Organizarea şi funcţionarea Curţii Penale Internaţionale

A l'issue de la Conférence diplomatique de plénipotentiaires des Nations unies, le Statut de Rome prévoyant la création de la Cour pénale internationale et a été signé a 17 juillet 1998. La Cour a été officiellement créée le 1er juillet 2002, date à laquelle le Statut de Rome est entré en vigueur. La Cour est compétente pour statuer sur les crimes commis à compter de cette date. Le siège officiel de la Cour est situé à La Haye, aux Pays-Bas, mais les procès peuvent se dérouler en tous lieux. La CPI est composée de quatre organes : La Présidence, Les Chambres, Le Bureau du Procureur, Le greffe. Sa compétence n'est pas rétroactive : les crimes doivent avoir été commis après l'entrée en vigueur de son statut (1er juillet 2002). Il n'y a pas de prescription pour les crimes commis après l'entrée en vigueur de son statut. Sa compétence concerne les crimes de guerre, crimes contre l'humanité, crimes de génocide et crimes d'agression.

În urma Conferinţei diplomatice a plenipotenţiarilor din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statutul de la Roma prevede crearea Curţii Penale Internaţionale şi a fost semnat la 17 iulie 1998. Curtea a fost înfiinţată oficial la 1 iulie 2002, atunci când Statutul de la Roma a intrat în vigoare. Curtea are jurisdicţie asupra crimelor comise după această dată. Sediul oficial al Curţii se află în Haga, Olanda, dar procesul poate avea loc oriunde.CPI este compus din patru organe: Preşedinţia, Camerele, Biroul Procurorului, Grefa.Jurisdicţia sa nu este retroactivă. Crima trebuie să fi fost comisă după intrarea în vigoare a statutului său (1 iulie 2002). Nu există prescriptie pentru crimele comise după intrarea în vigoare a Statutului său. Competenţa sa atinge crimele de război, crimele împotriva umanităţii, genocidul şi crimele de agresiune.

Preocuparea societăţii juridice mondiale pentru o securitate generală s-a materializat în diferite încercări de a ajunge la un numitor comun privind o codificare, a cărui jurisdicţie să atingă un număr mare de state.

Necesitatea de a se fundamenta o jurisdicţie penală internaţională a apărut paralel cu aceea a definirii ilicitului penal în ordinea internaţionala şi cu perceperea exactā a eficienței reduse a incriminărilor care au stabilit veritabile infracţiuni internaţionale, în absenţa unei jurisdicţii penale internaţionale care să aibă valoarea unui instrument sancţionator, pentru ilicitele „erga omnes”,

Pe data de 17 iulie 1998, ora 20:50. ora Romei, prin 120 voturi „pentru”, 7 voturi „împotrivă” şi 21 abţineri, comunitatea internaţională a decis înfiinţarea unei Curţi Criminale Internaţionale, înlocuind jurisdicţiile ad-hoc create pentru nevoile cauzei şi de aceea criticabile prin concilierea principiului suveranităţii statelor – care a împiedicat timp îndelungat încredinţarea fie chiar facultativă şi subsidiară a puterii jurisdicționale în materie represivă a unui organ internaţional – cu imperativul fundamental al societăţii internaţionale, de a instaura un drept al responsabilităţii penale internaţionale al permanenţei, fondat pe principiile şi regulile dreptului internaţional penal (infracţiune, pedeapsă, jurisdicţie), expresie a însăşi evoluţiei ordinii juridice internaţionale.

Preambulul Statutului Curţii Criminale Internaţionale exprimă exigenţa societăţii internaţionale de a preveni şi sancţiona infracţiunile internaţionale prin natura care lezează sau periclitează valorile fundamentale ale societăţii internaţionale privită ca întreg, Curtea Criminală Interaţională fiind abilitată să exercite în mod complementar jurisdicţiilor penale naţionale, represiunea împotriva persoanelor care au săvârşit cele mai grave infracţiuni internaţionale şi să garanteze în mod durabil respectul justiţiei internaţionale şi punerea sa în aplicare. Curtea Criminală Internațională va avea personalitate juridică internaţională şi

capacitatea juridică de a-şi exercita funcţiile şi de a-şi indeplini obiectivele. Sediul Curţii va fi stabilit la Haga, exerciţiul funcţiunilor şi competențelor sale putând fi duse la împlinire pe teritoriul oricărui stat semnatar şi, prin acord special, pe teritoriul oricarui stat. De asemenea, potrivit Statului, şedințele Curții pot fi ţinute în altă parte decât sediul Curţii.

Relația Curții cu ONU va fi stabilită pe baza unui acord care va fi aprobat de Adunarea Statelor Semnatare ale acestui Statut, care va fi încheiat de Preşedintele Curţii, în numele ei.

