AKUI LIII

pjîOPKIETAR-DIRECTOR

AUGUSTIN P O P A

g e f iae ţ ia şi administraţia ¿LAJ, JUD. TÂRNAVA MICĂ

I N S E R A T E

Ci. regulamentului de a-.plicare a tarifului comer­

cial, eafRgoria v .

Blaj, ia 25 Septemvrie 1943 Cenzurat

Numărul 39

i r i ceascâ-p p a r e în f i e care S â m b ă t ă

R E D A C T O R

DUMITRU NEDA

Foaie î n s c r i s ă î n Reg iBt rn i de P u b l i c a ţ i i a l T r i b , T â r n a v a - M l c î

mb Nr. 2—1938.

ABONAMENTE Pe un an . . . 300 Lei Pe 6 l u n i . . . 180 Lei Pentru străinătate 900 Lei

1 6 0 0 0 de Sfinte Liturgii In ziua de 21 Septemvrie anul acesta, în care

zi - după Calendarul uechiu, — era sărbătoarea Na­şterii Preacuratei Fecioare Măria, Excelenţa Sa, înalt Preasfinţitul nostru Ierarh, Păstor şi Părinte, VALE-RJU TRAÍAN FRENŢIU, a împlinit 45 de ani de când a primit Harul Preoţiei.

A fost hirotonit adecă în 8,21 Septemvrie 1898, în Lugoj, prin punerea manilor Episcopului de pie memorie Dumitru Radu. Din această zi şi până azi, înalt Preasfinţitul Valeriu Traían a liturgisit în fie­care zi, căci aşa a învăţat dela Preaiubitul său tată, părintele Ioachim Frenţiu: să nu se lipsească nici pe sine, şi nici turma încredinţată lui, de acest mare dar dat oamenilor de însăşi bunătatea lui Dumnezeu; adecă de roadele Sfintei Liturgii. Aceasta să o faceţi întru pomenirea mea, a zis Domnul celor dragi ai săi, lăsându-le Sfânta liturghie (I. Cor. II, 24-25), ca sa vestească patima, moartea şi învierea sa, „până când iarăşi va veni" (Ibid. 11, 26).

Părintele Ioachim Frenţiu voia să rămână pu­rurea întru Domnul şi Domnul întru el, şi această voinţă şi dorinţă mântuitoare a sădit-o şi în inima ţiului său, a tinărului preot Traian Valeriu; care \ucă era convins că, pentru a-ţi încălzi sufletul, tre-iue să te apropii cât mai mult de focul Dumnezeirii; şi pentru a-l nutri, trebue să mănânci, precum Dom­nul porunceşte: Luafi, mâncaţi... Beţi dintr'acesta toţi... (Marcu, 14, 22-24); şi că preotul care ştie a-ceasta (şi trebue să ştie fiecare) şi nu face cum ştie, nu va putea să nădăjduiască viaţa de veci, şi în­viere fericită în ziua cea de apoi.

Mai ştia venerabilul preot Ioachim — şi acea­stă ştiinţă a inţiltrat-o şi în inima fiului său, încă din cea mai fragedă copilărie, — că dela un tăciune stins sau acoperit cu spuză, nimic nu se va putea aprinde. Iar preotul, care are menirea să aprindă în sufletele credincioşilor flacăra cea mântuitoare a iu­birii de Dumnezeu şi a deaproapelui, va trebui mai întâi să fie el aprins şi să ardă de această iubire.

înalt Preasfinţitul nostru Păstor, Ierarh şi Pă­rinte, s'a apropiat la acest „izvor al iubirii şi al da­rurilor' în toate zilele când numai a putut. Dela hirotonirea Sa întru preot sunt 16.436 de zile. Doar o lună de zile în viaţă să fi fost reţinut dela Sfânta Liturgie, de vre-o boală şi când era în vre-o călă­torie în tren, ceeace s'a întâmplat cam rar. In zilele aliturgice de peste an, a făcut Liturgia înaintesfinţi-telor. Lăsând deci să cadă cele vre-o 400 zile, nu exagerăm susţinând că Episcopul Valeriu Traian a celebrat până în prezent 16.000 de sfinte Liturgii. De 16 mii de ori sufletul său s'a nutrit cu Pânea vieţii Şi s'a adăpat la Izvorul nemuririi. De 16 mii de ori sufletul său a rămas în sfântă reculegere, conver­sând intim cu Domnul Măririi, pe care îl adora toc­mai în centrul fiinţei Sale, şi cu care petrecea mi­nute şi sferturi de ceas, într'o sfântă şi dulce îmbră­ţişare a făpturii cu Făcătorul, a Părintelui ceresc cu servul şi fiul credincios, din ţara cea streină a lumii acesteia.

Cu prilejul acesta, se cuvine să-i adresăm înal­tului Ierarh — din tot belşugul inimilor noastre, — cuvinte ca acestea: Intru mulţi ani Stăpâne! Adevă­rat „Sacerdos Euharisticus". Acela pe care l-ai primit ?'i centrul fiinţei Tale de 16 mii de ori, rămână întru T'ne, şi Tu întru El. Iubit să fii de Tatăl Său. Ara­rse Ţie, La Tine să coboare, şi lăcaş la Tine să-şi focă, precum a făgăduit (loan, 14, 21-23). La ju­decată să nu mergi, ci să treci din moarte la vi"tá (loan, 5, 24); iar in ziua aceea, gătească-ţi Ţie domnul Măririi loc, ca unde e El, să fi şi Tu (loan, l4< 3).

Pr . Dr . N i c o l a e Lupu

orii cei adevăraţi S'a arătat în două articole anterioare

care este rostul Statului ia cadrul Bisericei şi care este rostul Bisericei, ca Stat al lui Dumnezeu pentru binele omenirei, mai pe sus de Statul laic, supus tuturor fluctuaţiilor, ca principii călăuzitoare şi metode aplicative. Principiile Bisericei sunt eterne, ca lnsuş Dumnezeu, metodele aceleaşi ; ale Statului laic, nu. Problema alternativă, care ni se im­pune, e s t e : dorim dăinuirea principiilor dum-nezeeşti , sau, ale celor omeneşti ? Dualismul, duce la anarhie, dualism, care nu e a se confunda cu o leală colaborare a celor doi factori dătători de viaţă pe pământ, colabo­rare subordonată Bisericei; natural, unei Bi­serici vii, îndrumătoare, atârnătoare numai de glasul lui Dumnezeu.

Şi s'au mai arătat , în treacăt, rosturile misionare ale preotului — cât şi o anumită tr istă stare de lucruri din cadrul tagmei preo­ţeşti, lăsând la o parte, pe cele din cadrul ierarhiilor sacerdotale, —: acestea, eventual, vor face obiectul unui alt articol.

