Liviu REBREANU - Provincialul · 5 mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic...

Liviu

P{DUREASPÂNZURA|ILOR

REBREANU

2

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ................................................................ 3Tabel cronologic ..................................................................... 4

P { D U R E A S P Â N Z U R A | I L O R

CARTEA }NTÂI ......................................................................22CARTEA A DOUA................................................................ 114CARTEA A TREIA ................................................................ 196CARTEA A PATRA ............................................................... 269

Referin\e critice ................................................................... 315

3

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textul este reprodus aici dup[: Liviu Rebreanu, Opere, 5,edi\ie critic[ de Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreo-tesei =i Valeria Dumitrescu, Bucure=ti, Editura Minerva, 1972.

ISBN 9975–74–035–9 © LITERA, 2002

Coperta: Isai Cârmu

CUPRINS

4

1 Existen\a mai multor tabele cronologoce, care, ]n ultimii ani, au ]nso\itdiverse edit[ri din opera lui L. R. (vezi "Biblioteca pentru to\i" =i colec\ia"Lyceum") ne-a determinat ca, respectând profilul volumului de fa\[, s[ neconcentr[m ]n aceast[ cronologie asupra anilor de ucenicie ai scriitorului =i,]ndeosebi, asupra locului ocupat de nuvelistic[ ]n bibliografia crea\iei lui.Lapidare, celelalte date au mai mult rostul de a fixa cadrul general ]n care seintegreaz[ nuvelistica, exclusiv pe parcursul existen\ei marelui romancier.

TABEL CRONOLOGIC1

(de Niculae GHERAN)

1885 27 nov. }n satul Târli=iua (din fostul comitat Solnoc-Dobâca —azi jude\ul Bistri\a-N[s[ud), se na=te Liviu Rebreanu, primuldin cei 14 copii ce vor veni pe lume ]n familia ]nv[\[torului VasileRebreanu =i a Ludovic[i (n[scut[ Diuganu). Tat[l (1862—1914)se mai ocup[ cu strângerea de folclor, colaborând la diferitegazete din Ardeal. }n tinere\e, mama (1865—1945) era pasion-at[ de teatru, fiind considerat[ “prim[ diletant[“ pe scena Be-cleanului de ba=tin[. Ambii p[rin\i sunt arhetipurile Herdele-nilor din Ion.

1889 Familia se mut[ ]n comuna Maieru, pe valea Some=ului. “}n Maieruam tr[it cele mai frumoase =i mai fericite zile ale vie\ii mele. Pân[ce, când s[ ]mplinesc zece ani, a trebuit s[ merg la N[s[ud, laliceu.” }n scrierile de sertar, la ]nceput ]n limba maghiar[, =i apoi]n limba român[, multe amintiri din copil[rie aduc pe prim-planoamenii acestor locuri. De=i localizate ]n imaginarul Pripas (iden-tificat de cercet[tori cu Prislopul ]n care L.R. avea s[ locuiasc[

CUPRINS

5

mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic =ionomastic al Maierului (Cuibul visurilor, cum mai este intitulat]ntr-una din povestirile publicate de scriitor).

1891—1895 Urmeaz[ cursurile =colii primare. “Cele dintâi pl[ceri aleslovei tip[rite =i ale =tiin\ei de carte tot ]n Maieru le-am avut, ]nforma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove=tile ardelene=tiale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.”

1895—1897 Urmeaz[ dou[ clase la Gimnaziul gr[niceresc din N[s[ud.

1897—1899 Transferat la +coala de b[ie\i din Bistri\a (“Polgári fiuiscola”), unde urmeaz[ ]nc[ trei clase.

1898 }ndr[gostit ]n clasa a IV-a de liceu, scrie “]ntâia =i ultima poezie”.

1899 iarna Fascinat de o tân[r[ actri\[ dintr-o trup[ ambulant[ un-gureasc[ (“ingenua trupei, de care m-am ]ndr[gostitnebune=te”), scrie un vodevil dup[ modelul celui v[zut. Maitârziu, aflat ]n Budapesta, va cultiva, f[r[ succes, acela=i gendramatic.

1900—1903 Urmeaz[ +coala real[ superioar[ de honvezi din +opron(Ödenburg, ]n nord-vestul Ungariei, lâng[ grani\a cu Austria).

1901 iun. La sfâr=itul anului I, ob\ine calificativul “eminent”. Ca =i laBistri\a, manifest[ o ]nclina\ie deosebit[ pentru studiul limbilorstr[ine.— La Bra=ov, apare povestea Armeanul negu\[tor =i fiul s[u Gher-ghel, folclor prelucrat de Vasile Rebreanu (]ntr-o colec\ie pentrucopii).

1902 Dup[ abateri de la regulamentul =colii, este retrogradat din func\iade chestor. La sfâr=itul anului II, prime=te doar “distinc\ia sim-pl[“.

1903 }n anul III pierde =i “distinc\ia simpl[“, din pricina mediei sc[zutela “purtare”.

1903—1906 Urmeaz[ Academia militar[ “Ludoviceum” din Budap-

6

esta (de=i se sim\ea atras de medicin[, ale c[rei cursuri presu-puneau cheltuieli inacceptabile). Din nou, ]n primul an prime=tedistinc\ia de “eminent”).

1906 1 sept. Sublocotenent, repartizat la regimentul 2 honvezi regalidin Gyula, ]n sud-estul Ungariei. (Aici, pe lâng[ ]ndeletniciri ca-zone, are numeroase preocup[ri literare: lecturi, conspecte,proiecte dramaturgice.)

1907 Conspecteaz[ numeroase opere din literatura universal[, speci-ficând, uneori, data lecturilor (25 apr., 2, 3, 7, 8 =i 16 mai, 1, 2iul.) }ntre scriitorii excerpta\i, clasici francezi, ru=i, germani, ital-ieni, englezi, unguri. Li se adaug[ câteva proiecte de literatur[dramatic[: Vetélytársak — Örveny (Rivalii — Vâltoarea); [Valkóföhadnagy — Locotenentul Valkó]; Gigi (Ghighi), ultimul cu per-sonaje inspirate din via\a “intelighen\ei” n[s[udene.5 nov. Datare pe o proz[ inspirat[ din mediul cazon (“fragmentde roman”), reluare a unui conflict literar abordat anterior (Lo-cotenentul Valkó).14—15 dec. }ncepe suita de amintiri din copil[rie (portrete dinMaieru), scrise la ]nceput ]n maghiar[, reluate, mai târziu, ]nromâne=te, proze nepublicate.— }ncepe un Journal de lector, cu maxime, cuget[ri, conspectedin literatura universal[ (Shakespeare, O.Wilde, Schiller, Tols-toi, Hugo, Jokai =.a.), din crea\ia româneasc[ (Anton Pann), pre-cum =i cu ]nsemn[ri de cultur[ general[ (]n limbile german[,maghiar[, francez[ =i român[ — limbi ]n care citea =i scria curent).20 dec.—6 febr. 1908. La Budapesta =i Gyula scrie =i transcriecinci povestiri, ]n limba maghiar[, din ciclul Szamárlétra (Scaram[garilor), satire cu caracter anticazon (volum nepublicat).

1908 ian. Sub presiunea unor ]ncurc[turi b[ne=ti, este for\at s[ demisio-neze din armat[; ]n prealabil, scriind ]n “arest la domiciliu”, sehot[r[=te s[ se dedice literaturii (Journal-ul surprinde acest mo-

7

ment).18 febr. Revine ]n Prislop — spre disperarea p[rin\ilor, care ]l=tiuser[ domn. (“Aici am luat contact cu \[ranul român, aici l-amcunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferin\ele =ivisurile lui — lucruri care aveau s[ treac[ mai târziu ]n literaturamea...”)— Reia vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, =i adaug[altele inspirate din via\a \[r[neasc[: Traiul, Osânda =.a. Cite=temulte c[r\i române=ti, urm[rind ]ndeosebi ]mbog[\irea vocabu-larului, =lefuirea limbii literaremart. }ncepe un caiet de Schi\e, ]ntre care unele anticipeaz[ eroi=i episoade din proza matur[. Multe subiecte vor fi dezvoltate, la]nceput, ]n cadrul nuvelisticii. (Dat[rile ating limita 28 apr. 1909).— Se angajeaz[ ajutor de notar ]n M[gura Ilvei, apoi ]n Nimigea.2 sept. Din Bucure=ti prime=te vestea c[ piesa Osânda “va fi pus[]n citire” (]n cele din urm[ va fi respins[).15 sept. Scrie povestirea Codrea [Glasul inimii]. }n aceea=i toamn[,termin[ =i povestirea Domnul Ionic[, reluare a unei proze maivechi, din ciclul Szamárlétra [Scara m[garilor]. Cu aceste paginise va adresa mai multor reviste literare de “peste mun\i”(trimi\ând scrisori lui G. Ibr[ileanu la Via\a româneasc[ din Ia=i,lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucure=ti), pre-cum =i din Transilvania (corespondând cu O. T[sl[uanu de laLuceaf[rul din Sibiu).

1909 1 oct. La Blaj, ]n Revista politic[ =i literar[ apare povestirea Talerii(ultima tip[rit[ ]n Ardeal, ]nainte ca L.R. s[ se stabileasc[ ]ncapitala \[rii).15 oct. Termin[ nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sado-veniene.1 nov. Debut ]n presa româneasc[: la Sibiu, ]n revista Luceaf[rul,condus[ de O. Goga =i O. T[sl[uanu, apare povestirea Codrea

8

[Glasul inimii]. }n aceea=i revist[, L.R. va mai publica nuveleleOfilire (15 dec. 1908), R[fuiala (28 ian. 1909) =i Nevasta (16iun. 1911).3 nov. }ncepe un nou jurnal de lector (Spicuiri), aplecându-se ]nmod deosebit asupra paginilor de critic[ =i istorie literar[ dinVia\a româneasc[, apar\inând, mai ales, lui G. Ibr[ileanu.dec. Revine asupra amintirilor din copil[rie, scrise la Gyula, dedata aceasta sub influen\a lui Creang[.

1909 24 ian.—21 febr. }ncearc[ s[ traduc[ romanul R[zboi =i pace deTolstoi (dup[ o versiune german[).}nceputul anului. Func\ionar la prim[ria din V[rarea.18 apr. }n traducerea lui, revista |ara noastr[ public[ poemulMoartea =oimului de M. Gorki.28 apr. Scrisoare din Prislop c[tre Mihail Dragomirescu, pro-punându-i, spre publicare, o povestire.20 mai Scrie nuvela Mâna (prima variant[ a nuvelei Ocroti-torul), sub influen\a lecturilor din Cehov.toamna Situa\ie material[ precar[. Are convingerea c[ nust[pâne=te cum se cuvine limba literar[ româneasc[ (“a trebuits[-mi dau seama c[, dac[ vreau s[ realizez ceva, trebuie s[ nim-icesc ]n prealabil, ]n sufletul meu =i ]n mintea mea, tot ce mi-au]mprumutat atâ\ia ani de mediu str[in, tocmai la vârsta cea maiaccesibil[ tuturor influen\elor, =i c[ aceasta nu se poate ]mplinicu adev[rat decât acolo unde voi respira o atmosfer[ româneasc[,absolut pur[ =i ferit[ de miasmele de pân[ ieri, adic[ ]n |ar[ =imai ales ]n Bucure=ti”).12—14 oct. “}ntâiul meu contact cu litera\ii români s-a efectuatcu prilejul unui congres al Astrei la Sibiu, unde am fost trimis cagazetar român. Profitând de aceast[ unic[ ocazie, am =i trecutdincoace, la Bucure=ti.”15 oct. }n capitala \[rii. ”Am sosit cu 300 de lei ]n buzunar... +i

9

aici... aici... aici ]ncepe un capitol ]ntunecat al vie\ii mele, o epoc[grea, de lupt[ dârz[ cu mizeria =i pasiunea de scriitor. [...] Amvenit ]n contact cu to\i corifeii literaturii de atunci. Gârleanu maiales era marele prozator al epocii. }n vremea aceea, am ]ncercatacest gen nou de nuvele, care nu prea era ]n\eles de ginga=iipovestitori din jurul meu. Pân[ atunci, nuvela era un fel deanecdot[, scris[ viu, curg[tor, cu ]nflorituri de stil, dar f[r[ nici opreocupare a fondului sau a conflictului psihologic.”16 oct. Prima datare pe o proz[ original[, dup[ sosirea ]nBucure=ti: Volbura dragostei [Cântecul iubirii].19 oct. Particip[ pentru prima oar[, la o =edin\[ a cenacluluiliterar condus de Mihail Dragomirescu, din care mai f[ceau parteI. Minulescu, E. Gârleanu, Cincinat Pavelescu, D. Nanu, CorneliuMoldovanu, N. Davidescu, Al. Stamatiad, M. S[ulescu, M. Sorbul=.a. Duce cu el o nuvel[, pe care ]ns[ nu apuc[ s[ o citeasc[.20 oct. Scrisoare de la Mihail Dragomirescu.”Iart[-m[ c[ asear[am uitat de nuvela dumitale. E drept c[, chiar de nu a= fi uitat, n-a= fi vrut s[ te expun la un nesucces, ne=tiind calit[\ile ei de mai]nainte. Ast[zi ]ns[ am citit-o =i, te felicit, e foarte interesant[povestea =i cu ]nsemnate calit[\i literare. Vrei s-o public ]n Convor-biri critice?”25 oct. Debut ]n capitala \[rii: ]n revista Convorbiri critice, aparenuvela Volbura dragostei [Cântecul iubirii]. Ea deschide =irul unei]nsemnate colabor[ri: Pro=tii, Culcu=ul, Golanii, Dintele (1910).6 =i 11 nov. Scrisori de ]ncurajare de la Mihail Dragomirescu. Seintereseaz[ ]ndeaproape de ce scrie, ]l invit[ acas[ =i se ofer[ s[-l ajute s[ dobândeac[ o slujb[ la un ziar.— Angajat la Ordinea (redactor-=ef +t. Antim; ]n R[scoala: An-timiu).

1910 ian. Secretar de redac\ie la Falanga literar[ =i artistic[, condus[de Mihail Dragomirescu, func\ie ce o va de\ine =i la Convorbiri

10

critice (“func\ii mai mult onorifice”).ian. Pe baza conven\iei cu Austro-Ungaria, guvernul budapestancere autorit[\ilor române=ti extr[darea gazetarului.15 febr. Mandat de arestare; L.R. este depus la V[c[re=ti.mai }ntr-un Memoriu adresat autorit[\ilor române=ti, tân[rulscriitor men\ioneaz[ c[ adev[rata pricin[ a cererii de extr[dareconst[ ]n activitatea sa publicistic[ pe care, anterior, o desf[=urase]n slujba “românilor de peste mun\i”.4 mai ora 12 noaptea }n ]nchisoarea V[c[re=ti, termin[ nuvelaCulcu=ul.25 mai Publicând ]n Convorbiri critice nuvela Culcu=ul, MihailDragomirescu \ine s[ o prefa\eze astfel: “De=i nu admitemcrudit[\ile de termeni pe care autorul e nevoit s[ le pun[ ]n guraeroilor s[i, totu=i, public[m aceast[ novel[, =i ]nc[ la acest loc deonoare, fiindc[ pe lâng[ o adâncime de concep\ie pu\in comun[,e remarcabil[ prin pitorescul lumii zugr[vite, prin spiritul deobserva\ie, prin energia decep\iei =i mai cu seam[ prin original-itatea limbii.”6 iul. Dup[ o lung[ deten\ie la ]nchisoarea V[c[re=ti, este]ntemni\at la Gyula. Aici scrie Golanii =i ]ncepe s[ traduc[ volu-mul de povestiri Lelki kalandok (Aventuri spirituale, Budapesta,1908), al scriitorului maghiar Szini Gyula. Autorul ]i era prieten=i — dup[ m[rturisiri datând din acele zile (epistola lui L.R.c[tre M. Dragomirescu, la 7 aug. 1910) — ]mpreun[ ar fi scrismai multe lucr[ri (“pe când eram la Pesta”). Câteva titluri dinvolum, ]ndeosebi din ciclul Biedermeier kepek (Tablouri Bieder-meier) vor fi publicate, peste ani, la Bucure=ti, ]n paginile Univer-sului literar (1913) =i ]n Almanahul “Adev[rul” (1914).11 aug. Proiect sumar al romanului Zestrea, datat ]n ]nchisoareadin Gyula.16 aug. Eliberat din ]nchisoare, Curtea tribunalului de Apel socoa-te delictul isp[=it dup[ cele =ase luni de temni\[.

11

— Popas scurt la Prislop.15 sept.— ian. 1911 }mpreun[ cu Mihail Sorbul, scoate revistaScena (10 numere).

1911 apr. Numit secretar al Teatrului Na\ional din Craiova, devine uncolaborator de baz[ al lui Emil Gârleanu, la acea dat[ directorulinstitu\iei. Pân[ ]n 1912, va avea ]ndeletniciri diverse: de la]ntocmirea repertoriului la reclama publicitar[; de la traducereaunor piese (Ho\ii de Schiller =i Ofi\erul de Franz Molnar) lapreg[tirea revistei Teatrul (bilunar[) etc.iul. La Craiova sose=te =i +tefana (Fanny) R[dulescu (viitoareaso\ie a scriitorului); ca artist[, va debuta pe scena teatrului dinlocalitate, ]n piesa Rapsozii, de Victor Eftimiu (9 oct. 1911).sept. La Ia=i, ]n revista Via\a româneasc[, apare nuvela Filiba=[Ocrotitorul]; o versiune anterioar[ (Mâna) fusese terminat[, la20 mai 1911, ]n Bucure=ti.11 nov. La Or[=tie, revista Cosânzeana deschide =irul colabor[rilorcu L.R. (majoritatea retip[riri deghizate). Pentru ]nceput Pro=tii(la un an dup[ tip[rirea ]n Convorbiri critice), urmat[ de noireedit[ri, ]n 1912—1913. Inedite: Idil[ de la \ar[ (1912), schi\[neglijat[ la alc[tuirea volumelor, =i Armeanul, Armeanca =i clubul(1913), pe care o va prelua ]n volumul cu titlul... Idil[ de la \ar[(f[r[ s[ fie totuna cu lucrarea amintit[ mai sus.)

1912 }n Almanahul Societ[\ii Scriitorilor Români pe anul 1912, aparepoemul ]n proz[ M[rturisire (amintit de Fanny Rebreanu, ]nvolumul Cu so\ul meu, ca discret[ cerere ]n c[s[torie); prozaeste o prelucrare a unui text maghiar, Strófac (Strofe), apar\inândprietenului s[u Szini Gyula.15 ian. Presat de acute nevoi materiale, ]ncepe s[ publice ]nrevista craiovean[ Ramuri, condus[ de C. +aban-F[ge\el,]ncredin\ându-i proze minore; pentru ]nceput, Ordonan\a d-luicolonel (Din ]nsemn[rile unui sublocotenent), traducere a uneimai vechi lucr[ri din ciclul Szamárlétra (Scara m[garilor): Az

12

ezredes legénye (Ordonan\a colonelului). }n acela=i an, vor maiap[rea M[rturisire (reeditare) =i Cinema.19 ian./2 febr. Se c[s[tore=te cu Fanny R[dulescu.11 mart. Scrisoare c[tre C. +aban-F[ge\el, elocvent[ pentru stareatinerilor c[s[tori\i: “Neavând la cine apela la Craiova, sunt nevoits[ m[ dedau la cer=etorie =i cum n-am la altcineva aici afar[ detine, sunt nevoit s[ m[ cer=etoresc la tine, cu toate c[ mi-e nes-pus de penibil”.20 apr. Cu schi\a Str[nutarea, revista Flac[ra, condus[ de C. Banu,deschide =irul colabor[rilor cu L.R.; ]n paginile primei serii, vormai ap[rea: Vr[jma=ii, Baroneasa =i Dumnezeu (toate ]n 1912); ]na doua serie a revistei, L.R. public[ Omul mic =i oamenii mari (1921);La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ]nvolume.1 mai. ”Dezangajarea” so\iei de la Teatrul Na\ional din Craiova(cf. Registrul de procese-verbale, 25 apr. 1912) ]l determin[ s[p[r[seasc[ localitatea, stabilindu-se la Bucure=ti. (Artista va fiangajat[ la Teatrul Na\ional, la interven\ia lui I. Al. Br[tescu-Voine=ti.) }n Capital[ va avea colabor[ri sporadice la ziare =ireviste, fiind cople=it de greut[\i materiale. Cei din Prislop ]i cerajutoare cu disperare (“acas[ suntem 9 oameni”), de=i]nv[\[torul Vasile Rebreanu mai lucreaz[ “ca cancelist” la avoca-tul Tudor Moisil.vara Debut editorial : la Or[=tie, apare volumul de nuveleFr[mânt[ri, la “Libr[ria na\ional[“, condus[ de Sebastian Borne-misa. }n sumar, produc\ii literare tip[rite ]n revistele Luceaf[rul=i Convorbiri critice: Dintele, Lacrima [Glasul inimii], Culcu=ul,Ofilire, R[fuiala, Nevasta, Golanii, Cântec de dragoste [Cânteculiubirii], Pro=tii, Filiba= [Ocrotitorul].nov.—dec. Devine colaborator permanent al revistei Rampa (lunide vârf.)

1913 }n timp ce desf[=oar[ o sus\inut[ activitate de cronicar teatral,lucreaz[ la romanul Zestrea, “]naintând dificil ]n ac\iune” (nu s-

13

a p[strat nimic din aceast[ pretins[ variant[).iul. Dup[ intrarea României ]n cel de-al doilea r[zboi balcanic(10 iul.), se angajeaz[ ca reporter la Adev[rul (la sfâr=itulr[zboiului va fi concediat).25 aug. Cu schi\a Taclalele (retip[rirea schi\ei Vr[jma=ii), revistaUniversul literar deschide =irul colabor[rilor cu L. R. Mai multdecât ]n paginile altor publica\ii, aici vor fi retip[rite, de regul[cu titlul schimbat, vechi schi\e =i nuvele, originale =i “prelucrate”.Bibliografia scrierilor ]nregistreaz[ astfel de colabor[ri ]n 1913,1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); R[zboiul.}nsemn[rile unui sublocotenent; O scen[ (ambele ]n 1914); }ntâi-ul gropar (1926); submediocre, vor fi “uitate” ]n paginilepublica\iei.7 dec. Proiect: R[scoala, dram[ ]n patru acte.1914 29 iun. }ntre titlurile de pân[ acum, un nume nou:“Ion. Roman. L. Rebreanu” (nota\ie datat[ pe verso-ul unei fileoarecare; cf. Arh. L. R., II, ms. 1). Vor mai trece ani pân[ cândZestrea uceniciei literare va ap[rea cu noul titlu ]n libr[rii.31 iul. La Bucure=ti apare cotidianul Ziua sub conducerealui I. Slavici. Aici L.R. va publica, folosindu-se de pseudonime,cronici dramatice.17 sept. Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematic[ antina\io-nalist[.21—28 sept. }n Universul literar apare studiul Revolu\ia lui Horia,Clo=ca =i Cri=an.oct.—nov. Redactor la Scena.

1915 Scrie povestirea istoric[ Horia, Clo=ca =i Cri=an.26 aug. Termin[ nuvela Hora mor\ii.

1916 apr. La Bucure=ti apare volumul Golanii (Nuvele =i schi\e), cu oprefa\[ semnat[ de Mihail Dragomirescu, ]n editura H. Stein-berg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse ]n Fr[mânt[ri

14

(1912), ad[ugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul;Ocrotitorul; Pro=tii [inedit[]; Dintele; Cer=etorul [inedit[];Culcu=ul; Nevasta; Str[nutarea; Pozna [inedit[].9 mai—24 iul. Scrie =i transcrie comedia Cadrilul.— }n nr. 13 din “Biblioteca C[minul” (Bucure=ti, H. Steinberg)apare voluma=ul M[rturisire (Nuvele =i schi\e). }n sumar:M[rturisire [inedit[]; R[fuiala; Vr[jma=ii; Lacrima [Glasul inimii];Armeanul [Idil[ de la \ar[]; Talerii [inedit[]; Cântec de dragoste[Cântecul iubirii]; Cearta [inedit[].27 aug. România declar[ r[zboi Austro-Ungariei. Fostul ofi\er seofer[ voluntar ]n armata român[, dar nu i se aprob[ cererea. }naceea=i zi, reia Zestrea.5 nov. Termin[ nuvela Catastrofa.6 dec. Armatele germane ocup[ Bucure=tiul. ”Fugarul” se afl[]ntr-o situa\ie dificil[. }nchis ]n cas[, continu[ s[ scrie la Ion.

1917 12—13 mai Fratele s[u Emil, ofi\er ]n armata austro-ungar[,este acuzat de crim[ de dezertare =i spionaj, fiind condamnat lamoarte (ecouri ]n lumea romanului P[durea spânzura\ilor).14 aug. Termin[ prima versiune a romanului Ion.27 sept. La Bucure=ti, apare cotidianul Scena, ]n care L.R. vapublica articole de teatru.

1918 23 ian. }n Bucure=tiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumi-na, condus de C. Stere, public[ schi\a Bibi (manuscrisul estedatat 19 aug. 1915 =i poart[ dedica\ia “Pentru Puia, când va fimare”). Tot aici, ]n lunile febr. =i mart. vor mai ap[rea: Norocul;Soacra Sfântului Petru.prim[vara Arestat =i anchetat de autorit[\ile de ocupa\ie,izbute=te ]n cele din urm[ s[ fug[.mai Ajutat de sociali=ti, trece ]n Moldova, locuind o vreme la Ia=i.1 aug. Plan detaliat al romanului +arpele, pornind de la dramapoe\ilor +t. O. Iosif =i D. Anghel, ambii ]ndr[gosti\i de Natalia

15

Negru.toamna Proiecteaz[ un volum de nuvele, anticipând, prin at-mosfer[, problematica romanului P[durea Spânzura\ilor.nov. Revine ]n Bucure=ti.18 dec. }ncepe povestirea Calvarul (pe care o va termina ]n mart.1919).

1919 20 febr. }ncepe o prim[ redactare a romanului P[dureaspânzura\ilor.5 apr. }n magazinul ilustrat lunar Lectura pentru to\i apare nuve-la Catastrofa.3 mai Cu schi\a Pozna L.R. ]ncepe =irul colabor[rilor ]n revistaSbur[torul, condus[ de E. Lovinescu. }n paginile publica\iei, vormai ap[rea, ]n acela=i an: A murit o femeie; Cântecul lebedei;Divor\ul; un fragment din Calvarul, iar ]n 1920, I\ic +trul, dezer-tor; Ghinionul.— La “Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul, confesiuneliteraturizat[ despre propriile avataruri din timpul primuluir[zboi mondial (singura edi\ie antum[).vara C[l[torie cu so\ia ]n Transilvania, documentându-se]ndeaproape ]n leg[tur[ cu sfâr=itul tragic al lui Emil. Re]ntors laBucure=ti, ]ncearc[ s[ scrie la P[durea spânzura\ilor, f[r[ s[izbuteasc[.nov. }ncepe s[ transcrie romanul Ion.29 dec. Premiera comediei Cadrilul.— Un nou volum de nuvele (edite =i inedite) : R[fuiala, ap[rut la“Universala-Alcalay”. }n sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentruoameni mari [inedit[]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii; Cearta;Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idil[ de la \ar[; Ofilire; Bar-ba (imita\ie); |[ranul =i coasa (imita\ie); R[fuiala. (Cele dou[imita\ii se public[ pentru prima oar[ ]n volum.)

1920 20 nov. Apare romanul Ion, prima capodoper[ din monumenta-

16

la crea\ie rebrenian[ (]n timpul vie\ii scriitorului, va fi retip[rit]n 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943).— Academia Român[ va acorda scriitorului marele premiuN[sturel.

1921 }n editura “Via\a Româneasc[“ apare volumul Catastrofa (Treinuvele). }n sumar: I\ic +trul, dezertor [inedit[]; Hora mor\ii; Catas-trofa [inedit[].— Public[ cronici dramatice ]n Via\a româneasc[.— }n nr. 1— 3 din “Biblioteca universal[“ a editurii Alcalay =iCalafeteanu, apare Norocul (Schi\e =i nuvele). }n sumar: Noroc-ul; Str[nutarea; I\ic +trul, dezertor; Cuceritorul; Bibi. Poveste decopii mici pentru oameni mari; Cer=etorul; Soacra Sfântului Petru.— }n colec\ia “Scriitorii români contemporani. Pagini alese”,tip[rit[ de “Casa +coalelor”, apare volumul Nuvele =i schi\e. }nsumar: Pro=tii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumulse deschide cu prezentarea unor date biografice.— }ncepe prima versiune integral[ a romanului P[durea spân-zura\ilor (pe care o va termina la 27 iun. 1922).

1922 5 iul—17 nov. Transcrierea romanului.iarna Apare P[durea spânzura\ilor. Cartea va primi “Marele pre-miu al romanului”. (Va fi reeditat ]n 1922, 1925, 1926, 1928,1929, 1932, 1940.)— }n editura lui H. Steinberg din Bucure=ti apare a II-a edi\iedin Golanii (Nuvele =i schi\e), cu ilustra\ii de Fr. +irato. (Acela=isumar din 1916.)

1923 12 apr. Premiera comediei Plicul.— Ales vicepre=edinte la Societatea Scriitorilor Români.2 iul. }ncepe prima versiune a romanului Adam =i Eva.— }n revista Lamura apare nuvela Cump[na drept[\ii.

1924 15 nov. }mpreun[ cu Al. Dominic, public[

17

s[pt[mânalul Mi=carea literar[ (pân[ ]n oct. 1925).— O nou[ reeditare : Trei nuvele, la editura “Cultura Na\ional[“.}n sumar: Catastrofa; I\ic +trul, dezertor; Hora mor\ii.

1925 14 ian. Sfâr=e=te prima versiune a romanului Adam =i Eva.mart. Termin[ =i versiunea pentru tipar.mai Apare romanul Adam =i Eva.— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti tip[re=te a III-a edi\ie din Golanii. Sumar rev[zut: Pro=tii; Dintele; Bibi [in-edit[]; Norocul [inedit[]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii;Str[nutarea; Vr[jma=ii [inedit[]; Soacra Sfântului Petru[prelucrare inedit[]; Idil[ de la \ar[ [inedit[]; Ocrotitorul;Culcu=ul; Cer=etorul; Pozna; Golanii.— Este ales pre=edinte al Societ[\ii Scriitorilor Români.

1926 17mart. Premiera piesei Apostolii.sfâr=itul anului Plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul),pl[nuie=te volumul Ciuleandra.

1927 2—10 mart. Scrie prima versiune a romanului pomenit mai sus.9 iul.—8 aug. A doua versiune manuscris[.— Apare Ciuleandra (reedit[ri ]n 1927, 1928, 1934, 1941,1942).— Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele =i schi\e),editat de “Casa +coalelor”. }n sumar: Cuibul visurilor; Omul mic=i oamenii mari; Cump[na drept[\ii; La urma urmelor; Cântecullebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate in-edite, “parabola” Dumnezeu fiind dup[ Lev Tolstoi]; R[fuiala;|[ranul =i coasa [imita\ie].— }n colec\ia “Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebedei,cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei =i Cuibulvisurilor; volumul se deschide cu o scurt[ biografie a lui L. R. =i cuun portret al s[u desenat de pictorul Jean Al. Steriadi.

18

1928 aug. }ncepe romanul Cr[i=orul.dec. Este numit director al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\iece o va de\ine vreme de un an.— }n nr. 1150—1150 bis din colec\ia “Biblioteca pentru to\i”,apare volumul Cântecul iubirii (Nuvele =i schi\e), la editura“Universala-Alcalay”. }n sumar Cântecul iubirii; Bibi; Vr[jma=ii;Pozna; Catastrofa.— Editura “Cartea Româneasc[“ din Bucure=ti public[ a IV-aedi\ie din Golanii. (Acela=i sumar din 1925.)

1929 La ]ns[rcinarea primului ministru, lucreaz[ la proiectele deorganizare a Direc\iei Educa\iei Poporului, al c[rei conduc[torva deveni la ]nceputul anului urm[tor.— Apare romanul Cr[i=orul (va fi reeditat ]n 1930, 1940, 1942,1944).— Scriitorului i se confer[ Premiul Na\ional pentru proz[.

1930 19 nov. }n urma unor cumplite dezam[giri ]nregistrate ]n con-ducerea treburilor publice, L.R. demisioneaz[ din conducereaDirec\iei Educa\iei Poporului.— Cump[r[ o cas[ =i o vii=oar[ la Valea Mare (lâng[ Pite=ti),unde vor fi scrise majoritatea c[r\ilor sale de acum ]ncolo.

1931 Scrie =i editeaz[ (25 iulie) volumul Metropole, cu ]nsemn[ri dec[l[torie (Berlin, Roma, Paris).12 aug.—28 sept. Variant[ abandonat[ din R[scoala.

1932 20 febr. Tip[re=te, la Bucure=ti, România literar[ (apare pân[ la6 ian. 1934).— O nou[ reeditare: I\ic +trul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gra-vuri ]n lemn de Paul Konrad Honich), la “Cartea Româneasc[“.}n sumar: I\ic +trul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora mor\ii].8 mai—11 dec. Scrie versiunea definitiv[ a romanului R[scoala.

19

sfâr=it dec. Apare romanul.

1933 25 dec. }n Cuvântul, o nuvel[ inedit[ : Umbre.

1934 22 ian.—30 apr. Scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, cese va tip[ri pân[ la finele anului (reedit[ri ]n 1939, 1941, 1942,1944).

1935 }n volumul Nuvele inedite, culegere din crea\ia prozatorilor contem-porani, L.R. public[, la Editura “Adev[rul”, povestirea Dincolo,reluat[ peste ani ]n Amalgam (1943).

1936 Apare volumul Calea sufletului (Trei povestiri), fragmente dinromanul Adam =i Eva.— }n nr. 14 din colec\ia “Cartea Satului” apare culegerea denuvele Oameni de pe Some=, la Editura Funda\iilor Regale. }nsumar: Dumnezeu; Cer=etorul; Pro=tii; R[fuiala; Nevasta; Pozna;Dintele; Hora mor\ii; Cuibul visurilor.

1937 1 mart.—11 iul. Versiunea abandonat[ a romanului Gorila.18 iul. Reia cartea de la ]nceput.

1938 iun. Apare romanul Gorila.

1939 26 mai Dup[ multe tergivers[ri, este ales membru al AcademieiRomâne, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.

1940 mart. Apare romanul Amândoi.

1941 ]nceputul anului. Este numit din nou director al Teatrului Na\ional.— Accept[ numirea de director al cotidianului Via\a (f[r[ oparticipare esen\ial[).

1942 ian. Conferin\e despre cultura româneasc[ la Berlin, München,Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena.mart. La Zagreb =i Weimar, c[l[torii prilejuite de constituireasociet[\ii culturale pan-europene. Aici va sus\ine c[ “nu vremnici un fel de politic[, ci numai literatur[“.

1943 Apare volumul Amalgam (articole, studii, conferin\e, cronici

20

dramatice =i o nuvel[: Dincolo).

1944 4 apr. Grav bolnav, se retrage la Valea Mare, f[r[ s[ mai revad[vreodat[ Bucure=tii (un control radiologic semnalase, ]nc[ din ian.,“opacitate suspect[ la pl[mânul drept”).7 iul. Din Jurnalul s[u: ”Perspective pu\ine de salvare, dat[ fiindvârsta mea, chistul din pl[mânul drept, emfizemul vechi =i bron=itacronic[“.— }n nr. 9 din colec\ia “Cartea refugiatului ardelean”, apare oculegere de Nuvele (cu chipuri desenate de Aurel Jiquidi), sub auspi-ciile C[minului cultural Avram Iancu al refugia\ilor ardeleni. }n sumar: Pozna; Nevasta; R[fuiala; Pro=tii.1 sept. }nceteaz[ din via\[ la Valea Mare, ]n vârst[ de 59 de ani. Pestecâteva luni va fi deshumat =i re]nhumat la Cimitirul Belu dinBucure=ti.

21

P{DUREASPÂNZURA|ILOR

}n amintirea fratelui meu Emil,executat de austro-unguri, pe fron-tul românesc, ]n anul 1917.

22

CARTEA }NTÂI

1

Sub cerul cenu=iu de toamn[ ca un clopot uria= de sticl[aburit[, spânzur[toarea nou[ =i sfid[toare, ]nfipt[ la mar-ginea satului, ]ntindea bra\ul cu =treangul spre câmpia nea-gr[, ]n\epat[ ici-colo cu arbori ar[mii. Supraveghea\i de uncaporal scund, negricios, =i ajuta\i de un \[ran cu fa\a p[roas[=i ro=ie, doi solda\i b[trâni s[pau groapa, scuipându-=i des]n palme =i hâcâind a osteneal[ dup[ fiecare lovitur[ detârn[cop. Din rana pâmântului groparii zvârleau lut galben,lipicios...

Caporalul ]=i r[sucea must[\ile =i se uita mereu ]mprejur,cercet[tor =i cu dispre\. Priveli=tea ]l sup[ra, de=i c[uta s[nu-=i dea pe fa\[ nemul\umirea. }n dreapta era cimitirulmilitar, ]nconjurat cu sârm[ ghimpat[, cu mormintele a=ezateca la parad[, cu crucile albe, proaspete, uniforme. }n stân-ga, la câ\iva pa=i, ]ncepea cimitirul satului, ]ngr[dit cu spini,cu cruci rupte, putrezite, rare, f[r[ poart[, ca =i cum de mult[vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo =i nici n-ar maivrea s[ intre nimeni...

Satul Zirin, cartierul diviziei de infanterie, se ascundeasub o pânz[ de fum =i de pâcl[, din care de-abia scoteaucapetele, sfioase =i r[sfirate vârfuri de pomi desfrunzi\i, câte-va coperi=e \uguiate de paie =i turnul bisericii, spintecat de

CUPRINS

23

un obuz. Spre miaz[noapte se vedeau ruinele g[rii =i liniaferat[ ce ]nchidea zarea ca un dig f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it.+oseaua, ]nsemnat[ cu o dung[ dreapt[ pe câmpul mohorât,venea din apus, trecea prin sat =i se ducea tocmai pe front...

— Urât[ \ar[ ave\i, muscale! zise deodat[ caporalul,]ntorcându-se spre gropari =i uitându-se cu necaz la \[ranulcare se opre=te s[ r[sufle. Auzi?...|ara... locurile... niet fru-mos! ad[ug[ apoi, ar[tând cu mâna \inutul =i stâlcindu-=igraiul spre a se face mai ]n\eles.

|[ranul holb[ ochii, nedumerit, cu un zâmbet umil,bolborosind ceva pe ruse=te.

— Nu pricepe [sta, don' c[prar, limba noastr[, zice atun-ci un soldat, ]ndreptându-se din =ale.

— Nici nu-i vina lor c[ \ara-i p[c[toas[, ad[ug[ ]ndat[cellalt soldat, proptindu-se ]n lopat[.

To\i trei militarii priveau acuma cu mare dispre\ la \[ran-ul care, ne]n\elegând vorbele str[ine, plec[ ru=inat capul ]ngroapa cu fundul galben, adânc[ de vreo jum[tate de met-ru.

— Ei, ce sta\i? Ce lenevi\i? strig[ deodat[ caporalul, luân-du-=i seama. Asta-i groap[? Nu vi-e ru=ine?... Uite-acu pic[convoiul... =i nici groapa nu-i gata!... Ori vre\i s[ dau eu dedracu din pricina voastr[?... Hai! pune osul, nu te holba lamine!

— A=a-i, bine zici, don' c[prar, morm[i un soldat, izbindcu târn[copul ]ntr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armat[,don' c[prar... S-ajungem noi gropari... de...

Oamenii se a=ternur[ degrab[ pe munc[, ]n vreme ce ca-poralul, mul\umit, r[spunse iar[=i mai prietenos:

— Soldatul trebuie s[ fac[ de toate ]n r[zboi, c[ de-aceea-i r[zboiul r[zboi... Ori aici, ori pe front, ori ]n spital, tot lar[zboi se socote=te... De ce nu zici mai bine c[ am avut

24

noroc cu ]ntârzierea?... Ce ne f[ceam dac[ soseau la patru,cum era ordinul? Ne lua naiba pe to\i... Ce-i drept, sunt mil-itar vechi, dar n-am mai pomenit s[ spânzure oameni a=a,aproape pe ]ntuneric...

Apoi t[cu brusc. Privirea lui se oprise asupraspânzur[torii, al c[rei bra\ parc[ amenin\a pe oamenii dingroap[. +i ]n aceea=i clip[ =treangul prinse a se leg[na u=or...Caporalul sim\i un fior rece =i ]ntoarse repede capul. Atunci]ns[ v[zu crucile albe, ]n linii drepte, din cimitirul militar =i,buim[cit, f[cu stânga ]mprejur, dând iar[=i cu ochii de mor-minte ]n cimitirul satului... Fu cuprins de o fric[sugrum[toare, ca ]n fa\a unor stafii. Se st[pâni totu=i ]ncurând =i, scuipând cu scârb[, murmur[:

— Ce via\[ mai e =i asta... }ncotro te ui\i, numai moarte=i morminte =i mor\i...

Un vânt tomnatic, umed =i trist, ]ncepu s[ bat[ dinspresatul ame\it de cea\[, aducând pe aripi zvonuri de gemete]n[bu=ite. Din v[zduhul cenu=iu picur[ atâta pustietate, c[,sim\indu-=i sufletul ]mpov[rat, caporalul ]ncremeni cu fa\aspre turnul bisericii, cu privirea pierdut[, f[r[ s[ bage deseam[ c[ pe c[rarea cimitirului se apropia un ofi\er. }=i veni]n fire de-abia când auzi pa=ii. Tres[ri =i, ]ntorcându-se lagropari, le zise cu glasul ]nc[ r[gu=it de nelini=te:

— Da\i zor, b[ie\i, c[ vine un domn ofi\er... De-acumatrebuie s[ soseasc[ =i convoiul... Of, barem de-am sc[pa mairepede!... Degeaba, asta nu-i treab[ de militar!

Ofi\erul se apropia =ov[itor. Vântul ]i flutura pulpanelemantalei, ]mpingându-l parc[ spre o \int[ nedorit[. Eramijlociu ca statur[ =i avea pu\in[ barb[, care-i d[dea o]nf[\i=are de mili\ian sedentar, de=i altfel nu p[rea mai multde treizeci =i cinci de ani. De sub casca de fier l[t[rea\[, fa\alui rotund[ =i b[laie ap[rea chinuit[, mai cu seam[ din pric-

25

ina ochilor cafenii, mari =i ie=i\i din orbite, care priveau]nfrigura\i stâlpul sp[nzur[torii, f[r[ a clipi, cu un nesa\iuboln[vicios. Gura, cu buzele c[rnoase, era strâns[ ]ntr-unspasm dureros, tremur[tor. Mâinile ]i atârnau \epene,aproape uitate.

Caporalul ]l primi cu un salut milit[resc, b[tându-=i zgo-motos c[lcâiele bocancilor. Ofi\erul se opri la câ\iva pa=i,r[spunse dând din cap u=or =i, mereu cu privirea la =treang,]ntreb[:

— La ce or[ e hot[rât[ execu\ia?— La patru a fost, tr[i\i, domnule c[pitan, r[spunse cap-

oralul atât de tare, c[ ofi\erul ]ntoarse repede ochii spredânsul. Dar v[d c[ e cinci =i ]nc[ n-au sosit...

— Da... da, murmur[ c[pitanul coborând privirea asupragroparilor care s[pau t[cu\i, cu capetele ]n p[mânt. Apoi]ntreb[ iar, mai sigur: =i cine va fi spânzurat?

— Noi nu putem =ti, domnule c[pitan, zise caporalulcam ]ncurcat. Se aude c-ar fi un domn ofi\er, dar nu putem=ti bine...

— +i pentru ce fel de vin[? st[rui ofi\erul, privindu-lcercet[tor, aproape mânios.

Caporalul se z[p[ci de tot =i r[spunse =ov[ind cu un zâm-bet de mil[ amar[:

— De, domnule c[pitan... noi de unde s[ =tim? }n r[zboivia\a omului e ca floarea, se scutur[ te miri de ce... P[catele-s multe de la Dumnezeu, =i oamenii nu iart[...

C[pitanul se uit[ lung la dânsul, mirat parc[ de vorbelelui, =i nu mai ]ntreb[ nimic. Ridicând ]ns[ ochii =i v[zândiar spânzurâtoarea, se retrase câ\iva pa=i ca ]n fa\a unuivr[jma= amenin\[tor. }n aceea=i clip[, pe c[rarea dinspresat, r[sun[ un glas aspru =i poruncitor:

— Caporal!... Gata, caporal?...— Gata, domnule locotenent! strig[ caporalul, ]ntorcân-

26

du-se, cu mâna la cozoroc.Locotenentul, ]n ulanc[ strâns[ pe corp =i cu guler de

blan[ sur[, venea foarte gr[bit, aproape alergând, =i vorb-ind mereu:

— Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori =i ]ncâteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-avenit ]nainte?... Dac[ eu, care n-am nici o ]ns[rcinare di-rect[, m-am putut osteni...

T[cu brusc v[zând pe c[pitanul str[in =i necunoscut, care-l privea nelini=tit. Locotenentul salut[ =i ]naint[ pân[ lamarginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos =i cu voceazgârietoare:

— Sc[unelul, caporal! Unde-i?... Ce te ui\i ca un ner-od?... Pe ce vrei tu s[ se urce condamnatul?... Ce oameni!Atâta nep[sare n-am mai v[zut... Din p[mânt s[-mi sco\i unsc[unel, ai ]n\eles? +i ]n dou[ minute s[ fii ]napoi!... Aide,mi=c[, ce mai ca=ti gura?!

Caporalul porni fuga spre sat, ]n vreme ce locotenentul,aruncând o privire c[pitanului, care st[tea deoparte, urm[mai potolit:

— Cu astfel de oameni nu batem noi Europa... Unde nu-i con=tiin\a datoriei...

Vorbind, trecu lâng[ stâlpul de brad, chiar sub =treangulnemi=cat. Examin[ groapa morm[ind ceva, nemul\umit, =ipe urm[ ridicând ochii apuc[ cu amândou[ mâinile funiace-i atârna deasupra capului, parc[ ar fi vrut s-o ]ncerce dac[-i destul de solid[. }ntâlnind ]ns[ privirea speriat[ ac[pitanului, d[du drumul =treangului, ru=inat =i umilit. Maist[tu acolo câteva clipe, nehot[rât, apoi deodat[ merse drept]n fa\a str[inului, prezentându-se:

— Locotenent Apostol Bologa...— Klapka, ]l ]ntrerupse c[pitanul, cu mâna ]ntins[. Otto

Klapka... Adineaori am sosit, =i tocmai de pe frontul ital-

27

ian... }n gar[ am aflat c[ ave\i o execu\ie =i, nici nu-mi daubine seama cum, iat[ c[ am nimerit aici...

}n glasul c[pitanului tremura o sfial[ atât de neascuns[,c[ locotenentul, f[r[ s[ vrea, se sim\i cuprins iar de ru=ineade adineaori =i, ]ncurcat, zise cu o vioiciune silit[:

— Vas[zic[ sunte\i mutat ]n divizia noastr[?— Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp...— A, chiar ]n regimentul nostru! strig[ Bologa deodat[,

cu bucurie nepref[cut[. Atunci bine-a\i venit!Fa\a c[pitanului se ]nsenin[, parc[ ]n sinceritatea lo-

cotenentului s-ar fi dezv[luit un om nou. Privirile lor se]ncruci=ar[ ]ntr-o lic[rire de simpatie. O clip[. Apoi Klapkaavu o cutremurare =i ]ntreb[ aproape ]nfrico=at:

— Pe cine spânzura\i?}n ochii lui Apostol Bologa, alba=tri =i adânci\i ]n cap, se

aprinse o mândrie stranie. R[spunse cu o indignare abiast[pânit[:

— Un sublocotenent ceh, Svoboda... mai mare ru=ineapentru corpul ofi\eresc... A fost prins tocmai când era s[treac[ la du=man, ]narmat cu h[r\i =i planuri. Ru=inos =irevolt[tor!... Nu-i a=a? ad[ug[ dup[ câteva clipe, fiindc[Klapka t[cea.

— Mda... da, poate, zise c[pitanul, tres[rind nesigur.R[spunsul ]ndoielnic ]ndârji pe Bologa. }ncepu s[ vor-

beasc[ atunci cu o volubilitate care se vedea c[ nu i-e fireasc[,vrând parc[ s[ conving[ cu orice pre\:

— Am avut onoarea s[ fac parte din Curtea Mar\ial[ carel-a judecat =i, prin urmare... De altfel nici el n-a t[g[duit.Nici vorb[, fa\[ de dovezile definitive, ar fi fost zadarnic[orice ap[rare... A fost de un cinism ]ntr-adev[r nemaipomenit.N-a deschis gura toat[ vremea =i n-a vrut s[ r[spund[ m[carla ]ntreb[rile pre=edintelui... Ne-a privit sfid[tor, pe rând,

28

cu un fel de dispre\ falnic... Chiar sentin\a de moarte a primit-o zâmbitor =i cu ni=te ochi... Fire=te, asemenea oameni nuse sp[imânt[ nici de moartea infamant[... Când l-au prins,]ntr-un unghi mort, o patrul[ comandat[ de ofi\er, a vrut s[se ]mpu=te... Ce dovad[ mai palpabil[ decât ]ncercarea desinucidere? Curtea l-a condamnat la moarte ]n unanimitate,f[r[ discu\ie, atât a fost de v[dit[ crima... Eu ]nsumi, de=isunt o fire excesiv de =ov[itoare, de data aceasta amcon=tiin\a pe deplin ]mp[cat[, absolut pe deplin...

Klapka, buim[cit mai ales de asprimea glasului, murmur[:— O, Doamne... dovezile... când e vorba de o via\[ de

om...Pe buzele sub\iri, cu col\uri supte ale locotenentului r[s[ri

un amestec de ironie =i de dispre\:— Uita\i, domnule c[pitan, c[ suntem ]n r[zboi =i pe

front!... O via\[ de om nu e ]ng[duit s[ primejduiasc[ via\apatriei!... Dac[ ne-am c[l[uzi dup[ considera\ii sentimen-tale, ar trebui s[ capitul[m ]n fa\a tuturor... Se vede ]ns[ c[sunte\i ofi\er de rezerv[, altfel n-a\i vorbi a=a despre ocrim[...

— Da, adev[rat, se gr[bi Klapka cu team[. Am fost avo-cat... ]n vreme de pace... Acum ]ns[...

— +i eu sunt ofi\er de rezerv[, ]ntrerupse locotenentulcu mândrie. R[zboiul m-a smuls din mijlocul c[r\ilor, de laUniversitate, unde aproape pierdusem contactul cu via\a real[.Dar m-am dezmeticit repede =i mi-am dat seama c[ numair[zboiul e adev[ratul generator de energii!

C[pitanul zâmbi, ca =i când r[spunsul i s-ar fi p[rut ridi-col, =i zise cu glas blajin, colorat de o ironie blând[:

— +i eu care credeam c[ r[zboiul e un ucig[tor de en-ergii!

Apostol Bologa ro=i ca o fecioar[ =i nu ]ndr[zni s[ se uite

29

]n ochii c[pitanului. Se sim\ea jignit pân[ ]n m[duva oase-lor =i c[uta ]n minte un r[spuns aspru, care s[ pun[ cap[tconvorbirii. Atunci ]ns[ sosi gâfâind caporalul, cu sc[unelulf[r[ speteaz[.

— Un moment, domnule c[pitan, rosti Bologa triumf[tor,]ntorcându-se spre caporalul asudat, parc[ i-ar fi adus mân-tuirea. E prea ]nalt, nu vezi? strig[ apoi mânios. Cum s[ seca\[re condamnatul pe asemenea... }n sfâr=it, ce-mi fac eusânge r[u, când nici nu e ]n atribu\iile mele execu\ia?!... S[vede\i voi ce va zice domnul general, s[ \ine\i minte!... Acu-ma ce mai stai? Aide, potrive=te cel pu\in locul =i trage maisus funia!... Ce oameni!

Ridic[ mâinile, revoltat, =i-i ]ntoarse spatele. Se potoli]ns[ brusc, z[rind pe c[rarea dinspre sat un grup de ofi\ericare se apropiau cu o gravitate solemn[. }n frunte venea ]nsu=icomandantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte =i foartero=u la obraz, b[tându-=i nervos carâmbul cizmei cu o cra-va=[, ]n vreme ce pretorul militar, un c[pitan burtos, cu must[\isure, ]i explica ceva gesticulând larg cu mâna dreapt[, ]n care\inea o foaie de hârtie...

— Vine convoiul... Uite =i generalul! =opti Bologa, clip-ind repede c[tre c[pitanul care se d[dea mai ]napoi, ca di-naintea unei n[luci nea=teptate.

Locotenentul alerg[ ]ntru ]ntâmpinarea generalului =i, sa-lutând, raport[ cu importan\[:

— }ntâmpl[tor am venit mai devreme, excelen\[, =i amconstatat c[ lipsea sc[unelul...

— Lipsea? repet[ generalul cu o privire nemul\umit[ sprepretorul care se uita disperat la Bologa.

— Am luat ]ns[ imediat m[suri de ]ndreptare, se gr[bi s[adauge locotenentul, ca s[ scape pe pretorul uluit din]ncurc[tur[.

Totu=i pretorul sim\i c[ generalul s-a sup[rat =i, mur-

30

murând o scuz[, ]=i iu\i pa=ii, ca s[ ajung[ cel dintâi la loculexecu\iei =i s[ se ]ncredin\eze cum i s-au ]mplinit ordinele.Dintr-o arunc[tur[ de ochi v[zu tot, f[r[ a se sinchisi decaporalul ]n\epenit ]ntr-o salutare ]nfrico=at[. Vru s[ se]ntoarc[ zâmbitor spre generalul care sosea, dar deodat[ ]=iaduse aminte =i ]ntreb[ ]ngrijorat:

— C[l[ul unde-i, caporal?— Noi nu =tim, domnule c[pitan, r[spunse caporalul.

Noi am avut ordin s[ facem groapa =i...— Cum nu =tiii, dobitocule? se r[sti pretorul cuprins de

spaim[ =i r[cnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul?Ce-a f[cut plutonierul?... Plutonier!... }nchipui\i-v[, ex-celen\[, n-avem c[l[u! ad[ug[, ]n culmea z[p[celii, c[tregeneralul care tocmai sosise aproape de groap[. Eu degea-ba iau toate m[surile reglementare, c[ci oamenii nu-=i maifac datoria!

Un plutonier, cu fa\a cenu=ie =i uscat[, veni ]n fuga mare=i se opri tremurând lâng[ stâlpul spânzur[torii.

— Ce-ai f[cut, tic[losule? Unde-i c[l[ul? se repezi pre-torul, scrâ=nind din\ii. Am s[ te... am s[...

— Treizeci de zile ]nchisoare! interveni generalul,smulgându-=i musta\a stâng[ =i amenin\ând cu crava=a. Acu-ma ]ns[ trebuie comandat un om numaidecât...

— Caporal, tu vei fi c[l[ul! zise pretorul repede, maiu=urat.

— Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta\i-m[... bol-borosi caporalul, ]ng[lbenind. Eu, domnule c[pitan, v[ rogcu supunere...

Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ semai plâng[, drept explica\ie, de nedisciplina oamenilor.Generalul ]ns[, cu o indignare st[pânit[, ]l ]ntrerupe scurt,morm[ind:

31

— Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie!Pe c[rarea sur[, ]n coborârea gr[bit[ a ]nser[rii, grosul con-

voiului se leg[na ]ncet. Condamnatul, ]nf[=urat ]ntr-o mantieverzuie, cu gulerul ridicat, cu o p[l[rie civil[ ]n capul plecat,p[=ea ma=inal la bra\ul unui preot militar b[trân, ]nconjuratde patru solda\i cu baioneta la arm[. Urmau grupuri de ofi\eri=i solda\i, de-a valma, adu=i de pe front ]nadins ca s[ vaz[execu\ia, to\i cu c[=ti de r[zboi =i ]n uniforme murdare, cumiros greu de tran=ee, resfira\i ]n voie, ]ncât coada ajungeapân[ aproape de marginea satului.

Sub spânzur[toare, caporalul a=tepta smirna, cu ochiitulbura\i, ]n vreme ce plutonierul ]i =optea =i-l ]nv[\a cum =ice are de f[cut.

Vântul umed se ]nte\i, m[turând p[mântul, ]mpiedicân-du-se ]n mormintele cimitirelor, zgâl\âind pe oamenii care seapropiau...

Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care,v[zând lutul galben =i cleios, avu o zguduire scurt[.

— Dumnezeu e bun =i mare, ]i bolborosi la ureche preot-ul, speriat, ]ntinzându-i crucea la buze.

— Pe dincolo, p[rinte... v[ rog! r[sun[ iar[=i glasul pre-torului, nervos =i r[gu=it. Trebuie ordine... Plutonier, ia sea-ma! Nu-\i =tii datoria?

Mersul convoiului se iu\i ca la comand[ =i ]n câteva clipese f[cu o roat[ de oameni ]n jurul spânzur[torii. To\i t[ceau]ns[, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu tulbure somnul unui bol-nav istovit de suferin\e. Doar zgomotul de pa=i ner[bd[torise amesteca ]n gemetele vântului st[ruitor...

— Doctore, doctore, dureaz[ mult? =opti Apostol Bologa,ag[\ându-se de bra\ul medicului, care se zb[tea s[-=i de-schid[ trecere printre solda\ii ]ngr[m[di\i.

32

— Ai s[ vezi... acuma nu-i vreme de... r[spunse docrorulplictisit. Pu\in loc, hei, ce Dumnezeu... F[ce\i-mi loc, b[ie\i!

Bologa izbuti s[ se strecoare, pe urmele medicului, pân[la picioarele gropii, ]n fa\a spânzur[torii. Gâtul ]i era uscat=i amar, iar inima i se fr[mânta ]ntr-o emo\ie aproape dure-roas[. Se sim\ea mul\umit c[ va vedea tot =i, ca s[-=i po-toleasc[ ner[bdarea, se uit[ ]mprejur, c[utând cunoscu\i =iprieteni printre zecile de fe\e t[b[cite de r[zboi =i schi-monosite sub povara c[=tilor de o\el... Generalul st[tea ]ndreapta, numai la vreo trei pa=i, ursuz, nemi=cat. Mai ]nco-lo ]ns[ locotenentul Gross trepida f[r[ astâmp[r, urm[rindcu aten\ie disperat[ toate mi=c[rile condamnatului, care-ifusese bun prieten. V[zând pe Gross, Bologa ]=i aduse amintede c[pitanul str[in de adineaori =i ]l descoperi la spatelegeneralului, \inându-se cu mâna de falc[, neclintit ca o mus-trare.

“Ce om! se gândi Bologa cu necaz. Vine de la gar[ de-adreptul aici =i tot el vrea s[-mi dea lec\ii de umanitarism,parc[ eu a= fi o fiar[ sau...”

}n clipa aceea o mân[ ]i strânse bra\ul.— A, Cervenko! murmur[ Bologa, ]ntorcându-se. Tu

aici?... M[ mir... Desigur c[ n-ai venit de bun[voie... +tii c[eu am f[cut parte din Curtea Mar\ial[?

C[pitanul Cervenko nu mai apuc[ s[ r[spund[, c[ci ]nv[zduh \â=ni brusc glasul pretorului, mult mai ascu\it =i mait[ios ca adineaori:

— Toat[ lumea trei pa=i ]napoi!... Loc!... Loc!...Oamenii, sp[imânta\i parc[ de zgomotul care ]ndr[znea

s[ str[pung[ trecerea, se ]mbulzir[ =i se retraser[ câ\iva pa=i.}n locul gol din jurul gropii r[mase numai generalul, pe cândlâng[ stâlpul cioplit condamnatul privea drept ]nainte,mângâind blând digul care ]nchidea orizontul. Bologa, cuinima strâns[, se uita drept ]n ochii lui mari, negri, fierbin\i...

33

+i v[zu deodat[ c[ omul de sub =treang se ]ntoarce sprepretorul ]nm[rmurit =i-l auzi foarte deslu=it, zicând:

— Vreau s[ mor mai repede...Generalul ]ncrunt[ din sprâncenele-i stufoase =i ]mbinate,

spunând pretorului:— Vezi ce dore=te.Dar condamnatul ridicase acuma ochii peste capetele oa-

menilor =i parc[ nici nu mai auzi ]ntrebarea pretorului care,a=teptând zadarnic un r[stimp, izbucni speriat:

— Gata?... Atunci... da... atunci...+i, uitându-se jignit spre general, p[=i pe movila de lut

proasp[t de la marginea gropii, desf[=ur[ hârtia ce i se bo\ise]n mân[ =i citi sentin\a Cur\ii Mar\iale a diviziei, care osân-dea la moarte prin =treang pe sublocotenentul Svoboda,pentru tr[dare =i dezertare la du=man. Glasul ]i suna gol =ipref[cut, de dou[ ori se ]ncurc[, drept care generalul ]i arunc[dou[ priviri scrut[toare, iar la sfâr=it r[gu=i, parc-ar fi r[cnitdin r[sputeri o zi ]ntreag[.

Apostol Bologa se f[cu ro=u de luare-aminte =i privirea ise lipise pe fa\a condamnatului. }=i auzea b[t[ile inimii, cani=te ciocane, =i casca ]i strângea \easta ca =i când i-ar fi fostmult prea strâmt[ =i ]ndesat[ cu sila. O mirare ne]n\eleas[ ]iclocotea ]n creieri, c[ci ]n vreme ce pretorul ]n=ira crimele =ihârtia ]i tremura ]ntre degete, obrajii sublocotenentului desub =treang se umplur[ de via\[, iar ]n ochii lui rotunzi seaprinse o str[lucire mândr[, ]nv[p[iat[, care parc[ p[trundeapân[ ]n lumea cealalt[... Pe Bologa, la ]nceput, privirea aceas-ta ]l ]nfrico=[ =i ]l ]nt[rât[. Mai pe urm[ ]ns[ sim\i limpedec[ flac[ra din ochii condamnatului i se prelinge ]n inim[ cao imputare dureroas[... }ncerc[ s[ ]ntoarne capul =i s[ seuite aiurea, dar ochii omului osândit parc[ ]l fascinaser[ cuprivirea lor dispre\uitoare de moarte =i ]nfrumuse\at[ de o

34

dragoste uria=[. }n cele din urm[ Bologa se a=tepta ca guracondamnatului s[ se deschid[ =i s[ scoat[ un strig[t]ngrozitor de izb[vire, ]ntocmai ca cei dintâi credincio=i care,]n clipa mor\ii silnice, vedeau pe Hristos...

Pretorul ]ndoi repede hârtia =i, punând-o ]n buzunar,morm[i ceva obosit. Atunci plutonierul se apropie de con-damnat =i-i =opti foarte umil:

— M[ rog... mantaua...Svoboda, f[r[ s[-l priveasc[, lep[d[ ]ndat[ mantaua =i

r[mase ]ntr-o hain[ civil[ cu gulerul r[sfrânt, care-i l[sa golgâtul alb, sub\ire =i lung. Pe urm[ scoase p[l[ria, ]=i netezip[rul pe frunte =i s[rut[ lacom crucea din mâna preotului,]nchinându-se repede... Se uit[ ]mprejur o clip[, pu\in ulu-it, ca =i când ar fi uitat ceva. Apoi, cu o lic[rire de bucurie,]=i aduse aminte =i se sui pe sc[unelul de lâng[ stâlpul debrad. Cu privirea lucitoare, cu fa\a alb[ =i luminat[, p[reac[ vrea s[ vesteasc[ oamenilor o izbând[ mare.

— Aide, b[iete, nu-\i fie fric[, murmur[ plutonierul]nfrico=at c[tre caporalul scund, luându-l de spate =i ]mp-ingându-l u=or spre condamnat.

Caporalul se apropie dârdâind, ne=tiind ce s[ fac[. Seuit[ ]napoi =i, la un semn al plutonierului, ]ntinse bra\elespre =treang.

— Jos tunica! strig[ atunci generalul, cu voce groas[.Militarul ]n uniform[ nu poate fi c[l[u!

}ntr-un minut caporalul ]ntinse iar[=i mâinile spre funie,numai ]n c[ma=[ =i cu capul gol, ca un al doilea osândit. }nr[stimp ]ns[ Svoboda ]=i potrivise singur la\ul pe gât, parc[ar fi ]ncercat un guler neobi=nuit.

— Trage scaunul! =opti iar[=i plutonierul.Caporalul smulse n[uc sc[unelul de sub picioarele con-

damnatului. Bra\ul spânzur[torii pârâi, =i trupul ]ncepu a se

35

zvârcoli ]n c[utarea unui sprijin. }n ochi lucirea stranie,arz[toare, pâlpâia mai puternic, cu tremur[ri gr[bite, din ce]n ce mai alb[... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor seumflau =i se ]nvine\eau, =i totu=i privirea ]=i p[stra str[lucirea]nsufle\it[, parc[ nici moartea n-ar fi ]n stare s-o ]ntunecesau s-o nimiceasc[...

Plutonierul mai spuse ceva caporalului care, disperat, serepezi =i, cu amândou[ mâinile, cuprinse picioarele spân-zuratului, zguduite ]nc[ de spasmuri n[tânge.

— D[-i drumul! strig[ pretorul speriat. La o parte!... Cefaci?

Doctorul, lâng[ Apostol Bologa, st[tea cu ceasornicul ]nmân[, num[rând vremea. Perdelele negre ale amurgului sel[sau acuma tot mai gr[bite. Vântul se oprise brusc, ca unalerg[tor sosit ]n fa\a unei pr[p[stii. Apoi, prin pânza t[ceriice se urzea, str[punse deodat[ un oftat prelung, ca o che-mare...

Dar numai Bologa se ]ntoarse =i v[zu un soldat cu o urm[de ran[ ]n obraz, cu fa\a sc[ldat[ ]n lacrimi, gemând demil[. Vru s[-i fac[ semn s[ ]nceteze, dar atunci z[ri lic[riride lacrimi =i ]n ochii altor oameni din apropiere. Se z[p[ci=i sim\i c[ i s-a uscat cerul gurii.

“De ce geme soldatul?” se gândi dânsul ca s[-=i do-moleasc[ inima; dar ]n clipa când ]i r[s[ri ]ntrebarea aceasta]n creier, privirea lui ]ntâlni iar[=i ochii spânzuratului, ]ncare acuma str[lucirea de adineaori, mândr[ =i ]ncrez[toare,se zbuciuma gâtuit[ de ]ntuneric.

Trecur[ astfel câteva minute. Corpul spânzuratului numai mi=ca de mult. Amurgul acoperea ]ntreg p[mântul, caun lin\oliu negru...

— Ce facem, doctore? izbucni deodat[ generalul, ursuz.Nu vezi c[ s-a ]ntunecat?

36

— Datoria, excelen\[, r[spunse medicul lini=tit, cu ochiila ceas.

— Ce datorie?... Constat[! Asta-i datoria dumitale! zisegeneralul mai ]ndârjit.

Doctorul ridic[ din umeri, se apropie de stâlp =i pip[ipulsul spânzuratului, iar pe urm[ murmur[:

— A murit mai repede, parc[ i-a fost sil[ de via\[...— Las[ comentariile! se ]nfurie generalul. Rezultatul!— Excelen\[, condamnatul a expirat, raport[ doctorul

salutând.— Atunci? Ei? zise generalul ner[bd[tor, ]ntorcându-se

c[tre pretorul buim[cit.— Excelen\[, sentin\a s-a executat, rosti pretorul gr[bit,

b[tându-=i c[lcâiele ca un recrut silitor.Generalul venise ]nadins ca s[ \in[ o cuvântare asupra

dezert[rii la inamic =i mai ales asupra pedepselor ce vorlovi f[r[ cru\are pe cei care s-ar abate de la datoriile ost[=e=ti.Dar acuma se sim\ea obosit =i nu mai avea poft[ de discur-suri.

— Atunci s[ mergem! morm[i dânsul, pornind atât debrusc, c[ oamenii de-abia avur[ vreme s[ se dea la o partespre a-i face loc s[ treac[.

Pretorul ]mp[r\i repede ordinele cuvenite plutonierului=i apoi alerg[ dup[ general, s[-i explice c[ vina incidentelorcade exclusiv ]n sarcina oamenilor nedisciplina\i. Pe urm[toat[ lumea se urni =i câmpul se umplu de pa=i. Numai Apos-tol Bologa r[mase pironit pe loc, cu ochii mereu la spân-zuratul c[ruia vântul ]i zvârcolea aripile hainei.

— Bietul om! zise deodat[ c[pitanul Cervenko, cu glasplâns, lâng[ Bologa.

— Cum? Ce zici? f[cu Bologa tres[rind =i ad[ugând]ndat[, ca s[-=i ascund[ emo\ia: De ce bietul om? De ce

37

adic[...Dar nu sfâr=i, nici nu a=tept[ r[spunsul c[pitanului. Plec[

pe c[rare, spre sat, dup[ ceilal\i, ca =i când i-ar fi fost fric[ s[nu-l prind[ noaptea aici. La vreo treizeci de pa=i ajunse dinurm[ pe Klapka.

— Ei, \i-a pl[cut, filozofule? ]i zise c[pitanul cu o u=oar[imputare ]n glas.

— Domnule c[pitan, pedeapsa... crima... legea, bolboro-si Apostol Bologa, speriat de ]ntrebarea c[pitanului.

— Da, da... =i totu=i... omul! murmur[ Klapka ]ntunecat.— Omul... omul... omul, f[cu Bologa, cutremurându-se.}mprejur ]ntunericul se ]n[sprise, ]ncât ]n\epa ochii.

Bologa ]ntoarse capul. Pe câmp, cât p[trundea privirea, si-luete negre se mi=cau de ici-colo, parc[ to\i oamenii s-ar fipref[cut ]n stafii f[r[ odihn[. Numai spânzur[toarea albeanep[s[toare, ]mprejmuit[ de crucile albe din cimitirul mili-tar.

Bologa se cutremur[ iar. Un frig dureros ]i cutremur[ ini-ma. +opti cu team[:

— Ce ]ntuneric, Doamne, ce ]ntuneric s-a l[sat pep[mânt...

Glasul lui =erpui ca un scâncet de bolnav =i se stinse ]noft[rile vântului.

2

}ntunericul sugruma satul foarte ]mpr[=tiat ]n care azitr[iau mai mul\i solda\i du=mani decât civili. Casele negrestr[juiau sperioase uli\a larg[, neprunduit[, r[v[=it[ de gro-pi, desfundat[ de miile de c[ru\e ce treceau necontenit sprefront, ]nc[rcate cu merinde pentru oameni, ]ntorcându-se]napoi ve=nic pline cu r[m[=i\e de-ale luptelor... Ici-colo scli-

38

pea câte-un ochi de lumin[ galben[, pl[pând[, ]nsemnândcomandamente, spitale, cârciumi-popote... Prin b[ltoaceleuli\ii se ]mpleticeau, ]njurând =i blestemând, cei ce revene-au de la execu\ie.

Apostol Bologa mergea t[cut al[turi de c[pitanul str[in.Vroi mereu s[-=i gr[beasc[ pa=ii, s[ se despart[ de omulacesta b[nuitor, care parc[ =i t[când ]i f[cea mustr[ri. Dar ]naceea=i vreme a=tepta s[ mai afle de la dânsul ceva nespusde important =i-i era atât de necaz c[ nu mai deschide gura,]ncât ]i venea s[ \ipe... +i ]ntunericul umed, ]nec[cios ]i strân-gea ]n cle=te inima, din ce ]n ce mai f[r[ mil[.

Apoi, ]n fa\a unei case cu ferestrele luminate, se auziglasul generalului, iar Klapka tres[ri =i zise:

— Eu m[ opresc aici... s[...Bologa nu r[spunse =i nici m[car nu salut[, ci trecu

]nainte, mai repede, u=urat, bucuros c[ a sc[pat =i ]nfrico=ats[ nu-l cheme ]napoi, ca =i când c[pitanul ar fi fost pricinaap[s[rii ce-i ]ncovoia sufletul. }n curând coti ]ntr-o ulicioar[strâmt[ =i apoi intr[ ]n ograda c[su\ei de nuiele, unde ]=iavea locuin\a. Din fund, dintr-un =opron, auzi cântec jalnic.Se sup[r[ c[ ordonan\ei ]i arde de cântece tocmai acuma.Totu=i ascult[ câteva clipe, gândindu-se: “E cântec de la noi...”Vru s[ strige pe Petre, dar, dup[ ce deschise gura, ]=i lu[seama =i p[=i brusc ]n tind[. Nu g[si u=a od[ii =i se ]nfurie:“El cânt[ ]n loc s[...” }n odaie, pe o mas[, ardea lampa cuflac[ra gâtuit[, cu sticla funinginit[. Bologa ]=i a=ez[ cascape lavi\[, pe urm[ se trânti pe pat =i r[mase ]ntins, cu mâi-nile pe piept, cu ochii ]n tavanul cu grinzi negre =i cr[pate.Se sim\ea frânt, ca dup[ o munc[ istovitoare.

“Pân[ la mas[ am s[ m[ odihnesc pu\in, s[-mi alung gân-durile”, ]=i zise dânsul, c[scând =i ]nchizând ochii.

Dar ]ndat[ gândurile se n[pustir[ asupra lui din toate

39

ascunzi=urile creierului, ca ni=te p[s[ri hr[p[re\e, =i ]n ure-chi ]i r[sun[ cântecul ordonan\ei atât de limpede, parc[ ar ficântat sub fereastr[. Atunci, sp[imântat, deschise iar ochii.}i trecu prin minte c[ ar trebui totu=i s[ cheme pe Petre, s[-i spuie c[ mâine ]n zori de zi vor pleca ]napoi pe front =ideci s[ nu uite ceva pe-aici... }n acela=i timp, ]ns[, ]=i d[duseama c[ i-e fric[ s[ r[mâie singur cu gândurile-i proprii =i-=ir[spunse: “Con=tiin\a mea e ]mp[cat[”... +i numaidecât, cala porunc[, ]i r[s[rir[ ]n minte argumentele, cu zecile,]mbulzindu-se s[-l ]ncredin\eze c[ Svoboda a fost vinovat,a ]ncercat s[ dezerteze =i s[ tr[deze, =i c[, prin urmare, el,care din ]ntâmplare l-a judecat =i l-a osândit, n-are s[-=i im-pute nimic, nimic... Totu=i, pe când asculta ]n suflet dovez-ile lini=titoare, ]n tavanul cu grinzi negre se ivir[, ]ntâi cani=te sclipiri f[r[ rost, apoi tot mai l[murit, ochii omului desub =treang, cu privirea mândr[, tulbur[toare ca o chemare,]n al c[rei foc straniu valurile de argumente se topeau ne-putincioase.

“Nu mai ]nceteaz[ Petre... De ce nu ]nceteaz[?” se gân-di atunci, ]nchizând iar pleoapele =i l[sându-se obosit, ]nvoia soartei.

Singur[ doina soldatului ]i mai tremura ]n creieri, lin[ =iblând[ ca o mângâiere catifelat[, trezindu-i din somn =ira-guri de amintiri =i str[mutându-i sufletul, pe aripi de vis,acas[, ]n târgu=orul Parva de pe valea Some=ului.

Acolo era casa lui p[rinteasc[, b[trân[, solid[, chiar pes-te drum de biserica nou[, str[lucitoare. Din cerdacul cu stâlpi]nflori\i, printre crengile nucilor s[di\i ]n ziua na=terii lui, sevedea mormântul tat[lui s[u, ]mpodobit cu o cruce sur[ depiatr[, pe care numele, s[pat cu slove aurite, se deosebeadin dep[rtare: Iosif Bologa.

