Oradea punte intre doua lumi

Cuprins / Tartalom / Content / Inhalt / Contenuto

Oradea – Punte între două lumi 5

Nagyvárad – Híd két világ között 29

Oradea – A bridge between two worlds 49

Oradea - Brücke zwischen zwei Welten 73

Oradea – Un ponte tra due mondi 99

3

Despre Oradea, pe scurt

Oradea, municipiul reşedinţă de judeţ al Bihorului, este unul dintre importantele cen-tre economice, sociale şi culturale din N-V României, păstrându-şi aceste caracteristici de-a lungul istoriei. Oraşul este amplasat în-tre dealurile care despart şi unifică într-un armonios mod Câmpia Crişanei şi terminaţiile cu aspect deluros ale Munţilor Apuseni. Situat pe malurile râului Crişul Repede, râu care desparte oraşul în aproape două jumătăţi egale, el este poarta de legătură cu lumea central-europeană şi vest-europeană.

În funcţie de principalele puncte cardinale, oraşul se află în extremitatea nord-vestică a României, la intersecţia paralelei de 47°03’ latitudine nordică cu meridianul de 21°55’ longitudine estică.

Aflat la aproximativ 10 km de Borş, cel mai mare punct de frontieră la graniţa de vest, municipiul Oradea se află pe locul al zecelea ca mărime dintre oraşele României. Mai exact, el se întinde pe o suprafaţă de 11.556 ha.

Relieful

Oraşul se află la o altitudine de 126 m deasu-pra nivelului mării, în zona de deschidere a văii Crişului Repede spre arealul câmpiei joa-se, într-o zonă de contact între prelungirile Munţilor Apuseni şi extinsa Câmpie Banato-Crişană. Se afirmă ca zonă de trecere de la relieful deluros (Dealurile Vestice, Dealurile Oradei şi Dealurile Gepişului), către cel de câmpie Panonică.

Oradea – Punte între două lumi

RO

MÂ

NĂ

5

Clima

Topoclimatul oraşului este determinat de persistenţa acţiunii vânturilor de vest. Avem de-a face aşadar cu o climă temperat-continentală cu influenţe oceanice. Tempe-ratura medie multianuală este de 10,4 °C. Pentru luna iulie media este de aproximativ 21 °C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,4 °C. Precipitaţiile sunt relativ bogate, înregistrându-se o medie anuală de aproximativ 585,4 mm. Ele sunt repartizate în mod variabil pe întreg parcursul anului, neputându-se delimita tranşant arii temporale de maxim sau de minim al precipitaţiilor.

Hidrografia

Teritoriul oraşului este cuprins în bazinul hidrografic al Crişului Repede, cu o bogată reţea de râuri şi pâraie, afluenţi, care se concentrează în arealul său hidrografic.

Acesta străbate oraşul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric şi conferind o atracţie întregii zone. Prin municipiul Oradea mai trece şi pârâul termal Peţa, precum şi pâraiele Paris, Sălbatic, Adona, toţi afluenţi ai Crişului Repede.

Vegetaţia

Vegetaţia aparţine zonei pădurilor de foioa-se, etajului dominat de stejar (Quercus robur) şi fag (Fagus sylvatica), însă în arealul de luncă aferent Crişului Repede găsim vegetaţie arborescentă specific hidro şi higrofilă, pre-cum: răchită (Salix alba), salcie (Salix L.), plop (Populus nigra, Populus alba, Populus tremula) şi arin (Alnus glutinosa). Vegetaţia erbacee este dominată de graminee.Pomii fructiferi se întâlnesc atât în vatra oraşului, cât şi în aria limitrofă, Oradea având o serioasă tradiţie horticolă şi viticolă graţiei prezenţei pantelor cu expoziţie solară sudică şi vestică.

ORADEA – PuntE întRE DOuă lumi

6

Fauna Este şi ea specifică întrepătrunderii dintre regiunea de câmpie şi cea de deal. Astfel, chiar şi pe raza municipiului Oradea, în zone precum Pepiniera dendrologică nr. 2, pădurea Podgoria, lunca Crişului, Staţia de decantare, vor putea fi admirate specii de rozătoare ca iepurele de câmp (Lepus Europaeus), păsări precum potârnichea (Perdix perdix), fazanul (Phasianus colchicus), pescăruşul (Larus ar-gentatus), lebede (Cygnus Cygnus), egrete (Egretta garzetta), cormorani (Phalacrocorax carbo), cocori (Grus grus), berze (Ciconia sar-matyca), raţe sălbatice (Anatinae) sau păsări răpitoare precum şoimi (Falco vespertinus sau vânturel de seară), bufniţe (Buho buho).Ihtiofauna prezentă în Crişul Repede este dominată de: clean (Leuciscus Leuciscus), scobar (Chondrostoma Nasus), caras (Caras-sius Carassius), boarţă (Rhodeus sericeus am-arus), roşioară (Scardinius erythrophthalmus) şi ştiucă (Esox Lucius).

RO

MÂ

NĂ

7

Populaţia

Oradea zilelor noastre este „casa” unei populaţii eterogene din punct de vedere etnic şi confesional. Această eterogenitate este un enorm câştig istoric, dar şi o dovadă a unei convieţuiri paşnice şi creatoare între cele două etnii majoritare: românii şi maghiarii.

Conform statisticilor rezultate în urma recensământului din anul 2011, în munici-piul de pe malurile Crişului Repede locuiesc 183.123 de locuitori.

Din punct de vedere etnic se înregistrează următoarea realitate: români 133.199 (70,4%), maghiari 46.444 (27,5%), romi 773 (1,2%), germani 188 (0,3%), slovaci 477 (0,2%), iar restul este ocupat de alte etnii conlocuitoare (evrei, ucraineni, bulgari, ruşi, sârbi, cehi, turci, aromâni, chinezi).

Din punctul de vedere al confesiunii, al adeziunii la credinţă, statisticile ne arată următoarele cifre şi procentaje: ortodocşi: 109.585 (59,84%), romano-catolici 17.181 (9,38%), greco-catolici 6178 (3,37%), reformaţi 26.124 (14,26%), baptişti 6813 (3,72%), pen-ticostali 9229 (5,03), adventişti de ziua a şaptea 566 (0,3%), creştini după Evanghelie 199 (0,09%), evanghelici 115 (0,05%), musul-mani 132 (0,06%), mozaici 174 (0,08%), alte religii 987 (1,94%).


8

Turism şi obiective turistice în Oradea

Amplasarea geografică face ca Oradea să fie un punct nodal foarte important în turismul regional şi internaţional. Astfel, municipiul se găseşte la numai 12 km de Băile Felix, cea mai mare staţiune balneoclimaterică permanentă din România. În acelaşi timp, pe teritoriul judeţului Bihor se află şi multe alte obiective turistice atractive: staţiunea Stâna de Vale, formaţiunile carstice din Munţii Apuseni, spectaculoasele văi ale râurilor care străbat judeţul, obiceiurile şi tradiţiile de pe întreg cuprinsul său, multitudinea de supravieţuiri arhitecturale ţărăneşti şi alte atracţii de factură naturală şi antropică. Potenţialul tu-ristic al Oradei este dat nu numai de poziţia sa generală, ci şi de istoricul şi arhitectura sa, precum şi de amplasamentul monumente-lor sale în planul oraşului. Impresia pe care o lasă celor care o străbat, simpli turişti sau iubitori de arhitectură veche, este aceea de

RO

MÂ

NĂ

9

spectaculoasă rezervaţie de arhitectură, de loc unde frumosul, vechi şi mai nou, se îmbină într-un tot unitar, armonios, complex.

Oradea – oraş multicultural şi multiconfesional

Încă din cursul Evului Mediu Oradea a fost un oraş cosmopolit, locuit de maghiari, români, italieni, germani, evrei, ţigani, slovaci etc. care au impregnat oraşului o parte din baga-jul cultural şi civilizatoric al locului lor de provenienţă. Începuturile oraşului se leagă de istoria regatului maghiar, aflat cu începere din secolul al XI-lea în expansiune spre est, spre Transilvania. Potrivit unei surse mai târ-zii, Cronica pictată de la Viena (redactată în a doua parte a secolului al XIV-lea), regele Ladislau I cel Sfânt (1077 – 1095) „a găsit în parohia fortăreţei Bihor, între fluviile Criş, într-o vânătoare, un loc unde, la îndemnul îngerilor, a hotărât să ridice în cinstea Fecioa-rei Maria o mănăstire, loc pe care l-a numit


10

Varad”. În jurul acesteia aveau să se formeze mai multe aşezări care în cele din urmă se vor contopi la jumătatea secolului al XIX-lea dând naştere Oradei. Pe toată perioada cât s-a aflat sub stăpânire maghiară, până la transformarea Transilvaniei în principat au-tonom sub suzeranitate otomană în 1541, oraşul a beneficiat de o atenţie deosebită din partea regalităţii maghiare, fiind vizitat de multe capete încoronate, unele dintre aces-tea manifestându-şi chiar dorinţa de a fi în-mormântate aici. Comunităţii maghiare i se datorează îmbogăţirea oraşului cu unele instituţii mona-hale, mare parte dintre ele fiind filii ale unor mănăstiri mai mari (precum cea purtând hramul Sfântul Ştefan, ori cele aparţinând ordinelor dominican, franciscan, augustin, ioanit), sau cu clădiri laice, care, din păcate, nu au reuşit să reziste trecerii anilor şi rep-etatelor asedii la care oraşul a fost supus. Tot ea a fost iniţiatoarea unor activităţi culturale complexe care a îmbrăcat diferite forme (de

RO

MÂ

NĂ

11

la atragerea în urbe a unor mari personalităţi ale acelor vremuri până la diferite activităţi cu caracter livresc, cel mai potrivit exem-plu fiind reeditarea Bibliei în limba maghiară tradusă de Károlyi Gáspár în 1590; tipărirea propriu-zisă a început în 1657, dar, din cau-za asediului turcesc, a fost întreruptă, fiind continuată apoi la Cluj între anii 1660 şi 1661 prin mutarea acolo a tiparniţei, eveniment descris de cronicarul Georg Kraus, aflat la scurtă vreme după ocuparea Oradei aici în solie).

Foarte bine a fost reprezentată în decursul Evului Mediu la Oradea comunitatea italiană, vorbirea în această limbă pe străzile orădene în secolul al XV-lea, de pildă, fiind un ele-ment care făcea parte din peisajul cotidian. Dezvoltarea culturală a Oradei şi pătrunderea aici a Umanismului şi Renaşterii a fost posibilă într-o mare măsură şi datorită faptului că unii episcopi şi înalţi ierarhi ai bisericii catolice din oraş erau originari tocmai din peninsula italică. Lunga serie a fost deschisă de Ladis-12

lau Déméndi, originar din Neapole, iar dintre urmaşii imediaţi ai acestuia se va remarca Andrea Scolari „considerat ca o perfectă în-carnare a spiritului renascentist, un prelat demn de perioada care a rămas în istoria papalităţii sub numele de pontificatul de aur”. Pe întreaga perioadă cât a deţinut funcţia de episcop la Oradea a încercat să adune la curtea sa un număr cât mai mare de artişti italieni cu care a construit capele şi a ridicat altare împodobite apoi cu cele mai luxoase decoraţii. Nici grija pentru carte nu a fost ocolită, lui Scolari atribuindu-i-se prima intenţie de constituire la Oradea a unei bib-lioteci, mai cu seamă după ce o bună parte dintre cărţile episcopiei au fost arse de un in-cendiu izbucnit în sacristia care le adăpostea. Încet-încet umanismul a depăşit limitele curţii episcopale, revărsându-se şi în mediul orăşenesc, influenţând aici modul de viaţă al locuitorilor.

Continuarea tradiţiei cultural-umanistice în urbea de pe malurile Crişului Repede va con-

tinua şi în prima parte a veacului al XV-lea graţie unei suite de alţi înalţi prelaţi de ori-gine italiană: Giovanni de Milanesi da Prato, Giovanni de Cuirzola şi Giovanni de Dominis da Arbe. Însă „cea mai impresionantă personali-tate a Renaşterii din Europa centrală a acestei vremi a fost episcopul Ioan Vitéz de Zredna, exemplu de om având toate preocupările im-portante ale epocii sale, un strălucit mecenat” (cf. Liviu Borcea). Curtea sa a devenit un loc de întâlnire pentru mari învăţaţi sau oameni de cultură, precum polonezul Grigore de Sa-nock, cipriotul Filip Podocatharo, dalmatul Nicolaus Machinensis, umanistul italian Mar-zio Galeotti de la curtea lui Matia Corvinul, poetul Gaspare Tribracco etc. Strânse au fost legăturile sale şi cu celebrul astronom Georg Peuerbach, care, la cererea sa, va şi scrie un tratat de geometrie şi va ridica la Oradea un observator astronomic. A beneficiat, de ase-menea, de prietenia umanistului Enea Silvio Piccolomini, ajuns ulterior papă sub numele de Pius al II-lea. A rămas în memoria urmaşilor şi ca un pasionat colecţionar de carte, mare

RO

MÂ

NĂORADEA – PuntE întRE DOuă lumi

13

parte dintre ele fiind procurate direct de la editorul florentin Vespassiano da Bisticci. No-bila-i preocupare avea să fie cântată apoi în versuri de Janus Pannonius, primul mare crea-tor de poezie renascentistă în această parte a Europei.

Succesorii lui Ioan Vitéz, chiar dacă nu se vor ridica la înălţimea acestuia, vor continua să ducă mai departe valorile renascentiste. Ioan Filipecz Pruis, de pildă, va depune serio-ase strădanii pentru ca poemul lui Rogerius, păstrat la Oradea sub formă de manuscris, să fie tipărit la Brno în 1488; Váradi János a fost atras de muzică şi poezie, atrăgând la curtea sa mulţi artişti; Kalmancsehi Domokos a rămas cunoscut pentru gusturile sale pentru carte, comandând pentru numeroase dintre acestea excelente ornamentaţii, printre cei care au încercat să-i satisfacă setea de fru-mos numărându-se şi Franciscus di Castello; aceeaşi pasiune o va avea şi urmaşul său Szat-mári György, care, pentru îmbogăţirea biblio-tecii sale, va stabili legături cu doi mari edi-

tori italieni, fraţii Giordano şi Aldo Manuzio.

Elementul românesc, deşi multă vreme a fost minoritar în ce priveşte ponderea numerică între celelalte etnii, a început să se afirme pe plan cultural mai cu seamă începând din secolul al XVIII-lea. În forme mai accentuate procesul poate fi observat în timpul înalţilor prelaţi Moise Dragoş, Ignatie Darabant, Samuil Vulcan etc. Aceştia s-au preocupat în mod constant de sistemul de învăţământ, urmărind culturalizarea unui segment cât mai mare al populaţiei prin înfiinţarea cât mai multor şcoli săteşti, precum şi de tipărirea de cărţi. Prin acest din urmă obiectiv se urmărea atât dota-rea şcolilor cu manuale, cât şi publicarea unor lucrări ştiinţifice de interes general menite a aduce îmbunătăţiri vieţii de zi cu zi şi de a cultiva gustul pentru frumos. Legăturile cu tipografia de la Buda, cea mai apropiată de spaţiul orădean, s-au înmulţit, în consecinţă, într-un ritm foarte susţinut. Pentru elementul românesc din oraş şi din comitatul Bihor ridi-carea culturală din această perioadă se leagă


14

RO

MÂ

NĂ

15

cu precădere de numele lui Samuil Vulcan. Bun prieten cu reprezentanţii de seamă ai Şcolii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior), prelatul orădean s-a ocupat personal de tipărirea cât mai multor cărţi în limba română, a sprijinit publicarea operei istorice a lui Petru Maior şi ducerea la bun sfârşit a Dicţionarului „cel mare” al limbii române, a coordonat elabo-rarea dicţionarului poliglot numit Lesiconul românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, apărut la Buda în 1825. Samuil Vulcan a sprijinit apoi constituirea unei biblioteci impresionante nu atât prin numărul de volume deţinut (în 1830 cuprindea 1574 de cărţi din care 117 în limba română), cât prin diversitatea lor. În timpul episcopatului său Oradea a devenit loc de întâlnire pentru numeroşi oameni de cultură, alături de numele mai sus amintite putând fi pomenite şi cele ale lui Ioan Molnar Piuariu, Vasile Coloşi, Ioan Corneli, Ioan Teodorovici, Ioan Budai-Deleanu etc.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost punctată la Oradea sub raport cultural de


16

apariţia mai multor societăţi culturale, pre-cum Societatea de lectură a tinerimii române din Oradea Mare (înfiinţată în 1852), Cercul popular din Oradea-Velenţa şi Oradea-Subc-etate (înfiinţat în februarie 1870), Societatea de arheologie şi istorie a comitatului Bihor (decembrie 1871), Reuniunea de cântări „Hi-laria” (1875), Societatea Szigligeti (1891) etc. Au apărut, de asemenea, mai multe reviste culturale şi ziare, remarcându-se Fa-milia, apărută iniţial la Pesta sub conduce-rea lui Iosif Vulcan, apoi mutată la Oradea şi Şezătoarea, prima foaie populară cu o mai largă răspândire în Transilvania. Presa maghiară a fost reprezentată de mai multe titluri, precum, Bihar, Nagyvárad sau Nagy-váradi Napló.

O prezenţă însemnată în viaţa oraşului au avut-o evreii, chiar dacă, din cauza distrugerii multor fonduri arhivistice, reconstituirea isto-riei lor medievale e greu de realizat. Pomeniţi sporadic înainte de anul 1660, aceştia au în-ceput să-şi facă simţită prezenţa mai cu seamă

RO

MÂ

NĂ

17

în secolul al XVIII-lea. La sfârşitul secolului al XIX-lea comunitatea evreiască, deşi scindată, a reuşit să ridice două sinagogi, respectiv cea neologă din centrul oraşului (în 1878) şi cea ortodoxă (în 1890).

Aspectul de oraş multicultural al Oradei poate fi cu uşurinţă reliefat şi pentru cumpăna secolelor XIX – XX. Situarea sa la graniţele dinspre vest ale spaţiului românesc a făcut ca în toată această perioadă oraşul să fie inclus practic în lumea central-europeană, având strânse legături cu Viena şi Budapesta. Această stare de fapt s-a transpus în practică în urbea de pe malurile Crişului Repede prin mai multe canale, unul dintre cele mai vizi-bile fiind cel al arhitecturii (Art Nouveau), aceasta purtând puternic amprenta curente-lor artistice specifice Europei Centrale. Dintre clădirile sau complexele istorice reprezenta-tive ale oraşului, cele mai importante sunt Cetatea, Palatul Primăriei, Palatul Justiţiei, Palatul Vulturul Negru, Palatul episcopiei or-todoxe, Palatul episcopiei romano-catolice, 18

Palatul episcopiei greco-catolice, Palatul Apollo, Palatul Stern, Palatul Moskovits etc.