Să precizăm, deocamdată, prin da şi nu, care şi cum şi-ar îndeplini preotul chemarea. Nu ştiu dacă astăzi, la Academiile teologice, este un atent obiect de studiu, sociologia creştină, — pe vremea mea, nu am apucat aces te preocupări, — am studiat doar pasto­rala, studiu unilateral, restrâns, hieratic.

Preotul Nu poate învârti afaceri de nici un soi; —: el poate face un singur fel de negoţ — convertirea rătăciţilor, şi, un singur comerţ —: răscumpărarea sufletelor. — Al­tarul, nu poate fi transformat în tarabă, iar biserica, in prăvălie. Patrafirul nu e o unealtă lucrativă ci, un semn al sfinţeniei în gânduri, vorbe şi fapte. Pentru drepturile sale mate­riale, pentru anumite servicii prestate, preotul nu poate chema în ajutor jandarmul, primăria, prefectura, justiţia şi procatării, —: să-şi cheme virtuţile sale nobile de preot în ajutor, iar j pe Dumnezeu, prin rugăciunile sale. — Pase- j rile ceriului, crinii pământului şi miile de mi­sionari, de lauda, jertfa şi luminata lor viaţă, e plină toată cartea universală a lumii, ne sunt atât de grăitoare mărturii. Cine nu-1 poate urma pe Isus, nu-i poate fi nici apo­stol, nici. mai nainte, învăţăcel. Biserica nu e de esenţă şi factură omenească, ci de o înaltă spiritualitate divină. Cine pune, sau, e silit să pună la loc de frunte stomacul, ace a nu mai poate servi integral, sufletului —- creiatiune eternă a Dreptului Dumnezeu.

Adaug o paran teză : selecţionarea, în cadrele anilor de teologie, a celor ce vor să devină slujbaşii lui Dumnezeu pe pământ. O selecţionare prin examenele de absolvire, nu este un criteriu moral — şi, nici nu se ur­măreşte acest lucru. Noi credem că bun preot

e acela care are toate podoabele virtuţilor şi deprinderilor morale, şi nu acela care e tobă de dogme, metode, istorie, oratorie — deci un fel de doctor, ci, cel ce — pe lângă vocaţie, e o frumuseţe morală ca om. Fericiţi sunt «ceia cari pot sălăşlui în mintea şi inima lor virtutea şi ştiinţa. Pentrucă ...„nu tot cel ce zice Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Ceriului..." adecă nu tot cel ce va avea di­plomele de absolvirea Teologiei va fi şi un preot bun, ci cel ce ajuns în viea Domnului,, va face întru toate voia Lui . . . Ori, preotul nu va avea să transforme parohia şi Biserica într'o Academie teologică — ci, într'un lăcaş de intrămare şi frăţie morală, de reculegere şi trăire spirituală — de unde să plece cu merinde reconfortatoare şi plină de alinare şi îndreptare, cel puţin pentru o săptămână — când, în candila inimei sale i se va turna diri nou şi din belşug, oleiul înălţărilor şi bucu­riilor moraie — întru spiritualizarea vieţii sale nu numai sufleteşti ci, şi ma te r i a l e . . .

Preotul nu-i îngăduit să profeseze păti­maş nici un program politic, şi nici să facă pe agentul şi electoral. Târîrea preoţilor în băltoacele politice a fost cea mai grea lovi­tură ce s'a dat vreodată Bisericei, —: urmă­rile s'au văzut şi în timp de pace şi în t imp de război — când, de altfel, nu se mai face politică.

Preotul nu are voie să frunzărească bi­blia Satanei ,— să se dea alcoolului, să ducă o viaţă ostentativ mondenă etc.

Dacă nu poate —: e mai bine să-şi ia copiii de mână şi soţia şi să plece pe a l te meleaguri ale preocupărilor. In acest caz înalta autoritate a Bisericei trebue să se în­grijească de aceşti preoţi spre a fi.plasaţi în slujbe lumeşti — unde nu li se mai cere să nu murdărească odăjdiile şi reverenda pe care nu le mai poartă —: să li se caute un Ioc la pită, fiindcă, pe drumuri încă nu pot fi lăsaţi. Grija Bisericei să se extindă asupra acestora şi atunci când — din blestem, sau nenorocire, — nu mai fac parte din albul clerului: e lucru şi creştinesc e şi părintesc.—

Da, preotul, conform preceptului biblic, t rebue să fie tuturor de toate, în locul întâi, şi, numai în locul al doilea, lui-şi.

Preotul nu se reprezintă pe sine, între, oameni, ci, pe Bunul Dumnezeu.

In toate acţiunile sale — gând neş t iu t de nimeni; vorbă, rostită între doi, sau maj mulţi inşi; faptă, ce stă în văzul şi judecata lumii, — preotul t rebue să fie purtătorul Lui Dumnezeu pe pământ. îndrumător, zi şi noapte . Binevest tor, în toate . Prezent, în tot locul. Vorba şi cuvintele lui, să fie o r u g ă c i u n e Fapta lui, un altar de cuminecare.

După sfânta Biserică, locuinţa preotului

este un loc de unde pleacă Binele în lume, vatra luminoasă, unde vin să-şi întremeze inima şi zilele toţi cei obosiţi, nenorociţi, ne­dreptăţiţi de semeni şi de viaţă.

Numai astfel Biserica este vie, — iar preotul un factor absolut necesar în gospo­dăria spirituală a societăţii omeneşti.

* Valer iu B o r a

C o m e m o r a r e a Ep i scopu lu i I o a n B o b . Duminecă, 19 Sept. a. c , scriitorii şi poeţii ardeleni grupaţi în jurul ziarului Ardealul din Bucureşti, au descins la Mediaş, unde au aran­jat o frumoasă şezătoare literară. Cu acest pri­lej au comemorat şi pe Episcopul de pie me­morie Ioan Bob, ctitorul bisericii noastre.

Solemnitatea a avut loc dimineaţa în bi­serică, unde oaspejii au putut vedea pe pere­tele din dreapta chipul marelui ctitor şi placa comemorativă, aşezată cu cinci ani în urmă de tineretul unit, încadrate într'un frumos brâu de flori şi brad. Sf. liturghie a fost celebrată de păr. canonic Augustin Folea, trimisul Preaven. Conzistor, asistat de păr. protopop Eugen Ciun-ganu şi păr. Valeriu Stoian. Răspunsurile au fost date de admirabilul cor „Doina Târnave-lor" de sub conducerea d. A. Mititelu.

