NN - Wikimedia Commons orul lui Spicul graului ; Ochi orii lui, Mura campului. Basmul cu Domnita din...

AL. AVILAP0 Re COM PLET

NN DRUM.31heloK

VOL ION-031,4 I

CDiTUFKA OLTN

a

t?

3°

-.'rr7-77.-

\Jr-7

1

C

1.111mmertitillwINNevansim

ALEXANDRU DAVILA

DIN TORSULZ1LELOR

VOLUMUL I

EDITURA OLTENIA"BUCURE $ TISTRADA IMPERIALA No. 1

PRECUVANTARE

Aproape tot cuprinsul acestor trei volumea lost publicat in reviste si ziare. Innainte, insa,de a '1 publica in volume, autorul l'a corectat,lungit, prescurtat, retusat".

Tinandu-se de cunoscutele poveti, ale lui Boi-leau, Vingt lois sur le métier remettez votreouvrage, Polissez-le sans cesse et le re-polissez", autorul a lustruit, pe cat i-a lostcu putinta, textele scrise altadata i El nu afirma,insa, c textul acesta ar fi cel din urma.

Editura ,OLTEN1A"

AL. DAVILA

NOTITE BIOGRAFICE

Al. Davila e ndscut la 12 Februarie 1862. Tata.] sau era generaluldoctor C. Davila, iar muma-sa, Ana, era nascutà Racovitä-Golescu,coboratoare directd, prin tatä, din Vodà Mihail Racovitä, care adomnit 17 ani in Wile românesti.

Copilul, crescut de mumA-sa in evlavia neamului rominesc, invatácarte, mai intai, la scoala comunald din Golesti, instalatd intr'unpavilion al curtii boierilor Golesteni.

In timpul iernei, viitorul autor al lui Vlaicu Vocla", imbracatmocaneste, urma clasele $colii luterane, unde mergea &Mare : astfelse nascu in Davila gustul de sport, care niciodata nu 1-a parasit.

Dela 1871 la 1874, balatul fu incredintat lui V. A. Ureche, caredeschisese un institut roman ; iar dupa acesti patru ani, tanarul futrimis la Paris, la Liceul St. Louis, unde fu coleg cu JacquesFéraudy si cu Georges Feydeau.

Bacalaureat in litere in 1879, Al. Davila se imprieteni la Pariscu Take lonescu, Mortun, Caligari, Xenopol, Filipescu. Citea cu ne-sat pe vremea aceea Letopisetile" lui M. Cogalniceanu.

In 1881 fu numit atasat la ministerul de externe din Bucuresti ;in anul urmator, in aceiasi calitate, la Roma, si dupa alt an, laBruxelles.

In 1884, murind tatal sat', Davila parasi cariera diplomatica siincepu sa colaboreze la Epoca" si L'Indépendance Roumaine".Fu numit, in urma, inspector de politie, apoi administrator al aron-dismentului Macin.

Demisionar dupa un an, Davila se claidu, in sfarsit, literilor, pecare nu le parásise niciodata, si studiului Istoriei romanesti, care ilpasiona. lea' de unde s'a infiripat Vlaicu-Voda". Strabunele casedela Golesti ofereau sufletului sau hartuit, linistea de care avea ne-voie duhul poetic.

In iarna 1901-2, Vlaicu Vocla." fu prezentat directiei teatruluiNational si primit imediat ; iar, la 12 Februarie 1902, fu jucat pentruprima card; autorul implinea, in aceiasi zi, 40 de ani.

Doi ani raai tarziu, Davila compuse o pantorniná : Domnita dinvis", jucata in gradina palatului Cotroceni, cu M. S. Regina Maria,in rolul principal.

In 1905, Davila fusese chemat la directia teatrului National, uncleramase /Jana in 1908, cand desarcinatul director forma faimoasa..Compania dramatica Davila", prima incercare de acest soi facutain Romania. Compania se disolva in 1911, cand Davila fu chemat,a doua oar& la directia teatrului, unde ramase pana in 1913.

Din acest an Davila puse de gand sa publice intr'o bibliotecapopulara capod'operile literaturii romanesti, dar evenimentele ras-turnara pasnicul proect ; in 1914, isbucni rázboiul mondial, iar in1915 Davila cadea victima unei incercari de asasinat.

Scapat cu viata, ramanand infirm si aproape paralizat, Davila duceun trai de intelept ; aceiasi dragoste pentru literile si cultura vecheromâneasca, din care a isvorat admirabilul Vlaicu Vocla", il preo-cupa i'i lumineaza zilele.

(Din Programul Teatrului National).

BASMULCLI DOMNITA DIN VIS

PantominA balet*) in trei tablouri

fluzica adaptat5 de H. DIN1CLI dup5 Wagner,Rubinstein, Rossini, Flechtenmacher i Kucik

.414.

1 Aceasta pantomina-balet a fost jucata o singura data, in Mai1904, in gradina Palatului Cotroceni, pe a carui alee putea galopaalaiul Don-until din vis sau vanatoarea lui Dundre-Impdrat. Spec-tacolul s'ar putei monta §i juca la Arenele Romane din Parcul Carol.

-1-

A. S. R. Principesa mostenitoare Maria (actuala M. S. ReginaMaria) in unul din costumele rolului SALL

LC_ _ 11MM..Arra

Domnita din visA. S. R. Principesa mostenitoare Maria si trupa de actori amatori

PERSOANELE:Mimii

DOMNITA DIN VIS A. S. R. Principesa MariaFAT FRUMOS D-ra Sybyl YouellMUMA PADUREI D-na Aristia DissescuZANA ZANELOR D-na Alina CostinescuNEGURA IMPARAT, tatal Domnitei, D-1 I. A. LalzovaryDUNARE IMPARAT, tatal lui Fat fumos D-1 G. A. RobescuBEADEFOC, sluga lui Negura impdrat D-1 Aurel OrescuBEASADEA, sluga lui Dunare impdrat D-1 A. Davila

B ALETEirmasele Domnitel din vis :

D-nele M. Diamantescu, Iza Poenaru, G. Barozzi, los. Gicd,M. Durma, Did. Tlitiirwm, M. Balas ; D-rele M. Rada, MaudCrawford, Gucu, Sylvia Lakenzan, M. Vladoianu, Marg. Zosinza,H. Ajdukiewicz, Lola Vladoianu, El. Odobescu.

telele, Fldcdraiele, Florille :D-nele C. Iliescu, Nath. Iliescu, M. Nicoleanu ; D-rele 011yMarian, Z. Catargi, M. Moroianu, Ana Miirculescu, Alisa GhicaCora Economu, Val. Petrescu, Zoe Petrescu, El. Ciipitanovici.

8 Din Torsul Zilelor. Vol. I

Pricolicii, Gandaceii :D-rele : Ana Filitis, Maria Filitis, Any. Filitis, Liliana Holban,Fang Boxhall, Zizi Lambrbzo, M. Valswnaky, Dudu Mincu,Mar. Mincu, D-1 Eddy Boxhall.

Urma§ii lui Fdt-Frurnos :D-nii Em. Butculescu, D. A. Ghica, D. Diwnantescu, G. G.Manu, I. Nicoleanu, I. Moescu, C. Atanasescu, Al. Gorski, Chr.Orescu, Al. Tell.

Figuralid.

INTAIUL TABLOU(0 padure in impargia lui Dunäre Imp 1rat. Amurge4te.)

SCENA I

A fost odata ca nici odata, daca n'ar fi nici ca s'arpovesti, un imparat mare 0 viteaz, ce coborise Duna.-rea dealungul ei, dela obar§iä pada la cele trei guri.El umpluse o jumatate de veac cu ispravile sale, a§acá norodul, ne mai zicandu-i pe nume, il porecliseDunäre Imparat. $i atat de mare 0 de viteaz era, dei se dusese pomina peste lumea intreaga 0 de se in-treceau imparatii, care de care sa se aiba mai bine cuel. Iar el, ne &Vaud vrajma§i pe pamânt, i§i da de lucruvitejiei cu biruirea zmeilor 0 nimicirea fiarelor.

$i toate i s'ar fi ales spre bine imparatului, 0 dupapofta inimii, daca 0-ar fi putut hotari unicelul delavreme de bätranete, pe Fat Frumos, sa-§i ia o sotiadin cate Domnite i s'au fost scoase in cafe ; ca pacatera sa se starpeascal vechia 0 mandra hii vita. DarFat Frumos pe toate le trecea cu vederea ; par'cadansele n'ar fi fost nici domnite, nici tinere, nici fru-moase ; vezi ca cea ursita nu i se aratase inca 0 caZana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, il ferea sa-iramaie ochii la alta ; cad vai de omul care sufletul§i-1 darue§te alteia cleat celei ursite.

Pe un amurg duios de var.& pasarile dintr'o poianagale§a, deschisä din intunericul codrului ca o ferestruie

10 Din Torsul Zile lor. Vol. I

cAtre Cer, furA martore la o minune mare ; mai intaise auzira, in departare, chemAri de corn, lAtrat dehaità ; zgomotul se apropia, 0 o ceatä de mandri va-natori naval in poianA; era Dunäre Imparat cu frun-ta§ii curtii sale, toti carasi pe armAsari biruitori in in-trecerile dela San Toader, 0 cu cei mai isteti halt*din imparAti5., stalpanind cu greu o pardalnica de haitace se sbuciuma in toate pArtile. Iar mai la coada.", su-fland din greu, hop 0 Beasadea, sluga credincioasbidar nairAva§5., cocotat pe un magaru§ ce abia se maivedea sub un munte de merinde 0 de plo§ti. Haita,pe semne, pierduse urma. Dar haita§ii ii deterä repedede rost, puseral cainii pe olm 0 vanAtoarea purceseinainte, sunand din cornuri, asmutand din glasuri, tros-nind din bice. Zgomotul se departa, se pierdii cu in-cetul 0 lini§tea obi§nuitä se a§ternu iarA0 pe gale§a.poianA.

SCENA II

Pe sub bolta frunzi§ului, pasarile prind iarà§i glas.. .0 0 povestesc cu deamainuntul ce le-a fost dat sä vadäfidcare pe rAmurica sa; dar, codrul intunecandu-se,chiar ciripiturile se räresc; limbutele i§i mai dau odat5.bunA seara, apoi totul tace 0 crangul adoarme bini-§Or.

WA, in* cà se ive§te, prin tufi§uri, o vedeniä lu-minoasà, pà§ind atat de u§or incat minte cfliar florilecalcate, leganandu-se a§à de madios. de-ai zice cal e onegura ce plute§te pe poianA : e Falt-Frumos, unicelul luiDunAre ImpArat.

Peri§orul luiSpicul graului ;Ochi§orii lui,Mura campului.

Basmul cu Domnita din vis 11

Cu jungherul rotilat pe coapsa, cu cornul de zimbrupe §old, cu tara§ul ferecat in mana, el purcede aleneprin crangul prieten, caci nu'i arde de vanatoare, decare s'a raslatit pe nesimtite, ci de focul tineretelor Iiarde. Furat de blandetea serii, de ochiul Cerului, deboarea florilor, el Ii leapäda tarapl, se reazämä de otulping, duce la gura o foaie de mesteacan i doi-ne§te, doine§te de frearnata codrul, de se trezescsarile qi de ti se rupe inima.

SCENA III

Bine nu mocne§te rasunetul doinei i iata ca iesedin desi§ o baba batrana ca intunericul. E Mumadurii, stapana Ielelor i du§mana flacailor.

Se poveste§te ca, de mult, pe cand era tanarafrumoasä, multi fläcai au pierit de dorul ei, iar ca,dan§ii, nu i s'au rourat vreodata genele... nici dedragoste, nici de mild; cal, de aceia, blestemata a fostsa nu iubeascal pana ce nu va imbatrani ; iar, de lavreme de batranete, sä iubeasca Fara nadejde i farade sfar§it; chinul ei sa'§i afle, insa, cap, in clipa candun Fat-Frumos o va saruta. din toata inima. Si iacade ce Muma Padurii urmare§te pe Fat-Frumosroaga, de cite on ii prinde prin codru, sa o salrute,fià numai o data.

In acest amurg duios de \Tara, Muma Padurii, auzinddoina lui Fat-Frumos, Ii inchipui ca dacal poclideaatata dor 0 jale, mai priimitor o sa fia flacaul de pri-nosul ei de dragoste 0 se grabi sa aduca. Dar toc-mai din potriva ieI socoteala: caci cu cat mai dornicde iubire era sufletul flacaului, cu atat mai uracioasi§i mai vrednica de scarba i se pareà cererea babii.Ii rase de ea, o batjocori, o lua la goana. Dace: vazii§i vazii Muma Padurii ca de la Fat-Frumos nu'§i va

§i

pa-

pa-


capata leacul, isi &Air drumul necazului sil lovi pebaiat cu farmece de somn. Fat-Frumos, biruit, cazirpe iarba pajistii. Iar Murna Padurii chiema Ielele si leporunci sal näuciasca.

SCENA IV

Pasarile, trezite de doina lui Fat-Frumos, se pitulauacir de groaza si cele mai limbute chiar taceau mak,incremenite de privelistea din poiang. Chiar de in-grozit si de incremenit era asa ceva ; cum cobeaulelele si cum se clatinau si cum se napustiau asuprabietului flacau; si cum vartejul, starnit de hora kr,incovoia copacii si smulgea din radacini buruienile.

SCENA V

Dar uite ca., deodata, hora se opreste, ca traznita.Ielele, la randul kr, sunt cuprinse de spaima si in-cremenesc; ca si cum o putere mai mare le-ar tinepiept; ele nu se mai pot apropia de Fat-Frumos, bachiar se departeaza de el, ca luate la goana; vezi cg,dintr'un ulm urias, a iesit Zama Zanelor, puterea pu-terilor, ocrotitoarea din leagan a lui Fat-Frumos; &Ansaintinde, asupra lui, marama mantuitoare si, imprejuru'icu toiagul, trage cercul cel zdrobitor de vraji. Zadar-nic asmute Muma Padurii Ielele; ele sunt toate ras-bite de puterea Zanei Zanelor si se imprastiä, fugindin adancimea codrilor.

SCENA VI

Biruitoare de descantecele rele, Zana Zanelor se in-dura sa arate odreslei imparatesti mireasa cea de Cerursita. Pe ochin inchisi il atinge cu floarea de sulfina

Basmul cu Domnita din vis 13

chiemgtoare de visuri i, deodatg, i se aratg in somnlui Fat-Frumos, intr'o targ nestuitg si nemai pomenitg,un minunat alai de fecioare, care de care mai frumoasesi mai nurlii ; i un imparat maret, ducând, de mâna,o domnitä cu pgrul cu totul si cu totul de aur, cuochii ca slava Cerului, inaltg i mIgdioasa ca vreajade crin, pgsind molatic si hganat pe pajistea inflorita,asà cum purcede negura albei and o mangaie boareazorilor i o sgrutg Craiul Soare.

Dar visul se slarsecte. ana anelor reintrg in ul-mul urias, iar Fgt-Frumos se decteapta, cu inima ro-bitg de Domnita din vis. El se jurg, pe razele luniicari se strecoara prin bolta frunzisului, cg aceasta iiva fi sotia, caci acesteia sufletul '1-a inchinat.

SCENA VIIIn depgrtare, insg, se aude vângtoarea. Fat-Frumos

duce la gura cornul sgu de zimbru si sung puternic.La aceasta chiemare, alte cornuri rgspund, din ce maiaproape; Dungre Impgrat soseste cu toti urmasii sai,si intreabd ce s'a intamplat. Fat Frumos ii povestestevisul c juramântul ce a facut i il roaga sa-i dea voiesg meargg sa afle si sg dolAndeasca, peste noug tarisi noua mari, pe Domnita din Vis, fata lui Negura-Impgrat, craiul Tgrâmului-de-sus. Dungre Impgratvoiea cerutg i orânduieste ca boierii de frunte aiTgrii, cei mai frumosi si mai viteji, sa intovaraseascape Fgt-Frumos in lunga'i calatoria spre miazg noaptesi sg ducä viitoarei nurori si viitorului cuscru daruri bo-gate, steme, colare, inele, bratari i cingatori. Iarg Bea-sadea, sluga credincioasa dar nargvasa, nu va ramânede caruta, ci va porni si el cu Fgt-Frumos ca sg'iducà de grijg pazeascd somnul.

Astfel, toate puse la cale, Fdt-Frumos isi incalecanazdravanul si vanatoarea ia drumul spre curtea Im-pargteascg, in sunetul de surle si de trimbite.

da

si sal

'si

AL DOILEA TABLOUGrAdina curtii lui Negru-Imparat. In fund, un portic de. unde

se cobor, in dreapta si in stanga, dimburi de brazdA.

SCENA I

Din tam lui Negura Impairat au plecat toti barbakiide s'au dus sa cucereasca lumea. N'au mai ramas lacurtea lui de cat el (caci prea era batran ca sal semai rasboiasca) 0 Beadefoc, sluga lui credincioasadar nardva§a.

Au mai ramas, insa, pe langa Domnita, fiica-sa,fruntea fecioarelor boiere0i din tarä, care de caremai frumoase 0 mai nurlii. Ele il tin de urat impara-tului 0, ca de petrecania, se prind a juca cafe jocuritoate, unele saltarete ca sburatul fluturelui, allele lineca leganatul trestiii. Iar pe cand ele joaca, Negura-Imparat porunce0e sa i se aduca potirul cel mare,plin. Beadefoc alearga sal savar0asca porunca.

SCENA II

Dar Muma Pädurii i0 urmare0e räzbunarea. Apro-piindu-se, tiptil, ea arunca peste cei de fata farmecde somn biruitor. Incetul cu incetul, qirurile razbitede somn, se a0ern pe iarba, pale, pale: batranul im-parat i0 reazima barbia de piept 0 o liniqte de moartecuprinde paji0ea unde, cu o clipa mai inainte, flutu-rau dantuitoarele mladioase.

16 Basmul cu Domnita din vis

SCENA lET

Beadefoc, insä, care n'a fost prins in vräjile Mumeisose0e cu potirul cel mare, plin. Minunat, mai

intai, apoi, pricepand ca ceeace vede nu e somn fi-resc, incepe a se vaita 0 a plange amarnic. Gat-lejul uscandu-i-s a de atatea vaicareala, el mai tragecate-o du§ca din potir (nu de alta, dar ca sh-0 dreagaglasul) i iara0 se pune pe plans i pe vaitat. Degeaba surle i trambite sunä in afara: jalea ii stapa-ne0e firea de balalau; aà ca, in loc sal se repeada 0 elsa ca§te gura la ce s'o fi petrecand la portile palatu-lui, el o tine struna cu plansul I cu dresul glasului.

SCENA IV

Dar iata Ca se ive0e Beasadea, care a sosit cu totalaiul lui Fat-Frumos la curtea lui Negura-Imparat, insunete de surle 0 de trâmbite. Afland palatul gol,el s'a coborat in grading. Uimit de ce vede, ii cerelamuriri lui Beadefoc. Acesta ii poveste0e pacostea ceIi lovise stapanii. Durerea lui Beadefoc ii cuprindebunatatea de suflet a lui Beasadea; i iaca tel de currneipentru ca slugile (credincioase dar näravase) sa se im-prietineasca. Fara mai lunga vorba, ei se aseaza unullanga altul i Ii tin isonul, atat la vaitat cat si la dre-sul glasului.

SCENA V

Atra0 de atata galagia, sosesc, la randul lor, in gra-dina, Fat-Frumos i urma0i sai. Daca Ii da seamade nenorocirea care il izbe0e, Fat-Frumos, chiamaZana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, i o roaghsa le dea din nou viata celor adormiti. Dar Tana Zanelor

Padurii,

Din Torsul Zilelor. Vol.. I 17

raspunde c'a ii e afard din putere, si ca.', singura. MumaPädurii poate deslega ce a legat. Muma Padurii, ru-gath la randul, isi spune pretul si anume ea' : Indateice Feit-Frumos va veded pe Domnita cu ochii falge-rand si cu buzele zámbind, atata numai ti va fi iertatsal' i seirute mána odatd. Apoi, pentru totdeauna, sci'sipdreiseascd inireasa si Mumii Pcidurii rob pe yea seii se dea. Va'z'and ca nimic alt nu va dobAndi, Fat-Frumos se invoieste si jura ea' se va tine de tocmeala..Indatä Muma Pddurii face un semn care desleatafarmecul si, incetul cu incetill, viata se intoarce infiintele vralite.

SCENA VI

Trezindu-se din somn Domnita din Vis si AT'azandpe Fat-Frumos in fata ei, cum il vede cum il iubeste.Indatä, merge de il ia de mân'ai si il duce la NegurdImparat. Fat-Frumos ii spune cine e, de cat ile departevine ca s'a''si afle ursita, si cere pe Domnita de sotia.Impäratul, bucuros, 'i-o &à, si porunceste sä se urmezedantul. Tovaräsii lui Fdt-Frumos, prinzandu-se cu to-vargsele Domnitei, joaca impreunà ate jocuri toate,unele sallarete ca sburatul fluturelui, altele line caleganatul trestiii. Iar, la sfarsitul jocului, toti, &Andin genunchi, fidcare la dantuitoarea sa, le shruta" mâna.Asa face si FIt-Frumos.

SCENA VII

Dar bine nu sarseste Maul, când iatä vine MumaPädurii sä-i aminteasca tocmeala. FM-Frumos, cuinima indurerath, porneste dupa ea. Dar Domnita ilrefine. Sovaind intra datorig si iubire, neputând sàindure lacrimile Domnitei, Fat-Frumos isi uita jurd-mântul si-si ia vorba inapoi. Turbata de mânie, MumaPadurii chiama Furtuna in ajutor.

2


SCENA VIII

Deodata, soarele se stinge, lumina zilei se intunecaun vartej umple vazduhul i ciocne§te Cerul cu pa-mantul ; toti fug in toate partite ; iar Fat-frumosDomnita, imbratipti i sprijiniti de slugile lor credin-cioase dar närava§e, se lupta din rasputeri cu furtunacare-i soarbe ca sa-i duca pe alt taram, Pe taramulacesta, nu se mai vede nimic decal fulgerile din ce ince mai rare, nu se mai aude nimic decal mugetul vi-jeliii, tunetele departandu-se in intuneric.

§i

AL TREILEA TABLOUE padurea fermecata, unde nu patrunde nici suflet de boare,

nici raza de soare ; uncle vesnic intunericul si tacerea domnesc ;uncle urmele se sterg, si de uncle om de om n'a mai iesit.... dacablestemat a fost sa intre in ea.

SCENA I

Din porunca Mumei Padurii, Furtuna ad aruncase-cei patru nenorociti, smul§i de pe tärâmul celdlalt, Ce-lor patru le sunt fetele 011ie de neodihnä §i hainelesf4iate de spini, par'd de veacuri ei ar fi pribegitprin padurea fára. lumina, 0. fgra". sfarOt. Sarbezi 0ofiliti, Fat-frumos qi Domnita se intind pe niuKhiuljilav, hotäriti sá nu se mai lupte cu soarta, Slugile(credincioase dar naralv4e) nu se dau insd biruite, ci,lasand copiii sä se odihneasca, ele se chibzuiesc cumsi facä sa-i scape din aceastä ocnd.

SCENA II

Muma Pädurii nu e Inca induplecatai de ata.ta chin§i durere, 0 sa le ia copiilor 0 sprijinul lor din urmh :slugile.

Pentru aceasta, pe &And ele se chibzuesc, iata searatá o fliicaraie albastral, ca de licurici, care saltà, secoboarai in iarbai, aleargai de id colo, de colo mai colea,de colea. aiurea 0 de aiurea nicaleri. Dar WS. alta §i


Inca una, si Inca douk si Inca multe. Beasadea siBeadefoc le urmaresc, dau sá le prindd, ca mare dorle e de foc si de lumina' dar flacaraiele yin si se duc,s'aprind si se sting, si sunt si nu mai sunt. Bieteleslugi, uluite, se iau dupa ele si se afunda in codrulintunecos, Asa, ii pierd de urma inselate de flacäraielevralite.

SCENA

Au ramas singuri copiii, adormiti. Deodata se aude-un tropot puternic, urlete ca de lupi, clantanit de mäsele.Fat-Frumos se trezeste, se vede numai cu Domnita, semirk Dar urletele se apropia. Alegand de jos o sbura-tura sdravana, dansul va veghea pe somnul miresei salesi o va apara de flare. Intr'adevar, iata-le cá vin printrecopaci: sunt pricolicii Zarind copiii, li se napustescasupra. Dar viteazul flacau se repede, vartej, in ei,croind cu sburatura, CrUC3 i curmezis. Parch' atataasteptau pricolicii: fara zabava, ei se prind in horaimprejurul lui, II despart de Domnita, lasata singurk simanandul, cand in dreapta, cand in stanga (ca i cands'ar feri de sburatura lui) 11 trag la desi§ unde sa'sipiarda si el urma.

SCENA IV

Domnita, insa, dormea, in nestire, somnul lin al tine-Acum i-a venit apa la moara Mumei Padurii:

&Ansa se apropik incet, trezeste copila, ii dovedeste caa sosit ceasul sà aleaga: sau dea ei pe Fdt-Frumos,sau, cumplit de-acum Inainte, ft va fi chinul. Domnitanu sta la indoiala: mai bine orce chin decat sa se lase

:

III

retii.

sd'i

Din Torsul Zilelor. Vol. I 21

de Falt-Frumos. Atunci, Muma Padurii ii spune cä in-daratnicia ei nu numai pentru ea va fi izvor de dureridar si pentru altii; si'i arata slugile credincioase, istovitede oboseala, cutreerand codrul, momite de fläcárai; elenici-odata nu vor mai afla nici pace, nici odihna,dad. &Ansa nu se va läsa de Fait-Frumos. Plange Domnitade mila lor, se roaga sal erte ca nimic nu au pacatuit.Dar, nedobandind nimic, ii lasä in voia Domnului, cadde Fat-Frumos nu poate si nu poate sà se lepede.

Daca vede Muma Padurii ca nici asa n'a izbutit, iiarata pe insus Fat-Frumos adus inapoi de hora pricoli-cilor si cu greu aparandu-se de coltii bor. 0 vorbe I, 0il vor rapune; o vorbd, 0 va tea Plange Domnita, seboceste, se roaga. Dar nici acii nedobandind nimic, faceo cruce, rupe cercul urlator al pricolicilor si se alipestede Fat-Frumos: dacei de moarte e osemda lut, apoiinpreunati sei moard.

De atata dragoste, de atata statornicia, se muaiesufletul Mumei Padurii : un semn, 0 pricolicii sefac nevazuti. Ii bate inima batranei vralitoare ; vre-mea de pe &and era si dansa tanara ii trece pe di-naintea ochilor; o lacrima de induiosare ii roureazaploapele, arse, atata amar de vreme, de arsita urii.Aceasta lacrima e vazuta de Cel de Sus si 'curmeazablestemul care a lovit codrul cu tacere si intuneric.Alba pläpanda strabate bolta frunzisiului des; zorilereinvierii se arata, conabii ; la inceput, profirii ; si in-flacarate, mai apoi; ca o licarire de aur, la urma. Viatapatrunde crangul; tufisurile se inveselesc; florile zambesc;pasarile chiar, cari, daca erau parca nu erau, prind afoi, a ciripi, a canta iaralsi; prin desis, misting viatati:gandacei, fluturi, bondari si carabusi. Asemenea pH-veliste ar muia sufletele si a muiat sufletul MumeiPadurii, Dintr'un imbold doveditor, ea pune una intr'altamanile copiilor si, cerandu-le iertare de cat ram le-apricinuit, ii preface, din serbezi si zdrenterosi cum sunt,


in rumeni si impodobiti cum erau. Dar sa vedeti domniile-voastre ce minune s'a iscat din Eceasta fapta buna;minunea fu ca Fat-Frumos care, nici pe pretul vietfi,nici pe al fericirii, nu daduse sarutatul Mumei Padurii,

dadii acü pe de geaba si din toata inima, ca preasimtea plina de bucuria si de iubire.

Iar, daca se facii minunea aceasta, apoi alta si maineasteptata se intampla: sasutul lui Fat-Frumos fu dedescantec unui blestem stravechiu, de din vremea detinerete a Mumei Padurii : el puse capat chinului cede mult o muncea : abia sarutati de Fat Frumos, intr'oclipa se schimba la fatal, se schimba la port: in loculbabei, räutacioase si garbovite, se aratä o zana. tanara,Malta' , mladioasa, cu parul negru ca pana corbului, cuochii scanteetori ca luceafarul dimineii i inväscutacu iia argintia, purtand, in rauri, campul cu florile, iar,in altite, cerul cu stelele.

SCENA V

$i daca toate se schimbara la fatal, apoi i vietatiledin crang se schimbara: a§a, fläcaraiele se prefacurain flori dalbe, iar pricolicii in blande fiinte de la Dumnezeu,in gandacei de tot soiul, fluturi, bondari i carabusi.Cu toate i cu totii se prinsera laolalta: adusera inapoipe Beasadea i pe Beadefoc, odihniti i sprinteni; i veniracu gingasia sa se inchine la cei copli, frumosi ca doiheruvimi picati din raiu i purtatori, in suflet, a vrajiiraiului, a facatoarei de minuni, iubirea. $i cum stau,cu totii, minunandu-se si de ce vad cu ochii si de cesimt cu sufletul, iata soseste Zana Zanelor, PutereaPuterilor, Curmatoarea Relelor, Datatoarea Bunelor.Dansa trebuie sa fi mestesuguit toate Cate se petrecuseraca, desi cu maretia primeste inchinaciunea tutulor,iotusi ii rad ochii cu siretenia.

ilsi-o


SCENA VI

Dar Zana Zanelor face un semn, dal o porunca: codrulse sterge dinteodata, ca sorbit de Cer sau inghitit dePamant i toi cei de fatà se pomenesc la curtea luiNegura Imparat, unde fiacare se afla cum era candizbucnit furtuna, ca si cum de atuncea nu ar fi trecutnici o clipä, nu s'ar fi petrecut nici o fapta.

Florile, insä, i gandaceii, cari, i dansii, au mirimirese printre ei, cer voie Imparatului ca nuntile sa leporneasca i ei alaturi. Dobandindu-se voia ceruta,flacai si fecioare, flori i gandacei se prind a jucàcate jocuri toate, unele saltarete ca sburatul fluturelui,altele line ca leganatul

SCENA VII

Apoi, sfarsindu- se jocul, Negura Imparat poruncestesä se alcatuiasca alaiul pentru c Domnita din Vis saporneasca, spre miaza-zi, la cuscrul sau, Dunare Imparat.Acü sä fi vazut: in sunete de surle si de trambite, yincarele mari, asternute cu covoare de pre i cu zampalede aur si de argint, inhamate cu ate patru armasariinaintasi; vin fugarii nazdravani, buni de nunta si dehang; vin prasturele buiestrase, largi in nan i subtiriin ciolane. Fiacare ii alege locul, care Ohre. care incaruti, care in teleguta.

SCENA VIII

Mandrä e calatoria i voloasa, caci, de-alungul cäiifungi, obstea le ise inainte, intinde straile si bate cumaiele si le presare drumul cu flori de'l face una cupajistile.

Astfel purcedand, a sosit Domnita din Vis la curie&

a

si

trestiii.


lui Dunare Imparat. Ad, iaräsi s'a facut nunt5. mare sifalnic ospat; si s'a incins o hord de s'a dus pomina,unde a jucat obstea toata; si mini si miresele ; si imparatiisi vladicii, si nuntasii, si florile si gandaceii, si zanelesi slugile, si cei poftiti si cei nepoftiti-, $i au jucat,flank pe sus, au asfirrtit stelele si, pe jos, au amutitlautarii.

SA ma credeti, caci am fost si eu acolo de 'mi-aminveselit ochii si 'mi-am imbucurat inima. PentrucaDomnita din Vis de la Dumezeu 'ia fost ursita lui Fat-Frum3s, ca sal nu se starpeascä vechia si mandra vitaa lui Dunare Imparat, ci sa domneasca de-alungul-veacurilor, pe taramurile brazdate de stramosi.

$i incalecai pe-o sea$i va spusei Domiilor Voastre a§à.

ILEANA COSINZEANAPentru Domnifa Ileana, venità pe lume indatA dupA potolirea

rdscoalei taráne#1 din 1907.

Din tam blandei Cosinzene,Unde vedenii pe la gene

Se cern la §ezatori,Fugise basmu'intealta parteNe mai avand de gazda parte,

Nici de povestitori.

Fugise. $i cu el d'avalma$i Prichindel .V Statupabnd

5i Zmei §i Feti-FrumoV$i lungul §ir de Zane dalbe5i de'mpdrati cu barbe albe,

De babe §i de moV.

Cu el pierisera palaturi,5i cule cu cinci-pse caturi,

Adapostind comori ;Livezi, cu merele de aur,Pazite noaptea d'un balaur

Hranit cu jar 0 nori ;

$i pui de scorpii uria§e :5i iuti presture buiestraqe

$i sprinteni nazdravani ;

26 Deana Cosinzeana

Si Pdunasi cu negre plete,dafini locuiti de fete,

De mii i mii de ani ;

$i voinicei, Incini cu brae,Ce'n frau-id viand sä se rAmaie,

Paing'n genunchi se'ngrop ;Lei paralei cu coame crete ;$i urV greoi ; i vulpii istete ;

iepurile schiop :

Si punti d'aramA : MO de lapte ;Butoaie. cercuite'n sapte,

Strangand in doage-un zmeu,Ramie, cu limbute valuri,A cdror fermecate maluri

Dau inapoi mereu ;

$i cate multe, cafe alte,Cu cari ne'selam, incalte,

Necazuri i nevoi;$i cari (mila de la Domnul)Ne leganau tu vise somnul

$i sufletul din noi.

Dar dusu-s'au, s'au dus departe 1Lfisand, in suflete desarte,

Un gol, un groaznic gol,In care gandurile releS'au incuibat, cArand, in ele,

Al urelor nAmol. . .

De-atunci, in blanda noastrA tat%Vedenii crunte se strecoarA,

Furis, la sezAtori ;

$i

$i


In toate ura se rasfrange :Räscoale, chinuri, foc §i sange,

Ruine.... nu comori.

In loc de lini§tea senink"A sufletului fairal vinai,

Cu traiu'i impa.cat,E lin4tea intunecoasalA ocnelor, pe care-apasä

Trecutul cu palcat ;

E lini§tea dup5. furtunà...In care, totu§i, inca tuna:

$i fulgera prin nori. . .

Pe când in codrii, din täcere,Un freamal lung, ca de durere,

Tresare uneori.. .

E pacea, cu zavistii mute,In care sufletul s'asmute,

Phndind prilejuri noui ;In care biruitul geme,In care celdlalt se teme .

$i scra.§nesc amandoui.

Cad este pacea dupä luptàDin care, vai ! e0t-a ruptd

Unirea dintre frati . .

$i'n urma calreia ogorul,Stapânul, plugul, muncitorul,

Ra.mân insangerati . .

Cui, Doamne, dalrui-vei harulDin minte sal ne §teargal-amarul

Urgiii cu palcat ? . .

.

28 Ileana Cosinzeana

Sá ne dea lini§tea seninaA sufletului fara vina

Cu traiu'i. impacat ?

Dar ascultati I Ne vine-o vesteILEANA noastra din poveste,

Fugarnica din raiu,Domnita basmelor, ILEANA,Nascutu-s'a din Cosinzeana,

Sus, pe-un picior de plaiu.

Cu ea sosit-a 0 mo$ Ene(Acel ce seamdnd pe gene,

In seri de ezatori,In vatra noastra romaneasca,Blandete, pace sufleteasca,

$'a liniqtii comori).. .

Vremea trece, s'acum iarna revarsata'-i pe naturii.Pata focului pe case, cea de sange pe parnânt,Giulgiul ei curat le-ascunde, mirturii de oarlià ura' . . .

Amortite ganduri rele viforul de-acum le furl . ..Pace celor:din viata precum celor din mormint.

Duhuri crunte, s'amggite de ispita, pace voila:.In iertare si'n uitare sufletul v'il alinati.Stingase-a pornirii pard in a mangaierii roual.Din urgia, pentru tari, nascg-se 'nfralire nouS,Cum ndscutu-s'a 'n urgis Cel ce-a zis la oameni frati.

*

De-acum departe, ganduri rele I ...Zavistii, pisme, *i, cu ele,

Noianul de amar I ..Iu inimi blande §i'mpacateNadejdea fara de pacate,

De-acum roiege iar.

. ,


$i codrul verde iar doineste,$i hora iaras se'nvarteste

Din zi pana'n chindii ;$i basmul (mila de la Domnul)Presare iar cu vise somnul

La mosi si la copii.

DOMNITA, datu-ti-s'a hiaSa picuri stropi de poezia

Pe-aceste negre vremi ;$i duhul Orli usurandul,Sal schimbi pornirile si gandul

$i'n sinea lui sal chiemi.

Blagoslovita fii de-acuma IBlagoslovita fiali muma,

Pentru cä te-a nascut :Caci alina-veti, amfindoua.Cu-a mangaierii dulce rot.*

Napraznicul trecut.

$i, peste vremi indelungate,De tine pomenind, prin sate,

Un basmes, rasfiratVa povesti : A fost odatd,Pe ctind ... (mai stiu eu cand ?) o fatd,

0 fatd de'mpdrat , ..

Dintre cei r6posati

Paul VerlaineBolintineanuGrigorescuFilecsandriV. A. Urechi6nircea RosettiCarmen Sy lvaDadu FilipescuPompierulPaolo TostiGh. CreteanuVasile PlortunDr. Plarcovicitefan 0. Iosil

Ermete Hove lliCaragialeH6jdeuDimitrie GreceanuDan CerchezPompiliu EliadeCoco Dumitrescu

DINTRE CEI RAPOSATI

DINTRE CEI RAPOSATI e, inainte de toate, olucrare de fauna credinta. Vreau sa vorbesc de oameniipe cari i-am intalnit in viata, celebri sau nu Inca ce-lebri, atat romani cat 0 straini. Nu ma voiu ocupa decaracteristica superioritätii lor, ci de relatiile treed-toare dintre ei si mine. Daca incep azi cu Verlaine,cauza e ca, de curand, s'a inaugurat la Metz (Alsa-cia) statuia lui.

PAUL VERLAINE

L'am cunoscut pe Verlaine, prin 1879 la o be-rarie din Bd. Saint Michel (Paris), numita La So-urce", pentruca o stanca artificiala cu o mica cas-cada o despartia in doua, formand, o parte din dosulstancii, o camera rezervata catorva consumatori, zisiprin antifraza Les Hydropathes", Consumatorii obis-nuiti erau Jean Richepin, Raoul Ponchon, Verlaine,Coque lin Cadet, André Gill, Mallat de Basil lan, Harau-court, si eu, simplu potache" de la liceul Saint Louis.Toti erau mai varstnici de cat mine, dar toti numaiboabe de grau incoltit, neresarit Inca, afara de AndréGill si Coque lin Cadet, Acesta ne aduceà cateodatabilete pentru Teatrul Francez si persecuta cu glumegrosolane pe subtirica Sarah Bernardt. Verlaine vanedla cafeneaua La Source" de'si lua, in fiecare seara,

3

34 Di Torsul Zilelor VoL L

cate 4-5 pahare de absint (cu mult absint i foarteputinal apa). Discutand cu Ponchon, el zicea cal n'agasit niciodatä absint cu taria cuvenita ; dacd Ii beagol, absintul era prea tare ; iar, daca Ii punea o pi-catura de apà, absintul era prea slab.

La cafeneaua La Source", pe un colt de masa, peo bucatica de ziar, Verlaine arunca, negru pe alb, bu-cata de versuri La huveuse cl'absinthe"..

Se intelege cà, dupa ce bause 3-4 absinte, Ver-laine era cu mintea mai mult decal tulbure. In halulacesta, voind sà mearga acasa, el se agata de mine

imi zicea : Rentre nioi, potache" ; on n'oserapas me rosser devant toi".

Verlaine sedeà pe atunci in Rue Champolion, indosul cafenelei La Source", in tovarasia cu la grosseMarie" (un fel de namila de vre-o 40 de ani). Micullui apartament se compuned de vre-o 2-3 camarute,Dupe cererea lui, ii duceam in adevar acasà, ajutan-du-1 sa se urce pe scari (lucru greu); la grosse Mariie"deschizandu-ne, fugia, furioasa, strigand : l'sou-lot", Ce se petreceà pe urma nu stiu i nici nu vreausa still. Dar, a doua zi, Verlaine imi afirma ca nu fu-sese batut.

Tot pe un colt de masa al cafenelei La Source"Verlaine a scris faimoase e versuri : Il pleure clansmon coeur, comme ii pleut sur la Zic faimoase,desi, pe atunci, nu numai ca nu erau faimoase, darnici apreciate de micul nostru cenaclu, care vedea inVerlaine numai un betiv. Eram singur de alta parere.Unul din comesenii nostri m'a intrebat ; Ce fel ? Nute desgusta ? Avui lasitatea sa raspund :" Ba da I in-garland insa mai incet : dar ii admir".

Mai tarziu, lumea intreaga l'a admirat. Verlaine nua rni desgustat pe nimeni. Astäzi e vrednic de statui.

V'ler

ville".

Dintre cei Rdposati 35

BOLINTINEANU

Nu i'am va.zut decal o singura data, cate-va clipe.Iat5. cum. Bolintineanu fusese atins, atunci (pe la 1869sau 1870, mi se pare) de paralizie generala ; bietulpoet, fostul Ministru de Instructiá Publica al lui Cuzanu avea nici o ingrijire. 'Fatal meu, medic, efor alspitalelor civile §i, peste loath, suflet intre suflete, lark'pe Bolintineanu de il instala la Pantelimon (proprie-tatea Eforrei) la soare, la aer, in chiar apartamentulintendentului, i ii aloca doua infirmiere §i un infirmier,cari sa n'aiba alta grija decal ca toate sà ha pe placullui Bolintineanu. Despre bani, Eforia nu a vorbit ni-ciodata.

Pe vremea aceea, manastirea Pantelimon, adapostulsurdo-mutilor, era goala de calugari, dar plind decopii surdo-muti. De la oseaua mare, ducand de laBucure0i spre judetul Ialomita, se facea, in fata Pri-mariei satului Pantelimon, un drum, foarte umblat,care cobora valea satului, apoi urea, erpuind, dealulin varful caruia era manAstirea. MA jos de manastire,cam pe la jurnatatea dealului, se ridica un pavilion delemn, cladit de Voda Cuza, unde carutele poposeauinainte de a sul pieptul c re ducea la clopotnitanastirii.

Intr'a zi (eram, pe atunci, cum banuiti, un baietan-dru) tatäl mau ma Iuä cu el in trasura, zicandu-mi..Hai la Pantelimon, sa vedem pe Bolintineanu". Zisfacut. Pentru tatal meu, departarea nu exista : a mergede la Cotroceni la Pantelimon era, pentru el, pe vremeaaceea, tot atat cat ar fi, pentru cineva, astazi, samearga din Piata Teatrului pana la Capp.

Cand ajunserAm la manAstirea Pantelimon, Bolinti-neanu §edea intr'un fotoliu, la soare. El privi lung,cand la fatal meu, cand la mine, 0 zise : Ochialba0ri",

qi:


Ce o fi trecut prin mintea nenorocitului infirm ?Atat imi amintesc de Bolintineanu. Dar infatisarea

lui, din acea zi, mi-a ramas adanc intiparita. Multi isimai aduc aminte azi de poeziile lui ; dar cati si dechipul lui ?

GRIGORESCU

Zugrav, cum isi zicea eLPe acesta mi-1 aduc bine aminte, pentruca 1-am va.-

zut des, de pe la 1867 pasta in anul mortii lui. Deprin 1867, Grigorescu venia regulat Joia de lua masala noi. Tata qi mama il iubiau foarte mult. AzilulElena Doamna poseda cate-va panze pictate de Gri-gorescu, pe atunci, in crangul de salcii care imbracavalea. Tot pe atunci, pieta Grigorescu portretul meu(panza cunoscuta sub numele de Bdiat dt,, mocan) siportretul sorei mele Elena, cu o pata alba violentä penas, (panz5. cunoscuta sub numele de Cap de stadia inplin soare).

Intr'o seara, la masa, se servi un fel de bucate ne-cunoscute de Grigorescu. Mama ii zise cá sunt pui-culite, adica pui de gait* mici de tot. Tata radeaironic dar nu spunea nimic. Grigorescu se necaji :Cum se poate", zicea el, sa se omoare asa fiinteplapande". Dar, mancand, marturisi ca fiintele pla-pande erau foarte bune la gust. Atunci, tata izbucnindinteun ras homeric, striga : Mo Grigoresco ! Asteabroaste, mo ! Astea broaste." Erau intr'adevar broa-Fte ; mama le numise puiculite. Lui Grigorescu ii venteau. Mai tarziu, peste vre-o 15 ani (murisera si mamasi tata) il intrebai pe Grigorescu daca isi mai aminteade pranzul acela. Cum nu", raspunse nenea Nae,Erau foarte bune puiculitele. Dar para.' si acum 'mi-eburta murdarita".

Dintre cei Raposati 37

Grigorescu pictase portretul mamei 0 al tatii, doualcapodopere.Pe cucoana Anica am putut-o zugravilini§tit", imi zicea. el, dar pe tata-tau, nu ; a fost maigreu, pentruca dansul nu stetea la un loc. Din fericire,studiasem mult procedeurile pictorilor Japonezi, carizugravesc din memorie o vedenie de o clipa".

Adesea, Grigorescu zugravia, nu ce vedeà lumeadar ce vedea geniul lui.

ALECSANDRI

Numai odata, la Sinaia, 1-am vazut i pe acesta, peConul Vasile. Era, mi se pare, prin 1872. Se puneautemeliile castelului Pele§ ; iar Curtea locuià in cate-vachilii ale manastirii, amenajate, fireTte, pentru a§a marloaspeti. Regina Elizabeta, atunci Elizabeta Doamna"avea, drept salon particular, o chilie mai mare (ceadintai a Orului din dreapta) §i desenase, pe unul dinpereti, chipurile principalilor oameni de pe atunci (Ge-neralul Florescu, Nicolae Golescu, Mihail Cogalniceanu,Carol Davila, Alecsandri, Generalul Solomon, etc.).Peretele a fost pastrat cu sfintenia, pand in ziva deastazi, a§ã cum era pe atunci.

Mama iubia mult pe Elizabeta Doamna, §i era foartemult iubita de ea. Era, dar, firesc ca fiul mai mareal mamei adica eu sä se tolaneasca pe rano fo-toliul raposatei Regine, in tovar4ia Nataliei Romalo,Luciei Al. Ghica, Eufrosinei Gradi0eanu, etc., dom-ni§oare de onoare.

Intr'o zi, pe cand eram acolo, iaca i Conul Vasile,cu o multime de domni, toti mai de seamd unii cleat

Bine inteles, convorbirea luá o intorsatura foarteserioasa 0 cam departata de mintile copiilor. Neinte-legand nimic, ma gramadii intre picioarele fotoliuluiDoamnei Elizabeta i statui acolo foarte cuminte. De-

toata,

altii.

38 Din Torsul zilelor. Vol. I

oarece fiecare povestea cafe ceva, Ia un moment dat,Elizabeta Doamna zise lui Alexandri :

Povesteste-ne i d-ta o znoava romaneasca".Conul Vasile stätii putin pe ganduri, apoi se scuza

ca znoavele romanesti pe care le stia sunt cam ne-cuviincioase.

Ce-are aface", zise Elizabeta Doamna, poves-taà de d-ta, znoava nu poate fi decat frumoasa".

Alecsandri se supuse i povesti urmatoarea znoava :Marioara, fata frumoasä, dintr'un sat de la munte,

luase de bdrbat pe Ionel, flacau frumos i voinic ; eatinea la el ca la ochii din c ap ; dar nenorocul o pan-dea : la padure, unde tdia lemne, Ionel fu lovitomorat prin caderea unui cooac mare. Adus in satde tovarasii sai, el fu scaldat, intins pe mas, acoperitcu giulgiu, imbodobit cu craci de pelin si cu flori, cumse cuvine unui mort, de insasi biata Marioara, careplangea i se bocia : Ce bärbatel 'mi-a murit. Cebarbatel 'mi-a murit". Nimic i nimeni nu o putea.mangaia. Venisera toate babele, suratele i fetele dinsat ; care mai de care, ii zicea : Lasa Marioara, nute mai boci, ca mai sunt HAVE pe lume. E cutarecutare i cutare". Dar Marioara se bociá mai rau, in-ganand :Ce barbatel 'mi-a murit. Ce b rb.atel 'mi-amurit". Una cate una, i babele i suratele i feteleplecara, vazand ca nici o vorba nu era de leac pentruMarioara. Ramase numai vecina de casa, care maiincerca cate-va vorbe Mai sunt alfii ca rdposatul",Atunci, Marioara se uità lung la ea, apoi smulse giul-giul care acoperia mortul. Vazand mortul, pe frumosulIonel, vecina de casa uita de vorbele sale si incepizsa bociasca, jälindu-se Ce vecin 'mi-a murit. Cevecin 'mi-a murit".

Elizabeta Doamna dàdi semnalul rasului.Dar de ce bocia asta, intreba, candid, Natalia

Romalo ?

:

si

Dintre cei Ralposati 39

Rusinat, Conul Vasile porni spre usk dar ElizabetaDoamna it opri :

Nu fugi, Domnule Alecsandri ; znoava d-tale efoarte frumoasa i, dovad'a ea' nu e necuvincioasà, echiar intrebarea Nataliei.

