'ORII CANDIDAŢI — Ce zid, generale, aşa e ti băefi! mei ştiu să tragă ? — Lasă, Ionel, căi cunosc din război: tot timpul au tras...la fiti

Candidaţii „Furnicei"

Fiindcă, prinlr'o constituţională răsturnare a lucrurilor, toate grupările a f a r ă de lonescu-Brăila, şi au de­semnat (Candidaţii cari să //// ia parte Ia manevrele generalului Văitoiauiu ne calcă datoria şi pe noi, partidul din jurul singurului organ serios după Viitorul, |să comunicăm cititorilor nu­mele 'bărbaţilor cărora am dori să li se încredinţeze sarcina de a lua în circă ţara românească şi s'o ducă, cu patriotismul, cu energia şi cu price­perea pe care li le cunoaştem, la li­manul pe care '1 atinseseră deja cind, după Brest Litowsk, încheiată pacea de la Bucureşti..

Iacă-i, însemnaţi pe slovă, pentru ca nici un alegător să nu-i scape din vedere:

A. Marghiloman, în cartel cu Ma-» ckensen, pentru Buzău ; Lupii Kos-take, academicianul aliat cu Rosen-berg, la Bîrlad ; Virgil Ar ion, dinas­ticul susţinut de von Koch, la Iaşi ; C. C. Arion, şeful de cabinet al lui Czernin, la Vlaşca; Dedu Neniţes-cu, protejatul lui A. de Herş, în Ca-drilater; Constantin Stere, din partea Băncei Generale, la Chişinău ; Zam­fir Arbore, cu Ausweis de la Guen-ther, la Soroca; D. D. Pătrăşcanu, afilia­tul lui Schulder, în gubernia lui Ber-ger ; Burăh Braunstein, de la Bukares-ter Urlaniblall, va candida în Du-deşti, în numele şi cu programul lui von dem Busche; logofătul Căcătt, zis şi Stoian, zis şi Băncuţă, zis şi Stropitoare, va ţine locul, cu banii Băncei Nafiunei germane, lui Pink-hofs, colegul său de la poliţia de si­guranţă a nemţilor; Maltezeanu, la Bucureşti; Fortunescu la Covurlui; Nazarie, la Prahova, şi foştii deputaţi de sub prezidenţia lui Meissner, ro -mîn adevărat din romîn adevărat, vor candida, în numele dezertorilor, care pe unde'şi are Curtea Marţială in c ă ­dere să-i judece cînd va veni ziua s o -cotelelor.

Aceştia, împreună cu Grossmann, care va fi graţiat ad -hoc, vor avea, ca Semn distinctiv pe buletin, foto­grafia lui J o n s o h n , şi vor constU tui O p o z i ţ i a cu concursul căreia să ratifice d. Alecu Constantinescti cele 375 d e decrete-legi cari au dat Băncei Roniîneşti putinţa de a funda patru duzini de întreprinderi cointeresate.

Odată cu despoierea scrutinului, cei şase generali cari au democratizat ţara vor face stînga 'n pre, şi, după ce regisorul va trage perdeaua, va rea­pare în scenă d. Brăltianu • - cu Paacu, cu Emil Petrescu, cu lonescu-Puşcă-rie, cu Rusu Abrudeanul, cu Kreangă, cu Gîrboviceanu şi cu toţi cîţi, în nu­mele Romîniei Mari, au operat la A-provizionare, la lirăila, la Corabia, la Manilla, la Giurgiu, Ia Buzău, la

Craiova, la Piteşti, [a Botoşani şi pe ori unde au fosl depozite nemţeşti.

P r o g r a m u l candidaţilor n o ş t r i e a s u d e s i m p l u şi d e l u m i n o s iu cî t n e d i s ­p e n s e a z ă d e s a r c i n a d e a.-i m a i reco­m a n d a .

V o t a ţ i - i , d a r o r i î n m u l ţ i ţ i n u n t ă ; rul p u ş c ă r i i l o r , ca să s e a l e a g ă la u n t e l . i ! ! i ; i .<

Furnicosul

M U C U R I D E IDEI — Originale. —

Sever dar drept. A intrai în poliţie — singurul local

care ţine deschis Ja ora când toate cârciumile sunt închise.

A intrat în poliţie ca subcomisar . D-nul şei' al circumscripţ iei , subt

ordini le căruia avea să'ncasezc leafa lunară, plus gheşefturile furnizate de mahalagii , om grav, cum se şi cuvine să fie un slujbaş super ior de care r îde întreaga mahala , i-a ţinut un mic discurs bine simţit de uşierul căruia i-a lipii o pereche de p a l m e fiindcă începuse să caşce necuviincios. Discurs model-lip com­pus numai din câteva vorbe lapi ­dare ca un epitaf:

— Poliţistul n'are. familie. Po l i ­ţistul t rebue să se ocupe deopotr ivă de toţi supuşi i săi şi s'aresleze vi­novatul chiar dacă el îi va li lată. Ai înţeles '?

— Am înţeles. Dar n 'am lală. — Mamă ai'? — Da. — Vezi că ieşti prost .' De unde

şli că m a m ă - t a nu se măr i t ă mâine-poimâine şi-o să ai şi t a tă? !

D-nul subcomisar i-ar li ma i pus câteva întrebări , dacă d-nul şef nu i-ar ii tăiat pofta împingându ' l pe uşe afară d 'avalma cu uşierul pă l ­mui t care se căsneâ să-şi scuipe o măsea .

A intrat în poliţie ca subcomisar şi după o lună s'a însurat c'o fală cunoscută, foarte cunoscută de ve­cinii cu cari stă în relaţii de spio­naj zi şi noapte, t r imeţând mesagii de telegrafie fără sârmă, reprezen­tată prin cele zece degete-antene ale mani lor . »

— Să poftească d-nul Şef să mai susţie că ..poliţistul n 'are familie" !— a scrâşnii el din dinţi Ia părăsirea bisericii, mul ţumi t că'şi înfundase superioru.

Apoi, odată luna de miere trecută, „s'a ocupat deopotr ivă d e toţi*, căs -n indu-se „s'aresleze vinovatul chiar dacă el îi va fi tală1".

în tâmplă tor a auzit că un veslit pungaş, evadat dela Văcăreşti, vine de petrece noaptea Insoţin Iui, poama buna ca şi el. Subcomisarul s'a

prezentai pe furiş, scara. Femeiuşcă dracului , ghicindu-i intenţia, ca să'i adoarmă bănueliie l-a culcai lângă ea, ca p 'un c o p i l a ş răsfăţat.

Pe la miezul nopţei, hop punga­şul. Scenă vijelioasă de flagrant-de-lict. Subcomisaru l a scăpat pe fe­reastră, tn cămaşc şi ismene dar cu chipiu.

A s trăbătut întunericul s t radelor în galop nebun de tiară urmăr i tă . Deodală cineva urlă :

Cine eV .... Stai! Şi-a.s lat , recunoscând vocea şe­

fului plecat, probabil , în turneu electoral;

La lumina unui chibrit aprins, superiori i se m i r ă :

— Bravo I... Foarte f rumos! — D-le şef, vă rog scuzaţi : am

placat r epede şi-am uitat să'mi lac freza.

