8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 1/16

Organizatia Atlanticului de Nord, fondata in aprilie 1949, a luat fiinta ca o alianta formata din state independente,interesate in mentinerea pacii si apararea propriei independente prin solidaritate politica si printr-o forta militara defensivacorespunzatoare, capabila sa descurajeze si, daca ar fi necesar, sa raspunda tuturor formelor probabile de agresiuneindreptata impotriva ei sau a statelor membre. Initial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda,Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda si S.U.A.1 La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Greciasi Turcia, iar la 6 mai 1955, R.F.G. a devenit membra N.A.T.O. Dintre actualii membri, ultima, a 16-a, a intrat in AliantaSpania, la 30 mai 1982. d1x2xh

La constituirea ei, ideea de baza a Aliantei, mentinuta timp de peste 50 de ani, era aceea a realizarii unei aparari comune,credibile si eficiente. In acest sens, in articolul 5 al Tratatului se specifica: „Partile convin ca un atac armat impotrivauneia sau a mai multora dintre ele in Europa sau in America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor si, inconsecinta, daca se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitand dreptul sau individual sau colectivla autoaparare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenta Partii sau Partilor atacate, prin luareain consecinta, individual si concertat cu celelalte parti, a acelor masuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosireafortei armate, pentru a restaura si a mentine securitatea zonei Nord- Atlantice.”2 Caderea zidului Berlinului in noiembrie 1989, unificarea Germaniei in octombrie 1990, dezintegrarea U.R.S.S. in decembrie1991 si schimbarile dramatice din Europa Centrala si de Est au marcat sfarsitul „razboiului rece”. Odata cu aceste

schimbari, Alianta cunoaste un proces de restructurare, in primul rand de ordin conceptual. In urma deciziilor luate desefii de stat si de guvern din tarile membre ale N.A.T.O. la Londra, in iulie 1990, Roma, in noiembrie 1991 si Bruxelles, inianuarie 1994, Alianta Nord-Atlantica si-a adaptat strategia generala potrivit noului mediu politic si strategic aflat in plinaschimbare. Ei au convenit asupra necesitatii acestei adaptari la noua era, mai promitatoare, care s-a deschis in Europa.Reafirmand principiile fundamentale pe care se bazeaza Alianta inca de la constituirea ei, s-a recunoscut ca evenimenteleaflate in curs de desfasurare in Europa au o influenta deosebita asupra modului de realizare, in viitor, a obiectivelor sale.

Cel mai important aspect a fost acela ca s-a intreprins o revedere aprofundata a strategiei Aliantei, al carei rezultat estenoua conceptie strategica a N.A.T.O.Schimbarile pozitive majore in relatiile dintre tarile Europei Centrale si de Est si comunitatea internationala au deschis unnou si sporit dialog, implicand Vestul si Estul, care ofera o reala speranta si sansa unor relatii de cooperare, in loculconfruntarilor, al polemicii, suspiciunilor si stagnarii, caracteristice politici i din timpul „razboiului rece”. Toate acesteschimbari nu au putut fi realizate fara dificultate si, asa cum au demonstrat evenimentele din spatiul fostei U.R.S.S. si,mai ales din cel al fostei Iugoslavii, au aparut noi amenintari si riscuri la adresa stabilitatii si securitatii3.

 Amenintarile si riscurile la adresa securitatii, pe care N.A.T.O. le sesizeaza, au o natura diferita fata de cele din trecut. Astfel, pericolul unui atac simultan si pe scara larga pe toate fronturile europene, practic a disparut si nu mai reprezintapunctul nodal al strategiei Aliantei. Indeosebi in Europa Centrala, riscul unui atac surpriza a fost sensibil redus4.In contrast cu amenintarea predominanta in trecut, riscurile la adresa securitatii Aliantei se prezinta acum sub formecomplexe, multidimensionale si multidirectionale, ceea ce le face greu de prevazut si de evaluat. N.A.T.O. trebuie sa fieinsa capabila sa le raspunda intr-un mod adecvat, daca doreste mentinerea stabilitatii in Europa, securitatea membrilor

 Aliantei si credibilitatea de care se bucura.In viziunea Aliantei, in actualele conditii, este mai putin probabila o agresiune asupra teritoriului tarilor membre, riscurile

provenind, mai curand, din consecintele nefavorabile ale starilor de instabilitate generate de gravele dificultati economice,sociale si politice, de rivalitatile etnice si litigiile teritoriale prezente in multe tari ale Europei Centrale si de Est. A tata timpcat raman limitate, tensiunile aparute ca urmare a unor astfel de situatii nu constituie, in mod normal, un pericol laadresa securitatii si integritatii teritoriale a tarilor N.A.T.O., dar nu poate fi exclusa ipoteza ca aceasta sa degenereze incrize care sa puna sub semnul intrebarii stabilitatea europeana sau sa duca la conflicte armate.Fata de diversitatea pericolelor la care Alianta este expusa, se impune o conceptie mai larga asupra securitatii, care seregaseste in trei elemente complementare: dialogul, cooperarea, mentinerea unui potential de aparare colectiva. Prinacestea se asigura reducerea riscurilor de conflict, care decurg dintr-o neintelegere sau dintr-un act deliberat, crestereaincrederii reciproce intre statele europene, facilitatea gestionarii crizelor si sporirea posibilitatilor de asociere a tuturortarilor din Europa pentru rezolvarea problemelor privind securitatea pe continent.Conform actualei conceptii strategice, misiunile principale ale Aliantei sunt:5- asigurarea unui mediu de securitate stabil in Europa, astfel incat nici un stat sa nu fie capabil sa intimideze, sa seimpuna in fata altuia sau sa impuna hegemonia sa prin amenintare ori prin folosirea fortei.- mentinerea unei capacitati militare suficiente pentru a preveni razboiul si a asigura o aparare eficienta, precum si pentrua gestiona cu succes crizele care ar putea afecta securitatea membrilor sai.

- constituirea sa ca forum de consultari intre aliati asupra problemelor care ar afecta interesele lor vitale.- descurajarea si apararea impotriva agresiunii asupra teritoriului oricarui membru alN.A.T.O.- mentinerea echilibrului strategic in Europa.Pentru indeplinirea scopurilor si a obiectivelor sale, Alianta dispune de o structura complexa civila si militara, compusa dinsecretariate administrative, financiare si de prognoza, diverse agentii ale statelor membre, create pentru asigurareacoordonarii lucrarilor in diferite domenii speciale, cum ar fi telecomunicatiile necesare consultarilor politice, conducerea,controlul si sprijinul logistic al fortelor armate. Aceste structuri asigura coordonarea activitatilor politice si economice alemembrilor Aliantei, precum si intocmirea planurilor de aparare colectiva, realizarea infrastructurii necesare aplicariiacestora si incheierea acordurilor privind programele de pregatire si exercitiile comune6.Statul Major Militar International reprezinta organul militar specializat de analiza si de pregatire a deciziilor si planurilor pe

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 2/16

care le adopta Comitetul Militar al N.A.T.O., care, la randul sau, raspunde, impreuna cu Consiliul Nord-Atlantic, Comitetulde Planificare a Apararii si Grupul de Planificare Nucleara, de intreaga activitate a Aliantei.7 Membrii Comitetului Militar(sefii de state majore) sunt reprezentati la Cartierul General al N.A.T.O., de ofiteri superiori, care au calitatea dereprezentanti militari nationali. Acestia constituie Comitetul Militar, care se afla in sesiune permanenta.Ca organ executiv al Comitetului Militar, Statul Major Militar International are misiunea de a asigura implementareaconceptiilor si deciziilor Comitetului Militar, de a pregati planuri, a initia studii si a recomanda politica militara a N.A.T.O.Totodata, are multiple atributii in ceea ce priveste materializarea Programului de lucru pentru dialog, parteneriat sicooperare elaborat de Consiliul Nord-Atlantic si a planurilor adoptate de catre Comitetul Militar pentru activitatea in

domeniul militar, fiind implicat activ in procesul de cooperare cu tarile din Europa Centrala si de Est, initiat de Consiliul deCooperare al Atlanticului de Nord si de aplicare a Programului„P.f.P.” 