Alecsandri nu mai fugi,Elizabeta Doamna, care se juca cu mâna prin pa-

rul meu, imi zise Tu, care stii poezii frumoase,spune-ne una". M'a sculai i incepui

$TEJARUL $1 CORNUL

Frate, frate de stejar,Lasei-nzet set tai an parSà fac osiet la car...

asa, pana la sfarsit,Batranul Alecsandri se oprise in usk stergandu-si

ochii umezi ; el exclam5, child terminaiFerice de stihurile cari pettrund tn mintea copiilor.Nu l'am mai vázut pe Conul Vasile. Dar vorba lui

mi-a Cazut ca o picaturd de aur pe suflet.Mai tArziu, la Golesti, am gasit, printre hârtiile

lui Stefan Golescu, un mic album de desen, pe foilecAruia Alecsandri scrisese, cu scriitura sa subtirickprimele sale poezii, i pe care'l däruise unchiului meumare, Stefan Golescu, Ii luai.

Acest pretios manuscris se puteã pierde la mine ;pentru a'i asigurk oare cum, viata, II daruii Acade-miei române, care il pAstreaz6 i acum.

V. A. URECHIA

Alt Conul Vasile",Pe acesta l'am cunoscut mult si de mult, de pe când

deschisese Institutiunea" sa, in strada Astronomului,

:

si


Eram, acolo, vre-o 12-14 scolari. De toti se ingrijianu zic ca o mama, dar ca o sofa: mai mare

Coana Ninita, cea cantata de V. Alecsandri (Cu NI-nita'n gondoletd"...) asâ cá toate ne erau din belsug.Conul Vasile (Urechià) laisând micutele noastre fiintepe seama coanei Ninita, aveà mai multä grija de su-fletul nostru i, de pe atunci, pregaltia cetgenii Ro-mâniei Mari. El ne repetà, intr'una, sä nu uitàm càsuntem de original latinä, coborâtori ai acelor Romanicari cuceriserai lumea mai mult prin civilizatiä decAtprin arme, mai mult prin fierul tarnacopului, Iopetii,sapei i plugului cleat prin fierul spezilor ; cä ne inrudimde aproape, noi, Daco-Latinii, cu Italo-Latinii, cu

cu Belgo-Latinii, cu ; cã suntemo mare familie (Italia, Spania, Romania, Belgia, Franta)in care Italia e muma iar Franta sora mai mare. Nea-mul latin e inconjurat de vräjmasi zicea. Vasile Urechia.,acum vre-o 50 de ani, dar el ii poate nesocoti, dad.Ii inchiagá puterea prin unire,

Cei mai buni profesori de pe vremuri ne predaucursurile cu o intelegere si cu o dragoste de copiicari ne faceau sal adoram. Printre elevii lor, de laInstitutiunea Urechie multi au disparut ; darajunsi, ba doctori in medicind, ba ofiteri superiori, bainaIti demnitari ai statului, isi aduc i astazi aminte,cu induiosare, de iubitii lor profesori.

Conul Vasile (Ur zchia) ne duceà personal sa.' vizitammonumentele Bucurestilor principalele biserici, palate,gradini, muzee, etc. Inteo zi, ne duse la CimitirulBellu, (o palmal de loc, cum vedeti) unde salutarämmormintele oamenilor celebri. arind marmora suBcare dormia. profesorul Maxim, un camarad al nostruscrise, cu creionul, pe piatra funebrk urmátoarele ver-suri :

Aici odihneste, in domnul ferice,,Un om care limba cercd sd ne-o strice".

Ibe-ro-Latinii, Galo-Latinii

altii,

:


Bine zicea camaradul nostru, deoarece batranul Ma-xim mergea prea departe cu latinizarea limbii roma-ne0i ; admirabilul profesor latiniza pana i numele ele-vilor sai ; de pilda, din Izvoranu face& : Fontanino.Dar lipsa de respect, pentru morminte, a camaraduluinostru, hotari pe Conul Vasile sal nu ne mai ducal laBellu.

In schimb ne duse, foarte des, la Teatrul National,de cate oH se jucau piese de ale lui Alecsandri, (cusau fara colaborarea lui Millo). Astfel vazui, de pe a-tunci, Cocoana Chirita, Lipitorile Satelor, FlorinFlorica, Cantonetele, etc. ; astfel vazui qi Banal Md-rdcine, piesa lui V. A. Urechia ; Banul Mdrdcine princare se arata, Inca de pe atunci, cat de vechi suntlegaturile noastre cu Franta ; astazi Franta proslave0epe Ronsard, marele poet francez, coborator din oltea-nul Banul Maracine,

Mai tarziu, institutul V. A. Urechia marindu-se, semuta in vila Filipescu, langa §osea i, Inca mai tarziu,m i departe, in vilele Gherghel, inconiurate, pe atunci,cu parcuri imense.

Cei cari au cunoscut pe V. A. Urechiä 11 aprecia-za ca autorul mai multor scrieri romane0i i ca peunul din cei mai aprigi propovaduitori ai cultureilatine.

MIRCEA ROSETTI

Effingman-Robert Grant, supus englez, venit in tararomaneasca inainte de 1848 0 Carol Davila, fatal meu,venit in tara la 1853, ata§at pe langa rezidenta di-plomatica franceza, se casatorisera cu doul surori, Zoe0 Ana Racovita-Golescu §i erau, deci, cumnati.

C. A. Rosetti luase de sotiä pe Maria, sora lui Eff.

V


Grant 0 avil cinci copii (dintre cari numai o fata ;Bi§eta). In ordinea cronologica : Mircea, Bi§eta, Vinti'd,Horia 0 Floricel. Pe rubedenia aceasta, cam conven-tionala, se altoise intre familiile noastre a lm C. A.Rosetti 0 a noastra o prietenià foarte mare, mai alescà fatal meu 0 C. A. Rosetti se stirnau qi se iubiaufoarte mull.

De0 mult mai varstnic decal mine, Mircea imi aratao foarte adanca' simpatia, pa care timpul, nu numaica nu o te0, dar, o 0 intari, Ne pierduserdm din ve-dere de mult ; ne gandeam, insa, unul la altul ; aqa ca,ducandu-rna la Paris, dupe moartea muma-mi, il re-valzui ca 0 cand m'a§i fi despartit de el in ajun. To-tu§i multi ani trecusera 0 mult ne schimbaseram 0unul §i altul. Eu crescusem, nu mai eram baietoiulcare se juca cu zmeul, iar bietul Mircea era atins detuberculoza, groaznica boala care il rapuse mai tarziu.

Vrednic urma§ al lui C. A. Rosetti (Berlicoco, cumii ziceau adversarii lui politici 0 chiar multi prie-teni ; Paparoz, cum ii ziceam noi), Mircea fuseseizbit de traiul ram al claselor de jos de pe atunci0 de totdeauna. In afard de activitatea sa zia-ristica, el scrisese o sumedenie de novele, capodoperede gandire, de simtimant 0 de stil ; subiectele erauluate din viata poporului. Atat de puternic il turburauaceste novele simple inchipuiri poate incat adeseabietul Mircea, uitand ca el insu§i era autorul, plangea,candi se citeau 0 ingana : Saracii oameni, saraciioameni".

Bulbucatii ochi de broascd" cum zicea Eminescudespre C. A. Rosetti 0 pe cari ii avea 0 Mirceapatrundeau sufletele 0 erau sinceri.

Mergeam pe la Mircea (Rue Gay Lussac), din candin cand, dar numai Duminica, pentruca numai Dumi-nica sau sarbatorile liceul dedea drumul internilor (§ieu eram intern).

Dintre cei RAposati 43

Intr'o zi, Mircea imi citi o dare de seama drama-tied' din ziarul Romanul", iscalita AL Ciurcu, asupraunei feerii de Alecsandri (Fata Aerulni). A Ciurcu seplangea ca piesele nu se jucau deal o singura data,la Teatrul National, §i ca era pacat de cheltuelile fa-cute pentru a pune in scena o feeria. Fata Aeruluise juca insa in seria §i cronicarul teatral al Roma-nului" primi astfel o desmintire, care il inveseli, fi-re§te. $i-o mai fi adus aminte rdposatul Ciurcu deaceasta cronica teatrala ?

Cine mai §tia astazi de Mircea Rosetti, de novelelelui §i de Lepretuitul lui dar de evocare ?

CARMEN SYLVA

Ajunsesem gojgojea galigan de vre-o 18 ani. Acum,Elisabeta Doamna de alta data era Regina Romdniei§i celebra Carmen Sylva. Maririle insa nu'i schim-basera inima.

Intr'o zi, la Castelul Pele§ (nou cladit) dansa cited,in fata unor privilegiati, printre cari se afla. §i tatalmeu, o novela noua, scrisa de Ea cu abondenta cu-noscuta, Era vorba de un flacau taran care iubiao fata din acela§ sat. Flacaul cazuse la sorti ; dar maibine cleat sa se supuna soartei neindurate, fugi inmunti §i se ascunse intr'o pe§tera. Fata i§i lua §.1 ealumea in cap. Intr'o noapte de furtuna ingrozitoare,fata se adaposti intr'o pe§tera intunecoasà. Era, dinintamplare, tocmai pe§tera unde se ascunsese flacaul.Indragostitii, bine-inteles, nu se vazusera unul pe altul ;dar la lumina unui fulger, se zarira. §i se recunoscura.Atunci fata rosti un lung discurs (foarte frumos, de-altminteri).

Privilegiatii se prapadeau cu firea, care mai de caremai entuziast. Eu insa, proaspat ie§it din liceu, baca-

44 Din TOrsul Zilelor. Vol. I

laureat in litere, imbuibat cu frumoasele pilde ale ma-rilor scriitori, taceam mak. Carmen Sy Iva baga desearna i imi zise Ce lucru nuli place ad, Ale-xandre ? Vad ca te jeneaza ceva". Taal meu aruncala mine ni0e priviri de ma vari in pamant. CarmenSylva, observand aceasta, zambi i adaoga Spune,spune ; nu te speria de ochii Generalului". Imi adunaidar puterile i zisei : Iaca doamnk ce e. Cand

se recunosc, la lumina fulgerului, nu mai pot rosti,cred eu, nici un cuvant, dar mite, un cliscurs intreg.

Atunci, ce sä fad. ?" intreba Carmen Sylva. Sase imbraii§eze 1" raspunsei. Aa e", ingana CarmenSylva i, cu mainile ei mici, albe, rupse in bucaiifoile cu discursuL

Privilegiatii se 3/Alegi-ark care mai de care, de a§aprIpad ; iar, apoi, aprobara cu entuziasm ; nu, fire0e,parerea mea, dar gestul magnanim al RegineL

Carmen Sylva era un suflet de poet peste care serevarsau cate odatk apele acadeloase ale Kulturii ger-mane. Propriul culturii germane e, pare-mi-se, vorbdria.

DADU FILIPESCU

Dadu Filipescu era, dacä nu ma Inel, fratele luiGagata, adica unchiul lui Nicolae Filipescu. Fiind jun-ker in armata ruseasck intr'o dimineata, iarna, laPetrograd, Dadu, intorcandu-se de la un chef 0 du-candu-se, destrabalat, (cam ametit dar calare ) laslujEa, prin perspectiva Newsky, se intalni cu Tarul Ni-colae care, urmat de o numeroasa escorta, mergeadupeobiceiu din zori de zi, s'a'0 inspecteze cazarmile.Dadu, zarindu'l, voi sä fuga, i o apuca spre o stradalaterala. Dar strada era inchisa printr'o caruta purta-toare de butoaie caruta lunga i stramta, dupe cumse 0ie.Dadu nu stall la : cu toata ghiataindoiala

iu-bitii


care acoperea caldaramul, Dadu, punand pinteni ca-lului sari peste c a.uta. Tamil Nicolae inmarmuri, darse fad' ca nu vazuse junkeral desträb ilat. Uimit, insa,de isprava calaretului, ii striga un pastoi" energic.Dadu se opri, Tarul Nicolae striga Vino'ncoa !"Afurisita de stradd era inchisa de caruta §i in sensulcontrariu, adica spre perspectiva Newsky. Ce s. facaDadu ? Sa nu execute ordinul nici nu'i putea treceprin cap ; prin urmare, puse pintenii calului §i saripeste carutä in sensul contrar. Tarul Nicolae ramasetrasnit de actiunea junkerulai i porunci, and il avnin Strengarule ! sä faci parte din escorta mea".

Iaca pentru ce Dadu Filipescu ramase toata viatafarofil.

Mai tarziu, Dadu fu chiemat in tara de Voda Cuzacare il puse in capul regimentului de lancieri. Pesteputin, acest regiment ajunse regiment de elitä.

Colonelul Dadu Filipescu, admirabil militar, aveainsa, ca ori-ce om de heal* cusururile sale proprii :se creded, era cheltuitor §i injura române§te dupecum se cuvine unui ba§boier. Acste doug. dintaicusururi avura de rezultat ca Dadu i§i rasipi averea.Intre alte cheltueli absurde fu §i aceea ca Dadu Iiimbraca pe socoteala sa propria tot regimentul cupostav subtire §i ca puse tot pe socoteala sa pro-pria, bine-inteles ca tunurile de bronz, din garnizoanaBucure§ti, de oarece se inverzeau cand le ploua saule ajungea umezeala, sa fie suflate cu aur. Colonelulregimentului de lancieri din Bucure§ti hotari ca nu secuvenea si se dea vre-un spectacol la Teatrul NationalVara ca regimentul salt' sa fiä reprezentat, la galeria, cucel putin 40 de oameni. Ace§ti 40 de oameni ocupau,la galeria, 40 de locuri in randul intai (platite bine-inteles tot de Dadu). Lancierii aveau lozinca sa scoata

feta :

:


mainile malnusate cu alb peste bara galeriii ca sa vadaltoatd lumea cd aveau malnusi albe. Splendid spectacol.

Intr'o seard, in cursul reprezentatfii, izbucni, colosus, o mare gallalgial. Dadu surd ca un covor, din fo-toliul säu, la care era abonat, nu auzi nimic. VeciniiIi atraseral atentia cà lalncierii de la galerid faceauscandal. Dadu se ridical in picioare i, fard a tine so-cotealà ca spectacolul era in toiu, se intoarse catre ga-leria si intrebä cu glas tare : Mihalache, ce se pe-trece ?" Mihalache era. vagmistrul de incredere al luiDadu. Mihalache rdspunse strigand, cat il tinedgura Domnule colonel, un ovrei vred s ia localunui soldat de ai nostri". Dadu, foarte 1initit porunci :

Aruncal jos", Mihalache, voinic peste poate, erasd execute ordinal si, in tipetele publicului, se vazuun individ atarnat peste bard de bratele vanjoase alelui Mihalache. In mijlocul urletelor, Mihalache, intre-bal :Domnule Colonel, sal dau drumul ?" Dadu, ma-rinimos, rosti Iartar.

Val inchipuiti ce s'a ales de biota reprezentatia.Intamplarea de mai sus, de necrezut, dar veridical

in toata intregimea ei, fácii senzatid. Dar cine, pe atunci,ar fi indralznit sà blameze pe Dadu ?

Al treilea cusur al lui Dadu fu pricina, intre altele,a urmdtoarei tregicomedii. Medicul regimentului delAncieri trimesese la infirmerial o multime de soldati,atinsi de nu mai stiu de ce boald (rale mi se pare).Dadu gasI cal nu era nevoie de asa ceva si ea' mediculse insela. Medicul, sosit de curand din Paris, protestaea nu se inseald si Dadu ii injur5. româneee. Tandruldoctor in medicing, indignat, adresal o reclamatia for-mald tatdlui meu, care, tinand sd impund orisicuirespectul medicilor militari, (respect tagalduit, pe atunci)cera Generalului Florescu, Ministru de Ralzboiu, ca


Dadu sà 115. reformat pe motivul de necuviinta fa#à deun ofiter. Cazul era gray. Dupa multa tevatur-, se cazüla invoial ca Dadu, in mare tinuta, sa faca scuze me-dicului de regiment in fata intregului Corp medicalmilitar. Se hotari ziva i ora. Dadu se prezenta., inmare tinuta, in cabinetul tatalui meu, unde erau adu-nati toti medicii superiori militari. Dadu facü scuzelew cum fusesera hotarate (fraza invMata de Dadu pedinafara) i tata ii zise Bravo Dadule ! esti un ofnde treaba". Dadu, intorcandu-se catre medicul insultat,ii zise, injurandul din nou romeinete : Vezi ma ?"Toti cei de Ltd pufnira de ras ; iar Dadu, buimacit,nu a priceput o viata intreaga in senindtatea sufle-tului sau de boier rom' n care fusese cauza ac2stuiras homeric.

Astfel lud sfarsit tragicomedia.SA pomenim cu adanca evlavia numele unor ase-

menea oameni. Cu asemenea suflete s'au otelit arma-tele cari au fost fala Romaniei in 1877 si in RazboiulMondial.

POMPIEkUL

Intr'o seara de vara, p1ictisii amandoi, de caldura.probabil batranul Cazes i cu mine, ne duseram salub.m masa la $osea, la Vila Regala, in care fuseseinstalatä, in vremuri, institutiunea V. A. Urechia.Henry Cazes, francez, nascut (mosit chiar de tata-meu)pe la 1854, in Bucuresti,si ramas aci,a fost, pana_lamoartea sa, prietenul meu intim din ceasurile bune sirele. Cocotati pe o movilita unde era pusa masa, as-teptam la racoare sa ne vind aperitivele i mancarea,cand, deodata, niste pitigaituri discrete, dar staruitoare,strabaturà prin tufisuri. Beiztlit ca de albine ar fi zisEminescu. Cunosteam aceste pitigaieturi ; nu erau de


albine ci de cine stia ce lautari oropsiti i carora lesosisera, in sfarsit, musterii asteptati i doriti. Zbarna-itul acesta insemna : Chiemati-ne i pe noi sa va can-tam ceva, ca sa ne dati cati-va gologani. 'I-am fi che-mat, desigur, implinindu-le astfel dorinta si nadejdea,dar, zau prea cantau fals. Batranul Cazes, cunos-candu'mi damblaua, scoase parale i imi zise : Da-lece vei voi, Alecule, ca sa ne lase in pace". Ma duseisa implinesc cerintele prietenului meu i, dupa o clipa,venii iar la el ; cam plouat, inganai : E un mosneag".Cazes ma pricepii, stramba din nas i replica :Fiain voia ta". Atat asteptam. Facui repede un semn spretufi i, urmat de alti doi Idutari zdrenterosi, unul cunaiul, altul cu cobza, batranul scripcar, zdrenterosel, Ii faca aparitia, putin eleganta i putin impuna-toare. Se aseza bine in lumina i imi zise : Nu mamai cunosti coane ? Fireste, e de mult de atunci.Sa fi fost dumneata de vre-o 5-6 ani. Acum dehesti bdiat mare". Zgaiam ochii la batranul ldutar, ii pri-yearn mustata i sprancenile carunte, fata sarbäda,zbarcita, pleoapele grele dar miscandu-se repede pesteniste ochi scantietori. Degeaba ma uitam la mosul ;nu'l cunosteam. El continua : Coane Ulla eu suntPompiera Care Pompierul?" striga Cazes. PAL Porn-pierul al cu sarba". Cazes sari in picioare. Frantuzulasta era mai roman deal multi romani. Acura priveala batran cu ochii tinta i opti Te credeam mon,mort de mult". Muream eu, dar m'a vindecat d.General" mormai rnosneagul. Eram, tustrei (Cazes, Porn-pierul i cu mine) patrunsi de o adanca emotia. Seasternuse pe movilitä o tacere greoaie. Cazes o rupse :

Cana sarba ta", zise el mosneagului. Mosul dadiidin cap, se retrase mai in umbra, acordä, calea-valea,strunele bietii scripci crapate, (,o sarma i trei coardeprost rasucite) Ii indrepta calusul, Ii trase arcusul

I

$i

I

:


pe sacazul lipit de gatul scripcii ; apoi, batand tactulcu piciorul, canta sarba Pompierului.

Am auzit aceasta sarba cantatamai bogatde tara-fun mai mari, inzestrat a cu fel de fel de instrumente ; daracea zguduire sufleteasca nu am mai aflat-o nicaieri§i niciodatg. Era, totusi, o zbarnaialg, o biata zbar-naialä. Sa pun, dacg vreti, impresia pe socoteala mo-mentului ; dar am simtit-o si im 'mi-ar fi iertat sa olas uitgrii. Cine era Pompierul ? Cum il chiama ? Nu§tiu, si, poate, nici el nu stia. El era Pompierul. Scurt.

Pe la 1840, tiganus mititel, veninci, cine slid de unde,el apucase o scripca aruncata, intinsese pe ea patrusfori 0 zbarnaià din ea cum da Dumnezeu. Aninat deun taraf care colinda din sat in sat, el cutreerd rnultemelee guri 0 prinse, din gura poporului multe cantece.Ndvalirea lui Omer-Pap il goni spre Bucuresti undefugise si intreaga populatig de la Dunare. Armata,opusa de Capitala tarii celor patruzeci de mii de osta0ai lui Omer-Pap, se compuneà din palcul de pompieridin Dealul Spirii. Se cautau voluntari pentru a marlaceasta mang de viteji ademeniti de duhul de jertfai.Tanarul tigan i0 aruncg scripca 0 se angaja. Fgcan-du'si zdravan datoria, el fu ranit in pantece de o ba-ioneta turceasca. Cinci ani, dearandul, purtg aceastgrang pe la thate babele §i pe la toti barbierii din ma-halale. In 1853, tata-meu, sosi la Bucure0i ca trimisal guvernului francez conform cererii lui Vodg Barbu$tirbei; tanarul medic un apostol, oarecum, des-coperi rgnitul din 48 0 ii &Ail ingrijirile necesare.Pornpierul, vindecat, i0 regasi meseria de scripcar, nuinsg 0 numele : el rgmase cu acela de Pompierul. Campe atunci compuse el faimoasa sarba.

0 mai fi compus el 0 alte bucati ; dar cine le maiqtia. ? S'au pierdut ca i adevgratul lui nume.

Astfel, din trecutul sau turbure poporul pgs-4

50 Din Torsul Zilelor. Vol, I

treaza in amintirea sa ca intr'o comoara margari-tare nepretuite un cantec, un m'Linunchi de versuri,o por acid.

PAOLO TOS1I

I-am facut cunostinta pe la 1881, la Roma, undeeram atasat de legaiia, intr'o seard, in antract, laTeatrul Manzoni, un ink teatra popular de la periferia.Faimosul Luigi di Martino, neintrecutul Pulcinella, ul-timul reprezentat al raposatei Comedia dell'Arte da-dea, acolo, cate-va reprezentatii in dialect napolitan.Trimesesem un fachino ia un loc bun, si pentruaceasta ii dadusem zece lire ; co-nisionarul imi adusecinci lire rest si un cupon intreg de loja. Cum vedetilocurile erau foarte ieftine. Peste cate-va zile, s'a datprima reprezentatia ; sala era plina i lojele intesatede lume. Numai in loja mea era o singura persoana,subsemnatul. Situalia era cam jenanta, Cu atat maimult cu cat toate ochianurile se intorceau spre lojaocupata de o singura p?rsoana. Di Martino fu stralu-citor ; iar, eu, binoclat de toata lurnea, imparteam cuel atentia publicului. Observasem un domn, cu barbablonda, putin carunta, care ma binoc'à cu persistentade cate oH Di Martino nu era in scena. La antract,vazand cal iese, ieii i eu ca intalnesc i sa là-muresc persistenta d-lui binoclare ; ii gasii, inteadevar,in foaier i incepui, in italieneasc mea de pe atuncifraza pe care o preparasem indelung ; dar, la primelecuvinte, interlocutorul meu ma intrerupse, zicandu'mipe frantuzeste : Esti strain, domnule. Eu sunt ita-lian i stiu bine dialectul napolitan ; ifi pot fi de vre-unfolos ? Numele meu e Paolo Tosti", Confuzia i rusi-narea mea nu se pot descri. Adio fraza indelungpreparata. Spusei numai numele i calitatile mele. Tosti

sahni

sal

t


imi grans& maim si, zambind, r_spunse Sa'ti zicExcelenta ?".

fatal cum am facut cunostinta cu Tosti.Tosti se bucura, de pe atunci, de o celebritate mon-

diala. Nu era, in adevar, pe lume, salon inzestrat cuun pian, unde sa nu se auda o melodia de Tosti,cantata sau gemuta de un glas de femee sau de barbat.Zic pe lame si nu exagerez ; o dovada Tosti purtatitlul de organist al Curtii Engleze si Regina Victoriaordonase sa se plateasca regulat celebrului muzi-cant 1000 lire sterline pe an. Dealtfel, Tosti isi pe-trecea cel putin jumatate din viata la Londra. La Roma,avea un mic apartament, Via della Ripetta, de undese auzea, in clipele de liniste, fläscaitul Tibrului. Sa-lonul era mic mititel (circa trei metri pe doi) ; peretiierau tapetati cu o hartie speciala purtand primele ma-suri ale ariilor lui Tosti ; mobila se compunea dintr'unpian-forte, un taburet cu surup, o mästrta-sertar pentru

trei mici console purtand servicii de fumattrei fotolii man l. si adanci. Un parfum particular

plutea, amestec de havana si de chihlib,r. Pe pianera asternutd o bucata de zarpa pretioasa venetiand,o mica afumatoare de bronz i cate-va caiete de mu-zica. Ficioarele pianului, in loc sã fia asezate pe go-deuri de sticlai sau de metal, pentru a'i mart sonoritatea,se ingropau in rotogoale groase de pasla, cari, dinpotriva, i-o micsorau.

Numerosi or amici, admiratori i vizitatori ai luiTosti le-ar fi trebuit scaune mai multe ; dar, nu eraloc. Dealtruinteri, Tosti primea foarte patina' lume ;lozinca era Domnul nu e acasa". Se vede treaba,insä, ca lozinca nu ma privea, deoarece fui introdusindata ce imi spusei numele. Tosti ma primi cu multäafabilitate i, dupe cererea mea, se puse la pian, suna

canta. Tosti avea o voce foarte mladioasà, dar mica,

partitii,si

:

$i


miiitica, ca salonul pe care ea incerca al umple.Dansa era in proportia cu sonoritatea pianului. Credetica' Tosti imi canta o arie de a sa ? Va Inelai. Imicântà o cantonetà napolitanä : cantecul unui nou in-surat calre fanara sa sotie Sia benedetta mama taquando te rnaritb". Parca e pe romaneste. Cu ce far-mec canta Tosti, cu ce spirit. Acompaniamentul depian, improvizat de el, suna la sfarsitul cantoneteispunea, discret, cate alea toate. Eram incantat, Totus,rugai pe genialul meu prieten sa'mi cante o aria facutade eL Tosti se intuneca, stãfü putin pe ganduri 0 in-gaima E o melodi5. facuta pe patru versuri aleunui oarecare Stecchetti, pe care nu '1 cunosc si nicinu stiu din ce vremuri e". Cazut pe ganduri, Tosticant5 :

Donna, vorei morir', ma confortatoDall 'onesto tuo-amor.

Sentir mi almen'una sol volt' amatoSenz'averne rossor.

Ne podidise lacrimile pe amandoi ; o realitate dure-roasä plutea peste aceste patru versuri. Care om, inadevdr, nu roseste de unul cel putin din amorurilesale trecute ?

Ecco" suspina Tosti,Canta'mi Plendunio", zisei, doritor sä scap de

amara impresia.Ah, îi place D'Annunzio ?" exclaml Tosti. $i

mi5 de asemenea. 0 sa aiungà departe, balatul ästa.Dar, adaoga el privind micutul salonas, nu se poatecanta ad Plenilunio : ne-ar trebui malurile Adriaticei.

Tosti se sculä de la pian, merse la serviciul de fu-mat i, dintr'o culla cu londresuri minunate, alese una ;o lid' sa paraie Fano'. ureche ; multumit de uscaciuneaei, alese, din teancul de mid unelte ale sertaciului defumat, un instrument special, cu care täiä i perfora

5i


varvul ascutit al tigarii, aprinse cu meremet varful ce-Walt §i. incepir sa'§i fumeze vepicul tigaroiu.

Trebuie placä Englitera", zisei, pentru a ziceceva.

Pai da" replica Tosti. Tigara mea favorita e Ion-dresul.

Pe vremea aceea postul de consilier al ambasadeiOtomane, la Roma, era ocupat de un om foarte cult,foarte fin §i occidental, armean de neam, Miran Effendi.Aflandu'mi prietenia cu Tosti, el cera faca cuno-Ointa. Zis §i. %cut, Peste cat a-va zile, 11 intrebai, peMiran Effendi ce plrere avea de Tosti. MiranEffendi raspunse

E un omulet genial, care pa§e§te inceti§or, cu pa0marunti, in dosul unei enorme havane".

In cate-va cuvinte, Miran Effendi sintetizase pe Tosti.

GHEORGHE CRETEANU

Era om batran cand 1-am cunoscut. Iar, eu, un ba-ietoiu.

Mergeam des pe la el ; nu pentru el, o marturisesc,ci pentru fiul lui, Gioni, viitorul nostru ministru ple-nipotentiar la Madrid. Aveam pentru Gheorghe Cre-teanu o deosebita evlaviä, pentru ea era autorul ce-lebrelor versuri repetate de atatea ori de muma-mea

Fie pasinea cat- de reaTot mai bund'n tara mea

La infiintarea Curtii de Casatia de catre voel Cuza,acesta Il numise pre§edinte al Inaltei Curti, cad eradoctor in drept §i unul din rarii absolver* ai Facul-tatii de drept din Paris ;

Intr'o zi, conu Iorgu imi ziseAm priimit, pentru a implini nevoia %aril. Dar

sa'i

:

:


magistratul e ca o pasdre alba pe malul unei ;

toate interese'e omene0i fac un namol cu care im-proa§cà pasarea alba.

Gheorghe Creteanu a fost magistrat, dar a scapatde imprwatura. A priimit, zicea el (a indurat, ziceamnoi), porunca domneasca ; a priimit-o insä ca o jertfade facut.

Cdzand pc ganduri batranul poet ingana :Daca nu rn'a0 fi tinut de gestul meu, aceam

numai versuri.Si le faced frumoase conu Iorgu. Dupa urma lui a

ramas numai un volum ; dar cate alte!e s'au pierdut,fiindca Gh. Creteanu, pentru sluji taxa, §i-a calcatpatima.

Toatä lumea cunoa0e faimoasele versuri de mai sus ;putini insa tiu sa ele sunt de Gheorghe Creteanu.Toata lumea face jertfe tärii sale, putini insa ii potjertfi un talent. Unii ii jertfesc o avere, o situatia ;

insa, nu dar de la Dumnezeu.

VASILE MORTUN

L-am cunoscut la Paris, pe la 1878. Era camaradde facultate, cu N. Xenopol, fratii San-MarM, Mi§u Ka-lenderu, Take Ionescu, Radu Porumbaru. Iona Gra-di0eanu, C Kaligari, N. Filipescu, C. Hiott, Mircea,Vintila §i Horia Rosetti, etc. Pe atunci se prenumäraprintre ; dar adevarata lui pasiune era arta.Nu §tia nici el (0 nu a §1iut cat a trait) ce Ii fermecamai mutt : Teatrul sau pictura ?

Foarte inteligent, ca ministru al Lucrarilor Publice,el propuse, Regelui Carol, un proiect al meu : cons-truirea pe larmul stang al Dimarii adica pe malulromanesc al unui drum pe care sa se poata tragela edec, in susul apei, lepurile incarcate sau goale;

mlaqtini

putini,

a'ki

socialikti

Dintre cei Raposati

aceste iepuri, apoi, ar merge la vale, duse de curenti31Dunatii. Micul drum de edec ar urca dealungul tutulorr urilor arunc ndu-se in Dunare. -and gurile acestorrauri ar fi prea depa -te una de aita, s'ar construi, campe a mijlocul i tervalu1ui, i, prin urmare, perpendi-cular pe Dunare, sosele bine impietrite cu phtrasavurd, adusa de la Iacob-Deal, pe e iar siepurile trasela edec. Prin mijlocul acesta, s'ar fi stabilit o comu-nicatia, jetting i lesnicioasa intre partile tärii, din spremunte, i partile din spre ses.

E splendid proiectul d-voastra *, ingana regeleCaroL Dar cine poate traidestulpentru vedearealizat ?

Nu eu, de sigur, raspunse Mortun z'mbind ; ast-mul 1111 permite una ca asta.

Vasile Mortun era, in adevdr, asa de astmatic, incat, uneori, abia putea vorbi. Dealtfel, nici nu preaaved darul cuvântului. Totus, spunea lamurit ce voiàsa spuna. Vorbind putin, el lucra mult, Sunt i oamenipe cari vorba nu 'i impiedica sa lucreze ; acestia, insa,sunt rani. Mortun ca si acestia gasia timp pentrutoate i pentru politica, i pentru teorii umanitare,pentru admirarea tablourilor frumoase, i pentru teatru.El, intotdeauna, avea aerul unui om fat-a nici o heal*cu toate ca, intotdeauna, chibzuia cate ceva.

Cunoscandu-ne de mult, ne patrunseserdm unul pealtuL

Inteo seara, la teatru, unde eram director si undeel venia foarte des, el iu, in loja directii, de fata lao convorbire in care raspundeam alandala la Intrebd-rile unor reporteri indiscreti. and acestia plecara,Vasile Mortun, care ma ascultase, foarte interesat, maintreba :

* Vezi nota de la anecdota Avocat sau Ministra.

55

di

t

: di


Pe cine vrei sa prostesti facand pe prostul, Ale-cule ?

Ii raspunsei, privindu'l lung ;Pe cine nu ma cunoaste.

Intr'o zi, veni la cabinetul meu directorial si imizise

Alecule, aflu Ca Aristita Romanescu are nevoiede parale ; nu exista in bugetul teatrului un capitolde unde sal poti da vre-o doua-trei sute de lei ?

Ba da Vasile, raspunsei ; dar Aristitei Romanescunu se cuvine sal dea Teatrul numai vre-o doua treisute de lei ci, o mie, cel putin.

Sunai imediat la cassierie de unde, foarte curand,d. Andronescu 'mi aduse mia de lei ceruta i insotitade chitanta justificativa.

trimitem banii indata, zisei.ducem chiar noi, replica Vasile Mortun ; ast-

fel voiu putea si eu sal ofer alta mie.lacà cum sta. Vasile Mortun s faca un bine.Asistam, o dupa amiaza, la Teatrul Modern, la o

repetitia pe scena. Deodatal ma pomenii cu portaruland busna peste mine si soptindu'mi, gafaind : Do-mnu Ministru Mortun intreba daca poate sa asiste larepetitia".

Alergai la usa i po:tii sus pe Vasile.Se repeta. Cidul. (Salutari, temenele, etc.) Vasile nu

vorbi ; pentruca 11 supara astmul si ca urcarea scarilorii talase rasuflarea. Repetitia se relua cu mai multainsufletire, fireste, din partea actorilor. La sfarsitul ac-tului, Vasile felicitä actorii, (multumiri, temenele, etc.)pe $tefan Iosif, care ii zise :

Din toata traducerea mea, 78 de versuri au ramasnecorectate de Conu Alecu i, totus, eu singur figurezpe afis. Asa a voit dumnealui,

Iaräsi se incearca sa prosteascal lumea, mormai

:

SAISal


Mortun. §i trecii la d. Enescu, regisorul, pentru a'lfelicita de punerea in seen& Se incinse intre dan0i ograva discutia ; d. Enescu explica cum intelegeam noipunerea in scena a Cidului, cu decoruri multiple 0vf.riate ; iar Mortun sustinea traditia (un singur decor) ;la sfar0tul discutiii insa, el pleca capul i ingana

Aveti dreptate : a§a vrea progresuLFoarte frumos, exclama d. Andronescu, scarpi-

nandu-se in barba, dar o sal avem deficitSal vedem, replica Mortun.

Vazuram, in adevar Cidul fu priimit de publiccu entuziasm ; fu jucat in serial 0, nu numai nu dadadeficit, dar excedente neprevazute de nimeni

A§a vrea progresul, conchise Mortun afland re-zultatul.

Incercari de soiul acesta, cu toata increderea pecare o aveam in public, le faceam pe socoteala meaiar nu pe a societatii dramatice. De aceea Cidul s'ajucat mai intai de compania mea dramatica la Tea-trul Modern, iar nu la Teatrul National, unde autoriiclasici sunt, totu, la locul bon

Vasile Mortun era, cum am zis, mare amator depictura i colectionase multe tablouri proaste pe rangcate-va bune. Deoarece il cam sacaiam asupra acestuisubiect, Mortun declara

Stiu cà toate astea sunt crute. Dar autorii lorsunt convin0 ca au talent. $i, apoi, nimeni nu le cum-para.' elucubratiile nu trebuie i ei sä traiasca ?

Mai zi ceva.La salonul tinerimei, Luchian expusese clte-va mid

tablouri de flori, fructe i naturi moarte, Mititelemodeste, de0 capodopere mari. Mortun incremenise infata unui neinsemnat Luchian, trecut pe catalog cumentiunea Pahar de apd cu doi trandafiri (200 lei)"Mortun se revolta :

:

:

:

a


Trebuie sä ha o eroare.El se duse la cine de drept sa controleze fapta.

Aci i se afirmA ca nu era nici o eroare.Ba da ! ba da ! exclamA Mortun i, dând 500 de

lei, inganaSA-mi trimiteti tabloul acasä.

Af!and aceasta Ii intrebai pentruce facuse aqa. Mor-tun imi räspunse zambind :

Trebuie sä traiasca i Luchian pe langa cei carinu au talent.

Mai zi ceva,

DOCTORUL MARCOVICI

Afarà de reputatia sa mondial& ca medic, doctorulMarcovici se mai bucura de alte trei reputatii, cunos-cute insä de mai putina lume. Acestea erau :

1. om de spirit, mucalit, dar cam piperat (espritgaulois),

2. gustaret foarte delicat :3. meloman fin.Despre reputatia 1, nu voiu zice nimic, pentrucal

numai in latine0e s'ar putea vorbi de a0. ceva (lelatin dans les mots, brave l'honnétetê i pentrucAimira vorbe de prisos, multi din elevii lui Marcovici

astazi doctori mari aducandu'0 aminte, desigur,unele cilimituri pipzrate ale nemuritorului profesor.

De reputatia 2, insà, pot vorbi färá a infrunta nicio bunA cuviintA. Marcovici era, in adevär, un gustaretatat de delicat inc&t cei mai celebri gastronomi, dinvremea lui, nu cutezau pofteasca la masa*, pentrucA,ziceau ei, nu aveau bucAtar destul de bun. Pe atunciHugues era restaurantul la modä 0 se distingea prin-tr'o bucgtairiä aleasd. Totn bAtrAnul Hugues preparain persoanä bucate pentru Mcrcovici, cAci zicea el, te

:

ae

sal


pomenesti cà bucatarului ii scapa un graunte de sareprea mult, sau ca nu frige o fripturd tocmai cat tre-buie. Domnul doctor ne-ar tine de rat!.

Numai eu pot servi pe d. doctor Marcovici,proclama bAtranui chelner NL:ola?, pentruca, dacavre-un fel de bucate nu e periect, d. doctor nu nebruftuluieste, ut non doleam de re".

Nicolae era transilvanean i suferia de inocenta me-teahna de a ;Ai si de a vorbi latine*.

Intr'o zi, un foarte cunoscut colonel de artilerie,coleg de club cu Marcovici, se aseza la masa lui, laHugues, i incepü sá cheschevuteze pe frantuzeste intimpul mancarii. Marcovici theft un minut, Vaal doua ;in sfarsit, scos din Otani, exc'ama.

Mai intoarce-o pe romaneste, mitocane, cà imi taipofta de mancare. Limba frantuzeasca e cocoang preamare pentru tine.

Si nunc se nobis ille aureus arbore radus os-tandat" declama Nicolae, schimband tacamurile.

Colonelu nu a recunoscut, de sigur, versul lui Vir-giliu si, tot desigur, nu a inteles aluzia batranului la-tinoman.

Pacat.

Marcovici propovaduia o reteta speciala pentru sa-lata de castraveti. Iata reteta : cureti castravetii decoaja ; ii tai in felii subtiri ; le presari cu sare ca sa'silase apa ; le storci intr'un servet ; deschizi fereastra su-frageriii i arunci totul pe fereastra.

In adevar, castravetii sunt izvor de friguri si deragaieli.Ca meloman, Marcovici Ii avea fotoliul la opera,

al cdrui vesnic impresar era Serghiadi ; daca prota-gonistii cantau bine, Marcovici se tragea de nasstriga : Bravo, bravo, brava, brava ! dupe sexul pro-

si

60 D:n Torsul Zilelor. Vol. I

tagonistilor ; iar, daca nu cantau frumos, Marcovicipleel bombanind, nu mai dadea pe la Opera, si mor-maid :

Mai bine sa mananc castraveti.

Eram atasat pe langa legatia noastra la Roma, numitde Eug. Statescu ; ba chiar bine ata.W, deoarece sefii

colegii mei ma läsasera singur la legatia fugindde caldurile din August . and laza dr. Marcovici,care venia sa's viziteze, in treacat, vechiul säu prieten,pe d, dr. Obedenaru, insarcinatul nostru de afaceri inItalia, Priimii cat se poate de bine pe Marcovici inabsenta sefului meu i I. dusei seara la Cafe Colonauncle se faceau admirabilii graniti cu lamaie si de undeputeai asculta fanfara Bersaglierilor acompaniata in corde un numeros popolino. Canta frumos popolinul.Marcovici uitandu-si granitul i tragandu-se de nas,era incantat i striga : bravo, bravo ! brava, brava ! De-odata se intoarse care mine si declara :

Stii cum isi face Serghiadi trupele ? Vine aci sida cu arcanul. Apoi zice celui sau celei prinse : tu, safii tenor de forta ; tu, primadona absoluta, etc.

Dar bine, nene doctore, strigai, trebuie sa se pa-caleasca des.

Mai niciodatd, replica Marcovici. Iar noi platimtot asà de scump pentru astia ca pentru cei de primocartello.

Marcovici nu era amator de pictura ; fiind, insa mi-lostiv i .bogat, dibuià, pe ici pe colo, ate un pictornevoias (speta lesne de gasit, cum se OM, cadea inextaz in fata unui tablou la care nici nu se uitasebine un tablou oarecare se facea ca se tocmeste

cumparà tablouri, zicand pictorului:SA mi'l trimii acasa, dar neincadrat ; vreau sal

incadrez eu.

ai

Dintre cei Ráposati 61

AO, exlica elpictorul nu &à dijrna incadrorului.Inteo zi, se intalni, intr'un atelier saracacios, cu ta-

ta-meu, pentru care avea o simpatia sincera. Batraniiace0ia se iubiau foarte mult. Amandoi venisara inacela scop (de ajutorare discreta) la pictorul sarac,

intrebuintau aceleaqi mijloace.M'a prins, &idea fiacare.

Marcovici proclama :Davia imi face concurenta.

El nu incadra tablourile nici nu le Marna pe pe-reti ci punea sä i le care in pod. Tata-meu, mai poli-ticos 0 mai respectuos pentru o munch' artistica, leincadra frumos qi le atarna pe pereti. Dar tablouriletot crute ramaneau.

Venind, odata, la noi, Marcovici vazii o pictura ne-verosimila care avea pretentia sa reprezinte o pisicaCu pisoi.

Dar pe 4tia cine 'i-a mai fatat? intrebä Marcovici.

Tata-ineu sufereà de o boalà, care 1-a 0 räpus (oinsuficienta aortica). Cunoscand mersul bolii, el soco-tise exact cate zile mai avea de trait ; savantul nu seinqelase cleat cu patru zile. La 22 Iunie 1884, inadevar, el spusese Regelui Carol, la Sinaia, fiind eude fao.:Mai am tocmai 60 de zile de trait. Nu murila 22 August, ci la 26. Deoarece Regele Carol 0 cumine protestam, el raspunse zambind Nu se punechestia daca mor sau nu, dar cum o sa mor ? E ado lupta intre trachee i aorti ; daca tracheea e maitare, ea va strangula aorta 0 voiu muri din oprireacirculatiii sangelui ; iar daca aorta e mai tare, ea vastrangula tracheea i voiu muri indbuOt. Sfar0tul eacela i e fatal.

Prin Iulie-August urmatori, la Bucureqti, Marcovicivenise sa vadä pe tata-meu. Intr'o zi navall cu 0 droae

ai


de medici ; toti studiara bolnavul pe toate cutele, iiauscultarä", i, apoi, trecura in camera de alaturi säse consulte. Lasasera, insa, usa crapatai, asa ca tata-meu auzià tot ce vorbiau. Toate bune, zicea Mar-covici ; dar nu imi explic sudoarea rece de pe &mite.

Tatd-meu ii f ,cuse un carnet in care nota, zi cuzi, ceeace 11 putea interesa. Acest carnet nu a fostcitit de noi decal dupe moartea lui. La data consul-tatii medicale sus zise, muribundul scrisese in carnet :

Nu urez amicului meu Marcovici sa'si explice vre-odata sudoarea rece, groaza mortii.

$TEFAN IOSIF

Am mai vorbit de el in numeroase randuri.iubian foarte mult (si el pe mine) si ne cunos-

team de foarte mult.In 1900, printul Leon Ghica, inaugurand in parcul

sau de la Dumbraveni (judetul Botosani), sub plopilfárd sot, cantati de Eminescu, bustul in bronz (1u-crat de talentatul sculptor roman Oscar Spathe) alnemuritorului poet, poftise o multime de fume (Dimi-trie Anghel, Cincinat Favolescu, muzicantul Tempea,$tefan losif, eu Ceremonia inaugurarii stralucide un fast rar ; caci printre asistenti, afard cJ.e celecate-va sute de tarani din Dumbraveni, erau multi caricunoscusera de aproape pe Eminescu. Tempea corn-pusese un irnn de circumstanta ; Cincinat Pavelescuo oda, foarte frumoasä, tot de circumstanta. Anghel,Iosif, eu, etc., cascaseram gura. tot de circumstanta.Oda lui Cincinat Pavelescu, mi se pare ca a fost ceamai fericita inspiratia a lui.

Pe vremea aceea Iosif compunea versuri pentru Pa-triarhale, iar eu tirade pentru Vlaieu-Vodd. Amandoicascam gura unul la altul ; eu, de admiratia ; el, de

i altii).

11


uimire cà un frantuzit faceà versuri românesti. Fran-tuzit (ca acum) eram in 1900 ; frantuzit am fost in1906 (cand cu miscarea studentiasc5.) ; tot asa de fran-tuzit am rämas. Dar ce insemneazal frantuzit ? Dacäfrantuziti sunt- acei care stiu frantuzeste, trebue ziineintiti cei cari stiu nemteste ; iar cei cari stiu turceste,trebue zii turciti.

Mai tarziu, traducând pentru mine (adica pentruTeatrul National) cate-va drame de ale lui Schiller, Pe-t6fi, Göthe, Corneille, etc., (tânarul transilvgnean stiafoarte bine limba germana i limba ungara), StefanIosif venia la mine (pe la 10 dimineata) de lucramimpreun'a la traduceri, pe neräsuflate, ',Anä la namiazii ;apoi, mâncam repede, i, dacal nu eram prea obositi,mai lucram inainte, luandu-ne cafeaua. Eu, desi stiudestul de bine frantuzeste, recurgeam, insà, adeseorila dictionar pantru a famdci limpede cutare sau cu-tare expresii sau intentii ale textului original ; darIosif, nu ; creerul lui patrundea cu inlesnire toate fi-netele textului i ii puneà la dispozitia cuvintele ro-mânesti potrivite ; asa ca., el lucrà cel putin de treiori mai iute .decat mine.

Dealtminteri, foarte rar ne consultam unul pe altul.Odata, insà, suggerai ea' nu trebue pronuntat Ciduldar Sidul, deoarece cuvântul nu e altul deca.t seiddenumire pe care arabii o dedeau sefilor.

Päi Corneille a scris Cid, obiectä Iosif.Dar pronunta Skl, raspunsei, ca toti francezii

spaniolii ; pentru ca ci se pronuntl si in limbile fran-cez6 i spaniolg.

Asa e, conveni Iosif, dar am apucat sa scriu Cid, cu C.La un argument de asa tdrie nu am mai obiectat ni-

mic. Iaca pentru ce Le Cid a fost tradus Cidul, iar nuSidul, cum ar fi trebuit.


Intr'o zi, terminand traducerea dramei Conjuratialui Fiesco, de Schiller (prima forma), Iosif ma intreba

-- Dar bine, nene Alecule, eine sa joace rolul luiFiesco ? Trebue un baiat frumos, tartar, talentat i cuexperienta scenica. Unde sal gase0i ?

Asta e treaba zilei de maine, replicai.Mi-se pare ca ziva de azi 1-a gasit.Alta data, Iosif imi aduse (terminata) traducerea co-

mediei lui Banville, Gringoire dar lard cele doua fai-moase balade,

Astea nu le-am putut reda in tonul kr, nici Miticanici eu.

Ma incercai i eu. A doua zi, &dui lui Iosif doulfoi umplute de mazgalituri. Iosif le citi i exclamä

Eh 1 a§a da.Apoi, le transcrise la locul lor i adaoga:

Acu ne facuram trei traiucatori ai lui Gringoire:dumneata, Mitica i cu mine.

Tronc replicai. Eu am tradus cate-va randurivoi o piesa intreaga.

Peste vre-un an, doi, Iosif, care venia pe la minemai rar decal inainte, sosi cam tras la fata i cu ochiiin fundul capului. Se vectea cä suferise. Stiam ca erade mult atins de o boala inexorabila. Din tonul, ins%al primelor lui cuvinte, intelesei cal nu de o criza

fusese lovit prietenul meu.Spune ce ai pe inima, Ii zisei ; confidenta u§ureaza.