În prezent multiculturalitatea Oradei rezultă din convieţuirea în cadrul său a unei populaţii eterogene, cu numeroase etnii care îşi aduc contribuţia la viaţa Cetăţii.

Viaţa culturală a oraşului se desfăşoară în prezent în cadrul mai multor instituţii, precum cele de învăţământ superior (Universitatea din Oradea, Universitatea Creştină Partium, Universitatea Emanuel, Universitatea Agora), Teatrul de Stat, Teatrul de Păpuşi „Arcadia”, Filarmonica, Muzeul Ţării Crişurilor, Muzeul Iosif Vulcan, Muzeul Ady Endre etc.

Patrimoniul – Oradea Arhitectură şi legendă

Oradea, oraş cu o istorie milenară, aflat la confluenţa Occidentului cu Orientul, un adevărat „oraş-punte” între două lumi, a

reuşit pe parcursul existenţei sale să absoarbă şi să configureze conform propriei viziuni asu-pra lumii tot ceea ce aveau mai bun cele două mari plăci „tectonice” culturale. Efervescenţa spirituală, bogăţia economică a comunităţi şi gustul pentru frumos au făcut ca aici, în urbea de pe malurile Crişului Repede, să îşi găsească loc de manifestare arhitecţi de o valoare redutabilă şi stiluri arhitectonice foarte a-propiate Europei Centrale şi Vestice.

Considerată de specialiştii în istoria artelor ca o adevărată „rezervaţie de arhitectură”, urbea de pe malurile Crişului Repede, Oradea, este gazda a nu mai puţin de 77 de clădiri-monument înregistrate oficial în listele Comisiei Naţionale pentru Monu-mente Istorice. Oraş mai apropiat de Europa Centrală, gravitând secole de-a rândul în orbita influenţelor insinuate de regalitatea maghiară şi de Curtea vieneză, actualul mu-nicipiu Oradea şi comunitatea sa istorică s-au lăsat rând pe rând impregnate de valorile col-portate prin Europa Centrală.

RO

MÂ


19

Din punctul de vedere al evidenţei patrimo-niului cultural imobil pe zone, în Oradea au fost delimitate două arii de interes: Ansam-blul urban „Centrul istoric Oradea” (zona cuprinsă între străzile Independenţei, Mareşal Averescu, Redutei, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Griviţei, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universităţii, Parcul Nicolae Bălcescu, bulevardele Decebal, Dacia, străzile Rozmarinului, Berzei, Republicii, Louis Pas-teur, Măcinului, Parcul I. C. Brătianu, podul Dacia) şi Ansamblul urban Oradea II (zona cuprinsă între străzile Inului, Parângului, staţia CFR Oradea şi Episcopia Bihor).

În aceste zone pot fi admirate clădiri monu-mente istorice şi de arhitectură, construite în stiluri precum: Renaştere (Cetatea Oradea), Baroc (Basilica Minor – Catedrala romano-catolică „Înălţarea Fecioarei Maria”, Pal-atul Episcopal, „Şirul Canonicilor”, Biserica cu Lună, Biserica Sfântul Ladislau, Biserica Sfântul Nicolae, Cazarma Husarilor, Biserica romano-catolică din Cetate...), Romantic

(Spitalul Orăşenesc, Ansamblul Ursulinelor), Secession (Complexul „Vulturul Negru”, Casa Adorján I şi II, Casa Poynar, hotelul Astoria (Palatul Sztarill), hotelul Transilvania, Palatul Ulman, Palatul Stern, Palatul Moskovits, Pal-atul Apollo...), Clasic (Complexul Capucinilor), Eclectic (Teatrul de Stat, clădirea Bazarului, clădirea Primăriei, Palatul Finanţelor, Gara Oradea, Spitalul de Neuropsihiatrie, Palatul Rimanóczy Kálmán senior, hotelul Rimanóczy, Palatul Casei Centrale de Economii, Banca Austro-Ungară (actualul sediu al BNR, Hala Comercială...).

Acest valoros patrimoniu stă la baza unui anumit tip de turism, turismul de patrimo-niu, parte componentă a turismului cultural, un segment al pieţei turistice în plin avânt în Europa, dar şi locul unde există o acerbă concurenţă.Starea relativ bună a clădirilor-monument, unele dintre acestea fiind beneficiarele unor programe de reabilitare care pot fi conside-rate ca exemple de bune practici (clădirea

RO

MÂ


21

Episcopiei greco-catolice, hotelul Astoria, Casa Comitatului, Camera de Comerţ şi Indus-trie – Sediul Regiei Autonome Apă-Canal), pre-cum şi climatul ospitalier sunt ingredientele care ne determină să credem într-o dezvoltare rapidă a turismului cultural în Oradea.

Cea mai reprezentativă urmă a Renaşterii în oraşul nostru este dată de Cetatea Oradea. Cu o istorie aproape milenară, primele semne ale configurării sale datate în timpul domniei regelui maghiar Ladislau I (cel Sfânt), 1077 – 1095, Cetatea Oradea a fost şi este elemen-tul identitar al municipiului de pe malurile Crişului Repede. Actualul monument istorico-arhitectural pentagonal (monument istoric clasa A) reprezentat de cetatea renascentistă a Oradei a fost construit pe parcursul secolelor XVI – XVIII. Este unicul complex de arhitectură militară fortificat cu bastioane în stil italian vechi aflat într-o stare relativ bună de con-servare din întreaga Europă de Est.

Încă de la începuturile sale, Cetatea Oradea


22

a constituit „punctul zero” al aşezărilor din spaţiul orădean. Ea s-a erijat în nucleul po-larizator al viitorului oraş prin concentrarea între zidurile sale a funcţiilor politice, mili-tare, administrative şi religioase ale zonei, în definitiv s-a constituit în nucleul de dez-voltare urbanistică al Oradei Mari.

În lunga sa existenţă Cetatea Oradea a ser-vit, rând pe rând, ca reşedinţă a Episcopiei romano-catolice de Oradea (1092 – 1557) şi ca amplasament laic-militar (1557 – 1857). Ea s-a aflat pe firul istoriei sub diferite administraţii: maghiară/transilvăneană (1092 – 1660), turcă (1660 – 1692), habsburgică (1692 – 1918).

Cetatea a devenit un important centru religi-os, în urma sanctificării în 1192 a fondatorului episcopiei orădene, Sf. Ladislau Taumaturgul, şi totodată loc de pelerinaj european (în 25 august 1401, papa Bonaficiu IX a acordat un privilegiu catedralei din cetate, pe care a ridicat-o la rangul bisericilor San Marco din Veneţia şi Santa Maria Portiuncula din Assisi,

RO

MÂ

NĂ

23

permiţând credincioşilor catolici să vină în pelerinaj). Cetatea Oradea a fost în secolul al XV-lea unul dintre cele mai însemnate cen-tre ale umanismului şi renaşterii din Europa central-estică, aici desfăşurându-şi activi-tatea cărturari precum Andrea Scolari, Ioan Vitéz de Zredna şi Sigismund Thurzó. Între zidurile sale a funcţionat o mare bibliotecă, cu cărţi aduse direct de la Florenţa, un „Asy-lum litterarum” – loc de întâlnire a marilor cărturari umanişti ai timpului, un observator astronomic şi o şcoală a Capitlului catolic.


24

De-a lungul secolelor, cetatea a fost asediată de tătari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660), răsculaţi transilvăneni (1290, 1514, 1660, 1703 – 1710), oştile Principatului Tran-silvaniei (1557, 1603), austrieci (1692). La 24 februarie 1538 aici s-a semnat Pacea de la Oradea dintre Ferdinand de Habsburg şi Ioan Zápolya, care consfinţea separarea totală a Transilvaniei de Ungaria.

Cetatea Oradea a fost locul de veci al mul-tor capete încoronate: Ladislau I Taumaturgul (1095, adus la Oradea între anii 1130 şi 1134), Andrei al II-lea (1235, dus ulterior la Agria), Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea Cumanul (1290), regina Beatrix, soţia lui Carol Robert de Anjou (1319), regina Maria de Anjou, soţia lui Sigismund de Luxemburg (1396), regele-împărat Sigismund de Luxemburg (1437). Mari căpitani de Oradea au jucat un rol important de-a lungul istoriei, Ştefan Báthori ajungând din 1575 şi rege al Poloniei, iar Cristofor Bá-thori, Ştefan Bocskai, Gheorghe Rákóczi al II-lea ajungând principi ai Transilvaniei.

RO

MÂ

NĂ

25

Începând cu anul 1692 cetatea a intrat în componenţa sistemului militar habsburgic, îndeplinind diverse funcţiuni, în raport cu evoluţia situaţiei politice şi militare a noii provincii în cadrul imperiului. Sub noua orânduire cetatea orădeană îşi pierde trep-tat din importanţă, însă nu atât de mult, drept dovadă campaniile de reparaţii şi reamenajări, masivele investiţii întreprinse între anii 1692 – 1695, 1725, 1754 – 1755, 1775 – 1777 şi 1883 – 1887.

Prin decretul dat la 16 mai 1857, împăratul Franz Joseph anulează definitiv caracterul militar al cetăţii orădene, aceasta servind până în 1918 doar ca spaţiu auxiliar. Chiar şi după 1918, cetatea a continuat să constituie un obiectiv militar, fiind utilizat ca atare.

Cetatea, în afara funcţiei de apărare, a fost şi locul de desfăşurare a numeroase târguri. În perioada dominaţiei habsburgice, meşteşugurile au cunoscut o reală dezvoltare în zona Bihorului, datorită, în special, sis-temului de înlesniri la taxe şi impozite aplicat ţăranilor. Organizate pe familii, moştenite din generaţie în generaţie, activităţile meşteşugăreşti dăinuie chiar şi astăzi, chiar dacă la dimensiuni mai puţin ample.

RO

MÂ


27

Nagyváradról röviden

Nagyvárad, Bihar megye székhelye Északny-ugat-Románia egyik legfontosabb gazdasági, társadalmi és kulturális központja. A város dombok között terül el, amelyek egyszerre választják el és egyesítik az Alföldet az Er-délyi Szigethegység nyúlványaival. Váradot a Sebes-Körös folyó szeli át, két majdnem egyforma részre osztva azt. A város nem más, mint kapu Közép-Európa és Nyugat-Európa között.

A főbb égtáji jellemzők szerint a város Romá-nia észak-nyugati határvidékén fekszik, ott, ahol a 47°03’ északi szélességi kör a 21°55’ keleti hosszúsági körrel találkozik.

A legnagyobb nyugat-romániai határátkelőtől, Borstól mintegy 10 kilométerre található tel-

epülés az ország tizedik legnagyobb városa – 11 556 hektáron terül el

A domborzat

A város 126 méterrel fekszik a tengerszint felett. Itt nyílik ki a Sebes-Körös völgye az alföld irányába, itt találkoznak az Erdélyi Szigethegység nyúlványai a hatalmas Nagyalfölddel. Tulajdonképpen átmenetet képez a dombvidék (az Erdélyi Szigethegység nyugati lábánál elterülő dombság, a He-gyköz valamint a Bihari Mezőség) és az Alföld között.

Az éghajlat

A város éghajlatát a kitartó nyu-gati irányú szelek határozzák meg. Így te-hát mérsékelt kontinentális éghajlatról be-szélhetünk óceáni hatásokkal. A többéves

Nagyvárad – Híd két világ között

MA

GY

AR

29

átlaghőmérséklet 10,4 °C. Júniusban például az átlaghőmérséklet 21 °C körül alakul, míg januárban átlagosan –1,4 °C-t regisztrálnak. Csapadékban relatív gazdag vidék, éves át-lagban mintegy 585,4 millimétert jegyeznek. A csapadék nagyjából az év valamennyi időszakára jellemző, nem lehet csapadék-ban gazdag vagy éppen szegény időszakokat elkülöníteni.

A vízrajz

A város a Sebes-Körös vízgyűjtő területén fekszik, ami több folyót és patakot is magába foglal. A Sebes-Körös átfolyik Váradon is, látványos árterületet alakítva ki a belváros-ban. Ugyanakkor Nagyváradon átfolyik még a termálvizű Pece-patak, valamint a Páris-patak, az Adona-patak, illetve a Vad-patak, valamennyi a Sebes-Körösbe torkollik.

A növényzet

A város növényzete a lombhullató erdők sorába illeszkedik, a jellemző szint a tölgy (Quercus robur), illetve a bükk (Fagus sylvati-ca), azonban a Sebes-Körös árterében hidrofil és higrofil növényeket is megtalálunk, például rekettyefüzet (Salix alba), szomorúfüzet (Sa-lix L.), nyárfát (Populus nigra, Populus alba, Populus tremula) és égerfát (Alnus glutinosa). A fűfélék tekintetében a pázsitfű jellemző.

Gyümölcsfákkal találkozhatunk mind a város szívében, mind a város határában, Nagyvárad-nak ugyanis jelentős gyümölcstermesztési és szőlészeti hagyománya van a déli és nyugati lankáknak köszönhetően.

Az állatvilág

Az állatvilágot szintén az határozza meg, hogy a város az alföld és a dombság

30

találkozásánál fekszik. Így a város területén is – olyan zónákban, mint a 2-es számú faiskola, a Hegyalja-erdő, a Körös ártere, a ülepítőállomás – találkozhatunk rágcsálókkal, mint például a mezei nyúl (Lepus Europaeus), madarakkal, mint például a fogoly (Perdix perdix), a fácán (Phasianus colchicus), a sirály (Larus argentatus), a hattyú (Cygnus Cygnus), a kócsag (Egretta garzetta), a kárókatona (Phalacrocorax carbo), a daru (Grus grus), a gólya (Ciconia sarmatyca), a vadkacsa (Ana-tinae) vagy éppen olyan repülő madarakkal, mint a sólyom (Falco vespertinus), illetve az uhu (Buho buho).

A Sebes-Körös halállományában megtaláljuk a domolykót (Leuciscus Leuciscus), a padu-cot (Chondrostoma Nasus), a kárászt (Caras-sius Carassius), a szivárványos öklét (Rhodeus sericeus amarus), a vörösszárnyú keszeget (Scardinius erythrophthalmus), valamint a csukát (Esox Lucius).

A lakosság

Napjaink Nagyvárada egy etnikai és fele-kezeti szempontból heterogén lakosság „otthona”. Ez a heterogenitás pedig óriási nyereség, s egyben bizonyítéka a békés és alkotó jellegű együttélésnek a két legnagyobb etnikum – a magyar és a román – között.

A 2011-es évi népszámlálás adatai szerint a Körös-parti városnak 183 123 lakosa van.

Ez etnikai szempontból a következőképpen alakul: 133 199 román (70,4%), 46 444 magyar (27,5%), 773 roma (1,2%), 188 német (0,3%), 477 szlovák (0,2%). Élnek még Váradon zsidók, ukránok, bolgárok, oroszok, szerbek csehek, törökök, arománok, kínaiak.

A felekezeti statisztikák szerint 109 585 or-todox (59,84%) él a városban, 17 181 római katolikus (9,38%), számos református (26 124 – 14,26%), őket a baptisták követik (6813

MA

GY

AR

nAgyváRAD – HíD két világ között

31

– 3,72%), a görög katolikusok (6178 – 3,37%), az adventisták (566 – 0,3%), az evangéliumi keresztények (199 – 0,09%), az izraeliták (147 – 0,08%), a muzulmánok (132 – 0,06%), az evangélikusok (115 – 0,05%), illetve a más vallásúak (987 – 1,94%) következnek.

Az idegenforgalom és Nagyvárad turisztikai látványosságai

Földrajzi elhelyezkedése révén Nagyvárad fontos csomópontja a regionális és nemzetkö-zi idegenforgalomnak. A város alig 12 kilomé-terre található Félixfürdőtől, az ország leg-nagyobb állandó jelleggel működő termálvizű gyógyfürdőhelyétől. A megye területén más természeti látványosságokat is találunk: a hegyvidéki Biharfüredet, az Erdélyi Szigeth-egység karsztvidékét, a megyét átszelő folyók csodálatos völgyeit, a megyében élő emberek különféle szokásait és hagyomán-yait, a paraszti építkezés még megmaradt elemeit és még megannyi természeti vagy 32

az ember által megalkotott különlegességet. Nagyvárad idegenforgalmi potenciálját nem csupán elhelyezkedésének köszönheti, hanem történelmének és építészetének is, illetve an-nak is, hogy hol helyezkednek el a városban a főbb műemlékek. A városon átsétáló egyszerű turistákban vagy a régi építészeti stílusok kedvelőiben Várad azt a benyomást kelti, mintha egy építészeti rezervátumba érkez-tek volna, egy olyan helyre, ahol a régi és az újabb szépség harmonikus, komplex egységet alkot.

Nagyvárad – a multikulturális és a több felekezetű város

Nagyvárad már a középkorban kozmopolita város volt, ahol magyarok, románok, olas-zok, németek, zsidók, cigányok, szlovákok stb. éltek, s akiknek a magukkal hozott kultúrája és civilizációja meghatározó lett a város életében. A város alapítása a magyar királysághoz kötődik, amely a 11. századtól kezdődően kelet, azaz Erdély felé terjesz-

kedett. Egy későbbi forrás, a Képes krónika – amely a 14. század második felében készült – szerint Szent László király (1077–1095) „Bi-har vármegyében a Körös folyó mellett vadás-zat közben talált egy helyet, ahol angyali intelemre elhatározta, hogy monostort épít Szűz Mária tiszteletére: ezt a helyet Várad-nak nevezte”. Ekörül alakult ki több település is, amelyek végül a 19. század közepén egyesültek, s így jött létre Nagyvárad. A magyar uralom idején, amíg 1541-ben Erdély nem lett a török uralom alá tartozó autonóm fejedelemség, a város a királyok kiemelt fi-gyelmének örvendett, több koronás fő is ellá-togatott ide, többen közülük abbeli óhajuknak is hangot adtak, hogy szeretnék, ha itt temet-nék el őket.

A magyar közösség több szerzetesi intézmén-nyel is gazdagította a várost, közöttük több nagyobb kolostorral (például a Szent István várad-hegyfoki konventet, vagy éppen a Domokos-rendi, ferences, Ágoston-rendi vagy johannita kolostorok), de számos világi épület


MA

GY

AR

33

is a magyarokhoz fűződik, amelyek közül vis-zont nagyon sok megsemmisült az idők, illetve a várost sújtó támadások során.

Szintén a magyarság kezdeményezett több komplex kulturális tevékenységet is (kezdve attól, hogy a városba invitálták a kor nagy egyéniségeit, addig, hogy számos „könyves” eseményre is sor került, a legjobb példa erre, hogy újra kiadták a Károlyi Gáspár által 1590-ben lefordított Bibliát; a nyomtatás folyama-ta 1657-ben kezdődött el, azonban a török ostrom miatt megszakadt, majd 1660-61-ben átköltöztették a nyomdát Kolozsvárra – az eseményről Georg Kraus krónikás számolt be, aki követként járt itt közvetlenül Nagyvárad elfoglalását követően).