— Ţi-a lăcut-o a l l u ? — A încercai da r nu m a ajuns. Subcomisarul îi explică scurt cele

petrecute. — Altceva ".' — Nimic. —- Bine. Pent ru această ispravă

a m să te dau afară : nu ţi-ai făcut meser ia de poli ţ is t!

Şi fiindcă subcomisarul rămăsese cu gura căscată — de unde ştia şe ­ful ce-a făcut el Ia lemee, pe în­t u n e r i c . ' — super iorul se expl ică :

— In loc să fugi, t rebucâ să sări la individ ....

— Tot eu ? ! — Doar nu eu !... că nu e r a m a-

colo — sâ'i pui unghiile în gât şi să-1 întrebi ta re dacă nu cumva şi el vine dela nevastă-ta !

Subcomisarul a rătăcit ca o fan­tomă până la ziuă. Şi după ce şi-a asvârli t chipiul pe creasta unei gră­mezi de gunoi, scârbit a ieşit din poliţie — unicul local din care poţi ieşi la orice oră din zi şi noapte şi fără a li inghioldil de vreun pur ­gativ.

* Progres I...

... Câte nelegiuiri nu se săvâr­şesc în numele tău ! De pildă :

Ka este o fostă fată săracă. Kl a făcut campania la aviaţie. Ea, plângând : — Care va să zică, asia ţi-a fost

dragostea: după ce ţi-ai făcut che­ful, mă părăseşti 7

— De dragă, trebuia să le-aştepţi... — Şi eu, ca o proastă, credea ut

tot ce 'mi spu i ! — Ţi-am spus eu ceva — Odată ... o singură dată mi-ai

spus că mă iubeşti şi că toată viaţa o să t r ă i m împreună .

— Ţi-am spus eu asta '?... Când, mă r o g ' 1

— In primăvară, prin luna Mai, când sburam împreună cu ae ro ­planul...

— Vorbe in vânt, masei -! ' «

Moravuri şi Năravur i .

Polilicianii au şi început p ropa­ganda e lec tora lă : l inguşesc alegă-lorii şi se înjură între ei. Cum ce­tăţeanul s a pricopsi t şi nu prea are t imp de căscat gura pe la întruniri „organul par t idu lu i" işi a sumă plă­cuta sarcină de a'l linguşi la d o m i ­ciliu, in schimbul taxei fixe de 25 bani foaea. „Cetăţenii, convinşi de meni rea lor..." „Alegătorul luminat nu poate vota decit pentru noi !" ..S'a dus suve ica : suveica a m u r i t ! Cetăţeanul cinstit va pişi la urnă cu fruntea sus..." Şi aşa mai încolo : pentru 25 bani c destul de eftin. Tot 25 bani costă şi-un zarzavat de

, s u p ă ! Tot în cupr insul acestor 25 bani ţi se serveşte, nu impor tă edi ­ţia : „D-nu Alecu Bădăran e un vechi şi recunoscui pungaş. . ." „Tră ­dătorul ţărei — am zis Marghi lo­man — îndrăsneşte să r idice c a p u l ! " „Fraţ i i Brătieni, a r fi d ispărui de mult dacă românu lu i i -ar fi fost da t să se h rănească cu carne de şobolan i !" „Tache Ionescu ? Cocota tu turor part idelor , Jenică Girodel care ne-a furai Toronta lu l ca să-I dea Sâ rb i lo r ! " „Cine poate adună cât e 'n s tare să mănânce Porcu'. '" Eţetera. Toţi aceştia : Bădărău, Mar­ghi loman, fraţii Brătianu, Tache Io ­nescu, Al. Constantincscu, toţi aceşti foşli miniştri i sunt nişte secături , sau, mai bine zis : nu sunt nici m ă ­car „cetăţeni convinşi de meni rea lor..." „Alegători luminaţi. . ." (Vezi u r m a r e a m a i sus.)

Când este vorba, însă, să se laude între ei . . . Mă r o g : cu cât te vei scoborî ma i jos cu slugărnicia, cu atit te vei sui mai sus cu slujba când „ai noştrii'" vor veni la putere . Odată la putere.. . Cele ce urmează sunt fleac pe lângă ceeace pot ei inventă.

Doi copilaşi s a u luat la întrecere, fiecare lăudându-.şi părinţi i .

— Tatăl meu e foarte inalt. — Al meu c şi ma i inalt dccâl

al tău. — Spui minc iun i ! Talăl meu e

inalt p 'atî ta . . .—arată el spre t ava­nul odăei în care au fost lăsaţi să se joace.

— Oleo ! — sc răţoeşle celall lăbăr ţându-ş i buzunarele panta lo­nilor ca să pară mai gros, Tatăl meu ca s ă i . poţi vedea cil c de înalt, t rebue să te sui p 'un scaua !

Tot astfel şi cu polilicianii când suni Ia putere: nici cu... scaupu nu le dai de n a s !

Nae D. Ţăranw.

BRAŞOAVE

Era tânăr şi logodit cu actuala sa soţie, pe atunci domnişoara Nanu. O perfidă scrisoare anon imă căzu deodată ca o muscă într 'un pahar cu lapte dulce în toiul idilei celor doi îndrăgostiţi . Suchianu era de ­nunţai viitoarei sale, probabi l de un laş şi nenorocos concurent , că'i plac prea mul t damele de cupă şi cupele cu vin. D-ra Nanu declară finanţatului său că refuză să ma i acorde m â n a sa unui băiat aşa de stricat. Innăbuşind un tragic susp in , Suchianu, după ce încercă zadarnic s'o înduplece , zise !

— Bine, iie ; da r înainte de a ne despăr ţ i pe veci, dă 'mi voie să'ţi scriu pe a lbum câteva cuvinte de adio.

D-ra n u . p u t u sti nu satisfacă u l ­tima dor inţă a infelicelui june con­damna t la un celibat perpetuu. Ne­nea Suchianu luă un plaivaz şi scrise pe o pagină a a lbumulu i u r ­mătoarea reflecţie :

„Domnişoara Nanu poarlă un n u m e care după ce zice Na ! spune Nu !"

înduioşa tă de acesl reuşi i joc de cuvinle, ca d 'un surîs pr int re la­c r i m i , severa logodnică a iertat pe iubitul ci,—şi iată cum un ca lam­bur fericit poate salva destinul unui nenoroci t amorez.

W i c t o r Eflimiu c . — m a i mult ca JJ™ oricine —poetul nostru naţio­nal, cântăreţul t radiţ i i lor de vitejie şi glorie ale ţării româneş t i . "

Această sentinţă n'a p ronun ţa t -o Curtea Marţială, ci o scrie in „Ram­pa" doamna nevasta ziaristului Karnaba t .

P u t e m adăoga că de aceiaşi pă ­re re este şi gospodin Radeff, fostul minis t ru al Bulgariei in Bucuroşii, în tovărăşia căruia amicu ' i intim Victor Eftimiu şi-a petrecut in t im­pul războiului un dureros şi a m a r exil la Par is şi in Elveţia.