Bietul poet ma priivi lung, oftä, se 0erse la ochi §iimi raspunse :

Ai ghicit, neneAlecule ; dar nu se cade sa' vorbesc eu.Mai tarziu, aflai criza morala fusese cauzata de

tradarea nevestesi §i unui amic.Desnadajduita durere ! Nu qtiu ce trebuie mai mult

admirat : discretia sau generozitatea bietului poet ?!Miticii era Dimitrie Anghel.

:

'

:

si

fi-zica

a


ERMETI NOVELLI

Dupe Salvini 0 Rossi, Novel li a fost, in Europa,reprezentantul scenei italiene. Nu era tare.' pe lumeunde Novel li sa nu fi jucat, sa nu fi fost aclamat, 0sa nu ramana idealul amatorilor de comedia. In ade-var, talentul lui Novel li avea o deosebita aplecarepentru comedia, de0 stralucea 0 la tragedia.

La noi venise de mai multe ori 0 imi arata o foartemagulitoare simpatia. Ca Director general al Teatrelor,ii deschisesem larg portile Teatrului Nationai ; actoriino0rii, in adevar, aveau mult de invätat 0 invalaràmultde la celebrul italian.

Intr'o seara Novelli interpreta, cu neintrecuful saribrio, rolul lui Petruccio din FEMEIA INDARATNICAa lui Shakespeare. Novelli precum §i toti camaraziisai pronuntau Petruchio. Il intrebai pentru ce? No-velli im raspunse : A§a a scris Shakespeare. DarShakespe3re sera in engleze0e, replicai ; pentru caenglezii sa pronunte corect, Shakespeare a scris Pe-truchio cu ortografia englezeasca ch. In limba engleza,in adevar, ch se pronunta t?, aurch, biserica, Child,cDpil, Chamberlain, Lord Churchil, nume proprii ; (cu-vinte cari trebuesc pronuntate : Ciurci, Ciaild, Ciam-berlain, Lord Ciurcil), Novelli exclarna, razand :

Ma miram 0 eu ca Shakespeare, din senin, sa.fi schimonosit numele lui Petruccio. Bine cà te-am in-talnit pe dumneata ca ami iei aceasta piatra de peinima. Il ador pe Shakespeare. Schimonoseala asta,insa, imi turbure admiratia.

Novelli era extraordinar in piesele lui Shakespeare.CIne nu a vazut REGELE LEAR jucat de Novelli cugreu a inteles piesa 0 actorul. Uneori Novelli era bufon,ca in Maritiamo la Socera sau in Rdpitul Sabinelor ;alte ori te facea sa trernuri, child Regele Lear, de

5


pilda, iesit din minti, ii punea pe cap o coroana depaie i incaleca pe un bat, sau cand batranul tata,innebunit, ducea in brate cadavrul inocentei Cordeli?.

Eu, unul, cred ca, in literatura omenirii, nimic nue mai zguduitor, mai chinuitor decat Regale Lear.

Novel li avea o ambitia : de a intemeia, la Roma,La casa di Goldoni", dupe modelul Comediei Fran-

ceze (La Maison de Moliere). Ii spusei ca nu va iz-buti. Pe vremea cand Napoleon intemeia ComediaFranceza prin faimosul decret de la Moscova, socie-tarii acestei socielati dramatice hued retribuiti cu sumesuperioare banilor castigati de alti actori, in intreprin-derile particulare. Cazul nu mai e acelas astazi candactorii intreprinderilor particulare castiga mai multdecal elita societarilor Comediei Franceze. Acelas lucruse va petrece si cu Casa di Goldoni. Foarte putineaveri omenesti ar fi destul de mari pentru a intretineo numeroasä trupa de actori de mana intai. Italia eplina de talente ; nu e orasel care sa nu'si ADA' tea-trul i trupa sa proprie ; dar cine sa'si ia asupra saselectioneze actorii pentru scena centrala ? Protagonieiiacestor trupe fac turneuri rentabile si, adeseori, trecchiar granita. Chiar dacà situatia materiala a acestorprotagonisti s'ar imbunatati prin Casa di Goldoni, ei,totus, ar fi nemultumiti, pentruca nu li s'ar distribuirolurile la cari cred mai ales cei tineri ca au drept.

Asa e I suspina Novelli. Dar, voiu incerca.Bietul Novelli a incercat, dar nu a reusit.

Cate utopii nu se incerca ! exclama Novell. Dum-neata nu ai incercat sa joci Aulularia" lui Plaut in-teun spectacol cu Avarul lui Moliere ? Frumoasa ten-tativa, dar menita sa nu izbuteasca pentruca Aulularialui Plaut contine prea multe roluri de capeteniä i capublicul nu poate sa priceapa felul de a teal §i de agandi al Romanilor. Mai cu seama al sclavilor de acum


doua mii de ani. Plebea Romei facea mare haz deglumele de mahala ale unui Dams. Asemenea glume,mai ales, au facut succesul comediei lui Plaut (sclavel insu§, zice-se). Harpagon e singurul rol de capetenia,din Avarul lui Moliere. Celelalte roluri sunt foartegrele, foarte hazlii, dar nu sunt de capetenia.

Multi dreptate avea Novel li.Novel li era de la Rimini, unde §i azi mai palpita

umbra frumoasei Francisca. Pe micul teatru municipal,de acolo, a facut primii sai pa0 novicile actor Novelli.Mai tarziu, mandril de concetateanul lor, riminienii ilalesera primar,

Chiar daca intemeiez la Roma Casa lui Goldoni,tot la Rimini vreau sa mor ! imi zicea Novelli.

De asta data, s'a indeplinit dorinta,

I. L. CARAGIALE

Acum vre-o 50 de ani, am cunoscut la coana ElenaCornescu, pe Nastasica, o matu§i a lui Iancu, mucalitaiMepatoare aproape ca el. La &Ansa ne-am vdzut intai,Caragiale §i cu mine. Iancu era un baietandru, cevamai mare, insd, decal mine.

Pe atunci, nu prevedeam, nici until nici altul, care0 cum ne va fi viitorul; dar, mai tarziu, nu ni s'a parutdeloc straniu ca purcedeam pe aceea. cale. Totu§, lainceput, ne priveam cam chiori§, fiindca el era unneingaduitor i taios observator al omenirii, iar, eu, unvisator utopist Cu vremea, insa, din faptul simpatiiinoastre reciproce, trecuram cu vederea peste ceeaceni sa parea un cusur in firea celuilalt i, cu incetul,pricepurdm ca aceste cusururi puteau deveniFieeecare dupei cunz devine", zicea. Iancu.

Apreciam in Caragiale desavar§itul artist, iscusitulom de teatru, sincerul amic.

calitäti.

'i


Pe la 1884, ocupan, cu Alecu Balq, la Hotel Bulevard,la catul III, un apartament compus din doua camerede dormit despartite printr'un salonaq. Multe notabilitati,de pe atunci, s'au perindat prin salonul acela: I. Ianov,V. Pogor, Blankfort, protipendade junimiste, I. Bianu,N. Filipescu, Barbu Delavrancea, I. L. Car a gi al e,A. Vlahuta, etc.

Caragiale rasfoia, uneori, vrafül de manuscrise aruncate,talmerbalme§, pe masuta mea : versuri, proza, planultrilogiii lui Mircea (din care Vlaicu Vodd, sub alt titlu

altä forma', era numai prima parte). Intr'o zi ii intrebaide care gen sä ma ocup mai intai? Caragiale imiraspunse : lasa-le sal se coaca, dragutule. Aqa imi ziceàel, caci Ii eram foarte drag.

I-am urmat povata.

Nu m i §tiu cand, Caragiale se duse la Iasi sa iaparte la banchetul JUNIMEI in care fusese ales membru.Dupa ce vorbisera Titu Maiorescu, Petre Carp, TeodorRosetti, batranul poet Naum, i altii, Caragiale, voind

e* sa pronunte un discurs, cerd clasicul pahar deapa al oratorilor. Vasile Pogor, care iubia mult peCaragiale 0 care, ezand langa el la masa, Ii turnaseyin cu nemiluita, incepü sa glasuiasca pe nas ca popiiApa, apa, gogomane". Caragiale II privi lung, 0 hotarisal lase sa glumieasca,Domnul Caragiale are cuvantul,proclama Titu Maiorescu. Apa, apa, gogomane,psalmodiaza Pogor. Caragiala se scoal ia picioare, vreasä vorbeasca, dar nu poate rosti decat Domnilor".Vasile Pogor psalmodia mereu: Apa, apa, gogomane.Pogor, foarte hazliu i foarte inteligent, ahtiat de discursurifara rost, nu voià probabil, sa'0 expuna prietenul la oprimejdia de acela5 soiu, 0 de aceea tot probabilii dedea inainte cu Apd, apd, gogomane. Neizbutindsä vorbeasca, Caragiale o rupe .de-a fuga, in mijlocul

si

si


rasului zgomotos al tutUlor, urmarit de Vasile Pogor, careil tined de surtuc, psalmodiand: Apa, apà, gogomane".

Zeflemelele lui Vasile Pogor atingeau cate-odatäproportii homerice.

Caragiale o tuli la hotel Traian; Pogor, dupe eLVazand ca se apropia ora trenului de Bucure§ti Cara-giale ii inhata geamantanul i fuge la gara ; Pogor, dupeeL Caragiale se stabili intr'un compartiment gol de cl. I,Pogor se a§eza pe bancheta din fatal, psalmodiand:Apa, al* gogomane". Caragiale, pentru a cant& in strunalui Pogor, dada in genuchi, rugandu-se: Iarta-ma,coane Vasile ! Pogor scoase o sticla de Cotnar, un pahar

porunci: Bea". Bietul Iancu bàü ca sa'§i potoleasca&Maul. La Ulmeni, Pogor se cobori §i cumpara de labufet cate-va sticlute cu coniac Naville. Vrand-nevrand,Caragiale, care se mai desmetecise dormind, fu silit säbed o sticluta de cogniac Poftim apä gogomane,glasuia Pogor. Pana unde avea de gand sal ducal gluma,conul Vasile ?

La Bucure§ti, Caragiale se gandi sa scape de calaulski; de aceea nu se duse acasa la el ci veni la noi.Eram obi§nuiti cu galagia din hotel la sosirea trenurilordar, de astä data, galagia se intrecea cu firea. U§a dela salon se deschise, imbrancita, §i Caragiale, cu parulvalvoiu, dadii busna strigand: Scapati-ma". AlecuBal§ §i cu mine ne uitam unul la altul i crezuram,dupe mirosul de alcool raspandit de prietenul nostru,ca el venid de la vre-un chef. Pogor, insa, dandu'§iseama, la gara, cä i§i scapase victima, se hotari sä secinch sa se culce, in camera sa de la Hotel Bulevard(camera pe care, fiind deputat, Pogor o inchiriase cuanul). De la portarul hotelului afla conul Vasile undese refugiase Caragiale i porni inceti§or pe sari, sprecatul Ill, gleisuind pe nas ca popii: Apa, apa,gogomane". Caragiale, auzindul, se ascunse sub canapea.

si


Conul Vasile infra' foarte serios; iar Alecu Bals,zicandu'i cuvinte banale i ghicind situatia, ii arata, pefuris, canapeaua. Cu aceeas muted serioasa, ConulVasile trase pe Caragiale afara de sub canapeaintreba, scotand din buzunar o sticluta de Naville :Bei un svart?" Caragiale izbucni: Beau; dar fàräconiac". Caragiale se daduse invins. Marinimos, conulVasilache Pogor ii ierta, poyatuindu-I, insa : SA numai ceri apä, gogomane".

Caragiale imi marturisi, mai tarzi ca, de fricd nu isipusese candidatura la deputatia, deoarece tia ca. o sase intalneasca, in Camera, cu conul Vasilache.

Apd, apd, gogomane.

In anul precedent, se jucase Li Teatrul National, cuun succes indoelnic, faimoasa . Scrisoare Pierduta,Publicul nu ma intelege, mormaia Caragiale. Ma vaintelege, "frisk mai tarziu.

Astazi ne dam seama cat de multa dreptate aveh,SCRISOAREA PIERDUTA e, dupe mine, cea mai

formidabila satira dramatica scris5 vre-odata in roma-neste. Caragiale a mai scris capodopere, dar nici unanu se apropiä de vedeniile din SCRISOAREAPIERDUTA. Vedenii, bine am zis. Toata opera luiCaragiale e o limpede vedenie a intregii omenirii,insa, cu schimonosirile romanesti de la sf.arsitul veaculuiXIX. Caragiale vedea, auzea i turna, negru pe alb;dar nu vedea si nu auzea ca nuvelist, ci ca dramaturg.Mornentele sunt admirabile scenete (Mime cu mai multepersonagii, ar zice Herondas). Chiar novelele publicate(precum, Fdclia de Pasti, etc.) au fost, mai intai, scrisesub forma de piese teatrale; Iancu, insa, nu le-a datforma sub care au fost publicate decal pentruca punereain scena era foarte grea i cape atunci nu se aflauactori cari sa le joace,

intolitg,


Aà ar fi patit 0 NAPASTA, daca nu aq fi avutnorocul sa pun maim pe d. Ion Petrescu 0 pe d. IonBrezeanu. Nu credeam sa o vad jucata", imi ziceaCaragiale; Care altul decat tine, dragutule, ar ficutezat una ca asta".

Caragiale purta multa vreme in creerul sau subiectulunei comedii sau unei novele 0 il complecta, cand nuii parea intreg. Ap, de pilda, pe la 1880, mi se pare,fiind la Craiova, la Ion Iancovescu, prietenul nostru,ii citi schita SCRISORII PIERDUTE, dar lath' per-sonagiul lui Dandanache, 0 il intreba:Pe eine sal facdeputat? Pe cel de0ept dar necinstit) adica pe Cata-vencu) sau pe eel prost, dar cinstit (ached pe Farfuridi)" ?Deoarece sunt la Camera 0 de Ala 0 de aia, Iancovescunu 0iii ce sa raspunda. Peste vre-o trei saptamani,Caragiale intalni pe Iancovescu la Bucure0i, 0 iistriga Am gasit I Nu fac deputat nici pe cel de0ept,dar necinstit, nici pe cel prost, dar cinstit. Fac deputatpe unul care sa lid 0 prost §i necinstit".

Caragiale crease pe Dandanache.

Am vorbit aiurea de trecerea lui Caragiale pe la Direc-tia Teatrelor. Deci nu voiu mai vorbi de acea epo,ä, de:iamintirile dau navala. Totu§, nu pot trece cu uitareavorba lui (de mai tarziu), cand fusesem numit Directorgeneral al Teatrelor. Nu e de noi. Avem mai bunelucruri de facut de zat sä dam viata qandramalei 4tia".

Cine, insa, poate spune dad. /Au sau bine am facutjertfindu'mi Teatrului National mult putina vlaga cucare eram inzestrat?

In or ce caz am facut un bine. lain. Drepturile deautor ale lui Caragialer cu toate cal Teatrul National,sub directia mea, ii juca piese'e cat putea mai des) nuse ridicau decal la vre-o trei mii de lei anual. Putinlucru pentru o munca Mat de incordata 0 atat de


frumoasa. Asta e cap de trei mii de lei pe an,dragutule", zicea lancu, aratandu-0 fruntea? Aveadreptate. Il cumparai dar, pe numai §tiu ce suma,pentru Teatrul de Stat, dreptul exclusiv de a reprezintaunele piese ale lui. Cu aceasta suma, obositul artist putfisa traiasca lini§tit aiurea i sa-§i corecteze intr'una ma-nuscrisele. Caragiale, in adevar, era un stilist desavar§it§i i§i corecta intr'una textele. In stilul lui, vorbele sclipeauca ni§te pietre nestimate a caror frumusete ca§tigaprin locul unde le a§ezi. Chiar in mahalagismele luicele mai triviale, cuvantul just era indelung cumpanit

numai apoi adoptat.Aveam a§a de adanca admiratiä pentru amicul men

incat am tinut sa pun (mai tarziu) sub auspiciile luicompania mea dramatic5. Rugat de mie, el scrise o atatcomedioara intr'un r ct, INCEPEM (un instantaneu cumii zicea el, cu care incepui reprezentatiile companiiimele dramatice 0 in care personagiile (cel putin ceamai mare parte) eram Chiar noi, personalul companiiimele dramatice.

INCEPEM nu s'a jucat decal o data, in seara de 12 25Septembria 1909. Singur am 0 azi credinta ca acest talis-man a dus la izbanda incercarea mea.

HAJDEU

Nu a trait destul batranul polonez pentruvedea patria rediviva. El Ii facuse, din Romania, adoua patria, pentruca" zicea el, prea pufini la numarsunt polonezii cari meritai sa alba o patria. Poloneziise gargariseaza cu vorbe".

Ce desminfire i-au dat evenimentele sarcasticuluiconul Tadeu.

Rasul sarcastic, satira, caracterizau o parte din ge-niul lui, cealalta ffind data Inimii lui de aur §i visului

a'si


poetic. Greu se conciliazá asemenea indeletniciri inacelas suflet; dar la Hajdeu, ele nu se bateau in cap.

Opera lui istorich, foarte importantA, dovedeste unmuncitor pfin de vlaga, un cercetaitor iscusit, un creerdestoinic care nu se fere& de a cumpAni cu grija celemai mid amAnunte, supunându-le, tot deodatA, criticiipatrunzätoare ale unui spirit intepaitor.

Eruditia si opera lui literarà Ii deschiseserà portileAcademiei Române.

Regele Carol comandase lui HAjdeu Magnum Ety-mologicum al limbii românesti. Multumesc de in-credere, Sire", Ii rAspunsese savantul ; dar nu voiuterminA cleat primele litere. Cine sä faca.' celelalte ?"

HAjdeu munci pe capete, dar nu terminA nici litera B.Regele Carol imi zise, mai tarziu, când ii oferii dic-

tionarul lui Dame unde complectasem cAte-v a lipsuri,(stiind bine romAneste, M. S. citeA des pe Dosofteiu)

Avea. dreptate HAjdeu trebuià cer numai unglosar, dar mai complect decat al lui Dame"

Cu toate apucAturile sale nábbidalioase, Tadeu-Petri-ceicu HAVeu, ffind foarte obiectiv, ii judecà obiectivchiar propriile sale opere. TWA lumea stià cat de iri-tabili sunt poetii dacà te incerci sà schimbi, in textullor une virgule, cum zice Cyrano de Bergerac ; HAjdeu,insà, primeà sA'i schimbi chiar suprimi) pa-gini intregi. Un exemplu. Dorind sa. reiau RAZVANSI VIDRA la Teatrul National, unde eram director,crezui inutilà aparitia celor doi polonezi (Actul IV)care Ii impestritau tiradele cu citajii latinesti. Ei lun-geau spectacolul fàrà nici un alt folos, decat al culoriilocale, intärita, mai de mull i chiar in acea scenA,de insusi hatmanul polonez. Aveam dreptate (nu in-cApeA vorba.) dar nu imi puteam permite sä modificcele scrise de un HAjdeu. Taman el venise in Bucu-resti i edea. la Hotel Continental, peste drum de

sa'i

(0 sa'i

:


Teatru, Imi luai inima in dinti si ma dusei la el casa supun parerea mea.

Desi primit foarte calduros, tremuram ca varga.Am citit calomniile publicate asupra d tale", imi zisebatranul Häjdeu ; dar citisem si drama VLAICU-VODA. In ea e tocmai dovada cä atribuirea lui VLAI-CU-VODA räposatului A. Odobescu e o calomnia. Inadevar, pe cand traià Odobescu, se creded de catre

credeam i euca D-na Clara era bulgard.Numai dupe moartea lui Odobescu s'a descoparit caD-na Clara era maghiard (fiica unui print palatin ma-ghiar). Tocmai nationalitatea originara a Doamnei Clarae cauza ca boierii romani o priveau cu ochi rai i tocmaiacesta e i conflictul politic al dramei dumitale. Cumar fi putut raposatul Odobescu (istoriograf savant, nuzic ba) sà infrunte Fara probe opinia curenta de pe atunci,ca Doamna Clara nu era bulgara ? Ca ai patruns suflatulacelor vremuri i ca le-ai redat culoarea lor locala ,

aceasta ce e drept, ma mira, din partea unui frantazit".sarcasticul Hajdeu radea. bland.

Cu circumlocutii i fraze intortochiate spusei insfarsit, ce ma aducea si ce aveam pe inima. Venera-bilul batran iambi iaräsi, bland, si imi raspunseAvem i noi, in Romania, nu numai falitii noeridar si The right man in the right place; Lie si span-zura cum vrei. Nu crede ca sunt ca tot gens irritabilevatum. Dealtminteri Ifi voiu confirma aceasta printr'oscrisoare".

Hajdeu, in adevar, imi adresä a doua zi aceastascrisoare.

Curios !" ingana intemeetorul Columnei lui 7 ra-jan:" acesta, francez ; Caragiale, grec ; eu polonez,si toti, get-beget, romani".

RAZVAN SI VIDRA se joaca i acum dupe textulmodificat atunci. Cel putin asa cred.

istoricidi


DIMITRIA GRECEANU

Dandu-se ordinul de mobilizare generala, in 1916,Dimitria Greceanu, ca fost ministru (de justitia mi separe) nu fu mobilizat. Legea e formala. Boierul devita veche, insä, i$i intelegea altfel datoria : DimitriaGreceanu se angaja voluntar, ca simplu soldat. Repar-tizat la un regiment de infanteria, neputanduii acoloascunde inteligenta $i cultura) cum i$i ascunsese iden-titatea, and se angajase voluntar) el fu dat la com-pania de mitraliere, unde, ca bun tragaciu, fu facutochitor. El dormi dar cu ceilalti soldati, sub foaia decort, $i maneà de la cazan, ca $i ei, sau rabda defoame, tot ca $i ei.

Frantuzitul acesta (Dimitria. Greceanu era doctor indrept de la Facultatea din Paris) se prefaced, p?ntrua nu da de banuit cine era, ca nu pricepea nici ovorba frantuzeasca.

La nu mai $tiu ce batalia, mitraliera servita de sol-datul Dimitria Greceanu, ca ochitor, tragea, din dosulunui adapost, Fara' intrerupere, a$a ca apa din man$onfierbea $i trebuia racita intr'una ; la o distanta de circa500 metri, intre mitraliera $i inamic, curgea un paraude unde servantii aduceau apa rece cu galeata depanza. Pentru a executa aceastä manevra, servantiierau nevoiti EA iasä, la deschis, din dosul adapostului$i, prin urmare, sa se expuna la tirul inamicu'ui. Ger-manii concentrasera focul lor asupra mitralierei romane$i luau in primirea gloantelor servantii cari alergaula parau pentru a'$i umple galetile de panza cu aparece. Bietii soldati cadeau mai tali, uci$i ; nici unulnu izbutia sa se inapoieze teafar ; dar, nici unuia (cutoata groaza care ii stapanea pe toti) nu ii trecuseprin cap sa nu iasa la deschis sau sa steà la indoiala


and ii venia randul sa mearga la apa. Acel, caruiaii veni randul, striga

Ma duc la moarte sigura, 0 am copii.Dimitriä Greceanu, auzind acest strigat, sari de pe

locul ochitorului §i zise bietului falai de familia ;1-ami locul, cal e§ti bun tragaciu. Eu nu am co-

pii. Ma duc eu la apa. Apucand galeata de panza Di-mitrià Greceanu se dispuse sà iasa din adapost,

Mais cet honzme est fou ! exclama pe frantu-ze§te, un ofiter francez care asistà la scenä, i pricepearomane§te.

Momentul era suprem. Dimitria Greceanu i§i uitahotararile anterioare i, iesind din adapost, replicaofiterului francez, tot pe frantuze§te

Vous en feriez autant,Dimitria Greceanu se daduse de gol.Norocul voi ca el sa se inapoieze de la parau, cu

galeata de panza plina, fárà sa fi fost atins.Dimitria Greceanu scapase de gloantele inamice ;

dar, de atentatul de la Senat, nu scapa.

DAN CERCHEZ

Printre milioane'e de vieti secerate de razboiul mon-dial, sunt si cateva ale unor mari artisti §i uneleasupra cdror se intemeiau mari nadejdi ; viata lui DanCerchez a fost din acestea. Era firea cea mai inzes-trata din ate 'mi-a fost dat sa cunosc muzicant, pic-tor, poet, artist in toata puterea cuvantului, el aveatoate darurile si, peste toate acestea, Ii revarsà tala-zurile unui suflet bland §i generos,

El putea, ca multi altii, sa se Inairteascd (avanddestule rude sus puse) ; dar a preferat sa'si facà dato-ria pe front. Orb, un glont 1-a lovit ; dacà glontul nuar fi fost orb poate ca 11 cruta,


Bogat, tartar, insurat de curând, iubit chiar de cinecunosted abia din vedere, Dodel (a§a ii ziced tOata.

lumea) era menit fericirei i, poate, glorii. Nu a vrutsoarta.

Dupe urma lui ne-a ramas abia hazlia revista. OBOR-GARA DE NORD si alte mucalituri. Dar intimii sainu se saturau sa priveasca, agatate, de pereti o sume-denia de mari schite, in culori ale unor afipte sautablouri planuite Pentru mine (adica pentru dramamea Suta$ul Troian) Dodel schitase cinci decoruricdte-va planse ilustrate. Erau splendide. Mai ales de-corurile actului IV si V, si plansa Du lama Conabiei,faceau o puternica impresia.

Adeseori venid, tdrziu, noaptea, sa ma ia de la Teatrusau de la Capsa, de unde, sub cuvânt faca unbout de conduite, ma intovarasid 'Dana acasa. Ca sanu raman mai pe jos de asa gentileta, it intovärasiamsi eu pang la poarta casei parintesti, aproape de sosea.Apoi, el se intorced cu mine phna in strada Zoriloreu iarài cu el pAna in capul Cáii Victoriii. In timpulacesta puteam s bodoganim in toata linistea ; toateramurile artei i toate tainele punerii in scena treceauprin bodoganeala noastra ; ne reciteam, unul altuia,versuri din poetii români sau straini, vechi sau con-timporani ; dar când se crapà de ziva, ne desparteamcam pe la Biserica Alba ; el, pornind in sus peCalea Victoriii si, eu, in jos.

Dode' aved proiecte admirabile, in care mila luipentru cei saraci se amestecd cu gusturile lui artistice :void sä exploateze o enorma padure pe niste dea-luri inalte ; pe culmea cea mai ridicata, aved de land

cladeasca o casuta de lemn, de la care ar porni,la vale, catre marginile padurii, lungi drumuri drepteprin cari s'ar veded ca prin gigantice te'escoapesesurile, luncile cu flori, albiie rdurilor. Pentru croirea

II

ani

§i

siti


acestor drumuri, i, prin urmare, a taierii copacilor,s'ar da de lucru muncitorilor saraci din vecinatate.Este", zicea el, un mod de a parcel& padurea. 0!inia de vagonete aeriene ar transporta lemnele la oliniä ferata cu cale stramta, in legatura cu C. F. R. Pecand padurea se exploateaza si intreprinderea Ii vedede treaba, eu a putea, linistit, face versuri i tablouri".

Frumoase proiecte ; visate numai.Ce se vor fi facand visele ?Mats oà sont les neiges d'antan?"Un glont a prefacut totul in amintiri.

POMPILIU ELIADE

Eram, oarecum, prieteni. El infra 'a mine ca la elacasa. Imi place& sa stau de vorba cu el pentru cäera toba de carte" si ca ii rdsfoiarn par'ca ar fi fostun volum din LA GRANDE ENCYCLOPEDIE. Nu cä-utam in el idei originale nici chiar pareri personale,de oarece stiam ce lucru s caut intr'o enciclopedie ;eram multumit cu ce &earn in el si &earn mult.

Intr'o zi, el venise la mine pe neasteptate si maprinse cautand sa desvaluesc ideia furisata inteo frazaironica a lui Blaziu Pascal,

Ce fel, exclama Pompilica (asa Ii ziceam eu), ci-testi pe Pascal ? Dar Pascal era nebun.

Sunt de parerea d-tale, raspunsei. Crébillon siVoltaire au sustinut aceasta teza. Evident ca, in urmaaccidentului de trasura de pe podul de la Neuilly,Metal Pascal nu a mai lost cu mintile toate. Prin ur-mare LES PROVINCIALES, scrise la Port-Royal dupgaccident, sunt scrierile unui nebun. Dar, Pompilicadraga, nu esti, oare, de parere cà aceste scrieri aumarit, intru catva, gloria literaturii .i-anceze ? Nu crezi,oare; ea' gandirea lui Pascal e o extindere a cugetului


omenesc ? Pascal, nebunul, e slavit de posteritate. Salanalizalm acest fapt nebunul e slavit de posteritate,pe cand noi, d-ta si cu mine, oameni cu mintea in-treaga, vom fi (mai mult ca sigur) dati uitarii. 0 sase faca o nedreptate, nici nu incape vorba. Dar, dacad-ta i cu mine am invia din morti peste un secol saudoi, am constata si nedreptatea aceasta.

Pompilica imi facii cinstea sa racial, se scarpina inbarba roscovang Ii sem;diä ceva m5treata pe guler,pe ras'ranturile vestonului i aduse conversatia pe altteren ; vorbiram deci de allele. Pompilica statü cat

Plecand se gandia, probabil, cà imi pieHeamvremea cu fleacuri.

Mai tarziu, Pompilica se duse la Paris, se prezintala concursul .Fcoalei Norniale Superioare, fu primit(v'am spus ca Pompilica era toba de carte) i, pestetrei ani, se inapoia i tara, agregat, i 11 numit pro-fesor universitar. Màririle, insa nu ametisera pe Porn-pilica : el, si acu, venià la mine, carandu'si, in memoria,tot materialul unei GRANDE ENCYCLOPEDIE. Tra-ducerile lui $tefan Iosif dupa Corneille si Banville iiinteresau foarte mutt.

Mai tarziu Pompiliu Eliade se insura i, facandu-seastfel cumnatul lui Spiru Haret, fu desemnat, de acesta,ca sä ma inlocuiascal la Directia Generala a Teatrelor.

Virtualul meu succesor alerga la mine si imi ziseca si cum ar fi dezaprobat hotararea cumnatului sau

Ce s. fac eu la Teatrul National, coane Alecule ?Eu nu cunosc pe nimeni acolo. Cum ai facut d-tacuno§ti pe toti inaint -; de a fi nurnit director ?

Foarte. simplu, Pompilica draga timp de zecide ani m'am dus la Teatrul National cat mai des po-sibil. Platindu'mi locul, bine inteles. Locul mieu era tot-deauna acelas (stalul II, prima basica, cap de bailed,H. Nr....).

stabi.

:

sal

:

80 Din Torsul Zile lor, Vol. I

Inteleg : 1uase0 loc cu abonamentBa de loc. Mijlocul de a ocupa totdeauna ace-

la stal era mai putin costisitor : ma intelesesem cucasierul de bilete sd'mi rezerve pe al meu 'And laultimul moment i sa nu'l vanda de cat and nu vamai avea ce vinde (ceeace, dealtminteri, nu se intampla.niciodata).

Pompilica dadii din cap, cam plictisit de raspunsulmeu la care, evident, nu se a0epta. §i aduse vorba deexcedentul (fapt unic pada atunci) din stagiunea pre-cedenta.

Iatä ce era cu excedentul : din conturile stagiuniiprecedente reeea ea avusesem un excedent de 72.000lei ; conform legii, varsasem aceasta suma Soc. Dra-matice. Pe de alta parte, Directia Operei (Ed. Wach-mann fiind director) subventionata §i garantata de stat(opera juca de trei ori pe saptamand la Teatrul Na-tional, fdra sa plateasca vre-o chiria) acuza un deficitde, mi se pare, 74.000 lei. Ministerul nou (adiea' d.Spiru Haret) nu voia sa acopere acest deficit i insinuacà trebuia sal plateasca Directia Generald a Teatrelor.Eu, bine inteles ma facearn surd.

Ce f el de excedent a lost al d-tale, nene Ale-cule ? intreba, din senin, cumnatul Ministrului Instruc-tiii Publice. Un excedent, mai mic ca deficitul acuz at,se nume0e deficit.

Atunci (0 de abia atunci, o marturisesc) inteleseica.' Pompilica venise trimis de Spiru Haret i cu ins-tructii speciale. Raspunsei, insa, ca i cand nu a0 fibanuit nimic :

Pai, sa ne lamurim, Pompilica draga ; euDirectorul general al Teatrelor, iar nu Directorul Operei.

A§a e I marturisi Pompiliu Eliade.Toate bune, Dar cine, mai tarziu, a plata deficitul

operei ?


Peste vre-o doua saptamani, eram desarcinat"inlocuit la Directia Genera la a Teatrelor prin PompiliuMade.

Desi atitudinea lui fusese cam neleala (lealitatea e ocalitate fara de care nu poate exista prietenia) nu'ipastrasem nici o zacasalá tanarului profesor univer-sitar, Dar imi parea rau si ma feream de intreloarile lui

Intr'o zi veni la mine si ma intreba:Ce zici? Sà joc LA FEMME NUE?

Sub directia mea, pentru a atrage publicul se juca-sera i cu succes multe piese de Bataille sauBernstein. Fusesem violent atacat de ziarele liberale,in aceasta privinta. Nu jucasem, insa, LA FEMMENUE pentru cä asemenea titlu mi se parea. deplasat"pe afiqul Teatrului National. Intelesei, deodatä, ca. secauta sa se arunce in spinarea mea reprezentareaacestei piese, dealtminteri foarte bung. Rdspunsei darlui Pompilica:

Nu 0iu, treaba directiii.Pompiliu Eliade, ca Director General al Teatrelor,

ava o idee admirabila. Idee de dascal, de profesor dacavreti, dar idee foarte fericitä: aceea a infiintarii edituriiBiblioteca Teatrului National in care sa se tipareascatoate piesele jucate pe scena teatrului; exemplare dinaceasta editia sa se \rancid, nu numai la librarii dar si,pe pretul de cost, la casa de bilete a teatrului. Sevede lesne cat de multe avantagii aducea. TeatruluiNational o asemenea biblioteca ieftina. (A raspandigustul de teatru, a inlesni publicului cunoaqterea unorpiese bune pe cari imprejurarile 1-ar impiedica sa levada jucate, a rdspandi in popor o cultura placutä, amarl reclama fäcuta prin afi§e, etc., etc.) Bib'ioteca fuinfiintatä, cate-va piese fura publicate i ideea fu im-bratisatá cu caldura de toata lumea. Dar tiparitulcosta prea scump si admirabila idee fu parasita, din

6

§i


cauza lipsei de fonduri. Prin editia Biblioteca TeatmluiNational numele lui Pompiliu Eliade ar fi ramasneperitor.

COCO DUMITRESCU

Cine nu 1-a cunoscut, pe la sfarsitul veacului XIXpe afonul Coco Dumitrescu, profesor universitar, rectoral universitatii, spirit din cale afara de caustic, celebrumucalit si vesnic murind de sete (nu de apa).

.11 chema Constantin Dumitrescu-Iasi; dar toata lumeastia pe numele de Coco. Era, la universitate, profesor

de pedagogia. Amfiteatrul gemea cand Coco isi faceàcursul; nu se auzia, insa, nici un zgomot. In adevar,orice galagia, cat de mica, acoperia glasul lui Coco;studentii voiau sa nu piarda nici o vorba din gura lui,caustica i afonä. De ad tacerea.

Coco nu era numai savant" ; era si intelept. Vretiio proba? Nu se insurase nici o data, pe cat stiu. Iacaproba.

Mai ales, mai tarziu, cand ajunse profesor universitar,deci om varstnic rade& pe nemiluite de batraniicari se insurau. .tsemeneh Latrani nu aveau, in ochiilui, decat o scuza: aceea de a se fi casaitorit cu o fatafrumoasä, -Lanark si de a priimi in casa lor o multimede tineri.

Coco venia, aproape in toate zilele, la Cosma (bodega.celebra pe atunci) unde se aseza la aceeas masaunde i se aducea doua sticle de sampanid cu un singurpahar. Coco turna dintr'odata in pahar din amandouasticlele i bea paharuL Intrebat pentru ce face asa,Coco raspunse:

In general, o sticlä de sampaniä e mai buna decatalta; rar sunt la fel cloud sticle; daca sticlele sunt lafel, nu stric nimic amestecand continutul lor; daca.,

ii

isi

0


insa, o sticla nu e asa de buna ca cealaltä, una dregepe cea'alta, care nu poate fi atat de proasta in cat sale strice pe amandouä; daca arnandoual sticlele suntproaste, iarasi nu stric nimic si pot spera (dum spirospero) cal cele viitoare vor fi mai bune.

Rationament cam...Intr'o seara, infra la Cosma un Caro Colega" al

lui Coco, urmat de o multime de tineri. Caro Co'ega"se insurase in anul precedent cu o fata tanara sifrumoasa. Duca' ce comanda consumatii variate, pentrutoata lumea, Caro Colega. alearga la Coco si ii zice:

Sofia mea e insarcinata !Coco sari in picioare, lieu pe indignatul si intreba,

cu glasul sat a fon:Pe cine banuiesti ?Cum pe cine banuiesc, ma Coco?

Coco ingAria, ca si cum ar fi vrut sä dreaga o gala:Pardon, pardon! vreau sa zic : pe cine nu banu-

iesti ?

SUTASUL TROIANDRAMA IN CINCI ACTE IN VERSURI

ACTUL I

PERSOANELE :

VLAD VODA DRACUL.SUTA$UL TROIAN.DOMNUL STANCU, fiul mai mare _al lui Dan III (se:da:drept- fiul

boierului Golea).DOMNUL RADU, fiul mai mic al lui Vlad-Vodä.TOPUZ, boier balran care a crescut feciorii lui Dan.IVASCU, scutierul lui Troian.DRAGAN,MIRCEA, Boieri tineri, prieteni cu Troian si cu Stancu.PREDA,VALCU, sutasul sutasiei de Curte.PREA-CUVIOSUL.. : , egumenul mändstirei,Cozia.DINA, fata lui Troian,BABA, doica Dinei.

Osta§i, calugari, boieri, tdrani.

ACTUL I

Polata cetatuii Sutasului Troian, cläditä intim ostrov, in mijlocul Oltutui, nu departede Cozia. Arcade in plin cintru. Pardoseald de stejar pe pereti, ca de un stinien;deasupra scoarte i velinte. Trofee de arme. De jur irnprejur, tronuri, strane. jeturimari, mese groase. Dincolo de o colonadde joasa i grea, un pridvor cu colonaciftusoard, bogat sapata i indreptatá spre susul apei l cdtre apus. Feresire adanci ingrosimea zidului, in dreapta si in stanga pridvorului. U§i in d eapta si in stanga In-t.'un colt, deacurmczisul, o usulitd clând intim turnulet cu iconostas, icoane, canclelitaprinsä, etc. E ziva. Prin pridvor, se lard muntii luminati ; apoi mai tdrziu, razele

apusului care vor lumina piezis polata, diu stanga spre dreaptá.

SCENA 1

DINA, pe pridv or, BABA, pe un jet, cu furca 'n brfiu.

BABA

Dina Babei, iar pe ganduri ?... Daca m'ascultai, mai bineTe duceai la vanatoare cu sutasul.

DINA

Da ?... $i cineL'astepta pe Stancu, Babo ? pe iubitul meu pribeag,Ce cu cat mai fugarit e, cu atAt imi e mai drag ?...

0 MereDouA saptamAni trecura de cand ne fu dat de stireCa-I rázbise Voda Dracul... L-au

Se coboardCe presimtire

Ma munceh, 'ti-aduci aminte and ma alidam pe elSi-I rugam sa mai adaste, fia cat de putintel,Doar sa-i vina ajutorul lui Ion Corvin... Dar dansulN'a vrut sä-mi asculte ruga, n'a vrut sa'mi aline plansul

plecat, aproape singur, sa rdstoarne-acel calAu

razbit...

$i-a


Care-ncalca mostenirea lui Dan Vocla, tatM sau...Si razbit a fost.

BABA

Sarmanul!... Bine ca-a scapat cu zile.

DINA

E ferit de Cer.Amindoul ii fac cruce. Dina ingenuchie la icoanei

Oh ! Doamne, zilele scurteaza'mi-le,Dar lungeste-le, Stapane, pe-ale si sprijin da'iSa purceadd, fara preget, pe-ale fericirii cai...

faptele slavite, fid'i tihnele senine...Fid'mbratisat de tara stramoseasca... ca de mine...

Se aude glas de bucium in stinga

BABA

Dino, buciumul.

DINA, sirind in picioare

Dar nu-i al tati, Babo...

BABA

Nu.

DINA

E-al lui.

Aleargi in pridvor i cati spre stangaEl e, Babo, cu Topuz...

Scoate niframa din brim i o Millie in am, apoi coboari

Alerg IIese prin stinga

SCENA 2

BABAAleargi la pridvor; apoi, rimasi singuri, saluti din mini, vorbind:

El! Slava Domnului,

lui...

Fia'i

Sutasu1 Troian 91

Ca, pana'n ostrovul nostru, teafar a putut strabate...Cat 'l-o cauth Vlad Dracul, doar aicea n'o sa-1 cate,La Troian, vestit la curte si-n tot neamul romanescPentru oarba lui credinta catre scaunul domnesc...Vin dinspre Sibii... Podarii trag din greu ; e apa via.Doar de n'ar afla sutasul taina lor. Ce-ar fi sã tia,Ca iubitul Dinei sale, Fat-Frumosul sau din vis,E feciorul lui Dan Voda, cel de Voda Vlad ucis ?$i ca'n cas'i, cetatuie a credintei neclintite,Razbunarea i rascoala cu-acest fiu sunt gazduite...

Curmezis cade Dina'n brate... Fdtul meu !..

SCENA 3

STANCU, DINA, TOPUZ, BABABaba aleargi la usa din stinga i primeste, sfirutandu-i mina pe Stancu, care intri.tinind pe DMa de mijloc; Topuze, cu fruntea brazdati de o rani urmeazi.

BABA

Bun venit, stapane...

STANCU

Babo... Sa te tind Dumnezeu.

Piseste in scena i prive0e imp:ejuru'i cu emotiaTe revdd, ostrov de piatra, stanca, inima, de munte,Ce despici cu pieptul valul spumegand i porti pe frunte,Cu un coif de negre turnuri, cetatuia lui Troian,Cuib pe care'l strange'n brake, Oltul, raul nazdravan.

Stancul meu.

Iubita Dina.

DINA

STANCUL

BABA

Vai ! Dar esti ränit, Topuze.

TOPUZ

Deci I.. Un sarutat de palos sau de fata, alte buze,Rana-i rand....

ii

92 Din Torsul Zilelor Vol. I.

STANCU

Dar aceasta catre mine se'ndrepta ;Mi-ai furat-o.

TOPUZ

Eh ! stapane L. Eu cu-a mea si tu cu-a ta!

DINA, catre Topuz

L'ai scapat de moarte ?...

TOPUZ, cake Dina

Iaca !.. Ce-i al meu mi se cuvine!..E ori nu?

Citre Stancu

Ca zic, ca'n basme : Nu sari pasatu'n mineCS Mr...

DINA

L'ai scapat, Topuze. Spune, ce fel ? cum ?

TOPUZ

Eu stiu ?Dar n'a fost pe moarte treaba cd muream eu, si sunt viu.

DINA

Haide, nu fii rau! i spune.

TOPUZ

Apoi, ce sa spun ?

DINAPe toate,

Dis de cand de-aci plecarati, sunt trei luni,

TOPUZ

Numai cloud.Trei ? Nu se poate ;

Sutasul Troian 93

Fia doua.

DINA

TOPUZ

Ba chiar sapte saptamani.

DINA

TOPUZ

Eh, cum stiti, porniram numai cu cati-va romani.Cand, la Fagaras, drept oaste, Domnul Dan ne-aduse stireaCa de-abia acum Corvinul ii strangea la Cluj ostirea$i Ca tocmai de San Petru va fi gata de rasboiu.Domnul Stancu zise-atuncea : cine e pribeag, cu noi !"Pana sa clipesti odata, ne facuseram o sutd,Iar, pana de doua, patru! $i de-aca cu Doamne-ajutd...Patru sute frati de cruce, toti cu-o inima" $'un gand,Toti avand o rana-n suflet. toti o rasbnuare-avand.TO?... Nu toti : a fost si-o cutra, un tarigradean venetic,Inima de rob, o zdreanta, icea rupta, colea petic.El fu Iuda.

BABA

Cum il cheamd?

TOPUZ

Nu vreau sa mai stiu... A fost. :Platosa lucioasa, amintirea sfântà, tot un rostNici pe una, nici pe alta, cel cu inima cinstitaNu pastreazd o prihana ce pe drum ii fu szvarlità.Deci, am sters din amintirea'mi acel nume... Cum spuneam,Un manunchi de patru sute de pribegi, atat cram.Trecand Strunga, luardm matca Ialomitei care vale.Spre Targoviste. Aceastal cea mai nimerita cafePentru-o repede navald... cum voiam s'o facem noiSocoteam sa" prindem targul fard oaste de rasboiu,SA' ne-ascundem... noaptea, val vartej, ca o furtundS'apucam cu razbunarea stapanirea dimpreuna.Planul era bun ; dar Iuda ne vandii si'l nimici..Ziva-zecea, spre chindia, Domnul Stancu porunci

FM.

spoi,


De popas. Eram sub GLAVA... Catre stanga, o poianaCu un laculet ; la dreapta, un colnic sub o spranceana.Cati-va, mai intai, porniram prejma sa ne-o cotelim...Bine fu! Caci peste noapte, prinsi in lat era sa fimPrin padurile din stanga patru sutasii calareNe-ocoleau; arcasi, in fatd, se aratau in randuri rare ;Apoi, pusi in unghiu, seimenii cu tarasi la subtiori,$i'n mijlocul kr chiar Voda Vlad, cu marii dregatori.Toti in haine ca de nunta, grei de aur ca icoane ;Pe toti, insa, Domnul Radu ii intrece la zorzoane,Domnul Radu, zis Turcitul, trup i suflet de misel,Purtand iiä cu beteala'n kc de zale de otel,$i in urma'i de pe umeri, falfaind (ca-atata stia)Ca o lele, o dulama de matase conabia.,.0 petrecere, o nunta. Voda Dracul petrecea :Insurandu-ne cu moartea insus nunni se facea...0 scdpare : catre dreapta, doar arcasi, o mica ceata!(Dar, asa e pravalucul de sa'l aperi cu-o sageata...)La noroc !... 0 goarna suna... zeci de goarne 'i-au raspunsDam navala. Ceata fuge fara lupta... Am ajuns...Adapostu-i bun... De vale, Voda, si-a oprit ostirea.Unghiul de seimeni, la spate. e deschis... Aci privireaNi se'nfige ! (Domnul Stancu e cu mine gand la gand)Sä lovim in coadd oastea, dar indata ; pana candSa'si refaca &Ansa unghiul inapoi, am avea vremeSa patrundem intre laturi. Vlad, in juru'i, o sa chemeSutasia curtii. S'o strabatem i sa navalimIn curteni ; aci, -la Voda : ii uidem, sau murim...Cine nu primejduieste, de izbanda n'are parte...Domnul Stancul lamureste neted rostul i ne'mparteCum e bine : adapostul ca o sutal vor pazi ;Ceilalti, cu Voivodul nostru, iuresi ne vom repezi,...Gata?... Goarna... Cate-o cruce si, cu Dumnezeu'nainte.Ah ! s'a fost facut isprava vrednica s'o tinem minte.Sutasia cea de curte s'a luptat din rasputeri,(Dar erau o sutd numai, noi, trei sute de boieri)...Rau au fost znopiti ! Seimenii, insa, 'n pripa, apucaraSa'njghebeze-un trup puternic i intre noi i Vlad sa sard.Lupta se'ncordd, haina, caci amurgu-acti pica;Soarele, piezis, cu raze sangeroase ne'mprosca ;De trei ori avantul nostru crancen pe tarasi se fringePe litavre, nu se stia, curge raze, curge sange ;Dar al patrulea clinteste, surpa zidul de seimeni ;

Sutasul Troian 95

Domnul Stancul intra'nteansii ca o coasa in buruieni ;Dupd el si noi... In preajma cad ostasii, pale, pale...Bucium 1... Racnete de moarte... Ura !... Gemete de jale...Suera'n vazduh sageata... Darda zbarnaid pe tel...Urfa tropot de copite... Canta ciocnet de otel...Inainte 1 Inainte ! Tot spre flamura domneasca !Fug bdtranii... Fug stegarii... Fuge ceata curteneasca.Fuge Vodd... Langa dansul, fuge Radul, fuge Vlad,Fiii $i, mai pe urma, lifta dela Tarigrad...Vodd fuge... Domnul Stancu dupa el, ca un erete...(Eu ma multumesc cu lifta cã de sangele-i 'mi-e sete)...Pinteni!... Pinteni!... Ii ajungem... Caii sufld foc pe nari...Judo !" strig. Ridic sacurea si ma opintesc in scari...(De-acum, vanza lui Satana tainele lui Vodd Dracut I)Voda fuge... Nu ia seama c'o sal taie calea lacul...Domnul Stancu da un chiot invartind din buzdugan...(Astfel, cand 'si-ajunge prada, (ipa vulturul soiman I)Domnul Stancu 'mpinge calul intre Radu si Voivod...Inc'o saritura, una... s'o zicem de prohodInc'o clipa... Dar, atuncea, larga manta de femee,Radul cel turcit, din fuga, de pe umeri 'si-o deschee,$i, &and sus e buzduganul purtator de ceasul rau,Indäratul o aruncd, rotogol, ca unManta larga se deschide, se desfasura, pluteste,Cade, i pe Domaul Stancu 'n mii de curte inveleste.Sfordind, fugaru'n Wuxi fard veste s'a zmucit ;Din zmuceala, buzduganul pe Vlad Voda l'a gresit...N'a fost scris !.. $i Vodd fuge, asternut pe-oblancul saii..Dar, din codru, calarimea se coboard'n largul vaii :A vazut ce se petrece i s'avanta catre noi.Patru sute. Fac in pripa ochii roata : suntem doi...Stain, i Domnul se desbara de dulama blestemata ;Eu, o iau... De-acu, pe fuga,.. Caii sunt statuti i, iata,Ca din urma cdlaretii cei mai iuti se'ntrec, ne-ajung...Pinteni ! Pinteni I.. Dar fugarii horcaiesc... $i drumu-i lung..Inopteaza... Vin

Schimband tonul

Dar ce atata vorba lunga!