După parastasul oficiat pentru odihna ma­relui Episcop, păr. A. Folea, în cuvântarea ţinută, a lăudat iniţiativa scriitorilor şi ziariştilor arde­leni cari au venit să comemoreze pe Ep. Ioan Bob care a fost nu numai un mare ctitor de biserici, ci şi un mare luptător najional. A vorbii apoi pe larg, documentat şi cu competenţa isto­ricului, păr. Dr. Coriolan Suciu, directorul Li­ceului „Sf. Vasile ce! Mare" din Blaj, arătând ; realizările Episcopului, pe teren bisericesc şi | lupta najională deschisă de el, prin acel faimos „Supplex Libellus Valachorum" dela 1791.

La sfârşit păr. Eugen Ciunganu, mulţume­şte conferenţiarilor, oaspeţilor dela Bucureşti, pentru osteneală, precum şi reprezentanţilor au­torităţilor locale şi tuturor bunilor Români cari au fost de faţă într'un număr foarte mare la această pioasă comemorare.

In aceeaş zi după masă a avut Ioc şeză-

\

toarea literară. Programul compus din coruri, poezii originale citite de autori şi mai ales con­ferinţa d-lui Ghiţă Pop fost ministru, despre „România în faţa Europei noui" precum şi doi­nele executate de Puiu Cucu, originar din judeţ, — au lăsat o adâncă şi frumoasă impresie în sufletele celor prezenţi. Iniţiatorul ambelor ma­nifestări este d. Gheorghe Togan, fiu al Bise­ricii şi oraşului nostru. (Valeriu Stoian).

Pentru ca b i s e r i c a s i fie c erce ta ta In mul te comifne — ma i a l e s p r i n

B a n a t — c e r c e t a r e a biser ici i în D u m i n e c i şi s ă rbă to r i ma i mici din p a r t e a c r ed in ­cioşi lor noş t r i l asă mul t de dori t . In s c h i m b , cu pr i le jul cunun i i lo r — c r e d i n ­cioşii curioşi s ă v a d ă miri i • u m p l u bi ­se r i ca , încolo , de m u l t e ori p reo tu i c e l e ­b r e a z ă sf. l i tu rgh ie fiind de faţă d o a r

; c an to ru l şi c r â s n i c u l . Nu ins is t a s u p r a i mot ive lor ne ce rce tă r i i biserici i ; u n l u c r u

v r e a u să p rec i zez : C u m s 'ar p u t e a r e ­zolvi a ceas t ă i m p o r t a n t ă p r o b l e m ă d e o rd in pas to ra l ? Ce v a face p reo tu l în a-s e m e n e a c a z u r i ?

a) Pilda p ă s t o r u l u i , c a r e a l e a r g ă d u p ă oa ia ră tăc i tă a r a t ă l i m p e d e d i rec t ive le d e u r m a t . Preotu l b u n c u n o s c â n d c u v i n t e l e sf. Sc r ip tu r i : „ P r i v e g h e a z ă în toa te , r a b d ă râu l , slujba îă-ţi-o dep l in" , se v a o c u p a m a i intens de pastoraţia individuală. D a c ă credincioş i i n u v i n la Biser ică , p r e o t u l m e r g e la ei. Şi astfel î n t r ' o b u n ă zi — m a i a l e s i a rna c â n d c red inc ioş i i sun t a c a s ă — a n u n ţ a t , ori ca din î n t â m p l a r e , s e a b a t e pe la case le lor şi d in v o r b ă în v o r b ă , preotvii t rece p e ne s imţ i t e la s c o p u l p r i n ­c ipa l al vizitei:: c e r c e t a r e a biser ic i i . D u p ă a s e m e n e a viz i te p a s t o r a l e , c r ed inc ioş i i s e v o r simţi obligaţi s ă î n t o a r c ă v iz i ta p r e o ­tu lu i şi astfel vo r v e n i la b i se r i că . D a c ă p r e o t u l e b u n p s i h o l o g — p r i n v iz i te le p a s t o r a i e — v a a j u n g e la r ezu l t a tu l dor i t ,

b) Celebrarea punctuală a s e r v i c i u l u i

divin e s t e i a r ă ş i u n mijloc sp r e a a j pe c r ed inc io ş i la b i se r i că . D a c ă serv^-

iul divin î n c e p e la o r e fixe, credincioşi i | poi o r i en t a şi v i n b u c u r o s la biseri Prin B a n a t — în p a r o h i i l e c o m p a c t e numi t a s lu jbă m i c ă — Ut ren ia —

se erică.

aşa s « în-

cepe p e la o r a 7 d i m i n e a ţ a , credincio m e r g a p o i a c a s ă , ca pe la o ra 10 să

vină la s lujba m a r e : L i tu rgh ia . P r i n Ardeal • ma i r e c e n t p r i n u n e l e p a r o h i i din Banat' Ut ren ia e s t e î m p r e u n a t ă c u Li turghia . se' p a r a r e a U t ren ie i d e Li turghie , prezintă in c o n v e n i e n t u l , c ă pu ţ in i c r e d i n c i o ş i pot l U a

pa r t e la Ut ren ie , i a r d a c ă iau par te , ] a

Li turghie n u m a i v in şi a ş a r ă m â n lip. siţi de r o a d e l e s p i r i t ua l e a l e Litur­ghiei, î m p r e u n a r e a Ut ren ie i cu Liturghia p rez in t ă a v a n t a j u l pa r t i c ipă r i i credincio. şi lor. In o r ice c a z c e l e b r a r e a lor trebue pot r iv i tă astfel, c a pe la o r e l e l 2 ser viciul d iv in s ă îie g a t a şi credincioşii să p l e c e p e la c a s e l e lor . E de prisos l u n g i r e a fără t r e b u i n ţ ă a se rv ic iu lu i di­v in . C u n o s c c a z u r i , c â n d uni i preoţi tj. ner i în h i p e r z e î u l lor î n c e p serv ic iu l di­v in la o r a 8 t c r m i n â n d u - 1 la o r a 1 a. ra. Să n u a b u z ă m d e r ă b d a r e a credincioşilor n o ş t r i ! In p r i n c i p i u c e l e b r a r e a Utreniei şi L i turghie i n u t r e b u e s ă ţ ină ma i mult de 2—3 o re , în c a z u l c o n t r a r preotul va îi p u s în de l i c a t a s i tua ţ ie de a n u avea c r ed inc ioş i la b i s e r i c ă .

c) Predica este i a răş i u n mijloc pu­t e rn i c s p r e a a t r a g e pe c r ed inc ioş i la bi­se r i că . P e n t r u a î n l ă t u r a e v e n t u a l ă mo­no ton ie a a m v o n u l u i , p r e d i c a t rebue 'să fie s i s t e m a t i c ă , b i n e p regă t i t ă , atracti'ra şi a c t u a l ă .