Boninul Emil D. Fagure laudă co­media Romeo şi Juliella la Mizil

a d-lui George Ranelli . Când 's 'a reprezentat la Naţional, d. Fagure a fost singurul cronicar teatral care-a ocărit această piesă şi a căutat s ă i

Colaboratorii permanenţi ai «Furniceb s u n t : George Ranctti (K i r iak N a p a d a r -jan , C o n t e l e d e T e k i r g h i o l , J o r j D e -l amiz i l , G h e o r g h e B i c i u ş c a , etc.) Gliiţă Rădulescu (fel d e fe l d e p s e u d o n i m e ) , Ion Gorun (Ion G r ă m ă t i c i i ) , Al. Al. I lodoş ( S a n d y ) , 1. Hote/. ( A u g u s t Pros t i i ) şi N. 1). Ţăranu ( N i c o l o M a s c a l z z o n i , N a e S a l t i m b a n c i i , N ă i ţ ă Idiotu). Caricaturişti: A. Murnu şi F. Şiralo,

micşoreze succesul, liind certat cu au toru l .

1'] bine să se notezi; acest exem­plu de Integritate a unui critic care e după necesitate, când fagure de fiere, când de miere . "

fjţitim in «Universul - : ^ „La adminis t ra ţ ia „Universului" se află de vânzare interesante vo­lume de citii cu preţur i toarte el'tinc :

Regina Bucălăriei Memoriile Regelui Carol .,17 vo­

lume complecte cu preţul total de 7 lei.

„Două nuvele de Carmen Sylva. Memoriile Principesei Luiza\ . . .Sperăm că un s implu hazard a

înghesuit in acelaş anun ţ nişte pu ­blicaţii alît de diverse. Intr ? adcvăr , oricit de înfocat fakist a r fi confra­tele care a lunecă acum pe panta ant idinast ic ismului , nu se poate găsi nicio legătură între memori i le a u s ­terului rege Carol şi ale fluşturati-cei pr inţese bavareze, nici între o carte de bucate şi opera Reginei-pocte Carmen Sylva.

TY avocat N. Gorgotha din Ploeşli şi-a pus candidatura de depu ­

tat. Pen t ru a convinge pe alegători să'i dea votul, candidatul anunţă că va ţine u rmătoare le conferinţe :

„1) Pu te rea dest inului in viaţa neamulu i nostru."

2) „Prob lema-prob lcmelor : dacă există şi supravieţueşte după m o a r ­te, sufletul, sau nu \'"

3) „Un m a r e sistem filosofic : Pr incipale le fenomene ale Existen-au ra ţ iunea de A Fi,—etern,—prin cele 3 d imens iun i" .

...Alegătorii Ploeşteni a r merita în adevăr porecla de geanabeţi ,dacă n ' a r t r imi te pe un candidat cu a-semenea program in parlamentul . . . dela mănăs t i rea Ghighiu, in ziua de Isvorul Tămădu i r e i .

Prin(ul Ghiţă

Faţă cu ridicarea continui Ş' nejustificată a cheltuelelor — nu­mai tiparul ne costă de două­sprezece ori mai mult decât îl plăteam înainte de război — sun­tem siliţi ca dela 19 Septembre să mărim preţul la 75 bani foaia. In schimb vom da o „Furnică" şi jumătate, adăogându i încă patru pagini.

Aşa dar, cititori, de la acea dată cereţi „Furnica" în 12 pa­gini şi n'o plătiţi mai mult de 75 bani, în care se coprinde şi câştigul de 25 Ia sută acordat vânzătorilor.

De ce sa scumpit traiul

s5S

— Bărbate, ia uită-te ce de birji goale, fără vizitii... Strigă şi una : trebue să fie staţie de trăsuri,

— Ba e o cârciumă ^u vin bun ! Desen de F . Ş i r a t o

Anul XIV, No . 78, Luni 27 Octombrie 1910 5

Abţinere pe toată linia

Opozi(ia, neprezentându-se la a leger i , a declarat c ă : „abţi­nerea este şi ea o armă de luptă".

A m i c u l m e u scu lp toru l Spăthe O luptă grea vrea să î n c e a p ă : De câte or i î i va fi sete, Se va abţine să bea apă.

D i s s e s c u , zis conu Costică, — Deşi ' i v i r i l şi greu î i v ine, — U r m â n d exemplu l lu i Pav l icu , D e l a amor . s e , va abţine.

Miţa, Margot, şi alte sfinte, Se vor abţine dela cbefur i , Iar cheferişti i d'azi 'nainte V o r lua pe lună doar opt lefuri .

D a r cea m a i c rudă d in abţineri Este a lu i E m . P o r u m b a r u D'a m a i compta pr intre cei tineri... Gât o să sufere, ştrengaru !

Nemur i toarea m a d a m Smara , Deşi de opt deceni i scrie, S'abţine blestemându-şi ţara, Să intre la A c a d e m i e !

Cât despre m i n e , subsemnatu l , C â n d vo iu s imţ i că moartea vine, Ş i 'n Iad m ă cheamă Necuratu l , Dec lar so lemn : m ă vo i abţine.

Kiriak Napadarjan

LISTA... . . .pungaşilor depozitari de ziare cari,

cu toate repeţitele noastre invitaţii, nici până azi n'au binevoit a ne achita su­mele ce datoresc depe urma.vânzărei «Furnici»:

Remus lliescu, din Akerman (Ceta­tea Albă). După ce a primit d o u ă n . . foi, a trimes o scrisoare că dânsul este inginerul şef al oraşului, nu d e ­pozitar de ziare.

Niculae Ionescu, gara Goleşt i . Nae Ionescu, Buftea (gară). Ion Zărnescu, Câmpu Lung. Ion Ionescu, Gara Titu. Jeanette M. Weis s , Tulcea. Clara Bacal, Săveni. Jean Meirovici, Podul Iloaiei. Niculae Mentzeanu, gara Tâmna. Petrică Aposto lescu & Magaliu, B u -

zeu. Doi pungaşi obraznici. Trimet scrisoare că au expediat garanţia ce­rută şi nici gând n'aveau. Dela în­ceput n'au plătit nicio foae.

Negreanu, actualmente în Tecuci, fost tovarăş cu Dumitru ionescu, la Brăila. Cel din urmă, fost depozitar la T.-Severin, dispărut fără urmă.

„Furnica" 12 pagini 75 bani

Necazurile căsnic ie i ! — Cu picioarele m'a dus AglaeJg

pe mine, la ofiţerul de stare civilă,f îmi povesteşte Mache, vrînd să 'mi vor-I bească de nurii frumoasei lui jumă-I taţi. I

Şi continuă, aprins : — Cînd am văzut'o, dragă, cu r o - |

chia sumecată, qă era noroiu, şi ' i-ama zărit glezna fină, ciorapul de a r n i - | ciu şi pantoful cît o tnănuşă de copil,» 'mi am zis : a mea eşti, soro !

