ONOR TRICOLORULUI

ROMÂNESC

ANUL XXV NR. 25 (1.361) 29 IUNIE – 5 IULIE 2016 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

4

Observatorul militar Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 20162

EVENIMENTu Final de competiţie la Brad. Vineri, 24 iunie, la

sediul Batalionului 26 Vânători de Munte Avram Iancu din Brad, a avut loc ceremonia de premiere a câştigătorilor competiţiei Subofiţerul/Soldatul anului 2016 în Brigada 18 Infanterie Banat. Podiumul a arătat astfel: la categoria Subofiţerul anului în Brigada 18 Infanterie Banat: locul al III-lea – sergent-major Cătălin Ungureanu, din Batalionul 32 Infanterie Mircea din Timişoara; locul al II-lea – sergent-major Laurenţiu Mic, din Batalionul 26 Vânători de Munte

Avram Iancu, din Brad; locul I şi Subofiţerul anului 2016 în Brigada 18 Infanterie Banat – sergent Ciprian Popov, din Batalionul 191 Infanterie Colonel Radu Golescu, din Arad. La categoria Soldatul anului în Brigada 18 Infanterie Banat locul al III-lea a revenit caporalului clasa III Adrian Betea, din Batalionul 26 Vânători de Munte Avram Iancu din Brad, locul al II-lea soldatului Ionuţ Rîpanu din Com-pania Cercetare a Brigăzii 18 Infanterie Banat iar locul I a fost adjudecat de caporalul clasa III Vasile Vermesan, din Batalionul 191 Infanterie Colonel Radu Golescu, din Arad. Câştigătorii etapei la cele două categorii vor reprezenta Brigada 18 Infanterie Banat la etapa pe Divizia 4 Infan-terie Gemina, care se va desfăşura în toamna acestui an. (Plutonier-adjutant principal Cristian Vraciu)u Omagiu generalului erou Grigore Bălan. Loca-

litatea Blăjenii de Sus, din judeţul Bistriţa Năsăud, a fost, la 29 iunie, scena manifestărilor dedicate generalului erou Grigore Bălan. La biserica din comună a fost lansa-tă cartea Generalul erou Grigore Bălan – eroul dezrobirii Ardealului. În cadrul unui ceremonial militar şi religios, a fost dezvelit bustul generalului erou Grigore Bălan şi s-a inaugurat muzeul dedicat acestuia, amplasat în centrul localităţii. Generalul erou Grigore Bălan s-a născut la 14 iunie 1896, în localitatea Blăjenii de Sus. A urmat cursurile Liceului Grăniceresc din Năsăud, în perioada 1910-1914. După absolvirea Şcolii Militare, parcurge toate etapele ierarhiei militare, de la sublocotenent la general. Toam-na anului 1944 îl găseşte pe bravul general angajat în acţiunile armatei române de eliberare a Transilvaniei. La 9 septembrie, în timpul luptelor din localitatea Arcuş, lângă municipiul Sfântu Gheorghe, a fost surprins de un puternic bombardament de artilerie, fiind grav rănit. Transportat în după-amiaza zilei la spitalul din Sinaia, a încetat din viaţă la 13 septembrie 1944. În memoria ge-neralului erou din anii celui de Al Doilea Război Mondial, unul din principalele bulevarde din municipiul Bistriţa poartă numele său. În incinta comandamentului Brigăzii 81 Mecanizată se află bustul generalului Grigore Bălan, iar marea unitate a preluat denumirea onorifică a eroului. (Locotenent-colonel Cristian Mariş)u Ceremonie. Luni, 27 iunie, cazarma mare din Co-

poul Iaşiului a găzduit ceremonia militară prilejuită de trecerea în rezervă a doi dintre camarazii noştri: colonelul Dan Cîşlariu, cel care în ultimii trei ani a îndeplinit funcţia de şef de stat major al Brigăzii 15 Mecanizată, şi maistrul militar principal Tudor Perdun, din cadrul Biroului Ad-ministrare Reţele Calculatoare al marii unităţi. Momente emoţionate pentru cei doi camarazi, pentru comandanţii şi subordonaţii lor deopotrivă, la finalul unor cariere de excepţie de peste trei decenii. Le mulţumim pentru că ne-au fost colegi şi le dorim multă sănătate, pensie lungă şi împliniri în toate proiectele viitoare!u Exerciţiul multinaţional. Peste 40 de scafandri

din Azerbaidjan, Bulgaria, Georgia, România, SUA, Turcia şi Ucraina participă la Exerciţiul multinaţional Eurasian Partnership Dive 16 (EPD), care se desfăşoară în perioada 28 iunie-8 iulie, în apele teritoriale ale ţării noastre. Ajuns la cea de-a VI-a ediţie, exerciţiul este organizat de Centrul 39 Scafandri, în colaborare cu structuri ale scafandrilor militari ai SUA, şi cuprinde trei secţiuni specifice activi-tăţilor militare subacvatice: scufundări pentru exersarea procedurilor de căutare, neutralizare şi distrugere a dis-pozitivelor explozive subacvatice improvizate; scufundări pentru luptă împotriva minelor marine; scufundări de mare adâncime, la adâncimi de peste 40 m. Suportul activităţilor de scufundare va fi asigurat de nava de in-tervenţie cu scafandri de mare adâncime Grigore Antipa, vedeta maritimă pentru scafandri Venus, două dragoare maritime şi cinci nave rapide de intervenţie cu scafandri.

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uBucureşti. Crosul VeteRUN,

care s-a desfăşurat duminică, 26 iunie,

în Capitală, a aliniat la start numeroşi

militari în activitate şi în rezervă. Colegul

nostru, colonelul Gheorghe Vişan,

redactor-şef adjunct la Observatorul militar,

a participat la crosul dedicat veteranilor din cel de Al Doilea Război Mondial, alături de alţi

1.000 de voluntari. n

DIXI !În NATO, colaborarea cu Marea Britanie şi rolul, în general, pe care-l joacă în Alianţă nu se vor schimba, iar în ceea ce priveşte o eventuală ieşire din Uniunea Europeană şi negocierile care ar duce acolo, desigur, ne uităm la implicaţiile pe linia politicii de securitate şi apărare comune.

Mihnea MotocMinistrul apărării naţionale

Sursa: Radio România Actualităţi

În perioada 20-23 iunie, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, a efectuat o vizită oficială în Serbia, la invitaţia comandantului Forţelor Armate

din Serbia, general-locotenent Miloslav Simović. Agenda vizitei a cuprins întâlniri cu militari ai Brigăzii pentru Operaţii Speciale, ai Brigăzilor 3 şi 4 Mecanizate, ai Centrului de instruire pentru operaţii de menţinere a păcii şi ai Centrului de instruire CBRN.

Discuţiile au cuprins teme precum sprijinirea securităţii regionale prin dezvoltarea cooperării bilaterale şi organi-zarea în viitor a unor activităţi în comun între structuri ale forţelor terestre din cele două armate. De asemenea, gene-ralul-maior Dumitru Scarlat a fost primit de secretarul de stat în Ministerul Apărării Naţionale al Serbiei, Nenad Nerić, şi de locţiitorul şefului Statului Major General, general-locotenent Jovica Draganić. n

Şeful Statului Major al Forţelor Navale, contra-amiralul Alexandru Mîrşu, l-a primit marţi, 21 iunie, pe secretarul Forţelor Navale ale SUA,

Raymond Mabus, aflat într-o vizită oficială în România. În contextul acestei vizite, au avut loc dis-cuţii referitoare la situaţia din bazinul Mării Negre, consolidarea cooperării bilaterale între Forţele Nava-le ale celor două state şi intensificarea programului de exerciţii de instruire în comun. n

În perioada 21-23 iunie s-a desfăşurat, la Şcoala de Ofiţeri a Forţelor Aeriene din Fürstenfeldbruck, Germania, festivitatea de

premiere a celor mai bune eseuri cu teme ce au vizat leadershipul militar modern, eseuri redactate de studenţii din cadrul Academiilor Forţelor Aeriene din Europa. Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă din Braşov a participat la această competiţie cu două lucrări, din care cea redactată de studenţii sergenţi Bogdan Teodor Trifan şi Mihai Cristian Voiculescu, Efficiency in the military procedural communication, a obţi-nut locul al III-lea. La competiţie au participat peste 20 de eseuri scrise de studenţii din aca-demiile membre EUAFA. n

Vizită în Serbia

Oficial militar SUA, la Forţele Navale

Concurs de eseuri

Foto

: cap

oral

Mih

oc N

icol

ae

Germania

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

3Observatorul militarNr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

GARNIZOANA ROMÂNIAu Rector nou la Academia Navală. Comandorul

conf. univ. dr. ing. Octavian Tărăbuţă este noul rector al Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanţa. În con-formitate cu legislaţia în vigoare, referitoare la procesul de constituire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la nivelul instituţiilor din sistemul naţional de învăţământ superior, marţi, 28 iunie, au avut loc alegerile pentru funcţia de rector al prestigioasei instituţii de învă-ţământ superior din Dobrogea. Dintre cele 75 de persoane cu drept de vot din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân, s-au prezentat la urne 66 de persoane. Voturile valabil exprimate au fost 65, fiind repartizate astfel: 59 de voturi pentru comandorul conf. univ. dr. ing. Octavian Tărăbuţă şi 6 voturi pentru comandorul prof. univ. dr. ing. Ioan Crăciun. Senatul universitar al Academiei Navale Mircea cel Bătrân urmează să valideze miercuri, 29 iunie, candidatul ales pentru funcţia de rector. u Final de an şcolar în colegiile naţionale militare.

Joi, 23 iunie, în colegiile naţionale militare de la Alba Iulia, Breaza şi Câmpulung Moldovenesc, au avut loc festivităţi prilejuite de încheierea anului şcolar 2015-2016.

S-a mai scris încă o pagină în istoria Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul, din Alba Iulia, odată cu absolvirea celei de a 65-a promoţii, care poartă titlul onorific Andrei Mureşanu – 200. Au trăit emoţia momentului, pe platoul din incinta colegiului, cei 98 absolvenţi, alături de profe-sori, instructori militari, părinţi, prieteni şi invitaţi. Au fost prezenţi generalul de brigadă Dorin Ioniţă, locţiitorul pentru operaţii şi instrucţie al şefului Statului Major al Forţelor Terestre, reprezentanţi ai diferitelor structuri militare din garnizoană, ai administraţiei publice locale, ai asociaţiilor judeţene ale cadrelor militare în rezervă şi retragere din judeţul Alba.

Ceremonia de absolvire a inclus: acordarea premiilor de onoare, citirea ordinului de numire şi înaintarea în grad a noului elev plutonier-adjutant al colegiului, predarea-primirea cheii generaţiilor, fotografierea şi dezvelirea tabloului promoţiei a 65-a, premierea celor mai buni elevi, un scurt moment artistic. Un moment aparte a fost acela dedicat profesorului Romulus Borţoş, care, după 36 de ani de activitate la catedră pusă în slujba matematicii, şi-a încheiat frumoasa carieră de dascăl. De asemenea, Vian Bradea, instructor de dans, şi-a încheiat activitatea, desfăşurată din 2008 la Clubul colegiului albaiulian.

Festivitatea de la Breaza a avut loc în prezenţa gene-ralului-maior Ion Ungureanu, locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Terestre, a reprezentanţilor conducerii MApN, a reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, a cadrelor militare active şi în rezervă, a sponsori-lor, a părinţilor şi a personalului colegiului. Festivitatea de premiere a fost condusă de directorul adjunct al instituţiei, prof. dr. Aurel-Constantin Soare. Premianţii, profesori şi elevi, au primit, în semn de apreciere, diplome, excursii, cărţi, dicţionare, enciclopedii, lucrări din literatura clasi-că, premii în obiecte electronice şi în bani, dar şi premii speciale, de onoare, ori instituite de foşti absolvenţi sau în memoria acestora, în funcţie de relevanţa concursului şi a distincţiilor obţinute.

Finalul le-a aparţinut absolvenţilor, iar printre momen-tele devenite tradiţie la Breaza s-au numărat: schimbul de ştafetă între generaţii, serbarea absolvenţilor şi predarea-primirea cheii promoţiei, care, în acest an, s-a făcut între elevul plutonier-adjutant Mădălin Chiva şi elevul caporal Ştefan Sava. De remarcat că, după 33 de ani, au fost înain-taţi în gradul de elev plutonier-adjutant doi elevi de nota 10: elev sergent Iulia Condruz şi elev caporal Ştefan Sava.

În Colegiul Naţional Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, festivitatea de încheiere a anului şcolar s-a desfăşurat pe platoul central al instituţiei. La eveniment a fost prezent generalul-maior Ioan Manci, comandantul Diviziei 4 Infanterie Gemina. Au mai fost alături de elevii câmpulungeni reprezentanţi ai condu-cerii MApN, cadre militare active şi în rezervă, oficialităţi ale administraţiei publice locale, personalul colegiului, absolvenţi, părinţi şi prieteni ai elevilor. A fost un moment de bilanţ al performanţelor şcolare, o sărbătoare a celor peste 200 de premii şi distincţii obţinute în competiţiile şcolare şi sportive. În mod deosebit au fost aplaudaţi şi felicitaţi cei 36 de elevi distinşi cu premii şi menţiuni la faza pe judeţ şi elevii participanţi la etapele naţionale şi internaţionale ale competiţiilor.

În contextul general al preţuirii performanţei, şeful Statului Major General, cu sprijinul Asociaţiei caritabile Camarazii, a premiat-o pe eleva plutonier Sabina Calisevici cu un laptop, pentru calificarea la faza internaţională a olimpiadei de geografie. De asemenea, elevii care s-au re-marcat la olimpiade şi concursuri naţionale au fost premi-aţi de Fundaţia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe –purtătorul de biruinţă. (Daniela Filimon, Graţiela Mihăescu, Elena Jora)

Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, l-a primit mier-curi, 23 iunie, la sediul ministe-

rului, pe Marcin Wilczeck, ambasadorul Republicii Polone la Bucureşti. În cadrul întrevederii au fost abordate subiecte referitoare la relaţiile bilaterale în do-meniul apărării, securitatea regională şi pregătirea Summitului NATO de la Varşovia. Discuţiile dintre cei doi oficiali

au oferit ocazia reconfirmării poziţiilor comune ale Poloniei şi României cu privire la principalele dosare de pro-blematică euroatlantică, precum şi a sprijinului reciproc în cadrul aliat.

În context, ministrul Motoc a expri-mat aprecierea pentru angajamentul Poloniei în cadrul măsurilor de asigu-rare şi descurajare adoptate de NATO pentru Flancul Estic. Acest angaja-

ment reprezintă o contribuţie sub-stanţială la reconfirmarea, la Varşovia, a coeziunii şi unităţii Alianţei. Pe plan bilateral, a fost reiterat interesul pen-tru intensificarea cooperării militare dintre cele două ţări, oficialii analizând oportunitatea colaborării în domenii de interes comun, cu accent pe instru-irea forţelor, apărarea antirachetă şi cooperarea tehnico-militară. n

Întrevedere cu ambasadorul polonez

În perioada 7-18 iunie, o echipă formată din 10 ofiţeri din structurile Brigăzii 2 Vâ-

nători de Munte Sarmizegetusa condusă de locţiitorul coman-dantului marii unităţi, colonel Florin Stan, şi un detaşament de poliţie militară format din 14 militari, din Batalionul 265 Poliţie Militară, au participat la exerciţiul Gordian Knot-16 în Camp Assiros, Salonic, Grecia. Acest exerciţiu a constituit ele-mentul iniţiator al procesului

Exerciţiul Gordian Knot-16de certificare a Comanda-mentului Corpului de Reacţie Rapidă Grecia (NRDC-GRC) ca şi comandament de tip NATO JTF HQ (stand-by) pentru peri-oada 2018-2020.

Exerciţiul Gordian Knot-16 a reprezentat un foarte bun prilej de lucru într-un mediu internaţional complex, la acest exerciţiu participând militari din Grecia, Italia, România, Bulgaria, Spania, Statele Unite ale Americii şi Franţa.

Pe timpul exerciţiului a fost testată capabilitatea co-mandamentelor de a planifi-ca acţiunile specifice pentru toate fazele deplasării într-un teatru de operaţii, concomi-tent cu raportarea periodică la eşaloanele superioare a statusului forţelor proprii şi sincronizarea activităţilor proprii cu cele ale eşaloane-lor superioare.

Detaşamentul de poliţie militară a executat misiuni

specifice de protecţie a for-ţei, asigurând, împreună cu structuri de acelaşi tip din NRDC-GRC, paza punctelor de comandă pe timpul exer-ciţiului.

Grupul de comandă al NRDC-GRC a subliniat în ter-meni laudativi contribuţia esenţială la îndeplinirea obiec-tivelor exerciţiului a celulei de răspuns din cadrul Brigăzii 2 VM, cooperarea foarte bună a militarilor români cu toa-te structurile participante la exerciţiu şi modul de implicare a subunităţii româneşti de poliţie militară.

Pe 17 iunie, la iniţiativa comandantului NRDC-GRC, general-locotenent Alkiviadis Stefanis, s-a desfăşurat Ziua Distinşilor Vizitatori, activitate la care a participat generalul-maior Cătălin Tomescu, locţi-itor al comandantului NRDC-Turcia , iar din cadrul structu-rilor Armatei României afiliate la NRDC-GRC au participat generalul de brigadă Tudorică Petrache, comandantul Brigăzii 2 VM, şi colonelul Gabriel Buce-ac, comandantul Batalionului 265 Poliţie Militară. n

Maior Lucian Boariu

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Foto

: Luc

ian

Boar

iu

Observatorul militar Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 20164

EVENIMENT

Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an la 26 iunie.

Onortricolorului

românescLa Bucureşti, Drapelul Naţional

al României a fost înălţat du-minică, 26 iunie, în Piaţa Trico-

lorului, în cadrul unei ceremonii la care au participat ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, locţiito-rul şefului Statului Major General, general-maior Adrian Tonea, repre-zentanţi ai instituţiilor din sistemul naţionale de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ataşaţi militari şi veterani de război.

La începutul ceremoniei, organi-zată de Ministerul Apărării Naţionale, Instituţia Prefectului Municipiului Bucureşti şi Primăria Capitalei, dra-pelul a fost adus în piaţă de militari din Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul şi a fost binecuvântat de un preot militar. Arborarea tricolorului a avut loc în acordurile Imnului naţional, intonat, deopotrivă, de participanţii la ceremonie şi de trecători.

Drapelul tricolor, ca însemn naţio-nal, vine de la Revoluţia Paşoptistă, iar Ziua Drapelului Naţional, care a fost reinstituită în 1998, aduce cu tărie în centru acest important simbol naţional, semnificând tot ceea ce este mai de preţ din ce am moştenit de la înaintaşii noştri, şi anume România suverană, indepen-dentă, integritatea teritorială şi unitatea naţională. În această zi, pe măsură ce România se întăreşte, pe măsură ce se dezvoltă şi se modernizează din ce în ce mai puternic, şi drapelul, şi culorile sale

Pagină realizată de: locotenent-colonel Mădălina Ilinca, maior Florentin Lazăr, locotenent Valentin Rupa-Mic, sublocotenent Cornelia Bădin, maistru-militar clasa I Iulian

Cadulencu, maistru-militar Ionuţ Alexandru Berbece, Nicolae Mihoc, Andreea Raţă, Costel Nicorici, Florentin Dragomir, Marius Florea, Cosmin Roman, Emil Moritz.

AFGANISTAN26 iunie. O zi specială pentru militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, unitate de elită

a Forţelor Terestre, dislocată de peste patru luni în Baza Aeriană Kandahar. Împreună cu militarii Elementului Naţional de Sprijin, infanteriştii români au sărbătorit Ziua Drapelului Naţional. Aici, la 4.000 de kilometri depăr-tare de casă, să porţi în inimă culorile drapelului are o semnificaţie aparte! Chiar dacă este duminică, pentru militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni este o nouă zi de misiune. Cei patru militari din garda drapelului, comandată de locotenentul Bogdan Mrejeriu, poartă tricolorul românesc spre catargul de arborare. Aşteaptă. Preotul militar binecuvântează formaţia. În acordurile imnului naţional, drapelul României este arborat pe catarg, sub privirile atente ale celor prezenţi la ceremonie. Flutură triumfător. Pentru militarii din teatrul de operaţii din Afganistan, drapelul capătă suflet. Îi umple de bucurie, îi sprijină în suferinţă, îi însoţeşte pretutindeni, fiind un simbol care se transformă în sentiment atunci când se întâlneşte cu momente-cheie din vieţile noastre şi din destinul ţării.

Sunt militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, care poartă în inimă culorile vii ale drapelului naţional.

intră mai profund în fiinţa şi în sufletul nostru, în acelaşi fel, cu aceeaşi intensita-te, a declarat Mihnea Motoc.

Militarii Brigăzii 30 Gardă Mihai Viteazul au defilat şi au prezentat un exerciţiu de mânuire a armamentu-lui, asistaţi de Muzica Reprezentativă a MApN, care a susţinut un concert de cântece ostăşeşti.

Manifestări asemănătoare au avut loc în toate marile garnizoane din ţară. La Miercurea Ciuc, drapelul a fost

adus la locul de arborare de militari ai Brigăzii 61 Vânători de Munte General Virgil Bădulescu, fiind binecuvântat de preotul militar şi ridicat pe catarg, în acordurile Imnului Naţional al Români-ei. La ceremonie au participat coman-dantul garnizoanei Miercurea Ciuc, general de brigadă Marius Giurcă, secretarul de stat al Ministerului Aface-rilor Interne, Raed Arafat, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale, şefi ai instituţiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, ai serviciilor des-centralizate, cadre militare în activitate, în rezervă şi în retragere, reprezentanţi ai comunităţii locale.

În municipiul Braşov, ceremonia de Ziua Drapelului a avut loc în Piaţa Tricolorului. Activitatea a fost iniţiată de autorităţile locale, organizată de comenduirea garnizoanei Braşov, cu sprijinul Brigăzii 2 Vânători de Munte Sarmizegetusa. La eveniment au participat toate unităţile militare din garnizoana Braşov. Au asistat auto-rităţile locale braşovene, cetăţeni ai municipiului Braşov, veterani de răz-boi, cadre militare în activitate.

La Timişoara, începând cu ora 10.00, a avut loc oficierea slujbei de sfinţire a Drapelului Naţional al României, după care a fost înălţat pe catarg. La activitate au participat comandantul garnizoanei Timişoara, colonel Cristian Dinulică, împreună cu reprezentanţi ai autorităţilor publice lo-

cale, conducătorii instituţiilor sistemu-lui naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din garnizoana Timişoara, comandanţii unităţilor din garnizoană, cadre militare active, în rezervă şi retragere, cetăţeni ai muni-cipiului Timişoara. Ceremonia s-a în-cheiat cu defilarea gărzii de onoare, în ritmurile Muzicii Militare a garnizoanei şi în aplauzele celor prezenţi.