Scurt istoric despre Curtea Penală InternaționalăCa o anticipare a Curţii Penale Internaţionale, de-a lungul vremii s-au constituit 2

Tribunale Internaţionale ad-hoc:Tribunalul Internaţional pentru Judecarea Persoanelor Responsabile pentru Violări

Grave ale Dreptului Internaţional Umanitar pe teritoriul Fostei Iugoslavii- creat prin rezoluţia nr. 827/28 mai 1993 a Consiliului de Securitate ONU cu scopul de a judeca aceste persoane pentru faptele amintite, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii „între 1 ianuarie 1991 şi odată ce va fi stabilită de Consiliul de Securitate după restabilirea păcii”, are jurisdicţie conform Convenţiei pentru prevenirea şi pedepsirea crimei de genocid, pentru incălcările normelor războiului şi pentru săvârşirea crimelor contra umanităţii, competențele sale întinzându-se inclusiv şi la cazurile de crima săvirşite în condiţii de conflict intra-statal, nu doar asupra conflictelor internaţionale. Poate condamna la închisoare, dar nu poate acorda pedeapsa cu moartea. Prima sentinaţă a fost pronunţată în decembrie 1996. „Consecvența angajamentelor sale democratice şi aliniindu-se la poziţia comuna a statelor membre U.E. şi asociate, România a sprijinit activitatea Tribunalului. Având, totodată, în vedere calitatea sa de stat vecin al Iugoslaviei, România s-a abţinut, de la început, de la a promova candidaturi româneşti pentru posturile de judecator la Tribunalul de la Haga”.

De asemenea prin rezoluţia nr.995/8 noiembrie 1994, Consiliului de Securitate ONU, între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1994 s-a constituit Tribunalul Internaţional pentru Judecarea Persoanelor Responsabile pentru Genocid şi alte Violări Grave ale Dreptului Internaţional Umanitar Comise pe Teritoriul Ruandei şi a Cetăţenilor Ruandezi Responsabili pentru Genocid şi alte Violări Grave Comise pe Teritoriul Statelor Vecine, ca urmare a morţii a aproape un milion de persoane în regiunea menţionată din Africa. „România a sprijinit crearea şi activitatea noii instituţii jurisdicţionale internaţionale”.

Organizarea Curţii InternaţionalePotrivit art. 34 din Statut, Curtea include ca structură organizatorică Președenţia,

Secțiile de Apel, Prima Instanță şi Preliminară, Biroul Procurorului şi Grefa.Curtea este compusă din 18 judecători, care vor fi aleşi ca membri permanenţi ai

acesteia, al căror număr poate varia în funcţie de necesitatea extinderii sau reducerii activităţii Curţii, apreciere cenzurată de Adunarea Statelor Părţi, la solicitarea Președenţiei Curţii.

Alegerea judecătorilor va avea în vedere persoane cu înalte calităţi morale, caracterizate prin imparţialitate şi integritate, care deţin calificarea necesară pentru a fi numiţi ca state respective în cele mai înalte instanţe juridice, aceștia trebuind să satisfacă urmatoarele exigențe, potrivit art. 35 paragraf 3 din Statut:

1. Să aibă competenţa necesară în procedura penală, precum şi o experienţă relevanță ca judecator, procuror, avocat sau alte funcţii similare în problemele de drept penal;Sau

2. să aibă competenţa necesară în domeniile dreptului internaţional, cum ar fi dreptul internaţional umanitar, drepturile omului, precum şi o experienţa indelungată într-o funcţie din domeniul juridic ce prezintă relevanţă pentru o activitate curentă a Curţii;

3. Să cunoască cel puţin una din limbile de lucru ale Curţii.Statele Parţi vor avea în vedere, în procesul de selectare a judecătorilor, acoperirea

necesităţii de a fi reprezentate principalele sisteme juridice din lume, realizarea unei reprezentări echitabile geografic şi a judecătorilor de ambele sexe.

Durata maximă a unui mandat de judecător este de 9 ani.Preşedenţia:Corpul judecătorilor va alege printr-o majoritate absolută Preşedintele şi 2

vicepreşedinţi, care vor rămâne în această funcţie pe o perioada de 3 ani sau până la încheierea mandatului lor, în ipoteza în care acesta expiră mai devreme, putind fi realeşi o singură dată.

Preşedintele împreună cu cei 2 vicepreşedinţi vor constitui Preşedenţia, organ al Curții, care va avea drept sarcină asigurarea administrării corecte a Curtii cu excepţia Biroului Procurorului, cu care îşi va coordona acţiunile în toate problemele de interes comun şi exercitarea altor funcţii care îi revin potrivit Statutului.

Secţiile Curţii:După alegerea judecătorilor, Curtea se va organiza pe sectiuni astfel: Secţia de Apel va

fi compusă din Preşedintele Curţii şi alţi 4 judecători, Secţiile Primei Instanţe şi cea Preliminară vor fi compuse din cel putin 6 judecători fiecare, secţiile astefel constituie reprezentând, potrivit art. 34 lit. B din Statut, organe ale Curţii.

Numirea judecătorilor pe Secţii se va face avându-se în vedere specificitatea funcţiilor Secţiei respective, precum şi în funcţie de experienţa judecătorilor din cadrul Curţii, în aşa fel încât fiecare secţie să includă judecători cu experienţă în dreptul penal şi procedurile dreptului internaţional. Secţia Primei Instanţe şi Secţia Preliminară vor fi compuse predominant din judecători experimentaţi în procesele penale.