Date generale Uniunea Europeana si N.A.T.O.

Uniunea Europeana

Sistemul politic al Uniunii Europene este definit într-o serie de tratate. Ultimul dintre aceste tratateeste Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa . Tratatele actuale si viitoare stabilesc pentrupolitica Uniunii Europene o serie de institutii. Sistemul politic rezultat din aceste acte reflecta prinstructura sa principiul democratic al separarii puterilor în stat în puterea legislativa, executiva si juridica,

iar în ce priveste procesul legislativ urmareste principiile subsidiaritatii si proportionalitatii. Tentative de unificare a natiunilor europene au existat înca dinaintea aparitiei statelor nationale

moderne. Acum trei mii de ani, Europa era dominata de celti, iar mai târziu a fost cucerita si condusa deImperiuriul Roman, centrat în Mediterana. Aceste uniuni timpurii au fost create cu forta.Imperiul Franc al lui Carol cel Mare si Sfântul Imperiu Roman au unit zone întinse sub o singuraadministratie pentru sute de ani. Uniunea vamala a luiNapoleon si mai recentele cuceriri ale Germanieinaziste din anii 1940 au avut doar o existenta tranzitorie. 

Data fiind diversitatea lingvistica si culturala a Europei, aceste încercari au implicat de obicei ocupatiamilitara a natiunilor, conducând la instabilitate; unele încercari, însa, au durat mii de ani si au fost însotitede progrese economice si tehnologice, asa cum s-a întâmplat cu Imperiul Roman  în timpul asa-

numitei Pax Romana. Una dintre primele propuneri pentru o unificare pasnica prin cooperare si egalitateastatutului de membru a fost facuta de Victor Hugo  în 1851. În urma catastrofelor provocate de primul si aldoilea razboi mondial, necesitatea formarii unei (ce a devenit mai târziu) Uniuni Europene a crescut, dincauza vointei de a reconstrui Europa si de a elimina posibilitatea unui nou razboi. Acest sentiment a dus în cele din urma la formarea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului de catreGermania (devest), Franta, Italia si tarile din Benelux. Acest lucru a fost posibil prin semnarea înaprilie 1951 a Tratatului de la Paris, care a intrat în vigoare în iulie 1952. 

Prima uniune vamala totala, denumita initial drept Comunitatea Economica Europeana (informal chiarsi Piata Comuna), a fost creata prin Tratatul de la Roma  în 1957 si implementata la 1 ianuarie1958. Aceasta din urma s-a transformat în Comunitatea Europeana care este în prezent "primul pilon" alUniunii Europene. UE a evoluat dintr-un organ comercial într-un parteneriat economic si politic.

Definitivarea Uniunii Europene s-a facut prin ratificarea de catre ansamblul tarilor membre aleComunitatii Europene a Tratatului de la Maastricht (Olanda), pe 7 februarie1992. 

 N.A.T.O. 

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord este o alianta politico-militara stabilita în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nordsemnat în Washington pe 4 aprilie, 1949. Cel mai important pasaj altratatului este Articolul V, care declara: "Partile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 3/16

multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor si, în 

consecinta, sunt de acord ca, daca are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea 

dreptului la auto-aparare individuala sau colectiva recunoscut prin Articolul 51 din Carta Natunilor 

Unite, va sprijini Partea sau Partile atacate prin efectuarea imediata, individual sau de comun acord 

cu celelalte Parti, a oricarei actiuni pe care o considera necesara, inclusiv folosirea fortei armate,

 pentru restabilirea si mentinerea securitatii zonei nord-atlantice. " 

Aceasta fraza s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliatiilor europeniai Statelor Unite, în urma caruia SUA ar fi trebuit sa trateze Uniunuea Sovietica ca si cum ar fi fostatacata ea însasi. Totusi temuta invazie sovietica din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fostfolosita pentru prima data în istoria tratatului pe 12 septembrie,2001  în raspuns la Atentatele din 11septembrie 2001. 

Uniunea Europeana si N.A.T.O. 

* Colaborare si competitie 

Actuala arhitectura de securitate Europeana reflecta trasaturile esentiale ale mediului geopolitic încare se deruleaza: tranzitia catre sistemul international multipolar, competitia între puteri în spatiuleuroatlantic pentru redistribuirea rolurilor; adâncimea integrarii în U.E.; 

Securitatea se bazeaza atât pe stabilitatea politica, dar si pe cea militara, acestea fiind conditionaricomplementare. Un sistem mobil de securitate europeana va putea fi edificat numai daca vor ficonsolidate cele doua componente. Politica de securitate bazata pe cooperare (specifica O.S.C.E.)

renuntarea la orice idee de a impune stabilitatea prin mijloace de confruntare. Scopul este promovareacooperarii în vederea prevenirii conflictelor în sfera politica si a reducerii pericolului confruntarii armate.De asemenea, mai are scopul de a evita escaladarea potentialelor conflicte, punând un accent deosebit pepromovarea deschiderii si a transparentei. 

Apararea si securitatea colectiva, si securitatea bazata pe cooperare sunt instrumente fundamentaldiferite, dar complementare, ale politicii internationale de securitate. Aplicarea principiului subsidiaritatii, în organizarea securitatii europene, presupune luarea în calcul a unui sistem de securitate multietajat:U.E., O.S.C.E., N.A.T.O. si O.N.U. Angajarea pe unul sau mai multe din aceste nivele va depinde despecificul sarcinilor de securitate avute în vedere. Necesitatea unei corelari, a optimizarii cooperarii întrediferitele institutii de securitate devine mai evidenta ca oricând. Evolutiile în U.E., competitia dintre U.E.si N.A.T.O., posibilitatea ca interesele nationale ale unor state occidentale sa prevaleze asupra celor

comune, evaluarea securitatii de pe pozitii ideologice si nu financiare, lipsa unei diviziuni corecte amuncii între statele participante, sunt principalii factori care influenteaza edificarea unui sistem eficient îndomeniul securitatii europene. Progresele institutionale, evidentiate în subcapitolele anterioare, dau oforma concreta contributiei europenilor la securitatea euro-atlantica. Nivelul de interoperabilitate pe carese întemeiaza relatiile între U.E. si N.A.T.O. da continut capacitatii europene colective de gestionare acrizelor. 

Realizarea I.E.S.A. este un proces ireversibil al carui cadru institutional va fi construit prindezvoltarea relatiei existente între N.A.T.O. si U.E., pe masura ce procesul de constituire a unei politici

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 4/16

comune de securitate si aparare se va dezvolta. Chiar daca toate statele membre N.A.T.O. au recunoscutca este necesar ca europenii sa dispuna de capabilitati militare, independente de contributia S.U.A., pentrupromovarea politicii externe si de securitate comuna a U.E., a existat temerea ca aceasta ar putea duce lacrearea unei aliante pur europene si la discriminarea statelor europene, care sunt membre ale N.A.T.O.,dar nu si ale U.E., precum si la o dublare a asumarii sarcinilor si alocarii resurselor de catre N.A.T.O. siU.E. Dezvoltarea I.E.S.A. în cadrul N.A.T.O. si aplicarea principiului crearii unei forte europene,

"separabile, dar nu separate", afirmat în iunie 1996, la Consiliul Nord-Atlantic de la Berlin, sunt destinateevitarii acestor probleme. 