În garnizoana Brad, ceremoniile militare dedicate sărbătoririi Zilei

Drapelului Naţional s-au desfăşurat în zilele de 25 şi 26 iunie. La activi-tăţile organizate de militarii Batalio-nului 26 Vânători de Munte Avram Iancu au participat reprezentanţi ai administraţiei publice locale, ai Mi-nisterului Afacerilor Interne, invitaţi şi locuitori ai municipiului Brad.

La Buzău, Ziua Drapelului Naţional a fost marcată prin aşeza-rea, pe faţada Muzeului Judeţean, a unui tricolor-gigant de aproape 300 de metri pătraţi. Primarul municipiu-lui Buzău, Constantin Toma, prezent la eveniment, a afirmat că Tricolorul face parte din zestrea identitară a poporului român, de aceea celebrarea sa constituie un prinos de recunoştinţă faţă de generaţiile trecute.

Militari ai Brigăzii 15 Mecani-zată Podu Înalt au participat, în garnizoanele de dislocare – Iaşi, Botoşani, Piatra Neamţ şi Bacău – la ceremonii militare şi religioase prilejuite de sărbătorirea Zilei Dra-pelului Naţional.

Garnizoana Craiova a organizat ceremonia cinstirii drapelului, unul dintre cele mai puternice simboluri naţionale. La eveniment au partici-pat prefectul judeţului Dolj, Nicolae Sorin Răducan, alături de reprezen-tanţi ai autorităţilor publice locale. Din partea Garnizoanei Craiova au participat locţiitorului comandantu-lui Brigăzii 2 Infanterie Rovine, colo-nel Dan Ionescu, şi şeful de stat ma-jor al brigăzii, colonel Cornel Scurt.

O ceremonie militară dedicată Zilei Drapelului Naţional a fost orga-nizată şi în Piaţa Mare a Sibiului, cu participarea structurilor militare din garnizoană, în colaborare cu admi-nistraţia publică locală, Mitropolia Ardealului şi Facultatea de Teologie Andrei Şaguna. Cu acest prilej, dra-pelul, arborat pe catargul din zona centrală a municipiului, a fost sfinţit la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.

La Biserica Protopopiatului Ortodox din Bistriţa a avut loc ofici-

erea slujbei de sfinţire a Drapelului Naţional al României de protopopul Alexandru Vidican împreună cu un sobor de preoţi, ulterior Drapelul Naţional fiind transportat în Piaţa Centrală a municipiului, unde s-a desfăşurat ceremonia de înălţare pe catarg a acestuia. Activitatea s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare în ritmurile Muzicii Militare a garni-zoanei şi în aplauzele celor prezenţi.

Militari ai Batalionului 317 Cer-cetare Vlădeasa, din Cluj-Napoca, au constituit garda purtătoare a drapelului, în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Drapelului Naţional. La ceremonia dedicată acestei sărbători, Drapelul României a fost sfinţit, repus pe catarg şi înălţat, în

acordurile Muzicii Militare a Diviziei 4 Infanterie Gemina, care a intonat Imnul Naţional al României.

Militari din garnizoana Brăila au participat la ceremonia des-făşurată în Piaţa Independenţei din municipiu. Activităţile de-dicate Zilei Drapelului Naţional au debutat vineri, 24 iunie, cu organizarea, la Comandamentul Brigăzii 10 Geniu Dunărea de Jos,

a unui simpozion cu tema: Drapelul României – istorie şi tradiţie. A doua zi, sâmbătă, a avut loc ceremonia de coborâre a Drapelului Naţional de pe catarg şi depunerea acestuia la Catedrala Naşterea Domnului din Brăila de garda Drapelului, constitu-ită din militari brăileni. n

BUZĂU

MIERCUREA CIUC

BRAD

Observatorul militar 5Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

COMPETIŢII

Cele mai bune 11 echipe din cadrul marilor unităţi şi unităţi din sub-ordinea acestei categorii de forţe

s-au prezentat la startul competiţiei organizată cu sprijinul Batalionului 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu.

Vremea deosebit de caldă a împins la limită rezistenţa competitorilor, ale căror deprinderi şi capacităţi au fost testate în probele de duel de foc şi patrulă, feminin şi masculin. Efortul şi pregătirea concu-renţilor au determinat rezultatele finale,

locul I în clasamentul general fiind ocupat de militarii din Brigada 81 Mecanizată General Grigore Bălan, urmaţi de Brigada 2 VM Sarmizegetusa, locul III revenind Bri-găzii 61 VM General Virgil Bădulescu.

La festivitatea de premiere organi-zată la Batalionul 317 Sprijin Logistic Voievodul Gelu a participat şi coman-dantul Diviziei 4 Infanterie Gemina, general-maior Ioan Manci, care i-a felicitat pe militari pentru dăruirea de care au dat dovadă. n

l

l

l

l

DUEL DE FOC

Feminin:Locul I: Brigada 2 VM SarmizegetusaLocul II: Regimentul 69 Artilerie Mixtă SilvaniaLocul III: Brigada 18 Infanterie Banat.Masculin:Locul I: Brigada 81 Mecanizată General Grigore BălanLocul II: Brigada 18 Infanterie BanatLocul III: Regimentul 69 Artilerie Mixtă Silvania.

În perioada 22-24 iunie, la Zalău, Statul Major al Forţelor Terestre a organizat etapa pe SMFT a Competiţiilor aplicativ-militare de vară.

Locul I: Brigada 81 Mecanizată General Grigore BălanLocul II: Brigada 2 VM SarmizegetusaLocul III: Brigada 61 VM General Virgil BădulescuLocul IV: Regimentul 69 Artilerie Mixtă SilvaniaLocul V: Brigada 18 Infanterie BanatLocul VI: Brigada 2 Infanterie Rovine

PATRULE

Feminin:Locul I: Brigada 61 VM General Virgil BădulescuLocul II: Brigada 2 VM SarmizegetusaLocul III: Brigada 2 Infanterie Rovine.Masculin:Locul I: Brigada 81 Mecanizată General Grigore BălanLocul II: Brigada 61 VM General Virgil BădulescuLocul III: Brigada 2 VM Sarmizegetusa.

CLASAMENT GENERAL

Locul VII: Brigada 282 Mecanizată Unirea PrincipatelorLocul VIII: Regimentul 52 Artilerie General Alexandru TellLocul IX: Brigada 10 Geniu Dunărea de JosLocul X: Brigada 8 LAROM Alexandru Ioan CuzaLocul XI: Batalionul 202 Apărare CBRN General Gheorghe Teleman.

Concurenţi în zile de foc

Observatorul militar6

INTERVIU

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Colonelul Valentin Neacşu, şef al Serviciului Muzici Militare şi inspector pentru arma Muzici Militare:

Sunt îndrăgostit de muzica militară!

S-a născut la 2 octombrie 1960, în Piteşti. A absolvit Şcoala Militară de Muzică (ofiţeri, 1983), Aca-

demia de Muzică din Bucureşti la Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Pedagogie Muzicală (1994). În 1995 a urmat Cursul Postuniversitar de Etnomuzicologie.

A condus Orchestra Reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale vreme de opt ani.

Din anul 2007 până astăzi, a îndeplinit funcţia de Şef al Servi-ciului Muzici Militare şi Inspector pentru arma Muzici Militare.

l

l

l

l

Ziua în care Muzicile Militare împlinesc 185 de ani de la înfiinţare, la 1 iulie, coincide cu ziua în care colonelul Valentin Neacşu îşi încheie cariera de ofiţer activ.

Domnule colonel Valentin Neacşu, ne întoarcem în timp cu peste 30 de ani şi vă întreb de ce aţi ales muzica militară?A fost un concurs de împre-

jurări. Am ales muzica încă de la vârsta de şase ani, pentru că fratele meu mai mare, Nicu Neacşu, care a urmat tot o carieră muzicală şi militară, a început să studieze vioara în clasa I. Ca frate mai mic, am fost fascinat de acest instrument şi mi-am dorit să primesc şi eu o vioară şi să încep studiul viorii de la acea vârstă. Am urmat şcoala generală, cursurile liceului de muzică şi îndrăgostit fiind de muzică, am avut dorin-ţa de a merge mai departe la studiile universitare, la Academia de Muzică Ciprian Porumbescu din Bucureşti. Soarta a făcut ca fratele meu, cu doi ani mai mare şi, aş putea spune, cu doi paşi înaintea mea, a decis să intre în Şcoala Mi-litară de Ofiţeri de Muzică. Acest fapt a încurcat un pic lucrurile. Întotdeauna mi-am dorit să îmi continui studiile în străinătate. Mă fascina în vremea comunismului plecarea în străinătate prin Agen-ţia de Impresariat Artistic (ARIA). Prezenţa fratelui meu ca muzician al armatei a făcut ca toate gân-durile mele să se schimbe – ştiţi foarte bine că ar fi fost imposibil să rămâi în străinătate dacă aveai

rude în sistemul militar, pentru că i-aş fi făcut rău fratelui, probabil l-ar fi dat afară din armată. În fine, am luat decizia de a urma o carie-ră muzicală, dar în armată.

Ne aflăm la ceas aniversar – 185 de ani de muzici militare, şi ar fi foarte interesant să ne spuneţi cum erau muzicile militare la vremea la care aţi intrat dumneavoastră în acest sistem. Era cunoscută tradiţia îndelungată a muzici-lor militare atunci? Cunosc foarte bine muzicile

militare încă din perioada anilor ’77-’78. Pe atunci, eram militar la Şcoala Militară a Subofiţerilor Muzicieni. Îmi plăcea muzica mili-tară, îmi plăcea ţinuta militară, îmi plăceau alămurile, parada militară, aspectul festiv pe care numai o muzică militară îl poate imprima. Cu alte cuvinte, am fost îndrăgostit de muzica militară, de fanfară. M-aţi întrebat cum era atunci şi cum este astăzi. Schimbările sunt majore: erau alte structuri, alte concepţii, cultura, muzica şi actul de educaţie erau privite altfel în regimul comunist. După Revoluţie şi mai ales după aderarea noastră la NATO totul s-a schimbat în bine, s-au schimbat nu doar ţinutele, dar şi concepţia şi repertoriul. Astăzi, putem spune că în armată avem muzici militare competente, bine pregătite, care au succes în toate acţiunile pe care le întreprind atât în ţară, cât şi în străinătate.

V-am întrebat despre înce-puturile carierei dumnea-voastră, pentru că aş vrea să ştiu cum erau văzuţi ofiţerii, subofiţerii de muzică atunci când aţi intrat în sistem şi dacă i-aţi mai prins pe profe-sorii sau ofiţerii din „vechea gardă”.Am prins profesori cu o expe-

rienţă mai mare, cadre militare, colonei la sfârşit de carieră. Profe-sionişti cu siguranţă! Cei dinainte erau buni, dar astăzi majoritatea subofiţerilor şi ofiţerilor muzicilor din Armata României a urmat stu-dii superioare, sunt oameni care au doctorate şi consider că nivelul de pregătire este mai bun. Toate acestea nu ştirbesc în vreun fel prestanţa, strălucirea şi abnegaţia celor de altădată.

Este una dintre specialităţile militare cu cea mai mare transparenţă în mediul civil, în ţară, dar şi în străinătate şi, din acest punct de vedere, aţi fost un norocos care şi-a împlinit visul despre care îmi vorbeaţi la început, acela de a vedea lumea din postura de artist care reprezintă România. Au fost ani de glorie în care

trebuie să recunosc că am avut şi şase turnee într-un an. Muzica militară românească a făcut şi face o impresie foarte bună peste hotare. Este foarte important că noi să continuăm această tradiţie

pentru că simbolurile noastre na-ţionale, drapelul, imnul naţional, portul popular şi muzica noastră tradiţională sunt ambasadori de prestigiu, mai ales în epoca pe care o trăim acum. Vedeţi şi dum-neavoastră cum sunt denigraţi o parte din românii aflaţi peste ho-tare. Or, noi am creat un echilibru şi am reprezentat cu cinste ţara, îmbunătăţind imaginea noastră peste hotare, pe nedrept pătată de oameni care nu sunt reprezen-tativi pentru ceea ce înseamnă, de fapt, România.

Întâmplarea face ca ultima dumneavoastră zi ca militar activ, să preceadă sărbătoa-rea Muzicilor Militare. Cum arată astăzi muzicile militare

din România, referindu-ne şi la numărul lor, dar şi la pregătirea profesională?Imediat după Revoluţie am

plecat de la circa 100 de muzici militare în Armata României, iar astăzi mai sunt doar 17 orchestre militare, dintre care trei se află în Bucureşti. În ceea ce priveşte calitatea acestor formaţii muzicale ea este una ridicată, sunt câteva minusuri în privinţa dotării cu instrumente, mai ales pe teritoriu. Instrumentele specifice fanfarei sunt foarte scumpe. Şi ar mai fi ceva de spus: filiera indirectă prin care pregătim viitoarele cadre din muzicile militare este una care creează probleme, este greu să perfecţionăm şi să pregătim într-un timp scurt profesioniştii de care avem nevoie, într-un domeniu în care învăţarea unui in-strument muzical se desfăşoară, în mod obişnuit, pe o perioadă mult mai lungă, exprimată în ani.

Sunteţi la finalul unei cariere prodigioase. Este o predare de ştafetă, iar ziua în care va apărea acest interviu coinci-de cu ultima dumneavoastră zi ca şef al Muzicilor Milita-re. Care este sfatul pe care l-aţi da celui care va prelua ştafeta?Sfatul meu este simplu: ceea

ce trebuie să facă viitorul şef al Serviciului Muzici Militare şi Inspector pentru arma Muzici Militare este să pună pasiune în tot ceea ce va face, să iubească şi să respecte haina militară şi aceas-tă meserie de tradiţie pe care să o ducă mai departe. n

Locotenent-colonel Cristian Dumitraşcu

cristian.dumitrascu@presamil.ro

Muzica Reprezentativă a MApN, pe scena Ateneului Român, aprilie 2016.

Observatorul militar 7ANIVERSARE

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Adaptarea activităţii de informaţii la noile caracteristici ale mediului de securitate

General Marian HăpăuDirectorul General al Direcţiei

Generale de Informaţii a Apărării

În decursul a peste un secol şi jumătate de existenţă a serviciilor de informaţii militare, înfiinţarea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA), la 1 iulie 1999, ca etapă a amplului proces de transformare a Armatei în perspec-tiva aderării României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, apare acum, în lumina istoriei recente, drept o exigenţă sine qua non pentru menţi-nerea capacităţii de adaptare a activi-tăţii de informaţii la noile caracteristici ale mediului de securitate.

În acest domeniu, ideea de adaptare face referire la posibi-litatea serviciului de informaţii

militare de a-şi atinge principalul obiectiv, anume acela de antici-pare a liniilor generale de evoluţie a mediului de securitate, pentru evitarea surprinderii strategice a factorilor de decizie politico-mi-litari şi pentru stabilirea, în mod optim şi în timp oportun, a forţelor, resurselor şi misiunilor Armatei şi ale statului, în general, fără a le fi afectată capacitatea de a rezista în faţa riscurilor şi provocărilor. Pentru asigurarea acestui dezide-rat, DGIA funcţionează, pe de o parte, ca structură de coordonare a unităţilor specializate aflate în subordinea sa: Direcţia Informaţii Militare, Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară, Detaşamentul Special de Protecţie şi Intervenţie, componenta naţională a Centrului de Excelenţă NATO în domeniul HUMINT şi Şcoala de Aplicaţie a Informaţiilor pentru Apărare, alături de care mai trebuie menţionate Brigada de Informaţii Militare şi Brigada de Forţe pentru Operaţii Speciale, structuri aflate sub contro-lul operaţional al Direcţiei Informaţii Militare. Prin coordonarea activităţii acestor structuri, DGIA are rolul de a elabora, în sprijinul factorilor de decizie politico-militari, documente de analiză integrată a informaţiilor multisursă, deopotrivă din mediul intern şi din cel extern, cu impact asupra intereselor de securitate ale României. Pe de altă parte, DGIA îndeplineşte rolul de interfaţă în relaţia cu celelalte instituţii care activează în domeniul securităţii la nivel naţional şi internaţional.

Doar acţionând unitar, pe baza unui consens pus în slujba intere-sului naţional şi a intereselor aliate, serviciile de informaţii, împreună cu autorităţile de la nivelul tuturor sectoarelor de activitate ale unui stat pot crea acea capacitate de re-zilienţă necesară pentru a răspunde întregii game de provocări de secu-ritate specifice actualei perioade.

Evoluţia relaţiilor internaţionale determină nevoia de dezvolta-re permanentă a cunoaşterii şi înţelegerii mediului de securitate la nivel regional şi global pentru o racordare cât mai strânsă la contextul geopolitic. Astfel, prin modul cum a fost proiectată să funcţioneze, Direcţia Generală de Informaţii a Apărării răspunde aces-tui imperativ, în sensul că a reuşit să se afirme ca o structură flexibilă, cu o capacitate ridicată de identi-ficare a tendinţelor de evoluţie a contextului de securitate regional şi internaţional, contribuind astfel la consolidarea sprijinului cu informa-ţii oferit decidenţilor.

Lumea se află astăzi în mijlocul unor schimbări profunde şi ra-pide ale matricei de securitate

la nivel internaţional. Fenomenul globalizării şi diversificarea modali-tăţilor actorilor statali şi non-statali de acţiune şi răspuns şi, implicit, de proiectare a forţei, nu numai prin mijloace militare, ci şi, mai cu seamă, prin mijloace politice şi economice (aşa-numita diplomaţie coercitivă) şi prin mijloace mascate de agresiune (practici subversive de război informaţional, psihologic, cibernetic) au condus astfel la două mutaţii esenţiale, ce impun recali-brarea activităţii de informaţii.

Pe de o parte, este vorba despre estomparea liniilor de demarcaţie între domeniile care trebuie să intre

în atenţia serviciilor de intelligence, pentru îndeplinirea misiunilor din aria lor de responsabilitate – în spe-ţă apărarea şi securitatea naţională.

La ora actuală, domeniul infor-maţiilor pentru apărare are în aten-ţie nu numai mediul politico-militar, ci şi mediul economic sau mediul socio-cultual. Apar tot mai adesea ameninţări la adresa infrastructurii critice sau la adresa securităţii ener-getice, ori practici de agresiune prin intermediul reţelelor de socializare (propaganda extremistă şi prozeli-tismul religios în scop terorist).

Pe de altă parte, este vorba despre apariţia noului concept de război hibrid, ce dă astăzi atâta bă-taie de cap nu numai politologilor, ci şi, mai cu seamă, factorilor de de-cizie la nivel politico-militar. Aceştia se regăsesc realmente vulnerabili în faţa acestui tip de conflict, fără a avea la dispoziţie nici legislaţia care să combată efectele lui mascate (dar nu mai puţin nocive decât ale războiului clasic), nici instrumen-tele concrete de prevenire sau de contracarare a consecinţelor sale, întrucât lupta nu se mai desfăşoară la vedere, actorii nu îşi mai asumă implicarea în conflict, ci toate con-fruntările au tendinţa de a se muta progresiv pe un teren „al umbrelor”, al incertitudinilor, al marilor semne de întrebare. Faţă de războiul de tip clasic, dus eminamente prin mijloace militare, conflictul hibrid aduce un stat în situaţia de a nu mai şti exact când a intrat cu adevărat în conflict, cine sunt adversarii, care este linia frontului şi care sunt mij-loacele de proiectare a forţei. Prin raportare la trecut, prezentul ridică riscuri incomparabil mai mari şi un nivel de incertitudine mai ridicat pentru activitatea de intelligence, ameninţările putând veni de oriun-de şi prin orice mijloace.

Din această cauză, domeniul in-formaţiilor pentru apărare este unul dintre cele mai sensibile domenii la schimbările rapide intervenite în evoluţia în plan internaţional, necesitând o documentare din ce

în ce mai diversificată şi o perfecţio-nare continuă, astfel încât serviciile de informaţii să sprijine factorii de decizie politico-militari să evite surprinderea strategică şi conse-cinţele ei devastatoare. Din această perspectivă, mai mult decât oricând, activitatea de informaţii trebuie privită ca resursă de securitate şi ca pilon al puterii la nivel naţional şi la nivelul Alianţei.

Drept urmare, şi Direcţia Gene-rală de Informaţii a Apărării trebuie să facă faţă unor provocări tot mai mari şi mai complexe în îndeplinirea misiunilor sale primordiale – averti-zarea oportună a factorilor de deci-zie şi prevenirea surprinderii în faţa riscurilor şi ameninţărilor militare, politico-militare sau de altă natură, care pot afecta valorile şi interesele naţionale –, însă structura sa conţine in nuce tot ce este necesar pentru a face faţă provocărilor.

În acest context, este imperios necesar de subliniat faptul că, pentru îndeplinirea cu eficienţă şi eficacitate a misiunilor încre-dinţate, instituţia are integraţi în structurile sale profesionişti de înaltă clasă, la toate nivelurile, de la cei care acţionează în teren la cei din compartimentul de analiză, la diplomaţii militari, care asigură reprezentarea Armatei României pe plan extern, şi la ofiţerii aflaţi în funcţiile de coordonare şi conducere a activităţii structurilor subordonate, acest lucru fiind recunoscut şi pe plan extern.

Faptul că armata a participat la misiunile multinaţionale din teatrele de operaţii din Balcani, Afganistan şi Irak încă din perioada anterioară integrării României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi că această participare a început cu personal din cadrul structurilor de informaţii a contribuit substanţial la perfecţionarea militarilor români pe domeniul lor de expertiză şi la creşterea nivelului de interoperabi-litate a efectivelor militare române cu forţele partenere şi aliate. Prin urmare, statul român s-a dovedit a

fi un partener credibil, iar aderarea sa la NATO nu l-a găsit nepregă-tit pentru misiunile la care avea să participe sub egida Alianţei. Militarii români dezvoltaseră deja o capacitate suficient de solidă de a acţiona în cadrul structurilor multi-naţionale. Ulterior, pe lângă partici-parea la operaţiile NATO în Balcani, Afganistan sau Irak, România a avut o contribuţie însemnată la procesul de transformare a NATO, atât prin participarea la misiunile de instruire în cadrul centrelor de excelenţă, cât şi, mai cu seamă, prin găzduirea Centrului de Exce-lenţă NATO în domeniul HUMINT. Totodată, România participă activ la schimbul de informaţii cu statele aliate, în cadrul Statului Major Militar Internaţional al NATO.

