Platon Texte

15

Fragmente de referinþãale filosofiei politice platoniciene

1. Critica tiraniei Celor Treizeci ºi a democraþiei ateniene(Scrisoarea a VII-a, 324c-325c)

Constituþia Cetãþii, pe atunci în vigoare, fiind respinsã de multãlume, din diferite motive, s-a petrecut o schimbare. În urma acestuieveniment, a apãrut o Adunare de cincizeci ºi unu de bãrbaþi, curangul de arhonþi ai puterii, din rândul cãrora unsprezece aveausarcina sã lucreze pe teritoriul Oraºului, zece în cel al Pireului;ambele categorii aveau obligaþia sã guverneze instituþiile publice ºisã se ocupe de schimburile de piaþã; ceilalþi membri ai Adunãrii,treizeci la numãr, se bucurau de puteri depline în activitatea lor deguvernare [autocratã]. Unii dintre ei s-a întâmplat sã-mi fie rude ºiprieteni foarte apropiaþi. Iatã de ce m-au invitat, de îndatã, sã participla guvernare, oferindu-mi, dupã cum credeau, sarcini potrivite. Eu,dacã se þine seama de vârsta mea, am luat propunerea ca pe cevafoarte firesc. În mintea mea, socoteam cã aceºtia aveau sã guvernezeCetatea în aºa fel încât sã aducã schimbãri fundamentale în bine, înrespectul dreptãþii, în locul unui mod de viaþã viciat. Prin urmare, leurmãream cu cea mai mare atenþie activitatea, ce anume aveau degând sã realizeze. Mi-am dat seama însã curând cum aceºti oameniizbuteau sã facã în aºa fel încât orânduirea politicã anterioarã sã neparã ca o �epocã de aur�. Printre altele, pe iubitul meu prietenSocrate, mai în vârstã decât mine, pe care eu nu mã sfiesc sã-lnumesc �cel mai drept� dintre oamenii acelor vremuri, l-au silit, cusamavolnicie, împreunã cu alþii, sã condamne la moarte un conce-tãþean, în intenþia de a-l face pãrtaº la guvernarea lor, de voie sau denevoie. Socrate însã nu s-a supus, gata mai degrabã sã înfrunte oriceprimejdie decât sã devinã complice la faptele lor nelegiuite. Obligatsã asiste la toate acestea ºi la altele de acelaºi fel, fapte deloc lipsite

FILOSOFIA POLITIC| A LUI PLATON16

de importanþã, m-am supãrat grozav ºi m-am retras de la oriceactivitate criminalã pe atunci la modã. N-a durat mult, ºi cei Treizecis-au prãbuºit, o datã cu odiosul lor regim. ªi, din nou, într-adevãrîntr-o mãsurã mai redusã, iatã cã dorinþa de a lucra în domeniulpublic ºi în cel politic a pus iarãºi stãpânire pe mine. Din pãcate, dinpricina tulburãrilor interne, multe ticãloºii s-au întâmplat ºi pe timpulguvernãrii celor care au preluat puterea. ªi nu trebuie sã ne mirãmdacã la fiecare schimbare de regim rãzbunarea adversarilor devinetot mai cruntã. Pentru cei reîntorºi din exil, au fost luate unelemãsuri binevenite, în scopul de a aduce împãciuirea. Între timp, cao nouã loviturã a sorþii, câte persoane sus-puse l-au adus pe bunulnostru Socrate pe bãncile acuzãrii, copleºindu-l cu cea mai odioasãînvinuire, cea mai puþin potrivitã din tot ce s-ar fi putut nãscociîmpotriva lui: lipsa de credinþã în zei. Unii îl învinuiau cã este ateu,ºi sub aceastã acuzare juriul a votat împotriva lui ºi l-a condamnat lamoarte pe acela care odinioarã s-a abþinut sã participe la nelegiuireainiþiatã împotriva unuia din prietenii lor, trimis în exil, cãci ºi ei peacea vreme fuseserã niºte pribegi nefericiþi.

2. Numai unirea necesarã dintre filosofie ºi politicã ar puteaîndrepta statul (Scrisoarea a VII-a, 325c 6-326b 4)

Vãzând eu toate acestea ºi observându-i pe bãrbaþii care conduceauviaþa publicã, care formulau legi ºi care vegheau la pãstrarea tradi-þiei, cu cât mai mult se prelungeau constatãrile mele, o datã cuvârsta câºtigam ºi în maturitate. Cu atât mai grea, aºadar, mi sepãrea sarcina de a conduce un stat. Fãrã concursul unor oamenidevotaþi cauzei, al unor prieteni de nãdejde, consideram o asemeneaîntreprindere de nerezolvat. Dar asemenea oameni nu erau uºor degãsit. Statul nostru trecea printr-o crizã a obiceiurilor ºi a rânduie-lilor strãmoºeºti. Pe de altã parte, a le repune cu uºurinþã în drepturi,nici aºa ceva n-ar fi fost bine. Legile scrise de odinioarã ºi cutumeleerau în continuã decãdere, aºa încât eu, la început plin de însufleþiresã fac o carierã politicã, pânã la sfârºit stãteam la îndoialã, pus înfaþa unor asemenea stãri de lucru, a unor acþiuni lipsite de oricerost. Cu toate acestea, n-am încetat sã reflectez în ce fel, în asemeneaîmprejurãri ºi în întreaga cârmuire a statului s-ar fi putut aduceîmbunãtãþiri. Pentru a trece la fapte concrete, aºteptam prilejulpotrivit, pânã când, în cele din urmã, am ajuns la concluzia cã toate

17

statele existente sunt rãu conduse. Statutul lor de drept, afarã doarde cazul când, ca prin miracol, a fost îmbunãtãþit prin grija proniei,se aflã într-o stare deficitarã. Spre cinstea Filozofiei, este de datoriamea sã afirm cã numai cu ajutorul ei pot fi stabilite drepturilepolitice ºi civice; neamurile omeneºti nu vor fi scutite de calamitãþimai înainte ca adevãraþii filozofi, în toatã puterea cuvântului, sãpreia puterea de stat sau ca tagma conducãtorilor de stat, printr-ominune divinã, sã devinã adepta Filozofiei.

3. Strãvechea Atenã ca model ºi incarnare a statului ideal(Timaios, 23d�24d)

Iar preotul îi rãspunse: �Cu mare plãcere, Solon, am sã-þi spun,atât din respect pentru tine ºi pentru cetatea ta cât ºi, nu mai puþin,pentru a aduce cuvenita cinstire zeiþei care a fost amânduror cetãþilornoastre pãrinte ºi dascãl. Cetatea voastrã e mai veche cu o mie de anidecât a noastrã, deoarece a primit sãmânþa voastrã de la Gaia ºiHephaistos. Din scrierile noastre sfinte rezultã cã cetatea de aici ºi-acãpãtat orânduirea deplinã acum 8000 de ani. Am sã-þi arãt deci, pescurt, legile concetãþenilor tãi de acum 9000 de ani; ºi, dintrefaptele lor, am sã þi-o dezvãlui pe cea mai frumoasã. Apoi, curând,vom recurge chiar la texte ºi vom relua totul în amãnunt, pe îndelete.Pentru început, comparã legile voastre cu cele de aici. Multe dintrelegile voastre de odinioarã le vei regãsi în rânduielile noastre deacum: în primul rând tagma preoþilor, separatã de toate celelalte,apoi tagma meºteºugarilor, în care fiecare îºi exercitã propriul meºte-ºug fãrã a se amesteca cu nimeni altul, tagma pãstorilor, a vânãtorilorºi agricultorilor. Cât despre tagma luptãtorilor þi-ai dat seama desigurcã ea este aici separatã de toate celelalte, lor fiindu-le prescris decãtre lege sã nu se preocupe de nimic altceva decât de rãzboi. Maimult încã, în ce priveºte felul armelor, lãnci ºi scuturi, noi am fostprimii din toatã Asia care ne-am înarmat astfel, întocmai cum, pemeleagurile voastre, pe voi v-a învãþat cei dintâi zeiþa. Cât desprecele ale spiritului ºi despre buna orânduire, vezi bine câtã grijã le-aacordat aici legea chiar de la început, cãci ni le-a dezvãluit pe toate �de la meºteºugul profeþiei pânã la medicina ce se îngrijeºte desãnãtate, ºi de la ºtiinþele acestea divine pânã la cele omeneºti � ºine-a înzestrat cu toate învãþãturile câte vin la rând dupã ele. Ei bine,cu toatã aceastã rânduialã ºi rostire zeiþa pe voi v-a înzestrat cei

FRAGMENTE DE REFERINÞÃ ALE FILOSOFIEI POLITICE...


dintâi, dupã ce a ales locul în care v-aþi nãscut, dându-ºi seama cã,potrivit amestecului armonios al anotimpurilor, el va putea purtaoamenii cei mai luminaþi. ªi pentru cã zeiþa era deopotrivã iubitoarede rãzboi ºi de înþelepciune, a populat întâia oarã tocmai un asemenealoc, menit sã-i poarte pe oamenii cei mai asemãnãtori cu ea. Astfelvoi, întrecându-i în toate privinþele pe toþi ceilalþi, precum vi secuvenea ca vlãstare ºi învãþãcei ai zeilor, acolo v-aþi aºezat, folo-sindu-vã de legi asemãnãtoare cu ale noastre, ºi guvernându-vãchiar mai bine decât noi�.

4. Asimilarea omului politic cu un pãstor de animale(Omul politic, 267d-267e)

(Strãinul ºi Socrate cel tânãr)� Aºadar printre multe arte care ne apar ca arte ale pãstoritului

se aflã una, ºi anume cea politicã, precum ºi preocuparea sa pentruo anume turmã?

� Da.� ªi argumentarea noastrã a stabilit cã ea reprezintã nu creºterea

cailor ºi nici a altor animale, ci chiar ºtiinþa vieþuirii în comun aoamenilor.

� Aºa.

5. Formele de guvernare (Omul politic, 291d-292a)(Strãinul ºi Socrate cel tânãr)� Oare, dupã pãrerea noastrã, nu este monarhia una dintre for-

mele de conducere politicã?� Da.� ªi dupã monarhie s-ar putea vorbi, cred, despre conducerea de

cãtre puþini.� Cum sã nu!� Cea de-a treia formã de guvernare nu-i, oare, conducerea celor

mulþi, numitã democraþie?� Chiar aºa!� Trei fiind aceste forme, nu devin ele cumva cinci, douã dând

naºtere din ele însele la alte douã nume pe lângã acestea?� Care, de fapt?� Cercetându-le acum dupã criteriile constrângerii ºi consimþirii,

sãrãciei ºi bogãþiei, legalitãþii ºi ilegalitãþii aflate în ele, douã dintre

19

acestea se divid fiecare în douã; astfel, monarhia se poate spune cãare douã specii: cu numele de tiranie � una, de regalitate � cealaltã.

� Cum altfel!� ªi oricare cetate stãpânitã de puterea celor puþini este condusã

fie prin aristocraþie, fie prin oligarhie.� ªi chiar aºa este!� Cât despre democraþie, fie mulþimea conduce cu forþa, fie cu

consimþãmântul celor bogaþi, ºi fie respectã cu stricteþe legile, fie cãnu, în mod obiºnuit nimeni nu-i schimbã deloc numele.

6. Formele legale ºi cele ilegale(Omul politic, 300e-301c, 302c-303b)

(Strãinul ºi Socrate cel tânãr)� Prin urmare, dacã existã o artã regalã, mulþimea celor bogaþi ºi

întreg poporul n-ar putea niciodatã sã deþinã aceastã ºtiinþã politicã.� Cum sã poatã!� Astfel de guvernãri deci, dupã cum se pare, trebuie ca, dacã

vor sã imite cât se poate mai bine acea guvernare adevãratã, adicã acelui ce conduce de unul singur bazat pe ºtiinþã, atâta vreme cât aulegi statornicite, sã nu întreprindã nimic dincolo de reglementãrilescrise ºi de obiceiurile strãbune.

� Foarte bine ai spus!� Deci atunci când cei bogaþi imitã constituþia adevãratã numim

acest fel de guvernare aristocraþie; când, însã, nu þin cont de legi:oligarhie.

� Se pare cã da!� ªi, desigur, atunci când, la rândul lui, unul singur conduce

dupã legi imitându-l pe cel cunoscãtor, îl numim, rege, nediferen-þiindu-l prin nume, fie cã conduce de unul singur conform legilor,fie cã o face cu ºtiinþã, fie dupã simpla opinie.

� Pare foarte posibil!� Prin urmare, de asemenea dacã vreunul, care este realmente

cunoscãtor, ar conduce de unul singur, el va fi numit, desigur, cuacelaºi nume � �rege� � ºi cu nici un altul; de aceea, de fapt, toatenumele formelor de guvernãmânt spuse adineaori au fost numai cinci.

� Aºa pare, cel puþin!� Ei, dar când cel care conduce de unul singur nu acþioneazã nici

dupã legi, nici dupã datini ºi simuleazã cã astfel el este obligat sã



facã lucrul cel mai bun, acþionând chiar împotriva legilor, aºa cumface adevãratul posesor al ºtiinþei conducerii, pe când, de fapt,dorinþa proprie ºi ignoranþa sunt iniþiatoarele acestei imitaþii, oareunul de acest fel nu trebuie numit întotdeauna tiran?

� Desigur!(...)� Numeºte-o deci pe aceea dintre cele trei forme de guvernãmânt

existente, care este ºi cel mai greu, ºi cel mai uºor de suportat!� În ce sens spui asta?� Nu în altul decât cã monarhia, conducerea de cãtre câþiva ºi

conducerea de cãtre cei mulþi erau trei astfel de forme de guver-nãmânt amintite de noi la începutul acestui discurs, care acum serevarsã în valuri.

� Sigur cã erau.� Divizând acum pe fiecare dintre acestea în douã, sã facem ºase,

luând-o separat de acestea pe cea adevãratã, ca pe o a ºaptea.� Cum?� Am spus cã: din monarhie provin regalitatea ºi tirania; de

asemenea, din conducerea de cãtre nu prea mulþi: aristocraþia ceacu nume de bun augur, ºi oligarhia; ºi, la rândul ei, conducerea decãtre cei mulþi, pe care atunci am considerat-o simplã, numind-odemocraþie, ºi ea trebuie consideratã acum dublã.

� Cum aºa? ªi pe ce criteriu am diviza-o?� Pe un criteriu care nu diferã deloc de al celorlalte, chiar dacã

numele ei nu este dublu; cãci, desigur, modalitatea de a conduceconform legilor ºi a conduce în afara legilor se aflã ºi în aceasta caºi în celelalte.

� Într-adevãr, aºa este!� Ei bine, atunci, când o cercetam pe cea dreaptã, aceastã diviziune

nu este necesarã, dupã cum am demonstrat în cele de mai-nainte;dar, dupã ce am separat-o pe aceasta ºi le-am considerat pe celelaltedrept în mod necesar constituite, în fiecare dintre ele legalitatea ºiilegalitatea funcþioneazã ca principiu dihotomic.

� Aºa se pare dupã cele spuse adineaori.� Monarhia, desigur, strânsã în bune reglementãri scrise, pe care

le numim legi, este cea mai bunã dintre toate cele ºase; fãrã legiînsã este cel mai greu de suportat pentru buna convieþuire.

� Mã tem cã da.