Şi a mea a fost. Atîta o dor iam,! în cît de la logodnă şi pînă să zicem,! conform protocolului: enfin seuls !,1 crede-mă că. nici nu ştiu pe ce lumea mai eram. Năucisem de tot, de to t . l

— Iuţeala... — Lasă, dragă, zice. Nu ştii, pe»

semne, ce va să zică un picior cam-î brat, o piele trandafirie şi un ciorapi cu găurele, care lasă să gbiceşti ş i | ce nu e ! i

— Mie 'mi spui! — D'aia, zic, pe mine, cu picioa­

rele m'a dus Aglae la primărie. — Dar acuma? întreb eu, numai

aşa, de al dracului. — Acuma, nene, cu tocurile cari

o fac să calce ca pe catalige, piciorul Aglaei, o poemă la începutul căsni­ciei noastre, a ajuns, cu bătăturile de rigoare să aibă, în gheata care 'l chi­nuieşte, înfăţişarea unei caracatiţe plâ> pînde.

— Dar mîinile? mai întreb iară, ca să ' l aţîţ.

— Mîinile, imon şer, ce să'ţi mat spui! Picioarele m'au dus la primărie — şi mîinile o să mă ducă la tribu­nal, cînd o fi să Cer divorţ.

— Cum ;aşa? — Vezi bine! Păi n'ai văzut-o,

dragă. — Care! N'am văzut eu pe A-

glae ? îmi pare rău ! — Păi, dacă ai văzut-o, atuncilea

ai observat că, de cînd cu moda de a-şi face mîinile, par'că e coaptă.

— N'am băgat de seamă. — Mă (mir, că sunteţi ca fraţii,

împinge, domnule, cu o drăcie de os , sub buricele deştelor, pieliţa care creş­te /d'asupra rădăcinei unghiilor — din care pricină, extremitatea degeteloa ia aparenţă de furuncule gata să spargă. Pe urmă, freacă unghiile cu o perie muiată în nişte pudră! de vopseaua vişinei putrede, aşa în cît, cînd te uiţi la mîinile ei, 'ţi se pare că a Umblat cu ceva unsuros, şi 'i-au ră­mas unghiile mînjite de mihlemă. Dacă adaugi la asta şi faptul că'şi lasă unghiile lungi, ca nişte ghiare, pe sub care, ori cît s'ar îngriji, intră cel puţin mătreaţă dacă nu alte... cor­puri străine, înţelegi cît desgust 'mi inspiră Aglae tocmai cînd, în curen* tul modei, se crede mai bine înnarma-tă pentru a (mă cuceri.

I — Pan toi atîta lucru... Păi, e puţin, dragă? Ctnd mă

gîndcsc cc drum lubric făceam cu gîn-dul numai zărindu-i piciorul, pe cînd ieram logodiţi, şi văd acum ce cutie de sardele au făcut picioroangele din

ibotina ei graţioasă ; cînd mă întorc, jcu amintirea, înnapoi, şi ca să'mi re­pet voluptatea ce "mi dedea cînd îi simţiam mîna catifelată, mă pomenesc , acum, că mă sgîrîie cu ghiarele ca o pa-[săre de pradă, 'mi se pare că, de la nuntă işi pînă acum, au trecut nu ştiu cîte pe-irioade geologice, aşa în cît Aglae, jprin evoluţie d'a 'ndaratele, a trecut, [treptat, de la îngerul diafan din tiiri-jpul primei noastre dragoste, Ia pro-jprietăţile de ghionoaie, cu care a în-llocuit farmecile de odinioară. | — Cu toate astea... [ — Lasă, că ştiu eu ce vorbesc. [ — Mie 'ttii spui, Mache! 1 — De aceea ziceam: Aglae m 'a Jvîrît cu picioarele Ia jugul căsătoriei — dar să n'apuc să mă mişc d'aici dacă ţmi prevăd c iăjcfu mîinile o Să mă ducă Ja tribunal pentru despărţenie.

Om jţrăi şi-om vedea.

Gherghieff

CUSUTE CU AŢA ALBA

Cine nu ştie că în R o m â n i a , î n ­tregită ca teritoriu şi înjumătăţită la raţia mămăl ige i sale cea de toa -tr zilele, p r o b l e m a aproviz ionăre i e tot atât de greu de rezolvat ca şi d i ferendul în pr iv inţa contro lu lu i minori tăţ i lor etnice d in T o m b u e t u ? P e v remea , c â n d , pâinea şi cuţitul (adică m a i mu l t cuţitul decât pâ i ­nea) erau exclusiv în m â n a c o l o ­ne lu lu i B a r c a dela Manutanţă, l u ­crur i le şchiopătau, ce e drept, şi m a i tare. Astăzi , de bine de râu , m a i p ică d in c â n d în când în p o r ­turile noastre dunărene câteun trans­port cu „co lon ia le" şi , o r i c u m , p a r ­că tot m a i lesne le aproviz ionezi cu v a p o r u l decât cu. . . barca.

D a r situaţia nu m a i poate să d u ­reze n ic i aşa mul tă vreme. C u toa ­te „l igi le" întemeiate de c o n s u m a ­tori pentru micşorarea preţur i lor şi scăderea por ţ i i lor pr in restaurante, cu toate cantităţiie m a r i de lămâi , smochine , boabe de năut şi alte ar­ticole de p r i m ă necesitate, n ic i m ă ­la iu l nu se iefteneşte, n ic i fasolea n'a reuşit să nu se m a i vândă , cu reţetă, la pr incipale le farmaci i d in Capita lă .

E adevărat că în t i m p u l acesta armata română a intrat în B u d a ­pesta. E adevărat că bolşevic i i , î l â -

Numâru l vi i tor v a fi p u s Tn v â n ­z a r e Vineri 31 O c t o m b r e .

F U R N I C A

ÎNCĂ UN MIJLOC DE-A IEFTENI TRAIUL

— Luaţi perechea asta că-i marfă b u n ă : piele de capră... cel mai moale • şevro». Numai două sute lei.

— Ştii c e ? . . Cu preţu-ăsta mă duc să cumpăr capra!

Desen dc F . S i r a t o

mânzi ţ i de „regimul" c a m v e g e ­tarian al lui Be la K u n au m â n c a t o sfântă d e bătaie cu ajutorul că ­reia s'au săturat, dacă nu de a l t ­ceva , cel puţ in de b o l ş e v i s m . D a r noi 1 N e p u t e m hrăni oare n u m a i cu laurii pe cari i - au câşt igat s o l ­daţii noştri pe c â m p u l d e bătaie , şi cu puţ ina brânză p e care d. B r ă -tianu a i ă c u t - o la Par i s ?

D i n m i j l o c u l acestor c o n s i d e r a -ţ iuni p l i n e de a m ă r ă c i u n e m ă s m u l ­ge cit irea unei informaţi i care m ă mângâ ie cu gândul că, dacă p o p u ­laţ ia c iv i lă sufere de foame , cel puţ in armata , v i teaza noastră ar ­mată , n u d u c e l ipsă de n i m i c . I n -tr'adevăr, Adevărul ne dă de ştire că g u v e r n u l a pr imit d in s tră inăta­te d o u ă z e c i de v a g o a n e de c u r m a l e , pentru eroi i noştri dintre B u d a p e s ­

ta şi Tisa, şi des igur, pentru încă vreo câţ iva cari a u avut n e n o r o c u l să r ă m â i e p e l a părţ i le sedentare .