Capacitatea de a desfăşura misiuni în format integrat este esenţială într-o lume

globalizată, întrucât globalizarea face ca securitatea naţională să nu mai fie, în sens strict, o chestiune de apărare a graniţelor statului îm-potriva unui invadator, ci impune reconsiderarea sa ca o problemă complexă, de apărare a intereselor naţionale inclusiv din perspectiva calităţii României de membru al unor organizaţii internaţionale. De asemenea, nu este puţin lucru faptul că ofiţeri superiori ai Armatei române au fost şi sunt încadraţi astăzi în funcţii de decizie pe linie de intelligence, în cadrul Comanda-mentelor militare ale Alianţei Nord-Atlantice şi ale Uniunii Europene, acest lucru impunând participarea acestora şi la misiuni de mare risc, unde jumătăţile de măsură nu sunt permise. În acest context, este semnificativ de subliniat că, dacă în balanţa evaluării sunt luate în calcul aprecierile interne şi internaţio-nale cu privire la profesionalismul personalului care activează în domeniul intelligence, pe celălalt taler al balanţei atârnă la fel de greu privaţiunile şi riscurile, precum şi pierderile suferite. n

Observatorul militar Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 20168

INSTRUCŢIE

Pregătirea pentru misiunea Rechinilor Albi

continuă

Recent, timp de o săptămână, militarii Batalionului 341

Infanterie Protecţia Forţei Rechinii Albi s-au antrenat în Poligonul Babadag din judeţul Tulcea, în vederea participării la misiunea NATO Resolute Support în teatrul de operaţii din Afganistan, începând cu luna august 2016.

Activităţile de instruire au vizat desfăşurarea de exerciţii LFX (exerciţiu tactic cu trageri de luptă) de nivel companie, în ca-drul cărora s-au executat trageri cu armamentul de pe tehnica de luptă şi din dotare, combinate cu patrule de culegere de date şi informaţii, desfă-şurate pe itinerare unde şi-a făcut simţită prezenţa celula OPFOR (opposite forces) a detaşamentului. Incidentele s-au materi-alizat în teren prin focuri de armă ale inamicului, avarierea tehnicii, răniţi la bord, teren minat, posibile DEI (dispozitive explozive improvizate) depistate. Incidentele simulate au solicitat reacţia rapidă a militarilor, astfel încât aceştia s-au antrenat şi au acţionat conform procedurilor de operare din teatrele de operaţii. Scenariul exerciţiilor a fost special planificat pentru a evalua nivelul de instruire al Rechinilor Albi, la nivel companie.

...Dorim să vedem ce se întâmplă real în teren, aşa că ne infiltrăm şi noi, eu şi ofiţerul controlor desemnat, locotenent Octavian Piriu, într-unul dintre transportoarele plutonului 2 din Compa-

Locotenent Mirela GheorgheFoto: plutonier Marius Galanton

nia 2 Infanterie. Ofiţerii controlori sunt numiţi dintre cei care au cel pu-ţin o misiune multinaţio-nală şi pot evalua corect acţiunile din teren ale subunităţilor, prin prisma experienţei dobândite. Rolul lor este să supervi-zeze acţiunile militarilor din teren, să noteze fiecare greşeală a acestora, pentru ca, mai apoi, la APA (analiza post-acţiune) să dezbată to-tul în cel mai mic detaliu, ne explică locotenentul Piriu.

Plutonul a primit misiunea de a executa o patrulă pe un itinerar stabilit, în scopul culegerii de date şi informaţii utile, dintr-un sat vecin. Pornim la drum. Roţile TAB-ului îşi lasă amprenta cu grijă pe pământul încă umed. Comandantul de pluton, sublocotenentul Andrei Cristea, şi-a instruit oa-menii şi le-a comunicat ultimele detalii. După nu foarte mult timp, ne oprim, iar comandantul de pluton ordonă: Execu-taţi 5–25! Este semn că vom debarca, în curând. Se deschid obloanele transportoarelor, militarii se pun în mişcare. Încet, fără grabă şi cu ochii în patru. Zona a fost cerce-tată şi este sigură, ne pu-nem din nou în mişcare. Cum fiecare militar ştie exact ce are de făcut, mi-zăm pe faptul că exerciţiul se va desfăşura ca la carte.

Următoarea staţie este ceva mai antrenantă, în teren se văd indicii, semn că nu departe de drum se află un posibil dispozitiv exploziv improvizat (DEI) ce ar putea pune în pri-mejdie viaţa militarilor.

Comandantul de pluton atenţionează militarii: Posibil DEI la ora 13! Ne oprim, se execută cei 5 C (confirm, clear, call, cor-don, control), se cercetea-ză cu atenţie zona, iar co-mandantul de pluton soli-cită sprijinul echipei EOD. După nu foarte mult timp de aşteptare, riscurile cau-zate de prezenţa unui DEI au fost înlăturate. Zona a fost curăţată. Ne îmbar-căm şi plecăm mai depar-te. Suntem alerţi, întrucât şi cel mai mic semn din teren poate reprezenta o mare primejdie.

Câteva focuri de armă ne aduc cu picioarele pe pământ. Patrula a fost angajată cu foc puternic dinspre Nord-Est. Forţele proprii ripostează, se aud focuri de armă, comenzi şi rapoarte. Comandantul de pluton solicită QRF (forţă de acţiune rapidă) şi sprijin MEDEVAC (medical evacuation), întrucât un militar este rănit. Inamicul este angajat cu armamen-tul de pe transportoare şi cu cel din dotarea fiecărui militar. În cele din urmă, totul se termină cu bine.

Acestea sunt câteva din secvenţele ju-cate de Rechinii Albi

pe timpul pregătirii pentru misiune, în Poligonul Baba-dag. La fiecare dintre aces-tea, militarii au acţionat cu profesionalism, iar rezulta-tele au fost foarte bune.

Instruirea pentru Afganistan a Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Rechinii Albi conti-nuă în aceste zile în Poli-gonul Cincu. Mai precis, în perioada 27 iunie-8 iulie se va desfăşura exerciţiul de repetare al misiuni MRE şi evaluarea acţională a întregului batalion. n

Observatorul militar 9Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

INSTRUCŢIE

Comandamentul Batalionului 285 Artilerie Vlaicu Vodă a desfăşurat, în perioada 22-24 iunie, un exerciţiu pe hartă (MAPEX) în vede-rea perfecţionării capacităţii personalului din statul major privind planificarea, în timp scurt, a sprijinului prin foc.

Foto

: Val

entin

Rup

a-M

ic

Maior Cristian Andruşco Foto: plutonier Marius Budescu

Locotenent Valentin Rupa-Mic

Atuuri pentru reuşitele viitoare

Scorpionii Galbeni, la înălţime

Exerciţiul, denumit Saltlake 16.3, face parte din concepţia uni-tară de antrenare a unităţilor

subordonate Brigăzii 282 Infanterie Mecanizată Unirea Principatelor. Prin astfel de MAPEX, desfăşurate la nivelul statelor majore ale fiecărei structuri din compunerea marii uni-tăţi, se urmăreşte îndeplinirea cerin-ţelor specifice de interoperabilitate şi standardizare NATO şi UE.

Pentru batalionul de artilerie brăilean, Saltlake 16.3 a presupus derularea unor serii de activităţi spe-cifice, precum: aplicarea tacticilor, tehnicilor şi procedurilor de planifi-care a sprijinului prin foc, emiterea ordinelor fragmentare şi a misiunilor de foc către subunităţi sau confir-

marea şi revizuirea procedurilor de operare standard. Toate acestea au condus la o definire clară a relaţiilor de colaborare între compartimente. Exerciţiul a reprezentat, totodată, un obiect de studiu al unor repre-zentanţi ai Şcolii de Aplicaţie pentru Unităţi de Sprijin de Luptă General Eremia Grigorescu din Sibiu, care au asistat la modul de conducere a operaţiilor în vederea aplicării, în cadrul şcolii, a procedurilor folosite la nivelul batalionului brăilean. Prin experienţa personalului şi modul de lucru, sunt convins că am face faţă cu brio unei situaţii reale de luptă, a afirmat maiorul Valentin Dobrea din cadrul structurii de operaţii şi instrucţie a batalionului.

În ceea ce priveşte procesul de învăţare, ofiţerii încadraţi după absolvire în Batalionul 285 Artilerie îl au ca dascăl dedicat pe locotenent-

colonelul Romică Cristian, şef de stat major, care se ocupă nemijlocit de sedimentarea cunoştinţelor necesare unor adevăraţi artilerişti. Având o experienţă vastă, şeful de stat major doreşte să transmită mai departe cunoştinţele sale celor aflaţi la început de drum şi, în acest sens, organizează adevărate sesiuni de instruire, inclusiv prin elaborarea unor teme pentru acasă pentru tine-rii sublocotenenţi, pe care îi verifică şi, totodată, îi îndrumă permanent, ca un adevărat mentor. Prin aceasta şi-a câştigat respectul şi admiraţia subordonaţilor săi.

Exerciţiul Saltlake reprezintă o bună oportunitate pentru verificarea procedurilor operaţionale în vederea evaluării ca structură pusă la dispo-

ziţia NATO afirmată, ce va avea loc în luna octombrie, a declarat locote-nent-colonelul Romică Cristian.

Unul dintre militarii cu solide cunoştinţe în ceea ce priveşte activităţile specifice unui astfel de exerciţiu este şi plutonierul-major Daniel Arsene. Faptul că îşi desfăşoa-ră activitatea în structura de operaţii şi instrucţie, la solicitarea superiorilor săi din comandamentul batalionului, constituie o adevărată recompensă pentru subofiţer. Lucrează de 23 de ani în armată, a participat la două misiuni în teatrele de operaţii şi a ur-cat treptat în ierarhia militară. A fost soldat, apoi elev, iar acum, datorită competenţelor profesionale, a ajuns subofiţer de stat major. În general, oamenii au multe sarcini şi trebuie

să-i suplinim la nevoie, spune Daniel Arsene. De aceea este importantă orice fel de pregătire, dar şi coeziu-nea şi camaraderia în cadrul echipei. Povesteşte cum s-a implicat în toate situaţiile apărute în cadrul acestui exerciţiu. De la redactarea documentelor la îndeplinirea funcţiei de battle captain, când a fost nevoie, nu s-a eschivat de la nimic. De aceea, nici nu e de mirare că subofiţerul este apreciat de toţi colegii săi din batalion.

Saltlake 16.3 a dovedit, o dată în plus, valoarea deosebită a persona-lului, nivelul ridicat de cooperare şi potenţialul unităţii de a-şi îndeplini în condiţii bune misiunile primite, atuuri care pot fi hotărâtoare în reu-şitele viitoare. n

În perioada 13-24 iunie, militarii Batalionului 32 Infanterie Mircea s-au aflat în tabăra de instrucţie în munţii Ţarcu, din judeţul Caraş-Severin.

Baza militară de pregătire de la Muntele Mic, mai exact în raionul cu centrul la Cabana Militară

Sebeş, a oferit cadrul necesar pentru activităţi de instruire specifice mediului montan pentru Scorpionii Galbeni. De la parcurgerea temelor tactice de infante-rie, a şedinţelor de topografie militară şi până la plăcutele ore de supravieţuire în mediu ostil, cu toate au adus un plus profesional militarilor bănăţeni.

Un prim accent al pregătirii mon-tane s-a pus pe temele tactice, de zi şi de noapte, conduse de locotenent-colonelul Liviu Stoica, care au testat vigilenţa şi modul de reacţie ale subu-

nităţilor de infanterie. În planificarea şi conducerea operaţiilor, statul major al Batalionului 32 Infanterie Mircea a pre-văzut ca tragerile cu armamentul greu de infanterie să se desfăşoare în poli-gonul Ştiuca, din judeţul Timiş. Scena-riul exerciţiului a presupus executarea marşului de nivel batalion, din tabăra Muntele Mic până pe aliniamentul de desfăşurare a tragerii. Momentul tactic creat a oferit posibilitatea testării din nou a capabilităţilor şi a anduranţei tehnicii auto din dotare pe diferite categorii de drum, în condiţii atmosfe-rice şi de altitudine în schimbare. Mai apoi, subunităţile de sprijin luptă ale batalionului au executat un exerciţiu de tip LFX cu aruncătoarele de calibru 82 mm, 120 mm şi AG-9, lansând lovi-

turi precise asupra inamicului imaginar marcat cu repere şi ţinte de diferite mărimi în teren.

Experienţa acumulată de militarii batalionului în cadrul exerciţiilor na-ţionale şi multinaţionale, participarea la misiuni în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak şi Kosovo, au făcut ca rezultatele obţinute să fie excep-ţionale, lucru apreciat, la final, de co-mandantul Batalionului 32 Infanterie Mircea, colonel Daniel Pop. Tabăra montană a dovedit că militarii bănă-ţeni se pot adapta rapid la condiţiile vitrege şi ostile specifice unui teatru de operaţii, dar şi că pot pune în apli-care cu succes tehnicile şi procedurile învăţate şi dezvoltate pe timpul execu-tării instrucţiei. n

Observatorul militar10

REPERE

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Povestea muzicii de la malul Dunării

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

În cei 27 de ani de când se află la conducerea

Muzicii Militare din Brăila, colonelul Petrea Gogu a

înfiinţat un festival interna-ţional, o orchestră simfoni-că şi a transformat fanfara în principala componentă a vieţii muzicale brăilene.

Colonelul Petrea Gogu, şeful Muzicii Militare a Garnizoa-nei Brăila, a intrat pentru

prima dată pe poarta unei unităţi militare în 1977, ca elev al liceului militar de muzică. A absolvit în 1982 şi până în 1986 a fost clarinetist, la primul pupitru al Muzicii Reprezentative a Armatei. Simţind că poate să facă mai mult pentru muzica militară, a urmat apoi cursul de ofiţeri dirijori. A primit repartiţia la muzica militară din Brăila şi aici a rămas de 27 de ani. A îmbinat cu succes cariera de instrumentist cu cea de dirijor, fără să facă niciun compromis, iar din 2000 a îmbrăţişat şi arta profesoratului la Liceul de Arte Hariclea Darclee.

Faptul că a fost subofiţer instrumentist şi a experimentat muzica din ambele părţi ale pupitrului, l-a determinat să fie responsabil în ceea ce priveşte meseria. Din primul moment în care am venit la Brăila şi până acum, nu mi-am permis niciodată să apar în faţa instrumentiştilor fără să fiu bine pregătit, fără să ştiu eu ce vreau, înainte să le cer subofi-ţerilor mei ceva. Când a ajuns aici, i-a fost foarte greu. Muzica era privită altfel. Cei din conducerea Diviziei 67 Mecanizată, poate nu le înţelegeau dorinţele, activitatea pe care o desfăşurau. Eu eram pilonul între muzică şi divizie. Pe parcurs, a reuşit să găsească echilibrul, limbajul comun, şi s-a impus, de ambele părţi. Nu şi-a permis să greşească cu nimic – program, ţinută, meserie. În primul rând, ca să te impui în faţa subordonaţilor trebuie să fii profesionist. Altfel, imediat te simt. Poate din punct de vedere militar te impui cu ordinul, dar din punct de vedere profesional oricând găsesc posibilitatea să îţi arate că nu ştii. În 1996, Divizia 67 s-a transformat în Corpul 8 Armată şi la conducere a venit generalul Eugen Bădălan. Un om deosebit, un om al culturii, care a îmbrăţişat imediat activitatea muzicii militare şi am pornit, la ideea mea şi cu sprijinul dumnea-lui, Festivalul muzicilor militare din Armata a II-a, care s-a trans-format în Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare. De atunci şi până astăzi, festivalul a reprezen-

tat o punte de legătură cu foarte multe ţări: Germania, Austria, Ungaria, SUA, Ucraina, Turcia, Bulgaria, Moldova, Franţa, Grecia şi Scoţia. Nu este meritul meu. Eu doar am avut ideea, iar acest festi-val a schimbat faţa muzicii militare româneşti. De ce? Până atunci, în 1996, fanfarele erau în cazărmi. Rareori ieşeau în afară să cânte. Nu aveau show şi nu se reuneau mai multe muzici în concerte. De atunci, faţa muzicii militare s-a schimbat – atitudine, interpretare, dezinvoltură şi voinţă, dorinţa de a participa, de a face ceva. Activitatea a fost susţinută de toţi comandanţii de garnizoană care au urmat şi de primărie, indiferent de schimbările partidelor care au fost la conducere în timp. Festiva-lul este susţinut logistic de primărie, organizatoric de Brigada 10 Geniu cu Serviciul Muzicilor Militare şi apoi de SMFT, care ne-a sprijinit prin aprobări şi trimiterea invitaţii-lor. Deja acest festival s-a impus, nu

doar pe plan naţional, ci şi interna-ţional. Organizarea unei activităţi de o asemenea amploare implică foarte multe forţe şi muncă. De la raportul care trebuie făcut pentru aprobarea activităţii, transmiterea invitaţiilor în ţară şi străinătate, planul desfăşurării în detaliu cu scheme şi tabele, repertoriu de interpretat în comun, organizarea pentru primire, cazare, masă şi transport pentru invitaţi până la însoţitorul fiecărei delegaţii. Am întâlnit, pe parcursul festivalului, o emulaţie între muzicile participan-te, între instrumentişti. La masa festivă, întotdeauna am pus la dispoziţie o staţie cu instrumente

şi cine dorea să cânte o putea face. Au cântat turcii cu românii hore şi sârbe. Dansau francezii cu fetele noastre, din România. Am avut mereu momente care au întărit prietenia între muzicile militare, între ţări.

Pe lângă sprijinul pe care l-a acordat în naşterea acestui festival, generalul Bădălan

oriunde mergea recomanda mu-zica militară brăileană pentru a fi invitată la alte festivaluri internaţi-onale. A fost de ajuns să fim invitaţi o dată, au văzut ce putem şi apoi

ne-au chemat de fiecare dată. Muzica militară a garnizoanei Brăila şi-a început turneele în 2000 şi le-a încheiat în 2010. Toate aceste participări au fost supor-tate financiar, în mare parte, de muzica militară. Au fost invitaţi în Polonia, Italia, Germania, Franţa şi Bulgaria. Am văzut ce ne lipsea: nivelul dotărilor din alte fanfare. Aşa că, în ultima perioadă ne-am preo-cupat să achiziţionăm instrumente şi să ne asigurăm un spaţiu adecvat repetiţiilor şi concertelor. Au întrerupt turneele. Dar au reuşit, în şase ani, să schimbe garnitura de instru-mente, să-şi amenajeze spaţiile, să antifoneze sala de muzică, au

cumpărat pupitre, scaune şi au reuşit amenajarea unui studio de înregistrări. Am găsit înţelegere, ne-a ajutat şi consiliul judeţean, pe bază de contract prestări servicii. Sala am renovat-o din sponsorizări. Am bătut din poartă în poartă şi am primit ajutor. Brigada 10 Geniu ne-a ajutat cu forţă de muncă.

Colonelul Gogu este un om de acţiune. Nu este brăilean, dar s-a ataşat foarte tare de acest oraş. Aici şi-a întemeiat o familie, a construit o carieră. Muzica de la Brăila este formată din foarte buni instrumentişti. 50 la sută

dintre ei au studii superioare de specialitate. Am o relaţie foarte bună cu muzica militară. Ţin la ei şi îi apreciez pe fiecare în parte. Fără teama de a greşi, pot spune că muzica militară a fost, este şi va fi principala componentă a vieţii muzicale brăilene. Avem colaborări cu toate instituţiile de cultură: şcoli de dans, solişti şi dansatori populari din Ansamblul Artistic al Armatei, majorete, şcoli populare şi de dans sportiv. Am participat la toate ediţiile Festivalului naţional de muzică de cameră Tudor Jarda, de unde am adus chiar marele premiu. De curând, ofiţerul a devenit şi membru fondator al Filarmonicii

Lyra - George Cavadia, din Brăila, care a luat fiinţă începând cu 1 iunie al acestui an. A fost unul dintre cei cinci care s-au zbătut ca această filarmonică să ia fiinţă. Cum şi în perioada anilor 1850, până la cel de Al Doilea Război Mondial, şefii de muzică din regi-mentele care au fiinţat la Brăila au fost dirijori ai Filarmonicii Lyra, iată că istoria se repetă. Din această or-chestră fac parte elevi şi profesori ai liceului de artă, colaboratori de la teatrul muzical din Galaţi şi, la partida de suflători, subofiţeri ai muzicii militare. n

Întotdeauna, show-ul muzicii este schimbat în funcţie de noile apariţii pe piaţă cu priză la public. Anul acesta, am introdus în repertoriu prelucrări folclorice de la orches-trele lui Nicolae Botgros şi fraţii Advahov.

Colonel Petrea Gogu

Observatorul militar 11ANIVERSARE

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Am gândit acest articol ca un arc peste timp, o poveste a Centrului de studii şi proiec-

tare construcţii militare (CSPCM) de la trecut spre prezent. Trecutul în-seamnă o adevarată istorie scrisă cu litere de veşnicie de toţi aceia care, timp de 65 de ani – câţi sărbătorim anul acesta, au trecut prin unitate legându-şi numele de lucrările înscrise în planurile de proiectare ale fiecărui an.

Astfel, la 3 iulie 1951, prin ordin al ministrului, se înfiinţează Direcţia de Proiectare, organism central al Ministerului Forţelor Armate creat pentru proiectarea de construc-ţii şi instalaţii necesare armatei, organizată pe secţii şi birouri de specialitate. Cele două secţii – de construcţii şi de instalaţii – aveau în compunere câte trei birouri. În anul 1971, în urma unor măsuri orga-nizatorice dictate de noua viziune politică asupra armatei, Secţia proiectare devine independentă şi primeşte numele de Sectorul Militar de Proiectare, transformat în anul următor în Centrul de proiectări construcţii militare (CPCM), organi-zat pe patru ateliere de proiectare care cuprindeau întreaga activitate de producţie.

Astăzi, misiunea principală a Centrului este canalizată pe trei mari direcţii: proiectant pentru lu-crările de investiţii din programul MApN; proiectant pentru asigu-rarea interfeţei între proiectele NATO în domeniu şi legislaţia din România; structură de specialitate a Direcţiei domenii şi infrastructuri, destinată asigurării consultanţei de specialitate şi documentaţiilor tehnico-economice pentru proiec-tele imobiliare ale MApN.

La momentul împlinirii celor 65 de ani de prestigioasă activita-te, Centrul se prezintă cu un nivel ridicat de pregătire a personalului capabil să îndeplinească orice tip de misiune specifică. Cu sprijinul important al conducerii ministe-rului, unitatea a lărgit schema de organizare a Secţiei proiectare şi cea a Secţiei consultanţă tehnică, prin completarea statului cu specialişti tineri, meniţi să întărească forţa

Creativitate şi precizieCristina Antonela Boţocan

celor implicaţi în proiectele actuale la realizarea cărora CSPCM este fac-torul principal. Vorbim aici despre continuarea lucrărilor de la Deveselu şi de la Borcea, întărirea infrastructurii Bazei 71 Aeriene General Emanoil Ionescu de la Câmpia Turzii, modernizarea Poligonului de la Cincu, derularea programelor NSIP, lucrările de la Cimitirul Ghencea I pentru Progra-mul România 100, asigurarea sediului Diviziei multinaţionale de sud-est, modernizarea unor obiective ale Statului Major al Forţelor Navale (bazele militare de la Mangalia, Medigida şi Midia), precum şi un cadou special pentru tinerii care doresc să îmbrăţişeze cariera militară, reînfiinţarea Colegiului Naţional Mi-litar Tudor Vladimirescu din Craiova. Nu trebuie să uităm activităţile de consultanţă pentru Academia Tehni-că Militară şi lucrările de modernizare de la spitalele militare din Bucureşti, Cluj, Focşani şi Timişoara, obiective-le speciale ale ministerului, precum şi obiective ale Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor aflate pe terito-riul naţional şi în afara acestuia.