Számottevő volt a középkorban az olas-zok száma is Váradon, egészen a 15. szá-zadig teljesen mindennapos volt olasz nyel-ven beszélő emberekkel találkozni a város utcáin. Várad fejlődése, mint ahogy a hu-manizmus és a reneszánsz meggyökerezése 34

is, nagyban köszönhető annak, hogy egyes püspökök és más egyházi főméltóságok az olasz félszigetről érkeztek. A hosszú sor ele-jén a nápolyi származású Déméndi László áll, s közvetlen utódai közül kiemelkedő An-drea Scolari, akit „a reneszánsz szellemiség reinkarnációjának tartottak”, „egy főpap, aki méltó volt ahhoz a korhoz, amelyet a pápaság aranykoraként vonult be a történelembe”. Várad püspökeként megpróbált minél több olasz művészt udvarába csalogatni, ők pedig ott kápolnákat építettek, az oltárokat pedig a legfényűzőbben díszítették fel. A köny-veket sem mellőzték abban az időben, Sco-lari nevéhez fűződik az első váradi könyvtár megalapításának a gondolata, főként mivel a püspökség könyveinek jó része elégett abban a sekrestyében, amelyben azokat tárolták. Lassanként a humanizmus kilépett a püspök-ség udvaráról, és városszerte elterjedtté vált, befolyásolva az itt élők életmódját.

Ez a kulturális hagyomány a 15. század ele-jén is folytatódott a Körös-parti városban,

ekkor olyan magas rangú egyházi méltóságok érkeztek olasz földről, mint Giovanni de Mi-lanesi da Prato, Korcsulai János vagy Dominis János. Azonban „a közép-európai reneszánsz leglenyűgözőbb személyisége ebben az időben Vitéz János püspök volt, egy példakép, aki a korát meghatározó miden fontos témakörrel foglalkozott, egy ragyogó mecénás” (Liviu Borcea). Udvara lett a tudósok és művészek találkozóhelye, közöttük találjuk a lengyel Sanocki Gergelyt, a ciprusi Filip Podocatha-rot, a dalmát Miklós modrusi püspököt (Nico-laus Machinensis), a Mátyás király udvarából érkező olasz humanistát, Marzio Galeottót, Gaspare Tribracco költőt stb. Vitéz János ugy-anakkor szoros kapcsolatot ápolt Georg Peuer-bach csillagásszal is, aki kérésére mértani értekezést írt, illetve felépített Váradon egy csillagvizsgálót. Élvezte továbbá a humanista Enea Silvio Piccolomini barátságát, akit később II. Piusz néven pápává szenteltek. Utódai tudatában szenvedélyes könyvgyűjtőként maradt meg, ezek nagy részét egyenesen a firenzei Vespassiano da Bisticci kiadótól sz-


MA

GY

AR

35

erezte be. Nemes foglalatosságát örökítette meg később soraiban Janus Pannonius, a re-neszánsz költészet kiemelkedő alakja.

Bár nem szárnyaltak ilyen magasságokig, Vitéz János utódai folytatták a reneszász értékek továbbörökítését. Filipecz Pruisz János például komoly erőfeszítéseket tett annak érdekében, hogy Rogeriusnak a Vára-don kéziratban őrzött költeményét 1488-ban kinyomtassák Brünnben; Váradi Jánost a zene és a versek érdekelték, udvarába számos művészt invitált meg; Kálmáncsehi Domoko-snak a könyvízlése maradt emlékezetes, ugy-anis számos díszített kötésű kötetet rendelt – azok között, akik oltani próbálták ebbéli szomját, ott találjuk Franciscus di Castellot is; szenvedélyét továbbvitte utódja, Szat-mári György is, aki könyvtára gazdagítása érdekében két nagy olasz kiadóval alakított ki kapcsolatot, a Giordano testvérekkel és Aldo Manuzióval.

A románság – bár sokáig számbeli kisebbség-


36

ben volt a többi etnikummal szemben – kul-turális téren igazából a 18. századtól lépett színtérre. A folyamatot főként Moise Dragoş, Ignatie Darabant, Samuil Vulcan stb. magas rangú főpapok idején követhetjük nyomon.

Ők folyamatosan odafigyeltek az oktatásra, célkitűzésük ugyanis az volt, hogy a kultúrát minél szélesebb körökhöz eljuttathassák. En-nek érdekében minél több falusi iskolát kíván-tak létesíteni, s nagy hangsúlyt fektettek a könyvnyomtatásra is. Ez utóbbi által akarták biztosítani az oktatási intézmények tanköny-vellátását, emellett pedig olyan tudományos műveket is meg akartak jelentetni, amelyek hozzájárulnak a mindennapi élet minőségének a javításához, illetve a szépérzék fejlesz-téséhez.

A váradi térséghez legközelebb található budai nyomdával egyre gyakrabban működtek együtt. A város és Bihar vármegye román-ságának a kulturális felemelkedése ebben az időszakban a leginkább Samuil Vulcan nevéhez

MA

GY

AR

37

fűződik. Az Erdélyi Iskola neves képviselőinek (Samuil Micu, Petru Maior) jó barátjaként a váradi egyházfő személyes odafigyelt arra, hogy minél több román nyelvű könyv lásson napvilágot, támogatta Petru Maior történelmi műveinek a kiadását, létrehozta a román nyelv „legnagyobb” szótárát (Dicţionarului „cel mare” al limbii române), koordinálta az 1825-ben Budán kiadott Lesiconul românesc-latinesc-unguresc-nemţesc (Román–latin–magyar–német lexikon) poliglott szótár kidol-gozását. Később Samuil Vulcan támogatta egy könyvtárnak a kialakítását is, ami nem csupán az ott megtalálható könyvek számának tekin-tetében volt lenyűgöző (1830-ban a kötetek száma elérte a 1574-et, amelyből 117 volt román nyelvű), hanem azok széleskörű tematikáját illetően is. Püspöksége idején Nagyvárad lett a kulturális személyiségek találkozási pontja, az ő neve mellett meg-említhetjük még Ioan Molnar Piuariut, Vasile Coloşi-t, Ioan Cornelit, Ioan Teodorovici-ot, Ioan Budai-Deleanut stb. 38

A 19. század második felében Nagyváradon több kulturális társaság is megalakult, közöt-tük a Nagyváradi fiatal románság olvasóköre (1852), a Várad-velencei és Várad-hegyaljai népi kör (1870 februárja), Bihar vármegye régészeti és történelmi társasága (1871 de-cembere), a Hilaria dalegylet (1875), a Szigli-geti társaság (1891) stb. Ugyanakkor számos kulturális folyóirat is újság is megjelent ebben az időben. Ezek közül kiemelkedő a kezde-tekben Iosif Vulcan irányítása alatt Pesten megjelenő Familia folyóirat, amelyet később Váradra költöztettek, illetve a Şezătoarea, az első népi lap, amelyet Erdélyben széles körben terjesztettek. A magyar sajtónak is számos terméke volt, például a Bihar, a Nagy-várad vagy a Nagyváradi Napló.

Jelentős volt a zsidóság jelenléte is a város-ban, még akkor is, ha igen nehezen lehet re-konstruálni középkori történelmüket, mivel sok levéltári anyag megsemmisült. 1660 előtt mindössze szórványosan találkozunk em-lítésükkel, jelenlétük inkább a 18. században

kezdett hangsúlyosabb lenni. A 19. század végén a zsidó közösségnek, bár megosztott volt, sikerült felépítenie két zsinagógát, azaz a város központjában álló neológ zsinagógát (1878-ban) és az ortodox zsinagógát (1890-ben).

A multikulturalitás jellemzi Nagyváradot a 19. és a 20. század fordulóján is. A románok által is lakott térség nyugati határán való el-helyezkedése hozzájárult ahhoz, hogy a város bekerüljön a közép-európai világba, hiszen szoros kapcsolatokat ápolt Béccsel és Buda-pesttel. Ez a tény a gyakorlatban több csa-tornán keresztül is megvalósult a Körös-parti városban. Ezek közül az egyik leglátványos-abb a város építészete (Art Nouveau), ami jellemzően magán hordozza a Közép-Európára jellemző irányzatok stílusjegyeit. A város legjellegzetesebb ingatlanjai közül kiemel-hetjük a várat, a városházát, az igazságü-gyi palotát, Fekete Sas palotát, az ortodox püspöki palotát, a római katolikus püspöki palotát, a görög katolikus püspöki palotát, az


MA

GY

AR

39

Apolló palotát, a Stern palotát, a Moskovits palotát stb.

Nagyvárad multikulturalitása jelenleg az et-nikai szempontból heterogén lakosság együt-télésében nyilvánul meg.

A város kulturális élete jelenleg több intéz-ményben zajlik, közöttük a felsőoktatási in-tézmények (Nagyváradi Egyetem, Partiumi Keresztény Egyetem, Emanuel Egyetem, Agora Egyetem), az Állami Színház, az Árká-dia Bábszínház, a filharmónia, a Körösvidéki Múzeum, a Iosif Vulcan Múzeum, az Ady Endre Múzeum stb.

Örökség – Az épített és legendás Nagyvárad

Az évezredes történelemmel rendelkező Nagyvárad, amely a Nyugat és a Kelet találkozásánál fekszik, valóságos „hídváros” két világ között. Fennállása során magába


40

szívta és saját világlátása szerint alakítot-ta át mindazt, ami a két nagy „tektonikai lemezből” a legjobb. A közösség szellemi pezsgése, gazdagsága és a szépség irátni rajongása hozzájárult ahhoz, hogy itt, a Sebes-Körös partján fekvő városban rendkívül értékes építészek és a Közép- és Nyugat-Európára jellemző építészeti stílusok is meg-nyilvánulhassanak. A művészettörténészek által valóságos „építészeti rezervátumnak” tartott Sebes-Körös-parti városban, Nagyváradon nem kevesebb mint 77, az Országos Történelmi Műemlékbizottság hivatalos slitáján szereplő műemléképület áll. A mai Nagyváradon, amely közel van Közép-Európához, és évszázadokig a magyar királyok és a bécsi udvar befolyási körében mozgott, valamint a város történelmi közösségén folyamatosan nyomot hagytak a Közép-Európán át érkező értékek.A városban két övezetet jelöltek ki az épített kulturális örökség nyilvántartása érdekében: A történelmi belváros övezetét (amelyet az Independenţei, Mareşal Averescu, Redutei,

MA

GY

AR

41

Constantin Dobrogeanu-Gherea, Griviţei, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universităţii utcák, a Nicolae Bălcescu park, a Decebal és Dacia sugárutak, a Rozmarinului, Berzei, Republicii, Louis Pasteur, Măcinului, Parcul I. C. Brătianu utcák és a Dacia híd fog-nak közre) és a II. számú övezetet (amelyet az Inului és Parângului utcák, a nagyállomás és Biharpüspöki alkot).

Ezekben az övezetekben különböző stílust képviselő történelmi és építészeti műemléképületek csodálhatók meg, például: reneszánsz (a nagyváradi vár), barokk (a Mária mennybemenetele római katolikus székesegyház, amely Basilica Minor rangot visel, a püspöki palota, a Kanonok sor, A Holdas templom, a Szent László templom, A Szent Miklós templom, a Huszárlaktanya, a római katolikus vártemplom...), romantikus (a Városi Kórház, az Orsolya-épületegyüttes), szecesszió (a Fekete Sas épületegyüttese, az Adorján I. és II. ház, a Poynár ház, az Astoria szálló (Sztarill palota), a Transilvania szálló, 42

az Ullmann palota, a Stern palota, a Mosko-vits palota, az Apolló palota...), klasszikus (a Kapucinusok épületegyüttese), eklektikus (a színház, a Bazárépület, a városháza, a Pénzü-gyigazgatósági palota, a Nagyállomás, a Neu-ropszichiátriai Kórház, az idősebb Rimanóczy Kálmán palota, a Rimanóczy szálló, a Közpon-ti Takarékpénztár palotája, az Osztrák-Mag-yar Bank épülete (ma a Román Nemzeti Bank székhelye), a Kereskedelmi Csarnok).

Ez az értékes épített örökség az idegenfor-galom egy sajátos formáját, az épített örök-séghez kapcsolódó turizmust alapozza meg, amely ma Európában a turisztikai piac egyik leglendületesebben fejlődő ágazata, de ame-ly téren kíméletlen kokurenciaharc is dúl. A műemlék épületek viszonylag jó állapota – egyeseket közülük példaértékűen újítottak fel (a görög katolikus pöspöki palotát, az Astoria szállót, a vármegyeházát, a Kereskedelmi és Iparkamarát – amely ma a Vízmű Rt, székhe-lye) – valamint a vendégszerető közeg olyan elemek, amelyek alapján hihetünk abban,

hogy gyors fejlődésnek indul a kulturális tu-rizmus Nagyváradon.

Városunkban a reneszánsz legreprezentatív-abb lenyomata a vár épülete. A közel egy évezredes múltra visszatekintő épület első említése I. Szent László magyar király (1077 – 1095) uralkodásának idejébe nyúlik vissza, így a vár a Körös-parti város identitásának egyik alapköve volt és marad. A jelenlegi, ötszög alakú történelmi és építészeti műemlék (A kategóriás besorolású), Várad reneszánsz vára a 13. – 18. századok folyamán épült. Egész Kelet-Európában az egyetlen, viszonylag jó állapotban megmaradt, olasz bástyákkal megerősített katonai épületegyüttes. A váradi vár már fennállásának kezdetén a város térségében lévő települések közép-pontja volt. A jövendő város polarizáló magjává vált, miután falai között összpontosí-totta a vidék politikai, katonai, közigazgatási és egyházi funkcióit, végső soron Nagyvárad településfejlődésének központi magjában állt.


MA

GY

AR

43

Hosszú fennállása során a nagyváradi vár szolgált a váradi római katolikus püspökség székhelyeként (1092 – 1557) és világi-katonai létesítményként is (1557 – 1857). A történelem során számos uralom alá tartozott: magyar/erdélyi (1092 – 1660), török (1660 – 1692), Gabsburg (1692 – 1918).

A vár jelentős egyházi központtá nőtte ki magát, miután 1192-ben szentté avatták a váradi püspökség alapítóját, Szent Lás-zlót, a Táltoskirályt, és egyúttal európai zarándokhellyé is vált (1401 augusztus 25-én IX. Bonifác pápa olyan privilégiummal ruházta fel a várbeli székesegyházat, amely a velencei Szent Márk templom és az as-sisi Santa Maria Portiuncula rangjára emelte azt, megengedve a katolikus híveknek, hogy elzarándokoljanak oda). A 15. században a nagyváradi vár a közép-kelet-európai térség egyik legjelentősebb reneszánsz és humani-sta központjává vált, ahol olyan tudósok tevékenykedtek, mint Andrea Scolari, Zrednai Vitéz János és Thurzó Zsigmond. Falai között


44

hatalmas könyvtár működött, amelyben egye-nesen Firenzéből hozott könyveket is őriztek, egy „Asylum litterarum” – a kor nagy humani-sta tudósainak találkozóhelye, valamint egy csillagvizsgáló és a katolikus káptalan.

Az évszázadok során a várat megostromolták a tatárok (1241), a törökök (1474, 1598, 1658, 1660), az erdélyi felkelők (1290, 1514, 1660, 1703 – 1710), az Erdélyi Fejedelemség seregei (1557, 1603), az osztrákok (1692). 1538 fe-bruár 24-én itt írta alá Habsburg Ferdinánd és Szapolyai János a váradi békét, amely szentesítette Erdély teljes elszakadását Mag-yarországtól.

A nagyváradi vár számos koronás fő nyughe-lyéül szolgált: I. László (1095, akit 1130 és 1134 között hoztak Váradra), II. András (1235, később Egerbe vitték), II. István, IV. Kun László (1290), Beatrix királyné, Anjou Károly Róbert hitvese (1319), Anjou Mária, Luxemburgi Zsigmond neje (1396), Luxemburgi Zsigmond császár és király (1437). A nagyszerű váradi

MA

GY

AR

45

várkapitányok fontos szerepet játszottak a történelem során, Báthory István 1575-ben lengyel király is lett, Báthory Kristóf, Bocskai István és II. Rákóczi György pedig erdélyi fe-jedelemségig vitte.

1692-ből a vár a Habsburgok katonai rend-szerének részévé vált, és számos funkciót betöltött az új országrész által a birodalmon belül betöltött politikai és katonai szerep füg-gvényében. Az új fennhatóság alatt a váradi vár fokozatosan elveszíti jelentőségét, de azért olyan nagy mértékben mégsem, amit az is bizonyít, hogy 1692 és 1695 között, 1725-ben, 1754 és 1755 között, 1775 és 1777 között, valamint 1883 és 1887 között jelentős javítási és felújítási munkálatokat végeztek és jelentős befektetéseket eszközöltek a falai között.

1857 május 16-án kiadott rendeletében Fer-enc József császár végképp megfosztotta a várat katonai rendeltetésétől, jgy az 1918-ig csupán kiegészítő létesítményként működött.

A vár 1918 után is katonai objektumként működött, és ilyen minőségben használták.

Védelmi funkciója mellett a vár számos vásárnak is otthont adott. A Habsburg uralom idején a mesterségek jelentős fejlődésnek indultak a bihari térségben, főként annak köszönhetően, hogy enyhítettek a parasztokra kirótt adóterheken. A mesterségek, amelyek családi alapon szerveződtek, és nemzedékről nemzedékre öröklődtek, ma is tovább élnek, még ha kisebb léptékben is.


MA

GY

AR

47

Brief introduction to Oradea

Oradea, the Capitol City of Bihor County, is one of the important economic, social and cultural centers of north-western Romania, holding on to these characteristics through-out its history. The city is nestled among hills that divide and unify the Crișana Plains and the hill-like limits of the Apuseni Mountains in a harmonious way. Located on the Crișul Re-pede River which divides the city into almost equal halves, it is the gateway to Central Eu-rope and Western Europe.

Its cardinal positioning places the city to the north-west of Romania, at the intersection of the 47°03’ northern latitude parallel with the 21°55’ eastern longitude meridian.

Located about 10 km from Borș - the biggest border point on the western border - Oradea

ranks tenth in size out of the Romanian cities. Specifically, it covers an area of 11,556 ha.

The Landscape

The city lies at an altitude of 126 m above sea level, at the mouth of the Crișul Repede valley towards the low plain area, in the con-tact zone between extensions of the Apuseni Mountains and the extended Banato-Crișan Plane. It is a transitional area, from hilly ter-rain (The Western Hills, The Oradea Hills and The Gepiş Hills) to the Pannonian plain.