Camerele:Funcţiile juridice ale Curții vor fi realizate în fiecare secţie de Camere: Camera de

Apel va fi compusă din toţi judecătorii Secţiei de Apel, care vor rămâne doar în cadrul acestei secţii pe toată durata mandatului lor.

Funcţiile Camerei Primei Instante vor fi îndeplinite de 3 judecători ai Secției Primei Instanţe, iar funcţiile Camerei Preliminare vor fi exercitate de 3 judecători ai Secției Preleminare ori de un singur judecător al acestei secţii, potrivit Statutului şi Regulilor de procedură şi probă1.

În funcţie de necesităţile de funcţiune ale Curţii, se pot constitui mai multe Camere de Primă Instanţă sau Preliminare.

Judecătorii Secţiilor Primei Instanţe şi Preliminare vor rămâne în funcţie pe o perioadă de 3 ani şi vor continua să-şi exercite atribuţiile în cazurile ale caror audieri începuseră în cadrul secţiei respective, înainte de expirarea mandatului lor. Ei pot fi detaşaţi în cadrul acestor 2 secţii, fără ca judecătorul care a participat într-un caz în faza preliminară să participe la audierile aceluiaşi caz în faza procesului.

Desarcinarea şi recuzarea judecătorilor:În exercitarea atribuţiilor unui judecător, Preşedinţia îl poate dispensa de exercitarea

unei funcţiuni prevăzute de Statut, în conformitate cu Regulile de procedură şi probă.Articolul 41 din Statut reglementează instituţia recuzării judecătorului. Astfel, un

judecător nu poate lua parte la instrumentarea unui caz în care împarţialitatea sa ar fi pusă sub semnul îndoielii. El va fi recuzat în ipoteza în care a fost implicat anterior, sub orice formă, în instrumentarea respectivului caz sau sub orice formă într-un caz penal care implica persoana urmărită. Cazurile de recuzare vor fi prevazute în regulile de Procedură şi Probă1.

Cererea de recuzare poate fi făcută de acuzare sau de persoana invinuită şi se soluţionează printr-o decizie a judecatorilor luată cu majoritate absolută, judecătorul recuzabil

1 Potrivit art. 51 din Statut, Regulile de procedură şi porba vor intra în vigoare după adoptarea lor cu o majoritatea de 2/3 de către membrii Adunării Statelor Membre. În aceeaşi procedură se vor adopta şi amendamentele la acesta; în ipoteza în care Regulile de procedura şi proba nu conţin prevederile reglementatoare ale unui caz particular judecat de Curte, se pot stabili de către judecători cu o majoritate de 2/3, în mod provizoriu, prevederi aplicabile cazului care ulterior pot fi amendate sau respinse cu ocazia următoarei Sesiuni Ordinare sau Speciale a Adunărilor Statelor Membre. Atât amendamentele, cât şi reguli provizorii nu vor fi aplicate retroactiv în detrimentul persoanelor cercetate sau urmărite sau care au fost deja condamnate. Conflictul între Statut şi Regulile de procedura şi proba se tranșeaza în favoarea Statului.

i se permite să-şi prezinte argumentele sale, fără însă a lua parte la decizii. Acelaşi procedeu se poate aplica şi pentru Procuror.

Biroul Procurorului:Biroul Procurorului sau Departamentul Acuzării reprezintă un organ separat al Curţii,

care funcţionează independent şi are ca atribuţii exercitarea urmatoarelor funcţiuni: primeşte şi examineaza orice informaţie legată de actele penale instrumentate de Curte; dirijează investigaţiile şi urmăririle în faţa Curţii.

Biroul Procurorului va fi condus de un procuror care va avea puteri depline în privinţa conducerii şi administrării departamentului, inclusiv în privinţa personalului, facilităţilor şi altor resurse ale departamenului. Procurorul va fi asistat de unul sau mai mulţi adjuncţi, care vor fi însărcinaţi cu îndeplinirea oricăror măsuri cerute de Procuror, conform prezentului Statut. Procurorul şi adjuncţii săi vor fi de naţionalităţi diferite2.

Procurorul va fi ales prin vot secret de majoritatea absolută a membrilor Adunării Statelor Membre, iar procurorii adjuncţi vor fi aleşi în aceeaşi manieră, dintr-o listă de candidaţi pusă la dispoziţia Adunării Statelor Membre de către Procuror2.

Procurorul şi adjuncţii săi vor trebui să aibă alese calităţi morale, o competenţa profesională deosebită şi o experienţă juridică bogată în urmărirea sau instrumentarea cauzelor penale, trebuind a cunoaşte cel puţin una dintre limbile de lucru ale Curţii (araba, chineza, spaniola, franceza, engleza, rusa). Mandatul Procurorului şi al adjuncţilor săi este de 9 ani, caz în care, la alegerea lor, s-a decis un termen mai scurt, fără a putea fi realeşi.