Toti, cati mai erau, de-ai nostri (care 'n fata, care 'n dunga)Inc'o data dau navala i luptand ca niste zmei,Iau la goana insas moartea i ne zmulg din ghiara ei.

sAi...

'1


STANCU

De ce sari, Topuze ? Spune cum ai fost rAnit...

TOPUZ

De prisos.

STANCU

Cum te-ai dat jertfa...

TOPUZ

Cuvinte

Iaca..

STANCUNu'ti aduci aminte

De jertfirea ta, batrAne? Uit-o tu, de poti : nu eu!..Crancen ne loveau vrasmasii... Unul le striga mereu:,Daji in Donmul Stance, Altul Mtreba: Care sA fie ?,,Este Ala cu dulama de mAtase co nabie,Zise cel dintAi. Eu, cuget : Bine c'am scApat de ea.$i dau pinteni... CAnd, o larmd ; glasul lui Topuz rAcnea,DAnule#fi f DAnulestii f' $'alte &sun: Moarte I Moarte!"Arunc ochii: eram singur... Dar, irj urma7mea, departe,Dintr'o 'nvalmasealà deasà, care misuna pe-un grind,0 dulama de matase conabia falfaind,0 secure lunga, larga fulgerand rotis pe zare$'o multime and navalA unui singur om calare!...Ddnulestii I Danulestii !.."

SchimbAnd tonul

Doamne, care ne-ai menit,$i cu dor de mAndra slava sufletul ni'l-ai hranit,Ce prilej infatisa-vei rAvnei mele ca, vreo-data,Vrednic sa m'arat de pilda ce d'acesta'mi-a fost dat..

Arata pe TOPUZ.

TOPUZ

Ah! Stapane...

STANCU

Nu, Topuze! Lasà, lasA-mã sa plang...Inima mi se revarsa... Iart-o... Vai !... Acolo, 'n crAng,

Sutasul Troian 97

Zac vitejii fratii nostri, si, cu ranile lor sfinte,(Guri deschise de Cumplita) cer izbava, cer morminte...Valurile Ialomitei ii infasa 'n giulgiuri reci,Boara serii incet le canta pomenirea cea de veci,Muschiul se ridica 'n damburi peste ei i luna find,Prin frunzis, pe damburi face cate-o cruce de lumina...

0 Were. Se aude buciumul mitre stanga

TOPUZ

la!

Sutasul I

Vine tata!

Stia

BABA

DINA

STANCU, trezindu-se,

Vine sufletul curat I..(Care Dina)

DINA

Nu, nimic. Atka cat 'i-am spus cand ai plecat.

STANCU

Dar de lupta de la Glava, slid?

DINA

Stia,

STANCU

DINA

Vorba lui.

Si... ce zice ?

STANCU, pe gandpriBlestem pe-orcine-ar bidreizni sei se ridice

Impotrioa'celor sfinte date'n paza tuturor :Sfcinta cruce, tam ma,nd, datina i Domnul Mr.Da... Dar &and de toate-acestea un asupritor ii rade,

7


Cel mai bland se razvrate*te, cel mai bun se face gade.$i Troian el insus, pilda, omul de la Dumnezeu,S'ar fi rdsculat ca mine de-ar fi fost in locul meu.0 sal spun tot.

DINA

Nu, nu spune, Stancul meu iubit. Rabdare.Vezi ca tata osandete sangeroasa ta 'ncercare,Si ne-ar despaili, de sigur, de-ai Ii numai banuit.Ca eti dintr'acei cu care Voda Dracul s'a lovit.

STANCU

Dar sa mint, samint Intr'unaL.

DINA

Haide sa'i

Eh, jupane.

Te rog duke...

STANCU, arutind-o pe frunte.

Draga Dino.

DINA

Mi-ai fagaduit?

STANCU

Da. Vino.

les impreunft prin sting's

SCENA 4

BABA, TOPUZ

Topuz dA 921 urmeze pe Stancu, Baba 11 opreste.

BABA

Ce e, babo?

TOPUZ

iesim'nainte.

Sutasul Troian 99

BABA

Ia stai. Unde'mi-ai plecat ?

TOPUZ

Unde ? Iaca. Inaintea lui Troian.

BABA

Si-ai judecatNemerit Sàti vada lumea sarutatul de pe frunte ?

TOPUZDe ce nu?

BABA

C'o sa te'ntrebe Ce fel ? Cum ?... Spune umeinunte !5i ce-o sa raspunzi?

TOpUZ

Eu ?... Nocfea I

BABA

Ba o sa te'ncurci, sadea I

TOPUZ

0 sà mint, si eu, ca Stancu. Cum adica, n'asi puteit ?

BABA, impingandu-1 entre dreapta.

NU... Mai bine, haide'n casd, sA te oblojesc cu leacuri...5'apoi, spune ca fugarul 'ti s'a poticnit...

TOPUZ

N'o sä creada nimeni.

Rabo...

Eh ?.. Fleacuri !

BABAFiA. Spune dar, &A, fiind beat...

TOPUZ, dojenitor

100 Din Torsul Zile lor. Vol. 1

BABA

Eh .:ce ?.. Babo I.. Haide... Or uitasi cA suntern feat ?

Iesprin dreapta

SCENIA 5

TROJAN, STANCU, DINA, IVA$CU, DRAGAN, MANCEA, PREDA

Intrind din stfinga.

TROIAN, urrafind vorba

$i sá facem nunta /Mine, nu-i ash ? La monastireaCoziei.

STANCU

Oh... Nu acolo.

TROJAN

Ce fel?

STANCU

Nu ma rabda fireaS'a'mi \rad ceasul fericirii tocmai in acel locasUnde se cinsteste-un Vocla'ncalcator i ucigas ! I

DINA

Stancule, Vai taci...

TROJAN

Copile, nu se cad ash cuvintePentru cei ce cucerirà adapostul din morminte...Mare Domn fu Mircea... $'apoi, doveditu-s'a... nu zäu...

Ce 'ntrebare I

Taci iubite.

STANCU

DINA

I

Sutasul Troian 101

TROJAN

Si, la urma, nu e binen vine.Doar veninul ne'mpacatei vrajbe sa ne curga

STANCU

Mircea ne-a turnat veninul, oropsind peMircea ne-a lipsit mosia de voievozii eiEl a despartit boierii 'n doua tabereEl a dat prilej de vrajba ravnelor deslantuite...Fastazi, de se sangereaza stramosescul nostru-ogor,Mircea poarte-ne pacatul, Mircea cel incalcator !...

Mircea fu domn mare..

TROIAN

STANCU

Fia ; dar e putreda marireaCand o rod, la temelia, crima i nelegiuirea...

TROIAN

Oh !.. De unde-atata ura si mania, fatul meu?Inii fii lui Dan Voda nu s'ar glasui mai greu.'fatal tau, Batranul Golea, la a carui pomenireAsternutu-ti-s'a pragul casei mele, cu iubire,El, partasul cel mai aprig, palosul lui Voda Dan,

Nu rostei pareri de-acestea la caminul lui Troian.

STANCU pierzfindu-ti cumpitul

'Tata !... Tata

DINA, incet

Vai ; de mild !

STANCU, reveninduli in fire

Dina Iarta-ma, sutase...la suflarea fericirii piara urile pizmase...Fumul dulce de tamae-ascunza-ne trecutul crunt...S'oi uith, sub cununia, unde... i chiar cine sunt.

cumplite..,firesti...


TROIAN

Vezi ash te vreau, copile. Norii negri sa se ducal.and in brate tii norocul, nu gandi la o naluca...Banuiam eu, nu e vorba, ca, sosind dela Sibii,Sangerand de .stirea luptei de la Glava o sh fii ;Dar nu c'o sYti fiä rana.inteatat de'nveninataIncat Dina, cu-o privire, sA n'o vindece pe data.Nu-i ash ?

STANCU

Ba da, ash e... Patru sute de voiniciAu trecut, la dus, hotarul: nu erau, lantors, vail niciPatruzeci.

0. Were. Trojan se aseaza intr'un jet.Boierii vorbesc cu glasul jumatate.

DRAGAN

Dec' L.. Neräbdarea, 'i-a manat in calea morli

MANCEA

De nu se grabeau, la dansii, mai sporeau, vezi bine, sortiiDe izbanda.

Netagaluit ?

Grai.

PREDA

Iar la Voda, netagaduit, scacleau.

TROIAN, privindu-i, mirat

DRAGAN

Eh, Doamne Multi au cuget cari n'au.

Adica?

TROIAN

PREDA

Voda Dracul e urat de toata tara...Orce bun roman ii duce neastamparat povaraCarmuirii.

Sutasul Troian 103

TROIAN

Cum aceasta?... Nu sunt oare bun roman?...

PREDA

Vrei sa zici ca nu'ti tresare sufletul cand un paganIti batjocoreste tara, datina j sfanta lege ?

MANCEA

Vrei sa zici cà tace'n tine cugetul cand nu s'alegePulbere din toti aceia ce-au urmat pe Voda Dan ?

DRAGAN

Vrei sa zici cä te simti mandru vezi Domnul cu turban ?...

PREDA

Ca te bucuri ca boierii, bajenari prin larga lume,Plang, la vetrele straine, caldul san al tarii mume?

MANCEA

Spune, spane ca e bine ce se vede'n tara ta.

DRAGAN

Ca aunt rad acei ce cata raul a nil indrepta ?...

STANCU

$i-a da gadelui din piata, gadele cu stema'n frunte.

TROJAN, tresarindVai! copii...

AsaPREDA

MANCEA

Bine iice.

TROIAN

lards vorbe crunte ?..Jar dosade catre Voda 2.. Jar rascoala ?.. Iar razboiu ?...

e.

mli

104 Din Torsul Zile lor. Vol, I

$'un razboiu de faide lege, iMre frati, ba s'intre noi?..CAci eu crAncen ma voiu tine de lozinca mea, ce zice,Drept : Blestem pe-oricine-ar tndrdzni sa se ridiceImpotriva celor sfinte date'n paza tutulor ;Sfanta crace, fara mama, datina Domnal lor.

PREDA.

Dracul nu e Domnul nostru.

TROJAN

Nu o fi al vostru, :

Dar de nu vä place voua, place altora... i mià.Pentru mine, Domnul tarii, este cel incoronat,Miruit in slAnta lege i recunoscut de sfat...Domnul trebuie sd aibA cugetul i bratul tare...Nu e scaunul domnii zestre pentru fatd mare,Nici coroana basarabA jucdria de copii...E podoabd, cAnd pe-o frunte larga poti Malt s'oPe grumaji cade, insà, e un jug, e o povaràCare, pogoranduIi fruntea, injoseste 'ntreaga tara.

STANCU

Dar acei copii au drepturi...

TROJAN

Dreptul... Hei, bAiete drag,Lemn e ghioaga haiduceasca, lemn i cArja de mosneag-

STANCU

Dar copii cresc... Si ura, ura, zilnica kr hrand,Le-a fAcut o 'naltà frunte, vrednica de o coroana ;Le-a alit si brat si cuget, i le-a spus, in ciuda ta,CA au dreptul &are scaun gAndul a indrepta.

TROJAN

Stancule, nu iert in casà'mi uneltiri rAzvratitoare...

STANCU

Spune'i soimuhd, batrAne, si mi cate care soare.

fia

pt

deli

cii

Sutasul Troian 105

Tata I..

Stancule !..

N'oi ierth

Cc vrei ?

Sutase I..

DINA, Sutasului, care s'a sculat.

SUTA$UL

STAKU

BABA, care a intrat din dreapta, nitre Stancu

Ci ca taci, copil natang.

SUTA$UL

Se aude sunet de bucium din dieapta

MANCEA

Ascultà. Suna buciumul...

DRAGAN

Pe malul stang...

TROIAN, 131'66,

BABA

Dinspre Curtea d'Arges vine-o stralucita ceata :Ar fi Voda.

El L. aicea...

STANCU a parte

TROIAN

Vocia'n casa noastra I CataSa'l primim cu tot alaiul obiceiului strabun.Da porunca.

!..


Baba iese. atre ceitalti

Iar voi, fetii mei iubiti, nu va mai spunCa, orcare-ar fi un oaspe, slant se cade sa ne fia ;Necinstindu'l, o necinste mi s'ar face, d'intai,Haide sal primim.

Iese prin dreapta. Troian urmat de toati lumen. Dina rAmimemai in urnfa ai se intoarce atre Stancu care a rimas locului cao starlit de plata.

lubite...

Ma'ntelegi?..

SCENA 6

STANCU, DINA

DINA

STANCU, trezindu-se

Dino, Voda vine-aci.,.

DINA

Oh Vai de mine I.. Sufletul mi te ghici,and, incremenit, cu ochii tinta, te vazul...

STANCUDa, Voda vine

Unde'l mana Necuratul sa se'mpiedice de mine...

DINA

intind o cursa tia duhul rau si clipa rea.Nu le da izbanda.

Pentru Dumnezeu I.

STANCU

Dino, e ursita lui s'a mea.

DINA

STANCU

Nu, Dino !.. Soarta, care ne mpreuna,.Vrea sa rafuim aicea socoteala cea strabuna.

mia.

1

Bali

Sutasul Troian 107

DINA

Cc fel? La caminul nostru, unde insut oaspe esti,Sfanta lege-a oaspetiei cugeti s'o nesocotesti ?..

STANCU

Dino !..DINA

s'aduci prihana si rusine chiar in casapragul 'ti'l asterne, uncle ales mireasa?

Casa lui Troian ?..

STANCU

Ce cata demonul in raiul meu!..

DINA

Oaspele, de-ar fi Satana, e tramis de Dumnezeu 1..In asemenea simiri aste ziduri se'naltara ;Cu podoaba ei pe frunte proslavite sunt de tara ;)ururi mandra ei lozinca somnul mi l'a leganat ;Crezul ei s'al legii sfinte intr'un glas le-am inganat ;S'am crezut in vrednicia crezurilor amandoua,Daruind pe toti cu cinstea de toti datorita noud,,kstfel am trait aiceal. $i, s'o stii, de te-am iubit,E ca te-am crezut cu-aceleas simtiminte 'nsufletit.

STANCU

Vtaj crezut si sant. Dar Voda Dracul, Voda ucigasul,Fiu de ucigas el insus, din nascare e vrasmasulSpitei mele. Vezi tu, Dino, fardelegile, 'ntre noi,Sunt blestemuri mostenite, datorii sunt... i nevoi.Razbunarea mea...

Se aude fanfare

DINA

Asculta ; buciumul i goarna sulfa!

STANCU

Suna ceasul rasbunarii...

$i"are


DINA

Chiama Datina strAbunA !..Dansei eu mA 'nchin... VodA trece pragul nostru, santul pragCare s'asterna sub talpa ta, logodnicul meu dradDacA oaspetii ce-acuma, 'ncrezAtori, ne intrA'n casA,Nu vor fi, ca de cadintA, nejigniti lasati sa iasA,and si cum or vrea., azi, Maine, peste-o hind, peste-un an,.Jur pe ce-am mai scump pe lume, pe mandria lui Troian,Pe mormAntul mamei mele, pe iubirea mea fierbinte,Ca voi sti sA mor eu insAmi, cu o clipd mai 'nainte.

STANCUDino I

DINA

Am jurat. De-acuma hotAreste'mi soarta, tu!

STANCU, aparteOh! iertati-md morminte !..

DINA

Ce? Stai la'ndoiala ?

STANCU

Nu!Dar nu vreau sa dau cu ochii de-ucigasul Vlad, iubito...Daca vlaga datorita rAzbunArii 'mi-ai rapit-o,Nu'mi mai pune la'ncercare sufletul, vai I istovit.LasA-mA sa fug de-aicea...

DINA

Oh, nu, dragul meu iubit,Nu pleca. nahnireali dreapta are drept la mAngaiere ;Vreau sa lecuiesc la randu'mi nerdpusa ta durere...Sufletu-ti trudit de mine sal alint la sAnul meu...Pia ceas de fericire cel adus de ceasul rAu...

Paraclisul nostru sa te-ascundd 'n astA noapteSub icoanele'i sfintite ne-am soptit acele soapteCare leaga pe vecid cloud Mimi, cloud firi...Ne vom lecui mahnirea cu-acel balsam de-amintiri.Vino.

Vino...

fl

Sutasu1 Troian 109

Dina mea iubita.

Vino...

STANCU

Se aude din nou fanfare.

DINA

II auzi ? Soseste podul...

STANCU, trfigind pe DINA spre partials

DINA

Ah ! nu... Deocamdatá, voiu intampinh VoievodulSa'i dau palnea si cu sarea dupa rostul stramosesc...

STANCU

DINA

Cum se vor da odihnei...

STANCUSd te astept ?

Da.

DINA

STANCU

Te iubesc.

Infra* in paraclis. Dina incuie usa dupi el, viri cheia in sin, face o cruce, apol, tri-rniffindu'i o sirutare din virful degetelor, iese, in fugi, prin dreapta, din cotro seaud urale, fanfare si surle, pe nand cortina cade.

Si 0..

ALFABETUL ROMANESC

Mult!e dulce §i frumoasáLimba ce-o vorbim!

V. ALECSANDRI

I.

Consideratii generaleDe pe vremea hieroglifelor, multe alfabete s'au pe-

rindat pe lume, pang astdzi, pentru a insemna sunetele,cuvintele, limbile rostite de omenire. Popoarele auluat unele de la allele, aceste alfabete, adaptanu-lenevoilor impuse de diferitele idiome. Alfabetele euro-peene moderne (prin urmare i cele intrebuintate inAmerica, Australia, Coloniile din Africa, etc.), se tragtoate, zice tiinta, din alfabetul fenician, inventat denegutatorii cananeeni. El corrtinea numai consoane ;cand era nevoie de o vocalä, se intrebuinta un sunetgutural (ca a al nostru) ; vocalele au fost introdusemult mai tarziu. Importat in Orient de Cadmos (vea-cul XIV inainte de Christos) alfabetul fenician fuadoptat de poporul ebraic i ajunse alfabetul pdtrat(in care e scris talmudul), alfabetul indian etc..

Ca alfabetul este cel mai bun mijloc de a transmiteviitorului, in scris, faptele i gandirile trecutului, aceastanu are nevoie de demonstratig.


Scriptele fiacarui popor duc (viitorului) modul luide a hal, de a gandi, de a vorbi. Cala dar ca un al-fabet sA poata. mama toate sunetele unei limbi ; numaiastfel poate el fi zis alfabetul national.

Ionienii antici au adaogat alfabetului fenician. literele,atat vocale cat i consoane, necesare articuldrii ionice.AdoptAnd acest alfabet, vecinii Ionienilor adaogat

ei literele speciale reprezentand sunete proprii, sauau suprimat literele de earl nu aveau nevoie. Astfel,mai tarziu, Latinii (cari adoptasera alfabetul ionic) ausuprimat din el literele ita, ipsilon, omega (vocalecari nu le trebuiau)'; au adaogat consoana b i ausuprimat allele, psi, de pada'. Psi era o litera speciala,care, insa, se putea inlocui cu literele ps.

E de observat cl decretarea nouilor alfabete cores-punde, in Istoria popoarelor, cu veacul in care ele'si-au putut afirma limba. De aceea am putea zice caalfabetul national e dovada vleii proprii a unui popor.Corolariu un popor nu 'si-a avut alfabetul propriude cat din veacul cand a avut o existentd proprid.

De aceea cele mai multe popoare europeene isi au,de mii de ani, alfabetul lor, pe cand unele pop oare(vechi in sine dar cu existenta politica nodal) Ii for-meaza de abia alfabetul. Aceasta este si cazul nostru,al Romanilor,

Cum adica ? Oare Romanii nu vorbesc limba lorde aproape UM de ani ?, obiecteaza cineva.

Ba da. Romanii o vorbesc, dar nu o scriu. Adicanu scriu limba care se yorbeste.

Limba oficiala (cea scrisa) a fost cand slavong,arid turceasca, cand greceasca ; toate sfortärile unorDomni romAni nu au putut inlocui limbile straine prinlimba romaneasca. Chiar atunci cand s'a scris in ro-maneste (vezi unele hrisoave), s'a intrebuintat alfabetstrain. Rand acum mai putin de un yeac, scriitorii ro-

'i-au

)

Alfabetul Românesc 113

math se foloseau de alfabetele straine. Posedam, inadevar, primele opere ale unui Alecsandri, EliadeRadulescu, Gr, Alexandrescu, Bolintineanu, Kretulescu,Mihai Kogalniceanu, etc., tiparite cu litere chirilice.Mai mult Inca : ziarul ROMANULU, scos de C. A.Rosetti, Emil Costinescu, Bibicescu si altii, a fostun inovator, blamat de multa lume cand s'a tiparit culitere latine. De aceea, pe data ce poporul roman 'si-aMceput viata nationala propria, cu drept cuvant Aca-demia Romana a decretat noua metoda de scriere side ortografiare. A facut, insa, greseala (adoptand alfa-betul latin sä nu'l adapteze nevoilor li.nbii romanesti).Asa. Ca alfabetul actual nu poate fi zis roindizesc.

Alfabetul, cred eu, trebuie adaptat limbii, iar nulimba adaptatei alfabetului. In alte cuvinte, alfabetul ein functia de limba, iar nu limba in functia de alfabet.Urmand metoda secretarufui sau general perpetuu (d.Dim. Sturdza, vrasmasul oH carei insuski romanesti)de a suprima, din alfabetul romanesc, cat mai multelitere, Academia Romana a redus numärul lor la 22,asumand, astfel, raspunderea nazbatiilor tiranului o-mules. Literele acestea 22 sunt insuficiente (dupa cumse va vedea.) la scrierea limbii romanesti. Ca decreta-rea Academiei nu e definitiva i ca se ivesc, in Metodaei, lacune i erori, nimeni nu o poate tagadui. Metodaei de scriere I ortografiare se aplica, bine eau, scrie-rilor in proza ; iar acelor in versuri nu se pot aplica.Voiu face, la vreme, dovada acestei afirmatii.

Ca orice legiuire noua, decretul Academii e supuscomplectarii, amendarii,

Dar din asemenea teorii va ieI un alfabet nou,o cladire noul I obiecteaza altcineva.

Fia. Tot romanul sa'si aduca pietricica la nouacladire. Atat fac i eu.


IL

VocaleleDestule consideratii generale. Scopul stucliului meu

e practic propun, o marturisesc, alcaltuirea unui noualfabet romanesc in stare sä marcheze, in scris, toatearticularile limbii române0i.

Alfabetul actual noteazal cinci vocale : a, e, 1, o, u.Eroare §i lacuna ! Limba romaneascl mai poseda.Inca doua sunete vocale : a §i et (0, ceeace face ca.limba romaneasca, bogata de §apte vocale, nu poseda,insa, in alfabetul ei, decat cinci litere pentru a lenota prin scris.

Unii puri0i vor sa suprime din limba romaneascaaceste doual sunete (ei 0 a) ca fiind de original slava.E o prostia. A tagadui cà ne curge in vine o pica--tura de sange slay, e o absurditate ; precum ar fiabsurditate sa talgaduim ea' ne curge in vine o pica-tura de sange dap. Suntem latini, incontestabil. Dar,tot atat de incontestabil, nu suntem de Cat latini alto-ifi pe popoarele autoctone (Getii, Dacii) de ea-Ere co-lonii §i Legionarii romani (Leg. I Italic& Leg, IVGallic(' etc). cari, timp de veacuri, sub impalratii OctavAugust, Traian, Adrian, etc. au tinut garnizoana incoloniile romane de prin meleagurile Marii NegreCarpatilor. Picaturile de sange dac I slay au ramasin sangele nostru, precum au ramas in limba roma-neascal cuvintefe dor, doind, cioban (cuvinte de originadacica) ; da, plug, barru2 (cuvinte de origina slava).

Puri0ii cred cä, suprimand literele cari reprezintasunetele ei 0 a, au suprimat i sunetele respective.Ce prostia I Fiind silit sal final seminal de aceste sunete,scriitorul roman a convenit sä fac, asupra lui a sail ini§te semne pentru ca aceste litere sa se pronunte asau a.

a

si

Alfabetul Romfinesc 115

Ma intreb : de cat sa se punä, deasupra unor oarecare litere, semne cari sa le schimbe sunetul, oare nuar fi mai cuminte sa se introduca, in alfabetul roma-nese, doua litere speciale reprezentand sunetele : a 0a Ba da, evident ; de oare ce aceste sunete,neavand nici un r Tort firesc cu a sau i, nu trebuiescreprezentate prin a sau prin 1.

Odata admis principiul literelor speciale, ne izbimde dificultatea ca, asemenea litere neexistanl, eletrebuiesc inventate in stilul literelor uzuale (in spetalatine) ; apoi, odata adoptate, sa ha desenate Cu ceamai mare amanuntime; apoi gravate, apoi turnate, §i,numai atunci, intrebuintate in scrisul manual sau celtipografic. Dar 0 aceesta dificultate poate fi inläturata,deoarece avem, in Romania, desenatori, gravori i tur-natori de litere (a caror dibacia e desavar0ta). Lepropun, lor, aceasta problemä 0 se va numi... o comi-sia care se aleaga cel mai bun dintre desenurile ha%mise. Gravorul va grava litera aleasa de comisiaturnatorul o va turna.

In afara de vocalele a 0 a CO, mai avem in limbaromaneasca vocale scurte, al cdror sunet se aude (intreacat) in pronuntarea cuvintelor, dar cari, nefiindsunete intregi, nu pot fi reprezintate prin litere repre-zintand un sunet intreg. Ele dealtrninteri nu formezàsilaba cu sunet intreg. De pilda in cuvintele rea,grea, avea, se aude (in treacat) sunetul e ; dar sunetulnu e intreg i nici nu f ormeaza silaba. Tot a.à cu su-netul i in cuvintele : abia, picior, desinierda, etc ; cusunetul 0 in cuvintele : soare, moarci floare, etc.; cusunetul u in cuvintele : ziucl, maiu, oud, linfoliu, etc.Va sa zical sunt patru vocale, din apte, al caror sunetse aude in treacat. Cum, oare, sa insemnäm, in scrisulnostru, manual sau tipografic, aceste vocale scurte ?Eu propun ca ele sa ha mai mici de cat caracterul

(01

zi


intrebuintat in compunerea vorbei ; de pilda, litere dincorpul 10, cand se intrebuinteaza corpul 12 in corn-punerea vorbei, i asà mai departe ; pentru a atragemai mult atentia cititorului si a umple golul ramas incompozitiä (d-nii tipografi ma vor pricepe) asemenealitere s fia subliniate cu o liniuta mica care ar ridicapartea de sus a literei scurte la nivelul celorlalte. Cuecest truc", nu ar fi nevoie de a se turnà cele patruvocale in corpuri speciale, ci numai liniuta de pus subele, lucru lesne i putin costisitor.

Sunt cuvinte cari contin doug litere scurte : i, u,cum de pilda lintoliu, geniu, doliu, etc. Bine inteles,ambele vocale vor trebul scrise la tel in acest soiu decuvinte. Dar se va zice Ca aceasta metoda de a scrimareste sarcina gravorului si mareste, prin urMare, sicostul alfabetului. Eroare. Oare gravorii nu au de sapatmatci pentru 6, qi a a)? In loc de acestea, ar sapamaid pentru literile speciale; ba chiar in loc de treimatci (a, a, (i), ei nu ar avea de sapat decat cloud.Deci, economia de o mated, economia abia micsorataprin matca liniutii de subscriere, i, prin urmare, eco-nomia de bani.

Vom avea de constatat, pe viitor, si mai mad eco-nomii.

ConsoaneleZiceam, in prima parte (Consider* generale), ca

Academia limitase aliabetul romanesc la 22 de litere.Exact. Punandu-se insa la socoteala, vocalele omisea, a, si (0, consoana k i celelalte consoane cad tre-buiesc pronuntate altfel in virtutea ediIei subscrise

t), nu 22 de maid ar avea de sapat gravorul, ci

:

III.

(s si

KHARA K: i511E113ork dulimdimil uefilud the /e91lufihM tu-

ovdie dela ua, dun-cm ma bile inzar2dipa> Idnifa deket

fildi pighldg 15mpli7iteJul Iikakhe

6mnu1 Bumne6aii mrin-wilor nOutri a5ndurcitu-s'dde itaigmile kile, norM

nemnplat, mduratu-cd deAm i 15hescu

ELLY /111Iffa

/ux0

05tre grewiz

/z/

...


28 ; adica 6 maid mai mult decal numarul literelor-alfabetului hotarit de Academia. Academia prin urmare,reducand alfabetul la 22 de litere, nu a obtinut niciunul din rezultatele urmarite nici pe acel al adapteiriinici pe acel al economiii baneei.

Pe la 1914, s'a intemeiat, la Bucure§ti, de cati-vaamatori, sub preOdentia efectiva a A. S. R. PrincipeleFerdinand (fostul Rege al Romaniei), Cercul BibliofilRoman, cu menire sa tipareasca in editii de lux §i cucaractere speciale, cele mai vestite scrieri romane#i.0 idee a mea. Cheltuiala era ma:re. Säpatul atatormatci costa foarte scump §i batranul Petre Carp imiprofetiza ca incercarea mea era näscutä inviabila".Profetiile lui Petre Carp nerealizandu-se niciodata, pro-fetia aceasta ma imbärbata in loc sà ma descurajeze

imi fu, poate, un imbold hotarator.Prin Cercul Bibliofil, §i cartile lui, voiam sa intro-

due o metoda de scriere de care institutiile Orli safia nevoite sa 'Pub: seama. Nu am izbutit, fiindca raz-boiul mondial a zadarnicit activitatea Cercului BibliofilRoman.

Pentru stabilirea noului affabet de lux, cerusem aju-torul d-lui arhitect Cretoiu, aquare list de talent; d-sapuse la dispozitia mea intreg atelierul sau de desena-tori ; nascocisem literele unui alfabet special, §.1 atelieruld-lui arhitect Cretoiu mi le desena cu cea mai mareamanuntime. Ba chiar, d-1 arhitect Cretoiu compusesecu noul alfabet; pagina intaia din Cantarea Romanieide N. Balcescu, capodopera pe care voiam s'o tiparesccu noul alfabet, D-sa ii reprodusese chiar prin zinco-grafia. Probabil ca originalul desenului suszis s'a pierdut.

Multe incercari bine pornite a zadarnicit rázboiulmondial. De asta data, profetia lui Petre Carp se im-plinise.

Pe atunci incercasem reforma de sus in jos ; acum

si

Alfabetul Românese 11g,

o incerc de jos in sus ; si... vesnicul profet fara noroanu mai este. Totusi, avea-voiu, astazi, mai mult norocde cat acum 10 ani ?

Dar sa ne inapoiem la subiectul nostru, AlfabetulRornanesc.

A doua consoana c, se citeste in doual feluri : 1) k,dad e urmata de consoane sau de vocalele a, o, u,.sau se afla la sfarsit de cuvant ; t, daca e urmatade vocalele e, i. Care sal fia oare motivarea acesteiinsusiri duble a consoanei c ? Nu se vede nici una.Arbitrarul porunceste i o lume intreaga trebuiese supunal. Nefericitul copil, scolar in clasa I primara,intreaba, probabii, pentru ce se pronunta crin, cal,copil, cutit, mac, iar nu tsrin, tsal, tsopil, tsutit, mats?De ce sa se zical clue i ce si nu kine i ke. Desitoate aceste cuvinte se scriu cu aceeasi literà, adicLcu c ?

Logic.Dascalul, i ar raspunde

Fleanca : dobitoculeBietul copil va lama ; dar nu va fi mai dumerit.Nu zic ca toti dascalii ar raspunde asa de brutal,,

dar te pomenesti ca... s'ar gasi vre-unul. Ceilalti das-dli ar raspunde, poate, ca aceasta nu e singura absur-ditate a scrierii românesti. In adevir, litera g prezintaaceeasi absurditate aceasti litera se pronunta uneorig aspru (dud e urmata de vocalele a, o, u, de o con-soanä, sau se afla la sfarsitul unui cuvant, ca, de pilda,in cuvintele gard, clragoste, gurd, glas, plug, etc. ;sau g moale (dud e urmatä de vocale e i i, ca incuvintele genunche, ginte, etc.).

De oarece intrebarea scolarului ce clasa I primarae logica, cata sä avem, in alfabetul romanesc, douàsemne diferite pentru a insemna g aspru i g male?'(C se poate inlocui prin K, dud trebuie s aibal su-

sa i

!


netul aspru). and vom posedA, in alfabet, acestesemne speciale, intrebarea qcolarului de clasa I primaranu se va mai pune.

SA ne intelegem bine: nu ma ocup ad de modulde a pronuntà cuvintele romanesti, ci de semnele ne-cesare pentru scrierea kr. Asà cum e limba, sa fimin masura sa o scrim ; deci, sa avem un alfabet in-zestrat cu toate literele necesare : un alfabet adaptatlimbii rornanesti.

Dar, zice-mi-se-va, s'au stabilit reguli speciale :and litera g cafä sa se pronunte aspru, se scria literait infra ea 0 vocalele e §i i (ca, de pilda, in cuvintele :ghiern, unghie, etc.).

$tiu, zic eu. Cu aceste reguli 0 scrieri arbitrare,insa, se incarca, fara nici un folos, creerul copii:or ;iar nedumerirea lor tot nu se dumere0e. Nu ar fi,oare, mai simplu qi mai practic sa insemnam cu semnespeciale litera g cand trebuie sa fie pronuntata cusunetul aspru sau moale ?

Iaca alta matca de sapat ?Nu. Nu am avea de cat sä intoarcem, cu capul

in jos. litera g, cand cata sa fie pronuntata aspru, depilda. Dealtminteri, chiar alfabetul actual ne oferaaceasta solutie ; literele b, p, d, q, intoarse dean-doaselea devin literele q, cl, p, b.

Dar avem 0 o consoana pentru care trebuie sapatao matcà speciala, anume consoana *; in locul matciiacestei consoane, gravorul va sapa matca dupa undesen special. Problema cata &A fie rezolvata de dese-natori, cum a fost rezolvata, de ei, problema lui 60 a (1).

Pastrand, in alfabetul romAnesc, consoanele, latine(afara de q, t, w, qi x), litere cari se pot inlocui prinaltele : (q prin cv, ca in cuvintele cvadraturd, cvartir,cvartz, cvestor, cvintus, cvorum, etc.) ; t prin ts, fea

Alfabetul Rominesc 121

in numele Mortsun, sau tz, ca in numele CostacheNegrutzi); x prin: (cs ca in numele Alecsandri, saltprin doi c, ca in cuvantul acces), sau gz ca incuvantul (egzamen) ; w prin doi v ; alfabetul romanesc vacontine 19 consoane i anume : b, c, d, f, g, 11, j, lc,1, m, n, p, r, t, s, v, g aspru i z.

Adaogand cele sapte vocale (vezi partea II-a), vomavea, in alfabetul romanesc, 26 de litere cari potmamà lämurit cele 26 de sunete ale limbii romanesti.

Asupra pronuntarii corecte a cuvintelor, sa hotäriasca,de pildh, Academia, prin alegerea celei mai bune saucelei mai raspandite pronuntari.

Dar, ne cam del:oat-tam de etimologid! obiecteazaacel cineva plin

Ne apropiam insa de foneticd, raspund eu. Caree, oare, mai necesara in pronuntarea unei limbi 7 Ell-mologia sau Fonetica?

Cu alfabetul acesta, vom fi dar in posibilitate sascrim thate cuvintele romanesti, fia in proza, Ha inversuri. Acest alfabet se va putea numi, deci, cu dreptcuvant : Alfabetul National.

Dar, pentru scrierea versurilor, va fi absoluta nevoiesi de anume semne i accente.

Iv.

AccenteleOricare ar fi alfabetul, nu se poate scri roManeste

fàrä anume accente. Limba romaneasca e tonicd; enevoie, prin urmare, ca un accent sa insemneze silabaintonata. Deci, primul accent indispensabil, ni se pareaccentul tonic, multumita caruia sä stim asupra caretsilabe dintr'un cuvant sal apasam mai mult. InstinctulRomanilor, (la care se mai adaoga i pilda parinteasca.

de obiectii.

S,


invätämAntul de la qcoald) impune urechii, deci vorbirii,silaba tonicA sau silabele tonice dintr'un cuvAnt. Ac-.centele, prin urmare, de cari vorbim, ar inlesni pro-nuntarea cuvintelor ; iar §colarul, dacd nici instinctul,nici pilda pArinteascl nu i-au fost de ajutor, ar prinde

ar memord mai bine invdtdturile profesorului con-f orme cu cartea de citire.

Pentru atAta lucru un accent ? Accentul tonic eo superfetatid !

Nu. Af-rd de inlesnirea ce aduce in pronuntareacorectd a cuvintelor, accentul tonic e i un documentnepretuit pentru cercetdtorii viitori ai limbii romAne0i.Cdte probleme nu raimAn nerezolvate de filologii no§triactuali, pentru cd nu au gasit documentul indiscutabilin accentuarea cuvintelor limbiL Accentul tonic, ar fiin materid de intonatid, documentul indiscutabiL Seva puted afirmd, färd eroare, chiar peste o mid deani, dacd intonatia unui cuvAnt se va fi schimbat, caRomânii din veacul XX, accentuau cutare silabd dincutare cuvAnt, iar nu alta ; cd zicem, de pildA, pepeneiar uu pepene. Astdzi, o asemenea intonare gre0ta nelace sd. ridem ; dar cine poate afirmd cd aceastd into-mare nu va fi cea bund peste o mid de ani ?

Doriti o pildd de aceastä schimbare de accent tonic ?laci una din chiar zilele noastre : eu personal amapucat timpul cAnd toatä lumea pronuntd Govora; zictoatd lumea, adicd i cei din Bucure0i i cei din fai-moasa statiä balneard. AstAzi, insd, multi pronuntäGovora. Pentru care motiv s'a mutat accentul tonic,nu §tiu ; dar constat cä, dacd nu s'a mutat incd deli-mitiv, e pe scale de a se mutd. Filologii sal judece caredin aceste cloud pronuntari e cea build. Dar, pAnd unaalta, dacd ar existd accentul tonic in scrierea de astAzi,dAnii ar puted afirmd, fArd temere de a gre0, cd ac-zentul tonic al cuvantului Govora s'a mutat la ince-

si

Alfabetul Rominesc 123.

putul veacului. XX, depe anti-penultima silaba pe pen-ultitna. Vedeti dar, stimate interlocutor, ci. accentultonic nu ar fi o superfetatia.

Academia, in regulile edictate de ea in aceasta prii-vinta, nu admite accentul tonic deal atunci and cadepe ultima silaba : de pilda la per fectul §i la infinitiuulverbelor. (Exemplu: a iubi, infinitivul verbului ; el iubiperfectul verbului). Aceasta regula, Ina., lasa nesolu-tionata problema accentudrii substantivelor sau adjec-tivelor ; apoi, chiar regulile Academiei se izbesc Inspeta, de o dificultate formidablla : aceea ca, pe aceiasivocald finala, ar trebui puse, cate odata, cloud accente..Sa precizam. Se poate scri si tipari, de pilda :

a adorer, infinitiv ;adord, indicativ prezent ;adoret, imperfect.Dar, ma i2treb : cum sa scrim sau sa tiparim per-

fectul ? Dupe logica, ar trebui sä punem, pe vocalafinall a, doua accente. Le punem, daca vrem, in scri-erea cu mana ; dar, in tipografia, nu exist& literä in-semnata astfel. Consecinta : accentul tonic lipseste sicititorul e nevoit, pentru a accentuà just acest cuvant,sä tina seaml de sensul frazei, cand cuvantul e intr'ofrazd.

Foarte bine. Dar cand cuvantul e singur ? andnimic nu indica daca verbul e la indicatiu prezent saula perfect ?

Iaca, dar, ca regulile edictate de Academia nu so-lutioneaza toate eventualitatile problemei. Solutia fiindincomplecta, sa e.utam alto..

Treaca, mearga, o accentuare gresita in proza ; dar,intr'un vars nu merge. Cuvantul aripd, de pildg, seaccentuiaza altfel in Moldova, altfel in Muntenia, OareAlecsandri il accentuiaza gresit cand il pune in versasa ca accentul tonic sa cada pe a doua silaha (aripa)

124 Din Torsul Zilelor. VoL I

iar nu pe inthia (aripa)? Nu, desigur ; cad . astfel seaccentueaza cuvintul in Moldova. Prin urmare, dinaccentuarea unor cuvinte (cum e aripa), cititorul va fiin masura sa traga concluzia cá lucrarea e datoritaunui moldovean sau unui muntean.

V.

ConcluziiAcademia a suprimat apostrofa. Bine a facut ? Eu

unul, cred ca nu. Intrebuintarea apostrofei e indispen-sabila in scris; acolo unde, de pilda, in anume cazurise suprimd din pronurrtare o vocala.

SA larnurim doarece cuvantul imi, de pilda, iipierde, in anume cazuri, prima litera, vocala 1, apos:trofa arata unde, i-a fost locul. and, de pildä, sescria spune, i 'mi-a spus, tot cuvântul hni eintrebuirrtat in ambele cazuri, dar sub alta forma ; inal doilea caz (mi-a spus) cuvantul hni 'si-a pierdutprima vocala 1-; aceasta trebuie inlocuitä printr'unsemn : iata rolul apostrofei.

.Alta lamurire. Cum trebuie zis : nu o sau n'o?Arnandoul formele sunt romanesti. Ia prozaputem zice nu 0, dar, adesea, versul ne sileste sascrim n'o, pentru ca, altfel, am aye& o silabä mai multcleat comporta versul. Cum sa scrim n'o daca' nu amintrebuirrtà apostrofa ?

Acestea ne duc la intrebuintarea apostrofei la in-ceputul unui cuvant si ateodatä, la inceputul uneifraze, unui vers, unui rand. Dare absurd ar fi acestmod de a scria ? Daca da, absurda e i limba ger-mana, care face asà. Absurzi si Goethe si Schiller siloti poefii germani' cani scriu asà .

vreà i eu sä fift absurd ca

hni

.t4 dinsU,

Alfabetul Romfinese 125

Iaca rostul apostrofei. Sa vorbim acum de träsaturade unire.

Academia a inlocuit apostrofa prin trdsátura deunire. Bine a facut ? Eu, unul, cred ca. nu. Trasaturade unire are destinatia ei §i, dacal i s'ar da 0 altadestinatia, s'ar produce confuzia in intrebuintarea eL

Apoi, daca intrebuintam numai §i numai träsaturade unire intre cloud vocale, pentru a elidà una dintreele, pe care s'o elidäm ? Pe cea dinaintea trasatureide unire sau pe cea care urmeaza trasatura de unire ?Nimic nu ne-o spune.

Ma explic. Daca scrim ne-o sau ne-a (ca in ne-oia, ne-a zis), ce oare trebui elidat: e (vocala scurta)or o qi a? Nici una, fire0e. Daca scriem nu-o sau nu-a(ca in n'o ia si n'a zis), ce oare trebuie elidat: u oro si a? Nimic nu ne-o spune ; nimic nu o precizeaza.

Daca, insa, am intrebuinta. apostrofa (in locul litereiu) in loc de träsura de unire, in exemplele de mai sus,s'ar veded, lamurit, cal vocala u a fost elidata. Prinurmare, nu s'ar mai puteà produce nici o confuzia.

Trasatura de unire are destinatia ei, care, dupa cumchiar numele ei aratal, este de a uni doua sau maimulte cuvinte or mune proprii (ca in calea-valea,Popescu-Ilfov); iar nu de a elida. vocale.

In rezumat. Alfabetul pe care il preconizez, va con-tine toate literele alfabetului actual, minus 4 literespeciale §.1 de cari nu avem nevoie (q, t, w, y), plusdoua litere notia gravate (ei §i. a) adica un alf abetcuprinzand doul litere mai putin deCat inainte. Acestalfabet ar fi, insä, astf el intocmit, incat toate sunetelelimbii româneti sa poata fi lamurit scrise prin el.Alfabetul pe care il preconizez va puteà fi numit, prinurmare, Alfabetul Rornânesc.

Alfabetul acesta, având doua litere mai putin, chel-luiala gravatului, turnatului, etc., va fi mai mica.

126 Din Torsul zilelor. Vol. I

Alfabetului meu 'i s'a obiectat ca.' literele noue vorturburà obiceiul cititorului; si cal, deci, trebuie men-tinut alfabetul cu care cititorul e obisnuit.

Acest argument, m'arturisesc, nu are, pentru mine,nici o valoare; calci, dacl s'ar sine seamai de asemeneaargument, ar trebui, si astazi, s5..se scrie cu literechirilice, iar nu cu latine, pentru a nu turburà obi-ceiul cititorului. Dar, persoana care a produs acestargument, 'mi-e prea simpatica pentru ca sa nu stau devorba cu ea. In adevair, räspund eu, alfabetul meuturburà obicelul cititorului de astäzi; dar, oare, tur-burà-va el obiceiurile cititorilor de medne?

PArintii, cu vremurile si obiceiurile, dispar; iar copiiilor apued dte vremuri si alte obiceiuri.

Trece vremea, trece... $i toate se schimbä la fatà.

Alfabetul Rorninesc 127

128 Din Torsul Zilelor. VoL I

COCIv.

A lfabetul Rominesc 129

9

CT,CI

F,4,wrfi

CI,

r*IaLE--spe.getill

IN 44b. 1<4 3

,. iIi-ilw


A B C D

AEChEEGI-11J1116OPSMILJUAciellILLIAiikot,s0,0**?-k1iiuuo_nii6123145618

t\i[esulAba E.hlan Ca:r Paq..

AECLUGHI]HLITINOPERSTU

UMLIW1

Roar.

Alfabetul Rominesc 131

dbcderghijklmnopErstukmmu-

w

EneFORIMISIOPFETUW-

&ILO


dLede(yAlylamopA7f/uum-71111

V i s

A'nserat. Is4i-e dulce jetul. Visand, lampa 'mi-o aprindSi-ascult noaptea cum se 'ntinde, cerul row cucerind.Dormitez... Pe and se 'nalta zborul visurilor line,0 vedenig mgreatg, inger cu priviri senine,Dulce icoana far' de care Cer ai lume mi's pustii,Se ridicg 'n cercul lampii de sub vrafuri de hartii.Dansa zice (de departe, vocea'i grava cuvanteaza):Fatul meu, nu te da prada visului ce 'ncgtuaeazaCugetul ca pe-o albina firul de paiengenia ;Visul, momitor, infaag, firu'l tese pe furis :Iar cand sa'ai intindi iaraai aripa, ai gand ai-albina.Tad cg, chiar de-ar rupe panza, rupat'i aripa diving,Tu dar, zmulge-te visarii cu-o clipita mai curand;Frange mreaja de amortire, ochiu cu ochiu ai rand cu rand ;Sufletului tau dal zborul catre vremile trecute,Du'l sa ia, din letopiset, olmul datinei pierdute,Da'i sa vada, pe moaig, fuga timpilor brumosi,Dg'i, zmerit, sa 'ngenuncheze pe morminte de stramoai,Fg, la vocea'i, sa raspundg deateptatele morminteSi de falnica lor viata, mortii WO aduca-aminte.and apoi, din veacuri duse, voci inalte-or fi rgspuns,and, in negurile vremii, pas cu pas, vei fi patruns,Cand, in pizma linguairii ai-a urzelii de tacere,Vei fi dobandit dovada (ce vre-un stramt la minte-ar cere) ;Ca istoria romfing n'a 'nceput de-alaltaieri;Ca, de-a fost opinica 'n tara, totuai, fost-au ai boieriCe-au atiut de moarte neamul timp de veacuri sal fereasca;,,C'a ramas o vorba 'n limba : vitejia boiereascg,Ca cei vechi iubiau poporul mai mult poate de cat noi,C'au fost oameni mari la cfirmi ai 'nainte Erei Noi:In sffirait, cand, plin de colbul ce fac cronici rasfoite,,,Vei fi sgturat de faima amintirileli uimite,Fiule, deschide usa generosului tau duh,,Sa se 'nalte, sá se acalde in lumina din vázduh,


,,Peste munti si peste codri, la-ale vulturilor neamuriCe de-o mia de ani veghiaza pe-ale tarii noastre flamuri;

Sal intrebe (pe ce codri, cele pajure, cei munti)Ziva Idea zi sau cea de atuncea a vazut mai multe frunti ?