Pentru că, aşa cum am spus la început, scopul acestui articol este o trecere de la trecut spre prezent, am lăsat oamenii care înseamnă trecut şi prezent în familia proiectanţilor militari să vorbească despre locul în care şi-au desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea.

Iată ce ne spune arhitectul Marius Predoiu, decanul de vârstă al specialiştilor CSPCM, care îşi va încheia cariera la sfârşitul acestui an: Pe de o parte, unitatea noastră împlineşte 65 de ani, vârsta pe care eu o voi împlini la sfârşitul anului. În cazul unităţii, 65 de ani reprezintă vârsta maturităţii depline, reflectate în numeroase proiecte gândite şi executate pe întreg teritoriul ţării. În cazul meu, reprezintă vârsta legală de pensionare, când, după 37 de ani petrecuţi la acelaşi loc de muncă, a sosit momentul predării ştafetei unei

noi generaţii de tineri arhitecţi şi ingi-neri. Îmi aduc aminte şi acum de ziua de 7 noiembrie 1979, când aşteptam cu emoţii în anticamera biroului co-mandantului din acea vreme, domnul general Gheorghe Bărbulescu, să mă prezint pentru a fi integrat la primul meu loc de muncă. Activitatea mea profesională descrie perfect un arc peste timp, începând şi sfârşindu-se în curtea unei unităţi de cercetări din Bucureşti. Lucrarea din anul de debut a fost cea pentru un pavilion cu două corpuri de înălţimi diferite şi funcţio-nalităţi complexe. Ultima mea lucrare, necesară în aceeaşi cazarmă, constă într-o împrejmuire parţială din stâlpi şi plăci prefabricate de beton, totul încoronat cu o concertină lamelară de oţel. Toate proiectele mele în do-meniul aeroportuar (Otopeni, Câmpia Turzii, Gearmata, Mihail Kogălni-ceanu, Feteşti, Boboc, Alexeni, Titu) sau obiective spitaliceşti din Craiova, Bucureşti şi Constanţa, dar şi cele de la Sulina, Hunedoara, Trifoiaş sau Lăculeţe sunt rodul unor documentări asidue, unor colaborări cu colegi de la alte specialităţi, precum şi îndrumarea lor din postura de şef de proiect.

Privind spre generaţia tânără a proiectanţilor militari, l-am invitat pe sublocotentul inginer Raul Ioan Popa să ne vorbească despre activitatea sa: Eu sunt unul dintre aceia care au primit şansa ca, imediat după încheierea pregătirii militare, să beneficieze de un prim loc de muncă la Centrul de studii şi proiectare construcţii militare. Am găsit aici un colectiv în majoritate format din oameni tineri, condus de o echipă tânără. Acest lucru m-a făcut să cred că mă pot integra uşor între ei şi că voi avea condiţii să îmi pun în practică toate cunoştinţele. În cei doi ani şi trei luni (care se împlinesc chiar la 1 iulie, când vom celebra aniversarea unităţii) de când am venit la Centru am fost implicat în realizarea a mai bine de 20 de proiecte de investiţii, începând cu un obiectiv în garnizoana Piteşti şi terminând recent cu proiectul reînfiin-ţării Colegiului Naţional Militar Tudor

Vladimirescu din Craiova. În viitor, sper ca, prin experienţa dobândită, să îmi aduc contribuţia la proiectele impor-tante ce vor urma, fapt care să mă ajute să dobândesc împliniri profesionale care să facă din cariera mea militară un motiv de satisfacţie personală.

Nu puteam marca acest impor-tant moment aniversar din viaţa CSPCM fără să avem alături pe unii din foştii conducători ai instituţiei. De aceea, l-am invitat pe colonelul (r) arhitect Simion Asandei, şef al unităţii în perioada 2005-2007, să ne spună ce a însemnat Centrul pentru cariera Domniei Sale: În primul rând, o surpriză plăcută. Venind în 1978 ca tânăr arhitect din viaţa civilă (lucrasem deja doi ani la un institut de proiectare al MICM), am descoperit un mediu nu mult diferit, mult mai puţin cazon decât credeam, dar unde profesionalismul la nivel înalt (marcat de specialişti de mare valoare) se întâlnea cu o anumită rigurozitate şi disciplină. Desigur că tinerii proiec-tanţi, înclinaţi spre boemie şi visare creaţională, resimţeau restricţiile, dar treptat integrarea se făcea fără mari probleme şi datorită atmosferei bene-fice creată de colegii cu experienţă. Şi da, CSPCM a reprezentat şi o şcoală pentru specialişti de înaltă clasă: arhitecţi şi ingineri din generaţia mea au avut privilegiul de a lucra şi de a se perfecţiona alături de oameni valoroşi ce au semnat proiecte pentru multe obiective semnificative ale MApN. Colonelul (r) Asandei mai spune că, referitor la perioada în care şi-a desfăşurat activitatea în Centru, există şi regrete. Unul dintre acestea a fost generat de restricţiile bugetare, pe care le-a resimţit din plin, impuse între 1993 şi 2007, ma-terializate prin reduceri succesive de personal şi reorganizare funcţională: Atunci, provocarea era să reuşim să menţinem Centrul funcţional, ca un instrument indispensabil în mecanis-mul complicat al realizării obiectivelor de investiţii ale Armatei României. Privind astăzi la CSPCM cu încredere în viitor, îmi place să cred că zbaterile noastre din trecut nu au fost inutile.

Am cerut un strop de aducere aminte şi colonelului (r) Liviu Donici, şef al Centrului între anii 2007 şi 2010, care a transmis un mesaj foşti-lor săi colegi şi subordonaţi:

Aniversările au şi ele rostul lor: defi-nesc locul geometric în care poezia se întâlneşte cu ingineria (poezia mo-mentului cu ingineria trecutului). Este şi momentul meditaţiilor, de tot felul, cum ar fi drumul lung şi anevoios al creării unui proiect. Totul începe cu notele de fundamentare, chiar dacă unii, maliţioşi, ar spune că sunt nişte glume proaste, nu este chiar aşa. Pro-cesul realizării unui studiu de fezabili-tate pe baza unei note de fundamen-tare iniţiale, nemodificată, e ca şi cum o poezie începută de Nichita Stănescu ar fi continuată de Corneliu Vadim Tudor. Ar fi posibil, dar ar fi păcat... După părerea colonelului (r) Donici, rolul proiectantului este să facă do-rinţa beneficiarului realizabilă fără să păcătuiască prea grav, şi-n acelaşi timp, să aibă grijă ca acela care va construi s-o poată face, iar rezultatul să fie pământean. Consideră, de asemenea, o ironie a sorţii faptul că proiectanţii şi constructorii lucrează în clădiri provizorii, din lemn: Ar fi prea simplu să bagatelizăm prin vechea butadă cu cizmarul şi croi-torul. În mai 2010, un liric asistent la construcţia capitalismului românesc, observa, cu amărăciune, evoluţia si-nuoasă a CSPCM, sintetizând-o astfel: Ah, baracă cu zăbrele, de depozit mai eşti bună,/Angrosiştii stau la pândă, aşteptând să se repeadă... Acum, în schimb, acelaşi neutru observator asistă la metamorfoza spectaculoasă a CSPCM, care, dacă ar fi transpusă în termeni comparabili, ar suna cam aşa: Ah, barăci repopulate,/Primă-vara v-a surâs,/Toate relele din lume pare iute că s-au dus...

Echipa actuală de conducere a CSPCM, coordonată de locotenent-colonelul ing. Andrei Stanciu, şef, şi locotenent-colonelul ing. Constan-tin Coşofreţ, locţiitor, funcţionează din anul 2010, moment important, din punct de vedere al reglemen-tărilor tehnice, pentru integrarea României în NATO şi Uniunea Europeană. Eforturile de asigurare a calităţii documentaţiilor privind iniţierea, implementarea şi derula-rea investiţiilor imobiliare au fost susţinute de întreg colectivul tehnic al Centrului format din arhitecţi şi ingineri, prin activităţi comune cu colaboratorii direcţi: investitori, beneficiari şi diriginţi de şantier din cadrul MApN. n

3 iulie 1951 – se înfiinţează Direcţia de Proiectare, organizată pe două secţii şi birouri de specialitate. Cu ocazia sărbătoririi a 65 de ani de la înfiinţare, ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, a acordat CSPCM Emblema de Onoare a Armatei României cu însemn de pace.

l

l

Lucrări de infrastructură la Baza Aeriană 86

Borcea.

Observatorul militar12 Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

FOTOREPORTAJ

Săptămâna trecută, am petrecut o zi cu Com-pania 1 pontonieri, din Batalionul 72 Geniu General Constantin Savu, la poligonul Vărsătu-

ra, din Brăila.Voiam să văd la lucru militarii acestei structuri,

atât de iubiţi de presa civilă pentru implicarea lor în sprijinirea populaţiei în faţa calamităţilor din ultimii ani. În 2010, după un marş pe roţi de peste 350 de kilometri, au curăţat cursul de apă de arborii aduşi de viitură şi au amenajat şi deservit, în timp record, un punct de trecere peste râul Suceava, din locali-tatea Dorneşti. Câţiva ani mai târziu, la începutul şi sfârşitul lui 2014, Batalionul 72 Geniu a sărit în spri-jinul autorităţilor locale după căderea unor cantităţi masive de zăpadă. Au deblocat căile de comunica-ţie, au deszăpezit gospodăriile bătrânilor din patru localităţi şi au efectuat transportul de alimente şi carburanţi către populaţia afectată.

I-am găsit în poligon, executând instrucţia pe trei ateliere: darea la apă a pontoanelor de pe maşini, montarea unei portiţe de cinci simple şi un punct de trecere pe o portiţă de şase pontoane du-ble. Mai scurt, se pregăteau să treacă două vehicule pe celălalt mal al Dunării. Simplu, nu? Doar că aveau de construit întâi podul mobil...

Am ajuns în Brăila, imediat după expirarea codului galben de precipitaţii din ţară şi soarele prevestea o zi perfectă pentru instrucţie. Din păcate, nu doar noi ne bucuram de soare pe malul Dunării, ci şi o întreagă armată de ţânţari mutant (de trei ori mărimea somalezilor din Bucureşti), sprijiniţi de un pluton de furnici înaripate a căror ciupitură îţi um-plea ochii de lacrimi (şi nu de fericire). Aşa că militarii au început lupta cu apa, iar eu, cu insectele.

Primul pas – darea la apă a pontoanelor de pe maşini. Şeful echipei formată din patru militari, plutonierul Răducan Lungu, are o experienţă de 15 ani în funcţie. Întreaga procedură durează undeva la cinci-şapte minute, explică plutonierul. Problemele care pot apărea sunt mai mult de ordin tehnic. Celelal-te pot fi prevenite. Toate sunt calculate dinainte, astfel încât să nu apară probleme. De când sunt aici, nu s-a întâmplat niciun incident, iar antrenamente avem aproape zilnic.

Operaţiunea începe încă de când autovehiculul ajunge în câmpul tactic. Locul a fost deja ales, iar autovehiculul, DAC-665G, este staţionat într-un punct fix, de unde începe pregătirea - echiparea pontoanelor şi legarea pripoanelor de acestea. De aici, oamenii care deservesc punctul de dare la apă primesc indicaţiile. Şoferului i se indică locul unde trebuie să parcheze şi să pregătească autovehiculul. Ceilalţi militari sunt pregătiţi pentru darea la apă: deblocarea tiranţilor de pe pontoane, legarea pripoanelor. Apoi, şoferul aduce autove-hiculul în rampă, iar militarii acţionează sania de pe autovehicul şi pontoanele alunecă, pe rând, în Dunăre. Fluviul, vizibil deranjat de giganţii de metal, încearcă să îi înghită. Pontoanele rezistă şi sunt trase în mal. Puţin mai departe, un bătrân într-o barcă de pescuit priveşte cu ciudă toată operaţiunea. Apoi, îşi schimbă, bombănind, locul de pescuit. Primul atelier s-a încheiat. Autovehiculul se deplasează în raionul de staţionare, unde se pregăteşte pentru următoarea misiune.

Al doilea atelier constă în montarea unei portiţe de cinci pontoane simple, care poate să transporte până la 20 de tone de forţă tehnică şi personal, de pe un mal pe altul, ajutată de şalupă. Echipa are,

Podul peste DunărePontonierii din Batalionul 72 Geniu General Constantin Savu păstrează o parte din magia străveche. Chiar dacă nu pot să despice Dunărea, ca Moise care a despărţit apele Mării Roşii, reuşesc, în câteva zeci de minu-te, să treacă de pe un mal pe celălalt orice e nevoie.

pentru montarea portiţei, trei pontonieri şi doi-trei şoferi, iar pentru deservirea ei, doi pontonieri, plus şeful portiţei, explică sergentul-major Radu Stoica, ajutor comandant grupă.

După debarcarea lor de pe tehnică, pontoanele se cuplează în grupuri de câte două, iar grupurile, la rândul lor, se cuplează din nou, până la formarea portiţei care poate ajunge până la 13 duble. De obi-cei, pontonierii le cuplează, iar şoferul ajută de pe mal. Câte un om stă pe fiecare ponton şi se ajută cu cangea (prăjină lungă de lemn, cu vârf metalic cu unul sau două cârlige) pentru apropierea sau depărtarea de mal şi celălalt ponton. Operaţiunea durează de la şase la 12 minute, adaugă subofiţerul. Această parte arată ca un dans ritualic. Doi pontonieri plutesc pe apa liniştită, ca un veneţian cu vâsla pe gondolă. Ordinele încetează, se lasă liniştea. Ceremonia parcă amuţeşte locul. Apoi, începe o luptă cu căngile, se prind, se trag, se apropie şi, într-un final, cele două punţi mobile sunt unite. Ritualul este apoi reluat, până la formarea portiţei ordonate. Cel mai impor-tant este lucrul în echipă. Suntem ca o familie, lucrăm împreună, fiecare are sarcini fixe, spune caporalul Nicolae Sava, pontonier în Compania 1 de şapte ani şi jumătate. În această perioadă, i-au trecut mulţi soldaţi prin mână, aşa că ştie ce spune.

Odată ce am văzut cum se realizează portiţa, mergem la ultimul atelier-trecerea peste cursul de apă, pe o portiţă de şase duble. În funcţie de greuta-tea vehiculelor sau a personalului care trebuie trans-portat de pe un mal pe celălalt, se fac portiţe de mici sau mari dimensiuni. Aceasta este de 40 de tone. Poate transporta trei autocamioane sau două transportoare amfibii blindate, poate chiar şi un tanc uşor, îmi explică plutonierul-adjutant principal George Darie.

După ce s-a îmbarcat tehnica pe portiţă, încep comenzile. Pontonieri, pregătirea pentru decuplare! Decuplaţi! La larg! Executaţi pontonul! Executaţi Roata! Comenzile curg una după alta şi sunt executate foarte rapid. Nu ştiu la ce să mă uit mai întâi. Traversările trebuie realizate într-un timp pe care îl avem stabilit în bareme. Aici se vede măiestria pontonierilor, în viteza cu care fac operaţiile de cuplare şi decuplare, îmi explică comandantul Companiei 1 Pontonieri, sublocotenent Florin Paraschiv. Ponto-nierii resping cu căngile portiţa de la ambarcader. Apoi, şeful portiţei, prin steguleţe, dirijează şalupele. Steguleţul roşu comandă şalupa din partea dreaptă a lui, iar cel galben, pe cea din stânga. Militarii din şalupe nu văd în faţă din cauza autovehiculelor pe care le transportă portiţa. De asemenea, zgomo-tul motoarelor îi privează şi de auz. Singurul lor punct de reper în navigare sunt steguleţele. Când ajungem în apropierea debarcaderului, pontonierii aruncă priponul la cel de pe debarcader şi militarii de la larg îi trag aproape. Dacă viteza la apropiere este prea mare, se foloseşte un balon de acostare, care amortizează şocul în caz de impact. Militarii reglează portiţa pe debarcader astfel încât să intre în urechile ambarcaderului şi să poată cupla, adaugă ofiţerul. După cuplaj, la comanda eliberaţi zona, începe debarcarea tehnicii. Misiunea s-a încheiat.

În echipa de şase persoane de la ultimul atelier au fost şi două fete, care au cuplat şi decuplat cot la cot cu bărbaţii. Mult efort fizic şi totuşi şi-au păstrat zâmbetul pe toată durata trecerii. Soldatul Alina Trişcaş este pontonier de doar trei luni, dar şi-a dorit dintotdeauna să facă asta. Sunt din Brăila şi părinţii mă aduceau foarte des la Dunăre, aici am copilărit, povesteşte. Este o experienţă foarte frumoasă, am colegi care mă ajută, mă învaţă. Nu este chiar aşa de greu cum pare. Dacă îţi place într-adevăr ceea ce faci, nu este greu deloc. n

Plutonier Alina CrişanFoto: Iulian Micu şi Alina Crişan

Darea pontoanelor la apă este cel mai spectaculos moment.

Pasul doi al instrucţiei începe cu verificarea echipamentului.

Şi dansul poate începe…

Observatorul militar 13Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Podul peste Dunăre

Formarea portiţei

necesită lucrul în echipă.

Soldatul Alina Trişcaş, de trei luni pontonier, deprinde tainele meseriei.

Balonul de acostare amortizează şocul în caz de impact, iar fetele se pregătesc să cupleze portiţa.

La larg!

Tehnica a fost încărcată, militarii sunt gata să treacă Dunărea.Compania 1 pontonieri, din Batalionul 72 Geniu General Constantin Savu.

Observatorul militar14 Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Cu ocazia unui interviu, generalul ceh Petr Pavel, preşedintele Comitetului Militar al NATO a declarat că o agresiune pe scară largă din partea Rusiei nu este deocamdată

previzibilă, dar că nu se poate exclude posibilitatea ca Rusia să utilizeze în statele baltice un set de tactici similare celor folosite în Crimeea. Alianţa nu are în plan să disloce masiv trupe în statele baltice sau la graniţa sa de est pentru că acest lucru nu corespunde nici acordurilor încheiate cu Rusia şi nici principiilor NATO, a adăugat el. Totodată, Pavel a ţinut să sublinieze, încă o dată, că toate măsurile pe care Alianţa le va lua vor fi adaptate la situaţia concretă şi vor avea întotdeauna un caracter pur defensiv.

În concepţia generalului Pavel, obiectivul NATO nu este de a crea o barieră militară pentru a preveni o agresiune a Rusiei, pentru că este puţin probabil ca o asemenea acţiune să se producă, lucru confirmat şi de informaţiile avute la dispoziţie în prezent. Pe de altă parte, nu poate fi exclusă posibilitatea ca Rusia să încerce să destabilizeze statele baltice prin metode încadrate deja în categoria ameninţărilor hibride. Decizia de a disloca cele

patru batalioane în statele baltice şi Polonia are scopul de a descuraja, fiind mai degrabă una cu efecte politice şi nu una de descurajare militară. În paralel, continentul european este ameninţat de terorism, extremism, in-stabilitatea din anumite state din sud care generează un val de refugiaţi.

Aceste probleme nu pot fi rezolvate pe cale militară, ci prin soluţii integrate care să implice aspecte economice, politice, militare sau de altă natură. Din acest punct de ve-dere este necesară o strânsă cooperare dintre NATO şi UE, conform celor declarate de responsabilul NATO.n

Miniştrii apărării din statele membre NATO au aprobat, în cadrul unei reuniuni ce a avut loc la Bruxelles, o serie de măsuri importante pentru apărarea şi descurajarea

colectivă. Alianţa va disloca prin rotaţie patru batalioane multinaţionale în Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia. Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat decizia multor aliaţi de a contribui la constituirea acestor forţe. Această decizie trimite un semnal clar conform căruia, în cazul în care unul dintre aliaţi va fi atacat, NATO va reacţiona unitar. Cu acest prilej, Stoltenberg a subliniat că Alianţa a implementat cu succes toate măsurile cuprinse în Readiness Action Plan, document adoptat la summitul din Ţara Galilor, de acum doi ani.

Miniştrii apărării au aprobat, de asemenea, şi o serie de măsuri spe-cifice de apărare şi descurajare în regiunea Mării Negre. Postura de apă-rare şi descurajare adoptată de Alianţă acoperă întregul spectru, de la apărare naţională la capabilităţi convenţionale şi chiar până la dimensiunea nucleară.

Analizând apărarea cibernetică, liderii au fost de acord să includă spaţiul cibernetic între domeniile operaţionale la summitul de la Varşovia.

Un alt subiect aflat pe agenda reuniunii a fost şi libertatea de mişcare a forţelor NATO în Europa, subliniindu-se necesitatea ca trupele şi echipamentele aliate să se poată depla-sa fără întârzieri, atât pentru exerciţii în timp de pace, cât şi pentru întăriri în caz de criză. Din acest punct de vedere, toţi aliaţii trebuie să reducă birocraţia şi să decidă asupra unor proceduri expeditive care vor spori viteza de deplasare a forţelor NATO către punctele în care sunt solicitate.n

Ministrul Apărării din Suedia şi secretarul Apărării din SUA au semnat recent o decla-raţie de intenţie prin care se urmăreşte dezvoltarea unei mai strânse cooperări în

domeniul apărării între cele două state. Ministrul suedez al Apărării, Peter Hultqvist, opi-nează că documentul este unul foarte important pentru ţara sa care nu a mai beneficiat de o asemenea umbrelă de securitate şi demonstrează totodată şi soliditatea legăturii transatlantice. Hultqvist a declarat explicit că motivaţia semnării acestui document este alterarea situaţiei de securitate generată de acţiunile Rusiei din ultimii ani.

Documentul include şapte domenii de interes şi anume: amplificarea cooperării, inclusiv în domeniul schimbului de informaţii referitoare la situaţia de securitate din nordul Europei; sporirea dialogului dintre cele două armate; îmbunătăţirea interope-

rabilităţii prin participarea la exerciţii comune; proiectarea şi desfăşurarea de exerciţii bilaterale şi mutinaţionale de stat major; cooperarea în domeniul achiziţiei de echipamente militare şi armamente, în special în domeniul puterii aeriene şi războiului subacva-tic; dezvoltarea de capabilităţi pentru conflictele viitorului; sporirea cooperă-rii în operaţiile multinaţionale în desfă-şurare sub egidă NATO sau ONU.n

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Reanalizarea situaţiei de securitate în statele nordice

Transformări în armata americană

Autorităţile norvegiene au anunţat recent un set de măsuri în domeniul apărării, apreciate ca fiind cele mai ample de după sfârşitul Războiului Rece.