Casa avea ]nc[peri multe, cu mobile vechi, severe, ame-

40

stecate, =i o curte mare, cu acareturi ]n fund, =i mai ]ncolo, ogr[din[ ce mergea pân[ la Some=ul cu ape g[l[gioase. Aceas-ta a fost, ]mpreun[ cu câteva “table” de p[mânt roditor,zestrea fiicei doctorului Hogea, primul medic de plas[ ]nParva, al c[rui mormânt se afl[ de asemenea ]n curtea bic-ericii, ca o amintire a unei vie\i de cinste =i sârguin\[, =ivrednic urma= al fostului subprefect din vremea revolu\iei=i domniei lui Avram Iancu. Cea mai mare bucurie a avut-odoctorul ]n ziua când b[trânul protopop Groza i-a cununatfata cu avocatul Iosif Bologa. Din bucuria aceea i s-a tras =imoartea, urmat[ la câteva luni dup[ nunta unicei saleodrasle... Domni=oara Maria, de altfel, ]=i binemeritase no-rocul. Fusese fat[ cuminte, a=ezat[, f[r[ fumuri =i cu marecredin\[ ]n Dumnezeu. R[mas[ orfan[ de mam[, a crescut]n internatul de fete din Sibiu. Acolo, ]n preajma examenu-lui de clasa a =asea liceal[, ]n familia directoarei, a f[cutcuno=tin\[ cu Iosif Bologa, care, peste o s[pt[mân[ =i f[r[a-i spune ei m[car o vorb[, a scris doctorului Hogea, la Par-va, cerându-i mâna. Peste alt[ s[pt[mân[ s-a pomenit cutat[l ei, a aflat c[ “marele avocat” o iube=te =i, ]n trei zile,au serbat logodna chiar ]n casa directoarei, dezolat[ c[“Mari\i” barem n-a terminat clasa... A stat apoi logodit[ cin-ci luni, pân[ ce, dup[ laborioase tratative cu socrul, Bologas-a hot[rât s[-=i str[mute ]n Parva cancelaria avoca\ial[, f[r[mul\i clien\i, din Sibiu. Astfel Maria a avut vreme s[ seobi=nuiasc[ cu gândul c[ se va m[rita cu un om care, =idup[ logodn[, i-a r[mas ca un str[in. }n loc de iubire, sim\eapentru Bologa un respect speriat, mai ales din pricinaavalan=elor de laude cu care o cople=ea tat[l ei ori de câteori venea vorba despre viitorul s[u ginere.

Nici nu a fost Iosif Bologa b[rbatul care s[ ]nfloreasc[visele romantice ale unei fete de =aptesprezece ani. }n figu-

41

ra lui aspr[, col\uroas[, cu ochi scufunda\i ]n orbite =iadumbri\i de sprâncene stufoase, cu must[\i castanii, bogate=i cu o b[rbie lat[ =i pu\in ]nvine\it[ de t[i=urile briciurilor,p[rea c[ se sim\ea mai acas[ ura decât dragostea. De=i scumpla vorb[ =i ve=nic serios, avea un glas p[trunz[tor de fierbinte,dovedind o inim[ blând[ =i un suflet ]ncordat de via\[l[untric[. A fost feciorul cel mai mare al unui preot s[racdin |ara Mo\ilor, ]n a c[rui familie r[m[sese, ca un trofeu,amintirea str[mo=ului Grigore, frunta= ]n r[scoala lui Horia=i tras pe roat[, la Alba-Iulia, dup[ potolirea \[ranilor. }nsufletul lui Iosif Bologa icoana str[bunului erou =i martir a]nte\it râvna de munc[ =i a ]nv[p[iat un ideal. }ndat[ dup[ce =i-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toat[patima ]n politic[, izbutind s[ ajung[ cel mai tân[r con-damnat ]n procesul Memorandului =i s[ petreac[ vreo doiani ]ntr-o ]nchisoare de stat.

Apostol s-a n[scut tocmai ]n zilele când tat[l s[u a=tepta,la Cluj, condamnarea. Pân[ s[ se ]ntoarc[ Bologa din tem-ni\[, copilul a deschis ochii asupra lumii, ]mbr[\i=at de odragoste matern[ idolatr[. Lipsit[ de iubire, tân[ra d-n[Bologa =i-a g[sit ]n copil o \int[ de via\[. Sufletul ei plin decredin\[ ]n Dumnezeu a avut chiar momente de ]ndoial[:oare nu-=i iube=te odrasla mai mult decât pe Atotputernicul?Ca s[-=i ]mpace con=tiin\a, =i-a dat mare osteneal[ s[s[deasc[ ]n inima micului Apostol adorarea Domnului. Ast-fel ]ntâile amintiri ale copilului au fost st[pânite de unDumnezeu bun, blând =i iert[tor care, ]n schimbulrug[ciunilor de toate zilele, d[ruie=te oamenilor bucurii pep[mânt =i ve=nic[ fericire ]n cer. }n ]nchipuirea lui s[lt[rea\[,]nf[\i=area acestui Dumnezeu se confunda cu protopopulGroza, care venea deseori, ]ntrebând totdeauna ve=ti de la“martirul nostru”, =i c[ruia mama ]i s[ruta mâna.

42

O schimbare adânc[, un fel de revolu\ie a stârnit ]n via\alui Apostol sosirea tat[lui s[u. Peronul g[rii era ]n\esat deoameni, domni =i \[rani din ]mprejurime. Copilul se ag[\[disperat de fusta m[icu\ei, a=teptând parc[ o minune]ngrozitoare... Apoi trenul a sosit =i s-a oprit scâr\âind foarteurât, =i dintr-un vagon s-a coborât Bologa, ]n hain[ neagr[,cu capul gol =i o barb[ mare castanie, crescut[ ]n temni\[, s-a uitat pu\in la lumea de pe peron =i pe urm[ s-a repezit lamicul Apostol, l-a ridicat =i, ]n vreme ce oamenii strigau“tr[iasc[”, l-a s[rutat zgomotos pe amândoi obr[jorii. Cu-prins de o spaim[ dureroas[, copila=ul a ]nceput s[ plâng[=i s[ se zvârcoleasc[ ]n bra\ele str[inului care, ascultândacum discursul protopopului, ]ncerca s[-l ostoiasc[ =i-l leg[nau=or. }n cele din urm[ Bologa, fiindc[ micu\ul r[cnea din ce]n ce mai speriat, acoperind cuvântarea de binevenire, ]l tre-cu enervat ]n seama doamnei Bologa, care se ]mpurpurasede ru=ine =i de emo\ie. }n bra\ele ei Apostol se mulcomi,privind ]ns[ mereu ]nfrico=at spre domnul cu barba cast-anie.

De altfel, ]n aceea=i sear[ Bologa avu o convorbire sol-emn[ cu nevast[-sa ]n privin\a educa\iei copilului. }i dez-volt[ ]n fraze pompoase ni=te principii, pomeni numele câ-torva educatori celebri, sf[tuind-o chiar s[ citeasc[ pe ]nde-lete operele lor, pe care le citise =i dânsul ]n ]nchisoare toc-mai ]n vederea lui Apostol, =i mai ales ]i ceru energie, con-centrare =i hot[râre.

— Copilul trebuie s[ ]n\eleag[ de la ]nceput c[ via\aomului numai atunci e pre\ioas[ când urm[re=te un ideal!sfâr=i Bologa patetic. Datoria noastr[ p[rinteasc[ de-abiaacum ]ncepe! Trebuie s[ ne dâm toate silin\ele ca s[ facemdin odorul nostru un om =i un caracter!

Doamna Bologa plânse =i-=i frânse mâinile. Din discursul

43

so\ului ei ]n\elegea c[ i se cere s[-=i astâmpere dragostea demam[, mâng[ierile =i r[sf[\[rile. Totu=i, se supuse f[r[ mur-mur. Bologa, s[rb[torit de o lume ]ntreag[, martir, cu aureo-la temni\ei =i cu barba impun[toare, i se p[rea un st[pânnespus de ]n\elept, c[ruia i se cuvine numai ascultare =i su-punere. Se resemn[ deci s[-=i iubeasc[ pui=orul ]n tain[ =is[-=i fereasc[ mângâierile de ochii lui Bologa. }n schimb, ]=i]nte\i ]ngrijirile religioase, ]ntre\inând mereu vie credin\a ]nsufletul lui Apostol. }n privin\a aceasta avea toat[ libertateadin partea so\ului care, de=i nu era credincios, ]ng[duia reli-gia ]n educa\ie ca un mijloc pentru dezvoltarea fanteziei.

Apostol, potolit =i timid, f[r[ tovar[=i de jocuri, sim\iadânc atmosfera grav[ pe care o impuse tat[l s[u ]n cas[. }ir[mase ]ntip[rit[ ]n inim[ spaima primei ]ntâlniri cu el =i-lprivea mereu ca pe un str[in venit anume s[-l terorizeze.Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau sin-guri acas[, =i uneori cu protopopul Groza care, fiind v[duv,se ]nviora ]n tov[r[=ia copilului blând =i inteligent. Pestetoate gândurile =i ]nchipuirile micu\ului ]ns[ plutea ve=nico iubire foarte nel[murit[, ]n care st[pânea Dumnezeu...

Când ]mplini vârsta de =ase ani, alt eveniment straniu ]izgudui sufletul... Doamna Bologa, gândindu-se c[ copilultrebuie s[ ]nceap[ =coala, se sf[tui ]ndelung cu protopopulGroza cum s[-i ]nlesneasc[ sarcina =i c[zur[ de acord c[ enevoie de implorarea Atotputernicului. Prin urmare, hot[râr[s[ pun[ pe Apostol s[ zic[ “Tat[l nostru”, ]ntr-o duminic[,]n cadrul sfintei liturghii. F[cur[ preg[tirile ]n mare tain[,ca s[ nu prind[ Bologa de veste =i s[ le z[d[rniceasc[ plan-ul... }n sfâr=it, ]n ziua stabilit[ so\ii Bologa luar[ loc ]n stra-na dreapt[, ca de obicei, iar Apostol, ]n fa\a lor, ]n h[inu\enoi, mai palid =i cu ochii aprin=i de emo\ie. Doamna Bologal[crima =i tremura, ]nchinându-se ]nfrigurat[ =i fr[mântând

44

ne]ncetat c[rticica de rug[ciuni... Apoi venind momentulrug[ciunii, se plec[ speriat[ peste stran[ =i-i =opti: “Acuma,pui=orule...” Cu fruntea sus, cu mers ap[sat, Apostol trecu]n fa\a u=ii ]mp[r[te=ti, c[zu ]n genunchi, ]mpreun[ mâi-nile... Peste o clip[ glasul lui sub\ire ca un fir de m[tase alb[fâlfâia ]n t[cerea ]necat[ de respira\ii, se ridica spre tavanul]nstelat, se cobor] printre sutele de oameni... Ochii lui v[zur[la ]nceput, ]n altar, pe protopopul Groza zâmbindu-i cublânde\e =i ]ncurajându-l; pe urm[ ]ns[ r[mase numai cru-cea aurit[, sus, parc-ar fi plutit ]n v[zduh... Apoi, tocmai ]nclipa când se ]nchina, la ]ncheierea rug[ciunii, se deschisedeodat[ cerul =i, ]ntr-o dep[rtare nesfâr=it[ =i totu=i atât deaproape ca =i cum ar fi fost chiar ]n sufletul lui, ap[ru operdea de noura=i albi, ]n mijlocul c[rora str[lucea fa\a luiDumnezeu ca o lumin[ de aur, orbitoare, ]nfrico=[toare =i ]nacela=i timp mângâietoare ca o s[rutare de mam[... Dinstr[lucirea dumnezeiasc[ ]ns[ se limpezea o privire vie, in-finit de blând[ =i de m[rea\[, care parc[ p[trundea ]n toateadâncurile =i ascunzi=urile... Ar[tarea aceasta a durat nu-mai o clip[ =i a fost atât de nem[rginit de dulce, c[ inima luiApostol =i-a oprit b[t[ile, iar ochii i s-au umplut de o lucirestranie, bolnav[. Totu=i, sufletul ]i era atât de plin de fericire,c[ ar fi fost bucuros s[ moar[ atunci acolo, privind minuneadumnezeiasc[... Când se ]ntoarse la loc, p[ru schimbat lafa\[. Pe obrajii albi, ochii alba=tri erau ca dou[ izvoare delumin[.

— M[icu\[, am v[zut pe Dumnezeu! murmur[ copilul cu]nsufle\ire, ]n vreme ce doamna Bologa ]ncerca s[-=i =tearg[lacrimile cu batista ud[ de plâns.

Vedenia lui Apostol d[du prilej la oarecare controverse]n casa Bologa. Protopopul =i d-na Bologa credeau cu t[riec[ bunul Dumnezeu, printr-o gra\ie deosebit[, a ar[tat ast-

45

fel calea pe care trebuie s[ mearg[ b[iatul ]n via\[; avocat-ul, dimpotriv[, c[uta s[ le documenteze c[ toat[ “minu-nea” e numai rezultatul exalt[rii religioase a copilului... }ncele din urm[, neizbutind a-i convinge, Bologa se sup[r[, leimput[ c[ vor s[-i ]mboln[veasc[ feciorul, umplându-i minteafraged[ cu fantasmagorii pope=ti =i, fiindc[ el, ca tat[, er[spunz[tor de s[n[tatea sufleteasc[ a lui Apostol, interzisepe viitor asemenea exhibi\ii odat[ pentru totdeauna.

Clasele primare le f[cu acas[, având pe doamna Bologaca instructoare. Bologa ]i controla pe amândoi ]n fiecaresâmb[t[, cu o severitate din ce ]n ce mai stra=nic[, parc[ arfi avut ]n fa\a lui ni=te complici ]ntru a-l trage pe sfoar[.De=i Apostol era silitor, tat[l hot[r] s[-l trimit[, pentru cur-surile secundare, la liceul din N[s[ud, spunând c[ copilultrebuie s[ ia contact cu oamenii =i cu lumea. }n realitateBologa, nemul\umit de educa\ia ultrareligioas[ ce o primeacopilul acas[, ]n ciuda prescrip\iunilor lui, voia s[ curmer[ul cât mai era vreme.

}l d[dur[ ]n pensiune la profesorul de matematic[, pri-eten bun cu Bologa, ca s[ fie bine ]ngrijit =i supravegheat, caacas[. Când plecar[ p[rin\ii =i r[mase singur, Apostol fu cu-prins de o spaim[ dureroas[. Se sim\i p[r[sit, izgonit, str[in=i neputincios. +i nici m[car nu putea plânge, de team[ s[nu-l ia ]n râs copiii gazdei. }n clipa ]ns[ când ]i era sufletulmai stors de n[dejde, a v[zut ]n peretele od[i\ei o icoan[ cuIsus Hristos r[stignit pe cruce. +i atunci toat[ ]ntristarea i-adisp[rut ca prin farmec. Nu mai era singur. Dumnezeu ]ialina inima...

Parva fiind aproape de N[s[ud, doamna Bologa venea ]nfiecare lun[ s[-l vad[, s[-l mângâie... Dar Apostol p[rea acu-ma vesel =i mul\umit. Cartea ]l pasiona. La sfâr=itul anului=colar, mergând acas[ ]n vacan\[, prezent[ cu bucurie tat[lui

46

s[u un certificat str[lucit.— Te felicit! ]i zise Bologa, dup[ ce citi cu luare-aminte,

strângându-i mâna ca unui prieten.Strângerea aceasta de mân[ ]i f[cu o impresie curioas[.

Pentru ]ntâia oar[ sim\ea c[ tat[l s[u ]l iube=te. Pân[ atuncii se p[ruse c[ dragostea trebuie s[ fie neap[rat cu lacrimi =irâzg[ieri. Acuma ]n\elese c[ exist[ =i iubiri re\inute,b[rb[te=ti. De altfel, chiar =i el devenise mai discret ]ndezv[luirea sentimentelor. }i pl[cea s[ fie privit ca om seri-os. Prietenii lui cei mai buni, Alexandru P[l[gie=u =i Con-stantin Boteanu, erau cu trei-patru ani mai mari ca dânsul.

Când termin[ clasa a patra =i aduse iar certificatul, Bologacrezu nimerit s[-i spun[ câteva cuvinte grave, de fa\[ cudoamna Bologa, ]n picioare. Dup[ o introducere cu cita\iilatine=ti, ]i evoc[ amintirea str[bunului tras pe roat[ la Alba-Iulia =i apoi urm[ cu glas falnic:

— De azi ]ncolo, fiul meu, e=ti b[rbat. Dac[ ar fi nevoie,e=ti preg[tit s[-\i po\i câ=tiga singur o pâine. Intrând ]n cur-sul superior, orizontul are s[ \i se l[rgeasc[. Vei pricepe multelucruri nev[zute, c[ci via\a =i lumea sunt pline de taine grele.S[ n[zuie=ti mereu a dobândi stima oamenilor, =i mai alespe a ta ]nsu\i. De aceea sufletul t[u s[ fie totdeauna la fel cugândul, gândul cu vorba =i vorba cu fapta, c[ci numai astfelvei ob\ine un echilibru statornic ]ntre lumea ta =i lumea dinafar[! Ca b[rbat, s[-\i faci datoria =i s[ nu ui\i niciodat[ c[e=ti român!...

}n clasa a cincea, spre Cr[ciun, ]ntr-o or[ de matematic[,Apostol fu chemat pu\in afar[. }n coridor a=tepta vizitiullor, cu c[ciula =i cu biciul ]n mân[.

— Ei, ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol tulburat.— Bine, domni=orule, tot bine, dar azi-noapte a murit

domnul avocat, de inim[, =i m-a trimis doamna s[ te aduc =i

47

pe d-ta la ]nmormântare...Pân[ ]n Parva, Apostol a plâns ]n ne=tire... }nmormântar-

ea a fost impozant[. Mii de oameni au petrecut co=ciugul lagroap[, =i multe cuvânt[ri jalnice. Pe urm[, câteva zile, Apos-tol a stat acas[. Nu mai plângea, dar =edea ceasuri ]ntregi]ncremenit ]n fa\a unei fotografii care reprezenta pe tat[ls[u ]ntr-o poz[ dârz[, amenin\[toare. (Era f[cut[ la Cluj, pecând se ]ntorcea din temni\[.) }nainte ]i fusese fric[ de fo-tografia aceasta. Acuma ]l rodeau remu=c[ri. Sim\ea ]mprejur]ntreb[ri fâlfâind cu aripi negre =i nu ]ndr[znea s[ lepriveasc[. }=i zicea mereu c[ n-a =tiut s[-l pre\uiasc[, ]=iamintea ]ndrum[rile lui severe =i-i era team[ necontenit s[nu se d[râme ceva, undeva, =i nu-=i d[dea seama ce =i unde...Doamna Bologa, ]ngrijorat[ de jalea lui, ]i zise, a treia zi,foarte blând =i duios:

— Las[, dragul mamei... Ce s[ facem? A=a a vrutDumnezeu...

— De ce? ]ntreb[ deodat[ Apostol, privind-o cu ni=te ochigoi.

Mama ]i r[spunse ceva, dar el nu mai ]n\elese vorbele ei,c[ci ]n clipa când a rostit ]ntrebarea, a sim\it cum i se d[râm[]n suflet, cu zgomot ]ngrozitor, o cl[dire veche, cu temelii car[d[cinile stejarului.

“Am pierdut pe Dumnezeu”, ]i fulger[ prin minte,]nchizând ochii cu fric[, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]mpiediceruina. Avea impresia foarte clar[ c[ se pr[bu=e=te ]ntr-opr[pastie f[r[ fund =i nu se poate opri, nu se poate ag[\a denimic. Aceasta ]ns[ a \inut numai un moment, sau poatenici atâta, iar pe urm[ a r[mas cu o groaz[ crâncen[ ]n inim[,ca =i când s-ar fi trezit, ]n miez de noapte, singur, ]ntr-uncimitir imens, f[r[ s[ =tie ]ncotro s[ apuce...

Se ]ntoarse la N[s[ud buim[cit, cu sufletul zdren\uit de

48

]ndoieli =i sigur c[ =i-a pierdut rostul ]n lume. Un r[stimp amai ]ncercat s[-=i recl[deasc[ din d[râm[turi o cas[ nou[.Observa ]ns[ c[ de sub fiecare piatr[ izbucnea câte-o ]ntre-bare dureroas[ =i f[r[ r[spuns... Str[daniile acestea zadar-nice, cu chinurile lor neostoite, ]l obosir[ repede. Dar apoipeste ele se ]n[l\[, ca un steag biruitor, dorin\a de-a cunoa=te,de-a g[si r[spunsuri precise la toate ]ntreb[rile tulbur[toare...

Ca “abiturient” a petrecut vacan\a ]n consf[tuiri cu mam[-sa =i cu protopopul Groza care, amintindu-=i ar[tarea cere-asc[ de odinioar[, doreau s[-l ]ndrepte spre carierapreo\easc[. Apostol ]ns[ nici nu voia s[ aud[ de teologie.Acuma era aproape de dou[zeci de ani, ]n[ltu\, foarte zvelt,cu o frunte alb[ foarte fr[mântat[, cu p[rul castaniu lung =idat pe spate, având ceva din ]nf[\i=area tinerilor de la]nceputul secolului trecut, gata s[ moar[ pentru un dor. Pecât inima ]i clocotea de o poft[ de via\[ n[prasnic[, pe atâtmintea lui se zbuciuma cu ]ntreb[ri tainice, suferind fizi-ce=te de câte ori, ]n c[utarea explica\iei, se izbea de zidurile]nceputului =i sfâr=itului ]ntre care e m[rginit[ cuno=tin\aomeneasc[. Se f[cuse gânditor, chiar vis[tor, cu apuc[turiromantice, cu hot[râri ]nc[p[\ânate. Doamna Bologa spu-nea, cu o u=oar[ umbr[ de p[rere de r[u, c[ seam[n[ lacaracter cu r[posatul, ceea ce pe Apostol ]l m[gulea, c[ci, cucât cre=tea, cu atât admira mai mult ]n\elepciunea tat[luis[u, silindu-se din r[sputeri barem s[-l egaleze... Când ]=id[du seama c[ rezisten\a f[r[ argumente nu va convinge pemaic[-sa =i mai ales pe Groza, le declar[ ritos c[ el de multnu mai crede ]n Dumnezeu =i prin urmare nu-=i poate alege ocarier[ bazat[ pe ]n=el[ciune. Protopopul se indign[ =i plec[f[r[ s[-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o s[pt[mân[]ntreag[, rugându-se Atotputernicului s[-i ]ntoarc[ b[iatul pecalea cea bun[.

49

Apostol se hot[râse de mult s[ urmeze filozofia. Auzindaceasta, indignarea protopopului se ]nte\i =i, ca s[ frâng[cerbicia fiului r[t[cit, pov[\ui pe doamna Bologa s[-i refuzemijloacele b[ne=ti. Abiturientul se posomor]. Câteva zilede-a rândul avu lungi consf[tuiri cu singurul s[u prieten dinParva, cu Alexandru P[l[gie=u, care f[cuse cursul de notar =iacuma era practicant, ]n a=teptare s[ ias[ la pensie notarulb[trân =i s[-i ia locul. Drept urmare a consf[tuirilor, Apostolse repezi pân[ la N[s[ud, se mai sf[tui =i cu fosta lui gazd[,=i cu directorul liceului, iar rezultatul fu o peti\ie c[tre Min-isterul Instruc\iei, ]n care solicita o burs[ de la stat. Pestevreo trei s[pt[mâni veni =i r[spunsul: i s-a acordat un loc]ntr-un “colegiu studen\esc” la Budapesta, ceea ce ]nseamn[pensiune complet[ =i chiar câteva coroane pe lun[, de bu-zunar.

La Universitate a ]ntâmpinat greut[\i a=teptate =inea=teptate. Le-a biruit cu o ]nsufle\ire aprig[. A ]nv[\atungure=te =i nem\e=te ]n câteva luni, ]ncât primul examen i-a adus felicit[ri =i o invita\ie la mas[ din partea profesoruluide filozofie, b[trân, s[rac =i nobil. }ntre profesor =i elev s-austatornicit ni=te leg[turi ca ]ntre un duhovnic =i un drept-credincios. Cunosc[tor al sufletului omenesc, profesorul a]n\eles repede neastâmp[rul lui Apostol =i l-a ]ndr[git. I sep[rea c[ tân[rul acesta, ros pân[ ]n temelii de ]ndoieli, ereprezentantul tipic al unei genera\ii care, pierzând credin\a]n Dumnezeu, se ]nver=uneaz[ a g[si ceva ]n afar[ de sufle-tul omului, un Dumnezeu =tiin\ific, lipsit de taine =i de ne-cunoscut, un adev[r absolut, ]n dosul c[ruia s[ nu mai fienimic, ]n care s[ se cuprind[ =i s[ se l[mureasc[ chiar =ineantul... Senin[tatea =i simpatia profesorului au potolit]ncetul cu ]ncetul avântul studentului. Chiar ]n prima va-can\[ universitar[ Apostol a venit acas[ cu o “concep\ie de

50

via\[” pe care toat[ vara a explicat-o lui Alexandru P[l[gie=u,devenit notar ]n Parva.

— Omul singur nu e cu nimic mai mult decât un vierme,spunea studentul cu o ]ncredere parc-ar fi descoperit piatrafilozofal[. O lic[rire de con=tiin\[ trec[toare... Numai colec-tivitatea organizat[ devine o for\[ constructiv[, drag[ pri-etene! Singularizat, omul se pierde, pe când ]ntr-o colectiv-itate orice sfor\are ]=i g[se=te locul ei =i toate ]mpreun[ con-tribuie la ]n[l\area fiec[rui individ, precum activitatea co-mun[ a tuturor colectivit[\ilor apropie omenirea deDumnezeu... Azi, din pricina lipsei de organizare, nou[zecila sut[ cel pu\in din munca creierului omenesc se risipe=te.}nchipuie=te-\i ce-ar fi când s-ar uni, printr-o organiza\ieperfect[, sfor\[rile mintale ale tuturor oamenilor spre aceea=i\int[!... Câ\i oameni tr[iesc azi pe p[mânt? Dou[ miliarde,s[ zicem... Ei bine, ar mai exista oare necunoscutul dac[dou[ miliarde de kilograme de materie cenu=ie, ]ntr-un avântcomun, ar porni la asaltul por\ilor ]nchise?

— Adic[, mai pe române=te, s[ facem ceea ce facem cuto\ii, zise notarul. S[ ne facem datoria c[tre stat, nu-i a=a?...Apoi asta spun =i legile noastre...

— Nu, nu legile... Con=tiin\a s[-\i dicteze datoria, nu leg-ile... Mare deosebire! se ]nfl[c[r[ Apostol, re]ncepând fur-tunos explica\iile.

Doi ani de zile, ]n Budapesta, =i-a pus la ]ncercare“concep\ia de via\[” ]n toate ]mprejur[rile, =i dup[ fiece ]ncer-care i se p[rea mai bun[, mai mul\umitoare. Via\a ]n capi-tal[ ]ns[ ]i era nesuferit[. Zgomotul str[zilor, egoismul oa-menilor, mecanizarea vie\ii ]l sup[rau. Râvnea civilizareasufletului =i aceasta i se p[rea c[ nu se poate dobândi ]nmarile aglomera\ii de oameni. }n mijlocul naturii se sim\ealiber =i mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme,

51

fugea de ora=. Dealurile din jurul Budei le cuno=tea ]ntoc-mai ca ]mprejurimile Parvei... Numai când venea acas[ ob-serva c[ =i-a potrivit via\a pe un calapod care aici nu eradeloc pre\uit. }n Parva i se cl[tina concep\ia =i avea nevoiede sfor\[ri ca s[ nu i se sf[râme. Statul, aici, era privit ca unvr[jma=... Tocmai ]n vacan\a a treia a g[sit argumentulmul\umitor, ]ntr-o discu\ie cu avocatul Dom=a, care, dup[moartea b[trânului Bologa, a f[cut avere ]n Parva.

— Eu nu afirm c[ statul nostru e bun! a strigat Apostolcu o inspira\ie subit[. Nu afirm deloc... Dar cât[ vreme ex-ist[, trebuie s[ ne facem datoria... Da\i-mi un stat mai bun,=i m[ ]nchin. Altfel ]ns[ vom c[dea ]n anarhie, domnuleDom=a! }n via\[ trebuie s[ cont[m pe realit[\i, nu pe dorin\i!

Avocatul Dom=a ]l iubea =i-i prevedea un viitor str[lucit,de altfel ]mpreun[ cu to\i domnii din Parva =i chiar cei dinN[s[ud. Se spunea c[ Apostol e r[sf[\atul facult[\ii =i c[ ares[ ajung[ negre=it profesor la Universitate. De aceea Dom=a]i f[cea pu\in[ curte, ]n speran\a c[ ]i va atrage aten\ia asu-pra domni=oarei Marta, o feti\[ de vreo =aptesprezece ani,dr[g[la=[ =i istea\[ cum nu s-a mai pomenit pe valeaSome=ului, =i care, pe deasupra, avea o zestre boiereasc[,fiind singura odrasl[ a ]nsu=i domnului Dom=a.

}ntr-o bun[ zi, dorind s[ continue discu\ia, Apostol f[cuo vizit[ avocatului. Nu-l g[si acas[, dar ]l primi domni=oaraMarta. St[tu o jum[tate de or[, vorbind cu domni=oara nu-mai despre nimicuri =i crezând mereu ca va sosi Dom=a. Adoua zi reveni =i iar =ezu o jum[tate de or[ cu Marta. Apoio s[pt[mân[ ]ntreag[, ]n fiecare zi, mereu la aceea=i or[ =idin ce ]n ce mai bucuros c[ nu era acas[ avocatul. +i, pestealt[ s[pt[mân[, spuse radios doamnei Bologa:

— Mam[, =tii c[ am s[ m[ logodesc cu fata lui Dom=a?Doamna Bologa ]ncremeni. Marta i se p[rea prea cochet[

52

=i u=uratic[. O fat[ crescut[ ]n voia soartei — doamna Dom=amurise de vreo patru ani — nu poate fi o so\ie potrivit[pentru Apostol. }ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Chem[ iar[=i]ntr-ajutor pe protopopul Groza. Toate ]n zadar. Logodna sef[cu, f[r[ ceremonie, ]n familie, stabilindu-se ]ns[ c[ nuntavor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un ansau doi.

Curând, dup[ logodn[, sosi ]n Parva un locotenent devân[tori imperiali, foarte \an\o= =i ]ncrezut, fecioruljudec[torului ungur. Apostol ]l privi cu dispre\, zicând c[ egol =i sec, pe când Marta ]l g[si interesant =i dr[gu\... Dumini-ca urm[toare avu loc “balul filantropic”. De=i Apostol nuera dansator, ]n seara aceea a dansat cu furie, ca nu cumvas[ r[mâie mai prejos de “cellalt”. Locotenentul ]ns[ a jucatpu\in =i numai cu vreo trei fete, ]ntre care =i cu Marta. +iatunci, pe fa\a ei, Apostol a v[zut o mândrie =i o bucurier[u ascuns[...

}n trei zile sufletul logodnicului s-a umplut de otrav[. Sesim\ea nenorocit =i-l b[teau gânduri de moarte. Se comparacu locotenentul ]n inima Martei =i era sigur ca Marta alegeuniforma str[lucitoare, pintenii... +i el care, ca fiu de v[duv[,nici n-a f[cut armata! }ntr-un moment de disperare socotic[ ar fi bine s[ renun\e la favoarea legii militare, s[ se ]ntoarc[peste un an ]n hain[ de ofi\er =i s[-i arate Martei c[ poate fi =iel ca “cellalt”... }n orice caz, nu va l[sa nici ]n ruptul capuluis[ fie izgonit din iubirea Martei. Tocmai fiindc[ e a=a, el oiube=te mai mult. Are s[ lupte =i s-o cucereasc[ definitiv. Dac[ea nu e ]n stare s[ se ridice pân[ la el, se va cobor] el la ea.Marta ]ns[ trebuie s[-l iubeasc[ numai pe el!

Atunci ]ncepur[ s[ umble zvonuri de r[zboi =i ]ntr-obun[ zi locotenentul chiar trebui s[-=i curme concediul =is[ plece ]n mare grab[ la regiment. Apostol se duse a doua

53

zi la Marta, triumf[tor. Când veni ]ns[ vorba de locote-nent, Marta zise cu ochi melancolici:

— Simpatic om!... Acuma va fi erou!Apostol ]ng[lbeni. Se hot[r] s[ strice logodna, s[ re-

cunoasc[ f[r[ ]nconjur c[ mam[-sa a avut dreptate =i s[-=ivaz[ de c[r\ile lui... Dar asta ar ]nsemna o la=itate. Dac[ ]nprima ciocnire cu via\a se d[ b[tut, atunci ce va fi viitorul?

Apoi, peste fr[mânt[rile lui, izbucni r[zboiul... +iconcep\ia de via\[, cl[dit[ =i cârpit[ ]n trei ani de chibzuiri,se zdruncin[ din temelii. R[zboiul nu intrase ]n socotelilelui. +i totu=i acuma trebuia o hot[râre... Se sf[tui cuP[l[gie=u, f[r[ rezultat. P[l[gie=u declar[ categoric c[ “to\itrebuie s[ ne facem datoria c[tre patrie”. P[rerea aceasta]ns[ era a unui reprezentant al statului, deci impus[, =i nuizvorât[ dintr-o convingere liber[... Apostol, ]n sufletul s[u,credea c[ cel mai bun lucru ar fi s[ ignoreze r[zboiul, caceva anormal. Da, dar dac[ mâine va fi chemat =i el ]n arma-t[?

— Vezi, dragul mamei, ]i zise doamna Bologa, ]ngrijo-rat[, dac[ ne ascultai pe noi =i te duceai la teologie, azi ai fipreot =i nici capul nu te-ar durea de r[zboiul lor... Pe cândacuma, Dumnezeu =tie...

Mai mult ca s[ se ispiteasc[ pe sine ]nsu=i, Apostolr[spunse:

— Zilele acestea am s[ plec =i eu la datorie...Doamna Bologa, speriat[ =i revoltat[, ]ntreb[:— S[-\i primejduie=ti tu via\a? Pentru cine =i pentru ce?— Pentru patrie, murmur[ studentul cu un zâmbet

nehot[rât.— Noi n-avem patrie! strig[ atunci mama, indignat[. Asta

nu-i patrie... Mai bine s-o calce ]n picioare caii muscalilor!Trimise ]ndat[ dup[ protopopul Groza =i ]mpreun[ c[utar[

s[-i scoat[ din minte gândurile nesocotite. Nehot[rârea lui

54

Apostol se zvârcolea. Ie=i pe strad[ buim[cit =i nimeri tocmaila Dom=a acas[.

— Cum, tu? Speran\a noastr[? S[ te ba\i tu pentru un-gurii care ne bat pe noi? Dar când ai o patrie ca a noastr[ nue=ti deloc obligat s[ te ]mbulze=ti la datorie, ba chiar dim-potriv[!

— +i totu=i ideea? zise Apostol f[r[ convingere.— Ce idee?... Când e via\a omului ]n joc, dai dracului

toate ideile... Noi trebuie s[ a=tept[m, Apostole! Lozincanoastr[ s[ fie: rezerva...

— Rezerva ]nseamn[ pasivitate =i pasivitatea e mai reaca moartea...

— Pasivitatea p[streaz[ intacte speran\ele, pe când ac-tivitatea acum e egal[ cu nimicirea.

Apostol t[cu. }n sufletul lui se ]nchegase convingerea c[nu trebuie s[ plece. Dar nu apuc[ s[ spun[ nimic lui Dom=a,c[ci se pomenir[ cu Marta, care tocmai se ]ntorcea de la oprieten[. Avocatul, ca de obicei, ]i l[s[ singuri...

— Toat[ lumea pleac[ la r[zboi, zise Marta.}n privirea ei, ]n glasul ei, Apostol sim\i o tremurare ciu-

dat[. Marta se gândea la “cellalt”. Un ceas st[tur[ de vorb[,=i toat[ vremea Apostol v[zu c[ logodnica lui e ca o str[in[,]n\elegând ]ns[ c[, printr-un singur gest, i-ar putea dobândisufletul ]ntreg... Un ceas =ov[i, apoi la plecare se uit[ adânc]n ochii ei =i zise cu hot[râre:

— Poimâine voi pleca la r[zboi!Marta avu un zâmbet de necredin\[, dar numai o clip[. }n

clipa urm[toare obrajii ei se ]mbujorar[, privirea i se ]nfl[c[r[,plin[ de mândrie, =i apoi, cu o mi=care p[tima=[, se repezi laApostol si-l s[rut[ pe buze... +i Apostol, ]n s[rutarea aceasta,]=i sorbi izbânda.

A teia zi a plecat la Cluj =i s-a prezentat la cercul de recr-

55

utare, unde un colonel de=irat l-a felicitat c[lduros. Când s-a ]mbr[cat ]n uniform[ =i s-a uitat ]n oglind[, nici nu s-a mairecunoscut, atâta de mar\ial i se p[rea c[ s-a f[cut. De altfel,]n ora= clocotea un entuziasm contagios. Pe trotuare, ]n caf-enele, la Universitate, pretutindeni oamenii erau veseli,parc[ r[zboiul i-ar fi sc[pat dintr-o primejdie grozav[ saule-ar fi f[g[duit o fericire cereasc[. }n atmosfera aceasta, ul-timele r[m[=i\e de =ov[ire se topir[ ca ni=te stropi de cear[.Se sim\ea mândru =i fericit ]n uniforma cochet[ de artilerie=i saluta \eap[n pe to\i militarii ce-i ]ntâlnea, adânc convinsc[ =i astfel ]=i ]mpline=te datoria c[tre \ar[.

Dou[ luni a urmat =coala de artilerie, apoi a fost trimispe front. Pe urm[ l-au numit ofi\er, a fost r[nit o dat[ u=or =ia doua oar[ greu, ]ncât a stat dou[ luni ]n spital =i o lun[ ]nconcediu acas[, a fost decorat de trei ori, ]naintat locote-nent... toate ]n vreme de doi ani. R[zboiul a luat locul defrunte ]n concep\ia lui de via\[, din care odinioar[ vruse s[-l elimine. Acuma ]=i zicea c[ r[zboiul e adev[ratul izvor devia\[ =i cel mai eficace element de selec\iune. Numai ]n fa\amor\ii pricepe omul pre\ul vie\ii =i numai primejdia ]io\ele=te sufletul... Pe urm[ a fost la Curtea Mar\ial[ care ajudecat pe Svoboda... Pe urm[ au venit spânzur[toarea =iochii condamnatului... =i doina ordonan\ei, sub fereastr[,care nu mai ]nceteaz[ deloc, ca o mustrare...

3

— Don' locotenent, e târziu, vremea cinei...Apostol Bologa deschise ochii, z[p[cit. Lâng[ pat,

ordonan\a morm[ia blând acelea=i cuvinte, ca o bab[ cufarmece.

56

— Ce-i, Petre? Am dormit? ]ntreb[ locotenentul, s[rind]n picioare =i uitându-se repede la ceasul-br[\ar[. Ei, poftim!Am ]ntârziat de la mas[... +i numai tu e=ti de vin[, c[ nu=tiu pe unde tot umbli, ]n loc s[-mi fii de ajutor...

Dojenind de Petre, ]=i d[dea bine seama c[ vrea s[-=iimpute amintirile care l-au cuprins ]n mrejele lor =i de care]i era team[ ca de ni=te remu=c[ri neiert[toare. Gr[bit s[plece, nu-=i g[si casca =i morm[i:

— F[ lampa mai mare, c[ parc[ suntem ]ntr-o cript[...De lâng[ lamp[, ordonan\a ridic[ o scrisoare =i i-o ]ntin-

se:— A venit de la amiaz[, dar cu v[lm[=agurile astea...Apostol lu[ scrisoarea, se uit[ la adres[ =i r[mase câteva

clipe cu ochii la Petre, ca =i cum n-ar fi ]ndr[znit s-o citeasc[.“Iat[, mi-e fric[ =i de slova mamei, se gândi cu am[r[ciune.

Atâta m-a f[cut de la= execu\ia unui tr[d[tor!”Apoi se a=ez[ mânios pe lavi\[, trase lampa mai aproape,

rupse plicul =i citi pe ner[suflate:“Dragul mamei mult dorit. Tare-mi tremur[ inima de gr-

ija ta, c[ de o s[pt[mân[ n-am primit nici o =tire =i pe aicigeme p[mântul de oaste =i c[tane, de tr[im mereu cu frica]n sân. Totu=i sunt pu\in mai lini=tit[ de când am auzit c[,pe unde e=ti tu, s-au potolit b[t[liile. O, dare-ar Dumnezeus[ se sfâr=easc[ odat[, c[ de at[ta r[zboi ni s-a acrit sufletul=i ne-au secat lacrimile.

Tot a=tept[m s[ ne pomenim cu tine pe acas[, m[car pecâteva zile, c[ al\i ofi\eri cap[t[ concedii des. +i noi avem ]ngazd[ un maior, tare de treab[, polonez. Bietul om toat[ziulica ofteaz[ de dorul familiei, c[-i ]nsurat =i are =ase copii...+tii, dragul mamei, c[ pe protopopul Groza l-au luat =i l-audus ]n internare prin |ara Ungureasc[, fiindc[ P[l[gie=u l-apârât c[-i periculos pentru lini=tea comunei. O, Doamne,

57

mare-i r[bdarea =i ]ndurarea ta! Ba P[l[gie=u se mai laud[,chiar =i fa\[ de mine, c[, de ar fi vrut el, ar fi putut face s[-l=i sp[nzure, c[ — zice — mâna lui e grea când vede c[ oa-menii nu se astâmp[r[. Dar zice c[ i-a fost mil[ de cei optzecide ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mul\umit numai cuinternarea. C[, zice, protopopul a predicat de pe amvonprecum ca s[ nu ne lep[d[m limba str[mo=easc[ =i nicicredin\a ]n Dumnezeu, ci s[ le p[str[m cu sfin\enie. +i dinpricina aceasta l-au ridicat =i l-au ]nchis, iar comuna a r[masnumai cu diaconul, s[ fac[ slujba =i la biserica cea mare, =ipeste ap[, ]n bisericu\a din Ierusalim... Eu m[ tot rog fi-erbinte bunului Dumnezeu =i tare mi-e n[dejdea c[rug[ciunile noastre vor g[=i mil[ =i ]ndurare ]n ceruri!

De multe ori m[ gândesc =i m[ cutremur, ce-ar fi dac[ artr[i bietul tat[l t[u? Cum era el de inimos, vai, Doamne,poate c[ nici tu n-ai fi unde e=ti, c[ci el nu te-ar fi l[satpentru nimica-n lume. Dar eu, s[rman[ v[duv[, ce s[ fac?Plâng =i m[ rog lui Dumnezeu s[-\i poarte de grij[ =i s[ teapere =i s[-\i lumineze sufletul =i c[r[rile vie\ii...

Acum barem de-ar veni odat[ pacea, s[ mai scape oame-nii de chinuri =i de groaz[. C[ de când a intrat =i România ]nr[zboi parc[ via\a noastr[ e =i mai amar[, =i mai ]ntristat ni-e sufletul... Marta zice c[ \i-a scris mereu, dar c[ tu nu i-air[spuns la dou[ scrisori =i poate c[ te-ai sup[rat cine =tie dece. Scrie-i, dragul mamei, c[ Dom=a e foarte cumsecade =i-\ipoart[ de grij[ ca un p[rinte. Apoi =i fata-i bun[ =i are sufl-etul de cear[, doar c[-i tân[r[ =i nepriceput[ ]n via\[. Mereu]mi spune c[ i-e dor de tine, dar iar[=i nu poate sta nici prearetras[ =i trebuie s[ mai glumeasc[ cu cei ofi\era=i de peaici, c[ a=a-s vremurile. Dac[ ai fi tu acas[, am avea =i noi unsprijin. Dar nu-i nimic, va trece =i furtuna, =i Dumnezeu vapl[ti tuturora dup[ dreptate. Pân[ va veni ceasul mântuirii,

58

eu ]n scrisorile tale caut mângâiere =i le a=tept =i tremurcând nu sosesc. C[ tu e=ti mângâierea =i n[dejdea mea pelume, =i credin\a ]n Dumnezeu. R[mâi cu bine =i scrie-midegrab[. Dumnezeu s[ te aib[ ]n paza lui cea bun[. A taMam[”.

Apostol ]ndoi iar scrisoarea, o vâr] ]nceti=or ]n buzunar=i oft[, zâmbind amar =i zicându-=i: “Biata mam[! Se vedec[-i str[nepoata subprefectului lui Avram Iancu...”

Cuprinsul scrisorii ]l sim\ea foarte l[murit ]n creieri, ca oap[sare. Numai vorbele despre Marta parc[ pieriser[ f[r[urme, de=i alt[dat[ tocmai acestea l-ar fi pus pe gânduri...Ridicând capul, ]ntâlni privirea ordonan\ei, aprins[ de ocuriozitate umil[. Apostol tres[ri, ca =i cum i-ar fi fost fric[s[ nu-i fi citit gândurile.

— Oare ce-o mai fi pe la noi pe-acas[, don' locotenent?]ntreb[ deodat[ soldatul cu glas ]nc[rcat de respect.

— Ce s[ fie, Petre? Necazuri =i amar, r[spunse Apostolblând.

}=i potrivi casca ]n cap, ]=i ridic[ gulerul ulancei =i ie=i ]nograd[, urmat de ordonan\[. }n poart[ se ]ntoarse =i-i zisecu acela=i glas moale:

— Ia seama, Petre, c[ mâine ]n zori plec[m ]napoi, pefront! S[ aduni deci toate catrafusele... Degeaba, Petre, totmai bine-i acolo decât aici!

4

Popota diviziei era ]ntr-o fost[ cârcium[, al[turi de casa]n care locuia generalul Karg. }n sala mare dinspre uli\[, cuferestrele oblonite, ca s[ nu p[trund[ lumina afar[, mâncauofi\erii de la cartierul diviziei, precum =i cei de la comanda-mentul brig[zii de artilerie, care se afla ]n sat. }n fund, ]ntr-o od[i\[, era popota trec[torilor, adic[ a celor ce mergeau

59

spre front sau se ]ntorceau de acolo =i trebuiau s[ z[boveasc[un r[stimp pe la numeroasele servicii ale diviziei.

Fiindc[ ]ntârziase, Bologa nu mai vru s[ treac[ prin salacea mare, ci coti prin ograd[ =i intr[ ]n tind[, unde câ\ivasolda\i sp[lau vase, =tergeau tacâmuri, desfundau sticle, ]nvreme ce al\ii veneau de pe coridor, de la buc[t[ria]ndep[rtat[, cu farfurii pline cu mânc[ruri ori cu butelii devin... De aici o u=[ d[dea direct spre popota mare, iar alta,]n stânga, spre cuibul trec[torilor. Un soldat se repezi =ideschise lui Bologa.

}n od[i\[ erau numai dou[ mese lungi =i o canapeahodorogit[, pe care z[cea un morman de mantale, c[=ti,revolvere, s[bii, baionete, de-a valma.

Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul \uguiat =icu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile =i res-turile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mânc[ruri =i deb[uturi umpleau odaia pân[ ]n tavanul cu grinzi, sugrumândflac[ra l[mpii cu abajur de tinichea roas[. Obloanele celordou[ ferestre erau ]nchise, iar g[urile din obloane, astu-pate cu =ervete. De altfel, ferestrele n-aveau perdele =i pepere\i se vedeau numai câteva cadavre de plo=ni\e s[tule.

}n capul mesei din stânga =edea c[pitanul Klapka. F[r[casc[, tuns la piele, fa\a lui rotund[ r[spândea bun[tate =iblânde\e, de=i ]n ochi ]i tremura o spaim[ pe care ]ncerca s-o ascund[ sub un surâs pref[cut =i rece.

Când p[=i Bologa ]n odaie, zgomotul de glasuri care seauzise din tind[ se curm[ brusc, ]ncât bun[-seara lui plutisinguratic[ ]ntr-o t[cere speriat[. Pân[ s[-=i lepede ]ns[ cas-ca =i ulanca, unda de tulburare se topi =i locotenentul Gross,mai ]n glum[, mai ]n serios, strig[:

— Mi se pare, Bologa, c[ \i-a fost ru=ine s[ vii mai devreme]ntre noi? Spune drept!

60

— Ru=ine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se ]n\epat.— Parc[ noi nu =tim c[ =i tu ai votat pentru moarte?

zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fi-indc[ observase sup[rarea lui Bologa.

— Ei =i? urm[ Apostol mereu dârz. }n orice caz n-am s[dau socoteal[ decât con=tiin\ei mele, care l-a g[sit vinovat!

— Con=tiin\[! oft[ deodat[ tânguitor c[pitanul Cerven-ko, care =edea la stânga lui Klapka. Cine mai are azicon=tiin\[?

Glasul acesta se ]nfipse ca un ac ]n urechea locotenentu-lui Bologa. Vru s[ r[spund[ =i nu-i veni nimic ]n minte. Seuita la el, =i inima i se ]mblânzi. Cervenko era om voinic,sp[tos, cu o barb[ cafenie care-i acoperea aproape tot pieptul=i cu ni=te ochi ]n care plângea ve=nic o suferin\[ tainic[.Bologa ]l cunoscuse ]ntr-un spital la Triest =i descoperise ]nel o inim[ ]ngereasc[. Era rutean, profesor la un liceu dinStanislau. }n fa\a ofi\erilor trecea ca un fel de menonit, fi-indc[ ]n doi ani de r[zboi niciodat[ nu pusese mâna pe vreoarm[, ci mergea ]n lupte numai cu un b[\ de trestie =i cântândcântece biserice=ti. Cervenko ]nsu=i spunea sus =i tare c[mai bine =i-ar t[ia mâinile decât s[ trag[ asupra unor bie\ioameni ca =i dânsul. Altfel, fiind extrem de con=tiincios ]nserviciu =i dispre\uitor de moarte, superiorii ]l l[sau ]n pace,mul\umindu-se a zice c[-i cam scrântit.

— Fiecare ]=i face datoria cum crede, murmur[ Bologadrept r[spuns lui Cervenko, a=ezându-se la mas[ fa\[-n fa\[cu Klapka, =i apoi porunci soldatului: Ad[-mi =i mie ceva demâncare!

Soldatul disp[ru. Peste o clip[ Gross, pu\in ]ncruntat,zise:

— Nici o datorie din lume nu-mi poate impune s[ ucidpe un camarad...

61

— Camarad?! strig[ deodat[ locotenentul Varga, revoltat,s[rind ]n picioare. Tr[d[torii =i dezertorii sunt camarazii d-tale?... Domnilor, v[ ]ntrece\i cu glumele! Eu, ]n orice caz,nu mai pot asculta nep[s[tor asemenea... asemenea... vorbecompromi\[toare pentru un militar care mai are ]n suflet unpic de iubire de \ar[...

Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofi\er activprintre cei de fa\[, c[zu ca un du= rece, reamintindu-le br-usc c[ sunt pe front. Toate privirile se ]ntoarser[ spre Varga=i ]n toate lucea o ]ntrebare... Privirile acestea mul\umir[orgoliul huzarului brun, tân[r, frumos, cu must[cioara tuns[=i cu ]nf[\i=area ]nc[p[\ânat[. Era nepotul profesorului defilozofie de la Budapesta =i avea ambi\ia s[ fie socotit marecunosc[tor de cai. Apostol ]l ]ntâlnise des ]n casa profesoru-lui =i, cu toate c[ i s-a p[rut gol =i fudul, s-a ]mprietenit cuel, având altfel un suflet deschis =i leal.

— }nchipuie=te-\i, dragul meu, urm[ Varga, adresându-se lui Bologa, ca omului care-i ]mp[rt[=e=te credin\ele, cu ovoce calm[ ce voia s[ =tearg[ impresia izbucnirii indignate,de dou[ ore numai despre execu\ia lui Svoboda vorbim =i,ce crezi, dumnealor g[sesc vinova\i, =tii pe cine, pe cei ce l-au condamnat!

Varga sfâr=i surâzând batjocoritor spre Gross, risipindastfel cu totul urmele protest[rii.

— Nimeni nu osânde=te cu inima u=oar[, zise Apostolgânditor. Dar când vina e evident[, e=ti silit. C[ci mai pre-sus de om, de interesele lui particulare, e statul!

— Nimic nu e mai presus de om! se ridic[ atunci Gross,gr[bit, ca nu cumva s[-i ia cineva vorba. Dimpotriv[, omul emai presus de orice, mai presus chiar de ]ntreg universul!Ce-ar fi p[mântul f[r[ de omul care s[-l vad[, s[-l iubeasc[,s[-l m[soare, s[-l ]nconjoare?... Ca =i p[mântul, universul

62

numai prin om a devenit o realitate interesant[. Altfel ar fio zbuciumare steril[ de ni=te energii oarbe, altfel, adic[ f[r[sufletul omului. To\i sorii universului nu pot avea alt[ me-nire decât s[ ]nc[lzeasc[ trupul omului care ad[poste=tegr[untele divin al inteligen\ei. Omul e centrul universului,fiindc[ numai ]n om materia a ajuns la con=tiin\a propriuluis[u eu, a ajuns s[ se cunoasc[!... Omul e Dumnezeu!

Locotenentul Gross, usc[\iv, sl[bit, cu barbi=on retezat=i cu ochii mici, negri, fulger[tori, comanda o companie depionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspr[,nepl[cut[, devenea ml[dioas[ =i cuceritoare. Era ovreu =iinginer la o fabric[ de ma=ini din Budapesta. Acum se opriun moment =i se uit[ ]mprejur parc[ ar fi a=teptat o ]ntreru-pere. }ntâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând c[ efarsor, Gross continu[ dispre\uitor:

— Statul!... Statul care ucide!... }n spate statul nostru, ]nfa\[ statul du=man, =i la mijloc noi, cei osândi\i s[ murim cas[ asigur[m huzureala câtorva tâlhari care au pus la calem[celul milioanelor de robi incon=tien\i! M[ mir c[...

— Noi ap[r[m patria, prietene, mo=tenirea str[mo=easc[!]l ]ntrerupse Varga, calm, cu o superioritate mândr[ ]n glas.

— Aici, ]n inima Rusiei, e patria d-tale? ]ntreb[ Gross cumare dispre\.

— Unde-i datoria, acolo-i patria! interveni Apostol, darcu atâta sfial[, c[ nimeni nu-i lu[ ]n seam[ vorbele.

— Patria noastr[ e moartea... pretutindeni =i mereumoartea, bolborosi Cervenko cu o convingere adânc[.

— Fiindc[ suntem la=i! strig[ Gross, ]nfl[c[rat. O singur[clip[ de curaj general ar pune cap[t tuturor mi=eliilor!

— Dac[ lumea ar fi ca tine! zise Varga, râzând cu at[tapoft[, c[ to\i se ]nseninar[. Din fericire, noi, ceilal\i, ]nc[ n-am uitat c[, mai presus de orice, suntem fiii =i ap[r[torii

63

patriei, drag[ anarhistule!... Domnule c[pitan, ad[ug[ apoic[tre Klapka, te rog, s[ nu ne judeci dup[ vorbele noastre,ci dup[ fapte! Suntem to\i prieteni =i, când ne ]ntâlnim, nepermitem mai mult decât ar fi permis. A=a ne mai r[corim =inoi pentru câte ]ndur[m... Dar ]n fa\a du=manului to\i nefacem datoria cu inim[, chiar =i Gross, de=i vrea s[ par[ unr[zvr[tit. }n al treilea an de r[zboi, dup[ ce am dat atâteadovezi de vitejie, sl[biciunile acestea s[ ne fie trecute cuvederea!

Klapka d[du din cap cu un surâs indulgent, care ]ns[ nuse potrivea deloc cu lumina ciudat[ din ochii lui bulbuca\i.Gross vru s[ protesteze, dar tocmai atunci u=a se deschise=i soldatul intr[ cu farfuriile pline, a=ezându-le dinaintea luiBologa.

Peste câteva minute, dup[ oarecare =ov[iri, convorbirease aprinse iar[=i, mai ales ]ntre Gross =i Varga. ApostolBologa ]nghi\ea ]n sil[. De=i nu luase nimic ]n gur[ de laprânz, nu-i era foame. Se sim\ea mereu ostenit, parc[ toat[ziua ar fi c[rat bolovani. Ar fi dorit s[ ia parte la discu\ie, caalt[dat[, dar nu ]ndr[znea, de team[ s[ nu observe ceilal\icât de false =i nesincere ]i sunt vorbele. Frica aceasta ]l chinuiane]ncetat, ]i sfâ=ia sufletul, f[r[ s[ i se poat[ ]mpotrivi. Aveaimpresia c[ se afl[ pe marginea unei pr[pastii =i nu cuteaz[s[ se uite ]n adâncimea care totu=i ]l ispite=te din ce ]n cemai st[ruitor.

— Izbânda trebuie s[ vie! gl[sui Gross, patetic, ges-ticulând =i cu ni=te ochi tremur[tori de emo\ie. O crim[monstruoas[ trebuie s[ nasc[ o pornire uria=[ de r[zvr[tireuniversal[... Trebuie! +i atunci, peste tran=eele pline desânge, peste grani\ele br[zdate cu morminte, to\i oropsi\ii,to\i r[zvr[ti\ii, ]=i vor strânge mâinile =i, ]ntr-un avânt ni-micitor, se vor ]ntoarce ]mpotriva celor ce-i exploateaz[ de

64

mii de ani, =i ]n sângele lor buh[it de trând[vie vor ]nmuiasteagurile p[cii =i ale lumii noi!

Bologa atunci nu se putu st[pâni =i ]ntreb[ foarte blând:— Lumea urii, camarade?— Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! r[spunse Gross

cu fa\a strâmbat[ de patim[.— Ura na=te ve=nic ur[, zise Apostol, cutremurându-se.

Pe ur[ nu po\i cl[di, precum nu po\i pe mla=tin[...}nainte de a mai r[spunde Gross, Varga se scul[ ]n picio-

are =i vorbi zâmbitor:— Sta\i!... Da\i-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o inter-

na\ional[... A=a-i, camarade?... Ei bine, uite interna\ionala!ad[ug[ cu mândrie, ridicând glasul =i ar[tând ]mprejur cumâna pe to\i cei de fa\[. Uite!... Tu e=ti ovreu, domnulc[pitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rute-an, Bologa e român, eu sunt ungur... A=a-i?... Tu ce e=ti,b[iete? se ]ntoarse apoi deodat[ c[tre soldatul care nu maiispr[vea de strâns masa cealalt[.

— Soldat! r[spunse omul, uluit =i luând pozi\ia regle-mentar[.

— Fire=te, to\i suntem solda\i, f[cu Varga, mul\umit. Darte ]ntreb: ce neam e=ti?

— Croat, s[ tr[i\i! murmur[ soldatul f[r[ s[ clipeasc[.— Ei, vas[zic[ croat, urm[ locotenentul c[tre ofi\eri. +i

sunt sigur c[ dincolo, ]n sala cea mare sau ]n tind[, vomg[si =i polonezi, =i sârbi, =i italieni, ]n sfâr=it, toate nea-murile, nu-i a=a?... +i cu to\ii lupt[m um[r la um[r pentruun ideal comun, contra du=manului comun! Iat[interna\ionala adev[rat[, tovar[=e! sfâr=i Varga, a=ezându-se triumf[tor.

— Interna\ionala crimei! zise Gross grav, ad[ugând ]ndat[ironic: Degeaba, tu nu po\i pricepe, Varga! Ne pierdem vre-

65

mea. Tu e=ti b[iat de treab[, e=ti erou, dar ]ncolo...— }ncolo, adic[ ]nspre ideile tale, nici nu doresc s[ m[

apropii, c[ci pe acolo te ]ntâlne=ti cu Curtea Mar\ial[,r[spunse repede Varga, râzând mul\umit.

Urm[ o t[cere =i apoi deodat[ glasul lui Cervenko, tân-guitor ca o mustrare târzie:

— Suferin\[ ne trebuie, mult[, imens[... Numai ]nsuferin\[ cre=te =i rode=te iubirea cea mare, cea adev[rat[ =ibiruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea!

Apostol Bologa se uit[ ]n ochii ruteanului, l[crima\i =itotu=i str[lucitori ]ntr-o lumin[ ademenitoare. Privindu-i ]ns[mai adânc, Bologa se sp[imânt[ =i tres[ri, ca =i când =i-ar fiaruncat c[ut[tura ]n adâncimea pr[pastiei de care se ferisetoat[ seara. Vru s[ zic[ ceva =i se pomeni murmurând ]nne=tire:

— Iubirea... iubirea...— Iubirea voastr[ ]ns[ ne hr[ne=te cu gloan\e sau

spânzur[tori, zise Gross cu o asprime r[ut[cioas[. Azi Svo-boda, mâine eu sau poate voi, cei cu iubirea... +i ]ncalteaSvoboda a ]ncercat s[ se smulg[ din murd[rie, pe când noine b[l[cim mereu...

— Sper c[ nu vei face apologia tr[d[rii? ]l ]ntrerupse iargrav locotenentul de huzari.

— Dac[ ]n vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, ni=tetic[lo=i ar spânzura acas[ pe tat[l t[u sub o ]nvinuire oare-care, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda?

— Adic[ tat[l spânzuratului?... ]ntreb[ Bologa cu ochiicât pumnii, ]ntinzând gâtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce?

— +i dac[ ar fi vorbit? zise Gross ]n[bu=it =i cu scârb[.Cel mult o circumstan\[ agravant[...

— O, o, dar e... este — bolborosi Bologa, oprindu-se deo-

66

dat[ aiurit =i sim\ind o usc[ciune ciudat[ ]n cerul gurii, parc[s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri n[prasnice.

— Nimic nu poate scuza tr[darea =i de altfel un ofi\ercare dezerteaz[ e mai criminal decât... mai criminal! ziseVarga, sculându-se. +i, fiindc[ mâine diminea\[ trebuie s[fim la datorie, v-a= propune s[ ne c[r[b[nim... Nu de alta,dar mi-e team[ c[, de vom mai z[bovi mult, ave\i s[ m[convinge\i c[ dezertarea la du=man e o fapt[ vitejeasc[!

}ncerc[ s[ râd[ =i, neizbutind, se duse la canapea =i-=ialese din gr[mad[ mantaua =i armele. Gross se uit[ la ceas=i zise c[tre Cervenko:

— Ce facem? E târziu... de-abia o s[ putem dormi treiore...

Plecar[ to\i trei ]mpreun[ =i ]n urma lor r[mase o dâr[grea de t[cere. C[pitanul Klapka ]ncepu ]ntr-un târziu s[tambureze u=or cu degetele pe mas[, uitându-se pe subsprâncene spre Bologa care se cl[tina pe scaun, cu fa\a zgâr-cit[ de o ]nfiorare nest[pânit[. La mas[ nu mai r[m[sesedecât un sublocotenent de infanterie, foarte tân[r =i poso-morât, care nu scosese nici o vorb[ =i b[use câteva sticle devin cu o l[comie de be\iv precoce, =i doctorul Meyer, unursuz t[citurn, suferind de insomnie, cu o dragoste special[pentru “clien\ii” lui — cum le zicea celor din tran=ee — =iluând masa totdeauna ]n od[i\a trec[torilor, f[r[ ]ns[ a seamesteca ]n discu\iile lor. Fiindc[ t[cerea deveneaap[s[toare, Klapka zise c[tre doctorul Meyer, c[utând unton glume\:

— Eu pot sta aici pân[ la ziu[, c[ tot n-am cvartir, iarsoldatul ]mi p[ze=te ]n gar[ bagajele...

Auzind glasul c[pitanului, Bologa se dezmetici =i vorbirepede, parc[ ar fi vrut s[-=i ascund[ o vin[:

— Dac[ sunte\i obosit, v[ pute\i odihni la mine, dom-

67

nule c[pitan... V[ cedez bucuros patul, c[ci eu... eu am degând s[ plec mai degrab[ la... la datorie...

— Adic[ de ce n-am pleca ]mpreun[, prietene? r[spunseKlapka. Nu cunosc terenul =i am nevoie de o c[l[uz[... Mi s-a spus c[ voi comanda divizionul al doilea...

— Atunci sunte\i comandantul meu! strig[ Apostol ]nvior-at. Un motiv mai puternic s[ v[ repet invita\ia.

— Iar eu am s-o primesc, prietene, fiindc[, drept s[-\ispun, m[ cam apas[ osteneala =i emo\iile! zise c[pitanul cuo voce mai sincer[.

Doctorul f[r[ somn trecu ]n odaia cea mare, iar sublo-cotenentul mai ceru o sticl[ de vin soldatului care nu ispr[veadeloc lucrul la masa de al[turi... }n uli\[ Klapka =i Bologa seoprir[, ascultând râsetele g[l[gioase din popot[, dominatede un glas r[gu=it, care cânta fals =i cu mare ]nsufle\ire oroman\[ sentimental[. }ntunericul se zbuciuma peste totcuprinsul, =i sus, ]n cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouriplâng[tori.

— }ncotro mergem, camarade? ]ntreb[ Klapka deodat[cu vocea schimbat[.

}n aceea=i clip[ ]ns[ la r[s[rit se ivi pe cer o trâmb[ delumin[ alb[, tremur[toare, plimbându-se de ici-colo, gr[bit[,cercet[toare ca o iscoad[ istea\[, st[ruind pe alocuri, alintândp[mântul =i sfidând ]ntunericul... Apoi, peste un minut, seauzir[ bubuituri dese, ]n[bu=ite, dep[rtate...

— Ce-i asta? f[cu c[pitanul mirat. Se spunea c[ pe aici elini=te... când colo...

— Da... Nu-i nimic... nimic! zise Bologa, urm[rind cu in-teres lumina =i tunurile. Ceva caraghios... o, mai mult decâtcaraghios! Ru=ii ceia sunt nebuni... }nchipui\i-v[, domnulec[pitan, c[, de vreo s[pt[mân[, aproape ]n fiecare noaptene sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla s[-=i bat[ joc de noi!

68

Auzi, reflector la ni=te pozi\ii fixe, unde se cunoa=te oricemu=uroi! Ridicol!... Dar =i mai ridicol, ba chiar enervant, ec[ noi nu suntem ]n stare s[ le zdrobim juc[ria! Am stricatpân[ acum atâtea obuze, de ni-e ru=ine, =i degeaba! Parc[ar fi fermecat[ lumina lor, parc[...

Bologa ]=i curm[ brusc vorba, c[ci fâ=ia de lumin[ disp[ru,l[sând ]ntunericul mai negru. R[bufniturile de tunuri maicontinuar[ un r[stimp =i apoi ]ncetar[ pe rând... Cei doiofi\eri pornir[ prin bezna deas[, cl[p[ind cu cizmele ]n nor-oi... Satul dormea dus, cu casele pitite dup[ garduri de spini...}ntr-un târziu, mergând mereu, Klapka zise ]n =oapt[:

— Ce efect ciudat a avut execu\ia de azi asupra dom-nilor! +i doar au fost adu=i ]nadins ca s[ se ]ntoarc[ cu groa-za ]n tran=ee =i s[ spun[ oamenilor c[ e mai bine s[ ]nfruntegloan\ele du=manului decât =treangul patriei... Foarte...foarte ciudat!... Dar dac[ tat[l osânditului a fost ]ntr-adev[rspânzurat, atunci...

Apostol se uit[ repede ]napoi, ca =i cum ar fi auzit unglas din spate, pe urm[ morm[i rug[tor:

— A fost vinovat... Domnule c[pitan, a fost vinovat...Sosir[ ]n col\ul ulicioarei, spre locuin\a locotenentului.

Lumina alb[ chiar atunci r[s[ri iar[=i ]n v[zduh, mai aproape,mai limpede, urm[rit[ ]ndat[ de bubuituri mai furioase.

— Lumina! suspin[ Bologa. Ispite=te, mereu ispite=te lu-mina!... Parc[ toate tunurile din lume n-ar mai fi ]n stare s-o ]n[bu=e...

Dar ar[tarea alb[ se topi iar[=i, =i ]ntunericul ]i strânseiar ]n bra\e, ca ni=te cle=te reci. Numai ]n sufletele lorbuim[cite mai st[ruiau scântei multicolore, mângâietoare...O luar[ pe ulicioar[. Noroiul era mai cleios. Bologa sim\eacum ]i tremur[ genunchii. I se p[rea c[ duce ]n spinare o

69

piatr[ de moar[. +i inima ]i era atât de sângerat[ =i totu=iatât de plin[ de o dorin\[ mare, c[ ]l tortura o trebuin\[sfâ=ietoare s[ vorbeasc[, s[ se explice.

— Domnule c[pitan, v[ rog, zise dânsul fierbinte, amfost ]ntâia oar[ ]n Curtea Mar\ial[, v[ rog... +i con=tiin\a mi-a poruncit... A fost vinovat, domnule c[pitan!

Klapka t[cea, parc[ nici nu l-ar fi auzit.

5

Apostol Bologa ]=i lu[ ]n primire bateria, mai st[tu pu\inde taifas cu comandan\ii de sec\ie =i apoi cobor] ]n ad[postulsubp[mântean s[ se odihneasc[. Se ]ntinse pe patul de scân-duri. Era pr[p[dit de osteneal[ =i de nesomn, c[ci toat[noaptea se zvârcolise, dar acum sufletul i se u=urase, parc[ar fi sc[pat dintr-o camer[ de tortur[ =i parc[ toatezbucium[rile ar fi r[mas acolo, ]n satul cu spânzur[toarea...De afar[ cobora o ]nfumurare de lumin[, ]n care se conturauvag intrarea ad[postului, masa improvizat[, cu h[r\i, com-pasuri, c[r\i =i ni=te farfurii goale, apoi aparatul telefonic ]nperete, dou[ scaune f[r[ spate, aruncate la o parte... Auzeaploaia monoton[, plicticoas[, adormitoare =i se bucura c[]n creieri ]i furnicau, ca =i alt[dat[, numai reflectoare, tu-nuri, muscali, h[r\i, decora\ii...

Spre sear[ veni c[pitanul Klapka ]n inspec\ie. Bologa se]nnour[, mai ales când c[pitanul ]i spuse c[ a v[zut celela-lte baterii =i c[ aici va z[bovi mai mult, ca acas[... }i d[dutoate deslu=irile, rece, scurt, parc[ astfel ar fi vrut s[ ]nl[tureo apropiere ]n afar[ de serviciu. Klapka ]l ascult[ gânditor,privindu-l mereu ]n ochi cu o st[ruin\[ care pe Bologa ]lz[p[cea =i-l f[cea s[-=i reaminteasc[ ]ntâlnirea lor de ieri, ]n

70

fa\a spânzur[torii. La sfâr=it apoi c[pitanul ]i zise deodat[cu un glas ]n care vibra o sinceritate cald[:

— E=ti o inim[ de aur, Bologa!... Da, da, o inim[... Deaceea mi-e=ti drag ca un frate!

Locotenentul avu o tres[rire nervoas[. Nu ]n\elegea cevrea Klapka =i un moment i se p[ru c[-l ispite=te. }n ureche]ns[ ]i r[sunau cuvintele blânde, tulbur[toare, care totu=i ]lsp[imântau, ca =i când l-ar fi târât spre o primejdie.

— Te-am v[zut asear[ cum te-ai chinuit, urm[ c[pitanul.Toat[ seara =i toat[ noaptea. +i te-am ]n\eles. Poate c[ nu-mai eu te-am ]n\eles, fiindc[ eu... Da, da!... Nu te uita c[ amt[cut! Trebuie s[ t[cem! Mereu s[ t[cem! Altfel...

— Domnule c[pitan, cred c[ v[ ]n=ela\i, cred c[... ziseBologa aspru, aproape cu ur[. +i nu =tiu ce v[ face s[-miatribui\i...

Klapka zâmbi cu atâta bun[tate, c[ Apostol se ]ncurc[ detot =i se opri ]n mijlocul frazei.

— De ieri, de la primul schimb de priviri, am ]n\eles c[vezi ]n mine un du=man, relu[ c[pitanul. Nici nu mi-ar fip[sat de du=m[nia ta, dac[ pe urm[, când se zvârcoleafratele meu ]n =treang, nu \i-a= fi v[zut ochii plini de lacri-mi... Nu protesta! Nu \i-ai dat seama, dar ai l[crimat... =ilacrimile acelea \i-au dezv[luit inima ]ntreag[...

Bologa mai ]ncerc[ s[ se ]mpotriveasc[. Zadarnic.C[pitanul p[rea c[ simte o nevoie nebiruit[ de a-=i crea unprieten cu care s[ ]mpart[ o povar[ sufleteasc[. Ne]ncrederealocotenentului ]l f[cea s[ =ov[ie, =i totu=i ]nfrico=areasingur[t[\ii ]l ]mboldea mereu s[ se apropie. Astfel ]i spusecum a aflat asear[, de la un c[pitan ungur, c[ Bologa e român,dar ofi\er model =i patriot incomparabil. Atunci s-a ]ntristat,crezând c[ lacrimile au fost ]n=el[toare. A cunoscut mul\iofi\eri români ]n r[zboi =i cu to\i s-a ]n\eles ca =i când ar fi

71

fost fra\i de sânge.Cum oare s[ nimereasc[ tocmai aici un renegat? Pe urm[,

la mas[, a priceput tot, c[ci la fel se ascunde =i dânsul dedoi ani de zile, ferindu-se, ca un actor b[trân, de a-=i ar[tasim\[mintele cele fierbin\i =i purtând ve=nic o masc[ peobraz. De altfel, pentru el primejdia e =i mai mare decâtpentru Bologa, ]ntâi fiindc[ e ceh, =i to\i cehii sunt suspec\i,apoi fiindc[... Nu-i m[rturisi al doilea motiv, ci, dup[ o mic[pauz[, ]i povesti c[ el e din Znaim, ora= ceh foarte dr[gu\ =icurat, =i c[ p[rin\ii l-au dat la =coala militar[ ca s[-=i câ=tigemai curând pâinea, deoarece erau mul\i fra\i =i f[r[ avere. Aie=it cadet la optsprezece ani, dar via\a militar[ nu i-a pl[cut.}n vara când a fost ]naintat sublocotenent =i s-a dus acas[ ]nconcediu, s-a amorezat nebun de fata unui profesor, tot dinZnaim. A vrut s-o ia de nevast[, dar iubita lui n-avea zestreareglementar[, ba chiar nici un fel de zestre. Atunci, fiindc[nu putea renun\a la fat[, s-au logodit. El s-a hot[rât s[-=icreeze o carier[ nou[, iar ea s-a leg[tuit s[-l a=tepte. S-a]nscris ]n aceea=i toamn[ la Drept =i s-a a=ternut pe carte. Amers greu. Serviciul ]i reteza mereu avântul, =i superiorii nuvedeau cu ochi buni str[daniile civile. Totu=i, ]n =apte ani aterminat. Era locotenent. Prin demisie a dobândit gradul dec[pitan de rezerv[, dar =i de candidat de avocat. Practica af[cut-o ]n Znaim, aproape de logodnic[. Peste un an de-schizând cancelarie de avocat, s-a putut ]nsura. C[snicia afost rodnic[: anul =i copilul... Azi are patru, doi b[ie\i =idou[ fete. R[zboiul a ]ntrerupt seria. Al cincilea de-abia acume pe drum... Dintr-un portofoliu scoase ni=te fotografii =i-iar[t[, falnic =i mi=cat, ]ntâi copila=ii pe rând, cu numele =iobiceiurile fiec[ruia, apoi pe nevast[-sa.

— S[ =tii ]ns[ c[ fotografiile sunt mizerabile, ad[ug[ elcu ]nsufle\ire. Mai ales nevast[-mea... e de o mie de ori mai

72

bine, delicat[, blând[, frumoas[. Cine o cunoa=te trebuie s-o adore...

S[rut[ fotografiile, le puse bine =i murmur[ ]nduio=at,cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi:

— Din pricina lor =i de dragul lor sunt cum sunt,Bologa!... Altfel, Dumnezeu =tie, poate c[ =i eu... A=a ]ns[nu pot... Sunt capabil de orice la=itate, numai s[ nu mor]nainte de a-i ]mbr[\i=a, s[ m[ pot ]ntoarce la ei... Ce vrei!Sunt un nenorocit... +i totu=i, ]n doi ani, o singur[ dat[am fost acas[ cinci zile! }n\elegi? O, câinii, câinii!

Scrâ=ni din\ii, cu lacrimi gârl[ pe obrajii gra=i, ]nro=i\i deemo\ie. Se auzir[ pa=i coborând ]n ad[post =i Klapka sepotoli brusc, ]ntorcându-se cu spaim[ spre intrare. Era unsublocotenent care venea s[ ia ]n\elegere cu Bologa ]nprivin\a serviciului de noapte.

— Poate s[ ne viziteze =i la noapte reflectorul =i ar fi bines[-i preg[tim o primire triumfal[, zise sublocotenentul.