The Climate

The topoclimate of the city is determined by the persistent action of the western winds. We are dealing therefore with a temperate continental climate with oceanic influences. The average multi-annual temperature is 10.4

Oradea – A bridge between two worlds

EN

GL

ISH

49

°C. In July, the mean is approximately 21 °C, while in January the average temperature is –1.4 °C. Rainfall is relatively high, register-ing an annual average of approximately 585.4 mm, which is unevenly distributed throughout the year. We are thus unable to categorically define time spans of maximum or minimum rainfall.

Hydrography

The territory of the town is included in the drainage basin of the Crișul Repede River, with a rich network of rivers and streams, tributar-ies which concentrate in its catchment area. It crosses the city right through its center, creating a meadow in the historical center and conferring natural beauty to the entire area. Traversing Oradea, we also have the Peța thermal stream and Paris, Sălbatic, Ado-na brooks, all tributaries to the Crișul Repede River.

Vegetation

The vegetation is mostly deciduous forest, dominated by oak (Quercus robur) and beech (Fagus sylvatica), but in the meadow area belonging to the Crişul Repede River we find hydrophilic and higrophilic trees, such as: willow (Salix alba), weeping willow (Salix L.), poplar (Populus nigra, Populus alba, Populus tremula) and alder (Alnus glutinosa). Herba-ceous vegetation is dominated by grasses.Fruit trees are found both in the hearth of the town as in the surrounding area. Oradea has an important horticulture and viticulture tra-dition thanks to the presence of slopes with southern and western solar exposure. Fauna

It is also specific of this interpenetration be-tween the plains and the hill areas. Thus, even in the municipality of Oradea, in such areas as the Dendrology Nursery No. 2, Podgoria for-

50

est, the Criș meadow, the pond station, one can observe rodent species as the hare (Lepus Europaeus), birds like the partridge (Perdix perdix), pheasant (Phasianus colchicus), gull (Larus argentatus), swans (Cygnus Cygnus), egrets (Egretta garzetta), cormorants (Pha-lacrocorax carbo), cranes (Grus grus), storks (Ciconia sarmatyca), mallards (Anatinae) or birds of prey such as falcons (Falco vesperti-nus), owls (Buho buho).Ichthyofauna present in Crişul Repede is dom-inated by: chub (Leuciscus Leuciscus), broad snout (Chondrostoma Nasus), crucian carp (Carassius Carassius), boart (Rhodeus sericeus amarus), rudd (Scardinius erythrophthalmus) and pike (Esox Lucius).

Population

The Oradea of today is home to a hetero-geneous ethnic and confessional population. This heterogeneity is a great historical gain but also a proof of peaceful cohabitation be-

tween the two major ethnicities: the Romani-ans and the Hungarians.According to statistics from the census results of 2011, there are 183,123 inhabitants living in the city of Oradea.

From an ethnic point of view, there are 133,199 Romanians (70.4%), 46,444 Hungar-ians (27.5%), 773 Roma (1.2%), 188 German (0.3%), 477 Slovakian (0,2%) and the rest is occupied by other ethnic groups (Hebrew, Ukrainian, Bulgarian, Russian, Serbian, Czech, Turkish, Macedon-Romanian, Chinese).From the point of view of confession, of ad-herence to faith, figures and statistics show the following percentages: Orthodox: 109,585 (59,84%), Roman Catholic 17,181 (9,38%), Greek Catholics 6,178 (3,37%), 26,124 Prot-estants (14,26%), 6,813 Baptists (3,72%), Pen-tecostal 9229 (5,03), Seventh-Day Adventists 566 (0.3%), Evangelical Christians 199 (0.09 %), Evangelical 115 (0.05%), Muslims 132 (0.06%), Mosaic 174 (0.08%), other religions 987 (1,94%).

EN

GL

ISH

ORADEA – A bRiDgE bEtwEEn twO wORlDs

51

Tourism and touristic sites in Oradea

Geographical location makes Oradea an im-portant hub for regional and international tourism. The city is only 12 km away from Băile Felix, the largest permanent spa in Ro-mania. At the same time, Bihor County has many other attractive sights: Stâna de Vale resort, the karst formations in the Apuseni Mountains, the spectacular valleys of the riv-ers that cross the county, customs and tradi-tions from across the county, the architecture of the many peasant settlements and other natural and man-made attractions. The tour-ism potential of Oradea is given not only by its general placement, but also by its his-tory and architecture, and the placement of monuments in the plan of the city. It gives the impression to those who cross it, be they tourists and simply lovers of old architecture, of a spectacular architectural reservation, a place where beautiful, old and new merge into a harmonious and complex whole.


52

Oradea – multicultural and multiconfessional city

Ever since the Middle Ages Oradea was a cosmopolitan city inhabited by Hungarians, Romanians, Italians, Germans, Jews, Gyp-sies, Slovaks etc. which brought with them some of the cultural baggage of their places of origin. The beginnings of Oradea's history are tied to the Hungarian kingdom, which in the eleventh century began expanding east-wards into Transylvania. According to a later source, the Vienna Illuminated Chronicle (written in the second half of XIV century), King Ladislaus I the Holy (1077-1095) "found in the parish of the Fortress of Bihor, be-tween the rivers Criş, a place where, beck-oned by angels, he decided to build a mon-astery dedicated to The Virgin Mary which he called Varad." Several settlements would form around it, which will ultimately merge in the mid-19th century, forming Oradea. Throughout the period in which it was under Hungarian rule, up until Transylvania turned

EN

GL

ISH

53

into an autonomous principality under Ot-toman suzerainty in 1541, the city received special attention from Hungarian royalty, be-ing visited by many royal figures, some even showing their desire to be entombed here.

The Hungarian community is responsible for the enrichment of some monastic institu-tions, most of which are subsidiaries of larger monasteries (such as the one patronized by St. Stefan, or those belonging to orders the Dominican, Franciscan, Augustinian, Hos-pitaller orders), or secular buildings, which unfortunately failed to resist the passage of time and the repeated sieges which the city underwent. The community was also the initiator of complex cultural activities which took on various guises (from attracting great personalities of that time to the city, to dif-ferent activities regarding books, the best example being the reediting of the Hungarian Bible, translated in 1590 by Gáspár Károlyi; the printing itself began in 1657, but due to the Ottoman siege, it was discontinued and

then restarted in Cluj, between 1660 and 1661, after moving the printing press there, an event described by historian Georg Kraus, who was shortly here on deputation after the occupation of Oradea).

The Italian community was well represented in Oradea during the middle ages, as speaking this language on its streets was an element of everyday life in the 15th Century. The cultural development of Oradea and the emergence of Humanism and the Renaissance were made possible to a large extent by some bishops and hierarchs of the Catholic Church in the city coming from the Italian peninsula. Ladis-laus Déméndi, a native of Naples, was among the first of many such church leaders; of his immediate successors, Andrea Scolari will re-mark himself as being "considered a perfect incarnation of the spirit of the Renaissance, a prelate worthy of the period that remained in the history of the papacy as the pontifi-cate of gold". For the entire period that he held the function of bishop at Oradea tried to


54

EN

GL

ISH

55

gather at his court a large number of Italian artists who built chapels, raised altars then adorned with the most luxurious decorations. Books were not neglected either, Scolari hav-ing the first initiative of establishing a library in Oradea, especially after a good many books were burned in a fire that started in the sac-risty. Slowly, humanism exceeded the limits of the episcopal court, emerging into the urban environment, influencing the peoples’ way of life here.

The continuation of the humanist-cultural tradition in the city on the banks of the Crișul Repede river will remain interrupted through-out the first part of the 15th Century, due to a series of other high priests of Italian ori-gin: Giovanni de Milanesi da Prato, Giovanni de Cuirzola and Giovanni de Dominis da Arbe. However, “the most impressive Renaissance personality in Central Europe of the age was bishop Ioan Vitéz de Zredna, an example of a man preoccupied by all the important con-cerns of his age, an illustrious patron” (cf. 56

Liviu Borcea). His court became a place of gathering for great scholars and cultured peo-ple, such as the Pole Grigore of Sanock, Filip Podocatharo from Cyprus, the Dalmatian Nico-laus Machinensis, the Italian humanist Marzio Galeotti from the court of Matthias Corvinus, the poet Gaspare Tribracco etc. His relations to the illustrious astronomer Georg Peuerbach were also of a close nature, leading to Peuer-bach writing a geometry treaty and founding an astronomic observatory in Oradea, at his

request. He also benefited from the friend-ship of the humanist Enea Silvio Piccolomini, who later became pope, under the name Pius the Second. He remained in the memory of his successors as a passionate collector of books, many of which were obtained directly from the Florentine editor Vespassiano da Bisticci. His noble preoccupation was to be sung about in lyrics by Janus Pannonius, the first great creator or Renaissance poetry in this part of Europe.


EN

GL

ISH

57

Ioan Vitéz’s successors, even though they couldn’t rise to his level, would continue to perpetuate the Renaissance values. Ioan Fili-pecz Pruis, for example, will make serious ef-forts in order to print Rogerius’ poem, kept in Oradea as a manuscript, in the year 1488, in Brno; Váradi János was drawn to music and poetry, gathering many artists to his court; Kalmancsehi Domokos was known for his pas-sion for books, commissioning excellent orna-ments for many of these, Franciscus di Cas-tello being one of those who tried to satiate his thirst for beauty; the same passion would be shared by his successor, Szatmári György, who, in order to enrich his library, will estab-lish relations with two great Italian editors, the brothers Giordano and Aldo Manuzio.

Romanians, although a long-time minority be-tween the other ethnicities, began to assert itself culturally, especially starting in the 18th Century. The process became more accented during the time of high priests Moise Dragoş, Ignatie Darabant, Samuil Vulcan etc. These

preoccupied themselves constantly with the educational system, trying to enlighten the largest possible segment of the population by founding numerous village schools, as well as by printing books. Through this last objec-tive, the endowment of schools with text books was desired, as well as the publication of scientific papers of general interest, meant to improve day to day life and to cultivate the aesthetic taste. Relations with the typog-raphy in Buda, the closest to Oradea, were thus multiplied at a sustained pace. For Ro-manians in the city and in the Bihor County, the cultural enlightenment of this age is predominantly tied to Samuil Vulcan. Close friend to the most notable representatives of the Transylvanian School (Samuil Micu, Petru Maior), the prelate from Oradea personally undertook the printing of as many Romanian books as he could, while also supporting the historic works of Petru Maior and the finaliza-tion of the “grand” Dictionary of the Roma-nian language and coordinating the elabora-tion of the polyglot dictionary called “The


EN

GL

ISH

59

Romanian-Latin-Hungarian-German Lexicon”, published in Buda in 1825. Samuil Vulcan also supported the construction of an impressive library, not necessarily through the number of volumes kept (in 1830, it held 1574 books, out of which 117 were in Romanian), but through their diversity. During his episcopacy, Oradea became a meeting place for scholars, the names Ioan Molnar Piuariu, Vasile Coloşi, Ioan Corneli, Ioan Teodorovici, Ioan Budai-Deleanu and so forth joining the afore-mentioned rep-resentatives of the Transylvanian School.

The second half of the 19th Century in Oradea was marked by the emergence of multiple cultural societies, such as the Society for Lec-ture of the Romanian Youth of Oradea Mare (established in 1852), the Popular Circle of Oradea-Velenţa and Oradea-Under-Fortress (established in February 1870), the Society for Archeology and History of Bihor County (December 1871), The “Hilaria” Chant Gath-ering (1875), the Szigligeti Society (1891) etc. There emerged multiple cultural maga-60

zines and newspapers as well, out of which Familia (“The Family”) stands out, initially being published in Pesta, under the leader-ship of Iosif Vulcan, then moving to Oradea, as well as Șezătoarea (”The Story Circle”), the first popular paper with wide distribution throughout Transylvania. The Hungarian press was heralded by multiple titles, such as Bihar, Nagyvárad or Nagyváradi Napló.

A significant presence in the city’s life was entertained by the Jews, even though, due to the destruction of multiple archives, the reconstitution of their medieval history is a difficult task. Seldom mentioned before 1660, they began to make their presence felt espe-cially in the 18th Century. At the end of the 19th Century, the Jewish community, although divided, managed to build two synagogues – the Neolog one in the city center (in 1878) and the Orthodox one (in 1890).

The multicultural aspect of Oradea can also be easily highlighted at the turn of the 19th


EN

GL

ISH

61

and 20th Centuries. Its position at the west-ern border of Romanian space led to the inclusion of the city, throughout this age, into the Central-European world, with tight connections to Vienna and Budapest. This situation materialized itself into multiple outlets, the most prominent of which being the architectural one (Art Nouveau), bearing the mark of specific architectural currents in Central Europe. From the buildings or historic complexes which represent this architectural stage of development, the most important are the Fortress, the Town Hall Palace, The Palace of Justice, The Black Eagle Palace, the Orthodox Diocese Palace, the Roman-Catholic Diocese Palace, the Apollo Palace, the Stern Palace, and the Moskovits Palace etc.

Currently, Oradea’s multicultural status de-rives from the cohabitation of a heteroge-neous population, with numerous ethnicities which contribute to the life of the Fortress.

The cultural life of the city currently takes place in multiple institution, such as higher education establishments (The University of Oradea, The Partium Christian University, Emanuel University, Agora University), the Queen Mary Theatre, the “Arcadia” Puppet Theatre, the Iosif Vulcan Museum, the Ady Endre Museum, etc.


62

Heritage – Oradea, architecture and legend Oradea, city with millennial history, at the confluence of the Occident with the Orient, a true “bridge-city” between two worlds, man-aged throughout its existence, to absorb and configure according to its own vision of the world, the best which the two great “tec-tonic” cultural plates had to offer. The spir-itual effervescence, the economic wealth of the community and its taste for the beautiful led to the city becoming an arena for archi-tects of redoubtable value and for architec-tural styles very close to those of Central and Western Europe.

Considered by art history specialists as a true “architectural reservation”, Oradea is host to no less than 77 monument-buildings officially listed in the records of the National Commis-sion for Historical Monuments. City closest to Central Europe, existing for successive cen-

EN

GL

ISH

63

turies in the area of influence of Hungarian royalty and the Viennese court, the current city of Oradea and its historic community have constantly been impregnated by values disseminated throughout Central Europe.

Oradea has been bounded into two distinct ar-eas of interest, when it comes to the evidence of architectural heritage: The “Oradea Histor-ic Center” Urban Ensemble (the area between the following streets: Independenţei, Mareşal Averescu, Redutei, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Griviţei, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universităţii, Parcul Nicolae Bălcescu, Decebal and Dacia boulevards, Ro-zmarinului, Berzei, Republicii, Louis Pasteur and Măcinului streets, I. C. Brătianu Park and Dacia bridge) and Oradea Urban Ensemble II (the area between Inului and Parângului streets, the Oradea Train Station and the Bi-hor Episcope).

These areas contain historical and archi-tectural monument buildings, built in styles

such as: Renaissance (The Oradea Fortress), Baroque (Basilica Minor – The Roman-Catholic Cathedral “Virgin Mary Ascension”, the Epis-copal Palace, “The Priests’ Row”, The Moon Church, The Saint Ladislaus Church, The Saint Nicholas Church, the Hussar Barracks, the Roman-Catholic Church in the Fortress etc.), Romanesque (the City Hospital, the Ursulines’ Ensemble), Secession (The “Black Eagle” Complex, Adorján I and II Houses, Poy-nar House, Astoria Hotel (also known as the Sztarill Palace), Transylvania Hotel, Ulman Palace, Stern Palace, Moskovits Palace, Apollo Palace etc.), Classic (the Capuchin Complex), Eclectic (The Queen Mary Theatre, the Bazaar Building, the Town Hall Building, the Palace of Finance, Oradea Train Station, the Neu-ropsychiatry Hospital, the Rimanóczy Kálmán senior Palace, Rimanóczy hotel, the Central Savings House Palace, the Austro-Hungarian Bank (currently the regional headquarters of the Romanian National Bank), the Commer-cial Hall etc.)


64

EN

GL

ISH

65

This valuable heritage sits at the foundation of a certain type of tourism – the patrimony tourism, part of cultural tourism, a segment of the touristic market in full ascension in Eu-rope, and also a segment of fierce competi-tion.

The relatively good state of the monument-buildings, some of them being the beneficiar-ies of certain rehabilitation programs which can be considered examples of good practice (the Greek-Catholic Episcopal Building, the

66

Astoria Hotel, the County House, the Chamber of Commerce and Industry – the Headquarters of the Regional Water and Sewage Administra-tion), as well as the hospitable atmosphere are elements which lead us to believe in an expeditious development of cultural tourism in Oradea.The most representative trace of the Renais-sance in our city is undoubtedly the Oradea Fortress. With an almost millennial history, the first signs of its configuration date to the reign of the Hungarian King Ladislaus I (the

Holy), between 1077 and 1095; the Oradea Fortress is and always was the preeminent identity element of the city by the banks of the Crișul Repede River. The current his-torical-architectural pentagonal monument (Class A historical monument) which is the Renaissance Fortress of Oradea was built be-tween the 16th and the 18th Centuries. It is the only military architecture complex, forti-fied with bastions in Old Italian style which is still in a relatively good state of preservation in the entirety of Eastern Europe.

Even from its beginnings, the Oradea Fortress was “ground zero’ of settlements in the city space. It became the polarizing nucleus of the future city, by concentrating between its walls the political, military, administrative and religious functions of the area, effective-ly becoming the nucleus for urban growth of Oradea Mare.

During its long existence, the Fortress of Oradea served, successively, as a residence


EN

GL

ISH

67

for the Oradea Roman-Catholic Diocese (1092 – 1557) and as a secular-military emplace-ment (1557 – 1857). Throughout its history, it was under various administrations: Transylva-nian/Hungarian (1092 – 1660), Ottoman (1660 – 1692) and Habsburg (1692 – 1918).

The Fortress became an important religious center, after the 1192 canonization of the founder of the Oradea Diocese, St. Ladislaus the Thaumaturge, as well as a place of Euro-pean pilgrimage (on the 25th of August 1401, Pope Boniface IX attributed a privilege to the cathedral within the Fortress, raising it to the rank of the San Marco church in Venice and Santa Maria Portiuncula of Assisi, allowing be-lievers to undertake pilgrimages there). The Oradea Fortress was, during the 15th Century, one of the most notable centers of human-ism and the Renaissance in Central-Eastern Europe, scholars such as Andrea Scolari, Ioan Vitéz of Zredna and Sigismund Thurzó under-taking activities here. Its walls hosted a great library, with books brought directly from


68

Florence, an „Asylum litterarum” – gathering place for great humanist scholars of the age, an astronomic observatory and a school of the Catholic Chapter.

Throughout the centuries, it was sieged by Tartars (1241), Ottomans (1474, 1598, 1658, and 1660), Transylvanian rebels (1290, 1514, and 1660, 1703 – 1710), the armies of the Transylvanian Principality (1557, 1603) and Austrians (1692). On the 24th of February 1538, the Oradea Peace between Ferdinand of Habsburg and Ioan Zápolya was signed here, which sanctioned the total separation of Transylvania from Hungary.

