuni desfăşurate pentru căutarea, descoperirea, securizarea, acordarea primului ajutor şi evacuarea în condiţii de siguranţă a persoanelor aflate în pericol. Trinomul - căutare, salvare, evacuare - se poate prezenta sub diferite forme, în funcţie de amploarea şi complexitatea acestuia, de personalul şi resursele specializate aflate la dispoziţie. Resursele disponibile trebuie astfel organizate şi coordonate, încât să poată

asigura eficienţa şi promptitudinea desfăşurării operaţiunilor de căutare şi salvare-evacuare. Reuşita unei acţiuni de salvare, în general, constă în timpul scurt alocat acţiunii

propriu-zise. O acţiune de salvare se desfăşoară după următorul algoritm: Sesizarea (alertarea) echipei specializate de intervenţie, prin SNAU sau independent; Deplasarea salvatorilor la locul intervenţiei; Accesul ( inserţia) salvatorilor, la victimă; Securizarea locului intervenţiei şi a victimei; Stabilizarea victimei; Acordarea primului ajutor de bază (dacă este cazul); Extracţia victimei; Evacuarea şi transportul victimei la o unitate medicală specializată.

Acţiunile de salvare montană se caracterizează prin următoarele elemente: operaţiuni în zone (terenuri) dificile, accidentate, periculoase, îngheţate, cu un risc mare de prăbuşire atât iarna cât şi vara, pericole de avalanşă; lipsa semnalului GSM sau limitarea ariei de folosire a staţiilor de emisie-receptie, conducând la comunicarea dificilă între salvatori, între aceştia şi victime; distanţe relativ mari de la bazele tehnice ale salvatorilor la locul în care se găseşte victima; condiţii de mediu extrem: temperaturi scăzute, umiditate crescută, vânt puternic, strat mare de zăpadă; toţi aceşti factori influenţând direct timpul alocat acţiunii de salvare. Resursa aviatică a Ministerului Afacerilor Interne, este asigurată de Inspectoratul General de Aviaţie, care, în baza O.M.A.I. nr. 290 din 21.12.2011, pentru aprobarea “Regulamentului de organizare şi funcţionare al Inspectoratului General de Aviaţie al Ministerului Administraţiei şi Internelor”, execută misiuni operative în conformitate cu legislaţia în vigoare şi nevoile M.A.I., printr-o gamă variată de procedee de acţiune.

În cadrul misiunilor specifice, Inspectoratul General de Aviaţie, participă la: activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor materiale periclitate de explozii, incendii, avarii, accidente, calamităţi naturale,

pagina 12

ş.a., precum şi pentru înlăturarea urmărilor provocate de astfel de evenimente, prin asigurarea cercetării din aer a zonelor afectate, transportul forţelor specializate şi salvarea persoanelor şi bunurilor afectate; împreună cu autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului, la prevenirea riscurilor ecologice şi a producerii de daune, prin cercetare şi observare aeriană; supravegherea, controlul, protecţia şi conservarea fondului cinegetic şi piscicol natural, pentru prevenirea şi combaterea vânatului şi pescuitului ilegal, precum şi a exploatării ilegale a

altor resurse biologice şi nebiologice, din apele teritoriale, alături de forţele specializate, prin asigurarea transportului acestora şi cercetării aeriene a zonelor respective; transportul aerian a substanţelor specifice pentru stins incendii de proporţii în zone izolate, greu accesibile; misiuni umanitare pentru evacuarea şi transportul bolnavilor în stare gravă sau a accidentaţilor, la solicitările Direcţiei Medicale sau a unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor şi/sau a Ministerului Sănătăţii (S.M.U.R.D.); misiuni specifice de căutare şi salvare.

Intervenţia de specialitate în operaţiunile de căutare şi salvare-evacuare în mediul montan se realizează întotdeauna (în alte state), total sau parţial cu ajutorul elicopterelor având la bord echipe de căutare şi salvare-evacuare cu o pregătire specială. De ce? Este foarte simplu: viteza de reacţie este decisivă în acţiunile de salvare în teren muntos, ca de fapt, în cazul oricărei intervenţii. Nu poţi urca cu ambulanţa la Vârful Omu. Pe jos sau pe schiuri - da, dar poate dura în funcţie de locul în care se află victima, traseul ales pentru intervenţie şi conditiile meteo şi patru ore, dar şi două zile.

Acțiunea de salvare – evacuare cu ajutorul suportului aerian, trebuie luată în calcul atunci când are avantaje clare, superioare, acțiunii de salvare convenționale. Utilizarea elicoperului în acţiunile de salvare reduce considerabil timpul de acces/inserţie al salvatorilor la victimă precum şi cel al extracţiei şi a evacuării acesteia la o unitate medicală specializată, crescând astfel şansele de supravieţuire ale victimelor.