Grefa:Aspectele nejuridice ale administrării şi funcţionării Curţii se vor realiza prin organul

de Grefa al acesteia, fără a se aduce atingere aspectelor similare reglementate pentru Biroul Procurorului.

Grefa sau Registrul Curţii va fi condusă de un Secretar, care va fi responsabil de conducerea administrativă a Curţii, exercitându-şi atribuțiile sub autoritatea Preşedintelui Curţii.

Secretarul, precum şi adjunctul acestuia vor fi aleşi de judecatori prin vot secret, cu majoritate absolută, durata mandatului acestora fiind de 5 ani. Secretarul şi Secretarul adjunct vor trebui să fie persoane cu deosebită competenţă şi cunoscători cel puţin a uneia dintre limbile de lucru ale Curţii.

În cadrul Grefei, Secretarul va constitui o Secţie de Victime şi Martori, care va oferi, ajutor martorilor şi victimele ce vor apărea în faţa Curţii, precum şi altor persoane ce sunt supuse pericolului în urma depoziţiilor făcute de către martori. Secţia va include personal cu experienţă în medicina legală.

Procurorul va numi anchetatorii.Potrivit art. 45 din Statut, înainte de a-şi exercita funcţiile prevăzute în Statut,

Judecătorii, Procurorul, Procurorul adjunc, Secretarul şi Secretarul adjunct vor depune angajament solemn, prin care se angajează să-şi exercite funcţiile corect şi imparţial.Înlăturarea din funcţie şi măsurile disciplinare:

În ipoteza în care un Judecator, Procuror, Procuror adjunct, Secretar sau Secretar adjunct au comis o abatere gravă în indeplinirea sarcinilor prevăzute de Statut, aşa cum stipuleaza Regulile de procedură şi probă, ori este incapabil să-şi exercite funcţiile, va fi înlăturat din funcţie, printr-o decize a Adunarii Statelor Membre. Votul este secret şi decizia de înlăturare din funcţie se ia, în cazul unui judecător, cu majoritatea de 2/3 a Statelor Membre, pe baza unei recomandări adoptate cu o majoritate de 2/3 de către ceilalţi judecători, în cazul Procurorului, prin majoritate absoluta a Statelor Membre şi în cazul procurorului adjunct, prin majoritate absolută a Statelor Membre, la recomandarea Procurorului.

Decizia de înlăturare din funcţie a Secretarului sau a adjunctului acestuia va fi luata de către judecători, cu majoritate absolută.

2 articolul 42 din Statutul Curtii Penale Internaționale

Aceste persoane pot prezenta dovezi, potrivit Regulilor de procedura şi probă, fără a participa la dezbaterile propriei lor cauze.

De asemenea, împotriva Judecătorului, Procuror, Procuror adjunct, Secretar sau Secretar adjunct, care au comis o abatere gravă, se vor lua măsuri disciplinare, care vor fi prevăzute în Regulamentul de procedură si probă.

Privilegii si imunităţi:Curtea, potrivit art. 48 din Statut, se va bucura pe teritoriului fiecărui Stat membru de

privilegii şi imunitatile necesare indeplinirii scopurilor sale.Astfel, Judecatorul, Procurorul, Procurorul adjunct şi Secretarul atunci când sunt

implicaţi în activităţile Curţii se vor bucura de privilegii şi imunităţile similare cu cele ale şefilor misiunilor diplomatice şi vor continua, şi după expirarea mandatului, să deţină imunitatea dobândită.

Limbile oficiale şi de lucru ale Curţii:Potrivit art.50 din Statut, limbile oficiale ale curţii vor fi: araba, chineza, engleza,

franceza, rusa şi spaniola. Hotărârile Curţii, precum şi alte decizii prin care s-au dezlegat probleme esenţiale vor fi publicate în limbile oficiale. Determinarea caracterului fundamental al dezlegării unei probleme se va face de către Preşedintele Curţii, în raport cu criteriile stabilite în Regulamentul de procedură şi probă.

Limbile de lucru ale Curţii vor fi franceza şi engleza, urmând a fi stabilite prin Regulamentul de procedură şi probă situaţiile în care limbile oficiale vor fi utilizate ca limbi de lucru.

La cererea oricărei părți privind urmărirea penala sau a oricărui stat apt a interveni în urmărire, Curtea va autoriza o limbă diferită de engleză sau franceză pentru a fi utilizată de către această parte sau stat, în situaţia în care Curtea consideră justificată o astfel de cerere.