D o u ă z e c i de v a g o a n e de c u r m a ­le ! N u ştiu dacă în „ m e n u " - u l d e toate z i l e l e al d o r o b a n ţ u l u i r o m â n păsatul şi m a z ă r e a cu gărgăriţe m a i deţ in încă l ocu l de o n o a r e p e care-1 o c u p a od in ioară în Moldova . Probab i l că nu, d e v r e m e ce v r e ­m u r i l e n u m a i sunt aşa de grele ca atunci . Aşi vrea totuş să ştiu dacă gus tosu l fruct al c o l o n i i l o r a-fricane ţ ine cu destul s u c c e s locul m o d e s t u l u i borş cu carne , sau dacă într 'adevăr a m renunţat , v r â n d -nevrând , la p r o d u s e l e s o l u l u i n o s ­tru naţ ional , pentru a ne hrăni cu toţii d in exot ica recoltă a altor ţări şi cont inente .

Lucru l e pos ib i l . Şi aşa, după c u m altădală m â n e a m pâinea „Ger­

man d rec' sau „Houbigant" făcută din pudră de orez importată dc d. , \ l o \ . Constant inescu - O m u , p e v i i ­tor s e poate ca întreg s i s t emul n o s ­tru a l i m e n t a r să se î n t e m e i e z e n u ­m a i pe „co lonia le" şi „delicatese". Aşa de pi ldă , în l i p s a fainei de Bo­toşani a m p u t e a recurge la c u n o s ­cutul „pain d'Espagne", zis în a n u ­m i t e cercuri şi p a n d i ş p a n , ţ inând s e a m ă dc l ipsa de s lănină am p u ­tea c o n s u m a untură.. . de peşte , de la po lu l Nord , a m putea face cozo­naci cu nuci. . . d e Cocos , iar în c e e a c e pr iveşte carnea, g u v e r n u l s'ar îngriji să în locu iască pretenţioş i i noştri ramator i cu ceva porci. . . de India.

Insfârşit, autori tăţ i le noastre ar trebui să a ibă grije ca ,— uti l izând ocupaţ ia noastră în Ungar ia ,—să nu ne s e r v e a s c ă altă băutură decât apa de Buda. . .pesta .

(Ar fi s ingurul m i j l o c d e a... ieşi din încurcătură) .

* Ziarele a u anunţat că u n a din

c a u z e l e greutăţ i lor de a p r o v i z i o n a r e d e care v o r b i m m a i sus e şi î m ­prejurarea că n ic i a c u m î n c ă nu s'au desf i inţat u n e l e din formal i tă ­ţi le cari se cereau o d i n i o a r ă pentru a trece de p e oparte p e ceala l tă a graniţei p e care os taşu l nos tru a lua t -o în s p i n a r e m u t â n d - o tocmai Ia Nis tru şi p e Tisa.

Se ma i încasează încă v a m ă în i n i m a R o m â n i e i mar i şi m a i e incă n e v o i e de paşaport .

In pr iv inţa aceasta , e de ac tua l i ­tate î n t â m p l a r e a petrecută unuia dintre secretari i noştr i d e legaţie , cari se d u c e a spre Par is cu a 98-a notă d e r ă s p u n s a R o m â n i e i la C o n ­ferinţa de pace, care n u p u t u s e să a jungă prin T. F. F. L a Predeal , v e c h e a graniţă, un p lu ton ier se urcă să facă ob i şnu i tu l „control" al p a ­sageri lor .

Secretarul nostru de legaţie e în restaurant .

— Leg i t imaţ ia d - v o a s t r ă ? T â n ă r u l m e m b r u al corpulu i n o s ­

tru d i p l o m a t i c z â m b e ş t e în faţa a-cestei interpelări . C u m ? unui r e ­prezentant oficial al R o m â n i e i să i se facă insu l ta de a fi cons iderat ca suspec t ? Şi, cu un gest de dispreţ, ia o listă de m â n c a r e de pe masă şi o vâră sub nasul autorităţi lor m i ­litare :

— Pof t im legit imaţia m e a d o m ­nule !

Imperturbabi l , p lutonierul ia „l is­ta" în m â n ă şi c i t e ş t e :

Cap de viţel Piept de vilă Picioare de porc

Apoi , verif icând fizionomia i r o ­nică a june lu i secretar de legaţie, adaugă l in iş t i t :

— S e m n a l m e n t e se potr ivesc . S u n ­teţi tn regulă ! Sandy

F U R N I C A

SEMNE E L E C T O R A L E

Cruci, iconostase Clopote, inele, Ciocane, baroase, Curcubeuri, slele,

Ş'alle bâzdâgănii, Le găsesc de bune Polilicianii... Noi, ins'am propune :

Fratele Viniilă Cu-ai lui şobolani Să'şi ia ca ştampilă 0 casă de bani.

Marghilomanişlii, Amatori de spori, S'aibâ semn potcoava... Dar nu de cal mort.

Take, dulcea cremă, Cu-ai săi campioni, Sâ'şi ia ca emblemă Şapte pantaloni.

Domnul forga 'naltul Istoriograf Ca nimenea allul: Un slâlp de telegraf.

Socialiştii iarăş S'aibâ ca semn viu, Nu'i aşa, tovarăşi ?... Un nas stacojiu.

Iar Averescanii Bine-ar fi să îşi Ia emblemă cranii Cu oase cruciş.

Cruci, triunghiuri, slele... Nu găsiţi că aţi Abuzai de ele Domnilor candidaţi ?

August Prostu

B O A L Ă MOLIPSITOARE Azi până şi artiştii au început să joace Ia Bursă

ACTUALITĂŢI Apa când v ine m a r e , s coa te la

suprafaţă toate murdăr i i l e . Tot a s t ­fel şi cu R o m â n i a Mare.

— Mucles , tu n u candidez i ? — M e r s i ! Abia m'a spălat răz ­

boiul de m o c i r l ă ş i - a c u m a vrei să intru iar ?

— Ai şanse , m ă . — Mersi, mers i , m e r s i ! M'am s ă ­

turat d'a tot avea la dreap ia pe Sdrelea şi la stânga pe Mărunţe lu .

— Ai uitat p e P ipa . P i p a cui i-i laşi ? „

— Ăla a părăsi i de m u l t p u ş c ă -ria e l iber.. .

— Domnule sculptor, eu sunt bancher şi am venit pentru 'o statue... — C u n o s c statutele... — Pentru o statue de marmoră... — Şi pe Marmoroş îl c u n o s c !

Desen de F, Sirato

— Să'şi p u e cand idatura ? — N u c r e d : e sătul d e ocnă. . .

s'a făcut o m de treabă. — D e ce nu faceţi a m â n d o i un

part id ? — Part idul pocă i ţ i lor ?... E o

i d e e : pocăi tul e t o c m a i contrariul de c e - a fost...

— D'aşa o a m e n i chiar are n e v o i e ţara. O a m e n i no i n 'avem. . .

— Au m u r i t cu toţi în r ă z b o i ! — sau s'au dat la fund... — D o i metr i a d â n c i m e c'o cruce

d e - a s u p r a :

— Part idul pocăi ţ i lor e o idee . . . — 0 i d e e abso lut nepract ică !

Mai întâi, eu şi cu P ipa s ingur nu p u t e m const i tu i un partid. . .