Unii p r e o ţ i p r e d i c ă n u m a i a t u n c i câni sun t m a i mul ţ i c red inc ioş i la biserică, alţii p r e d i c ă r e g u l a t , dar f ă ră p l a n anumit Puţ in i s u n t p reo ţ i i ca r i î n d e c u r s u l înde! lunga te i lor p a s t o r a ţ i i a u e x p u s credin­cioşilor î n c i c lu r i de p red ic i sistematice î n t r e a g a d o c t r i n ă c u toa te c o m o r i l e ei: d o g m a t i c - a p o l o g e t i c , m o r a l şi l i turg ic . Câţi

FOIŢA „UNIRI fi m

Parohul din Ars — Modelul preotului supranatural —

Sf. Ioan Vianney, c u n o s c u t î n l u m e a în t reagă sub n u m e l e popu la r de „ P a r o h u l d i n A r s " , a insp i ra t m u l t e c o n d e e de seamă ş i m u l ţ i o r a t o r i în f l ăcăra ţ i a i a m v o ­n u l u i cato l ic . Intre a c e ş t i a d i n u r m ă se înş i ră ş i i l u ­s t r u l p red ica to r f r a n c e z , Pâr Stephen Coube, pe care l - a m m a i întâlni t î n c o l o a n e l e „ U n i r i i " , D ă m î n ş i re le ce u r m e a z ă f r u m o s u l d i s c u r s ţ i n u t de acesta cu ocaz ia u n u i m a r e pelerinaj a l c l e r u l u i c a t o l i c francez l a A r s :

Cu spuma la gură, pradă unor înfrico­şătoare coivulsiuni, un îndrăcit se rostogo­lea pe pământ; volutabatur spumans. Inzadar recursese tatăl său la toate remediile omeneşti, înzadar îndepliniseră apostolii asupra lui ri­turile cele mai puternice. Nefericitul tânăr con­tinua să sufere. Dar iată că soseşte Mântuito­rul nostru Isus Hr is tos : el porunceşte diavo­lului să iasă, şi acesta se supune ; dar se su­pune cu mânie, seuturându-şi şi sfâşiindu-şi victima, aşa încât cei de faţă, văzând pe săr­manul pacient căzut la pământ şi fără suflare, s t r igă : Mortuus est! A mur i t !

Isus se apropie de el, îl ia de mână, îl reînsufleţeşte şi-1 dă vindecat tatălui. Şi cum apostolii, miraţi, îl întreabă în taină pentru ce <ei n'au reuşit să alunge duhul cel rău, le

răspunde că exorcismul este o lucrare supra­naturală şi care nu poate fi dusă la bun sfâr­şit decât prin rugăciune şi mortificare: oratione et iejunio.

Mi-se pare, domnilor, că acest îndrăcit este imaginea desăvârşită a societăţii moderne. De un veac şi ceva, de când s'a lepădat de Dumnezeii, ea este posedată şi torturată de demonul orgoliului, de demonul trupului, de demonul lăcomiei, de demonul anarhiei şi al revoltei, de demonul furorilor demagogice şi al urelor fratricide. P radă unor teribile spaime politice şi sociale, cu spuma blasfemiei şi a necurăţeniei la gură, societatea modernă se agită şi se sfâşie cu propriile sale mâni. Şi celor ce trec li-e milă de ea, şi, asemenea martorilor scenei evangelice, strigă sper ia ţ i : Aci e moarte!

Uneori nişte oameni se ridică şi pretind să deslege această mare îndrăcită. Ei sperează să o exorciteze în numele fdosofiei, al ştiin­ţei, al sociologiei, al economiei politice şi se feresc de religie. Ce se în tâmplă? Tóate efor­turile lor sunt zadarnice, ca şi cele ale uce­nicilor lui Hristos! Societatea sufere mereu şi cade din ce în ce mai mult în mizeria revo­luţiilor. Diavolul continuă să o posedeze şi să o tortureze.

Preoţii încearcă, la rândul lor, să vindece bolnava. Ei au în faţa lor o operă, o parohie, un oraş pe care t rebue să-1 mântuiască şi să-1 redea sănătăţii sufletului. Căci, preoţilor, noi suntem în mod esenţial exorciştii socie­

tăţii : noi n 'avem altă misiune decât aceea de a alunga diavolii şi păcatele. Când eşuăm, când reuşim. De unde vine această diferenţa? De acolo, că în cazul prim am aplicat speci-ticurile supranaturalului indicate de Hristos, rugăciunea şi mortificarea.

Or, domnilor, parohul din Ars ne ofere aci un exemplu admirabil. El a fost un om eminamente supranatural , trăind pentru Dum­nezeu şi suflete şi mort faţă de sine însaş. El s'a dus la popor, nu înarmat cu un manual de sociologie şi de morală naturalistă, ci ca Evanghelia în mână şi eu numele lui Hristos pe buze şi în inimă.

Noi trebue să ne nizuim cu atât mai mult să-1 urmăm, cu cât ni se prezintă asta» alte tipuri care ar putea să ne seducă şi s a

ne ducă în rătăcire. Vin la noi cu străluci* toare formule umanitare şi democratice pe

buze. Dar aceste formule nu sunt după Evan­ghelie şi nu valorează cât mica şi simp ! a

reţetă semnată de Mântuitorul nostru îs" 8

Hristos: Oratione et jejunio... Iată pentru ce Papa Leon al X I l M ^

denunţând anumite formule decepţionante ve­nite de peste mări, ne spunea: „Păziţi-va, căci

acolo, în acele formule, nu este ideal; a c 0 ° nu e mântui re ; acolo e o primejdie p e D t ' u

Biserică şi pentru societate!" Dimpotrivă, ^ decretul de promulgare a eroicităţii virtuţi parohului din Ars, ne asigură că acest ra& om a fost dat de Dumnezeu clerului din z l l e

noastre ca un incomparabil model.

U N I R E A P a g - 5

0 ţ i ar p u t e a s ă î n t o c m e a s c ă p lanur i j e predici s i s t ema t i ce —• a ş a c u m ce r e lanul c a t ehe t i c — ca r i s ă fie a p r o b a t e

de°superiorii b i s e r i ce ş t i ? E l u c r u ştiut, că credincioşii n u a s c u l t ă cu a t en ţ i e o p r e ­dică p rea l ungă . C u n o s c c a z u r i când c r e ­dincioşii n u v in la b i s e r i c ă din c a u z a j u r l g jme i Şi m o n o t o n i e i p red ice i , ori d a c ă vin, în t impu l p red ice i ies a î a r ă din bi­serică. O p r e d i c ă de cel mul t 1/2 oră e3te ascultată c u a ten ţ ie .