Atribuţiile şi puterile Camerei PreliminareCamera Preliminara va pronunţa următoarele decizii cu majoritatea judecătorilor care o

compun:Decizia de autorizare sau nu a iniţierii anchetei;Decizia preliminară privitoare la admisibilitate;Decizia referitoare la stabilirea jurisdicţiei Curţii sau admisibilitatea unui caz,

anterioară confirmării acuzaţiilor;Decizia de autorizare a anchetei pe teritoriul unui stat, în situaţia imposibilităţii statului

de a executa cooperarea;Decizia referitoare la confirmarea sau informarea acuzaţiilor ori la amânarea anchetei;Decizia referitoare la protecţia informaţiilor de securitate naţională.Conform art. 57 din Statut, Camera Preliminară exercită următoarele atribuţii în afara

celorlalte stabilite prin Statut:Emite, la cererea Procurorului, ordonante şi mandatele necesare scopului anchetei;Autorizează Procurorul să ia măsuri în materie de anchetă, pe teritoriul unui Stat Parte,

fără a avea coordonarea acestuia. Mandatul de arestare- emiterea sa e reglementată de art. 58 din Statut. După începerea

anchetei, Camera Preliminară poate emite, în orice moment, mandat de arestare, dacă examinând cererea Procurorului, probele şi orice altă informaţie înaintată de Procuror, conclude că există motive temeinice. Trebuie să conţină următoarele elemente: numele persoanei vizate şi orice alte elemente utile identificării; o referire precisă la crimele aflate sub jurisdicţia Curţii, de care persoana e acuzata ca le-a comis; o expunere succinda a faptelor; un sumar al probelor; motivele pentru care Procurorul apreciză că este necesară arestarea persoanei.

Citația de înfățişare a persoanei- reprezintă o alternativă la solicitarea emiterii unui mandat de arestare şi conține următoarele elemente: numele persoanei vizate; data înfățişării; o referire precisă la infracțiunea de sub jurisdicția Curții presupusă a fi comisă; expunerea faptelor incriminatorii.

Atribuţiile şi puterile Camerei Primei InstanţeCamera Primei Instanţe, potrivit art. 64 din Statut, are următoarele atribuţii şi puteri

care vor fi exercitate potrivit Statutului şi Regulilor de pocedură şi probă:Va lua toate măsurile ca procesul să se desfăsoare în mod corect şi expeditiv, cu

respectarea completă a drepturilor acuzaţilor, ţinând cont de asigurarea protecţiei victimelor şi martorilor.

După încredinţarea unui caz spre judecare, potrivit Statutului, Camera se va consulta cu părţile şi va adopta procedurile necesare pentru asigurării corectitudinii acţiunii în justiţie. De asemenea, va hotări limba, sau limbile în care se desfăşoară procesul. Sub rezerva dispoziţiilor din Statut, va asigura divulgarea documentelor sau informaţiilor care nu au fost dezvăluite anterior, în timp util, înainte de începerea procesului, pentru a permite pregătirea corespunzătoare a apărării.

Poate ordona, cu înştiinţare, conexarea sau distrugerea acuzaţiilor aduse mai multor acuzaţi.

Înainte sau în cursul procesului, dacă consideră necesar : a) exercită orice atribuţii ale Camerei Preliminare, în conformitate cu art.61 paragraf 11 din Statut; b) dispune infăţişarea şi audierea martorilor, precum şi prezentarea de documente şi de alte mijloace de probă, pentru a obţine, în caz de nevoie, ajutorul statelor potrivit dispoziţiilor din Statut; c) asigură protecţia informaţiilor confidenţiale; d) ordonă prezentarea de probe noi, în completarea celor care au fost strânse înaintea procesului ori prezentate la proces de parţi; e) asigură protecţia acuzaţilor, martorilor şi victimilor;

Camera poate hotărâ ca şedinţa să se desfășoare fără publicitate, în parte a procedurilor sau complet.

La deschiderea procesului, va dispune citirea actului de acuzare, confirmat anterior de Camera Preliminară. Se asigură, de asemenea, că acuzatul înţelege natura învinuirilor ce i se aduc. Camera Primei Instanţe va da acuzatului posibilitatea sa pledeze „vinovat”, potrivit art.65 din Statut, ori să pledeze „nevinovat”

Camera Primei Instanţe statuează asupra concludenţei sau pertinenţei probelor administrate, precum şi a păstrării ordinii în timpul audierii. De asemenea, supraveghează consemnarea procedurilor, cererile părţilor şi toate actele ce ţin de desfăşurarea procesului de către Grefier.

Jurisdicția CurțiiCurtea îşi va exercita jurisdicția aspura crimelor prevăzute de art.5 din Statut,

incriminate distinct ca infracțiuni subsumate categoriilor crimelor de genocid (art.6 din Statut), contra umanității (art.7 din Statut) şi crimelor de război (art.8 din Statut), ale căror elemente constitutive necesare interpretării şi aplicării acestor articole vor intra în vigoare prin adoptarea lor cu o majoritate de 2/3 a membrilor Adunării Statelor Părți (art.9 din Statut).

Curtea are jurisdicția numai asupra crimelor comise după intrarea în vigoare a Statutului3. Dacă un stat devine Parte după intrarea în vigoare a Statutului, Curtea îşi va exercita jurisdicția asupra crimelor comise dupa intrarea în vigoare a Statutlui pentru acest stat.

Condiții preliminare pentru exercitarea jurisdicției Curții:Potrivit art. 12 paragraf 1 din Statut, un stat care devine parte la Statut acceptă prin

aceasta jurisdictia Curții.

