Originea Legilor Și a Dreptății - Platon

3
Originea legilor şi a dreptăţii Aveţi acest text din Republica lui Platon: „Se zice că a face nedreptăţi este, prin firea lucrurilor, un bine, a le îndura – un rău. Or, este mai mult rău în a îndura nedreptăţile decât este bine în a le face; astfel încât, după ce oamenii îşi fac unii altora nedreptăţi.... li se pare folositor celor care nici nu pot să scape de rău, nici să obţină binele, să convină între ei, ca nici să nu-şi facă nedreptăţi, nici să le aibă de îndurat. De aici se trage aşezarea legilor şi a convenţiilor între oameni, iar porunca ce cade sub puterea legii se numeşte legală şi dreaptă.” (Platon, Republica, II,358e) 1. Numiţi şi explicaţi tipul de filosofie politică care explică în acest fel naşterea statului şi a legii. Numiţi cel puţin doi reprezentaţi ai acestui curent. 2. Platon pune această filosofie politică în seama unuia dintre personajele sale (Glaucon). Care era, în realitate, filosofia politică proprie a lui Platon şi în ce consta ea în esenţă? 1. Filosofie politică care explică în acest fel naşterea statului şi a legii este contractualismul. Fratii lui Platon, Glaucon si Adeimantus, sustin ideea unui contract social. Din slăbiciune şi din neputinţă, oamenii convin între ei sa nu-şi facă rau reciproc, stabilind legi pe care le numesc „drepte". Dreptatea e o conventie pur sociala. Dreptatea face parte din acele lucruri care sunt valoroase prin ele insele, poti fi singur pe lume, dar poti fi drept. Se face trecerea de la arte la justitie, manifestarea justitiei este asemanatoare cu manifestarea unor practici in arte. Justitia se bazeaza pe echitate Contactualismul este un curent opus organicismului. Exista inca din Antichitate idei contractualiste (Platon). In contractualism, individul este primordial, este cel care va alcatui grupurile, asa cum atomii alcatuiesc agregatele. Atractiile dintre indivizi vor forma contractul social.

description

platon

Transcript of Originea Legilor Și a Dreptății - Platon

Page 1: Originea Legilor Și a Dreptății - Platon

Originea legilor şi a dreptăţii

Aveţi acest text din Republica lui Platon: „Se zice că a face nedreptăţi este, prin firea lucrurilor, un bine, a le îndura –

un rău. Or, este mai mult rău în a îndura nedreptăţile decât este bine în a le face; astfel încât, după ce oamenii îşi fac unii altora nedreptăţi.... li se pare folositor celor care nici nu pot să scape de rău, nici să obţină binele, să convină între ei, ca nici să nu-şi facă nedreptăţi, nici să le aibă de îndurat. De aici se trage aşezarea legilor şi a convenţiilor între oameni, iar porunca ce cade sub puterea legii se numeşte legală şi dreaptă.” (Platon, Republica, II,358e)

1. Numiţi şi explicaţi tipul de filosofie politică care explică în acest fel naşterea statului şi a legii. Numiţi cel puţin doi reprezentaţi ai acestui curent.

2. Platon pune această filosofie politică în seama unuia dintre personajele sale (Glaucon). Care era, în realitate, filosofia politică proprie a lui Platon şi în ce consta ea în esenţă?

1. Filosofie politică care explică în acest fel naşterea statului şi a legii este contractualismul. Fratii lui Platon, Glaucon si Adeimantus, sustin ideea unui contract social. Din slăbiciune şi din neputinţă, oamenii convin între ei sa nu-şi facă rau reciproc, stabilind legi pe care le numesc „drepte". Dreptatea e o conventie pur sociala. Dreptatea face parte din acele lucruri care sunt valoroase prin ele insele, poti fi singur pe lume, dar poti fi drept. Se face trecerea de la arte la justitie, manifestarea justitiei este asemanatoare cu manifestarea unor practici in arte. Justitia se bazeaza pe echitate

Contactualismul este un curent opus organicismului. Exista inca din Antichitate idei contractualiste (Platon). In contractualism, individul este primordial, este cel care va alcatui grupurile, asa cum atomii alcatuiesc agregatele. Atractiile dintre indivizi vor forma contractul social.

Initiatorul contractualismului este Thomas Hobbes. Hobbes considera ca oamenii ajung la o intelegere intre ei, prin care renunta la libertate pt a castiga securitatea, astfel apare contractul social. Dupa Hobbes acesta e irevocabil.

Urmatorul mare contractualist este J. Locke. Pt el omul nu este nici rau, nici bun pt ca nu exista morala pt oamenii naturali. Omul natural dispune de proprietate asupra corpului si a ceea ce construieste cu propriul corp.Vor conferi autoritate unui principe, guvernarea are ca scop folosul guvernantilor. Daca principele se abate, contractul e revocabil

Un alt reprezentant al contractualismului este JJ Rousseau. Rousseau isi da seama ca treb sa gaseasca o solutie pt omul modern (pt nu ca nu e posibila intoarcerea la omul natural). Solutia e contractul social. Treb alcatuita o noua societate, treb gasita o forma de asociatie care sa protejeze pe toata lumea si toti sa ramana la fel de liberi. 2 tezefundamentale: - asociatul voluntar nu se supene decat siesi, asociatul ramane liber

Page 2: Originea Legilor Și a Dreptății - Platon

- a tine cont de asociatie inseamna a se darui in intregime comunitatii, a se darui in intregime inseamna a nu se darui nimanui in particular, nici macar siesi. Asociatii sunt egali intre ei (nu in sens material, ci juridic)

2. Filosofia politică proprie a lui Platon este organicismul. Teoriile organiciste interpreteaza socitatea ca pe un suflet si invers, devin izomorfe pana la un punct. La Platon se observa efortul de a unifica la maximum cetatea reducand o la o mare familie, chiar la un suflet mare, cetatea este conceputa ca un organism.

Organicismul este cea mai veche teorie filosofica asupra omului in societate si intr un fel cea mai simpla, cea mai raspandita. Societatea este comparata cu un corp. Individul e lipsit de valoare daca nu si asemuie idealurile personale celor colective. In societatea organica oamenii ar trebui sa fie frati, se va da astfel nastere la o teorie de natura economico-sociala, si anume teoria coporatista.

Dezavantajele organicismului. Organicismul tinde la eliminarea diferentelor, la conceperea unor regimuri autoritare - isi oroga capacitatea conducerii natiunii – tind la zeificarea rolului liderului (capului suprem). Dupa organicisti toti treb sa fim intr o armonie, strainii, minoritatile, cei care sunt altfel nu sunt vazuti cu ochi buni, acorda deosebirilor de opinie un aspect negative.