— Pentru ce ? — Pentrucă s u n t e m doi . î n c h i p u -

eşte'ţi că într'o zi ne cer tăm ; că unul din noi , indi ferent care, vrea să răs toarne p e ce la l t d in rangul de şef al part idului . Se c o n v o a c ă

Număru l vi i tor v a fi p u s Tn v â n ­

z a r e Vineri 31 Octombr ie . „Furnica" 12 pagini 75 bani

8 JL

adunarea generală, chestia sr pune ta vot . Majori taica care e 1

— Jumătate d in cei prezenţi plus unu.

— Adică, fiind n u m a i noi doi , majori tatea v o m fi tot noi doi : eu sau el , p l u s ce lal t . Mă rog : ce -ar z ice Majestalea Sa'? P e c ine din noi do i ar c h e m a să formeze g u ­vernul ?... Mersi de i d e e ! Cu astfel de par t ide cel m u l t poţi forma un.. .

— B a l a m u c ! — ExacL. Par t ide l e noastre p o l i ­

t ice sunt b a l a m u c u r i in l ibertate. — vSislemul cel n o u : lasă n e b u n u

l iber d a c ă vrei ca să se v indece . — Aşa a păţit şi biata P iomânie :

i -a lăsat p e toţi l iberi. . . — ... să fure... — ... şi no i n e - a m vindecat . . . — ... de p o l i t i c ă ! — D r e p t e, că'n ziua de azi porc

să fi... — A p r o p o d e p o r c : deunăz i pr i ­

m e s c o invi taţ ie iscăl ită : Coşon. — E x c e l e n ţ a Sa Coşon ! — î n t o c m a i : fost min i s tru . E x ­

ce lenţa Sa Coşon, e n e r v a i că fratele

„Furnica" 12 pagini 75 bani

Viuiilă vrea lă'i mănânce cos i i ( e l r la grătar, Îşi c o n v o a c ă partizanii «a î m p r e u n ă să formeze un nou par­tid polit ic .

— Unde *? — La el acasă . Sala plină.". — C r e d : anu ăsta nu prea a m

dus l ipsă de purce i . — E x c e l e n ţ a Sa Coşon se s u e la

tribună, p u n scaun. . . (Eu îţi p o v e s ­tesc ce m i - a poves t i t alţi i , cari au fost prezenţ i . ) S e sue p u n scaun şi Ie ţ ine un l u n g d i scurs .

— Sfârşitul ? — Vezi tu, la aşa sfârşit n i m e n i

n u se aş tepta! . . . La sfârşit, E x c e ­lenţa Sa Coşon le -a s p u s : „Eu vreau ca part idul m e u să fie c o m ­p u s din o a m e n i tot unu şi u n u . D e a c e a rog ca pungaş i i să iasă imed ia t afară !"

— Taci , m ă ! A grohăi t el astfel ? — Ceva m a i m u l t : v ă z â n d că

n i m e n i nu se urneşte , a luat din n o u cuvântu l : „Am rugat ca toţi p u n ­gaşi i să iasă i m e d i a t afară şi nici unu nu se m i ş c ă . Ei b ine , vă dau eu u n e x m p l u : i e s eu întâi !"

— Ş i -a ieş i t '.'

— Cu toţi droae după el . tn sală a mai rămas unu s ingur. . .

Tot se găs i se un o m cinst i t ! Cum îl c h e a m ă 7

— Ion R u s u A b r u d e a n u . — Ala !... — Stai să vezi . E x c e l e n ţ a Sa

Coşon se 'ntoarce ş i - i s p u n e răstit : „Tocmai tu să m ă faci de râs.? D e ce n a i ieşit ?*

— i\ durea p i c i o a r e l e 1 — Nu.. . c h e s t i e d e a m o r p r o p i u .

I. R. A b r u d e a n u l i -a r ă s p u n s a ş a : „Şefule, e u n ic iodată nu ies s i n g u r : de ob ice i m ă ' n h a ţ ă vardis tu" .

— Sincer o m !... Ascul tă , M u c l e s : m i - a i vorbit d e toţi . T u insă . . -

s 'apropie alegeri le . . . c e -a ş t ep ţ i ? — Vardistu, m o n ş e r , . . . v a r d i s t u

care să mă'nhaţe şi să m ă ' n s c r i e în part idul Exce l en ţe i Sa le Coşon .

Eu încep să rîd. Mucles profită şi dă d r u m u l p i c ioare lor , a c o m p a ­niate d'un m a r ş fluerat. . . a p a g u b ă .

Năiţă Idiotu — — м - n от—итгиитюа»

Numărul viitor v a fi pus în vân­zare Vineri, 31 Octombre.

O R A D E A U D I E N Ţ E

r— Uşier, ţi-am spus să m'anunţi d-lui ministru. Ce stai? — Nn se poate. Aici nu s'anunţă, aici se comandă: ai uitat că Excelenţa Sa e general ?

Desen de A . M u r n u

MODA DE T O A M N A

Rochie lucrată în foi de viţii. LI «a .T-ar^^wgmfSHOSTSiauWii i i .

10 F U R N I C A

De toate zilele. „Tră im v remur i tu rbur i !" — se

jeleşte Ia toate răspânti i le Popescu. — Ce-o să fie când o începe p lo­

ile?. . . Atunci să vezi lurbureala dracului ! — il ironisează Vaxilescu ţ inându-se d u p ă el.

Popescu il priveşte dispreţuitor, pleacă să'şi ducă protecţia mai de ­parte. Vaxilescu...

— Ascultă, mă omule : decâ t să faci pe câinele după mine , ma i bine le-ai duce acasă să ţi păzeşti nevasta !

— Şi eu iţi r ăspund , monşer , că până a c u m încă nu s a născut omul in s tare să mi -o fure !

— Te joci cu dracu Femeia e dracu go l !

Scena pe l recându-sc des, mereu la fel, vă făgăduesc că n viitor n 'am să vă mai plictisesc repct înd-o in scris. Altceva r ă m â n e de rezolvat :

Pen t ru ce Vaxilescu ocoleşte casa ca un pungaş po l i ţ i a?

Aici e b u b a la care face aluzie Popescu şi pe care t rebue s'o spar­gem noi.

Vaxilescu e un om excepţional : a re toate membre l e , un s tomac enorm, cap la fel, da r n a r e gât, se mul ţumeşte că trăeşte.

Madam Vaxilescu e o fire acră ce'şi smcchiaeş le nervii în certuri zilnice cu soţul ei care o supor lă răbdător , de cele mai mul te ori r ăspunzându- i prin tăcere. Conduită ce-o îndârjeşte şi mai mul t , împin­gând-o spre bucătăr ie , unde şi varsă tocul pe spinarea slugilor.

Vaxilescu a re toate membre l e fiindcă n a fost in război. Şi asta omoară pe m a d a m Vaxilescu:

— Nu 'ţi e ruş ine? Om să frângi fierul în mân i şi n'ai nici o deco­raţ ie !

— Cc decoraţ ie nevas tă? — O cruce d'aia, cum am văzut

la ofiţerul de vizavi. — Lasă nevastă, Iii pe p a c e : o

să mi pue şi mie o cruce când voi mur i I

— Răsplata celor cari m o r de frică !