De m a r e i m p o r t a n ţ ă e s t e ac tua l i t a t ea predicei. Pr inc ip i i le d o g m a t i c o - m o r a l e şi liturgice r ă m â n m e r e u a c e l e a ş i , î n s ă forma de p r e d a r e t r e b u e s ă îie potr ivi tă vremuri lor , c a credincioşi i să n e în ţe leagă . la aces t s e n s , preotu l v a v o r b i d u p â î e l u l de g â n d i r e al c red inc ioş i lo r , î n c o n j u r â n d cuvintele a b s t r a c t e , pe car i c redincioş i i nu le în ţe leg . P re tu t inden i î n şcoală , ar ­mată, ins t i tuţ i i pub l ice , c red inc ioş i i a u d p ronun ţându- se o l imbă cu ra t r o m â n e a s c ă . Ritmul v r emi i p r e t i nde a c e l a ş lucru şi dela p reo t .

d) O ches t i une de m a r e i m p o r t a n ţ ă pent ru a a t r a g e pe c red inc ioş i la b iser ică este cântarea. Când c a n t o r u l cân tă m a i mult m o r m ă i n d , nu ş t iu c u m v o r ascu l ta c redincioş i i se rv ic iu l divin. Idea l ar fi ca toţi c red inc ioş i i să c â n t e în b i se r i că . Cu­n o s c cazul când u n preot , d u p ă mul tă o s t e n e a l ă , a î n v ă ţ a t pe c red inc ioş i ma i întâi c â n t ă r i m a r i a n e , părţ i din Parac l i s , apoi c â n t ă r i dela sf. L i turghie , a şa că astăzi toţ i c red inc ioş i i c â n t ă în biser ică . Până v o m a junge la a c e a s t ă uni formizare , ar fi de dor i t , ca cel pu ţ in copi i i de şcoa lă sâ c â n t e s u b c o n d u c e r e a învă ţă to ru lu i ,

1 ori în l ipsa aces tu ia , a c an to ru lu i ins t rua t k preot .

In felul aces ta — d u p ă p ă r e r e a m e a — păstorul suf le tesc v a a t r a g e t u r m a r ă t ă ­cită la b i se r i că , s p u n â n d p e d r e p t u l : „Mai mare b u c u r i e decâ t a c e a s t a n ' a m , decâ t când a u d , că fiii mei u m b l ă în t ru a d e v ă r " ' (IU Ioan 4).

Pr . L u c i a n Boc ia t

I z v i n u l d u p ă 20 an i . Citind în nr. t recut al „Unirei" despre frumoasa manifestaţie religioasă dela Izvin, n e a m adus aminte de ce era Izvinul acum 20 ani. Gazeta „Tribuna Aradului" la 5 Iunie 1923 publica'un reportaj întitulat „Semnul vremilor noui", în care tâ l -cuia trecerea la biserica soră a parohului nostru de acolo, doctor în canoane, protopop şi asesor consistorial, e tc . Actului acestuia i-se dădea tâlcul exprimat prin titlul repor­tajului, şi desvoltat mai pe larg într'o altă gazetă din Arad, în care se spunea, că pre­cum Unirea a intrat în Banat, la 1830, pe la

| Izvin, Chizdia, Ohaba-lungă §i aşa mai de-| parte, tot aci începe şi „revenirea", mult [' ahtiată de fraţi. I-se dădea actului dela j Izvin înţelesul de „începutul sfârşitului" pentru I întreaga unire în Banat ; încât pentru parohia ! noastră Izvin se spunea că cei „vre-o 60 su-i flete de uniţi sunt porniţi să revină... S'au | făcut sincere manifestaţii şi declaraţii de acest j înţeles". \ Cât de sincere au fost, dacă au fost, 't acele manifestaţii şi declaraţii, s'a văzut :

parohia s'a consolidat, devenind una din cele mai -de frunte parohii ale diecezei: cu bise­rică nouă, casă parohială modernizată, be­neficiu parohia] sistematizat, vieaţă religioasă conştientă! — Toate acestea, după bunul Dumnezeu, mulţumită solidarităţii poporului şi hărniciei conducătorilor ce au urmat, în special a actualului pa roh ' şi prot. on., Ni-coiae Lugojan.

La drept vorbind, pe noi la timpul său nu ne-au speriat prevestirile rele dela Izvin. La reportajul suspoinenit, imediat am dat un răspuns la „Tribuna Aradului" (apărut în nr din 12 Iunie 1923, iscălit Verax), în care evi­denţiind adevăratul tâlc al celor întâmplate ia Izvin, arătam chiar din lucrările tipărite ale doctorului trecut, care e adevărul în ce priveşte catolicismul şi Românii. Iar cu pri­vire la argumentul invocat : că apele mici trag la cele mari, — ne exprimam părerea» că apele mici rămân mai curate, până pot rămâne mici, în aivia lor originală. „La tot căzui, spuneam, aceea se va şti şi la Izvin". j

Evenimentele au justificat întru toate optimismul nostru! — O constatăm cu mare bucurie acum, după 20 ani Cu Dumnezeu înainte! (Acelaş Verax).

Misiuni le popora le în Biserica unită

In „Unirea" din 12 Sept. 1942 (Nr. 36) a m scr is d e s p r e in t roduce rea mis iun i lor p o p o r a l e în Bise r i ca noas t ră . Rm a ră ta t , c ă „ în temeierea r e u n i u n i i de mis iun i e o p e r a unui s inod a rh id iecezan , în c a r e s 'a hotăr î t în f i in ţa rea Reuniuni i şi s ' au r e ­d a c t a t s ta tute le , î n t impul mit ropol i tu lui Victor Mihdlyi..." Rm a r ă t a t , că î ncepu tu l „a porn i t de la Cluj, c â n d păs to r i au acolo , în p a c e şi b u n ă î n ţ e l e g e r e , părinţi i Dăianu, paroh-p ro topop , şi Roşianu c ape lan" . A m a r ă t a t cum aceş t i dist inşi preoţi a i Bise­ricii noas t r e a u î m p r u m u t a t ideia ce t ind o ca r t e împăr ţ i t ă oficiilor protopupeşf i de mitropoli tul Mihâlyi, şi d i scu tând f ră ţeş te a s u p r a cup r in su lu i ei. Rm a ră ta t şi a c e e a , că cele dintâi s t a tu te s u n t a p r o a p e în în ­t reg ime t r a d u c e r e a s t a tu te lo r c u p r i n s e în c a r t e a aceea . Nu a m t r ecu t cu v e d e r e a , că rezul ta tu l a c e s t o r discuţi i a fost in t ro ­d u c e r e a mis iun i lor p o p o r a l e în Bise r i ca noas t r ă , şi că e d e d in tâ i mis iuni le-a ţ inut păr in te le R oş i anu Ca în temeie tor i , m a i corec t , ca ini ţ iatori , i - am ară ta t pe p ă ­rinţii Dă i anu şi Roş i anu , car i u n t imp a u fost s inguri i m i s i o n a r i în Biserica un i tă .