Se a=ezar[ la mas[, ]ntinser[ h[r\ile, se sf[tuir[, v[zur[unde a ap[rut reflectorul ultima dat[ =i chibzuir[ unde tre-buie s[ apar[ la noapte, aprinser[ un muc de lumânare,f[cur[ socoteli =i planuri de tragere...

Preocupat de reflectorul du=man, Apostol Bologa nici nuse mai gândi la Klapka. De altfel toat[ noaptea st[tu deveghe, alergând de la postul de comand[ la tunuri, de latunuri la cele câteva observatoare ale bateriei, repezindu-sechiar pân[ la observatorul din linia infanteriei, agitat, parc[ar fi fost ]n joc toat[ fericirea lui =i soarta lumii ]ntregi.Ceasurile ]ns[ trecur[, veni diminea\a, =i reflectorul nu sear[t[.

+i noaptea urm[toare la fel, =i noaptea a treia la fel... De-abia a cincea noapte, când nu credeau c[ are s[ vie, a venitiar, mai sfid[tor, mai batjocoritor... Au cheltuit zeci de obuze,

73

dar lumina s-a plimbat nep[s[toare peste câmpurile br[zdatede =an\uri.

A doua zi, pe la amiaz[, Bologa se pomeni iar cu Klapkala baterie. Era foarte palid =i cu ochii mai tulburi =i maibulbuca\i ca de obicei. }i spuse c[ adineaori colonelul i-aporuncit categoric s[ sfâr=easc[ scandalul cu reflectorul, fi-indc[ ajungem de râsul =i ocara armatei, ad[ugând c[ co-mandantul diviziei a f[g[duit o decora\ie celui ce va zdrobibatjocura ruseasc[.

— Azi-noapte l-am ]ncadrat, =i totu=i ne-a sc[pat! ziseBologa furios, ]ncheind cu o ]njur[tur[ ungureasc[. }n doiani n-am primit nici o observa\ie =i acuma, din pricina unuifleac de...

— Nu te ]nfuria, prietene, =i nu ]njura, r[spunse Klapkaab[tut. Observa\ia nu te prive=te pe tine, ci pe mine!

— Pe to\i ne prive=te, domnule c[pitan, =i tocmai asta-i...

— Poate c[ ]nainte de a lua eu comanda divizionului, darazi toat[ vina cade numai asupra mea! Am sim\it aceastafoarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui,din... M-a ]ntrebat pentru ce anume am fost mutat aici,]n\elegi?

— C[pitanul se a=ezase pe scaun, lâng[ masa cu h[r\ile,=i se uita ]ntreb[tor =i speriat la Bologa care, nedumerit,r[spunse:

— }n interes de serviciu, fire=te. De altfel, ]n r[zboi nicinu se mai \ine seama de alte interese...

— Ei bine, colonelul =tia, trebuia s[ =tie, =i totu=i m-a]ntrebat, zise Klapka mai ]ncet =i cu o umbr[ de mister ]nglas. Iar când, de fric[, i-am spus o minciun[, el nici n-aclipit din ochi, ]ncât am fost silit s[ m[ ru=inez de la=itateamea!

74

T[cu a=teptând un r[spuns sau o ]ntrebare. Pe Bologa]ns[ atitudinea =i glasul c[pitanului ]l uluir[, trezindu-i deo-dat[ ]n suflet toate zbucium[rile care crezuse c[ s-au stinsf[r[ urme. Ar fi vrut s[ protesteze =i s[ ispr[veasc[ cu omulacesta care, urm[rindu-l cu ]ncredere, ]l f[cea p[rta=ul unorgânduri primejdioase. Sim\ea ]ns[ cu groaz[ c[, ]n adânculinimii, gândurile acestea ]i erau dragi =i le t[inuia acolo cape ni=te odoare pre\ioase.

— Domnule c[pitan..., murmur[ Apostol, uitându-se ]nochii lui, rug[tor.

Din privirea =i glasul lui, Klapka sorbi un ]ndemn care ]ilumin[ fa\a fr[mântat[. Ca =i când ar fi pornit s[-=i goleasc[dintr-o dat[ tot sufletul, oft[ greu =i zise:

— M[ ]n[bu=e la=itatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezutc[, t[inuind-o, voi sc[pa de ea, =i acuma m[ gâtuie... Aiv[zut privirea lui Svoboda sub =treang?... Nu se poate s[ n-o fi remarcat, toat[ lumea a v[zut dispre\ul =i mândria =in[dejdea... Asta-i moartea noastr[ eroic[! Pe frontul italian,un român a fost spânzurat pentru aceea=i vin[... Am v[zutbine, a avut aceea=i privire ]n fa\a funiei... Atunci ]ns[ n-ampriceput nimic. Tocmai peste câteva luni mi-am dat seama,]n groaz[ =i ]n la=itate... Trei ofi\eri din regimentul meu,unul chiar din divizionul meu, to\i cehi, au fost prin=i ]ntr-onoapte, ]ntre linii, cu planuri =i cu h[r\i =i cu secrete. Eueram s[ fiu al patrulea, dar ]n ziua plec[rii am primit deacas[ o scrisoare =i m-am ascuns ca un ho\. Scrisoarea mi-areamintit casa, copila=ii, nevasta, ]n scrisoare am g[sitsperan\e de viitor =i de fericire, am g[sit iubire mult[, toat[iubirea mea... Cum s[ risc eu toate acestea pentru... pentruceva... pentru un vis? Totu=i, pe urm[ am fost trimis =i eu,cu dân=ii, ]n fa\a Cur\ii Mar\iale, ca complice. +i acolo m-amlep[dat de ei, ca de lepr[, =i am t[g[duit, ag[\ându-m[ cu

75

disperare de via\a asta ru=inoas[! Iar ei au t[cut =i nici m[carnu m-au dispre\uit. Secera mor\ii scânteia ]n fa\a lor =i ei n-au clipit din ochi... Apoi, când s-a citit amenin\areaspânzur[torii, au strigat to\i trei, ]ntr-un glas, acolo, ]nainteaCur\ii, “tr[iasc[ Boemia”, ]n vreme ce eu tremuram ca unbiet cer=etor, de mil[. Ba, ca s[ dovedesc tuturor cât sunt denevinovat, m-am dus =i la execu\ie... Vezi, pân[ unde poatemerge la=itatea?... Lâng[ sat e o p[dure prin care armata =i-a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentrutrebuin\ele frontului. Am mers cu convoiul de execu\ie =iam ajuns ]ntr-o poian[ larg[. Convoiul s-a oprit pu\in ]nmijlocul poienii =i m-am uitat ]mprejur s[ caut stâlpiispânzur[torilor. Stâlpi nu erau, dar ]n schimb ]n fiecare co-pac atârnau oameni, ag[\a\i de crengi, cu capetele goale =icu t[bli\e de gât, pe care scria “tr[d[tor de patrie”, ]n treilimbi. Mi-a ]nghe\at inima ]n piept =i totu=i n-am ]ndr[znits[ tremur. Ca s[-mi pot t[inui mai lesne ]nfiorarea, mi-a tre-cut prin minte s[-i num[r, s[ v[d câ\i sunt... }nchipuie=te-\itic[lo=ie de om! Dar cum s[-i numeri, când toat[ p[dureaera plin[ de spânzura\i? Ori poate c[ numai groaza m-a f[cuts[-mi par[ mai mul\i?... Atunci am ]nchis ochii, gândindu-m[ cu mirare stupid[: “Asta-i p[durea spânzura\ilor...” Unmaior ungur, ]nalt =i cu profil de p[sare, mi-a =optit, poateca s[ m[ ispiteasc[: “To\i sunt cehi... =i ofi\erii, =i solda\ii...numai cehi!” Am t[cut, parc[ mi-ar fi f[cut o mustrare. Apoii-au spânzurat pe to\i trei deodat[ =i pe acela=i copac, unfag b[trân, cu tulpina scorburoas[. Când le-au pus =trean-gul de gât, m-am uitat bine ]n ochii lor... Str[luceau cum-plit, ca ni=te luceferi prevestitori de soare, =i atât de m[re\=i cu atâta n[dejde, c[ toat[ fa\a lor p[rea sc[ldat[ ]ntr-olumin[ de glorie. Atunci m-am sim\it mândru c[ sunt fratecu cei str[lucitori de sub =treang =i am dorit moartea cu o

76

]nsetare uria=[! Dar numai o clip[, o singur[ clip[! Pe urm[am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor =i numaiinima ]mi tremura, ]ncet, fricoas[, ho\e=te, ca nu cumva s-oaud[ vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca sus-pect... Acuma vezi de ce am fost mutat?... +i crezi c[ amplâns m[car dup[ ce m-am ]ntors de la p[dureaspânzura\ilor? Sau m[car ]n tren, venind ]ncoace? Sau aici?...M-am bucurat, Bologa, auzi, c[ tr[iesc, c-am sc[pat dep[durea sp[nzura\ilor! Pân[ adineaori m-am bucurat, pân[când m-a ]ntrebat colonelul de ce am fost mutat! Numaiadineaori am plâns, cu capul vârât ]n mantie, ca s[ nu m[simt[ nici ordonan\a. Numai adineaori, de frica p[duriispânzura\ilor!

Klapka se opri cu ni=te ochi atât de mari =i de ]ngrozi\i,c[ Bologa ]=i sim\i sufletul cople=it de mil[. }n t[cereaad[postului inimile lor b[teau deopotriv[ de ]nfrico=ate...Locotenentul vru s[-i spuie o vorb[ de mângâiere =i se pome-ni =optind:

— Domnule c[pitan, p[durea spânzura\ilor...}=i lu[ seama ]ns[ =i plec[ ochii ]n p[mânt, neputincios

=i umilit.— Acuma ]n\elegi ]ntrebarea colonelului? reveni

c[pitanul cutremurându-se, parc[ ar fi vrut s[ se scuture deo ap[sare. +i observa\ia cu reflectorul?... Vezi cum se leag[?...Observa\ia e amenin\[toare pentru mine: ori reflectorul, ori...

Iar se cutremur[ =i apoi continu[ mai gâtuit:— Trebuie s[ nimicim reflectorul, Bologa, frate de

suferin\[! Altfel...— P[durea spânzura\ilor... murmur[ Apostol cu ochii

scânteietori de o ur[ nou[, pl[m[dit[ ]n sufletul lui penesim\ite.

Klapka, parc[ povestind =i-ar fi u=urat inima, vorbi pe

77

urm[ numai de reflectorul ru=ilor, prinse s[ arate pe hart[,s[ m[soare, s[ combine cifre =i formule... Bologa ]l ascultadin ce ]n ce mai mohorât, f[r[ s[ mai rosteasc[ un cuvânt.Glasul c[pitanului, ]n care bâlbâia numai frica, ]ncepu s[-lindigneze. Se st[pânea, sim\ind ]ns[ cum i se infiltra ura ]nsânge, cum ]i alerga prin toate vinele, ca o otrav[. Se uita pehart[ =i vedea numai degetele c[pitanului, \inând compasul=i mi=cându-se de ici-colo, desenând o umbr[ ciudat[, ]nform[ de spânzur[toare...

Apoi Klapka plec[ lini=tit, ]ncrez[tor, cu fa\a ]nflorit[ deun zâmbet, l[sând pe Bologa singur ]n ad[postul umed.

6

}i clocotea inima =i creierii ]l usturau. St[tu un minut ]npicioare, cu ochii dup[ Klapka, apoi se pr[bu=i pe scaun, ]nfa\a h[r\ii, ag[\ându-se de compas ca de o n[dejde mântu-itoare. Dar nici degetele nu-l mai ascultar[... }n sufletul lui,ca =i ]mprejurul lui, sim\ea o scârb[ chinuitoare, ]n care i sescufunda toat[ via\a.

}=i rezem[ capul pe palme, privind liniile, punctele,unghiurile ]nsemnate pe hart[. I se p[reau ni=te semne cab-alistice =i se mira cum le-a putut ]n\elege pân[ azi. +i, ]nacela=i timp, ]i ]ncol\i ]n minte o ]ntrebare, ca un cârlig: cecaut[ el aici? Pe urm[, ]mprejurul ]ntreb[rii se adunar[r[spunsuri, l[muriri, alte ]ntreb[ri =i alte r[spunsuri, care]ns[, cu cât se ]nmul\eau, cu atât ]l nemul\umeau mai r[u,fiindc[ toate ]mpreun[ nu-i deschideau nici o punte de mân-tuire.

“Ce ridicol am fost cu concep\ia de via\[ — se gândi apoideodat[. Cum nu mi-am dat oare seama c[ o formul[ ner-

78

oad[ nu poate \ine piept vie\ii niciodat[?”Acum, uitându-se ]n urm[, i se p[ru c[ toat[ via\a i-a fost

goal[ ca o pung[ de hârtie model. }i era ru=ine de trecut =i-=i aminti cu o p[rere de r[u dureroas[ momentele când via\aa ]ncercat s[-l atrag[ ]n mersul ei =i s-a ]mpotrivit proste=te,]n[bu=indu-=i cu ]ndârjire avânturile. Chiar zvârcolirile luide acuma, cu n[zuin\ele disperate de a-=i ]nfrânge pornireainimii...

— Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonan\a,care se oprise la spatele lui Bologa cu suferta=ul.

Apostol, auzind vorba româneasc[, s[ri drept ]n picio-are, ca =i când l-ar fi lovit cu un ciomag ]n moalele capului.

— Da... bine... bine, Petre, bâigui buim[cit, cl[tinându-se pe c[lcâie =i apoi trântindu-se pe pat, ca s[ nu-i observesoldatul tulburarea.

Ordonan\a a=ez[ masa, tr[gând cu coada ochiului spreBologa. }l v[zu am[rât =i, crezând s[-l u=ureze, ]ntreb[ su-pus:

— A\i primit vreo veste rea de acas[, don' locotenent?— Ce veste, m[garule? r[cni deodat[ Bologa, ridicându-

se furios. Ce-\i pas[ \ie?... Numai acas[ ]\i umbl[ gândurile,afurisitule, acas[!

Soldatul ]nlemni ]n pozi\ie, cu fa\a la locotenentul aprinsde mânie. Era om de peste treizeci de ani, ]nalt, sp[tos, cumâinile ca ni=te lope\i, cu obrajii oso=i =i cu ochii nespus deblânzi, ]n care pâlpâia evlavie =i resemnare. Apostol ]l aveaordonan\[ de vreo =apte luni =i Petre ]l slujea cu o credin\[de câine, fericit c[ l-a scos din foc. De altfel ]l recomandase,]ntr-o scrisoare, chiar doamna Bologa, c[ci era tot din Parva,cuno=tea pe “domni=orul” din leag[n =i l[sase acas[ cincicopii.

}ntâlnind pe urm[ ochii ordonan\ei, furia locotenentului

79

se topi ]ntr-un val de ru=ine. }=i d[du seama, ]ndat[, c[ nu-mai graiul românesc l-a scos din \â\âni, fiindc[ a venit ca omustrare peste gândurile lui r[v[=ite de imput[ri. }i pârur[u c[ s-a ]nfuriat =i ]n p[rerea aceasta de r[u sim\i mul\umirede sine =i ]n[l\are. Se scul[, f[cu trei pa=i spre intrareaad[postului, se ]ntoarse ]napoi =i zise trist, sincer, parc-ar fivorbit cu un prieten vechi:

— Sunt am[rât, Petre, =i nu =tiu ce am... O, Doamne,r[zboiul!...

Se cutremur[ ]nfrico=at. Era ]ntâia oar[ c[ se plângea der[zboi. Pân[ acuma chiar suferin\ele r[zboiului i se p[ruser[fire=ti =i socotise la=i pe cei ce murmurau ]mpotriva lor...Soldatul, lini=tit, cu o lucire sumbr[ de poc[in\[ ]n ochi,r[spunse grav:

— Pedeapsa lui Dumnezeu, don' locotenent, pentrup[catele oamenilor.

— Dar dac[ nu-s pedepsi\i p[c[to=ii, ci tocmai cei asupri\i?]ntreb[ Bologa st[ruitor.

— Dumnezeu \ine cump[na dreapt[, zise Petre cu o cre-din\[ profund[. Moartea nu-i pedeaps[. Via\a e pedeaps[.+i numai chinurile trupului =i suferin\ele ]ndreapt[ pe omspre mântuirea sufletului...

Apostol se a=ez[ s[ m[nânce. Credin\a ordonan\ei ocuno=tea de mult, =i acelea=i vorbe cucernice le auzise dezeci de ori. Petre, care =i acas[ fusese vestit de bisericos, ]nvâltoarea r[zboiului s-a scufundat ]ntr-un adev[rat fatalismreligios. De altfel, fiind singurul român ]n regiment, era sin-gurul cu care Bologa vorbea române=te. Soldatul gl[suiaacuma despre suferin\[ =i despre Dumnezeu, =i Bologa,mâncând, ]l asculta =i se gândea c[ niciodat[ nu l-a ascultatcu atâta dragoste. }l ]ntrerupse =i aduse vorba despre Parva,despre cei de-acas[... Petre oft[ =i umplu ad[postul cu fel de

80

fel de amintiri, care ]i ]nduio=au deopotriv[. Apostol sim\eadin ce ]n ce cum ]i cre=te inima, cum ]i bate n[valnic =i cumb[t[ile se ]ncheag[ ]ntr-un cântec de biruin\[. O dragostemare ]i ]nfiora sufletul. Se uita la Petre mi=cat, având impre-sia c[ ]ntr-]nsul s-a ]ntruchipat toat[ Parva, to\i cei ce vorbescromâne=te. }i venea s[-l ]mbr[\i=eze =i s[ se arunce la picio-arele lui, cerându-i iertare. +i ]n cele din urm[, nemaiputân-du-se st[pâni, murmur[ cu glas de fericire:

— Petre, Petre, fratele meu... n[dejdea mea...Soldatul t[cu o clip[ nedumerit. Apoi cl[tin[ din cap =i

zise domol, resemnat:— Doamne-ajut[...

7

Câteva nop\i nu mai ap[ru reflectorul. Apostol Bologa,de veghe ]n observatorul din =an\urile infanteriei, ]l a=tepta]ns[ mereu cu aten\ia ]ncordat[, ca s[ mul\umeasc[ pe Klap-ka. }n lini=tea nop\ilor, tulburat[ doar rareori de vreun focde pu=c[ speriat, avu r[gaz destul s[-=i judece, precumobi=nuia, credin\a cea nou[, convins c[ numai ]nsufle\ireacare rezist[ pe cântarul min\ii e vrednic[ s[ locuiasc[ trainic]n sufletul omului. +i se bucura sim\ind c[ primenirea luisufleteasc[, oricum o r[sucea, ]i ]nc[lzea inima, pe cândvechea “concep\ie”, pentru care dou[zeci =i =apte de luni =i-a primejduit via\a, a fost ve=nic sever[, ca o mam[ vitreg[.}=i zicea acuma c[ via\a fiin\eaz[ numai prin inim[ =i c[,f[r[ de inim[, creierul r[mâne o biat[ gr[mad[ de celulemoarte. }i era ru=ine ]ns[ amintindu-=i c[ i-au trebuit doiani de r[zboi ca s[ ajung[ acolo de unde a pornit ]mpotrivasfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului =i ale tuturor,afar[ de Marta... La gât purta un medalion cu o bucl[ blond[=i chipul unui c[p=or fermec[tor. I le-a dat când a fost acas[,

81

]n concediu, =optindu-i “eroule”, cum de altfel ]i zicea =i ]nscrisori.

“Marta e vina tuturor...”, ]ncerc[ s[-=i zic[ ]n tain[, ca oscuz[ fa\[ de con=tiin\a dojenitoare. Dar ]=i curm[ gândul,alungându-=i din suflet la=itatea: “Marta nu m-a ]ndemnatniciodat[ s[ fiu erou, cu nici o vorb[... Numai gelozia meaneroad[ a socotit c[, prin uniform[ =i vitejie, are s[-i po-toleasc[ cochet[ria. Vas[zic[ numai eu sunt vinovat =i tre-buie s[ ]ndur remu=c[rile...”

De altminteri, trecutul i se p[rea mort =i se ferea s[-ldezgroape. Mai mult ]l preocupa viitorul care-i mijea ca oauror[ str[lucitoare dup[ o noapte vijelioas[. Nu-l vedea]nc[ l[murit, dar cea\a care-l aburea avea sclipiri trandafirii...Inima ]i era plin[ de un sim\[mânt mângâietor.

“De acum ]ncepe o via\[ nou[! se gândea mereu cu bucu-rie. }n sfâr=it mi-am g[sit calea... Au trecut =ov[irile =i ]ndoie-lile! De acuma, ]nainte”!

O poft[ de via\[ vajnic[ ]i clocotea ]n piept. Când venea,diminea\a, de la observator =i se ]ntindea pe patul de scân-duri, adormea repede =i visa numai fericire...

}ntr-o dup[-amiaz[ târzie se pomeni iar cu Klapka la ba-terie. Bologa, aducându-=i aminte de ]ngrijorarea de deun[zia c[pitanului, se mir[ v[zându-l foarte senin =i zâmbitor, cuo mul\umire ]n ochi aproape provocatoare. Dup[ ce inspec-tar[ ]mpreun[ tunurile =i oamenii, coborâr[ ]n postul decomand[, unde ardea pe mas[ un muc de lumânare.

— Na-m avut noroc, domnule c[pitan, zise Apostol cu ou=oar[ ezitare. Dac[ n-a vrut s[ vie...

— Cine? ]ntreb[ Klapka. A, da... Ia mai d[-l dracului dereflector, Bologa! ad[ug[ apoi nep[s[tor.

Locotenentul t[cu z[p[cit, uitându-se ]n ochii c[pitanului,]n care acuma câteva zile ]l ]ngrozise p[durea spânzura\ilor.

82

Klapka ]ns[ urm[ netulburat:— Omul cu buba se sperie de toate umbrele. A=a =i eu cu

colonelul nostru! C[-i mânc[tor de oameni, c[l[u... Cândcolo, e om foarte de treab[... A, nu \i-am spus?... A venitmai ]n fiecare zi pe la mine... de patru ori... }\i ]nchipuitremur[turi pe capul meu! Eram sigur c[ vrea s[ m[pr[p[deasc[. }n sfâr=it, ieri, de fric[, i-am spus verde pentruce am fost mutat aici, b[tându-m[ ]n piept, fire=te, c[ suntnevinovat, c[... M-a ascultat, m-a ascultat =i la urm[ mi-azis, f[r[ pic de imputare, ]n\elegi, mi-a zis: “+tiu... A=a vinnenorocirile asupra oamenilor...” +i atâta tot!... Apoi amvorbit despre Viena, despre operete, despre americani, ]nsfâr=it, prietene=te!... Ba se vede c[ a prins =i simpatie demine, c[ci azi-diminea\[ iar a venit ]n inspec\ie. Adic[ ceinspec\ie, c[ nici n-am mai pomenit de serviciu... }n schimb,mi-a dat o dovad[ definitiv[ de ]ncredere... O dovad[hot[râtoare!... Anume, ]n mod absolut confiden\ial, mi-acomunicat o mare tain[ oficial[... A=a c[ de acuma n-amnici o grij[, sunt lini=tit!

Pe Bologa vioiciunea =i senin[tatea c[pitanului ]l sup[rau.Cu glas de imputare, ]l ]ntrerupse:

— O tain[ oficial[ ce importan\[ are pentru noi? +i ]ncre-derea, =i b[nuiala sunt deopotriv[ de chinuitoare!

— Nu, nu! strig[ c[pitanul cu c[ldur[. S[ nu exager[m!Oameni de treab[ sunt pretutindeni =i ]n toate neamurile.De ce s[ exager[m?... Ei bine, colonelul e un om, indiferentde situa\ia lui, asta trebuie s-o recunoa=tem! De altfel, secre-tul ne intereseaz[ =i pe noi, fiindc[ e vorba de schimbareadiviziei. Din Italia e pe drum o divizie obosit[, ca s[ neschimbe...

— Atunci noi trecem iar pe frontul italian? ]ntreb[ Apos-tol.

83

— Nu, nu pe frontul italian, r[spunse Klapka repede, cuoarecare mândrie. Pe frontul românesc...

}n clipa când s[ rosteasc[ ultimul cuvânt, ]=i aduseaminte c[ locotenentul e român, dar nu mai avu vremedecât s[-l pronun\e mai ]ncet. Bologa ]ng[lbeni =i, parc[ n-ar fi auzit bine, repet[ ma=inal:

— Pe frontul...Nu sfâr=i, ca =i când i s-ar fi ]nfipt ]n beregat[ o ghear[

]n[bu=indu-i glasul. R[mase cu gura c[scat[ =i se holb[ n[ucla c[pitanul care, dându-=i seama cât a fost de imprudent,murmur[ proste=te:

— Iart[-m[, prietene... Am uitat c[ tu... Sunt un...}n creierii lui Apostol ]ns[ de-abia atunci ]ncepu s[ \iuie

cuvântul de care se sp[imântase, ascu\it =i sfâ=ietor, parc[ i-ar fi scormonit un pumnal. Se scul[ brusc ]n picioare =i al-erg[ de ici-colo, frângându-=i mâinile =i =optind disperat:

— Nu se poate... nu se poate,... nu se poate...Klapka, mereu z[p[cit, ]ncerc[ s[-l consoleze, zicând f[r[

convingere:— Lini=te=te-te, Bologa, ce Dumnezeu... La urma urme-

lor, via\a nu merge f[r[ compromisuri, f[r[ jertfe =i...Deodat[ Apostol Bologa se opri ]n fa\a lui, cu obrajii albi,

cu ochii stin=i, ]ncât c[pitanul amu\i.— Orice... orice, numai asta nu se poate! izbucni dânsul

cu o voce arz[toare. Asta ar fi o... o... o...Pere\ii de bârne ai ad[postului ]nchegar[ sfor\[rile lui de

a g[si cuvântul ]ntr-un vuiet prelung, ]ncât Klapka ]l apuc[de bra\, vrând s[-l fac[ s[ vorbeasc[ mai ]ncet. +i Apostol,ca =i cum ar fi ]n\eles, se ]ncurc[, plec[ fruntea =i sfâr=i mur-murând:

— O... o crim[...— A=a-i, dar ce putem noi face? zise c[pitanul ]n[bu=it,

84

cu ochii spre intrare. Eu pricep =i ]mp[rt[=esc zdruncinareata, totu=i voi ave\i =i mângâierea c[ barem exist[ =i ]n tab[racealalt[ fra\i care lupt[ pentru mântuirea voastr[, pe cândnoi nici n-avem ]ncotro s[ ne arunc[m privirea! Pentru noisingurul mijloc de a fi eroi este s[ murim spânzura\i!

Bologa se l[sase pe un scaun, cople=it. Klapka, ]ncredin\atc[ l-a potolit, continu[ cu mai mult[ siguran\[:

— O crim[ imens[ e ]ndeob=te r[zboiul, dar cu deosebi-re r[zboiul Austriei! }ncaltea când un popor de acela=i sângeia armele, cu sau f[r[ dreptate, =tiu cu to\ii c[ izbânda va fispre folosul neamului =i prin urmare fiecare om poate muricu credin\a c[ s-a jertfit pentru binele tuturor. La noi ]ns[ni=te st[pâni urâ\i au trimis robii s[ moar[ ferecându-=ilan\urile!... Atunci? }n mijlocul v[lm[=agului de crime, cemai poate cump[ni o crim[ micu\[, care-\i strive=te \ie sufl-etul? Cui ]i mai pas[ aici de sufletele noastre?

— Atunci urmeaz[ s[...? ]ntreb[ repede Bologa, care ]nce-puse s[ asculte =i n-avea puterea s[ a=tepte.

— S[ mergi unde vom merge to\i, zise Klapka grav, cu oresemnare ]ndurerat[. S[ mergi, s[ faci ce vor face to\i =i s[-\i ]nchizi ermetic toate porti\ele sufletului pân[ ce va sosipacea sau se va pr[bu=i lumea, sau pân[ ce-\i va veni rândul=i \ie s[ mori =i s[ scapi de toate chinurile!

Apostol tres[ri =i r[spunse cu protestare ]n glas::— Dar dac[ eu nu vreau s[ mor!... Nu vreau, nu mai

vreau!... Acuma trebuie s[ tr[iesc! Acuma nu mai vreau s[mor!

Klapka t[cu o clip[ =i apoi zise cu un zâmbet care voias[-i ascund[ sfiala:

— Mie nu-mi =ade bine s[-\i vorbesc \ie de moarte, =tiu...De frica mor\ii sau de dragul vie\ii, poate c[-i acela=i lucru,sunt la=... da, da, recunosc =i m[rturisesc, sunt ]n stare s[

85

]nghit orice ru=ine, orice umilire... Totu=i, mi-am zis de multeori, uite a=a cum m[ vezi, mi-am zis c[ mor\ii sunt cei maiferici\i, fiindc[ ei cel pu\in au pus cruce tuturor durerilor...Mi-e=ti drag, Bologa, =i dac[ n-ai fi fost tu aici, n-a= fi avutatâta ]ncredere ]n mine ]nsumi... Dar vezi, chiar noi, carene-am apropiat sufletele prin suferin\e comune, =i noi tre-buie s[ ne ]mp[rt[=im zbucium[rile ]ntr-o limb[ str[in[!Atunci cum s[ nu-i invidiem pe cei mor\i, Bologa?

Locotenentul nu-l mai asculta. Lini=tea lui Klapka ]ns[ ]lnelini=tea mai r[u. }ntreb[ deodat[ cu un fir de n[dejde ]nprivire:

— +i crezi d-ta c[-i sigur?...C[pitanul dup[ o =ov[ire scurt[ r[spunse hot[rât, parc[

ar fi c[utat s[-i dea un leac amar:— Din nenorocire, nu ]ncape nici o ]ndoial[, dragul meu.

Divizia de schimb a plecat din Italia. Mâine-poimâine tre-buie s[ soseasc[. }ntr-o s[pt[mân[ ne va lua locul =i pestealte câteva zile noi vom fi ]n Ardeal, pe frontul...

Ochii lui Bologa ]l ardeau. T[cu brusc =i l[s[ capul ]np[mânt, examinându-=i cizmele pline de noroi =i tremurân-du-=i nervos genunchii, ]n vreme ce Apostol porni de colopân[ colo, ca un lup ]n cu=c[, respirând greu, cu tâmpleledogorâte. Peste dou[ minute apoi, cu o hot[râre nou[, lo-cotenentul se opri iar[=i ]n fa\a lui Klapka:

— Domnule c[pitan, te rog... te implor... Scap[-m[!... D-ta m[ po\i sc[pa!... Nu vreau s[ m[ duc pe frontul...

Klapka ridic[ ochii la el, ne]n\elegând ce vrea. Bologa]ns[ urm[ tot mai ]nfrigurat:

— Trebuie s[ se g[seasc[ un mijloc de salvare!... Muta\i-m[ la un regiment care r[mâne aici!... Ori trimite\i-m[ ]napoi]n Italia, oriunde, numai acolo nu!... Voi lupta ca =i pân[azi, jur! Voi... Am trei medalii de vitejie, toate trei dobân-

86

dite cu... Numai acolo nu pot merge... Acolo presimt c[ ams[ mor... +i nu vreau s[ mor! Trebuie s[ tr[iesc!

C[zu pe pat, cu obrajii ]n palme, biruit de lacrimi.C[pitanul era ]nduio=at =i sim\ea c[, dac[ ar deschide gura,l-ar n[p[di plânsul =i pe el. }n v[g[una ]ntunecoas[ sus-pinele lui Apostol ]ngro=au aerul, iar lumina sfârâitoare depe mas[ tremura pe pere\i ni=te umbre nelini=tite... }ntr-untârziu, dup[ ce sughi\urile locotenentului se mulcomir[,Klapka zise:

— Ei, te-ai mai r[corit?... Atunci putem vorbi ca doib[rba\i, ba chiar ca doi solda\i!... Adev[rul este c[ ]n r[zboinu trebuie s[ cuge\i, ci s[ lup\i... cel pu\in a=a perora ungeneral, deun[zi, la cartier. Dar lucrurile astea e nevoie s[ lecump[nim bine-bine =i f[r[ pripire, altfel... De-ai chibzuipu\in, ai vedea c[ eu n-am nici o putere. Eu nu pot propunenimic, fiindc[ sunt stigmatizat: ceh, adic[ tr[d[tor... Pentrucei de seama noastr[ s-au inventat mitralierele din spateleliniilor, menite s[ ne a\â\e pofta de vitejie ]n caz de =ov[ire...Dac[ a= ]ndr[zni eu s[ te propun pentru mutare, imediatam fi b[nui\i amândoi! Imediat! Un ceh cu antecedentelemele s[ ia partea unui român?... Nici nu-\i ]nchipui cet[mb[l[u, ce... Numai generalul te-ar putea salva, dac[ ar fiom =i ar avea inim[... Crezi ]ns[ c[ pe aici sunt mul\i oame-ni? Crezi c[...

Bologa, care se gândise =i ascultase ursuz, se ag[\[ de ovorb[ =i strig[:

— Am s[ m[ prezint generalului!Klapka se sp[imânt[, ca =i când ]nsu=i generalul l-ar fi

surprins complotând. R[spunse ]n =oapt[:— Astâmp[r[-te, Bologa!... Te rog!... Ce, tu nu cuno=ti

pe generalul Karg? Doar \i-e comandant de aproape un an...Karg... Un câine, un... Ar fi capabil, ]n loc de r[spuns, s[ te

87

trimit[ direct la Curtea Mar\ial[...— Atunci ar urma s[ plec f[r[ s[ ]ncerc barem a m[ ]mpo-

trivi sau a ocoli tic[lo=ia? izbucni iar[=i Apostol, acuma ]ns[furios =i scrâ=nind din\ii.

— Ascult[ sfatul meu, prietene, zise c[pitanul lini=tit.Sunt mai b[trân ca tine =i am ]ndurat multe ]n via\[...R[zboiul n-are alt[ filozofie decât norocul. Las[-te deci ]ngrija norocului. Parc[ ]n doi ani de zile moartea nu \i-a cân-tat la urechi pe toate glasurile, =i totu=i norocul te-a ocolit.Poate c[ te iube=te norocul... Nu-l zgând[ri, nu-l stârni...Las[-l...

— +i cum simt c[ acolo m[ a=teapt[ o primejdie cum-plit[... murmur[ Bologa deodat[ foarte ab[tut, cutremurân-du-se. Niciodat[ n-am avut presim\iri atât de...

— Primejdiile sunt azi pretutindeni, f[cu Klapkast[pânindu-se. }n aer, pe front, acas[, ]n toat[ lumea... }nsu=ip[mântul mi se pare c[ trece printr-o zon[ de primejdii...Ce s[ facem? Norocul e scutul tuturor... A=a!... Ascult[-m[pe mine... Mai chibzuie=te =i o s[-mi dai dreptate! Dar f[r[patim[! F[r[ pripire!... Calm!... Calm!...

Se scul[ ]ncet, ]=i puse casca ]n cap, gata de plecare.— Decât s[ m[ duc acolo, mai bine trec la muscali! =opti

atunci Apostol, uitându-se drept ]n ochii c[pitanului.— U=or de zis, r[spunse Klapka lini=tit, parc[ ar fi a=teptat

de mult vorbele locotenentului. Dar dac[ nu izbute=ti, =tiice te a=teapt[!... Numai deun[zi \i-am povestit despre ceitrei... +i ei au vorbit ca tine, ba =i mai n[zdr[van... Iar azipoate c[ sunt tot ]n p[durea spânzura\ilor, ca s[ ]ngrozeasc[pe al\ii!

— }n privin\a asta n-am nici o grij[, zise Bologa, cu ]ncrede-re. Când ar fi s[ m[ prind[, m-a= ]mpu=ca =i a= ispr[vi re-pede!... }n orice caz, eu n-am s[ mor spânzurat, asta \i-o

88

garantez!— A=a mi-au garantat =i ei, prietene, dar ]mprejur[rile au

fost mai puternice decât hot[rârea lor... De aceea zic: ia sea-ma, nu te juca cu norocul! Sunt mii =i zeci de mii ]n situa\iata =i soarta le poart[ de grij[ tuturor cum crede de cuvi-in\[...

Klapka ]i strânse mâna fierbinte... }n clipa urm[toare,Apostol Bologa se pomeni singur, pironit ]n acela=i loc, cuochii ]n gol, uluit de vedenii. }=i veni ]n fire =i, sim\indu-sesleit de puteri, se trânti pe pat. Pe mas[, ]n sfe=nicul im-provizat, lumina ]ncepu s[ pâlpâie repede, s[ sfârâie =i apoideodat[ se stinse. Pe Bologa ]ntunericul ]l zgudui, buzele-iarse ]ns[ =optir[ cu ]ndârjire:

— Nu se poate!

8

— +tii vestea, Petre? zise a doua zi Apostol c[treordonan\a care, ghemuit ]ntr-un col\ al ad[postului, citeacu râvn[ =i evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o s[pt[mân[,cel mult dou[, mergem acas[, ]n Ardeal...

— Bogdaproste! f[cu soldatul, luminat de bucurie =i]ncepând s[ se ]nchine. Bine c-a dat Dumnezeu =i Maica Pre-cista, c[ al\ii au mai fost câte-o s[pt[mân[, unii =i mai mult,numai noi parc[ suntem ciuma\i...

Bologa zâmbi aproape r[ut[cios v[zând fericirea omului=i urm[ batjocoritor:

— Da’ ce, tu crezi c[ ne ducem s[ petrecem? Ehe, maipune-\i pofta-n cui, b[di\[! Ne ducem tot la b[t[lie... s[ nebatem cu românii...

— Vai de mine, don' locotenent! s[ri Petre speriat.Doamne fere=te! ad[ug[ pe urm[, ]nchinându-se de mai

89

multe ori. Doamne, ap[r[-ne =i nu ne p[r[si!... Mare p[cat,don' locotenent... Apoi s[ nu-i tr[sneasc[ Dumnezeu dinsenin?

Consternarea ordonan\ei ]i f[cea bine. “Dac[ un om sim-plu se revolt[, atunci eu ce s[ fac? ]=i zise Bologa, uitându-se mul\umit la Petre, =i ]ndat[ urm[ ]n sine: Atunci cum s[nu ]n\eleag[ =i generalul?...”

De azi-noapte ]l urm[rea gândul cu generalul =i se sfor\amereu s[-=i ]nt[reasc[ convingerea. A chibzuit bine, aprev[zut probabilit[\ile =i... Klapka n-are dreptate. De alt-fel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni c[l[i =ispânzur[tori. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne devitejie pe piept... Sfaturile totdeauna l-au plictisit, dar acu-ma ale lui Klapka ]l ]nfuriau. Resemnarea i s-a p[rut o atitu-dine animalic[, nevrednic[ de omul liber. Cu atât mai multi se p[rea azi c[ a sta cu mâinile ]n sân ar fi o crim[ cel pu\inegal[ cu plecarea la r[zboi.

}nchipuirea c[ ar putea merge acolo ]i st[tea totu=i]n\epat[ ]n creieri ca o baionet[ vr[jma=[. Trebuie s-o smulg[!Altfel, nu mai poate tr[i. Mai ales c[, ]n lumina spaimei deazi, amintirile trecutului ]l ]mpresurau ca ni=te amenin\[ridin ce ]n ce mai negre...

N[dejdea ]n generalul de divizie ]i risipea spaima. +i aceas-ta era o dovad[ ]mpotriva lui Klapka. Se hot[r] s[ se prez-inte la raport, s[-i explice situa\ia, s[-l roage =i s[-if[g[duiasc[ solemn c[ ]=i va face datoria oriunde, afar[ deacolo... Vru s[ plece ]ndat[, s[ sfâr=easc[ mai repede =i s[se lini=teasc[. Puse mâna pe aparatul telefonic s[ anun\e c[dore=te s[ se ]nf[\i=eze comandantului diviziei. }n ultimulmoment ]=i lu[ seama. Cum s[ cear[ generalului mutarea,când nu =tie nimeni despre schimbarea diviziei? L-ar ]ntre-ba: de unde a aflat, cine i-a spus? Ar fi o murd[rie s[ tr[deze

90

pe Klapka, ar fi...“Deocamdat[ trebuie s[ mai a=tept, ]=i zise dânsul. }ntâi

s[ se publice vestea schimb[rii, chiar neoficial... Trebuie s[procedez cu b[gare de seam[ =i cu demnitate!”

Se lini=ti. Trecur[ trei zile... Nu se auzi nimic desprestr[mutarea diviziei. Nici Klapka nu mai veni, parc[ i-ar fifost fric[ s[ dea ochii cu Bologa care, din ce ]n ce mai st[pânitde speran\[, ]ncepea s[ cread[ c[ poate s-a contramandatordinul. Inima ]i tic[ia de o emo\ie pl[cut[. +i, fiindc[ sesim\ea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lung[ =i plin[ decredin\[, ]n care, pe dou[ pagini ]ntregi, ve=tejea fapta luiP[l[gie=u ]mpotriva protopopului Groza; apoi alt[ scrisoare,cu foc, Martei, comunicându-i c[ dragostea lui, ]n ciuda tutur-or suferin\elor, n-a sc[zut =i de-abia a=teapt[ ceasul când s[-=i poat[ strânge ]n bra\e logodnica.

Mai trecu o zi senin[. Pe urm[ sublocotenentul de la ba-terie ]i spuse cum a aflat de la un infanterist c[ peste patruzile, cel mult, toat[ divizia trece pe frontul românesc. Bologap[li, dar ceru am[nunte. Sublocotenentul i le d[du: c[ofi\erilor de la infanterie li s-a comunicat vestea, confiden\ial,de trei zile, c[ primele trupe din divizia de schimb au =isosit la Zirin...

}n aceea=i noapte, târziu, se ivi iar[=i reflectorul, ]n sec-torul de al[turi. Bologa, ]n postul de comand[, cu recep-torul la ureche, asculta indica\iile observatorilor. Tunurilebubuiau aspru, r[gu=it, ]ncât se cutremura p[mântul =i, dintavanul ad[postului, printre bârnele groase, se scurgeaufiri=oare de nisip.

“Ce-ar fi s[-l doboare tocmai acuma al\ii?” se gândi el cuo p[rere de r[u ciudat[.

Când amu\ir[ tunurile =i auzi c[ lumina a disp[rut, Bologaavu o tres[rire de bucurie. }i veni ]n minte c[ Klapka a vor-

91

bit despre o decora\ie pentru distrugerea reflectorului...“}n orice caz, o cita\ie pe divizie e asigurat[ fericitului

care ]l va nimici! ]=i zise, ]ntorcând spatele telefonului. Oarecine va fi norocosul?”

}n suflet un glas ]i r[spunse c[ el trebuie s[ fie. }ncerc[s[-l ]n[bu=e, dar glasul deveni poruncitor. Atunci ]i fulger[prin minte: dac[ ar avea el norocul s[ sparg[ reflectorul rus-esc =i dac[, drept recompens[, ar fi citat sau decorat, ceu=or =i cu câte =anse de izbând[ s-ar putea duce la generalulKarg!

Ideea aceasta i se p[ru atât de minunat[, c[ se mir[ cumde nu i-a venit mai curând, ]ndat[ ce s-a hot[rât s[ se prez-inte generalului... }i pieri pe loc orice urm[ de somn, se re-pezi la hart[ =i se puse pe socoteli, pe ]nsemn[ri, pân[ laziu[, cu o ]nsufle\ire neobosit[ =i cu convingerea aprig[ c[via\a lui atârn[ de ceea ce face acuma.

Toat[ ziua o petrecu apoi cu binoclul la ochi, examinân-du-=i sectorul cu aten\ie, comparând ]n gând punctele rep-erate pe hart[... Spre sear[ ]ncepu s[-l road[ grija ca nucumva, tocmai ]n noaptea aceasta, s[ lipseasc[ iar[=i reflec-torul mântuitor. Totu=i era gata s[ vegheze =i o s[pt[mân[=i s[-l nimiceasc[... Numai, ]ntre timp, s[ nu vie ordinul deschimbare! Dar nu, nu se poate! Trebuie s[ apar[... Trebuie...Seara, la zece, d[du poruncile cuvenite =i porni spre obser-vatorul cel mai ]naintat... Ploua rece, lene=, monoton.S[ge\ile de ap[ se ]ncovoiau, ]n v[zduhul negru, cu luciri deo\el. Lutul ud, fr[mântat de ploile toamnei, se ag[\a decizmele locotenentului =i plesc[ia la fiece pas. Bolta de nouriparc[ st[tea s[ caz[ pe p[mântul ame\it de ]ntunericul f[r[margini. Apostol Bologa, cu casca de fier ]nfundat[ pe cap,strâns ]n ulanc[ bl[nit[, cu gulerul ridicat, ]nainta cu b[garede seam[, ferindu-se de b[ltoace, cu barba ]n piept. Inima ]i

92

b[tea atât de n[valnic, c[ nici nu sim\ea plesniturile ploii.Cuno=tea drumul =i terenul. De vreo trei luni, de când s-

a statornicit frontul, a f[cut calea aceasta de sute de ori.Intr[ ]n labirintul de =an\uri de comunica\ie, unde apa seaduna ca ]n ni=te canale de iriga\ie. Cizmele cu carâmburi]nal\i i se scufundau pân[ din sus de glezne ]n noroiul cleios.

Ajunse asudat la postul de observa\ie, ascuns chiar ]nprima linie de tran=ee. Schimb[ dou[ vorbe cu plutonierulzgribulit =i apoi ]l trimise la baterie.

Bologa se coco\[ ]n dosul teodolitului, pe pip[ite. Nuvedea nimic. Aparatul era ferit de ploaie, ]n schimb ]n spateleobservatorului se scurgeau =iroaie de ap[ din sp[rturilecoperi=ului. C[ut[ s[ se orienteze, dar o bezn[ atât de deas[acoperea lumea, c[ ochii lui nu puteau deslu=i nici o nuan\[]n negrul ]n[bu=itor, iar ]n urechi ]i huruiau exasperant deuniform glasurile ploii, care ]nghi\eau toate zgomotele vie\ii.}=i sim\ea b[t[ile inimii, dar creierii parc[ i se topeau, muia\ide gânduri.

Peste un ceas r[p[iala mai osteni pu\in. }n acela=i timpBologa ]=i d[du seama c[ mintea iar[=i ]ncepe s[ fr[mânteplanuri =i socoteli. Apoi se pomeni zicându-=i:

“Pe asemenea vreme po\i trece la du=man f[r[ fric[”.Cum pricepu rostul vorbelor, le curm[ cu scârb[. Din cli-

pa când =i-a f[cut convingerea c[, distrugând reflectorulbucluca=, va dobândi de la generalul Karg mântuirea, i-ap[rut r[u =i i-a fost ru=ine c[ s-a gândit m[car s[ treac[ lainamic. }n doi ani de r[zboi, spiritul milit[resc i-a p[trunsatât de adânc ]n fire, ]ncât dezertarea, din orice motiv, i sep[rea o crim[ neiertat[.

“Totu=i dac[ vrei s[ treci mai sigur, trebuie s[ pleci saupe ]nserate sau ]n zorii zilei”, ]i veni iar ]n minte acela=igând, st[ruitor, ca o musc[ pe care ]n zadar vrei s-o alungi.

93

}ncetul cu ]ncetul ploaia conteni =i se porni un vânt asp-ru, cu =uier[turi sinistre, mai des\elenind pu\in ]ntunericul=i cotrob[ind vajnic prin observatorul lui Bologa care, ]ncurând, sim\i ]n spinare o pat[ ud[ =i rece. Se ghemui maibine, ferindu-=i spatele. Vântul ]ns[ ]i p[trundea prin haine,prin piele =i-i zgâl\âia inima.

— +i reflectorul nu mai apare! murmur[ el dârdâind.}=i ]nfipse ochii ]n bezna sub\iat[, cu furie ner[bd[toare.

Acuma ]ncepeau s[ se deslu=easc[, ]n nemi=carea moart[,semne umile de via\[. }n dreapta =i ]n stânga tran=eele in-fanteriei se ]ntindeau, strâmbe =i capricioase, ca ni=te liniigrosolane pe o hârtie bo\it[. Ici-colo, ca mu=uroaiele,]n\epenite, poate chiar ]nghe\ate, ]naintea =an\urilor, z[reasau b[nuia posturile de ascultare. La vreo treizeci de metri,]n stânga, ]ncepe sectorul c[pitanului Cervenko... “Ce-o fif[când oare Cervenko?... Bietul Cervenko...” }n fa\[ câmpu-lui z[cea neted, pierdut ]n noapte =i biciuit de vântul ce maiscutura ]n r[stimpuri stropi mari de ap[ din v[zduh. Apos-tol Bologa =tia c[, exact la cinci sute optzeci =i trei de metri,se afl[ prima linie de tran=ee ruse=ti =i i se p[rea c[deosebe=te zigzagurile care ]nseamn[ gardul mor\ii.}nchipuirea lui mergea mai departe =i, bâjbâind prin ]ntu-neric, ar[ta unde vine linia a doua, a treia, bateriile vr[jma=e,unde a fost ultima dat[ reflectorul...

Bologa nu ]ndr[znea s[ se uite la ceas, de fric[ s[ nu-=ipiarz[ n[dejdea ]n apari\ia reflectorului. Era sigur ]ns[ c[a trecut miezul nop\ii. “Mai este vreme”, ]=i zicea din ce ]nce mai am[rât. Singur[tatea ]l strângea de gât. Sim\ea onevoie dureroas[ de a schimba o vorb[ cu cineva, cu ori-cine, numai s[ nu fie singur, s[ nu poarte singur povaraa=tept[rii... Reflectorul nu s-a ar[tat niciodat[ ]nainte demiezul nop\ii; de obicei pe la dou[ vine; deci nu i-a trecut

94

vremea, poate s[ spere. Dac[ ]ns[ n-ar ap[rea deloc, atun-ci...

“Numai el ar fi de vin[ dac[ m-a= pierde!” se gândi furi-os, amenin\ând cu pumnii liniile ruse=ti nev[zute.

Apoi deodat[, când se a=tepta mai pu\in, drept ]n fa\[,chiar ]n sectorul bateriei, stârnit[ parc[ de sfidarea lui, olumin[ orbitoare =i mândr[, zvârlindu-=i ]ntâile raze sprecerul c[ptu=it cu nouri =i apoi coborând pe p[mânt, repede,cu tremur[turi ]nfrigurate. Apostol ]nchise ochii, ]nfrico=atca ]n fa\a unei fantome, uitându-=i tunurile =i mânia, uitândtot, parc-ar fi visat.

— Hei!... Dormi\i acolo?... Tunurile!... Nu vezi reflector-ul? bomb[ni ]ndat[ un glas gros, batjocoritor, la câ\iva pa=i,]n =an\ul infanteriei.

Bologa se dezmetici brusc. Cuno=tea glasul: era un lo-cotenent de infanterie, foarte ]nalt =i usc[\iv, care dispre\uiaf[\i= pe to\i artileri=tii. Ochi cu teodolitul izvorul luminii =iapoi arunc[ un ordin scurt ]n gura telefonului. Peste câtevaclipe bubuiturile izbucnir[, rare, chibzuite. Totu=i, razelealbe alunecau ]ncet, nep[s[toare de obuzele vijelioase, scor-monind ]ntunericul, apropiindu-se parc[ sfid[toare deBologa. Pe urm[, ca =i când l-ar fi descoperit cum st[teazgulit ]n observatorul umed, se oprir[ chiar asupra lui,]nv[luindu-l cu farmecul lor rece, str[b[tându-i, prin ochiibolnavi, ]n toate ascunz[torile inimii, r[scolindu-i =i tul-burându-i gândurile ca un nea=teptat r[s[rit de soare... }nprimul moment Apostol sim\i numai o ur[ n[prasnic[ ]mpo-triva luminii care ]l ]mbr[\i=a f[r[ voia lui. Dar când vru s[rosteasc[ dou[ cuvinte ]n telefon, ca s[ corecteze tragereatunurilor, nu-=i mai putu ]ntoarce privirea. Dezmierdarearazelor tremur[toare ]ncepea s[ i se par[ dulce ca o s[rutarede fecioar[ ]ndr[gostit[, ame\indu-l ]ncât nici bubuiturile

95

nu le mai auzea. }n ne=tire, ca un copil lacom, ]ntinse amân-dou[ mâinile spre lumin[, murmurând cu gâtul uscat:

— Lumina!... Lumina!...Chiar ]n clipa aceea ]ns[, parc[ le-ar fi retezat un palo=

de c[l[u, razele murir[, =i ochii lui Bologa se umplur[ de]ntuneric. Nu-=i d[dea seama ce s-a ]ntâmplat. Tunurileb[teau mereu, rar, cum poruncise dânsul.

“Mi se pare c-am spart reflectorul”, se gândi atunci,mirându-se cum a putut face el asemenea tic[lo=ie =i bu-curându-se c[ a f[cut-o.

St[tu buim[cit un r[stimp, av[nd con=tiin\a c[ ar trebuis[ mai fac[ ceva =i neputându-=i aminti ce anume. Apoi deo-dat[, speriat, sim\i receptorul telefonului =i strig[:

— Rachetele!... Rachetele!...Pe cerul mohorât se ivi, sfârâind mânios, un glob de lu-

min[ ca un ochi iscoditor. }n punctul unde fusese reflector-ul, Bologa v[zu prin binoclu mul\ime de viermi=ori negrizvârcolindu-se neputincio=i. Iscoada din v[zduh ]ns[ se stin-se repede, =i tot atunci tunurile amu\ir[ singure, f[r[ ordin,s[tule parc[ =i mul\umite. }ntunericul =i t[cerea ]nf[=urar[pe Apostol ca un lin\oliu aspru, ]n vreme ce ochii lui, cupupilele largi, se chinuiau ]ntr-o a=teptare f[r[ scop. }n fun-dul sufletului ]ns[ sim\ea clar cum pâlpâie dragostea de lu-min[, blând[, mângâietoare...

Apoi iar auzi, de ast[ dat[ chiar la spatele lui, glasul lo-cotenentului de infanterie:

— }n sfâr=it, bine c-a dat Dumnezeu de a\i ispr[vit cureflectorul, c[ era mai mare ru=inea!... Te pomene=ti c[ iei =io medalie de vitejie, fiindc[ la noi a=a se dau decora\iile...}n orice caz, eu te felicit... Noapte bun[!...

F[r[ s[ a=tepte r[spuns, locotenentul se dep[rt[,morm[ind, prin b[ltoacele =an\ului de ap[rare.

96

“Ce s-a ]ntâmplat, Doamne?” ]=i zise Bologa, ]nfiorân-du-se =i c[utând s[ se trezeasc[ din amor\irea ce-i oprise]n loc gândurile.

Vântul sufla mai friguros, desfundând iar[=i o bur[ deploaie m[runt[, mole=itoare. Picurii ]i \ârâiau ]n spinare cani=te fire de nisip... Apostol ]=i zicea c[ la fel ]i \ârâie =igândurile ]n creieri, sub\iri, nesigure, pip[itoare. }ncetul cu]ncetul ]ns[ izbuti s[ le rânduiasc[... Vas[zic[ =i-a atins \inta=i se poate prezenta ]n fa\a generalului. Vas[zic[ nu va maitrebui s[ mearg[ cu divizia pe frontul românesc, asta eaproape sigur. Atunci de ce nu se bucur[ cum s-a bucuratcând i-a venit ideea s[ zdrobeasc[ reflectorul?... }n loc der[spuns, ]n suflet ]i r[s[ri deodat[ lumina alb[ pe care ogâtuise adineaori, str[lucind ca un far ]ntr-o dep[rtare im-ens[. +i str[lucirea i se p[rea când ca privirea lui Svobodasub =treang, când ca vedenia pe care a avut-o ]n copil[rie, labiseric[, ]n fa\a altarului, sfâr=ind rug[ciunea c[treDumnezeu... Lumina ]i ]n[bu=i ]ntreb[rile =i-i lini=ti inimaca =i cum i-ar fi deschis o cale dreapt[, neted[, ]ntr-un \inuts[lbatic =i neumblat. Cu un ceas ]n urm[ toate n[dejdile luierau ]n al\ii =i n-avea ]ncredere ]n sine. Acuma era sigur c[mai curând se va pune de-a curmezi=ul soartei decât s[-=imai pâng[reasc[ sufletul, fiindc[ ]n suflet, ]n lumin[ i sec[lea mântuirea...

}ntunericul se sub\ia treptat. Vântul sufla mereu =i une-ori cânta ca o chemare prelung[, confuz[, ademenitoare.Atunci, ca o ispitire, ]n mintea lui Bologa ]ncol\i iar[=i gân-dul c[ aceasta e ora dezertorilor... +i gândul nu i se mai p[ruresping[tor, ca =i când i s-ar fi =ters din creieri toate convinger-ile trecutului.

Un sergent veni s[-l schimbe, de=i Apostol uitase s[ deaordine. }i p[rea r[u c[ pleac[ din singur[tatea care acuma ]i

97

era drag[. Se strecur[ prin tran=eele ]n zigzag, pe la spatelesantinelelor ]n\epenite lâng[ arme. Când s[ coteasc[ spre=an\ul de leg[tur[, se ciocni cu c[pitanul Cervenko.

— N-am putut ]nchide ochii toat[ noaptea, murmur[c[pitanul ab[tut. }mi pare r[u c-a\i nimicit reflectorul, nu=tiu de ce... A\i ucis lumina, Bologa!

— Aici e lumina! r[spunse Apostol, triumf[tor, b[tându-=i inima cu palma.

— Da, da, ai dreptate! Aici e lumina =i suferin\a... Aici etoat[ lumea! zise Cervenko cu o sclipire ]n ochi.

Apostol Bologa trecu ]nainte prin =an\urile ]ntor-tocheate, cu spatele ]ncovoiat, cu ochii str[lucitori, cusufletul plin de ]ncredere, ]mp[cat =i mul\umit, parc[ s-arfi purificat ]ntr-o baie de virtute.

9

Pe la amiaz[, pe când Bologa dormea ]nc[, un zbârn[itstrident, la c[p[tâiul lui, ]l f[cu s[ sar[ drept ]n picioare,]ngrozit, ca =i cum s-ar fi pr[bu=it ad[postul. }n telefon r[cneaaghiotantul regimentului:

— Locotenent Bologa!... Alo!... Chiar el?... Tu e=ti?... Or-din de la domnul colonel s[ pleci imediat s[ te prezin\iexcelen\ei-sale... Excelen\a-sa dore=te s[ te vad[... Foarteurgent!... Fire=te c[ treci pe la noi, pentru c[ =i domnul colonelare s[-\i vorbeasc[... Deocamdat[ eu te felicit prietene=te!...Ai salvat onoarea diviziei ]ntregi... Domnul colonel a tele-fonat chiar azi-noapte la cartier... Vine a patra, Bologa, bra-vo!...

Peste o or[ Apostol era ]ntr-un automobil, al[turi de unc[pitan de stat-major, pe care-l ]ntâlnise la postul de co-mand[ al regimentului =i care se oferise s[-l duc[ pân[ la

98

cartierul diviziei, deoarece tot se g[tea de plecare. Pe drum]i spuse =i c[pitanul c[ distrugerea reflectorului merit[ orecompens[ deosebit[, precum ]i spuseser[ to\i camarazii,cu colonelul ]n cap. El asculta gânditor =i t[cut. Uneori priv-irea i se cobora pe piept, unde luceau cele trei medalii devitejie, =i-=i reamintea emo\ia clipei când a primit-o pe ceadintâi. Cât a dorit-o =i cât se sim\ise de umilit pân[ ce ac[p[tat-o! I se p[rea c[ numai el n-are =i se credea nenoroc-it =i dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare,unde secera moartea mai cumplit, f[r[ fric[, cu gândul numaila ea... Apoi, când i-a ag[\at-o pe piept colonelul, ]n fa\a tru-pei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a ]nceput s[ secread[ vrednic de-a tr[i...

}n curtea comandamentului de divizie ]i ie=i ]n cale lo-cotenentul Gross care, ca pionier, avea mereu treburi pe laCartier. Gross ]l ]ntâmpin[ cu o strâmb[tur[ ironic[:

— Bravo, filozofule! Ai mai omorât câ\iva oameni pentruo tinichea...

— Ascult[, Gross! r[spunse Bologa deodat[ jignit. Cândvei ]nceta tu de a executa ordinele, atunci s[ faci imput[rialtora! Pân[ atunci, pu\in[ modestie...

— Eu execut ordinele, adev[rat, zise pionierul mereu bat-jocoritor. Eu s[vâr=esc sau ajut barbaria, dar cu grea\[, am-ice! Nu cu entuziasm, ca al\ii!... Eu nu caut s[ m[ disting!

— Mai bine ai c[uta s[-\i potrive=ti fapta cu vorba, mur-mur[ Bologa privindu-l drept ]n ochi. E u=or s[ vorbe=ti,dar...

— Am s[ te v[d mâine-poimâine pe frontul românesc, ]l]ntrerupse Gross, cu un zâmbet acru. Acolo s[ te v[d...

— Eu nu voi merge niciodat[ acolo! zise Bologa tres[rind=i ro=indu-se.

Gross vru s[ mai zic[ ceva, dar atunci ap[ru ]n pragul

99

casei un plutonier \an\o=, strigând cu importan\[:— Domnul locotenent Bologa!... Pofti\i... Excelen\a-sa...Peste câteva clipe Apostol Bologa st[tea ]nfipt reglemen-

tar ]naintea generalului Karg, om scurt =i gros, cu fa\a urât[=i aspr[, mohorât[ de must[\i burzuluite, sfredelit[ de ni=teochi rotunzi, ale c[ror priviri, \â=nind de sub sprâncene foartelate =i ve=nic ]ncruntate, p[reau dou[ pumnale veninoase.Inima locotenentului se zvârcoli când ]l v[zu ridicându-segreoi de la masa ]nc[rcat[ cu dosare =i h[r\i. }=i aduse amintec[, de câte ori a dat ochii cu dânsul, a sim\it o team[ stranieca de un vr[jma= nemilos sau ca de o amenin\are crâncen[ce nu se poate ocoli =i care nici m[car nu =tii când te vaizbi...

Generalul, cu b[rbia ridicat[, ]i ]ntinse mâna =i-i zise voios:— Bravo, Bologa!... Mi s-a raportat fapta dumitale =i am

\inut s[ te felicit personal... Am \inut... da... negre=it...Glasul lui era gros =i p[trunz[tor, =i parc[ te oc[ra chiar

când glumea.Apostol se ]nclin[ u=or strângând mâna generalului =i pe

urm[ ]i povesti am[nun\it, ]n fraze scurte, seci, milit[re=te,cum a distrus reflectorul. Vorbind ]ns[, b[g[ de seam[ c[n[rile generalului sunt ]nfundate cu p[r =i se gândi c[ tre-buie s[ sfor[ie urât noaptea =i c[ nu l-a mai v[zut de laexecu\ia cehului. Karg ]l ascult[ cu luare-aminte, dând dincap =i m[surându-l uneori, cu priviri mul\umite, de sus pân[jos; apoi, la sfâr=it, ]l b[tu prietene=te pe um[r, murmurând:

— Te-am propus pentru medalia de aur... Fii sigur c[ veiavea-o!... Solda\i ca d-ta ne trebuiesc =i merit[ toatedistinc\iile... Bravo, Bologa!... Sunt mândru c[ am onoareas[ comand asemenea ofi\eri viteji...

Generalul t[cu, fr[mântându-=i mintea s[ mai g[seasc[vreo dou[ cuvinte potrivite. Dar nu mai g[si nimic =i, dup[

100

o pauz[ scurt[, repet[ mai ap[sat:— Sunt mândru... foarte mândru...+i iar ]i ]ntinse mâna, gata s[-l concedieze. Atunci ]ns[

Bologa, lini=tit, cu glasul limpede =i uitându-se drept ]n ochiilui cenu=ii, ]i zise:

— Excelen\[, v[ rog, da\i-mi voie s[ v[ fac o rug[minte!Generalul Karg, nepl[cut surprins c[ locotenentul, mai

ales dup[ ce i-a ar[tat atâta cinste, cuteaz[ s[ vorbeasc[ne]ntrebat, =i ]nc[ s[-i cear[ ceva f[r[ a se fi ]nscris la raportpe cale ierarhic[, precum spune regulamentul, f[cu doi pa=i]napoi, cu o ]ncruntare din sprâncene. Totu=i, vrând s[-=idovedeasc[ indulgen\a fa\[ de un erou, r[spunse prietene=te:

— Da, da... te ascult... Un erou... cum nu... toat[bun[voin\a...

}n clipa aceasta Bologa sim\i l[murit c[ ]ndr[zneala lui ezadarnic[ =i avu o =ov[ire. Pe frunte ]i r[s[ri o cununi\[ depicuri fierbin\i. Ca s[ câ=tige timp sau s[ se lini=teasc[, tu=ipu\in =i plec[ fruntea. Pe urm[ ]=i redobândi ]ncrederea =i,pironindu-=i ochii cu hot[râre ]n ochii generalului, vorbi re-pede, sacadat:

— +tiu, excelen\[... am aflat c[ divizia noastr[, pestecâteva zile, va pleca ]n alt[ parte... pe alt front...

— Exact, zise generalul nedumerit, mai ales v[zând c[Bologa se poticne=te.

— Atunci, excelen\[, — urm[ locotenentul brusc, parc[]ntreruperea i-ar fi dat un imbold nou, — atunci v[ rog s[-mi face\i favoarea de a m[ l[sa pe mine aici... Ori, dac[ aicinu se poate, atunci pe frontul italian...

Generalul ]l m[sur[ cu mirare =i cu o zvâcnire nervoas[de musta\[, apoi zise:

— Bine... De=i ]mi pare r[u c[ te pierd... Un ofi\er emi-nent, viteaz... Dar, fiindc[ dore=ti mult... Totu=i, cred c[ ar fi

101

mai bine aici decât ]n Italia...— Chiar =i acolo, excelen\[... Am fost câteva luni pe Do-

berdo =i, la urma urmelor, a= prefera...Fa\a lui Bologa era acuma sc[ldat[ ]n bucurie =i n[dejde.

Nu se mai putea st[pâni. Suspina din fundul inimii, u=urat.— Bine... bine, repet[ generalul gânditor. Nu pricep ]ns[

de ce n-ai merge cu noi? Divizia mea are o misiune sfânt[ ]nArdeal! O misiune m[rea\[... Da!... Du=manul a pâng[ritp[mântul \[rii. Acolo valahii...

Deodat[ generalul Karg se opri, ca =i când o raz[ delumin[ i-ar fi deschis creierii. Se d[du iar câ\iva pa=i ]napoi,r[mase cu privirea \int[ la Bologa, c[utând s[-l scormoneasc[]n adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o t[cere caun giulgiu, ]ncât de afar[ se auzi limpede huruitul unei c[ru\e=i ciripitul g[l[gios al vr[biilor, ]ntr-un pom, sub fereastracancelariei. Apostol, f[r[ s[-=i dea seama, ]nchise ochii, fer-indu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproaper[gu=it:

— Dumneata e=ti român?— Da, excelen\[, r[spunse locotenentul repede.— Român! repet[ generalul, cu un glas uimit =i enervat

care a=tepta o dezmin\ire.— Român! repet[ Bologa mai hot[rât, ]ntinzându-se din

=ale =i sco\ând pu\in pieptul.— Da... bine... fire=te... bâigui Karg peste câteva momente,

b[nuitor =i cercet[tor. Da... desigur... Dar atunci m[ mir[rug[mintea d-tale... foarte mult... Mi se pare c[ d-ta faci de-osebire ]ntre du=manii patriei...

Apostol Bologa se uita ]n ochii scânteietori ai generalu-lui cu o senin[tate care ]l minun[ pe el ]nsu=i. Se sim\ea]ns[ hot[rât =i neclintit, ca ]n asalturile cele mai n[prasnice.Acuma se ]nc[p[\âna s[ conving[ pe du=man, de=i ]n\elegea

102

bine c[ =ilin\ele lui sunt de prisos. Se pomeni vorbind calm,f[r[ umbr[ de emo\ie sau =ov[ire, parc-ar fi discutat cu uncamarad binevoitor:

— Excelen\[, am con=tiin\a c[ dou[zeci =i =apte de luniam luptat a=a ]ncât s[ pot sta cu fruntea sus ]n fa\a oricui.Nu mi-am cânt[rit niciodat[ datoria. Mi-am d[ruit tot sufle-tul =i tot entuziasmul. Azi ]ns[ m[ aflu ]ntr-o imposibilitatemoral[...

Generalul se cutremur[, ca =i cum i-ar fi ]mplântat o spad[]n piept. Ochii i se aprinser[ =i lucir[ ca o\elul. Se repezifurios la Bologa, cu bra\ele ridicate =i zgârcite, gata s[-l zdro-beasc[, r[cnind:

— Ce? Imposibilitate moral[?... Ce vorbe sunt astea?Cum ]ndr[zne=ti?... Eu nu cunosc asemenea fleacuri, careascund pur =i simplu la=itatea unor oameni f[r[ sentimentepatriotice! Nu cunosc, ]n\elegi? Nu vreau s[ cunosc!

Apostol c[ut[ s[ protesteze, dar generalul ]i retez[ avân-tul, congestionat de mânie:

— Nu-\i dau voie s[ mai vorbe=ti, ai ]n\eles?... Fiecarecuvânt al d-tale ar merita un glonte! Gândurile ce se ascund]n dosul vorbelor d-tale sunt criminale!... }n\elegi? Crimina-le!... O, o!... Vas[zic[ asta \i-e vitejia?... Uite pe cine am pro-pus eu pentru medalia de aur! Poftim!... Medalie de aur!...Glonte, nu medalie...

}l ]mpro=c[ cu o privire grea de ur[ =i dispre\, apoi deo-dat[ ]i ]ntoarse spatele, strivind ]ntre din\i o ]njur[tur[ =ismucindu-=i musta\a cu mâna dreapt[ mic[, gras[, ]nc[rcat[de inele, ca o mân[ de femeie cochet[.

Bologa r[mase senin, nemi=cat =i cu gândul mereu c[trebuie s[-l conving[. Furia generalului ]i f[cea bine =i-l]mb[rb[ta. Când crezu c[ s-a mai potolit, zise iar[=i, cuacela=i glas limpede:

103

— V-am f[cut o rug[minte, excelen\[, ]n credin\a c[ ve\ibinevoi a ]n\elege starea mea sufleteasc[... De aceea mi-am]ng[duit a v[ vorbi ca de la om la om...

Generalul, care se oprise la fereastr[, bodog[nind =i pufn-ind, se ]ntoarse ]ndat[ spre locotenent =i r[spunse maist[pânit:

— Eu nu ascult asemenea rug[min\i =i nici nu stau devorb[ cu astfel de oameni!... }n\elegi?... De altfel am vorbitprea mult cu d-ta... Nerecunosc[torule!

Nu-i mai ]ntinse mâna, ci ]l m[sur[ cu scârb[ din cappân[-n picioare =i apoi se a=ez[ la mas[, r[scolind sup[ratdosarele. Bologa salut[ reglementar =i ie=i lini=tit, cu ni=tepa=i siguri, ca dup[ o convorbire nespus de pl[cut[. Gener-alul ]l urm[ri cu ochii, cl[tin[ din cap, se uit[ la u=a ]nchis[cu b[gare de seam[ =i deodat[ izbi cu pumnul ]n harta cu]nsemn[ri, cuprins iar[=i de mânie. Chiar ]n clipa aceastaaghiotantul se strecura ]n cancelarie, ]nfrico=at =i ]ntreb[tor.

— Noteaz[ pe locotenentul Bologa, morm[i generalulKarg c[tre aghiotantul aiurit. E primejdios =i... Nu m-a= miras[ aud ]ntr-o bun[ zi c[ a dezertat la inamic... Ce oameni!...Ce armat[!...

Aghiotantul se ]nclin[, puse ni=te hârtii pe mas[ =i segr[bi s[ dispar[ ]n vârful picioarelor, f[r[ zgomot, de fric[ s[nu-=i descarce generalul mânia asupra lui.

}n mijlocul cur\ii, Apostol Bologa se uit[ ]mprejur, parc[ar fi fost aici ]ntâia oar[ ]n via\[. Ograda era mare, cu gardde uluci spre uli\[ =i cu poart[ nou[ de scânduri, deschis[.Câteva c[ru\e se ]n=irau ]n fund, lâng[ grajduri, iar automo-bilul cu care venise st[tea p[r[sit, cu u=ile c[scate. Casa depiatr[, acoperit[ cu olane vechi, vast[ cât o cazarm[, erastropit[ cu urme de schije de pe vremea când a trecut r[zboiulpeste sat =i când un obuz a explodat chiar ]n gr[dini\a din

104

fa\[, smulgând din r[d[cini perechea pomului ]n care =i acu-ma se ceart[ un cârd de vr[bii g[l[gioase... Cerul ser[zbunase pu\in =i umplea v[zduhul cu un albastru mai blândca totdeauna. Soarele surâdea ]n asfin\it, galben, slab, cafa\a unui mo=neag vesel, iar lumuna aceasta s[ruta p[mântulca o rou[ binef[c[toare, r[spândind bucurie =i de=teptândn[dejdi pretutindeni... Apostol st[tu un r[stimp cu ochiispre soare, sorbind cu nesa\iu lumina zâmbitoare. Se sim\eau=urat, ca =i când ar fi plâns cu lacrimi fierbin\i dup[ osuferin\[ mult[ vreme ]n[bu=it[. Gândurile nu-l mai dureau,ci se supuneau, docile, voin\ei lui, ]ncât, dac[ ar fi vrut, le-arfi putut ]n=ira frumos, pe o a\[, ca pe ni=te m[rgele...

Ie=i din curte. Pe uli\[, dincolo de popot[, v[zu un cam-ion ]nc[rcat cu echipamente, gata de plecare pe front. Seurc[. Voia s[ ajung[ cât mai repede la baterie. Era gr[bit.

10

Pe ]nserate sosi la divizion, s[ raporteze c[ s-a ]ntors.G[si pe Klapka singur ]n ad[postul spa\ios, scriind acas[.C[pitanul ]l privi lung, apoi ]i strânse mâinile =i zise cuc[ldur[:

— Acuma pot s[ te felicit =i eu, drag[ prietene... Dintoat[ inima!

— Adev[rat, numai d-ta nu m-ai felicitat ]nc[... adev[rat,r[spunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia...

— Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! ]l]ntrerupse Klapka cu un fior.

— Ai =i aflat? se mir[ Apostol. Oficial?— Am aflat din ]nf[\i=area ta, din mândria =i lini=tea ta!

se ]nsufle\i c[pitanul. Nici nu e nevoie sâ-mi poveste=ti ce s-

105

a petrecut! Ochii t[i ]mi spun tot, tot!... O, m[car de-a= puteafi =i eu ca tine, b[rbat! Dac[ am fi to\i a=a, ]ntr-un ceas s-arsf[râma lan\urile!

Ca pe orice fricos, pe Klapka ]l ]nfierbânta curajul =i ener-gia altora. Ceru lui Bologa s[-i istoriseasc[ din fir ]n p[r scenacu generalul, ]ntrerupându-l deseori cu aprob[ri trufa=e. Apoicând Apostol sfâr=i, ]l ]ntreb[ cu o curiozitate entuziast[:

— Ei, =i acuma ce ai de gând s[ faci?Ochii lui Bologa lic[reau blând. R[spunse de-abia peste

câteva clipe, calm, parc[ ar fi spus c[ se ]ntoarce spre perete:— Acuma?... La noapte voi trece la muscali!Klapka, nea=teptându-se la asemenea r[spuns, se holb[ la

el un moment, pe urm[ se uit[ ]mprejur, ]ngrozit s[ nu fiauzit cineva vorbele locotenentului, s[ vaz[ =i el pe dracul,pentru c[ n-a raportat celor ]n drept.

— Ai ]nnebunit, omule? =opti cu glas rebegit de spaim[.S[ nu mai spui astfel de copil[rii, c[ ne pomenim amândoiatârna\i ]n vreun copac, ca doi coceni strica\i!