The Oradea Fortress was the resting place of many royal figures: Ladislaus I the Thauma-turge (1095, brought to Oradea between the years 1130 and 1134), Andrew II (1235, even-tually taken to Agria), Stephan II, Ladislaus IV the Cuman (1290), queen Beatrix, wife of Carol Robert of Anjou (1319), queen Mary of Anjou, wife of Sigismund de Luxemburg (1396)

EN

GL

ISH

69

and king-emperor Sigismund de Luxemburg (1437). Great captains of Oradea played im-portant roles throughout history, Stephan Bá-thori reaching the position of King of Poland in 1575, and Cristofor Báthori, Stephan Bocskai, Gheorghe Rákóczi II becoming Princes of Tran-sylvania.

Starting in the year 1692, the fortress became part of the Habsburg military system, fulfilling various functions, in accordance to the evolu-tion of the political and military situation of the new province of the Empire. Under the

new rule, the Fortress gradually loses impor-tance, but not substantially, the restoring and redevelopment campaigns with great invest-ments undertaken in the following years 1692 – 1695, 1725, 1754 – 1755, 1775 – 1777 and 1883 – 1887 being a testament to this.

Through the decree issued on the 16th of May 1857, Emperor Franz Joseph definitively an-nuls the military aspect of the Oradea For-tress, leaving it to serve as merely an auxilia-ry space until 1918. Even after 1918 however, the Fortress continued to be a military objec-tive, being used as such.

The Fortress, apart from its defensive func-tion, was also the staging place for numerous fairs. During the Habsburg domination, crafts experienced remarkable growth in the Bihor area, especially due to the tax and due ex-emptions for peasants. Organized in family structures, inherited from generation to gen-eration, the crafting activities persist to this day, although in severely reduced volume.


EN

GL

ISH

71

Kurz über Oradea

Oradea, Hauptstadt des Kreises Bihor, ist eines der wichtigsten wirtschaftlichen, sozialen und kulturellen Zentren Nordwest-en Rumäniens, das diese Eigenschaften im Laufe der Geschichte behält. Die Stadt liegt zwischen die Hügeln, die auf harmonische Weise die Ebene des Crișana Gebietes teilen und vereinen und die Enden mit hügeligen Aspekt des Apuseni Gebirges (Westkarpaten). Sie liegt am Fluss Crișul Repede, der die Stadt in fast gleiche Hälften teilt, er ist das Tor zur mitteleuropäischen und westeuropäischen Welt.

Je nach die Haupthimmelsrichtungen, befin-det sich die Stadt im Nord-Westen Rumäniens, am Schnittpunkt des Breitengrads auf 47°03’ nördliche Breite und des Meridians auf 21°55’ östlicher Längengrad.

Da die Stadt etwa 10 km von Borș entfernt ist, den größten Grenzübergang an der westlichen Grenze, zählt sich Oradea zwischen den zeh-nten großen Städten von Rumänien. Genauer umfasst sie eine Fläche von 11.556 ha.

Relief

Die Stadt befindet sich auf einer durchschnit-tlichen Höhe von 126 m, am Eröffnungsgebiet des Tales des Flusses Crișul Repede zu der Fläche der Tiefebene, in einer Kontaktzone zwischen die Erweiterungen des Apuseni Ge-birges und die umfangreiche Ebene Banato-Crișană. Das Gebiet ist damit eine Übergang-szone zwischen hügeligem Relief (Westliche Hügel, Oradea Hügel und Gepiș Hügel) und Pannonischer Tiefebene.

Oradea – Brücke zwischen zwei Welten

DE

UT

SC

H

73

Klima

Mikroklima der Stadt wird durch die Wirkung der Westwinde bestimmt. Es gibt also, ein gemäßigt-kontinentales Klima mit ozean-ischen Einflüssen. Jahresdurchschnittstem-peratur beträgt 10,4 °C. Die durchschnittli-che Temperatur im Juli beträgt ungefähr 21 °C, während im Januar ein Durchschnitt von -1,4 °C beträgt. Niederschlag ist relativ hoch, der durchschnittliche Jahresniederschlag be-trägt ungefähr 585,4 mm. Sie sind variabel über das Jahr verteilt, man kann keine zeitli-chen Bereiche der maximalen bzw. minimalen Niederschlägen deutlich festzulegen.

Hydrographie

Die Stadt liegt im Einzugsgebiet des Flusses Crișul Repede, mit einem umfangreichen Netz von Flüssen und Bächen, Nebenflüsse, die in seinem Einzugsgebiet konzentrieren. Er fließt durch die Mitte der Stadt, so dass

er eine Au in der Altstadt entwickelt und dem ganzen Gebiet Attraktion bietet. Durch Oradea fließt auch den Wärmefluss Peţa, als auch die Bächen Paris, Sălbatic, Adona, alle Nebenflüsse des Flusses Crișul Repede.

Vegetation

Vegetation besteht aus Laubwald (Quercus robur) und Buche (Fagus sylvatica), aber im Gebiet des Flusses Crișul Repede gehörigen Auvegetation finden wir hydro und hygrophile Baumvegetation, wie Korbweide (Salix alba), Weide (Salix L.), Pappel (Populus nigra, Popu-lus alba, Populus tremula) und Erle (Alnus glu-tinosa). Im Grasland beherrschen die Grami-neen.

Obstbäume befinden sich sowohl im Herzen der Stadt, als auch in den angrenzenden Ge-bieten, so dass Oradea eine sinnvolle Gar-tenbau- und Weinbautradition hat, dank der Anwesenheit von Hängen mit südlichen und westlichen Sonneneinstrahlung.

ORADEA – bRückE zwiscHEn zwEi wEltEn

74

Fauna Sie ist ebenfalls spezifisch für die Interferenz zwischen Ebene und Hügel. Also, auch in der Stadt Oradea, in Gemeinden wie dendrolo-gischer Garten Nr. 2, Podgoria Wald, Au des Flusses Crișul, Dekantierenstelle, kann man Nagetiere wie Feldhase (Lepus Europaeus), Vögel wie Rebhuhn (Perdix perdix), Fasan (Phasianus colchicus), Möve (Larus argen-tatus), Schwäne (Cygnus Cygnus), Reiher (Egretta garzetta), Kormorane (Phalacrocorax carbo), Kraniche (Grus grus), Störche (Ciconia sarmatyca), Wildenten (Anatinae) oder Raub-vögel wie Falken (Falco vespertinus oder Rot-fußfalken), Eulen (Buho buho) bewundern.

Ichthyofauna des Flusses Crișul Repede ist beherrscht von: Döbel (Leuciscus Leuciscus), Nase (Chondrostoma Nasus), Karausche (Car-assius Carassius), Bitterling (Rhodeus sericeus amarus), Rotfeder (Scardinius erythrophthal-mus) und Hecht (Esox Lucius).

DE

UT

SC

H

75

Bevölkerung

Die heutige Stadt Oradea ist „das Haus“ einer heterogenen Bevölkerung von ethnischer und konfessioneller Perspektive. Diese Hetero-genität ist einen großen historischen Gewinn, aber auch den Beweis eines friedlichen und kreativen Zusammenlebens zwischen den bei-den Mehrheiten der Volksgruppen: Rumänen und Ungarn.

Gemäß den Statistiken der Volkszählung im Jahr 2011, leben in der Stadt an den Ufern des Flusses Crișul Repede 183.123 Einwohner. Aus ethnischer Perspektive wurde die fol-gende Realität verzeichnet: Rumänen 133.199 (70,4%), Ungarn 46.444 (27,5%), Roma 773 (1,2%), Deutsche 188 (0,3%), Slowaken 477 (0,2%), und den Rest wird von anderen eth-nischen Gruppen bewohnt (Juden, Ukrainer, Bulgaren, Russen, Serben, Tschechen, Türken, Arumäner, Chinesen ).

76

Aus der Perspektive der Konfession, der Ein-haltung zur Glauben, zeigen uns die Statis-tiken die folgenden Zahlen und Prozentsätze: Orthodoxen: 109.585 (59,84%), Römische-Katholiken 17.181 (9,38%), Griechische-Katholiken 6178 (3,37%), Reformierten 26.124 (14,26%), Baptisten 6813 (3,72%), Pfingstler 9229 (5,03), Siebenten-Tags-Adventisten 566 (0,3%), Christliche nach Evangelium199 (0,09%), Evangelischen 115 (0,05%), Muslims 132 (0,06%), Mosaismus 174 (0,08%), andere Religionen 987 (1,94%).

Tourismus und Sehenswürdigkeiten in Oradea

Geographische Lage macht Oradea ein sehr wichtiger Knotenpunkt in regionalen und in-ternationalen Tourismus. Die Stadt ist nur 12 km von Băile Felix entfernt, den größten ständigen Badekurort in Rumänien. In der gleichen Zeit, befinden sich im Kreis Bihor auch viele andere attraktiven Sehenswürdig-keiten: Stâna de Vale Kurort, Karsterschei-nungen im Apuseni Gebirge, spektakuläre Täler der Flüssen, die den Kreis überqueren, die Sitten und Traditionen in ganzem Gebiet, die vielen bäuerlichen architektonischen überlebenden Gebäuden und andere natürli-chen und anthropischen Attraktionen. Touris-tisches Vermögen der Stadt Oradea wird nicht nur durch ihre allgemeine Position gegeben, sondern auch durch ihre Geschichte und Ar-chitektur, als auch durch die Lage der Denk-mäler im Stadtplan. Die Menschen, die der Stadt durchwandern, Touristen oder Liebhab-


DE

UT

SC

H

77

er der alten Architektur, sehen in dieser Stadt eine spektakuläre Architektur Reservat, wo Schönes, Altes und Neues in einem komplexen harmonischen Ganzen zusammenkommen.

Oradea - multikulturelle und -konfessionelle Stadt

Seit Mittelalter war Oradea eine kosmopoli-tische Stadt mit Ungarn, Rumänen, Italiener, Deutschen, Juden, Zigeuner, Slowaken etc. bewohnt, die der Stadt einen Teil ihrer Kul-tur und Zivilisation des Orts ihrer Herkunft verliehen haben. Die Anfänge der Geschichte bindet sich von Königreich Ungarn, das in 11ten Jahrhundert in Dehnung nach Osten, nach Siebenbürgen befand. Nach späteren Quellen, Gemalte Chronik von Wien (ver-fasst in der zweiten Hälfte des 14ten Jahr-hunderts), König Ladislau I der Heilige (1077 – 1095) „fand in der Pfarrgemeinde der Burg Bihor, zwischen Criș Flüsse, bei einer Jagd, eine Stelle, wo er zur Anregung der Engel,

ein Kloster zu Ehren der Jungfrau Maria zu bauen entschied, Stelle, die er Varad gen-annt hat“. Um dieses Kloster wurden mehrere Siedlungen gebaut, die letztlich in der Mitte des 19ten Jahrhunderts verschmolzen sind, und so entstand Oradea. Während der Zeit der ungarischen Herrschaft, bis zur Verwand-lung der Siebenbürgen in einem unabhängigen Fürstentümer unter osmanische Oberhoheit in 1541, erfreute sich die Stadt über eine beson-dere Aufmerksamkeit der ungarischen Könige, wurde von vielen Königen besucht, einige von ihnen zeigten sogar den Wunsch hier begraben zu werden.

Dank der ungarischen Gemeinde wurde die Stadt reicher, mit einigen monastischen In-stitutionen, großer Teil von denen waren Tochtergesellschaften von größeren Klöster (Heiliger Ștefan, oder diejenigen, die der Dominikanischen, Franziskaner, Augustiner, Johannes Ordnung gehören), oder mit laizis-tischen Gebäuden, die leider nicht um den Durchgang von Jahren und wiederholten


78

DE

UT

SC

H

79

Belagerungen widerstanden haben. Sie war auch der Anreger einiger komplexen kulturel-len Tätigkeiten, die verschiedene Formen hatten (von der Anziehung in der Stadt eini-ger großen Persönlichkeiten der damaligen Zeiten, bis zum verschiedenen buchmäßigen Tätigkeiten, wobei das beste Beispiel ist die Neuveröffentlichung der Bibel in ungarischer Sprache, übersetzt von Károlyi Gáspár în 1590); das eigentliche Drucken begann im Jahre 1657, aber wegen der türkischen Be-lagerung war es unterbrochen, wurde dann in Cluj zwischen 1660 und 1661 fortgesetzt, wegen der Verschiebung der Druckmaschine, Vorkommen beschreibt von Chronist Georg Kraus, der kurz nach der Besetzung der Stadt Oradea, hier befand sich.

Während des Mittelalters wurde die itali-enische Gemeinde in Oradea sehr gut ver-treten, die Rede in dieser Sprache auf die Straßen von Oradea im 15ten Jahrhundert war zum Beispiel einen Teil des täglichen Lebens. Die kulturelle Entwicklung der Stadt Oradea und die Eindringung der Humanismus und der

80

Renaissance wurde möglich, auch weil einige Bischöfe und Hierarchen der Katholischen Kirche in der Stadt gerade in italienischer Halbinsel geboren wurden. Die lange Reihe wurde von Ladislau Déméndi eröffnet, ge-boren in Napoli, und von seinen sofortigen Nachfolger wird sich Andrea Scolari bemerk-en, „der als eine vollkommene Verkörperung des Renaissance Geistes betrachtet wurde, einen achtenswerten Prälat, der in der Ges-chichte des Papsttums als das Goldene Pon-tifikat blieb”. Während der ganzen Zeit, wenn

er als Bischof von Oradea war, versuchte er viele italienischen Künstler bringen, mit welchem er Kapellen und Altäre, mit luxuriös-esten Dekorationen geschmückt, gebaut hat. Die Sorge für Literatur wurde nicht gemieden, Scolari hatte die erste Absicht eine Bibliothek in Oradea zu bauen, besonders nachdem viele Bücher des Bistums in einem Feuer in der Sakristei verbrannt sind. Der Humanismus hat langsam die bischöflichen Grenzen überschrit-ten, drang in die städtische Umwelt, und bee-influsste die Lebensart der Einwohner.


DE

UT

SC

H

81

Die Fortführung der humanistischen-kulturel-len Tradition in der Stadt an den Ufern des Flusses Crișul Repede wird in der erste Hälfte des 15ten Jahrhunderts, dank einer Reihe von anderen italienischen Priester: Giovanni de Milanesi da Prato, Giovanni de Cuirzola und Giovanni de Dominis da Arbe. Aber “die beeindruckende Zahl der Renaissance in Mit-teleuropa jener Zeit war der Bischof Ioan Vitéz de Zredna, einen Mensch mit alle wich-tigen Beschäftigungen seiner Epoche, einen hervorragenden Schirmherr der Kunst” (vgl. Liviu Borcea). Seiner Hof hat sich zu einem wichtigen Treffpunkt für Gelehrten oder Wis-senschaftler, wie der Pole Gregor de Sanoc, der Ziprer Filip Podocatharo, der Dalmater Nicolaus Machinensispofta, der italienische Humanist Marzio Galeotti vom Hof des Mat-thias Corvinus, der Dichter Gaspare Tribracco usw. Seine Beziehungen waren eng auch mit dem berühmten Astronom Georg Peuerbach, der auf seiner Anfrage, wurde auch eine Ab-handlung über Geometrie geschrieben und ein astronomische Observatorium in Oradea 82

aufgebaut. Er hatte auch die Freundschaft des Humanisten Enea Silvio Piccolomini, der später Papst wurde, mit der Name Pius II. Er blieb in der Erinnerung der Nachfolger als einen begeisterten Sammler von Bücher, von denen die meisten direkt vom Florentinen Verleger Vespassiano da Bisticci versorgt wur-den. Seine nobel Beschäftigung wurde dann in Versen von Janus Pannonius geäußert, der er-ste große Schöpfer der Renaissance Dichtung in diesem Teil Europas.


Die Nachfolger des Ioan Vitéz, obwohl sie nicht so großartig wie ihn waren, werden weiterhin die Renaissance Werten führen. Ioan Filipecz Pruis, zum Beispiel, wird ern-sthafte Bemühungen um Rogerius Gedicht, das im Manuskript in Oradea verwahrt wurde, in Brno im Jahre 1488 gedruckt zu sein; János Váradi liebte Musik und Dichtung, deshalb hat er an seinem Hof viele Künstler gezo-gen; Kalmancsehi Domokos blieb bekannt für sein Vergnügen für Bücher, er bestellte für viele von ihnen großartige Ornamente; unter D

EU

TS

CH

83

denen, die seinen Durst der Schönheit zu be-friedigen versuchten war auch Franciscus di Castello; die gleiche Leidenschaft hatte auch seinen Nachfolger Szatmári György, der um seiner Bibliothek zu bereichern, Beziehungen mit zwei großen italienischen Verleger, Brüder Giordano und Aldo Manuzio, bestimmen wird.

Die Rumänen, obwohl sie numerisch seit langem eine Minderheit gegenüber den an-deren ethnischen Gruppen waren, begannen im kulturellen Bereich, vor allem seit dem 18ten Jahrhundert zu behaupten. In betonten Formen kann man dieses Verfahren während der Prälaten Moise Dragoş, Ignatie Darabant, Samuil Vulcan usw. beobachtet werden. Sie wurden ständig über das Bildungssystem be-schäftigt, sie verfolgten einen großen Teil der Bevölkerung auszubilden, durch die Gründung von vielen Schulen in Dörfer und den Druck der Bücher. Durch dieses letztgenannte Ziel verfolgte man sowohl die Bereitstellung der Schulen mit Lehrbücher, als auch die Veröffentlichung einiger wissenschaftlichen

Arbeiten von allgemeinen Interesse, um dem Alltag Verbesserungen zu bringen und um das Gefühl der Schönheit zu bilden. Die Bezie-hungen mit der Druckerei von Buda, nächster von Oradea, haben sich daher in einem nach-haltigen Tempo vermehrt. Für rumänisches Element in der Stadt und dem Kreis Bihor, der kulturelle Anstieg in diesem Zeitraum bindet sich im Wesentlichen auf den Namen Samuil Vulcan. Guter Freund der Hauptvertreter der Siebenbürgische Schule (Samuil Micu, Petru Maior), hat sich den Prälat von Oradea persön-lich über den Druck von mehreren Bücher in rumänischer Sprache beschäftigt, unterstütz-te die Veröffentlichung des geschichtlichen Werkes von Petru Maior und den erfolgre-ichen Abschluss des „großen“ Wörterbuchs der rumänischen Sprache, koordinierte die Entwicklung des mehrsprachigen Wörterbuchs genannt Rumänisch-Ungarisch-Deutsch-Latei-nisch Lexikon, erschienen in Buda im Jahr 1825. Samuil Vulcan unterstützte dann die Gründung einer beeindruckenden Bibliothek, nicht nur durch die Zahl der Bücher (in 1830


DE

UT

SC

H

85

enthielt 1574 Bücher, aus denen 117 in rumä-nischer Sprache), wie durch ihren Vielfalt. Während seines Episkopats, wurde Oradea den Veranstaltungsort für viele Wissen-schaftler, neben den oben genannten Namen können die Namen von Ioan Molnar Piuariu, Vasile Coloşi, Ioan Corneli, Ioan Teodorovici, Ioan Budai-Deleanu usw. erwähnt sein.