,,Ce-or raspunde timpul, codrii, muntii pajurea ,. stii bine.,,Chipu, cei de caH e vorba, stiii si clansii, stiii ca tine...Dar ar vrea s'o stià numai ei. De-aceeia, 'n veci rAcnescDin puteri, ca, fail dansii, s'a dus neamul romanesc.Ca, de nu veniau sa puna carul statului la cale,Statul, carul, boii, tare, tot se pravalia la vale.Iar pe cand ne tin de vorba, pe la spate-un clascalusC'un mic roade (pergamente) pun Istoriii edit's.Totus, toatA lumea stil larnurit, she' dar tace;$i de s'o mira, de-o zice ca nu stià, sa. preface.Lumea, vezi, se 'mparte 'n cloud: cei ce n'aud, cei ce tac:Va s'alegi din dota una, daca vrei sal fii pe plac.

Multi se ploconesc si afla slujbe, ranguri, procopsealA$i de cei ce se tin mandrii zic: i-am pus la oropseala...Unde misuna 'n Wane', de multime coplesiti,Cred cA cei ce au vazduhul si's putini, is oprositi.

Duh al neamului ce stià dulcea vorba dor, ce sunADin pojghita de mesteacan doina, cantec batranesc,Ce pricepe si ce simte ce e datina strabuna,Pavaza si calauza sufletului rominesc;Duh al lanurilor coapte, duh al holdelor de aur,Dull al vesnicului freamAt de sub Pind, de sub Carpat4Duh al basmelor cu Zane, scorpii, sange de balaur,Feti frumosi urziti din leagan pentru fete de-Imparati;Duh al zilei cea de maine, duh al vremilor apuse,Tu, ce-ai fost suflarii noastre singurul mantuitor,Tu, ce induiosezi privirea cercetand prin cele duse,,$i sageata pui in ochiul ce s'avanta in viitor,Tu, imbold la traerete, iar la varsta chezasia,Mandru duh dat omenirii de Dumnezeescul Cer,Duh slava, intoarce fuga vremii care obarsia,Si zi: Cum a fost Romanul din palmas panti 'n boieri?

Astazi s'a lacut bancnota vechia ininla de aur.Timpule, ce generatii otelit'ai, bune faur,Cate din stAparai nostri, cate ne-ai topi perechi,Ca sa torni (in trup si suflet) un boier, tin boier vechiu.

Gole§ti, 189S.

LIMBA ROMANEASCA.

Limba Româneasca a fost formatä, acü vre-o dottämil de ani, din limba latinä populará (vorbitä de legi-unile romane) i altoitä pe idiomele autohtone. LegiunileRomane (Leg. I Italica, Leg. IV Gallica, Leg. VI Asia-tica, etc.) au tinut garnizoana pe malul westnic al Pon-telui Euxin (iara Getilor), pe tärmurile drept i stang,ale Danubiului (Dacia Comata), ba chiar la nordul Car-patilor, in actual i Transilvanid.

Popoarele cucerite de Romani 0 mai tOrziu, popoa-rele imigrante", au dat limbii populare latine, adoptatede ele, morfologia lor propria 0 au conservat, dinidiomele lor, caleva cuvinte cari s'au ineadäcinat inlimba româneascä. De pildà: doind, cioban (cuvinte deorigind dacica), da, plug, (cuvinte de origina slavonä), etc.

Numai clasele de jos vorbind, insg, românete, calciclasele de sus vorbiau limbile guvernantilor (ba Ro-mani, ba Slavi, ba Maghiari, ba Turci, ba Greci), enatural ca limba româneascal sá fi rämas cam sairacg,lipsita de gramatica §tiintifica i condusä numai de unfel de morfologia instinctivä. Savantii noOri contimporaniau de lucru ca sä repare aga§e adâncite, timp dedoual mii de ani, pe drumul gloduros urmat de biatalimbA româneascl.

Sal facem ochii math'.


Prepozitia P E

In limbile moderne, declinarea tinde sa dispara. Inlimbile moarte (latina, eling, etc.) toate cuvintele, afar&de verbe, se declinau, afectand, in silaba lor din coada,anume forme pentru a precith cazul (nominativ, vocativ,genetiv, etc.), nurndrul (singular sau plural) i genul(masculin sau femenin). In limba romaneasca, numaisubtantivele, adjectivele i unele pronume se maideclina ; aceasta chiar numai la cazul genetio(lath), ap cd putem zice cà nici ele nu se mai de-&in& Articolul, aruncat, in limba romaneasca, la star-Otul cuvintelor i facand parte din ele, se declina inlocul bor. Faptul e mai batator la ochiu in cuvintele degen masculin (omu/ omu/ui, etc,).

Foarte frumos! Dar and substantivul nu e urmatde articol (ca, de pilda, la acuzatiu si la ablativ), prince, oare, sä deosebim unul de altul, aceste cazuri?

Gramatica raspunde Prin faptul ca acuzativul eprecedat de prepozitia pe.

Perfect! Dar prepozitia pe, indicand acuzativul,nu se intrebuinteaza, in romaneste, decal- dinainteanumelor proprii. La numele comune, cum, oare, se in-dica acuzativul ? Romanqte se zice: Am intalnit peGheorghe. Dar nu se zice : Am intalnit pe un om.

Stransa cu up, gramatica face istoricul prepozitiipe. Ea se arata foarte savanta, dar nu explicä nimic§i nu stabi1e0e nici-o regula pentru intrebuintareaprepozitii pe. In definitiv, o incurca.

Latinescul super, spune gramatica, e obarsia pre-pozitii pre din limba bisericeasca; bisericescul pre eobagia prepozitii pe din limba uzualà. Verbele active(cerand acuzativul), prepozitia pe trebue sä precedetoate substantivele regisate de asemenea verbe. De pild&iubesc pe mama. Am intalnit pe Gheorghe.

si

Limba Româneascal 137

De minune! Dar subtantivul mama e un numecomun, pe cand Gheorghe e un nume propriu. Oare,propozitia pe sa se poata intrebuintà, indiferent, d'ina-intea numelor comune i num?lor proprii? Se poatezice de pilda: Am tramis pe servitor sanai cumperepe o tigara?" Verbele a trimite 0 a cwnpara sunt verbeactive (cerand prin urmare, acuzativul) iar substantiveleservitor 0 tigard sunt substantive comune ca i substan-tivul mama.

Gramatica nu prea stià cum sa iasa din incurcatura,când cinevà striga deodata:

Substantivul mama insemneaza o persoana pe candsubstantivul tigara insemneaza un obiect. Nu e tot aia.

Tronc!... Nu e tot aia, evident. Dar un servitornu e, oare, o persoana, ca si mama?

Cineva-ul da din maini, tace din gura.Poporul (vreau sä zic românul incult) gasit un

tertip (elegant dar tot tertip e) ca s nu intrebuintezealandala prepozitia pe. El pune articolul la substanti-vele comune dar le preceda cu pronumele posesiv, inatel zice: hni iubesc mama... Mi-am trimis servitorul...Mi-am trait traiul... etc.

Tertip elegant, dar tot tertip.El nu intrebuinteaza prepozitia pe decAt d'inaintea

numelui propriu, pronumelui personal, pronumelui de-monstrativ, pronumelui relativ, pronumelui nedefinit,adjectivului numeral si numelui comun precedând unnume propriu, sau alt nume comun. (De pilda: PeGheoghe... Pe el... Pe acesta... Pe cine... Pe nimeni,..Pe intaiul... Pe domnul...). Sunt i exceptii der,- ex-ceptiile confirma regula.

Pronumele posesive, SAU, SA, LUI, EI.

Nici-o regula nu precizeaza deosebirea ce trebue

&

dar...


facuta intre pronumele posesive seta, sa i pronumeleposesive lui, ei. Intelesul e acelas sub doua forme di-ferite. and, oare, se cade sa intrebuintam intaia forma(seiu, sa) i cand a doua forma (lui, el) ? Intelesulfiind acelas, se poate, oare, intrebuinta indiferent oforma sau alta? Oare, se poate zice corect si asa.

asa?Eu, unut, cred ca nu se poate zice i asa. i asa.

Sa luam o pilda ; cum e mai corect a zice: Rometnu-lui ii e dragd tara sa", sau Romemului ii e dragd taralui?" Eu cred ca se cade sa zicem: Romanului Ii edraga tara sa.

Ca sa. stabilim temeiul parerii mete, sä precedam cuputintica metoda: mai intai, sä cautam care e, in limbaromaneasca, origina acestor dou'd forme ale pronume-lui posesif ? Indata gasim ca. formele acestea existauin limba latina suus, sua i illius, illia. Acestea nusunt decal gmetivul pronumelui personal ille, illa,ceeace transforma un simplu pronume personal in pro-nume posesif.

Sa mergem mai departe cu investigatiile noastre eti-mologice. In limba din care se trage limba romaneasca(vorbesc de limba latinä) se poate, oare, intrebuinta,indiferent, prima forma (suus, sua) sau a doua forma(illius, illia)? Gramatica latina raspunde categoric: nuse poate. Dansa, sprijinindu-se pe numeroase exemple,edicteaza regula urmátoare (pe cat 'mi aduc aminte *):

Cdnd pronumele posesif se raportd la subiectulverbului, trebue intrebuintatd forma suus, sua; in cazulcontrariu, adicd atunci cemd pronumele posesif nu seraportd la sdbiectul verbulut, trebue intrebuintatei formaillius,

*) SA nu se uite cl d. Davila e nevoit, din cauza infirmitAtiicare, de aproape 12 ani, ii inchide in casA sa'si dicteze lucrArilesi citeze din memoria. (Nota editorului).

illia.

ei

Limba Romineascal 139

Va sä zica, in limba latina (de unde se trage limbaromâneasca) exista o regula gramaticala categoricapentru intrebuintarea celor dou'd forme ale pronumeluiposesif. Noi, Romanii, am mentinut in limba româneasca,cele doua fome ale pronumeluil posesif, dar nu ammentinut regula gramaticala respeciiva. Ce lesne ne-arfi fost, insa, mentinand-o i pe ea, sal stim in ce anumecazuri sä intrebuintam cele doua forme (sdu, salui, ei).

Gramatica Latina dal doua exemple tipice.1) Traian, invingdnd pe Decebal, arse Sarmizegetuza,

capitala lui. In acest caz pronumele posesif raportan-du-se la Decebal (regimul iar nu subiectul verbului)se cade a se intrebuinta form a doua qillius.Dacal s'ar fi intrebuiMat forma intalia a pronumeluiposesif (sa, ,,suanz,), s'ar fi intales c. Traian arsesecapitala sa propia, adica Roma!

2) Cesar, termindnd rdzboiul gallic, intrd triwnfdtorla Roina. El luase cu asalt Alesia, redusese in sclavidpe Vercingetorix, cu toatd familia lui, $1 legd invinsulde carul säu triumfal. In acest c..z pronumele posesif,din prima parte a frazei, raportându-se la regimulverbului (adica Vercingetorix) iar nu la subiectul vex-bu:ui (adica Cesar), se impune intrebuiatarea formei adoua a pronume'ui posesif, villius.); pe cand ina doua parte a frazei, pronumele posesif raportandu-sela subiectul verbului (adia Cesar) iar nu la regimullui Vercingetorix), se impun intrebuintarea formeiinthia a pronumelui posesif qsuus4 Dacal ar fipronumele posesive intrebuintate de-andoaselea, s'arintelege cal Cesar s'i-a redus in sclavia propria sa

, la Roma, a legat, pe Vercingetorix, decarul triumfal al lui Vercingetorix.

AlandalaDe unde a luat gramatica latinä aceste doua exem-

ple, nu stiu. Dar, sa marturisim cä le-a ales bine.

t au!,

(adioS(sdu,

fa-milia si


Cum, oare, explici d-ta, imi obiecteazä vesnicuImeu contradictor, ca, poporul zice md-sa, tat-sdu(contraciiä popularal a cuvintelor mamd-sa, tatdrsdu),in cazul ca.nd, dupg regula gramaticara latineascal, artrebui mama lui sau ei, tatál lui sau et?

Cum explic? Foarte simplu, Pentru a nu'si maibate capul cu aplicarea unei reguli gramaticale deli-cate, poporul intrebuinteaza, incorect, in amândoud ca-zurile, forma inthia a pronumelui posesif (seiu, sa).

De se cade, de nu se cade, poporul intrebuiateathprima formä a pronumelui posesif sa). In vorbire,treaca mearga: dar in scriere, nu mai merge. Trebuescrim corect.

Cel putin, asà cred eu.FORMAREA GENETIVULUI SINGULAR.

ObservAm cg, in limba româneascg, formarea gene-tivului e alta la substantivele masculine, (si, prin urmare,la adiectivele urmand genul substantivelor) i alta lasubstantivele femenine. Nu ne vom ocupd de formareagenetivului singular la substantivele masculine, fiindedea depinde de articol si ea' nu stim Inca dad articolule /du sau /u, deoarece ACADEMIA ROMANA adecretat suprimarea lui scurt).

Pentru formarea genetivului singular la substantivelefeminine (si, prin urmare, la adjectivele urmand genulsubstantivelor feminine la care se raporta) constatärnoh' el se formeazd prin addogarea unui i la nomina-tivul plural.

Sä luam cuvântul mama face, la nominativplural, mame si, la genetiv singular, mamei; cuvântulfatä face, la nominativ plural, fete si la genetiv singularfete/. Cuvântul tará face, la nominativ plural. tarila genetiv singular tarii

Asa dar gresit scriu unii teirei

Caetera dilabuntar" (Nota editoralui).

(seiu,

ü (u-

sa

si

TRISILABICE DACTILE

D-lui N. Hiottpe care il rog sà primeasca ded.catiaacestui spanac.

Eram, in 1906, la terasa de la Capp, la o masa cud. N. Hiott, care urmase o cura la Govora. Alaituride noi, la o alibi masa, era, un domn venerabil, o rudadepartata a mea, dl. general Budisteanu. Eu pronun-tam Govora, cu accentul pe antipenultima (adica inspeta, pe intaia silaba) ; dl. Hiott zicea Govora, cuaccentul pe penultima (adica, in speta pe a doua silaba)

imi explica cum cä invatatorul de la Govora accen-tua ca d-sa iar nu ca mine.

Ii lamurii d-lui Hiott cä invatatorul nu avea dreptatesi ca accentua gresit, pentru ca, probabil, sà fia peplacul fetelor bucurestene. Logica era s'a" se accentuezeca mine, deoarece cuvantul Govora e de provenientaslavond §i un dactil, adica compus din trei silabe, dincare prima accentuata iar celelalte doua neaccentuate.

Nu cunwa vrei sà ne invefi romdneste, corcitule!striga ruda mea departata, generalul Budisteanu.

Iaca rostul acestui spanac, in care toate dactilelesunt accentuate gresit.

Frunza verde de negaraA iesit Artag in taraPoarta palos, nu omoara,Dar te face de ocara

si


$i te ia la räfuialä$i te d la tArbAcealà!(Vai de biata socotealA).aci la toate se pricepe$i nu ia cartofi drept cepeNici cai-abur, zAu, drept iepe

FrunzA verde de mArar,Ii facura vel-spAtar,C. deosebia, frumos,Teiul alb de abanos,Ba si paltinul de fag,Ba i pusca de ciomaglFrunzai verde pAtrunjel,Toate ce le stia el;De nu toate, pal, incalte,Unele i celAlalte.

Frunza verde papadia,$i deoarece mai stiaMu lte legi de prozodia,$i ceva morfologiá,$i ce e accentul tonic,and e eu sau cacofonic,$i cA'n limba romaneascA,(Limba noastra stramoseasca,Iar nu limba frantuzeascA,

Astfel sustinea fierbinte)Nu sunt i n'au fost cuvinteTRISILABICE DACTILE ;Ca nevrednic e de zile

Generalul Budisteanu afirmase ca arma Manlicher, calibrul 6 m/rn,data armatei noastre de generalul Iacob Lahovary, era un ciomag.

Razboiul mondial a infirmat aceastd parere.

1

Trisilabice Dactile. Basmul fliä rost 143

Cine nu accentueazäIn alà fel ca sä cazaPe penultima accentul.Prindeti, deci, poeti, momentul,Pe-acest ostd§esc odor,Fost spätar, fost senator,Ba chiar fost ambasador,*)SA v'il faceti pr9fesor;$i sal scriti, de-aci 'nainte,Dupg regulile sfinteEdictate de-a sa minte.

Fruniá verde de urzicä,0 poete, färä fried,De-acum, jaf in gramaticlAlandala in logicaTalmeg-balme§ in toniaCa§caval in buzunar,Lapte acru'n galimar.

Fost-a, mare, când a lost..Fost-a basmul färä rost;Basmul meu sá se depene,PAn'ce va veni mo§ IeneSä ne cate pe la gene.

BASMUL FARA ROSTEh, pe când domneau piticii$i se potcoveau puricii,Intr'o zi, §edeam la dna,Cum se §ade din datind ;

1 Generalul Budisteanu fusese trámis la Madrid, ambasador alRomâniei, la incoronarea Regelui Alfons XIII.


Mancam ciorbg de mazare,$'apoi lapte de pasare,S'apoi miere de fagure,S'apoi poame, prune, mure,Cu si fail de sambure,S'apoi struguri dulci din visaDe pe deal de la Bistrita,Sau Grivita sau Gherghita ;Dar, nedandu'mi drumul gurii,Am pgstrat frumos samburiiSi 'i am strâns intr'o banitäCa sg'i semen, sg f ac vita.,Tot dincoace de granita.Dar aceastg bung cing(Care s'astdzi ma sdruncing)Inceputa cu mazfireSi sfarsità cu zarzare,Singur n'o mancam eu, mare ;Ci cu-o tangrä virgingCgtgtoare de pricing,Cum e zana din pading.Mandrel mele-ii zicea SoraSi venia de la Govora,Sau Gladova sau Rahova,Sau, mai stii? de pe Prahova.Era fatg. de 'mparat,Ba chiar de 'mpgrat curat,Care, dupg. Cate stiii,Avea si ceva geniu,A'mpgratului PapureCe-o pierduse 'ntr'o pgdure.Dar sä vezi ce pgfanig .

(Cruce, Dumnezeu, danig I )Pe cand stam si 'mi-o priveam,Mandra de 'mi-o desmierdam,

Basmul fara: rost 145

Buzisoarele'i gemeneCa cireasa de rumene,Sprincenutel'e'i gemeneNegre corb ca doua pene,Tatasoarele'i gemeneTaxi ca coaja de pepene,Ltd, mgre,- sane in cas$i 'mi-o ia chiar de la masaZmeu, cu spanga si flamuràZmeu, cu ochii de zmeura,Zmeu, calare pe-o ramurd,Peste za purtand platose$i incins cu trei palose.(C'apucase din albiaSa 'nvai teasca. din sabia l)Vai I nemernica copilaMa traidase fara mila,Dar, de cati, dupg pravilä,Caci ea nu'si afla 'n inima,Pentru mine, decal stimaIara nici de cum patima.

Deci, lipsit de iluzia,Din canepa cenusiaImpletit-am o funia(Cuvenita mea pensiaPentru sarbada functiaDe-ucenic la poezia)$'am legat-o sa ma Oa,De o craca de salcia.Dar cand fu ami dau de hac,Ce s'aud? Glas de gandac,Glas care'mi vent de leac ;Caci gandacul zbarnaia$i din clont asa zicea :

Cin'se speinzurd de gdt10

146 Din Torsul Zile lot% Vol. I

Scoate limba, si 'i ureit.Rumegand acest cuvant,

M'am gandit, Ca, pe Omani,Se tot \Tad destui copiiScotand limba ... §i ca's vii ;Deci ca nu e nici un zor,Limba ca s'o scot, sa mon .V'o scot dar i dau cu sic!Cui n'a priceput nimic ...$i, incalicai pe-o ea,$i v'o povestii a§a. .

$i, cui casca, peste tura0 sa'i dau cu o lingura.

Frunza verde postarnac,Am compus acest spanacCa sa dau un bobarnacUnuia, cui nu's pe plac.

1906.

,

ANECDOTEMonoclulDejunul dela PascaniPresbitHarta DacieiMijloc mnemonicCicoareaBaracaUn studiu criticMignonBogatJichiStraformatPunctualCitta0 minuneRepausul dominicalLogodnaRegele Carol .si dictionarul DameAbatel.e DucisCostumul de catifea ceruliaRegina Elisabeta si republicaZmeul.Avocat sau Ministru0 recunostere0 lacrimalCiorapiiFinchi io n'ai cerut


Ai toata vremeaCoco RosettiUn documentDe ce 'mi o fi placand ceapaGagataUn cuvânt IstoricNebunilor le trebuesc argumente de nebunStatul MajorGagata i GeamgiulIancu GeambasulPaiataPe englezesteDumneata vita, Dumneata pore.BugheaAhmed

MONOCLULPurtam monoclu. Nu de furlandiseald, ci, pentruca

eram atins, la ochiul drept, de un presbitism acut.Presbitismul e inaptitudinea ochiului de a veded deaproape. Presbitismul e, deci, leziunea optica contra-rie miopiei, in care leziune optica, ochiul vede numaide aproape. Sa mi se ierte pedantismul acestor expli-catii ; le fac numai pentruca ele sunt necesare price-perii acestei anecdote, si pentruca am cunoscut multepersoane cari nu stiau deosebi, una de alta, acestedoua insuficiente optice (miopia si presbitismul),

Reginei Elisabeta ii placed sal'i citesc din autorifrancezi. Veneam cu volumul meu, tipdrit maremultumita monoclului meu de presbit, (nevoie reala)puteam citi cu inlesnire. Regina posecla o foartafrumoasa editia a zisilor autori, tiparita, in* in elze-vir mic, deci, foarte putin citeata pentru mine. Intr'ozi, imi intinse unul din acele volume zicându'mi:

0,

Monoclul. Dejunul dela Pa§cani 149

CiteOe'mi din acesta.Deschisei cartea ramasei cam tampit. Degeaba

departam (mi§care caracteristica presbitului) totnu puteam s valid lamurit literele. D-na Zoe Bengescu,dama de onoare, ruda cu mine, mioapä de nu'0 ye-dea varful nasului i care imi urmärea mi§carile prin-tr'un face a main" cu sticle fenomenal de tari, strigala mine ;

S'au prapadit ochii, Alexandre.Iar Regina, care imi urmarea i Dansa

replica, zambindNu, Juco, Ochii, sunt Inca buni ; dar bratul e

prea scurt.

DEJU UL DE LA PA$CAN1E vorba de Pwanii din Ilfov, splendida mo0e unde

Constantin Blaremberg creqteà primii cai de pur sange(englezesc) introdu0 sau nascuti in Romania. Fostaproprietate a GhiculeOilor (dacal nu ma in§el)clädisera acolo, in mijlocul padurii, un palat maret,ajunsese, prin zestre, proprietatea lui Nicu Filipescu.

Era pe vremea cand partidul conservator, condusde Lascar Catargiu, avand, in capul säu, oameni caIon, Alexandru, Iacob Lahovary, Gh. Manu, etc., vedeao fractiune a sa fäcand o sciziune care proclama efpe Petrache Carp. Aceasta. fractiune, zisä a junimi0ilorcuprindea fortele conservatoare moldovene$ti i cati-vamunteni. Fruntaqii conservatori ai lui Lascar Catargiufaceau toate sfortarile pentru a intregi la loc partidulconservator scindat 0 a indulci relatiunile politice in-tre Carp i Alecu Lahovary, oameni superiori, amandoui.

In scop de a inlesni asemenea relatiuni, Nicu Fili-pescu, fondatorul ziarului Epoca (la care eram i euredactor dis de la fondare) organiza, la Pa§cani, un

ia

m4cari1e, ii

o

cri


dejun la care luara parte urmatorii opt oaspeti : Pe-tre Carp, Alexandru Lahovary, C. C. Anion, Alexan-4:fru I. Ghica, Costica Hiott (actualul ministru al Pala--tului), Alecu A. Bals, Capitan A. Blaremberg i cumine. Cu al amfitronului, se faceau, la masa, nouatacamuri.

Porniram, din Bucuresti, pe la 10 jurnatate dimi-neata, de la EPOCA, instalata in parterul caselor luiNicolae Blaremberg, Str. Episcopiei, (acolo unde eacum Athenee Palace) cu breakul" printesei_ Trubetz-koi, (inhämat in patru inainta0).

Eream, daca imi aduc bine aminte, astfel instalati :conul Petrache, conul Alecu, C. C. Anion i Nicu Fi-lipescu in cupeul din mijlocul breakului cu cosurilelasate ; C. Hiott, A. Ghica i A. Bals pe scaunul dindos, foarte larg i foarte comod ; iar A. Blaremberdcu mine, pe caprd, de asemenea larga i comoda, langa

Pe la 11 jumatate (Pascanii stint, mi se pare, lavre-o 12 Km. de Bucuresti) sosiram la destinatia, adu-cand cu noi eleme teIe dejunului (aperitive, ouä, malaiupentru mamaligutal, muschiu fript, placinta, peajituri,vin, sifoane, sampania, etc.), de oarece palatul nu era-nici locuit, nici aprovizonat.

Capitanul Blarembreg pretindea ca e mester in f a-bricarea mamaIiguii, iar conul Alecu in a jumarilor.Noi, ceilaIi, puseram masa; conul Petrake se toläneaintr'un fotoliu ; iar Nicu Eilipescu deschidea la camere,la pivnite si la dulapuri, alergand de la until la altul

dandu-ne ce ne trebuia, ba rulrie de mas5, bafarfurii, ba pahare, i tacamuri, ba lemne pentru bu-&Wig, etc. : dansul punea sticlele la ghiata, etc..., siasa mai incolo.

Pe la nämiaz', toate fura gata. Ne puseram la masaiaca pe conul Petrake Carp, unul din cei doi oa-

-vizitiu.

P

gi.

4i

Dejunul dela Pa§cani 151

meni superiori, ca vine, aducand un scaunaq de copilcu tablita dinainte i strigand

Asta e pentru BedecuBedecu eram eu. Acesta era pseudonimul cu care

semnam la Epoca. Conu Petrake imi zicea L'enfantteriblic. (Pe atunci ma mascam cu masca copilariei ;mai tarziu cu a prostiei). In rasul tutulor, ma cocotaipe scaunas. Aperitivele luate, cei doi bucatari adusera,in mare pompa, productia kr culinara (pe care ogasiram, evident, minunata).

In aceastl atmosfera de veselia 0 de intimitate, sepetrecii dejunui. La ampaniä, C. C. Anion inchinäcatre Petre Carp, cu urmatoarele cuvinte

Beau in sanätatea qefuluiToti, bine inteles, strigara Ura ! Inchinardm i bauram.Conul Petrake, rasturnat pe scaun, deKhieiat la gi-

letcd i cu monoclul in ochiu, dadii din mana, par'cane-ar ii blagoslovit, i rosti ;

Gogomanilor, va ingadui ziceti §efule.Uralele se intetira. Numai bautura le punea capat.-- Sal vorbeasca Alexandru Lahovary I pai de pe

scaunawl meu de copil. Strigatul acesta era cel ce seauzià la toate intrunirile publice conservatoare.

Alexandru Lahovary fu cel mai mare orator ce 'mi-afost dat sä r.ud. Frazele lui lapidare, pronuntate citun maret accent de convingere, se intipareau adancin creerul auditorului.

Da I, da ! da! aproba adunarea.Alexandru Lahovary se scula, multumi din cap

cinstitei adunäri, ii trecia un deget intre gâf i guler.par ca ar fi vrut largeasca (era. gestul lui obigmitcand lua cuvantul), Ii ridicä paharul, inchinand &areconul Petrake, i zise :

Beau 0 eu in sanatatea qefului. Dar sd nu uitati,dragd donmule Carp, cd nu puteti fi sef dealt atunui partid in care eu sei fiu soldat.

I

:

sal

f

srmi

1

152 Din Torsul Zilelor, Vol. I

Aclamatii (nu zic generale) acoperira acest maretprogram politic pe care viitorul 11 confirma.

Lui conu Petrake ii cazusz monoclul din ochiu. Ellegana, rasucindu'i snurul pe deget i ingana:

Cu omul aista, nu se poate glumi.In adevar Junimismul politic a fost o far* o zefle-

mea, o gluma. Cu o fraza lapidara, Alexandru Laho-vary il ranise de moarte.

PRESBITCand avea de scris sau de citit, Take Ionescu purta

ochelari agatati dupe ureche (besides). Ma cam radeael pentruca puneam monoclu, dar, intr'o zi, constatandcä monoclul meu nu era un geam de furlandiseala,imi zise

Ce ? i tu esti presbit ? Pe mine nu m'ar suparapresbitismul daca as putea sa privesc i aproape sideparte fàrä s schimb intr'una ochelarii.

Intelegeam plictiseala aceasta, de care se planseseRegele Carol, presbit si el. Nascocii, atunci, sä taiu

in doua geamul de presbit cu dioptria cuvenita, asàca raza vizuala sa poata trece peste geam, cand ochiulprivea in depart 're, i, prin geam, cand ochiul priveade aproape. Dificultatea consta intru a Mid geamul(lucru pe care nici astazi nu stiä, in Bucuresti,faca, orce lucrator optician). Trei-patru zile mai tarziuadusei un exemplar al ochelarilor nascociti de mine.Take Ionescu ii Incerc i fu entuziasmat. Se uita candpeste geam, la cartile si fotografiile din Biblioteca, &and,prin geam, la corespondenta de pe birou, adnotata cuscrisul lui subtire i mititel.

Ii spuseiI-am dus Regelui Carol un ochelar montat la fel;

Regele Carol a facut reflectia ca, lui, ii e foarte folo-

il

ski

Presbit. Harta Daciei 153

sitoare näscocirea aceasta pentruca Ii va permite salvada, fare.' a'§i schimba ochelarii, i mutra mini§trilorsai qi decretele prezintate la semnatura.

Auzi la ce s'a gandit Neamtul ! exclama Take,Aà nascocire inteleg i eu : grata ei, voiu economisi,pentru munca productiva, cel putin cinci minute pezi, pierdute cu pusul §i scosul ochelarilor.

Apoi, adresandu-se catre mine, Take Ionescu:

Fiind presbit, Regele vede departe ; dar ochiullui patrunde numai 'Ana la Predeal. Eu vad diacolo.

Consiliul de coroand, din 1914, a lamurit multe.

HARTAIn 1866, dupe detronarea lui Alexandru Ion I (Cu-

za), se preconiza domnul strein. Se sonclase strdinaltatea:se avea consimtimantul lui Napoleon III ; se dadusela o parte candidatura ducelui de F andra 0 se pre-ferase tanärul locotenent de cavalerid prusian, parta§glorios la batalia de la Sadova, Carol de Hohenzol-lern, ruda prin iemei cu Napoleon III. Ion Bratianupleca la Dusseldorf. Pentru a dovedi tutulor ca selucra in acord cu Franta, Ion Bratianu luä cu sinepe Carol Davila, tatal meu, francez de origina §i,cu cati-va ani mai inainte, ata§at special pe langa re-zidentul francez. Vodd Cuza II insarcinase cu organi-zarea serviciului medical militar qi ii daduse, in armataromana, gradul cel mai mare, acela de colonel. Tafelmeu avea, deci, indoita insu§ire de francez §i de ro-man. Leal dar cuvantul pentru care Ion Bratianu luasepe fatal meu cu sine.

Plecand la Dusseldorf, tata i§i bagase in geamantanharta Daciei Trajane, in format mare. Gdzduit la cas-tel, ca §i Bratianu, el patruns3, a doua zi, in biblio-

in-garra.

-DACIEI


teca tanarului locotenent, ii intui harta pe zidzise viitorului Rege Carol, aducanduel in fata ei :

laca tara peste care sunteti chiemat a domM.Ar fi lost asa daca Regele Carol nu sear fi infeu-

dat Puterilor Centrale, Dar nu putea sa faca altfel ;sa fim drepti : nu se poate cere unui om sa'si uiteorigina i patria.

Omul are mai multa tragere de inima pentru fiin-careia ii face o jertfa decat pentru aceea care ii

_face lui o jertfa. Nu explic, constat. Omul Ii iubestecu atat mai mult patria cu cat e mai mare jerfa ceIi propune sal-o faca. Urmator acestui simtimant afost i soldatul roman in razboiul mondial. Nu explic,constat. Urmator acestui simtimant a fost si Carolde Hohenzollern care isi propusese sa jertfeasca Pru-siei, la Sadova, Ora i viata.

Consiliul de coroana, de la 1914, a lamurit multe.Acum urmasii lui Carol de Hohenzollern domnesc

pe Romania Mare, marginita cu granitele aratate detata la 1866, in harta Daciei.

MIJLOC MNEMONICLa castelul Peles, insarcinandu-ma, odata Regele

Carol cu. nu mai stiu ce, facui un nod la lantul dela ceasornic ca sa nu uit. Regele iambi i imi zise :

Foarte bine, Alexandre. Dar unde facet?) nodulca sa Ira aduceti aminte pentruce ati facut un nod lalant ?

*) Regele Carol intrebuinth pluralul, chiar and vorba cu osingura persoanä, cum de altminteri se vorbeste mai in toatelimbile. El nu s'a putut niciodatà obisnui cu singidarul românesccare admite i pe tu i pe d-ta. Acest singular de care face uzromfinul, chiar and vorbeste cu Suveranul, nu mai e intrebuintatin nici o altà limbA, mi se pare.

ta

Mijloc Mnemonic. Cicoarea 155

Zambind mereu, el imi intinse un mic carnet (No-tes) cu creion si imi zise :

Iatà un mijloc mnemonic mai sigur.M'am folosit toatä viata de mijlocul mnemonic al

Regelui Carol.

CICOAREARegele Carol, care tinea foarte mult la maing-sa,

principesa Iosefina voia sà se duca la Dusseldorf sgpetreac a. langa ea cate-va zile.

Deoarece protocolul impunea ca Suveranul sä fig,totdeauna, intovgräsit cel putin de un aghiotantca Regele respecta, pang la extrem, cerintele proto-colului, M. S. lug cu sine aghiotantul impus deprotocol si alese, dintre aghiotantii si, pe maiorulPerticari (raposat general si guvernor al PrincipeluiCarol). Intelegand ca prezeata sa ar fi o jeng in ex-pansiunile familiale dintre mum). i fiu, Perticari, subcuvant de a vizita orasul, cerii Regelui voia cand furgla Dusseldorf, sg se absenteze cat mai des ; invoit,plea din Castel diz de dimineatá si se intorceà tocmaiseara; asa cg muma si fiul puteau sta singuri la masa.,vorbind de ale lor in toatä libertatea. Inteo searg,insg, Regele, care ii asteptase aghiotantul, ii zise,cand acesta se inapoig ;

Perticari, am ghicit pentru ce a-ti cerut sg vgabsentati, va multumesc! Maine, insg, deoarece facemo plimbare cu trgsura afar& din oras, Principesa Io-sefina i cu mine, sal veniti cu noi.

A doua zi, in adevär, trase la scard un landou"foarte luxos ; cu cai admirabili, inhgmati cu hamurigalbene (en poste), cu cozi de vulpe la cgpetele, etc..Era dupg cum se vede, un echipagiu menit sä fac&multi kilometri.


Regele i muma-sa luara loc in fund; iar aghiotan-tul in fata lor, d'inainte. Odatä trecute ultimele caseale orasului, Perticari, credincios consemnului ce Iidaduse de a nu fi niciodata o jena pentru muma saupentru fiu, cerft voie Regelui sa se urce pe capra,langa vizitiu, ca sal intrebe (zicea el) numele lo-calitatilor strabatute. Regele ranjind (acesta ii era zam-betul), acorda voia cerutd. Perticari se grabi a se co-cota langa vizitiu, i incepft cu el (in nemteasca sa camsaracacioasa) o conversatia foarte via, desi fermatatoatà din intrebäri i raspunsuri. Wie heisst das ?Was ist das?" Cam atata nemteascä tia Perticari sause prefalcea.

La un moment dat, echipagiul strabatea un campverde unde cresteau niste plante mid cu foi latarete.

Was ist das ? intreaba. Perticari.Das ist zigorie, raspunse vizitiul.Was ist das, zigorie ? insistà Perticari.Das, womit man guten kaffee macht.Ah, ia! aproba Perticari, care, insa n'ar fi pus

cicoare (frank cafea) in cafeaua sa, sal fi picat cuceara. Pe de alibi parte, unui neamt nu ii se pare ca-feaua bunä cleat cu cicoare.

BARACANu e vorba de bäraci de scanduri, ci de jocul de

biliard numit baraca" jucat aproape in toate serile,clupd masa, la Castel Peles.

Se trageau la sorti (printre aghiotanti, doamne deonoare, invitati etc.) cele cloud echipe adverse co-mandate, una de Rege, cealalta de Regina. Partidaera foarte vioaie, desi miza (o cutia de pastile deciocolata) se impartia frateste, dupe batalia, intre celedella tabere vrajmase.

ca. stia.

Baraca 157

Pe atunci, (era pe la sfar§itul lui Septembrie) secomenta mult, in lumea politica, faptul cal manevrele re-gale, sortite sä aibd loc in Moldova, fuseserd contramandate*i. cd, in locul lor, se feiceau manevre simple (numai§ha unde). Politicianii luau aere pricepute §i dis-crete cand li se vorbia de aceste manevre ; iar IonKalenderu, administratorul domeniilor coroanei, ldsandsä se creazd cal Regele il pusese in curent cu machia-verlacuri extraordinare, pasha o atitudine de o gra-vitate sibilicd. Regele fAcea mare haz de toate acestemutre, deoarece adevdrul adevärat, departe de orcemachiaverlac, era o simplä chestiä de economid.

Francheta Regelui, insä, (consideratd de Nenea Iancuca culmea machiavelismului), dedea un aer §i mai sibiliccaracteristicei lui gravitati.

Intr'o seard, Regele ma duse ami arate, aldturi desala de biliard a Reginei (unde se jucau obi§nuitelepartide de baracd) camera in stil olandez, in ajunterminatä, cu soba ei de faiantd" albasträ ; Cu po-deala de parchet vechiu, bine lustruit ; cu pardosealatot de lespezi de faiantd albastrd ; cu fereastra etguillotine" cu vre-o doud-trei tablouri datorite pene-lului unor pictori olandezi ; cu mobile de stejar negru.Pe scurt, o reconstitutid ideal de frumoasä §i de exactainfaptuita de de d. architect Leeman. and ne inapo-iardm in sala de biliard, cutia cu pastile era devai-tatd. ; Regelui insä, §i mid, ni se oprise pastilele. noaste.

Se falcuse tarziu. Suveranii luandu'§i seara bund,dispärurd pe u§a cea mare, larg deschisä, i care seinchise dupá trecerea bor. Nu apucaserdm bine sa ter-mindm adanca temenea de rigoare and, brusc, neneaIancu se repezi §i ma --apucd. de brat.

Ei bine ?... mormai adancul politician, cu un aerde sibilica gravitate.

158 Din Torsul Zile lot% Vol. 1

II inchipuia, evident, eh Regele imi destainuise, incamera olandeza, cine stia ce machiaverlacuri.

Luai o Mute& mestifofelnicei (acum, mai pronuntatimefistofelicA dach puteti) i punandu'mi un deget pebuze, mormaii ;

Sst.Vazusem eu ca se tot cräpa usa cea mare ; dar de

unde sa bAnuiesc...Sst 1 Lea si nenea lancu, punand un deget pe

buze.Dincolo de usa, insä, izbucni un formidabil pufnit

de fa's. Usa se deschise, violent, si Regele apara ra-zand cu hohote, foarte putin protocolar,

Nu cred sä ma fi iertat, vreodatà, nenea Iancu. IarRegele a platit scump hohotul de ras pentruca nenealancu a rupt, mai tarziu, faimosul testament prin careIi rasa toata averea Regelui Carol.

UN STUDIU CRITICCaragiale nu avea la stomac pe Mitica 011anescu

(Ascanio).Asta poet ? Lash...ma ca mor! striga Iancu. Asta

nici nu slid ce e un vers i ce e o rima. Operile luisunt vorbarie goala. Multe volume, dar pline de inco-rectitudini si de aberatii. El nu ne lua numai dreptgagaute dar, se vede treaba, drept hotentoti.

Bine, Iancule, asta nu e critica. E curat tragerein teapa.

Uf, dragutule, lasa-ma sa räsuflu. Ca, de mult,ma strange de gat ipochimenul asta.

Bine, atunci là i tu un studiu critic".Ce faace ? SA critic eu un caro colega" dela Juni-

mea ? Asta nu se poate: ar ii un precedent deplorabil.Ce ar deveni bisericutele, daca s'ar face una ca asta ?

Un Studiu critic 159

Caragiale inghitea la noduri pe tacutele. Dar childse juca, la Teatrul National, Ray Blas, de Victor Hugo,dupe traducerea lui Ascanio, lui Iancu ii sari tanddra.

Domnule, traducdtorul asta or e idiot, or credecal i§i poate bate joc, prin traducerea sa, de VictorHugo, de public, de lumea toata. Dar se 'n§eala : nupoate prosti pe nimeni. Prea ar fi de la obraz. Or-cine vede cat e clansul de neghiob. Trebuie sa fia do-bitoc cineva ca sä nu vada una ca asta.

Iancule, exagerezi!A§aa I..? Ma duc dupe text sa te plesnesc cu el

peste ochi, orbetule.In adevar, Caragiale facii ce facii, pe la Teatrul Na-

tional, 0 puse mana pe textul traducerii lui Ascanio.Poftim, orbetule! Casa. ochii 0 convinge-te cal

ce am spus nu e exagerat... Auzi 1 sa-mi zica miä ca.'exagerez.

Caragiale imi aratä rime de soiul acesta : cad §i. cald(Actul I, versurile 15 0 16) ; onoare §i ore (versurile41 §i 42); urce §i duce versurile 45 §i 46) ; cellalt §iincetat (Actul II, versurile 177 §i 178) ; trinas §i in-tr'adins (versurile 233 §i 234) ; etc., etc,

Domnule, and traduci din frantuze§te, trebue sa.§tii cel putin frantuze§te. Ca, de nu, fad contrasensurica acestea :

C'est l'ooque oil la modeEtait qu'on fit ferrer ses mules en or fin"

Iaca textul ; iaca acum traducerea :

Pe atuncia fie cineEra'n obiceiu sei aibd tocu'n aur WeldLa pantofi".

Auzi traducere. Mules" (catarce) tradus prin pan-tofi".


Domnule din ce limba e cuvantul consimtesc? Nustiu sä fia din limba româneasca, (Act. II, versul 302).

Mai vrei exemple ? .

Ho, Iancule nu mai vreau : 'mi-ajunge,Atunci, Caragiale, plimbandu-se de colo pang colo

si fluturand deasupra capului manuscrisul, ca un dra-pel, striga :

Da ! Am sa fac un studiu critic. Cat voi trait, vafi numai pentru noi amândoi. Pe urma... Ce'mi pasä !0 sa fie apelpisit. 0 4-0 placa si tia, orbetule.

(Cum vedeti, ma folosesc de voia data de Caragialeprin cuvintele : Pe urnui,..)

Caragiale se napusti afard si, peste doua-trei zile,veni de imi arunca pe masa cate-va foi, strigand :

he'd studiul critic. Sal citesti, sa te pliroforisesti.Sa te gandesti cand zici ca exagerez.

Caragiale nu ma iertà ca il invinuisem de exage-rare.

Am pierdut acel pretios manuscris §i sunt nevoit,acum, sa fac din nou studiul critic" de care e vorba,0 sa citez, din memoria, crampeie de fraze de ale luiCaragiale. Poate, vreodata, sa se gaseasca pretiosulmanuscris. Atunci se va constata ca. dacá gresesc asu-pra formei, rgman strict credincios fondului. Tata pescurf, studiul critic al lui Caragiale,

Fecundul Ascanio (Dim. 011anescu) a mai dat laiveala o lucrare, traducerea sa in versuri a drameilui Victor Hugo, Ruy Bias. Volumul acesta intrece,din toate puncte'e de vedere, precedentele lucrari li-terare ale d-lui Ascanio (Dim. 011anescu).

Inaripatul Pegaze cam sare, in galopul sau dezor-donat peste regulile prozodice. Alternarea disticurilormasculine §i femenine nu prea e respectata de Mari-

I. L. Caragiale

Un Studiu critic 161

patul fugar. Dar, daca sari peste vazduhuri, pofi sari0 peste ni0e disticuri.

Pe ici, pe colo, sensul cuvintelor o fi tras de par :dar simfim, citind traducerea, o placere mai mare candghicim ce a vrut sa zica traducatorul.

Imaginele, din versurile lui Victor Hugo, tapind cao ploaie de stele de sub copitele lui Pegaze, stropesctraducatorul 0 ne iau vederele. Fence de d. Ascanio(Dim. 011anescu) ca a putut trece prin aceasta urgia.fail sä se arda,

Victor Hugo a intrebuinf at, scriind cele cinci acteale dramei sale, clasicul alexandrin" francez de 12silabe, Traducatorul a urmat textul original, aproapevers cu vers, inlocuind lima alexandrinul" cu versulromanesc de 15 silabe. 0 mica socoteala se impune :textul francez confine 2238 de versuri, deci, circa279.750 de silabe, pe cand textul romanesc confine totatatea versuri, dar 347.899 silabe ; deci circa 67.140silabe mai mult (adica circa 550 alexandrine"). Prinurmare, textul romanesc are circa 550 de versuri maimult cleat cel francez; ceeace face un act mai multcleat drama lui Victor Hugo, adica §ase acte in kcde cinci.

Ce a putut sal zica d. Ascanio (Dim. 011anescu) maimult de cat Vi tor Hugo ? Si nu in cateva linii, darintr'un act intreg.

and spun unii ca d. Ascanio (Dim, 011anescu) l'aintrecut pe insuq fecundul Victor Hugo, oare nu audreptate ? L'a intrecut, pe Victor Hugo, cu cel pufinactul VI din Ruy Blas.

Cam acesta era Studiul Critic" facut asupra lui Di-mitrie 011anescu (Ascanio) de catre Caragiale.

PAL Asta e studiu critic, Iancule ? mormaii eu,colfos.

11


Dragutule, raspunse Caragiale, asemenea elucu-bratiuni (cu dosul manii bated in manuscrisul luiAscanio) trebuiesc luate in periplizon.

DELA ORHANIE LA MARA$E$TI

In 1913, armata romana trecuse Dunarea. Dupe pu-tina dibuire, Mare le Cartier al Comandantului de ca-petenia, Principe le Mostenitor Ferdinand (actualul Rege)se fixa la Plevna, Comandantul de capetenia i suitaSa locuiau intr'un tren (compus din 2 vagoane regale,vre-o trei sleepingcar-uri, cloud vagoane de bagaje, etc :,trenul era garat in gara Plevna). Suita se compuneadin reprezentantul Curtii Regale, d. Col. Paul Anghe-lescu, azi general si sef al Casei Militare Regale ; dinaghiotantii comandantului de capetenia ; din serviciulsau medical (pus sub ordinele d-lui dr. Romalo); dinofiterul Sail de ordonantd, (fiul Sdu, Principele Carol,astazi Principe Mostenitor) ; din guvernortrl acestuiageneralul I. Perticari ; din sefii serviciilor Marelui Car-tier si din cati-va ofiteri suplinitori. Pe o linia moartavecina, era garat trenul in care locuia seful MareluiStat Major al Armatei, Generalul Averescu, cu suita sibirourile sale.

Eu, unul, cdpitan de rezerva insarcinat cu serviciulde automobile si de camioane al Marelui Cartier, fu-sesem gazduit in trenul comandantului de capeteniaaveam, tovaras de cabing, pe Principele Cdpitan BarbuStirbey,

Infigandu-se holera in armata, doctorul Slatineanu,(actual rector al Universitatii Iasi) medic sef al Cor-pului I, cu resedinta la Orhanie, neavand la dispozitiadecat harnicia neobosita a catorva medici, autorizat

Dela Orhanie la Marati 163

de generalul Cotescu, seful corpului, cerir olicial delaMare lc Clrtier, ajutoare medicale, medicarnente si ali-mente speciale pentru vre-o opt sute de holerici in-g',esui-ti la Orhanie, 1. tr'o cazarmg, unde serviciulmedical nu poseda cleat var nestins pentru comba-terea ingrozitoarei molime. Fara a pier2e o clipg, co-mandantul de cape tenig imi ordond sA plec cu toatecamioanele disponibile la Turnu-Magurele (circa 80km.), sA le incarc acolo cu cele necesare i sA tran-sport indica tura, in cel mai scurt limp, la Orhanie.Cum vedeti, un mic total de circa 250 km., lard a maisocoti inapoierea la Plevna. M capuisem cu indispen-sabilul permis de circu'atig si de trecere prin orceloc inchis circulatiei, permis semnat de astadata deinsus comandantul de ca.petenia. (ordonand autori-tAtilor civile i militare sifmi facit toate inlesnirile).Inteo org fusei gata i pornii cu automobilul meucinci camioane.

A treia zi pe la 1 dupe amiazg, mg inapoiam laPlevna, faira a fi lasat in drum nici un camion. Ordi-nele fusesera executate intocmai. Petrecusem o noaptela Turnu-Magurele i alta la Orhanie. GAsii toata lumeala masg, pusa, ca de obiceiu, pe peronul garii ; loculmeu era neocupat. Im falcui raportul, asa. cum e scrisla carte. Comandantul de Capetenig aratandu-mi loculgol, imi zise, zambind :

Domnule cApitan, bgnuiam CA va. yeti inapoiacam pe la ora aceasta. Dupe masg vom vorI afaceri.

In timpul mesei, Comandantul de Capetenia se in-forma de diferite amAnunte i, la cafea, ingang, dupeo scurta ezitare

Am fAcut tot ce imi era prin putinta pentruacesti holerici. Ce sal le mai fac

Intrebarea imi era adresatg mig. Rgspunsei, in mij-locul tgcerii mormantale a mesenilor ;

si

;

164 Din Torsul Zgelor. *Voi. I

0 vizita, Alteta Regala.Nadajduiam aceasta vorba I exclama A. S. R. Prin-

cipele Mostenitor. Luati dispozitii ca automobilul meusa fia gata: plec indata.