Apostol Bologa surâse; din\ii albi ]i lucir[ ]ntre buzelesub\iri, zicând:

— Acum o lun[, chiar acum trei zile, nici n-a= fi ]ndr[znits[ m[ gândesc la dezertare... M-a= fi dispre\uit eu ]nsumi celdintâi... Fiindc[ pân[ azi am fost alt om.. }mi face impresia,când m[ uit ]napoi, c-am purtat ]n mine via\a unui str[in...Totdeauna mi-am ]nchipuit sufletul omului ca o visterie cuod[i multe, unele pline de comori, altele de=arte. Mul\i oa-meni, cei mai mul\i, tr[iesc toat[ via\a ]n c[m[ru\ele cele goale=i ve=nic deschise, c[ci celelalte sunt z[vorâte cu lac[te grele,=i cheile lor zac t[inuite ]n focul chinurilor. Pe mine golul m-a]nfrico=at ca =i ]ntunericul. De aceea m-am str[duit s[ g[sesccheile comorilor mele. Dar =i comorile sunt ]n=el[toare. }ndat[

106

ce ai descoperit una, râvne=ti pe cele mai ascunse... Poatecea mai de pre\ nu \i-o dezv[luie decât moartea, =i totu=i odore=ti cu l[comia avarului... O fi de=art[ chiar râvna aceas-ta... F[r[ ea ]ns[ via\a n-ar mai avea nici o valoare =i nu s-ardeosebi ]ntru nimic de via\a unei gâng[nii!... Azi simt c-amdescoperit o comoar[ nou[ =i trebuie s-o ap[r cu orice jertf[!

— Ce comori, ce comori? ]l ]ntrerupse Klapka ner[bd[tor.Astea-s nerozii, prietene! Fraze, Bologa, =i visuri bolnave!...Realitatea e r[zboiul cu moartea la bra\!... Las[ ]nchipuirile,dragul meu, care cel mult complic[ =i am[r[sc via\a, destul deafurisit[!

— Domnule c[pitan, dac[ \ii la mine, te rog din suflet s[nu-mi mai dai nici un sfat! zise Apostol enervat, urmând]ns[ mai lini=tit: Te rog foarte mult!... Crezi c[ mi-a fost u=ors[-mi dezbrac trecutul, ca o hain[ murdar[, =i s[ r[mân gol]n mijlocul furtunii? Crezi c[ n-am ]ncercat s[ m[ ]n=el c[sunt ]mbr[cat, chiar dup[ ce am sim\it frigul =i ploaia bici-uindu-m[?... Acuma nimeni ]n lume nu m[ va mai putea]ndupleca s[-mi arunc straiele noi =i c[lduroase =i s[zgribulesc iar[=i ]n zdren\ele lep[date... A=a!... Te rog...! +i...poate c[ mâine noapte va ]ncepe schimbul de trupe; vas[zic[nu mai e timp de pierdut. A= risca s[ fiu silit a te ]nso\i ]nArdeal!... +i asta nu se poate!

— Te ascult =i tot nu pot crede c[ vorbe=ti serios, mur-mur[ Klapka, acuma ]ngrijorat. Se vede c[ \i-ai pierdut min\ileori c[ umbli s[ mori spânzurat... Dar nu pricepi, omule, c[,mai ales dup[ ]ntrevederea ta cu generalul, vei fi urm[ritpas cu pas =i c[ vei fi prins chiar ]n clipa când vei ]ncerca s[...

— Tocmai de aceea trebuie s[ plec la noapte! f[cu Bologaneclintit.

— Atunci te cheam[ spânzur[toarea! =opti c[pitanuldisperat, pip[indu-=i gâtul, parc[ ar fi vrut s[ dea la o parteun la\ ]nchipuit; apoi, dup[ un r[stimp, ad[ug[ cu o tremu-

107

rare de fric[: ]n orice caz eu nu vreau s[ =tiu nimic... nimic...Eu m[ sp[l pe mâini...

Apostol Bologa se scul[ lini=tit =i vru s[ ias[. Klapka serepezi la el poruncitor:

— N-ai s[ pleci nic[ieri! Am s[ te ]mpiedic eu!... Suntcomandantul t[u =i te voi opri cu for\a!

— Poate c[ vrei s[ m[ denun\i? ]ntreb[ Bologa ap[sat,privindu-l adânc. S[ =tii c[ am s[ m[ ]mpu=c, dac[...

Cuprins de o furie neputincioas[, Klapka ]ncepu s[ seloveasc[ cu pumnii ]n cap, bâiguind:

— E nebun!... A ]nnebunit! Ce s[ fac eu cu nebunul?...Doamne, Doamne, ce s[ fac?

Apostol se apropie =i zise mi=cat:— Poate c[ nici nu merit zbuciumarea d-tale, domnule

c[pitan... Sunt ingrat c[ nu te ascult, dar acuma... zi-mi adio=i ]mbr[\i=eaz[-m[!

C[pitanul se uit[ un r[stimp la el, potolit brusc =i cu fa\agr[sun[ asudat[ de durere. Apoi ]l s[rut[ pe obraji, plângândcu hohot =i morm[ind ]nfrico=at, iar[=i cu ]nsufle\ire:

— Adio, drag[ prietene... Adio...+i ]l ]mbr[\i=[ pân[ ce, mulcomindu-=i pu\in emo\ia, izbu-

ti s[-i spun[ rug[tor:— Poate c[ te mai r[zgânde=ti... F[g[duie=te-mi cel pu\in

c[ ai s[ mai chibzuie=ti, te rog... te implor!... Ar fi ]ngrozitors[ cazi ]n mâinile lor... s[... s[... Sp[imânt[tor!...

— Adio, r[spunse Bologa, parc[ nici nu l-ar mai fi auzit,ie=ind repede.

Afar[ amurgea. }n apus urmele soarelui sc[p[tat mai]nseninau cerul sp[l[cit... Bologa p[=ea gr[bit spre baterialui, când, deodat[, r[sun[ din urm[ glasul lui Klapka, ascu\it,mânios:

108

— Telefonist!... Telefonist! Unde-i telefonistul?Bologa ]n\elese =i zâmbi. C[pitanul voia s[ se asigure

]mpotriva unor eventuale b[nuieli de complicitate.

11

Câmpul de lupt[, pustiu =i t[cut, se leg[na ]n cea\a]nser[rii. Stepa p[r[ginit[ se desf[=ura nem[rginit[, neted[ca o foaie de hârtie de ]mpachetat, bo\it[ =i p[tat[, ]n\epat[cu copaci r[zle\i, desfrunzi\i =i sfâ=ia\i de obuze. Pozi\iile sedesenau ca ni=te dungi mohorâte, tremurate, cârligate =i ca-pricioase, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it.

}n apropierea bateriei, Bologa se opri c[utând, ]n zigza-gul de =an\uri, postul cel mai ]nalt de observa\ie, unde afost =i azi-noapte. Când i se p[ru c[ l-a g[sit, gândurile luitrecur[ mai departe, se târâr[ pe sub sârmele ghimpate, cin-ci sute optzeci =i trei de metri, pân[ la marginea tran=eelorruse=ti, unde ramaser[ f[r[ c[l[uz[.

“Acolo ]ncepe via\a nou[ =i o lume nou[!” ]=i zise cuinima ]ncle=tat[.

}n ad[post ]l a=tepta sublocotenentul care-i \inuse locul=i care dorea s[ afle ce i-a spus =i cum l-a felicitat generalul.Ca s[ scape de ]ntreb[ri, Bologa, cu o veselie pref[cut[, ]ipovesti o minciun[ =i schimb[ repede vorba. Pe urm[ zise]ngrijorat ca vor trebui s[ fie cu ochii ]n patru, s[ nu se pome-neasc[ cu vreun atac bruscat, având ]n vedere schimbareadiviziei. Sublocotenentul, vrând s[ arate cât e de tare ]nprevederi strategice, declar[ grav c[ el chiar se a=teapt[ la osurpriz[, dac[ cumva du=manul a prins de veste c[ diviziava fi ]nlocuit[. }n sfâr=it, ]=i ]mp[r\ir[ rolurile: sublocote-

109

nentul va veghea, la postul de observa\ie principal, pân[ laora dou[, când va merge Bologa s[-l ]nlocuiasc[...

R[mas singur, Apostol se a=ez[ s[ scrie câteva rândurimamei =i Martei, s[ le ]n=tiin\eze cumva, prin cuvinte as-cunse, c[ nu mai poate sta aici =i c[, ]n curând, le va trimiteve=ti mai bune... Dar, ]nainte de-a a=terne vreo slov[ pehârtie, ]=i lu[ seama: orice ]n=tiin\are s-ar putea s[ lepricinuiasc[ nepl[ceri... }n schimb se apuc[ s[ studieze har-ta frontului cu o aten\ie ]nfrigurat[, s[ trag[ linii cu degetul,s[-=i aleag[ un drum scurt, ferit... A=a ]l g[si Petre când ]iaduse cina.

— +tii c[ azi mi-e foame de a= fi ]n stare s[ te m[nânc =ipe tine?! strig[ Bologa râzând =i gândindu-se c[ trebuie ]ntr-adev[r s[ m[nânce bine, c[ci dincolo cine =tie ce-o fi.

}ndat[ dup[ mas[ se culc[, dând de grij[ ordonan\ei s[-l scoale negre=it la unu dup[ miezul nop\ii. Vrea s[ se odih-neasc[, zicându-=i iar c[ dincolo cine =tie cum =i unde vamai afla odihn[...

Petre ]l de=tept[ la ceasul hot[rât =i Apostol se scul[ voios,sprinten. }n câteva clipe fu gata de drum. Se uit[ ]mprejur]n ad[postul t[cut, chibzuind ce anume s[ ia cu dânsul dince avea aici. +ov[i pu\in =i nu mai lu[ nimic. Cel mult derevolver poate s[ aib[ trebuin\[, s[-l scape de p[dureaspânzura\ilor... Porni spre ie=ire, auzind pe Petre urându-i,ca de obicei: “Doamne-ajut[, don' locotenent...” Se gândis[-i dea m[na, ]n semn de r[mas bun, dar ]=i continu[ mer-sul f[r[ s[ se opreasc[ =i f[r[ s[ r[spund[...

Noaptea se umezise. Ploaia amenin\a ]n v[zduh cur[sufl[ri de vânt. Bologa se bucura =i privea cerul ]nnouratca pe un tovar[= care vrea s[-i ]nlesneasc[ sc[parea. Dac[ ar]ncepe s[ plou[, fire=te, ar fi =i mai bine...

110

Trecând pe lâng[ ad[postul c[pitanului Cervenko =i maiavând o jum[tate de or[ de pierdut, se ab[tu s[-l ]ntrebe deurât. C[pitanul citea ]n Biblie, cu ochii ]nl[crima\i, ca =i cândar fi c[utat s[-=i aline o durere mare.

— Ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ Apostol uimit. Cejeluie=ti a=a... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acas[?

— Eu sunt copac f[r[ de r[d[cini, zise Cervenko am[rât,ad[ugând cu o privire disperat[: Bologa, auzi tu, ]n noapteaaceasta o s[ ne atace ru=ii!

Apostol p[li, parc[ l-ar fi p[lmuit. Adineaori a vorbit =i elde atacuri cu sublocotenentul, dar numai s[-i evite ]ntreb[rileplictisitoare =i s[ aib[ un pretext de a merge la postul deobserva\ie. Un atac ]ns[ i-ar r[sturna toate planurile...

— Nu se poate... N-avem nici o informa\ie, bolborosidânsul z[p[cit. De ce s[ ne atace tocmai azi?

— Bologa, e sigur, relu[ c[pitanul mai plâng[tor. Crede-m[... O patrul[ mi-a adus de asear[ =tirea c[ se fac preg[tirigr[bite... Ai s[ vezi, Bologa!... A=a e totdeauna...

Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, ]ncâtApostol plec[ buim[cit, blestemându-=i clipa care l-a ]ndem-nat s[ intre la ruteanul maniac. Afar[ ]ns[, ]n t[cereafr[mântat[ de vânt =i ]n ]ntunericul nec[cios, ]i veni inimala loc =i-=i zise c[ Cervenko a ]nceput s[ nebuneasc[, devreme ce viseaz[ numai ]nc[ier[ri, atacuri...

Sublocotenentul dârdâia ]n observator =i salut[ pe Bologaca pe un mântuitor.

— La infanterie se zice c[ o s[ ne atace muscalii chiar ]nnoaptea asta, =opti Apostol. Tu ai observat ceva?

— A=... lini=te =i frig, r[spunse sublocotenentul,dispre\uitor. Infanteri=tii a=a fac, se tem de toate umbrele...Dar muscalii nu sunt pro=ti s[ ne atace azi, hodoronc-tronc,

111

când de-abia mâine-poimâine vine schimbarea!Bologa ]i strânse mâna cu mul\umire =i-i ur[ somn bun.

Niciodat[ nu i-a fost atât de drag sublocotenentul ca acu-ma. Parc[ a vorbit din sufletul lui: doar nu-s pro=ti musca-lii...

Se obi=nui cu ]ntunericul =i se uit[ cu mult[ grij[ spreliniile de dincolo. Nu vedea =i nu se sim\ea vreo mi=care.Peste câteva minute ]ns[ un foc de pu=c[ pocni asurzitor,undeva pe aproape. De=i cunoscu, dup[ zgomot, c[ nu erusesc, totu=i avu o strângere de inim[. Alte focuri speriateizbucnir[ ]ndat[, apoi iar altele, =i ]n dreapta, =i ]n stânga,tot mai dep[rtate. Bologa se lini=ti; erau, desigur, santinelelesperiate...

Pe la trei, spre a-=i =terge orice urme de ]ngrijorare dinsuflet, porunci s[ se ]nal\e o rachet[, s[ vaz[ =i s[ se conv-ing[. }n lumina verzuie, terenul dintre tran=ee p[rea mort.La dreapta, ]ntre sârmele ghimpate, z[cea cadavrul unui om.A fost ucis de acum dou[ zile, pe când se ]ntorcea din patru-lare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din gre=eal[sau de fric[. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste unmu=uroi, gr[bit[ s[-=i vaz[ numai calea pe care =i-o alesesepe hart[. Un =an\ vechi, care ]ncepe la vreo dou[zeci demetri =i merge pân[ aproape de =an\urile ru=ilor... }mpreju-rul observatorului sunt r[m[=i\e de tufe, l[sate ]nadins pen-tru mascare... De aici, târându-se prin cele douâ pâlnii deobuze, poate ajunge nesim\it la =an\ul cel vechi, c[ci pos-turile de ascultare sunt mai departe... La cellalt cap[t al=an\ului va chema... Atâtea vorbe ruse=ti =tie... Pe urm[...

Lumina rachetei se stinse =i Bologa r[mase mul\umit. Lacinci fix, când ]ncepe s[ se sub\ieze ]ntunericul, va porni...Mai are deci dou[ ceasuri. Era atât de hot[rât, c[ nu sim\ea

112

nici emo\ie, nici ner[bdare. A=tepta, cu ochii ]nainte spre\int[, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul cao ap[ lin[, r[coritoare...

}ntr-un târziu ]i fulger[ prin minte c[ poate ru=ii ]l vordispre\ui c[ a dezertat, el, ofi\er... +i chiar ]n clipa aceea unbubuit prelung, r[gu=it, spintec[ v[zduhul. Apostol ]nlem-ni, ]ntr-o a=teptare ame\itoare. Peste câteva secunde, care ise p[ruser[ nesfâr=ite, izbucni un r[bufnit mai greoi, ca =icând s-ar fi desfundat p[mântul. Apoi ]ndat[ altele, furioase=i din ce ]n ce mai gr[bite. Un clopot n[prasnic fierbea ]n]ntunericul br[zdat de dâre luminoase.

“Ce-i asta? se gândi Bologa uitându-se la ceas =i v[zândc[ e de-abia patru. Atacul?... Vas[zic[, totu=i... Atunci...”

Apostol ]=i d[du seama c[ tunurile ruse=ti s-au n[pustitasupra artileriei, care ]ncepuse s[ r[spund[, cu team[ ]ns[=i uluit[ de impetuozitatea du=manului.

“Acum ce s[ mai fac?” ]=i zise dânsul, cu receptorul tele-fonului ]n mân[, ascultând duelul artileriilor.

Deodat[ auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, unvâjâit sfâr=ind ]ntr-o r[bufnire scurt[. }ntoarse privirea ]ntr-acolo =i i se p[ru c[ vede pâlnia de p[mânt ]mpro=când ]nbezn[.

“Iat[ c[ au ]nceput s[ dumice ]nfanteria!” — ]ngân[ dis-perat, sim\indu-=i creierul gol ca un burete uscat.

Mai trecu un r[stimp. Primprejur obuzele c[deau tot maides. Apoi un \iuit prelung ]i sfâ=ie urechile. Avu o strângerede inim[ =i gândul fulger[tor:

“Asta-i pentru mine!”}n fa\[, numai la câ\iva pa=i, se despic[ cerul, =i un vârtej

cumplit smulse coperi=ul observatorului. Apostol primi uncu\it ]n piept =i o lovitur[ ]n casc[. Apuc[ cu amândou[

113

mâinile teodolitul, ca s[ nu se r[stoarne. Apoi i se p[ru c[ seridic[ ]n sus =i deodat[ se pomeni iar la p[mânt, cu o durerecrâncen[ ]n coaps[...

“Sunt r[nit sau poate...”Gândul i se rupse ca o a\[.

114

CARTEA A DOUA

1

O pat[ de lumin[ tulburie-ce\oas[ z[cea pe pardosealade lespezi albe a salona=ului de rezerv[, la picioarele celordou[ paturi de fier.

Pe fereastra unic[ se uitau ]n odaie ramurile negre aleunui p[r b[trân, dârdâind ]n gerul sfâr=itului de februarie.

Pere\ii, ]mbiba\i de gemete =i dureri, ]=i amestecaurespira\ia cu mirosul ap[s[tor de spital =i cu c[ldura sobeide teracot[ din dosul u=ii.

}n paturile curate cei doi ofi\eri, ]n halaturi cenu=ii,st[teau lungi\i, cu ochii ]n tavanul ]nalt. La c[p[tâi, ]n perete,pe t[bli\e negre, albeau numele lor: Locotenent Bologa, Lo-cotenent Varga... Pe mescioarele de noapte foile de febr[ sepierdeau printre sticlu\ele de medicamente, ar[tând c[suferin\ele cele grele au trecut peste dân=ii.

}n aerul ]nc[rcat de amintirile durerilor plutea o t[ceren[bu=itoare, pe care Varga o sf[râm[ deodat[ cu glas speri-at, ridicându-se ]n pat, ca =i când ar fi v[zut o n[luc[:

— De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog dinsuflet, c[ci t[cerea e mai dureroas[ ca o ran[ de =rapnel!

Bologa ]ntoarse fa\a alb[ =i supt[ de suferin\e spre dân-sul, dar nu deschise gura. Varga a=tept[ un minut, ]ntreb[tor,apoi se l[s[ iar pe spate, zicând mai mult pentru sine:

CUPRINS

115

— Se ]mplinesc patru luni de când bolim, mutându-nedin spital ]n spital, tot mai aproape de front... Mi s-a urât demoarte cu doctorii =i cu bandajele =i cu surorile de caritate!Barem de-ar veni mai curând concediul...

Apostol t[cea. }n trei luni de zile, cât fusese oprit demedici s[ vorbeasc[, fiindc[ avea pl[mânul drept sfârtecatde o schij[ de obuz, ]ndr[gise t[cerea. }n acel r[stimp gân-durile lui s-au obi=nuit a se rândui frumos, f[r[ pripirin[valnice =i mai ales f[r[ dureri. De altfel, la ]nceput minteai-a fost senin[, parc[ o mân[ me=ter[ nev[zut[ i-ar fi =tersdin creieri toate amintirile. Când =i-a venit ]n fire ]ntâia oar[,la ambulan\a diviziei, a v[zut pe doctorul Meyer =i pe Petre.Nu i-a recunoscut, dar a avut o bucurie atât de violent[,]ncât =i-a pierdut ]ndat[ cuno=tin\a. A doua oar[ s-a trezit]ntr-un tren sanitar, cu aceea=i bucurie ]n suflet =i tot numaicâteva clipe. }n sfâr=it, a treia dat[ a deschis ochii ]ntr-unsalon alb, ]n spital. Patul era ]nconjurat de doctori.

— Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe =imust[\i hegre. Bine c-ai ]nviat... Dac[ de =ase zile mocne=tia=a...

Apostol atunci a sim\it fericirea de a tr[i ca un fior nespusde dulce =i, cu buzele cr[pate de fierbin\eal[, a =optit abiaperceptibil:

— Nu m[ doare nimic... nimic...Vreo =apte s[pt[mâni mai mult al mor\ii a fost decât al

vie\ii. }n afar[ de rana din piept, mai avea o sf[râm[tur[ deos la piciorul stâng =i o scrij[lare adânc[ ]n coaps[.

— Vindecarea ta e o minune, i-a spus doctorul cu cotletealbe =i cu must[\i negre, mai târziu. Ai o vitalitate extraor-dinar[, altfel de mult te-ai plimba ]n lumea drep\ilor!

Când i s-au vindecat piciorul =i coapsa, l-au trimis maideparte, spre regiunea unit[\ii lui, ]n spitalul de aici, fiindc[

116

acolo ]ncepuser[ s[ soseasc[ transporturi mari de r[ni\i dinluptele noi. Aproape o lun[ a z[cut singur aici, ]n salona=ulde rezerv[ din fundul coridorului, la etajul ]ntâi. Petre st[teatoat[ ziua lâng[ patul lui, c[utând s[-i ghiceasc[ gândurile=i s[-i ]mplineasc[ dorin\ele. Diminea\a =i dup[ vizita med-ical[ ]i citea Visul Maicii Domnului, cu glas obosit de evla-vie, =i Bologa ]l asculta f[r[ a ]n\elege cuvintele, dar cu ini-ma plin[ de o mul\umire cald[, mole=itoare... Apoi, ]ntr-ozi, ordonan\a i-a povestit, cum s-a priceput, ce s-a ]ntâm-plat atunci, ]n noaptea ceea... Din povestirea lui, Apostol n-a aflat mare lucru: c[ a fost ]ngropat la marginea unei pâlniide obuz, ]n d[râm[turile postului de observa\ie, =i c[ acolol-a descoperit Petre, pe la amiaz[, dup[ ce, cu ajutorul divi-ziei de schimb, muscalii au fost respin=i ]n pozi\iile ini\iale...Povestirea soldatului ]ns[ i-a adus aminte n[dejdile dinnoaptea aceea =i i-a pus iar[=i ]n fierbere toate gândurile deatunci. A avut câteva clipe de nelini=te, ca un fa\a unei vede-nii dojenitoare. Pe urm[, vreo trei zile, gândurile, dezl[n\uitedintr-o toropeal[ prelung[, l-au chinuit =i i-au sfâ=iat suflet-ul. }=i zicea c[ toate sfor\[rile lui de a ocoli soarta s-au zdro-bit =i c[ de azi ]ncolo numai moartea l-ar mai putea mân-tui... Moartea ]ns[ ]l ]ngrozea acuma mai mult chiar decâtperspectiva de a trebui s[ mearg[ pe frontul românesc. De-geaba ]ncerca s[-=i biciuiasc[ ambi\ia, ]nvinov[\indu-se dela=itate; dragostea de via\[, din ce ]n ce mai impetuoas[, ]it[ia orice av[nt, murmurându-i ne]ncetat ]n inim[: “}ntâieu, =i pe urm[ cealalt[ lume!”

}ntr-o noapte f[r[ somn apoi a g[sit ]mp[carea. La urmaurmelor, soarta a f[cut bine ce a f[cut. De ce ar fi dezertat ella ru=i, când tocmai i se oferea prilejul s[ treac[ la români?Pentru muscali ar fi fost un simplu =i dispre\uit dezertor, ]nvreme ce românii ]l vor primi ca pe un frate. Dincolo dezer-tarea ar fi fost o crim[ dezonorant[, urmat[ de o captivitate

117

ru=inoas[: aici va merge ca un adev[rat erou, cu fruntea sus,=i va putea lupta ]ndat[ contra du=manilor adev[ra\i...Vas[zic[, teama de frontul românesc a fost f[r[ temei. No-roc c[ soarta l-a ocrotit... Datoria lui e s[ tr[iasc[ =i s[ tri-umfe. Nu via\a, ci moartea ]nseamn[ la=itate pentru omulcare are un ideal ]n lume.

De a doua zi gândurile au ]nceput s[ se mulcomeasc[,punându-se toate ]n slujba lini=tii lui, ca ni=te servitoricredincio=i. }mpreun[ cu lini=tea ]ns[ i s-a luminat ]n su-flet mai vie =i ura ]mpotriva tuturor str[inilor dimprejurullui. Ura pe medicii care-l ]ngrijeau, pe surorile de caritate,pe ofi\erii convalescen\i =i se bucura c[, din pricina raneila pl[mâni, era osândit s[ tac[. }n ziua când un generalb[trân, ]nconjurat de o droaie de ofi\era=i ferche=i, a venits[-i aga\e pe piept medalia de aur pentru distrugereareflectorului, Bologa s-a pref[cut c[ i-e r[u, numai ca s[ nufie silit a p[rea ]ncântat.

Pe urm[, ]ntr-o zi, acum vreo lun[, a fost adus ]n salona=Varga, care fusese greu r[nit ]n =oldul stâng, tot atunci, ]nnoaptea ceea, =i din spital ]n spital ajunsese aici. }n primulmoment Apostol s-a bucurat =i, pentru c[ tocmai i se d[dusevoie s[ vorbeasc[ pu\in, ]=i povestir[ p[\aniile. Varga ]i ex-plic[ am[nun\it cum s-a desf[=urat atacul ru=ilor, cum aup[truns pân[ aproape de liniile artileriei =i cum au fostalunga\i ]napoi printr-un contraatac fulger[tor. Totu=i, ]n luptaaceasta, dou[ regimente de infanterie au fost aproape com-plet nimicite, =i chiar huzarii lui au suferit mult, mai ales ]ncursul contraatacului, când a primit =i el schija care era câtpe-aici s[-l lase =chiop, fiindc[ un doctor cam smintit a um-blat ]n ruptul capului s[-i taie piciorul. Locotenentul dehuzari clocotea de revolt[ c[ b[t[lia, ]n care au pierdut pes-te dou[ mii de oameni =i ]n care era s[-=i dea ortul popii,

118

nici m[car n-a fost pomenit[ ]n comunicatele de r[zboi. Semângâia numai cu speran\a ]ntr-un lung concediu de conva-lescen\[.

Pe m[sur[ ce Varga vorbea =i se fr[mânta, Bologa se ]ntun-eca. Toate cuvintele lui, chiar privirea lui i se p[reau du=mane=i se mira, cum a putut omul acesta s[-i fie simpatic? Ca s[nu mai trebuiasc[ s[ stea de vorb[ cu dânsul, ]=i procur[ unvraf de c[r\i =i se puse s[ caute ]n ele explica\ii =i dovezi.Dou[ s[pt[mâni a r[scolit =i s-a trudit. Nic[ieri n-a g[sit dece binele nu e bine pretutindeni =i totdeauna. }n toate c[r\ileomul ]i p[rea izolat de via\a adev[rat[, singuratic =i abstractca o formul[ matematic[. Cineva s-a a=ezat la mas[, plin de]ncredere ]n cuno=tin\ele =i experien\ele sale de via\[, =i adecretat c[ oamenii trebuie s[ fie a=a =i a=a, c[ e bine cândfaci cutare lucru =i e r[u dac[ faci cutare. +i, ]n schema lui,acel cineva vrea s[ vâre cu sila sufletele vii, s[ le ]nc[tu=eze,parc[ via\a s-ar modela dup[ dorin\ele sau concluziile cui-va. Dar via\a merge mereu ]nainte, nep[s[toare, sfâ=iind nunumai sistemele savan\ilor, ci chiar min\ile oamenilor,pl[smuind ]n fiece clip[ situa\ii noi, idei noi, pe care fante-zia liliputan[ omeneasc[ niciodat[ nu le va putea ]n\elege=i cu atât mai pu\in prevedea. Un capriciu al vie\ii a pus fa\[]n fa\[ milioane de oameni, pe care i-a ]nsemnat cu moartea]n frunte, silindu-i astfel s[ descopere ]n sufletele lor taineneb[nuite =i s[ ia hot[râri nea=teptate. }n vârtejul vie\ii c[r\ilesunt gr[mezi de vorbe f[r[ ]n\eles. Omul trebuie s[-=i fere-asc[ numai con=tiin\a s[ nu-i sângereze.

}n vremea aceasta primi o scrisoare de la Klapka, plin[de prietenie, comunicându-i câte verzi =i uscate despre traiulpe noul front, lucruri m[runte, ad[ugând la urm[ de tot, ]ntreac[t, c[ “pe-aici tot ru=i am g[sit, numai ru=i...” Bologa]=i zise ]ndat[, f[r[ grij[ =i f[r[ =ov[ire: “Nu face nimic... Voi

119

mai a=tepta...”Varga ]ncerca ]ntruna s[-i dezlege limba =i nu se putea

dumeri: de ce s-a f[cut a=a de ursuz Bologa? Pe el t[cerea ]lap[sa =i-l am[ra. De aceea a fost fericit când doctorii i-audat voie s[ ias[ din odaie, s-a ]mprietenit cu al\i camarazide prin celelalte saloane =i mai mult st[tea cu dân=ii decâtcu Bologa.

Acuma, ]n a=teptarea vizitei medicale de dup[-amiaz[,huzarul se perpelea ca pe=tele pe uscat, mai ales dup[ cetoate sfor\[rile lui de-a scoate o vorb[ din Bologa au r[masf[r[ ecou.

— Ce ai, Bologa? izbucni ]n sfâr=it Varga, jignit. M-ai ex-asperat cu mu\enia!... Nu mai vrei s[ vorbe=ti cu mine, orim[ ur[=ti? Am fost prieteni =i...

— Nimic, nimic, murmur[ Apostol, f[r[ s[ ]ntoarc[ ochii.Varga trebui s[-=i opreasc[ noile ]ntreb[ri. Veni doctorul,

]nso\it de o sor[ de caritate dr[gu\[ =i z[cut[ de v[rsat.— Iat[ salonul minunilor cere=ti! strig[ doctorul, mic =i

blond, frecându-=i mâinile, radios =i jovial. Pe cât v[d, ams[ v[ dau pa=aport, curând-curând, domnilor! }n orice caz,ar fi nimerit s[ ]ncepe\i a face mai mult[ mi=care, baremprin ser[, dac[ nu prin parc. Afar[ e ]nc[ iarn[, ce-i drept,dar ar trebui s[ v[ mai dezmor\i\i oasele, domnilor!... Ar fifoarte, foarte bine!

— Parc[ n-o s[ ni le dezmor\im iar pe front, doctore?zise Varga ]nviorat. Sper c[ ne dai un concediu de conva-lescen\[, doctore! E imposibil s[ ne trimi\i numaidecât ]nlupt[, cu r[nile de-abia cic[trizate!

— Desigur... negre=it! r[spunse medicul cu zâmbetulsc[zut. }ntrucât depinde de mine, fire=te!... Eu ]ns[ cel multpot s[ propun, decizia e ]n alte mâini, =i, s[ v[ spun drept,doar sunte\i b[rba\i, toate comandamentele ne repet[ ]ntru-

120

na c[ se simte mare, mare nevoie de ofi\eri, pretutindeni...— Am ]n\eles, ]ncheie Varga posomorât. Ne vei concedia

direct pe front.Doctorul mai ]ng[im[ câteva cuvinte =i se gr[bi s[ dis-

par[ ]mpreun[ cu sora de caritate, mereu senin[ =isurâz[toare.

Pe urm[ odaia se umplu, ]n câteva minute, de ]ntuneric.Numai geamurile r[maser[ cenu=ii, ca ni=te ochi bolnavi,stin=i. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate,dar pa=ii lui nu f[ceau atâta zgomot cât tictacul ar[miu alunui de=tept[tor de pe mescioara de noapte. }ntr-un târziu,Apostol, =ezând pe pat, cu ochii la r[murelele degerate deafar[, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi,]ncepu s[ fredoneze un cântec vesel.

— Bologa! Ce dracu, de cântece ]\i arde? se opri Varga cuimputare. Ori te bucuri c[ ni s-au spulberat perspectivele deconcediu?

— M[ bucur din inim[, amice! r[spunse Apostol cântând=i gesticulând ca un actor ]ntr-o oper[ italian[. R[zboi,r[zboi, r[zboi, ]nainte, la r[zboi!

Locotenentul de huzari ]nm[rmuri =i, ]n cele din urm[,convins c[ Apostol ]=i bate joc de dânsul, ie=i din odaietrântind u=a. Bologa ]ncet[ cântecul brusc, parc[ de-abiaatunci =i-ar fi dat seama ce face. }i p[ru r[u =i se lungi pepat, cuprins de o triste\e ciudat[. Peste câteva minute veniPetre, aprinse lumina =i-i ]ntinse o scrisoare, ]ntrebând:

— Oare nu-i de-acas[, don' locotenent?Bologa se arunc[ asupra plicului, dar v[zând c[-i de la

Klapka, nu se mai gr[bi s[-l deschid[. Presim\ea ce cuprinde=i, ]ntr-adev[r, citind, d[du peste trei rânduri ]ncurcate, dincare ]n\elese cu o claritate t[ioas[ c[, de o s[pt[mân[, ]nlocul ru=ilor, au ap[rut românii. Se uit[ un r[stimp la Petre,

121

gânditor, =i apoi zise:— Nu-i de-acas[... E de pe front, de la domnul c[pitan...

De-acolo, nu de-acas[...Vorbind, gândurile i se str[mutar[ departe, cuprinzând

]ntr-o fulgerare toat[ Parva =i, deosebit, fiecare fiin\[ drag[,]ncepând cu maic[-sa =i cu Marta, fa\[ de care se sim\eavinovat pentru c[ le-a scris numai de dou[ ori de când zaceprin spitale =i mai cu seam[ fiindc[ ]n noaptea ceea a vruts[ se despatr[ de ele f[r[ s[-=i ia r[mas bun.

“Mi s-a ]nmuiat inima ]ndat[ ce am v[zut c[ s-a apropiatziua plec[rii!” ]=i zise dânsul, uitându-se la Petre.

— Trebuie s[ vie =i de-acas[, don' locotenent, rosti sol-datul cu ]ncredere.

— Da... da... trebuie... acas[... ]ngân[ Bologa, ]ntorcân-du-se cu spatele, ]ncet, obosit.

Varga reveni mai târziu, ne]mp[cat. Apostol tres[ri dinmrejele gândurilor =i zise blând:

— Varga... nu =tiu ce am... Iart[-m[!Locotenentul se ]nsenin[ imediat =i se apropie cu mâna

]ntins[:— }mi pare r[u, prietene drag[... Dar te-ai schimbat

]ngrozitor... Odinioar[ m[ iubeai, ne ]n\elegeam...— Odinioar[! oft[ Bologa cu ochii sc[lda\i ]n lacrimi.+i mai st[tur[ zece zile pân[ s[ plece...

2

Trenul gâfâia =i asuda suind printre mun\ii cu piscurilec[runte ]nc[ de z[pad[. Soarele ]nceputului de prim[var[pres[ra pulbere de argint ]n v[zduh. P[durile =i poieneletres[reau sub mângâierea razelor fierbin\i. Via\a nou[,

122

tân[r[, vijelioas[ ]nviora n[valnic ]nf[\i=area p[mântului.Numai trenul, ]nc[rcat de oameni =i materiale de r[zboi, lung,scâr\[ind =i puf[ind, p[rea un monstru din alt[ lume, pornits[ ]nfrunte tinere\ea firii. Locomotiva se târa ]ncet,a=teptându-se parc[ s[-i ias[ ]n cale vreun du=man, se stre-cura ca o =opârl[ uria=[ pe sub coastele =i râpele nep[s[toare,ferindu-se de amenin\[ri ]nchipuite la fiecare cotitur[.

}ntr-un vagon rezervat pentru ofi\eri, Apostol Bologast[tea pe coridor, la o fereastr[ l[sat[ ]n jos, sorbind nes[turatpriveli=tea mun\ilor, care-i aminteau valea Some=ului =i-lf[ceau s[ uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit lagar[, i s-a trezit ]n suflet o ]ndârjire neastâmp[rat[, care-ifeconda iubirea =i i-o p[stra mândr[ =i curat[.

Deodat[ u=a compartimentului de la spatele lui se de-schise =i se ]nchise cu zgomot =i ]n ureche ]i r[sun[ glasullui Varga, foarte ]ncântat:

— +tii, Bologa, cine se afl[ ]n trenul nostru?... N-ai s[ghice=ti!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross...

Apostol se ]ntoarse. Prin geamurile u=ii se vedeau ]n com-partiment, ]n fumul de \ig[ri, câ\iva ofi\eri. Gross rânjeabatjocoritor, explicând ceva cu gesturi violente.

— Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urm[ Varga. Bazice, pe onoarea lui, c[ generalul ar dori s[ ne vad[, =i maicu seam[ pe tine, nu =tiu de ce... }n definitiv, n-ar fi decâtnatural, c[ doar am sângerat destul pentru patrie... De alt-fel, Gross a c[l[torit cu generalul ]n interes de serviciu, a=ac[...

Lui Bologa ]i era scârb[ de to\i, cu Gross ]n frunte. Dinpricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, =i cu pion-ierul de-abia a schimbat dou[ vorbe indiferente.

— Da?... Ei vezi?... Foarte bine! zise dânsul, vrând s[arate curiozitate, cu dispre\ ]n privire.

123

— S[ vezi ]ns[ ce m-am gândit eu, relu[ locotenentul dehuzari, cuprinzându-l de mijloc. Dac[ izbutim s[ vorbim cugeneralul, trebuie s[ c[ut[m s[-l convingem c[ merit[m =inoi un concediu dup[ aproape cinci luni de spital =i suferin\e,nu-i a=a?... Eu am mare ]ncredere ]n Karg, de=i e sever =ine]nduplecat, c[ci noi, slava Domnului, am luptat viteje=te...

— Bine, fire=te, n-ar fi r[u, r[spunse Bologa, convins ]nsine c[ speran\ele lui Varga sunt copil[re=ti =i dornic s[r[mân[ iar singur. Dar dac[ zice Gross c[ s-a interesat denoi generalul, de ce nu ne ]nso\e=te =i el?

Varga arunc[ o privire ]n compartiment =i apoi ]ntoarsespatele cu dezgust, zicând:

— M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, drag[ pri-etene!... Nu po\i vorbi trei minute cu el f[r[ s[-=i bat[ joc detot ce avem noi sfânt, \ar[, credin\[, trecut... A ]nceput s[-mi fie grea\[ =i fric[, z[u, Bologa! ad[ug[ peste o clip[, iar[=i]nviorat. Dac[ a= fi nevoit s[ stau mult ]n tov[r[=ia lui, m-a=pomeni ]ntr-o bun[ zi c[ mi-am pierdut =i eu toate senti-mentele patriotice!

— Sentimentele adev[rate trebuie s[ reziste oric[reiispite! gl[sui Apostol ap[sat.

— A=a se zice, dar ]n realitate nimic nu rezist[ la infinit!zâmbi Varga. A=a chiar tu mi-ai spus-o odat[, ]ntr-o discu\ie,la Budapesta, la unchiul meu, =i n-am uitat-o. Pic[tura deap[ g[ure=te stânca... +-apoi tu parc[ nu te-ai schimbat?Poate c[ tu nu-\i dai seama, dar eu, care am stat cu tine,]ntr-o odaie, aproape dou[ luni =i \i-am ]nghsi\it toatecuriozit[\ile... ehe! prietene, ]ntreab[-m[ pe mine!... Unch-iul, care te-a iubit ca pe copilul lui, dac[ te-ar ]ntâlni azi,nici nu te-ar mai recunoa=te. Bologa, crede-m[!... Repet,poate c[ nu-\i dai seama, poate c[...

Apostol Bologa deslu=i, parc[, ]n cuvintele huzarului o

124

provocare ascuns[. }i r[spunse cu ur[, dar =i cu o gravitate]n care str[b[tea trebuin\a de a-=i dezv[lui sufletul, de a-lpune ]n palm[ =i de a-l purta, mândru =i ]ncrez[tor, ca pe unpotir ]n v[zul tuturor:

— }mi dau seama prea bine c[ m-am schimbat... Cum s[nu-mi dau seama, când schimbarea s-a s[vâr=it ]n chinuri,ca o nou[ na=tere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceas-ta am dobândit adev[ratele sentimente fire=ti, cum ziceaitu... De-abia, Varga!

Locotenentul de huzari se tulbur[. Din tonul lui Bologasim\i l[murit c[ se afl[ ]n fa\a unui du=man. }i zise ]ncet,sec, rezemându-se cu spinarea de u=a compartimentului =iprivindu-l lung:

— Bologa, sentimentele tale mi se pare c[ sunt nefire=ti...Ia seama!

— M[ amenin\i? ]ntreb[ Apostol ironic.— Sentimentele tale te mân[ drept ]n bra\ele

du=manului...— Care du=man? repet[ Bologa mai batjocoritor.— Du=manul \[rii, oricare ar fi! vorbi Varga, pu\in mai

aspru. }n clipa aceasta tu, prietene, e=ti dezertor ]n gândul =isufletul t[u!

Apostol Bologa tres[ri scurt, apoi zise repede, cu glasmai cald, apucându-l de mânec[ =i ]mplântându-i ]n ochiprivirea hot[rât[:

— Ascult[, Varga... Tu ai fost odinioar[ om =i te l[udaic[, sub mundirul militar, vei purta ve=nic o inim[! De aceea]\i zic acuma: d[ la o parte ra\iunea cazon[ =i spune ce-aiface tu dac[, de pild[, fiind ]n armata ruseasc[, te-ar trimites[ te ba\i cu ungurii, care au pornit s[ te dezrobeasc[?

— Stai, stai... nu-i a=a, prietene! bâlbâi locotenentulro=ind. Mai ]ntâi patria...

— Nu ocoli ]ntrebarea, st[rui Bologa, triumf[tor.

125

R[spunde cinstit! }n asemenea cazuri nu pot fi dou[r[spunsuri!

Varga t[cu. }ntrebarea ]l ]ncurca, =i mai ales curajul luiBologa. }n sfâr=it, zise =ov[itor:

— Exist[ o lege pentru to\i =i o singur[ datorie, care neleag[ prin jur[mânt. Când ]ncepe cineva s[ le judece prinprisma egoismului sentimental, atunci...

— Lege, datorie, jur[mânt sunt valabile numai pân[ ]nclipa când ]\i impun o crim[ fa\[ de con=tiin\a ta! ]ntrerupseApostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptuls[ calce ]n picioare sufletul omului, iar dac[ totu=i ]ncearc[...

Bologa sfâr=i brusc, cu un gest vag, care spunea orice =inimic. Varga, surprins, ]ng[im[ cu ochii mari:

— Atunci b[nuielile mele... Atunci umbli cu gânduri dedezertare?

— Gânduri? murmur[ Apostol cu un surâs straniu. Gân-durile sunt schimb[toare, Varga! Am ]ns[ o credin\[ vie ]nsuflet... asta, da! +i dac[ ea ]mi va porunci s[ trec... s[...dezertez la inamic, adic[ la inamicul vostru, nu voi ezitanici un moment a-mi face datoria cea adev[rat[... De altfel,chiar voi, judecând cinstit =i f[r[ pornire, ]mi ve\i da dreptate=i m[ ve\i aproba! Sunt sigur c[ =i tu, ]n sufletul t[u...

— Nu, nu, Bologa, te ]n=eli amar! zise Varga iar[=i sec.Eu nu te voi aproba niciodat[! Eu dispre\uiesc crimele!

— Da? ]ntreb[ Apostol cu o mirare nepotrivit[, ad[ugând]ndat[ cu ton jovial: Fii sigur, Varga, c[ n-am s[-\i cer aproba-rea!... Cel mult, de s-ar ]ntâmpla s[ trec prin sectorul t[u =idac[ a= avea ghinionul s[ te ]ntâlnesc, cel mult atunci arputea fi vorba... Dar atunci, cine =tie, poate c[ am vorbialtfel...

— S[ te fereasc[ Dumnezeu, Bologa! izbucni locotenen-tul, grav =i amenin\[tor. Eu te-a= aresta, ba te-a= ]mpu=ca

126

dac[ ai ]ncerca s[ te ]mpotrive=ti, cu toate c[ mi-ai fost pri-eten!

— Fii lini=tit! zise Bologa iar[=i ironic. Am s[ m[ ferescde sectorul t[u ca de foc... Acuma e=ti mul\umit?

— Tu poate glume=ti, Bologa, dar eu...— Nu glumesc deloc! declar[ Apostol, devenind dintr-o

dat[ sfid[tor.Locotenentul Varga era jignit personal de toate câte

auzise. Senin[tatea =i hot[rârea cu care Bologa, un ofi\er, ]ideclara c[ va dezerta ]l ]nfuriau. O clip[ se gândi s[-l denun\e=i, astfel, s[-l pedepseasc[. Dar poli\ismul ]i repugna. +i apoiprea au fost prieteni odinioar[ ca s[ se despart[ pentru ni=telucruri care, ]n realitate, ]l priveau numai pe Bologa. Dac[ arputea citi cineva ]n sufletele tuturor ofi\erilor, s-ar ]ngrozide ceea ce ar descoperi. Cei mul\i ]=i ascund gândurile, pecând el barem e sincer.

— Astea-s prostii, prietene! zise Varga, dup[ o pauz[, cuglas schimb[t =i cu o veselie poruncit[ pe fa\[. Mai binehaidem la generalul Karg, s[ ne miluim de un concediu!

— A=a-i... prostii... surâse Apostol ]mblânzit. Prostii sunttoate vorbele omului ]n ceasurile cele grele ale vie\ii...

Varga porni ]nainte pe coridorul murdar =i plin de soaretân[r. Trenul l[sase ]n urm[ o cotitur[ =i vagonul se cl[tinaparc-ar fi fost s[-=i piarz[ echilibrul. Locotenentul de huzarise sprijinea cu mâinile de pere\i, ]njurând furios, ]n vremece Bologa, la câ\iva pa=i ]napoi, mergea sigur, lini=tit, ca peo c[rare.

3

Trecur[ printr-un vagon ticsit de militari =i civili,

127

amesteca\i de-a valma. Pe coridorul strâmt se ]mbulzeaumai ales \[rani cu fe\ele speriate, p[zindu-=i desagii sauleg[turile, vorbind pu\in =i ]ncet, parc[ s-ar fi temut s[ nu-iaud[ cineva. }n col\ul dinspre vagonul ofi\erilor, un preotromân, ]nalt, slab, cu o b[rbu\[ rar[ =i ]mbr[cat s[r[c[cios,se sf[tuia domol cu trei \[rani care, dup[ port, p[reau un-guri.

Apostol, f[cându-=i loc pe la spatele preotului, auzi vorb[româneasc[ =i ]ntoarse capul o clip[, f[r[ ]ns[ a se opri dinmers. Z[ri o fa\[ cunoscut[ parc[... }n ]nghesuial[ nu avuvreme s[ se mai uite ]napoi, dar ]i r[mase ]n ochi ]nf[\i=areapreotului =i ]n minte ]ntrebarea: “Cine o fi =i de unde ]l cun-osc?...”

}n vagonul urm[tor c[l[torea generalul Karg. Aici cori-dorul era ocupat numai de ofi\eri de toate gradele t[if[suind=i a=teptând fiecare norocul de a putea vorbi neoficial cugeneralul. La compartimentul excelen\ei erau trase perdelelecafenii, =i aghiotantul ie=ise afar[, din propria-i ini\iativ[, s[roage pe domnii din coridor s[ fac[ lini=te, ca nu cumva s[se supere excelen\a-sa... Tocmai atunci sosi Varga, lu[deoparte pe aghiotant =i-i =opti:

— Ne spuse Gross c[ mo=ul dore=te s[ ne vad[, pe mine=i pe Bologa... Adu-i aminte, dragul meu, te rog!

Aghiotantul d[du mâna cu Bologa, pe care nu-l mai v[zusede la audien\a cu bucluc, =i apoi intr[ ]n compartimentulgeneralului, suspinând grav:

— S[ ]ncerc[m...Peste cinci minute cr[p[ u=a, scoase pe jum[tate corpul

=i zise binevoitor:— Bologa, vino... te rog... Excelen\a-sa dore=te...}ntâlni ochii lui Varga ]ntreb[tori, dar strânse din urechi,

cu fa\a mâhnit[ de regretare c[ “a=a-i ordinul”...

128

Generalul Karg era vesel =i mul\umit. }n sfâr=it ob\inuse,cu chiu cu vai, s[ fie propus pentru ordinul “Maria There-sia”. +edea lâng[ fereastr[, cu picioarele-i scurte ]ntinse co-mod, cu fa\a-i negricioas[ ]ntoars[ spre Apostol Bologa, careintrase =i salutase printr-o ]nclinare milit[reasc[.

— Ei, te-ai f[cut s[n[tos? ]ntreb[ generalul, ]ntinzându-i alene m[na cu multe inele =i m[surându-l cu o privireatent[.

Bologa r[spunse cu un surâs nehot[r[. Avea fa\a galben[,supt[, cu buzele f[r[ culoare; numai ochii ardeau, mistuin-du-se ]ntr-un foc l[untric. Generalul ]l m[sur[ iar din cappân[ ]n picioare =i apoi ]i oferi un loc lâng[ dânsul. Pebancheta cealalt[, ]n fa\a excelen\ei, =edeau un colonel cufigura col\uroas[, pe care Apostol nu-l cuno=tea, =i un maiorslab, cu ochii scânteietori de inteligen\[. Aghiotantul, auz-ind iar g[l[gie pe coridor, se strecur[ afar[, s[ atrag[ dinnou aten\ia domnilor c[ excelen\a-sa poate s[ se supere...

Generalul ]i puse fel de fel de ]ntreb[ri despre cum a fostr[nit, prin ce spitale a umblat, cum s-a vindecat, dar Bologa,r[spunzând, vedea mereu ]n privirea lui o ]ntrebare neros-tit[, care ]l ]ndârjea ]ntocmai ca adineaori provocarea luiVarga. Altminteri Karg, prin tonul vorbelor =i prin blânde\eace-i ]ndulcea toat[ ]nf[\i=area, ]i ar[ta un interes ]ntr-adev[rsincer, aproape nefiresc de sincer. Pe urm[ veni =i rândul]ntreb[rii a=teptate, luând ]ns[ o form[ glumea\[, pri-etenoas[:

— Ei, a=a-i c[ nu s-a pr[bu=it lumea fiindc[ vii cu noiaici?

Apostol v[zu limpede ]n ochii generalului c[ cere unr[spuns scurt: nu. De aceea nu-=i putu st[pâni o secund[ deezitare, care se stinse singur[. Apoi vorbi cu o cutezan\[]nfrumuse\at[ de claritatea glasului:

129

— Niciodat[ n-am fost la=, excelen\[, =i deci am s[ v[m[rturisesc =i acuma c[ ]n sufletul meu s-a pr[bu=it o lume!

Degetele grase =i ]nc[rcate de inele se ag[\ar[ nervos demusta\a burzuluit[, iar sprâncenele late se ]nfoir[ când gen-eralul, uluit, ]ntreb[:

— Adic[ cum?... Ce lume s-a pr[bu=it?Bologa surâse atât de senin, c[ ]ncruntarea generalului

se transform[ ]ntr-o curiozitate ner[bd[toare, iar mâna]ndat[ i se a=ez[ lini=tit pe br[\ara canapelei.

— Am citit undeva, excelen\[, zise Apostol cu glasul deadineaori, c[ inima omului, ]n primele s[pt[mâni ale vie\iiembrionare, se afl[ nu ]n piept, ci ]n cap, ]n mijlocul creier-ilor, =i c[ de-abia pe urm[ coboar[ mai jos, desp[r\indu-sede creier pentru totdeauna... Ce minunat ar fi, excelen\[,dac[ inima =i creierul ar fi r[mas ]mpreun[, ]ngem[nate, s[nu fac[ niciodat[ inima ce nu vrea creierul =i mai cu seam[creierul s[ nu fac[ ce sfâ=ie inima!

Generalul se uit[ câteva momente la Bologa, apoi laceilal\i, apoi râse cu poft[, cu gura c[scat[, cu must[\ilezbârlite, ]ncât fa\a i se ]ncre\i ca o coaj[ de nuc[ stricat[.

— Foarte... foarte... interesant! morm[i dânsul râzând.Pe urm[, potolindu-se cu greutate =i cu o v[dit[ ru=ine

pentru c[ nu =i-a st[pânit râsul, ]=i relu[ masca obi=nuit[ =iserioas[, povestind colonelului cum i-a cerut Bologa s[ nuvie pe frontul românesc =i cum el totu=i l-a iertat, având de-a face cu un ofi\er foarte capabil =i con=tiincios, de=i acumavede c[ e =i ]nc[p[\ânat. Colonelul ascult[ cu respect pân[ce =fâr=i =i apoi, cu acela=i respect, zise:

— Eu, excelen\[, nu admit, fire=te, pentru c[ nu-mi per-mite legea, dar m[ pun ]n situa\ia locotenentului =i-i ]n\elegam[r[ciunea... E regretabil c[ cei ]n drept n-au luat m[surigenerale ]n privin\a aceasta, ca s[ evite situa\iile delicate, ]n

130

interesul capacit[\ii combative a armatei...Apostol se cutremur[, ca =i când cuvintele colonelului i-

ar fi str[puns ace ]n inim[, c[ci el ast[zi nu mai dorea]n\elegere, ci tocmai motive de ur[ =i ]ndârjire prin care s[-=i a\â\e, ]nfl[c[rat[, credin\a. Generalul ]nsu=i r[mase sur-prins o clip[, =i pe urm[ r[spunse convins, ba chiar cu un felde mândrie:

— Evident, evident c[ a=a este!... Din punct de vedereuman, fire=te... Dar dac[ cei de sus nu s-au gândit laposibilit[\ile acestea?... Nici eu nu pot lua asupra mea toater[spunderile... Eu cel mult pot s[ u=urez, ]n anume cazuri,cum e cazul locotenentului, de pild[... Da! Negre=it, trebuies[ u=ur[m... Cum e ]nc[ sl[bit de boal[, vreau s[-l feresc degreut[\ile frontului =i o s[-l ]ntrebuin\[m ]ntr-un serviciumai f[r[ osteneli mari... Uite, s[ treac[ la coloana de muni\ii!A=a-i?... C[ci noi suntem umani... Noi... armata noastr[...Unde aiurea =i-ar mai bate capul un comandant s[ mena-jeze asemenea scrupuluri?... Ce zici, domnule maior? S-amai pomenit atâta umanitate ]n vreo armat[ de când e isto-ria? +i totu=i pe noi ne acuz[ du=manii de barbarie!... Celume! Ce nedreptate!

Tocmai ]n clipa aceea aghiotantul se furi=[ iar[=i ]nl[untru.Generalul ]=i curm[ reflec\iile =i-i zise poruncitor:

— Ia not[ c[ locotenentul Bologa va fi repartizat la coloa-na de muni\ii!

}n vreme ce aghiotantul scoase un carnet de ]nsemn[riApostol Bologa se uit[ la to\i pe rând, rug[tor, ]ntâlnind]ns[ pe toate fe\ele aceea=i comp[timire, sc[ldat[ doar ]nzâmbete diferite. Se sim\i umil =i mic, de=i sufletul ]i clo-cotea de ur[. A vrut s[ stârneasc[ indignare =i iat[ c[ a g[sitmil[ =i ]n\elegere. V[zu creionul aghiotantului alergând pehârtie =i deodat[ strig[:

131

— Excelen\[, a= dori mult s[-mi reiau bateria!— Las[, murmur[ generalul ocrotitor =i din nou vesel.

Trebuie s[ te ]ntremezi =i s[ aduni puteri ]ntr-un serviciumai u=or, mai ferit de primejdii... }mi pare bine c[ \i-a r[masdrag frontul, dar deocamdat[ sunt silit, ]n interesul d-tale,s[ m[ opun =i s[ te menajez!

Bun[tatea generalului, inexplicabil[ =i nea=teptat[, ]l ex-aspera pe Bologa. Vru s[-i mai obiecteze c[ serviciul la coloa-na de muni\ii e mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci]=i aduse aminte de preotul român din coridor =i ]ndat[ ]ir[s[ri ]n inim[ dorin\a de a-l cunoa=te. Nu-l mai interesa nicigeneralul, nici frontul. Se scul[, bolborosi cuvinte ]ncurcatede mul\umire, strânse o mân[ gras[ =i moale, se ]nchin[ =iie=i cu figura luminat[...

Trecu grabnic ]n vagonul solda\ilor, se ]nghesui printre\[ranii de pe coridor. Preotul era tot unde-l l[sase. }l v[zude departe =i fruntea i se ]mbroboni de sudori. Acuma ]lrecunoscu =i se tulbur[ de bucurie.

— A=a-i c[ nu m[ mai cuno=ti, p[rinte? }i strig[, ]nsufle\it,]ntinzându-i mâinile.

Preotul ]ng[lbeni, parc[ l-ar fi surprins ]ntr-o fapt[ rea.Când Bologa ]=i spuse numele, ]n ochii lui izvor] o lic[rirede ]nsufle\ire, pe care ]ns[ o ]n[bu=i repede, uitându-se]mprejur, s[ se asigure dac[ nu-l pânde=te cineva. Preotulera Constantin Boteanu, unul din prietenii cei mai buni ailui Apostol din liceu.

— +i unde vine satul t[u, Constantine? ]ntreb[ Bologafericit, ner[bd[tor.

— Apoi tocmai lâng[ F[get, unde e comanda cea mare,nu =tiu cum ]i zice la c[t[nie, r[spunse preotul, ]ncurcat =i]nfrico=at c[ vorbe=te române=te cu un ofi\er.

— E românesc? st[rui Apostol.

132

— Parte =i parte... Noi ]i zicem Lunca, dar pe ungure=tese cheam[...

— Lunca? ]ntrerupse Bologa, ca =i când ar fi c[utat s[-lopreasc[ a rosti cuvântul unguresc. +i pe la noi este un satLunca... }\i aduci aminte?

— Cum s[ nu... tare bine! zise preotul. Dar pe-aici =iromânii =tiu ungure=te, c-a=a-i obiceiul, dac[ suntem printreunguri... De altfel, a=a e =i bine...

— Ce bine, p[rinte? strig[ Apostol serios. Nu te gânde=tic[ a=a, mâine-poimâne, r[mâi f[r[ parohie?

— Cam a=a-i, ce-i drept, murmur[ Boteanu z[p[cit,zâmbind umil. Ce s[ facem? Noi n-avem nici o putere =i nicinu ne putem amesteca. Destul ne zdrobe=te via\a, de m[mir cum o mai putem duce ]n spinare...

— Când omul are un ideal, ]nfrunt[ toate greut[\ile! ziseApostol ap[sat, cu ]n\eles.

— Idealul nostru e Dumnezeu, r[spunse preotul cu osfial[ ]n care-=i ascundea o team[ amar[. Când ai suferit canoi, numai ]n Dumnezeu mai po\i avea n[dejde...

Pe urm[ ]i povesti lui Apostol cum, la intrarea o=tirilorromâne, autorit[\ile l-au ridicat =i, ]mpreun[ cu trei \[ranifrunta=i, l-au transportat ]n |ara Ungureasc[, pe lâng[Dobri\in... Nevasta cu doi copila=i au r[mas ]n grija Domnu-lui. Vreo trei luni nici n-a auzit de ei =i a crezut c[ s-au pr[p[dit]n focul r[zboiului. De-abia când s-a ]ntors roata norocului aaflat c[ sunt s[n[to=i =i-l a=teapt[ s[ vie acas[. Au trecut]ns[ pe rând s[pt[mânile, =i de ]ntors acas[ nici pomeneal[.S-a rugat pe la to\i, s-a umilit, s-a ploconit... }n zadar. Ba c[e zona frontului, ba c[ românii sunt suspec\i, ba a=a, baaltfel... }n sfâr=it a cerut voie s[-=i aduc[ barem =i familiaacolo, lâng[ Dobri\in, pân[ ce va ]ng[dui Dumnezeu s[ selini=teasc[ vremurile. Apoi, pe nea=teptate, i-au dat drumuls[ plece acas[, punându-i ]n vedere s[ se poarte bine...

133

Apostol Bologa zâmbea din ochi, ]n suflet ]ns[ era ros denemul\umire =i de decep\ie. Frica preotului =i umilin\a care-i sublinia toate vorbele =i privirile ]l izbeau ca ni=te cu\ite,de=i c[uta s[ le treac[ cu vederea. }i povesti =i el cum l-a]mpins soarta ]n r[zboi =i pe urm[, scuturându-i mâna:

— Apoi s[ =tii, Constantine, c[ am s[ vin pe la voi, s[vorbim mai multe!

Preotul r[spunse sp[imântat:— M[ rog... Chiar mi-a scris preoteasa c[ umbl[ mul\i

militari prin casa noastr[, c[ doar azi a=a sunt vremurile...Bologa vru s[ zâmbeasc[, dar gura i se ]ncle=t[ ]ntr-un

rânjet dureros.

4

Biroul coloanei de muni\ii era ]n Lunca, pe o ulicioar[dosnic[, ]n casa groparului Paul Vidor. Cl[direa privea cufa\a spre uli\[ =i avea la mijloc o tind[ ]ngust[, cu u=a ve=nicdeschis[, ]n dreapta o odaie mai m[ri=oar[, ]n care se insta-lase cancelaria, iar ]n stânga, alte dou[ od[i\e: ]n cea dinfund se strânsese groparul, =i ]n cea dinainte, locuin\a co-mandantului coloanei.

Apostol Bologa lu[ ]n primire, de la locotenentul pe carevenea s[-l ]nlocuiasc[, biroul cu cele câteva registre =i im-primate. Nu putuse dormi ]n tren =i sosind ]n Lunca tr[sesedirect aci, pr[p[dit de oboseal[. Ascult[ nep[s[tor explica\iile]nainta=ului s[u pân[ ]n clipa când ]i desf[=ur[ o schi\[ cuplanul frontului =i cu pozi\iile tuturor unit[\ilor ce \ineaude divizie. Atunci se a=ez[ la mas[, ]nviorat, parc[ i-ar fi dato b[utur[ fermecat[, sorbind din ochi harta cu semnele al-bastre =i ro=ii, ]ncercând cu degetele tremur[toare s[urm[reasc[ liniile capricioase. Dar capul ]i era atât de tul-

134

bure de emo\ie, c[ nu se putu dumeri =i, sculându-se iar ]npicioare, zise nehot[rât:

— Nu pricep nimic... }mi huruie creierii. Am s[ m[ ori-entez mai târziu...

— Desigur, nici vorb[, r[spunse repede locotenentul. Dealtminteri =i schi\a e ]nvechit[ =i va trebui s-o completezi...Iac[, de pild[, colea, tocmai la margine, la sud, sectorul ac-esta... uite, e ocupat acuma de huzarii desc[leca\i, deoareceumbl[ zvonul c[ românii se preg[tesc s[ ne atace... }n sfâr=it,ai s[ te orientezi =i o s[ te familiarizezi cu situa\ia... Fire=te,schi\a e numai pentru orientare, c[ci pe tine aici nu te inter-eseaz[ decât artileria noastr[...

Ca s[ scape de el mai curând, Bologa ]i d[du mâna cu unsurâs neizbutit.

— E=ti foarte palid =i sl[bit, camarade, zise locotenentul,luându-=i r[mas bun. Eu cred c[ nici nu e=ti ]nc[ vindecat pedeplin, cel pu\in dup[ ]nf[\i=are... Ar trebui s[ te ]ngrije=tifoarte, foarte bine!

Apostol plec[ ochii, de-abia st[pânindu-=i un =im\[mântciudat de revolt[ =i umilire. R[mase ]n picioare, rezemat dedunga mesei. La alt[ mas[ lung[, un sergent =i un caporalscriau, cu priviri furi=e spre noul comandant, scâr\âind zelo=idin peni\e. Ar fi dorit s[ le spun[ =i lor dou[ vorbe, dar sesim\ea incapabil =i-i era fric[ s[ nu ]ntâlneasc[ =i la ei mil[.Atunci ap[ru ]n prag Petre, salvator, zicându-i:

— Don' locotenent, am preg[tit ceva de mâncare, c[ tre-buie s[ v[ fie tare foame... Pofti\i dincoace ]n odaie... Auz-ind glasul românesc, cei doi grada\i ridicar[ deodat[ nasur-ile spre ordonan\[, mira\i. Bologa observ[ mi=carea lor =ir[spunse cu o mândrie copil[reasc[, parc[ ar fi c[utat s[ lesfideze uimirea:

135

— Bine, Petre... Chiar mi-e foame, c[ci ]n tren mai multam r[bdat decât am mâncat!

}n tind[, prin u=a r[mas[ ]ntredeschis[, auzi glasul un-uia:

— Mi se pare c[ =i locotenentul e valah...Vorbele acestea aproape dispre\uitoare, care alt[ dat[

l-ar fi jignit, acuma ]l lini=tir[ ca ni=te laude, ]ncât trecudincolo ]nseninat...

Odaia lui era curat[, cu pat bun, cu ghivece de mu=cat[]n ferestre, cu blide ]nflorite pe pere\i. La mijloc masaa=ternut[ ]l a=tepta, iar ]n soba de c[r[mid[ duduia un foczdrav[n. Apostol ]=i roti privirea, mul\umit, =i se opri bruscv[zând lâng[ sob[ o feti=can[ de vreo optsprezece ani, cun[fram[ ro=ie-aprins[ ]n cap, cu ni=te ochi mari negri, careparc[ râdeau, cu buzele umede =i pline. Acuma ]=i aduseaminte c[ a mai v[zut-o =i adineaori, când a intrat ]n ograd[,=i n-a luat-o ]n seam[, de=i fata ]l cânt[rise din ochi cu o]ndr[zneal[ neobi=nuit[.

— Dar asta? ]ntreb[ Apostol pe ordonan\[, ar[tând cucapul spre ea.

— E fata gazdei, don' locotenent...Bologa se ]nvior[, ]i ]ntinse mâna =i zise pe ungure=te:— D-ta ai f[cut a=a frumos aici?— }mpreun[ cu soldatul d-tale, r[spunse fata cu surâs

=treng[resc, privindu-l drept ]n ochi.Apostol ]i sim\i mâna aspr[ =i foarte cald[.— +i cum te cheam[ pe d-ta?— Ilona...— Ilona... Da... +i nu \i-e fric[ ]ntre atâ\ia militari?— De ce s[-mi fie fric[? zise fata simplu, ad[ugând re-

pede, cu mândrie: Mie numai de Dumnezeu mi-e fric[...

136

}n vreme ce el se a=ez[ la mas[, Ilona se oplo=i lâng[sob[, f[r[ a-l pierde din ochi, parc[ ar fi fost fermecat[. Dealtfel =i Apostol, mâncând, o privea pe furi=, ]ntâi cu curi-ozitate ner[bd[toare, apoi cu un ne]n\eles sentiment deduio=ie. A fost totdeauna timid cu femeile, ne]ncrez[tor =ine]ndemânatic. Mai ales ]i era ru=ine pentru c[ niciodat[ nu=tia ce s[ vorbeasc[ cu ele. Chiar Marta, =i chiar dup[ ce s-au logodit, ]l ]ncurca de multe ori, de se ro=ea ca o fecioar[.De-abia uniforma =i r[zboiul l-au dezmor\it =i i-au =ters sfi-ala. De-a treia zi, când s-a ]mbr[cat milit[re=te, a cucerit ocasieri\[ sentimental[ jurându-i credin\[ ve=nic[ =i uitând-ope urm[ ]n bra\ele alteia. Pe unde ]l ducea soarta, iubiriletrec[toare ]l ]ntâmpinau =i i se ofereau. +i el le culegea f[r[alegere, aproape gr[bit, ca =i când ar fi vrut s[ se r[zbunepentru timpul pierdut. Totu=i, ]ntr-o c[m[ru\[ deosebit[ ainimii, p[stra dragostea Martei, ]ntreag[, curat[, ferind-o cu]ngrijire de orice atingere, mulcomindu-i mustr[rile cuf[g[duin\i solemne de viitor. Ochii \[r[ncu\ei unguroaice ]ns[p[trundeau tocmai ]n c[m[ru\a cea ascuns[, f[r[ ca el s[ sepoat[ ]mpotrivi, sim\indu-se iar[=i timid =i z[p[cit, ]ntâia oar[]n r[zboi. Când ]=i d[du seama de aceasta, se ]nfurie =i sehot[r] s[ nu se mai uite la ea.

“Trebuie s[ fie o feti=can[ care a \inut de urât tuturor]nainta=ilor mei din odaia aceasta!” se gândi dânsul, rid-icând iar ochii spre Ilona, cu sfidare.

Privirea ei vesel[ ]l ru=in[. }i p[ru r[u c[ a jignit-o, fie =i]n gând...

Petre ie=i pe afar[ dup[ treburi, f[când semn fetei s[ plece=i ea, s[ lase pe locotenent s[ se odihneasc[ pu\in. Ilona nuse clinti, parc[ n-ar fi ]n\eles semnele ordonan\ei. Apostol,cu nasul ]n farfurie, se silea s[ rup[ t[cerea =i se nec[jea c[

137

nu g[se=te ce s[ vorbeasc[. }n sfâr=it, o ]ntreb[ brusc, f[r[s[ o priveasc[:

— Române=te nu =tii, feti\o?— +tiu pu\in, dar pe-aici toat[ lumea mai mult ungure=te

vorbe=te, c-a=a-i obiceiul, r[spunse Ilona repede, aproapesperiat[. Apoi fiindc[ Bologa t[cea, urm[ mai lini=tit[: Dealtfel, la noi biserica e româneasc[ =i popa ]n române=te faceslujba totdeauna, numai predica o spune pe ungure=te, ca s[pricepem mai bine...

Apostol tocmai se mustra c[ i-a putut pune o ]ntrebareatât de neroad[, r[spunsul ei ]ns[ ]l ]ncurc[ cu des[vâr=ire.+i nu vorbele, ci glasul ei aspru =i totu=i dulce =i mângâietorca o panglic[ de m[tase, cu ni=te ml[dieri de copil r[sf[\at.De-acum nu mai dorea decât s[-i aud[ glasul =i ]=i chinuiamintea s[ ]njghebe o ]ntrebare potrivit[ prin care s-o fac[ s[mai vorbeasc[. Toate sfor\[rile lui fur[ zadarnice. Trecur[vreo trei minute ]n t[cere, uitându-se disperat ]n ochii ei,care umpleau casa cu o lumin[ blând[ =i ispititoare. Apoideodat[ ]i veni ]n gând s-o ]ntrebe de câ\i ani e, fire=te cuton glume\, ca nu cumva ea s[-=i ]nchipuie cine =tie ce. }iera team[ c[-i va tremura vocea =i Ilona va ]n\elege gre=itrostul ]ntreb[rii... Pân[ s[ se hot[rasc[ s[ deschid[ gura, seauzi un cioc[nit energic ]n u=[. Fata se ridic[ =i =opti:

— A venit tata...F[r[ s[ mai a=tepte ]ng[duin\[, un \[ran trecu pragul.

Bologa, ]nfuriat, se scul[ ]n picioare, gata-gata s[-l alunge.Paul Vidor ]ns[ se apropie jovial, cu mâna ]ntins[ =i-i ur[bun sosit ]n casa lui. Avea fa\a osoas[, cu zbârcituri multesub ochii c[prui, ]n care juca de=tept[ciune =i =iretenie, =ini=te must[\i pu\in c[runte, dar groase =i cu vârfurile ascu\ite,cum le poart[ \[ranii unguri. }nf[\i=area gazdei potoli scurtmânia locotenentului. }i r[spunse lini=tit =i chiar ]l pofti s[

138

=eaz[. Groparul se uit[ s[ vaz[ dac[ toate sunt ]n bun[ or-dine =i d[du peste Ilona, care se apucase s[ scormoneasc[]n foc cu mare râvn[.

— Ilona, aide, =terge-o! zise poruncitor, ]ncruntând sprân-cenele. Ce mai cau\i aici? Alt[ treab[ n-ai decât s[ stai pecapul domnului locotenent?

— Parc[ eu de dragul dumnealui stau! morm[i fata, ur-suz[, f[r[ s[ se ]ntoarc[.

— Aide, aide, las[ vorba! f[cu groparul serios, pân[ ce se]nchise u=a, =i pe urm[ ad[ugând blajin c[tre Bologa: Tre-buie s-o \inem de scurt, altfel cum am tr[i ]ntre atâteac[tane?... E tân[r[ =i f[r[ minte, domnule locotenent, =i nupricepe c[ d-voastr[ ave\i de lucru =i c[ n-a\i venit pe aici s[pierde\i vremea cu palavre...

Paul Vidor era vorb[re\ din cale-afar[, mai ales ]ns[ ]ipl[cea s[ stea la taifas cu domnii, crezându-se mai de=teptca ceilal\i s[teni =i mai vrednic. }=i trase un scaun lâng[ mas[,se asez[ tacticos =i ]ndat[ se ]nc[lzi la vorb[, de=i Apostolse mohorâse, fr[mântat numai de dorin\a de-a auzi glasulfetei. R[spunsurile ]n doi peri nu descurajau deloc pe gro-par, ba dimpotriv[, ]l ]nt[râtau. Din una, din alta, ]ncepu s[spuie c[ el e om cu stare, cu toate c[ e gropar. Are p[mântdestul =i buni=or, m[car de l-ar putea munci cumsecade ]nvremurile astea grele. Gropar s-a f[cut numai de când i-amurit nevasta, fie iertat[, adic[ de vreo unsprezece ani, del-a l[sat am[rât =i cu doi copila=i. Altfel meseria lui etâmpl[ria =i a ]nv[\at-o la ora=, de copil, c[ tat[l s[u a vruts[-i dea ]n mân[ o pâine mai bun[ decât orice avere. Apoitâmplarul merge mân[-n mân[ cu groparul, unul faceco=ciugul, iar cel[lalt groapa, a=a c[ el nu s-a ru=inat s[ sape=i groapa mortului, de vreme ce a ]nv[\at s[ fac[ co=ciuguri.C[ci decât tâmplar ]ntr-un sat, mai bine gropar, c[ mas[ =i

139

scaune ]=i mai ticluie=te omul =i singur, dar pentru groap[tot are nevoie de altul. Nu-i ocar[ s[ munce=ti, ci s[ leneve=ti.Când r[mâi v[duv cu un b[iat de unsprezece ani =i o feti\[de =apte, trebuie s[ pui osul de vrei s[ nu te m[nânces[r[cia... Toate au mers cum au mers, =i mai mult bine decâtr[u, pân[ ce a dat pacostea r[zboiului peste bie\ii oameni.Feciorul era tocmai gata de oaste =i s-a dus, c[ n-avea ]ncotro,=i s-a pr[p[dit nici nu se =tie pe unde, prin cele \[rimusc[le=ti, ]nainte de a se ]mplini un an. Cât l-a plâns =i el,=i fata, o, Doamne! Dar parc[ lacrimile =i bocetele au ]nviatvreodat[ pe mor\i? Acuma Dumnezeu s[-l odihneasc[ =i s[-l ierte!... Altfel, pe-aici a fost lini=te pân[ când au s[rit =iromânii ]n b[t[lie. De atunci ]ns[ vai =i amar! Mul\i au fugitde fric[ mai spre inima \[rii, care cum a putut. El a r[masacas[, ce-o fi s[ fie, c[ci nu s-a ]ndurat s[-=i lase averea deharam. Nici n-au f[cut românii mult[ stric[ciune, ce-i drept.Doar de-ale gurii, ca orice c[tane, =i mai cu seam[ când s-auretras ]n \ara lor. Mai f[r[ mil[ au fost ai no=tri, dac[-i s[vorbim cu dreptate, c[ci ]ndat[ ce au sosit, una-dou[ au =ispânzurat vreo trei oameni din sat c[, zice, ar fi f[cut semnedu=manului. Ba cât pe-aci s[ dea =i el de bucluc, fiindc[ româ-nii il puseser[ primar ]n locul celui care fugise. Parc[ e ovin[ s[-\i faci datoria! Adic[ dincolo, ]n F[get, ]n satul ve-cin, cine-i primar? Cumnatul lui!... Atunci de ce s[-i imputelui c-a fost primar câteva s[pt[mâni?... Au trecut ]ns[ toate,numai de-ar aduce Dumnezeu pacea mai curând...