Formula aprobata la Washington, în 1999, ofera europenilor mai multa greutate în luarea deciziilor în cadrul Aliantei, iar U.E. instrumentele de care are nevoie pentru a-si îndeplini misiunile asumate.Aceasta se întemeiaza pe urmatoarele elemente: 

- reafirmarea angajamentului de a întari legatura transatlantica, inclusiv starea de pregatire de lupta,pentru a îndeplini obiectivele de securitate comune, prin intermediul Aliantei, ori de câte ori va fi nevoie; 

- continuarea procesului de întarire a pilonului european al Aliantei, în baza Declaratiei de laBruxelles, din 1994, si a pricipiilor convenite la Berlin in 1996; sunt incluse aici si optiunile referitoare laselectarea unui comandant general european si a unui cartier general N.A.T.O., pentru actiuni controlatede U.E., precum si termeni specifici de referinta pentru D.S.A.C.E.U.R. si pentru conceptul de C.J.T.F.(Forta Combinata de Interventie Inter-Arme); 

- dezvoltarea sistemului de legatura între cele doua organizatii, inclusiv planificarea, exercitiile siconsultarea; 

- recunoasterea faptului ca un rol european intensificat va contribui la întarirea Aliantei, constituindtemelia apararii colective a membrilor; 

În comunicatul summit-ului de la Washington, din 24 aprilie 1999, respectându-se prevederile

Tratatului de la Amsterdam si a Declaratiei de la St. Malo, sunt formulate urmatoarele principii: - capacitatea de actiune autonoma a U.E., dreptul de a lua decizii si de a aproba actiunea militara,

acolo unde nu este angajata întreaga Alianta; 

- dezvoltarea unei consultari reciproce efective, cooperare si tran-sparenta, între N.A.T.O. si U.E.;acordarea unui sprijin deplin membrilor U.E. si altor aliati europeni pentru întarirea capacitatilor lor deaparare, în special pentru noi misiuni, evitând dublarea inutila; 

- asigurarea posibilitatilor implicarii aliatilor europeni care nu sunt membrii U.E. în operatiuni deraspuns la criza (operatiuni sub comanda U.E.), în baza unor acorduri de cooperare; 

- folosirea unor capacitati si realizari N.A.T.O. "separabile, dar nu separate", în operatiuni controlatede U.E. 

Pentru aplicarea ultimului principiu, în situatia în care Alianta nu este angajata militar, se are în vedere încheierea unor acorduri care sa reglementeze: accesul la capacitatile de planificare ale N.A.T.O.;disponibilitatea capacitatilor prestabilite si a realizarilor comune ale N.A.T.O. în folosul operatiunilorconduse de U.E.; identificarea optiunilor de comanda europeana, dezvoltarea rolului D.S.A.C.E.U.R. siasumarea eficienta si deplina a responsabilitatilor; adaptarea sistemului N.A.T.O. de planificare a apararii, în scopul disponibilizarii fortelor pentru operatiuni conduse de U.E. 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 5/16

În noul concept strategic al Aliantei Nord-Atlantice se considera ca dezvoltarea unei politici externe side securitate comuna, care include elaborarea progresiva a unei politici comune de aparare, asa cum s-acerut în Tratatul de la Amsterdam, este compatibila cu politica comuna de securitate si aparare, stabilita încuprinsul Tratatului de la Washington. Cresterea mediului de securitate este direct proportionala cusporirea responsabilitatilor si capacitatilor aliatilor europeni, cu accent pe securitate si aparare . 

Dezvoltarea I.E.S.A. în cadrul N.A.T.O. presupune din partea aliatilor europeni o contributiemai coerenta si mai eficienta la misiunile Aliantei, o întarire a parteneriatului transatlantic, oactiune autonoma, de la caz la caz, si, prin consens, sub controlul politic si conducereastrategica a U.E., sau altfel convenite. În aceasta idee, cooperarea în dezvoltarea unorconcepte operative noi, ramâne esentiala pentru a formula raspunsurile adecvate la provocarilela adresa securitatii. Aranjamentele practice detaliate si evitarea duplicarii capacitatilor sielementelor de aparare sunt elemente cheie ale unei colaborari aliate strânse . 

La rândul sau, U.E. (prin Declaratia statelor membre ale U.E.O. care sunt si membre ale U.E., desprerolul U.E.O. si despre relatiile sale cu U.E. si cu N.A.T.O., Maastricht, 10 decembrie 1991) se declara"gata sa dezvolte relatii de lucru strânse între U.E.O. si Alianta si sa întareasca rolul, respon-sabilitatile sicontributia statelor membre U.E.O. în sânul Aliantei", ceea ce înseamna o echilibrare, împartirea poverii

 între S.U.A. si Europa, dorita de americani din motive bugetare si de europeni din considerente politice.Doua sunt directiile principale, identificate în prima instanta si avute în vedere de europeni: eliminareadependentei fata de N.A.T.O. în domeniul militar si cresterea operabilitatii U.E. prin ameliorareainteroperabilitatii fortelor nationale; derularea unui program de exercitii si de antrenamente împreuna cuN.A.T.O. si eliminarea insufientelor în materie de comunictii si de observare prin satelit. 

Un subiect important pentru ambele organizatii, dar si pentru tarile Europei Centrale, este procesul deextindere a celor doua organizatii. Se doreste ca procesele de extindere sa fie compatibile si sa seconsolideze reciproc, datorita manifestarii efectului cumulativ al garantiilor de securitate ale art. 5, alTratatului de la Bruxelles modificat si cele ale art. 5 al Tratatului de la Washington. Pentru executareaarticolului 5 al Tratatului de la Bruxelles modificat, toate tarile vizate trebuie sa fie membre N.A.T.O.Când înca mai functiona U.E.O., S.U.A. se opunea admiterii unor noi tari în U.E.O., cu statutul de

membrii cu drepturi depline, daca acestea nu erau membre N.A.T.O. De aceea este posibil ca extindereaU.E. sa depinda pe viitor de cea a Aliantei, pentru a se evita, asa cum se apreciaza, obtinerea unor garantiide securitate din partea N.A.T.O. prin mijloace "oculte". 

Noul concept strategic 

Concomitent cu încercarile europenilor de a materializa o componenta proprie în materie de securitatesi aparare au fost formulate diverse variante de reforma a organizatiei, asociate cu importante actiuni derestructurare. Printre acestea se numara: 

- apararea frontaliera avansata. Misiunea principala a NATO, cea de aparare colectiva, va fi

completata cu sarcini de mentinere a pacii, SUA pastrându-si rolul de protector european; - stabilitate în Europa. NATO va gestiona problemele de securitate generala pe continent dupa ce se

va extinde spre Europa Centrala si Orientala; 

- securitate în Europa. Presupune o extindere a misiunilor NATO, dincolo de apararea frontaliera,pâna în zonele care ar putea periclita securitatea europeana (Golful Persic, Orientul Mijlociu, Africa deNord); 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 6/16

- apararea intereselor comune. Asumarea libertatii de actiune acolo unde interesele trebuie aparate,adica un "NATO nelimitat". 

Noul Concept Strategic al Aliantei formuleaza ca obiective generale: controlul schimbarilor pozitive si aprovocarilor actuale si viitoare; apararea intereselor comune de securitate în zone mai indepartate;mentinerea apararii colective; consolidarea legaturilor transatlantice menite sa asigure asumarea de noi

responsabilitati; întarirea relatiilor cu partenerii, în vederea admiterii de noi membri; mentinerea vointeipolitice si a mijloacelor militare necesare indeplinirii misiunilor stabilite. 

Obiectivul principal permanent al NATO este apararea libertatii si securitatii tuturor membrilor sai,prin mijloace politice si militare si asigurarea pacii si stabilitatii în regiune. Valorile comune care stau labaza Aliantei si pe care aceasta îsi propune sa le apere sunt democratia, drepturile omului si respectarealegilor. 

Principiul fundamental al functionarii organizatiei este cel al angajamentului comun si al cooperariimutuale între statele suverane în scopul asigurarii indivizibilitatii securitatii pentru toti partenerii. Acestlucru înseamna o completare a eforturilor nationale în confruntarea cu provocarile la adresa securitatii. 