În nenumărate cazuri timpul rapid de răspuns este cheia reuşitei acţiunii de salvare: inserţia unui câine antrenat în acţiunea de căutare în avalanşă, trebuie să se facă în minutele imediat următoare momentului producere acesteia, altfel acţiunea este compromisă, corelativ - accesul tardiv al salvatorilor la victimele cu traumatisme multiple, grave, se transformă în activitate de recuperare a cadavrelor… trist, dar adevărat ! (VA URMA)

pagina 13

În luna martie a.c., instructorii centrului s-au pregătit în domeniul nivologiei şi meteorologiei, studiind microprognoza locală-meteorologie aplicată prin care se pot identifica situaţiile anterioare ale unor fenomene meteo de risc, mai ales în zonele montane; observarea norilor şi clasificarea lor; elemente de prognoză pentru observatorii amatori; şi modul cum se elaborează o prognoză meteorologică. Pe partea de nivologie, stagiul de pregătire s-a axat pe noţiunile generale despre zăpadă, respectiv, condiţiile de formare a cristalelor de zăpadă proaspătă; observaţii nivometeorologice; măsurători, sondaje, profile stratigrafice; estimarea locală a riscului de avalanşă: vizual, teste de stabilitate; descrierea, clasificarea şi formarea avalanşelor, precum şi prognoza riscului de avalanşă - Scala Europeană de Risc. Stagiul a fost realizat de Grigore Irinel din partea Agenţiei Naţionale de Meteorologie, la care au participat instructorii şi profesorii Centrului Montan Sinaia.

pagina 14

În contextul suplimentării locurilor de admitere în şcolile Jandarmeriei Române, C.P.P.C.J.M. Sinaia şi-a propus să atragă tinerii doritori să îmbrace haina militară de jandarm, să profeseze o meserie frumoasă, cu depline satisfacţii, o meserie în care poţi să ajuţi oamenii şi să fii alături de ei, la bine şi la greu, să participe la un concurs de eseuri. Cerinţa a fost ca ei să îşi prezinte ideile pe care le au despre această profesie, aşa cum o văd ei, să descrie activităţile jandarmilor, în nu mai mult de o jumătate de pagină.

Concursul s-a adresat elevilor claselor a XI-a şi a XII-a şi s-a desfăşurat în perioada 18 – 30 martie a.c., iar eseurile au fost publicate pe pagina de Facebook a C.P.P.C.J.M. Sinaia, unde au putut fi votate şi alese cele mai bune.

Trei dintre cele mai votate eseuri au fost expuse la standul de prezentare al unităţii, organizat în data de 31.03.2016, în faţa Complexului Carpaţi Sinaia.

Câştigătorii vor petrece o zi alături de instructorii Centrului şi vor fi implicaţi în mod activ în pregătirea montană. Activităţile vor fi dintre cele mai atractive, precum: prezentarea bazei de pregătire, prezentarea materialelor şi tehnicii montane, vor executa sub supravegherea instructorilor exerciţii de rapel şi escaladă, orientare cu GPS-ul în mediul montan, vor beneficia de transportul cu ATV-uri şi UTV, mijloace de transport pe cablu (Telegondola Sinaia) şi vor servi masa la popota unităţii.

pagina 15

În perioada 28.-31.03.2016, Centrul Montan Sinaia a organizat concursul militar-aplicativ „Jandarmeria montană la înălţime”, ediţia a II-a, cu prilejul aniversării a 166 de ani de la înfiinţarea Jandarmeriei Române. Concursul se adresează jandarmilor de la secţiile şi posturile montane din cadrul Jandarmeriei Române, având ca probe: schi alpin – slalom uriaş, deplasarea pe schiuri de tură şi verificarea cunoştinţelor de acordare a primului ajutor de bază. La start s-au înscris 11 echipe de la

Inspectoratele de Jandarmi Braşov, Harghita (2 echipe), Dâmboviţa, Maramureş, Hunedoara, Cluj, Neamţ, Bacău, Bistriţa Năsăud şi Buzău.

Câştigători la puncte, la toate cele trei probe, au fost: Locul I – Inspectoratul de Jandarmi Braşov

Locul II - Inspectoratul de Jandarmi Harghita 1

Locul III - Inspectoratul de Jandarmi Harghita 2

pagina 16

În perioada 02 - 06 februarie a.c., 45 de studenţi de la Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Departamentul de Jandarmi anul III, au desfăşurat la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia un stagiu de informare şi documentare asupra pregătirii jandarmilor în domeniul montan.