Bologa ]l l[sase s[ vorbeasc[ ]n voie. Groparul, dup[ ce-=i sfâr=i povestirea p[\aniilor, se a=tepta s[ afle =i el nout[\i=i, pentru c[ locotenentul nu se urnea, ]l ]ntreb[ direct,]nmuind glasul, misterios:

— Oare ce-o mai fi cu pacea, domnule ofi\er?... Prinora= nu se aude nimic?... Asear[ am fost pu\in prin F[get,

140

pe la cumnatu-meu, =i am prins o vorb[ cum c[ rusul s-ar fidat b[tut =i c[ vrea s[ se ]mpace... La cumnatul, chiar ]ncasa lui, =ade generalul cel mare ]n gazd[, =i al[turi e can-celaria diviziei... poate d-ta nu =tii, c[ e=ti nou... Uite a=aumbl[ vestea pe acolo, printre ofi\eri, despre muscali! Ce-o fi, ce n-o fi, Dumnezeu =tie, =i bine-ar fi s[ fie ceva!

— Eu vin de-a dreptul de la spital =i nu =tiu ce-i prinlume, zise Apostol. Dar bine nu-i, bade, asta o v[d!

— A=a-i, chiar a=a-i, f[cu \[ranul dând din cap, grav. Mult[durere =i multe necazuri sunt, a=a-i!... M[car de le-ar daDumnezeu celor mari mil[ =i ]n\elepciune s[ bage sabia ]nteac[ =i s[ ne scape de pieire! C[ ei stau colo =i dau porunci,iar oamenii sufer[ =i se chinuiesc =i mor...

Fiindc[ groparul nu se d[dea dus, ba p[rea c[ de-abia aprins chef de taifas, Bologa se scul[ =i curm[ vorba, poftin-du-l s[ continue cu alt[ ocazie, deoarece acum ]l cheam[serviciul. Paul Vidor recunoscu bucuros c[ a=a-i, dar a=tept[s[ plece locotenentul ]nainte...

Apostol Bologa, enervat de st[ruin\a \[ranului, trecu ]ncancelarie, lu[ schi\a frontului, porunci grada\ilor s[-=i vad[de lucru, pentru c[ el are ni=te treburi oficiale de rezolvatazi, =i apoi ie=i ]n ograd[ ]n soarele tân[r =i prim[v[ratic.Lumina =i c[ldura ]l ]ndemnau s[ se uite ]mprejur, f[r[ s[vrea, parc-ar c[uta pe cineva. }n u=a grajdului, pe pragul]nalt, =edea Ilona, cu coatele pe genunchi =i cu obrajii ]npalme. Când ]i ]ntâlni privirea, Apostol ]n\elese de ce s-auitat ]mprejur =i sim\i c[ tot sângele i s-a urcat ]n obraji.Zâmbi iar, f[r[ s[ vrea, spre Ilona, zicându-=i ]n aceea=i vremec[ nu trebuie s-o ia ]n seam[ =i c[ are un glas nemaipomenitde ciudat...

Pe drum i se p[ru c[ se treze=te dintr-o vraj[ blestemat[.Cotind ]n uli\a mare, spre mijlocul satului, se gândi: dac[ o

141

\[r[ncu\[ ar fi ]n stare s[-i zdruncine credin\a =i s[-iz[d[rniceasc[ hot[rârea, atunci mai bine s[ se ]mpu=te. +i-=i pip[i revolverul, ca =i când ar fi vrut s[-=i dovedeasc[ sie=ic[ nu va =ov[i.

}n fa\a bisericii se opri =i se ]ntreb[: unde merge? Da,umbl[ s[ se orienteze, sub pretext c[ se va prezenta superi-orilor =i camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va pleca. Nu tre-buie s[ piarz[ nici o zi, nici un minut. Numai când va fidincolo va putea fi aievea lini=tit =i fericit...

Casa preotului, peste drum de biseric[, p[rea ]mbr[cat[]n bucurie. Apostol ]=i aduse aminte cum i-a spus Ilona c[popa predic[ ungure=te =i pe urm[ ru=inea lui Boteanu ]ntren =i la=itatea lui umilit[... }ntoarse capul.

Nu =tia ]ncotro s-o apuce. Satul, de altfel, n-avea de ces[-l intereseze, ci numai frontul. Trebuie s[ plece dar imedi-at pe front, s[ se prezinte colonelului, s[ vaz[ terenul, s[-=ialeag[ locul... Poate s[ se ]ntâlneasc[ =i cu Klapka, chiartrebuie s[-i spuie...

Dintr-o cas[ de lâng[ biseric[ ap[ru deodat[ Meyer,]mbrobodit ]ntr-o mantie groas[, cu gulerul ridicat, de=isoarele umplea p[mântul de c[ldur[ tinereasc[, ]mb[t[toare.

— Doctore, doctore! strig[ Apostol, v[zând c[ Meyermerge ]nainte f[r[ s[-l fi z[rit.

Medicul se ]ntoarse ursuz =i se ]nsenin[ pu\in când re-cunoscu pe Bologa, care alerga spre dânsul. Se duser[ ]mpre-un[ la spitalul mobil, improvizat ]n =coala satului. Pân[ acoloApostol ]i povesti cum s-a vindecat =i, deoarece doctorul,fire t[cut[, nu-l ]nghesuia cu alte ]ntreb[ri, ]n poarta spi-talului ]i spuse c[ ar vrea s[ mearg[ pe front, s[ se orienteze,=i c[ n-are cal. Meyer ]i oferi calul s[u, dar totodat[ ]i ziseprietene=te:

— E=ti sl[bit r[u, Bologa, ia seama! Mai las[ vitejiile =i

142

cru\[-te, altfel mâine-poimâine iar vii la mine, ca client! Chiaracum sunt sigur c[ ai pu\in[ febr[, fiindc[ prea ]\i sticlescochii. Ar fi putut s[-\i dea un concediu pân[ s[ te ]ntremezimai bine... }n sfâr=it, bag[ de seam[ =i las-o mai domol!

— M[ simt ca un zmeu, doctore! r[spunse Bologa cu oveselie nefireasc[.

Doctorul morm[i ceva ]n gulerul mantalei, dar Apostolnici nu ]ncerc[ s[ ]n\eleag[, atât ]i era sufletul de ]nc[rcat cusperan\e...

5

Apostol Bologa porni c[lare, cu harta ]n mân[... Luncaera sat lung, pe malul drept al unui râule\ g[l[gios, strânsca ]n cle=te ]ntre dou[ rânduri de dealuri ]mbr[cate cu brazi=i fagi, amesteca\i. +oseaua trecea prin mijlocul satului, iarcalea ferat[ — prin dosul caselor, prin gr[dini =i livezi ce seurcau pe coastele piezi=e. }mprejurul g[rii valea se l[rgea caun fund de cazan, dar dincolo de sat se strâmta iar pân[ lagura v[ii, care coboar[ dintre mun\i, ]n stânga. Calea ferat[=i =oseaua treceau peste pârâu pe un pod comun, cârpit decurând. Bologa mai ]nainteaz[ vreo treizeci de pa=i, pe urm[,pe \[rmul pârâului descoper[ drumul spre front. Aicidealurile sunt mai line =i casele foarte rare, unele coco\ateprin poieni dep[rtate, ca ni=te cuiburi. Drumul urc[ prelung,=i pârâul se mic=oreaz[, devenind tot mai s[lt[re\, ca uncopil buiac =i neastâmp[rat. }n fund alb[stresc, ]n curmezi=,coamele mun\ilor, crestate pe alocuri ca ni=te meterezeuria=e...

Apoi, ]ntr-un loc mai l[rgu\, drumul de care se sfâr=e=te,pierzându-se, ]mpreun[ cu pârâia=ul sub\iat ca un fir deargint, printre h[\i=urile vâlcelei. }n schimb, o cale nou[]ncepe sui=ul spre miaz[noapte, un drum de r[zboi f[cut de

143

solda\i, p[zit pe la cotituri cu cruci albe, ]ntreb[toare. Peaici Bologa ]ntâlnise mai des militari, unii coborând, al\iiurcând, =i câteva c[ru\e trase de mâr\oage pr[p[dite.

— }n sfâr=it, am ajuns, murmur[ Apostol, aprins deemo\ie, oprind calul =i comparând terenul cu harta. Prinapropiere trebuie s[ fie liniile artileriei...

Era pe o spinare de deal, l[t[rea\[, acoperit[ cu p[durerar[ ca perii ]n barba unui spin. Drumul se ramific[ de aicica un evantai. Bologa arunc[ mai ]ntâi o privire ]n urm[.Pârâul nu se mai vedea, iar m[gurile =i coastele printre caretrecuse aveau o ]nf[\i=are nou[, necunoscut[.

“Dac[ bateriile sunt aici, atunci infanteria o fi pe dealurilede colo, se gândi dânsul, ]ntorcându-se repede =i cercetândcu mai mare aten\ie =irul de coame care ]nchidea zarea ]nfa\[. Iar pu\in mai ]ncolo, poate chiar pe coasta cealalt[,sunt...”

Primprejur domnea lini=te alb[, peste care plutea surâ-sul soarelui, ca o pulbere de aur. Brazii nici acele nu =i leclinteau, sorbind ]ncremeni\i bucuria prim[verii. Apostol ]=iauzea b[t[ile inimii, iu\i, fierbin\i, st[pânind cu gâlgâitullor viu toat[ lumea dimprejur.

“Am venit trei ore =i ceva... S-a f[cut amiaz[!” ]=i zise eluitându-se deodat[ la ceas =i pornind apoi, la ]ntâmplare,drept ]nainte, fiindc[ din schi\a lui nu putea ]n\elege mainimic.

Un artilerist ]l c[l[uzi la postul de comand[ al lui Klap-ka, numai la câ\iva metri de drumul pe care apucase Bologa.C[pitanul tocmai se a=ezase la mas[, singur, ]n c[su\a debârne, destul de bun[ =i de spa\ioas[ pentru ]mprejur[ri.Când ap[ru Apostol ]n u=[, salutând cu un zâmbet pu\inconfuz, Klapka sc[p[ cu\itul din mân[ =i bolborosi ni=te cu-vinte cehe sperioase. }=i veni ]n fire ]ndat[, se repezi la el si-

144

l ]mbr[\i=[, =i-l s[rut[, plângând de bucurie:— Bine-ai venit... S[n[tos? Adev[rat?... Ia s[ te examin-

ez!... De ce e=ti a=a de palid?... O s[-\i reiai bateria, fire=te...Mâine-poimâine vom ]ncepe lucrul, =tii, serios!... Dar stai,a=eaz[-te colea, s[ mânc[m ]mpreun[ =i s[-mi poveste=titot, tot, din fir ]n p[r... S[ ]ncepi din noaptea ceea, \iiminte?... Ehe, cât \i-am purtat de grij[... Ai avut noroc, aiavut ghinion? Dumnezeu =tie! De pl[tit ]ns[ ai pl[tit scump]ncercarea =i cu grele suferin\i, drag[ Bologa... Ei, te rog,treci colea... Aide... A, dac[ ai =ti ce vesel[ mi-e inima c[ tev[d teaf[r! C[ci doctorul Meyer ne spunea =i ne asigura,fire=te cu p[rere de r[u, c[ dintr-o gr[mad[ de carne t[v[lit[prin noroi, cum ai fost tu când te-a vizitat dânsul, ]ndat[dup[ respingerea atacului, e imposibil s[ se mai ticluiasc[un locotenent de artilerie, chiar de =i-ar aduna =tiin\a to\imedicii din lume, =i c[ numai mila lui Dumnezeu mai e ]nstare s[ te fac[ iar om ca oamenii... Pe urm[, când am aflatc[ e=ti pe cale de vindecare, tot Meyer a zis c[ trebuie s[-\ifie nespus de drag[ via\a...

C[pitanul tutuia parc[ n-ar mai fi vorbit de un secol =i ar\ine s[-=i verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primibucuros invita\ia la mas[; era obosit de drum =i nesomn, =i-apoi acas[, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei,mâncase ca =i cu gura altuia. Avu numai o clip[ de ezitare,gândindu-se câ va trebui s[ povesteasc[ =i lui Klapkaacelea=i lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori pân[ast[zi. Presim\irea i se ]mplini ]ntocmai. Mai bine de o or[c[pitanul ]l suci =i ]l r[suci ca un judec[tor de instruc\ie,cerându-i am[nunte asupra r[nilor, asupra ]ntâlnirii ]n trencu generalul...

— Foarte r[u ]mi pare c[ nu r[mâi aproape de mine, darpentru tine e mult, mult mai bine ]n sat, la coloana de muni\ii,

145

zise Klapka. De altfel, sunt sigur c[ te-ai s[turat de visuri,ad[ug[ mai domol, parc[ s-ar fi temut s[ nu-i r[scoleasc[vreo ran[. Soarta \i-a dat un avertisment atunci...

— Da, atunci soarta m-a du=m[nit, fiindc[, drept s[-\ispun, nici sufletul meu n-a fost preg[tit ]ndeajuns! r[spunseBologa f[r[ patetism, dar cu v[dit[ mul\umire c[ poate vor-bi cu cineva despre aceasta pe fa\[. Atunci eram convinspân[ ]n m[duva oaselor c[ credin\a mea e des[vâr=it[ =itotu=i m[ ]ngrozeam doar la gândul mor\ii. Suferin\ele mi-au ]nfrânt mândria, ]ncât azi =tiu bine c[ numai credin\ac[reia ]i jertfe=ti f[r[ =ov[ire ]ns[=i via\a ta, numai aceea tepoate mântui!... +i acuma dragostea de via\[ e mai puter-nic[ ]n inima mea decât credin\a, ]mi dau seama... Am ajunss[-mi fie fric[ de mine ]nsumi! Credin\ele =i hot[rârile semacin[ dac[ le cânt[re=ti mult, =i eu nu pot s[ nu lecânt[resc! De aceea trebuie s[ plec repede, ]nainte de-a aveavreme s[ le controlez prea de aproape, altfel, cine =tie, poatec[... Numai când e singur omul cu sufletul s[u, numai atun-ci exist[ un echilibru ]ntre lumea lui cea mic[ dinl[untru =irestul universului; ]ndat[ ce intervine realitatea de-afar[,omul devine o juc[rie neputincioas[, f[r[ voin\[ adev[rat[,mergând ]ncotro ]l mân[ puteri =i hot[râri str[ine de fiin\alui...

— Te-ai f[cut mai lung la vorb[ chiar decât mine, ]l ]ntre-rupse Klapka, surâzând ner[bd[tor. Toate bune =i frumoa-se, drag[ Bologa, de=i considera\iile tale mi se par cam...copil[roase, ca s[ nu zic mai r[u. Idealul r[mâne ici, la inim[,=i realitatea e realitate, Bologa! Realitatea e revolu\ia din-colo, la muscali, ]n\elegi?... De-asear[ forfote=te vestea printelefoane. Azi e confirmat[ oficial. }n Rusia a izbucnitrevolu\ia... Vas[zic[, speran\ele noastre, uite-a=a, ]n vânt!...Plec[m grumazul =i continu[m, Bologa!

146

Apostol ]=i aduse aminte c[ =i groparul i-a vorbit derevolu\ia ruseasc[, dar nici atunci =i nici acuma, nici baremn-a tres[rit. R[spunse mai nervos:

— Ce m[ intereseaz[ pe mine ce se petrece acolo?... Nuvreau s[ =tiu =i nici n-am ]ncercat niciodat[. Tocmai necun-oscutul m[ ispite=te, necunoscutul ]n care locuiesc toateposibilit[\ile... +-apoi eu nu caut ]n lume, aici ori dincolo,decât mântuirea sufletului meu...

— Nu te-ai l[sat de visuri, Bologa, deloc... deloc...— D-tale \i se par visuri goale, pe când pentru mine ]n

visurile acestea palpit[ tot rostul fiin\ei mele, zise Apostolcu o privire atât de sfredelitoare, ]ncât Klapka se feri ca di-naintea unei suli\e de foc. N-a= vrea eu s[ nu m[ mai gân-desc la nimic =i s[ tr[iesc a=a... mul\umit? Uneori ]mi zic c[sunt ridicol =i totu=i nu m[ pot opri... Asta-i nenorocirea!

Klapka se sim\ea foarte bine aici. Se ]mprietenise aieveacu colonelul. Toat[ iarna luptele conteniser[, a=a c[ nici oprimejdie nu-l mai amenin\ase. Se mai gândea, chiar dese-ori, la ]nfl[c[r[rile sale na\ionale =i se stima ]n sinea lui dinpricina lor, dar avea grij[ s[ le ascund[ =i s[ le p[streze pen-tru alte vremuri... +i acuma, cu Bologa, dup[ ]ntâile izbuc-niri de bucurie, mai ales ]ns[ de când a ]n\eles c[ n-a renun\atla gândurile de dezertare, socotea c[ ar fi cuminte s[ nu seamestece prea mult ]n ni=te planuri primejdioase. De aceeaprofit[ de o t[cere a lui Apostol =i schimb[ vorba, ]ntrebân-du-l dac[ s-a prezentat colonelului, =i apoi spunându-i c[postul de comand[ al regimentului e foarte aproape, nicipatru sute de metri. }n curând ie=ir[ afar[ =i Klapka se gr[bis[-i arate unde vine coliba colonelului.

Fire=te, =i colonelul vru s[ aud[ p[\aniile lui Bologa, =iBologa trebui s[ i le ]n=ire pe ]ndelete. Totu=i, peste o jum[tatede or[, se ]ntoarse iar[=i la Klapka, pu\in plictisit c[ a pierdut

147

vremea, ]n loc s[ recunoasc[ frontul =i s[-=i preg[teasc[ ple-carea cea mare. Cum s[ porneasc[ noaptea prin mun\i pecare nici m[car nu i-a v[zut?

}n dosul postului de comand[ ]ns[ z[ri o furnicareneobi=nuit[: un grup de prizonieri români, ]nconjura\i dehuzari desc[leca\i, ofi\eri de pe la bateriile vecine =i de ladivizion, artileri=ti... Apostol ]=i sim\i genunchii moi =i totu=inu se putu opri. De altfel, ]n acele clipe, prin minte ]i treceanumai gândul c[ nu va g[si calul doctorului =i nu va puteapleca mai repede ]n sat.

Când ajunse mai aproape, ]l v[zu Klapka =i ]i f[cu semnecu mâna s[ se gr[beasc[. }n mijlocul artileri=tilor se afla unofi\er român, oache=, cu o must[cioar[ neagr[, mic[, tuns[,cu capul gol =i uniforma plin[ de noroi, iar mai departe,p[zit de patru huzari ]narma\i, st[teau vreo =apte solda\i,cu fe\ele strâmbe de groaz[, uitându-se n[uc la grupul carecuprindea pe ofi\erul lor.

— Bravo, bine c[ vii s[ ne scapi din ]ncurc[tur[! strig[Klapka cu o curiozitate feminin[ pe fa\[, ar[tând spre sub-locotenentul prizonier. Uite, de vreo zece minute ]ncerc[ms[ ne ]n\elegem cu camarazii ace=tia, =i nu-i chip. Domnulnu =tie sau nu vrea s[ vorbeasc[ decât române=te, iar pe aicin-avem t[lmaci...

}n vreme ce Apostol Bologa se uita z[p[cit când la ofi\er,când la solda\ii prizonieri, un locotenent de huzari, z[cutde v[rsat, cu nas mare, ]ncepu s[ istoriseasc[ poate a zeceaoar[ cum s-a pomenit cu patrula româneasc[ ]n spatele lini-ilor, r[t[cit[, se vede, din cauza necunoa=terii terenului; separe c[ a vrut s[ se strecoare ]ntre infanterie =i cavaleriacare ocup[ tocmai aripa stâng[ a frontului diviziei... Apos-tol auzea vorbele huzarului ca prin vis, c[ci ochii =i inimalui erau cu prizonierii, citind gândurile lor gândite ]n

148

române=te, ]mbr[\i=ându-i =i spunându-le c[-i iube=te =i lanoapte va fi negre=it acolo de unde au venit ei... Apoi, cu-tremurându-se ca de frig, se apropie de sublocotenentul cap-tiv =i zise române=te, cu un ]nceput de zâmbet ]n col\urilebuzelor supte:

— Acuma ai c[zut prins, trebuie s[...Prizonierul nu se mir[ deloc auzind graiul românesc;

]ntoarse ni=te ochi furio=i spre Bologa =i ]i curm[ vorba cuur[:

— Aici v[ purta\i cu prizonierii ca ni=te s[lbatici. O brut[de ofi\er m-a lovit cu un par peste =ale pentru c[ n-am putut=i n-am vrut s[-mi tr[dez armata =i \ara!... Asta-i barbarie,domnule... asta-i...

Revolta prizonierului r[sun[ mai violent, ca ]ntr-un mi-crofon, ]n inima lui Apostol. Obrajii i se ro=ir[, privirea i se]nduio=[... Sim\ea o nevoie cumplit[ s[-=i apropie sufletulprizonierului. Vru s[-i ]ntind[ mâna =i ridic[ pu\in bra\ul,nehot[rât ]ns[, zicând cu glas tremurat de dragoste:

— Da, da, a=a-i... chiar a=a, c[ci... =i eu sunt român...— Dac[ ai fi adev[rat român, n-ai trage ]n fra\i, r[spunse

repede sublocotenentul cu atâta dispre\, ]ncât i se schimb[deodat[ ]nf[\i=area. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, dom-nule... Dar români ca d-ta...

Bologa p[li. Bra\ul i se zg[rci =i pumnii se ]ncle=tar[.Lumea ]ntreag[ parc[ se rostogolea vertiginos ]ntr-opr[pastie. }i fulger[ prin gând s[ se arunce asupra sublo-cotenentului, s[-i smulg[ din inim[ dispre\ul. Dar, ]n aceea=imiime de secund[, ]=i mai zise c[ prizonierul ]l face de bat-jocura ofi\erilor. Uluit, ]ntoarse spatele românului =i se uit[cu un surâs nedumerit la ceilal\i, a=teptând acum de la eisalvarea din situa\ia aceasta ]ngrozitoare. Glasul c[pitanuluiKlapka ]i curm[ chinul cu o ]ntrebare ]ngro=at[ de curiozi-

149

tate:— Ce spune, ce spune?— Nimic... nu vrea s[ vorbeasc[... murmur[ Apostol

u=urat, ca =i cum s-ar fi trezit dintr-un co=mar; dup[ dou[momente, mai ad[ug[, cu o privire ]ngrozit[ spre prizonier-ul care se uita, morm[ind revoltat, ]n alt[ parte: }n sfâr=it...eu... eu mi-am f[cut datoria =i... am ]ncercat s[...

Prizonierii fur[ escorta\i mai departe, la alt comanda-ment, iar grupul de curio=i se risipi ]n câteva minute. Klap-ka r[mase pe loc, pu\in ]ncurcat, sim\ind c[ Bologa vrea s[-i vorbeasc[.

— +tii ce mi-a spus prizonierul? zise deodat[ Apostol,cu fa\a crispat[ ]ntr-un rânjet. M-a insultat =i m-a dispre\uit,c[pitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine c[ trebuies[ plec numaidecât... c[ nu mai am nici un minut... c[desear[... O, cât ]l iubeam =i el cum m-a umilit!

Klapka se uit[ la dânsul, ]n\elese c[ dore=te un r[spunssau barem un cuvânt, dar ]i fu fric[ s[ vorbeasc[. Bologaa=tepta cu ochii ]mplânta\i ]n t[cerea c[pitanului, apoi =opti:

— Adio!...Ordonan\a lui Klapka aduse calul =i Apostol ]nc[lec[ =i

porni f[r[ s[ mai ]ntoarne capul.— La revedere, Bologa! strig[ c[pitanul, v[zându-l c[ se

dep[rteaz[.Lui Apostol i se p[ru c[ =i Klapka ]=i bate joc. D[du pin-

teni calului. Trebuie s[ ajung[ ]n sat cât mai repede, s[ sepreg[teasc[ =i s[ sfâr=easc[. }n suflet i se zvârcolea un iadcu limbi de foc atât de sfâ=ietoare, c[ ]n fiece clip[ amenin\aus[-i istoveasc[ toate izvoarele voin\ei. Sim\ea iar[=i cumalearg[ pe dunga pr[pastiei =i ispita pr[bu=irii ]l pândea =i-l ]nv[luia ]ntr-un nour de cea\[ ]n care mintea nu mai poate]nchega nici o hot[râre. De aceea trebuie s[ se gr[beasc[,trebuie!

150

Pe la mijlocul drumului ]=i aduse aminte c[ a venit s[recunoasc[ frontul, s[-=i aleag[ calea =i, iat[, a pierdut vre-mea degeaba. Un moment se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi,apoi ]=i zise c[ schi\a cu pozi\iile e destul[ c[l[uz[ =i arat[golurile de care dânsul are nevoie. Pân[ la primele linii vaputea p[trunde oricând, iar de acolo ]l va ]ndrepta norocul.

Sosi ]n Lunca aproape de asfin\itul soarelui, cu calul le-oarc[ de sudoare. Vru s[ mul\umeasc[ doctorului, dar nu-lg[si la spital, nici acas[. Trecând prin fa\a bisericii, v[zupeste drum, ]n cerdac, tol[nit ]ntr-un jil\, pe preotul Bote-anu, care se sorea fericit, plimbându-=i privirea asupra satu-lui, ca =i cum ar fi fost o mo=ie a lui. Din cas[ r[suna glasulc[tr[nit =i ascu\it al preotesei, oc[rând pe slujnic[, iar ]nograd[ o ceat[ de copii se jucau de-a r[zboiul, ]mpodobi\icu =epci lep[date de solda\i g[zdui\i prin vecini. }n clipacând z[ri casa parohial[, Bologa uit[ pe doctorul Meyer =isim\i o nevoie nebiruit[ s[ vorbeasc[ cu preotul. Se repezispre porti\[ =i intr[ atât de gr[bit, parc[ de fiece minut de]ntârziere ar fi atârnat o soart[ de om.

Popa Constantin, scufundat cum era ]ntr-o bucurie vag[=i mole=itoare, se pomeni deodat[ cu un ofi\er urcând celecinci trepte de piatr[ ale cerdacului. Un fior de spaim[ ]lridic[ ]n picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima ]ir[mase ]n inim[ =i-l f[cu s[-l ]ntâmpine pe ungure=te:

— Bine-ai venit la noi, domnule ofi\er.Bologa era atât de mi=cat, c[ nici nu observ[ atunci vor-

ba ungureasc[. Fa\a lui p[rea aprins[ =i buzele ]nvine\ite ]itremurau ]ntr-un surâs nervos. Vorbind, ]i cl[n\[neau din\ii=i glasul lui avea o asprime aproape r[gu=it[:

— P[rinte Constantine... am venit la tine... s[ m[ spove-desc.

Când ]=i auzi glasul, i se p[ru str[in =i, instinctiv, se uit[

151

]mprejur dac[ nu a vorbit ]ntr-adev[r altcineva.— Poftim ]nl[untru... poftim, zise Boteanu mirat =i

=ov[ind.P[trunser[ ]ntr-o odaie alb[, ]n care Apostol v[zu pe

perete, ]ntre dou[ icoane, un loc gol, de unde fusese scoscine =tie ce tablou. Atunci se gândi la ]ntâmpinarea un-gureasc[, ]ntoarse ochii la Constantin =i se z[p[ci, ca =i cumar fi ]n\eles o tain[. Preotul ]l pofti s[ =eaz[ pe o canapea,dinaintea c[reia se afla o mas[ oval[, acoperit[ cu o scoar\[brodat[. Bologa se a=ez[ nehot[rât, ]nfrico=at c[ nu-i veneadeloc ]n minte ce vroia s[-i spun[ =i nici m[car cum s[ ]nceap[vorba, de=i ]n sufletul lui totul era foarte limpede. Popa r[mase]n picioare câteva clipe, a=teptând b[nuitor, apoi se l[s[ peun scaun de paie, la o distan\[ potrivit[, =i murmur[:

— Aici putem vorbi, Apostole, ]n tihn[...— +i f[r[ primejdie! ad[ug[ Bologa, vesel c[ a izbutit

s[-=i smulg[ un crâmpei din cuvintele care-i strângeau ]nchingi sufletul.

Preotul se ru=in[ de propria-i b[nuial[ =i zise cu oam[r[ciune sincer[:

— Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul s[ sefereasc[ =i de umbra lui, Apostole!

— Dar atunci eu, care am fost adus aici s[-i ucid dindep[rtare, eu ce trebuie s[ suf[r? Nu te gânde=ti, Constan-tine? strig[ Bologa deodat[, parc[ i-ar fi plesnit inima.

Apoi vorbi un sfert de or[, necurmat, cu o l[comie]nfrico=at[. Se tângui =i se revolt[, rev[rsându-=i durerile =izbuciumul ]ntr-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii ]np[mânt. De altfel, nici Apostol nu-i c[uta privirea =i s-ar fi]nfuriat dac[ Boteanu ar fi ]ndr[znit s[-l opreasc[ sau m[cars[-l ]ntrerup[. Vorbea pentru a-=i alina sufletul prea ]nc[rcat,]ntocmai cum plângi ca s[-\i mulcome=ti o durere prea mare.

152

Numai dup[ ce se r[cori, se adres[ direct preotului, dar cuvocea schimbat[ =i cu o lucire nou[ ]n ochi:

— Acuma s-a umplut paharul, p[rinte! Acuma nu maipot! O ur[ istovitoare ]mi roade inima. Ur[sc tot ce-i aici, peto\i oamenii, prieteni, camarazi, superiori, inferiori, tot, tot,Constantine! Aerul de-aici mi-e nesuferit =i m[ ]n[bu=e...Dac[ voi mai sta ]n lumea aceasta, simt c[ ura m[ va pierde,trebuie s[ m[ piarz[, c[ci va trebui s[ izbucneasc[ odat[,chiar ]mpotriva voin\ei mele! +i atunci...

Boteanu f[cu o mi=care involuntar[: puse amândou[mâinile, ]ncruci=ate, pe mas[. Apostol se opri un moment,]ntreb[tor. Dar fiindc[ preotul ]ncremenise iar[=i, urm[ maigr[bit, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ vremea e scump[:

— Ascult[-m[ bine, p[rinte!... Eu la noapte voi pleca deaici... Voi trece dincolo... Tu =tii unde, c[ci =i inima ta tre-buie s[... Da!... Sunt preg[tit! Numai pe mama n-am cum s-o vestesc... S[-i scriu, nu pot; scrisorile mele vor fi exami-nate, =i cine =tie ce ar p[timi din pricina mea... De aceeavreau s[ te ]ns[rcinez pe tine s[-i dai de =tire, Constantine...mai târziu, când va fi posibil... Am s[-\i las adresa mamei,iar tu vei g[si o form[ s[-i comunici c[ am trecut... Poateprin cineva, prin vreun om de ]ncredere, pe urm[, când seva ivi ocazia...

Fa\a preotului se umflase de groaz[, =i câteva clipe nicinu putu vorbi, mozolindu-=i doar buzele neputincioase.Apoi deodat[, ca dup[ o sfor\are crâncen[, r[bufni cu glasl[crimat, ridicând bra\ul drept ]ntr-o protestare fricoas[:

— De ce vrei s[ m[ nenoroce=ti, Apostole?... Eu... abiaazi-diminea\[ am sosit acas[ din internare... =tii bine, doar\i-am spus ]n tren... Am fost nevinovat, =i totu=i am isp[=it...Cum s[ ascult acuma planurile tale, =i ]nc[ s[ m[ fac p[rta=ult[u? Am =i familie, =i necazuri grele... =i tocmai eu s[...

153

— Dar e=ti român, p[rinte, fratele meu! zise Bologa ]nm[r-murit.

— Sunt numai om ast[zi, Apostole, r[spunse preotul Con-stantin mai lini=tit. Un biet om mâncat de nevoi, cu fricave=nic ]n sân =i cu credin\[ ]n milostenia cereasc[. Noi nicinu putem fi decât oameni, =i numai ]n Dumnezeu avemn[dejde s[ ne poarte de grij[, dac[ soarta ne-a aruncat aici=i ne-a oropsit...

Apostol Bologa se sculase ]n picioare, n[ucit, =i l[sasecapul ]n p[mânt, ca nu cumva vorbele preotului s[-l loveasc[]n obraz. Urechile ]ns[ ]i vuiau, =i ]n\elesul r[spunsului i se]nvârtea ]n creieri ca un sfredel.

— De aceea tu s[ faci cum te ]ndreapt[ Dumnezeu =i s[nu ne amesteci pe noi ]ntru nimic! urm[ Boteanu hot[rât.C[ noi avem destule primejdii =i greut[\i...

Bologa ridic[ repede fruntea, atât de schimbat era acumglasul preotului, =i ]n ]nf[\ifarea lui citi limpede o ]ndârjirecare-l sp[imânt[. Casca de o\el o pusese pe mas[; ]ntinsem[na ma=inal =i o apuc[ de curelu=[. Pe urm[ =i-o potrivi ]ncap, ]ncet, cu luare-aminte, murmurând pierdut:

— Bine zici, Constantine... foarte bine... bine...+i ie=i din odaie cu pa=i de ]nmormântare, l[sând u=a

deschis[, cobor] treptele cerdacului, trecu prin ograd[, undecopiii, veseli =i g[l[gio=i, ]=i urmau jocul. Boteanu, v[zându-l c[ pleac[, f[cu doi pa=i, f[r[ s[-=i dea seama dac[ vrea s[-l opreasc[ sau numai s[-l petreac[ pân[ la poart[. }n pragse r[zgândi de tot, se ]nchin[ =i mul\umi Atotputerniculuic[ l-a ]nvrednicit s[ se ]mpotriveasc[ ispitei...

}n uli\[ Apostol nu mai =tia unde s[ se duc[, parc[ ar fiuitat pe ce lume se afl[. Picioarele mergeau ]ns[ singure, =ia=a se trezi ]n ulicioara dosnic[... Se sim\ea atât de sleit deputeri, c[, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de

154

odihn[. Acas[, ]n ograd[, sergentul de la cancelarie ]l primicu o salutare ]nlemnit[. Vru s[-i zic[ ceva, dar oboseala ]irisipi voin\a. }n pragul casei v[zu pe Ilona rezemat[ de u=cior,ca =i cum ar fi a=teptat pe cineva.

— Domnule ofi\er, d-ta e=ti bolnav! zise fata, schimbân-du-se la fa\[.

Bologa, f[r[ s[-=i dea bine seama, se opri ]ntreb[tor.— E=ti galben =i ostenit... Trebuie s[ te odihne=ti, ad[ug[

Ilona, st[ruitor.Glasul i se p[ru atât de alin[tor, c[ tres[ri de bucurie. }n

aceea=i clip[ ]ns[ ]i fulger[ prin inim[ o fric[ ciudat[, care ]l]ndemna s[ r[spund[ mânios:

— I-ascult[, feti\o, alt[ treab[ n-ai decât s[ te \ii de capulmeu?

6

Apostol socotise s[ intre ]n cancelarie, s[ vaz[ ce-au lu-crat oamenii toat[ ziua, dar se pomeni deschizând u=a od[iisale. Amurgul cenu=iu b[tea ]n geamurile ]mpodobite cumu=cat[. }n tulburarea de lumin[ pere\ii parc[ se ]ndoiau =ilucrurile din cas[ tremurau foarte straniu. Bologa ]nchisepleoapele =i se pr[v[li pe un scaun ca o gr[mad[ de carne.Leg[narea ame\itoare ]i bâjbâia ]n suflet, ]nso\it[ de un vâjâitchinuitor, ]ncât se apuc[ cu mâinile de mas[, sim\ind c[ al-tfel s-ar pr[bu=i.

— Don' locotenent, tr[i\i, v-am a=teptat cu masa toat[ziua, zise Petre de lâng[ sob[, crezând c[ st[pânul s[ua=teapt[ s[ ]nceap[ el vorba.

Bologa se cutremur[, parc[ graiul ordonan\ei i-ar fi ]n\epattocmai nervii bolnavi. Se uit[ la el totu=i ca la un necun-

155

oscut =i ]n acela=i timp mirându-se c[ a fost ]n odaie =i nu l-av[zut. Vru s[-l ]ntrebe ceva, dar pe când i se n[=tea ]n creieri]ntrebarea, un gând nou, poruncitor, ]l sili s[ morm[ie:

— Potrive=te-mi patul, Petre, =i trage-mi cizmele s[ m[odihnesc un ceas... numai un ceas... c[ peste un ceas tre-buie s[...

Tr[gându-i cizmele, soldatul mai zise ceva. Apostol nu]n\elese nimic. }i umbla prin minte s[-i spun[ c[ e foarteostenit =i nu g[sea cuvintele, ca =i cum n-ar mai fi avutputerea s[ exprime nici un gând. Pe urm[ se ridic[ de pescaun, ]=i târ] picioarele =i se lungi ]n pat... }ndat[ ce pusecapul pe pern[, avu senza\ia c[ trupul i-a amor\it. }n schimb,creierii pornir[ ]ntr-o goan[ s[lbatic[. Mii de frânturi de gân-duri scânteiau ]n aceea=i secund[, se ciocneau, se ameste-cau, se ]nl[n\uiau. +i printre ele, ca un bondar ro=u, bâzâiade ici-colo, când mai tare, când ]n =oapt[ =i mereu sub formenoi, obsesia c[, ]n noaptea aceasta, trebuie s[ se sfâr=easc[,negre=it. }i era somn, râvnea s[ doarm[, dar cu cât ]ncercas[-=i mulcomeasc[ zvârcolirile sufletului, cu atât gândurileizvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sfor\[ri, le l[s[ ]nvoia lor, =i atunci i se p[ru c[ toate alearg[ ]ntr-o ]ntrecerevertiginoas[, spre o \int[ luminoas[, str[lucitoare, ca spreun liman de odihn[ adev[rat[. }=i d[dea seama c[, ]n goanaaceasta n[prasnic[, timpul r[mâne ]n urm[, destr[mându-se ca o pânz[ incolor[, =i =im\ea foarte deslu=it o nem[rginit[mul\umire, ca =i când ]ncetul cu ]ncetul ]ntreaga lui fiin\[ s-ar fi topit ]ntr-o imens[ revela\ie.

}n sfâr=it, brusc, f[r[ nici o trecere, ap[ru iar[=i gândulro=u c[ un noaptea aceasta trebuie s[ plece, =i iar[=izigz[guind ]n v[lm[=agul altor mii de crâmpeie nel[murite.Acuma ]ns[ toate parc[ erau strânse ]n cle=tele fierbinte alunei p[reri de r[u ustur[toare. Sim\ea c[ ]nc[ n-a adormit. I

156

se p[rea c[ vremea s-a oprit ]n loc ca un ceasornic stricat =ide aceea nu poate dormi =i nici nu va mai dormi niciodat[.Pe urm[ auzi glasul Ilonei, aproape de pat, ]ntr-oamestec[tur[ de române=te cu ungure=te:

— Bolnav, nu vezi?... Du-te la doctor... Stau eu lâng[ el,n-ai grij[...

Râspunsul ordonan\ei nu-l pricepu, dar ]n curând auziscâr\âitul u=ii =i un fo=net domol. Atunci se gândi: “Tepomene=ti c[ sunt bolnav =i...” Gândul i se curm[, neispr[vit,=i pe frunte sim\i o mân[ u=oar[, pu\in rece =i aspr[. Subatingerea aceasta, clocotul min\ii se mulcomi repede, ca subputerea unui farmec, =i somnul cobor] ca o alinare dulce...

Când se trezi, auzi un glas str[in lâng[ dânsul.Sim\[mântul de grea osteneal[ ]i z[cea =i acum ]n oase,]ncât nici nu ridic[ pleoapele, c[znindu-se doar s[ recunoasc[glasul care-i morm[ia ]n urechi:

“E doctorul Meyer! se gândi apoi dumerit. Vas[zic[, suntbolnav...”

Deschise ochii s[ se conving[. Privirea lui ]ntâlni pe Ilo-na, care st[tea la picioarele patului =i care, v[zându-imi=carea, strig[ cu o izbucnire de bucurie:

— Domnule doctor, uite, uite c[ s-a de=teptat!Doctorul Meyer se plec[ asupra bolnavului, ]l b[tu

prietene=te pe obraz =i ]ntreb[ cu o imputare blând[:— Ei, ce-i, amice? Ce-ai p[\it? A=a te vindeci d-ta? Asta

\i-e voinicia?... Când \i-am spus s[ te cau\i =i s[...— Câte ceasuri sunt, doctore? =opti Bologa cu o

presim\ire trist[.— E diminea\[, prietene... Ce-\i pas[? Stai lini=tit, nu-i

nimic grav... nimic... Epuizare =i surescitate nervoas[, atât!Dar ]\i trebuie lini=te mult[, mult[ lini=te...

Pleoapele lui Apostol se ]mpreunar[ ca =i când s-ar fi

157

umplut de plumb. }n suflet sim\i o zdruncinare, urmat[ deo dorin\[ vag[ de nimicire. Peste un r[stimp murmur[ de-abia mi=când buzele:

— Doctore, vreau s[ mor...— Ce, ce? strig[ Meyer cu vioiciune neobi=nuit[. S[ mori?

Zi mai bine c[ ai vrea un concediu, precum \i se =i cuvine!Apoi, f[cându-=i de lucru la mas[, ad[ug[ mai ]ncet, cu

tonul natural =i ca pentru sine:— Ce tic[lo=ie! S[ trimi\i pe front oameni bolnavi!...

Uneori parc[ ]ntr-adev[r ]\i vine s-o iai razna =i s[ dai drac-ului toate!

}n inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Pre\ulvie\ii e viitorul =i viitorul lui i se p[rea z[vorât ca o poart[de fier ]n care =i-a zdrobit pumnii b[tând zadarnic. Neputin\a]n fa\a vie\ii acuma mai mult ]l ]ngrozea decât ]l revolta.Con=tiin\a c[ toate n[zuin\ele =i str[daniile lui sunt tot a=ade neputincioase =i f[r[ rost ca =i zvârcolirile unei râme ]in[p[dea din ce ]n ce sufletul, ]mpreun[ cu constatarea amar[c[ via\a omului e insuportabil[ dac[ n-are un reazem solid,care s[ \ie ve=nic dreapt[ cump[na ]ntre lumea dinl[untru=i cea de afar[...

Când deschise iar ochii, ]ntr-un târziu, v[zu iar[=i, lapicioarele patului, pe fata groparului, cu fruntea plecat[, pegânduri. Ca =i când ar fi sim\it privirea lui, Ilona avu otres[rire =i se apropie, sprinten[ =i bucuroas[, ]ntrebându-l:

— |i-e mai bine?... A=a-i c[ te-ai mai u=urat?— Da, foarte bine, zise Apostol ]n =oapt[.Veselia aprins[ ]n ochii ei, tinereasc[, vis[toare, ]i alung[

gândurile care-i chinuiser[ toropeala bolnav[. }n glasul eistraniu i se p[rea c[ vibreaz[ o vraj[ nou[, ca =i cum de ieripân[ azi s-ar fi schimbat =i s-ar fi ]mplinit cu ni=te ml[dieri

158

mai blânde, poate de credin\[ ori poate de pasiune. V[zând-o cum st[tea, z[p[cit[ de privirea lui st[ruitoare, cu bucuria]ncremenit[ pe fa\[, Bologa sim\i un surâs cald ]n inim[ =ivru s-o ]ndemne s[ vorbeasc[. +i Ilona, parc[ i-ar fi ghicitdorin\a, ]ncepu s[ povesteasc[ repede, oprindu-se uneori ]nmijlocul cuvintelor, aproape ]nfrico=at[ ca de o primejdienecunoscut[. }i spuse c[ doctorul a umblat s[-l duc[ la spi-tal, =i numai ea s-a ]mpotrivit, fiindc[ tot mai bine poate fi]ngrijit aici, c[-i singur, decât acolo, unde-s mul\i. S-a juratc[ nu se va mi=ca de lâng[ patul lui, =i chiar nu s-a clintit.Nici nu prea are ea mult[ treab[ de f[cut, c[ tat[l s[u n-opune la greu, ci doar pe lâng[ cas[, cât poate. Tat[l s[u eom tare bun la inim[, de=i ]i place s[ se arate aprig cu ea.Dar ei nu-i pas[ de str[=niciile dumnealui, c[ ea =tie s[ sep[zeasc[.

— Iac[, eu te-am v[zut c[ e=ti volnav de când ai intratalalt[ieri ]n ograd[ =i i-am spus ordonan\ei s[ aib[ grij[. De-acuma ]ns[, dac[ ai ]nc[put ]n seama mea, nu mai ai nevoiede ajutorul ordonan\ei. De treab[ este dânsul, nu-i vorb[, =icu dragoste de st[pânul lui, dar b[rba\ii nu se pricep la bol-navi, oricât =i-ar da silin\a. De azi ]ncolo deci s[ =tii c[ eusunt mai mare =i c[ trebuie s[ faci tot ce-\i zic pân[ când \i-oi spune eu c[ e=ti s[n[tos, altfel...

Aici se opri brisc, lu[ o sticlu\[ cu medicamente =i o lin-guri\[, veni lâng[ pat =i-i zise:

— Acuma trebuie s[ bei din zeama asta, c[-i dulce... amgustat-o =i eu...

— Las[, Ilona... mai vorbe=te! r[spunse Apostol rug[tor.Fata se f[cu ro=ie ca mu=cata din fereastr[ =i, o clip[,

=ov[i. Apoi numaidecât zise iar[=i, cu o sup[rare dr[g[la=[:— Dac[ nu iai doctoria, s[ =tii c[ nu-\i mai povestesc

159

niciodat[, na!Bologa ]nchise ochii câteva secunde, ca =i când ar fi vrut

s[-=i ]nchid[ ]n suflet dr[g[l[=ia ei. Ilona umplu linguri\a =ii-o duse la gur[. Degetele ]i tremurau u=or =i Apostol ]=ipuse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se ]mbujorar[ din nou=i, ca s[-=i ascund[ emo\ia, ]ngân[:

— Vai, ce cald[ \i-e mâna...Apostol nu sim\i gustul doctoriei. }mpreun[ iar pleoapele,

cuprins de o fericire ]n care i se ]necau toate gândurile. Auzipe Ilona cum a=eaz[ sticlu\a pe mas[, cum =terge linguri\a,cum p[=e=te ]n vârful picioarelor =i se las[ pe scaunul ei dela picioarele patului. Pe urm[ sim\i mângâierea privirilor eipe obrajii lui, pe frunte, pe buze... +i nu cuteza s[ clipeasc[,de fric[ s[ nu-=i risipeasc[ bucuria inimii...

De-aci ]ncolo Apostol Bologa pierdu socoteala vremii. Doc-torul Meyer venea de câte dou[ ori pe zi, ]i spunea c[ n-arenimic, dar s[ stea ]n pat pân[ ce-i va aduce el o doctoriemiraculoas[, care imediat ]l va vindeca aievea. Apoi, ]ntr-odiminea\[, doctorul sosi mai voios =i strig[ din prag:

— Aide, jos din pat! Cred c[ poimâine am s[-\i aduc ce\i-am promis... Pân[ atunci ]ns[ n-ai voie s[ ie=i din cas[, iaseama! Nici dincolo, la cancelarie, deloc!... R[bdare! Cumai r[bdat zece zile, vei mai r[bda dou[... +i fiindc[ atunci,=tii, mi-ai =optit o prostie, afl[ acuma de la mine, tinereprietene, c[ via\a nu e niciodat[ o povar[ =i c[ moartea epovara cea mai grea!... A=a! |ine minte ce-\i spune un doc-tor ursuz =i am[rât: moartea cea mai eroic[ nu pre\uie=te ]nrealitate cât via\a cea tic[loas[!...

A treia zi, ca niciodat[, doctorul Meyer veni la amiaz[,triumf[tor, fluturând o hârtie ]n mân[.

— Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exube-

160

ran\[ atât de nepotrivit[ cu firea lui, ]ncât p[rea silit[. Olun[ concediu de convalescen\[! Asta-i s[n[tatea ta!... Crezic-a mers u=or? Ehe... Dar nici eu nu m-am l[sat pân[ ce n-acapitulat excelen\a. }n sfâr=it, poftim!... Mi se pare c[ la patrupleac[ un tren... Vas[zic[, ai vreme s[-\i faci bagajele =i s[ o=tergi!... Ce, nici nu te bucuri? Ei, poftim recuno=tin\a mili-tar[! M[ bucur eu, om bosumflat, =i dumnealui face mof-turi!... Bravo!... A, s[ nu uit: acas[ trebuie s[ te a=terni pe ocur[ de mâncare =i de odihn[, =tii, eroic[!... Acuma aide, s[nu scapi trenul!...

— Dar oare se mai ]ntoarce aici, domnule doctor? ]ntreb[atunci Ilona, f[r[ sânge ]n obraji =i cu o ]ngrijorare r[u as-cuns[ ]n ochi.

— Desigur, feti\o, f[cu medicul jovial, luând-o de b[rbie.N-ai grij[, c[ nu fuge!

— Nu de-aceea, dar... a=a! bâlbâi Ilona, ro=ind pân[-nvârful urechilor.

Petre ]n\elese atâta c[ e vorba de urlab =i, spre mul\umireadoctorului, ]ndat[ se apuc[, plin de fericire, s[ adune lucru-rile locotenentului. Ilona se retrase dup[ u=[ =i nu se urnide acolo pân[ ce Meyer ur[ drum bun =i petrecere frumoas[lui Bologa.

}n od[i\a alb[, ]n razele albe ale soarelui tân[r, care râdeala toate ferestrele cu mu=cata ]nsângerat[, un val de triste\e]=i tremura pânzi=ul. Apostol st[tea lâng[ mas[, cu hârtiade concediu ]n mân[, uitându-se când la Petre care, de bu-curie, morm[ia rug[ciuni =i strângea de zor bagajele, cândla fata groparului, care ]n\epenise ]n dosul u=ii, privind afar[,departe, cu o expresie imobilizat[ de o team[ chinuit[.Bologa se credea dator s[-i spuie ceva, dar o fric[ nel[murit[parc[-i strângea gâtul ca un la\. }n cele din urm[ izbuti s[rosteasc[ cu o voce aproape poruncitoare:

161

— Ilona...Fata, ca =i când atâta ar fi a=teptat, r[spunse cu o privire

]ntunecat[ =i apoi o zbughi afar[, trântind u=a, alergândundeva, s[-=i ascund[ inima.

— Fac =i eu singur, don' locotenent, zise Petre, crezândc[ Apostol ceruse fetei s[ le dea o mân[ de ajutor. Bine c[ne-a ajutat Dumnezeu s[ ne mai tragem =i noi pe acas[ dincele str[in[t[\i...

Apostol Bologa numai acuma ]=i d[du seama c[ nu sebucur[ de concediu.

“Nici nu-mi bate inima c[ merg acas[, nici r[u nu-mi parec[ mi-au c[zut ]n balt[ planurile, se gândi el ab[tut. +i m[pr[p[desc cu firea din pricina unei \[r[ncu\e...”

Arunc[ pe mas[ foaia de concediu =i ]ncepu s[ se plimbede ici-colo, cu mâinile la spate, pip[indu-=i degetele ]nne=tire. Atunci sim\i verigheta de logodn[ ]n inelarul stâng=i se opri tr[snit. De cât[ vreme nu =i-a adus aminte de Marta,logodnica lui? +i nici m[car inelul nu l-a luat ]n seam[, desig-ur tot din pricina fetei groparului...

Plec[ din vreme la gar[. Groparul cu Ilona ]l ]nso\ir[ cape un musafir drag. Când sosi trenul, Apostol d[du mâna cuVidor =i apoi cu fata. Mâna ei ardea, iar ]n ochi ]i lic[rea o]ntrebare. Pe urm[ se urc[ ]n vagon =i se uit[ pe fereastr[pân[ ce porni trenul. Groparul se ]ntoarse ]ndat[ spre ie=ire,Ilona ]ns[ r[mase pe peron, nemi=cat[, cu privirea lipit[ pepervazul ferestrei ]n care Apostol zâmbea uitat... Pe urm[ ocoroan[ ]nmugurit[ a unui cire= b[trân acoperi =i fereastra=i vagonul =i trenul...

7

Aleea de fagi din Parva, dreapt[ =i ]ngrijit[, de la gar[pân[-n mijlocul or[=elului, p[rea noaptea un tunel nesfâr=it.

162

Pa=ii lui Apostol Bologa scrâ=neau harnic pe prundi=ul umed,]ncât Petre, ]mpov[rat cu dou[ geamantane, de-abia se \ineadup[ dânsul, gâfâind din greu. Pia\a p[trat[ era pustie, toatecasele dormeau... O luar[ pe strada principal[, ]n sus, =i nicipe acolo nu ]ntâlnir[ \ipenie de om.

— Am ajuns la domnu’ avocat Dom=a, de-acu nu maiavem mult, bâigui Petre din urm[, suflând ca un taur =iar[tând cu capul spre o cas[ mândr[, pe dreapta.

Apostol nu r[spunse, parc[ n-ar fi auzit nimic, de=i vor-bele ordonan\ei ]i atinser[ urechile ca o mustrare, fiindc[tocmai ]n clipa aceea se uitase =i el spre casa ]n care acuma,ca =i odinioar[, st[pânea Marta, fiin\a iubit[. Se sim\ea atâtde vinovat fa\[ de logodnica lui, c[ de-abia a=tepta ziua demâine, s[ alerge la ea, s[-i cad[ la picioare =i s[-i cear[ ier-tare...

}n curând se z[rir[ ]n bezn[ sclipirile turnului bisericii =iApostol ]=i iu\i mai tare mersul. Casa p[rinteasc[ era scu-fundat[ ]n noapte... Când deschise porti\a, un dul[u b[trân]i s[ri ]n cale, h[m[ind furios. Apostol ]l domoli cu o =oapt[=i câinele i se gudur[ la picioare, b[tând p[mântul cu coa-da-i stufoas[, parc[ i-ar fi fost ru=ine c[ nu l-a recunoscutmai curând...

Zgomotul porti\ei =i l[tratul dul[ului dezmor\ir[ casa]ntunecat[. O lic[rire galben[ r[s[ri ]n dosul unui geam,disp[ru =i se ivi iar ]n antreu, apropiindu-se de u=a dinsprecurte. Apostol urc[ treptele =i b[tu. Lumânarea se opri=ov[ind... Din alt[ odaie se auzi glasul doamnei Bologa, =iapoi cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, pe din[untru.Mâna lui Apostol ap[s[ clan\a, =i lumina tremurat[ ]l izbidrept ]n fa\[. Servitoarea \ip[ ca =i când ar fi v[zut o ar[tare:

— Tulai, doamn[, tulai =i vai de mine, c-a venitdomni=orul!...

163

Apostol intr[ vesel, iar Petre ]nchise u=a. }n pragul od[iidin fund ap[ru doamna Bologa, ]n capul gol, cu fa\a alb[ cahârtia, uitându-se parc[ n-ar fi ]ndr[znit s[ dea crez[mântochilor, apoi izbucni printre lacrimi:

— O, dragul mamei, scumpul mamei...Se ]mbr[\i=ar[ ]ndelung, murmurând ]n acela=i timp

vorbe =i crâmpeie de fraze f[r[ leg[tur[, ]n care bucuria =i]nduio=area ]=i g[seau desc[rcarea trebuincioas[. Dup[ cese mai potoli, d-na Bologa se ]ntoarse spre servitoarea ce]nlemnise cu lumânarea ]n mân[:

— Rodovico, ce stai ca o toant[?... Pune sfe=nicul pemas[ =i du-te fuga de a\â\[ focul, s[ preg[tim ceva de ]mbu-cat domni=orului... Fuga, Rodovico!... Iar tu, Petre, a=eaz[colo lâng[ u=[ bagajele =i odihne=te-te oleac[, s[ m[nânci=i tu, c[ pe urm[ o s[ pleci acas[...

— Ba eu, doamn[, mai bucuros a= porni la drum, s[ num[ apuce mole=eala — zise ordonan\a =tergându-=i sudo-rile ce-i curgeau pe frunte =i pe obraji — c[ mai am o post-at[ bun[ pân[ peste ap[.

— A=a-i, bine zici, c[ tu e=ti de peste Some=, din Ieru-salim... Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile... atunci du-te cu Dumnezeu!

Doamna Bologa conduse pe Apostol ]n iatacul ei, ]n fund,cu o singur[ fereastr[, =i aceea oblonit[. Din tavan atârnalampa cu abajur de por\elan. Patul era a=ternut. Aici =i-apetrecut Apostol copil[ria, pân[ ce a trecut ]n N[s[ud. Aicifusese p[tuceanul lui, unde-i acuma o sofa cu c[ptu=ealaroas[ la col\uri, =i aici zicea cu glas tare rug[ciuni fierbin\i,diminea\a =i seara, ]n genunchi, cu ochii la icoana cea vechedin perete, deasupra patului, privind lacom pe bunulDumnezeu, care =ade pe nouri albi, pe tron de aur... Toateau r[mas cum au fost odinioar[, numai m[icu\a a c[run\it

164

pu\in =i a dobândit cine =tie câte zbârcituri fine ]n col\urileochilor plini =i azi de focul credin\ei, pe când el, Apostol,parc[-i un str[in ori parc[ a c[zut ]ntr-o lume str[in[.

Doamna Bologa ]i ceru s[-i povesteasc[ numaidecât toatecâte a p[\it de când n-a mai fost pe acas[, zi cu zi, mai alessuferin\ele din spitale. Pân[ s[ vorbeasc[ ]ns[ Apostol, caredevenise gânditor ]n od[i\a grea de amintirile copil[riei,doamna Bologa, ]ntâi ca s[-=i de=erte inima =i apoi fiindc[cu cât ]mb[trânea, cu atât se f[cea mai vorb[rea\[, prinse a-i istorisi, la nimereal[, fel de fel de am[nunte din via\a ei =ia târgu=orului:

— Parc[-mi spunea Dumnezeu c[ ai s[ vii, dragul ma-mei, c[ vai, cât[ grij[ \i-am mai purtat de când am aflat prince-ai trecut... Tot a=teptam, a=teptam scrisori de la tine =itot nimic, de chiar Marta s-a minunat, ce s[ fie? Apoi m-amsf[tuit =i cu Dom=a, c[ el e tare de treab[ =i cuminte, ei, =iam socotit c[ ai trecut ]n \ar[, la ai no=tri, doar auzisem pe-aici c[ a\i venit s[ v[ bate\i cu românii, Doamne, fere=te-ne=i iart[-ne... Bine ]ns[ c[ te-a luminat Dumnezeu =i ai statpe loc, c[ de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai,Doamne! P[\eai =i tu ca bietul protopopul nostru, ba poate=i mai r[u... Ce noroc c[ nu ne-am culcat, z[u a=a! De obiceipe vremea asta suntem adormite, dar azi parc[ Dumnezeune-a =optit s[ mai st[m... +i uite a=a vorbeam cu toanta astade Rodovica =i o mu=truluiam, c[ tocmai azi-diminea\[ aplecat =i maiorul cel polonez =i am robit toat[ ziua ca s[cur[\im ]n odaia unde a stat aproape =apte luni, =tii, ]n oda-ia ta =i care a fost a tat[lui t[u, fie iertat... Ce-i drept, maiorula fost om de omenie, dar acuma a trebuit s[ plece c[, zice,iar o s[ porneasc[ b[t[liile cele mari... Degeaba, nu se arat[a pace... S-a tot vorbit vreo dou[ s[pt[mâni c[ vine pacea,c[ muscalii a=a =i pe dincolo... a=, palavre! De altfel, de pe

165

aici s-au dus mai toate c[tanele, de-abia au mai r[mas des[mân\[, din pricina depozitelor... poate le-ai v[zut, bar[cide scânduri, un ora= ]ntreg, lâng[ drumul Feleacului...

O ]ntrerupse Rodovica, rumen[ de sprinteneal[, aducândmâncarea domni=orului. Pe când a=ternea masa, g[si =i eade cuviin\[ s[ zic[:

— Vezi, doamn[, cât de adev[rate-s semnele la om? Toat[ziulica mi s-a b[tut ochiul drept =i iat[ c[ Dumnezeu ne-atrimis bucurie ]n cas[!

— Ia mai taci, Rodovico, c[ semnele-s de la diavol! hot[r]doamna Bologa, nemul\umit[ c[ slujnica i-a luat vorba dingur[. Mai bine d[ fuga =i f[ patul domni=orului ]n odaiadumnealui...

}n vreme ce Apostol mânca cu poft[, doamna Bologa,dup[ câteva ]ntreb[ri, la care r[spunse tot ea, ]ncepu iardespre P[l[gie=u, despre greut[\ile gospod[riei, despre pro-topopul Groza... Când ispr[vi masa, Apostol ]i puse o sin-gur[ ]ntrebare:

— Dar Marta ce face, mam[?— Face bine, dragul mamei, c[-i s[n[toas[ =i tân[r[, zise

doamna Bologa pu\in ]ncurcat[, ca =i cum ar fi a=teptat]ntrebarea =i ar fi uitat r[spunsul preg[tit. Ce s[-\i mai spuieu, c[ ai s-o vezi tu, =i... E=ti gata, Rodovico? ad[ug[ repedec[tre servitoarea care se ivise ]n u=[. A=a... c[ domni=oru-iostenit =i-i trebuie odihn[ bun[!

}l petrecu ]n odaia lui =i-l s[rut[ pe frunte, ca odinioar[,când dormea ]n iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apos-tol r[mase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flac[raportocalie a unei lumân[ri scufundat[ ]ntr-un sfe=nic ]naltde aram[. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, ]n tavan,ca ni=te visuri de om nec[jit.

“Noapte bun[!” ]=i zise Apostol, dezbr[cându-se la

166

iu\eal[, vârându-se ]n pat =i sucindu-se ]n dreapta =i-n stân-ga pân[ s[-=i potriveasc[ bine culcu=ul.

Sufl[ ]n lumânare. Voia s[ adoarm[ ]ndat[, fiindc[ ]ntr-adev[r c[l[toria ]l zdrobise... “Dar oare de ce s-a ]ncurcatmama când am ]ntrebat-o de Marta?” ]i trecu prin creieri,fulger[tor. Fire=te, doamna Bologa n-o prea iube=te =i s-a]mpotrivit pân[ la logodn[, totu=i pe urm[ s-a ]mp[cat...Degeaba, e vinovat fa\[ de Marta =i negre=it va merge chiarmâine... O iube=te =i trebuie s-o iubeasc[ numai pe ea... }nlocul ei ]ns[ ap[rea Ilona, cu n[frama ro=ie pe cap, cu ochii]n care joac[ râsete stranii, cu glasul care mângâie =i zgâ-rie... +i f[r[ s[ vrea, sim\ea o pl[cere nem[rginit[ =tiind cusiguran\[ c[ departe, ]ntr-un sat, exist[ o fiin\[ care =i ]n vis]l poart[ numai pe el ]n inim[... Dar asta nu se poate!Marta! Unde-i Marta? Mâine neap[rat va merge la ea...

A doua zi se de=tept[ ]n s[rut[rile soarelui vesel de aprilie.}n odaie parc[ intrase iar[=i prim[vara, cu valurile albe delumin[, cu ]ndemnuri de bucurie. Pe mas[, pe o tav[a=ternut[ cu =ervet ]nflorit, a=tepta cea=ca lui de odinioar[,plin[ de cafea cu lapte, =i o halc[ zdrav[n[ de cozonac. }nsufletul lui s[l[=luia o mul\umire mare. }i era drag[ toat[lumea.

“Dac[ a= fi izbutit, acum cine =tie unde a= fi”, se gândeacu o ]nfiorare ca un junghi.

Dar gândul se stinse ca =i cum n-ar fi putut rezista bucu-riei de via\[ ce ]i clocotea ]n inim[.

Din odaia aceasta o u=[ dubl[ d[dea ]n cerdacul din fa\[,]nconjurat de gr[dini\a cu flori. Acolo, ]ntr-un jil\ ]nvelit cuo scoar\[ veche, Bologa se tol[ni tihnit, ca un burghez f[r[griji, dup[ o mas[ bogat[. Avea de gând s[ se odihneasc[pu\in =i apoi s[ plece la Marta.

Umbrele de-abia ]nfiripate ale nucilor din gr[dini\[, s[di\i

167

]n ziua ]n care s-a n[scut el, ]i gâdilau obrajii alinta\i derazele calde. Din cerul foarte albastru =i curat cobora lini=te,precum din casele ]mpr[=tiate, din copacii ]nmuguri\i, dincâmpurile spintecate de pluguri, din dealurile g[lbui, dinp[durile negre b[tând ]n verde se ]n[l\a ]n unde nev[zutevia\a cea mare, atotputernic[, ne]ndurat[ =i totu=i nesfâr=itde ademenitoare. }n v[zduh plutea dragostea de via\[ cutremur[ri de aripi argintate, cântând imnuri de slav[, carepicurau ]n inimi fericire adev[rat[ =i mii de speran\e.

Sufletul lui Apostol sorbea vraja prim[verii, nes[turat.Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nuauzeau decât chem[rile care fâlfâiau ]n ceruri. Oamenii tre-ceau pe uli\[, ]i d[deau bine\e, =i el nu-i lua ]n seam[.}mprejurul s[u roiau amintirile copil[riei, care parc[-lstr[mutau ]n trecut. +i vremea trecea peste dânsul,nem[surat[ =i nep[truns[, cum trece peste oamenii lecui\ide ispitele fericirii.

Apoi deodat[ ]i plesni auzul o voce cunoscut[, vesel[,pu\in prea ascu\it[, cu sclipiri de râs zglobiu. Apostol ]ntâiavu impresia c[ a c[zut de pe o culme =i se ridic[ ]n picioareca mu=cat de =arpe. }n strad[, ]n dreptul por\ii, se opriseMarta, care nu-l vedea =i vorbea ungure=te cu un ofi\er dehonvezi, ar[tându-i casa. Când intr[ ]n curte =i-l z[ri, ]i strig[“bun[ ziua” tot pe ungure=te, ]n vreme ce ofi\erul, la spateleei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipeMarta ajunse ]n fa\a lui Apostol. Purta o bluz[ alb[ dan-telat[ =i o p[l[rie mic[, de sub care se zbârleau cârlion\iicastanii. }i erau obrajii aprin=i, =i ]n ochii de veveri\[ scânte-ia o veselie nest[pânit[.

— Rodovica a umplut ora=ul c-ai sosit azi-noapte, ciripiea, apropiindu-se. Te-am a=teptat s[ vii, dar am pierdutr[bdarea =i iat[-m[!

168

Vorbea tot ungure=te =i cu atâta pl[cere, c[ buzele-i pu\inc[rnoase tremurau. Apostol era buim[cit auzind-o, se sileas[ zâmbeasc[ =i se feri s[ strâng[ mâna mic[ ]ntins[ spre el.Peste o clip[ ]ns[ ]i apuc[ degetele cu o mi=care ma=inal[ =ir[spunse de asemenea ungure=te:

— O, domni=oar[... nici nu m[ a=teptam s[... Iart[-m[,sunt z[p[cit!

Pentru c[ nu i-a s[rutat mâna cum obi=nuia =i i-a zis“domni=oar[”, Marta avu o =ov[ire =i chiar surâsul i se vest-eji un moment. Dar ]=i reveni repede =i, ]ntorcându-se spre]nso\itorul ei, ]i vorbi cu o veselie mai zgomotoas[, ca =icum ar fi vrut s[-=i risipeasc[ umbra de nemul\umire:

— Uite logodnicul meu, pe care ]l cuno=ti din câte \i-ampovestit despre el!... S[ =tii, ad[ug[ apoi iar c[tre Apostol,c[ dumnealui mi-a \inut tov[r[=ie toat[ iarna, altminteri m-a= fi pr[p[dit de urât!

Ofi\erul de honvezi, ferche=, spilcuit, pudrat, ie=i la iveal[,mai ]ndr[zne\. Pe bra\ul stâng purta pardesiul Martei. Sa-lut[ ceremonios, zâng[nindu-=i pintenii:

— Locotenent Tohaty...Urm[ o pauz[, fiecare a=teptând s[ ]nceap[ cellalt vorba.

Tot Marta curm[ t[cerea, cu o vioiciune atât de exagerat[,c[ amândoi b[rba\ii plecar[ ochii:

— Am fost ]n pia\[ pentru cump[r[turi =i acolo l-am]ntâlnit pe domnul...

Se ]ntrerupse, râse cu mici hohote scurte =i continu[ totrâzând:

— Atunci ce mi-am zis? Hai s[-l iau cu mine, s[-l prezintlui Apostol, ca nu cumva s[ fie gelos!... +i uite a=a l-amluat... De altfel =i el e logodnic, a=a c[...

Iar râse. Acuma ]ns[ cei doi, ]ncurca\i, zâmbir[ cu câte ou=oar[ plec[ciune. Marta, ]ncurajat[, deveni mai sincer[,

169

arunc[ la o parte râsul silit =i urm[ cu glas moale:— N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu m-

am sup[rat, ci am plâns mult din pricina... din pricina ta,mai ales de când am aflat ce-ai suferit... Cinci r[ni =i cinciluni de spital, ]ngrozitor! Dumnealui m-a asigurat mereu c[o s[ vii acas[, ]n concediu de boal[, =i nu l-am crezut deloc.Acuma i-a ie=it dreptatea... Bine c[ n-am pus r[m[=ag, c[era cât pe-aci s[...

}ntâlni privirea lui Bologa =i nu mai sfâr=i, cuprins[ de ofric[ pe care n-o putea birui. Lui Apostol, ascultând-o, ]i tre-cea ]ntruna prin creieri gândul c[ a vrut s[-i cear[ iertare. }ncele din urm[, gândul acesta ]i \â=ni ]n ochi ca o str[lucirede ur[ =i se statornici ]ntr-o privire du=m[noas[, care frigea.C[nd t[cu Marta, ]=i d[du =i el seama =i se cutremur[, parc[s-ar fi trezit cu un pumnal ]n mân[, gata s[ loveasc[. Seru=in[ =i se uit[ la locotenentul de honvezi, ]ntreb[tor. Apoise uit[ la Marta =i surâse, speriat pu\in el ]nsu=i de spaimaei.

— +ezi, M... m... Uite fotoliul! bolborosi dânsul, ne-cutezând a-i zice pe nume =i tr[gând jil\ul mai aproape deea.

Atunci interveni ofi\erul cu ]ntreb[ri gr[bite despre lupta]n care a fost r[nit Apostol, despre nout[\ile frontului, de-spre perspectivele p[cii... +i Bologa, dobândindu-=ist[pânirea de sine, ]i r[spunse prompt, cu am[nunte teh-nice, chiar cu oarecare emfaz[, care-i =edea r[u. Marta,a=ezându-se ]n fotoliu, se lini=ti curând =i se amestec[ ]nconvorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine f[r[ rost...Nici nu mai t[cur[ deloc, de fric[ s[ nu se re]ntoarc[ atmos-fera de ghea\[ de adineaori. Iar ]n clipa când totu=i se ivi opauz[, Marta s[ri din jil\, cu vioiciunea silit[ de la ]nceput,gata de plecare. To\i trei sc[par[ câte un oftat de u=urare.

170

— Dar pe la noi când ai de gând s[ vii, ursuzule? ]i ziseea, la desp[r\ire, române=te, aranjându-=i faldurile bluzeipe piept, ca s[ nu fie nevoit[ a se uita ]n ochii lui. +i tata tea=teapt[... dac[ de mine nu \i-e dor defel! ad[ug[ apoi, dup[dou[ secunde, cu ton mai =trengar.

— Desigur... trebuie s[ vin, murmur[ Bologa, st[pânindu-=i cu greu o revolt[ subit[. Dar mai târziu pu\in... Nu m[vezi ]n ce hal sunt?

— Pân[ la noi faci tocmai vreo treizeci de pa=i, replic[Marta, vesel[ de-a binelea =i ridicând ochii cu o sfidaredr[g[la=[. +i-apoi nu e=ti a=a de slab s[ nu po\i ie=i ]n lume...Te-ai f[cut doar mai rece =i mai moroc[nos, ]ncolo nu preate-ai schimbat!

Siguran\a ei ]l uimi ]ntr-atâta, c[ r[spunse aproape umilit:— M-am s[lb[ticit...Marta ]ns[ pornise prin gr[dini\[, parc[ iar[=i s-ar fi spe-

riat, =i Tohaty dup[ ea, ca o umbr[ credincioas[. }n strad[ oburui curiozitatea =i ]ntoarse capul, s[ vaz[ ce face Apostol.}l v[zu rezemat de stâlpul cerdacului, cu fa\a cumplit deschimbat[. Ea totu=i zâmbi =i-i trimise o s[rutare, cu ocochet[rie incon=tient[.

Apostol Bologa cuprinse stâlpul cu amândou[ bra\ele, ca=i cum ar fi primit un junghi ]n inim[. Dar ]i urm[ri din ochi,]i v[zu râzând =i mai ales pe ea leg[nându-se din =olduri ]ncaden\a pa=ilor. Apoi, când ]i pierdu din vedere, prinse deo-dat[ s[ hurduce stâlpul cerdacului, din toate puterile, cu odisperare ]ngrozitoare, ca un smintit, scrâ=nind ne]ncetat,câteva minute, f[r[ s[-=i dea seama:

— Afar[!... Afar[!... Afar[!...Pe urm[, tot a=a de brusc, se potoli =i-i fu ru=ine c[ a

zgâl\âit stâlpul =i a bâiguit “afar[”, ca un prost. }n piept ]imai horc[ia ura, dar mintea ]ncepea s[ cump[neasc[. Se

171

l[s[ ]n fotoliu =i zise c[ trebuie s[ judece bine, f[r[ pripire,ce s-a ]ntâmplat, altfel ]l amenin\[ cine =tie ce urm[ri. }nrealitate ea se mândre=te cu vina, pe când el... a vrut s[-icear[ iertare. El a purtat-o ]n fundul inimii =i i s-a ]nchinatca la o icoan[, ]n vreme ce ea ]=i omora plictiseala cuhonvedul.

— }ngrozitor, ]ngrozitor! ]i murmurau buzele singure.Acuma era absolut sigur c[ numai din pricina ei a pornit

la r[zboi, numai ca s[-i ]mplineasc[ un capriciu =i-a pus in-ima ]n fa\a gloan\elor... Pentru un capriciu! Atât de mult aiubit-o!

Peste drum crucea din turnul bisericii str[lucea cu fulger[ride aur. Ochii lui Apostol se ]nc[p[\ânau s[ ]nfrunte razelece izvorau din trupul crucii, parc[ lumina lor orbitoare =itriumf[toare ar fi ]ncercat s[-l sfideze sau s[-l dojeneasc[tocmai ]n momentele când creierii lui se fr[mântau cunecredin\a fiin\ei care i-a frânt ]n dou[ via\a. Apoi deodat[privirea lui cobor] de la cruce, jos, ]n cimitirul de lâng[ biser-ic[, =i descoperi piatra cu inscrip\ia aurit[, ]nsemnândmormântul =i amintirea tat[lui s[u. I se p[rea c[ literele s-au cam =ters =i se gândi s[ cheme pe pietrarul cel b[trân, s[re]nnoiasc[ poleiala. }n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aduse aminte,atât de clar ca =i cum le-ar fi auzit acuma ]ntâia oar[, cuvin-tele pe care i le-a spus tat[l s[u odinioar[, ]n N[s[ud: “S[-\ifaci datoria totdeauna =i nu uita niciodat[ c[ e=ti român!”}=i amintea perfect nu numai glasul, ci =i intona\ia exact[:“niciodat[” =i “român” le-a rostit ap[sat, ca o subliniere,iar ]n “român” a pus cel pu\in trei “r”...

“Adic[ ce rost are amintirea aceasta acuma?” se ]ntreb[Apostol, luându-=i seama =i neg[sindu-i rostul, nici leg[turacu ceea ce-l preocupa pe el ]n momentele acestea.

Mai st[tu vreo jum[tate de or[ ]n cerdac, f[r[ s[ g[seasc[

172

solu\ia. Intr[ ]n odaia sa, ab[tut, nehot[rât, cu gândurile]mpr[=tiate. Se puse s[ caute ceva, apoi se repezi la birou,scoase tremurând hârtie de scrisori =i a=ternu, foarte gr[bit,câteva rânduri c[tre avocatul Dom=a, anun\ându-l c[ consid-er[ logodna cu Marta ca o nesocotin\[ copil[reasc[ =i de aceea]i ]napoiaz[ verigheta.

“Uite ce simplu =i cum nu mi-a venit ]n minte!” ]=i ziceascriind adresa, mul\umit, parc[ ar fi g[sit o comoar[.