Pentru realizarea obiectivului principal, Organizatiei Atlanticului de Nord îi sunt stabilite urmatoarelemisiuni fundamentale de securitate: 

- sa favorizeze un mediu stabil de securitate euroatlantica prin angajarea în rezolvarea disputelor pecale pasnica; 

- sa se constituie într-un forum de consultari între aliati asupra problemelor care aduc atingeriintereselor lor vitale si pentru coordonarea eforturilor în directia contracararii riscurilor si amenintarilorcomune; 

- descurajarea si apararea împotriva amenintarilor cu agresiunea la adresa statelor membre conform

art. 5 si 6 din Tratatul de la Washington; - pregatirea si angajarea activa în gestionarea crizelor, inclusiv în desfasurarea operatiunilor de raspuns

la crize; 

- largirea si întarirea parteneriatului, cooperarii si dialogului cu celelalte tari din zona euroatlantica,pentru a marii transparenta, încrederea reciproca si capacitatea pentru actiuni comune. 

Chiar daca se considera putin probabil ca Alianta sa fie expusa unei agresiuni de amploare cuarmamente conventionale, în gama larga a provocarilor si riscurilor, militare si non-militare, la adresasecuritatii, au fost incluse: incertitudinea si instabilitatea din unele zone si posibilitatea declansarii unorcrize regionale, capabile sa evolueze rapid; dificultatile economice, sociale si politice din tarile cu

democratii fragile, sau care parcurg drumul spre economia de piata; încalcarea drepturilor omului,rivalitatile etnice si religioase, disputele teritoriale si dezintegrarea statelor; proliferarea armamentelorNBC si existenta unor capacitati nucleare puternice în posesia statelor din afara Aliantei; detinerea unorcapacitati militare sofisticate, ca urmare a dispersarii tehnologiei întrebuintate la producereaarmamentelor; terorismul, sabotajul, crima organizata si miscari de populatie necontrolate. 

Modalitatile prin care NATO îsi propune sa sporeasca securitatea si stabilitatea sunt: 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 7/16

- apararea relatiilor transatlantice; 

- mentinerea unor capacitati militare adecvate si eficiente, destinate prevenirii oricaror încercari deintimidare si garantarii ca agresiunea militara impotriva Aliantei nu reprezinta o optiune de succes; 

- dezvoltarea Identitatii Europene de Securitate si Aparare în cadrul Aliantei; 

- capacitate completa pentru prevenirea conflictelor, care ar putea sa se transforme într-o criza majora,pentru gestionarea eficienta a crizelor, inclusiv prin posibilitatea operatiunilor de raspuns la crize; 

- continuarea parteneriatului activ, cooperarii si dialogului, în scopul înlaturarii dezacordurilor sineintelegerilor care ar conduce la stabilitate, fara a exclude pe nimeni; 

- ramânerea în continuare deschisa, conform art. 10 al Tratatului de la Washington, pentru primirea denoi membrii care doresc si sunt capabili sa-si asume responsabilitatile si obligatiile de membrii NATO; 

- intensificarea eforturilor în directia dezvoltarii acordurilor de control al armamentelor, dezarmarii si

neproliferarii, ca o parte importanta a accesului liber la securitate. Conceptul strategic prevede atât pentru fortele combinate, cât si pentru cele conventionale si nucleare,

principiile de actiune, rolul, misiunile si directivele ce trebuiesc urmarite. Principiile strategiei Alianteisunt solidaritatea aliata, unitatea strategica si efortul colectiv, concretizate în aranjamente practicereferitoare la ,,planificari comune ale fortelor, fonduri comune, planificari operationale comune,formatiuni si puncte de comanda multinationale, un sistem de aparare aeriana integrat, un echilibruprivind rolurile si responsabilitatile între aliati, stationarea si desfasurarea de forte în afara teritoriuluigazda, standarde si procedee comune privind echipamentul, instruirea si logistica, doctrine unificate sicombinate, executarea de exercitii atunci când este necesar, cooperarea în ceea ce priveste infrastructura,armamentele si logistica". 

Misiunile fortelor combinate ale Aliantei sunt de a descuraja orice agresiune potentiala la adresa sa, dea opri avansarea agresorului cât mai departe posibil, de a asigura independenta politica si integritateateritoriala a statelor membre, mentinerea riscurilor la distanta prin contracararea celor potentiale înca dinfaza incipienta, desfasurarea operatiunilor de raspuns la crizele specificate în art. 5, participarea lamentinerea pacii prin operatii executate în sprijinul altor organisme internationale. Angajamentele la îndeplinirea misiunilor creionate sunt reflectate prin marimea, pregatirea, disponibilitatile si desfasurareafortelor armate, prin interoperabilitate si prin mentinerea permanenta în stare de operativitate, care saasigure succesul operatiilor desfasurate într-un perimetru extins, incluzând la nevoie tarile din cadrul PFPsau/si din afara Aliantei. Pentru aceasta este nevoie de: 

- mentinerea la marimea necesara si la un nivel de pregatire adecvata, a fortelor pentru a face fatamisiunilor; 

- desfasurarea si stationarea fortelor înca de pe timp de pace pe teritoriul Aliantei, sau, daca situatiaimpune, desfasurarea înaintata a fortelor în spatiul de interes; 

- proiectarea si construirea structurilor de comanda care sa asigure realizarea comenzii si controlulpentru întreaga gama de misiuni; dislocarea punctelor de comanda mixte sau ale CTJT, pentru comanda sicontrolul fortelor multinationale si multifunctionale; 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 8/16

- utilizarea tehnologiei avansate, exploatarea superioritatii în domeniul informatiilor si asigurarea depersonal cu calificare superioara în scopul dezvoltarii unor capacitati operationale esentiale, de angajareeficienta, în desfasurare si mobilitate, de supravietuire a fortelor si infrastructurii, de acordare de sprijin sirotire a fortelor; 

- asigurarea capacitatii de reactie rapida, inclusiv la un atac prin surprindere; 

- prevederea necesitatii mobilizarii rezervelor sau reconstituirii fortelor daca schimbarile mediului desecuritate sau evolutiile pe termen lung solicita acest lucru; 

- formularea unor raspunsuri pe masura, flexibile si oportune, de natura sa blocheze escaladareatensiunilor; 

- protectia fortelor si infrastructurii Aliantei impotriva atacurilor teroriste. 

La acelasi summit a fost lansata Initiativa privind Capacitatile de Aparare, prin care se urmareste îmbunatatirea interoperabilitatii între fortele Aliantei, între acestea si fortele partenere pentru cresterea

eficacitatii viitoarelor operatiuni multinationale. În acest sens, s-a decis introducerea conceptului deCentru Multinational Intrunit de Logistica si dezvoltarea sistemului C3 pâna la sfârsitul anului 2002 înscopul constituirii unei capacitati centrale integrate a Aliantei. 

NATO si Uniunea Europeana: Cooperare si securitate 

Provocarile de securitate din ziua de astazi includ o supra-abundenta de pericole complexe aflate într-oevolutie continua, printre care se numara terorismul international, proliferarea armelor de distrugere înmasa (WMD), statele problema, conflictele în impas dar interminabile, criminalitatea organizata,amenintarile cibernetice, penuria energetica, degradarea mediului si riscurile de securitate asociate,dezastrele naturale sau provocate de om, epidemiile si multe altele. Combaterea eficienta a acestoramenintari va solicita un parteneriat amplu si o sinergie puternica între NATO si Uniunea Europeana

(UE).. Cele doua organizatii trebuie sa adopte o abordare holistica a problemelor de securitate si sa coopereze

 în domeniul apararii. Desi o diviziune a muncii pe criterii geografice sau functionale nu este o optiunefezabila, în numeroase cercuri este acceptata ideea ca anumite forme de proiectie în exterior, de exemplu,misiunile de mentinere a pacii din Africa si Balcani, trebuie sa poarte însemnele UE, în timp ce altele,precum operatiile împotriva talibanilor din Afganistan, sa cada în sarcina NATO. 