21

� Cât despre conducerea de cãtre cei care nu sunt mulþi, întrucât�puþini� reprezintã media între �unul� ºi �mulþime�, tot aºa vomconsidera ºi pe acesta ca fiind medie între celelalte douã; iarconducerea de cãtre mulþime este lipsitã de forþã în toate privinþele,neavând în puterea sa nici vreun mare bine, nici vreun mare rãu, încomparaþie cu celelalte, deoarece conducerea, în cadrul acesteia, afost împãrþitã în pãrþi prea mici la prea mulþi inºi. De aceea a devenitea cea mai rea dintre formele de guvernãmânt care sunt prevãzute culegi ºi cea mai bunã dintre cele lipsite de legi; ºi atâta timp cât toatesunt lipsite de mãsurã, învinge dorinþa de a trãi în democraþie, dar,atâta timp cât toate sunt în ordine, în ea pare cel mai puþin cã trebuiesã trãim; în prima este de preferat sã trãieºti, ea fiind cu mult ceamai valoroasã ºi mai bunã, cu excepþia celei de-a ºaptea, cãci doaraceasta trebuie deosebitã de toate celelalte forme de guvernãmânt,aºa cum deosebeºti un zeu de oameni.

7. Instaurarea violentã a cetãþii bune (Omul politic, 293c-293e)

(Strãinul ºi Socrate cel tânãr)� Este necesar, într-adevãr, ca ºi printre formele de guvernare sã

existe una cu deosebire adevãratã, ºi numai una, în care sã segãseascã conducãtorii într-adevãr cunoscãtori ai artei politice ºi nucei ce par numai; fie cã ar conduce dupã legi, fie fãrã legi, fie cu,fie fãrã consimþãmântul celor conduºi, fie sãraci, fie bogaþi, nimicdin toate acestea nu trebuie luat în considerare defel ca neaducândnici o îndreptãþire.

� Bine.� ªi fie cã, omorându-i pe unii sau expulzându-i, purificã cetatea

spre binele ei, fie cã, trimiþând altundeva colonii precum roiurile dealbinã, o face mai micã, fie cã, adunând alþi oameni de altundeva ºifãcând cetãþeni din strãini, o mãreºte, atâta timp cât, folosindu-se deºtiinþã ºi de justiþie, pe cât posibil, o salveazã sau o face din mai reamai bunã, trebuie sã spunem cã aceastã formã de guvernãmânt � ºiîn aceºti termeni definitã � este singura dreaptã; iar celelalte, pecare le-am amintit, trebuie sã spunem cã nu sunt nici autentice, nicicu adevãrat reale, ci cã ele sunt imitaþii ale acesteia; pe de o parteunele, numite �legi bune�, care o imitã în aspecte mai bune, pe dealtã parte celelalte, care o imitã în aspecte mai rele.



8. Cetatea ºi sufletul (Republica, 368d-372d)

(Socrate, Adeimantos ºi Glaucon)� Cercetarea de care ne apucãm este pe mãsura unui om cu

vederea ascuþitã iar nu rea, cred eu. Or, fiindcã noi /în aceastãprivinþã/ nu suntem prea grozavi, cred cã ar trebui sã cercetãm înfelul urmãtor: sã zicem cã i s-ar da cuiva, care nu vede prea bine,sã citeascã de departe niºte litere mici ºi apoi altcineva ar bãga deseamã cã aceleaºi litere se gãsesc ºi în alt loc, dar mai mari ºi pe unfond mai întins. Mare noroc ar fi pentru oamenii aceia sã le citeascãmai întâi pe cele mari, iar apoi sã le examineze ºi pe cele mici, dacãs-ar întâmpla sã fie aceleaºi litere!

� Bineînþeles � vorbi Adeimantos. Dar ce are aceasta asemãnãtorcu cercetarea legatã de dreptate, Socrate?

� Am sã-þi spun � am vorbit eu. Nu afirmãm cã existã dreptate ºiîn cazul unui singur om, dar ºi în cazul unei cetãþi întregi?

� Fireºte � rãspunse el.� Dar nu este mai mare o cetate decât un singur om?� E mai mare � zise.� Probabil, dar, cã într-un loc mai mare ar încãpea mai multã

dreptate ºi ar fi mai uºor de înþeles. Deci, dacã vã este pe plac, sãcercetãm mai întâi în ce fel este dreptatea în cetãþi. ªi apoi sã oprivim ºi în indivizi. Urmãrind asemãnarea cu elementul mai mareîn înfãþiºarea celui mai mic.

� Mi se pare cã vorbeºti bine � spuse el.� Aºadar � am zis eu � dacã am privi cu mintea apariþia unei

cetãþi, am putea vedea cum se naºte ºi dreptatea ºi nedreptatea ei?� ªi încã cum!� Dar oare, întâmplându-se aceasta, n-ar fi nãdejde mai bunã sã

vedem ºi ceea ce cãutãm?� Întru totul.� S-ar zice cã e cazul sã pornim! Mi se pare cã nu puþinã treabã

ne stã înainte. Uitaþi-vã!� Am luat noi seamã, � zise Adeimantos � dar tu sã nu faci

altminterea!� O cetate se naºte, � am zis eu � dupã câte cred, deoarece

fiecare dintre noi nu este autonom, ci duce lipsã de multe. Ori crezicã existã altã pricinã pentru întemeierea unei cetãþi?

23

� Deloc alta � zise el.� Astfel, fiecare îl acceptã pe un al doilea, avându-l în vedere pe

un al treilea ºi având nevoie de al patrulea, iar strângându-se mulþiîntr-un singur loc spre a fi pãrtaºi ºi a se întrajutora, ne fac sã dãmsãlaºului comun numele de cetate, nu?

� Întocmai.� Fiecare dã ceva altuia, dacã aºa stau lucrurile, sau ia ceva,

socotind cã este mai bine pentru sine?� Desigur.� Haide deci � am spus eu � sã întemeiem cu mintea, de la

început, o cetate. Pe cât se pare, nevoia noastrã o va dura.� Cum de nu?� Dar prima ºi cea mai mare dintre nevoi este asigurarea hranei

în vederea existenþei ºi a vieþii.� Absolut.� A doua este nevoia de locuinþã, a treia cea de îmbrãcãminte ºi

de cele asemãnãtoare.� Aºa este.� Sã vedem cum va ajunge cetatea sã le asigure pe acestea. O

datã, îl va avea pe agricultor, apoi pe constructor, apoi pe þesãtor?Sau vom adãuga acolo ºi pe cizmar ºi pe încã un meseriaº dintre ceice se îngrijesc de nevoile trupului?

� Desigur.� Deci cetatea, redusã la esenþial, ar consta din patru sau cinci

oameni.� Aºa se pare.� Ei bine, nu trebuie însã ca fiecare dintre ei sã-ºi punã munca sa

în comun cu ceilalþi? Spre pildã, trebuie ca agricultorul, fiind elunul, sã asigure grâne pentru patru oameni ºi sã cheltuiascã de patruori mai mult timp ºi trudã pentru asigurarea hranei pe care o pune încomun cu ceilalþi? Sau ar trebui ca el sã producã doar pentru sinea patra parte din hranã în a patra din timp, iar pe celelalte trei pãrþisã le cheltuiascã, o datã pentru asigurarea locuinþei, altã data pentrucea a îmbrãcãmintei ºi a treia oarã pentru cea a încãlþãmintei, fãrãsã aibã nimic în comun cu ceilalþi, ci lucrând singur tot ceea ceare nevoie?

Adeimantos rãspunse:� Probabil cã în primul fel, Socrate, mai degrabã decât în cel

de-al doilea.



� ªi n-ar fi deloc absurd, pe Zeus! � am zis eu. Cãci chiar euobserv, în timp ce tu vorbeºti, cã, întâi ºi întâi, fiecare dintre noi nueste întru totul asemãnãtor celuilalt, ci se deosebeºte prin fire; ºi cãfiecare se îndreaptã cãtre altã îndeletnicire. Sau nu þi se pare aºa?

� Ba da.� Ei bine, când ar lucra cineva mai bine? Oare atunci când ar

practica mai multe meserii sau când ar practica numai una?� Când ar practica numai una � zise.� Dar, socot cã ºi aceasta e limpede, anume cã, dacã cineva ar

pierde ocazia bunã de a face un lucru, totul se duce de râpã.� Limpede.� Cãci lucrul ce trebuie fãcut nu-i îngãduie fãcãtorului rãgaz, iar

aceasta nu trebuie sã se dedice lucrului de fãcut, aºa ca unei ocupaþiisuplimentare ºi neimportante.

� Necesar.� De aici rezultã cã produsele muncii sunt mai numeroase, mai

bune ºi fãcute mai repede atunci când fiecare face un singur lucru,potrivit cu firea sa, în timpul pe care îl are ºi fãrã sã se preocupe dealte activitãþi.

� Întru totul.� Este nevoie atunci, Adeimantos, de mai mulþi cetãþeni decât patru

pentru asigurarea nevoilor despre care vorbeam. Cãci agricultorul,pe cât se pare, nu-ºi va face singur plugul, dacã vrea ca acesta sã fiebun, nici hârleþul, nici celelalte unelte, câte sunt necesare agricul-turii. ªi nici constructorul nu va face altfel, cãci acesta are nevoie demulte scule. La fel þesãtorul ºi cizmarul. Sau nu?

� Adevãrat.� Aºadar, dulgheri, fierari ºi alþii asemenea � meºteºugari nume-

roºi vor fi laolaltã în mica cetate, pe care o vor popula din belºug.� Fireºte.� ªi încã n-ar fi un oraº prea mare, dacã ai adãuga ºi crescãtori

de vite, pãstori ºi ciobani, pentru ca ºi plugarii sã aibã boi la arat,precum ºi constructorii împreunã cu plugarii sã aibã ce înjuga cândau de cãrat ceva, iar þesãtorii ºi cizmarii sã aibã lânã ºi piei.

� Nu ar mai fi chiar o cetate micã, cea unde s-ar gãsi toþi aceº-tia! � vorbi el.

� Însã � am zis eu � este aproape imposibil sã întemeiezi o cetateîntr-un loc unde sã nu fie nevoie de produse importate.

25

� Imposibil, într-adevãr.� Ea va avea nevoie deci ºi de alþi oameni care sã aducã din alte

cetãþi lucrurile de care ea ar avea trebuinþã.� Da.� Dar dacã omul însãrcinat cu drumul ar pleca cu mâinile goale,

fãrã sã poarte nimic din ce au nevoie celelalte cetãþi de la careurmeazã sã aducã ce-i necesar cetãþii noastre � tot cu mâinile goaleel se va ºi întoarce. Nu?

� Aºa cred.� Trebuie, deci, ca cei de acasã sã producã nu numai cele necesare

lor, ci ºi acele bunuri ºi acele cantitãþi de care alþii ar avea nevoie.� Trebuie, într-adevãr.� Trebuie, atunci, sã avem în cetate mai mulþi agricultori ºi încã

alþi meºteºugari.� E nevoie de mai mulþi, într-adevãr.� ªi trebuie sã avem ºi alþi oameni, cu sarcina sã importe ºi sã

exporte fiecare produs. Aceºtia sunt neguþãtorii, nu?� Da.� Deci vom avea nevoie de neguþãtori?� Fireºte.� Iar dacã negoþul s-ar face pe mare, va fi nevoie de numeroºi alþi

oameni, cunoscãtori ai navigaþiei.� Într-adevãr, ei vor trebui sã fie numeroºi.� Dar în interiorul cetãþii însãºi, în ce fel vor pune în comun

lucrurile de care fiecare are nevoie? Cãci din aceastã pricinã, creândo comuniune, am înfiinþat cetatea!

� E limpede � zise el � cã oameni vor vinde ºi vor cumpãra.� Rezultã cã vom avea o piaþã ºi un simbol bãnesc în vederea

schimbului.� Desigur.� Însã dacã agricultorul sau vreun alt meºteºugar, aducând la

piaþã din produsele sale, nu ar ajunge acolo în acelaºi timp cu cei ceau nevoie sã cumpere de la el, oare nu va sta în loc munca sa proprie,atâta vreme cât omul ºade la piaþã?

� Deloc � rãspunse el � cãci existã oameni, care, având în vedereaceasta, se pun pe ei în aceastã slujbã � anume, în cetãþile bineorânduite, cam cei mai slabi fiziceºte ºi nefolositori pentru altãmuncã. Ei trebuie sã stea acolo în piaþã, unde cumpãrã pe bani



lucruri de la cei care au nevoie sã vândã ceva, iar altora, care aunevoie sã cumpere, le vând acele lucruri, iarãºi pe bani.

� Aºadar � am spus eu � aceastã nevoie conduce în cetate laapariþia precupeþilor. Sau nu precupeþi îi numim pe cei care ºed înpiaþã îndeletnicindu-se cu vânzarea ºi cumpãrarea, în timp ce pe ceicare colindã cetãþile îi numim neguþãtori?

� De bunã seamã.� Dar mai sunt ºi alþi oameni, cred, cu alte slujbe, cei care, din

pricina minþii lor slabe, nu sunt vrednici sã participe la treburileobºteºti, dar care, pe de altã parte, au destulã forþã fizicã pentrumunci grele. Aceºtia, vânzându-ºi folosul forþei ºi numind preþulacesteia simbrie, se numesc, pe cât cred, simbriaºi. Nu-i aºa?

� Desigur.� Deci ºi simbriaºii vor întregi cetatea?� Aºa cred.� Oare acum, Adeimantos, cetatea noastrã a crescut îndeajuns,

încât sã fie desãvârºitã?� Probabil.� Unde s-ar afla în ea, deci, dreptatea ºi nedreptatea ºi în care

dintre /ocupaþiile/ pe care le-am cercetat, s-ar putea ele ivi?� Nu cunosc, Socrate, � spuse el � vreun alt loc pentru ele, decât

pe undeva, în vreo nevoie a acestor oameni, unii faþã de alþii.� Pesemne cã e bine ce spui! Sã cercetãm, dar, ºi sã nu ne ferim!

Mai întâi sã privim în ce chip îºi vor duce viaþa cei ce au fost astfelorânduiþi: oare vor produce altceva decât grâu, vin, îmbrãcãminteºi încãlþãminte? ªi clãdindu-ºi case, vara vor lucra mai mult goi ºidesculþi, iar iarna îmbrãcaþi ºi încãlþaþi îndeajuns. Se vor hrãni, mãci-nând fãina din orz ºi grâu; pe una o coc, pe cealaltã o frãmântã; auturte grozave ºi pâine pe o rogojinã sau pe frunze curate. Aºezaþi pepaturi de frunze aºternute cu iederã ºi mirt, ei se vor ospãta, laolaltãcu copiii lor, vor bea vin, purtând cununi ºi cântând imnuri zeilor;se vor avea bine unii cu alþii ºi nu vor face mai mulþi copii decât leîngãduie mijloacele, ferindu-se de sãrãcie ºi rãzboi.

� Dar Glaucon interveni, zicând:� S-ar pãrea cã îi faci pe aceºti oameni sã mãnânce fãrã mâncare

gãtitã!� Adevãrat � am zis. Am uitat cã ei vor avea ºi mâncare gãtitã, cu

sare desigur, cu mãsline, brânzã ºi ceapã; vor fierbe legume, fãcând

27

fierturi þãrãneºti. Le vom adãuga ca desert, smochine, boabe denãut, bob, iar mirt ºi ghindã vor coace la foc, bând cu mãsurã. ªiastfel, ducându-ºi viaþa în pace ºi sãnãtate, vor muri, de bunã seamã,bãtrâni, lãsând copiilor o viaþã asemãnãtoare cu cea pe care ºi eiau avut-o.