Scotoci prin sertare =i ]n sfâr=it d[du peste ce c[utaseadineaori: o cutiu\[ c[ptu=it[ cu catifea albastr[. }=i scoaseverigheta din deget =i o puse ]n cutiu\[, iar cutiu\a o ]mpa-chet[ frumos =i o sigil[ cu cear[ ro=ie.

Apoi chem[ pe Rodovica =i o trimise cu scrisoarea =i cupache\elul la domnul avocat Dom=a, poruncindu-i s[ i ledea chiar domnului ]n mân[.

Apoi ie=i iar ]n cerdac =i iar v[zu inscrip\ia pe mormânt =iiar ]=i aminti vorbele tat[lui s[u: “...nu uita niciodat[ c[ e=tiromân!”

8

Doamna Bologa preg[tise o mas[ ]mp[r[teasc[ ]n cin-stea lui Apostol. Pe când se aflau tocmai la friptur[, n[v[li]n cas[ avocatul Dom=a cu fa\a ro=ie =i asudat[ =i cu ochiirotunzi de o agita\ie puternic[, strigând din antreu:

— Iart[-m[, drag[ doamn[, c[ viu a=a... te rog din su-flet...

Speriat[ de ]nf[\i=area lui, doamna Bologa s[ri de la mas[,sigur[ c[ i s-a ]ntâmplat o mare nenorocire cu Marta: ori c-afugit cu ungurul, ori ceva mai r[u... Dar Dom=a urm[ gr[bit,aruncându-=i p[l[ria pe un scaun =i =tergându-se pe obraji

173

cu batista:— Nu m-a= fi a=teptat s[-mi fac[ Apostol una ca asta,

pentru nimica-n lume, doamn[, ]\i jur! Atâta ]ncredere amavut ]ntr-]nsul, ]n cumin\enia =i ]n cinstea lui, c[ acuma parc[mi-a dat cu barosul ]n frunte, z[u a=a, drag[ doamn[!

Cu cât vorbea, se aprindea =i asuda mai tare, fiind camgr[sun de la Dumnezeu. C[uta s[ se lini=teasc[, ]ndulcindu-=i glasul din ce ]n ce, dar ]ngrijorarea din ochi tot nu izbutis[ =i-o potoleasc[, mai ales c[ Apostol r[m[sese loculuinetulburat, continuând a se lupta cu un picior de g[in[, ca=i când nu s-ar fi ]ntâmplat nimic. Doamna Bologa se z[p[cide tot auzind c[ Apostol e pricina sup[r[rii avocatului, c[ci einu-i spusese Apostol c-ar avea vreo ne]n\elegere cu viitoruls[u socru. Ce-i drept, Rodovica s-a gr[bit s[-i =opteasc[, labuc[t[rie, cum a trimis-o domni=orul la domnul avocat, dardoamna Bologa a crezut c[ e vorba de vreun “suvenir” dinr[zboi, pentru Marta. De aceea acum nici nu =tia ce s[ zic[ =i,c[ s[ ias[ din ]ncurc[tur[, pofti pe Dom=a s[ ia loc =i s[-i fac[cinstea de a gusta pu\in[ friptur[. Invita\ia ei =i r[ceala luiApostol provoc[ o nou[ abureal[ de sudori pe obrajii avoca-tului. Mul\umi doamnei printr-un surâs disperat =i se ]ntoarsespre Apostol:

— +tii bine cât de mult te pre\uiesc, dragul meu, zise cuo ezitare, ca ]n fa\a unui necunoscut. Altfel nici n-a= mai fivenit, dup[ scrisoarea ta... ]n sfâr=it, dup[ gestul... care m-ajignit, Apostole, foarte... foarte r[u...

— Era datoria mea s[ fac gestul, domnule Dom=a,r[spunse Apostol, ridicând ochii la el =i privindu-l cu o lini=teneclintit[.

— Dar ce-i, ce s-a ]ntâmplat? ]ntreb[ atunci d-na Bologa,mai venindu-=i ]n fire =i ad[ugând: Ia loc... ia loc, uite colea...O, Doamne-Dumnezeule, c[ m-am =i speriat, =i nici baremnu =tiu de ce!

174

— Cum? nu =tii nimic, nu \i-a spus Apostol? se mir[Dom=a cu o sc[p[rare de n[dejde ]n toat[ ]nf[\i=area. A, zi,nu =tii?... Apoi stai, drag[ doamn[, s[ auzi =i s[ te cruce=ti,nu alta!

}i povesti foarte am[nun\it, c[ci Dom=a avea darul de alungi vorba, cum tocmai a=teptau pe Apostol, dup[ ce Mar-ta a avut aten\ia delicat[ s[ vie s[-i zic[ ea bun sosit, f[r[ s[se uite la etichete =i la mofturi, când colo, ]n locul lui, apareRodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? }n sfâr=it, a rupt plicul,ner[bd[tor, a citit =i... cât pe-aci s[-i vie r[u. Marta chiar ale=inat, =i cu drept cuvânt, c[ci asemenea palm[ poate s[=tirbeasc[ reputa\ia unei fete =i s[-i compromit[ viitorul.Cutiu\a nici n-au mai desf[cut-o, au uitat-o... Dintru-ntâiel a fost decis s[ ia act pur =i simplu, s[-i ]napoieze =i Martainelul de logodn[ =i s[ ]ncheie pentru toat[ via\a socotelilecu Apostol. Pe urm[ totu=i s-a gândit c[ b[iatul e tân[r, =itinere\ea-i n[b[d[ioas[: cine =tie ce i s-o fi n[z[rit lui =i,pentru o copil[rie, ar fi p[cat s[ se despart[ o pereche a=ade potrivit[... A venit deci s[ afle cauzele “gestului” =i s[-iatrag[ luarea-aminte asupra gravit[\ii unei hot[rârine]ndrept[\ite, când e ]n joc onoarea unei domni=oare...

— Hot[rârea mea e nestr[mutat[, domnule Dom=a, ]ir[spunse Apostol cu acela=i calm imperturbabil, dup[ ce, ]nvremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cumare b[gare de seam[ toate oscioarele de pe farfurie. +i enestr[mutat[ fiindc[ nu mai iubesc pe domni=oara Marta!

— Cum n-o mai iube=ti? De ce? ]ntreb[ Dom=a, c[scândmari ochii.

— De ce! Pentru c[ n-o iubesc! zise Apostol, =tergându-=igura cu =ervetul =i uitându-se surâz[tor la doamna Bologa,care =edea n[ucit[ pe scaun, parc[ nu =i-ar fi crezut ure-chilor.

— Asta nu se poate! strig[ avocatul. Nu se poate! Asta

175

nu-i cauz[ serioas[! Pentru ]nchipuiri copil[re=ti nu se poatezdrobi norocul unei fete!... Spune =i d-ta, doamn[, c[ doare=ti femeie ]n\eleapt[ =i ai v[zut multe ]n lume, spune: sepoate?

}ntrebarea g[si pe doamna Bologa nepreg[tit[. }n adân-cul sufletului era mul\umit[ c[ Apostol a ajuns la vorbeleei. Purt[rile Martei o indignaser[ pe ea, care niciodat[ n-acunoscut cochet[ria.

Nu c[ ar fi b[nuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevastafeciorului ei n-o putea vedea decât ca o fiin\[ de jertf[, cuma fost =i dânsa. S[-i mai ard[ de petreceri =i de nebunii,când logodnicul ei ]=i risc[ via\a ]n fiece minut, ]n r[zboi,asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris b[iatuluidespre aceasta pe =leau, ca s[ nu-l mai am[rasc[: se hot[râse]ns[ s[-i spuie tot când va veni acas[... Totu=i, acum ]i eramil[ de “bietul Dom=a, om tare de treab[”, =i chiar de Martapu\in, gândindu-se la ru=inea ei dac[ va prinde lumea de veste.}i =i zise lui Apostol ]ndat[ s[ chibzuiasc[ bine ce face, c[ nu-i glum[ =i nici juc[rie o logodn[ stricat[...

Aproape un ceas h[r\uir[ amândoi pe Apostol, ]ncâtRodovica se ar[t[ de câteva ori prin jurul mesei, cu semnedezn[d[jduite c[ i se fac scrum mânc[rile pe foc. Doamna]ns[ se ]nc[lzise la vorb[ =i nu mai voia s[ =tie de mânc[ri,spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cereamereu lui Apostol ]ndeosebi “cauzele =i motivele” unei fapteatât de inexplicabile... Apostol r[mase ne]nduplecat, refuz[dârz alte l[muriri, mul\umindu-se s[ repete c[ nu mai iube=tepe Marta. Astfel, ]n cele din urm[, Dom=a, perplex, ab[tut,fu silit s[ se ]ntoarc[ acas[ precum venise, cu mâinile goale,f[r[ vreo speran\[ de ]mp[care.

}n realitate =i Dom=a observase =i condamnase ]n sineasa u=urin\ele Martei, dar niciodat[ n-a avut puterea s[ le

176

reprime sau m[car s[ le puie frâu. }=i iubea odrasla unic[mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire p[c[tos de]ng[duitoare, a c[rei \int[ era una singur[: Marta s[ se simt[fericit[... +i tocmai fericirea ei s[ se zdruncine din temelii?

Se sf[tui acas[ cu Marta cum s[ se apere, c[ci era evi-dent, ]n câteva zile, tot târgul va =ti =i va comenta ]ntâm-plarea aceasta extraordinar[. Deci important, foarte impor-tant este ca vina desfacerii logodnei s[ cad[ asupra lui Apos-tol, c[ruia nu-i putea strica nimic, pe când fata... Din vorb[-n vorb[, Marta ajunse la convingerea c[ toat[ sup[rarea lo-godnicului ei s-a iscat, cu siguran\[, din pricina conversa\ieiungure=ti.

— Acuma sunt absolut sigur[, t[icu\ule! strig[ eatriumf[toare. Am =i observat ]n privirea lui o ]ncruntare ciu-dat[, de m-a =i speriat... Dar spune =i tu, t[icu\ule, se poateoare s[ vorbim noi doi o limb[ pe care al treilea de fa\[ n-opricepe? Ar fi fost cuviincios?

— S-o fi trezit ]ntr-]nsul =ovinismul tat[lui s[u, c[ =i [la afost turbat r[u, zise Dom=a, aprobând. A =i stat doi ani ]ntemni\[, cu Memorandul...

— Urât e =ovinismul, tat[! vorbi Marta dup[ un r[stimp.Nu-i a=a?... Omul s[-=i iubeasc[ neamul, fire=te, ]ns[ nu cuur[ pentru celelalte neamuri, nu-i a=a?

Fraza aceasta i se p[ru avocatului atât de “adânc[”, ]ncâtnu-=i putu st[pâni admira\ia =i ]mbr[\i=[ furtunos pe Marta,strigând:

— Ce de=teapt[-i feti\a tatei, ia te uit[!... +i pe tine s[ tep[r[seasc[ un...

Vru s[ zic[ un “tic[los”, dar nu zise, ca si cum i-ar fi fostru=ine, sau ar mai fi p[strat ]n rezerv[ o spuz[ de n[dejdec[ Apostol ]=i va lua seama =i toate se vor sfâr=i bine. Pentru

177

orice eventualitate, =i ca nu cumva s[ r[sufle de aiurea vest-ea, Dom=a povesti dup[-amiaz[ doctorului, =i seara, la“cazin[”, judec[torului ungur ce-a p[\it cu tân[rul Bologa,]ncheind cu aceea=i reflexie:

— +i ce-\i ]nchipui, dragul meu, de ce?... N-ai s[ crezi,atât e de absurd: pentru c[ feti\a a vorbit ungure=te!... A=a-i c[-i fantastic?... Adic[ e o crim[ atât de grozav[ s[ vorbe=tiungure=te, mai ales când e =i un ungur de fa\[, care nu =tiealt[ limb[?... Nu, nu, sunt român =i eu, am chiar preten\ias[ m[ cred foarte român, dar asemenea exager[ri suntboln[vicioase, hot[rât boln[vicioase, ca s[ nu zic periculoa-se...

A doua zi toat[ Parva =tia c[ Apostol Bologa a stricatlogodna cu fata avocatului fiindc[ a auzit-o vorbindungure=te. +i toat[ lumea comp[timea pe “s[rmana Mar-ta”, proorocind c[ Apostol are s[-=i frâng[ gâtul dac[ a apu-cat-o, ]n plin r[zboi, pe urmele r[posatului Bologa. Seara,la “cazina” româneasc[, unde se adunau azi to\i domnii,deoarece ]n “cazina” ungureasc[ se instalase popota ofi\erilor,se vorbi numai despre Apostol, cu aceea=i pasiune ca de-spre revolu\ia ruseasc[ acum dou[-trei s[pt[mâni. Când veni,pe la =apte, avocatul Dom=a, altfel nu prea iubit, to\i ]l asal-tar[ cu ]ntreb[ri, la care el r[spunse cu mult[ modestie =itot atâta indulgen\[ pentru tinere\ea =i u=urin\a “b[iatului”.Senza\ia cea mare fu ]ns[ apari\ia lui Apostol... To\i sea=teptau s[ se petreac[ ceva nemaipomenit, poate chiar unscandal... Spre regretul general, nu se ]ntâmpl[ nimic. Apos-tol d[du mâna cel dintâi cu Dom=a, care-i zâmbi amical,apoi cu to\ii, pe rând, pân[ =i cu practican\ii de la judec[torie,ni=te b[ie\andri pipernici\i =i scuti\i definitiv de armat[.Nimeni, fire=te, nu ]ndr[zni s[ aduc[ vorba despre buba zilei.

178

}ntr-o atmosfer[ de jen[, ]=i exprimar[ p[rerile asupra mer-sului vremii =i asupra greut[\ilor de trai, unii st[ruind maimult asupra ra\iilor de f[in[ =i a scumpetei nenorocite careucide entuziasmul cet[\enilor. Apostol nu z[bovi decât vreozece minute, spunând la plecare c[ a venit doar s[ le strâng[mâinile. Dup[ plecarea lui, directorul b[ncii “Parvana” obs-erb[ c[ locotenentul n-avea decora\iile pe piept, iar cont-abilul, c[ n-a suflat nici un cuvânt despre r[zboi...

Zilele urm[toare fierberea ]n or[=el se ]nte\i, mai cu seam[din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spuneac[ lucrurile se vor ]mp[ca ]n curând, fiindc[ cineva a v[zutpe Apostol, chiar ]n mijlocul pie\ii, ]ntâlnindu-se cu Marta=i vorbind; pe de alt[ parte ]ns[ se zicea c[ afacerea ar puteas[ ia o ]ntors[tur[ nea=teptat[ ]n urma interven\iei notaru-lui P[l[gie=u, care ar fi declarat, la “cazin[”, ]n fa\a câtorvadomni, =i cu glas semnificativ, precum c[ el nu va permitenim[nui, nici tat[lui s[u, s[ tulbure lini=tea cet[\enilor.

}ntr-adev[r, P[l[gie=u, ]ngrijorat de vâlva stârnit[, se cre-zu dator s[ raporteze solg[bir[ului, care de altfel era ]n curent=i deopotriv[ de alarmat. Se sf[tuir[ cum s[ “p[streze or-dinea” periclitat[. Constatar[ c[ afacerea e foarte delicat[,]ntâi pentru c[ e vorba de o ne]n\elegere de natur[ intim[,]n care statul n-are nici o chemare s[ se amestece, apoi pen-tru c[ ]n cauz[ se afl[ un ofi\er, asupra c[ruia autoritateacivil[ nu-=i poate exercita puterile. Dar ]n acela=i timp, difer-endul provoac[ nedumerire ]n ordinea public[ prin cauzaini\ial[, anume strecurând ]n suflete credin\a condamnabil[c[ n-ar putea fi român onorabil cel ce ]ntrebuin\eaz[ limbastatului cu predilec\ie. Vina e cu atât mai primejdioas[ cucât autorul =i purt[torul ei este un osta= care, tocmai dim-potriv[, ar avea sfânta obliga\ie de-a ridica moralul cet[\enilor,

179

mai ales azi, când \ara lupt[ pe via\[ =i moarte pentru binele=i fericirea tuturor. Notarul, ]ntr-un avânt de indignare, ob-serv[ c[ afacerea aceasta e mai grav[ chiar decât predicilecare au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupram[surilor de luat li se ]mp[r\ir[ p[rerile. P[l[gie=u ar fi dorito reclama\ie la superiorii lui Bologa, cerând, ]n interesulordinii =i al lini=tii, rechemarea lui pe front. Solg[bir[ul s-agândit la aceasta, ba a =i vorbit cu comandantul batalionu-lui ce se mai afla ]n Parva. C[pitanul, be\iv =i dispre\uitorfa\[ cu civilii, i-a spus c[ n-are vreme s[ se \in[ de mofturi.Vas[zic[ militarii consider[ drept mofturi tot ce nu e ]nar-mat cu pu=c[ sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi s[ se]ncerce, barem deocamdat[, o aplanare pa=nic[, printr-ointerven\ie amical[.

— D-ta e=ti prieten cu locotenentul, zise solg[bir[ul. A\icopil[rit ]mpreun[... De ce nu cau\i s[-i vorbe=ti?

9

}n ziua când a rupt logodna cu Marta, Apostol Bologa s-a sim\it foarte fericit. }n fericirea lui era =i mândria pentrufermitatea hot[rârii luate, =i mul\umirea c[ a l[murit ositua\ie sup[r[toare. Dup[ plecarea lui Dom=a a mai avut oexplicaie lung[ cu maic[-sa care, convins[ de argumenteleavocatului =i mai cu seam[ gândindu-se la durerea Martei,se silea din r[sputeri s[ salveze logodna, ]ntocmai cum od-inioar[ ]ncercase s-o ]mpiedice, =i-i p[rea r[u c[ nu-i acas[=i bietul protopop s[-i dea o mân[ de ajutor...

Lini=tea lui Apostol ]ns[ nu avu via\[ lung[. }n aceea=isear[, retr[gându-se ]ndat[ dup[ cin[, ca s[ evite alte discu\iicu doamna Bologa, fu cuprins de ]ndoieli din toate p[r\ile.Acuma ]=i d[du seama c[ toat[ ziua gândurile lui cele mai

180

tainice au alergat mereu departe, ca =i cum acolo ar fi c[utatsprijin. Oare dac[ n-ar fi fost Ilona ]n inima lui, s-ar mai figr[bit s[ ]napoieze Martei inelul de logodn[? Nu s-a revoltatc[ Marta a venit ]nso\it[ de un b[rbat str[in, ci fiindc[ avenit cu un ungur =i a vorbit ungure=te. Atunci nu din gelo-zie n-o mai iube=te, ci numai pentru c[ i-e drag[ cealalt[, iarrevolta lui ]mpotriva ungurului =i a limbii ungure=ti a fost ocomedie. Ba comedia a ]nceput mai demult... de când nu i-a p[rut r[u deloc c[ boala l-a oprit a doua oar[ s[ treac[ laromâni... Mai r[u i-a p[rut când a plecat ]ncoace, acas[, parc[axa vie\ii lui ar fi r[mas acolo, ]n Lunca... +i chiar viitorulnu-l mai intereseaz[ decât ]ntâmpl[tor... De=i peste o lun[va trebui s[ se ]ntoarc[ tot pe frontul românesc, nu mai e]ngrozit defel, ca =i cum i-ar fi indiferent sau... Atunci poatec[ iubirea e pricina tuturor zbucium[rilor omului =i a tutur-or fericirilor? +i totu=i iubirea femeii nu poate mul\umi su-fletul decât uneori =i câteva clipe. Odinioar[ a crezut c[ ]ntr-o privire a Martei se ascunde tot cerul =i p[mântul =i toatetainele universului. De dragul ei ar fi f[cut orice prostie,orice sacrificiu, ar fi murit fericit dac[ i-ar fi cerut, precumdorin\a ochilor ei a c[zut hot[râtoare ]n cump[na ]ndoie-lilor lui când a fost vorba s[ plece la r[zboi. Iubirea ei tr[ia]nc[ ]n clipa când i s-au sfredelit ]n inim[ privirile spân-zuratului, la Zirin, la a c[rui moarte contribuise =i dânsul cuun “da” foarte convins, =i totu=i n-a fost ]n stare s[-i po-toleasc[ zbucium[rile, pân[ ce a dobândit o credin\[ nou[...

“Sufletul are nevoie de o merinde ve=nic[, ]=i zise Apos-tol, plimbându-se ]n odaia de culcare, ]mbr[cat, ne]ndr[zninds[ se a=eze ]n pat de frica gândurilor. Dar merindea aceasta]n zadar o cau\i pe afar[, ]n lumea sim\urilor. Numai inimapoate s-o g[seasc[, fie ]n vreo taini\[ a ei, fie ]n vreo lumenou[, mai presus de vederea ochilor =i de auzul urechilor...”

181

}ndoielile ]i roaser[ creierii toat[ noaptea. Când stinse lam-pa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se sim\ea iar vino-vat fa\[ de Marta =i adormi pl[nuind cum ar putea reparanedreptatea ce i-a f[cut-o...

Peste gândurile lui ]ns[ se n[pustir[, chiar de a doua zi,zvonurile târgu=orului. Doamna Bologa ]i servea la fiecare mas[ba c[ cutare spune cutare, ba c[ toat[ lumea ]l condamn[, cudrept cuvânt, fiindc[ un b[rbat nu trebuie s[-=i bat[ joc de obiat[ feti\[ f[r[ minte, ba c[ locotenentul ungur o s[-i cear[socoteal[... Apostol asculta lini=tit =i chiar zâmbind toateve=tile, ar[tându-se nep[s[tor =i hot[rât. Numai ]n sufletuls[u se revolta: cum se amestec[ ni=te str[ini ]ntr-o afacerecare-i prive=te numai pe ei doi, pe Marta =i pe el?

Peste câteva zile doamna Bologa se a=ez[ la mas[ cu ochiiro=ii de lacrimi =i cu atâta spaim[ ]n priviri, c[ Apostol setulbur[ =i, presim\ind ceva r[u, uit[ s-o ]ntrebe de ce a plâns,]ncât doamna Bologa fu nevoit[ s[-i povesteasc[ ne]ntrebat[cum a aflat de la oameni ce primejdie ]l pa=te, cum toat[Parva spune c-a f[cut de ru=ine pe Marta numai fiindc[ a vor-bit ungure=te =i cum ]ntâmplarea aceasta nu va putea r[mânef[r[ urm[ri grele, Dumnezeu singur =tie cât de grele... Numai]nchipuindu-=i urm[rile, doamna Bologa izbucni iar[=i ]ntr-un hohot de plâns. Ca s-o lini=teasc[, Apostol ]i zise:

— Adic[, mam[, eu n-a= avea dreptul s[ cer logodniceimele s[-mi vorbeasc[ române=te, crezi d-ta?... }\i faci sânger[u de poman[! Pe inima =i pe gândurile mele numai eu sunt=i voi fi st[pân cât voi tr[i!

Doamna Bologa, f[r[ s[-=i mai =tearg[ lacrimile, r[spunse:— Vai, Doamne, cum po\i vorbi a=a, dragul meu? Apoi

doar nu uita c[ e r[zboi =i nimeni nu mai e st[pân pe nimic...Moartea =i groaza st[pânesc azi peste to\i oamenii, dragulmamei!... Tu e=ti mai ]nv[\at =i trebuie s[ =tii mai bine... Nu-

182

i vremea acuma s[ ne ar[t[m du=manilor inimile, altfel p[\imca bietul protopop... C[ P[l[gie=u ce a=teapt[, decât s[ fac[r[u =i necaz oamenilor... Tu, ca tat[l t[u, fie iertat, te ui\inumai ]nainte, dar ]n r[zboi omul se strecoar[ cum poate...Pân[ va trece primejdia trebuie s[ url[m cu lupii, altminterine m[nânc[... A=a face toat[ lumea, a=a se cuvine s[ facem=i noi, dragul mamei... S[ nu te superi c[ te ]nv[\ =i tesf[tuiesc, c[-s mam[ =i numai inima mea =tie cât rabd[ degrija ta... To\i domnii spun c[ nu-i bine ce faci, c[ e=ti ofi\er=i s-ar putea s[ ai mari nepl[ceri pentru asemenea ]ndr[znelinesocotite. Chiar directorul de la “Parvana”, =i doar ce româna fost el totdeauna, mi-a spus pe fa\[ s[ te pov[\uiesc s[ teastâmperi. Dânsul a fost prieten bun cu bietul tat[l t[u, darazi ]=i vede de banca lui =i nu crâcne=te, cum nu crâcnesc niciceilal\i, aici =i pretutindeni...

Ascultând pe maic[-sa, gândurile lui Apostol r[v[=eauprin col\urile celor zece zile de când e acas[, descoperinddeodat[ lucruri peste care a trecut f[r[ s[ le ia ]n seam[. Aie=it pu\in prin târg, un ceas-dou[ pe zi, s-a ]ntâlnit cu maito\i surtucarii =i to\i i s-au p[rut schimba\i =i speria\i, de=icu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul.Acuma ]n\elegea =i schimbarea, =i spaima lor, acuma sim\eac[ to\i s-au ferit de el pentru c[ n-a ]ng[duit Martei s[gr[iasc[ ungure=te. Plec[ ochii ]n farfuria goal[, ca =i cum n-ar mai fi putut ]ndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta]ns[ toate cuvintele ei i se ]ncuibar[ ]n inim[ ca ni=te spini=i r[maser[ acolo, ]ncremenite ]ntr-o durere amar[. Apoi,când glasul doamnei Bologa t[cu, el =opti atât de domol,parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu trezeasc[ pe cineva:

— R[u ]mi pare, mam[, c-am mai venit acas[...Pentru doamna Bologa =oapta aceasta a fost ca o lovitur[

de m[ciuc[. Demult, ]nc[ de pe vremea când Apostol, ]n locs[ urmeze cariera preo\easc[, s-a dus la Budapesta, a b[nuit

183

ea c[ lumina ochilor ei, toiagul b[trâne\ilor ei n-o maiiube=te cum a iubit-o odinioar[. I se p[rea rece, ]nchis =imai ales o ]nfrico=a cu necredin\a lui... +i iat[ azi ]i pare r[uc[ a venit acas[, pân[ ]ntr-atâta s-a ]nstr[inat de ea!... Seporni pe ni=te bocete a=a de sfâ=ietoare, c[ Apostol numaicu chiu, cu vai reu=i s-o ostoiasc[.

Totu=i, de atunci Apostol Bologa se sim\i str[in ]n Parva.St[tea ceasuri ]ntregi ]n cerdac, ]n soare, sorbind albastrulv[zduhului, ]n care ]=i plimba ne]ncetat gândurile. Deseoriochii lui ]ncercau s[ se odihneasc[ contemplând crucea ]nflo-rit[ cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era ]ndat[apucat ]n cle=tele unor remu=c[ri stranii =i, dornic numai delini=te, fugea sp[imântat mai departe... Mai mult z[bovea]mprejurul morm[ntului de piatr[ al tat[lui s[u. +tiainscrip\ia pe de rost =i totu=i, de câte ori o privea, c[uta s-osilabiseasc[, pentru c[ ]n vremea aceasta ]i venea mereu ]nminte linia dreapt[ pe care a urmat-o b[trânul ]n via\[. Olinie dreapt[ a râvnit =i el cu patim[. }n zadar. }ntre inima =imintea lui era un zid asupra c[ruia toate sfor\[rile lui sefrângeau neputincioase. Când credea c[ l-a d[râmat, atunci]i sim\ea mai dureros fiin\a, oricât c[uta s[ se ]n=ele.

Apoi, ]ntr-o dup[-amiaz[, tocmai pe când se preg[tea s[ias[ ]n cerdac, se pomeni cu notarul P[l[gie=u, cu care se]ntâlnise o singur[ dat[, ]n prima zi, =i de-abia schimbase,]n pia\[, câteva vorbe. Peste prietenia lor dinainte de r[zboise ]ntinsese, pe nesim\ite, un v[l cenu=iu. De altfel, de cândajunsese notar, P[l[gie=u ]=i luase, ]ncetul cu ]ncetul, o pur-tare sfid[toare chiar fa\[ cu surtucarii mai ]n vârst[. Feciorde \[ran din N[s[ud, s[rac =i umilit prin =coli, s-a ]ndoit =i s-a c[ciulit pân[ =i-a ajuns \inta, devenind mâna dreapt[ asolg[bir[ului ungur care, la izbucnirea r[zboiului, a inter-venit s[ r[mâie pe loc, de=i era voinic, sp[tos =i doar la

184

mers avea pu\in bete=ug, c[lcând prea ]n afar[ =i aruncândpicioarele din genunchi ]n jos, ca un cal ]mp[r[tesc la par-ad[. Fa\a f[lcoas[ se mândrea parc[ cu must[\ile umflate,pleo=tite care-i ascundeau gura foarte larg[, cu buzele du-ble =i cu din\ii la\i, strung[re=ti. P[rul lung, negru, ve=nicnepiept[nat, ]i atârna peste fruntea br[zdat[ adânc, acoper-indu-i aproape de tot urechile. }n ]nf[\i=area lui te izbea]ndat[ o ]ncredere ]n sine impun[toare.

Dou[ s[pt[mâni a amânat P[l[gie=u ]ntrevederea cu Apos-tol. Ar fi fost mai bucuros s[-l fi ]ntâlnit undeva ]ntâmpl[tor,ca s[ se achite de ]ns[rcinarea ce =i-o luase fa\[ de solg[bir[u.De=i era cu vreo trei ani mai b[trân, p[strase lui ApostolBologa o stim[ instinctiv[ de pe vremea când discutau ]mpre-un[ probleme filozofice, pe care el, biet practicant de notar,nu prea le pricepea =i care de aceea ]l impresionau profund.

— Fiindc[ tu nu mai vrei s[ =tii de prieteni, iat[ c[ vinprietenii la tine! zise P[l[gie=u intrând, cu un zâmbet care-i dezveli to\i din\ii de jos, ]mpreun[ cu gingia.

Apostol se uit[ la el, uimit. Era atât de nea=teptat[ vizitaaceasta, c[ ]=i pierdu cump[tul =i nici nu-l pofti s[ =eaz[.Notarul ]ns[ ]i apuc[ voios amândou[ mâinile, i le strânseputernic =i pe urm[ lu[ loc, nepoftit, cu o siguran\[ de st[pân.

— M[ rog... cum... ce vânt te aduce pe la noi? bâiguiApostol, ]n picioare, privindu-l mereu cu mirare.

— |i se pare a=a de ciudat c[ vine s[ te vaz[ prietenult[u din copil[rie =i de mai târziu? ]ntreb[ P[l[gie=u cu oclipire =ireat[, care lui Apostol ]i sc[p[r[ ]n suflet o scânteierede ur[. Ehei, stra=nic te-ai schimbat, frate... De acum treiani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc!

Siguran\a notarului transform[ mirarea lui Apostol ]ntr-o ner[bdare ascu\it[ ca briciul.

— Ce vrei, Alexandre? Spune, aide, ce vrei? zise deodat[

185

cu o sticlire ]n ochi.— Eu, r[spunse P[l[gie=u, trecându-=i degetele prin p[r

=i dezvelindu-=i fruntea. Eu ce vreau?... Nimic... adic[ mainimic!... }ntâi s[ te v[d =i apoi... s[ vorbim!... M[ a=teptam]ns[, spun drept, la o primire mai...

— Iart[-m[, Alexandre, te rog! murmur[ Apostol ]mblân-zit brusc. Dac[ ai =ti câte chinuri ]mi zdren\uiesc sufletul decând am venit acas[...

— Cine-i de vin[, Apostole? ]ntreb[ notarul cu alt glas.Crezi c[ eu nu =tiu? Eu?... Crezi c[ se mi=c[ ceva aici f[r[=tirea mea...? Dar tocmai de aceea trebuie s[ repari, Apos-tole! Negre=it trebuie s[ repari, ]n interesul tuturor...

Schimbarea tonului =i cuvintele notarului ]ncurcar[ iar[=ipe Bologa, ]ncât se opri la col\ul mesei s[ asculte mai bine.

— Prin dib[cia mea, prin munca mea am creat aici o at-mosfer[ patriotic[ absolut necesar[ ]n vreme de r[zboi, ca=i de pace, urm[ P[l[gie=u privindu-l scrut[tor, ca =i cum arfi vrut s[-i zdrobeasc[ orice ]mpotrivire. Acuma c[zu=i tu caun bolovan ]ntr-o ap[ lini=tit[ =i ai tulburat-o. Ai dat prilejde flec[real[, de aprob[ri =i dezaprob[ri, ]n sfâr=it, tulburare=i iar tulburare... Un ofi\er care vine de pe front nu poate s[aib[ atitudinea ta f[r[ a demoraliza pe unii =i a a\â\a peal\ii, ]\i dai seama, cred, ce ]nseamn[ asta?... Nu ce spui, citocmai ce nu spui e... e jignitor =i p[gubitor!

— A=a ai gl[suit =i când ai trimis ]n internare pe proto-popul Groza? ]l ]ntrerupse Apostol, vorbind numai din buze,f[r[ s[ mi=te din\ii ]ncle=ta\i.

— Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, c[ci crimapoart[ ]n pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. Dealtfel, eu niciodat[ nu m[ justific, pentru c[ ]nainte de a faceun pas, judec... Eu niciodat[, mai ales dac[ a= fi ofi\er ]n ar-mat[, n-a= rupe logodna cu o fat[ numai fiindc[ a vorbit

186

ungure=te, Apostole!— Nu? f[cu iar Bologa, cu buzele albe =i cu ochii aprin=i,

parc-ar fi avut friguri.— Nu! relu[ P[l[gie=u energic, sculându-se ]n picioare

ca s[-l domine pe deplin. De aceea e=ti dator s[ dregi ce-aistricat prin nesocotin\[! Suntem prieteni =i te sf[tuiescprietene=te s[...

Notarul se d[du ]n dosul scaunului =i se rezem[ despeteaz[ cu mâna dreapt[. P[rul ]i c[zuse iar pe frunte =i unsmoc i se mi=ca pe sprânceana stâng[, gata ]n fiece clip[ s[-i acopere ochiul. Vorbind, pielea i se ]ntindea pe f[lci, iar\epile nerase de dou[ zile se tot culcau =i se ridicau... Apos-tol Bologa ]ns[ ]i vedea numai gura =i mai cu seam[ buza dejos, umflat[ pu\in, ]ncât de-abia se mai cuno=tea c[ e dubl[.Glasul notarului suna atât de triumf[tor =i de ]ncrezut, parc[ar fi ]mp[r\it când palme, când mustr[ri, când laude...

Apostol ocoli masa, apropiindu-se de P[l[gie=u, palid lafa\[ ca un cadavru, dar cu privirile ca dou[ pumnale. }=imu=c[ buzele, ]nvine\indu-=i-le =i murmur[ foarte ]nabu=it,parc[ =i-ar fi st[vilit respira\ia aprins[:

— Tu?... Tu?...Ajunse lâng[ notar, la doi pa=i. Apoi, cu o iu\ial[

fulger[toare, ]i repezi un pumn ]ngrozitor ]n gur[, =optindca ie=it din min\i:

— Tu?... Tu?... Mi=elule!... Mi=e...Notarul se cl[tin[ ca =i cum l-ar fi tr[snit din senin. Lov-

itura a fost atât de nea=teptat[, c[ l-a buim[cit cudes[vâr=ire. Barba i se ]nsânger[ din buza plesnit[. O se-cund[ r[mase cu ochii holba\i la Apostol =i cu gura c[scat[.

— Ie=i, mi=e... ie=i! gâfâi Bologa, uitându-se ]mprejurdup[ ceva.

Glasul ]nfundat de=tept[ pe P[l[gie=u din aiureal[ =i-l

187

f[cu s[ ]n\eleag[ brusc ce caut[ Apostol. Pe o mescioar[ z[riun revolver de care atârna ]n jos o curelu=[ galben[. Se]ntoarse repede, deschise u=a =i ie=i bolborosind ]n ne=tire.

— Bine... Bine... Bine...}n antreu ]=i lu[ p[l[ria din cuier =i v[zu pe Rodovica,

speriat[. Din urm[ u=a se trânti cu zgomot a=a de mare, c[se cutremurar[ pere\ii casei...

10

Doamna Bologa, care nu fusese acas[, afl[ de la Rodov-ica, spre sear[, c[ s-a ]ntâmplat ceva =i c[ notarul a plecat cubarba plin[ de sânge. De=i o muncea curiozitatea, nu avucurajul s[ ]ntrebe pe Apostol, perpelindu-=i ]ngrijor[rilenumai cu servitoarea =i v[rsând ]mpreun[ multe lacrimi as-cunse, fiind sigur[ c[ “buzatul” (a=a poreclise lumea demultpe P[l[gie=u) n-are s[ se astâmpere pân[ nu-i va face cine=tie ce r[u domni=orului. Apostol se dusese pu\in s[ se mi=te,dar n-a apucat-o spre pia\[, ci spre cap[tul târgu=orului. Se]ntoarse tocmai la vremea cinei, senin, ba g[si de cuviin\[s[ =i glumeasc[, la mas[, cu Rodovica, amintindu-i cum s-au b[tut odat[, ]n copil[rie, ca orbe\ii, pe malul Some=ului.Slujnica se z[p[ci, râse, vru s[ umble mai sprinten[ =i sc[p[jos farfuriile murdare, lâng[ doamna Bologa, f[cându-le\[nd[ri. Ca s[ nu strice cheful domni=orului, st[pâna ]=ire\inu dojenile aspre ce-i st[teau pe limb[ pentru Rodovica,sperând ]n tain[ c[ Apostol ]i va povesti din fir ]n p[r ce-ap[\it cu notarul. Apostol fu gr[bit tot timpul, t[if[sui cu eapân[ târziu, dar numai despre ]ntâmpl[ri din trecut, st[ruindmai cu seam[ asupra vedeniei lui ]n biseric[, odinioar[, ]ntrubucuria mamei, care ]ndat[ ]i ]mprosp[t[ toate am[nuntele

188

acelei “minuni cere=ti”, g[sind =i prilejul s[ observe, ]ntreac[t, c[ “o, Doamne, cu cât ]nva\[ oamenii mai mult, cuatâta se dep[rteaz[ de Dumnezeu...” Apostol nu ]ntârzie s[r[spund[ cu ton de glum[:

— Dar =i Dumnezeu se ]nveche=te, maic[ drag[, ca toate]n lumea asta!

Cuvintele acestea sp[imântar[ atât de mult pe doamnaBologa, c[ se ]nchin[ de trei ori =i de-abia pe urm[ zise cuglas grav, ]n care se zvârcolea evlavia r[nit[:

— Dumnezeu e ve=nic nou ]n sufletul bietului om, dra-gul mamei... Numai când ai pierdut credin\a cea adev[rat[po\i vorbi a=a despre cele sfinte... Dar deodat[ cu Dumnezeuse pierde =i lini=tea sufletului, =i sufletul pe urm[ sechinuie=te =i se zdrobe=te f[r[ reazem ]n vâltorile vie\ii =ibâjbâie ]n bezn[, ]ntocmai ca un copila= care ar porni singur]n lumea larg[, ]n miez de noapte...

Apostol ]=i d[duse seama, ]n chiar clipa când rostise glu-ma, c[ va jigni inima mamei =i ]i p[ru r[u, dar nu se maiputuse opri. R[spunsul ei ]i r[sun[ ca un glas ]n[bu=it din]nsu=i sufletul lui, ]ngrozindu-l. }i apuc[ repede m[na, pes-te mas[, =i i-o mângâie =i i-o s[rut[, murmurând ru=inat:“Iart[-m[”... Doamna Bologa, surprins[ de poc[in\a lui, fucuprins[ =i ea de ru=ine, ]ngân[ câteva vorbe ne]n\elese,pân[ ce-=i veni ]n fire, =i apoi continu[ povestirea din copil[rialui Apostol, f[r[ a mai nimeri tonul de adineaori =i ocolindprivirile lui ]ntreb[toare, care o tulburau cumplit =i parc[ omustrau. }n sfâr=it se ]ntrerupse ]n mijlocul unei fraze =i zisebrusc, foarte blând =i cu ochii muia\i ]ntr-un zâmbet ciudat:

— De aceea te chinuie=ti =i te tope=ti, dargul mamei...numai de aceea...

El, ca =i cum ar fi a=teptat =i ar fi priceput mai dinainte

189

cuvintele ei, r[spunse cu mare u=urare ]n glas =i de aseme-nea zâmbind:

— Când m[ gândesc ce am suferit =i am p[timit ]n via\amea, de=i scurt[, mi se pare c[ am tr[it destul =i c[ mâine a=putea muri f[r[ nici o p[rere de r[u! Unii oameni tr[iesczeci =i zeci de ani =i totu=i, când ]nchid ochii, nu pot spunec[ au tr[it aievea, c[ci au fost simpli trec[tori prin via\[ sauspectatori str[ini de ]n\elesul lumii. }n schimb pe al\ii soar-ta ]i ]mpinge ]n vârtejurile cele mai crunte =i-i sile=te s[ ]nduretoate torturile vie\ii, toate, =i niciodat[ s[ nu g[seasc[ aiciodihna adev[rat[, lini=tea trainic[...

Urmar[ trei zile ploioase, urâte, cernând triste\e ]n lume.De diminea\[ pân[ seara, Apostol =edea ]n cerdac, ]nconju-rat de c[r\ile lui vechi, ]n care odinioar[ ]=i pusese toatesperan\ele =i care, de câte ori a avut nevoie ]n via\[ de spr-ijin, l-au p[r[sit ca ni=te prieteni neputincio=i =i frico=i. Seplimba gr[bit prin sistemele falnice de ]n\elepciune, b[teala toate por\ile, din ce ]n ce mai ]nfrico=at, dar ]ndat[ ce seoprea =i ridica ochii spre strada biciuit[ de ploaie =i mânjit[de noroi, spre câmpurile =i dealurile ]nverzite =i sp[late,spre v[zduhul cutreierat de nouri bulbuca\i, sim\ea deodat[cum ]n sufletul lui se pr[bu=eau toate cl[dirile monumen-tale, cu zgomot babilonic de cuvinte stoarse de adev[ratul]n\eles, nel[sând ]n urma lor nici m[car ruine, ci numai ungol sterp, cenu=iu =i nesfâr=it de nec[cios. +i atunci aveaimpresia clar[ =i sugrum[toare c[ ]i fuge p[mântul de subpicioare =i c[ r[mâne plutind ]n neant, ag[\ându-se cu dis-perare de crucea din turnul bisericii.

Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se ]ntorceau ]nurm[, scrutând momentele tr[ite, scormonind cauzele...Atunci toate faptele, gesturile =i dorin\ele lui ]i ap[reau

190

meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, ]n spi-tal =i dup[ aceea, vorbele =i ]ntâmpl[rile care nu se pot-riveau cu a=tept[rile lui! Cum a ]mp[r\it lumea ]ntreag[ ]ndou[ felii, una de iubire =i alta de ur[!... Acuma ]=i d[ sea-ma c[ iubirea adev[rat[, adânc[, mântuitoare n-a cunoscut-o, ci numai ura, sub diverse forme... I s-a p[rut c[-i suntdragi to\i cei de un neam cu dânsul =i, ]ndat[ ce n-a g[sit ]ninimile lor ura lui, dragostea s-a ]mpr[=tiat ca pulberea ]nadierea vântului... Iubirea adev[rat[ nu moare niciodat[ ]nsufletul omului, ba ]l ]nso\e=te =i dincolo, pân[ ]n sânulnem[rginirii... Dar iubirea nu poate prinde r[d[cin[ ]n ini-ma mânjit[ de ur[, =i ]n el ura tr[ia mereu, ca un cui ruginit,uitat ]n carne vie...

Ploaia r[p[ia pe acoperi=ul cerdacului, aspru, poruncitor,ca ni=te cioc[nituri gr[bite la o poart[ z[vorât[. Ascultândpierdut, Apostol Bologa se pomeni deodat[ cu o ]ntrebare]nfrico=[toare, pe care =tia deslu=it c[ a purtat-o ]n suflettoat[ via\a, f[r[ s[ o priveasc[ vreodat[ drept ]n fa\[, ca =icum i-ar fi fost ru=ine =i groaz[ de ea. Straniu era ]ns[ c[]ntrebarea cuprindea =i r[spunsul pe care Apostol ]l doreacu patim[ =i de care totu=i se ferea, ca un copil ]nc[p[\ânatcare a s[vâr=it gre=eli peste gre=eli =i nu mai ]ndr[zne=te s[apar[ ]n ochii p[rin\ilor, poate tocmai fiindc[ e sigur de ier-tarea gre=elilor. Vru s[ se fereasc[ =i acuma, ]nchise ple-oapele, dar atunci ]ntrebarea ]i aprinse ]n suflet o flac[r[alb[, ]n jurul c[reia se ]n=iruir[ toate gândurile vie\ii lui, dela crâmpeiele cele mai infime ce i-au murit ]n creieri ]naintede a se limpezi, pân[ la cuget[rile grele, ordonate, mândre,pe care el le alesese cu ]ncredere drept c[l[uze de via\[, =itoate deopotriv[ de palide =i de supuse, ca ni=te robi ]mpreju-rul st[pânului atotputernic...

191

Sim\[minte stranii, nel[murite, se trezeau =i se topeau]n inima lui, ]nv[luindu-i toat[ fiin\a ]ntr-o mul\umire cald[...}n mintea lui ]ncerc[ s[ mai ridice capul un gând, s[-i ream-inteasc[ cuiul ruginit de ur[, dar flac[ra misterioas[ nu-id[du r[gaz s[ se nasc[...

Apoi i se p[ru c[ r[p[iala picurilor de ploaie semulcome=te, treptat, pref[cându-se ]ntr-un zgomot dulce,fâ=âitor, ca zborul porumbeilor, din ce ]n ce mai dulce, stre-curându-i ]n inim[ o vraj[ dureros de alin[toare. Apoi deo-dat[ ]ncepu s[ se clatine =i s[ se ]nal\e, purtat parc[ pe aripide cântece. Ochii lui priveau f[r[ mirare, de=i cerdaculdisp[ruse, =i câmpurile de asemenea, =i tot p[mântul, =inumai crucea din vârful bisericii lucea foarte blând =i aproape,]ncât, dac[ ar fi ]ntins mâna, ar fi atins-o. }n acela=i timpflac[ra ardea mai alb[ ]n sufletul lui, ca un rug luminos,care-i mistuia trecutul =i-i z[mislea viitorul... Lini=tea =i miste-rele cerului =i ale p[mântului se ]ntâlneau =i fâlfâiau ]n inim[lui, =i-i picurau roua bucuriei eterne, ]n care str[luceau mil-iardele de lumi v[zute =i nev[zute. }=i sim\ea sufletul legatprin mii de firi=oare cu nem[rginirea, palpitând fermecat ]nritmul imensei taine unice ca ]ntr-o mare de lumin[. Apoi ofericire fierbinte ]i umplu fiin\a ]ntreag[, mai puternic[ decâtbucuria vie\ii =i mai dureroas[ decât suferin\a mor\ii. +i ]=id[dea seama c[ o clip[ din fericirea aceasta e merindea tu-turor ve=niciilor...

Apostol Bologa tres[ri, ca =i când s-ar fi trezit dintr-unfarmec. Ochii ]ns[ ]i erau deschi=i =i mari =i umezi, iar pebuzele sc[ldate ]n zâmbet sim\ea ne]ncetat s[rutarea fericirii.Cartea ]i alunecase de pe genunchi =i z[cea la picioarele luica o zdrean\[ f[r[ pre\. Ploaia dr[m[luia mereu \iglele cer-dacului cu sunete moi, ap[toase. Sus, ]n spatele crucii

192

p[lmuite de stropi n[valnici, ]ntre nourii suri, râdea o gean[albastr[-luminoas[, vestitoare de soare nou.

Apostol r[mase un r[stimp cu privirile obosite. Frânturide gânduri ]i r[s[reau ]n creieri =i se stingeau repede,netrebuincioase. Pieptul ]i era greu de un sim\[mânt nou =ide o n[zuin\[ nel[murit[ =i totu=i poruncitoare... }l ]nsufle\eao poft[ mare s[ ]mbr[\i=eze lumea ]ntreag[, s[ plâng[ debucurie =i s[ ]mpart[ lacrimile cu to\i oamenii. Se scul[ ]npicioare =i ]ntinse bra\ele, =i deodat[ lacrimi ]mbel=ugate ise v[rsar[ pe obrajii usca\i, ]n vreme ce ochii =i buzele luisurâdeau de bucurie. Inima ]i tremura blând, ]mpov[rat[ deiubire =i setoas[ de a iubi. +i pe fiece clip[ sim\ea tot maideslu=it r[d[cinile flac[rii albe ]n sufletul s[u, p[trunzându-i toate fibrele, topindu-se cu izvorul vie\ii =i st[pânindu-ifiin\a pentru toat[ via\a =i ]n vecii vecilor...

Apoi toate sim\[mintele, cele tulburi, ca =i cele clare, seadunar[ ]ntr-un m[nunchi solid, puternic, =i ]ndat[ ]i ap[ru]n creieri un gând viu ca un tr[snet:

“Sufletul meu a reg[sit pe Dumnezeu!”O dâr[ de raze albe scânteia pe crucea udat[ de furtun[.

Flac[ra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scântei-etoare, cu zgomotul ploii, cu verdea\a câmpurilor, cu albas-trul care p[rea un ochi al infinitului, cu infinitul ]nsu=i, ]ntr-o armonie fierbinte. Sim\ea ]n sufletul s[u pe Dumnezeu,precum sufletul s[u se sim\ea ]n Dumnezeu...

11

Ploaia ]ncet[ ]n amurg, v[zduhul ]nghi\i nourii =i noap-tea toate stelele se aprinser[ pe cer ca ]n ajunul unei s[rb[torimari. A doua zi or[=elul se trezi ]nve=mântat numai ]n flori

193

albe =i trandafirii, care ]mb[ls[mau ]ntreg p[mântul...Apostol, ie=ind ]n cerdac =i v[zând atâta bog[\ie de

frumuse\e, tres[lt[ ca ]n fa\a unei minuni. Nu mai avea stare=i se mira cum a putut atâta vreme s[ mocneasc[ pe jil\uldin cerdac ]n loc s[ alerge ]n lume, printre oameni sau ]nmijlocul firii, bucurându-se de fiece clip[ a vie\ii. Acuma eradornic s[-=i poarte, ]n v[zul tuturor, fericirea, s[ vesteasc[umil c[ a g[sit taina cea mare, s[-=i ]mpart[ iubirea cu al\ii,c[ci to\i oamenii au nevoie de iubire =i sunt vrednici de ea.Apoi azi nu-i mai era fric[ de nimica ]n lume, nici desingur[tate =i nici de mul\umire, doar pretutindeni sufletullui g[sea pe Dumnezeu viu, ]n toate minunile =i ]n toate m[r-un\i=urile vie\ii. Poftea mereu din adâncimile inimii s[ seumileasc[ =i s[ cear[ iertare oricui a gre=it vreodat[ cu gân-dul ori cu fapta.

}n fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie =i iubi-re, ca un copila=, ]n fa\a c[ruia lumea =i via\a de-abia ]ncepa-=i dezv[lui tainele. St[tea de vorb[ mai ales cu \[ranii,aflând ]n inima sa vorbe de mângâiere prin care s[ le câ=tige]ncrederea =i s[ le d[ruiasc[ ]n schimb iubire.

Peste vreo patru zile doamna Bologa, indignat[, ]i adusevestea c[ blestematul de P[l[gie=u l-a f[cut “tâlhar” =i“tr[d[tor” ]n fa\a tuturor domnilor, seara, la “cazin[”, ba s-a l[udat c[ are s[-l ]nve\e minte =i omenie, de s[-l pomene-asc[ cât va tr[i. Apostol, f[r[ s[ spun[ un cuvânt, ]=i lu[chipiul =i porni gr[bit spre pia\[, l[sând pe maic[-sa]ngrozit[, “c[ acuma de bun[ seam[ o s[ omoare pe afu-risitul de buzat”, regretând c[ i-a mai spus ce-a auzit chiarde la biata Marta. Doamna Bologa petrecu un ceassp[imânt[tor, frângându-=i mâinile, plângând =i mai dojen-ind pe Rodovica asta, care “s-a obr[znicit =i s-a lenevit de

194

tot, c[ nu-i chip s[ mai tr[ie=ti cu ea...” Pe urm[ Apostolsosi, senin =i mul\umit.

— Ce-ai f[cut, dragul mamei? ]l ]ntreb[ doamna Bologatremurând.

— I-am cerut iertare, mam[... r[spunse Apostol cu bucu-rie ]n glas =i cu o flac[r[ de fericire ]n ochi.

Trei zile ]nainte de ]mplinirea lunii, locotenentul Apos-tol Bologa primi ordin telefonic s[ se prezinte imediat laserviciu.

— Se vede c[ se ]ngroa=[ lucrurile de au ]nceput s[ sus-pende concediile, zise Apostol, lini=tit =i ]ncrez[tor, c[tremaic[-sa, comunicându-i =tirea.

— Ba mare minune dac[ aici n-o fi mâna “buzatului”!strig[ doamna Bologa revoltat[, mai ales gândindu-se c[Apostol s-a =i umilit ]naintea blestematului.

De mult sim\ea Apostol c[ mai are o datorie de ]mplinit,dar mereu i-a lipsit curajul. Acuma ]=i d[du seama c[ a tre-cut vremea =ov[irii. Dup[-amiaz[ b[tu la poarta avocatuluiDom=a, g[si pe Marta acas[, ]i s[rut[ mâna, o privi ]n adân-cul ochilor =i o rug[ s[-l ierte cu atâta patim[, c[ fata sez[p[ci, zâmbi ru=inat[, apoi izbucni ]n lacrimi, murmurândc[ numai ea a fost vinovat[...

Doamna Bologa ]l petrecu la gar[, pe jos, ]n zori, c[citrenul pleca foarte de diminea\[. Petre, cu povara ]n spinare,gâfâia mai tare ca odinioar[... Apostol era aproape vesel.Vorbea cu maic[-sa, plin de duio=ie, =i-i zicea mereu:

— Pretutindeni sunt oameni dornici de iubire, mam[, =ipretutindeni te ]nso\e=te Dumnezeu!... Acuma =tiu, mam[,=i acuma mi-e croit[ c[rarea vie\ii, dreapt[ =i luminoas[...

Când =uier[ sirena, doamna Bologa, lâng[ scara vagonu-lui, ]i =opti cu grij[:

— Ia seama, dragul mamei, c[ mâine intr[m ]n S[pt[mâna

195

patimilor... Du-te =i la biseric[, du-te =i nu uita pe Dumnezeu!Apostol zâmbi blând =i-i r[spunse cu o privire fierbinte de

credin\[. Trenul porni ]ncet. Doamna Bologa r[mase pe peron,sorbind privirea lui ]ncrez[toare, ca o mângâiere cereasc[. Apoicoroana ]n floare a unui m[r o ]nv[lui ca ]ntr-o hain[ de mireas[.}n clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o und[ de am[r[ciune,ca o presim\ire neagr[ ]n mijlocul unei mari veselii...

196

CARTEA A TREIA

1

Când v[zu cea dintâi cas[ din Lunca, dup[ o cotitur[ dedeal, Apostol Bologa tres[ri iar[=i, parc[ f[r[ veste i s-ar fimohorât sufletul. Dar ]mpuns[tura de ac se stinse ca oscânteie, l[sându-i ]n inim[ un nou bel=ug de bucurie. Scoa-se capul pe fereastra compartimentului, gr[bit, avândsiguran\a c[ ]l a=teapt[ cineva. Din dep[rtare descopericire=ul b[trân care, ]n cinstea sosirii lui, se ]mpodobise cu ominunat[ cunun[ de flori albe ]n locul coroanei de muguripl[pânzi de acum o lun[...

}n gar[ pâlcuri de solda\i se n[pustir[ asupra trenului cepuf[ia =i se smucea cu ]nver=unare ]nainte de a se opri. Ochiilui Apostol ]ns[ alergau ner[bd[tori printre oameni, mereude ici-colo, cercetând aproape cu fric[ pân[ ce, cu o lucire defericire nest[pânit[, se poticnir[. Pe peron, ]n acela=i loc under[m[sese, ca =i cum vreme de patru s[pt[mâni nici nu s-ar ficlintit de acolo, st[tea Ilona, scormonind, cu priviri din ceun ce mai ]ngrijorate, prin toate vagoanele, pe rând, ]ncâtfa\a ei, ]n ]ncordarea a=tept[rii, p[rea mai aspr[ =i sl[bit[.Apoi deodat[, z[rind pe Bologa, i se aprinse ]n ochi o flac[r[s[lbatic[, =i buzele ]i ]ncremenir[ ]ntr-un surâs speriat...

Apostol Bologa s[ri jos, mi=cat =i z[p[cit, ne=tiind ce s[

CUPRINS

197

fac[. }n inim[ ]i ardea pornirea de-a se repezi la Ilona =i de-a o strânge ]n bra\e ]n fa\a lumii ]ntregi. Dar o n[tângiest[pânitoare ]l \inu lâng[ vagon, s[ a=tepte pe Petre cu baga-jele.

— Hai, b[iete, hai mai repede! murmur[ el c[treordonan\a care se lupta pe scara vagonului cu solda\ii gr[bi\is[ se urce.

Cu coada ochiului se uita numai la fata groparului, gândin-du-se cu team[ ce nenorocire ar fi dac[ ar pleca tocmai acu-ma, ]nainte s[-i aud[ el glasul. Totu=i, când ajunse ]n fa\a ei,se opri mirat, pref[cându-se c[ de-abia acuma a v[zut-o, =i-i zise cam rece:

— Ce cau\i aici, Ilona?Fata se f[cu de asemenea a nu-l fi z[rit =i r[spunse cu

uimire:— Uite, uite, domnul locotenent!... Ai =i venit?... Tata zi-

cea c[ mai ai vreo trei zile... De altfel, pe dumnealui ]l a=teptam,c[ s-a dus la ora= dup[ ni=te... Dar poate c-o s[ soseasc[ cucellalt tren...

}=i sorbir[ o clip[ privirile cu atâta ]nfrigurare, parc[ ]ntreochii lor s-ar fi ]ntins un fir de m[tase ro=ie. Apostol ]i d[dumâna =i v[zu c[ Ilona coboar[ pleoapele =i c[ buzele zâmb-itoare ]i tremur[; mâna era ]ns[ rece.

Apoi Bologa trecu ]nainte, repede, s[ nu fac[ vreo pros-tie dac[ nu se va gr[bi. }n ulicioara g[rii, ]ntoarse capul.Fata se ciorov[ia cu ordonan\a, cerându-i s[ duc[ =i ea ungeamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicându-i c[ n-are nevoie de ajutorul nim[nui =i c[ de altminteri bagajelesunt mai u=oare fiindc[ domnul locotenent a l[sat acas[multe m[run\i=uri nefolositoare la r[zboi. Apostol nu se putust[pâni s[ nu se amestece:

198

— Las[, Ilona... De ce s[ te ostene=ti tu? Poate duce sol-datul =i mai greu...

Fata groparului zâmbi mul\umit[, parc[ numai atâta ar fia=teptat, =i pe urm[, ]n vreme ce Bologa ]=i continua drumul,]ncepu s[ descoase pe Petre, pe ungure=te, cum au petrecutacas[, de=i Petre nu-i prea ]n\elegea ]ntreb[rile. Apostol cuvreo câ\iva pa=i ]naintea lor, auzea bine ]ntreb[rile ei, =tiac[ ea de la el ar dori r[spunsurile, =i inima ]l durea de bucu-rie.

Pân[ acas[, din toate gr[dinile le râdeau pomii ]nflori\i,iar pe marginile uli\elor li se scuturau ]n cale numai petaleu=oare, ca la nun\ile din pove=ti. }n odaia lui, Apostol g[siatâta miros de floare, c[ se tulbur[, suspin[ =i se uit[recunosc[tor la Ilona care, deodat[, ]ncurcat[, ]i zise, ca =icum ar fi r[spuns la o ]ntrebare:

— De când ai plecat d-ta, m-am culcat eu aici, c-a vrut s[se culce ofi\erul care a venit ]n locul d-tale, dar =i tata a zisc[ mai bine s[ m[ culc eu, c[ d-ta tot trebuie s[ te ]ntorci =ide ce s[ o ia un str[in =i s-o strice, când d-ta azi-mâine...

Se opri, ro=ie foc, parc[ i-ar fi spus o tain[ grozav[. Bologaavu aceea=i impresie, vru s[-i mul\umeasc[, dar sim\i c[, deva rosti o singur[ vorb[, nu-=i va mai putea st[pâni lacrim-ile de bucurie =i se va face de râsul soldatului, care se apu-case s[-i descarce bagajele =i s[ a=eze toate cum au fostacum o lun[... Atunci, ca o salvare, ]i veni ]n minte serviciul=i trecu grabnic ]n cancelarie. Cei doi grada\i se scular[ ]npicioare, iar el, ca s[-=i mai reverse generozitatea ce-i um-plea sufletul, le strânse mâna zâmbind =i ]ntrebându-i cummerge slujba =i ce s-a ]ntâmplat mai de seam[ ]n lipsa lui.Sergentul d[du s[-i explice ceva, dar Apostol, aruncându-=iochii prin ni=te hârtii indiferente, nu-l ascult[ deloc, fiindc[toate gândurile ]i fugeau ]napoi, ]n odaia unde r[m[sese

199

Ilona =i de unde Petre nu se mai urnea, ca =i cum anume n-ar fi vrut s[-i lase singuri. Apoi, ]nainte ca sergentul s[sfâr=easc[ l[muririle, se ]ntoarse dincolo =i, f[r[ s[ se uite laIlona, zise ner[bd[tor c[tre ordonan\a zeloas[:

— Bine, Petre... ajunge... Las[ c[ mai faci =i alt[ dat[...Acuma... ajunge...

— Apoi am =i ispr[vit, don' locotenent, r[spunse Petre,u=urat, ie=ind ]ndat[, s[-=i potriveasc[ =i culcu=ul lui dintind[.

Când se pomeni singur cu fata, Bologa ro=i mai r[u caadineaori Ilona. }=i zicea c[ atât Petre cât =i fata au ]n\elesgândurile lui =i-i era ru=ine, parc-ar fi pl[nuit o crim[. }nacela=i timp ]ns[ sim\ea o trebuin\[ arz[toare s[-i spuie c[ i-e drag[ =i tot atunci ]=i d[dea seama c[ ar fi ridicol s[ fac[declara\ii de amor unei \[r[ncu\e care nici nu l-ar ]n\elege, bapoate ar =i râde de dânsul. Ilona p[rea =i mai tulburat[. Deunde cât a fost =i Petre aici, s-a mai mi=cat =i ea, a=ezând câteceva, acuma st[tea lâng[ pat, ne=tiind ce s[ fac[ cu mâinile,uitându-se la Apostol cu o curiozitate ]nfrico=at[ =i mai alesa=teptând din clip[ ]n clip[ s[ se ]ntâmple o minune.

}n sfâr=it, dup[ o t[cere ap[s[toare, Apostol Bologa sea=ez[ pe lavi\[, ]ntre ferestrele dinspre uli\[, =i vorbi deo-dat[ cu glas rece =i str[in, cum ar fi vorbit cu un soldat oare-care:

— Dar tat[l t[u ce-a mai dres de când am plecat?Ilona se repezi asupra ]ntreb[rii parc-ar fi fost chiar minu-

nea a=teptat[ =i r[spunse cu o mândrie gr[bit[ =i aproapejignitoare:

— Tata ce-a f[cut, zici?... Apoi, munca =i necazurile, cecrezi c[-i nimic? C[ doar avem =i noi ni=te p[mânturi, caoamenii de treab[, =i trebuie s[ muncim cum putem dac[vrem s[ tr[im... Numai Dumnezeu =tie...

200

Apostol o privea =i o asculta cu mare luare-aminte =i totu=inu pricepea nimic. Glasul ei ]ns[, cu undul[rile aspre ca uncântec s[lbatic, i se prelingea ]n suflet prin to\i porii, ]i alinato\i nervii. +i ]n aceea=i vreme ochii lui se odihneau pe bu-zele ei, pu\in c[rnoase, ro=ii-]nchise =i umede, care se mi=cauconvulsiv, ]ndârjite =i cu un fel de imputare tainic[.

Când t[cu Ilona, Bologa se zgudui, ca =i cum i s-ar fi ruptceva ]n inim[. }i ]ntâlni ochii =i z[ri acolo ]nfrico=area ce se]ncuibase brusc =i ]n sufletul lui. Apoi ]n t[cerea dintre eic[zu, ca o izb[vire, un strig[t gros din ograd[ =i deodat[ se]nviorar[ amândoi, iar fata, cu glas mai dulce =i cu ochiirâz[tori, ]ntreb[:

— Dar d-ta ce-ai mai f[cut pe-acas[, bine?... E frumos pela d-voastr[?

— Ca =i pe aici, Ilona... doar c[ la noi e mai departer[zboiul... pu\in mai departe...

— De noi =tiu c[ nu \i-a fost dor, vezi bine... Cum s[-\i fiedor, c[ acas[ omul... urm[ Ilona ascunzându-=i ]ntr-un zâm-bet ]ntrebarea...

— Mi-a fost dor de tine, Ilona, zise Apostol, de aseme-nea zâmbind, dar cu o voce mai groas[ ca de obicei, care sesilea s[ coboare ]n inima ei.

Ochii fetei pâlpâiau cu luciri nervoase, ]n vreme ce bu-zele r[spunser[ cu grab[:

— Vai, Doamne, am avut o presim\ire grozav[ c[ ai s[ te]ntorci ]nainte de-a se ]mplini vremea =i de trei zile ama=teptat toate trenurile, nu =tiu de ce... toate, toate trenurile,toat[ ziua...

Pe fereastra dinspre gr[din[ b[tea soarele din asfin\it. Ofâ=ie de aur tremura piezi=, peste mas[, pe podeaua g[lbuie,pân[ aproape de u=[, desp[r\ind pe Ilona de Apostol ca opunte fermecat[. Fericirea tres[lta ]n inima lui ca ni=te jung-

201

hiuri dureroase =i prin creieri i se ]nvârtea ]n cerc acela=igând: dac[ Ilona =i-ar da seama ce vorbe=te, i-ar fi ru=ine =il-ar p[r[si. Se scul[ brusc ]n picioare, vrând s[ o roage s[ nuplece, de=i fata vorbea mereu, cu acelea=i str[fulger[ri ciu-date ]n ochi. Balta de lumin[ dintre ei râdea =i-=i oglindearâsul parc[ numai ]n obrajii Ilonei. Atunci Apostol uit[ dece s-a ridicat =i se gândi cum s[ treac[ el prin pata de soaref[r[ s-o tulbure. +i, tot gândindu-se, se pomeni c-a =i p[=it]n =uvoiul razelor poleite =i se opri buim[cit, fiindc[ =i fatase apropiase, ca =i cum ar fi ademenit-o cine =tie ce puteretainic[. Buzele ei se mai mi=cau, dar el nici glasul nu i-l maiauzea. +opti r[gu=it:

— Mul\umesc... Ilona... pentru c[...O privea =i se vedea ]n ochii ei ca ]ntr-o oglind[. Ridic[

bra\ul pu\in, parc-ar fi dorit s[-i strâng[ mâna, =i deodat[ ]icuprinse mijlocul. Fata se l[s[ moale ]n ]mbr[\i=area lui, cuo r[m[=i\[ de protestare supus[:

— Vai de mine... c[ =i d-ta, z[u a=a...}mpreunându-se, buzele lor fierbin\i se crâmpo\ir[, cu o

patim[ furioas[, câteva clipe. Apoi Ilona ]=i veni ]n fire, sesmulse ca o =opârl[, ]=i potrivi n[frama pe cap dintr-o sin-gur[ mi=care =i pieri pe u=[ afar[...

}n acela=i moment vraja din odaie se stinse ca un vis.Apostol se uit[ ]mprejur cu fric[ =i i se p[ru c[ s-a trezit ]ntr-o cas[ str[in[. Pânza de soare r[m[sese pe loc, dar avea omelancolie de amurg ]n sclipirile-i tremurate. Pe urm[ toat[odaia se umpluse parc[ numai cu gândurile lui, ca un stol dep[s[rele sc[pate dintr-o colivie.

“Ce ]nseamn[ romantismele astea caraghioase de liceanamorezat? ]=i zise cu o revolt[ pe care o sim\ea el ]nsu=ifals[ =i care totu=i credea c[ o s[-i mulcomeasc[ p[rerea der[u ce i se gr[m[dea ]n inim[. Atâtea mofturi, atâta zbuciu-mare pentru...”

202

}n vremea aceasta ]ns[, ]n alt[ parte a creierului ]i fierbea]ntrebarea tot mai a\â\[toare: “Unde s-a dus Ilona?”

}=i alunec[ mâinile prin p[rul castaniu, ca =i cum ar fi]ncercat s[-=i ostoiasc[ gândurile. Apoi se apropie de fere-astra stâng[, s[-=i mai r[coreasc[ sufletul privind afar[.Ograda era ]ngr[dit[ cu uluci, =i peste drum, ]ntr-o gr[din[,albeau pomii ]nflori\i, ]nviorând ]nserarea. Ici-colo coperi=uride case, drani\e mucezite ]nsemnau pete negre la poalelecoastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lâng[ poart[,r[zimat de uluci, st[tea un infanterist foarte murdar =izdren\uros, cu casca pe ceaf[, cu o mutr[ p[roas[ demaimu\[, vorbind cu cineva din tind[, vesel =i mul\umit =iar[tându-=i mereu din\ii albi, lucitori. Privirea lui Apostol vrus[-l ignoreze, dar inima lui ]ntreb[: “Cu cine vorbe=te infan-teristul?” Era sigur c[ t[if[suie=te cu Ilona, =i fa\a i se strâmb[de mânie, aproape f[r[ s[-=i dea seama. Soldatul ]l z[ri ]nfereastr[ =i deodat[ i se stinse râsul, =i din\ii cei albi se as-cunser[ ]ntr-o seriozitate pu\in speriat[; lu[ pozi\ie, ]=i]ndrept[ casca, salut[ grav =i pe urm[, f[r[ grab[, uitându-se pe furi= spre geamul primejdios, se târ] mai departe ]nograd[, pân[ ce disp[ru din ochii locotenentului.

“Adic[ ce-mi pas[ mie cu cine a vorbit b[d[ranul, chiardac[ a vorbit cu ea? r[spunse Bologa ]ntreb[rii care-i totsf[râia ]n minte. Am s[ ajung de râsul lumii cu asemenea...”— ad[ug[ apoi nervos, a=ezându-se iar[=i pe lavi\[, undest[tuse adineaori când fusese =i Ilona ]n odaie.

C[uta s[ se gândeasc[ la altceva, dar sim\i c[ nu e ]nstare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: “Ilona mi-e drag[...” Apoi nu se mai ]mpotrivi glasului =i sufletul i se]nsenin[ =i i se umplu de o nou[ bucurie mare, ademeni-toare, ]n care Ilona ]ntruchipa toat[ lumea. +i el se l[s[ ]nbra\ele acestei bucurii cu sfial[ =i uitare de sine, ca o fecio-

203

ar[ ]n bra\ele primului iubit. Avea impresia c[ inima i setope=te ]ncet-]ncet, r[spândind ]n jurul lui fiori de dragoste.Amurgul cenu=iu ploua pe geamuri, printre mu=catele som-noroase, ]nv[luindu-l ]ntr-o re\ea de fericire...

}ntr-un târziu se smulse din ispita vis[rilor, ]=i puse chip-iul =i ie=i. }n u=a tinzii, infanteristul murdar st[tea mereu devorb[ cu un artilerist ]n capul gol, iar Bologa, v[zându-i, sebucur[. }n tind[ se mai gândi la Ilona, dar nu se opri =i nicin-o c[ut[ din ochi. }n ograd[ de asemenea se gândi la ea =itotu=i nu ]ntoarse capul. R[coarea amurgului parc[-l dezmet-icea dintr-o be\ie.

Ajunse ]n uli\[ =i nu coti spre mijlocul satului, ci tocmaidimpotriv[, ca =i când ar fi avut s[ fug[ de o primejdie. Mersevreo cinci minute, =i ulicioara se ]mp[r\i brusc ]n dou[ pemalul gârlei g[l[gioase. Pe cer, chiar ]n vârful m[gurii alec[rei poale se sc[ldau aici ]n apele râului, se ivi luceaf[rulalb, rece ca un ochi din alt[ lume. Bologa, parc-ar fi reg[sit ocomoar[ uitat[, sorbi cu l[comie lumina cereasc[...

2

A doua zi Apostol Bologa, reluându-=i serviciul, ]=i aduseaminte de obliga\iile reglementare =i ]n=tiin\[, prin telefon,pe aghiotantul regimentului c[, ]n urma ordinului telefonic,ieri dup[-amiaz[ a sosit ]n Lunca.

— Vas[zic[ ai luat cuno=tin\[, camarade, =i nu mai enevoie s[ m[ prezint ]n persoan[, fiindc[ ni s-au aglomeratlucr[rile pe aici, sfâr=i Apostol, dar când s[ ]nchid[ telefonul,]i veni ceva ]n minte =i ad[ug[ cu pu\in[ imputare: Apropo,era s[ =i uit... }nc[ un moment! Ia spune-mi, prietene, de cemi-a\i mâncat trei zile din concediu?... N-a= putea afla =ieu?

204

— Habar n-am, r[spunse, gr[bit, aghiotantul. }ntreab[ =itu la divizie, dac[ te intereseaz[...

Bologa =ov[i. }n creieri retr[ia clipa când a ar[tat doam-nei Bologa cuprinsul telegramei =i siguran\a ei c[ ordinul dechemare a fost provocat de denun\ul lui P[l[gie=u. De ce s-a dus el oare tocmai atunci s[-i cear[ iertare? +i de ce s-asim\it atât de fericit când notarul s-a l[sat rugat pân[ a bi-nevoit s[-i ]ntind[ mâna?... Acum se ru=ina pu\in ]n sineasa de umilin\a de atunci, dar r[u nu-i p[rea, ci mai degrab[c-ar fi s[vâr=it o fapt[ bun[ prin care =i-a u=urat inima =i acur[\it-o. Atunci nici o clip[ nu s-a gândit la denun\ul lui,atât de pu\in ]i p[sa de lume =i de toate cele ce erau afar[ desufletul s[u. Azi P[l[gie=u a s[rit brusc deasupra. Dac[ ]ntr-adev[r a fost denun\ul notarului la mijloc?... Aghiotantulgeneralului e un la= cu spinarea de trestie =i poate c[ nu-i vaspune nimic, totu=i n-ar strica s[-l descoase pu\in, s[ fac[lumin[, orice s-ar ]ntâmpla pe urm[. Drumul drept e tot-deauna cel mai bun.

— Ordinul excelen\ei... personal al excelen\ei... Eu nucunosc motivul, zbârnâi aghiotantul generalului Karg ]n tele-fon.

— Atunci s[ m[ prezint excelen\ei? ]ntreb[ Apostol.— De ce? Tu vezi de serviciu =i taci mulcom! Dac[ va fi

nevoie, te vom chema, n-ai grij[... Acuma sunt ]n perspec-tiv[ evenimente mari, foarte!... Toat[ lumea trebuie s[ fie ladatorie!

Apostol Bologa nu-=i putu st[pâni o strâmb[tur[ de dispre\când lep[d[ receptorul, c[ci aghiotantul care nu fusese nicio-dat[ ]n tran=ee =i care ar fi fost ]n stare s[ perie ]n fiece zi peto\i generalii armatei, numai s[ nu intre el ]n foc, pomeninddespre “evenimentele foarte mari”, ]=i ]ngro=ase vocea caun viteaz de cafenea.