Instructorii Centrului Montan Sinaia le-au prezentat studenţilor Academiei structura Jandarmeriei montane, misiunile şi activităţile centrului, tehnica şi materialele montane din dotarea jandarmilor, au desfăşurat activităţi practice precum montarea unei tiroliene şi lansarea de pe o stâncă, au participat la un exerciţiu de salvare-evacuare din telegondolă şi un exerciţiu de sondare pentru salvarea victimelor din avalanşă, iar la finalul stagiului le-au fost prezentate poligoanele alpine de la Stânca Sf.Ana şi Poiana Stânii Regale din Sinaia.

Jandarmii de la postul montan Bucegi le-au expus studenţilor Academiei de Poliţie, la Cota 2000 din Sinaia, activităţile de menţinere a ordinii publice ce se desfăşoară pe pârtiile de schi şi în staţiunile montane, iar în ultima zi, cadrele de la Detaşamentul nr.8 Jandarmi Sinaia al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Prahova au prezentat documentele care trebuie întocmite la nivelul unui post sau secţie montană. Acest stagiu este primul de acest gen, constituind un început pentru o colaborare fructuoasă între Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia şi Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.

pagina 17

În data de 10.02.2016, orele 08.20, un grup de 30 turişti a fost surprins de avalanşă pe pantele de Vest ale Vârfului „La Cleşte” pe Muntele Diham – Predeal. Una dintre persoane, nefiind acoperită cu zăpadă, a cerut ajutor prin serviciul de urgenţă 112. La nivelul Garnizoanei din zona respectivă, s-a luat decizia să intervină forţe de la Batalionul 21 Vânători de Munte „Leonard Mociulschi” Predeal, Detaşamentul I.S.U. Predeal şi instructorii Centrului Montan al Jandarmeriei Române din Sinaia. Acesta a fost doar un scenariu al unui exerciţiu de rezolvare a unei situaţii tactice în mediul montan, respectiv acţiunea de căutare şi salvare a persoanelor surprinse de avalanşă.

Exerciţiile în comun dintre cele trei structuri (Vânători de Munte, Pompieri şi Jandarmi montani), au fost stabilite printr-un protocol de cooperare între Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Afacerilor Interne, pentru antrenarea grupelor de intervenţie în cazul unor situaţii de urgenţă în mediul montan, pentru verificarea şi eficientizarea schimbului de informaţii, planificării şi conducerii acţiunilor în teren şi pentru uniformizarea procedeelor şi tehnicilor de salvare-evacuare a persoanelor aflate în dificultate.

La încheierea exerciţiului, în urma analizei post facto, au fost stabilite direcţiile de urmat pentru optimizarea activităţilor comune, astel încât acest tip de exerciţii să aibă continuitate pe parcursul anului 2016.

pagina 18

În data de 15.03.2016, delegaţia Gărzii Civile Spaniole condusă de general-maior Jose Luis CUASANTE GARCIA, Şeful Comandamentului Unităţilor Speciale şi de Rezervă,

a fost la Sinaia. Vizita delegaţiei Gărzii Civile Spaniole la Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia a avut ca scop principal analiza posibilităţii de pregătire în comun şi realizarea unor schimburi de experienţă între instituţiile de învăţământ ale celor două arme. Colonel Ionel BODEA, comandantul centrului şi locotenent colonel Florin NEDELCU, locţiitorul comandantului, au prezentat delegaţiei misiunile şi activităţile centrului, tehnica şi materialele montane de care unitatea dispune, spaţiile de lucru şi cazare, filmul de prezentare, iar instructorii au prezentat un exerciţiu de salvare-evacuare din mediul montan de pe o tiroliană şi un exerciţiu de salvare din mijloacele de transport pe cablu. Jandarmeria Română are încheiat un Memorandum de Înţelegere cu Garda Civilă Spaniolă privind cooperarea în domeniul Jandarmeriei, prin care cele două instituţii îşi propun a dezvolta relaţii de cooperare în domeniul asigurării şi restabilirii ordinii publice, intervenţiei profesionale, acţiunilor speciale şi antiterorism, în domeniul montan, precum şi posibilitatea de pregătire în comun.

pagina 19

CENTRUL DE PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII CADRELOR

„Regele Carol I” SINAIA www.jandarmiimontanisinaia.ro

relatii.publice@jandarmiimontanisinaia.ro Telefon: 0244.311.699; 0729.998.300 Fax: 0244.313.198

pagina 20