9. Cetatea rãzboinicã � casta rãzboinicilor (paznicilor)(Republica, 374 a-374e)

(Socrate ºi Glaucon)� Atunci, prietene, este nevoie de o cetate încã ºi mai mare,

având nu o oaste micuþã, ci o întreagã armatã, care, ieºind dincetate, sã lupte cu cei care atacã, pentru fiinþa întreagã a cetãþii, caºi pentru cele despre care am vorbit acum.

� Cum aºa, � fãcu el � oare cetãþenii nu sunt de ajuns?� Nu, � am spus eu � dacã tu ºi noi toþi am cãzut de acord întru

totul, când am plãsmuit cetatea. Am fost de acord, undeva, dacã þiiminte, cã este cu neputinþã ca un om sã îndeplineascã cum trebuiemai multe meserii.

� Adevãrat � vorbi el.� Dar ce? Activitatea rãzboinicã nu þi se pare a fi de domeniul

unei meserii?� Ba întru totul.� Sau cumva trebuie sã ne îngrijim mai mult decât de cizmãrie de

meseria armelor?� Câtuºi de puþin.� Însã noi l-am oprit pe cizmar sã vrea sã ajungã þesãtor sau

zidar, ci /i-am prescris sã fie/ cizmar, pentru ca treaba cizmãriei sãfie bine fãcutã în cetatea noastrã; la fel fiecãruia dintre ceilalþimeseriaºi i-am încredinþat o singurã îndeletnicire � cea pentru careeste dãruit prin fire � pe care urmeazã sã o practice bine de-a lungulvieþii întregi, fãrã a scãpa timpul potrivit ºi eliberat de alte îndelet-niciri. Dar oare meseria rãzboiului nu este cu mult mai de preþ,odatã împlinitã cum se cade? Ori ea este atât de lesnicioasã, fiind cuputinþã ca un þãran, un cizmar sau oricine practicã vreo meserie sauartã sã ajungã, deopotrivã, ºi oºtean? Dar, în schimb nimeni n-arputea deveni un jucãtor bun cu jetoane ori zaruri dacã nu s-ar fiexersat din copilãrie, ci ar fi practicat aceastã îndeletnicire doar cape o ocupaþie auxiliarã! Adicã, e de crezut cã omul nostru, luând



scutul, vreo altã armã ori sculã rãzboinicã, de pe o zi pe alta, vadeveni mai bun hoplit sau altfel de luptãtor? Când, pe de altã parte,ºtim cã nici o unealtã luatã /în acest chip/ nu va da naºtere unuimeºter sau unui luptãtor ºi nici nu-ºi va arãta folosul pentru cel carenu are ºtiinþa fiecãrui lucru în parte, nici pentru cel care nu-ºi va fidat o îndestulãtoare sârguinþã!

Grozave ar fi într-adevãr, în acest caz, uneltele!Aºadar � am zis eu � cu cât mai importantã este treaba paznicilor,

cu atât ar fi mai trebuincioase cea mai desãvârºitã eliberare decelelalte ocupaþii ºi cea mai mare sârguinþã.

10. Mobilitatea socialã (Republica, 423c-423d)

(Socrate)� � dacã dintre paznici s-ar naºte vreun copil nevrednic, sã-l

trimitã în altã clasã, iar dacã printre ceilalþi s-ar naºte vreunulvrednic, sã-l aducã în rândul paznicilor. Acest principiu voia sã aratecã ºi ceilalþi cetãþeni, fiecare în altã parte, sã facã un singur lucru ºinumai unul, acela pentru care sunt dãruiþi de fire, pentru ca, fiecarefãcându-ºi treaba proprie, sã fie unul singur ºi nu mai mulþi, ºi astfelîntreaga cetate sã creascã, ca una singurã ºi nu ca mai multe.

11. Educaþia paznicilor (I) (Republica, 377b-378a)

(Socrate ºi Adeimantos)� Dar oare nu ºtii cã începutul oricãrui lucru este cel mai impor-

tant, cu atât mai mult cu cât ai de-a face cu o fiinþã tânãrã ºi fragedã?Cãci atunci mai mult ca oricând se plãmãdeºte ºi se aºazã caracterulpe care ai dori sã-1 întipãreºti în fiecare dintre aceste fiinþe.

� Hotãrât, aºa stau lucrurile!� Atunci oare vom îngãdui cu uºurinþã sã asculte copiii te miri ce

mituri, plãsmuite de cãtre te miri cine ºi sã-ºi umple adesea sufletelecu opinii cu totul potrivnice acelor pe care socotim cã ei trebuie sãle aibã, atunci când vor fi oameni în toatã firea?

� Nu vom îngãdui aºa ceva!� Mai întâi deci, pe cât se pare, trebuie sã-i supraveghem pe

alcãtuitorii de mituri. Dacã ei compun un [mit] bun, sã-l acceptãm,dacã nu, sã-1 respingem. Iar apoi vom convinge dãdacele ºi mamelesã povesteascã copiilor miturile acceptate ºi sã le plãmãdeascã sufle-

29

tele cu ajutorul miturilor, mult mai mult decât trupurile cu ajutorulmâinilor. Iar dintre miturile pe care ele le povestesc acum, multetrebuie alungate.

� La care anume te referi?� Ne vom uita cu luare-aminte la cele mai importante, spre a le

vedea ºi pe cele mai puþin importante. Cãci trebuie ca toate sãposede acelaºi tip ºi ca aceeaºi putere sã o aibã ºi unele ºi altele.Nu crezi?

� Ba da, dar nu-mi dau seama care mituri le numeºti ,,cele maiimportante�.

� Sunt acele mituri � am spus eu � pe care Hesiod ºi Homer nile-au istorisit, ca ºi alþi poeþi. Cãci aceºtia, alcãtuind mituri minci-noase, le-au spus ºi le tot spun oamenilor.

� La care dintre ele te referi ºi ce anume din ele nu-þi este pe plac?� La ceea ce � am rãspuns � mai înainte de orice ºi în mãsura cea

mai mare trebuie reproºat, în special dacã minciuna scornitã e urâtã.� Ce ai în gând?� Când vreun mit ar reprezenta rãu, prin cuvânt, realitatea privi-

toare la zei ºi eroi, precum un pictor care ar zugrãvi figuri ce nuseamãnã cu modelele pe care ar dori sã le înfãþiºeze».

� Desigur � zise el � este drept sã reproºezi aºa ceva; dar în cefel ºi care anume exact sunt miturile criticate?

� Mai întâi � am spus eu � este vorba despre mitul care a rostitminciuna cea mai mare, în legãturã cu faptele cele mai însemnate �acea minciunã urâtã, cum cã Uranos ar fi fãptuit ce zice Hesiod cãel a fãptuit ºi cã zeul Cronos l-ar fi pedepsit. Cât despre faptele luiCronos ºi ceea ce a pãþit el din partea fiului sãu, socotesc cã, nicidacã acestea ar fi adevãrate, nu ar trebui povestite cu uºurinþã unortineri lipsiþi de judecatã, ci, cã cel mai bine ar fi sã fie trecute subtãcere; iar dacã totuºi ar fi necesar sã fie spuse, ar trebui ascultate,prin mijlocirea unor vorbe tainice, de un numãr de oameni cât maimic, care ar fi jertfit nu un porc, ci o victimã mare ºi puþin la înde-mânã, în aºa fel încât sã rãmânã cât mai mic numãrul ascultãtorilor.

� Într-adevãr, cumplite sunt aceste istorii!



12. Educaþia paznicilor (II): cenzurarea imitaþiei dramatice(Republica, 395b-396a)

(Socrate ºi Adeimantos)� Dacã mai þinem la ideea noastrã de mai înainte, anume cã

trebuie ca paznicii noºtri, slobozi de orice altã ocupaþie, sã fie doarartizanii desãvârºiþi ai libertãþii cetãþii ºi sã nu se îndeletniceascã cunimic altceva care nu duce spre acest scop, ei n-ar trebui sã facãnimic altceva ºi deci nici sã imite. Iar dacã vor imita totuºi, sã imitedin copilãrie ceea ce li se potriveºte: oameni viteji, cumpãtaþi,cucernici, liberi ºi aºa mai departe. Cât despre faptele nedemne deun om liber, pe acestea nici sã nu le facã, nici sã nu fie iscusiþi în ale imita ºi la fel cu nimic din ceea ce este urât, pentru ca nu cumva,pornind de la imitaþie, sã aibã vreo plãcere în a fi astfel. Sau n-aibãgat de seamã, cã atunci când imitaþia este practicatã din copilãrieºi timp îndelungat, ea se aºazã în caracter ºi în fire, vãdindu-se înaspectul fizic, în voce ca ºi în judecatã.

� Ba da � zise el.� Nu vom îngãdui � am spus � celor despre care afirmãm cã se

îngrijesc sã devinã bãrbaþi de ispravã ºi care trebuie sã devinã astfel,sã imite, bãrbaþi fiind, o femeie, fie tânãrã, fie bãtrânã, ori pe unasuduindu-ºi bãrbatul, certându-se cu zeii ºi fãlindu-se în credinþa cãei îi merge bine, ori cãzutã în nenorocire, în doliu ºi jale. Ca sã numai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrãgostite, oriaflatã în chinurile facerii!

� Absolut � vorbi el.� Sau sã imite sclave ºi sclavi, care fac ceea ce fac sclavii.� Nici aceasta sã nu facã.� Sau sã imite bãrbaþi mârºavi, fricoºi ºi fãcând pe dos decât ceea

ce spuneam adineaori, anume învinuindu-se ºi batjocorindu-se uniipe alþii, spunând necuviinþe, beþi sau nu, ori fãcând toate câte astfelde oameni ºi le fac rãu lor înºiºi sau le fac altora, în vorbã ºi faptã.Cred cã tinerii noºtri nu trebuie sã se obiºnuiascã nici sã facã pesmintiþii, în vorbe sau fapte. Smintiþii ºi oamenii ticãloºi, bãrbaþi saufemei, trebuie desigur cunoscuþi, dar ei nu trebuie înfãþiºaþi pe scenãºi nici imitaþi.

31

13. Educaþia paznicilor (III): cenzurarea imitaþieiîn artele vizuale (Republica, 401b-401c)

(Socrate)� Dar oare numai poeþilor trebuie sã le prescriem ºi sã-i facem sã

arate în operele lor imaginea caracterului bun, sau altminteri sã nucreeze pe la noi? Ori aºa ceva trebuie cerut ºi de la ceilalþi artizani?ªi nu trebuie oare sã-i oprim sã arate caracterul urât, nesãbuit ºimeschin ºi în imagini de animale, ºi în clãdiri sau în vreo altãlucrare, ori altminteri sã nu poatã ºi sã nu fie lãsaþi sã lucreze pe lanoi? Aceasta, pentru ca nu cumva paznicii, fiind crescuþi cu ajutorulimaginilor în urâciune, culegând ºi pãscând, ca într-o pãºune rea, înfiecare zi, câte puþin din întregul ei, sã primeascã pe nesimþite unmare rãu în sufletele lor.

14. Educaþia paznicilor (IV): refuzul inovaþiei artistice(Republica, 424b-424c)

(Socrate)� Pe scurt, cei care au grijã de cetate trebuie sã aibã în vedere ca

un lucru anume sã nu nimiceascã pe ascuns, ci, mai mult decâtorice, ei sã vegheze asupra lui: sã nu aparã inovaþii, în afararânduielii, în gimnasticã ºi în arta Muzelor, ci sã le pãzeascã pe câteste cu putinþã. Sã se teamã când ar auzi pe cineva spunând:

...preþ se pune mai mult pe cântareacea care nouã s-aude în a aezilor gurã. (Od., I, 352-353)Ei sã se teamã ca nu cumva cineva sã îºi închipuie cã poetul ar

da glas, nu unui cântec nou, ci unui chip nou de a cânta ºi sã laudeaceasta. Cãci nu trebuie nici lãudat, nici acceptat aºa ceva. Ei trebuiesã se fereascã de schimbãri, de introducerea unui nou fel de artãa Muzelor, aceasta fiind întru totul plinã de primejdii. Fiindcãnicãieri nu se schimbã canoanele muzicale, fãrã schimbarea legilorpolitice celor mai însemnate, dupã cum afirmã ºi Damon, iar eucred aceasta.



15. Educaþia paznicilor (V): exilul final al poezieidin cetatea bunã (Republica, 606e-607c)

(Socrate ºi Glaucon)� Aºadar, Glaucon, � am spus � când întâlneºti lãudãtori ai lui

Homer, care pretind cã acest poet a educat Grecia ºi cã el estevrednic de luat în seamã pentru cine vrea sã afle cum sã orânduiascãproblemele omeneºti ºi cum sã le înveþe, care afirmã necesitatea dea-þi trãi întreaga viaþã potrivit acestui poet, trebuie sã-i iubeºti ºi sã-iadmiri, socotindu-i buni cât se poate ºi trebuie încuviinþat lui Homercã este cel mai poet dintre poeþi ºi întâiul dintre fãcãtorii de tragedii.Dar trebuie ºtiut cã în cetate trebuie primite, din poezia sa, doarimnurile cãtre zei ºi elogiile adresate celor buni. Cãci dacã ai primiîn cetate � sub forma tragicã sau epicã � Muza agreabilã, plãcerea ºisuferinþa vor domni la tine în cetate, în locul legii ºi al raþiunii, carepar a fi mereu, dupã opinia generalã, cel mai bun lucru.

� Foarte adevãrat � spuse el.� Iatã deci ce sã spunem, atunci când ne reamintim cã, în mod

cuvenit, am alungat mai demult poezia din cetate, deoarece firea eio aratã în felul vãzut. Cãci raþiunea ne-a silit. Sã-i mai spunem eiînsã, sã nu ne învinuiascã de mãrginire ºi de necioplire, mai ales cãexistã o veche vrajbã între filosofie ºi poezie. Spre pildã: cãþeauacare latrã la stãpân... sau lãtrãtoarea sau om mare în vorbele goaleale unor smintiþi sau gloata stãpâneºte peste cei preaînþelepþi ºi cugânduri alese dar vai de ei ºi mai sunt ºi multe, multe alte semne alevechii harþe dintre aceste douã. Totuºi, sã spunem cã, dacã poezia ºiimitaþia ar vorbi cu raþiune în favoarea plãcerii, cum cã trebuie ca easã existe într-o cetate bine orânduitã, noi le-am primi bucuroºi,fiindcã ne dãm seama cã suntem sub vraja lor. Însã ceea ce pare a fiadevãr nu se cuvine trãdat.

16. Minciuna de stat (I) (Republica, 389b-389c)

(Socrate)Se cuvine, deci, ca doar cârmuitorii cetãþii sã mintã, fie pe

duºmani, fie pe cetãþeni, având în vedere folosul cetãþii; tuturorcelorlalþi însã nu li se dã voie sã mintã. Vom zice cã un particularcare a minþit pe cârmuitori a fãptuit o greºealã egalã ºi chiar mai

33

mare decât un bolnav care n-ar spune adevãrul medicului sau decâtun sportiv care nu l-ar spune antrenorului, în privinþa stãrii corpuluilor, ori decât cineva care nu spune cârmaciului starea corabiei ºi amarinarilor, în ce fel el sau vreunul dintre coechipieri îºi fac treaba.

17. Minciuna de stat (II) (Republica, 414b-415d)

(Socrate ºi Glaucon)� Dar care ar fi oare mijlocul � am spus eu � de a-i face sã

creadã, dintre acele minciuni necesare despre care vorbeam, unavrednicã de tot, minþiþi fiind, mai întâi de toate, chiar cârmuitoriiînºiºi, iar dacã aceasta nu este cu putinþã, mãcar restul cetãþii?