Învataminte din Balcani 

Un exemplu de colaborare fructuoasa în domeniul securitatii între NATO si Uniunea Europeana esteAcordul Cadru de la Ohrid pentru prevenirea razboiului în fosta Republica Iugoslava a Macedoniei*. În

februarie 2001, în apogeul conflictului interetnic dintre fortele de securitate nationale si insurgentiialbanezi înarmati, NATO si Uniunea Europeana au coordonat negocierile care au condus la Acordul de laOhrid în luna august a acelui an. 

În aceeasi luna, NATO a lansat Operatia Essential Harvest, care a durat 30 de zile, pentru a dezarmagrupurile etnicilor albanezi si a distruge armele astfel colectate. Aceasta a fost urmata de Operatia AmberFox, care s-a desfasurat pe parcursul a trei luni si a asigurat protectia observatorilor internationali care ausupervizat implementarea acordului de pace în fosta Republica Iugoslava a Macedoniei*. Apoi, pentru a

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 9/16

reduce pericolul aparitiei regresului, NATO a fost de acord sa continue sprijinul acordat prin OperatiaAllied Harmony, desfasurata în perioada decembrie 2002 - martie 2003, dupa care aceasta a fost preluatade catre Uniunea Europeana. 

La sfârsitul lunii martie 2003, Uniunea Europeana a lansat prima sa misiune de mentinere a pacii,Operatia Concordia, care a reprezentat de asemenea prima implementare a acordului Berlin Plus. Un

comandament NATO de mici dimensiuni a continuat sa functioneze la Skopje, pentru a sprijiniautoritatile în vederea dezvoltarii reformei în domeniul apararii si a adaptarii la standardele NATO. 

Operatia Concordia a fost mentinuta de Uniunea Europeana pâna în decembrie 2003 si a fost urmatade o misiune civila de politie, Operatia Proxima, care a continuat pâna la sfârsitul lui 2005. În perioadaProxima, autoritatile politienesti ale UE au cooperat cu autoritatile omoloage din fosta RepublicaIugoslava a Macedoniei*. De asemenea, acestea au sprijinit reforma Ministerului de Interne macedoneansi au oferit asistenta pentru managementul integrat al frontierelor. 

Un alt exemplu pozitiv este Bosnia-Hertegovina. În decembrie 2004, NATO si-a încheiat operatiaForta de Implementare (IFOR)/Forta de Stabilizare (SFOR), care durase noua ani. Aceasta a fost preluatade Uniunea Europeana, care a initiat imediat Operatia Althea, cu un efectiv de 6.000 de oameni. 

La fel ca în operatiile din fosta Republica Iugoslava a Macedoniei*, Comandantul Suprem AliatAdjunct din Europa al NATO (DSACEUR) a fost numit Comandant Operational, actionând sub îndrumarea politica si orientarea asigurate de Comitetului Politic si de Securitate al Uniunii Europene(PSC). 

NATO mentine un comandament modest în Sarajevo pentru a sprijini autoritatile din Bosnia-Hertegovina în desfasurarea reformei apararii si gestionarea anumitor sarcini operationale care implicaactiuni de contra-terorism si asigurarea detentiei persoanelor acuzate de crime de razboi, precum si înrealizarea coordonarii în domeniul informatiilor cu Forta UE (EUFOR). Desi actioneaza pe baza aceluiasimandat ca SFOR, EUFOR este diferita, datorita organizarii sale mai flexibile, faptului ca lupta împotriva

criminalitatii organizate si legaturilor pe care le are cu politia nationala.  Întarirea capacitatilor  

Pentru a consolida cooperarea, atât NATO, cât si Uniunea Europeana, trebuie sa se concentreze asupra întaririi capabilitatilor lor cheie, cresterii interoperabilitatii si coordonarii doctrinei, planificarii,tehnologiei, echipamentului si instruirii. 

Anuntul privind realizarea capabilitatii operationale complete a Fortei de Raspuns a NATO (NRF),facut cu ocazia Summit-ului Aliantei de la Riga din 2006, a marcat un moment major de referinta. Fortade reactie rapida a NATO este acum capabila sa îndeplineasca oriunde în lume misiuni care acopera întreg spectrul de operatii. 

NATO si Uniunea Europeana trebuie sa se concentreze asupra întaririi capabilitatilor lor cheie,sporirii interoperabilitatii si coordonarii doctrinelor, planificarii, tehnologiei, echipamentului siinstruiriiÎnca de la aparitia sa în 2004, planul UE de a înfiinta "Grupuri Tactice de Lupta" nationale simultinationale a devenit o prioritate majora a Politicii Europene de Securitate si Aparare (ESDP). FiecareGrup Tactic de Lupta este compus din 1.500 de militari, iar doua dintre aceste pachete de forte de arme întrunite sunt acum permanent de serviciu, oferind Uniunii Europene o capabilitate militara "pregatita saactioneze în orice moment" pentru a raspunde la crizele din întreaga lume. Cu toate acestea, este necesar

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 10/16

ca eforturile sa continue în domenii precum coordonarea între civili si militari pentru a oferi siguranta caGrupurile Tactice de Lupta îsi vor fructifica întregul potential. 

Fiind constiente de potentiala suprapunere între NRF si Grupurile Tactice de Lupta ale UE, NATO siUniunea Europeana au început sa coopereze pentru a se asigura ca cele doua forte se pot completareciproc. Totusi, actualele programele de achizitii si investitii nu corespund cerintelor fortelor

multinationale de astazi. Rolurile NATO si UE în acest domeniu ar trebui sa devina complementare, iarcolaborarea între cele doua organizatii ar trebui ridicata la un nou nivel pentru a oferi siguranta obtineriiunor rezultate în urma folosirii cu eficienta a fondurilor. 

Spre un parteneriat global  

Construind pe fundatia "lectiilor învatate" din Balcani si având în vedere ca noul teatru este global,cooperarea între cele doua organizatii ar trebui sa fie adusa la un nou nivel. 

Recunoscând dimensiunea din ce în ce mai globala a securitatii internationale de dupa atacurileteroriste din 11 septembrie, NATO s-a angajat ireversibil în operatii "în afara ariei" dincolo de centrul saude gravitate euro-atlantic initial. Prin asumarea conducerii Fortei Internationale de Asistenta de Securitate(ISAF) în Afganistan, Alianta a deschis calea pentru dialog politic, consultari si parteneriate cu statedeosebit de importante aflate cu mult în afara spatiului euro-atlantic, printre care Australia, NouaZeelanda si Pakistan. 

Uniunea Europeana a devenit de asemenea din ce în ce mai mult un actor international, îndeplinindmisiuni militare si civile de gestionare a situatiilor de criza, reforma a sectorului securitatii, aplicare alegii si asistenta a frontierelor, atât în imediata sa vecinatate, cât si în afara acesteia. Ariile geograficeinclud Balcanii, Caucazul, Europa de Est, Mediterana si Orientul Mijlociu - dar si locuri foarte îndepartateprecum Republica Democrata Congo (DRC) si Indonezia. Dislocarea trupelor UE în DRC la jumatatea lui2006 a evidentiat ideea ca Africa sub-sahariana va reprezenta un nou punct focal al securitatii UE si alproiectiei în exterior al acesteia. 

Probabil ca parteneriatele la nivel global vor realiza o cultura a cooperarii în domeniul securitatii între Alianta si alti actori internationali, vor reduce întelegerea eronata si conceptiile gresite si vor sporicunoasterea si constientizarea conditiilor regionale vitale în vederea conceperii unor raspunsuri desecuritate eficiente pentru amenintarile actuale sau emergente. Pe fondul extinderii colaborariioperationale cu parteneri globali aflati geografic din punct de vedere la mari distante, cooperarea NATO-UE trebuie sa devina coloana vertebrala a unei comunitati euro-atlantice puternice. 