3 Art.126 din Statut prevede că Statutul va intra în vigoare în prima zi a lunii, după trecerea a 60 de zile de la depunerea celui de al 60-lea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare pe lîngă Secretariatul general al ONU. Pentru fiecare stat care va retifica, accepta sau aproba Statutul sau va adera la acesta, după depunerea celui de al 60-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare. Statutul va intra în vigoare în prima zi a lunii, după trecerea a 60 zile de la depunere de către stat a instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

În cazurile în care Curtea este sesizată prin Procuror de către un Stat Parte ori Procurorul se sesizează din oficiu, Curtea îşi va exercita competența dacă statul pe teritoriul căruia s-a comis crima (statul de înmatriculare al aeronavei ori de pavilion al vasului, dacă infracțiunea s-a comis la bordul unei aeronave ) sau statul al cărui resortisant este persoana acuzată sunt părți la Statut.

Curtea îşi poate exercita competența numai dacă statul acceptă jurisdicția Curții printr-o declarație de acceptare depusă la Grefa Curții, situație în care acest stat îşi va executa obligațiile de cooperare înserate în capitolul 9 din Statut.

Modalități de sesizare a CurțiiStatutul reglementează 3 modalități de sesizare a Curții:Astfel, un Stat Parte poate solicita Procurorului investigarea unei crime aflate sub

jurisdicția Curții, pentru a determina făptuitorii în vederea tragerii lor la raspundere penală. Statul care a făcut sesizarea va indica circumstanțele relatoare ale infracțiunii pretinse a fi comise şi va înainta documentația necesară.

Curtea poate fi sesizată prin Procuror de Cosiliul de Securitate, care acționează potrivit capitolului VII din Carta ONU. Această modalitate de sesizare condiționează începerea investigării ori a urmăririi penale, de trecerea unui interval de 12 luni de la data sesizării Curții printr-o rezoluție a Consiliului de Securitate, cerere care poate fi reînnoită de Consiliul de Securitate în aceleaşi condiții.

De asemenea, potrivit, art.13 paragraf c din Statut, Procurorul poate iniția investigarea unei infracțiuni cu impact asupra jurisdicției Curții, pe baza informațiilor pe care le-a obținut pe orice cale.

Modul de a proceda al Procurorului, în ipoteza sesizării din oficiu, este reglementat de art.15 din Statut.

Procurorul va proceda la o examinare preliminară a informațiilor pe care le-a sesizat vizând comiterea unei crime din jurisdicția Curții. Pentru a verifica seriozitatea informațiilor primite, Procurorul poate solicita informații suplimentare de la state, organe ale ONU, organizațiile interguvernamentale şi neguvernamentale, sau alte surse demne de încredere, pe care le consideră oportune şi valabile, şi poate strânge depoziții scrise sau orale la sediul Curții.

În cazul în care Procurorul ajunge la concluzia că există temeiuri de a începe ancheta, va solicita Camerei Preliminare autorizarea anchetei printr-o cerere care va fi însoțită de probele strînse.

Camera Preliminară, după examinarea cererii şi a materialelor care o însoțesc, se pronunța asupra autorizării anchetei. În situația în care există temeiurii suficiente pentru a începe ancheta, iar urmărirea penală cade sub jurisdicția Curții, Camera Preliminară va autoriza începerea acesteia fără a prejudicia determinările ulterioare ale Curții cu privire la jurisdicția şi admisibilitatea cazului.

În caz de refuz al Camerei Preliminare de a autoriza ancheta, Procurorul va putea prezenta ulterior o nouă cerere de autorizare a anchetei, fondată pe fapte sau probe noi referitoare la aceeaşi situație.

Dacă Procurorul, examinând preliminar informațiile primite, ajunge la concluzia că acestea nu justifică inițierea unei anchete, va notifica această situație celor care l-au informat. Procurorul va putea evalua şi alte informații ulterioare cu privire la aceeaşi situație, în raport de relevare a noi fapte sau probe.

Conform dispozițiilor art.19 paragraf 1 din Statut, Curtea îşi verifică competența asupra oricărui caz prezentat în fața ei. De asemenea, Curtea poate hotărâ admisibilitatea unui caz potrivit art.17 din Statut.

Potrivit paragrafului 2 art. 19 din Statut, inadmisibilitatea unui caz în temeiul art.17 din Statut ori necompetența Curții poate fi invocată de:

1. Acuzat sau o persoană vizată de un mandat de arestare sau de o citație de înfățişare, conform art.58 din Statut;

2. Un stat care are jurisdicția asupra unui caz, pe motiv că a cercetat ori cercetează cazul;3. Un stat al cărui consimțământ este necesar potrivit art. 12 din Statut.