� La ce te referi?� Nu-i ceva nou, ci e un fel de �poveste fenicianã�, petrecutã

deja în multe pãrþi mai înainte, dupã cum afirmã ºi ne fac poeþii sãcredem. În timpul nostru însã nu s-a întâmplat aºa ceva ºi nu ºtiudacã s-ar putea întâmpla; trebuie multã putere de convingere pentruca ea sã izbândeascã.

� Parcã te temi sã vorbeºti!� Vei vedea dupã ce voi vorbi cã e firesc sã mã tem.� Vorbeºte fãrã fricã!� Vorbesc � deºi nu ºtiu de unde sã iau curajul sau de ce fel de

vorbe mã voi sluji. Voi încerca mai întâi sã-i conving pe cârmuitoriiînºiºi ºi pe ostaºi, apoi restul cetãþii, cã toatã învãþãtura ºi creºtereape care noi le-am dat-o, s-ar fi petrecut precum în vis. În fapt, ei arfi fost pe atunci sub pãmânt, fiind acolo crescuþi ºi plãmãdiþi atât ei,cât ºi armele ºi restul echipamentului lor, atunci când au fost înîntregime alcãtuiþi. Iar glia, fiindu-le mamã, i-a trimis sus la luminã.Iatã de ce ei trebuie sã priveascã ºi sã apere þara unde se aflã, ca peo mamã ºi o doicã, dacã cineva ar încãlca-o, iar la ceilalþi cetãþenitrebuie sã se gândeascã întocmai ca la fraþii lor ºi fii ai gliei.

� Nu fãrã temei te fereai mai demult sã spui minciuna!� Vezi bine. Totuºi ascultã ºi restul mitului: �Voi toþi cei din

cetate � aºa le vom spune, plãsmuindu-le un mit � sunteþi fraþi, însãzeul care v-a plãmãdit a amestecat aur în facerea acelora dintre voiîn stare sã conducã. De aceea ei meritã ºi cea mai mare cinste. Câþile sunt acestora ajutoare, au argint în amestec, iar fier ºi aramã seaflã la agricultori ºi la ceilalþi meseriaºi�. Fiind voi toþi înrudiþi, veþizãmisli copii mult asemãnãtori cu voi înºivã; se poate însã întâmpla



ca un copil de argint sã se nascã dintr-un pãrinte de aur ºi dintr-unulde argint sã se nascã unul de aur ºi aºa mai departe. Or, zeul porun-ceºte conducãtorilor mai presus de orice, ca nimic sã nu aibã maiabitir în pazã ºi nimic sã nu vegheze mai cu strãºnicie, decât pe odrasle.Anume: care /dintre metale/ este amestecat în sufletul lor. ªi, chiardacã propriul copil s-ar naºte cu ceva aramã sau fier într-însul, sã nuse arate în nici un chip miloºi, ci, dându-i ceea ce meritã firea sa,sã-1 trimitã printre agricultori sau meºteºugari. Iar dacã, în schimb,printre aceºtia s-ar naºte vreun copil având în el aur sau argint, sã-lcinsteascã, urcându-l printre paznici, ori printre ajutoare. Aceastadeoarece ar exista o profeþie, cum cã cetatea va fi nimicitã atuncicând vor fi paznici de fier sau când omul de aramã va sta sãpãzeascã�. Ei, ai vreun mijloc ca sã-i facem sã creadã acest mit?

� Ca ei înºiºi sã-l creadã � în nici un chip nu-i cu putinþã. Dars-ar putea sã-l creadã fiii lor ºi restul oamenilor care vor venidupã aceea.

� Chiar ºi aºa ar fi bine � am zis eu � pentru ca ei sã aibã maimultã grijã de cetate, cât ºi unii de alþii. Înþeleg cam ce vrei sã zici:povestea aceasta va avea o înrâurire, dacã o va impune tradiþia.

18. Comunismul paznicilor � dispariþia proprietãþii private(Republica, 416d-417b)

(Socrate)� Examineazã deci � am zis � dacã cei ce urmeazã sã fie paznici

buni e bine sã trãiascã ºi sã locuiascã în felul urmãtor: mai întâi niciunul sã nu posede avere proprie, afarã de strictul necesar. Apoinimeni sã nu aibã vreo încãpere sau vreo cãmarã în care sã nu poatãintra cel care voieºte. Din partea celorlalþi cetãþeni (dupã ce austabilit /cât e nevoie/) ei sã primeascã drept simbrie pentru pazã celenecesare traiului, câte sunt îndestulãtoare pentru niºte bãrbaþi exer-saþi în ale rãzboiului, cumpãtaþi ºi viteji, astfel încât nici sã nu leprisoseascã în timpul anului, nici sã nu aibã vreo lipsã. Sã mãnâncela mese comune, precum cei încartiruiþi împreunã. Sã li se spunã cãaur ºi argint au, dat de zeu, veºnic în suflet ºi cã nu mai au nevoieºi de cele pãmânteºti, precum ºi cã nu se cuvine sã pângãreascãposesiunea acelui aur /divin/, amestecându-l cu cel pãmântesc.Aceasta, deoarece multe strâmbãtãþi se trag din banul celor mulþi, pecând al lor este neatins ºi curat. ªi numai lor, dintre cetãþeni, nu le

35

este îngãduit sã aibã de-a face cu aurul ºi argintul, nici sã stea subacelaºi acoperiº /cu ele/, nici sã aibã podoabe /din aceste metale/,nici sã bea /din cupe/ de aur sau argint, deoarece în felul acesta doars-ar pãstra pe sine ºi ar pãstra ºi cetatea. Cãci atunci când ei ardobândi un pãmânt propriu, locuinþe ºi bani, vor fi preocupaþi decasã ºi pãmânt, ºi nu de pazã. Vor ajunge stãpâni ºi duºmani celorlalþicetãþeni, în loc de aliaþi, urând ºi fiind urâþi, uneltind ºi îndurânduneltiri, ºi astfel îºi vor petrece întreaga viaþã. Ei se vor teme maimult ºi mai degrabã de cei din interior decât de duºmanii de afarã,nãpustindu-se în goanã spre pierzanie � ei ºi restul cetãþii. Iatã de ce,sã spunem cã aºa trebuie sã fie înzestraþi paznicii în privinþa locuinþeiºi a celorlalte ºi cã asemenea norme trebuie sã legiuim.

19. Educaþia comunã ºi ocupaþiile comune ale femeilorºi bãrbaþilor (Republica, 455d-457b)

(Socrate ºi Glaucon)� Nu existã, prietene, � am zis � nici o îndeletnicire privitoare la

ocârmuirea statului, proprie femeii, ca femeie, nici vreuna propriebãrbatului, ca bãrbat. Ci, fiind naturile sãdite în acelaºi fel în ambelesexe, femeia participã, potrivit cu firea ei, la toate îndeletnicirile, ºila fel ºi bãrbatul, doar cã în toate femeia este mai slabã decât bãrbatul.

� Aºa este.� Vom încredinþa atunci bãrbaþilor toate ocupaþiile, ºi femeii �

nici una?� Cum aºa?� Vom spune astfel: existã atât femeie bunã la medicinã, cât ºi

femeie care nu-i bunã, existã femeie cu duh muzical, dar ºi femeielipsitã de acesta.

� Bun, ºi?� Dar nu existã ºi femeie bunã la gimnasticã sau la rãzboi, dar ºi

femeie nepotrivitã pentru rãzboi ºi fãrã iubire faþã de gimnasticã?� Cred cã da.� Dar existã ºi femeie care sã iubeascã înþelepciunea, sau care

s-o urascã, una care sã aibã o fire înflãcãratã, sau nu?� ªi aceasta.� Existã atunci, pe de o parte, ºi femeie-paznic, dar existã, pe de

altã, ºi femeie nepotrivitã cu aceastã treabã. Sau nu am ales o naturãasemãnãtoare ºi pentru bãrbaþii-paznici?



� Ba asemãnãtoare.� Deci, pentru paza cetãþii, aceeaºi naturã va fi proprie atât

femeii, cât ºi bãrbatului, doar cã într-un caz ea este mai slabã, încelãlalt � mai puternicã.

� Aºa se pare.� Trebuie, prin urmare, alese soþii asemãnãtoare acelor bãrbaþi,

ca sã locuiascã ºi sã facã de pazã laolaltã, de vreme ce ele sunt înstare de aceasta ºi au o fire asemãnãtoare cu cea a lor.

� Întru totul!� Dar nu trebuie încredinþate aceloraºi naturi aceleaºi ocupaþii?� Ba da.� Tot învârtindu-ne, ajungem de unde am plecat ºi cãdem de

acord cã nu este împotriva naturii sã dãm soþiilor de paznici artaMuzelor ºi gimnastica.

� Absolut.� Nu dãm deci legiuiri imposibile ºi asemãnãtoare unor vise deºarte,

de vreme ce stabilim o lege conformã cu natura. Dimpotrivã, legilede astãzi, care ocolesc aceastã legiuire, ocolesc, pare-se, natura.

� Aºa se pare.� Însã nu cercetãm noi dacã putem numi legiuirile noastre, nu

numai posibile, dar ºi cele mai bune?� Ba da.� Cã sunt posibile, s-a cãzut la învoialã...� Da.� Dar trebuie sã cãdem la învoialã cã ele sunt ºi cele mai bune.� E limpede.� Aºadar, ca sã obþinem o femeie-paznic, vom avea oare nevoie

de o educaþie care sã facã bãrbaþi-paznici ºi de o alta care sã facãfemei-paznici, când e vãdit cã femeia a primit aceeaºi naturã?

� Nu va fi altã educaþie.� Ce pãrere ai despre urmãtorul lucru?� Care anume?� Dacã putem admite faptul cã un bãrbat este mai bun � altul mai

rãu. Sau îi socoteºti pe toþi la fel?� Deloc � zise.� Oare crezi cã în cetatea pe care am durat-o, paznicii îi repre-

zintã pe bãrbaþii cei mai buni, oameni care au avut parte de educaþiape care am vãzut-o, sau cizmarii, educaþi cu ajutorul cizmãriei?

37

� Întrebi ceva de tot hazul!� Pricep � am spus. Nu aceºtia � paznicii � sunt cei mai buni

dintre ceilalþi cetãþeni?� Cu mult cei mai buni!� Dar oare nu tocmai aceste femei-paznic vor fi cele mai bune

dintre celelalte femei?� Aºa e, întru totul.� Existã dar ceva mai bun pentru cetate decât ca în ea sã fie cei

mai buni bãrbaþi, cât ºi cele mai bune femei?� Nu existã.� Or arta Muzelor ºi gimnastica, aºa cum am vãzut, produc, prin

prezenþa lor, acest rezultat.� Cum de nu!� Am stabilit, deci, nu doar o legiuire posibilã în cetate, ci ºi una

bunã!� Aºa e.� Sã se dezbrace, aºadar, femeile paznicilor, de vreme ce ele vor

îmbrãca virtutea în locul veºmintelor, ºi sã ia parte la rãzboi ºi larestul pazei cetãþii ºi nu altminterea sã facã. Sã li se încredinþezefemeilor sarcini mai uºoare decât cele ale bãrbaþilor, privitoare laacele îndatoriri, din pricina slãbiciunii sexului lor. Iar bãrbatul cerâde la vederea femeilor goale, care se antreneazã pentru atingereacelui mai frumos scop, acel bãrbat tãind necopt fructul unei ºtiinþeridicole, nu ºtie, pe cât se pare, de ce râde ºi ce face. Cãci e bunãvorba ºi bunã va fi ea, /când va fi fost rostitã/, cum cã frumos efolositorul � urât e vãtãmãtorul.

20. Relaþiile sexuale între paznici; familia, copiiia) Respingerea homosexualitãþii (Republica, 403b-403c)

(Socrate)� Se pare, deci, cã vei orândui astfel lucrurile în cetatea pe care

o durãm: ca îndrãgostitul, dacã vrea sã ne asculte, sã-l sãrute peiubit, sã stea laolaltã cu el ºi sã îl atingã doar ca pe un fiu, de dragullucrurilor frumoase; în rest, sã aibã de-a face într-astfel cu cel pecare l-ar cultiva, încât niciodatã sã nu parã cã relaþia lor a ajuns maideparte decât în acest punct. Iar dacã n-ar face aºa, sã fie dojenitpentru lipsã de educaþie în cele ale Muzelor ºi lipsã de interes pentrutot ce-i frumos.



b) Eugenia, cãsãtoriile impuse de stat (Republica, 459d-460b)

(Socrate ºi Glaucon)� Iatã ce: cârmuitorii vor trebui sã se foloseascã des de minciuni

ºi înºelãciuni în interesul celor conduºi. Am afirmat undeva cã toateacestea folosesc în chipul unor medicamente.

� E just � zise.� Or, tocmai în cazul cãsãtoriilor ºi al procreaþiei s-ar dovedi cea

mai mare valoare a acestui �just�.� Cum anume?� E necesar, în temeiul principiilor asupra cãrora am cãzut de

acord, sã împerechem pe cei mai buni bãrbaþi cu cele mai bunefemei cât se poate de des, ºi dimpotrivã, cât mai rar pe cei mai rãicu femeile cele mai rele. Copiii primelor cupluri trebuie crescuþi,ceilalþi � nu, dacã este vorba ca turma sã fie cât se poate de valoroasã.Toate acestea însã trebuie sã se facã în ascuns faþã de toþi, în afaraconducãtorilor înºiºi, pentru ca turma paznicilor sã fie cât se poatede neînvrãjbitã.

� E drept.� Trebuie legiuite serbãri, în timpul cãrora îi vom uni pe mirese

ºi pe miri, trebuie orânduite jertfe ºi trebuie compuse, de cãtrepoeþii noºtri, imnuri potrivite cu nunþile acestea. Iar numãrul cãsã-toriilor îl vom lãsa în seama conducãtorilor, pentru ca, în mãsuraposibilului, ei sã pãstreze neschimbat numãrul bãrbaþilor, avându-seîn vedere rãzboaiele, bolile ºi toate cele asemenea, astfel încât cetateanoastrã, pe cât posibil, sã nu ajungã nici mare, nici micã.

� Perfect � spuse el.� Trebuie, socot, trase lozurile cu iscusinþã, pentru ca cel prea

puþin vrednic sã acuze, pentru fiecare cãsãtorie, soarta, ºi nu pemagistraþi.

� Chiar aºa.� Iar tinerilor valoroºi în rãzboaie sau aiurea trebuie sã li se dea

drept cinstire nu numai alte daruri, dar ºi o mai frecventã ocazie dea avea relaþii cu femei, indicându-se ca motiv faptul cã, astfel, ceimai mulþi copii se vor naºte din sãmânþa acestor tineri.

� Aºa e.

39

c) Copiii crescuþi de stat (Republica, 460b-461b)

(Socrate ºi Glaucon)� Iar pe copiii ce se tot nasc, îi preiau anumite magistraturi

destinate lor � alcãtuite fie din bãrbaþi, fie din femei, fie mixte, cãcimagistraturile sunt comune bãrbaþilor ºi femeilor.

� Da.� Pe copiii unor pãrinþi valoroºi îi vor lua într-o creºã, ducându-i

la niºte dãdace care locuiesc izolat, într-o anumitã parte a cetãþii. Pecei ieºiþi din pãrinþi nevrednici, sau din pãrinþi vrednici, dar nãscuþicu defecte, îi vor ascunde, cum se ºi cade, într-un loc tainic ºi neºtiut.