Comandantul de capetenia se urea in vagonul Sau,urmat de Principe le Carol. Iar in mijlocul rumoareigenerale, fiacare ma ocari, din punctul au de vedere ;seful statului major general imi zise :

Prea mult zel.Prea e a nu fi in fimita justa; a fi dincoace sau din-

colo de limita. Adagiul e vechiu : Ne quid nimis, ziceaLatinul ; Nimic prea, zice Romanul ; Allzuviel ist un-gesund, zice Germanul,

Generalul Perticari (cumnatul meu) ma apostrofaastfel :

Esti nebun sä indemni pe A. S. R. sä meargatocmai acolo unde e toiul holerei I Nu avem decat unsingur principe mostenitor I

Eu, o tulii sä vad de automobilul Comandantului deCap etenia.

Ce s'o mai fi vorbit in lipsa mea, nu stiu ; dar candma inapoiai, A. S. R. Principele Mostenitor, pregatitde drum, aratandu-ma, zise pe frantuzeste GeneraluluiPerticari :

C est lui qui a raison.Apoi, adresandu-se care toata lumea, adaoga :

Iau cu mine, la Orhanie, ofiterul meu de ordo-nanta.

Astfel se duse la Orhanie, Comandantul de Cape-tenia al Armatei, A. S. R. Principele Mostenitor alRomâniei, insotit de insus fiul &au, actualul PrincipeMostenitor, sa viziteze holericii. Asemenea manifestaritrezesc adorare, fanatism.

Ciorovaindu-ma cu generalul Perticari fi adusei aminte:In Africa, Bonaparte se duse sä viziteze ciumatii

Dela Orhanie la Mar4e§ti. Mignon 165

dela Jaffa. Armata franceza a rasplatit vizita delaJaffa prin victoria dela Austerlitz.

In 1806, la Notre-Dame din Paris, s'au celebrat ser-barile franceze ale incoronarii ; ale noastre s'au cele-brat in 1922, la Alba-Iulia.

Nu cumva Mara§estii sa fi fost Austerlitz-ul Romaniei?

MIGNON(Acura M. S. Regina Maria a Yugo-Slaviei).

Militia, era o dragala§enia. Cresand mare, tot dra-gala§enia a ramas. Pe atunci acum vre-o 18 sau 20de ani), cici novela aceasta e de vre-o 14 ani)ma duceam s'o vad, aproape in toate zilele, la pa-latul Cotroceni. Micuta Mignon mi se ghiemotoceain brate i gfingavea vorbe, intelese numai de ea, tra-gandu-ma, cu mare chef, de mustati. Pe vremea aceeapurtam mustati. and 'mi le rasei, prin 1904 (pentrua juca nu mai stiu ce rol), Mignon fu foarte nedu-merita §i mahnita a nu mai aveam mustatile de carisä ma traga. Totu§, gasind o solutie, Mignon mi seghiemotoci din nou in brake si i§i facii cheful, tragan-du-ma insä de sprancene. Mai tarziu, Hind numit Di-rector General al Teatrelor, cu tot dorul care ma co-plesia, mergeam mai rar s'o vad (atras atre ea prindor si atre teatru prin datoria). Aveam chiar de peatunci, prostia sa ascult de glasul datoril

Mai tarziu, prin 1906, Mignon era condusa, in toatezilele, la $osea ; Hind foarte bine crescuta, saluta me-reu in dreapta i in stanga, chiar daca nu se vedeanici o flint& pe trotuare. Iesind din parcul Cotroceni-lor, Mignon vedea, in toate zilele, la scoala de medi-cina, statuia tatalui meu, si o saluta, foarte convinsa.Guvernanta ei ii lamuri cä domnul acela nu era in


came §i oase ; ca era numai o statuiá de bronz, sta-tuia tatalui amicului ei dela teatru.

Intr'o Duminica, in matineu", jucain, pentru popor§i §co i, nu mai tiu ce pies fara nici o valoare, caPantOna Blanauziel, Scrisoarea Pierclutd, Razoan siViclra, Hamlet, Avaral, etc, TeArul National jucetde astea. Regina Maria, pe atunci Principesa Mo§teni-toare, venind sa vaza spectacolul, pi ofita. de trasuralui Mignon, §i ma chiemd in salonawl din dosul lojeireg le, pentruca a# poruncise Mignon". Copi ul, fa-cându'mi o multime de dra.gal4enii, murna-sa, care

ceaiul, wzata pe canapea, o intrebaPe cine iubeti mai mult, Mignon ? Pe Davila de

bronz sau pe Davila acesta ?Mignon, dupà o lung a. gandire, raspunse :

Pe Davila -de bronz.Bine inteles, ma aratai foarte afectat, ma facui cä

p ang, ma fàvälii pe jos ; iar draguta Mignon, aruncandu'mi brati§oarele dupe gât, ma consolà:

Si pe tine te iubeac, dar pe el il vad mai des.Muma-sa, care !Ideà cu hohote, nu mai rase când

auzi aceasta reflectiä. &grind la Mignon, 0 lua in brate§i o acoperi cu sarutari ; caci, in sufletul fetitei (su-flet care nu se depärtase Inca de natura) trecea.,ca un freamat din senin, vepicul adevar

Departe de ochi, departe de inimd.Din fericire, exista exceptii. Mignon e dovada,

BOGATAm urmat, 'mai in totdeauna, povetele Regelui Carol.

Când le-am urmat, am facut bine. and nu le-am ur-mat, tot bine am facut. Dar neurmandu'i povata de ama imbogati, nu am facut bine. Se atribuie lui Ana-tole France urmatoarea gluma (boutade) : Talentul de

:

Ii lua :

si

Bogat 167

a se imbogati e supremul talent". Iata cum 'mi-a fostdata de Rege zisa povata

Tatäl meu, bolnav de insuficienta aortica (boala care'1-a si rapus), venise s petreaca vara din 1884 la Si-naia, unde ocupa o chilie din manastirea veche. Re-gele Carol venia in toate diminetele sal 'vada si pe-trecea cu el (singuri impreuna) lungi ore intr'o con-vorbire tainica. Eu steteam in afara, la usal, ca saimpiedic turbure cineva.

Prin 1885, ma dusei .1a Sinaia pentru cateva zile.Regele Carol ma chiema, la Castel Pe le§ §L plimban-du-ne, prin paidure, imi zise, intre altele :

Resortul cel mai puternic in viata e bogatia. Eaface ca omul sa Ha independent in orce imprejurare.In political, omul nn poate fi independent fara bogatia.'Fatal d-voastra a inteles aceasta : de aceea, fiind sarac,nu a facut politica ; bine a facut. Insá a dispretuit bo-gatia ; aci nu a f kut bine. El ar fi putut strange oavere colosala ; totusi nu v'a lasat decat o mostenireaproape nula. Stiu cà, mult putinul cat il aveti, IraNine din zestrea mamei d-voastra. Era mica acea zestre.Impartita intre patru mo§tenitori e firimitita de tot.Asi vrea sa traiti in belsug, independent, bogat.

Nu am urmat acest sfat §i rdu am facut. Scuza mea,insa, e ea', in imprejurarile prin cari am trecut, inactivitatea mea literard §i teatrala, nu aveam timp s.fac altfel. Ar fi trebuit sä ma las de nevoile melesufletesti aceasta 'mi era peste putintä.

Mai tarziu, cand fusei numit Director General alTeatrelor, Regele imi zise:

Acesta este locul d-voastra. Acurn va veti putearealiza vederile.

li raspunseiDa, Sire. Daca voiu avea un §ef, adica un mi-

:

sal


nistru, cu aceleasi vederi c t mine. $i, inaintea mea,timp destul.

Ministru am avut, timp, insa nu.Iaras, mai tarziu (dupe ce intemeiasem compania

mea dramatica) Regele Carol, care, desi adversarincercarilor mele, platea 18.000 de lei pe an o loja aCurtii, foarte des ocupata de actuala Regina Maria(pe atunci principesa Mostenitoare) imi zise :

Vad ca val merge bine. Publicul vä simpatizeazatentativa. Posedati tin automgbil. Dar puneti ceva lao parte ?

Nu, Sire. Ca§tig cinstit ce cheltuesc, i cheltuiesctot ce c;: stig. Ba chiar, intreprinderea mea imi stir-beste patrimoniul.

Regele Carol ranji i exclamä ;.Mauvaise affaire",

In adevar, mult putinul cat imi ramäses ?. de la pa-rinti, mi '1-a mancat compania mea dramatici. Darnu ma plang ; 'mi-am realizat vederile si am putut in-druma teatrul pe calea lui fireisca. Nu am stransbani, dar 'mi-am fa:cut prieteni. Acestia 'mi-au ramascredinciosi, cu toate ea nu m'am icnbogatit.

JICHIDin casatoria sa cu Alexandrina Cantacuzino, gene-

ralul Lahovary avusese un baiat, botezat Jacob, dupenumele tatalui sau i caruia, prin alintare, i se zicea Jichi.Ca 11 adorau párinii, era foarte firesc ; dar ii adorau

cei cari abia ii zariserä ; pentru cal baiatul era inte-ligent, dragastos si... ce mai vorbi multà adorabil.

Eu, vazandu'l mai mult de cat aitii, ii adoram, fireste,mai mult. Atat de mult incat generalul imi zise odata

Mi se pare ca iubesti pe Jichi mai mult cleatmine; una ca asta mi s'ar fi parut cu neputint a.

si7.-

:

Jichi 169

Jichi imi arata §i el o afectiune adanca. Cand nusteteam la generalul Lahovary deck scurtele minutede cari (generalul sau eu) dispuneam, Jichi umblade colo padä colo, parch' i-ar fi lipsit ceva. Ca sa po--toleasca acest neastampar, parintii lui Jichi, cari nul'ar fi incredintat nimanui, mi-1 incredintara, totu§i,mia. Acuma, avand cuvant sal stau mai multa vremecu el, il ajutam la prepararea lectiilor ; caci Jichi,in varsta abia de vre-o 13 ani, urrna, acasä, programulclasei III-a licealà. (Faceam cu el fungi preumblari inträsura). Jichi, din fundul str. Icoana, unde seinaltau casele parinte§ti, ma intovara§ia departe, tocmaipana la teatru, unde nu-1 lasam sa intre ca sä nu res-pire praful §i aerul imbacsit al scenei (puturoasa, de§iplina de curent). Pe scurt, ma rasfatam in aceasta pa-tima care imi umplea inima §i'mi-o lini§tea,

Ar fi fost lini§titoare patima mea daca savantul Dr.Leonte (tatal) nu'mi-ar fi atras atentia ca Jichi, afectatde embolie" cu atat mai primejdioasa cu cat era maiascunsa, trebuia ferit de orce emotia violentä; o sp e-rietura, un zgomot brusc, puteau sa'i fia fatale. Traiam,deci, cu frica in san. Primejdiile zarite de experimen-tatul pratician, ma dedeau rob pe viata acestui ingerape care il pa§tea Cumpita".

Pe atunci, Regina Elisabeta, voind sa dea la palatuldin Bucure§ti, o mare reprezentatia teatrata in careeu jucam, in comedia lui Jaques Normand, L'AMIRAL,rolul unei ordonante, soldat prost, mancau i nauc,ma insarcina sa montez i sä amenajez in salonul celmare de bal, o scena qi o sala de spectacol. Fro-blema nu era u§urica : trebuia sà construesc o scenacii rampd, riveilti, sufite, culise, decoruri, cortind, fun-dale, etc., fdra sa bat un singur cui. Totu§i, rezolviiproblema, alcatuind din cosaci gro§i de brad, douaparalelograme fungi ca largimea salonului, largi ca


adâncimea scenei i departate prin distanta dela par-chet la tavan. Aceste douà paralelograme erau puterniclegate intre ele la cele patru colturi, tot cu cosaci debrad perpendiculari pe planul celor douà paralelogramede pe parchet si din tavan. Masinistii i tâmplariispecialisti ai Teatrului National au fost de mare folosin construirea acestei scene, pentru care d. Simon, ta-piterul palatului, confectionese o cortind de catifearosa cu garnituri de ciucuri de fir.

In ziva reprezentatii teatrale dela palat, pe la 2p. m., asasem pe Jichi, in pat, bolnävior de o micabronsia. Alergai la palat. Sedeam, ca de obiceiu, inmijlocul salonului de bal al palatului, pe un scalunasmititel, loc de unch puteam indruma lucrdiorii si su-pravegha schimbarea decorurilor (aceam repetita dedecoruri). De odata, ma pomenii langa scaunul meu,cu Regina Elisabeta, care imi sopti inecatà de lacrAmi

Bietul Jielti a murit.Poftim, de mai lucrealà, in asernenea sbuciumari, la

de ale teatrului.Nu pang raposatii ; ii jincluesc, Dar pang nernân-

gaiatii rämasi pe paimânt.In nkleidea cà, poafe, stirea sa nu fià exacta', ma"

dusei inteo fuga la generalul L^,hovary. Dar stirea era.exacta'. Jichi murise. 0 usa, asata deschisEI, fusesezgomotos trântia de curent Si provocase moartea co-pilul care dormita. Chiagul de sange (embolia) astupasevre-o artera sau \Ind a inimei.

Oroarea acestei drame crescuse nemarginit prinfaptul ca insas muma lui Jichi asase acea usi nein-chisà. Se aruncai vina pe vre-un servitor neglijent.Daca nenorocita mum6 ar fi bänuit c insäs &Ansa,

ucis copilul, si p3 dânsa ar fi cosit-o Cumplita".L'asAnd parintti lui Jichi s!.dsiati de durere, ma ina-

disa

Jichi. Straformat 171

poiai la palat, caci trebuia sa iau ultimele dispozitii.Aveam i hal de a0. ceva. TotuA le luai ; toate gata,m. grimai, i ma costumai pentru a'mi juca rolul deordonanta. nauca.

Fiti ingadu1tori pentru actorul a carui mascä nurade bine pe scena ; poate cä ii plange inima.

STRAFORMATE o spirioasa chestiä de morfologia gramaticala ro-

rnaneasca. Dar nu te sperii, cititorule, caci nu am degand sal fac teorii morfologice, ci, numai, sà povestesco anecdotd.

In 1884 imi faceam volunta:iatul in Reg. 2 Art. in-cazarmat la Marmizon". Fus .sem inaintat sergent. Deoarece tineau la mine, soldatii faceau, vorba ceia, pedracul in patru, ca sa nu'rri iasa din voie. Intr'o zi,ordo 1. sem sa se care, din grajduri, departe, pe maidan,pe -parginea Dâmbovitei, baligarul gr,madit intr'uncolt. Inapoindu-ma in grajd, peste vre o jurnatate deoral, gasii Inca miI. baligar, Facui o galagia de rasunatoata. Un rirajdar lamuri cum steteau lucrurile

Pài, sa iertati, don sergent, am facutdra vre-otrei straporturi,

Rätnasei incremenit. Toata mania maa fusese imprag-tiata de simtul morfologic al tärdnoiului acela. Stra-porturi ! Avea dreptate taranoiul: in morfologia ro-rnaneasca, prefixul latinesc trans se face stra. De pilda,translucere" : a straluci ; transvidere" : a strdverlea,straveziu ; transpunere" : a strapunge ; transfnutare" :a stra.muta ; transbatere" : a strabate ; etc., etc...Deci, nu noi, guleratii" cari vorbim pe ridicatele"avern dreptate cand mentinem in limba romaneascaprefixul trans i zicem transport, transbordare ; cibadaranul care ar zice : straport, strabordare, etc,, etc...

clá4irea.


Noi (cei cu diplome) adoptam, fat% insä a le adaptamorfolologiii limbii romane0i, cuvinte (streine importate,prin urmare) iar poporul, lipsit de diplome", le in-vatel de la noi, dar le adapteaza morfologiii limbiir omane0i.

Popoarele, orcare le-ar fi obargia, au morfologialor propria. In firea lor existä un instinct care nu lelasal sä se iwle niciodata' : ele, adoptand un cuvantnou, 11 adapteazal, intotdeauna i fara' nici o ezitare,modului lor de a vorbi. Mintea lor reactioneaza' prinmi§cari reflexe (dacai se poate zice) de cate orii se prezintá o vorbai noual i, imediat, o schimba lafatal in conformitate cu morfologia

Un exemplu. Prin 1906, mi se pare, descoperisemun croitor roman, de origina transilvanean'a, (de la Sibiu)foarte cunoscator in de ale 0ofelor 5i foarte con0iinciosin executarea costumelor. Ii chema Trifan.sesem o multime de clienti (pana i pe Nababul).II necajeam cat puteam (cad omul e rautacios).Trifan rabda orce din partea mea. Intr'o zi, II chiemaisä constate ca 'mi croise o jachetà pr ?a stramta ; sauc'a jacheta, peste care ploase (afirmam eu) intrasela aril Adeva'rul era ca' ma ingr4asem. Trifan Iicontrolä masurile 5i, incredinlandu-se ca jacheta lepa'strase intocmai, rosti :

Nu haina, ci d-ta poate te-ai straformat,Iac'a unul care, inzestrat cu simtul instinctic al mor-

fologiii limbii romfine0i, II pastrase neatins,

PUNCTUALTata meu era stapanit de mania punctualitätii. Ino-

centai manie. Avand mult de lucru cu conducereaserviciilor numeroase in capul carora fusese numit, el

impartia timpul 4à fel incat putea sa." le cerce-

Ion

Ii trami-

isi

Punctual 173

teze pe toate. Punctualitatea lui proverbiala ii permiteiasa ceva si mai dedea un rezultat imbucurator : cáfunctionarii ajungeau sà fia tot asa de punctuafi ca el.Vorba lui Dinu din Golesti : Pilda de la cei marl seda, iar nu de la cei mici, ca scara, ce de sus in josse mdtura, iar nu de jos in sus".

Punctualitatea nu poate supara decal pe Tandala.La Eforia spitalelor civile, infiintat5, in sfarsit, dupa

multä tevatura, se numeau, prin decret domnescconform legii, trei efori: doi reprezentanti ai familiilordonatoare (Ghica i Cantacuzino) i un doctor in me-dicing, reprezentant al statului. Cei dintai trei eforiau fost: beizadea Dimitrie Ghica, Conul Grigore Canta-cuzino (urmasi ai familiilor donatoare) i tata. Acestitrei oameni au putut, prin sarguinta, pricepereamunca lor, sa opreasca dezordinea in colosala averea Eforiei ; sä organizeze spitalele civile (Coltea, Filan-tropia, Maternitatea, Colentina, Spitalul de Copii, Mar-cuta, etc.) ; sà deà un scop filantropic mangstirilor de pe

ei (Pantefimon, Cernica, Pasarea, Brebu, Poiana,Sinaia, etc.) ; inteun cuvant, sá intemeieze o institutilde care, multä vreme Inca, se va fall Romania.

Eforii veneau la Eforia in toate diminetele pe la 9.De oarece legea organica a Eforiii prevedea ca ho-tararile trebuiau luate numai cu majoritatea de voturi,conul Grigore, care se culca tarziu i prin urmare, sescula greu dimineata, venià mai ales dupe amiaza. Elobtinuse dela colegii sal aceastä favoare, cu atat mailesne, cu cat semnatura lui intaria numai hotararilecelorlalti doi efori, mai totdeauna, de acord. Prezentaunui sef, insa silea birourile sa lucreze si dupe amiaza.

Tot sunt bun la ceva ingana conul Grigore,zambind cu bunatatea'i caracteristica.

Beizadea Mitica (asa ii ziceà toga lumea prin-tului Dimitrie Ghica, fiu al fostului Kaimakan Alexandru

si

si

mosiile

1

174 D in Torsul Zilelor. Vol. I

Ghica) iesise din Wane (si tatanele beizadelei scar-taiau ca osiile neunse) pentruca nu apuca sa vingla Eforia inainte de tata. Deoarece s'eise toate mij-loacele dc convingere, Maria-Sa declara vizitiului sàucal il da. afara" daca, a doua zi, nu soseste la Eforiainaintea celor'alti efori. De asRi data nu mai incapeagluma: vizitiul Mariei Sale, Lea ce fácü, porni maide vreme de acasä (in casele beizadelei, pe soseauaKise'eff, a fost instalat mai tarziu, sanatoriul Elisabeta)manä mai iute si ajunse la Eforia (a carei poarta dedeape plata unde se inalta acum statuia lui Ion Bratianu)la 9 bird ceva. Beizadea sosis a mainte de tata. Maria-Sa era i icantat. La 9 fix sosi i tata. Beizad a ii sariinainte i ii striga :

Am ajuns inaintea d-tale.Tata se uitä la ceasornicul din perete ( are incepuse

sa sune 9) si raspunse:Maria-Ta, punctualitate nu consta in a veni mai

inainte, ci la ora.Asa e.

CITTACitta era un ar asar de pur sange arab, vanat ro-

tilat, pp cate Voda-Stirbey. 1 daruise tatalui meu.Dupa cererea quvernului roman, se pu ese la co -

curs la Pa is, la Facultatea de Medi ina, postul deorganizator al servijului sanitar militar roman. Con-curentul clasa primul de Comisia exarnin toare, devenia,ipso-facto", atasat special al Resed:ntei Franceze laBucureti. Tata fu acest fericit concurtnt, i faeste,locui la Resedinta franceza, str. Clemerrtei (actuala C.A Rosetti), and insa lua in primire noua sa functia

Spitalul Militar i. stalat la Mihai-Voda, tanärul medicpentru a fi mai aproape de bolnavii sai, inchiria o

1

0

Citta 175

casuta din str. Izvor, la poalele lui Mihai Voda. Cii-sua, foarte igrasioasa, sport panà a'l face acut, artri-tismul violent de care sufered tata, In tirnpul unuiacces de reumatism, care ankilozase cu desavarsirebolnavul, infirmierii insärcinati sal mute pe o canapea',Ana ce i se vor schimba cerceafurile dela asternut,ii scapara din mani ; asa ca bietul tartar isi fracturacotul drept (olecranul). Accesul de reumatismdar bratul drept ramase intepenit in pozitia bratuluiunui om care scria. Tanärul se schilodise pentru viata..

Cu batii infirmitatea sa (care dealminteri, nu seobserva deck daca cineva era initiat) tatal meu,l9:1A placut si bine vazut de toata lumea, prinsese odragoste fierbinte pentru mama. Familia, sondata,primi cu bratele deschise : conita Anica, nsa, declara caor cat de placut ar fi un ciung, tot ciung ramane"

&Ansa nu vrea sa ia un ciung.De ciuda, tata dada ascultare insistentelor lui Mar-

sil (trancez i el) care se caskorise cu o Ghiculeasca,foarte bogat si avea de maritat o fecioara tanara,frumoasa Maria. Acesteia i se dedea zestre maremosii in judetele Arges si L'omita (unde tatal all in-temeiase satul Marsileni) casa in Bucuresti (acolounde mai tarziu se instala Eforia Spitalelor Civile siunde se va cladi ospelul comunal) i un enorm terenlanga Cotroceni, cu o cs spatioasa, ale .carei portise deschideau pe Str. Notagiu (actuala Carol Davila),pe locul unde e acum Materna. Mobilata frumos,aceasta casa fu resedinta de vara a tinei ilor soli.

Peste vre-o zece luni de fericire fara umbra, tanaraMaria nasca o fetita, dar muri in facere. Trecura numaicateva zile i copilul inceta si el din viala. Tata preaera mahnit ca sal locuiasch in casele Mariei, mosteni-te de el, cu intreaga av?re, conform legii, dela fiica-sa,(raposata si ea in aceleasi case), si le parisi,

ii

§i cà

trecn,

1


Voind sä inapoieze Sultanei Marsil, muma Mariei,toatal zestrea, el isi relug apartamentul de la Rese-dinta Franceza.". Sultana Marsil, insai, care avea o deo-sebitä simpatiá pentru ginerile sa.u, nu se invoi sä prii-meascä inapoi zestrea Dupd multe discutii,tatal meu consimti sä pAstreze mosia Albesti (Arges)

terenul cu casele de langal Cotroceni, cu conditia caSu'tana Marsil sä ia inapoi casele din orasdin Ialomita. Asa se si fäcii. Dar simpatia SultaneiMarsil crescii si mai mult cu acest prilej.

Mi-o aduc amir...z.e. Ea ne rasfalta, foarte mult, pemama si pe mine si ne zicel :

Lasati-má inchipui Ca sunteti ai mei.Tanairul medic era foarte bine vazut la aga (prefec-

tul politii). lancu Manu, a cdrui sotiä, Anica Manu,prima cu chief si cu láufari, protipendada Bucurestilor.Casele Manu se ridicau acolo unde e acum Funda-tiunea Carol I. Cum vedeti Resedinta Franceza." era ladoi pasi. Dincolo de podul Mogosoaiei ( cum CaleVictoriii) peste drum de casele lui Iancu Ma iu, seináltau casele Golestilor (asta'zi palatul regal). Aceastätopografia permitea. fetei Anicutei Manu (sora luiGheorghe, lui Costicai i lui Miticà. Manu), coanaElena Florescu (mai tarziu coana Elena Cornescu)yea., in thate zilele, prietena de suflet, pe Anica Ra-covit5-Golescu, aceea care nu vrusese sà ia pe fatalmeu pentrucá era dung. D ,r se vede treab cä oachesaconita Anica fusese cam inciudata: de casgtoria

ciung cäci refuzase, intre timp, mana celor maichipesi si mai bogati tineri cari o ceruserä.

Casele Golestilor furl' cumparate de stat, in 1857pentru a fi palatul noului domn, Alexandru Ion I(Cuza-Voda."),

Cand venia la Bucuresti, conita Anica nu mai tra-

fiicd-si.

si

bala-Mitzi

8 moeiile

sitl

a

Citta 177

gea, deci, in casele parintesti, dar, casele coanei Ani-cuta Manu fiind peste drum, trageh la dânsa.

Peste un an, in iarna 1860-61, tinerii inciudati seintalnira din nou ; aceasta se intamplà la coana Ani-cuta Manu, unde se dedea mare bal dupe moda ceanoua. Saloanele erau ticsite de lume aleasà; giuvaie-ricalele frumoaselor conite sträluceau, Numai conitaAnica nu purta nici una

Nu doresti nici o giuvaerica, conitä ? intrebätatal meu.

Ba da, raspunse conita Anica : vreau un trandafir.Unde sa gasesti trandafiri in toiul iernii, la Bucu-

resti? Numai gradinarul de la Mogosoaia (un francez)crestea trandafiri de toatal frumusetea, in enorme serecalde" ; dar viscolul, care batea de doua zile, eracauza pentru care nimeni nu fusese sa ia trandafiri dela Mogosoaia. Unde pui ca. Mogosoaia nu era colea.Asa cal, la balul coanei Anicuta Manu, straluceamultime de diam-nte, dar nici un trandafir. Dorindmama un trandafir, tata nu statil de loc pe gandurise duse (intr'o fuga, acasa) la doi pasi, (puseseaua pe Citta si porni la Mogosoaia ; nimic nu'loprI1 nici viscolul, nici neagca noapte, nici urletul lu-pilor, cari patrundeau, pe atunci, pana la casele Belu(unde e acum Ministerul de Justitia).

Vre-o trei ore mai tarziu, pe la 2 dupe miezul noptii,balaiul Omar infra din nou in bal. Se danta.", penemiluitele. Conita Anica, insa, desi neintrecuta danta-toare", nu se miscase de pe scaun. Poate ca Ii lipseacine s'o vada. Balaiul tanar tinea in maria dreapta(cea de la bratul schilodit) un cornet" de hartie fina.El merse drept la conita Anica, ii intinse cornetul, incare se involtà un trandafir rosu de toata frumusetea,

mormai

12

:

178 Din Torsul Zilelor

Conita, tot a fost buna mana ciunga ca sa'ti-aduca de la Mogosoaia.

Mama ii puse trandafirul rosu in paru'i negru sirdspunse

Mana mea nu e ciunga ; iat-o.$i tata replied :

0 iau,Inciudatii se impäcasera.Iaca pentru ce mama 'i-a zis tatii, toata viata, Citta.

0 MINUNEEra prin 1868. Pe atunci, nu se construise Inca in

Romania cale feratä, asa ca se calatorià cu diligentasi cu cai de posta. Insa, in pro tipendada, fidcare aveapostalionul sau propriu, si nu lila cai de postai decatpentru distal* mai mari

Un surugiu bun, cu glas patrunzdtor i prelung inchiuitul clasic, se pretuia mult pe atunci ; boieriigateau, pe ai lor, cu abale sau postavuri colorateiesute frumos. Surugiii purtau, la palaria, panglici dematase i margele. Industria biciului era in floarea eicurelarii plateau scump un lucrdtor care stia sä im-pleteasca bine un biciu de surugiu i sd'i dea bataie"

Sfarcul se faceà din mdtase rosid ceruita, iarsurugiii ii inädeau un dare special, impletit in doukdin p-r smuls din coada sau din coama cailor. Unsurugiu, mester, trosnia cu biciul asa de tare in catai fi zis ca e un foc de pistol. Mai se gäsesc posta-tioane si azi pe ici pe colo ; dar cele din urmà po--talioane i cei din urma surugii in serviciu permanentau fost ai Regelui Carol I. Ionita., surugiul favorit alRegelui, a fost. pe cat stiu, cel din urma surugiu care'nand de-a calare,

Hi, ma!

buna,

:

si

:

0 minune 179

Tata, nevoit, prin functia sa de inspector generalal serviciului sanitar militar, sA colinde toatA tara, isiconstruise o träsurai inalta, usoarA, cu goalie la drum,cAreia grajdarii ii ziceau fa-tonul de drum", si avehun postalion de cinci iepe roaibe de jumatate sangearab si unguresc, prásite -4e fratele mamei, nenea Cos-tache Racovit5., la GostavAt (Teleorman), vechia mosiästrAmoseasca a Golestilor. Cu acest postalion tatamergea, de la Bucureei la Gol sti (107 km), noaptea,cam in 10 ore. Cand era, insl, vorba de a merge-maideparte (de pildA la Focsani, la Craiova. la Iasi saula Turnul-Severin) se intrebuintau caiii de post',Un gonaciu", calare, faz:ea drunul, cu o zi douAinainte, si lila dispozitii din posta in posta ca sa segateascal schimburile ; asa ca se qtid, prin partea locu-lui cu o zi douA inai,,te, ca e sA tread: pe acolo cu-ta-e sau cutare,

Voind sA inspectem spitalul si serviciul sanitar dela Turnul-Severin, tata tramibe cuvenitul gonaciu cudouà zile inainte, isi prep,sa faetonul", cosul cu me-rinde. cutia de farmacia portativa (continand sulfat deciininA, picAturi antiholel ice, bismut, precum si medi-c mente'e, pansamentele de prima necesitate, etc.) si,luand cu sine elevul sai . preferat pe subchirurgul Fo-metesc.t, porni la drum. Dincolo de Slatina, peste Olt,la nu mai stiu care posta, i intampinA, ca la thatepostele, fel de fel de bolnavi veniti de departe ca safia curarisiti de Doftorul al Mare" (cum ii ziceatatii tara intreaga).

Curarisirea aceastrt, gratuitA, dadea, foarte des, re-zultate imbucuratoare, pentruca", probabil, bolnavii nuajunseserl in star grava. Vizita medic la se facea.repede (cat tre uia. pentru schimbatul cailor) : tata or-mula ordonantele", iar Fometescu distribuia medica-mentele, facea pansamentele si... gata, Hi ! ma...


La po0a de care e vorba, tata, foarte mahnit, aflade la Fometescu cà medicamentele se terminasera ;tocmai, intr'o caruta, fusese adus, de cine §tia unde,un biet om istovit de o disenteria recalcitranta. I sedaduse bolnavului fel de fel de leacuri babe0i darbune: oua rascoapte presarate cu ardeiu ro§u, rachiufiert cu piper, ceai de pelin ; toate Insá fusesera fat%de folos, i tocmai acit picaturile antiholerice i bis-mutul lipseau. Bietul bolnav, vádit, era pierdut. Ni-mic nu mai putea sa scape omul.

Tata näscocise farmaciile ambulante cari, dirijate deun medic militar, mergeau din sat in sat 0 dedeaubolnavilor, gratuit, primele ajutoare. Aducandu'0 amin-te ca in vecinatate, cam la vre-o 10 km., trebuià safia, chiar in acea zi, o farmacia ambulantä, tata, ne-avand medicamente, prescrise o reteta pe o foaiemare de hartie, cu scrisul sau enorm, mai multe dozede picaturi antiholerice i de bismut, etc. Mud bol-navului foaia mare de hartia cu reteta ii zise, in limbasa stricata (pe atunci, tata nu §tia Inca bine romanete;toata viata sa a pronuntat eau, dar a scris romane0eadmirabil, mai tarziu).

So lo malinci tot (sa le mananci).Intorcandu-se la Fometescu, Ii zise, pe frantuze0e

E pierdut! Dar, cel putin sa creada, pana laultimul moment, ea' va scapà.

Peste vre-o saptamana-doug (inspectia terminatain judeful Mehedinti) tata se inapoia dela Turnul-Se-verin la Bucure0i. La fiacare po0ä era iara§ intam-pinat de bolnavi. Printre ei, insa, acum, se aflauunii oameni curarisiti atunci &and Doftorul al Mare"calätoria spre Turnul-Severin. Ei ii ie§eau inainte cuplocoane (dupe cum era obiceiul) can cu oua proas-pete, cari, cu pui de gaina, etc.

La po0a de care e vorba, tata se pomeni cu un om

0 minune. Repaosul Duminical 181

slab, lihnit, care ii aducea, din sardcia sa, doul ouaproaspete. Era disentericul pe care tata II crezuse pier-dut si care se vindecase.

Se infaptuire o minune, Ce cauzase minunea ? Tataintrebfi

Ce ai facut, mo ?Am mancat toata hartia, domnule doftor mare".

Inteadevar asa ficuse bolnavul. i iaca de uncleminunea : celuloza din hartia fusese un puternic con-stipant, iar hartia insas formase. dop.

Intorcandu-se catre Fometescu, tata, cu lacrimile inochi, striga, pe frantuzeste :

Fometesco, ii n'y a que la foi qui sauve,

REPAOSUL DUMINICALRepaosul Duminical obligatoriu e un atentat contra

Totusi, repaosul Duminical obligatoriu e unadin revendicariln pe care le sbiara, pretutindeni, innumele libertäii, palavragii (Moftologii, cum zice Ca-ragiale) propunatori de panacee universale" pentrufericirea om

Sa observam ca toti moftologii sunt azi milionari.Nu cumva sa se fi preocupat dansii mai mult de im-bunatatirea soartei lor proprii deck de a omeniri ?

Libertatea e un drept sacru. Nu trebuie nimeni, subnici un cuvant, sa se atinga de el.

Repaosul Duminical facultativ, da ; obligatoriu, nu.Starea de libertate e starea cea mai ravnitä de

omenire ; dar, libertatea nu trebuie sa fie rezultatultrandaviii... chiar obligatorii.

Ar fi cu cale sa fiu consecventi d-nii palavra-gii : sau repaos Duminical obligatoriu pentru toed_lumea (prin urmare i pentru bucatari, brutari, preati,medici, etc.) sau pentru nimeni.

:

libertatii.


Sub presiunea moftologilor (si din cauza galagiii pecare o faceau) s'a legiferat repaosul Duminical. Dinfericire, legea nu se aplica cu strict*,

Repaosul Duminical obligatoriu, aplicat cu strict*,ar fi o pacoste pentru unele bresle, printre caribreasla actoriceasca ; in adevar, aceste bresle muncescmai mult (si prii urmare castiga mai mult) Du-minica si zilcle de sarbatoare.

Cat ar pierde actorii nejucand Duminica si sarbáto-rile, in matineu si seara ? Faptul ca Wile sunt plinela aceste reprezentatii, arata ca publicul (compatimindactorii pentrucl muncesc in zi de sarba.toare) vine to-it's la teatru si se foloseste de calcarea legii repao-sului Duminica . Oare, pe eine sa invinuim de aceastacalcare ? Breasla actoriceasca sau publicul ? Bine canirneni nu aplica legea cu strict*. Dach s'ar aplicalegea cu strict*, cine ar fi mai pedepsit ? Publicui,care alearga dupe petreceri, sau autoriatile, cari arvoi sá impiedice petrecerile?

Daca s'ar aplica legea cu stricteta, am aveh circa 90de zile de repaos Duminical (52 Durninici, vre-o 28sarbatori bisericesti si vre-o 10 sarbatori nationale).In Romania, deci, din 365 de zile pe an, au s'ar lucradecat circa 275 de zile a cafe 8 ore.

Oare, cat s'ar pierde pe an cand 8 milioane de ro-mani (sa parbim numai de barbati) nu lucreaza 90 dezile ?

Ia sa incercam o socoteala ; cel mai ieftin lucratorcu p lmele castiga', astazi, 50 de lei pe zi. Ti se facepärul rnaciuca daca socotesti cu cat se scade bugetulanual al liter- torilor cu palmele.

Dar bugetul celorlalti 'ronaani ?Dar bugetul taxa romanesti ?Ce sume colosale !

Repaosul Duminical 183

Oare nu au dreptate economistii and tipä contrarepausuluf durninical obligatoriu ?

Daa ne legam de lege, and e vorba de o biaaDuminia (N. B. 52 pe an), ce sä zicem de ziva Ca-ciunului care e numai una ? Zicem,.. bine a nu seaplia legea cu stricteca.

and eram director general al Teatrelor, introduse-sem, in Teatrul nostru Natio -al si in lumea noastráOrtodoxa, un obiceiu strain ; Pomul de Crciciun.

Ce frumos vorbeste Góthe, in Werther, mi se pare,de bucuria copiilor imprejurul unui feeric Christbaum!

Directia cumparà un brad mare, ateva duzini delaimpi electrice colorate, un cos de mere, un cos denuei, un cos de tura duke, migdale, stafide, acadele,etc., douà articele de foi de aur si de argint (fals) ;-fel de fel de ornamente si de fleacuri (ca betealade aur si de argint (fals) , vata presilratä cu borax(acea sta avfind pretentia sal simuleze zäpada), si ca-dow i, cadouri, cadouri, ieftine, bine inteles, (unMikado, zicea. Caragiale) pentru toed lumea, dela de-canul societarilor la cel din urmä posidic al celui dinurmä figurant. Cu o zi cnainte, un roiu de lane fru-moase si indemânatice (actritele Teatrului National)impodobiau bradul si aggau cadourile de cracile luiverzi.

0 Tannenbaum, o Tannenbaum,Wie schön sind deine bleitter.

Masinistii intepeneau bine bradul intr'un hard:1umare, plin cu pámânt, si, in seara de Crdciun, dupereprezentatig, pomul se aducea pe scenä ; i se puneàcontactul electric si, deodatä, toti copiii strigau :

A.a.a.a.a I


E inutil si spun ca, in seara aceea, toti actoriitoate actritele, cu sau färà rol in piesa care se jucase,venisera la Teatru i c toata lumea se imbulzea safaca, cel putin, act de prezenta.

Sfarsitul ceremoniei se ghiceste un jaf ingrozitor.Se vor mai fi facand i astazi asemenea atentate la

nationalismul i religia noastra?

Nu stiu daca se vor mai fi facand pe la Teatrul Na-tional, dar la Curtea Regala se fac fara nici o remus-care. Ba chiar Regele si Regina, dupe stingerea Christ-baum-ului, deschid balul ; and erau Principi Mosteni-tori dantau" cu acei ce erau servitorii Lor in totcursul anului.

Acestea, mormaie un domn artagos, sunt mora-vuri englezesti cari, se zice, se irniteaza 0 la Berlin.

0 Ii, dar asá se face la Curtea noastra.

rog sa nu va mirati de atentatul meu dela Tea-trul National ; nu faceam altceva decal imitezparintii cari, cu vre-o 40 de ani mai inainte, facuseratot asa la Azilul Elena Doamna, sub ochii induiosati aiDoamnei Elena Cuza.

Trecusera acele vremuri.In locul Domnitorului roman, Alexandru Ion I (Cuza)

se urcase in scaun un domn strain, Carol I (de Ho-henzolern).

Parintii mei cari, la programul sarbatoririi Craciu-nului (cu Steaua Frumoasei i Lurninoasei) addogasera,la Azilul Elena Doamna, Christbaum-ul strain, mentinura(si sub domnia sträina) programul neschimbat. Bachiar, intr'o iarna, ne-au costumat si grimat, pe miae

alti doi copii prieteni de ai mei, Gheorghe FlorescuNicu Filipescu, (eram de vre-o 11 ani) in cei Trei

V.sa'mi

AA

Repaosul Duminical 185

Crai dela &Writ, cu barbe mari de land' tigaie ; unvar al meu, rnai voinic decht noi, purtà Steuua Fru-moasd i Luminoasd, cu lumandrica ei infipth la spate.

Cam lunga mi s'a pärut aleea Sälciilor (circa 400metri); cam präpästios pieptul dealului care duce&la azil; cam adâncd zäpada ; dar... eream Trei Craide la Rdsdrit.

Facuräm, la azil, o intrare triumfalä, cântând

Trei Crai de la RdsdritCu steaua-au cdlatorit ;Steaua Ii s'a ardtat:Dupe ea au alergat.57-au niers, dupd cum citim,Plind la lerusalim.$i-acolo, cum au ajunsSteaua'n non Ii s'a ascuns.

stat i s'au preumblatPrin oras de-au Intrebat :Unde s'a miscut, zicdnd,Un craiu mare de curdnd?lard trod linpdrat,Auzind s'anspdimdntat,Ziceind : mergeti de catati.51 veniti md'nstiintatiSã merg nchin si euCa unnia Dumnezeu" :

Dar nici unul din noi nevoind sá primeascal rolullui Irol ImpArat, täietorul de prunci, ni aveam IrodImparat in trupa noastrà ; asa Ca reprezentatia cuSteaua Frumoasa i luminoasa ad se oprid.

Ceeace fac actorii, astazi, aceam si noi, atunci : nuvream sä tim de repaosul duminical.

Elisabeta Doamna, miscatà panal la lacrimi de ce

.51-au

:

sd


Neclea, ne strangea in brate i ne säruta peste barbelemari de lanai

Iar Steaua celor Trei Crai de la Rdscirit (copii micidar regi mari) stralucia frumoasci luminoasei.

LOGODNAIn 1861 tata ziceà la papuci papucele. Mai tarziu

vorbia romane0e mai corect, dar pe atunciTata fagaduise murna-mi, cu care se logodise, cá in

dimineata zilei de Buna-Vestire va sosi in Go1e0ipentru celebrarea oficiala a logodnei. Chiemat, de da-toria sa, de inspector al serviciului sanitar militar, sädea o raga prin Moldova, tata porni la drum la sfar-§itul lui Martie: socotia sä se poata inapoia laGole§ti pentru ziva de Buna-Vestire, adica pentru 8Aprilie st. v, (aniversarea lui). Dar, vorba ceea : soco-teala de acasa nu se portive§te. In adevar, luna luiMartie st. v. din acel an fiind cIdà, zapezile se to-pisera (0 la §es §i la munte) i garlele se revarsa-sera pretutindeni.

Faetonul" tatii, inalt pe roji i bine cumpanit, tre-cuse fära primejdia toate garlele revarsate §i ajunsesepe marginea Buzaului. Aci, insa, nu mai era trecereaposibila : podul §oselei fuses? luat de apà, i Buzaul,ie§it din matca, se revarsa peste maluri. Dinspreautoritatile i episcopul priveau, neputincio0, infio-ratoarea inundatia. 0 multime de chervane, de care,de cart* 0 de trasuri, oprite de talazurile spumoase,apteptau pe amandoua malurile Buzaului sä se scurgainundatia ca sä caute un vad.

Aceasta insemna o rabdare de vre-o saptamana.Tatal meu nu avea nici o zi de pierdut : el fagaduiselogodnicei sale sa fia la Gole§ti in dimineata zilei deBuna-Vestire. Ce era de fa:cut ? Apa Buzaului trebuia.

8i

oras,

Logodna 1S7

trecutd, musai. Tata oferi zece galbeni cu zimti bin-traului sau innontorului care va duce pe malalcelálalt un capataiu de sfoard de care EA." se poatalegt o funiã i de funia un otgon puternic, pentru ase stabili un du-te-vino". Dar nici un luntras, nici uninotator, nu se in..umet piept cu talazurile.Vazand cum stau lucrurile, tatal meu, bun inotator,isi legal sfoara de mijloc si se avanta in valuri.. Dupemarl sfortari, urmarit de privirile inspaimantate i destrilatele de imbarbatare ale rnuttimii insirate pe a-maridoua marginile, bälaiul medic francez izbuti sä a-junga pe malul drept al raului si... episcopul Ii inveliin suba sa de blana.

-Erá mucahta infatisarea acestui tanar (cu favoriticu rnustatile rase) infasurat intr'o rassa de episcop.Sforicica trase funia care, la randul sau, trase otgo-

nul i, ruultumita acestuia bine legat de stalpi adancinfipti in pamant, se stabili curand un du-te-vino".

Chiar a doua ti un pod plutitor, agatat de otgonprintr'un scripet mare cat o math.' de roaba, putatrece si vite i marfuri, fara a vorbi de chervanele,.carele, carutele i trasurile parasite pe malul stang.Printre acestea era i faetonul" tatii ramas in pas-trarea lui Costache, tiganusul rob claruit tatalui meude Vodd Barbu Stirbey (inainte de desrobirea tiga-nilor) si care ajunsese omul de incredere al tatii.

A doua zi dar, podul plutitor fiind pus in serviciu,faeton u', cu Costache cu tot, fu prima trasura trecutade pe malul slang pe malul drept al raului Buzau,revarsat. Costache, (pe cand se inhamau caii de laposta la faeton) alerga la episcopia, unde fusese (az-duit tatal meu i, intinzand stapanului ceva invelit inhartia, striga ;

Domnule Colonel, papucele.

deftsi

si


Toate pe lume le-ar fi ratacit Costache, dar papu-cele nu.

Cum facii, cum drese, fatal meu, uscat, incalzitcu papucele gasite, sosi la Bucuresti, isi scrise cuve-nitul raport de inspectia i porni seara spre Go testi(107 km.) unde fagaduise sa nu lipseasca a doua zi,ziva de Buna-Vestire. El lua cu sine pe D. DESSAIN,pictor francez, care trecea de la Constantinopol spreParis.

Pe la 7 dimineata, in ziva de Buna-Vestire, un e-veniment zgomotos se petreca la Golesti nenea Nico-lae Golescu, fostul mare logofat a treburilor de Ina-untru, viitorul Vornic, si mai tarziu, locotenent dom-nesc, batea in usa dormitorului mamei strigand

Scoala-te, Anico, ca azi e Buna-Vestire i tre-buie sä soseasca frantuzul,

Lasa, nene Lala, ca nu poate veni, raspunsemama din fundul asternutului. E prin Moldova. Nutii ca s'au revarsat toate apele ?

Ba stiu I raspunse nenea Nicolae. Dar frantuzula spus ca o sà ving azi dimineata i frantuzul se tinede vorba. Cum va trece apele, e treaba lui ; dar le vatrece,

Nenea Nicolae, vointa puternica i suflet exceptional,isi ghicea iute semenii.

Ca un raspuns vorbelor lui Nenea Nicolae, deodatase auzi, pe aleea Salciilor, talangi de cai de postal siglas de surugiu chiuind :

Uä a a 6.Ma prind ca e frantuzul I exclama nenea Nicolae.

Ne-am facut de ras.Era, inteadevar, frantuzul, cu pictorul Dassain i cu

Costache pe capra. Motaia el, bietul Costache dar nuslabei din brate papucele.

Logodna. Regele Carol §i Dictionarul Dame 189

Mama sari din asternut, se imbraca taraneste (asase purtau pe atunci fetele boieresti) 0 avii Inca vremeasa iasa inaintea logodnicu'ui sau.

Pictorul Dessain, desi obosit de drum, se trezi dea-binelea la frumoasa vedenia si, apucandu-si creioanelesi estompele, fixa pe hartia, in delicate pasteluri, por-tretele celor doi logoditi.

Posed si astazi aceste pasteluri. Culorile sunt aproapenealterate dupe sease zeci 0 unu de ani. 0 mai fitraind Dessain ?

Logodna oficiala fu celebrata in ziva de Buna-Ves-tire 1861 (dupe cum fusese hotarit). Casatoria se faciiin luna urmatoare (Maiu 1861) ; iar, in Februarie 1862,aparui si eu pe lume..

REGELE CAROL SI DICTIONARUL DAMERegele Carol adunase, in bogata sa biblioteca, o

multime de carti vechi, de editii de lux si de volume-rare. El stia foarte bine romaneste (desi nu se puteadezbara de accentul sau german); citea foarte multscrierile autorilor romani (chiar tiparite cu" literechirilice) si poseda o splendida ev,..nghelia a lui Do-softeiu, legata frumos, cu balamale si paftale de argint,Mi-am permis, odata, sa-1 intreb de unde stia asa bineromaneste ? Regele Carol, scotand din raft minunataevanghelia, 0 intinzandu-mi-o, imi raspunse :

De aci.Räsfoiram amandoi splendidul volum si observai ca

multe fraze si cuvinte neaose erau subliniate cu un-ghia sau cu creion albastru.

Da, ingana Regele. Multe intorsaturi frumoase amgasit aci, dar mi-ar trebui un glosar ; caci nu stiu tot-deauna sensul cuvintelor romanesti.