Peste un minut Apostol se trezi studiind cu o aten\ie

205

]ncordat[ harta nou[, sosit[ ]n lipsa lui, cu situa\ia exact[de pe front. Nu mai era o schi\[ aproximativ[ =i ]nvechit[,ca odinioar[, ci harta adev[rat[, precis[, ]n care se puteaciti locul tuturor unit[\ilor, ]ncepând de la companii, ba pealocuri chiar de la plutoane. }i pl[cea mai ales c[ azi se ori-enta mult mai bine ca atunci, pe teren. Atunci a fost atât demi=cat, atât de ]nfrigurat din pricina hot[rârii de-a trecenegre=it. Sau poate din pricina boalei? Dac[ nu cumva dinpricina la=it[\ii, fiindc[ orice clip[ petrecut[ aici ]i sl[bea]ncrederea ]n propria-i voin\[ =i-i rodea ]ns[=i credin\a...Urm[ri cu creionul drumul de atunci, pân[ la ad[postulc[pitanului Klapka. A, dar de aici mai e cale bun[ pân[ lainfanterie!... +i ce aproape i s-a p[rut “pe teren”! Fire=te,pentru c[ uite ce mai cotituri pân[ la primele linii... Dac[ \iidrumul principal, uite, dai tocmai la huzarii desc[leca\i...Dar escadronul lui Varga?... Al treilea... Uite-l!... Ce curios eaici frontul... Ei pe o muche, ceilal\i pe alt[ muche de munte,=i la mijloc, gol... gol... peste o mie de metri... Oare de ce s-a fixat a=a linia, de ce nu s-au apropiat, fie huzarii, fieceilal\i?... “Iac[, pe aici a= fi putut trece atunci dac[ a= fi=tiut... +i dac[ m[ ]ntâlneam cu Varga?... Mi-a spus doar c[m-ar aresta =i...”

“Acuma ]mi pierd vremea degeaba, fiindc[ numaiDumnezeu =tie ce va fi!” ]=i zise deodat[ Bologa, ca =i cums-ar fi speriat de ceva necunoscut.

Ridic[ ochii de pe hart[. }n fa\a lui, la masa cealalt[,printre vrafurile de registre =i hâr\oage, v[zu capul sergen-tului, cu fruntea ]ncre\it[ =i cu cre=tetul \uguiat, pe care, dinspate, pe fereastra colbuit[, c[dea o lumin[ de argint vechi.Afar[, ]n ograd[, =i mai departe, pân[ la picioarele dealurilorce ]nchideau zarea, st[pânea atâta lini=te =i pace, c[ sufletullui Apostol se umplu iar de n[dejdi, =i mai ales de o ]ncred-

206

ere adânc[. }i p[rea r[u numai c[ nici un petec de cer nu-i]nfrumuse\a orizontul.

Tocmai când inima ]i era st[pânit[ de mul\umire, ]nograd[ ap[ru Ilona, care venea de undeva, ]mbujorat[, obos-it[, cu ochii sc[p[rând de mânie. +i parc[ ar fi c[zut de pe oculme ame\itoare, Apostol sim\i c[ din suflet i s-au de=ertatbrusc ]mp[carea =i lini=tea, iar ]n locul lor s-a ivit o ]ngrijo-rare ciudat[ =i o dorin\[ dârz[. D[du s[ sar[ de pe scaun, s[alerge la Ilona, s-o ia ]n bra\e =i s[ n-o mai lase s[ plece delâng[ dânsul. De asear[, de când a fugit din odaie, n-a maiv[zut-o deloc... Unde a umblat =i de ce n-a venit?

R[mase totu=i la birou, coborându-=i privirile iar[=i peharta cu pozi\iile trupelor. Pe buze ]l frigea s[rutarea de asear[=i ]n suflet i se zvârcoleau umbrele lini=tii de adineaori, ]ncreieri ]ns[ ]i clocoteau gânduri =i ]ntreb[ri frumoase. }=id[dea seama vag c[ ]ntre Dumnezeu =i iubirea lui e opr[pastie, =i nu era ]n stare s[ ]n\eleag[ ce rost are pr[pastiaaceasta? Dac[ Dumnezeu e iubire, de ce Ilona nu se cu-prinde ]ntr-]nsul?

3

Dup[-amiaz[ Apostol Bologa plec[ la depozitul generalde muni\ii, s[ ia o ]n\elegere cu comandantul, care locuiamai sus de gar[, ]ntr-o cocioab[ d[r[p[nat[, ca s[ fie aproapede depozitul s[pat ]n pântecele dealului. Acolo d[du pestelocotenentul Gross.

— Ce faci aici, prietene? se cruci Apostol, strângându-imâna cu bucurie.

— Lucrez, cu un mic deta=ament, la amenajarea depozit-ului, de vreo patru zile, r[spunse pionierul, de asemeneabucuros.

207

Comandantul era dus undeva =i Bologa se hot[r] s[-la=tepte, mai ales c[ avea pe Gross s[-i \in[ tov[r[=ie. Dup[câteva ]ntreb[ri ]ns[, locotenentul zise deodat[:

— S[ nu crezi, Bologa, c-am uitat imputarea ta de odin-ioar[, =tii, ]n curtea generalului, ]n Zirin!

— Ce imputare? f[cu Apostol nedumerit.— Ei, nu-\i aduci aminte? urm[ Gross, aproape batjo-

coritor. Apoi da, fire=te, atunci numai de frontul românesctremurai =i poate nici nu \i-ai dat seama ce mi-ai spus... Dareu n-am uitat, amice! Uite, =i acuma e aici imputarea ta, caun cui, aici, ]n suflet... +i totu=i n-ai avut dreptate! +apteluni am rumegat vorbele tale =i de atunci te a=tept cur[spunsul... Mi-ai spus, mai pe sub\ire, c[ sunt la= pentru c[una vorbesc =i alta fac...

— A, da, murmur[ Bologa, ru=inat. Da... adic[ nu tocmaila=... }n sfâr=it, atunci aveam atâta venin ]n inim[, dragulmeu...

— Sunt la=, sunt chiar ipocrit, recunosc! sâsâi Gross aprig,]nfuriat parc[ de sfiala camaradului. Fiindc[ nu mi-a sosit]nc[ vremea!... Dar când va sosi vremea, voi fi cumplit,Bologa, n-ai grij[!... Acuma primesc ordinele, crâ=nesc dindin\i =i execut... Nu m[ plâng =i nu plâng pe nimeni, ci adunpic[turile de ur[ pentru ziua care va veni negre=it, care seapropie!... Aici orice sinceritate ]ntâmpin[ numai gloan\e.Astfel la=itatea mea e o arm[ de lupt[ =i de rezisten\[... Tre-buie s[ rezist[m pân[ când va r[s[ri soarele nostru, trebuies[ rezist[m =i s[ tr[im dac[ vrem s[ r[sar[ soarele!

Bologa se buim[ci de ura ce ardea cu flac[r[ ]n ochii lo-cotenentului =i zise cu triste\e:

— N-ai s[ fii fericit niciodat[, Gross, din pricina urii tale!— Nici n-am nevoie de fericire... cel mult de r[zbunare!

Fericirea e pav[za la=it[\ii, pe când r[zbunarea...— E tot un fel de fericire, zâmbi Bologa, ]ntrerupându-l.

208

— Fire=te, dac[ ]n\elegi a=a fericirea, se sup[r[ Gross.Atunci când \i-e sete, fericirea e un pahar de ap[!

— Fericirea e totdeauna iubire, zise Apostol Bologa schim-bat, privindu-l cu o u=oar[ mustrare.

— +i iubirea e Dumnezeu, ad[ug[ Gross râzând ironic.Da, da, cunoa=tem!... }nceputul =i sfâr=itul e Dumnezeu, fi-indc[ habar n-avem de unde venim =i unde mergem =i, prinurmare, ]nlocuim ]ntunericul cu un cuvânt mare =i gol...

— Când sim\i pe Dumnezeu ]n sufletul t[u, nu mai ainevoie nici de explica\ii, nici de trecut =i viitor, zise iarBologa, lini=tit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupravie\ii!

— Ce-i, Bologa, ai nebunit? ]ntreb[ brusc locotenentul,foarte serios.

— Toate =tiin\ele trecute =i viitoare nu vor putea ]n[bu=i]n sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urm[ Apostol cu o]nfl[c[rare umil[. Pretutindeni te izbe=ti de ]ntreb[ri, nu-mai ]n Dumnezeu g[se=ti ]mp[carea f[r[ ]ndoieli! Ve=nic techinuie=te rostul vie\ii dac[ n-ai pe Dumnezeu ]n suflet =iniciodat[ nu =tii unde-i binele =i unde-i r[ul, c[ci ce-a fostbine azi, mâine va fi r[u... }n clipa când Dumnezeu ar p[r[sipe om, definitiv, f[r[ speran\[, lumea ar deveni o imens[ma=in[ f[r[ conduc[tor, osândit[ s[ scâr\âie infinit, f[r[ rost,]ngrozitor de f[r[ rost... }n asemenea lume via\a ar fi un chinatât de cumplit, c[ nici o fiin\[ sim\itoare nu ar mai puteatr[i!... Ar fi ]ntr-adev[r sfâr=itul lumii...

Gross ]l privi cu dispre\, zâmbitor mai ]ntâi, apoi cu mirare=i ]n sfâr=it izbucni adânc indignat:

— De mii de ani se zbucium[ omul implorând binefacer-ile Dumnezeului iubirii, =i din an ]n an mai r[u! Fiindc[iubirea e zestrea frico=ilor =i a neputincio=ilor... Martirii ]ntruHristos primeau moartea preasl[vind pe Dumnezeul iubirii,

209

=i totu=i Dumnezeu... Victoria cre=tinismului a fost dobân-dit[ prin umilin\[ =i la=itate, de aceea a ]ntronat pe p[mântdomnia fal=it[\ii, pref[c[toriei, nedrept[\ii... Dumnezeuliubirii a ucis mai mul\i oameni decât to\i ceilal\i zei ]mpre-un[!

— Iubirea n-a ucis niciodat[, Gross, zise Apostol netul-burat. Numai oamenii ucid ]n numele ei! Dar când va veniadev[rata st[pânire a iubirii...

— Dragul meu, ]l ]ntrerupse Gross, mai agitat, st[pânireaiubirii adev[rate nu poate veni niciodat[, pentru c[ ar fi oabsurditate. Când s-ar convinge omul c[, ]n afar[ de via\ade aici, de via\a noastr[ p[mânteasc[, ]l a=teapt[ aievea din-colo de moarte o via\[ nou[, fericit[, ]n clipa aceea, da, cuadev[rat s-ar sfâr=i rostul nostru pe p[mânt. De ce a= tr[i euaici, ]n tic[lo=ie, când, cu ajutorul unui glonte, pot ajunge,]ntr-o secund[, ]n ]mp[r[\ia fericirii? Cine crede sincer ]nvia\a de apoi =i totu=i tânje=te aici, e imbecil, prietene!

— Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca =i dinco-lo, r[spunse Bologa. Dac[ Dumnezeu e pretutindeni, n-ainevoie s[ alergi la el for\ând z[voarele mor\ii!

— Da, da... A=a vorbi\i de dou[ mii de ani! murmur[locotenentul de pionieri, iar dispre\uitor. Mereu cu iubirea]n gur[ =i cu sabia ]n mân[! Mereu ipocrizia... +i nu ipocriz-ia ocazional[ =i temporar[ a lupt[torului, ci ipocrizia dog-matizat[, devenit[ instinctiv[ =i incon=tient[!

Plimbându-se de ici-colo, prin od[i\a strâmt[, Gross seuita din când ]n când la Bologa, parc-ar fi =ov[it s[-i dezv[luietoare gândurile. Apoi se opri hot[rât. Ochii lui mici sc[p[rau,iar glasul i se ]nc[lzi =i c[p[t[ ml[dieri stranii:

— Iubirea a dat faliment, ca =i umilin\a, smerenia... Omulvrea s[ fie acuma mândru =i st[pân =i egoist, s[ lupte =i s[-=i biruiasc[ vr[jma=ii, oricare =i oriunde ar fi ei... De aceea

210

trebuie s[ m[tur[m ruinele din sufletul omenesc =i s[preg[tim venirea zeului nou, care nu cere ]nchinare =i ]njo-sire, ci lupt[ =i inim[ dârz[! Pân[ azi ne-a fost ru=ine deura din sufletul nostru, de=i e sor[ bun[ cu iubirea... Pân[azi am ascuns-o =i am ]n[bu=it-o ca pe o biat[ cenu=[reas[sau ca pe o r[m[=i\[ animalic[!... De azi ]ncolo va trebuis[-i d[m locul de cinste ]n via\a omeneasc[, fiindc[ oame-nii nu mai vreau s[ moar[, ci s[ tr[iasc[ =i s[ lupte... Cândmori luptând, moartea e r[scump[rat[, =i când izbute=tiprin lupt[, victoria e mai dulce... }n locul ipocriziei trebuies[ vie franche\ea, chiar brutal[! Numai ura va zdrobi min-ciuna care otr[ve=te lumea!

Apostol Bologa, uluit, aproape sp[imântat de ]nfl[c[rarealocotenentului, ]ngân[:

— Bine, Gross, credeam c[ e=ti socialist =i c[...— C[ sub eticheta mea se pite=te tot un fel de f[\[rnicie?

zise Gross, luându-i vorba din gur[, cu vocea iar aspr[ =inepl[cut[. Dar meritul cel mare al socialismului ]n istoriaomenirii este tocmai ]ndr[zneala de a propov[dui pe fa\[ura, de-a ]mp[r\i pe oameni ]n dou[ tabere, care s[ se urasc[]n veci! Pe când diversele forme ale cre=tinismului m[cel[rescomenirea ]n numele iubirii, noi am declarat f[r[ ipocrizie c[urâm pe cei puternici =i pe cei mincino=i, c[ vom lupta ]mpo-triva lor f[r[ cru\are pân[ ]i vom dobor]. Voi vorbi\i de iubi-re =i Dumnezeu, dar numai ca, sub scutul lor, s[ pute\i urm[rimai lesne alte scopuri, nem[rturisite! Tu ]nsu\i e=ti o pild[vie, de aceea te-am =i observat de când te-am cunoscut. Pen-tru mine e=ti un caz interesant, Bologa, s[ nu te superi!...Tu, ]n str[fundul sufletului t[u, e=ti un mare =ovinist român,nu protesta, c-a=a e cum zic!... }mprejur[rile te-au aruncat]n r[zboi, ca =i pe al\ii, =i =ovinismul t[u a fost nevoit s[pun[, rând pe rând, diferite m[=ti ca s[ poat[ sc[pa de prime-

211

jdie. Ai fost erou, te-ai distins prin vorbe =i fapte... pân[când r[zboiul sau soarta sau dracul, dorind s[-=i bat[ joc detine, te-a trimis deodat[ ]n fa\a românilor t[i... N-am s[ uitniciodat[ disperarea ta când te-am ]ntâlnit ]n curtea genera-lului, pe frontul rusesc, ]\i aduci aminte... Bietul t[u =ovin-ism te chinuia, ]\i sfâ=ia inima =i c[uta ceva!... Ai fi ucisbucuros =i cu entuziasm o mie de muscali sau italieni, nu-mai s[ nu fii silit a trage ]n ai t[i... Aici \i s-ar p[rea o crim[s[ omori, pe când aiurea, oriunde, \i-ar fi indiferent sau aisocoti c[ ai f[cut o vitejie... Ei, =i acuma ai n[scocit iubirea=i pe Dumnezeu, ]n dosul c[rora s[ poat[ d[inui =ovinismul,lini=tit... pân[ se va ivi un prilej bun s[-\i iei t[lp[=i\a!... +itoate acestea, ]n numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi c[e... e oribil?... +i nu atâta =ovinismul t[u, ci tocmai ipocriz-ia, poate incon=tient[, ]n care se cocolo=e=te!

Apostol se cl[tin[, parc[ l-ar fi p[lmuit. O mânie nebiruit[]i ]mbujor[ o clip[ obrajii =i pe urm[ se pierdu ]ntr-un val descârb[. Buzele sub\iri ]i tremurau r[spunzând:

— Ura te orbe=te, Gross, =i te face s[ vezi n[luciri!— Acuma m[ ur[=ti, Bologa, zise locotenentul cu un surâs

satisf[cut. Dac[ ]ns[ ai fi sincer cu tine ]nsu\i, s-ar cuveni s[-mi mul\ume=ti c[ \i-am recunoscut taina cea mare. Nu =tiudac[ al\ii vor fi tot atât de ]n\eleg[tori ca mine, Bologa!...Eu nu m[ sup[r c[ aici ]mi vorbe=ti de iubire =i Dumnezeu,iar acas[ a\â\i pe bie\ii oameni nu ]mpotriva r[zboiului ]nsine, ci ]mpotriva ungurilor... Eu cel mult te voi comp[timicând generalul...

— |i-a spus generalul \ie c[ eu?... ]ntreb[ Apostolnecrez[tor.

— Generalul nu st[ de vorb[ cu mine decât despre afac-eri de serviciu... A spus-o ]ns[ deun[zi, la popot[, aghio-tantul, prietenul t[u...

— Mie aghiotantul ]mi spuse, adineaori, la telefon, c[ nu

212

=tie nimic! f[cu iar Bologa cu pu\in[ ]ngrijorare ]n glas.Gross strânse din umeri, dispre\uitor, acuma cu spatele

la Bologa, care, din ce ]n ce mai tulburat, ar fi dorit l[muriri=i nu cuteza s[ i le cear[. Dup[ un r[stimp, locotenentul depionieri se ]ntoarse =i continu[ lini=tit, mângâindu-=ibarbi=onul retezat:

— +-apoi, dragul meu, te-a= jigni dac[ a= lua ]n seriosmetamorfoza ta religioas[, fiindc[, pentru mine, adev[ra\iicredincio=i sunt sau pro=ti, sau =arlatani! Prost =i =arlatannu e=ti, prin urmare ar trebui s[ te cred smintit ca pe Cer-venko... +i ]nc[ Cervenko, prin paroxismul iubirii pentruiubire, e mai aproape de mine decât oricare al\ii. El iube=tea=a de mult omenirea, ]ncât, ]n realitate, ur[=te pe to\i oa-menii, convins c[ numai el e om adev[rat... L-am v[zut ieri=i m-a mi=cat... E aici, ]n spital, cu un glonte ]n pl[mâni...S[-l vezi cu ce pasiune sufer[! Parc[ ar fi Mântuitorul, carevoie=te s[ r[scumpere p[catele omenirii ]ntregi a doua oar[...+i doctorul Meyer crede c[, cel mult ]n zece zile, trebuie s[moar[, s[rmanul mântuitor!

Apostol Bologa se sim\i deodat[ foarte obosit, nu mair[spunse nimic, ci, sculându-se, se uit[ ]mprejur, parc[ n-arfi v[zut pe Gross =i ]ntrebându-se cum a ajuns aici. Pe urm[zise ]ncet, ]n =oapt[, ca pentru sine:

— Nu vine c[pitanul... =i nu mai pot a=tepta... trebuie s[plec...

Porni spre u=a deschis[, ]n prag ]=i aduse aminte de Gross,care ]l privea dispre\uitor, se ]ntoarse, ]i d[du mâna f[r[ ovorb[ =i ie=i afar[, ]n soarele prim[verii, ]n vreme ce locote-nentul ]i strig[ din urm[ batjocoritor:

— Noroc, Bologa, =i drum bun!“De ce-mi ureaz[ drum bun?” se ]ntreb[ Apostol peste

câteva minute, strecurându-se printre vagoanele din gar[,

213

ca =i cum de-abia atunci i-ar fi sosit ]n creieri cuvintele luiGross. }nainte de-a c[uta m[car un r[spuns, ]l fulger[ o nou[]ntrebare: “Dar dac[ are dreptate?”

Acuma =tia c[ ]ntrebarea aceasta, sub alt[ form[, =i maicu seam[ ceea ce se ascundea ]n dosul ei, i-a ]ncol\it ]n mintedin clipa când a z[rit ]n gar[, ieri, pe Ilona. I se cl[tina sufl-etul ca ]n b[taia unor vânturi ne]mp[cate =i ]n suflet i ser[scoleau alte ]ntreb[ri, mereu altele. Ie=i ]n ulicioara g[rii =ise pomeni deodat[ cu Ilona... }n secunda când o v[zu, gân-durile i se risipir[, ca alungate de o putere irezistibil[, =i ]ninim[ ]i r[mase numai bucurie.

— Unde umbli pe aici, Ilona? ]i zise el cu l[comie, parc[ar fi vrut s[-=i verse tot sufletul ]n ni=te vorbe care altfel n-ar]nsemna nimic. Cum te-ai ascuns de nici nu te-ai mai ar[tatde asear[?

— Mi-e fric[ de d-ta, murmur[ fata plecând ochii =i ocolin-du-l.

— +ireato, =ireato! f[cu Apostol, fericit de r[spunsul ei.Dar eu tot te-am v[zut adineaori, din cancelarie... Veneai deundeva =i erai mânioas[, =i-\i =edea bine...

Ilona trecuse, f[r[ a mai scoate un cuvânt, iu\indu-=imersul =i disp[rând degrab[, ]n vreme ce Bologa, ]ntorcân-du-se pe loc, o urm[rea cu ochii aprin=i.

Apoi, de dup[ cotitura care ]nghi\ise pe Ilona se auzihuruit de ro\i grele =i ]n curând se ivi o c[ru\[ ]nc[rcat[zdrav[n cu l[zi de muni\ii. Apostol tocmai voia s[-=i ur-meze calea, când, lâng[ vizitiu, recunoscu pe locotenentulde huzari Varga care, sosind aproape, opri c[ru\a =i nu sed[du jos. Schimbar[ câteva vorbe =i ]ntreb[ri, cânt[rindu-se din ochi cu o curiozitate ciudat[. }n sfâr=it, Varga zise, ]nglum[ =i totu=i cu o privire iscoditoare:

— Te-am a=teptat s[ te arestez, Bologa... Se vede ]ns[ c[

214

\i-ai mutat gândul...Apostol ]i sim\i ]n inim[ privirea ca un cu\it. Zâmbi ]ncur-

cat =i r[spunse, de asemenea cu ton glume\, dar neputân-du-=i ascunde o tremurare a buzelor:

— A, n-ai uitat ]nc[ convorbirea de atunci?... Ei da, amlipsit la apel... Crezi c[ de aci ]ncolo e prea târziu?

— Nu =tiu... Tu trebuie s[ =tii! zise Varga, devenind ]ndat[serios.

— A=a-i?... +-apoi frontul e mare, prietene... De ce numai-decât pe la tine? urm[ Bologa cu acela=i zâmbet.

— Fire=te... negre=it... Dar eu te-am a=teptat, nu =tiu dece... a=a... ]ngân[ locotenentul de huzari cu o lic[rire ]n ochi.Hai, d[-i drumul, b[iete! ad[ug[ c[tre vizitiu, ]ntinzându-imâna lui Apostol =i zicându-i: La revedere... Am s[ te maia=tept, Bologa!... Fii sigur, am s[ te a=tept...

C[ru\a porni cu zgomot scâr\âitor, ]n care ultimele vorbeale lui Varga se pierdur[ ca ]ntr-o pr[bu=ire. Apostol Bologamerse pe urmele c[ru\ei, cu surâsul zugr[vit pe obraji, parc[ar fi vrut s[ mai spun[ ceva huzarului.

Tocmai ]n fa\a spitalului ]=i d[du seama c[ dore=te s[vad[ neap[rat pe Cervenko, ca =i cum numai Cervenko ar fi]n stare s[-i dezv[luie taina lini=tii adev[rate =i s[-i dea unleac ]mpotriva tuturor chinurilor sufletului. Spitalul im-provizat ]n localul =coalei avea dou[ s[li cu vreo treizeci depaturi. }n cea dinspre uli\[, ]ntr-un col\, z[cea c[pitanulCervenko.

Un doctora= cu obrajii p[mântii explic[ lui Bologa, ]naintede a-l introduce, c[ Cervenko e de dou[ s[pt[mâni aici, cuun glonte, rico=at, ]n piept... “Glontele, p[trunzând de-acurmezi=ul, a frânt dou[ coaste, =i-a pierdut for\a depenetra\ie =i s-a oprit ]n pl[mânul st[ng, ]n apropierea in-imii, a=a c[ ni-e peste putin\[ s[-l ajungem =i s[-l extra-

215

gem... Pe bolnav ]l jeneaz[ ]ngrozitor =i, afar[ dac[ o ]ntâm-plare norocoas[ nu va interveni, poate s[-i provoace o hemor-agie mortal[... }n sfâr=it, noi sper[m... ]n ajutorul luiDumnezeu, dar bolnavul trebuie cru\at =i mai ales n-are voies[ vorbeasc[... De altfel, are dureri cumplite =i...”

Apostol Bologa se apropie de patul lui Cervenko ]n vâr-ful picioarelor. C[pitanul, foarte palid, cu fa\a ]n sus, aveaochii verzi \inti\i ]n tavanul cu grinzi. Obrajii lui erau usca\i,cu pielea lucioas[, ]ntins[ pe oase, =i atât de alb[, c[ barbacafenie, resfirat[ peste ]nvelitoarea sur[, p[rea neagr[. }nochi ]i ardea o lumin[ cu pâlpâiri de suferin\[ =i exaltare =iumilin\[, ca ni=te tainice respira\ii suflete=ti.

Bologa se opri la vreo trei pa=i de pat, dar bolnavul nu]ntoarse privirea spre dânsul, parc[ n-ar fi auzit nimic din cese petrece pe lumea aceasta. De-abia când ]i rosti numele,ochii lui Cervenko r[spunser[ cu o lucire de bucurie.

Pe urm[ Apostol se a=ez[ la picioare =i rosti câteva cu-vinte care nu cereau r[spuns. C[pitanul bolnav zâmbi cubuzele =i cu ochii, blând, cu atâta bun[tate, c[ inima luiApostol ]ncepu s[ tremure repede, fricoas[, ca o pas[re spe-riat[, sim\ind deodat[ mustr[ri dureroase =i ]ncredere mare.+i Bologa st[tu acolo, ]n fa\a bolnavului, aproape un ceas,f[r[ a scoate o vorb[, sorbindu-i privirile din ce ]n ce mai]nsetat, ca =i cum din ele ar fi vrut s[-=i adune un m[nunchide sprijin. N-ar fi fost ]n stare s[-=i l[mureasc[ sim\[minteledin clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca p[truns de otain[ nem[rginit[.

Când se ridic[ de plecare, v[zu bine c[ buzele lui Cer-venko se mi=c[ f[r[ glas. El totu=i ]n\elese ce-i spune =i,drept r[spuns, ]l s[rut[ pe amândoi obrajii. +i ochii bolna-vului ]l petrecur[ pân[ la u=[ =i mai departe, prin ziduriles[lii, pân[ ]n uli\[...

216

4

Spre sear[, groparul Vidor sosi acas[ din ora=, unde fus-ese cu cumnatul s[u, =i ]ndat[ vru s[ afle de la Bologa cumst[ pacea, c[ pe aici iar se aud ve=ti de b[t[lii.

— Noi vom afla cei din urm[ pacea, zise Apostol, fiindc[pacea o fac cei ce n-au cunoscut r[zboiul!

}n aceea=i sear[, trecând din cancelarie ]n odaia sa, g[siacolo pe Ilona care, f[r[ sfial[, aproape sfid[tor ]i zise:

— Te-am a=teptat s[-\i spun c[ nu-s sup[rat[, dar mi-eru=ine...

Apostol o lu[ ]n bra\e =i ea ]=i ascunse obrajii pe pieptullui.

— Ilona... Ilona... murmur[ Apostol, strângând-onebune=te =i s[rutându-i gura.

Dar fata se smulse brusc din mâinile lui =i fugi afar[, parc[s-ar fi sp[imântat de ceva... Peste câteva clipe veni ]ntr-adev[rPetre s[ aprind[ lampa.

Cele dou[ zile urm[toare Apostol Bologa le petrecu ]ntr-o agita\ie cumplit[. Serviciul ]n birou ]l chinuia, ca =i cum arfi stat pe cuie. }n mintea lui se stinser[ toate gândurile carenu priveau pe Ilona, precum inima =i toat[ fiin\a lui numaipe ea o râvneau ]n fiece clip[ cu o patim[ disperat[. Dincinci ]n cinci minute trecea ]n odaia de dincolo, mereu cusperan\a de a o vedea m[car pe Ilona. De câteva ori ]ncerc[s[ se gândeasc[ la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea omu-lui... Nu era ]n stare =i de altfel era convins c[, prin aseme-nea ]ncerc[ri, ar jigni-o pe ea. Ar fi vorbit numai despre Ilo-na toat[ ziua =i de-abia se st[pânea s[ nu ]ntrebe chiar pegrada\ii din cancelarie ce p[rere au de “fata gazdei”. Cu Pe-

217

tre ]ns[ st[tea mai lini=tit de vorb[, ]l iscodea ce face“feti=cana ceea”, unde se culc[, pe unde umbl[. Am[nuntelecele mai m[runte i se p[reau nespus de fermec[toare. Gro-parul nu-l mai plictisea, ba ]l c[uta =i-l stârnea la taifas =imai ales se bucura aflând de la el câte ceva din copil[ria“feti\ei”.

De altminteri nici Ilona nu se mai ascundea =i-=i f[ceamereu de lucru pe acas[, s[ fie mereu ]n ochii =i ]n calea lui.Totu=i, se ferea s[ intre ]n odaia “domnului ofi\er”, s[ n-oprind[ tat[l s[u, dar mai cu seam[ fiindc[ ]i era fric[ s[ n-og[seasc[ Apostol iar acolo =i s[ nu se ]ntâmple cumva s[ numai poat[ sc[pa din ]mbr[\i=[rile lui. Numai de dou[ ori atrecut pragul ]n cele dou[ zile =i de amândou[ ori Apostol asim\it-o, a alergat =i nu i-a dat drumul pân[ ce n-a s[rutat-ocu atâta foc, c[ era s[-=i piarz[ =i ea capul, ba a doua oar[ adat =i ordonan\a peste ei.

A treia zi, dup[ asfin\itul soarelui, groparul spuse locote-nentului c[ se duce la F[get, unde va z[bovi tocmai pân[sâmb[t[ dup[ prânz, c[ are acolo o “tabl[” de porumb =i arvrea s-o are mâine cu uneltele =i vitele cumnatului, s[ispr[veasc[ cu munca p[mântului =i s[ fie lini=tit des[rb[torile Pa=tilor. Bologa uitase c[ e S[pt[mâna patimilor,cu toate c[ maic[-sa ]i amintise chiar =i ]n clipa pornirii trenu-lui, mai ]ntreb[ câte ceva pe gropar despre s[rb[tori, gând-indu-se numai c[ Ilona va r[mâne singur[ aici. Dup[ cedisp[ru groparul, Apostol, fericit, d[du s[ caute pe Ilona, oa=tept[... Nimic. }l cuprinse o triste\e chinuitoare când ]itr[sni prin cap c[ fata o fi dormind undeva prin vecini sau lavreo rubedenie. Numai la cin[ =i ]ntâmpl[tor ]i spuse Petrec[ “feti=cana” s-a ]ncuiat ]n od[i\a din fund =i nici nucrâcne=te, parc-ar fi ]nghe\at acolo “cine =tie de frica cui”...

Ziua urm[toare i se p[ru strâmb[, sf[râmat[ =i plin[ de

218

un miros acru. Nu v[zu deloc pe Ilona. De-abia seara o]ntâlni, ]n tind[. Era g[tit[. }n cap o n[fram[ de m[tas[ ver-de ca iarba, iar pieptul strâns ]ntr-un l[ib[ra= de catifea ro=ie,ca ]n corset. }n cancelarie nimeni; ]n cealalt[ odaie ]ns[ Pe-tre horob[ia, morm[ind rug[ciuni. Apostol, care tocmai ie=eadin cancelarie, o surprinse pe când ea c[uta s[ se strecoarenesim\it[. }i veni s[ \ipe de bucurie =i totu=i ]ncremeni ]nfa\a ei, privind-o doar cu ni=te ochi lacomi =i plini de spaim[.+i ea se opri, ]ngrozit[, =i se cl[tin[ pu\in pe picioare... Ast-fel trecur[ câteva clipe, amestecate cu rug[ciunile ordonan\eidin odaia ofi\erului.

Apoi Bologa =opti cu o lucire nou[:— De ce te ascunzi de mine, Ilona?Fata, ca =i cum n-ar fi ]n\eles ]ntrebarea, p[li =i r[spunse

]ndat[ la alt[ ]ntrebare ce tremura ]n ochii lui:— Las[-m[... Trebuie s[ m[ duc la biseric[... E Vinerea

mare... Denii... +i poimâine sunt Pa=tile...Apostol ]i v[zu numai buzele =i nu-i auzi glasul. Pe urm[

privirea ]i cobor] pe sâni gata parc[ s[ sparg[ laib[rul care-iap[sa. Deodat[ se f[cu ro=u, o apuc[ de mân[ =i-i =opti cualt[ ]nfl[c[rare, c[ fata ]=i feri obrajii:

— Ilona, am s[ te a=tept de la biseric[...Fiindc[ ea t[cu, Apostol continu[ mai fierbinte, ]nfigân-

du-=i ochii aprin=i ]n ochii ei speria\i:— Trebuie s[ vii, Ilona... acuma trebuie... de la biseric[...

negre=it... te a=tept...Ilona se cutremur[ =i d[du s[ treac[. El ]i a\inu calea s[-

i aud[ r[spunsul ]nainte de toate.Se ciocnir[ piept ]n piept =i Apostol o strânse brusc ]n

bra\e =i o s[rut[ prelung parc-ar fi dorit s[-i soarb[ tot sufl-etul dintr-o dat[. Fata, cu bra\ele moarte, murmur[ aproapedezn[d[jduit[:

219

— Doamne... Doamne, iart[-m[...— S[ vii, Ilona... Ilona! bâlbâi Bologa dându-i drumul ]n

vreme ce ea, cu pa=i moi, ie=ea din tinda ]ntunecoas[.Apostol Bologa r[mase câteva clipe ]n tind[, aiurit, ne-

sigur dac[ a fost aievea Ilona sau poate numai ]nchipuirealui ve=nic nes[turat[ =i-a b[tut joc de dânsul. Pe buze ]lardea s[rutarea ei =i ]n inim[ o fericire atât de vie, c[ ]ncepus[ strige, ]n ne=tire, ca =i cum ar fi ]ncercat s[ ]n[bu=e unglas tulbur[tor:

— Petre!... Petre!...Ordonan\a ap[ru ]n pragul od[ii, crezând c[ s-a ]ntâm-

plat ceva. Apostol ]=i veni ]n fire, se uit[ foarte vesel la Petreo clip[ =i-i zise, numai ca s[ nu tac[:

— Ce faci, Petre?... Gata cina? Patul? Mi-e foame, Petre,=i sunt a=a de mul\umit, a=a de...

Soldatul r[spunse grav, parc[ veselia st[pânului i-ar fic[zut greu:

— Am preg[tit tot, don' locotenent... c[ pe urm[ s[ m[pot duce la biseric[...

— Bine, bine, Petre... Du-te... unde vrei! strig[ Apostolde-abia st[pânindu-se s[ nu-l ]mbr[\i=eze, ]ntr-atâta bucu-ria din sufletul lui sim\ea nevoia s[ se ]mpart[ =i s[ se des-fete.

Nu intr[ ]n odaie, ci se repezi afar[, ca =i când ar fi vruts[-=i vesteasc[ fericirea deodat[ cerului =i p[mântului.R[coarea serii ]l dezmetici. Se ]ntoarse ]napoi. }n fa\a casei]i ap[ru ca o str[fulgerare prin creieri s[ mearg[ =i el la biser-ic[. }ntr-o clip[ se hot[r] =i ]n cea urm[toare ]=i lu[ seama,zicându-=i c[ va fi mul\ime mare acolo =i nu va putea vedeape Ilona =i poate nici la sfâr=itul slujbei nu o va ]ntâlni, iarpân[ s[ vie dânsul acas[...

Pe uli\[ treceau din când ]n când oameni singuratici spre

220

biseric[. }n odaia lui era aprins[ lampa =i, prin ferestrelemici, cu perdelu\ele albe netrase, v[zu patul a=ternut.

“Dar dac[ n-are s[ vie?” ]i r[s[ri prin minte pe nea=teptate=i ]n aceea=i secund[ ]i zburar[ din suflet toate bucuriile.

Un fior de frig ]l str[b[tu din cap pân[-n picioare. Intr[ ]nograd[, mâhnit, cu un c[rbune aprins ]n inim[. Petre ple-case. Era singur ]n toat[ casa. Pe mas[ ]l a=tepta mâncarearece. Nici n-o atinse. Lu[ o carte de pe policioara de lac[p[tâiul patului =i se a=ez[ la mas[ s[ citeasc[, s[-=i omoarevremea =i mai ales s[-=i ostoiasc[ gândurile. Literele se ]ncur-cau, fugeau =i se v[lm[=eau. +i inima-i era plin[ de mustr[rinedeslu=ite.

“Dac[ nu vine, ]nseamn[ c[ nu m[ iube=te =i atunci...”Ultimul cuvânt ]i r[mase suspendat ]n creier ca un vârf

de floret[. Atunci... Atunci... }=i d[dea seama c[ iubirea aceas-ta ]l dep[rteaz[ de toate credin\ele =i n[zuin\ele lui =i totu=isim\ea c[ f[r[ de ea i s-ar istovi inima =i via\a ]ns[=i =i-arpierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu f[r[ margi-ni. Nici o clip[ nu s-a gândit unde ]l va duce iubirea Ilonei,ca odinioar[ când a iubit pe Marta =i când a =tiut c[ va lua-o de nevast[. Acum nu era capabil s[ se gândeasc[ la nimic,c[ci dorea pe Ilona, cu toate sim\irile =i gândurile, ne]ncetat,parc[ toat[ fiin\a lui ar fi fost amenin\at[ de pieire dac[ nui-ar fi jertfit ei toate clipele.

Teama c[ Ilona nu va veni ]l ustura pân[ ]n m[duva oase-lor. Cartea ]i tremura ]n mâini =i lumina l[mpii ]ncepu s[-lenerveze. Trânti volumul pe lavi\[ =i se plimb[ de ici-colo,din ce ]n ce mai repede, ca =i cum ar fi vrut s[ gr[beasc[mersul vremii =i apropierea clipei hot[râtoare.

}n sfâr=it nu mai putu r[bda lumina =i stinse lampa. Maiumbl[ câteva minute prin odaie, dar nelini=tea nu-l p[r[si.}mbr[cat cum era, se lungi ]n pat. }ntunericul =i t[cerea ]l

221

mângâiau. }=i auzea b[t[ile inimii, ca ni=te gâlgâiri ]n[bu=ite.Ca s[ ]n=ele vremea, se apuc[ s[ numere; nu ajunse nicipân[ la zece =i pierdu =irul...

Trecu a=a o ve=nicie... Apoi deodat[ auzi, pe uli\[, gla-suri... Vru s[ se ridice, dar imediat se r[zgândi =i r[masenemi=cat... “Ar fi trebuit s-o a=tept afar[”, ]=i zise cu disper-are ]ngrozitoare ]n suflet. }n aceea=i clip[ pa=ii ei r[sunar[]n ograd[. El ]i recunoscu, de=i niciodat[ nu =i-a dat seamac[-i cunoa=te... Pa=ii intr[ ]n tind[ =i se ]nmoaie, apoi seopresc =ov[ind... Apostol simte =ov[irea =i iar ]=i aude lim-pede b[t[ile inimii... Pe urm[ clan\a se mi=c[ f[r[ zgomot =inici u=a nu scâr\âie, deschizându-se pu\in, de-abia atâta cât]i trebuie ei ca s[ se strecoare... Iar ]i fulger[ prin gând luiApostol s[ sar[ din pat =i iar r[mâne \intuit pe loc, ]ncer-când s[-=i mulcomeasc[ inima =i ]nfrico=at s[ n-o sperie...“De ce nu ]nchide u=a?” ]=i zice apucat de o nou[ disperare.Dar chiar atunci aude z[vorul =i sufletul i se aprinde ]ntr-oscânteiere de bucurie.

Ilona ]ncremeni dou[ minute lâng[ u=[... }n tind[ seauzir[ al\i pa=i, grei, târâ\i... Bologa =i Ilona se cutremurar[,ca =i când, fiecare ]n parte ar fi a=teptat ivirea unui vr[jma=pedepsitor... }n curând zgomotul din tind[ se potoli... “Afost Petre”, se gândi Apostol u=urat, auzind ]ndat[ fo=netde fust[ apropiindu-se... Fata se opri lâng[ pat, mereunehot[rât[ =i ]ngrozit[. Inima ]n piept i se zvârcolea atât deaprig, c[ Apostol ]i auzea zvârcolirile... Apoi Apostol nu semai putu st[pâni. }ntinse bra\ul spre ea =i degetele lui atin-ser[ sânii strân=i ]n laib[ra=ul de catifea... Ilona scoase un\ip[t ]n[bu=it.

— Ilona... turturica mea s[lbatic[! =opti Bologa r[gu=it,lu]ndu-i mâna rece =i ]ncercând s[ se ridice.

— Mi-e fric[... mi-e fric[... iart[-m[! murmur[ fata, vrând

222

s[ se fereasc[, cuprins[ brusc de o voin\[ nou[ de ]mpotriv-ire.

Dar tot atunci sim\i c[ nu mai are nici o putere =i se plec[asupra lui, ]ngânând cu patim[:

— De acuma nu-mi pas[... chiar s[ m[ omoare!}i alunec[ piciorul pe podele =i c[zu moale, pe pat, sus-

pinând lâng[ Apostol...

5

A doua zi, Apostol Bologa se sim\i ca dup[ o be\ieru=inoas[. }i era sil[ de sine ]nsu=i, par-ar fi s[vâr=it o crim[.Se repezi de diminea\[ ]n cancelarie, g[si pretexte s[oc[rasc[ pe cei doi slujba=i =i chiar pe Petre... dar de lucrunu se putea apuca. Ie=i pe afar[, c[utând s[ fug[ de remu=c[ri.

“Am n[v[lit ca o vijelie ]n via\a ei, am r[scolit-o =i num-am gândit decât la mine!” ]=i zicea ]ntruna scârbit,r[t[cind de ici-colo.

Apoi deodat[ ]i r[s[ri ]n ochi zâmbetul Ilonei, fericit,supus, str[lucitor de iubire =i credin\[.

— Nu-\i pare r[u, Ilona? o ]ntreb[ dânsul, =ov[itor.— Nu! r[spunse fata hot[rât.— Ai ]ncredere ]n mine, Ilona? urm[ el, tremurând.— Da! r[spunse ea cu ]nfl[c[rare.}n fa\a ei râdea bucuria ]ntreag[, netulburat[ de gânduri

=i nep[s[toare de lume, triumf[toare =i ispititoare. Uitân-du-se lung ]n ochii ei, Bologa ]i v[zu inima toat[, cald[,simpl[, s[lbatic[, =i ]n c[ldura aceasta i se topi ]ngrijorarea]ncetul cu ]ncetul. }n\elese c[ Ilona pre\uie=te mai mult decâttoate tainele lumii, =i o clip[ sau poate mai pu\in, i se p[ruc[ tot universul se preface deodat[ ]n neant, l[sându-l nu-mai pe el cu ea ]n fa\a lui Dumnezeu.

223

— Acuma ]ns[ trebuie s[ plec, zise apoi fata, c[ azi ammult de lucru... s[ fac ou[ ro=ii, cozonaci, pasc[... Doar mâinee }nvierea...

Mai z[bovi un minut, parc[ inima nu ar fi l[sat-o s[ sedespart[ de Apostol. Pe urm[ fugi ]n cas[, râzând... }n acela=imoment Bologa auzi foarte deslu=it din cancelarie, pe fere-strele deschise, glasul sergentului:

— Mi se pare c[ locotenentul nostru a pus ochii pe fatagroparului...

— Ce-i drept, n-are gust r[u, r[spunse caporalul, râzândgros =i ]nfundat.

Apostol Bologa arunc[ o privire spre ferestre =i deodat[se ]nsenin[, ca =i când ar fi g[sit cheia ]n\elepciunii, =imorm[i:

— E cam de diminea\[, dar... trebuie!Porni f[r[ s[ se mai uite ]napoi, =i nici nu se opri pân[ la

poarta preotului Boteanu. }n fundul ogr[zii, ]n u=a grajdu-lui, popa vorbea cu cineva, ]n capul gol, cu spatele spre uli\[.Apostol deschise porti\a. Scâr\âitul \â\ânilor f[cu pe Bote-anu s[ ]ntoarc[ ]ndat[ capul. Soarele ]i umplu fa\a de lu-min[. Mai arunc[ dou[ vorbe ]n grajd =i veni repede sprepoart[. Când recunoscu pe Bologa, ]ncepu s[ zâmbeasc[atât de vesel, parc[ nu l-ar mai fi v[zut de pe b[ncile =colii,“cum ar fi trebuit s[ zâmbeasc[ acum o lun[”, gândi Apos-tol f[r[ s[ vrea.

— Apostole, Apostole, ai mai venit pe la noi?... Ce vântbun te aduce? zise preotul, ]nduio=at.

Bologa ]i strânse mâna, ]mb[rb[tat de senin[tatea lui,bolborosind cuvinte ne]n\elese. “Cât de str[in a fost atunci=i acuma cât e de blajin!” ]=i zicea uimit de schimbarea preot-ului.

— Haidem, Apostole, ]n veranda noastr[ \[r[neasc[! relu[

224

Boteanu, cuprinzându-i mijlocul =i ]ndreptându-se spregr[dini\a din fa\a casei.

Parc[ acum toat[ ]nf[\i=area casei parohiale ar fi fost maiprietenoas[. }n cerdac era o mas[ acoperit[ cu fa\a alb[ =itrei scaune ]mprejur, iar pe stâlpi =i pe parmaclâc vrejile =ifrunzele vi\ei-s[lbatice ]=i sorbeau verdea\a.

— Pofte=te, Apostole, te rog! strig[ popa, frecându-=imâinile cu mare bucurue. Ia loc aici... E foarte bine aici... +ipreoteasa are s[ ne aduc[ ni=te cafele cu lapte cum n-aimâncat nici pe la Pesta!... Scuz[-m[ numai o secund[, Apos-tole... o secund[!

Apostol =ezu, ]n vreme ce Constantin Boteanu se repezi]n cas[, s[ vesteasc[ pe preoteas[ c[ a primit un oaspe. Cer-dacul se r[sf[\a ]n c[ldura blând[ a dimine\ii. Pe mas[, c[tevamu=te se alungau ]mprejurul unei pete de cafea neagr[.

— Deun[zi m-am sup[rat pe tine, p[rinte, zise Apostolc[tre preotul care se ]ntorcea mul\umit. Eram atât de am[rât,poate mai am[rât ca azi, =i n-ai vrut deloc s[ m[ ]n\elegi =inici m[car s[-mi d[ruie=ti o vorb[ bun[!

Imputarea din glasul lui Bologa ]nnour[ o clip[ fa\apreotului, ca =i când i-ar fi reamintit o suferin\[. R[spunsemai blând, plecând ochii:

— Erai tare aprins, Apostole, iar eu de-abia sosisem...Omul, când sufere, e mai egoist =i nu simte suferin\a aproape-lui... Numai moartea ne ]mpac[ aievea cu lumea =i cuDumnezeu!

— Iubirea nu? ]ntreb[ Apostol repede, aproape ]nfrico=at.— Iubirea cea mare =i adev[rat[ e numai la Dumnezeu...Din cas[ izbucnir[ deodat[ plânsete prelungi =i n[tânge

de copii. Pe uli\[ trecea un deta=ament de solda\i, ]n direc\iafrontului, obosi\i, ab[tu\i, cu capetele plecate, ca ni=te vitemânate spre zalhana. }n cerdac ]ns[ ardea lumina soareluica un râs de fat[ frumoas[.

225

— Copila=ii... ve=nic f[r[ astâmp[r, murmur[ Boteanu cualt glas. +i biata preoteas[ toat[ ziulica trebuie s[-imu=truluiasc[...

Apostol zâmbi. Preotul urm[ iar[=i ]nviorat:— Dar am auzit c-ai fost dus pe acas[, Apostole... De

aceea nu te-am mai z[rit... O, Doamne!... Barem pe acolo n-a trecut r[zboiul...

— }mi amintesc cât erai tu de studios ]n N[s[ud, odinio-ar[, Constantine, zise Bologa, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nuuite ceva. +i m[ gândesc, cum te-ai putut obi=nui aici, de-parte de lume, f[r[ c[r\i, f[r[ oameni de seama ta?... Tre-buie s-o duci greu de tot.

Popa Boteanu ro=i, dar ]n aceea=i clip[ ]i izvor] ]n ochi olumin[ smerit[, care r[spândea ]n jurul lui valuri de ]ncred-ere =i simpatie. R[spunse f[r[ =ov[ire =i cu un zâmbet de]mp[care:

— Grea a fost lupta mea, Apostole, =i lung[ a fost... DarDumnezeu m-a ajutat =i mi-a deschis inima =i m-a mângâi-at... C[ci via\a e pretutindeni, ]n firul de nisip ca =i ]n sufle-tul omului... +i pretutindeni oamenii au nevoie de mil[, s[d[ruiasc[ =i s[ primeasc[. Sunt bune ele =i c[r\ile, ]ns[ nu-mai via\a poate s[ te apropie de Dumnezeu! Cât timp tr[ie=ti]ntre c[r\i =i din ele, \i se pare c[ acolo-i toat[ ]n\elepciunea...Apoi, când ie=i ]n lume, ]\i sim\i sufletul trist =i f[r[ sprijin,m[car de ai fi mistuit toate bibliotecile de pe fa\a p[mântului.A=a am p[\it =i m-am zbuciumat cumplit =i am crezut c[ nuvoi g[si alinare nic[iri... Pe urm[, ]ncetul cu ]ncetul, ]n mijloculnaturii, m-a luat puhoiul vie\ii =i m-a dus prin suferin\e =iam[r[ciuni, ]nainte, f[r[ s[-mi dau seama ]ncotro... =i a=a]ntr-un ceas, ori poate ]ntr-o singur[ secund[, m-am trezitcu sufletul plin de ]n\elegere! Am sim\it puterea =i slava =ibun[tatea lui Dumnezeu ]n inima mea, =i ]n sim\[mântul

226

acela am aflat dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!... Deatunci nu mai am nevoie de c[r\i, ci numai de Dumnezeu.+-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, caretr[ie=te afar[, ]n vârtejul vie\ii... Mult mai aproape!...Credin\a fuge de c[r\i =i nu poate s[l[=lui statornic decât ]nsufletele care o doresc cu ]nfl[c[rare!

Apostol Bologa ]ngân[ cu obrajii aprin=i:— P[rinte, simt cuvintele tale ]n inima mea... le simt,

p[rinte!Preotul cl[tin[ din cap =i zise tot zâmbind:— Dintre to\i oameniii, filozofii simt cel mai anevoie

adev[rul dumnezeiesc, pentru c[ ei caut[ cu mintea cea slab[p[mânteasc[ pe Dumnezeu, =i nu cu inima credincioas[ =iatotcuprinz[toare! Când omul ]=i uit[ obâr=ia cereasc[ =iscormone=te ]n noroi ca s[ afle rostul tainelor lui Dumnezeu,cum s[ se ]nal\e sufletul =i cum s[ culeag[ ]n\elegere =i]mp[care?

}ntrebarea preotului pluti un r[stimp ]n razele de soare,apoi se destr[m[ ]ntr-o t[cere prelung[. Apostol se uit[ ]np[mânt, cople=it de o ap[sare crâncen[. Popa Constantinst[tea ]n picioare, la câ\iva pa=i, cu fa\a ]n rev[rsarea delumin[... Deodat[ Apostol Bologa ridic[ ochii spre el, ]nseta\i=i ]ndurera\i.

— Constantine, murmur[ Apostol cu o voce groas[, ca =icum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toat[ via\a m-am r[zboit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat ]n fieceminut, c[utându-l, adorându-l =i blestemându-l! Am sim\ittotdeauna c[ am nevoie de Dumnezeu =i Dumnezeu m-achinuit ]ngrozitor!... Am avut clipe când l-am sim\it ]n ini-ma mea =i nu l-am putut p[stra acolo! De ce, p[rinte, nu l-am p[strat? De ce n-a alungat el ]ndoielile, toate, s[ nu semai re]ntoarc[ niciodat[?... +i fiindc[ clipele acelea au fost

227

nespus de fericite =i pline de lini=te, de aceea am alergatf[r[ odihn[, blestemând =i cercetând pretutindeni... Luptaaceasta m[ sugrum[ mereu =i fric[ mi-e c[ nu se va ispr[viniciodat[, poate nici dincolo!

Ochii lui Apostol se zvârcoleau ]n lacrimi, cu lic[riri dispe-rate, a=teptând parc[ izb[virea suprem[ de la omul din fa\alor.

— Crede, Apostole, =i Dumnezeu va cobor] ]n inima tacând va bate ceasul, =i nu te va p[r[si ]n vecii vecilor! zisepreotul cu un glas ]mpletit numai din n[dejde =i ]mb[rb[tare.

Bologa, ca =i cum ]ntr-adev[r glasul i-ar fi picurat ]n sufletun balsam minunat, urm[ mai lini=tit, privind mereu ]n fa\apreotului:

— Vreau s[ cred... =i uneori ]mi simt fiin\a curat[ =i prim-itoare ca un potir! Dar zadarnic implor =i zadarnic bat latoate por\ile, nimeni nu-mi r[spunde!... Cred, cred, p[rinte!Toate fibrele inimii mele numai credin\[ râvnesc, chiar cândm[ sfâ=ie ]ndoielile =i ]ntreb[rile!... M-am r[zboit cu ispitir-ile urii =i le-am izgonit din sufletul meu... Sunt ]n stare s[m[ umilesc, s[ m[ ]njosesc =i s[-mi presar cenu=[ pe cap,numai s[ dobândesc un strop de credin\[ neclintit[...

T[cu o clip[ =i apoi continu[ cu o voce nou[:— M[ plimb ve=nic ]ntre dou[ pr[p[stii, Constantine!..

Ve=nic, ve=nic!... Pr[pastie afar[, pr[pastie ]n sufletul meu...+i la fiecare poticnire m[ uit ]n fundul pr[p[stiilor... la fiecepoticnire!... +i a=a a fost totdeauna... De câte ori nu mi-amdat seama c[ omul nu poate merge singur pe drumul vie\ii,f[r[ o c[l[uz[ sigur[ =i totu=i mereu am ]ncercat!... Dardrumul vie\ii e plin de r[scruci, =i la fiecare r[scruce am fostsilit s[ m[ opresc, s[ chibzuiesc, =i niciodat[ n-am nimeritcalea cea dreapt[ =i m-am ]ntors ]napoi =i nici ]napoi n-ammai cunoscut drumul pe care am mers...

228

— +i eu am purtat crucea ta, Apostole, =i Dumnezeu,când am fost mai disperat, mi-a trimis credin\a cea tare castânca =i m-a mântuit! rosti preotul limpede ca o vestire,trecând al[turi de el. Numai credin\a neclintit[ mântuie=tepe om aici =i dincolo deopotriv[! Credin\a e puntea vie pes-te pr[p[stiile dintre sufletul zbuciumat =i lumea plin[ deenigme =i mai cu seam[ ]ntre om =i Dumnezeu!... Numai ]ncredin\a neclintit[ vei g[si =i tu c[l[uza f[r[ gre= ]n via\[,c[ci numai ea te poate ]ndemna la fiece pas =i-\i poate spune]n fiece minut cum s[-\i ]mpaci sufletul!

Apostol Bologa plecase iar capul ]n p[mânt, ascultândcuvintele preotului ca o binecuvântare. +i când t[cu Con-stantin, nici el nu mai zise nimic, parc[ ]n sufletul lui s-ar ficoborât aievea o c[l[uz[ f[r[ gre=.

Atunci intr[ ]n cerdac preoteasa, aducând ]n mân[ unco=ule\ cu pâine pr[jit[, iar dup[ ea, servitoarea b[trân[,p[=ind cu mare b[gare de seam[ ca s[ nu se verse ce=tilepline, a=ezate pe o tav[ de lemn ]nflorit.

— Pune-o colea bini=or! =opti preoteasa dup[ ce zâmbicu sfial[ spre Bologa.

— }nc[ n-ai cunoscut pe preoteasa mea, Apostole? ]ntreb[deodat[ preotul cu mândrie. Poftim, prive=te-o =i spune-midac[ ai mai v[zut a=a c[prioar[ dr[g[la=[?

— Vai, Constantine, nu \i-e ru=ine? zise preoteasa ro=indpân[-n vârful nasului =i f[când semn servitoarei s[ plece.

Preotesa era durdulie, plin[ de s[n[tate, cu obrajiibuc[la\i =i cu ni=te ochi verzi sp[l[ci\i =i foarte blânzi. Apostol]i s[rut[ mâna, murmurând câteva cuvinte.

— Acuma o s[ ne ier\i, domnule, ad[ug[ preoteasa,mereu ro=ie de ru=ine, aranjând masa. Ca la \ar[ =i ca ]nr[zboi... Alt[dat[ aveam =i noi mai bine, dar cât a fost popainternat, c[tanele ne-au pr[p[dit...

229

— Las[, c[-i bine, c[prioar[, zise Boteanu, mângâind-ocu drag. C[ doar Apostol nu-i str[in... Ehe, tu erai ]n fa=ecând noi puneam lumea la cale ]n N[s[ud!

Preoteasa mai st[tu pân[ ce se a=ezar[ la mas[, avândmare grij[ s[ spun[ c[ ea a potrivit cafelele, dar s[ maipofteasc[ zah[r ori =var\ dac[ nu li se pare bun[, apoi sescuz[ ro=ind din nou, fiindc[ ]n cas[ se porniser[ iar ni=tescâncete sub\iri, =i ie=i zâmbind foarte ]ncurcat[.

— O femeie rar[, Apostole, ]ncepu ]ndat[ preotul cu ovoce cald[ de iubire. Ea a fost norocul meu... Am cunoscut-o la un bal de teologi ]n Gherla, binecuvântat fie balul ace-la!... De altfel e chiar fata ]nainta=ului meu de aici, care amurit ]n anul când ne-am cunoscut. Soacra tr[ie=te... aici lanoi... Nu-\i po\i ]nchipui tu ce ]nseamn[ o femeie care teiube=te aievea, pân[ la sacrificiu... Preoteasa mea e dintrefemeile acelea, Apostole! Când \i-oi povesti odat[ p[timirilenoastre, ai s[ ]n\elegi poate de ce o iubesc din tot sufletul...Las’ c[ e =i fata cult[, a ]nv[\at patru ani la Blaj...

Apostol ]l ]ntrerupse brusc, ]nfigându-=i privirea ]n ochiilui:

— O iube=ti mult... ca =i pe Dumnezeu?Boteanu r[mase o clip[ uimit, cu linguri\a rezemat[ ]n

fundul ce=tii. Apoi r[spunse hot[rât, aproape solemn:— Da... mult, ca =i pe Dumnezeu!... Iubirea e una =i nedes-

p[r\it[, ]ntocmai ca credin\a! Inima mea cuprinde ]n aceea=iiubire pe Dumnezeu, =i pe tovar[=a vie\ii mele, =i pe mamacopiilor mei!... Prin iubirea adev[rat[ sufletele unite se ap-ropie de tronul Atotputernicului...

}n ochii lui Apostol se aprinse atunci o str[lucire a=a demare, c[ preotul Constantin de-abia ]=i putu st[pâni mirar-ea.

230

6

Apostol Bologa se ]ntoarse la cancelarie lini=tit =i sea=ternu pe lucru cu o sârguin\[ de om care =i-a potrivit via\ape ore =i minute. Numai din când ]n când zvârlea ochii pefereastr[, parc[ ar fi a=teptat pe cineva, dar f[r[ ner[bdare=i f[r[ vreo strângere de inim[, sigur c[ cel a=teptat va sosinegre=it la timp.

Pe la unsprezece groparul Vidor intr[ pe poart[, poso-morât =i cu o leg[tur[ ]n mân[. Atunci Apostol se scul[ dela birou =i a=ez[ tocul ]n c[limar[. Doar degetele ]i tremu-rau pu\in. U=a cancelariei era deschis[ =i ]n curând groparulap[ru ]n prag dând bun[ ziua ofi\erului, ca totdeauna. Bologar[spunse simplu, ad[ugând f[r[ s[ mai a=tepte obi=nuitele]ntreb[ri despre pace ale b[trânului:

— A= dori s[-\i vorbesc ceva... ceva foarte important...acuma... numaidecât...

Groparul, curios, vru s[ intre ]n cancelarie, dar Apostol ]lopri:

— Dincolo... la mine... Vin =i eu ]ndat[!— Bine, prea bine, zise Vidor, uitându-se nedumerit spre

cei doi grada\i, ca =i când ar fi vrut s[ citeasc[ vreo explica\iepe fe\ele lor. Bine... Atunci m[ duc s[ dau fetei leg[tura =ivin...

Apostol ramase lâng[ birou, ]n picioare, pân[ ce v[zu peVidor intrând ]n odaia de dincolo, pe urm[ trecu =i el, f[r[=ov[ire, dregându-=i pu\in glasul, ]n mers. Pe fa\a groparu-lui citi un fel de spaim[ amestecat[ cu =iretenie.

— Bade, vorbi Bologa hot[rât, mi-e drag[ Ilona =i vreau

231

s-o iau de nevast[, dac[ vrea =i ea =i dac[ mi-o dai =i dumnea-ta!

Groparul Vidor se uit[ lung ]n ochii lui, f[r[ s[ clipeasc[,=i nu r[spunse, parc[ n-ar fi ]n\eles nimica sau ar mai fia=teptat l[muriri.

— }mi trebuie r[spunsul acuma, numaidecât! continu[Apostol, enervat pu\in de t[cerea b[nuitoare a \[ranului.S[ nu crezi c[ mi-a tr[snit prin cap a=a... M-am gândit bine=i am cump[nit...

Vidor ]ntoarse ochii spre ferestrele dinspre ograd[, oft[,se sc[rpin[ ]n ceaf[, cl[tin[ din cap =i apoi zise rar, uitându-se cam piezi= la ofi\er:

— De... domnule locotenent, vorb[ mare ai spus, recun-osc, c[ =tim =i noi omenia =i cuviin\a, m[car c[ suntem oa-meni de rând, cum ne-a l[sat Dumnezeu... Apoi, nu zic, \i-o fi ea drag[ d-tale, fata, dar =i eu sunt om b[trân =i amp[\it multe =i cu lingura cea mare am ]nghi\it necazurile =ide aceea cred c[ nu-i pentru dumneata feti=cana noastr[...C[ ea, s[r[cu\a, nici avere n-are, nici ]nv[\at[ nu-i =i nici-cum nu se potrive=te cu dumneata, domnule locotenent!

— Fiindc[ mi-e drag[, ne potrivim, murmur[ Apostol tul-burat, ca =i cum n-ar fi a=teptat ]mpotrivire.

Groparul se mai sc[rpin[ ]n cap, mai cercet[ din ochi]ntr-ascuns pe locotenent, mereu nehot[rât =i b[nuitor. }nsfâr=it merse la u=[ =i, din prag, strig[:

— Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute!Fata sosi ]ndat[, ]ntreb[toare, cu degetele murd[rite de

vopseaua ou[lor ro=ii. Când ]i spuse tat[l s[u c[ ofi\erul ocere de so\ie, se sp[imânt[, se uit[ la Bologa =i izbucni ]nlacrimi. Groparul st[rui s[ r[spund[ “domnului locotenent”,

232

dar toate fur[ ]n zadar: Ilona plângea =i nici ]n ruptul capuluinu voia s[ deschid[ gura.

— Ne pierdem vremea de poman[, domnule locotenent,zise ]n cele din urm[ Vidor cu dispre\. Muierea tot muiere,din lacrimi n-o sco\i nici cu =ase boi... De altminteri, ce s[mai lungim vorba, c[ fata trebuie s[ fac[ precum ]i porunc-esc eu!

Se mai uit[ o clip[ ]n ochii lui Apostol, apoi se duse la elcu mâna ]ntins[, rostind ap[sat:

— Mare cinste ne faci, domnule locotenent... De-acu nu-mai s[ fie ]ntr-un ceas bun =i cu noroc =i s[ tr[i\i.

Apostol, luminat de bucurie, se apropie de Ilona, care ]=iacoperise obrajii cu =or\ul, plângând mereu ]n[bu=it.

— Ilona! =opti el mi=cat. Vrei s[ fii mireasa mea, Ilona?Ea ]=i dezveli fa\a =i-i r[spunse printr-o privire fierbinte,

izvorât[ din plâns =i ]mpodobit[ cu un surâs de fericire. +iApostol o s[rut[, f[r[ sfial[, pe obrajii umezi de lacrimi.

— Atunci s[ mergem degrab[ la preotul satului s[ nelogodeasc[! zise Bologa, sim\ind pe buze gustul lacrimilorei. V[ a=tept ]n cancelarie...

Se re]ntoarse la birou, mai lini=tit de cum venise. Peste ojum[tate de ceas groparul b[tu la u=[, vestindu-l c[ suntgata de plecare. Atât Vidor, cât =i Ilona se ]mbr[caser[ ]nhaine de s[rb[toare. Apostol observ[ c[ fata ]=i pusesen[frama verde de ieri =i mai ales l[ib[ra=ul de catifea ro=iecare-i rotunjea sânii.

Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cuBologa, =i ]nc[ ]ntov[r[=it de Vidor cu fata... }ntreb[ cu glaspu\in ]ngrijorat:

— Ce-i, Apostole?... Ce s-a ]ntâmplat?... C[ doar nici trei

233

ceasuri n-au trecut...— Tu m-ai ]nv[\at, p[rinte, =i ne-am gr[bit s[-\i cerem

binecuvântarea! zise Apostol zâmbind.Boteanu, nedumerit, ]i pofti ]n odaia unde odinioar[ a

primit pe Apostol =i ceru ner[bd[tor explica\ii. Când afl[hot[rârea lui Apostol, se uit[ pe rând la to\i trei, neputân-du-=i ascunde mirarea. Apoi se scuz[ pentru o secund[, ie=iafar[, desigur s[ spuie =i preotesei ce minune s-a ]ntâmplat,=i reveni cu patrafirul, crucea =i cartea de rug[ciuni.

— Dac[-i a=a, s[ ne rug[m Domnului s[ v[ blagoslov-easc[ unirea, murmur[ preotul, foarte blând, deschizândcartea.

Citi rug[ciunile obi=nuite, c[utând s[ le ]nve=mânteze ]ncât mai mult[ evlavie =i solemnitate. Pe urm[ s[rutar[ cuto\ii crucea, iar tinerii se ]mbr[\i=ar[. Preotul mai ad[ug[câteva cuvinte, ]ndemnând mai cu seam[ pe Ilona s[pre\uiasc[ norocul ce i l-a trimis Dumnezeu =i s[ se sileasc[a fi vrednic[ de bucuria care i se h[r[ze=te din mila cerului.Fata plânse =i groparul se ]nduio=[.

— Acuma ]ns[ pofti\i =i lua\i loc, s[ cinstim cu un paharde vin ceasul acesta de fericire, cum e datina str[mo=easc[!zise Boteanu, sco\ând =i ]mp[turind patrafirul.

Ca =i cum ar fi fost aranjate toate pe rotile, pe dat[ sosiservitoarea cu sticla plin[ =i cu paharele =i, peste câteva clipe,]ns[=i preoteasa, str[lucitoare de ner[bdare.

— Uite, c[prioar[, prietenul nostru =i-a ales mireas[ peIlona! strig[ preotul, cu totul vesel, umplând paharele.

Preoteasa felicit[ pe Apostol =i-i l[ud[ pe Ilona c[-i fat[cuminte =i... }n glasul ei ]ns[ era atâta uimire, c[ Apostolnici nu ]ndr[zni s[ r[spund[ =i se bucur[ când “c[prioara”trecu la Ilona, s-o descoase =i s[-=i astâmpere curiozitatea

234

prin fel de fel de ]ntreb[ri.Dup[ ce preoteasa se mai potoli, Boteanu le spuse o veste

grozav[, pe care adineaori, ]ndat[ ce a plecat Apostol, i-aadus-o un soldat ce se afl[ ]n gazd[ pe aici, prin vecini...Soldatul tocmai se ]ntorcea din F[get =i acolo a aflat c[ azi-noapte au fost prin=i, nu se =tie unde, trei bie\i \[rani, de-spre care se zice c[ sunt spioni =i c[ au trimis anume =tiri de]nsemn[tate vr[jma=ilor, prin front. Groparul interveni de-grab[ cu l[muriri mai complete: el a v[zut cu ochii pe ceiaresta\i. Generalul cel mare =ade doar ]n casa cumnatuluidin F[get =i cumnatul, fiind =i primar, =tie tot ce se face =i cese petrece. Adev[rul este c[ de acum dou[ s[pt[mâni a ven-it porunca prin sate s[ nu mai ias[ nimeni, nici cu vitele =inici dup[ lemne, pe aproape de front, dar oamenii, n[tângi=i pro=ti, nu ]n\eleg de vorb[ bun[ =i parc[ ]nadins numaipe acolo umbl[... Militarii au tot ]nchis ochii =i s-au mul\umits[-i ia la goan[. De vreo câteva zile ]ns[ divizia face preg[tirimari pe front, nu se =tie cu ce scop =i din ce pricin[. +i atun-ci au b[gat de seam[ c[ orice ordin se d[ aici =i orice mi=care,peste o zi, dou[, ajunge =i la cuno=tin\a du=manului. }nsfâr=it s-a zis c[ trebuie s[ fie pe aici spioni, iar spionii nupot fi decât tocmai \[ranii care, ]n ciuda poruncilor stra=nice,se vâr[ mereu prin zona frontului. A=a au pus mâna azi-noapte pe trei =i i-au adus ]ntre baionete la F[get. Genera-lul e atât de mânios, c[ a poruncit s[-i spânzure pe to\i trei,ca s[ dea o pild[ stra=nic[. Mâine are s[-i judece CurteaMar\ial[, =i dac[ generalul cel mare a poruncit, apoi de bun[seam[ c[ o s[-i =i spânzure...

— Cumnat[-mea, s[raca, a plâns ca o nebun[ de mila lor,sfâr=i groparul. Doi sunt din F[get, oameni cunoscu\i, româ-ni, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule

235

p[rinte, c[ trebuie s[-l =tii, de pe uli\a g[rii... Vai de capullui! M[ b[tea gândul s[-i spun nevestei sale, dar nu =tiu...parc[ mi-e groaz[!... +i iaca a=a!... Tocmai era s[-i povestescdumnealui, domnului locotenent, dar cum m-a luat cu fata,am =i uitat, uita-m-ar moartea!

— Doamne, iart[-ne p[catele =i ap[r[-ne de primejdii!murmur[ preotul, ]nchinându-se cu evlavie. Moartea \inepraznic mare ]n vremurile de azi... O, Doamne, ne]n\elesesunt =i prea ]n\elepte hot[rârile tale! Fie-\i mil[ desl[biciunule noastre =i nu ne l[sa f[r[ mângâiere acum =ipururea, amin!

Apostol Bologa ]=i f[cu cruce de trei ori, cu ochii muia\i]n lacrimi, cu inima ]nsângerat[ de o mil[ mare.

La plecare, preotul ]i strânse mâna prelung =i-i zise:— Apoi s[ vii negre=it la }nviere, Apostole... s[-\i mai

]nt[re=ti inima =i credin\a ]n Dumnezeu, c[ vezi bine cât decumplite-s vremurile =i cât[ nevoie are sufletul omului desprijin =i de ]ndurare!

— Negre=it! r[spunse Apostol din toat[ inima.Dup[-amiaza trecu ca p[rerea, ]n cancelarie, la lucru.

Seara, la cin[, spuse =i lui Petre c[ se va ]nsura cu Ilona.Ordonan\a ]i ur[ noroc numai cu jum[tate de gur[: aflasevestea de la ]ns[=i Ilona =i nu putea pricepe cum s[ ia“domni=orul” de nevast[ o \[r[ncu\[ =i s[rac[, =i proast[,când ar fi g[sit atâtea fete de boier, numai s[ fi ]ntins undeget.

Porunci seara soldatului s[-l trezeasc[ la vreme pentru}nviere. Pe la miezul nop\ii se de=tept[ ]n alint[rile Ilonei:

— Scoal[, lene=ule... Aide, s[ nu pierzi tocmai }nvierea!Pân[ s[ se dezmeticeasc[, fata disp[ru f[r[ zgomot... Se

]mbr[c[ ]n grab[. R[coarea nop\ii ]i ]nvior[ pa=ii. Cerul era

236

senin, vân[t, =i stelele pâlpâiau ca ni=te lumini\e pe boltaunei imense catedrale.

Curtea bisericii era plin[ de oameni =i totu=i mai soseaumereu, care singuratici, care ]n pâlcuri. Bisericu\a de lemn,veche, l[sat[ ]ntr-o parte =i proptit[ cu bârne ca s[ nu sed[râme, cu turnule\ul r[sucit pu\in, cu u=a atât de joas[, c[trebuia s[ te pleci intrând, de-abia se deosebea ]n ]ntunericdintre pomii b[trâni care-=i ]ntindeau ramurile, ca ni=te bra\eocrotitoare, pân[ deasupra acoperi=ului... Dinl[untru, cadintr-o pe=ter[, se auzea un glas chinuit, morm[ind cândt[r[g[nat =i dureros, când aspru =i ascu\it.

— E prea devreme, =opti cineva lâng[ Bologa, c[cip[rintele sluje=te a=a fel ]ncât tocmai când se crap[ de ziu[s[ ispr[veasc[ liturghia!

— Mai bine prea devreme decât s[ n-ai loc nici m[car ]ncurtea bicericii, r[spunse altul cu imputare.

Oamenii se ]mbulzeau, =opteau. Ici-colo se st[pâneaurâsete ]n[bu=ite. }ntunericul ]ncepea s[ se ]mblânzeasc[.

}n sfâr=it u=a bisericii se lumin[ =i, peste câteva minute,preotul, cu Evanghelia pe bra\ =i cu o lumânare aprins[ ]ncealalt[ mân[, se ivi ]n prag. Zeci de lumân[rele se ]ntinser[ner[bd[toare spre preotul ]n od[jdii str[lucitoare =i ]n curândcurtea bisericii se umplu de lumini\e galbene, pl[pânde, cao ceat[ sfioas[ de suflete care a=teapt[, tremurând la por\ilecerului, glasul izb[virii.

Printre \[ranii ce se ]nghesuiau ]n jurul preotului, ApostolBologa v[zu =i mul\i solda\i, cu fe\ele transfigurate de evla-vie, bolborosind rug[ciuni fierbin\i. Dar mai ales se mir[,z[rind, la o parte, cu lumân[rica aprins[, pe sergentul ungurde la cancelaria lui.

Apoi ]ncepu slujba. Preotul Boteanu cânta blând, cu glas

237

sub\ire, cu ochii ]nchi=i sau ridica\i spre ]n[l\imile cere=ti.Lumina juca pe fa\a lui slab[, dându-i ]nf[\i=area unui sfântdintr-o icoan[ veche. }mprejurul lui Apostol buzele oame-nilor, uscate, se mi=cau repede, nes[\ioase. Fumul de t[mâiese r[spândea ]n valuri albastre =i credincio=ii ]l sorbeau cubucurie ca o mireasm[ din alt[ lume.

— ...S-ascult[m sfânta evanghelie! cânt[ preotul,t[r[g[nat, uitându-se peste capetele mul\imii cu o privirecare parc[ vestea o tain[ nou[.

Toat[ lumea c[zu ]n genunchi. Apostol asculta dus, cuochii pe buzele preotului. Cuvintele se leg[nau, pluteau =ise ]mpreunau ]ntr-o melodie stranie, care-i picura ]n sufletnem[rginit[ ]ncredere. }ncet, ]n ne=tire, plec[ fruntea ]np[mânt, sim\indu-=i inima cople=it[ de ceva nespus de amar.Apoi deodat[ auzi iar glasul preotului, triumf[tor =i puternic,vesel ca o trâmbi\[ de argint:

— Hristos a ]nviat din mor\i...Apostol s[ri ]n picioare. To\i oamenii cântau, cu fe\ele

albe de bucurie. +i glasurile fâlfâiau ca ni=te stegule\e depace =i se ridicau ]n v[zduhul limpede =i se ]n[l\au tot maisus, pân[ la tronul mângâierilor cere=ti...

7

}n duminica Pa=tilor avu mai mult de lucru la cancelarie,totu=i la prânz f[cu o pauz[ =i lu[ masa ]mpreun[ cu Vidor=i cu Ilona. Groparul ]i povesti a doua oar[, cu am[nuntenoi, despre cei trei \[rani aresta\i =i, muncit de curiozitate,se repezi dup[-amiaz[ pân[ la cumnatul s[u, s[ mai aflenout[\i. Putea acuma pleca lini=tit, fiindc[ nu mai avea grijafetei.