� Da, dacã e vorba ca neamul paznicilor sã rãmânã curat � zise.� Aceºti magistraþi se vor îngriji ºi de hranã, aducând mamele la

creºã când alãpteazã, fãcând tot ce e cu putinþã pentru ca nici una sãnu-ºi cunoascã copilul propriu. Vor aduce ºi alte femei ce au lapte,dacã mamele nu sunt de ajuns. Se vor îngriji de toate acestea, pentruca copiii sã sugã cât timp trebuie, iar veghea ºi celelalte osteneli levor lãsa în seama dãdacelor ºi a doicilor.

� Uºor le mai e cu copiii femeilor de paznici! � zise el.� E ºi normal � am spus eu. Sã parcurgem însã punctul urmãtor

pe care l-am stabilit. Am afirmat cã e necesar ca copiii sã se nascãdin pãrinþi maturi.

� Adevãrat.� Oare nu þi se pare cã douãzeci de ani pentru femeie ºi treizeci

de ani pentru bãrbat reprezintã timpul potrivit al maturitãþii?� În ce fel? � întrebã el.� Femeia sã nascã pentru cetate începând cu vârsta de douãzeci

de ani, pânã la cea de patruzeci. Bãrbatul sã înceapã a zãmisli pentrucetate dupã ce ar depãºi vârsta iuþelii celei mai mari la fugã ºi sãcontinue pânã la cincizeci ºi cinci de ani.

� Amândoi au � spuse el � la aceastã vârstã, cea mai mare puterea trupului, ca ºi a minþii.

� Aºadar dacã, fie unul mai tânãr, fie unul mai în vârstã s-aupune sã zãmisleascã pentru obºte, vom spune cã greºeºte împotrivapreceptelor sfinte ºi a dreptãþii, cã el odrãsleºte un copil pentrucetate, care, dacã ar aparea pe ascuns, nu se va naºte prin putereajertfelor ºi a rugãciunilor pe care preotesele, preoþii ºi întreagacetate le vor rosti la fiece cãsãtorie, ca sã se nascã mereu din pãrinþi



buni copii mai buni, ºi din pãrinþi folositori copii încã mai folositori.Ci vom spune cã pruncul este nãscut din beznã ºi oarbã nestãpânire.

d) Abolirea familiei private (Republica, 461d-461e)

(Socrate)� � Însã toþi copiii nãscuþi în luna a zecea ºi a opta începând cu

ziua în care cineva se însoarã, sã fie pentru acesta �fii� � dacã suntde sex masculin � ºi �fiice� � dacã sunt de sex feminin � iar copiii sã-lnumeascã �tatã�. La fel ºi copii acestora sã fie numiþi copiii copiilorprimilor, iar aceºtia sã le fie acelora bunici ºi bunice. Cât despre ceinãscuþi în timpul când mamele ºi taþii lor au zãmislit, ei sã le fie fraþiºi surori, astfel încât, cum am spus înainte, sã nu aibã raporturi sexualeunii cu alþii. Pe de altã parte legea va îngãdui ca fraþii ºi surorile sãcoabiteze, dacã sorþii ar cãdea astfel ºi Pythia ar încuviinþa.

21. Filosofii trebuie sã aibã puterea în cetatea bunãa) Unirea filosofiei cu puterea politicã (Republica, 473d-473e)

(Socrate)� Dacã ori filosofii nu vor domni în cetãþi, ori cei ce sunt numiþi

acum regi ºi stãpâni nu vor filosofa autentic ºi adecvat, ºi acesteadouã � puterea politicã ºi filosofia � n-ar ajunge sã coincidã, ºi dacãnumeroasele firi care acum se îndreaptã spre una dintre ele, dar nuºi spre cealaltã, nu vor fi oprite /sã procedeze astfel/, nu va încãpeacontenirea relelor, dragã Glaucon, pentru cetãþi ºi neamul omenesc,ºi nici aceastã orânduire pe care am parcurs-o cu mintea nu vadeveni vreodatã posibilã, spre a vedea lumina soarelui. Iatã ce mi-aiscat încã de mult teama de a vorbi, vãzând eu cã aceastã pãrere amea va apãrea cu totul potrivnicã opiniei comune. E cumplit sã vezicã nici o altã cetate nu ar putea fi fericitã, nici la nivel particular,nici la cel public!

b) Posibilitatea acestei uniri (Republica, 499b-499d)

(Socrate ºi Adeimantos)� �Totuºi am vorbit, siliþi de cãtre adevãr, fiindcã nu va exista

nici cetate, nici alcãtuire politicã desãvârºite, nici bãrbat asemãnãtor,înainte ca vreo necesitate sã lase, dintr-o întâmplare, asupra acestorpuþini filosofi, nu rãi, ci vrednici, numiþi acum inutili, sarcina de ase ocupa de treburile cetãþii, fie cã ar voi sau nu, iar asupra cetãþii,

41

sarcina de a li se supune. Sau � înainte ca, dintr-o inspiraþie divinã,sã cadã asupra fiilor celor care acum stãpânesc ºi domnesc, oriasupra lor înºiºi, o iubire adevãratã pentru filosofia cea adevãratã.Iar a pretinde cã sau prima, sau a doua, sau ambele alternative suntimposibile � socot � e fãrã temei. Altminteri, ar fi îndreptãþit sã fimluaþi în râs, ca unii ce închipuie vise deºarte. Nu-i aºa?

� Ba aºa-i.� Fie, deci, cã necesitatea pentru vârfurile cetãþii de a se ocupa

de filosofie s-a arãtat în decursul nemãrginit al timpului, fie cã ea searatã acum, undeva, într-un loc barbar, departe ºi în afara cuprinderiivederii noastre, fie cã ea se va ivi în viitor, da, pentru aceastasuntem gata sã ne rãzboim cu vorba, afirmând cã pomenita alcãtuirestatalã ori a existat, ori existã, ori, mãcar, va exista, atunci cândMuza însãºi va ajunge stãpânã peste cetate. Cãci nu este o imposi-bilitate ca ea, cetatea, sã existe, nici nu grãim lucruri imposibile. Cãsunt anevoie de înfãptuit � cu aceasta ne-am învoit.

c) Cum conduc filosofii � modelul divin (Republica, 501a-501c)

(Socrate ºi Adeimantos)� Preluând filosofii cetatea ºi caracterele oamenilor, ca pe o

pânzã, mai întâi ei le vor curãþa, ceea ce nu este deloc lesne. Însã sãºtii cã tocmai prin aceasta ei s-ar deosebi de alþii, prin aceea cã nuar voi sã se atingã de un particular sau de o cetate, ori sã le prescrielegi, înainte ca, fie sã-i preia curaþi, fie ca ei înºiºi sã-i cureþe.

� E ºi just.� Dupã aceea, crezi cã ar putea sã schiþeze forma constituþiei

Statului?� Adicã?� Punând �culoarea�, filosofii vor trebui, apoi, sã priveascã des

în ambele direcþii, atât la dreptatea, frumosul ºi cumpãtarea aflate înfirea lucrurilor ºi la toate pe potriva lor, cât ºi cãtre /imaginea/ pecare ar obþine-o în oameni, realizând prin amestec ºi îmbinãri deocupaþii ceva care seamãnã, într-adevãr, cu un adevãrat bãrbat ºiavând drept cãlãuzã acel principiu existent în oameni pe care Homerl-a numit �chipul ºi asemãnarea� divinului.

� Aºa e.� ªi cred cã vor ºterge unele aspecte, pe altele le vor picta iarãºi,

pânã ce vor obþine caractere umane, pe cât posibil, asemãnãtoare cu zeii.



22. Cele patru constituþii mai rele ºi ierarhia lor(Republica, 544c-544d)

(Socrate)� Nu-þi va fi greu de înþeles, cãci acelea la care mã refer, au chiar

numele /corespunzãtoare/: prima este constituþia cretanã ºi spartanã,lãudatã de mulþi; lãudatã mai puþin, vine a doua, cea numitã oligar-hie, o constituþie plinã de numeroase rele. Urmeazã apoi, în conti-nuare, diferitã de aceasta, democraþia; iar al patrulea ºi ultimulstadiu de boalã a unei cetãþi este straºnica tiranie, diferitã de toatecelelalte. Ori mai ai cumva ºi alt tip de constituþie, care sã vãdeascãvreun caracter evident? Cãci principatele ºi regalitãþile de cumpãratºi alte asemenea constituþii se aflã undeva între acestea. S-ar puteagãsi atare constituþii, nu puþine, pe la barbari sau greci.

23. Prezentarea criticã a democraþiei (Republica, 557c-558b)

(Socrate ºi Adeimantos)� Existã sorþi ca aceasta sã fie cea mai frumoasã dintre toate

orânduirile! Cãci precum o hainã împestriþatã cu toate culorilepoate apãrea drept cea mai frumoasã, tot aºa ar putea apãrea ºiaceastã cetate, împestriþatã fiind cu toate caracterele. ªi probabil cãmulþimea ar ºi judeca-o drept cea mai frumoasã, dupã cum copiii ºifemeile judecã privind lucrurile pestriþ colorate.

� Desigur.� E cu putinþã chiar, fericit om, � am spus eu � sã cauþi în ea

orânduirea care-þi convine.� Adicã?� Pentru cã, din pricina toleranþei ei, existã acolo toate felurile

de orânduiri ºi cel care vrea sã proiecteze o cetate � ceea ce noi amfãcut acum � are posibilitatea sã aleagã felul de cetate care îi este peplac, ca ºi când, ajungând la un bazar de regimuri politice ºi alegând,el ar putea astfel plãnui cetatea sa.

� Probabil � grãi el � cã n-ar duce, într-adevãr, lipsã de modele!� Faptul cã nu existã nici o obligaþie de a exercita magistraturi în

aceastã cetate, nici dacã ai fi capabil de a conduce, nici obligaþia dea te supune, dacã nu voieºti, nici cea de a te rãzboi când se facerãzboi, nici cea de a sta în pace, când ceilalþi stau, dacã nu pofteºtipacea, nici obligaþia de a nu avea magistraturi sau de a nu fi

43

judecãtor, dacã existã o lege care sã te opreascã de la acestea � oarenu face aceastã stare de lucruri sã fie binecuvântat ºi plãcut un astfelde trai, pe moment?

� Probabil cã da � zise � pe moment, cel puþin.� Însã blândeþea faþã de cei judecaþi nu este încântãtoare? Ori

n-ai vãzut cã într-o astfel de orânduire oameni condamnaþi la moartesau la exil rãmân totuºi ºi se plimbã în mijlocul cetãþii, de parcãnimeni nu s-ar sinchisi ºi nu i-ar vedea cum se preumblã în chipulunui erou sculat din morþi?

� Ba încã mulþi am vãzut!� Dar îngãduinþa ºi, nu în ultimul rând, frivolitatea ei, dispreþul

pentru ceea ce noi am lãudat când am durat cetatea, anume cã, afarãdoar dacã cineva nu ar avea o naturã excepþionalã, nu ar putea cunici un chip ajunge un bãrbat de ispravã în cazul când, copil fiind,nu s-ar juca înconjurat de lucruri frumoase ºi nu s-ar îndeletnici cuceea ce-i asemenea lor � aceastã dispoziþie, deci, a ei, cãlcând înpicioare toate acestea, nu se preocupã câtuºi de puþin de la ce fel depreocupãri porneºte cineva când se îndreaptã cãtre politicã, ci îlpreþuieºte cu unica condiþie ca omul respectiv sã-ºi arate bunãvoinþafaþã de mulþime; ei, acestea cum sunt?

� Cu totul nobile, n-am ce spune! � fãcu el.� Acestea ar fi trãsãturile democraþiei, ºi ar mai exista ºi altele

înrudite cu acestea: ea ar fi, pare-se, o orânduire plãcutã, fãrã stãpânºi variatã, împãrþind egalitatea deopotrivã celor egali ºi celor inegali.

24. Transformarea democraþiei în tiranie(Republica, 564c-566a)

(Socrate ºi Adeimantos)� Sã împãrþim cu mintea cetatea democraticã în trei, dupã cum ºi

este ea împãrþitã. O parte � bondarii � apare în ea din pricinaîngãduinþei � e o parte deloc mai micã decât cetatea oligarhicã.

� Aºa e.� Dar e mult mai agresivã în cetatea /democraticã/ decât în aceea.� Cum aºa?� Acolo, deoarece nu se bucurã de preþuire ºi este izgonitã din

magistraturi, îºi pierde exerciþiul ºi tãria. Într-o democraþie însã,ºefia îi ºade la îndemânã, � dacã exceptãm o micã parte � iar cei maiagresivi vorbesc ºi fãptuiesc, alþii tot sporovãiesc în jurul tribunei ºi



nu-l lasã pe cel ce voieºte altceva sã mai zicã ceva, încât toatetreburile, în afarã de câteva, puþine, sunt, într-o astfel de orânduire,dregãtorite de cãtre aceastã categorie.

� ªi încã zdravãn!� Din mulþime însã se mai desparte alt grup, care este dupã cum

urmeazã.� Cum?� Cam toþi ocupându-se de afaceri, cei mai destoinici ajung cu

mult cei mai bogaþi.� Verosimil.� De acolo însã bondarii scot mierea cea mai multã ºi mai

lesne, cred.� Cum s-ar putea scoate miere de la cei care au puþinã? � fãcu el.� Aceºti bogãtani sunt numiþi, deci, ,,hrana bondarilor�.� Cam aºa ceva.� Poporul ar constitui cea de-a treia parte, câþi lucreazã ei înºiºi

ºi câþi nu, fãrã sã fie prea avuþi. Aceastã parte este cea mai numeroasãºi cea mai puternicã într-o democraþie, atunci când ei sunt împreunã.

� Aºa este � zise el. Numai cã nu voiesc decât arareori /sã se adune,având un scop comun/, dacã nu pot pune mâna pe ceva miere.

� Pun ei mâna pe miere mereu � am spus eu � în mãsura în carecãpeteniile sunt în stare, ele însele, sã aibã partea leului, atunci cândîi deposedeazã pe cei avuþi ºi când împart poporului.

� Aºa, deci, pun mâna.� Aceºtia, care sunt deposedaþi, sunt siliþi sã se apere, spunând ºi

fãcând în adunarea poporului orice pot.� Cum de nu?� Sunt totuºi învinovãþiþi de cãtre celãlalt grup � chiar dacã nu

doresc vreo revoluþie � cã uneltesc împotriva poporului ºi cã suntoligarhi.

� Ei bine?� Pânã la urmã, dupã ce vãd cã poporul, chiar dacã nu de bunã-

voie, ci în neºtiinþã de cauzã ºi amãgit de cãtre calomniatori, cautãsã le facã rãu, atunci, vrând-nevrând, devin cu adevãrat oligarhici,nu de bunãvoie, ci bondarul acela naºte acel rãu, înþepându-i.

� Hotãrât aºa.� Apar denunþuri, judecãþi, procese ale unora împotriva altora.� Fireºte.

45

� Dar nu obiºnuieºte poporul sã încredinþeze unui preºedintedeosebit de multã putere ºi sã-l hrãneascã ºi sã-l creascã mare?

� Obiºnuieºte.� E vãdit cã atunci când un tiran creºte, el se dezvoltã din rãdãcina

unei preºedinþii ºi nu încolþeºte din altã parte.� Cât se poate de vãdit.� Care este începutul schimbãrii din preºedinte în tiran? E clar

cã aceasta se întâmplã dupã ce preºedintele începe sã facã precumomul din povestea despre templul lui Zeus Lykaios din Arcadia.