NATO si Uniunea Europeana se confrunta cu provocari similare într-o serie de domenii. Un exemplu în acest sens este Kosovo, unde exista în mod evident mult loc pentru politicile complementare, precum sipentru crearea de noi legaturi de cooperare. Potrivit planului Trimisului Special al ONU Martti Ahtisaari,Uniunea Europeana va înlocui prezenta din teren a ONU în Kosovo, operatia KFOR condusa de NATO

care promoveaza în prezent pacea si stabilitatea ar putea fi preluata de catre Uniunea Europeana, iar unReprezentant International Civil (ICR) al UE va avea responsabilitatea implementarii acordului privindstatutul final al Kosovo.

Prin intermediul unei noi misiuni civile sub umbrela ESDP, Uniunea Europeana va actiona deasemenea în vederea consolidarii statului de drept. Gestionarea Kosovo, un stat de facto, va constitui oprovocare semnificativa pentru capabilitatile civile de gestionare a crizelor ale Uniunii Europene.Rezultatul va depinde în mare masura de amploarea mandatului care urmeaza sa fie propus de o viitoareRezolutie a Consiliului de Securitate al ONU si de angajamentele asumate de statele membre ale UE. 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 11/16

Un alt domeniu prolific pentru cooperarea potentiala dintre NATO si UE în Balcani ar putea ficonstituit prin extinderea Reuniunii Ministrilor Apararii din Europa de Sud-Est (SEDM) pentru a includeplanificarea urgentelor civile si prin formarea de catre ministrii de interne a unei Ministeriale pentruApararea Teritoriului National în Europa de Sud-est (SEHDM). 

Prin stabilirea unei legaturi între noul forum cu Centrul Regional de la Bucuresti pentru Combaterea

Criminalitatii Transfrontaliere al Initiativei de Cooperare Sud-est Europene (SECI), tandemul SEHDM-SECI ar putea deveni punctul focal pentru implementarea unei strategii coordonate NATO-UE în Balcaniide Vest. Acesta ar putea fi apoi folosit pentru combaterea traficului de droguri, arme mici si armamentusor (SALW) si fiinte umane. 

Mai mult decât atât, prin stabilirea unui centru regional de coordonare a protectiei civile sub umbrelaSEHDM, noul forum ar putea fi de asemenea cuplat la Brigada Sud-Est Europeana (SEEBRIG) dinConstanta, România, pentru a gestiona aspectele legate de protectia civila. 

Regiunea extinsa a Marii Negre este o alta zona unde NATO si Uniunea Europeana ar trebui sa secompleteze reciproc. Organizatiile au obiective comune în aceasta zona - mentinerea stabilitatii, îmbunatatirea imaginii si a perspectivelor economice ale regiunii, promovarea reformei în sectorulsecuritatii, reducerea traficului de arme, droguri si fiinte umane, îmbunatatirea managementuluifrontierelor si democratizarea. 

În prezent însa, NATO si Uniunea Europeana nu au o viziune strategica comuna cu privire laregiunea Marii Negre, deoarece diferentele conceptuale împiedica realizarea unei abordari combinate.Prin intermediul Politicii Europene de Vecinatate (ENP), Uniunea Europeana urmareste sa creeze un"cerc de prieteni" în jurul periferiei sale, inclusiv la Marea Neagra. În mod similar, subliniind faptul caregiunea este în acelasi timp o punte catre regiunea bogata în energie a Marii Caspice si o bariera în fataamenintarilor transnationale, NATO promoveaza o conceptie "punte/bariera" pentru aceasta zona. Pefondul extinderii colaborarii operationale cu parteneri globali situati din punct de vedere geografic la maridistante, cooperarea NATO-UE trebuie sa devina coloana vertebrala a unei comunitati euro-atlanticeputernice 

Afganistanul ofera de asemenea oportunitati pentru o cooperare NATO-UE sporita. Ţara are o nevoieacuta de mai multi politisti, judecatori, ingineri, lucratori pentru asistenta, consilieri pentru dezvoltare simembri ai personalului din domeniul administratiei. Toate aceste resurse sunt disponibile pentru UniuneaEuropeana, dar nu si pentru participantii NATO la misiunile de mentinere a pacii. În noiembrie 2006,Comisia Europeana a aprobat 10,6 milioane de Euro pentru a sprijini furnizarea de servicii si o mai bunaguvernare prin intermediul Echipelor Provinciale de Reconstructie (PRT) ale NATO. Mai mult decât atât,misiunea NATO din Afganistan ar putea fi sprijinita de o misiune civila ESDP pentru asistenta îndomeniul statului de drept si instruirea politiei. 

Noi domenii de cooperare  

Astazi, grupurile teroriste si retelele din sfera criminalitatii actioneaza la nivel international,beneficiind de comunicatii în timp real, schimb de informatii si o libertate relativa de a calatori. Masura încare unele state si organizatii precum NATO si Uniunea Europeana realizeaza schimbul de informatii,coopereaza în vederea interzicerii grupurilor de acest fel si se angajeaza în actiuni contra-teroriste si decombatere a criminalitatii organizate are o importanta cruciala. 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 12/16

Confruntându-se cu amenintarea atacurilor teroriste biologice si a epidemiilor, atât NATO, cât siUniunea Europeana, se preocupa în prezent pentru cresterea gradului de constientizare în rândul statelorlor membre privind necesitatea de a coopera si beneficiile care decurg de aici. 

Uniunea Europeana cauta noi metode pentru a determina statele membre sa coopereze, întrucât seconfrunta cu limitari în privinta resurselor disponibile si cu respingerea sugestiei Comisiei Europene de

creare a unui stoc central de vaccinuri. În acelasi timp, NATO actioneaza în vederea realizarii acelorseturi de abilitati solicitate pentru astfel de evenimente si a integrarii diferitelor centre medicale deexpertiza în exercitiile de gestionare a crizelor. Pe acest fond, multi au sentimentul ca exista loc pentrumai mult dialog, cooperare si coordonare între cele doua organizatii. 

Pentru a face fata cu succes provocarilor atacurilor bio-teroriste si epidemiilor, Uniunea Europeana siNATO trebuie sa se foloseasca mai mult de informatiile si de expertiza pe care cele doua organizatii ledetin în comun, sa acorde o atentie mai mare gestionarii riscurilor, sa-si ridice gradul de cunoastereprivind reactiile altor culturi, sa-si împartaseasca reciproc cele mai valoroase practici nationale la nivelinternational si sa atinga un nivel mai mare de pregatire în vederea întreprinderii actiunilor. Din punct devedere institutional, Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor si Centrul pentru Armele deDistrugere în Masa al NATO pot lua initiativa în cadrul eforturilor de realizare a unei astfel de coordonari

necesare. 

Un alt domeniu promitator al viitoarei cooperari NATO-UE este securitatea energetica. Pentru multetari UE, dependenta semnificativa de sursele externe de energie reprezinta de mult o realitate, în timp cepentru altele aceasta constituie o perspectiva noua dar care se va materializa pe termen scurt. Pe masuraproducerii schimbarilor în peisajul surselor de energie, cererea globala creste de asemenea. EmergentaChinei si a Indiei ca puteri economice majore va determina o crestere a cererii globale de energie cuaproape 60% în urmatorii 20 de ani si va agrava competitia între tarile importatoare de energie. 

Este nevoie sa se conceapa raspunsuri coordonate pentru aceste provocari, care sa încorporezecapabilitatile si gândirea fortelor armate si industriilor de aparare, un domeniu în care Alianta este maibine pozitionata pentru a oferi noi raspunsuri. În prezent, NATO exploreaza modalitatile prin care arputea contribui la securizarea infrastructurii retelelor de energie. Discutiile recente cu Qatarul ilustreazainteresul Aliantei pentru furnizarea securitatii în domeniul gazului natural în întreaga lume.  