C redeam, câ fac b ine să scr iu ace s t ea , fiind v o r b ă de s c r i e r e a unui is toric al mi­siuni lor p o p o r a l e în Biser ica noas t r ă . Mai p o m e n i a m , că doi s t r ă luc i ţ i bă rba ţ i ai Bi­sericii noas t re , /. P. S. Valeriu Traian Frenţiu şi pă r . Agârbiceanu, po t d a p re ţ ioase infor­maţ i i v i i torului i s tor ic al Reuniuni i d e mis iuni .

Rm s c r i s „sine i ra et studio". Cu a-m â n d o i „întemeietori i" a m co labora t şi c u a m â n d o i a m fost în ce le mai frăţeşti r a ­po r tu r i şi c u cel c a r e s u p r a v i e ţ u e ş t e ,

Să vedem, deci, domnilor, mai întâi ceeace este diavolul, acest mare duşman al societăţii creştine; şi apoi, cum îl învinse parohul din Ars prin cele două arme ale rugăciunii şi mortificării.

In acest secol în care pretindem a fi nişte complicaţi şi nişte rafinaţi, suntem ade­seori lipsiţi de fineţe, tocmai pentrucă sun­tem lipsiţi de simplicitate. Sfinţii erau mai profunzi, pentrucă erau mai naivi, mai clar­văzători, pentrucă se mulţumeau să vadă lu­crurile sub unghiul Evangheliei, singurul care este bun.

Ei considerau sufletele ca un câmp de bătălie pe care şi-1 dispută Dumnezeu şi dia­volul: Dumnezeu pentru a le purifica şi ferici, diavolul pentru a le desonora şi a le pierde, "umnezeu vrea să posedeze sufletele; satana a$işderea.

Sunt două feluri de posedări diabolice, ^ a , vizibilă şi corporală, se traduce prin kpte anormale, extranaturale, aproape tot­deauna violente: cei ce le sufere nu sunt de °bieei vinovaţi, căci nu le suferă decât contra voinţei lor. Cealaltă, spirituală şi invizibilă, e C e a mai teribilă pentrucă este voluntară: e Posedarea sufletului de către păcat. Demonul p°Sefă sufletul în statul păcatului de moarte,

uPă cum Dumnezeu posedă sufletul în statul a rui U i Ar fi curios să se arate minunatul

r a 'eHsin al acestor două stări, care se acuză

până în expresiile identice de care se serve­şte Scriptura pentru a caracteriza efectele prezenţei divine şi ale înrâurinţei diabolice în inimile noastre.

E o concepţie grandioasă şi pe care de altcum noi nu o putem lăpăda fără să nu renegăm credinţa creştină, aceea care ne arată pe unul fiecare dintre sufletele noastre şi omenirea întreagă ca miza unei lupte neîn­cetate şi formidabile, angajate între cer şi iad. O regăsim pretutindeni în Scriptură şi mai ales în sfânta Evanghelie. Hristos se dă drept ca duşmanul înăscut al diavolului. El a venit pentru ca să arunce afară pe căpetenia acestei lumi : princeps hujus mundi ejtctetur foras. Luptă contra lui pas cu pas. Ii smulge vieti-mile. Din fiecare îndoitură de teren, în Ga-lileia, în Samaria, în ludeia, vede ieşind câte un duh necurat. II atacă. II alungă în mod ruşinător. Curăţă ţinuturile pe care le parcurge ca învingător. El e marele Exorcist.

Această luptă intre El şi căpetenia ace­stei lumi se continuă dealungul veacurilor. Ea explică istoria, persecuţiile, ereziile. Toate aceste atacuri sunt opera lui Satan îndârjit contra operei lui Hristos. Când Mântuitorul no­stru îşi descopere inima sa fericitei Mariei-Margarota, îi anunţă că această devoţiune va fi violent combătută; dar o asigură prin ace­ste cuvinte: Voi domni în ciuda lui Satan! Satan este deci totdeauna duşmanul.

Libercugetătorii neîntâlnind diavolul în fundul sticlelor lor strâmbate, sau în adâncul

| cuptoarelor lor, refuză să creadă în acţiunea sa în această lume, şi chiar în existenţa sa. Ei nu văd sub acest nume decât un personaj iscodit de imaginaţie, un Mephistopheles, bun pentru personificarea idealului răului aci pe pământ, dar fără realitate personală. Ei pre-tiod să explice pe o cale pur naturală feno­menele de posedare diabolică cele mai bui­măcitoare. E adevărat că teoriile lor se schimbă în fiecare zi, şi că cele de eri sunt deja în­vechite azi. Insă credinţa lor pe deandoasele nu se încurcă cu toate acestea. Ei proclamă ca o dogmă, că supranaturalul nu poate exi­sta, fie acela diabolic sau divin, că diavolul este un mit, că îndrăciţii sunt nişte bolnavi, credincioşii nişte naivi şi exorciştii nişte şar­latani. In faţa unui astfel de oracol, diavolul n 'are, evident, decât un lucru de făcut, de a se eclipsa.

E tocmai ceeace face cu grabă, cel puţin pentru marele public. Una dintre marile sale abilităţi în acest veac, cum o remarca aşa de fin Păr. de Ravignon, e de a se face uitat. Nu din modestie, ci din interes. Oricine crede •n diavol, îi e teamă de el, şi acela căruia îi e teamă de el se află în buna postură de a^i resista. Diavolul preferă să se apropie de oameni fără sgomot, priutr 'o dărâmare pro­gresivă şi minare, în ioc de a-i ataca pe faţă. Diavolului îi e teamă de lumină. Ca şi mon­strul antic, scos la lumină afară din caverqă, e de jumătate învins.

Credinţa că există diavol duce direct la

s u n t şi a s tăz i , i a r p e celala l t îl p o m e n e s c c u d r ag la s s . L i tu rgh i i .