� Care anume?� Cã cel ce a gustat din mãruntaie de om, fie ºi tãiate laolaltã cu

ale altor jertfe, e neapãrat sã devinã lup. Sau nu ai auzit povestea?� Ba da.� La fel ºi cu cel care, exercitând o magistraturã peste popor,

þinând tare în ascultare gloata, care îl urmeazã, nu se va înfrânasã verse sângele celor de un neam; cãci el, aruncând învinuirinedrepte � cele care se obiºnuiesc � aducând oamenii pe la tribunale,el se pãteazã cu sânge, fãcând moarte de om. Gustã cu limba ºi cuo gurã spurcatã din moartea celor de acelaºi neam, exileazã, ucide,promite oamenilor ca datoriile sã fie ºterse ºi ca pãmântul sã fiereîmpãrþit. Oare nu este necesar ºi ursit ca, dupã aceasta, un astfelde om, ori sã piarã de mâna duºmanilor, ori sã ajungã tiran ºi sãdevinã lup, din om?

25. Scopul legislaþiei, obiectivele ºi strategia legislatorului(Legile, 631b-631d)

(Atenianul)� Strãine, [�] nu degeaba legile cretanilor se bucurã de o deose-

bitã cinstire în rândul tuturor grecilor, cãci sunt legi drepte care-i facfericiþi pe aceia care se folosesc de ele, deschizându-le calea spretoate bunurile. Or bunurile sunt de douã feluri, cele omeneºti ºicele divine, bunurile omeneºti depinzând de bunurile divine; cel cele primeºte pe cele mai însemnate, le dobândeºte ºi pe cele maineînsemnate, iar dacã nu, este lipsit de amândouã. Între cele maineînsemnate, primul este sãnãtatea, al doilea frumuseþea, al treileavigoarea � la fugã sau în privinþa tuturor celorlalte miºcãri corpo-rale � iar al patrulea bogãþia, însã nu aceea care aduce orbire, civedere clarã, însoþitã fiind de înþelepciune. Iar între bunurile divine



cel care are întâietate este înþelepciunea ºi al doilea cumpãtareasufletului cãlãuzitã de raþiune; cu acestea douã unindu-se curajul,ar rezulta ca al treilea dreptatea, iar al patrulea este curajul. Acesteadin urmã sunt, prin natura lor, rânduite înaintea bunurilor omeneºti,aºadar legiuitorul trebuie ºi el sã le rânduiascã astfel. Apoi, trebuiesã li se arate cetãþenilor cã toate celelalte prevederi legale þintesc cãtreaceste bunuri ºi cã dintre acestea, cele omeneºti þintesc spre celedivine, iar toate cele divine þintesc spre raþiunea care le cãlãuzeºte.

742d-743a. Intenþia unui om politic raþional nu este, spunem noi,cea pe care i-ar atribui-o majoritatea oamenilor, ºi anume cã dorinþaunui bun legislator ar trebui sã fie ca legile date cetãþii pe care oorganizeazã s-o facã pe aceasta sã fie cât mai mare ºi mai bogatã înaur ºi argint ºi sã-ºi întindã stãpânirea asupra cât mai multora cuputinþã, atât pe uscat, cât ºi pe mare; ºi ar mai adãuga aceia cã,dacã este un adevãrat legislator, ar trebui sã doreascã ºi ca aceacetate sã fie cât mai nobilã ºi mai fericitã. Dintre acestea, unele suntcu putinþã ºi altele nu. Legislatorul le va dori pe cele posibile, iar pecele imposibile nu le va dori ºi nu va întreprinde proiecte zadarnice.Este aproape o necesitate ca oamenii fericiþi sã fie ºi buni, aºadar vadori acest lucru; dar sã fie foarte bogaþi ºi fericiþi în acelaºi timp,este cu neputinþã, în înþelesul pe care cei mulþi îl dau bogãþiei, cãcisunt consideraþi bogaþi puþinii oameni care au realizat câºtiguripreþuite cu mulþi bani, pe care ºi un om rãu le poate dobândi. Aºastând lucrurile, nu voi admite cã un om bogat poate fi cu adevãratfericit, nefiind în acelaºi timp ºi bun.

743c-744a. Scopul legilor era, din punctul nostru de vedere, cacetãþenii sã fie cât mai fericiþi cu putinþã ºi sã aibã între ei relaþii câtmai prieteneºti. Aceste relaþii nu vor fi însã posibile acolo unde vorexista multe procese ºi multe nedreptãþi, ci doar acolo unde acesteavor fi cât mai neînsemnate ºi mai puþine. Susþinem deci cã nu trebuiesã existe în cetatea noastrã nici aur, nici argint, nici câºtiguri mari depe urma activitãþilor artizanale, a cametei, ori de pe urma creºteriiilegale de turme, ci doar bunurile pe care le aduce ºi le oferãagricultura, iar dintre acestea doar câte nu-l vor determina pe celcare le dobândeºte sã nu neglijeze acele lucruri pentru care bunurilesunt fãcute; iar acestea sunt sufletul ºi trupul care, lipsite de gim-nasticã ºi de restul educaþiei, nu au nici un preþ. De aceea am

47

afirmat nu o datã cã preocuparea de a dobândi bunuri trebuie sã fieultima care sã se bucure de cinstire; cãci fiind trei la numãr lucrurilede care orice om se îngrijeºte, al treilea ºi cel din urmã este grija dea dobândi bunuri în mod drept, apoi urmeazã cea dedicatã trupului,iar lucrul cel mai de seamã este grija pentru suflet. Aºadar, dacã însistemul politic pe care îl descriem valorile sunt astfel ierarhizate,s-a legiferat în mod drept; dar dacã vreuna dintre legile recomandateaici va arãta cã þine la mai mare cinste în cetate sãnãtatea trupuluidecât pe cea a sufletului, ori bogãþia la mai mare cinste decâtsãnãtatea trupului ºi pe cea a sufletului, va fi limpede cã nu a fostinstituitã în mod drept. Deci trebuie ca legiuitorul sã se întrebeadesea �ce intenþionez?� ºi �îmi ating scopul sau îl ratez?�

751a-b. Existã douã aspecte ale ordinii politice: primul, insti-tuirea magistraturilor ºi a magistraþilor, câte trebuie sã fie la numãrcele dintâi ºi în ce fel trebuie instituite; apoi [urmeazã] legile cetrebuie prescrise fiecãrei magistraturi, care, câte ºi de ce fel ar fipotrivite fiecãreia.

26. Educaþia în Legilea) Definiþie (Legile, 643d-644a)

Sã nu rãmânã neclar ceea ce numim educaþie. Atunci când criticãmsau lãudãm creºterea anumitor oameni, spunem despre cineva dintrenoi cã este educat, pe când despre altcineva spunem cã este needucat,chiar fiind acesta din urmã cât se poate de instruit pentru meseria demic comerciant, de pilot de corabie ori pentru vreo altã meserie deacelaºi fel. Dar, dupã cât se pare, discursul de faþã nu considerã cãeducaþia constã în astfel de lucruri, ci socoate cã ea este formareacopilului pentru virtute încã din copilãrie, fãcându-l pe acesta sãnãzuiascã ºi sã-ºi doreascã sã devinã un cetãþean desãvârºit, capabilsã conducã ºi sã se lase condus dupã dreptate. Dupã câte cred, o datãdefinitã o atare creºtere, ea este singura cãreia discursul nostru i-aracorda numele de educaþie, iar pe cea care tinde spre dobândireabunurilor, a puterii sau a vreunei alte abilitãþi lipsite de raþiune ºidreptate ar considera-o de condiþie proastã ºi improprie unui omliber, întru totul nedemnã de a fi numitã educaþie.



b) Egalitatea sexelor din punctul de vedere al educaþieirãzboinice (804d-805b)

În toate gimnaziile acestea, profesori strãini pentru fiecare disciplinã,stabiliþi la noi în schimbul unui salariu, le vor preda elevilor toatecunoºtinþele privitoare la rãzboi ºi la muzicã, fãrã ca tatãl sã fie lãsatca dupã bunul sãu plac sã-ºi trimitã sau nu copilul la ºcoalã, ci, dupãcum se spune, fiecare bãrbat ºi fiecare copil în parte, în mãsuraposibilului, este obligat primeascã educaþie, ca unii ce aparþin maimult statului decât pãrinþilor lor. Aceleaºi reglementãri le dicteazãlegea mea ºi pentru fete ca ºi pentru bãieþi, fetele trebuind sã seantreneze la fel cu bãieþii. ªi nu m-aº teme sã afirm cã echitaþia ºigimnastica, considerate a fi potrivite pentru bãrbaþi, nu sunt nepotri-vite pentru femei. Mã încredinþeazã de aceasta mãrturia unor vechimituri ºi, ca sã zic aºa, prezentul îmi aratã cã în zona Pontuluitrãiesc nenumãrate miriade de femei numite Sauromate cãrora leeste rânduit sã foloseascã nu doar caii, ci ºi arcurile ºi celelaltearme, antrenându-se la fel cu bãrbaþii. ªi mai am de adãugat urmã-toarele: afirm cã, dacã este posibil ca lucrurile sã se petreacã înfelul în care am spus, obiceiurile din timpul ºi de prin pãrþile noastresunt dintre toate cele mai nechibzuite, lãsând ca bãrbaþii ºi femeilesã nu practice aceleaºi exerciþii, din toate puterile lor ºi în modunanim; astfel, oricare cetate existã ºi trãieºte doar pe jumãtate înloc sã fie întreagã, deºi impozitele ºi sarcinile sunt aceleaºi. Ceeace, cu siguranþã, ar fi o uimitoare greºealã din partea legiuitorului.

c) Conþinuturile didactice (I) (809b-809d)

S-a vorbit despre cele privitoare la muzica coralã, la melodii ºi ladansuri, despre modelele care trebuie sã fie selectate, corectate ºiconsacrate; dar despre scrierile în prozã, de ce fel trebuie sã fie ºiîn ce mod trebuie sã le citeascã cei crescuþi de tine, preabunuleresponsabil al educaþiei, despre acestea nu am vorbit. Ai în discursulde faþã prevederi referitoare la educaþia militarã, la ce trebuie sã seînveþe ºi la exerciþiile care trebuie sã se facã, dar n-am reglementatcele privitoare în primul rând la literaturã, în al doilea rând la cân-tatul din lirã ºi la aritmeticã despre care am spus cã fiecare trebuiesã înveþe atât cât este necesar pentru rãzboi, pentru administrareapropriei case ºi pentru cea a cetãþii; pe lângã acestea, este necesar

49

ca în aceleaºi scopuri sã se studieze, atât cât este necesar pentruconducerea oricãrui stat, despre cursul corpurilor cereºti � al astre-lor, al soarelui ºi al lunii. La ce mã refer? La distribuþia zilelor încadrul lunilor ºi a lunilor în cadrul fiecãrui an, pentru ca anotimpu-rile, jertfele ºi sãrbãtorile orânduindu-se fiecare dupã cum se cuvineîn chip natural, ºi fãcând astfel încât cetatea sã fie vie ºi activã, sã-ºiîndeplineascã cele cuvenite faþã de zei, iar pe cetãþeni sã-i facã maipricepuþi în aceste privinþe.

d) Conþinuturile didactice (II) (809e-810c)

Timpul potrivit pentru învãþarea literelor este de vreo trei ani pentruun copil în vârstã de zece ani, iar la treisprezece ani sã înveþe sãcânte din lirã timp de trei ani. ªi nu i se va permite nici tatãlui, nicielevului, fie cã-i place studiul, fie cã nu, sã scurteze sau sã prelun-geascã, împotriva legii, perioada prescrisã. [�] Trebuie sã se ocupede învãþarea literelor atât cât este necesar ca sã poatã scrie ºi citi.

e) Educaþia literarã (810e-811b)

Afirm cã avem un mare numãr de poeþi care au compus în hexametri,în trimetri ºi în toþi metrii care pot fi enumeraþi, unii � lucrãriserioase, alþii � lucrãri comice, cu care cei mai mulþi susþin cã tre-buie sã se nutreascã pânã la saþietate tinerii bine educaþi, fãcându-i,prin lecturã, sã fie informaþi ºi învãþaþi, ajungând sã cunoascãtemeinic poeþi întregi; iar alþii, selecþionând pãrþile principale dinoperele tuturor poeþilor ºi adunând laolaltã pasaje întregi spun cãtrebuie învãþate pe de rost, dacã intenþionãm sã educãm un tânãrvirtuos ºi înþelept ca urmare a predãrii multor abilitãþi ºi infor-maþii.[�] Cum m-aº putea deci exprima în mod potrivit cu privire latoate acestea, rezumându-le într-un cuvânt? Socot cã, dupã cât separe � ºi oricine va fi de acord cu mine � fiecare poet a spus multelucruri bune, dar ºi multe rele. ªi aºa stând lucrurile, susþin cã estepericulos pentru copii sã-i studieze în numãr mare.

27. Formele de guvernare ºi ierarhia lor (Legile, 709d-711a)

(Atenianul ºi Cleinias)� Legislatorule, [�] ce condiþii ºi ce fel de stat sã-þi oferim pe

care, avându-le la dispoziþie, sã poþi tu însuþi guverna în modsatisfãcãtor? [�] Iatã rãspunsul: � Daþi-mi un stat guvernat de un



tiran; tiranul sã fie tânãr, înzestrat cu o bunã memorie, sã înveþe cuuºurinþã, sã fie curajos ºi sã aibã, în chip natural, un suflet nobil;ºi, dacã toate acestea ar fi sã fie de vreun folos, sã se alãture acestuisuflet ºi acea calitate pomenitã mai devreme ca fiind un adaos necesarpentru toate componentele virtuþii�.

� Cumpãtarea, o, Megillos, mi se pare cã este acest adaos la carese referã strãinul, nu-i aºa?

� Cumpãtarea în înþelesul ei comun ºi nu în cel înalt conformcãruia înþelepciunea este asociatã cumpãtãrii; cea care se manifestãde la început în chip natural la animale ºi la copii, pe unii fãcându-isã se poarte cu stãpânire de sine în privinþa plãcerilor, iar pe alþiifãcându-i sã fie nestãpâniþi. [�] Fie ca tiranul sã posede aceastãînsuºire naturalã adãugatã celorlalte însuºiri pomenite, ºi statul vadobândi cât se poate de repede ºi de bine tipul de guvernare care-i vaasigura o existenþã foarte fericitã. [�]

� Ce spui? Cu singura condiþie ca tiranul sã fie tânãr, cumpãtat,iute la învãþãturã, cu o bunã memorie, curajos ºi nobil la suflet?

� ªi norocos, mai adaugã, nu în altã privinþã decât în aceea de afi contemporan cu un legislator de seamã ºi pe care soarta sã i-lscoatã înainte. Când lucrurile se petrec astfel, zeul a fãcut aproapetot ce-i stã în putinþã sã facã atunci când doreºte ca un stat sã o ducãdeosebit de bine. Al doilea loc în ierarhia bunei guvernãri îl ocupãstatul în care doi conducãtori sunt asemenea celui descris, al treilealoc � cel în care existã trei, ºi aºa mai departe, fiind tot mai dificilpe mãsurã ce conducãtorii sunt mai mulþi ºi tot mai uºor pe mãsurãce aceºtia sunt mai puþini.

� Dupã cât se pare, susþii cã cea mai bunã guvernare derivã dintr-otiranie cu un excelent legislator ºi cu un tiran virtuos, ºi cã astfelstatul atinge starea desãvârºitã cu maximã uºurinþã ºi rapiditate, iara doua în ierarhie este oligarhia ºi a treia � democraþia, nu-i aºa?