În concluzie, NATO si Uniunea Europeana se confrunta cu aceleasi provocari de securitate vitale. Ocooperare sporita în aceste domenii ar fi logica si ar conduce probabil la obtinerea unor rezultate mai bunepentru ambele. 

Exista oportunitati de a construi pe fundatia oferita de învatamintele desprinse din colaborareaanterioara si ar trebui identificate noi domenii de cooperare. Pentru a realiza un parteneriat mai solid sicomprehensiv, NATO si Uniunea Europeana trebuie sa actioneze în vederea cresterii cooperarii practicesi a continuarii armonizarii agendei transatlantice. 

Tari precum Polonia, România, tarile baltice, Ungaria, Bulgaria se afla la granitele civilizatiei sitrebuie sa îsi asume un rol civilizator. Însele aceste tari sunt de fapt noi teritorii cîstigate democratiei sicivilizatiei. Ele sunt un fel de zona intermediara, nu înca suficient integrata euro-atlantic, dar capabila sa înteleaga procesele prin care recent a trecut, evident similaritatile fiind limitate, orice generalizare fiind oexagerare si în acest caz. Oricum tarilor candidate estice li se cere sa fie un fel de serifi ai tinuturilor degranita si sa îsi asume un rol de zona tampon sau de filtru protector. 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 13/16

Pentru a încerca infuzia unei doze de claritate sporite, nu este nimic condamnabil în împartasireaexperientei si a lectiilor învatate de pe urma tranzitiei si reformelor politice si economice. Dimpotriva,tarile din Europa Centrala si de Sud Est au datoria morala sa ajute si sa asiste la rândul lor tarile mai de laEst, asa cum la rândul lor au beneficiat de ajutorul tarilor mai de la Vest. Este în fond si interesulRomâniei si al celorlalte tari candidate la UE sa proiecteze stabilitate politica, sa promoveze democratia sisa sustina procesele de dezvoltare economica din tarile din vecinatatea imediata sau mai îndepartata, a

caror subdezvoltare sau instabilitate ar putea avea un impact negativ asupra propriilor evolutii interne. 

Cu toate acestea, procesul de extindere al UE si NATO nu trebuie sa se transforme într-ochestiune de geografie a fricii si a spaimei de Est. Proiectarea stabilitatii si încurajareademocratiei si economiei de piata în tarile din Caucaz si din nordul Marii Negre este o misiuneresponsabila si pe de-a-ntregul laudabila. Totusi, transformarea Estului în simbolul relelor sitransformarea tarilor de la frontierele zonei ,,negre" în cordoane de securitate induce preapregnant ideea cetatii asediate de barbarii din est. 

Viziunea Romaniei  

Pe de o parte, proiectul european pornea de la prezumtia ca statul natiune era principala cauza acatastrofelor cu care s-a confruntat Europa în prima jumatate a secolului XX si, în consecinta, integrareaacestora într-un cadru mai larg, respectiv ,,îngradirea" rolului lor, reprezentând conditia esentiala a uneipaci durabile în Europa. Pe de alta parte, constructia europeana nu putea sa ignore realitatea statelor-natiune si, ca atare, guvernele acestora au stabilit prin Tratatul de la Roma un sistem de decizie care lepermitea, într-un cadru colectiv, sa aiba ultimul cuvânt în marea majoritate a domeniilor. 

Aceasta contradictie aparenta între cele doua principii reflecta, de fapt, intentiile parintilor fondatori, înviziunea carora prevenirea unor noi conflicte depindea de instaurarea unui sistem care sa asigure unechilibru între statele mari si cele mici în privinta controlului puterilor decizionale. 

Uniunea Europeana se afla în prezent în fata sfidarii majore a celei mai mari extinderi din istoriaexistentei sale. 

Rezultatul acestui proces va fi reflectat atât prin noua dimensiune a viitoarei Uniuni largite cât siprintr-o mult mai mare eterogenitate a membrilor sai. În acest context, consideram firesti dezbaterileintense din ultima perioada vizând viitoarea configuratie a constructiei europene, precum si cele mai bunemodalitati de acomodare reciproca a celor doua sfidari majore: extinderea fara precedent a UniuniiEuropene si necesitatea ineluctabila a aprofundarii proce-sului integrarii europene. 

Ca nou stat membru al Uniunii Europene, România este deosebit de interesata sa contribuie laedificarea unei Europe unite, puternice în cadrul unui spatiu comun al democratiei, libertatii, securitatii,stabilitatii si prosperitatii. România este direct interesata ca succesul constructiei comunitare care faceaceasta entitate unicat atât de atractiva sa se perpetueze inclusiv într-o Uniune largita si întelege sa se

implice cu responsabilitate în toate etapele constructiei sale. Perspectivele constructiei europene  

Procesul de edificare a configuratii europene este deosebit de complex si trebuie construit cuminutiozitate. Daca abordarea care va prevala va fi una realista si pragmatica se impune, în opinianoastra, o distinctie clara între prioritatile pe termen scurt ale agendei europene si preocuparile ale carorsanse de realizare în viitorul apropiat sunt minime. 

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 14/16

Largirea nu trebuie sa se faca însa în detrimentul aprofundarii integrarii europene, motiv pentru careconsideram la fel de importante actiunile menite sa garanteze continuitatea fortei si coerentei Uniunii,conform principiilor fundamentale ale constructiei europene si obiectivelor sale de natura politica,economica si sociala, care sa combine armonios un spatiu economic si social comun cu o uniune politicamai vizibila si mai puternica pe scena internationala. 

O Uniune largita nu înseamna numai un numar sporit de state membre, dar si un grad mai mare deeterogenitate. Europa este un continent al diversitatii si al multilateralitatii culturale. Puterea si ,,farmecul"Uniunii Europene s-au bazat, însa, tocmai pe capacitatea ei extraordinara de a crea unitate din diversitate. 

În contextul actualei extinderi, dezvoltarea institutionala a Uniunii Europene este inevitabila, procescare va implica atât initiative de ordin constitutional cât si reamenajari si dezvoltari în domeniulinstitutional. 

Noua constructie Europeana va trebui sa reprezinte ,,constructia comuna a unor aspiratii/interese împartasite". Tuturor statelor membre trebuie sa li se garanteze pastrarea si posibilitatea afirmariiidentitatii nationale, certitudinea ca aceasta nu se va ,,dizolva" într-o entitate ,,supra-statala", indiferent decoordonatele pe care ea se va dezvolta. Mai exact, Uniunea Europeana ca actor economic si politic maivizibil pe plan international nu trebuie inevitabil sa devina o entitate suprastatala. Când sustinem acestlucru, avem în vedere faptul ca exercitiul identitatii nationale este principalul factor de mobilizare aenergiilor nationale în realizarea unor obiective strategice fundamentale în contextul procesului deintegrare europeana. Cetatenii tuturor statelor constitutive trebuie sa aiba sentimentul apartenentei la oentitate în ale carei valori comune se recunosc ei însisi. 

Cadrul National va ramâne un punct de referinta esential al afirmarii identitatii nationale si alconsolidarii democratiei. Regulile si politicile comune ale Uniunii Europene trebuie sa se bazeze pevalorile si principiile împartasite fara rezerve de toti membrii sai. Trebuie încurajata si sustinutarevitalizarea valorilor democratiei la scara întregului continent european, deoarece stabilitatea în spatiuldin vecinatatea granitelor externe ale Uniunii Europene poate fi o garantie suplimentara a mentineriibunastarii si securitatii în cadrul acesteia. 