Politica curentă de personal din cadrul armatei americane, conform căreia un ofiţer trebuie să avanseze sau să treacă în rezervă (up-or-out), este prea rigidă.

Planurile Norvegiei includ achiziţionarea de noi avioane de luptă şi submarine pentru a-şi spori abilitatea de a se prote-

ja în faţa unor acţiuni impredictibile ale unor vecini precum Rusia cu care are graniţă în zona arctică. În următorii 20 de ani Norvegia îşi va spori bugetul apărării cu 17,5 miliarde de euro, în conformitate cu un proiect de lege prezentat de guvern. În cadrul unei conferinţe de presă, prim-ministrul norvegian, Erna Solberg, a justificat aceste măsuri prin faptul că circum-stanţele geopolitice s-au schimbat semnificativ în ultimii ani, precum şi prin impredictibilitatea crescută a Rusiei care îşi întăreşte capacitatea militară şi care demonstrează dorinţa de a folosi forţa militară ca instrument politic.

Noua lege are în vedere atât întreţinerea echi-pamentelor actuale şi menţinerea resurselor pre-zente, cât şi achiziţionarea de echipamente noi. Se anticipează cumpărarea a 52 de avioane de luptă de nouă generaţie F-35 (foto), a patru submarine şi a mai multor avioane de supraveghere navală care vor înlocui actualele aeronave P-3 Orion. Chel-tuielile suplimentare vor duce bugetul de apărare al Norvegiei către procentul de 2% din PIB, fără însă să îl atingă. Prim-ministrul norvegian a mai subliniat că actuala forţă militară a ţării nu este adaptată la noile realităţi geopolitice, descriind acest efort pentru sporirea apărării ca fiind unul istoric. Înainte ca această lege să producă efecte, ea ar trebui aprobată şi de Parlamentul norvegian unde ar putea suferi amendamente.

În cadrul unei evaluări a stării de securitate, vecinul nordic al Norvegiei, Finlanda, nu exclude

utilizarea forţei armate pe teritoriul său de către Rusia. Ministrul de externe finlandez apreciază că acţiunile Rusiei au constituit o schimbare esenţială în securitatea Europei, iar utilizarea sau ameninţa-rea cu utilizarea forţei militare împotriva Finlandei nu poate fi exclusă. În acelaşi timp însă, raportul a menţionat că deocamdată Finlanda nu consideră că Rusia reprezintă o ameninţare la acest moment. Finlanda, care are o graniţă de 1.340 de kilometri cu Rusia, a fost atacată de aceasta în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar de atunci a încercat să menţină relaţii de bună vecinătate cu Rusia. Tensiunile au crescut însă în jurul Finlandei după ce avioanele ruseşti s-au apropiat de unele vase americane aflate în Marea Baltică şi după deciziile NATO de a-şi spori prezenţa militară pe flancul estic. În acest moment, deşi Finlanda nu militează activ pentru aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, menţine deschisă posibilitatea de a se alinia militar, dacă situaţia o va impune. n

Cooperare militară SUA-Suedia

Măsuri pentru întărirea apărării colective

Opinii ale preşedintelui Comitetului Militar al NATO

Aceste propuneri, apărute din cauza sistemului rigid de promovare în cariera militară şi a birocraţiei, sunt parte a unei iniţiative privind o forţă militară a viitorului lansată anul trecut, cu scopul de a sprijini forţa de muncă militară şi civilă să facă faţă noilor provocări, cum ar fi penuria de experţi calificaţi în domeniul securităţii cibernetice sau în alte discipline tehnice. În centrul pachetului de propuneri sunt o serie de schimbări în sistemul de promovare a ofiţerilor, ceea ce ar permite categoriilor de forţe să fie mai flexibile în acordarea de oportunităţi de promovare în carieră, fără însă a le periclita avansarea în ierarhia militară. Versiunea legii, denumită National Defense Authorization Act pe 2017, aflată în dezbatere în Senat, include şi o parte din propunerile lui Carter, dar nu pe cele mai importante.

Carter urmăreşte modificarea legislaţiei pentru a permite angajaţilor civili din Departamentul apărării să se angajeze temporar în sectorul privat, dar şi liderilor din sectorul privat să se angajeze în Departamentul Apărării. La nivelul Pentagonului există deja un astfel de program pentru ofiţeri, dar Carter vrea să îl extindă şi pentru angajaţii civili. Departamentul Apărării are deja permisiunea de a face schimb de forţă de muncă cu instituţii academice şi nonprofit, iar abilitatea de a face aranjamente similare cu sectorul privat se limitează la domeniul IT. Carter vrea să extindă acest tip de program şi pentru alte sectoare de activitate şi a delegat responsabilitatea pentru aceste reforme către subsecretarul apărării pentru personal şi pregătire de luptă, Peter Levine.

Actuala politică de personal afectează de multe ori abilitatea Depar-tamentului apărării de a păstra în sistem oameni cu competenţe de înalt nivel. Sistemul actual este reglementat de o lege veche de 36 de ani (The Defense Officer Personnel Management Act, DOPMA) şi nu încurajează ofiţerii să se specializeze sau să se concentreze şi pe altceva decât promovarea tradiţională în carieră. Cei care deviază de la traseul clasic pot fi penalizaţi prin neselectarea pentru promovare. n

Secretarul american al Apărării, Ashton Carter, a înaintat recent propuneri care vizează corectarea dezavantajului pe care Pentagonul îl are în com-petiţia pentru resurse umane de valoare.

Observatorul militar 15AZIMUT

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

O familie de militari are ca provocare supremă să păstreze echilibrul între muncă şi familie, să se împartă. Încercăm, când ieşim de pe poarta uni-tăţii, să lăsăm problemele acolo.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

Familie în kaki

Sportiv, părinte şi militar. Trei ipos-taze ale aceluiaşi om. O poveste despre datorie, dragoste şi pasiune.

Soţii Dragu, militari ai Centrului 42 Comunicaţii şi Informatică de Sprijin, din

Râşnov, se împart, zi de zi, între serviciu, familie şi sport. Secretul reuşitei lor este păstrarea unui echilibru între cele trei. Nu este uşor, dar, din spusele lor, înţeleg că merită.

Ramona Mirela Dragu a avut dintotdeauna o slăbiciune pentru sport. Aşa că, după liceu, s-a înscris la Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. Pentru a se putea întreţine, în perioada studenţiei, s-a angajat ca vânză-toare. Fratele meu lucra în armată şi era coleg cu viitorul meu soţ. Prin el, am făcut cunoştinţă. Ne-am înţeles imediat. Amândoi sportivi, aveam multe în comun. Ne-am căsătorit în 2007, povesteşte Ramona.

Nicolae Daniel Dragu este fotbalist de la vârsta de 12 ani şi, până vara trecută, a fost legitimat la Clubul Sportiv din Râşnov. Vârsta a fost cea care l-a făcut să renunţe, la 37 de ani. Acum, este antrenor la o grupă de copii şi ac-tivează în Liga I de fotbal în sală.

Plutonier-major Nicolae Daniel Dragu

A ales cariera militară în 2002, ca soldat profesionist. Apoi, a prins o portiţă şi a trecut în rândul subofiţerilor. Astăzi, este pluto-nier-major, comandant de pluton la Centrul 42 Comunicaţii şi Infor-matică de Sprijin, din Râşnov. Am ales să intru în armată pentru că este un job mai liniştit, în sensul în care, la data de 15 a fiecărei luni, ştii că îţi iei salariul. La fotbal, cel puţin unde eram eu, în Liga a IV-a, banii erau puţini şi nesiguri. Iar sportul se împacă foarte bine cu armata, explică subofiţerul.

Puţin diferit de povestea Ramonei, Daniel îşi aminteşte că prin intermediul fotbalului şi-a cunoscut soţia. Mergeam la Moeciu să joc şi ea lucra la un ma-gazin acolo. Aşa am cunoscut-o, şi ne-am îndrăgostit imediat. A contat destul de mult în relaţia noastră faptul că amândoi aveam o slăbi-ciune pentru sport. Ieşeam, alergam împreună, aveam multe activităţi în comun. Şi acum mai ieşim seara, când putem, la o alergare.

Soţul ei era caporal la Centrul 42 Comunicaţii şi Informatică de Sprijin, din Râşnov, când s-au cunoscut. Faptul că amândoi sunt iubitori de sport a fost, de la început, un atu. Plecau împreună pe munţi, în drumeţii, alergau în fiecare seară. Asta, până au apărut copiii. Avem o fată şi un băiat. Nicolae Gabriel de şapte ani, şi Andreea Narcisa, care în aprilie a împlinit cinci ani.

În luna august a anului trecut, inspirată de meseria soţului, Ramona s-a hotărât să intre în

sistemul militar. Aşa că a urmat un curs de formare, la Craiova, şi a devenit soldat Dragu, pe funcţia de specialist calculatoare şi echipament periferic, în aceeaşi unitate cu soţului ei. Am venit în armată pentru că voiam o schim-bare. M-am gândit că am ocazia să valorific ceea ce am studiat, să practic un sport. Deoarece soţul meu pleca în aplicaţii, la competiţii militare şi schia, mi-am dat seama că asta îmi doream să fac şi eu. Oricum, noi ne antrenam împreu-nă. Când i-a spus că îşi doreşte o carieră militară, Daniel nu a fost

nici pro, nici contra. A lăsat-o pe ea să decidă.

Sportul de suflet al Ramonei este atletismul. Îi place mult să alerge, la rezistenţă stă foarte bine, are forţă şi pe asta se bazea-

ză. Campionatul militar de schi de anul acesta a fost prima competi-ţie la care a participat, ca mili-tar. Pentru acest concurs a pus pentru prima dată schiurile de fond în picioare. Soţul meu este un veteran al concursurilor militare. Asta a fost prima mea competiţie. Emoţiile au fost mari. Daniel mi-a

vândut câteva ponturi, înainte de start. Mi-a spus să mă concentrez şi să am încredere în mine. Oricum, nu este uşor să concurezi împotriva fetelor de la vânătorii de munte. Dar, anul viitor, voi avea şi eu mai

multă experienţă şi antrenament. Pentru că sper să devin cunoscută la astfel de competiţii.

Daniel a început să participe la spartachiade din 2002-2003, pe când se ţineau la Predeal, pe doa-ge (cu schiuri de lemn). A obţinut întotdeauna rezultate notabile. În 2009, a ieşit pe locul I, pe ţară,

iar cel mai bun rezultat, obţinut de curând, a fost locul al II-lea la patrulă şi în clasamentul general, anul trecut. Participând pentru prima dată cu soţia la o competiţie, pot să spun că mai mult am avut emoţii pentru ea, decât pentru mine. Oricum, s-a descurcat foarte bine.

Hotărârea soţiei de a deveni militar l-a luat un pic prin surprindere. Dar a fost

decizia ei şi i-a respectat-o. Chiar dacă nu i s-a părut foarte indicat, la momentul respectiv, nu i-a spus, ca să nu o influenţeze. Este destul de greu pentru copii să aibă un părinte militar, devotat şi dis-ponibil 24 de ore din 24 serviciului. Avem mare noroc cu mama mea, care este pensionară şi are timp şi dispoziţie să ne ajute, explică Daniel. Motive de îngrijorare avea. Este greu să te împarţi între armată şi familie, mai ales când ambii soţi sunt militari. Când sunt plecată, încearcă să fie el acasă şi invers. Iar dacă trebuie să plecăm amândoi, cum s-a întâmplat la ultima competiţie militară, ne ajută vecinul, mama soacră, sora. Găsim noi o soluţie, spune Ramona. Copiii înţeleg, chiar dacă sunt mici. Şi lor le place sportul. Momentan i-am înscris la dansuri moderne, iar băiatul, ca tatăl lui, mai merge şi la fotbal. Au timp să îşi aleagă. Noi, oricum, îi sprijinim în orice îşi doresc. Le dăm cât mai multe oportunităţi, ca să vadă ce li se potriveşte. n

Familia Dragu

Soţii Dragu, la Campionatul militar de schi, 2016.

Pe ultima sută de metri până la finiş, Daniel alerga lângă soţia sa şi o încuraja.

Observatorul militar Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 201616

PORTRET

A fost mereu perfecţionist, pentru că a dorit să aducă lucrurile pe făgaşul nor-mal. Extrem de înţelegător şi un bun ascultător, a avut toate abilităţile pentru a fi un mentor, nu doar un bun specialist. Nu se enervează, nu ridică tonul, cel mult îi tremură mustaţa, dar trebuie să-l cunoşti ca să ştii să-l citeşti cât de cât.

Florin

Este un om care gândeşte foarte bine şi cu mult înaintea celorlalţi. Este un tip orgolios, chiar dacă puţini ştiu acest lucru. A avut parte de o presiune foarte mare în ultima perioadă a carierei. A fost foarte mult sprijinit de colectiv, pentru că a ştiut să-şi aleagă oamenii cu care să lucreze.

Liviu

Generalul-locotenent (r) Cristian Dincovici, alături de şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă, la o reuniune bilaterală România - SUA.

Am doi câini ciobăneşti, sunt extraordinari şi e o deconectare pentru mine să am grijă de ei.

Nu mi-am dorit niciodată să ajung general, singurul meu scop a fost să fac ceea ce îmi place. Cu oamenii din subordine am încercat să am o relaţie de con-tinue provocări, pentru a reuşi să formez o echipă bine pregătită. Mi-am dorit în jurul meu oameni care împărtăşesc aceleaşi obiective şi valori şi pot spune că am găsit astfel de oameni.

Avatarurile profesiei: născut a doua oarăUnul din momentele importante ale

unei cariere militare este atunci când o sfârşeşti. Un amestec de sentimen-

te, trăiri, realizări şi regrete pot în-cerca un om în aceste clipe, însă cel

mai important lucru rămâne, până la final, ce ai reuşit să laşi în urma ta.

Locotenent Andreea Motocandreea.motoc@presamil.ro

Am conştiinţa datoriei împli-nite – la care am ţinut întot-deauna – şi nu am niciun fel

de regrete. Sunt convins că cei care rămân vor duce mai departe cu succes ce am început. Direcţia Infor-maţii Militare a avut întotdeauna un trend ascendent, este un organism extrem de compact şi pregătit să facă faţă oricărui tip de situaţii, erau vorbele generalului-maior inginer Cristian Dincovici, şeful DIM, cu nu-mai două zile înainte de trecerea în rezervă, la 25 iunie, la împlinirea vârstei de 57 de ani.

Am discutat, mai bine de o oră, despre momentele-cheie ale cari-erei, despre anii tinereţii şi despre provocările continue cărora le-a făcut faţă, despre decizii şi motivaţii personale. În acel birou, timpul are o altă valoare, însă generalul-loco-tenent (r) Dincovici s-a lăsat plimbat printre amintiri, pe care le-a împăr-tăşit cu drag.

A absolvit Liceul nr. 2, cu profil industrial, din Cluj, urmându-şi fratele mai mare cu patru ani, apoi a continuat cu admiterea la Academia Tehnică Militară (ATM) din Bucureşti, deşi acelaşi frate îl

sfătuise să aleagă un alt domeniu. Întotdeauna mi-a plăcut să mă ra-portez la cei din jurul meu, plecând de la principiul că dacă ceilalţi pot, la fel de bine pot să realizez şi eu acel lucru. A fost o motivaţie personală care m-a ajutat de multe ori în carieră.

A fost şef de promoţie la ATM, la Facultatea de Mecanică – inginer tancuri şi auto, în 1983. Am intrat la facultate fără niciun fel de meditaţie, părinţii nu aveau resurse materiale, iar eu nu am considerat că este ne-cesară o pregătire suplimentară. Am învăţat pragmatic, canalizându-mi eforturile pe lucruri foarte exacte. Spune despre el că niciodată nu a tins spre obiective foarte înalte, dar şi-a dorit mereu să-şi testeze propri-ile limite. Am terminat fiecare clasă cu premiul întâi, apoi facultatea, ca şef de promoţie, fără să-mi propun acest lucru. Nu eram tocilar, dar reu-şeam să-mi dozez eforturile în funcţie de cerinţe. A fost mereu o adaptare la mediu.

A ales domeniul militar pentru că îşi dorea să facă parte dintr-un sistem în care valoarea să fie re-cunoscută şi apreciată. ATM a fost primul contact cu realitatea militară, pe care avea să o descopere, cu bune şi rele, în anii care au urmat. Primii ani ca tânăr ofiţer i-a petrecut ca inginer proiectant la Bucov, cu creionul pe hârtie, aşa cum studiase în anii studenţiei. A ajuns, urmând o linie ascendentă, şef Birou plan şi şef secţie, fiecare din aceste momente reprezentând provocări noi, din care a învăţat, permanent, să evolueze. A fost un tânăr ofiţer care şi-a asumat deciziile, faptele, indiferent de repercusiuni. Cei care au curajul să-şi asume răspunderea trebuie să trimită semnale atunci când este cazul să o facă. Acumulările interioare provoacă mult mai multe frământări. Cu timpul, am devenit mai înţelept... Niciodată nu am fost de acord cu tot felul de influenţe, iar eu m-am ferit întotdeauna de orice fel de jocuri de interese. Consider că poţi reuşi strict bazându-te pe propriile valori şi abilităţi.

Un telefon întrerupe discuţia noastră, iar generalul este anunţat că preşedintele ţării tocmai a sem-nat decretul de înaintare în gradul următor (general-locotenent) la trecerea în rezervă. Încerc să citesc o urmă de emoţie pe chipul său, să descifrez ce trăiri îl încearcă. E mo-mentul să plec şi trăiesc sentimente de uşurare. Acelaşi sentiment l-am

prin provocările zilnice. În 1994, s-a ivit oportunitatea unei funcţii de adjunct al ataşatului apărării militar, aero şi naval al României în Franţa, pentru următorii patru ani.

Rememorează, cu amintirile încă vii, ziua de 25 septembrie 1994, când se afla, împreună cu familia, în drum spre Paris. Un avion al compa-niei Tarom a fost la un pas să se pră-buşească la Paris. Aeronava Airbus 310 a scăpat de sub control, pilotul

a reuşit să preia controlul ei cu doar 285 de metri deasupra solului, avio-nul fiind în cădere liberă. Unii spun că ne-am născut a doua oară. Ulterior, când am văzut imaginile pe internet, mi-am dat seama prin ce am trecut. Pentru că în acel avion se aflau mai mulţi diplomaţi, a doua zi a fost delegat să ofere declaraţii de presă unui reporter de la postul France 3. A retrăit, din nou, fiecare clipă, po-vestind ce a simţit şi cum l-a îmbră-

ţişat pe fiul său de opt ani ca şi cum ar fi fost pentru ultima oară.

Misiunea în Franţa a reprezen-tat, pentru familia sa, o oportunita-te. Soţia sa a reuşit, pornind de la o pasiune mai veche, să se reprofileze pe jurnalism, deşi până în acel mo-ment lucrase ca inginer constructor. A avut întotdeauna o înclinaţie pen-tru limba română, îi plăcea să scrie poezii, însă părinţii au împins-o spre meseria de inginer. Primul articol pe care l-a scris a fost despre senzaţiile trăite în acel avion, debutând în ca-litate de corespondent al Curierului Naţional la Paris. Pentru fiul meu, care nu ştia nicio boabă de franceză, cei patru ani la Paris au însemnat o şansă de a învăţa limba franceză în doar câteva luni. Copiii au această calitate, însă el ajunsese cel mai bun la gramatică, dintr-o clasă de copii francezi. O înclinaţie, se pare, moştenită de la tată care, în acei ani petrecuţi în Franţa, nu de puţine ori a fost felicitat pentru acurateţea limbii franceze, pe care o vorbea aproape nativ.

La întoarcerea în ţară, a ales o funcţie la cursul Direcţiei Informaţii

Militare, poarta sa de intrare în DIM. A fost o experienţă extraordinară, pentru că am lucrat cu oameni minu-naţi şi am putut să citesc foarte mult, să mă dezvolt profesional. Am lucrat apoi într-o structură mică, de dezvol-tare-cercetare, un alt pas important al carierei mele.

Câţiva ani mai târziu, în 2001, a ocupat funcţia de ataşat al apărării, militar, aero şi naval al României în Republica Elenă şi Republica Cipru.

Am învăţat limba greacă, doar cât să mă descurc conversaţional. Acestea au fost cele două misiuni permanente din carieră. Soţia mea şi-a continuat activitatea jurnalistică şi în Grecia, acoperind subiecte foarte importan-te, cum ar fi Jocurile Olimpice de la Atena, deci amândoi am avut provo-cări foarte mari în meseriile pe care ni le-am ales.

În prima zi după întoarcerea din misiunea din Atena, şeful DIM de atunci i-a propus o nouă misiune la Washington, pe care a refuzat-o. Era prea din scurt şi deja timpul cu familia mea nu prea mai exista. Ştiu că ar fi fost o oportunitate extraor-dinară, dar o misiune de patru ani nu e întotdeauna doar ceea ce pare. Există responsabilităţi foarte mari, presiunile sunt enorme, şi îmi doream o perioadă de linişte.

Şi pentru că îi plac provocările, i-am oferit câteva secunde şi un singur cuvânt pentru a se descrie ca şef. Sunt un şef incomod, însă îmi place să cred că într-un sens pozitiv, a venit răspunsul prompt, pentru că mi-a plăcut să-mi provoc subordona-ţii în permanenţă. Mi-am dorit de la ei mai multă motivare şi o dorinţă de autodepăşire. Am căutat întotdeau-na să schimb în bine, să optimizez, să transform lucrurile. Am venit în DIM cu scopul de a performa şi mi-am dorit beneficiari fericiţi şi parteneri care pot aprecia eforturile. n

avut în dimineaţa nunţii băiatului meu, uşurat că am reuşit să-mi în-deplinesc datoria de tată, alături de o mare satisfacţie. Au fost ani grei ai carierei mele, o presiune psihică fantastică şi un stres enorm, dar oaza de relaxare mi-am găsit-o undeva la ţară, unde am o casă şi multă linişte.

Revine, la fel de detaşat ca acum câteva minute, la discuţia noastră, povestind despre unul din momen-tele cheie ale carierei: cursul postu-niversitar de informaţii militare, pe care l-a absolvit în 1991, şi primul contact cu acest domeniu. DIM a reprezentat cu totul altceva decât făcusem până în acel moment. Am descoperit aici absenţa rutinei, acesta a fost elementul care m-a determinat să rămân şi să-mi desfăşor activitatea până în momentul de faţă. Am venit în 1992 şi, până acum, în 2016, n-am dorit să mai plec. Acum o fac, pentru că mă supun legislaţiei.