� Câtuºi de puþin; cea dintâi este tirania, a doua este regalitatea,a treia � un anume fel de democraþie, iar a patra oligarhia care doarfoarte greu ar permite naºterea formei statale optime, cãci în cadrulei existã cel mai mare numãr de conducãtori. [�] ªi cu cât sunt maipuþini la numãr cei care exercitã autoritatea, cu atât aceasta este maiputernicã, dupã cum se întâmplã în cazul tiraniei, iar atunci ºi acoloschimbãrile se petrec cu cea mai mare uºurinþã ºi repeziciune.

51

28. Guvernarea perfectã: mitul epocii lui Cronos(Legile, 713b-714b)

Înaintea cetãþilor a cãror formare am descris-o deja, se spune cã aexistat, pe vremea lui Cronos, o întemeiere, o guvernare foartefericitã, a cãrei imitaþie este cetatea cea mai bine condusã dintre celede-acum. [�] Tradiþia ne-a transmis cât de fericitã era viaþa celorde-atunci, cum aveau de toate din belºug ºi de la sine. Iar cauzaacestei stãri de lucruri ar fi fost urmãtoarea: înþelegând Cronos [�]cã nici o fiinþã omeneascã nu este în stare sã guverneze în modautocratic toate treburile omeneºti fãrã sã se umple de trufie ºinedreptate, cântãrind acest fapt a rânduit drept regi ºi conducãtori aicetãþilor noastre nu oameni ci � aleºi dintr-un neam mai divin ºi mainobil � daimoni; tot astfel procedãm ºi noi în prezent cu cirezile ºiturmele de animale: nu le rânduim boilor niºte boi drept pãstori, ºinici caprelor niºte capre, ci noi le stãpânim, ca unii ce suntem deneam mai bun decât acestea. Tot astfel ºi zeul, ca un iubitor deoameni, ne-a rânduit drept întâi-stãtãtor neamul mai nobil al daimo-nilor care, îngrijindu-se de noi cu multã bunãvoinþã a lor faþã de noiºi a noastrã faþã de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonieºi dreptate neîngrãditã, fãcând ca neamul omenesc sã vieþuiascãfericit ºi fãrã tulburãri. ªi chiar ºi în ziua de azi aceastã istorisirerosteºte un adevãr, anume cã în cetãþile guvernate nu de un zeu, cide vreun muritor, oamenii n-au scãpare în faþa relelor ºi a suferin-þelor; ºi se pare cã trebuie sã imitãm prin orice mijloc viaþa celordespre care se spune cã au trãit pe vremea lui Cronos, ºi sã ne guver-nãm atât casele, cât ºi cetãþile supunându-ne atât în nume propriu,cât ºi în numele cetãþii acele pãrþi nemuritoare din noi ºi dândnumele de lege orânduirii stabilite de raþiune. Dar dacã un singurindivid sau o oligarhie sau o democraþie cu sufletul avid de plãceriºi pofte de care simte nevoia sã se umple neputând deloc sã le rezisteºi, stãpânit de boala fãrã sfârºit ºi fãrã saþ a viciilor, va conduce ocetate sau pe vreun particular cãlcând în picioare legile, [�], atuncinu existã mijloc de salvare [pentru acel stat].



39. Întemeierea sacralã a statului (Legile,738b-738d)

Fie cã se întemeiazã o cetate nouã, fie cã se reformeazã una vechecare a decãzut, nici un om cu minte nu trebuie ca, privitor la zeii ºitemplele care trebuie înãlþate pentru ei în oraº, la zeii ºi la daimoniicãrora acestea trebuie sã le fie închinate, sã încerce sã schimbe ceeace a fost hotãrât la Delphi, la Dodona sau de cãtre Ammon ori prinvechi tradiþii orale, indiferent de forma lor, fie cã se datoreazã unorviziuni sau unei inspiraþii divine; pe acest temei s-au rânduit jertfeºi rituri fie autohtone, fie tireniene, fie aduse din Cipru sau de altun-deva; pe temeiul unor astfel de tradiþii s-au consacrat oracole ºistatui ºi altare ºi temple înzestrate fiecare cu un teritoriu sacru; deacestea toate, legislatorul nu se va atinge câtuºi de puþin, iar fiecãreiclase de cetãþeni îi va desemna un zeu, un daimon sau un erou.

30. Statul totalitar ca stat ideal în Legilea) Stabilirea numãrului de locuitori ºi împãrþirea pãmântului

în loturi (737c-738b)

În ce chip, aºadar, s-ar putea face o împãrþire dreaptã? În primulrând, e necesar sã se stabileascã la cât trebuie sã se ridice numãrultotal al cetãþenilor; apoi trebuie sã cãdem de acord asupra felului încare vor fi împãrþiþi, în câte clase ºi cât de numeroase vor fi acestea;ºi între acestea trebuie sã împãrþim, cât se poate de egal, pãmântulºi locuinþele. [�] Pãmânt ne trebuie atât cât sã poatã hrãni un numãrde cetãþeni cumpãtaþi ºi de mai mult nu este nevoie, iar ca numãr delocuitori este nevoie de atâþia câþi sã se poatã apãra de agresiunilevecinilor ºi sã nu fie complet incapabili sã-ºi ajute vecinii dacã aceº-tia sunt agresaþi de alþii. [�] Cinci mii patruzeci la numãr, aºa estepotrivit, vor fi cei care vor primi pãmânt ºi-ºi vor apãra lotul ce lerevine. [�] În privinþa numerelor, orice legislator trebuie sã ºtie cefel de numãr ºi care anume este cel mai folositor tuturor cetãþilor.Sã-l alegem pe cel care are cei mai mulþi divizori, ºi mai ales divi-zori care se succed. [�] Iar numãrul cinci mii patruzeci care admitenu mai mult de cincizeci ºi nouã de divizori comportând zece con-secutivi, de la unu la zece, este potrivit ºi în vreme de rãzboi, ºi învreme de pace pentru încheierea a diferite convenþii ºi asocieri,pentru contribuþii ºi distribuiri.

53

b) Comunitatea bunurilor (739a-740c)

Astfel este cel mai bine: sã se descrie cea mai bunã formã deguvernare, apoi cea de-a doua în ordinea excelenþei, apoi cea de-atreia, fiindu-i lãsatã posibilitatea de a alege celui care are autoritateade a decide asupra guvernãrii. Sã facem acum ºi noi tot aºa, descriindforma de guvernare cea mai bunã, apoi pe cea de-a doua ºi pe ceade-a treia; iar alegerea sã i-o lãsãm lui Cleinias sau oricui altcuivacare ar dori ca, participând la o astfel de opþiune, sã pãstreze, dupãînclinaþia proprie fiecãruia, ceea ce socoteºte ca bun din propriulsãu stat. Cea mai desãvârºitã cetate ºi formã de guvernare ºi sistemde legi sunt cele în întreg cuprinsul cãrora se respectã cât mai fidelvechea spusã cum cã între prieteni toate sunt comune. Oriundeaºadar existã acum sau va exista vreodatã starea în care femeile suntcomune, copiii sunt comuni ºi comune sunt toate bunurile, fiindeliminat prin orice mijloace ºi de pretutindeni orice lucru numit�propriu� ºi fãcându-se astfel încât, dupã putinþã, ºi lucrurile caredin fire sunt proprii sã devinã întrucâtva comune, precum ochii,urechile ºi mâinile care ar trebui sã parã cã vãd ºi aud ºi lucreazã încomun, oriunde oamenii laudã ºi condamnã, pe cât posibil la unisontoate lucrurile bucurându-se ºi întristându-se din aceleaºi cauze,lãudând dupã puteri legile care fac ca cetatea sã fie cât mai unitã,acolo nimeni, trecând peste acestea, nu va putea stabili o mãsurãmai dreaptã sau mai bunã în privinþa virtuþii. Fie cã într-un astfel destat locuiesc zei sau copii ai zeilor, dacã-ºi duc viaþa în acest chip,trãiesc cu bucurie. De aceea, nu trebuie cãutat în altã parte un modelde guvernare, ci þinându-ne de acesta, sã cãutãm pe cât posibil sã neapropiem de el. Cetatea pe care am proiectat-o ar fi cât se poate deaproape de nemurire ºi ar ocupa locul al doilea în ordinea excelenþei.Dupã aceea o vom cerceta pe cea de-a treia în aceastã ordine, dacãzeul ne-o va îngãdui. Dar acum o analizãm pe cea de-a doua, careeste ea ºi în ce fel a dobândit un astfel de caracter?

c) Legile proprietãþii (740a-740c)

În primul rând, cetãþenii sã-ºi împartã pãmântul ºi locuinþele, dar sãnu lucreze pãmântul în comun, un astfel de lucru fiind mai presusde puterile unor oameni nãscuþi, crescuþi ºi educaþi în felul celorde-acum; iar împãrþirea sã se facã cu gândul cã cel care-ºi primeºte



partea de glie trebuie sã o considere ca fiind o proprietate comunã aîntregii cetãþi ºi sã o îngrijeascã, deoarece îi aparþine patriei, maimult decât o mamã îºi îngrijeºte copiii, fiind glia o zeiþã stãpânitoarepeste cei muritori, aceleaºi gânduri trebuind sã le aibã ºi faþã de zeiilocali ºi faþã de daimoni. Pentru ca aceste dispoziþii sã rãmânã pen-tru totdeauna neschimbate, trebuie respectate urmãtoarele: numãrulcãminelor, aºa cum a fost fixat, trebuie sã rãmânã acelaºi, fãrã sãsporeascã sau sã scadã vreodatã. Acest lucru poate fi realizat în modferm pentru oricare cetate astfel: stãpânul lotului îl va lãsa întot-deauna pe unul singur dintre fiii sãi, ales dupã dorinþã, drept moº-tenitor al cãminului ºi pãmântului pãrintesc, ca sã se îngrijeascã încalitate de urmaº atât de zeii familiei cât ºi de cei ai cetãþii, de cei viiºi de cei morþi.

(741b-741c). Acum legea stabileºte [�] în primul rând condiþiilede împãrþire a loturilor pe care cetãþenii trebuie ori sã le accepte, orisã nu participe la împãrþire: mai întâi, cã pãmântul este închinattuturor zeilor, apoi cã preoþii ºi preotesele se vor ruga cu ocaziaprimului, celui de-al doilea ºi celui de-al treilea sacrificiu ca acelacare-ºi vinde casa sau pãmântul primite în distribuþie, cât ºi cel carele cumpãrã, sã sufere pedeapsa potrivitã acestei încãlcãri.

d) Interdicþia posesiei banilor (742a-742c)

Pe lângã toate acestea, urmeazã o lege care interzice oricãrui parti-cular sã posede aur sau argint, în afara banilor care le sunt necesarimeºteºugarilor pentru schimburile zilnice, cât ºi tuturor celor careau nevoie sã-ºi plãteascã angajaþii, sclavi sau strãini. Pentru acestescopuri dispunem cã este necesar sã se deþinã bani care sã aibãvaloare doar pe piaþa internã, dar care sã fie lipsiþi de orice valoarepentru cei din afara cetãþii. Cât despre moneda greceascã comunã,este necesar ca statul sã posede întotdeauna o sumã destinatã expedi-þiilor militare ºi cãlãtoriilor în alte state precum ambasadele sau altemisiuni necesare statului ori pentru cazul în care trebuie trimiscineva [într-o misiune]. Iar dacã vreun particular este nevoit vreodatãsã cãlãtoreascã, s-o facã doar cu acordul autoritãþilor, iar dacã seîntoarce cu bani strãini care i-au rãmas, sã-i depunã [în tezaurulcetãþii] luându-ºi în schimb echivalentul în moneda localã; dar dacãse descoperã cã cineva i-a pãstrat pentru sine, banii vor fi confiscaþi,iar cel care ar cunoaºte împrejurarea ºi nu ar denunþa-o, va fi supus

55

aceloraºi blesteme ºi aceluiaºi oprobriu ca aducãtorul banilor, iar înplus va plãti o amendã nu mai micã decât suma în bani strãini carea fost introdusã în þarã.

e) Pragul sãrãciei ºi limita bogãþiei (744d-745a)Este necesar, spunem noi, într-un stat care vrea sã evite boala ceamai gravã numitã pe drept cuvânt dezbinare mai degrabã decât dez-acord, sã nu existe cetãþeni foarte sãraci ºi alþii foarte bogaþi, cãciaceste douã extreme duc la aceste douã rezultate; aºadar, legiuitorultrebuie sã stabileascã o limitã a sãrãciei ºi a bogãþiei. Limita sãrãcieisã fie valoarea lotului distribuit care trebuie sã rãmânã neatins ºi niciunul dintre conducãtori, nici unul dintre cetãþenii care cinstescvirtutea nu va privi cu indiferenþã diminuarea întru nimic a acestuia.Fiind stabilitã aceastã mãsurã, legiuitorul va permite sã se dobân-deascã o avere de douã ori mai mare, de trei ori mai mare ºi de pânãla patru ori mai mare. Iar dacã cineva dobândeºte mai multã avere �fie cã a gãsit-o, fie cã a primit-o cumva, fie cã a fãcut afaceri, fie cãprin vreun alt noroc de acest fel a câºtigat ceva ce depãºeºte mãsurastabilitã � dând ceea ce prisoseºte cetãþii ºi zeilor ce-o þin în pazã, vafi preþuit ºi scutit de pedeapsã; dar dacã cineva nu se supune acesteilegi, va plãti o amendã în valoare de o jumãtate din propriile salebunuri, iar cel care-l denunþã va dobândi jumãtate din surplus,cealaltã jumãtate fiind destinatã zeilor.

f) Limitarea cãlãtoriilor în strãinãtate (950d-952d)Aºa trebuie sã procedãm în privinþa cãlãtoriilor în alte þãri sau locuriºi în cea a primirii strãinilor: în primul rând, cu nici un chip ºi subnici un cuvânt nu-i va fi îngãduit nici unui cetãþean sub patruzeci deani sã plece din þarã, în plus nimãnui nu-i va fi îngãduit sã cãlãto-reascã în scopuri private, ci doar în scopuri de interes public încre-dinþate crainicilor, ambasadorilor ºi unor observatori. Iar expediþiilemilitare ºi rãzboinice nu trebuie considerate cãlãtorii oficiale. Trebuietrimiºi ambasadori la Delphi, lui Apollon, la Olympia, lui Zeus, laNemea ºi la Istm, pentru a lua parte la sacrificiile ºi jocurile încinstea acestor zei, ºi în mãsura posibilului trebuie trimiºi cât maimulþi ambasadori totodatã cât mai morali ºi mai nobili care sã facãastfel încât cetatea noastrã sã dobândeascã o bunã reputaþie înadunãrile sacre ºi în cele dedicate pãcii, conferindu-i un renumeglorios care sã-l contrabalanseze pe acela al rãzboinicilor ei ºi care,



o datã întorºi acasã, îi vor învãþa pe tineri cã orânduirea politicã acelorlalte state este inferioarã faþã de cea din propria lor cetate. Deasemenea, gardienii legilor trebuie sã trimitã observatori în chipulurmãtor: [�] În primul rând, observatorul trimis din partea noastrãva avea mai mult de cincizeci de ani ºi, în plus, se va fi dovedit a fidintre cei cu bunã reputaþie ºi la rãzboi, ºi în rest, dacã urmeazã sãfie trimis în alte state cu acordul gardienilor legilor. Iar dacã trecede ºaizeci de ani va înceta sã mai fie observator. Dupã ce va fi cer-cetat [instituþiile strãine] atât timp cât va fi dorit în cadrul intervaluluide zece ani, o datã întors acasã va veni în faþa consiliului celor caresupravegheazã legile [�]. Acesta va fi alcãtuit ºi din tineri, ºi dinvârstnici ºi se va compune, în primul rând, din preoþi care au primitdistincþia pentru virtute, în al doilea rând din zece dintre cei maibãtrâni gardieni ai legilor ºi, de asemenea, din responsabilul cu edu-caþia aflat în funcþie ºi din cei anteriori acestuia din urmã. Nici unuldintre ei nu va veni singur la adunare, ci însoþit de un tânãr întretreizeci ºi patruzeci de ani pe care îl va fi ales. [�] În faþa acesteiadunãri se va prezenta, de îndatã ce se va fi întors, observatorulorânduirilor existente la alþi oameni ºi va spune dacã a auzit despreinstituirea unor legi, despre educaþia ºi despre creºterea [tineretului],iar dacã el însuºi a reflectat la anumite lucruri, le va comunicaîntregului consiliu. Dacã va pãrea cã s-a întors nici mai rãu, dar niciîn vreo privinþã mai bun decât la plecare, i se va arãta recunoºtinþãcel puþin pentru zelul sãu; dacã a revenit cu mult mai bun, va fi multmai elogiat în timpul vieþii, iar dupã moarte îi vor fi rânduite, decãtre adunare, cinstirile cuvenite. Iar dacã va pãrea cã s-a întorscorupt nu va avea relaþii nici cu tinerii, nici cu vârstnicii, în ciudapretenþiilor sale de înþelepciune. Dacã se supune magistraþilor, sãtrãiascã asemenea unui simplu particular, iar dacã nu, sã fie condam-nat la moarte în cazul în care este dovedit în justiþie cã unelteºteîmpotriva legilor ºi a educaþiei.