Die zweite Hälfte des 19ten Jahrhunderts in Oradea wurde ausgezeichnet im kulturellen Bericht von das Auftreten von mehreren kul-turellen Gesellschaften, wie die Lektüre-Ges-ellschaft der rumänischen Jugend aus Oradea Mare (gegründet im Jahr 1852), Volkszirkel von Oradea-Velenta und Oradea-Subcetate (gegründet im Februar 1870), Archäologie und Geschichte Gesellschaft des Kreises Bihor (Dezember 1871), Gesang Zusammenkunft „Hilaria“ (1875), Szigligeti Gesellschaft (1891), usw. Es erschienen auch zahlreiche kulturellen Zeitschriften und Zeitungen, darauf bemerkte sich „Familia“, zunächst in Pest unter Iosif Vulcan Leitung veröffentlicht, 86

dann nach Oradea versetzt und „Şezătoarea“, erstes volkstümlichen Blatt mit einer brei-teren Verbreitung in Siebenbürgen. Die un-garische Presse wurde von mehreren Titeln, wie Bihar, Nagyvárad oder Nagyváradi Napló vertreten.

Eine bedeutende Präsenz im Alltag der Stadt hatten die Juden, obwohl, aufgrund der Zerstörung von vielen Archiven Hintergrunde, ihre mittelalterliche Geschichte schwer zu wiederherstellen ist. Weil sie bevor 1660 spo-radisch erinnert wurden, haben sie besonders

im 18ten Jh. herausgetreten. Am Ende des 19ten Jahrhunderts hebräischen Gemein-schaft, obwohl geteilt, gelang zwei Synago-gen zu bauen, bzw. die Neologische Synagoge im Stadtzentrum (in 1878) und die Orthodoxe (in 1890).

Das Erscheinungsbild der Stadt Oradea als multikulturelle Stadt, kann leicht auch für den Übergang zwischen 19ten und 20ten Jhs. hervorgehoben sein. Ihre Lage an den westlichen Grenzen des rumänischen Raums machte, dass während dieser Zeit die Stadt in die zentral-europäische Welt eingeschlossen zu sein, denn sie starke Beziehungen mit Wien und Budapest hatte. Diese Tatsache versetzte sich in Praxis in der Stadt an Ufern des Flusses Crișul Repede, durch mehrere Bindungen, eine der sichtbaren ist die Architektur (Art Nouveau), diese trägt den starken Einfluss der spezifisch mitteleuropäischen künstlerischen Strömungen. Die wichtigsten eigentümlichen Gebäuden und historischen Komplexe der Stadt Oradea sind die Burg, Rathaus Palast,


DE

UT

SC

H

87

Justizpalast, Schwarzer Adler Palast, Palast des orthodoxen Bistums, Palast des römisch-katholischen Bistums, Palast des griechisch-katholischen Bistums, Apollo Palast, Stern Palast, Moskovits Palast usw.

Derzeit, ergibt sich die Multikulturalität der Stadt Oradea aus Zusammenleben einer het-erogenen Bevölkerung, mit vielen Ethnien, die zum Leben der Burg beitragen.

Das kulturelle Leben der Stadt fand derzeit in mehreren Institutionen wie Hochschulen (Universität Oradea, Christliche Universität Partium, Emanuel Universität, Agora Univer-sität), Staatstheater, Puppentheater „Arca-dia“, Philharmonie, Ţării Crişurilor Museum, Iosif Vulcan Museum, Ady Endre Museum usw. statt.

Oradeas Kulturgut, Architektur und Legende Oradea, Stadt mit einer tausendjährigen Ge-schichte, an der Konfluenz des Westens mit Osten, eine wahre „Brücke-Stadt“ zwischen zwei Welten, hat während ihres Bestehens geschafft, das Besten von der zwei großen „tektonischen kulturellen Platten“ aufzuneh-men und es gemäß ihren Weltanschauungen zu gründen. Das geistige Überschäumen, der wirtschaftliche Wohlstand der Gemeinschaft und die Interesse für Schönheit haben hier, in der Stadt an den Ufern des Flusses Crișul Repede gemacht, die großartigen Architekten und die sehr nah von Mittel-und Westeuropa architektonischen Baustile sich zu äußern.

Betrachtet durch Spezialisten in der Kunst-geschichte als eine wahre „architektonische Reserve“ ist die Stadt an den Ufern Crișul Repede, Oradea, die Heimat von mindestens 77 Denkmäler, die offiziell in den Listen der


DE

UT

SC

H

89

Nationalen Kommission für Denkmalpflege registriert sind. Da die Stadt näher von Mit-teleuropa liegt und weil sie Jahrhunderte in der Bahn der von ungarischen königlichen Herrschaft und Wiener Hof unterstellten Ein-flüsse gedreht hat, ließen sich die heutige Stadt Oradea und ihre historische Gemein-schaft von mitteleuropäischen Werten beein-flusst zu sein.

In Bezug auf den Nachweis des unbewegli-chen Kulturgutes, wurden in Oradea zwei In-teressenbereiche abgegrenzt: Städtische Ge-samtheit „Das historische Zentrum Oradea“ (Gebiet zwischen die Straßen Independenţei, Mareşal Averescu, Redutei, Constantin Dobro-geanu-Gherea, Griviţei, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universităţii, Nicolae Bălcescu Park, Boulevards Decebal, Dacia, Straßen Rozmarinului, Berzei, Repub-licii, Louis Pasteur, Măcinului, I. C. Brătianu Park, Dacia Brücke) und die Städtische Gesa-mtheit Oradea II (Gebiet zwischen die Straßen Inului, Parângului, Bahnhof Station Oradea

und Bistum Bihor).

In diesen Gebieten kann man die historischen Denkmälern und Baudenkmälern bewundern, die in folgenden Arten gebaut wurden: Ren-aissance (Oradea Burg), Barock (Minor Basilika - Römisch-Katholische Kathedrale „St. Maria Himmelsfahrt“, Bischofspalast „Korridor der Kanoniker“, Kirche mit Mond, St. Ladislaus Kirche, St.-Nikolaus-Kirche, Husaren Kaserne, Römisch-Katholische Kirche am Burg...), Romanisch (Stadtkrankenhaus, Ursulinelor Ensemble), Sezession (Einkaufspassage „Zum


90

Schwarzen Adler“, Adorján Haus I und II, Poy-nar Haus, Hotel Astoria (Sztarill Palast), Ho-tel Transilvania, Ulman Palast, Stern Palast, Moskovits Palast, Apollo Palast...), Klassik (Kapuziner-Komplex), Eklektik (Staatstheater, Bazar Gebäude, Rathaus, Palast der Finanzen, Bahnhof Oradea, Krankenhaus für Neuropsy-chiatrie, Rimanoczy Kálmán Senior Palast, Hotel Rimanoczy, Palast des Zentralamtes für Ersparnisse, Österreichisch-Ungarische Bank (heutige Sitz der Nationalbank, Markthalle ...). D

EU

TS

CH

91

Dieses wertvolle Kulturgut liegt zugrunde einer bestimmten Art von Tourismus, Kultur-gut Tourismus, Bestandteil des kulturellen Tourismus, einen aufstrebenden Teil des Tour-ismusmarktes in Europa, aber auch den Ort wo einen heftigen Wettbewerb gibt.

Der ziemlich gute Zustand der Denkmalgebäu-den, einige von denen erfreuen sich an Sani-erungsprogrammen, die als Beispiele guter Praxis betrachtet sind (das Gebäude des Grie-chischen-Katholischen Bistums, Hotel Astoria, Haus des Kreises, Wirtschaftskammer - Sitz der Unabhängigen Öffentlichen Einrichtung für Wasser, Kanalisation), aber auch die gast-freundliche Stimmung sind die Bestandteile, die uns ermitteln in einer schnellen Entwick-lung des kulturellen Tourismus in Oradea zu glauben.

Der bedeutende Vertreter der Renaissance in unserer Stadt ist die Burg Oradea. Mit einer fast tausendjährigen Geschichte, die ersten Zeichen ihrer Begründung seit Regierungszeit 92

des ungarischen Königs Ladislau I (der Heilige), 1077 - 1095, ist Oradea Burg die Identität der Stadt an Ufern des Flusses Crișul Repede. Das aktuelle historische fünfeckigen Baudenkmal (historisches Baudenkmal Klasse A) vertreten durch der Renaissance Burg der Stadt Oradea, wurde während der 16ten und 18ten Jh. ge-baut. Es ist den einzigen militärischen Kom-plex im ganzen Osteuropa, befestigt mit alten italienischen Basteien, die in einem relativ guten Zustand der Bewahrung ist.

Seit ihrer Gründung war die Burg Oradea „Nullpunkt“ der Siedlungen in der Gegend von Oradea. Sie warf sich zum polarisierenden Kern der zukünftigen Stadt auf, durch die Verdich-tung zwischen seinen Mauern der politischen, militärischen, administrativen und religiösen Funktionen der Gegend, und schließlich bil-dete sich im Kern der Stadtentwicklung der Stadt Oradea Mare (Große Oradea).

Durch seine lange Lebenszeit, diente die Burg Oradea nacheinander als Residenz des


DE

UT

SC

H

93

Römischen-Katholischen Bistums von Oradea (1092 – 1557) und als militärische-laizistische Stelle (1557 – 1857). Im Laufe der Geschichte war sie unter verschiedenen Verwaltungen: ungarische/siebenbürgische (1092 – 1660), türkische (1660 – 1692), habsburgische (1692 – 1918).

Die Burg wurde ein wichtiges religiöse Zen-trum nach Heiligung des Gründers des Bistums von Oradea in 1192, St. Ladislau Taumaturgul, und gleichzeitig eine europäische Wallfahrt-stelle (in 25 August 1401, Papst Bonaficiu IX erteilte ein Privileg der Kathedrale der Burg, die er am Rang der Kirchen San Marco aus Venedig und Santa Maria Portiuncula aus Assini brachte, sodass sie leistete der Katholiken auf Pilgefahrt zu kommen). Burg Oradea war in 15ten Jahrhundert eines der wichtigsten Zentren der Humanismus und Renaissance in Mittel-und Osteuropa, hier arbeiteten Gele-hrten als Andrea Scolari, Ioan Vitéz de Zredna und Sigismund Thurzó. Hier funktionierte eine große Bibliothek, mit Bücher direkt aus

Florenz gebracht, ein „Asylum litterarum“ - Treffpunkt der großen humanistischen Ge-lehrten der Zeit, eine Sternwarte und eine katholische Schule.

Im Laufe der Jahrhunderten wurde die Burg von den Tataren (1241), Türken (1474, 1598, 1658, 1660), siebenbürgischen Rebellen (1290, 1514, 1660, 1703 bis 1710), Heeren des Sie-benbürgen Fürstentums (1557, 1603), Öster-reicher (1692) belagert Am 24. Februar 1538 wurde hier den Frieden von Oradea zwischen Ferdinand von Habsburg und Ioan Zápolya un-terzeichnet, der die Trennung zwischen Sie-benbürgen und Ungarn verankerte.

Burg Oradea war die Ruhestatt von vielen gekrönten Häuptern: Ladislau I Taumatur-gul (1095, gebracht in Oradea zwischen die Jahren 1130 und 1134), Andrei II (1235, später ging nach Agria), Ştefan II, Ladislau IV Cumanul (1290), Königin Beatrix, Ehefrau von Carol Robert de Anjou (1319), Königin Maria de Anjou, Ehefrau von Sigismund von Luxem-


94

DE

UT

SC

H

95

burg (1396), König Sigismund von Luxemburg (1437). Die großen Hauptmänner von Oradea spielten eine wichtige Rolle in der Geschich-te, Ştefan Báthori wurde im Jahr 1575 König von Polen, und Cristofor Báthori, Ştefan Boc-skai, Gheorghe Rákóczi II wurden Fürsten von Siebenbürgen.

Seit 1692 wurde die Burg Bestandteil des habsburgischen militärischen System, sie erfüllte verschiedene Funktionen in Bezug auf politische und militärische Situation der neuen Provinz im Reich. Unter der neuen

Ordnung, die Burg Oradea verlor allmählich ihre Bedeutung, aber nicht so viel, denn es gab den Beweis für Reparaturen und Sani-erungen Kampagnen, die massive Investitio-nen zwischen 1692 - 1695, 1725, 1754 - 1755, 1775 - 1777 und 1883 - 1887 durchgeführt.

Mit dem Dekret vom 16. Mai 1857, Kaiser Franz Joseph endgültig kündigte den militärischen Charakter der Burg Oradea, die bis 1918 nur als Hilfsstelle diente. Auch nach 1918 setzte die Burg fort ein militärisches Ziel zu bilden, das als solches verwendet wurde.

Die Burg, außerhalb der Verteidigungsfähig-keit, war auch den Austragungsort vieler Mes-sen. Während der Herrschaft der Habsburger, erlebten die Handwerke eine echte Ent-wicklung in Bihor, insbesondere durch das an Bauern angebrachten Steuersystem. Die Handweklichen Tätigkeiten, in Familien or-ganisiert, von Generationen zu Generationen geerbt, dauern auch heute noch, auch wenn sie nicht so umfangreich sind.


DE

UT

SC

H

97

Una breve descrizione

Oradea, il capoluogo della contea di Bihor è uno dei più importanti centri economici, so-ciali e culturali dal nord-ovest della Romania, mantenendo queste caratteristiche nel corso della storia. La città si trova tra le colline che dividono e uniscono la pianura Crisana con le terminazioni dei Montagne Apuseni. Situata sulle rive del Crisul Repede fiume che la divide in due parti quasi uguali, la città è la porta verso il mondo dell’Europa centrale e occidentale. Secondo i punti cardinali prin-cipali, la città si trova a nord-ovest della Ro-mania, all’intersezione del parallelo di 47°03’ latitudine nord e del meridiano di 21°55’ lon-gitudine est.

Situato a circa 10 km da Bors, il più grande punto di frontiera sul confine occidentale, Oradea si classifica sul decimo posto come di-mensione tra le città romene e ha superficie di 11.556 ettari.

Territorio

La città si trova a un’altitudine di 126 m so-pra il livello del mare nella valle del fiume Crisul Repede all’apertura verso la pianura, nella zona di contatto tra la Montagne Apuse-ni e la pianura estesa Banato-Crisana. È una zona di transizione dalle colline (le Colline dell’Ovest, le Colline di Oradea e le Colline Gepişului) alla pianura pannonica.

Oradea – Un ponte tra due mondi

ITA

LIA

NO

99

Clima

Il clima della città è determinato dalla per-sistenza dei venti dell’ovest. Quindi, ab-biamo un clima temperato continentale con influenze oceaniche. La temperatura media annuale è di 10,4° C. Nel luglio la media è di circa 21° C, mentre nel gennaio c’è una media di -1.4° C. Le precipitazioni sono ab-bastanza ricche, registrando una media an-nuale di circa 585,4 millimetri e sono vari-amente distribuite durante tutto l’anno senza una definizione categorica di aree massime o minime delle precipitazioni.

Idrografia

Il territorio della città è incluso nel bacino idrografico del fiume Crisul Repede con una fitta rete di fiumi e torrenti, affluenti concen-trandosi nel suo areale idrografico.Il fiume attraversa la città proprio presso il centro, creando un prato nel centro stori-

co, un punto di attrazione dell’intera area. Oradea è attraversata dal fiume termale Peza ed anche Parigi, Sălbatic, Adona, tutti afflu-enti del Crisul Repede.

Vegetazione

La vegetazione appartiene alla zona fore-stale di latifoglie, dominata da quercia (Quercus robur) e il faggio (Fagus sylvatica), ma nella zona di vegetazione alluvionale del fiume Crisul Repede troviamo una vegetazione specifica idro e igrofila, come, ad esempio, il salice (Salix alba), vimine (Salix L.), pioppo (Populus nigra, Populus alba, Populus tremu-la) e ontano (Alnus glutinosa). La vegetazione erbacea è dominante graminacea.

Gli alberi da frutto si trovano sia nel cuore della città, che nella zona limitrofa. Oradea ha una ricca tradizione nell’orticoltura e la viticoltura grazie alla presenza di piante con esposizione solare al sud e l’ovest.

ORADEA – un POntE tRA DuE mOnDi

100

Fauna

La fauna è specifica inoltre alla compen-etrazione tra la pianura e le colline. Così, anche nell’area del municipio di Oradea, in settori come la pepiniera dendrologica no° 2, la foresta Podgoria, il prato del fiume Cris, la Stazione di stagno, possono essere ammirate specie di roditori, come la lepre (Lepus euro-paeus), uccelli come la pernice (Perdix per-dix), il fagiano (Phasianus colchicus), il gabbi-ano (Larus argentatus), cigni (Cygnus Cygnus), garzette (Egretta garzetta), cormorani (Pha-lacrocorax carbo), gru (Grus grus), cicogne (Ciconia sarmatyca), germani reali (Anatinae) o rapaci come il falco (Falco vespertinus e Falco cuculo), gufi (Buho Buho).

La fauna ittica presente nel fiume Crisul Re-pede è dominata da: il leucisco (Leuciscus Leuciscus), il naso (Chondrostoma nasus), carassio (Carassius Carassius), il Rhodeus sericeus amarus, la scardola (Scardinius erythrophthalmus) e il luccio (Esox lucius).

ITA

LIA

NO

101

Popolazione

Oradea dell’oggi è la “casa” di una popo-lazione eterogenea dal punto di vista etnico e confessionale. Questa eterogeneità è un grande acquisto storico, ma anche la prova di una convivenza pacifica e creativa tra i due gruppi etnici di maggioranza: i romeni e gli ungheresi.

Secondo le statistiche dei risultati del censi-mento del 2011, la città sulle rive del fiume Crisul Repede è abitata da 183.123 persone. Dal punto di vista etnico, è stato registrato il seguente: romeni 133.199 (70,4%), ungheresi 46.444 (27,5%), popolazione rom 773 (1,2%), tedeschi 188 (0,3%), slovacchi 477 (0 2%) e il resto è occupato da altri gruppi etnici coabit-anti (ebraico, ucraino, bulgaro, russo, serbo, ceco, turco, aromeni, cinesi).

Dal punto di vista della confessione, di ade-sione alla fede, i dati e le statistiche mostrano le seguenti percentuali: ortodossi 109.585

102

(59,84%), cattolici 17 181 (9,38%), greco-cattolici 6178 (3,37%), 26.124 protestanti (14,26%), 6.813 battisti (3,72%), pentecostali 9229 (5,03), avventisti del Settimo Giorno 566 (0,3%), gli evangelici secondo l’Evangelia 199 (0,09 %), evangelici 115 (0,05%), musulmani, 132 (0,06%), mosaici 174 (0,08%), altre reli-gioni 987 (1,94%).