Admisibilitatea cazului sau jurisdicția Curții se pune în discuție la cererea oricărei persoane sau stat vizat în paragraful 2 al art.19 din Statut şi se soluționează înainte sau la începerea procesului. Asupra admisibilității cazului sau jurisdicției Curții se pronunță Camera Preliminară, înainte de confirmarea acuzării şi, ulterior acestui moment, soluționarea acestor probleme revine Camerei Primei Instanțe, care se pronunță prin decizii supuse apelului. Pe durata acestui interval de timp, conform paragrafului 8 al art.19 din Statut, Procurorul poate solicita Curții autorizarea urmatoarelor acte: să desfăşoare ancheta potrivit regulilor stabilite în art.18 paragraful 6 din Statut; să ia o declarație din partea unui martor ori să completeze probatoriul deja strîns; să asigure protecția persoanelor asupra cărora a emis deja mandat de arestare, în temeiul art. 58 din Statut, în colaborare cu statele respective.

În ipoteza în care Curtea a decis inadmisibilitatea unui caz, în temeiul art.17 din Statut, Procurorul poate cere revizuirea deciziei, dacă au intervenit fapte noi care înlătură temeiul inadmisibilității.

Ancheta și acuzareaInițierea anchetei:Procurorul, evaluînd informațiile pe care le deține, exceptînd cazul în care consideră

că nu există un motiv temeinic pentru urmărirea penală potrivit acestui Statut, va examina necesitatea inițierii unei anchete potrivit art. 53. Existența unor fapte sau împrejurări noi conferă Procurorului, în orice moment, posibilitatea luării deciziei de a iniția sau nu o anchetă, ori de a angaja sau nu o urmarire potrivit art. 53 paragraf 4 din Statut.

De asemenea există o obligație generală pentru statele părți de a coopera şi a acorda asistență judiciară (partea a 9 a Statutului). Solicitările de cooperare se transmit pe canale diplomatice Statelor Părti şi/sau INTERPOL-ului sau unor alte organizații implicate. Solicitările se pot referi, de exemplu la : arestarea şi predarea persoanelor urmărite; identificarea persoanelor; luarea de mărturii; producerea de probe, inclusiv opinii ale experților şi rapoarte pentru Curte; trimiterea de documente; schestre şi confiscări; protejarea victemelor si martorilor.

Îndatoririle şi puterile procurorului cu privire la anchetă:În efectuarea anchetei, Procurorul are puterile şi îndatoririle conferite de dispozițiile

art.54 din Statut. Astfel, Procurorul, în vederea stabilirii adevărului, va extinde ancheta la toate faptele şi va strânge probe relevante, pentru a aprecia dacă există responsabilitate penală potrivit acestui Statut. Conform paragrafului 2 al art.54 din Statut, procurorul poate:

Strînge şi examina elemente de probă; Să solicite prezența şi să interogheze persoanele acuzate, victimile şi martorii; Să solicite cooperarea oricărei organizații statale sau interguvernamentale,

potrivit competenței sau mandatului lor; Să încheie aranjamente sau acorduri în concordanță cu prezentul statut, pentru

a facilita cooperarea unui stat, a unei organizații interguvernamentale sau a unei persoane; Să se angajeze să nu dezvăluie, în orice stadiu al procedurilor, documente sau

informații pe care le-a obținut cu condiția confidelității şi care nu servesc decît pentru a obține noi elemente de probă, cu excepția cazului în care cel care a oferit informații consimte la dezvăluirea acestor documente sau informații;

Lua sau cere să fie luate măsurile necesare pentru a asigura confidențialitatea informațiilor, protecția oricărei persoane sau protecția probelor.

Drepturile persoanelor pe parcursul anchetei:

Ancheta deschisă de Procuror, în conformitate cu prezentul Statut, conferă persoanei urmărite următoarele drepturi (art.55):

De a nu fi obligata să se autoincrimineze sau să-ți mărturisească vinovăția; De a nu fi expus la nici o formă coercitivă de constrângere sau amenințare,

tortură ori alte forme de cruzime; De a beneficia gratuit de asistența unui interpret competent, dacă este

interogată într-o limbă pe care nu o înțelege perfect; De a nu fi arestată ori deținută în mod arbitrar şi de a nu fi privată de libertate

decît cu excepția cazurilor şi în condițiile prevăzute în Statut.ProcesulProcesul se va desfăşura la sediul Curții, cu excepții prevăzute de art. 64 din Statut,

activitatea de judecată se desfăşoară în prezența acuzatului.Procesul este public, potrivit art. 63 din Statut, consacrîndu-se prezumția de

nevinovăție. Dovada vinovăției este sarcina Procurorului. Aşadar, persoana acuzată nu are obligația de a produce nici o probă de nevinovăție. Dacă Procurorul a strâns probe de vinovăție, persoana acuzată are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, căci, înlăturînd probele de vinovăție, operează din nou prezumția de nevinovăție.