La ce l e ce a m s c r i s eu a voit să r ă s ­p u n d ă u n P r e a c u c e r n i c Pro topop în a d u ­n a r e a din u r m ă a Reun iun i i de mis iun i . N u m'a p o m e n i t cu n u m e l e , da r d i scu r su l , a ş a c u m a a p ă r u t î n „Unirea" , a c e a s t a o a r a t ă . Sf. S a v r e a s ă a r a t e ca s i n g u r în­temeie tor p e p ă r . Roş ianu . Regre t mult, c ă n u s'a gând i t , î n a i n t e de a vorb i , Ia cuvin te le c i ta te a le lui Tac i tus : „s ine i ra et s tudio" . Or ice a r a v e a c ineva cu u n o m şi or ice p ă r e r e a r a v e a d e s p r e el, nu e pe rmi s să-1 d e s b r a c e de a d e v ă r a t a şi r e a l a v r e d n i c i e . V o r b i n d — cu prilejul mis iuni lor ţ inu te la V e ş t e m — cu r e g r e ­t a tu l c anon ic Coltor, u n alt co l abo ra to r al p ă r . Dă i anu , a zis: „ D a c ă nu a r fi făcut D ă i a n u n imic a l t c e v a în Biser ica n o a s t r ă , d e c â t să î n t r n d u c ă mis iuni le p o p o r a l e , a r îi v r e d n i c de cea m a i m a r e r e c u n o ş t i n ţ ă a n o a s t r ă " . — C r e d e m că şi că t r e alţii s 'a exp r ima t astfel r e g r e t a t u l şt mul t a p r e ­c ia tu l mis ionar , c a r e a fost pă r . Coltor. — î n suş i păr. R o ş i a n u şi-a exp r ima t a c e e a ş i p ă r e r e t o t d e a u n a , d a r m a i cu s c a m ă în t impu l din u r m ă , d u p ă ce s'a p r o d u s u n a n u m i t fapt.

Din î n s u ş i d i s c u r s u l păr* p r o t o p o p se v e d e , ca la To te lec a fost numa i o î nce r ­c a r e , p r ima î n c e r c a r e , d e a ţ inea mi s iun i . P r ed i că de d o u ă o r e e o b u n ă d o v a d ă , ca î n c ă n u e r a deplin în cura t cu felul mis iun i lo r . In c a r t e a pomeni tă alui Ro-m a i s z sunt da t e n u m a i schi ţe de predic i , d a r în î n d r u m ă r i s p u n e , c ă p red ica să n u fie ma i s c u r t ă de 3|4 o ră , nici ma i l u n g ă de 1 oră (pag. 12—13). Păr . Roş i anu a t r e c u t m ă s u r a şi î n s u ş i zimbia, când , vo r ­b ind de p r i m a î n c e r c a r e , s p u n e a , că a îos t a şa d e răp i t , î ncâ t n u şi a da t s e a m ă , că se p rea es t inde .

De altfel în p r i m a car te de p r e ­dici pen t ru mis iun i , „Mântueşte- ţ i sufletul", t ipăr i tă la s t ă ru in ţ a p ă r . Roşianu, n u se gă se ş t e nici o p red i că de 2 ore . (Păr. p ro­topop de s igur a b ă g a t de s e a m ă a c e s t a m ă n u n t , fiind unu l d in editorii aces t e i căr ţ i . De altfel şi de exis tenţa a c e s t e i

credinţa în Dumnezeu. Scepticul Bayle con­stată acest fapt in Dicţionarul filosofic: „Do­vediţi numai necredincioşilor existenţa duhu­rilor rele şi-i veţi forţa să vă admită toate dogmele!". Voltaire asemenea înţelese locul logic şi rolul lui Satan în economia religiei, când scria: „Pas de Satan, pas de Sauveurl*.

Iată pentru ce diavolul caută să înde­părteze dela el atenţiunea publică. El neagă Providenţa divină prin gura ateilor, dar el neagă deasemenea propria sa intervenţie care este un fel de providenţă pe deandoaselea. El se ocupa de sufletele noastre după cum se ocupă şi Dumnezeu, dar într'un scop opus, şi, pentru a ne surprinde mai bine, ne adoarme în necredinţă şi în scepticism cu privire la sine.

Dar iată deasemenea pentru ce Dumne­zeu permite şi dispune din timp în timp ca Satana să se trădeze pe sine însuş atacând anumite suflete, rfu numai prin ispită şi păcat de moarte, nu numai prin manopere subterane şi invizibile, ci deschis, într 'o luptă externă, violentă, în care dă curs liber adevăratelor sale sentimente de ură. Sub această formă ascuţită şi-a manifesta el duşmănia faţă de parohul din Ars.

^Urmează) Trad. I o a n V u l t u r

cărţ i s'a aflat din amintita ca r t e a lui R o -maisz!) C ă n u se ob i şnuesc pred ic i de 2 ore, o poa t e v e d e a păr . p ro topop şi din cele două v o l u m e de p red ic i ale ce lu i m a i ves t i t m i s i o n a r u n g u r din A r d e a l , păr . L u k ă c s Mansve t O. F . M. ( K o v e s s engem, Cluj 1939—39), u n d e n u s u n t p r e ­dici mai lungi de '(2 oră.

D u p ă a c e e a cei doi p reo ţ i a i n o ş t r i a u pus la p u n c t modal i t a tea ţinerii mi s iu ­nilor şi — d u p ă Romaisz — a u făcu t p r o g r a m e p e n t r u 2—3—4 zile, î n c e d r a t e d e diferite s lujbe, aie r i tului r o m â n e s c .

Să l ă s ă m la o pa r t e o r i ce p a t i m ă ! Mortului nu - i folosim, pe cel v i u să nu-1 jignim. A m â n d o i a u s tă ru i t s ă s e în t ro-d u c ă şi s ă n u ne fie g reu a le r e c u n o a ş t e aceas t ă v r e d n i c i e . S u n t conv ins , că v i i toru l istoric al Reun iun i i de mis iun i n u s e v a îăsa c o n d u s d e a l t c e v a decâ t de c re ş t i ­n e s c u l : Da ţ i C e z a r u l u i , ce-i a l C e z a r u l u i şi lui D u m n e z e u , ce - i a lui D u m n e z e u .

O c t a v i a n P o p a

LEI lf»l

părintelui lor, Teodor Munteanu, ş i - a u

troiţă frumoasă, pictată, pe care au înscris ^ c

acelora ce cu jertfa vieţii au întregit hota T " ^ şi-au dus departe în pământul Rusiei păgâC 6 '̂'i găierile Crucii datatoare de viată. Cruro*

«roii, sfinţit-o păr. prof, Dr. Simion Crişanu, dei care le-a tălmăcit credincioşilor importa t* ^ şi valoarea jertfei în lumina credinţei crest acest prilei s'a oficiat un parastas nont-,, l t î { '

Or a

zilei acest prilej s - ^ « « H e r o „ munei, şi foarte mulţi credincioşi s'au îrnpâ.

parastas pentru èrr' 0"

""cate,. Dumnezeu, apropiindu-se de sf. Taine ca l u • vrăjbite să i-se dăruiască pace! 1

Danii marinimoase. Inafară de Prestaţii^, natură ale enoriaşilor păr. Belaşcu, pentru clari- " bisericii noastre din Alţina, au contribuit s-"îf

Mareşal Antonescu cu 300.000 lei ; Viorel Tilea lei; Nicolae Popa, avocat Bucureşti 260.000 300 0.