Turismo e cose da vedere in Oradea

La posizione geografica rende Oradea un im-portante polo del turismo regionale e inter-nazionale. La città si trova a una distanza di solo 12 km da Baile Felix, il più grande centro termale permanente in Romania. Allo stesso tempo, nella contea di Bihor, ci sono molti altri posti interessanti: Stazione Stâna de Vale, le formazioni carsiche delle Montagne Apuseni, spettacolari valli dei fiumi che at-traversano la contea, costumi e tradizioni, l’architettura paesana sopravvivente e altre

attrazioni naturali e artificiali. Il potenziale turistico di Oradea è dato non solo dalla posizione generale, ma anche dalla storia e l’architettura, la loro posizione nella città. L’impressione che lascia ai turisti, o agli amanti dell’architettura antica è di una ricca e spettacolare “riserva architettonica”, un luogo dove il bello, vecchio o più recente, sono accoppiati in un tutto, armonico e comp-lesso.


ITA

LIA

NO

103

Oradea – città multiculturale e multiconfessionale

Dal Medioevo, Oradea era una città cosmo-polita abitata da ungheresi, romeni, italiani, tedeschi, ebrei, zingari, slovacchi etc. che hanno portato alla città il bagaglio culturale e di civilizzazione dal loro luogo di origine. Gli inizi della città sono legati al regno ung-herese, che parte dal secolo XI in espansione verso l’est della Transilvania. Secondo un fonte più tardo, la Cronaca dipinta di Vienna (scritta nella seconda metà del XIV secolo), il re Ladislao I il Santo (1077-1095) “a caccia sul territorio di Bihor, ha trovato „(…) tra i fiumi Cris (…)”, un posto dove chiamato dagli ange-li, decise di alzare in onore della Madonna un convento, e lo chiamò Varad”. Intorno ad essa si sono formati numerosi insediamenti che, uniti, infine fonderanno a metà del XIX secolo la città di Oradea. Per tutto il periodo sotto il dominio ungherese fino alla trasformazione di Transilvania in un principato autonomo sotto 104

la sovranità ottomana nel 1541, la città ha ricevuto particolare attenzione dalla famiglia reale ungherese, essendo visitato da tanti no-bili, alcuni mostrando addirittura il loro desi-derio essere sepolti qui.

La comunità ungherese è responsabile dell’arricchimento della città con alcune istituzioni monastiche, la maggior parte delle quali, filiali di grandi monasteri (come ad esempio il “Santo Stefano”, o quelli ap-partenenti a ordini domenicani, francescani,

agostiniani, giovanniti), o edifici laici, che, purtroppo, non sono riusciti resistere al pas-sare degli anni e ai ripetuti assedi subiti dalla città ha. La comunità ungherese è stata anche l’iniziatore di complesse attività culturali che prenderanno varie forme (l’attrazione nella città di grandi personalità di quel tempo, la ripubblicazione della Bibbia in ungherese, tradotta da Gáspár Károlyi nel 1590; la stam-pa è iniziata nel 1657, ma a causa dell’assedio turco è stata interrotta e spostata a Cluj, tra il 1660 e il 1661, dopo lo spostamento lì della macchina da stampa, evento descritto dallo storico Georg Kraus, che si trovava a Oradea poco dopo l’occupazione della città).

La comunità italiana è stata ben rappre-sentata durante il Medioevo in Oradea. Par-lare l’italiano per le strade di Oradea, nel XV secolo, faceva parte della vita quotidiana. Lo sviluppo culturale di Oradea e la penetrazione dell’Umanesimo e del Rinascimento, è stato reso possibile in gran parte perché alcuni ves-covi e gerarchi della Chiesa cattolica della


ITA

LIA

NO

105

città venivano proprio dalla penisola italiana. La lunga serie è stata aperta da Ladislao Déméndi, originario di Napoli, e dei succes-sori immediati di Andrea Scolari “considerato una perfetta incarnazione dello spirito del Rinascimento, un prelato degno del periodo rimasto nella storia del papato come il pontif-icato d’oro”. Durante l’intero periodo del suo vescovato a Oradea ha cercato di raccogliere nella sua corte un gran numero di artisti ital-iani che hanno costruito cappelle e altari or-nati con le più lussuose decorazioni. Neanche l’interesse per la cultura scritta non è stato

106

dimenticato: Scolari ha avuto la prima inten-zione di creare una biblioteca a Oradea, so-prattutto dopo che un grande numero di libri è stato bruciato in un incendio nella sacrestia dove si trovavano. Lentamente, l’umanesimo ha superato i limiti della corte vescovile, ver-sandosi nell’ambiente urbano, influenzando la vita degli abitanti.

La continuazione della tradizione cultural-umanistica continuerà nella prima metà del XV secolo, grazie a una serie di altri sacer-doti di lingua italiana: Giovanni da Prato, Giovanni da Cuirzola e Giovanni de Dominis da Arbe. Però, “la figura più imponente del Rinascimento dell’Europa centrale in questo periodo, è stato il vescovo Giovanni Vitéz da Zredna, un uomo con tutte le preoccupazi-oni importanti della sua epoca, un brillante mecenate” (cfr. Liviu Borcea). La sua corte è diventata un luogo importante per gli stu-diosi, come ad esempio il polacco Gregorio di Sanock, il cipriota Filippo Podocatharo, il dalmata Nicolaus Machinensis, l’umanista

italiano Marzio Galeotti dalla corte di Mattia Corvino, il poeta Gaspare Tribracco etc. Ha avuto dei legami stretti con il noto astronomo Georg Peuerbach che, su richiesta, scriverà un trattato di geometria e costruirà a Oradea un osservatorio astronomico. Era amico anche dell’umanista Enea Silvio Piccolomini, che poi è diventato Papa Pio II. È rimasto nella memo-ria dei posteri anche come un appassionato collezionista di libri, la maggior parte di cui sono stati acquistati direttamente dalla casa editrice del fiorentino Vespassiano da Bisticci. La sua nobile preoccupazione sarà cantata nei versi di Janus Pannonius il primo grande crea-tore di poesia rinascimentale in questa parte dell’Europa.

I successori di Giovanni Vitéz, anche se non sono riusciti alzarsi al suo valore, continuer-anno portare avanti i progetti del Rinascimen-to. Giovanni Filipecz Pruis, per esempio, farà sforzi seri perché il manoscritto del poema di Rogerius, custodito a Oradea, sia stampato a Brno nel 1488, Váradi János amava la mu-


ITA

LIA

NO

107

sica e la poesia, attirando molti artisti alla sua corte; Domokos Kalmancsehi è noto per il suo gusto per il libro, ordinando per molti di questi grandi decorazioni; tra quelli che han-no cercato di soddisfarli la sete di bellezza, è stato anche Franciscus di Castello; il suo suc-cessore, Szatmári György, ha avuto la stessa passione, collaborando con i fratelli Aldo e Manuzio Giordano, due principali editori ital-iani, per arricchire la sua biblioteca.

L’elemento romeno è rimasto per lungo tem-po una minoranza fra gli altri gruppi etnici. Cominciò ad affermarsi sul piano culturale soprattutto dal secolo XVIII. Il processo può essere osservato piuttosto durante i prelati Moise Dragoş, Ignatie Darabant, Samuil Vul-can etc. Questi erano costantemente preoc-cupati con il sistema di istruzione, cercando di illuminare un segmento importante della popolazione con la creazione di scuole rurali ed case editrice. Quest’ultimo obiettivo era perseguito nello scopo di fornire alle scuole i libri necessari ed anche per la pubblicazi-

one dei lavori scientifici d’interesse generale destinati a migliorare la vita di tutti i giorni e di coltivare il senso della bellezza. I legami con la stampa di Buda, vicino a Oradea, sono, quindi, proliferati in un ritmo sostenuto. Per l’elemento romeno della città e della contea di Bihor, la crescita culturale di questo perio-do è dovuta principalmente al nome di Samuil Vulcan.

Un buon amico dei rappresentanti princi-pali della Scuola transilvana (Samuil Micu,

108

Petru Maior), il prelato di Oradea ha gestito personalmente la stampa di molti libri in romeno, ha sostenuto la pubblicazione delle opere storiche di Petru Maior e il “più grande” dizionario della lingua romena, ha coordinato l’elaborazione del dizionario poliglotto chia-mato Vocabolario romeno – latino – ungherese – tedesco, pubblicato a Buda nel 1825. Samuil Vulcan ha perseguito anche la creazione di una biblioteca impressionante, non per il nu-mero di volumi detenuti (nel 1830 composto di 1574 di cui 117 libri in romeno), che per la

loro diversità. Durante suo periodo a Oradea, la città è diventata un posto d’incontro di molti studiosi e fra loro c’era anche Ioan Mol-nar Piuariu, Vasile Coloşi, Ioan Corneli, Ioan Teodorovici, Ioan Budai-Deleanu etc.

Nella seconda metà del XIX secolo sono ap-parse a Oradea numerose associazioni cul-turali come la Società di lettura dei giovani romeni di Oradea (fondata nel 1852), il Cir-colo popolare di Oradea Velenza e il mercato Oradea-Subcetate (con la sua prima edizione


ITA

LIA

NO

109

nel 1870), La Società di Archeologia e Storia della contea di Bihor (dicembre 1871) la Riun-ione “Hilaria” (1875) Szigligeti Society (1891) etc. Sono apparse anche diverse riviste cul-turali e giornali quotidiani: la Famiglia, origi-nariamente pubblicata a Pesta, coordinata da Iosif Vulcan, trasferita, poi, a Oradea e il foglio “Şezătoarea”, il primo giornale popo-lare con una più ampia diffusione in Transilva-nia. La media ungherese stampa è stata rap-presentata da diversi titoli, come ad esempio, Bihar, Nagyvárad o Nagyváradi Napló.

La presenza degli ebrei e stata molto signi-ficativa per la vita della città, anche se, a causa della distruzione di tanti fondi archiv-istici, la ricostituzione della loro storia me-dievale è difficile. Ricordati sporadicamente prima del 1660, essi hanno cominciato a farsi sentire la loro presenza soprattutto nel XVIII secolo. Alla fine del XIX secolo, la comunità ebraica era abbastanza divisa, però, è riuscita a costruire due sinagoghe, quella neologa, nel centro della città (nel 1878) e un’ortodossa (nel 1890).

110

L’immagine di città multiculturale può es-sere facilmente evidenziata al volgere del XIX secolo. La sua posizione geografica, ai con-fini occidentali dello spazio romeno, l’ha in-cluso nel mondo centro-europeo, avendo forti legami con Vienna e Budapest. Questa influ-enza si è vista per prima nell’architettura (Art Nouveau), nelle forti impronte specifiche alle tendenze artistiche dell’Europa Centrale. Tra i più rappresentativi edifici storici o complessi della città, i più importanti sono la Fortezza, il Palazzo del Comune, il Palazzo della Gius-tizia, il Palazzo „Vulturul Negru” (L’aquila nera), il Palazzo del Vescovato Ortodosso, il Palazzo del Vescovato Romano-Cattolico, il Palazzo del Vescovato Greco-Cattolico, il Palazzo Apollo, il Palazzo Stern, il Palazzo Moskovits etc.

La vita culturale della città si svolge ora at-traverso l’attività di certe istituzioni come ad esempio l’Università di Oradea, l’Università Cristiana Partium, l’Università Emanuel, l’Università Agora, il Teatro “Regina Maria”, il


ITA

LIA

NO

111

Teatro Arcadia, la Filarmonica, il Museo “Tara Crisurilor”, il Museo “Iosif Vulcan”, il Museo “Aurel Lazăr”, il Museo “Ady Endre” etc.

Il patrimonio – Oradea – Architettura e leggenda

Oradea, città con una storia millenaria, che si trova alla confluenza dell’Occidente e dell’Oriente, una vera e propria “città - pon-te” tra due mondi, è riuscita attraverso la sua esistenza ad assorbire e configurare, in base alla sua visione del mondo, tutto ciò che era migliore delle due culture. L’effervescenza spirituale, ricchezza economica della comu-nità e il senso della bellezza hanno radunato qui, nella città di Oradea, architetti e stili architettonici graditi nell’Europa Centrale e Occidentale.

Oradea ospita non meno di 77 edifici - monu-mento ufficialmente registrati presso la Com-missione Nazionale per i Monumenti Storici.

Più vicino all’Europa Centrale, gravitando per secoli sulle orbite della Corte Ungherese e Austriaca, l’attuale municipio Oradea e la sua comunità storica sono stati permeati dai valori propagati dall’Europa Centrale.

Il patrimonio culturale immobile di Oradea è stato diviso in due aree: il complesso urbano “Centro storico di Oradea” (l’area compre-sa tra le vie di Indipendenza, il Maresciallo Averescu, Redutei, Costantino Dobrogeanu-Gherea, Grivitei, Sucevei, Ion Vidu, Bacăului, Armatei Române, Universităţii, Parcul Nicolae Bălcescu, i corsi Decebal, Dacia, le vie Roz-marinului, Berzei, Republicii, Louis Pasteur, Măcinului, Parco I. C. Brătianu, ponte Dacia) e il Complesso urbano Oradea II (l’area tra le vie Inului, Parângului, stazione CFR Oradea e Episcopia Bihor).

In queste aree possono essere ammirati gli edifici e monumenti architettonici costruiti in stili come ad esempio il Rinascimento (Fortez-za di Oradea), barocco (Basilica Minor - Cat-


ITA

LIA

NO

113

tedrale romano-cattolica „Înălţarea Fecioarei Maria”, Palazzo Vescovile, „Şirul Canonicilor”, Chiesa con Luna, Chiesa Santo Ladislao, Chiesa “Santo Nicolae, Caserma “Husarilor”, Chiesa romano-cattolica din Cetate...), Romanico (L’ospedale Municipale, “Ansamblul Ursulinelor”), Secessione (Complesso „Vultu-rul Negru” (Aquila Nera), Casa Adorján I şi II, Casa Poynar, L’hotel Astoria (Palatul Sztarill), L’hotel Transilvania, Palazzo Ulman, Palazzo Stern, Palazzo Moskovits, Palazzo Apollo...), Classico (Complesso dei Capucini), Eclettico (Teatro “Regina Maria”, l’edificio del Mer-cato, l’edificio del Municipio, Palazzo delle Finanze, Stazione Oradea, L’ospedale di Neu-ropsichiatria, Palazzo Rimanóczy Kálmán sen-iore, L’hotel Rimanóczy, Palazzo della Casa Centrale di Risparmi, Banca Austro-Ungherese (ora sede della BNR, Spazio Commerciale, etc.).

Questo prezioso patrimonio determina un tipo particolare di turismo, chiamato turismo di patrimonio, una parte del turismo culturale,

di un segmento del mercato turistico in pieno slancio in Europa, ma anche il posto, dove c’è una forte concorrenza.

Le condizioni relativamente buone degli edifi-ci - monumenti, alcuni di cui sono beneficiari di programmi per riabilitazione che possono essere considerati come esempi di buone prat-iche (l’edificio del Vescovato Greco - cattoli-co, l’Hotel Astoria, la Casa della Contea, la Camera di Commercio e Industria – la Sede della Direzione Autonoma Acqua - Canale) ed

114

anche il clima favorevole, sono tutti ingredi-enti che ci fanno credere in un rapido sviluppo del turismo culturale in Oradea.

La Fortezza di Oradea è la più importante traccia del Rinascimento nella nostra città. Con una storia quasi millenaria, i primi segni della sua configurazione datata durante il regno del re ungherese Ladislao I (il Santo), 1077-1095, la fortezza Oradea rappresenta l’identità della città. Il Corrente monumento storico, architettonico pentagonale (monu-

mento storico classe A) rappresentato dalla fortezza rinascimentale di Oradea è stato costruito durante il XVI – XVIII secoli. È l’unico complesso architetturale militare fortificato con bastioni nello stile italiano vecchio, in uno stato di conservazione relativamente buono.

Sin dai suoi inizi, la Fortezza di Oradea è stata l’epicentro degli insediamenti nella zona di Oradea. È stata alzata nel nucleo della fu-tura città, concentrando tra le sue mura le funzioni politiche, militare, amministrative e religiose della zona, nel nucleo dello sviluppo urbano dell’Oradea Grande.

Nella sua lunga esistenza la Fortezza di Oradea ha servito successivamente come residenza del Vescovato Romano - cattolico di Oradea (1092 - 1557) e sito laico - militare (1557-1857). È entrata nella storia sotto diverse amministrazioni: ungherese / transilvanica (1092 - 1660), turca (1660 - 1692), asburgica (1692-1918).


ITA

LIA

NO

115

La città divenne un importante centro religi-oso dopo la santificazione nel 1192 del fon-datore del Vescovato di Oradea, San Ladislao Taumaturgo, e allo stesso tempo, anche un posto del pellegrinaggio europeo (sul 25 agos-to 1401, il Papa Bonifacio IX concesse un privi-legio alla cattedrale della città, alzandola al rango della chiesa di San Marco da Venezia e Santa Maria della Portiuncola da Assisi, per-mettendo ai cattolici di venire in pellegrinag-gio). La Fortezza di Oradea è stata, nel XV, secolo uno dei centri più importanti del Ri-

116

nascimento in Europa centro-orientale. Tanti studiosi hanno scelto svolgere la loro attività qui. Tra loro c’è Andrea Scolari, Ioan Vitéz di Zredna, Sigismondo Thurzó. Tra le sue mura ha funzionato una grande biblioteca, con libri portati direttamente da Firenze, un “Asylum litterarum” - posto d’incontro dei grandi stu-diosi umanisti del tempo, un osservatorio as-tronomico e una scuola cattolica.

Nel corso dei secoli, la città fu assediata dai tartari (1241), turchi (1474, 1598, 1658, 1660), i ribelli di Transilvania (1290, 1514, 1660, 1703-1710), gli eserciti del Principato di Transilvania (1557, 1603), austriaci (1692). Il 24 febbraio 1538 è stata firmata la Pace di Oradea tra Ferdinando d’Asburgo e Giovanni Zápolya, che sanciva la separazione totale della Transilvania dall’Ungheria.