— Frică mic de m o a r t e ? ! — Alunei de ce n a i fost la răz­

boi ? — Fiindcă n 'am chef să'ţi explic. — Frou lc ! Vaxilescu înghite în sec, după

care porneşte spre cârc iuma din colţ, ca să înghită in plin.

Odată, gâlceava luând proporţi i le unei polemici prin presă, madam

Vaxilescu inţopenindti-se pe picioare cu mâini le in şolduri , întreabă d is ­preţui tor :

— Ai putea s ă n i i spui şi mie când dumnea ta ai avut curajul să săvârşeşti o faptă b u n ă ?

Vaxilescu, care tocmai vrea să iasă pe uşc, în toarce capul fără gât, rânjeşte:

— Când le-am luat de nevastă, împiedicându- te de-a mur i fală bă ­trână. Mai eroic decât asta cc vrei ?

Matinata Fasonel şi Keskevu, prieteni de

crai lâcuri şi chefuri, d u p ă ce au petrecut noaptea la Flora, ca s a ş i „revie" au intrat într 'o m a r e cafe­nea depe calea Victoriei şi au ce­rul două . .pipermenle".

F ora când mătură toru l văzând că trotoarele au început să se p o ­puleze şi aducându 'ş i amin te că in prezent e plătit cu leafa sub-di rec torului de serviciu înainte de răz ­boi, de ruşine ascunde mătu ra după un gard, se duce să facă pe boerul in mai ştiu eu ce mus tă r ie dincolo de bar ieră .

Chelnerul soseşte pur tând ..co­manda" p 'o tavă şi „ sup l imen tu l " suhl formă de sifon în mâna stângă. Un mănunchi dc pae zace la picioa­rele celor două pahare , asemenea unui grup de tuburi aş teptând să canalizeze alcoolul amestecai cu ga­zoasă.

E ora când pe stradă nu vezi decât femei bătrâne sau urâte, cele frumoase şi t inere do rmind incă, obosite de muncă nopţi .

Chelnerul varsă p ipe rmenle le in două pahare mar i , vâjie in fiecare sifon de lc umple , apoi, rc t răgân-du-se respectos, învită :

— Poftiţi, m ă rog!

E vremea când portarii hote lur i ­lor, cu ochii cârpiţi de neodihnă, fac socoteala pasageri lor după suma bacşişuri lor primite — fac soco­teala că de va mai ţine lot aşa vor deveni ei stăpânii hoteluri lor .

Fasonel înfige paiul sondă în pahar , suge odată.

— Apropo — răsuflă el ca unul aproape să se innece revenind la 'su-prafâţa apei : tu când ai dc gând să'ţi plăteşti datori i le ?

— Când voi fi major. — Şi când o să devii major ? Keskevu, vădit impresionat , ri­

dică privirea spre tavanul cafenelei începe să calculeze in gând.

trecători ca să'şi mai desamor ţea -scă braţul drept , ce-a servit drept pernă bucătăresei dela subsol.

Fasonel revine : — Ai găsit? — Monşer, data nu mi-o r eamin ­

tesc. Şfiu insă că m am născut într 'o vară, odată cu au ro ra la pa ­tru ore dimineaţa .

Fasonel pufneşte in paiul cu care suge pipermenlul — lichidul verde bolboroseşte supărat — dă din cap ne încreză tor :

— Imposibil , monşer. . . La patru ore dimineaţa? . . . tu care niciodată nu te scoli înainte de unsprezece ! A d'aulrcs!

» Manualul bunului gospodar.

Fiecare face „provizii" ; fiecare face rost de ce-i lipseşte : lemne; ardei , cărbuni , ceapă, ele. Suntem in plin sezon al mură tu r i lo r in o ţe t , in imă acră va avea ce mânca la iarnă !

Cea mai grea provizie a r ămas tot „provizia de haine" — afară, bineînţeles, dacă nu ieşti spărgă­tor de meserie. Chiar atunci.. . Unde suni t impuri le când era destul să deschizi uşa unui ant reu ca să te aprovizionezi cu două trei blănuri agăţate de stăpânii lor în cuer ? Sunt toate în Rusia — blănuri le , nu t impur i le — vândute sau lăsate amane t pe v remea războiului , când aproape întreaga Românie se mu­lase cu căţel, cu purcel , în î m p ă ­răţia ţarului Nicolae al II-lca. As­tăzi, un . . impermeabil" costă cât înainte o casă de zestre, iar o u m ­brelă... Fiindcă veni v o r b a de umbre lă :

Duminica trecută, .Iurjcscu şi-a serbat ziua naşlerci — cu toate c'a venit pe l u m e în toiul nopţei . Masă mare , Ia care şi-a invitat toţi p r ie ­tenii cu cari zilnic joacă table sau discută politică Ia cafenea.

Câteva minute înainte de ora fixată sosirei musafir i lor , Jurjescu, care tocmai îşi potr ivea s f â r c u l mustă ţ i lor în oglindă, ş i -aduce a-minte de ceva, l a s ă foarfecele, trece repede in ant reu de strânge umbrele le din cuer— cam la vreo duzină.

Madam Jurjescu, crezând că i-a venit rău, să ia d u p ă el...

— Rărbate.. . dragă bărbătele... ce ţi-a făcut umbrelele de le iei d 'a-colo 9 ...Ori ţi-e teamă c'o să ţi lc fure invitaţ i i?

— Nu ! — r ă s p u n d e grav .Jur­jescu ; da r mi -e frică grozav ca nu cumva vreunul din ei să'şi r e ­cunoască umbre la !

F ora când vardiştii salută rari i „Furnica" 12 pagini 75 bani

Când 11 ai putinţa sâ-ţî procuri un pardesiu impermeabi l , faci p r o ­vizie de umbrelei.: ale altora,

î n t âmplă r i din Capitală.

E tânăr scriitor şi slab.. . din care cauză zilnic consumă mai mul tă hâ r ­tie decât zece scriitori geniali cons­tituiţi in „cooperativă". Colabora­tor neobosit al... coşului redacţiei .

Deunăzi, un prieten intâlnindu-l pe s t radă, tânărul scriitor, t recân-du-ş i p a l m a în largul vastei sale frunţi de două degete, geme :

— Azi noapte m a u călcat hoţii... — Bietu băiat I — ... şi mi-au furat toate m a n u s ­

crisele. — Bieţi ho ţ i !

Nae D. Ţăranu

Se p r i m e s c a n u n ţ u r i d u p ă î n v o ­ia lă , soco t i t e cu linia s a u i lus t ra ţ i i cu l e g e n d e .

Automobilele Autorităţilor

F'Am citit o vorbă la un astronom năstruşnic — o fi, n'o fi aşa, nu ştiu. Ci-că lumina, cînd pleacă de la Sirius, face, 'mi se pare, trei sute de ani pîn' să ajungă la pămînt. Vă închipuiţi distanţă (şi judecăţi cîtă vreme •'ţi ar trebui ca să te duci la planeta asta cu trenul accelerat al d-Iui Perieţeanu!

— Nu mai căsca ochii la stele, îmi recomandă un prieten care se uită la ce scriu eu, că acu te calcă auto­mobilul „Roaibei, ţiitoarea lui Găli­gan, de la manutanţă.