Domeniul informaţiilor militare a reprezentat o lume nouă, pe care o descoperea, la vremea respectivă,

Pentru activitatea ca ofiţer în cadrul DIM, genera-

lului-locotenent (r) Cristian Dincovici i s-au conferit următoarele distincţii: Steaua României, în grad de cavaler, Serviciul Credincios, în grad de cavaler, Virtutea Militară, în grad de comandor, Legiunea de Onoare, din partea Repu-blicii Franceze, şi Emblema de onoare a Armatei României.

Observatorul militar 17Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

REPERE

Dimineaţa zilei de duminică, 26 iunie, a fost una deosebit de animată pe Şoseaua Kiseleff din Capitală. Acolo am văzut prezentul şi viitorul înclinându-se respectuos în faţa trecutului eroic.

Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, alături de veterani.

Generalul Dumitru Scarlat, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, s-a alăturat voluntarilor.

Foto

: Nic

uşor

Com

ănes

cu

Locotenent Valentin Rupa-MicFoto: Petrică Mihalache

VeteRUN, omagiu

veteranilor

La VeteRUN, crosul dedicat vetera-nilor din cel de Al Doilea Război Mondial, au participat peste 1.000

de voluntari. Copii şi vârstnici, militari şi civili, cu toţii au renunţat la comoditatea specifică oricărei dimineţi de duminică pentru a-şi manifesta preţuirea pentru cei care au luptat în cel mai sângeros război cunoscut omenirii.

Crosul adulţilor, lung de aproape şapte kilometri, s-a desfăşurat conform traseului: Piaţa Presei Libere, Şoseaua Kiseleff, Arcul de Triumf, Piaţa Victoriei, Bd. Aviatorilor, Piaţa Charles de Gaulle, Bd. Mareşal Constantin Prezan, Arcul de Triumf, Şoseaua Kiseleff, Piaţa Presei Libere. Printre alergători s-a numărat şi şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, dove-dind astfel că este un adevărat expo-nent al zicalei lead by example (a condu-ce prin exemplul personal).

Plutonierul Ionuţ Butoi, rămas pa-ralizat după o misiune în Afganistan, a fost şi el prezent la cros. Aflat în că-rucior, militarul a venit pentru a-l sus-ţine pe băieţelul său, Ionuţ Valentin, de şapte ani: Alerg pentru tatăl meu şi pentru veterani. Subofiţerul rănit în teatrul de operaţii a transmis următo-rul mesaj: Aş vrea să ştiţi, şi publicul de acasă să cunoască faptul că mai avem 15.000 de bătrâni luptători, că anul trecut aveam 21.500 şi că în câţiva ani vom putea alerga doar pentru veteranii din teatrele de operaţii. Astăzi însă, ve-teranii din teatrele de operaţii aleargă pentru veteranii de război.

O prezenţă inedită printre alergători a fost cea a lui Răzvan Lucescu: A fost foarte bine! Mă simt epuizat! Mă duc aca-să şi mă culc! Îmi face o deosebită plăcere

să fiu astăzi aici şi astfel să ne aducem aminte de cei care şi-au dat viaţa pentru ţară, cei care au lucrat în armată, cei care sunt acum în armată şi de care în orice moment ţara are nevoie.

În ciuda temperaturii caniculare, energia şi voioşia celor prezenţi la activi-tate s-au făcut din plin resimţite, inclusiv în rândul reprezentanţilor Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război (ANVR). De altfel, toţi cei care au alergat pentru ei au primit diplome şi medalii, dar o recompensă aparte a fost aceea de a-i cunoaşte în persoană pe cei care, în timpuri grele, nu au ezitat să lupte, cu arma în mână, pentru ţară.

Este prima ediţie a Crosului veteranilor de război VeteRUN, a declarat Otilia Sava, secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului. Aleargă militari din Armata României, aleargă civili, adolescenţi, copii, fiind un cros dedicat în special societăţii civile, pentru că este o mişcare de conştientizare a publicului asupra existenţei luptătorilor din Al Doilea Război Mondial.

Prezent la eveniment, ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, a de-clarat: Veteranii de război sunt un reper de inspiraţie, nu numai prin ceea ce au făcut pe front, dar şi prin ceea ce au făcut în viaţă, în deceniile care au urmat celui de Al Doilea Război Mondial. Nu au fost vre-muri uşoare, însă ei s-au ţinut tot timpul demni şi verticali.

Crosul VeteRUN, aflat la prima ediţie, s-a dovedit a fi de un real succes. Orga-nizat de ANVR împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, evenimen-tul a reprezentat o adevărată mişcare populară îndreptată spre acordarea res-pectului cuvenit faptelor eroice de pe frontul dur al celei mai mari conflagraţii de până acum. O dovadă în plus că eroii nu mor niciodată. n

Expoziţii

Galeria Artelor. Expoziţia retrospectivă de pictură şi acua-

relă - Ion Murariu (1922-2012), deschisă până la 30 iunie.

Sala Foaier. Expoziţia de pictură a artistului plastic

Liviu Stelian, deschisă până la 3 iulie.

Sala Rondă. Expoziţia de pictură a artistei plastice Nana

Decu, deschisă până la 3 iulie.

Expoziţiile sunt deschise zilnic, între ore-le 11.00 şi 19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

În dezbaterile publice, i se acordă atenţie şi virgulei, uneori chiar în rând cu inevitabilele ştiri şi comenta-rii care (auziţi vorbă deja zdravăn înlemnită!) „sparg”

(„breaking news”).Cu virgula, ca de altfel şi cu celelalte semne de punc-

tuaţie, se organizează textele. Când cel ce vorbeşte con-sideră că este necesar, apar, în discursul vorbit, pauze sau se modifică intonaţia. Cel ce scrie oferă, folosind semnele de punctuaţie, repere de lectură corespunzătoare pauze-lor sau intonaţiei din vorbire. Se poate observa lesne şi în presă, şi în literatură diversitatea foarte mare a modalită-ţilor în care se recurge la semnele de punctuaţie. Unele dintre aceste modalităţi sunt chiar contrare. Unui semn de punctuaţie i se atribuie mai multe funcţii, pe când ace-eaşi funcţie se realizează cu mai multe semne de punc-tuaţie. Aşadar, în legătură cu organizarea mesajelor sau a discursurilor orale şi scrise, este de luat în considerare şi imprecizia („Gramatica limbii române, II, Enunţul”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005 / Glr II 2005, p. 947).

În privinţa virgulei, este notorie exigenţa din dome-niul organizării gramaticale a textului, aşa de frecvent invocată, în conformitate cu care nu trebuie să se pună virgulă între subiect şi predicat. Însă, când se izolează grafic apoziţiile atributive, între subiect şi predicat apar (necriticabil, desigur) două virgule.

Gramatical, se cere să nu se pună virgulă înaintea formei de conjunctiv a verbului care este predicat al

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

Umorul din tablou

Alexandru Leaua, Adevăruri de pus în ramă,

Bucureşti, Editura militară, 2016.

unei propoziţii completive directe, dar să se pună vir-gulă înaintea verbului la conjunctiv, predicat al unei cir-cumstanţiale finale: „Bucuros, sufleţele!... adu-mi aminte mîne să mergem la hagiul, să-i numărăm paralele…” (I. L. Caragiale, „Kir Ianulea”, în „Nuvele, povestiri, amintiri, varia”, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1981, p. 314); „rog pe măria ta să poruncească a pune iute caii, s-aduc numai-

decât pe Ianuloaia” (loc. cit., p. 325). Apar însă mai multe virgule între verbul regent şi conjunctivul din completiva directă dacă se intercalează, de exemplu, un vocativ şi/sau o condiţională: „Babacă! Te rog, babacă, dacă mă iubeşti, să-i tai lui Negoiţă nasul şi urechile şi să-l dai afară ca pe un obraznic” (loc. cit., p. 324).

Sunt situaţii în care găsesc argumente valabile atât cei care susţin că trebuie să se pună virgulă într-un anumit loc,

cât şi cei care susţin că nu trebuie. De pildă, nu trebuie ca apoziţia atributivă să fie separată doar între virgule. Este corect ca ea să fie marcată şi cu linii de pauză (Glr II 2005, p. 623): „Stăpânul casei [...] a chemat pe jupâneasa bătrâ-nă – o cotoroanţă zugrăvită şi smălţuită, pe care o pusese mai mare peste slugi, să poarte cheile şi să ducă grija de toate – [...]”(I. L. Caragiale, op. cit., p. 303). După tonali-tate, vocativul se marchează uneori cu virgulă şi, alteori, cu semnul exclamării şi cu punct şi virgulă: „- Doamne, kir Ianuleo, a zis kera Marghioala; pîn multe ai mai trecut şi dumneata!” (Caragiale, op. cit., p. 306); „Hei! Kir Ianuleo; eu am slujit la case mari boiereşti” (ibid.).

Pe plan stilistic, s-a ajuns ca virgula să fie folosită şi în scopuri contrare. De pildă, se consideră că virgula ar fi utilă pentru a se separa, într-un text, un grup de cuvinte referitoare la o idee importantă, dar şi la ceva neînsem-nat: „Zice că odată, acu vreo sută şi nu ştiu câţi de ani, a dat poruncă Dardarot, împăratul iadului, să s-adune di-nainte-i diavolii, de la mare pîn’la mic [...]” (Caragiale, loc. cit., p. 300). Separată între virgule aici, apoziţia atributivă „împăratul iadului” este indispensabilă, întrucât prin ea se precizează identitatea lui „Dardarot” şi locul unde s-au petrecut cele povestite. În schimb, menţionarea separată cu o virgulă a timpului în care s-au petrecut acestea şi a sursei relatării („Zice că odată, acu vreo sută şi nu ştiu câţi de ani,”) este foarte vagă, dar, chiar dacă nu ar fi de reţinut neapărat, povestirea rămâne inteligibilă. n

LA PRIMA LECTURĂ

Comandorul Alexandru Leaua – Ducu pentru prieteni – s-a hotărât să smulgă din efe-merul hârtiei de ziar tabletele pe care le-a livrat prompt, în paginile săptămânalului „Obsevatorul militar”, pentru a le conferi, în corpusul unei cărţi, longevitatea la care spe-

ră, dintotdeauna, un autor. „Aripi de efemeride”, le spune, inspirat, poetul Liviu Vişan, tânjind să devină mărturiile necesare despre o epocă şi oamenii ei.

Ducu Leaua are umor. Unul bine dozat, dar înţepător, numai aparent naiv, ca o plasă bine întinsă a unui pescar iscusit, adesea autoironic, cu bune şi simpatice accente desprinse din-tr-o realitate cazonă (şi nu numai!) mustind de împrejurări care îşi cer consemnarea din vârful pixului sau, mă rog, din fuga degetelor pe tastele computerului.

Am avut privilegiul de a fi printre primii care vor fi citit textele încredinţate acum tiparului, la Editura militară, şi m-am bucurat că Ducu Leaua, cu experienţa lui profesională, numărată în ani care se adună într-un sfert de veac, m-a înconjurat cu încredere, mai cu seamă atunci când am avut obiecţii, observaţii şi chiar unele griji (poate nefondate!). A ţinut cont de ele, în cele mai multe situaţii, pentru că iubeşte dialogul, mai ales atunci când confruntarea adună argumente şi unicul beneficiar este cititorul acela pe care ni-l imaginăm amândoi: inteligent, atent la nuanţe, critic, excesiv de critic, cusurgiu chiar.

Pentru cititorul grăbit şi neinformat, selecţia textelor, realizată de autor, între anii 2012 şi 2016, ar putea să sugereze că Ducu Leaua s-a apucat de scris „la ziar”, pe neaş-teptate, aşa, în 2012. Dar selecţia are o noimă. Ea se referă la faptul că anul 2012 ne-a oferit, prea puţin previzibil, o reinventare ca jurnalişti militari, o redescoperire a rostului cuvintelor, scăpaţi de impuneri penibile de tot felul.

Mi-am spus, în decembrie 1989, aflat într-un Sibiu în care a curs destul sânge pentru libertate, că adevărul şi libertatea de exprimare vor fi fost, în sfârşit, aşezate la locul me-ritat, că vor fi de acum, îmi imaginam, preţuite şi respectate cum se cuvine. Admit acum că m-am înşelat. Pentru că mi-am dat seama, în multe împrejurări postdecembriste, că libertatea de exprimare cere mereu sacrificii. Multe. Că este unul din drepturile pe care, din neatenţie sau complacere leneşă în situaţii călduţe, îl poţi pierde uşor. Şi niciun sa-crificiu nu este prea mare atunci când e vorba de libertatea de exprimare, mai ales când nu eşti de acord cu celălalt. Este cert că aceia care mânuiesc cuvântul – iar acesta este un îndemn pentru cei care ostenesc în presa militară, în particular, şi în presă, în gene-ral – trebuie să fie cei mai atenţi la felul în care posibilitatea de a te exprima liber este temeinic apărată. Nu neapărat printr-un text de lege, nici măcar printr-un articol de lege fundamentală (deşi foarte important!), ci în realitate, zi de zi.

Cartea lui Ducu Leaua, întocmai ca în paginile de ziar, îndeamnă la reflecţie şi depu-ne mărturie – fragmentar, desigur! – despre noi, astăzi. Mai multe generaţii, convieţuind, cu bunele şi relele noastre. Iar desenele inspirate ale lui Cristi Vecerdea pun un balsam liniştitor acolo unde tentaţia urletului protestatar este aproape irepresibilă. Umorul, izvorât fie şi dintr-un tablou, ne salvează, inevitabil, de sute de ani... n

De-ale virgulei

Cercul Militar Naţional

florin.sperlea@presamil.roColonel Florin Şperlea

Căpitan Mircea Petala, Frica în război,

Iaşi,1937, pag. 146

CARTEA DE ALTĂDATĂ

Patrie şi Rege

Printre forţele morale menite să sus-ţină lupta contra fricei este şi ideea de patrie şi de rege. Patriotismul şi

Regele le domină pe toate, căci ele con-cretizează misiunea armatei în război. Fără Patrie şi fără Rege, totul pare abstract. Fără patriotism şi fără dragoste de dinastie nu este pasiune în special în corpul ofiţeresc, care trebuie la rândul lui s-o transmită în jos. Un corp ofiţeresc şi o armată lipsită de această pasiune iau caracterul unei intre-prinderi menite să se prăbuşească la prima zguduire.

Pentru omul de la ţară, pentru plugar, ideea de patrie este strâns legată de pă-mânt. Pământul este totul pentru ţăran şi

în special pentru ţăranul nostru. Pentru o palmă din pământul său, el este în stare să-şi sacrifice viaţa lui şi pe a altuia.

S-ar putea spune că legătura cu pămân-tul este considerată ca o pasiune care nu poate fi micşorată. Numai ameninţarea cu pierderea pământului său trezeşte în sufle-tul ţăranului cel mai aprig curaj. Nu este în dragostea aceasta de pământ numai intere-sul pentru existenţa sa şi a familiei sale. Este şi un sentiment moştenit din moşi strămoşi, o adoraţie pentru natura în care s-a născut şi a crescut omul de la ţară. Este un adevărat misticism. n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

PE LOC, REPAUS!

Oamenii pot fi asemănaţi şi cu nişte întin-deri de ape. Ei pot fi, după caz, oceane, mări, fluvii, râuri, lacuri, bălţi, băltoace, mlaştini, fântâni secate...

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Maior Constantin Mireanuconstantin.mireanu@presamil.ro

Maior Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Un imn ca o poveste

Când italienii îşi cântă imnul, le admir dentiţia perfectă. Camera se duce foarte aproape de bărbiile lor, despre care Cornel Dinu sigur ar

vorbi în context antic, iar la un HD le pot număra li-niştit şi dinţii, şi firele de păr alb de pe faţă, ori chiar ridurile de bărbaţi hârşiţi în atâtea bătălii pe bani mulţi. Italienii sunt frumoşi, dacă până şi doamnele ştiu când le joacă naţionala. Au ochii aceia azurii şi părul aranjat într-o neglijenţă spectaculară, ca şi cum altcineva „i-ar fi gătit”, iar ei n-ar fi cu nimic vi-novaţi de modul în care natura-i aduce în faţa lumii. Sunt plini de certitudini şi suficient de bărbaţi ca să trateze orice dispută ca pe una deja câştigată cât timp ei dau totul. Iar ei sunt mereu pregătiţi să dea totul. Ştiu asta nu de la daci şi romani – să nu-i iau pâinea domnului Dinu – ci de mai recent, din atâtea şi atâtea partide câştigate contra previziunilor, cu jucători prea puţin cunoscuţi, însă disciplinaţi până la rigoarea cazonă şi talentaţi fix cât trebuie ca să dea un gol pe care să-l apere cu dinţii, râul, ramul şi ce mai găsesc pe-acolo.

Italienii sunt nişte germani mai puţin generoşi cu spectacolul fotbalistic – marchează o dată, după

Mi-e milă deja de ceilalţi, pe care deocamdată îi apără cere-monia şi brigada de arbitri.

care-şi instalează betonierele, spre deosebire de nemţi, care caută golul şi în drum spre autocar. Dar sunt savuroşi în multe detalii adiacente: atenţia mascată vizavi de aspectul lor fizic, arta tragerii de timp când au avantaj de un gol, mimica incon-fundabilă a celui care nu înţelege vreo decizie şi-şi flutură palma cu degetele lipite. Şi mai ales imnul. Imnul este o poveste în sine, de la un capăt la altul, din primele momente, primele acorduri fără versuri, când un Chiellini ori un Bonucci îşi îndoaie puţin genunchii ca nişte copii nerăbdători, urcaţi pe sce-nă. Ei sunt fundaşii „de fier” şi, alături de Barzagli, îmbracă temelia de nepătruns a echipei, însă acum par că aşteaptă să-şi joace rolul în această piesă de dinaintea jocului propriu-zis. Fantezistul Florenzi îşi umezeşte buzele cu limba, De Rossi e încruntat de parc-ar fi stat în trafic bară la bară şi se ţin toţi după umeri ca fraţii despre care încep să cânte, cu Buffon un ton peste ceilalţi, cu Buffon ca o poveste în ramă la istoria celorlalţi.

Cum imnul se apropie de final, cântă tot mai cu patos, ca şi cum ar fi nişte buldogi care nu ajung la fleică. În timp ce rostesc cuvinte precum fraţi, moarte ori glorie, sunt gata să muşte, doar să le dai drumul. Le privesc dinţii fascinat şi parcă văd cum le cresc colţii. Mi-e milă deja de ceilalţi, pe care de-ocamdată îi apără ceremonia şi brigada de arbitri. Ştiu că italienii vor lupta, lupta şi câştiga, şi că ei deja s-au deşteptat din somnul cel de moarte-n ca-re-i adânciră barbarii de tirani. Ei au o misiune clară şi nimeni n-are de gând s-o dea cotită. Sunt hotărâţi pentru că ăsta le e destinul. Nu ştiu altfel. Jos pălăria pentru asta! n

Căţeii

I-aţi văzut de ne-numărate ori. Sunt peste tot. Se agită,

fac mare zarvă, încear-că cu orice preţ să se impună, ba uneori chiar apucă timid, printre mârâituri, de marginea pantalonilor trecătorului care i-ar intra în zonă. Vor cu orice preţ să fie remar-caţi. Mai ales atunci când au un stăpân. Puternic, protector, blând, în ochii căruia trebuie să pară mereu activi. Perseverenţa lor învinge de fiecare dată. Cine ştie care or fi me-canismele lor interne, ce resorturi îi împing către această obositoa-re alarmă perpetuă? Este interesant însă contrastul dintre ei şi câinii de talie mare. Conştienţi de propria forţă, leneşi, cu ochi blânzi, cel mai adesea tăcuţi, dulăii nu-i înţe-leg pe căţei, nici măcar nu se obosesc s-o facă, dar îi acceptă. Par să manifeste chiar, pe lân-gă îngăduinţă, un soi de recunoştinţă ghicită rar într-o sclipire de privire ce ar putea în-semna mai mult decât toleranţă. Chiar un soi de nevoie. Îi scutesc pe ei, câinii mari, de efor-

tul lătratului în van. Ce ne facem însă atunci când căţelul visează să ajungă dulău, pentru că toţi, fără excepţie, par a tinde într-acolo.

Problema este cu atât mai gravă cu cât, s-ar părea, am găsit un vinovat pentru comportamentul că-ţelului. Se spune că animalul împrumută mult din felul de a fi al stăpânului. Zilele acestea, plimbându-mă mai mult printr-un anume spital, am re-găsit căţelul agitat în comportamentul unor oameni neobosiţi în a demonstra perma-nent că sunt acolo, importanţi, cei mai importanţi, neînţeleşi, pătrunşi şi apăsaţi de greutatea răspunderii. Dulăii, pentru că i-am regăsit, fireşte, şi pe aceştia, reuşeau să-i ignore suveran, cu calm aparent. Uimitor însă este altceva. Parcă mereu e prima oară când îi întâlnesc, pen-tru că niciodată nu ştiu cum să reacţionez în faţa căţelului. Ar trebui lăsat în pace, privit cu îngăduinţă (Deh, atâta poate! sau Ce drăguţ este!), ignorat, apos-trofat didactic? Pentru

că nu e de joacă cu un căţel care-şi pune toată pasiunea, viaţa, credinţele, în lupta aceasta inutilă pentru un strop de importan-ţă. Pe care, sigur, o are, dar nu-i este recunos-cută aşa cum şi-ar dori!

Problema cea mai mare însă nu ar fi por-tretele acestea fidele cu care fiecare probabil că vă veţi fi întâlnit cel puţin o dată în viaţă. Adică nu firea exempla-rului uman sau canin şi nici talia ar fi esenţiale, ci mai degrabă felul în care căţelul, indiferent cine-i este stăpânul, înţelege să-şi facă da-toria. Pentru că oricărui căţel pe această lume i se iartă toate, dacă este destoinic.

Renumele său va dăinui, e drept, nu prea mult, dar garan-tat în perioada în care mâna purtătoare de lanţ va fi cea potrivită, cu condiţia ca el să latre neobosit printre scândurile din gard, încercând să apuce timid vreun tiv de pantalon, neîmpăcat pe vecie cu gândul că nu s-a născut dulău şi încercând perpetuu să compenseze în vreun fel vitregia sorţii... n

Renumele său va dăinui, e drept, nu prea mult, dar garantat în perioada în care mâna purtătoare de lanţ va fi cea potrivită, cu condiţia ca el să latre neo-bosit printre scândurile din gard, încercând să apuce timid vreun tiv de pantalon.