Sensul procesului  

În perceptia Romaniei, procesul de constructie europeana trebuie sa aiba ca tinta o Europa unita siputernica, o Europa a solidaritatii si tolerantei. O Europa unita înseamna, deopotriva, natiuni puternice cuconstiinta de sine, care vor gasi în Uniunea Europeana cadrul cel mai adecvat de afirmare. Asa cumafirma si presedintele Comisiei Europene, viitoarea constructie Europeana trebuie sa reprezinte: 

o Europa unita, pasnica, care sa includa toate natiunile sale diferite; 

o Europa democratica, în care oamenii sa-si decida propriul destin; 

o Europa toleranta, în care libertatile prospera; 

o Europa sigura si dreapta, în care drepturile omului sunt respectate, iar cetatenii sunt protejati. 

România considera statul natiune drept nivel de referinta al afirmarii identitatii nationale si alconsolidarii democratiei, dar este, în acelasi timp, în favoarea unor forme de integrare mai avansate, încare sinergia contributiilor individuale sa asigure o actiune mai relevanta si mai eficienta la nivelul

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 15/16

Uniunii. Potrivit opiniei oficialilor români, cu cât UE încurajeaza mai mult afirmarea identitatilor statelorcandidate, cu atât acestea vor dori sa aprofundeze cooperarea lor în cadrul Uniunii. 

România doreste ca statele membre UE sa nu considere aderarea sa ca o ,,asociere/aliniere" la actualastructura si sa accepte ca va construi o Uniune extinsa, împreuna cu ea, ca împreuna vom deschide noiperspective Europei. 

Ca membru al Uniunii, România nutreste convingerea ca transferul de suveranitate catre institutiileeuropene pe care îl implica anumite decizii trebuie privit cu realism si pragmatism (din perspectivaavantajelor pe care le ofera) si nu trebuie sa devina sursa pentru temeri obsesive de disolutie a identitatiinationale în urma integrarii în UE. De aceea, tocmai modalitatea de garantare a transparentei si echitatiiprocesului de integrare si aprofundare va constitui panaceul pentru disparitia reticentelor privind aderareala ideea aprofundarii integrarii europene. 

Viziunea României îmbina dorinta societatii românesti de a-si prezerva autonomia deciziei politice,afirmata abia dupa restaurarea democratiei în 1989 cu acceptarea relatiei de conlucrare parteneriala pecare o implica calitate de membru al UE. Dorinta de prezervare a identitatii noastre nationale este cu atâtmai fireasca, cu cât am fost privati de respectarea ei de-a lungul experientei noastre comuniste. 

Parteneriatul NATO-UE din perspectiva Romaniei 

Inca anterior aderarii la NATO, România a sustinut dezvoltarea unui parteneriat puternic între NATOsi Uniunea Europeana, care respecta autonomia celor doua organizatii si multiplica efectele politicilor siactiunilor acestora. 

Cooperarea dintre Alianta Nord-Atlantica si UE în Balcani ofera, probabil, cel mai bun exempludespre ceea ce pot face împreuna cele doua organizatii. Colaborarea dintre acestea în locuri precumBosnia-Hertegovina sau Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei a avut un impact direct, pozitiv asuprastabilitatii si securitatii regionale. 

Experienta de succes a cooperarii NATO-UE în Balcani demonstreaza faptul ca NATO si UE suntparteneri indispensabili în consolidarea securitatii euro-atlantice si internationale. Cooperarea NATO -UE contribuie de asemenea la o solida relatie transatlantica. 

In calitate de membru UE de la 1 ianuarie 2007, România va continua sa fie un avocat al dialogului sicooperarii NATO-UE pe teme de interes comun. De la Afganistan si Kosovo pâna la sprijinireareformelor democratice si a integrarii Balcanilor de Vest si Europei rasaritene, sau pâna la combatereaprovocarilor globale precum terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masa sau a traficului depersoane, exista un potential urias de colaborare prin materializarea caruia NATO si UE pot avea, împreuna, un impact important asupra securitatii internationale. 

Summitul NATO, Bucuresti aprilie 2008 

Summitul NATO de la Bucuresti va consta intr-o suita de premiere politice. Astfel, este pentruprima data cand la o intalnire la varf a Aliantei Nord-Atlantice e invitat presedintele ComisieiEuropene, José Manuel Barroso. Tot asa, semn ca NATO cauta sa imparta povara pe care oreprezinta operatiunile din Afganistan si din Kosovo, au fost trimise invitatii secretarului general

8/3/2019 Organizatia Atlanticului de Nord

http://slidepdf.com/reader/full/organizatia-atlanticului-de-nord 16/16

al ONU, Ban Ki-Moon, si directorului Bancii Mondiale, Robert Zoellick. Tot pentru prima oara,va fi propus si un document care ar trebui sa institutionalizeze cooperarea intre NATO si ONU.Summitul de la Bucuresti ar mai putea fi si prima oara cand presedintele rus, Vladimir Putin,participa la o intalnire la varf a Aliantei, si asta in ciuda faptului ca, in mod strict tehnic, el nuvamai fi presedintele Rusiei in acel moment. Pana acum, Putin nu a raspuns invitatiilor NATO

de a participa la un summit.Noutati absolute se intalnesc si printre temele intalnirii. Astfel, nu a fost niciodata discutata la o intalnire la

varf a Aliantei chestiunea cibercriminalitatii si a securitatii cibernetice, prezente pe agenda summitului de laBucuresti. Apoi, Summitul NATO se tine intr-o tara din sud-estul Europei in momentul in care o alta tara dinregiune, Slovenia, detine presedintia Uniunii Europene.Un prim set de teme va fi abordat in cadrul discutarii viitorului extinderii NATO, stiind ca in acel moment odecizie in legatura cu cele trei candidaturi - Croatia, Albania si Macedonia - va fi fost deja luata. Se spera cadecizia va putea fi luata la o reuniune ministeriala NATO din luna martie. Decizia in legatura cu candidaturaMacedoniei va depinde de rezolvarea chestiunii numelui acestei republici. Grecia ar putea opune un vetoprimirii Macedoniei, care in acest moment continua sa fie prezenta in documentele internationale sub siglaFYROM, initialele in limba engleza ale formulei: Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei.

Tot in legatura cu stabilitatea Balcanilor, NATO va mai cauta sa dea o noua dinamica relatiilor cu Serbia,Bosnia si Muntenegrul. Dintre aceste tari, numai Muntenegru are deja un plan de parteneriat cu NATO.

Pe langa liderii celor 26 de tari din NATO, vor mai fi prezenti la Bucuresti si sefii de stat sau de guvern aicelor 23 de tari din cadrul Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic (CPEA). Va fi promovata in acelasi timpideea unui parteneriat cu tari care nu intra in aria NATO sau CPEA: Australia, Noua Zeelanda, Japonia siCoreea de Sud. Un al doilea pachet al discutiilor va fi cel al viitorului misiunilor NATO din Afganistan siKosovo, precum si al celor de dimensiuni mai restranse din Irak si din regiunea Darfour din Sudan. NATO ardori sa poata convinge si alte organizatii sa se implice in Afganistan si in acelasi timp ca Alianta insasi sacapete competente mai largi in reconstruirea Afganistanului, implicandu-se in domeniul civil, de pilda, si nudoar in cel militar si politienesc. UE este aproape inexistenta ca organizatie in Afganistan. 

In Kosovo, de asemenea, NATO asteapta mult de la UE. Semn incurajator, zilele trecute s-a

intamplat pentru prima oara ca presedintia Uniunii Europene, in persoana ministrului sloven deExterne, Dmitrij Rupel, sa se adreseze Aliantei pentru a propune o coordonare a eforturilor inKosovo. Opinia generala este ca, pana atunci, Kosovo isi va fi declarat deja independenta, insapresiunea se resimte mult mai putin asupra Aliantei decat asupra UE.O tema finala va fi dezvoltarea interna a Aliantei, in special punerea pe picioare a multanuntateiForte de Reactie Rapida, care ar trebui sa depaseasca 20.000 de oameni.