Binecuvântare de biserici . Fruntaşa comună Tiur, a avut parte Duminecă, 20 Sept. cr., de mare bucurie sufletească. Prin strădania păr. Siluiu Raica şi prin dărnicia credincioşilor, vechea biserică a fost renovată şi pictată, iconostasul frumos curăţit — scoţindu-se în relief vechea pictură de o mare valoare artistică. Binecuvântarea sf. lăcaş a săvâr­şit-o păr. canonic dela Blaj Ion Moldovanu, asistat de preotul local şi de păr. prof. Dr. Simion Crişanu. La înălţătoarea slujbă au luat parte credincioşii cu mic cu marc, foarte mulţi apropiindu-se de sf. Taine în frunte cu bătrânul preot Izidor Raica, ce şi azi osteneşte în slujba sufletelor. Importanţa zilei a tălmăcit-o în mişcătoare cuvinte trimisul Blajului, legând de suflet credincioşilor frecventarea sf. lă­caş binecuvântat şi strădania continuă a unirii cu Hristos.

Preasf. Iuliu Hossu în mijlocul credincioşi­lor. Fruntaşa noastră parohie Borşa din eparhia Clujului, a avut fericirea să primească din nou, după două decenii, pe Preasf. Iuliu, în vizitaţie cano­nică. In cadrele sf. liturghii arhiereşti, înaltul Ie­rarh a rostit o cuvântare de învăţătură creştinea­scă, mângâindu-şi fiii sufleteşti cu vorba inspirată a Scripturii: „Dacă Domnul e cu noi, cine poate ii împotriva noastră" şi să nu fie biruit?

Constituire de Agru districtual. Duminecă, în 5 Sept. c , după amiaz a avut loc la Vurpăr,în lo­calul Casei Naţionale, constituirea Agrului distric- f tual, pentru protopopiatul Ţichindeal. Au îost pre­zenţi reprezentanţii parohiilor Noul, Roşia, Nucet, Fofeldee, Vecerd, Şalcău, Daia şi Vurpăr. După Paraclisul slujit la biserică de păr. Emanoil Creţu din Vecerd, s'a trecut la Casa Naţională unde păr. Toma Opieanu, protopopul tractual, deschide adu­narea printr'o cuvântare potrivită. Păr. Iulian Qher-ghel din Daia a cetit raportul asupra numărului membrilor şi asupra activităţii agriste din tract. flpoi s'a făcut alegerea comitetului Agrului distric­tual parohie de parohie. Comitetul propus de o co­misie specială fiind aprobat, adunarea se închide cu sfaturile luminate ale păr. Toma Opreanu, pro­topopul tractului Ţichindeal.

Locale. Dumineca viitoare, a XVI-a după Rusalii, ua predica în catedrală păr. Dr. Alexandru Todea, profesor de religie.

Nemţii au părăsit ş i Sardinia. Dela cartierul general al Fuhrerutui, cu data de 22 Sept. a. c , se comunică, între altele, şi aceea, că trupele germane, amăsurat ordinelor ce li-s'au dat, au părăsit insu­la Sardinia, fără a îi stingherite de duşman. In le­gătură cu această evacuare se mai precizează c ă : „Numai trupele trădătorului Badoglio au urmărit, pe o distanţă respectuoasă, mişcările formaţiunilor (germane) spre posturile de îmbarcare, Ele nu au îndrăsnit să deschidă focul decât numai ici-colo asupra ultimelor ariergărzi".

Din Lunca. Credincioşii noştri din Lunca (distr. Blajului) au prăznuit sărbătoarea Sf. Cruci într'un mod deosebit. încă demult, datorită râvnei

îectura jud. Sibiu prin d. C. Negoescu, p r ei e

100.000 lei; credincioşii din Alţina 100.000 lei-muna politică fllţina 91.000 lei; Mitropolia' Bl' 30.000 le i ; Dr. P. Simonetti, avocat, Sibiu ¡0.000).' cooperativa Negovanul, Sibiu 10.000 Iei; Iuliu i bini, Zlatna 1000 lei. Alţii au contribuit cu sutti mai modeste. Tuturor răsplătească-le Cel însutit şi înmiit!

S'a început desgroparea cetăţilor daci Duminecă, în 5 Sept. c , au avut loc serbări ini-rate pentru începerea lucrărilor de desgroparej cetăţilor dace din Munţii Sebeşului. Cu acest prilej prin cuvântări ocazionale, s'a arătat însemnătate; deosebită a comorilor arheologice pe cale de a ii scoase la lumină şi puse în văzul lumii. La acests lucrări participă tineret universitar şi de şcoala secundară din toate părţile Ţării.

Spre ştire. Primăria oraşului Blaj ne cere si publicăm celea ce urmează: 1. Posturi Sanitaredt prima urgenţă, posturi mobile de ajutor şi triaj; sunt la Serviciul Sanitar al oraşului Blaj telefon 94. — 2. Spitalul de Stat are telefon Nr. 19.

Telefonul „ U n i r i i '

Dr. Moldovan, Zlatna. Am primit \M Lei, în contul abonamentului. Vă rugăm, primiţi mulţumite pentru suprasolvire.

S. Voişan, Deva. Am primit 800 Lei, din a; 500 Lei s'au contat în abonamentul anului viitor. V< mulţumim.

Al. Mosora, Sighişoara. Vă mulţumim ţmk suma de 500 Lei ce aţi binevoit a ne trimite în con­tul susţinerii gazetei noastre.

G. Butura, Petroşani. Am primit abonamrf pe 1942 şi 1943.

I. Gorcea, Albac. Confirmăm primirea abc» mentului pe anul curent.

Ploscariu, Lugoj. Am primit suma de 300 La Giurgea, Braşov. Primit 300 Lei,- dintre cat

250 pe 1942 şi 50 Lei pe 1943. Oficiul parohial Ramna. Am primit 450 Lei

abonament pe 1941 şi 1942. y

Pop, Craiova. Confirmăm primirea sumei dţ Lei 500 în contul abonamentului pe anul curent.^ mulţumim pentru suprasolvire.

F R I D E R I C UOMO ARAD STRADA BAR1TIU 10-21

F o n d a t a ia a n u l 1840

Cea mai veche şi mai mare tur­nătorie de c opote din Romania.

La comandă fá­brica clopote de once mărime din cel m a i c u r a t bronz pentru cío pote, pe lângă ga­rantă mate şi cu prefixarea preci să atonurilo?. inven­ţie proprie iicenţie Rechizite şi s a-une de fier pentru clopote. Motoare « trice pentru clopotit. — Telefon 376.

Tipografia Seminarului Blaj