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

Aripile îi ajută doar pe cei care, visând zborul, ştiu să se folosească de ele. • După ce omul s-a adaptat la mediu, el, mediul, n-a mai arătat niciodată aşa cum a fost înainte. • Oamenii pot fi asemănaţi

şi cu nişte întinderi de ape. Ei pot fi, după caz, oceane, mări, fluvii, râuri, lacuri, bălţi, băltoace, mlaştini, fântâni secate... • Ratarea poate interveni şi atunci când oamenii confundă idealurile adevărate cu simple pofte sau cu fiţe trecătoare. • Oare unde se duc toate gândurile, toate ideile oame-nilor, atunci când nimeni nu mai are nevoie de ele?! Şi ecoul răspunde: uitarea, uitarea.... • Când, în jurul tău, toate lucrurile merg bine, natura şi-a luat, deja, toate măsurile, pentru a-ţi dovedi contrariul. • Strămoşii latini ne îndemnau să trăim mai întâi, urmând să filosofăm după aceea. Actualitatea sfatului se menţine, cu atât mai mult în aceste vremuri tre-pidante, agitate. Şi, de altfel, este singura cale de a simţi şi a înţelege, cu adevărat, bucuria clipei. • La şcoala vieţii, printre cele mai grele exa-mene se află şi cel la Strategia junglei sau Arta de a supravieţui. • Ce trist! Umanitatea a ajuns până acolo încât îşi argumentează creşterea nivelului de dezvoltare, de progres, şi prin creşterea capacităţii sale de distrugere... • Realitatea este aşa cum este. Nu vă îndoiţi de ea. Ci de modul nostru de a o înţelege. Dacă o înţelegem. • Dumnezeu a creat şi un lucru împotriva sa: politica. Pentru că Dumnezeu a ordonat haosul, iar politica a procedat invers. • Uitaţi-vă la oamenii care nu au prea multe de comunicat, doar nişte platitudini, nişte banalităţi. Ei fac acest lucru într-un cadru foarte bine organizat. • Secretul ascensiunii lui? Nu s-a folosit de ideile proprii. S-ar fi împotmolit în ele. • Printre speciile care sunt pe cale de dispariţie se află şi politicienii care îşi respectă principiile şi promisiunile. • Sunt unii oameni care, atunci când râd, pare că se aud nişte acorduri sumbre, de marş funebru. • Avea un caracter tare. Tare nesuferit. • Prostia şi eroarea sunt ca aerul viciat. Se pot strecura oriunde. • În jurul nostru sunt încă atâtea imensităţi de explorat, atâtea înălţimi de cucerit, atâtea adâncuri de pătruns... Aceasta este sinteza motivaţiilor şi a argumentelor care pot umple o viaţă. • Lumea asta nu este perfectă. Vreţi o dovadă apropiată, imediată? Vă rog să priviţi la mine. • Îi apreciez şi îi susţin pe cei care do-resc să facă lucruri memorabile. Spiritul meu tolerant zâmbeşte, însă, în faţa celor care visează, de exemplu, să doteze Polul Nord şi Polul Sud cu frigidere... • Aripile gândurilor şi cele ale viselor sunt singurele care pot zbura chiar dacă li se atârnă ghiulele la picioare. • A şti ce să aplauzi este o ştiinţă. A şti când şi cum să aplauzi este o artă. • În ciuda aparenţei, po-litica este cea care i-a făcut pe oameni să creadă că învăţătura nu te ajută chiar atât de mult în viaţă. • Iată o mostră de credinţă speculativă: unii oa-meni nu cred în Infern, fiind convinşi că, negându-l, nu vor putea ajunge acolo... • În jurul nostru sunt şi unii oameni care par cu şapte ani mai tineri decât sunt. Cu cei şapte ani de-acasă. • Este incredibil câtă concentraţie de venin poate să conţină, uneori, ceva liniştit, senin, frumos... n

ANIVERSĂRIConsiliul Director al Asoci-aţiei Cadrelor de Chimie Mili-tară în Rezervă şi în Retragere Costin D. Neniţescu urează colegilor care în luna iulie îşi aniversează ziua de naştere multă sănătate şi împlinirea tu-turor dorinţelor. Aceştia sunt: colonel (r) ing. Constantin Bărbuică, colonel (r) Ghiorghi Burlacu, general-maior (r) Con-stantin Năstase, colonel (r) ing. Gheorghe Nică, colonel (r) Ioan N. Popescu, colonel (r) Petre Stroe – Filiala Bucureşti; colo-nel (r) Dumitru Pleşa, general-maior (r) ing. Nicolae Popescu – Filiala Câmpulung; colonel (r) Alexandru Aldea, plutonier-adjutant (r) Ilie Marian Popa, plutonier-adjutant (r) Mihăiţă Grămoiu – Subfiliala Buzău; locotenent-colonel (r) Iorgu Buhăiescu – Subfiliala Vaslui; maior (r) Ioan Blăniţă, plutoni-er-adjutant şef (r) Gheorghe Huzum, plutonier-adjutant şef (r) Nicu Codreanu – Subfiliala Huşi; colonel (r) Jică Aionoaie, locotenent-colonel (r) Petrică Dosoftei, locotenent-colonel (r) Ion Pricop – Subfiliala Iaşi. La mulţi ani tuturor şi cât mai multe bucurii!

Consiliul de Conducere al ADMRR Al. I. Cuza urează mem-brilor Asociaţiei, care, în luna iulie, îşi serbează ziua de naşte-re, respectiv: generalii/amiralii (r) Nicu Apostu, Mircia Chelaru, Mihai Chiriac, Octavian Du-mitrescu, Nicolae-Aurel Ene, Alexandru Grecu, Vasile Huică, Costică Ivan, Constantin Oltea-nu, Vasile Palcău, Dan Plăviţu, Nicolae Spiroiu, Stan Vlădescu, Aurelian-Constantin Voicu, co-loneii/comandorii (r) Octavian Burcin, Ionel Călina, Octavian Cheţan, Liviu Codorean, Marin Cojocaru, Dumitru Cruşovea-nu, Gheorghe Gane, Dumitru Ionescu, Constantin Iorga, Mir-cea-Lucian Lepădat, Ion Mar-talogu, Marius Mădan, Ovidiu Osafe, Marian Pavel, Alexandru Puşcaşu, Dumitru Rusu, Marin Rusu, Constantin Scăeţeanu, Gheorghe Secu, Călin Sinescu, Aurel Suciu, Ion Ulescu, Tache Vintilă, Emil Vlădoiu, Petre Voi-cu, Dumitru-Florinel Zaiţ, lo-cotenenţi-coloneii (r) Alexan-dru Duminică, Cristian-Lucian Ghiţă, maiorul (r) Tudor Florea Petrică şi locotenentul Laura-Anca Parepa, multă sănătate, viaţă lungă, bucurii şi satisfacţii alături de familie şi de cei dragi. Aceleaşi urări le transmitem şi celor care îşi sărbătoresc ziua

onomastică în luna iulie. La mulţi ani!

Consiliul Director al ACMR-RATIRE urează multă sănătate, viaţă lungă şi multe satisfacţii alături de familie şi cei dragi, următorilor membri ai asoci-aţiei care, în cursul lunii iulie împlinesc frumoase vârste, după cum urmează: generalul-maior (r) dr. Petre E. Botezatu, generalul de brigadă (r) ing. Marcu Tudor, coloneii (r) ing. Romeo Barabas, Florinel Ilie, Dimitrie Scărlătescu, coloneii (r) Constantin Toma, Simion Dumitru Balteş, Dragomir Eftimie, locotenentul-major (r) Dinu Grigoraş, maiştrii-militari (r) Marin Nicolae, Mihai Arhiri. Transmitem aceleaşi urări şi membrilor asociaţiei care, în luna iulie, îşi serbează ono-mastica de Sfântul Ilie.

Trecerea în rezervă a colone-lului Miluţă Orheanu, coman-dantul Şcolii de Aplicaţie pen-tru Logistică General Constan-tin Zaharia, îmi oferă plăcuta ocazie de a adresa distinsului camarad urările mele sincere de sănătate şi împliniri alături de cei apropiaţi şi o pensie cât mai lungă.

Colonel (r) Iulian Rotaru

PROMOŢIIPromoţia 1966 – ofiţeri ra-diolocaţie, artilerie şi rachete antiaeriene şi radiolocaţie bord avion, organizează, în perioada 2-4 septembrie, sărbătorirea a 50 de ani de la absolvirea Şcolii Militare Su-perioare de Ofiţeri, în localul Academiei Forţelor Aeriene Henri Coandă din Braşov. Pentru confirmarea partici-pării şi achitarea unor plăţi în avans, vă rugăm să depuneţi, în contul IBAN: RO82 CECE C 001 9462 0518 0411, pe nu-mele Cârcu Dragoş, Ploieşti, suma de 50 (cincizeci) de lei de persoană. Despre acestea, comunicaţi prin SMS, dom-nului Dragoş Cârcu, până pe 5 august. Persoane de con-tact: Dragoş Cârcu, tel. 0726 555 301, e-mail: gragoşcar-cu@gmail.com, Toricel Mihă-ilă, tel. 0722 872 720, e-mail: mtoricel@yahoo.com, Ion (Nae) Cumpănaşu, tel. 0724 304 227, Dan Şerban, tel. 0724 610 819.

În perioada 12-14 august va avea loc întâlnirea promoţiei 1971 a ofiţerilor de Radioloca-ţie şi Artilerie AA la 45 ani de la

absolvire, la Braşov. Organiza-tori: coloneii (r) Aurel Zaharia şi Alexandru Dăescu. Detalii la telefon: 0724 460 165 (Za-haria). Confirmarea prezenţei, cel târziu, pe 15 iulie.

Promoţia 1986 a Şcolii Mili-tare de ofiţeri activi de Infan-terie Nicolae Bălcescu orga-nizează, la Sibiu, în perioada 2-3 septembrie 2016, reve-derea la 30 de ani de la ab-solvire. Taxa de participare, 125 de lei de persoană, fără cazare, trebuie depusă până la 29 august în contul RO-39INGB0000999906022066 ING Cotroceni pe numele Florin Sgarbură, telefon 0722 633 939. Detalii suplimenta-re la Marian Tuţă, tel. 0760 289 898.

DECESEPe 15 iunie s-a stins din via-ţă comandorul (ret) IONESCU PAUL CONSTANTIN (PLAKE), la vârsta de 95 de ani. Coman-dorul Ionescu a fost ultimul absolvent al promoţiei 1941 a Şcolii Navale Mircea. A făcut parte din grupul de iniţiativă a reluării activităţii Ligii Na-vale Române şi membru fon-dator al Careului Marinarilor

Căpitan-comandor Alexandru Dumbravă. Distins cu Emble-ma de Onoare a Statului Ma-jor al Forţelor Navale, cavaler al Ordinului Virtutea Militară. Membrii ligilor şi asociaţiilor de marină adresează familiei celui dispărut sincere condo-leanţe. Sfânta Maria a marina-rilor să-l aibă în grija Sa!

Colegii din Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardio-vasculare al Armatei Acade-mician Vasile Cândea anunţă cu durere în suflet încetarea din viaţă a asistentului me-dical principal din secţia de terapie intensivă, DOBRE NUŢICA. Sincere condolean-ţe familiei îndurerate! Odih-nească-se în pace! 

Personalul Centrului de limbi străine din Universita-tea Naţională de Apărare Ca-rol I este alături de doamna Agneta Ignat în aceste clipe de mare tristeţe, pricinui-te    de trecerea în nefiinţă a mamei sale.  Transmitem fa-miliei sincere condoleanţe, întreaga noastra compasiu-ne şi puterea de a trece pes-te acest moment de de grea încercare. Dumnezeu să o odihnească!

Observatorul militar Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 201620

IMPACT

Veteranii de război - comoară a neamului românesc

Inevitabil, vine o vreme când omul nu se mai lasă amăgit de tinereţe şi înţelege că nimic nu este veş-

nic. După mai bine de 35 de ani puşi în slujba ma-tematicii în Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul, profesorul Romulus Borţoş pleacă cu multe amintiri pe care nădăjduim că le va păstra tot restul vieţii. Vă suntem recunoscători pentru dăruirea dumnea-voastră şi pentru modul în care aţi combinat pasi-unea, performanţa şi înţelepciunea. Nu vă putem mulţumi destul pentru munca grea şi mereu provo-catoare, pentru eforturile exemplare depuse, toate contribuind din plin la succesul şcolar.

Colonel Marcel Domşa, comandantul colegiului

Jocul destinului a făcut ca domnul profesor să-şi înceapă cariera în liceul militar în anul în care eu

abia mă năşteam. Aşa cum îi place să glumească, pe vremea când eu exersam primele vocale, el preda teoremele calculului diferenţial. Începea atunci, pentru el, un drum înţesat de răspunderi şi griji, dar

plin de sens. În anii care au urmat, ne-am mai inter-sectat de câteva ori. Spre exemplu, zilele zbuciuma-te dinaintea revoluţiei ne-au găsit într-o tabără de matematică. Eu, sârguincioasă în bancă, el îngându-rat şi uşor abătut la tablă. Cu veşnicul pachet de... ieşindu-i dintr-un colţ al buzunarului, explica teo-reme, desena şi explica din nou. Îl cunoşteam deja ca pe o legendă şi era simplu de văzut că aveam în faţă un profesor dedicat, care-şi determina elevii să gândească şi să-şi exerseze curajul propriilor raţio-namente. Un profesor care, obişnuit cu truda, şi-a învăţat elevii să străbată la rândul lor manualele cu trudă, să muncească, să descopere singuri.

Asemenea unui preot cu har, a cărui credin-ţă e în stare să mute munţii, profesorul Romulus Borţoş a pus suflet în misiunea lui, învăţând copiii să iubească nu atât şcoala, ci lumina învăţăturii, provo-cându-i astfel să fie, în fiecare zi, tot mai buni. Pen-tru ca destinele tinere care i-au fost date în grijă să se împlinească, profesorul Borţoş a vegheat decenii la rând (Doamne, cât de puţin pare!), încurajând, certând, corectând, iertând. Mi-e greu, chiar după patru ani de când lucrăm împreună, să mă gândesc la profesorul Borţoş ca la colegul meu. Poate, doar, în sensul latinesc al cuvântului colegi de la con le-gere – a citi împreună, nu doar frumoasa poezie a matematicii, ci şi sufletele care an de an îşi caută drumul în colegiul militar. Mă gândesc mereu cu drag la profesorul Borţoş, dorindu-i ani mulţi cu no-roc de acum încolo. Şi trudă cu folos. Şi viaţa toată cu înţeles adânc şi fără de sfârşit...

Vocea colegilor, prin glasul doamnei profesoare Anamaria Fuia n În urmă cu 71 de ani, cel de Al

Doilea Război Mondial se sfârşea pe continentul european. Anii grei de suferinţe, de victime, de imen-se distrugeri materiale, se încheiau prin marea descătuşare a Păcii. Jert-fele celor căzuţi în numele libertăţii, dreptăţii, al salvării civilizaţiei nu au fost uitate de atunci. Venerând me-moria celor jertfiţi, omagiem, toto-dată, eroismul veteranilor prezenţi între noi, cu faptele lor de arme înscrise pentru totdeauna în Cartea de Aur a bărbăţiei, vitejiei şi iubirii de ţară. Dintre aceştia Ioan Şeitan, din Întorsura Buzăului, în acest an, împlineşte frumoasa vârstă de 101 ani. În acest context, vineri, 24 iu-nie, prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu, reprezentantul Centrului Militar Judeţean Covasna, locotenent-colonel Adrian Florea, şi ing. Neculai Radu, viceprimarul ora-şului Întorsura Buzăului, au fost ală-turi de sublocotenentul (ret) Ioan

Şeitan, la aniversarea venerabilei vârste de 101 ani.

Sublocotenentul (ret) Ioan Şeitan s-a născut la 24.06.1915, a participat în cel de Al Doilea Război Mondial la campaniile din Crimeea şi Caucaz alături de Divizia 4 Munte, fiind de-corat cu medaliile Onoare Şi Credin-ţă, clasa a III-a, şi Virtutea Militară. În cadrul evenimentului, sublocote-nentul (ret) Ioan Şeitan a primit de la reprezentantul Centrului Militar Judeţean Covasna, mesajul de feli-citare din partea ministrului apărării naţionale, precum şi unele daruri simbolice, fanioane şi plachete din partea Centrului Militar Judeţean Covasna şi a celorlalte oficialităţi participante.

Acum la zi aniversară, militarii covăsneni, alături de membrii co-munităţii, salută cu deosebit res-pect şi apreciere pe veteranul de război, sublocotenent (ret) Ioan Şeitan şi îi urează multă sănătate”. n

În urma efectuării unor investigaţii medicale, plutonierul Gheorghe Vasile, în vârstă de 35 ani, încadrat la Regimentul 52 Artilerie Mixtă General Alexandru Tell (UM 01458 Bârlad), a fost diagnosticat cu o boală cronică de rinichi. În prezent este internat la Spitalul Clinic de Cardiologie Dr. C. I. Parhon Iaşi şi necesită un transplant de rinichi în regim de urgenţă. Noi, camarazii din garnizoana Bârlad, dorim să-l ajutăm în rezolvarea problemelor medicale prin acordarea unui sprijin financiar. Cei care să doresc să acorde un ajutor o pot face prin depunerea unei sume, în lei, în contul RO75BRDE380SV33640393800, deschis pe numele Gheorghe Andreea Georgiana. Vă mulţumim anticipat şi contăm pe ajutorul dumneavoastră camaraderesc.

ANUNŢ UMANITARPoezia matematicii

Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Asociaţia

Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii Cluj, Faculta-tea de Inginerie Hermann Oberth din cadrul Universităţii Lucian Blaga şi Statul Major al Forţelor Aeriene, în colaborare cu autori-tăţile publice locale vor organi-za, în perioada 28 iunie-10 iulie, la Cercul Militar Sibiu, o serie de manifestări dedicate aeronauti-cii din Transilvania, evenimente la care va fi prezent, în calitate de invitat de onoare, domnul general-locotenent (r) dr. ing. Dumitru-Dorin Prunariu, mem-bru de onoare al Academiei Ro-mâne şi singurul român care a zburat în spaţiul cosmic. Cu acest

prilej, marţi 28 iunie, începând cu ora 12.00, pe platoul din faţa Cercului Militar va fi expu-să replica (scară 1/1) avionului Vlaicu II, iar holul Cercului Militar va găzdui vernisajul expoziţiei Istoria aeronauticii din Transilva-nia, în cadrul căreia vor fi pre-zentate imagini, machete şi re-plici (scara 1/10) ale avioanelor

Vuia I, Vlaicu I, II şi III, manechine echipate în costume de aviatori, precum şi o paraşută desfăşurată.

Partea a doua a evenimentu-lui va fi dedicată simpozionului Trecut şi prezent în aeronautica românească: Hermann Oberth şi Dumitru-Dorin Prunariu, al cărui obiectiv principal este acela de a readuce în atenţia participan-ţilor, prin filme documentare şi prelegeri, realizările celor două personalităţi din domeniul ae-ronauticii româneşti. La finalul activităţilor, în Sala de Lectură a Cercului Militar va avea loc Adunarea generală de constitu-ire a Asociaţiei Române pentru Propaganda şi Istoria Aeronau-ticii – Sibiu. n

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Daţi curs invi-taţiilor la evenimente care vă relaxează. Curiozitatea vă

împinge să încercaţi lucruri interesante. Doriţi să călătoriţi mai des şi în acest sens faceţi unele planuri cu persoana iubită.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Sunteţi într-o grabă continuă şi vă bucuraţi de o energie cu care îi in-

fluenţaţi şi pe ceilalţi. Chiar dacă aveţi foarte multe de făcut, vă străduiţi să fiţi prezent şi în viaţa de familie. Această perioadă este benefică pentru finalizarea unor proiecte mai vechi.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Comodi-tatea pe care o îmbrăţişaţi cu ardoare în ultima vreme

nu vă prinde bine. Vi se solicită sprijinul de apropiaţi şi sunteţi nevoit să scoateţi la iveală toate atuurile. Vă lansaţi cu bucurie într-un proiect care pare promiţător.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Staţi cu nervii întinşi la maximum şi alegeţi să nu spuneţi ce vă deran-

jează atât de tare la persoana iubită. Din punct de vedere al activităţilor financiare staţi bine, mai ales dacă aţi finalizat cu succes un contract sau o achiziţie pe care o urmăreaţi de mult.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Visaţi la călăto-rii şi la tot felul de lucruri de care v-aţi lipsit o bucată de

vreme pentru a vă pune la punct priorităţile. Vă echilibraţi relaţia de cuplu într-un mod plăcut şi realizaţi tot felul de lucruri împreună.

Peşti (19 februarie-20 martie): Consumul nervos din ultima perioadă este mare, deoarece încercaţi să

faceţi prea multe lucruri într-un timp record. Pe plan profe-sional vi se pune în vedere o avansare în funcţie şi cântăriţi cu atenţie oferta. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Treziţi invidie în rândul cole-gilor, mai ales atunci când le dovediţi că argumentele dum-

neavoastră sunt de neclintit. Vă gândiţi să faceţi o transformare se-rioasă în propria viaţă şi adunaţi toate datele de care aveţi nevoie.

Taur (21 aprilie-20 mai): Această perioadă vine cu multe evenimente şi examene profesionale, unde trebuie să ară-

taţi că aveţi cunoştinţe solide. Pregătirea de a înfrunta temerile le-gate de o problemă personală vă este făcută de cineva din familie pe care puneţi multă bază.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Traversaţi această săptămână cu greu, mai ales că problemele din relaţia de cuplu se

intensifică. Trebuie să vă concentraţi mai mult decât de obicei atunci când realizaţi sarcinile la locul de muncă, deoarece sun-teţi extrem de distrat.

Rac (22 iunie-22 iulie): Faptul că nu reuşiţi să ajungeţi la un numitor comun cu unii colegi vă îngrijorează. Vă implicaţi cu

seriozitate într-o activitate gospodărească, iar acest lucru vă aduce împlinire. Spre finalul de săptămână adoptaţi o atitudine relaxată referitor la discuţiile în contradictoriu cu persoana iubită.

Leu (23 iulie-22 august): Comunicarea cu prietenii este foarte importantă pentru dumneavoastră, mai ales dacă

sunteţi într-un impas. Trebuie să vă gândiţi serios să aduceţi unele îmbunătăţiri în casă şi să vă adaptaţi la noile tehnologii.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Aveţi câteva zile di-ficile pe plan profesional, unde sunteţi nevoit să vă adaptaţi

unor schimbări majore. Aveţi nevoie de răbdare şi timp să rume-gaţi toate informaţiile noi care vă parvin, dar mai ales sunteţi nevo-it să ascultaţi cu atenţie micile îndrumări care vin din partea unor oameni cu care colaboraţi.

MUNTE, PISC, ONOARE, TUR, CIRC, STATE, AC, TITAN, S, RACIRE, IE, VANATORI, T, APT, AT, AM, REAL, ALPIN, FL, CARPATI.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

REDACTORI

Maior Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

Sublocotenent Cornelia B`din

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C. 846/2016

Careul infanteriştilor

Analiză (12,2,6)

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Deplasare (10,6,5,6) din Observatorul militar nr. 24/2016Dezlegare la Careul vânătorilor de munte din Observatorul militar nr. 24 /2016

COGITO

Alexandru Vlahuţă

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Tarhonul, aliment şi... medicament!Colonel (ret) ing. Petre G. Nicolae

Raza de soare care te încălzeş-te pe tine nu-ţi este împuţinată dacă se mai încăl-zeşte la ea şi vecinul tău.