Peste cate-va zile, ii adusei, legate, si insemnate cu


coroana si initiala ReLf,e ui, dictionarul franco-ron an sicele doua volume ale dictonarului romano francez atlui Dame si ii zisei :

lath' glosarul Lautat. Nu e complect, dar cu tim-pul, afland cuvintele cari lipsesc d n el, le voiu adaoga,la locul lor ; astfel, voiu imbog ti dictionarul, 6.'6 a'lcomplecta e cu neputinta,

Foarte bine, zise Regele Carol, multumindu'mi.Vom colabora: eu voiu trece in exemplarul meu (al dic-tionarului Dame) cuvintele aflate de mine qi de d-voas-tra ; iar d-voastra. yeti trece in exemplarul d-voastracuvinte'e aflate de d-voastra si de mine.

Asa si facuram. Posed un exemplar in care am tre-cut cuvintele lipsa aflate de Rege'e Carol si de mine.

De pilda : buture (in sensul gigot"); a deretica (insensul de a aranja); duba (in sensul de luntre) ; pre-Val; a face cu pricea ; prigor, ramerd, etc. Ce se vafi facut exemplarul Regelui Carol ?

Inteo zi, dupe colaborarea noastra, Regele Carolimi zise :

Am gresit, comandand d-lui Hasdeu MagnumEthirnologicum. D-sa era singurul om caruia CI puteamcere : ce a facut pana acum e admirabil. Dar varstad-sale inaintata nu'i va permite A.' termine o asa degigantica lucrare. Ar fi putut, Insä, in cate-va luni,ami compuna un minunat glosar.

Nici nu incape vorba.

ABATELE DUCISPrintesa Eliz - -Filipescu era fiica lui Voda Gheor-

ghe Bibescu, Ea fusese luata in casatoria de Iancu Fi-lipescu, zis Vulpache. Relatiunile foarte afectuoase aletatalui meu cu Bibestii (si relatiunile, de acelas soiu,ale mamei cu Filipestii, indicau pe Eliza Filipescu, sa.

Abate le Ducis 191

fia nw copilului celui d'intaiu nascut din casatoria latiicu mama, adica eu.

Printesa Eliza, foarte inteligenta i foarte culta, avea,totti, toate crezurile lumii sale 0, pentru o imparatia,nu s'ar fi departat cu o schioapa de ideiile batrânilor.

Fiini licean la Paris, dupe martea muma-mi, madusei sa-i fac o vizita. Sedea pe malul drept al Sei-nei, Rue Drouot", unde adunA, in juru'i, toti româniiparta0 ai ideilor de alta data. Eu eram un mucosde vre-o 14 ani 0, bine inteles, nu impärt4am pare-rile batranilor, Printesa Eliza ierta finului sau ase-menea cusururi, Framântata, insä, de dorinta de a leindrepta i, cunoseandu'mi gustul pentru literatura., imidarui, când o vizitai, douà mici volume pretioase, ti-parite in elzevir pe hârtiä de Holanda. Erau operileabatelui Ducis, autorul unor tragedii somptuoase,dupa gustul de la sfär0tu1 veacului XVIII, Hamlet,Otlzelo, etc,, cu subiectele luate, insä, din Shakesperare.

Sa inveti pe dinafara versuri de ale lui Ducis.Sunt, in tragediile lui, tirade admirabile, imi zise na-0.-mea

Supus, fagaduii.Nu numai, insä, ca nu ma finui de cuvânt, dar, ce-

find tragediile abatelui Ducis, mi se de0epti curio-zitatea s`j. cunosc operile aceluia dupa dramele cdruiaDucis intocmise tragediile sale. Cum vedeti, cadoulprintesei Eliza avusese un rezultat nedorit, pe carena0ca, daca Far fi qtiut, Far fi proclamat deplorabil.

Citii, dintr'un suflet, operile lui Shakespeare (in tra-ducerea franceza, bine inteles) i, când, peste un an(prin Noembrie, de Sf-ta Eliza), ma dusei sa fac nä0-chii vizita obligatoria: &Ansa ma intreba :

Eh ; ai citit operile lu Ducis ?Da na0ca, raspunsei : am citit 0 operile lui

Shakespeare.


tin sAlbatec, brutal si lipsit de orce bun gust".0 fi, nAsica. Dar, fara.' Shakespeare, ce s'ar fi

fAcut abatele Ducis ?Cum vedeti, eram cam rail crescut si nu

deam Inca bine seama ca sunt adevairuri cari nu tre-buiesc spuse, mai ales unora.

Printesa Eliza sari in tavanCe-ai zis ! Iti permiti sal compari pe Ducis cu

destrAballatul acela de englez.Ba chiar sa,' prefer destrAbAlatul de englez ! re-

plicai,Mi se pare cà naisica m'a dat afarA. In tot cazul,

n'am mai vAzut-o.Fiul ei, Alexandru Filipescu, nu ma* tinii de eau,

mai tarziu. Ba chiar, printii Alexandru i GheorgheBibescu, fratii ei, precum i sotiile lor, printeseleElena si Valentina, si copiii acestora, imi dovedirg odeosebith prieteniA. Dar nAsica, cred, cä nu m'a iertat,niciodatal, de lipsa mea de respect pentru abateleDucis.

COSTUMUL DE CATIFEA CERULIACoana Asica Filipescu venia regulat la noi, la Co-

troceni, odatä pe saiptalmanA, sä vad5 pe mama, prie-tina sa. Regulat aducea i pe fiul sAu Nicu (NiculaeGr. Filipescu) ca sä se joace cu mine, ceeace faceamamandoi fàrá multä porunceall.

Regulat, deasemenea, Nicu venia la Cotroceni, spil-cuit, frezat, i pleca desmatat i ciufulit,

Para ad, paguba nu fusese mare. Jaf in ciuperci.Dar, intr'o zi, paguba fu simtitoare, Iacä ce se in-tamplA :

Coana Asica adusese la Cotroceni pe Nicu, gatit cao pApusl. Para '1 vAd : era imbrAcat inteun costum

'ini da-

:

Cei patru frati Go le§ti, Iii ai lui Dinicu Golescu

boie

reas

cda

Gol

eOlo

r

1.

4-

.afttIP

e

'frr

-: :.... '1%-.''..;--4. 4: t.

N;

- 1g/j_,c.". ,r -k V i, .' .... ,.

.

-,.....;.,.fk-m : a r,_,,,-, ''' ' 4.::,4"' ,,,,.1.k:*.ii,;,

. .

.k-o,-**-14!.

1..i-__......,._° '..,..,........,,,..;.__,_._ .....%-.,..:: -__..6.4..........v.,,....,,,_, ...._,..

. off...-,,,--4+jtvg?,ti, ... , ,-;:k .7,,

Curtea boiereascd a Golestitor

Casa parinteascd, de sub dealul Cotrocenilor, la Bucure§ti

"IRSIC2,11171r==11.21:171:111i

_

stF/WiktY61

R', :

.;

..s

Costumul de catifea cerulie 193

de catifea cerulia, purta un guler lat, alb, scrobit,calcat frumos (pe atunci la moda pentru copii si nu-mit guler marinar) ; in piciore Nicu avea pantofi delac si era frez.tt ca un puddle". Bietul perisorul luibalaiu ! ,Ce ajunsese ! Totus, cu ochii mari, albastri,Nicu era frumos de pica. Eu, eram imbracat, ca deobiceiu, cu o camasu ta. pantalonasi, incheiati subgenunchi, de panza de casa taraneasca, in cap cuturcä de miel neagra munteneasca, incins cu bete 0,in picioare, cu opincute.

Marla in 'nand, plecaram, Nicu i cu mine, sa nejucam, prin enormul loc viran. Jucaria ne fu sortitàde imprejurare fu sa ne tinem dupe o broasca caremergea spre balta ei si s'o vedom cum sare. Din sa-ritura in saritura, broasca dada de namol ; noi, dupeea. Broasca mai san i ajunse la helesteu ; noi, dupeea. Dar, aci, broasca disparn in apa ; Nicu si cu mine,ingropati in namol 'And la genunchi, ne uitaram unulla altul, mahniti ca ne scapa jucaria. Nicu ma int eba,cu glasul pe jumatate

E adanca balta ?Eu, raspunsei, cu glasul hotarat, ca unul care stiä bine :

Nu. Langa. mal e apa mica.Nu stiu care din noi propuse

Hai sä prindem broasca.Vitejeste, porniram inainte prin namol : mai cazuram,

mai ne tavaliram prin mocirla, mai ne ridicaram ; dar,ne opriram, uimii, pentruca apa ne ajungea la beau.Dupa o consultare Vacua', muta, tinuta numai dinochi, baturam, (tot vitejeste) in retragere. Nu prin-seram broasca, dar Nicu Ii lasase in namol pan-tofiorii de lac si eu imi pierdusem caciula. Opincutelenu le puteam lash in namol, pentruca, nojitele lor, depar de capra, lungi de peste un stanjen, imi infäsu-rau picioarele panä mult deasupra glesnelor.

13

i


Iara§ mana in mana, porniram in cautarea alteibroa§te. De acasa, insa, glasuri departate ne chiemausa ne luam laptele toentrucä sunase ora gustarii".

Bine inteles, ne duseram acasa, fara sä dam mareimportantä halului in care eram. Coana Anica, insa,ii dada multa importhnta. Speriata, ingrozita, striga lanoi

Ce e asta pe voi ? Ce ati patit ?Explica, daca ! Nici nu incercaram.Mama doica (baba Nastasia), ne Fah', ne spala, ne

schimba, calea-valea, cum a crezut mai nemerit (pentrumine era mai lesne, pentru Nicu, insa, ceva mai greu).Nicu nu mai era frezat ; frumosul guler alb ajunseseca o zdreanta murdara ; costumul de catifea ceruliaera prapädit ; iar pantofiorii de lac ramasesera prin

cine §tia unde.Coana Anica, multumita mangaierilor §i sa'rutarilor

prietenii sale, i§.1 stdpani groaza §i i§i veni in fire,dare.. numai aduse pe Nicu la Cotroceni.

REGINA ELISABETA SI REPUBLICACam pe la 1913, inainte de campania noastral in

Bulgaria, (eram pe atunci Director G-ral al Teatrelor)fusei chiemat telefonic, o dupa amiaza, la Palat. Aceastachiemare ma mira pentruca nu se pregatise nici oauditia muzicala §i nu sosise, Inca, ora ceaiului, lacare eram poftit odata pentru totdeauna. Indata ceintrai, fara sämi dea ragaz fac cuvenitele teme-neli, Regina Elisabeta, plimbandu-se, cam enervata, decolo 'Ana colo, ma apostrofa pe frantuze§te:

Daca dan§ii voiesc republica, nu au decal sa§i-o Lea. Noi le lasam câmpul liber §i plecam.

Luat a§a, repede, pe nea§teptate, ramasei, o chi*ca traznit. Dar, reculegandu-ma, raspunsei

:

nämol,

sa.mi

Regina Elisabeta qi Republica. Zmeul 195

Bine, Doamna, Majestaiile Voastre làsai campulliber i plecati. Ce ne facem, insä, noi, monarhistii,care nu plecam ?

Regina Elisabeta se asezä pe un fotoliu, zâmbI, iimi zise, bland :

Nu e vorba de d-ta, Alexandre, nici de priete-nii d-tale.

La putere erau Conservatorii. in Minister straluceaTake Ionescu. Se stia de toli fierbintea noastra prie-tenil Dacd nu era vorba nici de mine, nici de el,atunci, de cine oare, era vorba ? Cine, oare, erau aceidán.ii? Bietul Take, cu toate svonurile calomnioasecolportate de interesati sau de naivi, a dovedit, pana:la ultimul s'au moment, cà taxa avea nevoià de mo-narhia. i cà, prin urmare, el era monarhist.

Am mai vorvit mult de republica, in ziva aceea, cuRegina Elisabeta, cu gandul sal prind din cine stiáce cuvinte de cum era vorba. Dar &Ansa nu a ra-sat sä se in'ieleaga ao. ceva.

De cine, oare, era vorba ?

ZMEULPrietenia mea cu Henry Cazes avea obarsià depair-

tatä sosit in Bucuresti in 1853, sub domnia lui Vodä$tirbey, fatal meu fusese primit cu alai de mica colo-nia franceza ; printre membrii ei se prenumaira si fatallui Henry ; mama lui, grea de viitorul meu prieten,fu cum e i firesc dienta taddrului medic fran-cez ; el o mosi ; primul vaiet, din viatà, Henry CazesII tipä leganat de manile tatalui meu ; iaca obarsiaviitoarei noastre intime prietenii.

Familia Cazes sedea, pe atunci, peste drum de Co-mandamentul Armatei acolo unde este acum StatulMajor si Comenduirea inteo cäsufa. cu bataiturd


gradinita, ca la mahala (pe vremea aceea) darspatioasa i cladita din zid, lucru rar ; pe atunci, pe-retii caselor erau, mai in totdeauna, de paiantä.

Vre-o vase sau vapte ani mai tarziu, fatal meu, in-sarcinat cu organizarea serviciului sanitar militar, alcarui spital central fusese oropsit in vechile zidiri delaMihai-Voda, privia cu jind moderna cladire a Coman-damentului Armatei instalata in viitoarea strada Stir-bey-Voda. Ad, o incapere spatioasa i insorita serviade birou unei singure persoane pe cand, la Mihai-Voda, in incaperi stramte i igrasioase se imbulzeausute de bolnavi. Neputand obtine pentru spitalul sàu(prin buna intelegere) frumoasa cladire de careera vorba, tata recurse la mijloace extreme.; intr'onoapte, evacua toti bolnavii dela Mihai-Voda, Ii muta(cu saltelele lor zdrenteroase) in incaperile spa-tioase ale comandamentului i dete foc vandramalelordela Mihai-Voda. A doua zi se facn mare galagia laMinisterul de Rázboiu, unde se declara ca trebuiagolita imediat claidirea noua de bolnavii varâti intransa,

Golii voi cladirea contaminata, afirma tata ziccontaminata, deoarece bolnavii, evacuati in ea, suntciumati.

Nimeni, bine inteles, nu se mai apropia de nouacladire, unde nu idea. (iaravi, bine inteles) niciun ciumat.

Moderna cladire a Comandamentului Armatei ra-mase, aproape 40 de ani, Spitalul Militar Central.Tertipul tatalui meu izbutise. La Mihai-Voda, recladitsistematic, fu instalata archiva statului. Acolo eacum.

Incendiul dela Mihai-Voda (vi urmarile sale), fa-cued ca familia Cazes sa locuiasca pestre drum despitalul militar i sä vaz5, mai des, tanarul medicfrancez care venia, in toate diminefile inspecteze

:

sa'0

Zmeul, Avocat sau Ministru 197

serviciul sanitar militar. Henry Cazes crescii baiatmare (era cam de vre-o 12 ani) i i se zicea generalulpentru ea fusese primit pe lume de tatal meu, facutacuma general.

Intre timp tatal meu se insuruse i intemeiase nea-mul al carui prim nascut fusei en. Inteo dimineata,venind calare la spitalul militar, tata vazii pe baielan-drul Henry Cazes cu obrajii inundali de lacrimi.

De ce plangi ? intreba galonatul calaret.Un baiat 'mi-a luat zmeul I raspunse copilul. A

incercat el sa Lea' incurcatura dar s'a lasat pentrucazmeul men era mai mare. Vazandu-se razbit, baiatul,'mi-a furat zmeul azvarlind coinace,

Care baiat ?Ala din Curtea aia.

Intr'adevar, un §trengar, cam de varsta lui Henry,aruncase, din curtea vecina, coinace i prinsese zmeul.Tata nu stätii nici o clipa la indoiala el sari jos depecal, infra in curtea cu pricina, luä zmeul din manile0rengarului buimacit, II dadà inapoi lui Henry,zise :

N'ati zmeul §i numai plange un general nu tre-buie sa planga.

Veche obar0a avea prietenia mea cu Henry Cazes.

AVOCAT SAU MIN1STRUIntr'o dimineata, la hotelul Caraiman, din Sinaia,

sunt trezit de portar care imi spune c5. d. Lieman,arhitectul Regelui, Irni da intalnire la 11,45, la CastelPeleq, ca sa-mi arate o mobila veche, un dulap nor-mand mi 'se pare", cumparata de Rege i sosita cu tre-nul din ajun; d. Lieman imi recomanda sa intru peportita de din dos; imbracat cum o fi, de oarece nuo sa intalnesc pe nimeni. Ma imbracai, deci, cu cos-

si ii

:

198 Din Torsul Zile lor. VoL I

tumul de tenis, mk" dusei sà-mi fac partida in pare si,cu racheta in mang, ma prezintai 'a 11,45, la portitadosnia. Balranul d. Lieman, cu care eram foarte prie-ten, imi deschise si ma conduse, prin coridoare intor-tochiate, spre sala unde se depusese lada cu mobilaveche. Deodatal, ca An fa'cut, se deschise o usd si mapomenii nas in nas cu Regele Carol, Eram foarte in-curcat, si de prezenta mea (prezenta pe care o cre-deam nestiuta) si de costumul meu cu rachetä. Regeleranji (acesta era zambetul Regelui) si zise:

V'a chemat Lieman sä va aräte noua mea achi-zitiä ; e foarte frumoasà. Veti vedea.

Mormaii cg, inteadevär, aceasta era cauza prezenteimele acolo. Atunci, Regele exclaing:

Vin si eu.Continuar5m callatoria. Regele zise, deodata.:

Mi se spune ca d. Take Ionescu nu vrea sá intrein minister. Pentru ce ?

Atunci ghicii ca.' invitatia d-Iui Lieman era o strata-gema pusá la cale de insusi Regele, care stiindu'mirelatiile cu Take Ionescu, voia sä se informeze... pedeparte.

Räspunsei:-Probabil, Sire, ca d. Take Ionescu nu vede mo-

mentul oportun pentru realizarea vre-unei reforme.Oricare consilier al M. V. poate conduce foarte bineun departament, fara" ca prezenta d-lui Ionescu in mi-nister, sä fie indispensabild. Si apoi, sa' stia" M. V. cä(I. Ionescu eastiga, pe an, ca avocat, fiind in opoziti5,vre-o doua-trei sute de mii de lei, cari ii ajutä sä tr5.-iasca' pe cand e ministru.

Asa de mult eastiga? intreM Regele. bumnea-voasträ, credeti, prin urmare, cä d. Ionescu face unsacrificiu cand infra' in minister ?

Avocat sau Ministru. 0 recunoastere 199

Un simplu sacrificiu bänesc, Sire ! replicai, Unasemenea sacrificiu nu conteaza pentru d, Ionescu.

Daca e cum ziceti, ingana Regele, mult mi seexplica.

Regele Carol a chemat la minister, cateodata, peTake Ionescu, dar niciodata la Ministerul de Externe,a carui directiva era inspirata, dupe cum se ti'ai, deinsu0 Regele CaroL

Ii povestii lui Take Ionescu aceasta intamplare.Da replica eL Ma simte adversarul lui in oare

cari chestii. Nu tiu la care chestia gande0e, dar voiuafla. Sa d?a Dumnezeu sa nu fia la chestia care mapasioneaza; ad, a. fi ireductibil.

Consiliul de coroana, da la 1914, a lamurit mune.

0 RECUNOASTEREE v arba de intelesul militar al cuvantului.Cei cari au urmarit povestirea acestor anecdote i0

aduc aminte ca., in Iulie 1884, tata i0 traià ultimelezile intr'o chilia a manastirii vechi de la Sinaia, uncleveneà sä-1 vada Regele Carol, aproape in toate dimi-netile. Eu stateam afara, la 4a, ca sa nu turbure ci-neva convorbirea lor.

Intr'o dimineatä auzii glasul tatalui meu, chemand:I.

I eram eu. Aqa imi zicea tata. Intrai qi Voda-Carolma intreba :

Se poate ca un escadron sa mearga intr'o zi dela Sinaia la Campulung peste munti ? Eu cred ca nuse poate.

Iaca ce se petrecuse. Voda-Carol pusese intrebareatatalui meu care ii replicase : SA intrebam pe Alexan-dru. El ti'a toate potecile muntilor. Si tata ma chiema.Raspunsei la intreba:ea lui Voda-Carol 0 la parerea lui :

Din Torsul Zilelor. Vol. I

Ba ma prind ca se poate.Vedeam bine ca, din patuI sau de bolnav, tata ma

privea furios ; dar nu pricepeam de ce.Urmatoarele cuvinte ale Regelui Carol imi detera

explicatia:Primesc prinsoarea.,. Care ar fi itinerariul ?Trebuie, raspunsei, mai mult de 12 ore. Pornind

la 6 dimineata, din Sinaia, s'ar ajunge la 8 seara inCampulung. Se iese din padure prin drumul care ducela Varful cu Dor ; se coboara la Obar0a Ialomitei ; seurea, pe malul celalalt, la Strunga; se urmeaza liniahotarului, spre Sft. Ilia, de unde se fac trei poteci spreRucar, prin Valea Muierii, prin Valea Ferestraelor §iprin Valea Dambovicioarei, De la Rucar la Campulung§oseaua e ca in palma prin Drafoslavele §i Mateia0 ;dar e mai de ocol. Apucand, insa, de la ie0rea dinDrago,lavele (acolo unde e o fantana, la dreapta) pestedealuri, pe un drum cam nebatut, se ajunge tot lapoalele Mateia§ului, la Podul Raului Doamnei, in mar-ginea Campulungului, dar cu o jurnatate de ora maiiute.

Bine ! zise Regele Carol. Sunteti ofiter de rezervain artilerie : aveti, prin urmare, cal 0 echipamentulcomplect ; maine, yeti pleca la Bucure0i, ca sa va luaticalul 0 echiparnentul de campania ; poimaine, yeti face,in uniforma, cu echipamentul de campania intreg, etapaSinaia-Campulung, prin Sft. Ilie, in 14 ore.

Sire, observai, sa aiba in vedere M. V. ea, pen-tru a face acest drum, un cal trebuie antrenat" 0 ca.,al meu, nu a ie§it din grajd de o lima.

Cate zile credeti suficiente pentru a vä antrena."calul ?

Calului meu, o jumatate sange arab, cinci zile iiajung.

Perfect! conchise Regele. 0 zi, ca sal mergeti la

0 recunoa§tere 201

Bucuresti ca sä preparati toate ; o zi, ca sa veniti inapoicu ele i cu calul, la Sinaia ; cinci zile, pentru a'l an-trena", total, sapte zile. Peste opt zile, la ora 6dintineata, aghiotantul meu de serviciu va va da por-nirea i, la ora 8 seara, d. comandant al pietei Cam-pulung vä va primi la marginea orasului. Cat desprevaloarea prinsorii, ea va fi : o discretid.

Ma inchinaiTata iarasi rostogolia catre mine, din patul sau de

bolnav, ochi furiosi ; iar Regele Carol radea cu pond.0 discretid ? Oare, faced Regele Carol un joc de

cuvinte ?Dupa plecarea Regelui Carol, tata striga la mine

manios.Trebuie sal castigi, hi ruptul capului, prinsoarea

pe care ai avut neobrazared s'o faci cu Regele. Dacaai pierde, cum ai plati ? Ne-am ruina cu totii si totnu ar fi discretia" ta vrednica de o prinsoare cu unRege.

A doua zi, conform ordinelor Regelui, plecam ii Bu-curesti. Ma inapoiai la Sinaia in ziva urmatoare, cuechipamentul complect i cu Stela, calul meu de arme.

Stela era o iapa de sapte ani, roib inchis, cu o steain frunte (de unde i numele ei), prasita la Gostava t(Teleorman), moOd a Golestilor, de nenea CostacheRacovita, fratele muma-mi. 'fatal meu daduse lui neneaCostache doi armasari ara`pi, Antar i Emir, daruiti deinsusi sultanul tanarului medic francez care insotise laStambul pe Vnda-Cuza, pentru ca primul Domn alPrincipatelor unite sa primeasca cuvenita investiture.

Mai tarziu, in 1865, a primit-o i Voda-Carol, totinsotit de fatal meu. Dar aceasta investiture a fostcea din urma: Domnii romani au devenit independenti

Regi.Stela era manza unei iepe radautene si a lüi Emir,

si iesii.

202 Din Torsul Zilelor. Vol. 1

alb-portelan, impestritat cu roib inchis. Nu nuirai fata.roaiba-inchisa o mostenise Stela de la tatal sau, dar

sufletul indraznet. Stela nu rabdase pe spatele ei,niciodata, alt calaret decal pe mine, care ii aduceamin toate zilele, ba zahar, ba un manunchiu de iarbaverde sau trifoiu, ba morcovi, ba chiar si flori. Ca lao amoreaza, deh !. Locotenentul Baldovici (raposat co-lonel), pe atunci cel mai strasnic calaret din armataromana, rugat de tata sa dreseze pe Stela, o inapoia,pentru Ca (zicea el) prea ii era caracterul rau. Inadevar, iapa, neputandu-1 trail% se culcase pe jos.

Vre-o zece ani mai tarziu (Baldovici ajunse Lt.-Co-lonel) strasnicul calaret imi zise

Stela m'a invatat cä strasnicia nu e singurul mij-loc pent u a stapani caii chiar oamenii.

De la muma-sa, radauteana, Stela mostenise o taliamai rasarita de cat a unui arab.

Timp de cinci zile, urcai, cu Stela, drumurile I po-teci e, mai mult sau mai putin prapastioase, ale mun-tilor ; dupe cinci zile, Stela trecea, Fara nici o dificul-tate, prin locurile pe unde numai caprele se suiau.

A opta zi, la sase dimineata, d. colonel aghiotantRegal imi dadu pornirea, pe platoul din fata. cazarmiiVanatorilor.

Stela fusese potcovitä din nou in ajun, cu potcoavede otel, de ea:he d. maister, potcovarul nostru, venitintr'adins, din Bucuresti.

Pe la zece, treceam garla Ialomitei si atacam pieptuldin spre Strunga. Pieptul (foarte inclinat i foartealunecos, acoperit cu un fel de lespezi cum e ardezia,dar albe-galbuie) era prapastios si inalt ; potcoavelecalului alunecau sarii jos, luai darlogii in prelungpornii inainte. Usurata de povara calaretului, Stela numai aluneca, i pasia sigur, ca o caprioara ; dar ajunsäin capatul dealului numai apa. (arsita soarelui de hi-

L

: ei

0 recunoa§tere 203

lie, reverberata de lespezi, dogoria, in adevr, ca dincuptor), iapa Ii facea vant cu coada, având aerul sazica : of 1 bine ca am scapat.

Aruncai ochii, inapoi : afurisit delus ! un escadron,cat de buni, i-ar fi caii, nu ar putea sui asa. povarnis.Dar mai stiam un drum: coborand cursul Ialomitei,vre-o 4 km. pada la o poiana frutnoasa, se facea, pemarginea dreapta garlei, un drum de care suind dealulcostis si ajungand tot unde ajunsesem. Drumul acestaera cu vreo 4 km mai lung dar ocolia pieptul cu les-pezi galbui. Ce e 4 km pentru o trupa calare ? Deci,un escadron putea sul unde ajunsesem eu.

De uncle ajunsesem, poteca era ca in palmä pang lapichetul de la Sfantul Ilia. Sosii ad pe la 11 0 juina-tate, semnai in registrul de- inspectia, i pornii inainte.

Arsita soarelui i oboseala ma cam trageau a piro-tealä. Poate cal nu dormisem destul noaptea. Zarindintr'o lane*: coapta, la umbra unui copac, o scorburacu apa rece, ma oprii ad, descalecai, luai seaua depe Stela, ii scosei mustiucul i zabala cu darlogii (ast-fel incat capetelul reglamentar nu mai era cleat uncapastru de care se prindea pana capastrului" (ocurea de piele lunga i solida menita sà priponeascacalul). Dupe ce plimbai putin pe Stela 0 o adapai, iidadui graunte, rontaii i eu ceva merinde, ma lungiicu capul pe sea adormii, cu pana capästrului inmana.

and ma trezii (peste vre-o douazeci de minute)pana capastrului imi scapase din mama, iar Stelapasteà linistità, la vre-o saizeci de metri de mine. Cesà ma fac ? 0 situatia pe cat de caraghioasa pe atatde tragica. Imi scapasem calul si ma vedeam nevoitsa ma inapoiez la Sinaia cu seaua in spinare si cu...prinsoarea pierduta.

Ma facusem de ras,

a

5i...


Ne0iind incotro, ma sculai qi, in absoluta incomtienta-fluerai chemand:

Stela lSpre marea mea iapa ridica capul, se uitä

la mine 0 veni in galop, ca un caine. Ma trecuseràlacrimile de bucuria ; o sarutam pe nazi ; Stella dedeadin cap cu aerul de a zice : indoit de mine.

Pusei §eaua i imi vazui de drum, Poteca, camneumblatd qi plina de buruieni, ma duse, dupe vre-ocloud ore de marq, la una din cele trei vai, la ValeaMuierii, mi se pare. Vedeam eu ca drumul era para."-sit, dar nu puteam banui cauza qi, inca mai putin,grozavul obstacol de care era sa ma izbesc. Urmandcursul paraului de pe fundul vaii, vazui pierzandu-seapa pe sub ni0e colosale stanci de quartz cari, sevede treaba, se prabu0serd de curand din munte.

Fenomenul acesta imi fu explicat mai tarziu ; pentrua croi oseaua RucarBran, se sparsese muntele cuZinarnitä i blocurile de quartz, enorme cuiburi de 2

chiar de 3 metri lautura, cazusera in fundulaqa cal o facusera impracticabila. Par'ca un gigante,jucand table, ar fi rasturnat acolo paharul cu zaruri co-losale.

Ce sa ma fac ? Ca s'o apuc vie alta vale, trebuias'o iau la calea intoarsa qi sa pierd vre-o trei patruore, Nadajduii (pe atunci neiddjduiam, pentru ca nu*tiam Inca, ceeace qtiu astazi, ca nadejdea e o ama-giala). Aà dar, cum am zis, nadajduii ca voiu pla-ted trece obstacolul cad II judecam putin intins.Amintindu'mi cum venise Stella &and o chiemasempeste zi, facui o indrazneata incercare descalecai,scosei mu0iucul, zabala i darlogii, (pentruca iapa sa nuse incurce in ei), plecai pe jos inainte, sarind dinbolovan in bolovan ; alesei, cu grija, cubii cei cu su-prafetele mai orizontale, i lasai pe Stela slobo 3a in

mirar:,

Te-Ji

vaii,si

:

0 recunoa$ere 205

dosul meu. and ma aflai la vre-o 20 de metri depunctul de plecare, ma intorsei i chiemai pe Stela.Iapa statuse locului, se balacise putin in parau si numa slabia din ochi. Dupe o clipa de indoiala, Stelaveni spre mine pe acest nou drum ; mai cara, maisari, dar, in sfarsit, ajunse pe cubul de unde o chie-mam. Incercarea izbutise. Daca obstacolul nu se faceamai af*isit de aci in colo, stiam cä II puteam trece.

Asa si fu. Cu chiu, cu vai, daduram iarasi de fun-dul \Tali unde ne puturam racori in apele reci ale pa-raului, trecut pe subt stanci, Ne intalniam din nou,paraul i cu noi ; el trecuse pe sub cuburile de quartziar noi pe deasupra.

Imi vazui de drum inainte.Mai departe, curgea garla Dambovitei ; niste lucra-

tori italieni ciopliau blocuri de piatra destinate unuipod boltit al soselei celei noui. Eram, pentru bietiioameni pierduti in monotonia muncii lor, un spectacolneasteptat, o distractia. Ei ma intimpinara cu urale(manifestare italieneasca) ; iar când le vorbii italieneste(italieneasca una era si este, marturisesc, cam primi-tiva) politeta lor se schimb5. in entuziasmu.

La vre-o suta de pasi de pod, se .ridica o baracade scanduri, cuprinzand cancelaria arhitectului, ada-postul lucratorilor i obligatoria locancla" (carciuma)unde se prepara mancarea. Carciumarul avea i tuica,dar nu prea o desfacea, pentruca italienii consumaude preferinta yin, vin rosu.

Profitand de calduroasa primire a italienilor, Ii luai-cu mine la locanda." ca sa frece cu spirt picioareletremurande ale Stelei spele jupuiturile. Dar-spirt, de unde ? Italienii frecara deci cu tuica picioa-rele iepei si, dupe ce ne cinstiram cu un paharut de-vin (yin rosu), pornii inainte, spre .Rucar, la trapdin mijlocul unui concert de aclamatii.

§i sal


Trecui prin Rucär fail a ma opri (cu toate cA in-talnisem pe Moise Bunescu, prietenul meu din copi-lark), lAsAnd in urma o duhoare de tuicA. La .ie§ireadin Dragoslavele, la antAna de care am vorbit, para-sii §oseaua §i o apucai, la dreapta, pe drumul celvechiu.

De acum, toate merserl strunA.La intrarea Campulungului, la podul de pe Raul

Doamnei, mA aqtepta maiorul Tudoriu, comandantulgarnizoanei, insarcinat, printr'o telegrama confidentialA,sa constate ora sosirii mele. Erau orele 8 §i 20. Sosi-sem la destinatiA, dar cu o intarziere de 20 minute(intArziere cauzatA de cuburile din Valea Muierii, alcarei nume se schimbA, mai tArziu, in Valea FundatA).CA§tigasem oare sau pierdusem prinsoarea ?

Maiorul Tudoriu erA o cuno0ii4A vechie : imi fuseseofiter instructor pe le 1881, pe cand imi f Aceam servi-ciul cu schimbul (inaintea legii asupra serviciului mi-litar al bacalaureatilor) in regimentul 6 Curcani (ac-tualul 6 Ilfov, mi se pare). Pe vremea aceea, pihotainvAtA, dupe reglementele germane, parade marsch" ;instructorul nostru de pe atunci (viitorul maior Tu-doriu) tinAndu'§i sabia, cu o mama.' de mailer, qi, cualta, de \Tad, la inältimea centironului, striga frontului,cu accentul sAu moldovenesc :

Piciorul la sabla mea.Cum vA inchipuiti, intAlnirea noastrA fu induioqA-

toare : Atilt jos de pe cal, ne imbrAtiprAm in delung§i, apoi, pornirAm le sediul escadronului de cAlAra§iunde se pregatise Stelei o -boxA cu a§ternut de paieproaspAtA. Ii trebuià asemenea lucru viteazului animal,dupe sfortarile lungului mar§.

Dupe ce un ploton intreg de soldati de cavalerieadApA, pansA" O. insta A pe Stela in boxa preparatA,ne duserAm §i noi la masa, maiorul Tudoriu §i cu

0 recunoa§tere 207

mine. La masa, povestii simpaticului meu commeseancum stetea treaba.

Peste cateva zile, and ma inapoiai la Sinaia, maprezentai la Cestel Pe le§, pentru a face reglementarulraport. Contrariu obiceiurilor protocolare, Regele pusesa ma chieme indata §i ma primi in cabinetul sau delucru, unde §edea la biroul sau, acoperit cu hartii, inirumoasa §i celebra bow-window". Intinzandu'mi unplic, imi zise :

Ati ca§tigat prinsoarea cu toata intarzierea de20 minute; iata discretia". Stiu toate peripetiile re-cunoa§terii. Mi s'au comunicat telegrafic. Daca a§avea de tramis un escadron dela Sinaia la Campulung,a§ ingriji sa nu &each' prin Valea Muierii. Acum savorbim de altcev,.

Vorbiram, in adevgr, de altele.Plecand, ma grabii sä ma duc la tata, a carui cu-

riozitate asupra rezultatului prinsorii era foarte mare.Eu, insa, nu avusesem curiozitatea de a §ti ce conti-nea plicul. Ii dadui tatalui meu, care il deschise §.1

scoase din el douä foi din harta statului major ; peele era insemnat, dela Sinaia la Campulung, cu creionro§u, o finial cam intortochiata cum e o potecaintr'o paidure. La legenda, in dreptul unei linii ro-§ii, se citea, scris de mana Regelui : Itinerariul urmatde sublocotenentul de artileria din rezerva A. Davila,inteun mar§ de recunoa§tere, in urma unei prinsoricu mine. Carol.

Mai pastrez §i astazi acele foi.Regele platise discretia" ca un Rege.Azi nu mai au ratiune de a fi, nici discretia, nici

recunoa§terea,

208 Din Torsui Zilelor. Vol. I

0 LACRIMAIntr'o zi (conservatorii fiind la putere), Take Ionescu

imi porunci :Organizeazd, pentrn astd seard, un prdnz, la un

restaurant, In sala mare ; sd nu auem aerul cdne ascundem. Numai Dissescu (acesta era leaderuImajoriidtii) si cu mine, sd fim invitatii tell ma in-telegi bine : ai Mi. Automobilul tneu va merge latine, la ora cuvenitd, si uei veni sd ma iei dela Con-siliul de Ministri.

Ce scop urmarea Take ? Nu tif.i §i nu ma privea.Executam. Nu discutam,

Pe vremea aceea lucram la un lung proiect de legemodificator al legii actuate a teatrelor prezenta meape Una Take §i. d. Dissescu era, deci, explicabila,

Zis §i. facut. Organizai masa la Hotel Bulevard, mapusei in comunicatia telefonica cu d. Dissescu, ii facuiinvitatia (pe care o primi) §i aqteptai. Pela ora8, veni automobilul lui Take i ma dusei sa-1 iau de-la Consiliul de Min4tri. Automobilul era un landauletcu lampi electrice interioare, comandate de un miccomutator. Lumina era stinsa. Take sosi curand, sariin automobil §i se arunca pe perne, Bra a'mi zicenici un cuvant. El axed sub brat o servieta mare, urn-flata cu hartii. Automobilul porni, Comutatorul imi erasub mama. : il intorsei qi, aprinzandu-se lampile, se faciilumina. Take era palid §i o lacrima ii tremura pegeana.

Take, pleingi I exclarnai,Take raspunse, cu voce tremuranda :

Cum sd nu pldng ? Consiliul clued de tralat ches-tiuni mari si'si a petrecut uremea cu numiri de pre-fecti ! Stinge lumina !

Numai eu am vazut acea lacrimä,

Ciorapii 209

CIORAPIIDomnitorul Romaniei, Carol, se insurase. El luase

de so tie tot o germana pe principesa Elisabetade Wied.

Familia princiara de Wied era foarte säraca ; darfiind stfipanita de stravechi erezuri, nu voià sä seapuce de indeletniciri cinstite 0 rentabile pro-fesate de burghezie, Principesa Elisabeta, foarte inte-ligenta 0 foarte culla, voind sa iassa prin tangenta dinacest cerc viciios 0 sa concilieze stravechile erezuricu modernele nevoi, hotari sä intre guvernanta la ofamilie nobile, dar bogata, pentru a u§ura traiul fami-liei de. Wied, Dar, -ranged 0 frumoasa, cum era, fuceruta in casatorie de Domnitorul tarii romane0i, fos-tul locotenent de cavalerie prusian de la Sadova. Mi-rele era un tanar brun, placut, purtand, dupa moda deatunci, favoriti §i era... un Hohenzollern. PrincipesaElisabeta i§i schimba intentiile : ea consimti sa-§i punape frunte, in acela§ timp, o cununa de mireasa 0 ocoroana domneasca.

Ma grabesc sa adaog ca viitoarea Regina Elisabetaprinse o sincere: dragoste pentru poporul romanesc.

Avanturile inimii i-au fost pururi calauzele covar§i-toare. Imaginatia juca mare rol in firea reginei Elisa-beta. Adesea sufletul ei de poet 10 lua inchipuiriledrept realitate. De cate-va ori, in viata, credincio§iiEi fura nevoiti sä o cheme, din norul inchipuirii, pepamantul realitatii.

Foarte calduros primita de cele mai de frunte co-coane romance, Elisabeta-Doamna i§i dada toga afec-tiunea cator-va dintre ele. Printre acestea era 0 mama.Cu vre-o 8 ani mai varstnica de cat tanara Doamnä,mama ii fu, vorba Doamnei, ca o soil mai mare. Fiind

14


la Sinaia, ele faceau, singure amandouai lungi preum-blari in susul Pelesului.

Sa nu se uite ca, pentru Curte, se alesese Sinaia caresedinta de vara. Chiliile din dreapta manastirii fuse-sera amenajate sä seada in ele Augusta Oaspeti, 'Anala terminarea Castelului Pe les.

Inteuna din preumblarile pomenite mai sus, trecandrauletul Pelesului pe niste bolovani acoperiti cu mu--chiu, deci alunecosi, Doamna, mai putin sprin-tenä de cat mama, aluneca in apa si se ud i. pink' lagenunchi. Mama ii sari in ajutor, o scoase la mal si...se udä si ea. Pe mal, pe iarba verde, printre inalteferige, excursionistele se asezara la umbra ; cu picioa-rele la soare ca sa-si usuce cizmulitele. De oarece,insa, uscarea cizmulitelor, in asa imprejurari, ar ficerut prea mutt timp, mama propuse sa fie cizmulitelescoase si. puse la soare, cu ciorapi cu tot. Asa si facumama, Dar Doamna nu voia, cu nici un pret, sa sedescalte.

Ce, e ceva necuviincios, intreba mama ?Ba nu este asta cauza ! exclama Doamna. Dar...

dar.,. imi sunt ciorapii rupti la calcaie,Doamna Romaniei purta Inca, se vede treaba, cio-

rapii principesei de Wied.Mama incepfi sa facia si desculta insäsi picioarele

frumoase ale Elisabetei-Doamna,Lash' ca n'o sä stie nimeni, mormai mama.Ba o sa stie I replica viitoarea Regina, pentru cá

o sä spun chiar eu.Dragalasele femei-cu picioare goale, vorbira de al-

tele, rasera impreuna si asteptara ca soarele sa-sifaca datoria secativd. Constatand ea.' ciorapii se usca-sera, mama se incalta cea dintai si voi sa-si incaltetovarasa. Dar aceasta se impotrivi, zicand :

Ciorapii. Finchii io n'ai cerut" 211

Nu sunt ciorapii mei. Ai mei erau rupti incalcaie.

Pai I 0 ai mei.Ba nu, ba nu 1 sustinit Elisabeta-Doamna.

Mama se ro§i pada' peste urechi 0 mormai :Se vede ca, astazi, din toti ciorapii rupti, mi-am

pus tocmai pe cei nerupti.Elisabeta-Doamna tacit cata-va vreme, i§i §terse o

lacrimal de sub geana, 0 inganal :Cum sci nu te iubesc mai mult dead pe celelalte ?

FINCHII IO N'AI CERUT"Generalul Iacob Lahovary prinsese, pentru mine, o

simpatie pe care, cu vremea, o schimba intr'o prie-tenie nemarginita pe cat se poate numi prietenie

afectiunea ce arata un om de seama 0 de varstalui unui flaimuc de felul meu.

Acum vre-o patruzeci de ani, el dedea, in caselesale, o serbare splendida, incepand cu o reprezentatieteatrala 0 sfar§ind cu un Cotilion" monstru. Intr'unact micut nu-i mai §tiu titlul, cu care incepea ser-barea (lever de rideau), mi se distribuise un rol acarui caracteristica era cal acela§ individ trebuia Aaparal in patru infati§gri diferite ; 1) la scena II, per-sonagiul se infati§a sub mutra unui bateau, sarbad lafatal, sbarcit, aria 0 tabetic ; 2) la scena IV, veniasub forma unui tartar blond, caruia de abia ii miliamustata ; 3) la scena VI era un berbant, &Mean, calruntdar simpatic ; 4) la scena IX, pang la sfar§itul piesei,se prezinta sub forma natural& ; brun, cu cararea lao parte 0 cu mustacioara ca pana corbului.

Rolul nu era greu, pentru ca peruchierul 0 costu-mierul ii duceau aproape toata sarcina. ma grabescsa o marturisesc : batranul Machaeur, celebrul peru-


chier al Teatrului National, tatal lui Pepi Machaeur(actualul peruchier), se intrecuse, nascocise tipuri ad-mirabile si dobandia succesul rolului, Batranul surd(Machauer era .au.rd ca un covor) muncea din greu.II treceau o mie de naduseli pentruca trebuia sI lu-creze iute si ca nu era lesne sa transforme radicalpersonagiul privit, de aproape (la o distanta de2-3 metri) cu vre-o 5 minute mai inainte. Pentru aobtine asa de frumoase rezultate, Machauer cerusemai multe repetitii cu grime si costume, cel putinpentru mine. Neamtul isi repeta rolul. Cererea ii fu,natural, admisa ; peruchierul puta, in toata linistea, safaca uebung" pe capul meu. La aceste repetitii asis-tau privilegiati, intimi de-ai casei, printre cari se nu-mara Petre Carp ; veni dansul la toate repetitiile cugandul sa fuga de imbulzeala din seara reprezentatiii.Asa si facil conul Petrake : in seara serbärii, el serefugia in cabina mea (camera de dormit a generalu-lui lacob Lahovary), unde, lungit pe o sofa, privia, cumare interes la extraordinarele transformari a mutreimele infaptuite artistic de batranul coafor,

Cine-i asta ? ma intreba conul Petrake.E Machauer raspunsei ; coaforul de la Teatrul

National.Strasnic artist 1 exclama spectatorul de pe sofa,

D-le Machauer, de cand esti coafor la teatru ? urmaconul Petrake.

Machauer nu raspunse ; pentru bunul cuvant ca nuauzise. Raspunsei dar in locul surdului :

Coane Petrake, Machauer e cam fudul de urechi:zbiara mai tare.

Atunci zbiara tu.Zbierai si eu cat putni :

Machauer, d. Carp intreaba de cand esti coaforla Teatrul National ?

--

Finchii io n'ai cerut. Ai toata' vremea 213

De 30 de ani.Petre Carp 11 privi lung 0 ii striga :Cum de nu ai nici o decoratie, dupg 30 de ani

de serviciu ?Dar tot degeaba ; ca surdul nu auzea de loc. Re-

petai atunci, intrebarea, urland din rasputeri :Machauer, d, Carp intreaba cum de nu ai nici o

decoratie dupa 30 de ani de serviciu ?De asta data surdul auzise ; el replica d-lui Carp,

privindu'l fix :Finchii io n'ai cerut,

Acum §tia 0 conul Petrake Carp pentru ce nu fu-sese decorat batranul Machauer.

AI TOATA VREMEAUlis Creteanu era, pe la mijlocul veacului XIX, un

dandy" foarte mucalit. El facuse, din :-..edespartitulsau prieten Abraham Halfon (Conul Auramaciu, cumii zicea lumea) victima glumelor 0 mucaliturilor sale.

Conul Avramaciu era evreu spaniol §i intemeiase,la Bucure0i, banca Halfon. Barbat chipe§ 0 placut,cam crai chiar, zice- se, el purtà o must* mare, careii despartia, belicos, obrazul in doual, de0 Conul Avra-maciu era foarte blajin. Conul Avramaciu era foartestrict in afaceri, 0 foarte mladios in traiul social.Ghicindu-le de departe, el primia, lambind, glumele0 mucalitldcurile, die odata cam necuviincioase, alelui Ulis Creteanu. Foarte mancai, dar foarte gustareti,amandoi ei pranzeau aproape in toate zilele impreunäla restaurantul francez, instalat cam unde e acumHotelul Continental, in Piata Teatrului. Hugues ie§isela moda (aceasta tinii vre-o 20 de ani) 0 preparainsu§, pentru Creteau 0 pentru Halfon, bucate com-plicate, afirmand :

214 Din Torsul Zile'or. Vol. I

Ace§tia qtiu sä manance.Intr'o zi, ie§ind dela Hugues, infAvrat in blana,

(era pe la sfar0tu1 lui Noembrie) Ulis Creteanu fu_imbrancit de un tigant4 care dedea fuga. Creteanuapuca pe tigan de gat 0 ridica bastonul sä'l carpeasca,strigand

Dobitocule ! Cioarg I.. etc.Dar tiganul se vaicaria

cocoane,0 idee trazni prin capul lu? Cretearru : el nu_

bAtii tiganu011 dar, aratandu-i, prin fereastra lui Hu-gues, pe Conul Avramaciu care i0 punea blana, ii§cpti ceva tigäna§a1ui, dandu-i tin gologan.

Bine cocoane I am inteles, säru maim ! raspunsetiganapil a§ezandu-se, foarte respectuos, la u§à, ca unplanton.

Conu AvramaciuCate ceasuri sunt, cocoane, säru mama / ii intrebä

tiganaqul.Avramaciu, foarte indatoritor de ,firea lui, se desche-

la blank, scoase tin ceasornic de aur cat toate zilele,raspunse

Doug §i jumg.tate.Pai, la trei sa veniti sä ma pupati strigA tiga-

nawl i o rupse de-a fuga.Furios, Conul Avramaciu, ridica bastonul 0 se re-

pezi dupa igana. Creteanu, care il pandea, ii intampina,ca din intamplare, ii intreba pentru ce era supärat,unde mergea aqa de grabit §i, afland ce se petrecuse,ii zise, 1initif, uitandu-se la ceas

Nu te grabi, ai toata vremea I

COCO ROSETTIMembru falnic- al marelui neam al Rosetti0ilor, C.

Rosetti era ginerele fericit al Cuconului Mitica Moruzi.

Iarr-ma, mânca'ti-a§...

§.1

test.

:

Coco Rosetti 215

Mare proprietar in nordul Moldovei (unde creqtea cai,adeseori premiati la concursul hipic din Bucureqti), elfusese ales, de judetul Dorohoi, reprezentant in cameradeputatilor.