31. Principalele magistraturi ale statului în Legilea) Consiliul celor treizeci ºi ºapte de gardieni ai legilor (754d-755b)Cât despre cei treizeci ºi ºapte, vor fi aleºi de noi, acum ºi întotdea-una, pentru urmãtoarele [atribuþii]: în primul rând, vor fi gardieniai legilor ºi în al doilea rând al înscrisurilor în care fiecare îºi vadeclara, pentru conducãtori, mãrimea averii care sã nu depãºeascã

57

patru mine pentru cetãþenii primei clase, trei pentru cei aparþinândclasei a doua, douã pentru cei din a treia clasã ºi una pentru cetãþeniiclasei a patra. Iar dacã cineva va fi dovedit cã posedã mai mult decâta declarat, surplusul se va confisca [�]. Un gardian al legilor nu varãmâne în funcþie mai mult de douãzeci de ani ºi nu va putea fi votatînainte de împlinirea vârstei de cincizeci de ani. Dacã va fi ales laºaizeci de ani, va rãmâne în funcþie doar zece ani, ºi tot astfel,urmând aceastã proporþie, încât dacã trãieºte mai mult de ºaptezecide ani, sã nu poatã spera cã ar putea rãmâne între aceºti magistraþiexercitând o funcþie de o asemenea însemnãtate.

b) Consiliul nocturn (961a-961c)

N-am spus oare cã trebuie sã avem în statul nostru un consiliualcãtuit astfel: zece dintre gardienii legilor, anume cei mai bãtrânidintre ei, împreunã cu toþi cei care au primit distincþii pentru virtute;în plus, cei care au cãlãtorit în strãinãtate spre a verifica dacã seaude de vreo dispoziþie potrivitã pentru pãzirea legilor ºi care,socotind cã au izbutit în întreprinderea lor s-au întors sãnãtoºi acasãºi, fiind supuºi examinãrii, au fost socotiþi vrednici sã facã parte dinacest consiliu. Pe lângã aceºtia, fiecare ar trebui sã-l aducã cu sinepe un tânãr care sã nu aibã mai puþin de treizeci de ani pe care l-asocotit vrednic, prin fire ºi prin educaþie, de aceastã funcþie, tânãr pecare sã-l prezinte ºi celorlalþi membri ºi, dacã ºi acelora li se vapãrea potrivit, sã fie acceptat, iar dacã nu, judecata asupra persoaneirespective sã le rãmânã ascunsã tuturor, dar mai cu seamã celuirespins. Acest consiliu trebuie sã se întruneascã dimineaþa de cunoapte, când toþi au rãgaz de la treburile private sau publice.

(962b-963a)(Atenianul ºi Cleinias)� Iar acum, dacã este sortit ca întemeierea þãrii sã fie desãvârºitã,

trebuie, dupã cât se pare, sã existe în cadrul ei o parte constitutivãcare sã cunoascã în primul rând lucrul despre care am vorbit, anumecare este scopul politic urmãrit de noi, ºi în al doilea rând în ce felse poate atinge acest scop ºi care sunt mai întâi legile ºi apoi oameniicare, prin sfaturile lor, slujesc sau nu îndeplinirea acestuia. Iar dacão cetate este privatã de o astfel de parte, nu este de mirare cã, lipsitãde raþiune ºi de simþuri, acþioneazã la întâmplare în tot ce întreprinde.

� Adevãrat.



� Atunci, care dintre pãrþile componente ale statului nostru saucare dintre instituþiile sale posedã în mãsurã suficientã un astfel deelement protector? Putem rãspunde?

� Nu, strãine, cel puþin nu cu certitudine. Dar dacã îmi esteîngãduit sã fac o presupunere, mi se pare cã spusele tale se referã laacel consiliu despre care tocmai ai spus cã se întruneºte noaptea.

� Ai rãspuns foarte bine, Cleinias ºi, dupã cum aratã discursulnostru, acest consiliu trebuie sã întruneascã toate virtuþile; iar ceamai însemnatã este sã nu priveascã în mod ezitant spre mai multeobiective ci, uitându-se la unul singur, sã-l þinteascã mereu doar peacela. [�]

� Aºadar, strãine, este drept ceea ce am stabilit la începutuldiscuþiei noastre; cãci spuneam cã una singurã trebuie sã fie întot-deauna þinta cãtre care privesc toate legile ºi am cãzut de acord cã pedrept cuvânt aceasta este numitã virtute.

� Da.� ªi am stabilit cã virtutea este împãtritã [�] ºi, în plus, cã

virtutea principalã este înþelepciunea cãreia toate lucrurile ºi celelaltetrei virtuþi [curajul, cumpãtarea ºi dreptatea] trebuie sã i se supunã.

(964b-965a)

(Atenianul ºi Cleinias)� Existã oare, pentru un legislator, pentru un gardian al legilor

ori pentru un om care considerã cã îi întrece în virtute pe ceilalþi ºicare a fost distins pentru astfel de însuºiri, vreun lucru mai însemnatdecât cele despre care discutãm, ºi anume curajul, cumpãtarea ,dreptatea ºi înþelepciunea?

� Cum sã existe?� Nu se cuvine oare ca în toate privinþele acestea interpreþii

legilor, învãþãtorii lor, legiuitorii ºi gardienii celorlalþi cetãþeni, sãfie mai capabili decât oricine în a-l instrui asupra viciului, a virtuþiiºi a felului în care aceasta trebuie dezvãluitã, pe acela care doreºtesã afle ºi sã ºtie ori pe acela care trebuie pedepsit ºi mustrat pentrugreºelile sale? Nu cumva, venind în cetatea noastrã vreun poet sauvreunul care se dã drept învãþãtor al tineretului, ne va pãrea superiorcelui care a fost distins pentru practicarea tuturor virtuþilor? Esteoare de mirare cã un astfel de stat, în care gardienii [legilor],necunoscând îndeajuns virtutea, nu sunt îndeajuns de competenþi în

59

a vorbi ºi în a fãptui, fiind lipsit de pazã, pãtimeºte cele pe care lepãtimesc statele din vremea noastrã?

� Câtuºi de puþin, dupã cum e de aºteptat.� Ei bine, trebuie oare sã facem ceea ce am spus sau nu? Nu

trebuie oare sã-i facem pe gardieni sã fie mai vigilenþi în privinþavirtuþii decât ceilalþi cetãþeni, atât în fapte, cât ºi în vorbe? Cumaltfel se va asemãna statul nostru cu capul ºi simþurile unor oameniînþelepþi, ca unul care posedã în sine o pazã asemãnãtoare cu aacelora?

� Cum ºi în ce fel, o strãine, ne vom reprezenta statul fãcându-lsã semene unui astfel de om?

� În mod evident, ne vom reprezenta statul ca fiind corpul, iardintre gardieni, pe cei mai tineri, aleºi printre cei cu sufletul cel maiînzestrat ºi mai pãtrunzãtor, plasaþi precum ochii în partea superioarãa capului, supraveghind cu atenþie tot ce se petrece împrejurul lor încetate, ºi comunicând în calitate de informatori observaþiile culesedin toate pãrþile, memoriei, aºadar celor mai vârstnici; iar pebãtrâni, pe care-i asemuim cu raþiunea pentru gândirea lor remar-cabilã în multe ºi însemnate chestiuni, ni-i reprezentãm deliberândºi folosindu-se de cei tineri ca de niºte subalterni, în mod consultativ,ºi astfel, lucrând împreunã, ambele categorii acþioneazã pentrusalvarea statului.

(967d-968e)

(Atenianul ºi Cleinias)� Este cu neputinþã ca vreunul dintre muritori sã fie în mod

constant pios faþã de zei dacã nu acceptã cele douã lucruri pe caretocmai le-am spus, ºi anume cã, [în primul rând] sufletul precedãtoate lucrurile nãscute, cã este nemuritor ºi cã guverneazã toatetrupurile, ºi [în al doilea rând], dupã cum am spus adesea, cã existãîn astre o raþiune care conduce fiinþele; de asemenea, este necesarsã fie instruit în disciplinele pregãtitoare1 înþelegând legãtura lor cuartele Muzelor ºi aplicându-le în mod armonios moravurilor ºi regle-mentãrilor legale ºi sã fie capabil sã explice raþiunea acelor lucruricare au o raþiune. Cel care nu este în stare sã le dobândeascã peacestea adãugându-le la virtuþile civile, nu va putea fi un conducãtor

1. Cf. 818a: aritmetica, geometria, astronomia.



al întregii cetãþi, ci un subaltern al celor ce conduc. Iar acum, o,Cleinias ºi Megillos, e vremea sã vedem dacã, la toate legile pe carele-am enumerat mai înainte, o vom adãuga ºi pe aceasta care înfiin-þeazã ca pe un organism responsabil cu salvarea statului consiliulnocturn al magistraþilor care au în comun tipul de educaþie pe carel-am descris? Sau ce sã facem?

� Cum sã nu o adãugãm, preabunule <legiuitor>, dacã ne stãîn putinþã într-o mãsurã oricât de micã?

32. Magistratul responsabil de educaþie (Legile, 765d-766a)

Ne-a mai rãmas de instituit un magistrat [�], cel responsabil deîntreaga educaþie destinatã fetelor ºi bãieþilor. Conform legii va fiunul singur, nu va avea mai puþin de cincizeci de ani, va fi tatã alunor copii legitimi, de preferinþã atât bãieþi, cât ºi fete, iar dacã nu,de un singur sex. Sã fie încredinþaþi, atât alesul însuºi, cât ºi alegã-torul, cã aceasta este magistratura cu mult cea mai însemnatã întremagistraturile cele mai înalte din cetate. Cãci sãmânþa cea dintâi aoricãrei fãpturi � fie plantã, fie animal domestic ori sãlbatic, fieom � crescând bine orientatã spre virtute este capabilã în cel maiînalt grad sã-ºi atingã þelul propriu firii sale. Iar omul, spunem noi,este o fãpturã blândã, însã dacã are parte de o educaþie bunã unitã cuo fire fericitã, ajunge sã fie dintre toate vieþuitoarele cea mai asemã-nãtoare zeilor ºi cea mai blândã; dar când creºterea primitã e insu-ficientã ori nu este bunã, el este cea mai sãlbaticã fiinþã din câtezãmisleºte pãmântul. Pentru aceste motive, legiuitorul nu trebuie sãîngãduie ca educarea copiilor sã devinã un accesoriu sau un lucru deimportanþã secundã [�].

33. Prevederi referitoare la cãsãtorie în Legilea) Recomandãri (773a-773e)

Tinere � îi vom spune celui nãscut din pãrinþi virtuoºi, trebuie sãînchei o cãsãtorie pe placul oamenilor înþelepþi care te vor îndemnasã nu ocoleºti însoþirea cu cei sãraci ºi sã nu o urmãreºti cu totdinadinsul pe cea cu cei bogaþi ci, dacã toate celelalte sunt egale, sãpreferi întotdeauna însoþirea cu oameni mai sãraci. Statului i-ar fi defolos o astfel de purtare, cât ºi familiilor care se însoþesc, un lucruegal ºi simetric fiind, în privinþa virtuþii, infinit superior unui lucru

61

lipsit de moderaþie. Cel care ºtie despre sine cã este prea impetuosºi repezit în toate acþiunile sale, sã caute sã devinã ginerele unoroameni moderaþi; iar cel cu o naturã contrarã sã urmãreascã înso-þirea cu cei de o naturã contrarã. Iar în privinþa oricãrei cãsãtorii, sãexiste o recomandare: trebuie ca prin cãsãtorie sã se urmãreascãbinele statului, ºi nu propria plãcere. [�] Dar a reglementa acestlucru prin lege [�] ar fi nu doar ridicol, ci ar trezi ºi mânia multora.

b) Legi (783d-784d)

Tinerii cãsãtoriþi trebuie sã fie conºtienþi cã sunt datori sã dea naº-tere, pentru Stat, unor copii pe cât de frumoºi ºi virtuoºi cu putinþã.[�] În calitate de inspectori îi vor supraveghea femei pe care le vomfi ales, mai multe ori mai puþine, câte ºi când le va pãrea potrivitmagistraþilor; acestea se vor întâlni zilnic în templul Ilithyei, pentrucel mult o treime din zi, iar acolo îºi vor împãrtãºi una alteia dacã auvãzut cã vreun bãrbat sau vreo femeie aflaþi la vârsta procreaþiei estepreocupat de altceva decât de îndeplinirea reglementãrilor prevãzuteprin sacrificiile ºi ceremoniile cãsãtoriei. Perioada de procreaþie ºide supraveghere va fi de zece ani ºi nu mai mult, atunci când cãsã-toria va fi fecundã; iar dacã la capãtul acestei perioade nu au copii,se vor sfãtui cu rudele ºi cu femeile-inspectori ºi vor fi divorþaþi, înfolosul fiecãruia. [�] Femeile-inspectori vor merge în casele celortineri ºi, unele sfãtuindu-i, altele chiar ameninþându-i, îi vor face sãpunã capãt rãtãcirii ºi neascultãrii. Dacã nu vor reuºi, vor raportacazul gardienilor legilor, iar aceºtia vor interzice [acele purtãri].Dacã ºi aceia vor fi neputincioºi, îi vor denunþa public afiºându-lenumele ºi jurând cã este cu neputinþã sã fie îndreptaþi cutare ºicutare. Cel denunþat astfel, dacã nu câºtigã în justiþie procesul împo-triva acuzatorilor sãi, îºi va pierde urmãtoarele drepturi cetãþeneºti:nu va merge nici la ceremonii de cãsãtorie, nici la aniversãri alecopiilor, iar dacã se va duce, oricine va dori îl va putea lovi fãrã sãfie pedepsit. Aceeaºi lege ºi pentru femei: sã nu participe la proce-siuni ale femeilor, sã nu primeascã cinstiri ºi sã nu meargã la cere-monii de cãsãtorie ori la aniversãri ale copiilor, dacã a fost denunþatãpentru tulburarea ordinii ºi nu s-a apãrat în justiþie.


Platon Texte

Documents

Transcript of Platon Texte