Tarhonul (Artemisia Dracunculus) este o plantă erbacee, aromatică, înaltă de 70 cm, cu frunze liniare, bogate în

uleiuri eterice, utilizată în alimentaţie. Folosit în special la aromarea preparatelor culinare, tarhonul are proprietăţi terapeutice mai puţin cunoscute. În antichitate, planta era utilizată ca antidot pentru veninul şerpilor.

Miraculoasele binefaceri pentru om, ca medicament: întăreşte imunitatea pentru persoanele care se îmbolnă-vesc foarte repede la primele variaţii de temperatură, fiind bine să urmeze o cură cu tarhon; datorită antioxidanţilor şi a Vitaminei C care se găsesc în compoziţia lui, planta are proprietăţi imunostimulatoare, adăugând acest condiment în mâncare şi bând un ceai de tarhon în fiecare zi, timp de 20 de zile, urmate de o pauză de 10 zile; stimulează apetitul persoanelor care nu au poftă de mâncare prin consumul în salate sau sub formă de infuzie înainte de masă; calmează migrenele şi durerile reumatice sau de cap, fiind indicate fricţionările şi compresele cu macerat din frunze de tarhon în oţet; durerile de dinţi se ameliorează dacă ţinem preparatul în gură unu-două minute, apoi clătim gura; ceaiul de tarhon înlătură paraziţii intestinali – peste cinci-şase frunze de tar-hon turnăm o cană de apă clocotită şi lăsăm 10 minute, apoi strecurăm şi bem, recomandabile fiind două căni dimineaţa şi două seara. n

Orizontal: 1) Infanteria ironiza-tă familiar – Bază de antrenament. 2) Date de pământ – Oraş-stat în Grecia antică cu o armată terestră foarte puternică. 3) Infanterist bă-trân. 4) Soldat prost – Nord fără ni-cio dilemă! – Operă scurtă. 5) Cuiul obezilor – Marcaj de trecere pentru infanterişti. 6) Apare odată cu dis-pariţia leilor. 7) Companie veche – Seminţe de dovleac. 8) Moare... în felul ei – Dă înapoi! 9) Scanare! – Infanterist vechi. 10) Infanteria otomană.

Înaintează repede către inamic.

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

Vertical: 1) Infanterişti de altă dată. 2) A evolua în pierdere – Sunt ca şi mine. 3) Soldat din pedestrimea uşoară. 4) Măsura la bocanci! – Sări-tori la capră. 5) Sibiul ca simbol – Nu-i a bună – Pană în esenţă 6) Talaş meta-lic – Expresie de admiraţie. 7) Soldaţi pedeştri din oastea lui Tudor Vladi-mirescu – Dilema din sport! 8) Cu ce face cortul! – Soldaţi care au acumulat experienţă. 9) Petre din centrul porţii! – Fiinţă raţională – Mare brânză (de Olanda!) 10) Alţi infanterişti bătrâni – Cap de seimen! n

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Obligativitatea detectoarelor automate de gaze naturale

l

Lira sterlină s-a prăbuşit

Majoritatea britanicilor au votat, joia trecută, pentru ieşirea din Uniunea Europeană. Pieţele finan-ciare au reacţionat pe măsură.

Începutul zilei de vineri, 24 iunie, după anunţarea

rezultatului refe-rendumului privind ieşirea Marii Britanii din UE, a fost unul de coşmar pentru investitori. Lira sterlină s-a prăbuşit cu aproape 4% şi a ajuns la cel mai slab curs în raport cu dolarul din ultimii 30 de ani (o liră se tranzacţiona cu 1,34 dolari), în timp ce indicii principali ai burselor înregistrau pierderi cuprinse între 4% şi 9%. Ulterior, situaţia s-a îmbunătăţit simţitor. Pe piaţa valutară in-ternă, la cursul BNR, consemnăm noul maxim înregistrat de dolarul american în raport cu leul, dar şi prăbuşirea lirei cu 3,7% faţă de moneda naţională, de vinerea trecută, până la 5,6686 lei. De asemenea, preţul gramului de aur s-a scumpit cu 2% în ritm săptămânal, ajungând la valoarea de 172,6048 lei. n

u Măsuri pentru combaterea eva-ziunii fiscale în Uniunea Europeană. De curând, miniştrii de finanţe din UE au con-venit asupra propunerii de norme împotri-va practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care afectează în mod direct funcţionarea pieţei interne, se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice. Pachetul legislativ include măsuri antiabuz ce vizează: deductibilitatea dobânzilor; impozitarea transferului de active; trecerea de la scutirea fiscală la acordarea de credite; o regulă ge-nerală antiabuz; reguli cu privire la societăţile străine controlate. Această directivă urmăreşte o protecţie minimă pentru sistemele de impozi-tare a societăţilor din statele membre. Noile re-guli vizează eliminarea lacunelor pe care unele companii multinaţionale le folosesc pentru a evita plata anumitor impozite, a declarat Anca Dragu, ministrul finanţelor publice.u Semne bune pe piaţa creditării.

Potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României (BNR), în mai, faţă de luna anterioară, soldul creditului acordat firmelor şi populaţiei de instituţiile de profil a crescut cu 0,7% (0,4% în termeni reali), iar comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, avansul a fost de 2,4% (6% în termeni reali), până la nivelul de 217,888 miliarde de lei. Creditul în lei s-a ma-jorat cu 1,6% (1,3% în termeni reali), în timp ce creditul în valută exprimat în lei s-a redus cu 0,4% (exprimat în euro, creditul în valută a scăzut cu 1,1%). Luna trecută, valoarea totală a creditelor în lei acordate populaţiei a fost de 58,526 miliarde de lei, în creştere cu 2,3% faţă de aprilie 2016 şi cu 33,7% comparativ cu mai 2015. Pe componenta în valută, împrumuturile s-au redus cu 1,2% raportat la aprilie şi cu 16,2% în ritm anual.u De la 1 iulie, consumatorii casnici vor

plăti mai puţin pentru curentul electric. Săptămâna trecută, comitetul de reglemen- comitetul de reglemen-tare al ANRE a aprobat, pentru semestrul al

Radar economic doilea din 2016, menţinerea tarifelor reglementate de energie electrică a p r o b a t e p r i n O r -dinul preşedintelui ANRE nr. 176/2015 şi următoarele reduceri de tarife: în medie cu circa 2,5%, faţă de tarifele aplicate în perioada aprilie – iunie, a componentei de piaţă concurenţială; cu 6,3% pentru serviciul de sistem aplicat; în medie cu 10,8% pentru serviciul de transport; cu 12,7% (comparativ cu primul semestru) a contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă. Având la bază aceste elemente, începând cu 1 iulie, preţul energiei electrice din facturile clienţilor casnici va scădea, în medie, cu 2%, precizează reprezentanţii ANRE. u Hong Kong, cel mai scump oraş

pentru expaţi. Potrivit unui studiu anual publicat recent de firma de consultanţă Mercer, Hong Kong (foto), Luanda, capi-tala Angolei (2), Zurich (3), Singapore (4) şi Tokyo (5), domină topul celor mai scumpe oraşe din lume pentru expaţi. La polul opus, cele mai ieftine oraşe pentru expaţi sunt Bişkek, capitala Kirghiztanului (207), Cape Town, Africa de Sud, (208) şi Windhoek, capitala Namibiei (209). În acelaşi clasa-ment întocmit de Mercer, Bucureştiul a ur-cat, în 2016, pe locul 172, de pe locul 178 în 2015. Studiul ia drept bază de comparaţie

New Yorkul şi măsoară evoluţiile monede-lor în raport cu dolarul american, care s-a apreciat semnificativ în ultimul an. n

Autoritatea Naţională de Reglemen-tare în domeniul Energiei (ANRE) in-formează că obligativitatea montării

detectoarelor de gaze a fost stabilită, pen-tru prima dată, prin Norme tehnice apărute în anul 2004, iar în prezent este reglemen-tată de Normele tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale, aprobate prin Ordinul ANRE nr. 5/2009, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit celui din urmă document amintit, pentru cazul în care geamurile au o grosime mai mare de 4 mm sau sunt de construcţie specială (securizat, tip termopan etc.) este obligatorie montarea detectoarelor automate de gaze cu limita de sensibilitate de cel puţin 2% metan (CH4) în aer, care acţionează asupra robinetului de închidere (electroventil) a conductei de alimentare cu gaze naturale a aparatelor consumatoare de combustibili gazoşi. De asemenea, ANRE aminteşte că, printr-o adresă primită în anul 2010, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă solicita echiparea tuturor spaţiilor unde se află aparate de prepare a hranei cu detectoare automate de gaze, indiferent de grosimea şi tipul geamului (securizat, tip termopan etc.) folosit în aceste încăperi, pentru realizarea unui nivel de securitate ridicat.

Astfel, având în vedere că instalaţia de utilizare a gazelor naturale este proprietatea

clientului final, acesta are obligaţia să asigure respectarea condiţiilor tehnice pentru func-ţionarea în siguranţă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale. În situaţia în care, în urma verificării sau a reviziei tehnice a instalaţiei de utilizare, operatorul economic autorizat ANRE constată că nu sunt îndeplinite con-diţiile tehnice de funcţionare în siguranţă, clientul final are obligaţia să facă toate demersurile necesare pentru îndeplinirea acestora (inclusiv prin montarea detectoa-relor automate de gaze).

De asemenea, ANRE menţionează că prevederile oricărui act normativ din România îşi produc efectele după data intră-rii în vigoare a acestuia şi nu pot fi aplicate retroactiv. În consecinţă, în cazul în care instalaţia de utilizare a gazelor naturale a fost proiectată, executată, recepţionată şi pusă în funcţiune anterior intrării în vigoare a prevederilor Normelor tehnice din 2004 sau din 2009, firma care efectuează verificarea şi/sau revizia tehnică analizează situaţia locală şi decide dacă se impune sau nu montarea detectorului automat de gaze. Acesta poate fi achiziţionat şi de clientul final, dar mon-tarea lui pe instalaţia de utilizare a gazelor naturale se realizează doar de un operator economic autorizat ANRE cu care acesta are încheiat contract de prestări servicii pentru verificarea sau revizia tehnică a instalaţiei aferentă locului de consum. n

Montarea detectorului automat de gaze este obligatorie doar în situaţia în care operatorul economic autorizat ANRE constată, în urma verificării sau a reviziei tehnice, că nu sunt îndepli-nite condiţiile tehnice de funcţionare în siguranţă a instalaţiei de utilizare a gazelor naturale.

Observatorul militar 23SPORT

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Emilia BeciuFoto: Augusto Bizzi

- International Fencing Federation

Finală istorică la Campionatul European de Spadă

Spadasinele steliste au scris un nou capitol în istoria scrimei româneşti şi internaţionale, de această dată la Campionatul European, care a avut loc săptămâna trecută la Torun, în Polonia. Toate plecau în competiţie cu gândul la meda-lii, însă parcursul lor a depăşit aşteptările. Ana-Maria Popescu, Simona Gherman şi Simona Pop au eliminat pe rând toate adversarele, iar bătăliile finale le-au dat... între ele.

Ziua a treia a Campionatelor Europene de Scrimă le-a adus faţă în faţă pe cele mai bune spadasine ale continentului.

Pentru cele care obţinuseră biletul către Rio, competiţia reprezenta şi ultimul test înain-tea Jocurilor Olimpice.

Asalturile au început de dimineaţă şi, aşa cum era de aşteptat, primele dispute nu au pus probleme delegaţiei României. Pe tabloul de 32 însă, planşele au început să se încingă. După ce trecuse de fran-ţuzoaica Josephine Coquin, la limită, cu 13-12, Simona Gherman urma să întâlneas-că o rivală foarte puternică – estoniana Irina Embrich. La rândul său, Ana-Maria Popescu eliminase o sportivă a ţării gazdă, Aleksandra Zamachowska, cu 15-13, şi urma să încrucişeze spada cu o altă componentă de bază a naţionalei Estoniei, Kristina Kuusk. Nici Simona Pop, a treia stelistă din lotul României, nu avea în faţă o adversară prea uşor de învins – Dorina Budai din Ungaria.

Partidele au decurs aşa cum speram cu toţii şi cele 3 spadasine s-au calificat pe tabloul de 16, unde Simona Gherman a dispus de o altă estoniana – Julia Beljajeva, cu 15-12, Ana-Maria Popescu a învins-o pe campioana olimpică en-titre, ucraineanca Iana Şemiakina, cu 15-9, iar Simona Pop, pe Mara Navarria din Italia, cu 15-13.

Un singur pas le mai despărţea pe steliste de podiumul european, însă doar două dintre ele puteau merge mai departe. Culoarele stabilite la începutul concursului le-au adus faţă-n faţă pe cele două colege de club – şi de cameră, aşa cum ele au măr-turisit – Ana-Maria Popescu şi Simona Pop.

cu 13-10. Fetele noastre aveau medaliile de bronz asigurate, însă lupta a continuat. Simona a eliminat-o pe reprezentanta gaz-delor, Renata Knapik Miazga, cu 15-12, în vreme ce Ana-Maria a învins-o pe una dintre cele mai vechi rivale, unguroaica Emese Szász, ambele sportive tricolore reuşind o performanţă rară – o finală 100% stelistă la Campionatul European.

Pentru suporteri, şampania era deja des-făcută. Medaliile cele mai preţioase – aurul şi argintul – erau ale României. Însă pentru cele două sportive urma bătălia finală – poate cea mai dificilă – deoarece combatan-tele se cunosc foarte bine, îşi ştiu punctele forte şi se pregătesc împreună, sub atenta coordonare a antrenorilor Dan Podeanu şi George Epurescu. La acest meci, însă, scau-nele antrenorilor au fost goale.

România nu a avut nevoie de antrenori, ci de sportivi. Nu aveam cum să intervenim. Fetele au fost pe cont propriu şi ştiau ce au de făcut. Am mai văzut o astfel de finală în urmă cu patru ani,

Întâlnirea a fost una echilibrată în prima parte, însă Ana a reuşit să se desprindă şi a dus scorul la 15-9, calificându-se în semifi-nale. Şi Simona Gherman a obţinut califica-rea în penultimul act al competiţiei, după ce a dispus de nemţoaica Monika Sozanska,

între Simona Gherman şi Anca Măroiu. Şi atunci, dar şi acum a fost o mare realizare, iar acest rezultat reprezintă un final de etapă de pregătire reuşit, a declarat antrenorul Dan Podeanu.

Aşa cum era de aşteptat, finala a fost foarte strânsă, după cele trei reprize scorul

fiind egal – 5-5. Lupta a continuat în mi-nutul de aur, iar Simona a reuşit să se des-prindă, adjudecându-şi titlul de campioană europeană.

Pentru delegaţia României şi pentru noi, cei de acasă, a fost o bucurie fără margini. La ediţia 2016 a Campionatului European, în săptămâna în care România sărbătorea Ziua Drapelului, nu un Tricolor, ci două au fost ridicate cel mai sus, în proba individuală.

Şi la echipe, elevele cuplului de antre-nori Podeanu-Epurescu au avut un parcurs bun, încheiat tot pe podium, de această dată cu bronz, după ce au învins în finala mică reprezentativa Ungariei, cu 27-19.

De menţionat că şi echipa de sabie a României, cu stelistul Alin Badea în componenţă, a cucerit medalia de bronz, învingând în finala mică tot reprezentativa Ungariei.

Campionatul European a reprezentat un ultim test pentru scrimerii calificaţi la Rio, iar aceste rezultate ne îndreptăţesc să privim optimişti spre Jocurile Olimpice. Însă, aşa cum a declarat antrenorul Dan Podeanu, urmează o nouă etapă de pregătire, la fel ca înaintea oricărui concurs. Rezultatele obţinute la competiţiile anterioare rămân în urmă, iar sportivii nu au prea mult timp să sărbătorească. Deja s-au întors în sală şi se antrenează pentru competiţia supremă.

Succes! n

Observatorul militar24

AZIMUT

Nr. 25 / 29 iunie – 5 iulie 2016

Jurnalişti pregătiţipentru război

O nouă serie de ziarişti civili s-a pregătit, săptămâna tre-cută, în cadrul Cursului pentru jurnalişti care transmit din zone de conflict, alături de militari din toate categoriile de forţe ale Armatei României.

Locotenent Marius Mocanumarius.mocanu@presamil.ro

Foto: Anca Ciornei

Odată cu apariţia jurnalismului, pentru a reda cât mai precis realitatea câmpului de luptă,

profesioniştii armei condeiului i-au însoţit pe militari chiar şi în cele mai dificile momente, în care moartea îi aştepta la tot pasul. De altfel, în România, primele încercări de acest fel i-au aparţinut pictorului Nico-lae Grigorescu, care a participat la luptele din timpul Războiului de Independenţă.

Astăzi, acţiunile desfăşurate în tea-trele de operaţii reprezintă unul dintre subiectele ce stârnesc interesul orică-rui jurnalist. Însă pentru a transmite dintr-un astfel de loc este nevoie de o pregătire specifică, pe care unii, mai norocoşi, au dobândit-o din diferite experienţe. Alţii nu au avut această şansă. Tocmai de aceea, venind în sprijinul condeierilor aflaţi la început de carieră sau care doresc să ajungă în zonele fierbinţi ale Pământului, Direcţia informare şi relaţii publice din MApN a organizat, în ultimii treisprezece ani, Cursul pentru jurnalişti care transmit din zone de conflict.

Cea mai recentă ediţie a avut loc la Constanţa, unde, în premieră, în pregătirea participanţilor, au fost implicaţi militari din toate categoriile de forţe, însă majoritatea evenimen-telor au avut loc în mijlocul marina-rilor militari. Cursul, desfăşurat pe durata unei săptămâni, a reunit 20 de jurnalişti din diferite redacţii de radio, televiziune sau online, care au fost supuşi unor probe ce simulau, în mare măsură, realitatea unui teatru de operaţii.

Prima zi a fost dedicată măsurilor de protecţie necesare bunei desfă-şurări a cursului şi prezentării unor elemente teoretice, utile oricărui

jurnalist care îşi desfăşoară activitatea pe lângă militarii români. Atmosfera era liniştită, interesul cursanţilor pen-tru informaţii entuziasmându-i chiar şi pe instructori. Însă jurnaliştii nu şti-au ce surprize le pregătiseră aceştia şi că liniştea, aparent imperturbabilă, avea să dispară curând.

Soarele dimineţii celei de-a doua zi ardea cu putere încă de la primele ore, în timp ce ambarcaţiunile rapide ale scafandrilor de luptă din Grupul Naval de Forţe pentru Operaţii Spe-ciale aşteptau, legănându-se, sosirea jurnaliştilor pentru a-i duce pe o insulă, unde urma să înceapă acţiu-nea. După două-trei viraje strânse, în urma cărora adrenalina a început să-şi facă simţită prezenţa, cursanţii au debarcat şi au îmbrăcat costume-le scafandrilor. Au urmat salturi din barcă, la viteze ce depăşeau 20 de noduri, scufundări cu echipament complet la adâncimi ce depăşeau patru metri şi reprize scurte de înot. La jumătatea zilei nu era de mirare că majoritatea dintre ei făcuseră cunoştinţă cu bronzul, care, în primă fază, a înroşit pielea fără milă. Face parte din meseria noastră, exclamă Iulian Cazacu, din redacţia de ştiri a Televiziunii române. A urmat o experienţă pe care o aşteptau cu plăcere: tragerile cu armamentul din dotarea militarilor din Forţele pentru Operaţii Speciale (FOS) şi detonarea unor încărcături de explozibil.

Cum altfel ar fi putut să înceapă următoarea zi, dacă nu tot pe mare? Însă de data aceasta pe o barcă, mult mai mare: Fregata F 111 Mărăşeşti. La bordul acesteia, cursanţii i-au urmărit pe aceeaşi luptători FOS, care au coborât pe puntea heliport dintr-un elicopter IAR 330 Puma Naval, folo-sind tehnica fast rope. După câteva exerciţii demonstrative executate de marinari, din care învăţăceii au înţeles cum ar trebui să se comporte în

cazul unor situaţii asemănătoare, dar reale, nava a acostat în portul militar Constanţa, exact la timp pentru înce-perea deplasării spre poligonul Ba-badag. Acolo, pe teritoriul militarilor din Batalionul 307 Infanterie Marină, mulţi dintre ei au început să simtă din ce în ce mai tare lipsa confortului redacţiilor din care fac parte, mai ales în timp ce parcurgeau pista CISM sau exersau anumite tehnici şi procedee specifice supravieţuirii în medii ostile.

Cea mai lungă zi a cursului, şi cu siguranţă una dintre cele mai lungi din vieţile ziariştilor participanţi, a debutat cu o vizită la Baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu, unde, spre surprinderea lor, s-au întâlnit cu secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii personalului, Otilia Sava, şi cu şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă. Elicopterele Bazei 86 Aeriană de la Borcea i-au transportat din nou în poligonul Babadag, unde, într-o bază militară improvizată, au fost simulate câteva atacuri cu rachete, iar cursanţii au fost nevoiţi să se adăpostească. Orice jurnalist care vrea să ajungă într-un teatru de operaţii trebuie să ţină cont că siguranţa este pe primul loc. Prima dată capul la cutie şi apoi meseria, a precizat Mihuţ Năstăsache de la România TV.

După ce au ieşit din buncăr, aceştia i-au însoţit pe infan-teriştii marini în două misiuni

atât pe uscat, cât şi pe apă. Conform situaţiei tactice fictive, convoiul a fost atacat de forţe insurgente, iar patru dintre jurnalişti au fost răpiţi. Cei care au scăpat cu bine din schimbul de focuri, au revenit în baza improvizată, unde au asistat la planificarea misiu-nii de salvare a colegilor lor.

Între timp, în tabăra inami-cilor, prizonierii treceau prin

momente dificile, fiind supuşi unor interogatorii care implicau şi o aşa-numită tortură. Timpul se scurgea rapid, iar Soarele i-a cedat locul Lunii, însă cursanţii răpiţi nu ştiau acest lucru, pentru că, în marea majoritate a timpului, erau legaţi la ochi. Abia spre dimineaţă, simţind agitaţia insurgenţilor, au realizat că agonia lor se apropia de sfârşit.

Printr-o intervenţie în forţă, luptătorii FOS i-au extras din

ghearele răpitorilor şi i-au readus alături de colegii lor.

Abia atunci, la final, jurnaliştii au realizat că situaţiile care pot apărea într-un teatru de operaţii nu-i iartă nici măcar pe cei care servesc arma condeiului. Despre utilitatea pregătirii prin care au trecut în cadrul acestui curs nu au mai fost multe de spus, fiecare dintre ei recunoscând că in-formaţiile asimilate le pot salva vieţile în cazul în care vor ajunge să transmi-tă dintr-o zonă de conflict. n