Drepturile acuzatului:Potrivit art. 67 din Statut, acuzatul are dreptul să fie audiat public, corect şi imparțial şi

are următoarele garanții: Să fie informat în cel mai scurt timp cu putință şi complet asupra naturii şi

conținutului acuzațiilor; Să dispună de timpul şi facilitățile necesare pregătirii apărării şi de a comunica

confidențial cu aparătorul său; De a fi judecat fără întîrziere excesivă; De a interoga sau de a beneficia gratuit de asistența unui interpret competent şi

de traducerile necesare deplinei corectitudini; De a nu fi forțat a mărturisi împotriva lui ori de a-şi recunoaşte vinovăția şi de

a păstra tăcerea; De a face o declarație scrisă sau orală în apărarea sa, fără a depune jurămînt; De a nu-şi proba nevinovăția; Procurorul trebuie sa comunice acuzatultui probele în posesia cărora se află şi

care dovedesc nevinovăţia sau o atentează.ProbeleArt. 69 din Statut fixează regulile generale privitoare la probe. Curtea se va pronunţa

asupra concludenţei sau admisibilităţii probelor, având în vedere valoarea probantă a acestora şi prejudiciul pe care l-ar putea aduce corectitudinii procesului ori evaluării corecte a probelor, potrivit Regulilor de procedură şi probă, cod de reguli după care se va respecta şi confidenţialitatea probelor.

Audierea martorilor se va face după depunerea jurământului prevăzut de Regulile de procedură şi probă. Mărturia, cu permisiunea Curţii, va fi orală, martorul putând depune mărturie înregistrată prin intermediul tehnologiei audio-vizuale, cu încuviinţarea Curţii şi fără ca aceste măsuri să prejudicieze drepturile acuzatului.

Decizia Camerei Primei InstanţeStatutul reglementează, în dispoziţia art.74, condițiile în care Camera Primei Instanţe

va pronunţa decizia.Potrivit paragrafului 1 al acestui articol, toţi judecătorii Camerei Primei Instanţe vor fi

prezenţi la desfăşurarea fiecărui stadiu al procesului şi la integralitatea dezbaterilor.Decizia Camerei Primei Instanţe va fi fondată pe evaluarea probelor prezentate şi

discutate nemijlocit la proces şi a exactităţii procedurilor, fără a depăşi faptele şi circumstanţele descrise în actul de acuzare sau amendamente la acuzaţii. Deliberările Camerei

sunt secrete, judecătorii putându-se pronunţa cu majoritate, dacă decizia nu se poate lua în uninamitate. Rezultatul deliberării va fi scris şi va conţine expunerea completă şi motivată a constatărilor Camerei asupra probelor şi concluziilor. Camera Primei Instanţe va pronunţa o singură decizie, în care se vor insera, în situaţia în care nu s-au pronunţat cu unanimitate, punctele de vedere ale majorităţii şi ale minorităţii. Decizia sau un rezumat al acesteia va fi prezentată în audiere publică.

Pronunțarea pedepseiPedepsele pe care le poate acorda Curtea (conform art. 77) sunt fie detenţie pentru un

anumit număr de ani, care nu poate depăşi 30 de ani, detenţie pe viaţa, în cazuri de extremă gravitate şi, suplimentar detenţiei, amenzi şi confiscarea proprietăţilor şi bunurilor rezultate direct sau indirect din crimă, fără prejudicierea terţilor de buna-credinţă.

Statutul mai prevede posibilitatea apelului şi revizuirii.În situaţia în care Camera Primei Instanţe pronunţa verdictul vinovat, acesta va aplica

pedeapsa, având în vedere probele şi concluziile prezentate la proces şi care au relevanţa pentru sentinţă.

Sentinţa se pronunţă în ședinţa publică şi, dacă este posibil, în prezenţa acuzatului. În stabilirea pedepsei, Curtea va avea în vedere, potrivit art. 78 din Statut, gravitatea crimei, circumstantele personale ale persoanei condamnate, potrivit Regulilor de procedură şi probă. Dacă pedeapsă aplicată este inchisoarea, Curtea va deduce timpul pe care condamnatul l-a petrecut în detenţie, din ordinul său, putând deduce şi orice alt timp petrecut în detenţie în legatură cu cercetările crimei.

Curtea, în cazul în care persoana este recunoscută vinovată pentru mai multe crime, va pronunța câte o pedepsă pentru fiecare crimă în parte şi o pedeapsa unica, care va indica durata totală a închisorii, fără a putea fi inferioară celei mai grave dintre pedepsele aplicate şi nici superioară pedepsei maxime de 30 de ani sau inchisoare pe viaţă.

În prezent:Din octombrie 2010, 114 state sunt membre ale Curţii. Republica Moldova, care a

ratificat Statutul la 11 octombrie 2010, va deveni al 114 Stat Parte de la 1 ianuarie 2011. 34 de ţări, inclusiv Rusia şi Statele Unite au semnat, dar nu a ratificat Statutul de la Roma. O serie de state, inclusiv China şi India critică Curtea Penală Internațională şi nu au semnat Statutul de la Roma.

Bibliografie:1. Răspunderea penală în drept internaţional, Mona Maria Pivniceru2. Drept Internaţional Contemporan, A. Năstase, B. Aurescu, I. Gîlea, 3. A.Bolintineanu, A. Năstase, V. Aurescu, Drept Internaţional Contemporan4. Statutul Curţii Penale Internaţionale(data adoptarii 17-07-1998 intrarea în vigoare 1-

07-2002)5. www.icc-cpi.int (site-ul oficial al Curţii Penale Internaţionale)6. http://ro.wikipedia.org