In aceste situatii suf1ete0i, materiale, §i legale, ilggsise intrarea in rgzboiu a Romaniei, in 1916. Loco-tenent de cavalerig in rezervg, dar deputat, mobiliza-rea generala nu il atingea cum nu atingea nici pe Di-mitrie Greceanu, ministrul Lucrgrilor Pub lice de peatunci, acel care, respectat de gloantele vrgjmaqului, afost ucis, mai tarziu, de atentatorii de la Senat. Ca 0Dimitrie Greceanu, Coco Rosetti se angaja sub numefal§, voluntar 0 fu repartizat, ca simplu soldqt, la nuqtiu care regiment de cavalerig, pentru ea' declarasec5. Oià sl calareascg.

In timpul primelor lupte 0 in timpul dezastruoaseiretrageri, pang peste Siret, nerecunoscut de nimeni,el ii fad" datoria §i fu inaintat brigadier i sergentpentrucg, afarg de vitejia 0 de inteligenta dovedite innumeroase imprejurgri, mai stia i carte. Dar dincolode Siret, recunoscut, i se stabili identitatea 0, pus dinnou in gradul de locotenent, fu nurnit directorul coaleide cavalerig de la Botwni, unde se formau, din vre-odoug sute de elevi, neajun0 Inca la varstg de douazeci0 unu de ani, viitori ofiteri de cavaleria.

Locotenentul C. Rosetti 10 carmui qcoala dupg cumcereau imprejurgrile. Defectia ruseasca nu'l surprinsese :multumitg elevilor sgi, bine instruiti, bine armati, binecomandati 0 bine disciplinati, el putir sal apere Boto-§anii, atacat de o intre 41 divizig de rebeli ru0 (pestease mil de oameni, lipsiti de ofiteri, ce e drept), sa

dezarmeze divizia ruseascg 0, pentru a nu hrgni atateaguri inutile, sä se desbare de aceastg gloatg flgmandg,trimitand-o peste granita.

In luptele cari deterg acest extraordinar rezultat,


cele doua sute de elevi ai scoalei de cavaleria de la.Botosani, statura sub focul rebelilor rusi o zi intreaga.Din transeele lor bine acute, toti buni puscasi si buniochitori, ei trageau In came via.

Fiecare din ei se va putea mandri si zice orcand :,.i eu am fost aeolo.

LrN DOCUMENTCum am mai povestit, in alta anecdota, tata-meu,

pe timpul vilegiaturii sale la Sinaia, in 1884, locuia.intr'o chin a monastirii vechi, unde, traià cele dinurma zile din viata si unde, mai In toate zilele, venea.sal vada Rege'e Carol,

Intr'o dimineata, 'mi se ordona sa merg la Bucuresticu primul tren si sä aduc de acasa, un plic de pielede lac, inchis In cutare compartiment secret, din cutaresertar, de la cutare birou, dar sa nu ma uit in plic..Executai ordinul intocmai. A doua zi Regele Caroldeschise plicul, scoase din el o fituica de hartie ingal-benit5, o ceti, 'mi-o intinse, si 'mi zise :

Iata ce continea plicul.Fituica era un bon de platä asupra visteriii statului,

fail desemnare de incasator (tratte a vue), Fara spe-cificare de sumal si semnata de Voda Barbu Stirbey.Aceasta, pentru a rasplati pe tata-meu de ingrijirilesale medicale (intr'un caz gray), ii daduse acest bon deplata, lasandul grija sa umple golurile. Tata comandaseun plic de lac de marimea bonului, pusese bonul inel si. il pastrase fail sä se foloseasca de el.

Acest cec a avut o valoare inestimabila cat atrait Voda Barbu Stirbey, explica Regele CaroL Iatäce uzagiu a facut din el tatal dumneavoastra. Astäzicecul nu mai are decal valoarea unui document : auto-graful unui suveran.

Asemenea pilde 'mi-a lasat mostenire fatal met'.

De ce mi-o fi placand ceapa. Gagata 217

DE CE MI-0 FI PLACAND CEAPADe ce? Cred ca e chestia de atavism.Nu vorbesc de fanta§, adic de ceapa präjita, care,

Zupä gustul meu, pusa in bucate ca sa le amelioreze,le stria', din potriva. Vorbesc de ceapa strivitä la §er-vet, de ceapa verde, in fire, asa cum se scoate dinpanfant. Asa ceapa se mananca cu sare, sadea, faranici o alta preparatial.

Zic cä, probabil, gustul meu pentru ceapa imi pro-vine din atavism, pentruca palrintii mei se inebuneaudupà ceapal verde.

Dar sä vedeti ce s'a intamplat. In 1861, in Aprilie,in ziva de Bunavestire, cand se celebra, la Go1e0i,logodna oficiala a tatii cu mama, tanärul medic fran-cez s'a gandit ca nu §edeà bine ca logodnicul unei fetede boer sa path' a ceapa ; deaceea, nu a mâncat ceapalverde. Pe de alta parte, mama s'a gandit, asemenea,a nu edeã bine ca logodnica unui strain sa miroasea ceapa ; deaceea nu a mancat ceapa nici ea. Aceastaneintelegere puteà sa tina o viatal intreaga, i chiarpornise bine. In anul urmator, insal, fiind mama greade mine, tata a intrebat'o daca nu pofteee ceva. Mamas'a ro0t, dar a marturisit c poftea. ceapa 0 a numanâncal de ru0nea tatallui meu.

Pài, i eu mor dupa ceapa, exclama tatal meu,0 nu mancam de ru0nea ta.

Din acea zi inceta neintelegerea §i amandoi sofiimâncara ceapal verde, fail sal se mai rwineze unul dealtul.

Mai 0ii ? Deaceea 'mi-o fi placand i mià ceapa.

GAGATAForta fizicai a lui Grigore Filipescu, tatal lui Nicolae

Filipescu a ramas celebra. Dintre toti prietenii lui,

218 Din Torsul Zilelor. Vol. 1

numai Alexandra Florescu, fratele viitorului generalFlorescu, Ministru de Räsboi in 1876, putea sä se rna-soare cu eL Forta lui Grigore Filipescu era, caleodatä,egalatá de violentä sau de naivitatea sa, dar intrecutalnu a lost niciodatä decal de bunatateei nemarginita,

Alexandru Florescu näscocia fel de fel de tertipuripentru a dovedi lui Gagata (asa ii zicea lumea luiGrigore Filipescu), ea era mai voinic decal el, dar totistiau el nu e adevarat. Astfel, intr'o zi, ffind adunalimai multi prieteni la GAgatä, Alexandru Florescu iipropuse sai miste din loc un hambar cu orz din curtea/grajdului. In hambar puteà sä incapal peste trei kile"de orz (adica." circa 4000 kgr.). Ce e drept, hamba-rul nu era decal pe jumätate pfin, cantarind, deci, 2mii kgr. Gfigata incera, in toate chipurile, dar nu putii.Alexandru Florescu ii zise :

Eu o sä pot. Dar mai int i, haide sus sä bern unrachiu,

Aemis. Pe and stetea banda sus, niste oameni puside Alexandru Florescu, traserä orzul intr'un capät alhambarului läsand gol (de, i usurfindu'l) celgalt capat.Banda se cobori in curtea grajdului. and toti furala fata locului, ca eà vadä isprava lui Alexandru Flo-rescu, operatia era acutä. Alexandru Florescu se Varisub capätul gol al hambarului si, lard mare dificultate,il mutä din loc. Apoi, iesind de sub hambar si ster-gandu-se pe frunte, ca si curn l'ar fi trecut naduselilede asa sf ortare, intan5. :

Haide sus sa.' mai bem un rachiu sai'mi vina pute-rile la loc.

Toti, minunati de ce vlzusera., se duserd iafa's sussi, in timpul acesta, operatia cu mutatul orzului sefácuse in sensul ce Malt de oamenii pusi de AlexandruFlorescu. and .banda se intoarse de sus, Alexandru

Gfigata. Un cuvfint istoric 219

Florescu urni si capaful celalalt, usurat acum, al ham-barului si, iesind de sub hambar, strip :

Iaca.N'asi fi crezut una ca asta I bolborosi Gagati.Aceasta era una dintre nenumaratele näscociri ale

lui Alexandru Florescu,Cu alta ocazia prietenii fiind iaras stransi la Gaga-

tal, acesta se Ilia la colt cu Alexandru Florescu si chiar11 ameninta cu pumnul. Alexandru, in primejdia, serepezi la soba (un monument enorm cu opt stalpi) olua in brate 0 striga

Sa nu mai faci un pas, Gagata, ca. dau cu soba.Astampara-te, Aleculel tipa Galata convins,

UN CUVANT ISTORICPe la mijlocul veacului XIX, se purtau cisme de lac

negru cu cafambi de saftian (marochin) galben, pestecare cädea pantalonul. Gag*" Filipescu se tinea demoda, dar, pentruca lacul negru ii ardea picioarele, sedescalta cat mai des. Chiar la sindrofii, Galata aveadamblaua sa i0 scoata cismele.

In 1848, Turcii calcara taxa cu o armata de 40.000oameni si'si stabilira lagarul in Dealul-Spirii. Speriata,earmuirea trimise la Omer-Pasa, comandantul armateiTurcesti, o ambasada ca sa obtina sa nu intre armataturceasca in Bucuresti. Ambasada era insotitä de fiiibas boierilor Români, Printre acestia sträluceau Gri-gore Filipescu (cum se si caclea) si un bun prieten allui Gagata, Ulis Creteanu, cel mai mucalit Omar depeatunci.

Omer-Pasa inteatat nu tinea socoteala de Români,incht nici nu binevoi sa asculte ambasada ; o inchiseintr'un cort mare, cu sentinele de jur imprejur, si de-clara ca 0 va primi and va avea timp. Apucându'i

:

220 Din Torsul Zile lor. Vol. 1

noaptea in cort, fiii barboierilor Romani se aruncark.nedesbracati, pe paie ca, cel putin, sä doarma. Gfigatase culca, ca ceilalti, 1nsa isi facir damblaua si'si scoasecismele. Peste noapte, cismele trecura pe sub poalacortului. 0 sentinelä, zkrindu-le, le lua ca prada derazboi. Trezindu-se, dimineata, Gfigata facii o galagieenorma si se repezi sa ia turcii la bataie. Ulis Cretea-nu ii sari inainte si se potoll cu aceste cuvinte, rämaseistorice :

lartelt, Gage ltd, iartd'i.., cei sunt patru zeci de mit.

NEBUNILOR LE TREBUIESC ARGUMENTEDE NEBUN

0 telegrama ff, urgenta, instiinta, pe la 1880,Eforia Spitalelor din Bucuresti, ca un nebun se coco-tase pe clopotnita dela Marcuta si cä nu voia, cu niciun pret, sa se coboare de acolo. Taal meu, efor,alearga la Marcuta sa ia masuri pentru coborarea sisalvarea bolnavului.

Taal meu avea mare trecere pe langa nebunii delaMarcuta, doftorul al mare, cum ii ziceau dânsii. Taalmeu se folosea de simpatia aceasta pentru a obtinedela bolnavi sa'i asculte si, nascocind fel de fel decure extravagante, si de tertipuri nevinovate, menitesá ademeneasca nebunii, ii potolea si ii vindeca.

Cate-va exemple vor face sa se priceapa mai binemijloacele intrebuintate de tata-meu. Un nebun nuvoia sa mearga la dus. Tata, instiintat, stria delapoarta spitalului, catre nebunii iesiti inaintea lui,

Intai, sa"mi iau dusul !Merg si eu 1 se rugh bolnavul recalcitrant.

$i tata lua un dus pentru ca si bolnavul sa ia unuLNebunul nu mai refuza sa mearga la dus O... se vin-

Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 221

decg. Alt nebun ii pusese in cap sg nu mai mgnance,pentru cg, sustinea el, mancarea era proastg. Tatglmeu, iargs instfintat, trecand pe langg el, ii lug, foarteserios, strachina, spunand cg ii era foame. Apoi, dupgce inghiti o lingurg, strigg infirmierilor :

Ce e porcária asta ? SA aduceti, numai decal,mancare din cazanul cu mancare bung !

Un infirmier, intelegand cum venia vorba, alergg siaduse inapoi aceeas straching ; tata o maned aproapetoatg, afirmand :

Asa man are zic i eu !Nebunul maned restul din straching, ganga'vind

nu spuneam eu ?Din ziva aceea manca orice i se dedea.Tata ggsise un mijloc de a pedepsi nebunii rgutg-

ciosi ; Ii oropsea, ii gonea din fata sa, declarandu-le :Cu tine nu vreau sg mai vorbesc

Ceilali nebuni ii tineau de eau pe cel pedepsit, care,pentru a scgpa de asa rusine, se fdcea bland ca unmielusel. Dar, cu nebunul de pe clopotnità nici unte.rtip nu putea prinde pentruca bietul nebun se tinea,din rasputeri, de crucea de pe clopotritg ; alminteri,ar fi alunecat i s'ar fi prgbusit la pgmant. Pompieriidin Bucuresti venirg intr'o fuga cu sari, chimire largi

funii, dar tot de geaba, deoarece scgrile erau tinutedeparte de cruce, de cdtre marginea straqinii, foartealunecoasg i ca, prin urmare, nebunul rgmanea de-parte de salvatori. Cum se suise nebunul pang la cruce?Purictul acesta nu a fost lämurit niciodatä. Cazul eradisperat.

Apucg funia! i se striga de jos nebunului.Dar nebunul strange& crucea si nu voia sa fack nici

o miscare. Toate argum ntele rgmaserg zadarnice.Asa ? ! strigg alt nebun... argt eu tiä. I.

El cerii tatii un fergstrgu ca sä se facg ascultat de

Pal

I

si


nebunul de pe clopotnitg. Tata &Aft ferastraul cerut,intreband

Ce o sg faci cu el ?Nebunul de jos, scuipand in palme raspunse ;

Am sa tai turnul cu ferastraul L. Or pficatosulala sa asculte, or sa se prabu§easca cu turn cu tot 1

Nebunul de jos incepit sa taie turnul cu ferästrgulca qi cum ar fi fost vorba de un lastar subtirel. Ne-bunul de sus, auzind harlaitul ferastraului pe piatraturnului, zbiera

Stai ca ascultEl, in adevgr, ascultg de pompieri, se incinse cu

chimirul larg, lega de el capgtul funiei L.. fu salvat.Nebunilor le trebuiesc argumente de nebun.

STATUL MAJOREra pe la inceputul verii din 1913. Se ordonase

mobilizarea generala, armata romana flind chiematä satreaca Dunarea. Ma grabesc sa proclam, cä avantultarii a fost mai presus de orce a§teptare §i. cg. foarteputini Romani nu au raspuns la chiemarea statului major.

Räzboiul pornit peste Dunare era popular. Pe acoloe drumul Ardealului, ziceau soldatii). Si apoi simtimantuldatoriei e adanc sapat in sufletul Romanului.

Acest simtimant daduse loc unui gray conflict sufle-tesc la medicii mobilizati : oare, care s fig datorialor ? Sá rgspunda la chiemarea statului major, lasandbolnavii fara ingrijire ; sau sä scape de moarte, poate,tnii de bolnavi, &and urmare ordinului de mobilizare?

Problema fu solutionata in modul urmgtor de doc-torul Leonte (0.01), Medic Colonel de rezerva : Mediciiparticulari sei alerge sub drapele, cad, poate armatasd alba' nevoie de ei ; medicii spitalelor, tnsd, avdnd

I.,. I

Statul Major 223

datoria sd caute bolnavii sdraci, zdcdnd prin spitale,sd fid mobilizati pe

Foarte frumos. Dar statul major nu se putea impacacu asemenia solutia, deoarece &Lisa nu numai ca.' numarea Corpul Medical militar activ prin intreg corpulmedical de rezerva, ba chiar ii micsora pe acesta, pecand armata ar fi fost cu mult mgrita. Doctorul LeonteIi sustinea energic teza, iar generalul Averescu, Sefulstatului major general de pe atunci, sustinea tezacontraria. Evident ca statul major putea sa transeze"diferendul printr'un scurt sic voto, sic jubeo, dar ge-neralul Averescu, spirit din cele mai impaciuitoare,cauta un mijloc mai putin drastic. $eful statului majorgeneral avea, detasat la cabinet, pe insus nepotuldoctorului Leonte, pe maiorul Eracle Nicoleanu (actu-alul General Nicoleanu, prefectul politiei Capita lei) carepus in curent cu situatia, zise plictisitului sef de StatMajor :

Läsati pe mine, a o sä gasesc eu formula caresä potoleasca pe unchiul.

Generalul Averescu prea era multumit sa scape deaceasta incurcatura, pentru a nu lasa manä liberá sub-alternului sal% and, a doua zi dimineata, ca in toatezilele, Dr. Leonte veni la statul major pentrusustine teza, maiorul Nicoleanu ii iei inainte, ascultà,cu mare grija i cu mare respect, argumentele d-luiMedic Colonel in rezerva Dr. Leonte 0, in urma, iiintrebä

Cdti bolnavi sd fid in spitale, unchiule dragd ?Vre-o 3000 ? raspunse Leonte, cominatoriu.

Maiorul Nicoleanu ingaima, ca si cum ar fi vorbitpentru sine:

Presupundud cd toti ar nzuri din lipsd de medici,ipoteza statului major, care pusese la socoteala mor-

loc.

a'si

:


tilor, in acest rdzboiu, 45.000, trebuie- schimbatà : osci punem 48.000,

Medic Colonel de -rezervä dr. Leonte, care, cu pri-vire la sine, rfispunse la ordinul de mobiizare gene-ral5., nu mai insista in sustinerea tezei sale, ci adopta,foarte intristat, pe aceea a Statului Major.

GAGATA $1 GEAMGIULConul Grigore Filipescu se insurase cu Anastasia

Ghica (Coana Asica) si avusese un baiat de toala dr--gaTasenia, pe Nicu Filipescu.

Conul Gagatä pose& o cash' frumoasa, spatioasa,compusä dintr'un parter ridicat cu cate-va trepte dea-supra subsolului. Se acceda in apartament printr'os'alita mica precedand usa principalli si compusg dintrei pereti de geamlac multicolor, Conu Gagata erafoarte manlru de salita sa. Toata lumea o admira casi el. Poporul ii zicea : Fanarul lui Conu Gligiltel.

Casele cu gradina erau situate in Sir, Sf. Ionia:,laugh' prävalia de mobile Bossel (transformata, maitarziu, in hotel mobilat sub numele de Hotel Bossel).Mi se pare ca astäzi mai exist& aceasta clädire. Gil-dina conului Gagata se invecina cu gradina casei Go-lestilor (actualul Palat Regal).

Sub Regele Carol, se cumpara de Stat, casele sigradina Gr. Filipescu. Casele furà daramate si se marlastfel, gradina Palatului care, prin aceastä märire, co-bort dealungu' Str. Sf. Ionia pansa la cotitura unde eacum Restaurantul Enescu.

0 nenorocire groaznical lovi fanarul conului Gaga*un ciob de stica galben'a (un triunghiu echilateral camde 25 cm, latura) se sparsese I. Bree 4 Ce nenorocirelMi se pare csa. Nicu si cu mine fusesergm autorii aces-tui vandalism. Nicu era numai cu doua luni mai mare

Gagag qi Geamgiul. lancu Geambwil 225

decal mine, Mame le noastre, foarte prietene, ne du-ceau sal ne jucam unul la altul ; jocul nostru preferat,in gradina lui Nicu, era sa aruncam cu nisip. Se vedetreaba cl o petricica mai maricica, dinteo n3ana denisip, ajunsese geamul galben cel cu pacatul.

Conul Gagata umplea Bucurestiul cu vaicarealalindurerata.

Nu radeti I Pe vremea, aceea un triunghiu echilate-ral de 25 cm, latura, de sticla galbena, era tin lucrurar si pretios : nu se gasea asa geam de cat tocmaila Viena.

Dupa multa dibuitura, se dada de urma unui ge_m-giu (ovrei bine inteles) care poseda asemenea geam.Adus imediat in fata fanarului Orbit, ca un medic infata unui bolnav, geamgiul constata nenorocirea, dadadin cap cu un aer priceput, si pronuntä:

Coane Gag*, costa tin galben.Ce faaace 1 exclama Gag ta.

Croind geamgiului un pumn herculean, il repezlprin fanar, care se sparse in bucatele. Coana Asicamartora la toat a. scena, socoti pe indelete paguba sizise blajin.

Mai bine ii dedeai un galben, Gagata!

IANCU GEAMBA$ULLiza, iapa radauteana de calariä, vanata soriciu, &a-

rea ca o caprioara. Un sant de 3 metri nu era nimicpentru dansa. Intr'o noapte, hotii de cai ne furaratoti caii din grajdul cel mare (unde era si Liza). To-fu] le mersese bine hotilor ; dar cand fu vorba sascoata call din proprietate (inconjuratä cu sant adancde peste tin stanjen si larg, tot asa la partea de dea-supra), nici un cal, afara de Liza, nu trecii obstaco-lul. Neavand incotro, hotii furara numai pa Liza.

15


A doua zi, toate cercetarile politiei ramasera zadar-nice. Potcovarul nostru, insa, ungur, mester iscusit siom istet, 1nsemnandu-0 potcoavele cu anume semne,putii, astfel, sa dea de urmele Lizei. Constatand caaceste urme ieseau din oras si o luau pe drum inspre Urziceni, d. maister (asa ii ziceam noi) afirmätatii ca va gasi pe Liza, Tata ii puse la dispozitia celecerute de d. maister, adica o cdruta trasa de un calbun si un om de incredere ; acesta era un Vgan, Cos-tache, pe care Voda Stirbey, inainte sa se faca desro-birea tiganilor, il daruise tatii, de mic copil, si cu cared. maister se intelegea de minune, Echipati dupa gus-tul lor, cei doi oameni pornira dupa 110 si infor-mandu-se in fia care sat de un cal asa si asa, trecurade Urziceni, cum trecusera si totii.

Era pe la sfarsitul lui Septembrie. Ca sa nu se pri-ceapa cà iapa vanata ca soricelul, era de calariä, hotiio inhämasera la o efiruta inctrcata cu prune. Liza,inimoasa si docila, isi indeplinea noua functia fära im-potrivire:

D. maister nu slabià urme!e potcoavelor. Din urmäin urrna, ajunsese tocmai la Buzau. Aci, in margineatargului, urmele potcoavelor insemnate parasira dru-mul, pierzandu-se in batatura unei cast* de mahala.Costache (om cinstit, dar cu apucaturi de pungas) tre-di binisor zaplazul bataturii, se uita in toate partilesi se inapoie la d. maister, plangand, pentruca vazusepielea Lizei, sarata proaspat si intinsa la soare pegardul de dindosul casutelor. In adevar, biata Liza nuputuse rezista la sfortarea facuta si murise, Hotii ojupuisera, ca sa se aleaga macar cu pielea ; neinchi-puindu-si ca puteau sa fiä urmariti, ei se opriseraaci, la o gazda a lor, si puneau la cale alte hotii mairodnice.

Erau numai ttei la numar si cu gazda patru. Tur-

Iancu. Geamba§ul 227

bat de manie, d. mister isi apuca nastrusnicul ciocansi, intovarasit de Costache, care luase in mana uncnut muscalesc, (al carui mailer de corn se terminaprintr'o ghiulea de fier), dadu nävala in casa, pestehoti. Acestia, caläuziti de gazda, o rupsera de-a fuga ;dar Costache prinse pe cel din urma, ii croi cate-vacu cnutul 0-1 dobori la pamant.

Hotul prins era Iancu, zis Geambapl ; el Idea mar-turisiri complecte. Ceilat.ti hoti scapasera, dar cel putinse pusese maim pe unul. D. maister se gandi : sa deade stire autoritatilor din Buzau ar fi fost pierdere devreme (fara a mai pune la socoteala ca politia, poate,nu ar fi prins ceilalti doi hoti si gazda). Multumin-du-se, asa dar, cu prizonierul sau, d. maister porniinapoi spre Bucuresti, luand cu sine pielea Lizei, pre-sarata cu pucioasa proaspata, ca sa aiba, zicea el, dece sd plinge", Costache legase hotul de cai, de chi-chita carutei si, din cand in child, ii croia cite uncnut, pentru ca, zicea el, sa-si dezamorteasca oasele.

Iancu geambasul incerca sä se deslege dar, in zvar-colirile sale, se prabusi cu partea de jos a trupului,la pamant (partea de sus fiind agatata de chichita) sifu tarat asa mai multi kilometri. Rabdase hotul catrabdase, si tacuse ; dar and il razbi durerea ranifor,incepà sä tipe si sä ceara ajutor. Mai bine tacea.Cand vazii Costache in ce hal il adusese pe Iancutaratul pe drum, prin bulgari si bolovani, o idee groas-nica treca prin capul tiganului : el opri caruta ; asezaranitul asa ca numai partea de sus sa nu atinga depämant, lega teapan, in pozitia aceasta, pe Iancu, simina calul in trap mare, razand cu d. maister de ur-letele chinuitului. Costache era bun ca painea calda(cam neagra paine cum e si pielea tiganului) dar aveasuflet de tortionar. Printre stramosii lui Costache tre-buie sa fi fost un gade.

228 Din Torsul Zile lor. Vol, I

Chinuitul le§inase. Aceasta i-a fost scaparea ; nemaiauzindu-i urletele, d. maister fu de parere ca Costa-che se intrecuse cu gluma i simtlnd o remu§care,opri calul, puse chinuitul le§inat in caruta i mormai:

Bine, mo Costachi. vrei sa-1 omori ?Dar el n'a omorat pe Liza ? replica tiganul.

Pentru Costache viata unui om sau viata Lizei..,tot aia.

Tata, and väzii starea holului, ii ingriji scapade moarte. Iancu nu fu dat judeatii. Ramasese, insä,schilodit pentru toata viata.

Iancu Geamba§ul, and fu vinde cat, ii lua din noumeseria de geamba§ dar nu 0 pe cea de hot de cai. Nua se facuse Iancu om de treaba, nu 1 ci pentru cäsemnalamentele sale caracteristice r fi tradat.

PAIAT APe and incercam sä deslu§esc, acU vre-o doua zeci

de ani, punctele obscure din Istoria tärii, ma perse-cuta o amintire: parerea unui om competent, a eramo paiatd.

Pe and eram copil, la Institutiunea V. A. Urechia,,supraveghetorul nostru, d. Alexandrescu, omul compe-tent de care pomenesc mai sus, afinna cà eram o paiatd.In adevär, scorneam fel de fel de mucalituri. Faceamsa râd i camarazii i profesorii i chiar pe d, Ale-xandrescu. Eram o paiatd.

D. Alexandrescu zicea de mine :E pacat de el. Firea l'a inzestrat bine joaa de until

singur de rupe pamantul: doine§te ca in padure ; cadrii.freamäta and zice din pojghiata de mesteacan sau dinfrunza; dar, (a aqa e firea lui) mai tarziu n'o sä cultivenici dantul, nici muzica vocala, nici cea instrumentala.E j n sa' ramaie o paiatd.

8i-1

Paiata. Anecdote 229

Trist adevar : eram 0 am ramas o paiatd. D. Ale-xandrescu ma sintetizase bine. Dar nu cred ca.' m'asintetizat bine acela care a proclamat (nu vreau sa-izic pe nume, caci, slava Domnuhii, mai traie0e in ava-tarul de actor mare) ch sunt o secedurci. Actorul marea revenit asupra acestei aprecieri, aqa e; a formulat-olima. Trist.

Paiatd am fost, and, intr'o reprezentantia teatraladata, prin 1872, la coala. lui V. Urechia, declamamLe vrai inangeur", de Boufflers ; paiatei am fost thudma urcam pe scenä, la generalul Jacob Lahovary, lakneazul Mitica Moruzzi, la G. Em. Lahovary, la piintulBarbu $tirbey (fatal), la Castelul Pele, la Palatul regal,etc, ; tot paiatà am fost, in 1904, child jucam rolul luiBeasadea din pantomima mea-Domnita din Vis ; paiatiiam ramas, and, dupa ce am intemeiat compania meadrama tied, am tinut roluri la Teatrul Uric §i la Teatrul Modern.

Paiata, un fel de clown, face cateodata sfi rfidalumea, chiar cand ii e sä planga. Vezi dumneata I $ipaiata are suflet. Ba chiar, cate odata, sufletul ii ealtfel de cat i se vede : paiata e una, omul alta.

Un nebun a incercat sa ma ucida ; nu a izbutit pedeplin: a ucis paiata, dar nu omu/.

Vorba d-lui Alexandrescu: Meat.

Pe engleze§te

Acii vre-o 40 de ani, fusesem poftit, cu varul meuDinu Golescu, actualul preqedinte al Societatii \Tana-torilor, sal vanam, cu prepelicarii, la batranul boerVasile Rama. Mo0a sa, Bude0i, situata paste Olt, peOltet, era cu vai 0 dealuri pline de mdralcini, in care-


se räsfatau numeroase i mari stoluri de potarnichi,vanate numai de fiul sau, Nicolae Racoth, un foarteiubit prieten al nostru, puscas minunat, dar... singurulpuscas din zbor de pe acolo.

Drumul era lung (vre-o 8 ore cu drumul de fier dela Bucuresti la statia Bal i apoi vre-o 2 ore cu trà-sura dela statia la conacul mosiei). Casa conacului, o

-vechie cash boereasch, cladith din belsug, se ridich cucateva trepte deasupra pamantului, cu salä mare, larga,in care se deschideau usile odailor si care servia desalon comun i de sufrageria.

Fusesem instalati, Dinu si cu mine, intr'o cameraspatioash (cea d'intaiu la stanga inträrii). Pe divanurilungi si largi, in fundul camerei, erau facute asternu--turile noastre, cu perne i covoare la pereti i sänduliipe jos. Cainii nostri, Stop al meu, (un corciu de pointersi de copoiu, pe care'l dresase foarte bine un padurarenglez i caruia nu-i vorbeam de cat englezeste, spremarele haz al lui Dinu) i catelul varului meu (unsplendid Gordon-Soter, pur sange, dar nedeclarat"Inca) sedeau cu noi, cum si trebue sa seaza. prepelicarii.

Bucatareasa le gatise, cainilor, cate un enorm ligheande papiti" cu suph, paine i rasol. Daca nu ar fifost o adevarata minune bucate'e date la masa, zaucal as fi ravnit la papita cainilor. Gordonul lui Dinumanca putin i pe a!ese, ca uri boier mare ce era ;Stop, insa, mitocan si din origin& si din obiceiuri, isilinse lighianul i goli §i pe al Gordonului, care rhma-sese peste jumätate plin.

Cand veni ceasul culchrei, de vreme (pe la 9) de-oarece trebuia sh ne sculam cu noaptea 'n cap, nereträseram in camerile noastre i ne bagaram in as-ternut. Si aci Stop Ii aratà mitocania parandu-i-seeh sandulia de langa patul lui Dinu, aceia pe care se

Icase Gordonul, era mai duke, Stop goni catelul

Anecdote. Dumneata vita, Dumneata porc 231

ii lua locul ; Gordonul, foarte politicos, ii ceda sanduliasa qi veni sa se culce pe cea de la picioarele patului meu.

Pe intuneric, Dinu, din a§ternutul sAu, termina numai §tiu ce poveste. Auziam foarte lamurit glasul luiDinu, dar, la un moment dat, il auzii mai putin, pangvenia de departe, slAbit, inAbu§it. Nu'mi explicai aczastäschimbare de glas. Deodatà, insa, rázbatu, pana la mineo duhoare greoaie 0 puturoasa, Atunci 1nte1esei caligheanele cu papita i§i faceau efectul §i cal Stop taiao droaie de lamai sub nasul lui bietul Dinu, care,pentru a scApa de acest macel de lAmai, i§i varfisecapul sub plapomä. Furios, sarii jos din pat, deschiseiu§a 0 strigai lui Stop pe o romaneasca neao§A dincare nu lipsià nici injuratura :

Ie0 afarA, putpare 1Dinu, scotand capul de sub plaporna, rosti, blajin :

Bine'i ai zis, ma, pe engleze§te 1

DUMNEATA VITA, DUMNEATA PORCFusesem invitat, pe la mijlocul tomnii din nu §tiu ce

an, de d. Aristide Blank, sä iau parte la o excursiade mai multe zile, foarte frumoasa, cu automobilul :era vorba sA ie§im din tara prin Turnul Ro§u 0 sareintram prin Predeal ; in ArdeaL vAzand 0 fAcand.Excursia se facea cu doul automobile puternice, con-fortabile 0 admirabil conduse, ocupate de fami'ia d-luiBlank 0 de invitati. Printre ace§tia era 0 vechiul meuprieten, d. Manole Culoglu, Pe la nämeaz, pranzeam,cu merindele noastre, cind ne razbia foamea 0 candne plAcea locul, la voia intamplArii: in vre-un zavoiuumbros, langa o lantana rece 0 bine adApostita invre-o livada cu prune coapte, etc. Ca de porunceala,plouase cu vre-o douA zile inainte, a§a cA, §oseaua


era lira praf. Praful e groaza automobilistului. Excur-sia era, deci, incantatoare.

A doul zi de plecare, trecuti de granits, cu merin-dele terminate, ne oprearn la un birt, in nu mai stiuce orasel, unde simteam ca vom putea dobandi man-care calda si friptura la gratar. Mai ales d. Culoglusi cu mine ne bucuram ca niste copii, sa ne alcatuimmenuul", in toata libertatea, nestinjiniti de cosul cumerinde. Chelnerii umblau forfota, preparau mesele,tacamurile si luau comenzile. Un chelner roscovan4parca 'I v5d) ne spuse ca erau la dratar niste fripturiadmirabile de vaca si de pore. Pentru a nu se incurcain comenzile noastre, roscovanul scoase carnetul, notacomenzile si afirma foarte politicos, adresandu-se lanoi :

Dumneata vita, (arata pe d. Culoglu) si dumneataporc (ma araà pe mine).

Si aici ai noroc, Alecule ! exclama d. Culoglu.Asa e, nu ma plang. Am avut si am noroc. Dovada,

cititorule, e faptul ca ma citesti.

BUGHEABughea e un catun, nu departe de Campulung. Bu-

ghita, garlita care trece prin catun, primeste din toatepartile, afluenti de ape iodate si sulfuroase, asa de bo-gate, in iod si sulf, in cat coloreaza si apele Bughiteicari, din cauza aceasta, face un_depozit galbui asuprapetrisului albiii.

Localitatea apartinand Eforiei Spitalelor Civile, fatalmeu fiind ef or, dänsul infiinta, acolo, o statia balnearapentru lumea saraca. Bughea fad' minuni asupra dar-trosilor si egzematosilor de toate soiurile si ajunse re-pede celebra. Sunt cincizeci de ani de atunci. 0 maifi existand si astazi puturoasa statiä balneara ?

Bughea 233

In fiacare vara, mama conducea la Bughea, in per-soang, vre-o 20 30 de orfane ale Azilului ElenaDoamna. &He i0 faceau efectul asupra fetitelornave 0 aerul muntilor intrema sanatatile §ubrede.

Inteun an (in 1873, mi se pare) mama ma lua i pemine la Bughea, nu atat ca sa fac bal, cat ca sä ex-cursionez prin murrti. Aceasta parte a curei o faceamcu adevarata placere i, deoarece eram prea mic (de11 ani) ca sa merg departe, mama imi inchiria un caltaranesc pe care ma cocota. In echipajul acesta, i cufetele cele mai mari qi mai zdravene, cutreeram muntii,descalecand numai pentru a culege fragi sau zmeura,bunatati abundente prin partea locului. In adevar, inthate zilele venia la mama o multime de fetite de ta-rani cu cofite de zmeura. Mama cumpara toate cofi-thle i orfanele aveau, astfel, un dessert" minunat.Mama insä doria fragi de munte i fragii, fiind maigreu de cules, cofitele se umpleau mai uwr cu zmeura.Iaca i pentru ce fetitele de taran veneau mai rar cufragi.

Inteo dimineata, cu noaptea in cap, porniram,cate-va din orfanele cele mai mari i cu mine, sprenu mai gtiu care deal, in susul Bughitei. Poteca qer-puia pe marginea stanga a garlitei, care facea, intr'unloc, un cot, ocolind niqte stand -enorme, de vre-o6 7 metri. Deodata, vdzui, in crapaturile stancii, unmic manunchi de fragi i vrusei culeg ca ducmamei. In zadar cautara sai ma impiedice, dela ap ne-bunia, orfanele mai thari 0 mai cu minte, demonstran-du-mi ; ba ca nu aveam pe unde sa ma urc in varfulstancii ; ba ca fragii crescusera crapatura de pepriporul ei ; ba ca priporul era alunecos i repede ;ba ca... ba ca. Eu, insa, ma tineam garba de nazba--tia mea. Trecand Bughita calare, ma urcai cu chiu cuvai, in varful stanch i, aci, tinandu-ma cu 0 mana de-

bol-

sal sal

intr'o


darlogii calului, ma culcai pe brand 0 ma intinsei casa ajung fragii. Ii ajunsei si ii culesei. Dar, in clipaaceea, darlogii cam subtiri, se rupsera si,.. ma rosto-golii pana in garla, pe priporul stancii. Imi sparsesemcapul : nu imi era de asta, dar ca o sai'mi scape dinmana fragii. Acolo unde cazusem, apele mancand pa-mantul la temeiul stancii, facuserä un ochiu mai adânc ;aqa in cat cazui pe moale. Cazusem pe moale, dar inapa adanca. Ametit, cum eram, de caderea de-a ber-beleacul si de spartul capului, ma puteam ineca dacanu ma scotea cineva iute pe uscat. Orfanele, insa da-dusera un tipät si ma. scoasera iute, caci din zmuci-tura, bietul cal isi pierduse echilibrul si cazuse si elde pe stanca in groapa de unde ma scosesera fetele.Bietul cal nu ava insa noroc, ca mine : se omori,

Ne inapoiaram, la Bughea, mai putin falnici decatplecaseram. Mama era Inca in asternut si dibuia,intr'un volum mare al fabulelor lui La Fontaine, eau-Vaud fabula pe care sai'mi-o citeasca, indata ce mavoiu fi inapoiat. Oblojit la cap cu carpe sangerande,dadui buzna in iatacul mamei si ii intinsei fragii. Parch'vad si acum chipul ei speriat. Orfanele, cari venisera,cu mine, in iatacul mamei, o linistira, dar, furl nevoitesa'i spunk' ce se intamplase. Mama lua manunchiul defragi, ma saruta indelung, puse fragii in volumul luiLa Fontaine, tleschis pe genunchii ei, si... inchisecartea.

Acii vre-o dougzeci de ani, rasfoind acel volum,dadui peste fragii culesi la Bughea.

AhmedAhmed era un arap colosal, de o putere fizica fe-

momenala, cavas" al Resedintei franceze, la Bucuresti,

Ahmed 235

pe la 1860. In Africa unde se nasc se, Ahmed fuseseun personaj important al tribului sau, fiind fiu al §efului(un fel G Staroste), Seicul, Regele, cum zicea, foartefudul, Ahmed.

Mutarea spre sud a granitelor algeriene facuse dintribul lui Ahmed o populatia franceza 0 Ahmed fusesebombardat cavas diplomatic. Acum, Ahmed purta min-tean 0 §alvari de matase albastra ; pe deasupra unlarg burnus" alb, de lana subtire 0, de mijloc, unbeau de matase, impletit in trei ite, de trei colori, albastru, alb, ro§u (colorile drapelului francez); la braustraluceau pistoale 0 iatagane cu plasele de argint.Ahmed era incaltat cu iminei ca tulumbagiu" de laStambul. La soare te puteai uita, dar, la Ahmed, ba IPe deasupra burnusului alb, rasaria un cap negru, cuparul cret, cu fes rom cu fata tuciuria, buzata, cunasul lataret, cu oc' ii albi, pe scurt un chip intunecosqi .ioros, dar cu o expresia blandä si zambitoare.

Ahmed prinsese o adevarata patima pentru 'b.-MI

meu, tanarul medic delicat 0 balaiu, ata§at pe LanaRewdinta franceza la Bucure§ti, 0 care inventase,pentru bietul meridional friguros, o combinatiä" dealvari 0 de cojoc, cu blana pe dinafara, captu0ta cu

mo'eton. Frigurosul arap din sudul algerian, o purtadin Octombrie pada. in Aprilie, pe sub frumusetilesale de matäsuri.

In Africa, Ahmed lasase un vrajma§ de moarte, pefiul §e ului altui trib incorporat de Anglia in eDomi-nionul" sau african. Intamplarea voi ca acest fiu deeik, de Rege, sa fia 0 el bombardat, de guvernul

englez cavas" diplomatic, 0 trimis la Re§edinta en-gleza dela Bucure§ti. Cand cei doi vrajma0 de moartese intalnira, cavasul" englez i0 trase pistolul de labrau 0 il descarca asupra lui Ahmed; dar dadu greq..La randul sau, Ahmed 10 scoase din teach' un iatagan_

236 Din Torsul Zilelor. Vol, I

infipse in pieptul adversarului sau, pe care'l omoripe loc.

Agentii politiene#i nu cutezara sa aresteze fiorosul,arap, urmarira numai. La sediul Re§edintei (insta-lath' in casele situate, astazi, strada C. A, Rosetti No.3) tata Ii ordona ucigaplui sal se predea. Ahmed, as-cultator, se preda, fu arestat 0 mai tarziu judecatpentru omor. Juratii 11 osandira la cinci ani muncasilnica, de0 se stabilise ca omorul fusese consecintaunui duel. Tot ascultator de tata, ca mai 'nainte, Ahmed,bland 0 zambitor, fu pornit la Telega i taia sare Faranici-o revolt& ; ba, din potriva, fu cel mai devotat strAjeral Directiei Ocnelor i cea mai groaznica spaima a oc-na0lor sau lucratorilor cu plata.

Foarte bine notat de Directia Ocnelot, ocna§ul arap'0-ar fi terminat osanda pe cinci ani, clack nu s'ar fiivit, in inchisoare, molima tifosului.

Insarcinat de guvern sä ia masurile de cuviinta, tata(trecut din serviciul Re§edintei Franceze in serviciulStatului Roman, care'l numise inspector general al ser-viciului sanitar militar), alerga la Telega 0'0 dadiiseama ca cel dintai lucru de facut era sä izoleze bol-navii in aqa mod, ca nici unul A' nu fib.' in contact cualtul. Problema ar fi fost upara, daca ar fi existat inpuscariä incaperile necesare. Nu existau insa asemeneaincaperi in pu§caria. Deci, nu se puteau izola bolnaviide cat prin casele din sat, transformate, astfel in pa-vilioane sanitare 0 in temnite. Dar locuitorii amenin-tax% sa se revolte dacä Ii s'ar rechizitiona o singuracasa. Unde pui, ca trebuiau atatea case, cati ocna0 erauinfectati de molima-.

Tata nu statu mult pe ganduri i nascoci o strata-gema : el ordonase §efului de post (un sergent) sa scoataafar& toti soldatii din post ; ordinul fusese executatimediat soldatii ie0sera din post cu armele incarcate

baionetele puse, gata de lupta,41

1iii

srl

Anecdote 237

Nu mo ! striga' tata ; am tnteles oamenii din post,.nu i armele!

Seful de *post nu ghicia nitnic, dar executa ordinul.Atunci, tata ii puse sa. ia, in spinare pe tificul Ahmed;iar ceilalti soldati din post, sa. ia, fiecare cate un ocnaqtific i, astfel alatuit, cortegiul sä porneascä spre sat.

Zis i acut.Efectul fu radical ; satul intreg, care tremura de

frica kti Ahmed 0 care nu voia sa' se molipseasa dela tifici, and váza arapul adus in spinare de eftilpostului militar, o ltfa la fuga, rasand casele goale. Stra-tagema isbutise: rezultatul era obtinut ; izolarea tificilorse efectug färä nici o clificultate.

Molima descresca §i fu invMsal ; ocnawl Al-med seglsea printre cei sapati de moarte.

In adoratia sa pentru tata, Ahmed, vindecat, fáciice vedea cä facea ballaiul medic ; ingriji de bolnavi cudibacie, devotament i succes, i scap'al de moarte, inacest chip, o multime de tifici. Drept recompensä,Vodä Cuza 11 gratia i ordong ca ocna§ul arap sà fiapus in libertate. Dar Ahmed nu intelegea lucrurile aqael nu voi sal páralseasal ocna decal dupa vindecareauliimului tific, starpirea molimei plea numai odata'.cu tata. Dat afara din oath', Ahmed se dusese dupaadoratia sa. Tata i0 gasise beleaua. Ahmed ntr con-simti sä se inapoeze la Re edirrta. francez'a i tata funevoit ia acasa.

Acasa, Ahme I regenta" slugile, se ploconea la mama,afirma tatii cä eu eram mai nobil de cat tata,

pentrua aveam un strámo§ mai,.. mult cleat el. Lo-gica necivilizatului era impecabilà. Tatii Ii convenea caAhmed sä aibä asemenea idei, fiinda' adoratia lui pentrutata, devenea, multumita acestor idei, o mai puterniaadoratia pentru mine 0 ca, astfel, grozavul arap erasä ma ingrijeasa mai bine decal cea mai buna' doia.

§i...

sal

si...


Ap §i. fu : tiganul Costake, fostul rob §i fiu de robiqi arapul Ahmed, fost cavas la Re§edinta francezk.(fiu de ,S'eik, de Rege) ma räsfAtarA care mai de care..CAlare pe grumajii lor, cu manile infipte in pArul lotnegru §i cret, ma. alintai O... crescui.

Voind sai rAsplAteasca, intru catva, atata devotament,tata lua bilet, pentru Ahmed, la Teatrul National. Biletde parter, ma rogl Dar Ahmed prefera tin loc nume-rotat, pe banca I, la galerik pentrucA", zicea el, deacolo pot vedea fArA a-mi suci gatul, cum se coboara,prin gaura tavanului, lustrul cu lumanArile aprinse".

Intrebat daca ii placea la teatru 0 cum jucau actorii,Ahmed raspunse :

Nu'mi place, pentrucei ei vorbesc de treburile lor,in loc sd danteze". Mai frumos ciintd wzuleimele4turceei. Nu'mi place de cat cum se coboard lustrul.

Dar Ahmed mergea la Teatru de cate ori avea bilet ;probabil ca sA vadä cum se coboara lustrul.

In noaptea de 11 Februarie 1866, Ahmed juca marerol. Voi povesti poate, altAdatä, care rol. Dar actiunea .

lui, se vede treaba, nu putü sh impiedice detronarealui Vodä Cuza.

Mai tarziu, Guvernul provizoriu cerit tatalui meusal'i imprumute pe Ahmed ca sA-1 trimità, la Stambul,cu o corespondenta importanta, Guvernul Provizoriusprijinia cererea sa, pe faptul ca.' Ahmed era devotat,discret 0 cA, §tia turce0e. Tata nu bAnui nici un eau.Ahmed porni la Stambul cu faimoasà corespondentAimportantA : dar enormul plic, cu cinci sigilii, confine&numai o foaie de hartiä pe care era scris ordinul ur-mAtor, nesemnat, dar intarit cu pecetea Statului: Curierul sd fie aruncat In bosfor".

Trebue sä se fi indeplinit ordinul dat de (nu vreausà qtiu cine), caci nu 'mi-am mai vAzut iubita doica_neagrl niciodatA.

TABLA DE MATERII

Precuvântare Pag. 3Basmul cu Domnifa din Vis , 5

Beams Cosinzeana'

25Dintre cei räposati , 31

Paul Verlaine , 33Bolintineanu , 35Grigorescu , 36A lecsandri , 37V. A. Urechia . 39Mircea Rosetti , 41Carmen Sylva , 43Dadu Filipescu 44Pompierul , 47Paolo Tosti , 50Gh. Creteanu , 53Vasile Mortun 54D-r Marcovici ,: 58Stefan 0. Iosif 67Ermeti Novelli , 65Caragiale , 67Hajdeu , 72Dimitrià Greceanu ..- , 75Dan Cerkez , 76Pompiliu Eliade ., 78Coco Dumitrescu , 82

Sutasul Troian 85Alfabetul Ronuinesc

"n I

Vis 1 , 133ihnba Romdneascd 135Trisilabile Dactile 141

..

.

. .

. .

Anecdote Pag. 147Monoclul 148Dejunul de la Pascani 149Presbit 152Harta Daciei 151Mijloc mnemonic 154Cicoarea 155Baraca 156Un studiu critic 158.De la Orhanie la Marasesti 162Mignon , 165Bogat 166,Jichi ..... 168.Straformat 171Punctual 172Citta 1740 minune 178Repaosul Duminical , 18tLogodna 186Regele Carol si dictionarul Dame 189'Abate le Ducis 190Costumul de catifea cerulia , 192Regina Elisabeta si Republica 194Zmeul 195Avocat sau Ministru ..... 1970 recunoastere /99-0 lacrima 208.Ciorapii . . . , 209Finchi io n'ai cerut 211Ai toata vremea 213Coco Rosetti 214Un document 216De ce'mi o fi plaand ceapa 217Gagata.' 217Un cuvânt Istoric , 219-Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 220.Statul Major 222Ga.gMa si Geamgiul 224Iancu Geambasul 225.Paiata . . . -. ..... , ..... 228.Pe englezeste 229Dumneata vita, dumneata porc 231Bughea 232Ahmed , 234

,.

,,

0..

. . . .

. . . . . .. . . .. . .

, . . .

. . . . .

, . . . ..

. . .

. . . . ... .

. .

. .

. , . . . ....

NN - Wikimedia Commons orul lui Spicul graului ; Ochi orii lui, Mura campului. Basmul cu Domnita din...

Documents

Transcript of NN - Wikimedia Commons orul lui Spicul graului ; Ochi orii lui, Mura campului. Basmul cu Domnita din...