La Fortezza di Oradea è stata l’ultima di-mora di tanti personaggi importanti nella storia: Ladislao I Taumaturgo (1095, portato a Oradea tra il 1130 e il 1134), Andrea II (1235,


ITA

LIA

NO

117

Tramite il decreto del 16 maggio 1857, l’imperatore Franz Joseph, annulla definiti-vamente il carattere militare della fortezza di Oradea, che servì fino al 1918 solo come spazio ausiliario. Anche dopo il 1918, la fortezza continuò a essere un obiettivo mili-tare, ed è stato utilizzato come tale.Tranne la sua funzione di difesa, la fortezza, è stata la sede di numerosi mercati. Durante il dominio asburgico, l’artigianato ha cono-sciuto uno sviluppo reale nella zona di Bihor, grazie, in particolare, al sistema d’incentivi e tasse per paesani. Organizzate su famiglie, ereditati di generazione in generazione, le at-tività artigianali si sono stati conservati fino ad oggi, però, in una maniera diminuita.

portato dopo ad Agria), Stefano II, Ladislao il Cumano IV (1290), la Regina Beatrice, la moglie di Carlo Roberto d’Angiò (1319), la regina Maria d’Angiò, moglie di Sigismondo di Lussemburgo (1396), il re-imperatore Sigis-mondo di Lussemburgo (1437). I grandi capi-tani di Oradea hanno svolto un ruolo impor-tante nel corso della storia: Stefano Bathory e diventato il re di Polonia nel 1575, e Cistoforo Báthori, Stefano Bocskai, Georgio Rákóczi II sono diventati principi della Transilvania.

Dal 1692 la fortezza entrò a far parte del sis-tema militare asburgico svolgendo funzioni diverse, riguardo agli sviluppi politici e mili-tari delle nuove province dell’impero. Sotto il nuovo ordinamento, la fortezza di Oradea perse gradualmente dalla sua importanza, ma non troppo, così come provato le riparazioni e ristrutturazioni, gli investimenti effettuati tra 1692 - 1695, 1725, 1754-1755, 1775-1777 e 1883-1887.


ITA

LIA

NO

119

Fotografii / Fénykép / Photos / Foto / Foto Pag. 2 – Pasajul Vulturul NegruPag. 4 – Sinagoga NeologăPag. 7 – Oradea - vedere aerianăPag. 9, 102– Complexul Vulturul NegruPag. 10 - Imagini din Cronica de la VienaPag. 11 – Palatul BarocPag. 12, 34,112 – Catedrala Romano-Catolică “Inălțarea Fecioarei Maria”Pag. 17 – Piața Regele FerdinandPag. 18 – Complexul Vulturul NegruPag. 20, 88, 103 - Teatrul Regina Maria Pag. 22 – Palatul renascentist din cetatePag. 23 – Cetatea – Poarta de EstPag. 24 – Interioare din cetatePag. 27 – Cetatea – Poarta de VestPag. 28 - Piața UniriiPag. 32 – Casa PoynarPag. 37 – Șirul CanonicilorPag. 38- Teatrul Regina MariaPag. 40 – Palatul MoskovitsPag. 41 – Palatul SztarillPag. 42 – Episcopia Greco CatolicăPag. 44, 45, 105 – Zidurile cetățiiPag. 45, 70, 118 - Gravură cetatea Oradea Pag. 47 – Primăria municipiului OradeaPag. 52 – Palatul ApolloPag. 53 – Biserica reformată Orașul NouPag. 55 – Complexul barocPag. 56 – Sfera Regiomontanus (replică)Pag. 57 – Detalii gravuri OradeaPag. 60 – Biserica “Sf. Ana”Pag. 61 – Sinagoga ortodoxăPag. 63 – Hotel RimanoczyPag. 66 - Episcopia Greco Catolică, BazarulPag. 67 – Clădirea comitatuluiPag. 68 – Bastionul BethleenPag. 69 - Cetatea – Grota roșiePag. 71 - Detaliu din Sala cu GrifoniPag. 75 – Turnul primărieiPag. 76 – Biserica Luterană

Pag. 77 – Casa AdorjanPag. 78 - Biserica reformată Orașul NouPag. 79 – Șirul canonicilorPag. 82 - Astrolab Regiomontanus (replică)Pag. 86 – Biserica cu LunăPag. 90 – Palatul LevayPag. 91 – Palatul Sonnenfeld și Casa de economiiPag. 92 – Palatul SternPag. 93 - Biserica PremonstratensPag. 96 – Stampă reconstituire Cetatea OradeaPag. 104 – Hotelul TransilvaniaPag. 106 – Biserica azilului Sf. LadislauPag. 109 – Muzeul memorial Iosif VulcanPag. 110 – Sinagoga Neologă și Casa BarouluiPag. 111 – Palatul Rimanoczy jr.Pag. 112 - Catedrala Romano-Catolică “Inălțarea Fecioa-rei Maria”Pag. 114 – Palatul Rimanoczy sr.Pag. 115 – Palatul UllmanPag. 116 - Cetatea OradeaPag. 118 - Gravura cetatea Oradea (1892)

2. old – A Fekete sas passzázs4. old – A neológ zsinagóga7. old – Látkép a levegőből9, 102. old – Festett üvegablak a Fekete Sas-palotában10. old – Képek a Bécsi Képes Krónikából11. old – A római katolikus püspöki palota12, 34, 112. old – A Szűz Mária mennybemenetele római katolikus székesegyház15. old – Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent László) tér 17. old – Ferdinánd király (régi nevén Bémer) tér18. old – A Fekete Sas épületegyüttese20, 88,103. old – A Szigligeti színház 22. old – A várban álló reneszánsz palota23. old – A vár – keleti kapu24. old – Belső felvételek a várból26. old – Légifelvétel a várról27. old – A vár – nyugati kapu28. old - Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent László) tér 32. old – A Poynár-ház

37. old – A Kanonok sor38. old - A Szigligeti színház40. old – A Moskovits-palota41. old – A Sztarill-palota42. old – A görög katolikus püspöki palota44, 45, 105. old – Várfalak45, 70, 118. old – Nagyváradot ábrázoló metszet (G. Hoefnagel 1598)46. old – Kézirat a város címerével47. old – A nagyváradi városháza52. old – Az Apolló-palota53. old – Az Újvárosi református templom55. old – A barokk épületegyüttes56. old – Regiomontanus éggömbje (másolat)57. old – Nagyváradot ábrázoló metszetrészletek58. old - Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent László) tér – látkép a levegőből60. old – A Szent Anna templom61. old – Az orthodox zsinagóga62. old – A Szigligeti színház63. old – A Rimanóczy szálló65. old - Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent László) tér – látkép a levegőből66. old – A görög katolikus püspöki palota, a Bazár67. old – A vármegyeháza68. old – A Bethlen-bástya69. old - A vár – A Vörös barlang71. old – Részlet a Griffes teremből72. old – Látkép a levegőből75. old – A városháza tornya76. old – Az evangélikus templom77. old – Az Adorján-ház78. old – Az Újvárosi református templom79. old – A Kanonok sor82. old - Regiomontanus asztrolábiuma (másolat)84. old - Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent László) tér – látkép a levegőből86. old – A Holdas templom90. old – A Lévay-palota91. old – A Sonnenfeld bérpalota és a Takarépkpénztár92. old – A Stern-palota

Română

Magyar

Pg. 115 – Ullman PalacePg. 116 – Oradea FortressPg. 118 - Oradea Fortress Engraving (1892)

Pag. 2 – Schwarzer Adler PassagePag. 4 – Die neologische SynagogePag. 7 – LuftbildPag. 9 – Schwarzer Adler BuntglasPag. 10 - Bilder aus der Chronik aus WienPag. 11 – BarockpalastPag. 12 – Die römisch- katholische Kathedrale “Înălțarea Fecioarei Maria”Pag. 15 – Unirii Markt - LuftbildPag. 17 – Regele Ferdinand MarktPag. 18 – Schwarzer Adler KomplexPag. 20 - Regina Maria Theater Pag. 22 – Renaissancepalast aus der BurgPag. 23 – Die Burg – Das Östliche TorPag. 24 – Innenbereiche aus der BurgPag. 26 – Die Burg – LuftbildPag. 27 – Die Burg – Das Westliche TorPag. 28 - Unirii MarktPag. 32 – Poynar HausPag. 34 – Der Altar aus der römisch- katholischen Kathedrale “Înălțarea Fecioarei Maria”Pag. 37 – Reihe der KanonikerPag. 38 - Regina Maria TheaterPag. 40 – Moskovits PalastPag. 41 – Sztarill PalastPag. 42 – Das griechisch-katholische BistumPag. 44 – BurgmauernPag. 45 - Gravüre Großwardein (G. Hoefnagel 1598)Pag. 46 – Manuskript mit dem Wappen der StadtPag. 47 – Rathaus des Munizipiums GroßwardeinPag. 52 – Apollo PalastPag. 53 – Die reformierte Kirche “Orașul Nou”Pag. 55 – Der BarockkomplexPag. 56 – Die Regiomontanus Kugel (Kopie)Pag. 57 – Details Gravüren GroßwardeinPag. 58 – Unirii Markt - Luftbild

Fotografii / Fénykép / Photos / Foto / Foto

English

Deutsch

93. old - A premontrei templom95. old – Látkép a levegőből96. old – Nyomtatvány a váradi vár újjáépítéséről97. old – Látképp a várral98. old – Egyesülés (Unirii, régi nevén Szent Lá-szló) tér102. old – A Fekete Sas passzázs104. old – A Transilvania szálló106. old – A Szent László menedékhely temploma109. old –Iosif Vulcan Emlékmúzeum110. old – A neológ zsinagóga és az ügyvédi ka-mara székháza111. old – Az ifj. Rimanóczy-palota114. old – Az id. Rimanóczy-palota115. old – Az Ullmann-palota116. old – A váradi vár118. old – Metszet a váradi várról (1892)

Pg. 9, 102 – Black Eagle Stained GlassPg. 10 – Images from the Vienna ChroniclePg. 11 – The Baroque PalacePg. 12, 34,112 – “Virgin Ascension” Roman-Catholic Cathedral Pg. 15 –Union square- Aerial viewPg. 17 – King Ferdinand SquarePg. 18 – Black Eagle ComplexPg. 20, 88, 103 – Queen Mary TheatrePg. 22 – Renaissance Palace within the FortressPg. 23 – Fortress – Eastern GatePg. 24 – Fortress interiorsPg. 26 – Fortress – Aerial viewPg. 27 – Fortress – Western GatePg. 28 – Union squarePg. 32 –Poynar HousePg. 37 – Canons’ RowPg. 38- Queen Mary TheatrePg. 40 –Moskovits PalacePg. 41 –Sztarill PalacePg. 42 – Greek-catholic diocesePg. 44, 45, 105 –Fortress wallsPg. 45, 70, 118 – Oradea engraving (G. Hoefnagel 1598)

Pg. 46 – Manscript with the town crestPg. 47 – Oradea City HallPg. 52 – Apollo PalacePg. 53 – New City reformed churchPg. 55 – The baroque complexPg. 56 – Regiomontanus Sphere (replica)Pg. 57 – Oradea engravings detailsPg. 58 – Union square- Aerial viewPg. 60 – “Saint Anne” ChurchPg. 61 – Orthodox SynagoguePg. 62 – Queen Mary TheatrePg. 63 –Rimanoczy HotelPg. 65 – Union square- Aerial viewPg. 66 – Greek-Catholic Diocese, BazaarPg. 67 – County buildingPg. 68 –Bethleen BastionPg. 69 - Fortress – Red grottoPg. 71 – Griffon Room detailPg. 72 – Aerial viewPg. 75 – City Hall TowerPg. 76 –Lutheran ChurchPg. 77 –Adorjan housePg. 78 – New City reformed churchPg. 79 – Canons’ RowPg. 82 - Regiomontanu Astrolabe (replica)Pg. 84 – Union square- Aerial viewPg. 86 – The Moon ChurchPg. 90 – Levay PalacePg. 91 – Sonnenfeld Palace and the Savings HousePg. 92 – Stern PalacePg. 93- Premonstratens ChurchPg. 95 – Aerial viewPg. 96 – Reconstituted stamp of Oradea FortressPg. 97 – View of the FortressPg. 98 – Union squarePg. 104 –Transylvania HotesPg. 106 –Saint Ladislaus asylum churchPg. 109 –Iosif Vulcan memorial museumPg. 110 – Neologue Synagogue, the Bar Association HousePg. 111 –Rimanoczy jr. PalaceP.g 114 –Rimanoczy sr. Palace

Pag. 116 – Großwardein BurgPag. 118 – Gravüre Großwardein Burg (1892)

Italiano

Pag. 60 – “Sf. Ana” KirchePag. 61 – Die orthodoxe Synagoge Pag. 62 - Regina Maria TheaterPag. 63 – Rimanoczy HotelPag. 65 - Unirii Markt - LuftbildPag. 66 - Das griechisch-katholische Bistum, BasarPag. 67 – BezirksgebäudePag. 68 – Bethleen BasteiPag. 69 - Die Burg – Die Rote GrottePag. 70 - “Gravüre Großwardein 1684” Pag. 71 – Detail aus dem Greifensaal Pag. 72 – LuftbildPag. 75 – RathausturmPag. 76 – Die lutheranische KirchePag. 77 – Adorjan HausPag. 78 – Die reformierte Kirche “Orașul Nou”Pag. 79 – Reihe der KanonikerPag. 82 – Regiomontanu Astrolabium (Kopie)Pag. 84 – Unirii Markt- LuftbildPag. 86 – MondkirchePag. 88 – Regina Maria Theater – InnenbereichPag. 90 – Levay PalastPag. 91 – Sonnenfeld Palast und die SparkassePag. 92 – Stern PalastPag. 93 – Die Prämonstratenser-KirchePag. 95 – LuftbildPag. 96 – Kupferstich Umbau der Großwardein BurgPag. 97 – Ansichtskarte mit der BurgPag. 98 – Unirii MarktPag. 102 – Schwarzer Adler PassagePag. 103 – Regina Maria TheaterPag. 104 – Transilvania HotelPag. 105 – BurgmauernPag. 106 – Die Kirche des Sf. Ladislau AsylsPag. 109 – Iosif Vulcan GedenkmuseumPag. 110 – Die neologische Synagoge und das Haus der AnwaltskammerPag. 111 – Rimanoczy jr. PalastPag. 112 – Die römisch- katholische Kathedrale “Înălțarea Fecioarei Maria”Pag. 114 – Rimanoczy sr. PalastPag. 115 – Ullman Palast

Pag. 2 – il Passaggio Aquila NeraPag. 4 – Sinagoga NeologaPag. 7 – Veduta aereaPag. 9 – Vetrato Vulturul Negru (Aquila Nera)Pag. 10 - Immagini della Cronaca di ViennaPag. 11 – Il Palazzo BaroccoPag. 12 – Cattedrale Romano-Cattolica “L’assunzione della Vergine”Pag. 15 – Piazza dell’Unione- Veduta aereaPag. 17 – Piazza Re Ferdinand Pag. 18 – Complesso Aquila NeraPag. 20 - Teatro Regina Maria Pag. 22 – Il Palazzo rinascimentale della FortezzaPag. 23 – Fortezza – Cancello EstPag. 24 – Interiore della FortezzaPag. 26 – Fortezza – Veduta aereaPag. 27 – Fortezza – Cancello OvestPag. 28 - Piazza dell’UnionePag. 32 – Casa PoynarPag. 34 – L’altare nella Cattedrale Romano-Cattolica “L’assunzione della Vergine”Pag. 37 – La strada dei Canonici Pag. 38- Teatro Regina MariaPag. 40 – Il Palazzo MoskovitsPag. 41 – Il Palazzo SztarillPag. 42 – Episcopia Greco - CattolicaPag. 44 - Le mura della Fortezza Pag. 45 - Stampa Oradea (G. Hoefnagel 1598)Pag. 46 – Manoscritto con la stemma della cittàPag. 47 – Il Comune del municipio OradeaPag. 52 – Il Palazzo ApolloPag. 53 – La chiesa riformata “La Città Nuova”Pag. 55 – Il complesso baroccoPag. 56 – Sfera Regiomontanus (replica)Pag. 57 – Dettagli stampe OradeaPag. 58 - Piazza dell’Unione- Veduta aereaPag. 60 – La chiesa “Sf. Ana”Pag. 61 – Sinagoga ortodossaPag. 62 - Teatro Regina Maria

Pag. 63 – Albergo RimanoczyPag. 65 - Piazza Dell’Unione- Veduta aereaPag. 66 – Il Vescovato Greco Catolica, BazarulPag. 67 – L’edificio del comitato Pag. 68 – Il Bastione BethleenPag. 69 - Fortezza – La caverna rossaPag. 70 - “Stampa Oradea 1684” (Birken S. 1684)Pag. 71 - Dettaglio dalla Sala cu GrifoniPag. 72 – Veduta aereaPag. 75 – La torre del Comune Pag. 76 – La chiesa LuteranaPag. 77 – casa AdorjanPag. 78 - La chiesa riformata La “Città Nuova”Pag. 79 – strada dei Canonici Pag. 82 - Astrolab Regiomontanu (replica)Pag. 84 - Piazza Dell’Unione- Veduta aereaPag. 86 – La chiesa cu LunaPag. 88 – Teatro regina Maria – InteriorePag. 90 – Il Palazzo LevayPag. 91 – Il Palazzo Sonnenfeld e la Casa dei risparmiPag. 92 – Il Palazzo SternPag. 93- La chiesa PremonstratensPag. 95 – Veduta aereaPag. 96 – Stampa ricostituzione La Fortezza di OradeaPag. 97 – veduta con la FortezzaaPag. 98 – Piazza Dell’UnionePag. 102 – il Passaggio Vulturul Negru (Aquila Nera)Pag. 103 – Teatro Regina MariaPag. 104 – Albergo TransilvaniaPag. 105 – Le mura della FortezzaPag. 106 – La chiesa dell’ospizzio Sf. LadislauPag. 109 – Il Museo Memoriale Iosif VulcanPag. 110 – Sinagoga Neologa e la Casa dell’Ordine degli AvvocatiPag. 111 – Il Palazzo Rimanoczy jr.Pag. 112 - Cattedrale Romano-Cattolica “L’assunzione della Vergine”Pag. 114 – Il Palazzo Rimanoczy sr.Pag. 115 – Il Palazzo UllmanPag 116 – La Fortezza di OradeaPag 118 – Stampa La Fortezza di Oradea (1892)

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Material gratuit!

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației PubliceAutoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013

Str. Apolodor, nr.17, sector 5, București, tel. 0372.111.409www.mdrap.ro/ http://www.inforegio.ro/

e-mail: [email protected]

Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru TurismOrganism Intermediar pentru Turism

Bulevardul Dinică Golescu, nr.38, poarta 1, sector 1, Bucureștitel. 0372.144.000

Primăria municipiului OradeaPiața Unirii, nr. 1, 410100, Oradea, Bihor

tel. 0259.437.000, e-mail: [email protected]

Proiectul „PACHET COMPLEX DE PROMOVARE A TURISMULUI CULTURAL: CENTRUL ISTORIC ORADEA – ARHITECTURĂ, CULTURĂ, LEGENDĂ ”

Editor: Primăria municipiului OradeaData publicării: Martie 2013

© PRIMăRIA MUNICIPIULUI ORADEA

Investim în viitorul tău!Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat

de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Oradea punte intre doua lumi

Documents

Transcript of Oradea punte intre doua lumi