— Păi tocmai despre automobile vreau să Vorbesc şi eu, zic. Ai vă­zut ? Nu e prapurcic care să n'aibă vehicul "plătit de stăpînire. Nu e po­mojnic care să nu'şi resfeţe rînza în căruţă plătită din bugetul statului. Nu e trepăduş însărcinat cu propa­ganda electorală care să nu rupă, pe drumurile vicinale, cîte o pereche de pneuri, cari costă pe contribuabil mii de lei. Nu e pe urmă femie p u ­blică ori privată care să nu se bălă­bănească în limuzină luxoasă, pe s o ­coteala ţării — pare că Romînia a ajuns de isbelişte de când d. Duca şi cu lonescu-Doftana au făcut-o 'Marc. Şi nu e zi de la Dumnezeu cînd ma-şinele acestea infernale să nu omoare un copil sau să schilodească un om.

— Bine, dar ce are aface abuzul acesta cu distanţa de la Sirius? i — Uită-te, dragă, Lumina făcută să deschidă ochii şi orbilor, pune trei sute de ani, de cînd pleacă de la jurata asta de planetă şi pînă să im­presioneze pe ponivoşii de pe pă-înînt...

— Ei ,"Şi? — Si automobilele ministerului de

F U R N I C A

războiţi poartă de la iu Io, pe fe­meile pierdute pe cari Ic găsesc cei cu trecere la forul competent...

Ce are aface? — Stai, dobitocule, că are aface !

Şi abia acuma, după trei ani înche­iaţi, dintre cari 'unul chiar bisect, a prins de veste autoritatea că sunt, numai în Bucureşti, peste patru sute de droşci cu motor în care se plimbă, ca pe bătătură Ia tată-său, fonfii şi guşaţii tu trecere la Koinandantur.

— Asta Vreai să-mi spui, iubi­tule?

— Da. Păi, eşti naiv, dragă.

— De ce ? — Pentru că. de când e lumea, ce

ştie satul, nu ştie bărbatul. — Ama bărbat! atunci, mon şer. — Dacă aşa e de cînd lumea!

- Da, jdar de cînd lumea se nu­mesc complici bărbaţii din categoria asta - şi bărbatul complice cu muie­rea Ja daraveră, se mai chiamă şi ich» tiotaur.

Se poate, dar sunt plini de icre.

Cinicule ! (jugusciucule ! Va să zică nu crezi în îndrep­

tare? — Dar ce eu umblu, ca tine, după

iarba fiarelor? • Păi s'a dat poruncă straşnică.

— Pe hîrtie. - Atunci?

— Cu ce vrei să se ducă candi­daţii, 'la ţară, ca să aducă pe alegă­tori, omule, dacă s'ar pune la remiza (automobilele publice?

— Circulara, prin urmare... — E dintre garanţiile, ca şi cele*

lalte, pentru libertatea alegerilor. — Oare cînd ne-om veni noi în.

fire? Cînd o !tnai da Mackensen p'aici

— atunci şi niciatunci. — Ce a-şi inai rîde să te văd

mîine ia Curtea Marţială, că te ai legat Ue aliaţi! i

- - Haber n'ai de ce s'a lucrat, «Făuritorii dezastrului» sunt în car­tel cu ,,nemţofilii" . ergo , sunt în categoria lui Lupii Kostake, prin ur­mare intangibil. Slugă!

Şi s'a dus prietenul meu, nouă cu a brînzei. ,

Birjar

Revista „FURNICA" Propr ie tar : N . D. Ţ Ă R A N U

Apare de douS ori pe saptâmSnă i Lunca şl Vinerea P r e ţ u l : 75 bani foaea

A b o n a m e n t u l i 75 lei pe an ; 38 lei pe şease l u n i ; 20 lei pe trei luni, plătit înainte prin

mandat poştal. Adr»*» i Rm/lsta . . F U R N I C A " _ Bucur**!!

T e l e f o n 15/86

„Furnica" 12 pagini 75 bani

j \

C O N C U R S Deşi cu mare satisfacţie, şi mândrie

naţională chiar pot zice, luasem cu­noştinţă de faptul, relatat prin ziare că pentru noile catedre dela Univer­sitatea din Cluj se prezintasez'ă can­didaţi în proporţie cam de 150 doctori (printre cari şi numeroase moaşe de ambesexe) de fiecare catedră — totuşi cu uimire şi mâhnire naţională pot chiar zice, văd acuma, din aceleaşi ziare, că mai bine de trei din acele catedre, şi asta numai Ia facultatea de drept, au rămas neocupate.... Dar ceea ce pune vărf nedumeririi mele, este că printre aceste catedre rămase neocupate, se numără şi catedra de.... jurnalistică!

Iată nn lucru la care nu m'aş fi aşteptat niciodată. Cum, noi cari am numărat şi numărăm atâtea ilustraţii în presa noastră — chiar şi în cea ne­ilustrată — să nu putem da Clujului un profesor de jurnalistică ? Aicea nu poate să fie la mijloc decât persecuţie, invidie sau alte meschine porniri cari dezonorează genul uman în specie şi pe cei din fruntea bucatelor în spe­cial. Cum V când avem pe un Ştelian Popescu, director al celui mai răspân­dit ziar — dovadă că în fiecare zi protestează că nu pune dl. Perieţeanu destule trenuri în circulaţie ca să-1 răspândiască, — sau când antecesorul d-sale, nu mai puţin merituosul domn Nae Câmpina ar dispune acuma de timp liber suficient de prelegere, după ce a depus condeiul care i-a făcut re-numele şi milioanele, — ca să nu mai cităm şi pe alţi directori mai puţin ce­lebri poate, dar nu mai puţin compe­tenţi, — să păţim ruşinea de a ni se spune de către duşmanii neamului sau de către minorităţile etnice şi religi oase, în faţa cărora trebuie să no păs­trăm cu gelozie prestigiul, că nu sun. tem în stare să profesăm nici cel m» l

uşor meşteşug diu lume, — acela pen_ t ru care dl. Vintilâ Brătianu, de pildă a dovedit odinioară că nu se cere nici măcar ar ta de a şti să aşezi literele într 'un cuvânt, necum cuvintele într'o frază ?

Ba noi credem că nu numai pentru o catedră de jurnalistică, dar chiar pentru o facultate, cum ni se pare că o proiectase amicul gazetarilor, dl. dr. Angelescu, am avea forţe de prima ordine, specialişti în toate ramurile jurnalisticei, precum ar ti, în afară de gramatică, ortografie, scrierea dictando, convorbirile cu fruntaşii politiei, vo­cabularul perfectului birjar, ete. şi o clasă de canin, fără de care, în deosebi un ziar independent an s'Sr mai putea închipui astăzi.

Mai ales pentru această din urmă catedră s'ar putea găsi atâţia candi­daţi, câţi nu sunt ectndizî în presa noastră,- - va să zică.... număraţi-i şi dumneavoastră. Ion Scribul

Teatru. — Un debut... în cabinetul direcţiei.

— D-le direttor, pe ficâ-mea o angajaşi... Mie nu'mi dai nici un rol ? — Ba da: du-te de-o aşteaptă afară.

Desen de V. Şirato