238

— De-aci ]nainte ai s-o p[ze=ti d-ta mai stra=nic decâtmine, zise c[tre Bologa, clipind =iret.

Spre sear[, ]nainte de a se ]ntoarce groparul din F[get,se auzi prin sat c[ cei trei ]mpricina\i au fost osândi\i lamoarte de Curtea Mar\ial[ =i c[ chiar mâine vor fi spânzura\i.Vestea umplu de groaz[ pe s[teni =i p[trunse ca o =tafet[sinistr[ prin toate casele, mohorând bucuria s[rb[torilor.

Totu=i, groparul Vidor aduse =i nout[\i. Mai ]ntâi c[osândi\ii vor fi executa\i ]ntr-adev[r mâine diminea\[, ]naintede r[s[ritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscu\ii lor, =i au]ngenuncheat =i au plâns ]n fa\a generalului, s[-i ierte, s[-ifie mil[... A=! Generalul e foc =i i-a alungat cu jandarmii. Peurm[ alta: azi-noapte au mai fost aresta\i ]nc[ patru oame-ni, tot din F[get =i tot ]n zona frontului, iar mâine o s[-ijudece =i pe ace=tia.

— }n sfâr=it, se vede c[ generalul =i-a pus ]n gând s[ nespânzure pe to\i, rând pe rând, oft[ groparul, foarte poso-morât.

Se mai duse pe la vecini s[ le povesteasc[ nenorocirea ces-a ab[tut asupra oamenilor din senin, dar se ]ntoarse de-grab[ acas[, se schimb[ =i plec[ iar la F[get.

— Poate s[ le fiu de folos bie\ilor oameni, cu meseriamea, zise luându-=i r[mas bun de la Apostol =i Ilona,]nchinându-se, Doamne ce n[past[!... Doamne, fere=te!...

A doua zi Vidor veni acas[ la amiaz[, numai s[ dea de=tire c[ cei trei au fost spânzura\i ]ntr-o brani=te, la margin-ea =oselei, jum[tate calea ]ntre Lunca =i F[get.

— Nici nu le-au ridicat spânzur[tori, povesti groparul,plângând ca o bab[. I-au ag[\at, ca pe ni=te câini, pe câte ocrac[ de copac... Am vrut s[ le facem groap[, cum se cuvinecre=tinilor, dar nu i-au coborât din =treang... Zice c[-i porun-

239

ca s[ atârne acolo trei zile =i trei nop\i, s[-i vaz[ toat[ lumea=i s[ se ]nve\e minte!... Doamne, Doamne, ap[r[-ne! Pân[ce le-au pus la\ul de gât, s-au jurat bie\ii oameni c[ nu-svinova\i... Parc[ a vrut cineva s[-i asculte?... Ordin =i iarordin!... +i uite-a=a, a doua zi de Pa=ti! Doamne, mare e=ti=i mare-i mila ta, Doamne!... +i mai sunt patru ]nchi=i!...

Porni numaidecât ]napoi, spre F[get, f[r[ s[ ia ceva ]ngur[, cu ochii ar=i de lacrimi, gârbovit de spate ca =i cum]ntr-o zi ar fi tr[it zece ani.

Peste vreo dou[ ceasuri, tocmai pe când Apostol era maiocupat, n[v[li ]n cancelarie c[pitanul Klapka strigând:

— Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... Demult?... A, fericitule!... Dar barem e=ti s[n[tos acuma?

}mbr[\i=[ zgomotos pe Apostol, cople=indu-l cu ]ntreb[ri.Era pu\in sl[bit la fa\[, numai b[rbu\a de mili\ian p[rea maiblond[, mai rar[ =i mai ne]ngrijit[. Dup[ câteva minute,Bologa ]l pofti dincolo, s[ vorbeasc[ mai ]n tihn[. Acolog[sir[ pe Ilona, care nu mai l[sa pe Petre nici s[ intre ]nodaie, geloas[ =i dornic[ s[-=i serveasc[ ea singur[ logod-nicul =i s[-l ]ngrijeasc[. Klapka, v[zând-o, nici una, nici dou[,o lu[ =treng[re=te de gu=[, alegându-se cu o palm[ zdrav[n[peste mân[.

— Aa? Aprig[ feti\[! murmur[ c[pitanul uimit. Ce-i drept,love=te \ap[n!... Dar cine-i frumoasa, Bologa?... Ehei, bineo duci tu aici! De aceea nu-\i pas[ de noi!

— E logodnica mea, zise Apostol zâmbind.— Cum? Logodnica...ta? ]ntreb[ Klapka complet z[p[cit.

Bine, dar asta-i... asta-i nebunie, Bologa!... Iart[-m[, poatec[ sunt b[d[ran, totu=i... nu pricep! Nu pricep nimic!

— Ei, dac[ ar pricepe omul toate câte nu le pricepe, cefarmec ar mai avea via\a? r[spunse Bologa vesel. Mai bine

240

=ezi colea, odihne=te-te pu\in =i s[ ciocnim ou[ ro=ii, c[ e adoua zi de Pa=ti.

+i, ]n vreme ce Klapka se a=ez[ la mas[, aiurit, Apostolie=i ]n tind[ =i se re]ntoarse apoi ]mpreun[ cu Ilona, careaducea o farfurie cu ou[ ro=ii =i alta cu pasc[ =i cozonac.C[pitanul se scul[ ]n picioare =i, foarte galant =i ]ncurcat,zise c[tre Ilona:

— Adineaori am fost r[u-crescut... dar n-am =tiut c[...am crezut c[... s[ m[ ier\i...

De=i nu =tia boab[ nem\easc[, Ilona ]n\elese cam ce vreaKlapka, se uit[ la el lung =i apoi pufni ]ntr-un râs atât devesel, c[ amândoi b[rba\ii râser[ ]mpreun[ cu ea.

— Feti\a... adic[ logodnica ta, e mare =treng[ri\[! ziseKlapka dup[ ce Ilona fugi afar[, s[ râd[ ]n voie. Oricum,ad[ug[ pe urm[ serios, logodna asta e un mister, pentrumine, fire=te...

— +i pentru mine! =opti Apostol cu o fâlfâire de entuzi-asm. Dar nu numai logodna, ci toat[ via\a, ]ncepând cu su-fletul meu =i sfâr=ind cu infinitul ]nstelat!

C[pitanul ]i arunc[ o privire mirat[ =i relu[ nehot[rât:— Bine... a=a se zice... Astea-s dintre vorbele mari pe

care to\i le sim\im =i nimeni nu le ]n\elege aievea... Logod-na ]ns[ e ceva material, e un fapt precis. Ceva ce nu pricep]n logodna aceasta sunt motivele care te-au ]ndemnat s[-\ilegi viitorul cu o feti\[, nostim[, negre=it, dar necivilizat[...}n sfâr=it, un om ca tine ce poate g[si ]ntr-o \[r[ncu\[, =i]nc[ unguroaic[? Uite, asta nu pricep, dragul meu!

— Sufletul e acela=i la \[ranc[ =i la contes[, r[spunseBologa cu mai mult[ ]nsufle\ire. Cel pu\in ]n privin\a cupr-insului... Numai forma a schimbat-o civiliza\ia. +i e=ti sigurc[ schimbarea s-a f[cut ]ntru fericirea omului?... Nu, nu, eu

241

cred c[ civiliza\ia a falsificat pe om =i l-a ]nr[it; omul primi-tiv e bun =i drept =i credincios, de aceea e mult mai fericit caomul civilizat!... Imensei majorit[\i a omenirii civiliza\ia nui-a d[ruit pân[ azi decât r[zboiul, care pune fa\[ ]n fa\[ mil-ioane de oameni =i care ucide mii =i mii de suflete ]ntr-osecund[! Binefacerile civiliza\iei se r[sfrâng numai asupracâtorva privilegia\i suferind de plictiseal[ =i de spleen. Pen-tru o mie cinci sute de milioane de oameni civiliza\ia e opacoste, dac[ nu chiar un rafinat sistem de robire!

— Oare f[r[ binefacerile civiliza\iei ai mai putea tu ]nsu\is[ te ridici ]mpotriva lor? ]ntreb[ Klapka cu un surâs.

— Atunci n-a= fi sim\it nevoia s[ le dispre\uiesc =i a= fifost desigur mai fericit! strig[ Apostol ]ndârjit. Civiliza\ia d-tale stârne=te ]n bietul suflet omenesc numai ]ntreb[ri, darnu e ]n stare s[-\i ofere nici un r[spuns! Fiece “cucerire” aciviliza\iei a d[râmat câte-o buc[\ic[ din fericirea omului,pân[ ce nu i-a l[sat ]n suflet decât un morman de ruine... }nlocul credin\ei a pus formule, chiar pe Dumnezeu ar vrea s[-l vâre ]ntr-o formul[ ingenioas[, iar pe urm[ s[-=i frece mâi-nile =i s[ zic[: “Poftim, am cucerit =i pe Dumnezeu!”... }ns[=imuzica divin[, care e via\a, a tot despicat-o =i a explicat-o,]ncât azi s[rmanul om “civilizat” nu mai =tie ]ncotro s-oapuce, dezgustat =i de sine ]nsu=i... Mi-e scârb[ de civiliza\ie,c[pitane! Zece mii de ani de civiliza\ie nu pre\uiesc cât osingur[ clip[ de adev[rat[ ]mp[care sufleteasc[!

Klapka ]l asculta din ce ]n ce mai nedumerit, ]=i smulgeab[rbu\a, ner[bd[tor, gândindu-se mereu s[-l ]ntrerup[ =i s[-i spuie c[ pentru altceva a venit el aici...

— Drag[ Bologa, eu... ]ncerc[ Klapka s[ zic[.Dar Apostol, gr[bit, parc[ i-ar fi fost fric[ s[ nu-=i piarz[

=irul sau parc[ ceea ce spunea ]l ap[sa pe suflet =i vroi s[

242

scape mai repede de ap[sare, continu[:— Numai un moment, c[pitane... S[ ]nmormântez

civiliza\ia ]n inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit via\a =i m-a chinuit dou[zeci de ani, ne]ncetat... Ea m-a ]ndemnat s[-mi c[l[uzesc via\a dup[ concep\ii =i formule =i principii. Decâte ori via\a tr[gea cu buretele peste construc\iile meleneroade, ]mi f[ceam altele mai n[zdr[vane =i m[ mândreamc[ eu...— Eu, cu e mare — am izbutit s[-mi croiesc, soarta,s[ m[ pun de-a curmezi=ul vie\ii =i al lui Dumnezeu!... Atrebuit s[ m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii pân[ s[ m[smulg din ghearele r[t[cirilor, pân[ s[ m[ reg[sesc pe mine]nsumi, sufletul meu ]nsetat de Dumnezeu =i de fericire!

— Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, mur-mur[ c[pitanul.

— A=a-i? zise Bologa st[ruitor, ca =i cum aprobarea l-ar fi]nt[rit. A=a-i?... A=a-i... Un sprijin, c[pitane!... Credin\[,mult[, nesfâr=it[, oarb[... Credin\a-i Dumnezeu, c[pitane!

Atunci ]ns[, parc[ exuberan\a l-ar fi ru=inat, se uit[ laKlapka o clip[ =i urm[ cu alt glas, foarte schimbat:

— Vorbesc, vorbesc =i... Nu te sup[ra! Mi-e plin[ ini-ma... Te rog! ad[ug[ zâmbind =i ar[tând farfuriile de pemas[. Sunt f[cute de logodnica mea... O cheam[ Ilona...+ezi! De ce stai ]n picioare?

Se a=ezar[ amândoi. Klapka ]mbuc[ din pasc[ =i vorbimestecând:

— }mi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front...+tii, când cu ofi\erul român... Cât erai de zbuciumat... Amcrezut c[ te-ai sup[rat pe mine fiindc[ nu m-am entuzias-mat de planurile tale de fug[... \ii minte? Ai plecat furios...

— Da... furios, zise Apostol dând din cap.— Ai avut noroc cu boala, relu[ c[pitanul ]nghi\ind un

243

g[lbenu= tare. Nu =tiu de ce am avut =i mai am ]nc[presim\irea c[ te-ar prinde dac[ ai ]ncerca s[ treci dincolo...Nu =tiu... De aceea ]\i port mereu de grij[. Poate c[-i osupersti\ie... Oricum, te-ai n[scut ]ntr-o zodie cu noroc,Bologa!... Mai ]ntâi pentru c[ ai sc[pat de front... Aici parc[nici n-ai fi ]n r[zboi...

— Adev[rat, parc[ nici n-ar exista r[zboiul! f[cu Bologacu un surâs mul\umit. Sunt ca un func\ionar b[trân, ori caun cal de tramvai. Toat[ ziua cu acelea=i registre =i foi demuni\ii... notez, controlez, adun... O ma=in[ de cancelar-ie... Adev[rat! Nu m[ mai gândesc la r[zboi =i chiar la nimic...}n realitate, fericirea ]ngusteaz[ cumplit orizontul omului,nu crezi?

— Poate... }n orice caz pe front n-ai r[gaz s[ ui\i unde teafli, zise Klapka, oftând si plecând ochii, ]n care ap[ruse o]ngrijorare grea. De vreo zece zile avem fierbere =i preg[tiri=i ordine peste ordine ]ncât te trec sudori reci... Ce-o fi,Dumnezeu =tie, vom ataca noi, sau a=tept[m atacul lor?...Am fost azi pe la cartier, chiar de acolo vin... To\i sunt mu\i=i gravi =i ridic[ din umeri: s[-i ia dracul pe to\i!... +i pre-tutindeni o vigilen\[ extraordinar[, mai ales c[ ]n ultimelezile au ]nceput oamenii s[ dezerteze la du=man pe capete,cu deosebire românii... Numai azi-noapte am aflat c-ar fi=ters-o vreo cinci infanteri=ti, a=a c[-\i ]nchipui ce-i pe lanoi!

Klapka se uit[ la Apostol cercet[tor, ca =i cum ar fi vrut s[vaz[ ce impresie i-au f[cut =tirile acestea. Apostol ]ns[ as-culta lini=tit, =i ]n ochii lui pâlpâia blând numai mil[ =itriste\e. C[pitanul continu[ cu mai mult[ inim[:

— +i aici cu civilii... Ai zice c-a turbat generalul. Am v[zuttrecând spre F[get... Sunt trei spânzura\i, la marginea =os-

244

elei, ]ntr-o p[durice... Mi-am adus aminte de p[dureaspânzura\ilor... Pân[ =i calul meu s-a speriat =i a pornit ]ntr-un galop nebun... Acuma, la ]ntoarcere, nici n-am mai venitpe =osea, ci am luat-o pe linia drumului-de-fier, ca s[ nu maiv[d groz[via ceea... +i Curtea Mar\ial[ de-abia =i-a ]nceputactivitatea! Tocmai când s[ plec ]ncoace, am auzit c-ar maifi condamnat pe patru \[rani... Un ceas a durat judecata =i]ntr-un ceas patru spânzura\i!

C[pitanul t[cu iar, a=teptând parc[ ceva. Ochii lui Bologa,]neca\i ]n lacrimi, ]l priveau lung, fix, adânc.

— Dar tot la cartier, zise Klapka dup[ o pauz[, cu fa\a]nseninat[ pu\in, am aflat c[ vor s[ retrag[ pe to\i solda\iiromâni din front =i s[-i trimit[ aiurea... Nu =tiu dac[ =i peofi\eri... Dac[ ar fi adev[rat, ai putea r[sufla =i tu lini=tit!...De aceea trebuie s[ te astâmperi acuma, Bologa, ad[ug[deodat[ cu c[ldur[. S[ fii mul\umit c[ e=ti aici =i s[ a=tep\inorocul!... |i-am mai spus eu odinioar[ c[ norocul e salva-torul nostru...

— Da... norocul =i Dumnezeu, ]ngân[ Apostol tulburat,]nchizând pleoapele, ]ncât dou[ =iroaie sub\iri de lacrimi ise rostogolir[ pe obrajii palizi =i alunecar[ pe piept, ]nsem-nând dou[ pete s[rate deasupra buzunarelor tunicii verzui.Acuma nu mai vreau nimic... Acuma Dumnezeu ]mi poart[de grij[ =i m[ c[l[uze=te... Cum va orândui Dumnezeu, a=avoi face, c[ci toate speran\ele mele ]n Dumnezeu s-au adu-nat... numai Dumnezeu...

Klapka se ridic[ vesel, cu o explozie de bucurie, =i-l]mbr[\is[ strigând:

— Ei, atunci pot s[-\i m[rturisesc c[ numai pentru aceas-ta m-am ab[tut pe aici, Bologa!... Te =tiam nebun =i mureamde fric[ s[ nu cazi ]n capcan[!... Dac[ ai =ti ce bucurie mi-ai

245

f[cut, m-ai s[ruta!... Slav[ Domnului, de-aci ]ncolo n-am s[mai tremur de câte ori v[d vreun arestat pe front...

Apostol Bologa ]l s[rut[, mi=cat, pe obraji...}n aceea=i sear[ sosi ordinul ca Petre s[ se prezinte ]n

dou[zeci =i patru de ore la regiment; ]n locul lui, regimentulva pune alt soldat la dispozi\ia locotenentului Bologa. Cândafl[ Petre, rug[ pe Apostol s[ nu-l lase, =i toat[ noaptea opetrecu citind Visul Maicii Domnului =i zicând rug[ciuni. Adoua zi ]ns[ trebui s[ plece... Fiindc[ Apostol r[mase mâh-nit, Ilona ]l asigur[ c[ nu mai are nevoie de ordonan\[ devreme ce ea e lâng[ el, gata s[-l urmeze oriunde, chiar pefront.

Groparul veni dup[-amiaz[, zdrobit, =i ]n loc s[ mai poves-teasc[ ce-a v[zut, morm[i plângând:

— Acum sunt =apte... =apte... =apte...8

Apostol Bologa ]=i zicea =i sim\ea c[ acuma cea mai marenenorocire pentru el ar fi desp[r\irea de Ilona. I se p[rea c[via\a lui ]ncepe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona selumineaz[, ca o od[i\[ plin[ de soare =i de bucurie. O fericiresimpl[, tumultuoas[ =i copil[reasc[ ]i s[l[=luia ]n suflet...St[tea ]n cancelarie, lucra cu râvn[ de slujba= con=tiincios,=i vremea ]i trecea repede, pentru c[ la sfâr=it ]l a=tepta Ilo-na. Iubindu-se, f[ceau numai planuri de viitor. Apostol ]izugr[vea cum are s-o ]nve\e carte, cum va ]mbr[ca-o maifrumos ca orice doamn[, =i cum va fi ea cea mai frumoas[femeie din lume... Ilona, fire=te, asculta fermecat[, se ]nvoiala toate, dar ]i cerea mereu s[-i jure c[ o iube=te =i c[ nicio-dat[ n-are s[ se uite, nici cu coada ochiului, la alt[ femeie...

Joi dup[-amiaz[, exact la ora patru, Apostol ]=i ]ntre-

246

rupse lucrul la birou =i trecu la Ilona, s[-i spuie c-a hot[râts[ fac[ nunta la Parva, cu alai mare =i cu l[utari, iar de cunu-nat s[-i cunune preotul Boteanu... Nu apuc[ s[ sfâr=easc[.Pe uli\a hopuroas[ se auzi duduitul unui automobil ce seapropia ]n goan[. Bologa, mirat, se duse la fereastr[ =i v[zuc[ ma=ina opre=te brusc ]n fa\a casei. Se ]ntoarse spre Ilona]ntreb[tor. }n ochii ei, peste r[m[=i\ele bucuriei, lucea ospaim[.

— Du-te repede, c[ te caut[ pe d-ta! =opti ea, ag[\ându-i-se de bra\.

Apostol ie=i, nedumerit, ]n u=a tinzii. Pe poart[ tocmaiintra un plutonier ]nalt, de=irat, cu fa\a cenu=ie =i uscat[,f[r[ must[\i =i cu ni=te favorite sure. Lui Apostol i se p[rucunoscut, dar nu-=i amintea de unde.

— Ordin urgent de la excelen\a-sa! raport[ plutonierul,salutând respectuos, cu glas moale =i totu=i aproape obraznic=i poruncitor.

}ntinse un plic. Bologa se uit[ ]ntâi la plic, apoi la plu-tonier =i, gândindu-se unde a mai v[zut pe plutonierul ac-esta cu fa\a cenu=ie, zise:

— A=tep\i r[spuns?— Da, domnule locotenent, r[spuns foarte urgent! zise

plutonierul mai poruncitor parc[ =i salutând din nou.Desf[când plicul, Apostol nu se putu st[pâni s[ nu

]ntrebe, nervos:— Te-am mai v[zut undeva pe d-ta, plutonier!... Unde

serve=ti, la ce birou?— La pretura diviziei, r[spunse plutonierul cu un zâm-

bet urât.— Da? morm[i locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur

c[ l-a v[zut aiurea, undeva, =i nec[jit c[ nu-i vine deloc ]n

247

minte unde anume.}=i arunc[ ochii ]n foaia de serviciu, isc[lit[ de un aghio-

tant. Era invitat s[ se ]nf[\i=eze imediat la comandamentuldiviziei spre a primi ordine.

— Bine, zise Bologa lini=tit. Voi veni mâine diminea\[,c[ci acuma tot e târziu =i pân[ s[ ajung eu acolo, excelen\a...

— Ave\i ma=ina la dispozi\ie, domnule locotenent, ]l]ntrerupse plutonierul, st[ruitor. Chiar am ordin s[ v[...

— A, da... a=a-i... Atunci, bine... Atunci a=teapt[ pu\in,f[cu Apostol, plictisit numai pentru c[ trebuia s[ se despart[de Ilona.

Intr[ ]n cancelarie, spuse c[ pleac[ la cartier, apoi se dusedincolo unde Ilona ]l a=tepta tremurând, plâns[, cu ob[nuial[ rea ]n inim[.

— De ce te cheam[? =opti ea atât de ]ncet, parc[ odaia arfi fost plin[ de vr[jma=i la pând[.

— Ei, cine =tie ce fleacuri, morm[i Apostol cu glas in-diferent, g[tindu-se de drum.

Apoi, dup[ ce ]=i puse casca, merse lâng[ ea, tulburat =iel acuma, sim\ind ]n suflet o prevestire grea. Vru s[-=i as-cund[ ]ns[ nelini=tea =i bolborosi:

— Ilona... la revedere!... N-ai nici o grij[... Spune-i =itat[lui t[u... Adic[... da... el e chiar ]n F[get, da... Am s[-ispun eu... Fii lini=tit[, micu\o... lini=tit[!...

— Ia seama pe acolo! murmur[ Ilona cu obrajii l[crima\i,rug[toare =i ]nfrico=at[. Dumnezeu s[-\i ajute!

— Amin! murmur[ Apostol, ]nchinându-se. Pe urm[ ostrânse ]n bra\e =i o s[rut[, =optindu-i ]n ureche, ca om[rturisire de dragoste:

— Lini=tit[... N-ai grij[... Mireasa mea...Plutonierul st[tea ]n mijlocul ogr[zii, rezemat ]ntr-un

248

picior, cu mâna ]n =old, cu ochii ]nchi=i, parc[ i-ar fi fost team[de lumina soarelui. Z[rindu-l a=a, Apostol Bologa ]=i ream-inti brusc c[ l-a v[zut ]n Zirin, la execu\ia lui Svoboda, in-struind ]n spatele spânzur[torii pe caporalul scund =i negri-cios care avea s[ fie c[l[u. Apostol se scutur[ ca de un gân-dac gre\os =i se urc[ ]n automobil far[ s[ se mai uite la el.Nimai când porni ma=ina, ]ntoarse capul. Ilona era ]n poart[;gura zâmbea, ochii plângeau...

Pe =oseaua neted[, automobilul zbura. Bologa priveadrept ]nainte, v[zând ]n acela=i timp spatele =oferului =i alplutonierului, botul ma=inii =i panglica sur[, =erpuit[, cevenea =i se pierdea sub ro\ile vertiginoase. Gândurile lui ]ns[alergau când ]nainte, când ]napoi, f[r[ astâmp[r, ca un cârdde p[s[ri r[t[cite. Oare de ce ]l cheam[ generalul? Poate c[reclama\ia lui P[l[gie=u... dar tocmai acuma?... +i Ilona, cuma r[mas ]n poart[... parc[ =i-ar fi luat r[mas bun pentru tot-deauna... De ce =i-a luat r[mas bun?

+oseaua p[trundea ]ntr-o p[dure de brazi. }nainte de aie=i din p[dure, Apostol auzi un glas care-i risipi gândurile.}n aceea=i clip[ v[zu fa\a cenu=ie a plutonierului, ]ntoars[spre el, ]mp[r\it[ ]n dou[ de un rânjet.

— Numaidecât ajungem, domnule locotenent, la loculunde sunt spânzura\i spionii, zicea plutonierul =i, parc[ n-arfi mi=cat deloc f[lcile, rânjetul ciudat ]i r[mânea neclintit.Merit[ s[ vede\i cum atârn[ =i acum ca ni=te...

Automobilul, trecând peste o groap[, curm[ vorbeleplutonierului. Bologa, uitându-se mereu ]n fa\a lui, t[cu =i]ntinse doar gâtul, ca =i cum ar fi vrut s[ vaz[ mai bine.

— Mai este o cotitur[, urm[ plutonierul, cu mândrie ]nglas.

— Dou[, dou[! strig[ =oferul, f[r[ a ]ntoarce capul.

249

— A=a-i... da... dou[, exact! zise iar plutonierul, ru=inat,dar cu ochii tot spre locotenent, a=teptând, poate, unr[spuns.

Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. }=i smulseprivirea din fa\a lui =i o ridic[ mai sus, ]nainte. Sufletul ]ntregi se ghemui ]ntr-o a=teptare chinuitoare. Dar când sosir[ lacotitura a doua, ]i fulger[ deodat[ prin creieri numele luiKlapka, de care se lega, ca o dantel[ ]n jurul unui nasture,p[durea spânzura\ilor... +i numaidecât a=teptarea seschimb[ ]ntr-o groaz[ cu mii de ghimpi, care-i ]n\epau ini-ma din ce ]n ce mai dureros.

Cotitura r[mase ]n urm[. +oseaua cobora ]ntr-o groap[larg[, cu fundul de livezi =i ogoare. }n mijlocul gropii, ca unsmoc de p[r pe o chelie de peruc[ cu marginile r[sfrânte,]nnegrea o brani=te.

Ma=ina parc[ nici nu mai atingea p[mântul... Plutonierulse uit[ iar ]napoi, repede, crezând c[ locotenentul va po-runci s[ mic=oreze iu\eala. Apostol nu vedea nimic... Pan-glica sur[, copacii brani=tii...

}n câteva clipe automobilul ]nghi\i cele patru sute demetri cât \inea p[duricea, =i totu=i lui Bologa i se p[ru c-amers o ve=nicie, atât de bine a v[zut tot. Pe dreapta eraupatru, fiecare pe câte un copac, to\i cu capetele goale,leg[nându-se foarte u=or, parc[ numai de vântul stârnit degoana ma=inii. Cei doi de la margini ]ntorceau spatele =iaveau opinci ]n picioare. Unul din mijloc cu ni=te bocanciplini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele ]n =an\ul =os-elei =i, din fa\a umflat[, violet[, scotea limba vân[t[ spretrec[tori. }n stânga atârnau trei, uitându-se pe =oseauadreapt[, nep[s[tori =i neclinti\i, dar cu cre=tetele lipite decrengile de deasupra. Doi erau ]ntr-un arin b[trân, mai susca ceilal\i, iar mai ]ncolo, pe o crac[ sub\ire, care te miricum nu se rupea, se vedea unul singuratic, cu mâinile legate

250

la spate, scurt =i slab, ca un copil, cu fa\a toat[ cafenie, ca =icând ar fi fost muruit cu lut gras. Din acela=i copac =i laaceea=i ]n[l\ime se mai ]ntindea o creang[ groas[, liber[...

Apostol Bologa ]i v[zuse pe to\i a=a de l[murit, c[ ar fiputut spune despre fiecare câ\i nasturi avea pe hainele mur-dare =i zdren\uite... +i totu=i ]n ochii lui, cei =apte se multi-plicau ne]ncetat, iar brani=tea se transforma treptat ]ntr-op[dure f[r[ margini, spintecat[ de un drum f[r[ sfâr=it... +i]n fiece copac al p[durii nem[rginite, de-a lungul =oseleinesfâr=ite, i se p[rea c[ atârn[ al\i oameni, mereu al\ii, to\icu ochii dup[ el, cerându-i socoteal[...

Automobilul gonea acuma al[turi de linia ferat[ pe =ose-aua dreapt[ =i neted[ ca o rigl[. Brani=tea nici nu se maivedea. }nainte, la vreo doi kilometri, lucea turnul bisericiidin F[get =i, ceva mai aproape, ro=ea coperi=ul g[rii, careera chiar ]n marginea satului. Apostol se uita drept ]nainte,dar ]n ochii lui jucau spânzura\ii, numai spânzura\ii, din ce]n ce mai mul\i =i mai mustr[tori... Apoi deodat[, ]n mijloc-ul lor ap[ru iar fa\a plutonierului, cu zâmbetul sup[r[tor,ce-i descoperea din\ii g[lbui, cu o gaur[ neagr[ ]n gingia dejos, =i iar auzi glasul enervat, care ]ncerca s[ fie lingu=itor:

— Cele dou[ santinele pe care le-a\i v[zut stau numaiziua, ca s[ nu-i ciuguleasc[ corbii, pentru c[ pe aici suntmul\i corbi, foarte mul\i... Noaptea le retragem, fire=te...noaptea nu umbl[ corbii. }ntâi fusese ordonat s[ atârnenumai trei zile, dar pe urm[ excelen\a, având ]n vedere]nmul\irea cazurilor criminale, a hot[rât s[ r[mâie acolospânzura\ii, pân[ la noi ordine...

Bologa nu z[rise santinelele =i de-abia acuma b[gase deseam[ c[ plutonierul e =tirb. Glasul i se p[rea cu totul str[in=i parc[ ie=ea dintr-un beci umed. }n\elegea fiece vorb[ =i se

251

mira cum poate vorbi plutonierul atât de lini=tit, ca din carte.Apoi sim\i o nevoie crâncen[ s[ zic[ =i el ceva =i bâlbâir[gu=it:

— }ngrozitor!Plutonierul nu auzi bine =i c[sc[ ochii cenu=ii spre Apos-

tol care, furios, \ip[ a=a de ascu\it, c[ =i =oferul se uit[ oclip[ ]napoi:

— }ngrozitor!— }ngrozitor... am ]n\eles! f[cu plutonierul speriat, f[r[

zâmbet, ]ntorcând repede capul.}ndat[ ce r[mase singur, ]n fa\a lui Apostol ]ncepu iar[ s[

r[sar[ p[durea spânzura\ilor... Dar acuma p[rea c[ to\i suntla fel =i ]n privirea tuturor str[luce=te aceea=i ]nsufle\irestranie, ademenitoare, ca =i focul din ochii oamenilor carepornesc la asalt. Apostol se cutremur[. “Acela=i om, spân-zurat de nenum[rate ori, ca o protestare nesfâr=it[...” +ideodat[ ]=i zise: “E Svoboda... privirea lui...” }n aceea=i clip[]=i aminti cu o precizie chinuitoare cum a votat condamna-rea cehului, cât a fost de trufa= c[ a avut onoarea s[ fac[parte din Curtea Mar\ial[, cum s-a amestecat, din exces dezel, =i cum a dat o mân[ de ajutor la preg[tirea execu\iei,cum a apucat =treangul ]ncercându-l dac[ e destul de rezis-tent... }n amândou[ palmele sim\ea atingerea aspr[ a fu-niei. Amintirea aceasta i se pref[cu ]n suflet ]ntr-un sim\[mântde ru=ine =i p[rere de r[u, atât de cumplit, de mustr[tor,parc[ ar fi stat ]n fa\a lui Dumnezeu ]n ziua judec[\ii deapoi. Sim\[mântul straniu ]l st[pâni numai o secund[, =itotu=i parc[ ]i deschise larg por\ile adâncimilor nep[trunse,unde clocotesc explica\iile tuturor tainelor vie\ii.

Apoi vedenia spânzura\ilor pieri brusc, =i ]n inima luiApostol cobor] o lini=te mare. Privirile lui ]mbr[\i=au mun\ii,

252

=i v[ile, =i cerul... Prin r[p[iala motorului furios auzea lim-pede zumzetul frunzelor tinere de fag =i clinchetul sec alacelor de brazi din dep[rtare. Verdele mohorât al p[durilorse ]ngâna ]ntr-o armonie cald[ cu albastrul alburiu alv[zduhului...

9

Automobilul opri scurt ]n fa\a unei ogr[zi largi, cu poar-ta deschis[. Bologa s[ri jos, a=tept[ dou[ clipe pe plutonier-ul care spunea ceva =oferului, =i intrar[ ]mpreun[, ]n vremece ma=ina trecea mai departe.

Dou[ case mari, b[trâne=ti, m[rgineau ograda. Cea dindreapta, cu gr[dini\[ de flori ]n fa\[, v[ruit[ de curând, aveavreo cinci od[i. }n trei locuia generalul Karg, iar ]n celelaltedou[ din fund, proprietarul, ]nsu=i primarul comunei. Casadin stânga era a unui ]nv[\[tor care a murit, anul trecut, ]nItalia. |inuse pe sora primarului. V[duva cu cei cinci copii afost nevoit[ s[ se mute la o rud[, ]n sat, fiindc[ ]n cas[ s-auinstalat birourile comandamentului. Mai ]nainte ograda afost desp[r\it[ cu un gard de uluci, pe care militarii l-au puspe foc, ]ncât acuma fântâna cu cump[n[ st[tea stingher[ cao amenin\are... }n fund se vedea un rând de acareturi noi.Mai ]ncolo era gr[dina cu pruni ]nflori\i, mergând pân[ subcoasta de molif\i. }n fa\a =oproanelor, mai mul\i solda\i sp[laudou[ automobile, al[turi de un ]ntreg parc de motociclete.Prin coridorul =i ]naintea u=ii caselor din stânga se ]mbulzeausolda\i de toate armele, a=teptând ordine =i, ]n a=teptare,se tr[geau =i se ]mpingeau, pufnind de râs =i vorbind ]n=oapte, c[ci generalul nu permitea nici un fel de zgomot

253

care s[-i tulbure ocupa\iile...Lâng[ fântân[, pretorul diviziei st[tea de vorb[ cu un

civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipe=, blajin la ]nf[\i=are,]mbr[cat jum[tate nem\e=te, jum[tate \[r[ne=te. Pretorul,burtos, cu musta\a sur[, ]=i ]nso\ea cuvintele cu gesturiap[sate, iar omul se uita speriat ]n ochii lui, dând mereudin cap ]n semn de aprobare. Când v[zu pe Bologa, pretorulse ]ntoarse =i-i strig[ u=urat:

— Ei, bine c-ai sosit, dragule!... }n sfâr=it... Am sc[pat deo grij[ teribil[... }nchipuie=te-\i, s-a ]mboln[vit locotenen-tul din Curtea Mar\ial[ =i cât pe-aci s[ nu mai putemfunc\iona, de=i mâine avem o afacere extrem de grav[...Excelen\a nu mai ]ng[duie s[ retragem ofi\eri din front pen-tru completarea Cur\ii... }n sfâr=it po\i s[-\i ]nchipui prin ceemo\ii am trecut!

Dându-i mâna, Apostol ]ntreb[:— Pentru aceasta m[ cheam[ generalul?— Desigur... Probabil, vrea s[-\i dea personal instruc\ii,

=tii obiceiul lui, zise pretorul cu o ]nsufle\ire ce contrastanepl[cut cu gr[simea lui. Fiindc[ trebuie s[ stârpim prinorice mijloc tr[darea, Bologa!... Ce-i aici e nemaipomenit!Orice mi=care se face, a doua zi du=manul o =tie... Pân[ =iinten\iile noastre cele mai secrete du=manul le cunoa=te...Ei bine, asta nu mai merge! Din moment ]n moment nea=tept[m la evenimente importante =i iat[-ne ]nconjura\inumai de spioni, parc[ am fi ]n \ar[ inamic[... Eu, fire=te,am con=tiin\a ]mp[cat[! Eu de mult mi-am f[cut datoria =iam raportat excelen\ei c[ aici nu miroase a patriotism.Excelen\a nu m-a ascultat. Avea ]ncredere. Zicea c[ suntemacas[... Acuma poftim, acas[!... Chiar asear[ mi-au adus jan-darmii doisprezece bandi\i, aduna\i de prin p[duri, din

254

spatele frontului... Doisprezece! Ce zici?... Frumos num[r!...Tocmai spuneam primarului cât sunt de revoltat... Un furni-car de tr[d[tori...

Apostol Bologa ]l ]ntrerupse cu imputare =i plictiseal[:— De ce nu m[ l[sa\i pe mine ]n pace, c[pitane? Ce ave\i

cu mine?Primarul aprob[ din cap, ]nviorat pu\in. Pretorul ]ns[ se

sup[r[ =i r[spunse indignat:— Apoi, fire=te, a=a vorbi\i to\i =i v[ codi\i, ca =i când

Curtea Mar\ial[ ar fi ceva... de mâna a zecea! Nu v[ da\iseama c[, ]n fond, de noi depinde toat[ vitejia voastr[...R[zboiul nu se câ=tig[ numai cu tunuri =i cu “ura”, dom-nule! Asta a fost odat[!... Azi mai mult face creierul decâtbra\ul!... N-ar fi r[u s[ p[trunde\i =i voi serviciile imense pecare le aducem noi patriei, n-ar fi deloc r[u!... Numai men-talitatea voastr[ e de vin[ c[ divizia nici n-are o CurteMar\ial[ permanent[, cum scrie la legea de organizare, =i c[trebuie s[ adun[m membrii cu arcanul de câte ori se ivesccazuri de judecat! Lipsa de ofi\eri nu poate fi o scuz[ serio-as[... S[ munceasc[ fiecare cum muncesc eu =i atunci nu vamai fi lips[ de ofi\eri tocmai pentru o institu\ie atât de nec-esar[, atât de indispensabil[, cum e Curtea Mar\ial[ la odivizie. Adic[ eu cum sunt =i pretor, =i magistrat-instructor,=i procurorul cur\ii, ]ntr-o singur[ persoan[? Fire=te c[ munc-esc de-mi crap[ ochii... S[ fac[ =i al\ii ca mine!... C[ci, s[sti\i, b[ie\i, nu exist[ victorie f[r[ Curte Mar\ial[!

Pretorul era c[pitan activ =i, ca s[ scape de front, seconvinsese c[ serviciul lui va hot[r] soarta r[zboiului. Setemea cumplit de moarte =i bubuitul tunurilor ]l ]ngrozea,]ncât ]=i astupa urechile. Ve=nic i se p[rea c[ e prea aproapede front re=edin\a cartierului =i ]=i dibuia beciuri speciale

255

unde s[ se ascund[ de aeroplanele vr[jma=e. Se credea totu=ierou =i avea un dispre\ aproape curajos fa\[ de barbarii dintran=ee. Acuma, v[zând la spatele lui Bologa pe plutonierulcu fa\a cenu=ie =i deoarece Bologa examina casele =i acare-turile indiferent, parc[ nici n-ar fi vrut s[-l mai asculte, pre-torul strig[ cu mândrie =i resemnare:

— Haidem, plutonier, la munc[!... Noi nu cunoa=tem odih-na... Asta-i soarta noastr[!... Mai avem câteva interogatorii=i trebuie s[ ]ncheiem dosarele, c[ci mâine e zi mare...

Arunc[ o privire dispre\uitoare lui Bologa =i porni gr[bit,leg[nându-=i burta, spre casa din stânga, urmat de aproapede plutonierul credincios.

Apostol oft[ u=urat... Apoi, dup[ un r[stimp, ]ntreb[ peprimarul care nu =tia ce s[ fac[:

— Generalul e aici?... D-ta poate c[...— Doarme, r[spunse repede primarul. Totdeauna se

odihne=te dup[ prânz câte dou[-trei ceasuri... Dar de-acutrebuie s[ se scoale, c[ s-a cam ]nserat...

Pe când Bologa se gândea s[ caute pe aghiotantul gener-alului, se pomenir[ cu groparul Vidor, care tocmai intrasepe poart[. V[zând pe Apostol, groparul se ]nnour[:

— Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit?— Serviciul, murmur[ Apostol. Uite, m-au chemat la

Curtea Mar\ial[...— Nu mai spune! se sp[imânt[ groparul. Pe d-ta?... Oare

de ce?— Judec[tor, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat.Vidor se ]nchin[ de trei ori. Când afl[ ]ns[ primarul c[

“dumnealui vrea s[ ia pe Ilona”, se ]nsenin[ =i vorbi mai cuinim[:

— Apoi, dac[-i a=a, s[ n-ai grij[, domnule locotenent, c[

256

n-ai s-o duci r[u la noi! De-o fi s[ z[bove=ti mai mult, n-o s[te l[s[m pe drumuri. Uite, colo, ]n fund...

Ar[t[ cu degetul un mic chio=c de bârne, cu o u=[ =i ungeam, cu coridor ]n fa\[ =i cu trei trepte de scânduri, lipit decasa din dreapta.

— Crezi c[ a= ]nc[pea eu ]n coliba aceea? zise Apostol,cercetând din ochi chio=cul cu luare-aminte.

— Cum nu!... La nevoie omul ]ncape =i ]n gur[ de =arpe,urm[ primarul blând. Am f[cut-o, acu-s vreo =apte ani, ]nglum[, fiindc[ m[ tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acu-ma =i a crescut fat[ mare, s[ aib[ =i ea o cas[ de p[pu=i. Ei,azi a=a, mâine a=a, feti\a nu m[ sl[bea... }ntr-o zi, hai, zic,s[-\i fac cas[ de p[pu=i, c[ pe-aici lemne avem destule, =i depoman[. +i uite-a=a, am ridicat-o cu mâna mea... Avea]nl[untru p[tucean =i m[su\[ =i sc[unel... toate ca pentrup[pu=i... Dar =i omul mare se putea ad[posti bini=or. Acu-ma e goal[. Dumnealor o p[streaz[, cum s-ar zice, ca tem-ni\[ pentru ofi\eri, =i de aceea st[ mereu pustie. Numai vreos[pt[mân[ a stat, ast[-toamn[, când erau aici bosniacii, unstegar tân[r de tot, cine =tie pentru ce vin[. De atunci n-amai c[lcat nimeni...

Apostol nu-=i mai putu lua ochii de la chio=c. Primarult[cu z[p[cit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pealtul, ca =i cum ar fi vrut s[ ]ntrebe ceva =i n-ar fi g[sit cums[ ]nceap[.

— Dar ceilal\i unde-s? ]ntreb[ apoi brusc locotenentul.— Dincolo, =opti primarul, ]n\elegând. Sunt doisprezece...

O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt români, s[racii, =inici unul n-are s[ scape dup[ cât e de ]nfocat c[pitanul...

Bologa urm[ri privirea primarului =i, ]n fa\a unui hambarde piatr[, v[zu o santinel[ cu baioneta la arm[.

257

— Acolo? morm[i el, mai stins.Primarul d[du din cap. Pe urm[, cu glas care parc[ voia

s[ =tearg[ un gând, zise:— Poate c[ s-o fi sculat domnul general...Apostol porni ma=inal dup[ primarul satului. Groparul

se \inea de ei, mereu ]ncurcat. }n u=a a doua se iviseprim[reasa, cu cocul c[runt ]n cre=tetul capului. Fiindc[ nuauzea bine, primarul ca s[ nu strige, ]i vorbi mi=când taredin buze =i ar[tând pe Bologa:

— Dumnealui e ofi\erul care vrea s[ ia pe Ilona...Femeia zâmbi larg, ]ncântat[, spre Apostol. B[rbatul ]i

puse mâna pe bra\ =i continu[:— Acu a venit aci... pentru cei de colo!Zâmbetul prim[resei se schimb[ ]ndat[ ]ntr-o strâmb[tur[

de spaim[, ]n vreme ce primarul ]i f[cu semn c[ Bologa tre-buie s[ vorbeasc[ cu generalul.

— E o fiin\[ foarte miloas[ nevast[-mea, explic[ prima-rul, ca s[ nu creaz[ locotenentul cine =tie ce despre spaimafemeii. Mai ales de când a v[zut pe bie\ii oameni cum pleac[la spânzur[toare, cu alai, s-a ]mboln[vit de groaz[. Noib[rba\ii suntem mai tari la suflet =i r[bd[m multe, dar fe-meile... De altfel, chiar domnul general o respect[ foartemult, ad[ug[ pu\in mai mândru. Ea ]i g[te=te, ea ]l ]ngrije=te.

Atunci groparul, moroc[nos, ca =i cum l-ar fi oprit cinevas[ vorbeasc[, retez[ scurt avântul primarului zicând:

— Ia mai stai, cumnate, oleac[... Vorba e, cum r[mâneIlona singur[?

— Asta-i acuma, f[cu cellalt, pu\in sup[rat c[ l-a ]ntre-rupt. Las-o s[n[toas[, c[ n-are s-o m[nânce nimeni... }ntâis[ vedem ce s-alege cu dumnealui... Pe urm[, dac[ o fi nevoie,o aducem =i pe ea aici =i ispr[vim! Ei, e=ti mul\umit?

258

Groparul nu mai zise nimica, ci intr[ ]n cas[ dup[prim[reasa care se retrase pe ne=im\ite. Primarul ]nso\i peApostol pân[ la u=a generalului:

— Uite-aici!Apostol Bologa deschise. Aghiotantul ]l ]ntâmpin[

ner[bd[tor:— Ai venit de mult?... Trebuia s[-mi spui... Excelen\a a

]ntrebat de trei ori de tine...Disp[ru, mititel, pe u=[ =i, peste trei secunde, ]l intro-

duse ]n biroul generalului, cu perdelele l[sate =i lampa, ]ntavan, aprins[.

Generalul Karg se plimba mul\umit, cu mâinile la spate,cu o \igar[ de foi ]ntre din\i, slobozind rotocoale albastre.Avea fa\a cam buh[it[, ca dup[ un somn lung, cu visuripl[cute. Aghiotantul se strecur[ la masa de scris =i ]ncepus[ claseze ni=te hârtii. Generalul mai m[sur[ de dou[ oriodaia, parc[ =i-ar fi preg[tit un discurs, apoi, cu dou[ degete,scoase \igara din gur[ =i se opri ]naintea lui Apostol. }l privicâteva clipe, ]ncrunt[ din sprâncene =i vorbi declamator, darf[r[ asprime, ]ntocmai ca odinioar[, ]n tren:

— Te-am numit la Curtea Mar\ial[ ]n locul celui bolnav...bine]n\eles provizoriu, fiindc[ nu-mi place s[ descompletezserviciile frontului pentru... din principiu... Azi ]ns[ CurteaMar\ial[ a devenit tot atât de important[ ca =i biroul deinforma\ii, de pild[. Poate chiar mai important[, c[ci pân[ce nu vom distruge nesiguran\a ]n spate, lupt[torii nu voravea nici o siguran\[ ]n fa\[!... Nu doresc s[-\i dau instruc\ii=i nici s[ te ]ndemn s[-\i ]ndepline=ti cu sfin\enie obliga\iilereglementare ]n noua ]ns[rcinare. Te-am chemat la raportnumai s[-\i atrag aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii covâr=itoarece o are ]n clipele acestea justi\ia militar[ ]n leg[tur[ cu

259

mersul r[zboiului!... Da... Din nenorocire, =i spre ru=ineanoastr[, s-au ivit aici, ]n ultimul timp, numeroase cazuritriste printre civilii care ne ]nconjoar[... Cazurile acestea suntmult mai periculoase decât du=manul cu care ne lupt[mcavalere=te, fa\[ ]n fa\[... }mpotriva spionilor =i tr[d[torilordin sânul nostru, vitejii din tran=ee ar fi dezarma\i dac[ nui-ar ap[ra bra\ul justi\iei militare... De aceea trebuie s[proced[m f[r[ mil[ fa\[ de criminalii dinl[untru! Asta-i da-toria sacr[ a fiec[rui soldat con=tiincios =i disciplinat! Noicondamn[m!... Sper deci s[-\i faci datoria =i aici ca ]n luptelecu inamicul din afar[, Bologa! E=ti inteligent =i corect, amtoat[ ]ncrederea ]n d-ta, =i chiar de aceea te-am ]ns[rcinat...Ai avut odat[ o nesocotin\[, dar am tras cu buretele, amuitat-o. De asemenea n-am \inut seama de anume reclama\iidespre atitudinea d-tale nemilit[reasc[ ]n concediu. Eu ju-dec pe soldat dup[ cum se poart[ pe front, iar acolo d-ta...(se uit[ la pieptul lui Bologa). Ar trebui s[ por\i decora\iile!Le-ai dobândit prin sânge =i vitejie... Prin urmare, atâta aveams[-\i spun ]nainte de-a intra ]n serviciu... N-am obiceiul s[m[ amestec ]n dezbaterile Cur\ii =i nici s[ c[l[uzesc bra\uljusti\iei... Nu cer decât dreptate sever[ =i f[r[ mil[! Atâta, =inimic mai mult!

Generalul tu=i =i t[cu. Apostol se uita ]n ochii lui cu ostr[lucire fix[.

— Ai ]n\eles? ]ntreb[ generalul, ocolindu-i instinctiv priv-irea.

Apostol Bologa, cu buzele strânse, plec[ fruntea.— Atunci, ]nainte! strig[ generalul =i-i ]ntinse mâna.|igara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta

ve=nic chibrituri, se repezi, politicos =i fericit, s[ aprind[\igara generalului...

260

10

Afar[ coborâse ]ntunericul. Jur ]mprejur, de dup[ dealurilenegre, se ]n[l\aser[ nouri lene=i, iar din p[dure o cea\[l[ptoas[ ]=i ]ntinsese peste F[get pânzele prin care de-abialic[reau stelele ]n cre=tetul ]nc[ senin al cerului. Ferestrelecasei erau galbene, =i g[leata fântânii plutea ]n cea\[ ca peap[...

Apostol Bologa ]nchise bine u=a. }ntunericul de afar[ i sep[ru atât de amar, c[ se ]nfrico=[. Merse spre poart[, ajunse]n uli\[ =i porni spre sat. Casele ]l priveau cu ochi galbeni,mira\i. Drumul mijea ca o chemare st[ruitoare. Nici un gândnu-i lumina ]n minte, inima ]ns[ ]i poruncea ]ntruna:“}nainte!... }nainte!...” ca un comandant care nu ]ng[duienici o =ov[ire. }i lip[iau pa=ii pe uli\[, parc-ar fi fost descul\,iar pintenii zâng[neau regulat, sub\ire =i dulce, ca ni=teclopo\ei de argint ]ntr-o dep[rtare nehot[rât[. }ntâi câtevasiluete negre =i dou[ c[ru\e venind de pe front, la pas, cur[ni\i...

}=i iu\ea mersul f[r[ s[-=i dea seama, ca =i cum ar fi vruts[ ajung[ undeva la or[ fix[. +i era cald =i toat[ c[ldura i segr[m[dea ]n inim[. Trecu pe lâng[ gara cu coperi=ul ro=u =iie=i din sat.

Unde se ]ncruci=eaz[ =oseaua cu calea ferat[ ]=i aduseaminte c[, la ]ntoarcere, Klapka a ocolit p[dureaspânzura\ilor. O lu[ printre =inele care luceau stins ca dou[s[bii nesfâr=it de lungi. Uneori se uita ]n stânga, dar cea\a]nghi\ea zarea, =i ]ntunericul ]mpreuna cerul cu p[mântul.Se ]mpiedica de traverse =i gâfâia. Pe aici drumul p[rea maigreu. Când d[du iar ]n =osea, auzi ropotele râului, aproape,

261

ca ni=te =oapte stranii...}nainte de a intra ]n Lunca, la gura drumului spre front,

se opri brusc, parc[ l-ar fi izbit un pumn ]n piept. +i ]n creieri]i zbârnâi ]ntrebarea:

“Adic[ unde m[ duc?... Unde?”Dar ]n aceea=i clip[ sim\i o strângere de inim[ =i mur-

mur[ chinuit:— Am uitat acas[... Doamne, ce-am uitat acas[?...+i, drept r[spuns, porni mai departe, spre Lunca.Casa groparului de-abia se deslu=ea ]n ograd[. Apostol

intr[ gr[bit, ca =i cum ar fi ]ntârziat. U=a tinzii era dat[ deperete ca totdeauna de când se ]nc[lzise vremea. P[=i ]nodaia lui, c[ut[ pe mas[, ]n locul obi=nuit chibriturile =i leg[si. Aprinse =i v[zu ]n pat pe Ilona, ]mbr[cat[, cu ochiideschi=i, ca =i când l-ar fi a=teptat, sigur[ c[ are s[ vie. Dealtfel nici el nu se mir[. Chibritul se stinse, dar Apostol, =iprin ]ntuneric, vedea ochii ei. Apoi Ilona se ridic[ =i Apostolo ]mbr[\i=[ cu disperare, s[rutându-i gura, ochii, p[rul... Apoideodat[ ]i d[du drumul, sp[imântat, morm[ind:

— Am uitat ceva =i nu =tiu... Nu mai merge... nu maimerge...

Auzindu-=i glasul, se lini=ti, aprinse lumânarea =i o a=ez[]ncet pe mas[. Ilona ]l privea cu ni=te ochi speria\i, sim\indc[ ]mprejurul lor pânde=te o primejdie crâncen[.

— Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol,uitându-se ]ntreb[tor la ea.

Atunci ]=i d[du seama c[ minte =i c[ numai pentru Ilonaa venit. Dar nu avu puterea s[ lepede ]ndat[ minciuna =i]ncepu s[ caute cu ]nfrigurare, r[v[=ind c[r\ile pe lavi\[, lac[p[tâiul patului. Din ]ntâmplare ]i c[zu ]n mâini harta cupozi\iile frontului, pe care, ]ntr-o sear[, o completase =i o

262

uitase aici.— Uite!... A=a-i c-am g[sit? strig[ triumf[tor c[tre Ilona,

ca s[-=i scuze minciuna.O desf[=ur[, ]=i arunc[ privirea peste ]nsemn[rile cu creion

ro=u, o ]ndoi frumos =i o puse ]n buzunar. Apoi ridic[ ochiila Ilona =i se cutremur[. }=i zicea: “Trebuie s[-i explic”, =icerul gurii ]i era uscat iasc[. Sim\ea c[ “trebuie”, mii de gân-duri ]i furnicau ]n minte, dar toate se ]ngr[m[deau =i sesp[rgeau, ]ncât nu putea ]nchega nici o “explica\ie”. Subv[lm[=agul gândurilor ]ns[ un puhoi n[prasnic ]i ducea su-fletul departe, zdrobindu-i toate ]ndoielile =i =ov[irile.

— Ilona... ]ngân[ dânsul, ]ngrozit c[ nu are ce s[-i spuie.— Eu cunosc mun\ii mai bine, =opti deodat[ Ilona, ghicin-

du-i gândurile. +tiu toate cotloanele, toate potecile, toatepâraiele... Am s[-\i fiu c[l[uz[!

— Nu, nu! tres[ri Apostol uimit. Tu nu trebuie s[...}i tremura glasul. T[cu. Peste câteva clipe ]ns[ zise iar

lini=tit:— Am s[ m[ ]ntorc, Ilona, s[ te iau!... Crezi?— Cred! r[spunse ea privindu-l ]n ochi s[lbatic.Bologa ]=i puse casca =i se uit[ ]mprejur. Odaia parc[ tr[ia

=i respira ]ncet amintiri de fericire. Ilona se zvârli ]n bra\elelui =i-l s[rut[...

Apoi Apostol ie=i. }n tind[ se gândi c[ ar fi trebuit s[ se]mbrace mai gros =i s[-=i ia revolverul. }n mijlocul ogr[zii]ntoarse capul. Ilona suflase ]n lumânare. La poart[ sim\ipa=ii ei gr[bi\i, descul\i, dar nu se mai opri. }n uli\[ ]i auziglasul murmurat =i ]n\elese numai un cuvânt: “Dumnezeu...”}=i f[cu cruce cu evlavie, ridicând ochii ]n sus. Cerul era neg-ru ca =i p[mântul. Crucea ]ns[ ]i aprinsese ]n suflet lumina]ncrederii, iar ]mp[carea ]i ar[ta calea...

11

263

La podul de peste pârâul ce venea dinspre front trebui s[a=tepte trecerea trenului. Ochiul locomotivei, ]nsângerat,parc[ se n[pustea asupra lui Bologa, care st[tea rezemat deramp[, lini=tit, ]ntocmai ca odinioar[, acas[, când a=teptacu maic[-sa, seara, sosirea mixtului de Bistri\a.

“Nici nu m-am uitat la ceas, se gândi el, privind vago-anele negre =i ascultând curios cum scâr\âiau ro\ile, parc[n-ar mai fi fost unse de luni de zile. Trebuie s[ fi trecut denou[... Ce-mi pas[? Am vreme destul[... Numai Dumnezeus[-mi ajute s[...”

Apoi coti la stânga, pe marginea pârâului. Murmurul un-delor neostoite se risipea leg[nat prin valurile de pâcl[. Ici-colo, pe dealuri, tremurau pâlpâiri de lumin[, ca ni=te licu-rici, ]nsemnând case nev[zute. Drumul =erpuia cenu=iu ]nbezn[. }n pârâu, din când ]n când, fulgera câte-o lucire argin-tie.

De=i n-a umblat pe aici decât o singur[ dat[, Apostolavea impresia c[ merge pe o c[rare b[t[torit[ de mii de ori.Nu dibuia deloc. P[=ea prin ]ntuneric ca pe trotuar ziua ]namiaza mare. Nu era obosit. }n inim[ sim\ea, ca o ]n\ep[tur[,dorin\a de-a ajunge mai degrab[. Dar niciodat[ nu-i ap[ru]n creieri ]ntrebarea “unde”, ca =i cum nu l-ar fi interesatdeloc sau ar fi =tiut prea bine unde trebuie s[ ajung[.

Drumul urca mereu... Pe urm[ pârâul r[mase ]n dreapta.Câteva stele albe tremurau, ca o cununi\[ de speran\[, peun col\ de cer, ]n vârful unui munte ple=uv.

“Ce-ar face Klapka s[ m[ vaz[ acuma?” ]=i zise Apostolcu mare bucurie când sosi pe coama unde se aflau bateriile.

Pe aici nu mai era cea\[ =i totu=i ]ntunericul p[rea maides. Bologa ]ncerc[ s[ g[seasc[ ad[postul lui Klapka, dar

264

renun\[, f[r[ m[car s[ se opreasc[. }n creieri ]ncepu s[ i sedesf[=ure harta cu pozi\iile, s[-=i cerceteze calea... }=i aminteac[ drumul principal merge tocmai pân[ ]n spatele regimen-tului de cavalerie desc[lecat[, care formeaz[ aripa stâng[ adiviziei. La vreo cinci sute de metri ]ns[ se desprinde altdrum, spre sectoarele infanteriei, pe care trebuie s[-l urmezedânsul. Pe când ]=i f[cea astfel socotelile, ]i veni ]n minte,f[r[ s[ vrea, locotenentul Varga =i se gândi, zâmbind:

“Varga m[ a=teapt[ mereu...”Merse lini=tit mai departe. Calea cobora printr-o vale

seac[, strâmb[.“Nimai de n-a= ]ntâlni vreo patrul[”, ]=i zise Apostol, f[r[

fric[, parc-ar fi vorbit de altul.Pe urm[, dup[ câ\iva pa=i, ]=i auzi cizmele boc[nind pe

c[rarea bolov[noas[, =i pintenii ca un \ârâit de greier. +i iar]i trecu prin minte c[ undeva trebuie s[ coteasc[ ]n dreapta,spre regimentul de infanterie. Dar gândul acesta i se cl[tin[]n minte numai o secund[, ca =i cum n-ar fi g[sit de ce s[ seaga\e. Se pomeni zicându-=i fericit: “Mare noroc de n-am]ntâlnit pe nimeni... Cu adev[rat c[ sunt n[scut ]ntr-o zodiebun[!”

}i venea s[ râd[ =i s-o ia la fug[, s[ soseasc[ mai degrab[.Drumul ]ns[ ]ncepuse iar[=i s[ urce, mai greu. Apostol ]=i=terse de dou[ ori, ]n mers, sudoarea de pe obraji. }n sfâr=it,sosi ]ntr-o poian[, unde c[rarea se pierdea.

“Mi se pare c[ aici se ]mpart c[ile”, socoti Bologa, di-buind zadarnic s[ reg[seasc[ drumul.

Vârfurile brazilor se conturau mai negru pe cerul mo-horât, descriind cu o linie tremurat[ marginile poienii. Apos-tol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia s[ ]nceap[alt[ vale. +i cum intr[ iar ]n p[dure, sim\i ]ntr-adev[r o c[rareumblat[. Se opri, s[ se odihneasc[ un minut =i s[-=i mai

265

=tearg[ n[du=eala pe gât =i pe fa\[. Deodat[ ]=i st[pânirespira\ia =i ascult[. }n spate, ]n poian[, auzi zgomot depa=i. Se piti lâng[ un trunchi gros. I se p[ru c[ pa=ii se ap-ropie =i deslu=i un glas ]n[bu=it rostind vorbe str[ine. V[zudou[ umbre mi=când la marginea p[durii... Se dep[rtau...Apostol mai a=tept[ un r[stimp. Inima i se zb[tea n[prasnic.}n creieri ]i ap[ru iar[=i harta cu pozi\iile. Tran=eeleinfanteri=tilor sunt pe dou[ creste, dar ale românilor suntmai coborâte...

“Atunci poate c[ am trecut... am ie=it din liniile noastre!se gândi, uitând oboseala, umplându-se de o bucurie lin[.Slav[ Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfâr=it...Doamne, nu m[ l[sa!”

Se ]nchin[, p[truns de un fior de mul\umire =irecuno=tin\[, iar buzele murmurau frânturi de rug[ciuni f[r[cuvinte.

Plec[ ]nainte pe c[rare, cu inima ostenit[ de bucurie. Pestecâ\iva pa=i se ]mpiedic[ ]ntr-un trunchi putred, r[sturnatparc[ dinadins de-a curmezi=. }l ocoli. La zece metri ]ns[ altcopac pr[v[lit ]nchidea drumul. Apoi pu\in ]ncolo se izbi deni=te sârm[ ghimpat[, ]ntins[ =i ]mpletit[ ]ntre tulpinelebrazilor. }ncerc[ s[ se strecoare prin gardul de sârm[. Nuizbuti. Vrând s[ ocoleasc[, o lu[ ]n stânga. F[cu vreo treize-ci de pa=i =i g[si loc de trecere. Dincolo de sârm[ porni ladreapta =i ]nainte, s[ se ]ntoarc[ la c[rare. Nu mai d[du deea. Merse totu=i ]nainte =i nimeri iar ]ntr-un gard de sârm[.

“Se vede c[-i un unghi mort =i l-au ]nchis cu mai multerânduri de obstacole ]mpotriva surprizelor!” ]=i zise Apos-tol cu r[bdare =i ]ncredere neclintit[.

O apuc[ din nou spre stânga, pe coast[, de-a lungul gar-dului, socotind c[ trebuie s[ fie undeva un loc=or de tre-

266

cere. Dup[ vreo zece minute de sui=, se gândi c[ prea sedep[rteaz[ de fundul v[ii =i se ]ntoarse ]napoi, s[ mai caute=i ]n cealalt[ parte. Cobor] pân[ ]n vale =i urc[ pe alt[ coast[,mai piezi=[. P[durea p[rea mai deas[ =i mai tân[r[. Dincând ]n când crengile joase se ag[\au de hainele lui Apostolca ni=te mâini care ar vrea s[-l opreasc[. Urcu=ul ]l ostenea.}=i =tergea mereu gâtul cu batista ud[ =i sudorile ]i picuraune]ncetat din p[r pe gât, fierbin\i, =i se prelingeau pe subguler, pe spate...

}n sfâr=it p[durea se r[ri =i gardul de sârm[ disp[ru toc-mai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid.Bologa st[tu acolo s[ r[sufle o clip[ =i s[ se r[coreasc[. Lapoalele râpei g[si alt[ c[rare. U=urat =i odihnit porni ]n vale=i cobor] poate cinci minute. Apoi c[rarea ocoli o stânc[ =ise ]ngust[ ca un coridor ]ntre peretele râpei =i tulpinile bra-zilor. De-abia acuma ]ncepea Bologa s[ simt[ aievea obose-ala. }l dureau picioarele, =i genunchii parc[-i erau str[ini. Sedezv[\ase de mar=uri =i azi a umblat atât de mult. P[rul ]iera ud =i de sub casca ]nfierbântat[ i se scurgeau pe tâmple=iroaie. Scoase casca din cap fiindc[ ]l strângea de n-o maiputea r[bda. O lu[ de curelu=[, cu mâna stâng[, leg[nând-o]n ritmul pa=ilor. Deodat[ casca se lovi de ceva, cu zgomotmetalic. Apostol se opri mirat. Pip[i. Un trunchi de brad,r[=inos, ]ncât ]=i murd[ri degetele... +i iar sârm[ ghimpat[...Trei rânduri, cu ]mpletituri dese... Bologa se tulbur[. A nimerittocmai c[rarea pe care umbl[ patrulele care cerceteaz[ valeadintre liniile vr[jma=e. Dac[ s-ar ]ntâlni pe aici cu vreo patrul[de recunoa=tere... O clip[ se gândi s[ se ]ntoarc[ ]napoi pân[unde se ispr[ve=te gardul de sârm[ =i acolo s[ coboare ]nvale, s[-=i piarz[ urmele. }n p[dure ar putea chiar a=tepta s[se fac[ ziu[... ferit =i ad[postit... Totu=i, ]=i continu[ drumul

267

ca =i cum gândul de ]ntoarcere ar fi privit pe altcineva, nu peel.

C[rarea ocoli iar un picior de stânc[ =i Apostol Bologase ciocni piept ]n piept cu un om care, s[rind brusc ]napoi,strig[ ]nfundat:

— Halt! Wer da?Lui Apostol i se p[ru cunoscut glasul =i r[spunse:— Offizier...Urm[ o t[cere scurt[, gâtuit[. Ochii lui Bologa sfredeleau

]ntunericul cu priviri curioase. Apoi deodat[, dintr-o lamp[electric[ de buzunar, \â=ni o suli\[ de lumin[ alb[ =i glasulde adineaori r[sun[ iar, mai limpede, cu mirare =i satisfac\ie:

— A, Bologa!...Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga =i, sub casca ce

lic[rea ]n reflexele razelor, ]i z[ri =i ochii rotunzi ca dou[m[rgele de sticl[ neagr[. +i ]n aceea=i clip[, se cutremur[ caun lunatic care s-ar fi de=teptat din somn pe marginea uneipr[p[stii.

Locotenentul Varga =ov[i câteva secunde, morm[ind. }ndreapta lui, \eava revolverului tremura cu gura spre Bologa.Pe urm[ strig[ cu o voce ca o lam[ de cu\it ce p[trunde ]ncarne vie:

— Ia-i armele, caporal!Din spatele lui Varga ie=i un soldat pirpiriu. Apostol mur-

mur[ lene=:— N-am arme...Omul se opri la doi pa=i. Varga sâsâi ner[bd[tor, furios:— Caporal, perchezi\ie corporal[!Apostol nu mai zise nimic. Mâinile soldatului pip[ir[

buzunarele, repede, speriate.— Tr[i\i, don' locotenent, n-are...

268

— Patru oameni la escort[! strig[ iar Varga, sec, rece. Capo-ralul r[mâne la urm[!

Apostol Bologa se lipi cu spatele de stânc[, s[ fac[ drumlocotenentului. }n trecere Varga se ]ntoarse cu fa\a spre Apos-tol care-i sim\i respira\ia aspr[, t[ioas[, ]n\ep[toare.

Apoi fâ=ia de lumin[ muri ]n potopul de ]ntuneric...

269

CARTEA A PATRA

1

Apostol Bologa mergea lini=tit, parc-ar fi sc[pat de toategrijile. Sudorile i se uscaser[ pe fa\[ =i pe gât. }i trecu prinminte c-ar putea r[ci =i ]=i puse casca ]n cap potrivindu-=ibine curelu=a sub b[rbie. Se gândea la gardul de sârm[ ghim-pat[, ]i era fric[ s[ nu se zgârie, =i nu mi=ca deloc bra\uldrept. Privea numai ]nainte, cu capul sus, cu ochii mari sorb-ind numai ]ntuneric. }n spate auzea gâfâiri obosite =i uneoricâte-un clinchet de arm[. }n fa\a lui p[=ea un soldat m[runt,iar peste casca soldatului z[rea silueta lui Varga, mai neagr[decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor c[lcâiul sol-datului =i mereu voia s[-i cear[ iertare, dar nu-=i puteadescle=ta f[lcile s[ vorbeasc[. De altfel nici o =oapt[ nu mai=optea nimeni ca =i cum nimic nu s-ar fi ]ntâmplat =i nici nu seva ]ntâmpla. Numai când deslu=ea silueta locotenentului, ]nsufletul lui Apostol scotea capul ve=nic acela=i cuvânt, ca uncadavru la marginea apei:

“}n sfâr=it... }n sfâr=it...”Sim\ea o u=urare ciudat[, ]ntocmai ca dup[ o primejdie

mare trecut[ cu bine. Drumul i se p[rea mai u=or ]napoi, ladeal, de cum fusese ]nainte, la vale. Numai vremea nu se

CUPRINS

270

clintea din loc, parc[ o mân[ grea ar fi oprit minutareleceasului ceresc.

}ntr-un târziu trosnir[ câteva ]mpu=c[turi, aproape, ]nfa\[. Zgomotul se prelungi cu ecouri din ce ]n ce mai moi.

“Am ajuns!... Slav[ Domnului!” ]=i zise Bologa, ca =i cândpocnetele de arme i-ar fi vestit bucurie.

Dar bucuria i se ]nec[ pe dat[ ]ntr-un noian de gânduridezmor\ite de ecourile ]mpu=c[turilor. }=i d[du seama c[ afost prins pe când voia s[ treac[ dincolo =i se sp[imânt[. }naceea=i vreme ]=i imputa c[ a plecat f[r[ m[car s[ chibzuiasc[ce face =i chiar f[r[ arm[, ]ncât acuma... Se sim\i deodat[atât de ostenit, c[ gândurile toate i se ostoir[ ]ntr-o nesfâr=itde chinuitoare dorin\[ de odihn[. }i ardea cerul gurii de sete=i iar asuda cumplit. }i st[tea pe limb[ s[ ]ntrebe dac[ maieste mult. }l rodea teama c[ nu va sosi niciodat[ =i, chiar ]naceea=i clip[, c[ va sosi prea curând.

“}n sfâr=it... }n sfâr=it!” ]i bâzâi iar prin creieri dreptr[spuns la toate gândurile =i sim\[mintele v[lm[=ite.

Apoi convoiul se opri ]ntr-o poian[. Varga p[str[ doisolda\i pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cucaporalul, porunci s[ se ]napoieze la sectorul escadronului.

Apostol, ]ntre cei doi solda\i, porni dup[ Varga, care acu-ma p[=ea mai repede =i cu mai mult[ siguran\[. }n p[duredrumul era larg, bun =i cobora blând. Peste câteva minutecotir[ dup[ o coast[. Printre tulpinile r[rite lic[reau punctesfioase de lumin[ g[lbejit[. Ici-colo, ca ni=te bivoli culca\i,]nnegreau colibe pe jum[tate ]n p[mânt =i mascate cu g[teje=i crengi. O santinel[ cu arma ]ntins[ ceru parola =i Varga ]izvârli din mers un cuvânt. Dintr-un ad[post, a=ezat chiar lamarginea drumului, se auzea un adev[rat concert desfor[ituri. Pe urm[ se ab[tur[ la dreapta =i, ]n fa\a unei colibe,

271

Varga morm[i: “Halt”. Bologa se opri cu solda\ii, iar locote-nentul intr[ ]n postul de comand[ al divizionului. Dup[ câte-va clipe ]ns[ se re]ntoarse, iar un glas dinl[untru ]l ]nso\ilimpede:

— A=a, Varga... ]l predai regimentului, fire=te cu formelereglementare...

Mai merser[ dou[ minute =i sosir[ la postul de comand[al regimentului, un bordei mare, de bârne groase, ]nconju-rat de colibioare mai modeste. Varga cobor] ]n coliba ceamare, unde z[bovi mai mult. Ie=i ]ntov[r[=it de un ofi\er,zgribulit =i somnoros, care bufnea sup[rat:

— Cel mai cuminte ar fi fost s[-l \ii la tine, la sector, pân[diminea\a... Dac[ o s[ m[ scula\i din somn pentru toatem[run\i=urile...

— Dac[-\i iei tu r[spunderea, eu n-am decât s[-i daudrumul! zise Varga nervos, mai ales pentru c[ aghiotantulvorbea de fa\[ cu Bologa. Eu mi-am f[cut datoria...

— Datoria, datoria, murmur[ ursuz ofi\erul. Ziua, noap-tea, datoria...

La vreo treizeci de pa=i intrar[ cu to\ii ]ntr-un ad[postlarg, luminat cu o lamp[ mare de petrol. }n fa\a unui multi-plu telefonic mo\[ia un sergent cu receptorul ]n cap, ca unbandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horc[iau al\i treisubofi\eri, to\i cu burta ]n sus, cu gura c[scat[ =i lucitori desudoare. }n col\, pe o mas[ cu multe hâr\oage, domina unregistru deschis. Telefonistul se trezi =i ]ntoarse capul, ulu-it, spre intrare.

— Ia cheam[, b[iete, pe ofi\erul de serviciu al cartieru-lui! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domolcu imput[rile c[tre Varga, dar uitându-se numai la Bologacare, ]ntre cei doi solda\i, st[tea aiurit, cu obrajii albi =ibr[zda\i de n[du=eal[, parc-ar fi plâns.

272

Pe când telefonistul r[cnea ]n aparat, aghiotantul ]=icurm[ deodat[ imput[rile =i, punând mâna pe bra\ul luiVarga, murmur[ cu alt glas, aproape mirat:

— Se vede c-a umblat prin sârme... +i-a sfâ=iat hainele...Poate s[ fie zdrelit?

Varga se uit[ repede la Bologa, ]ncruntând sprâncenele,=i =opti cu o strângere de umeri:

— Poate...Atunci Apostol, ca =i cum ar fi sim\it privirile, ridic[ ochii

spre dân=ii. Varga ]ntoarse capul =i trecu lâng[ telefonist.— Sunt zdrobit de oboseal[, bolborosi Apostol cu o voce

uscat[, str[in[, ]ntâlnind privirea aghiotantului. Nu m[ mai\in picioarele... S[ stau jos colea pu\in?

— Da, da.. de ce nu... poftim! tres[ri aghiotantul, speriatparc[ de glasul lui =i ad[ugând, mai sigur, c[tre solda\ii depaz[: Ia da\i la o parte picioarele celea!

— Domnule locotenent... pofti\i divizia... a sosit divizia!strig[ telefonistul, sculându-se =i sco\ând receptorul din cap.

Apostol Bologa, istovit, se l[s[ pe col\ul patului. Sufletul]i era plin de recuno=tin\[, ]n vreme ce buzele-i fripte bâl-bâiau ]n ne=tire:

— Mul\umesc... foarte bine...Dup[ ce se odihni o clip[, se sim\i mul\umit =i se uit[

]mprejur, ]ntrebându-se nedumerit: “Ce caut eu aici?” V[zupe aghiotant ]n fa\a multiplului telefonic, =i pe Varga, al[turi,]ndoit de =ale, plecat pu\in ]nainte, tr[gând cu urechea. Apoiauzi strig[tele aghiotantului =i ascult[ cu luare-aminte.

— O patrul[ de ofi\eri... comandat[ de ofi\er, fire=te... aprins un locotenent de artilerie care ]ncerca s[ dezerteze lainamic... Cum? Cum ]l cheam[? Locotenent Varga, coman-dantul escadronului al treilea... A, pe prizonier?... Cum ]lcheam[ pe prizonier, Varga?

— Bologa Apostol, =opti Varga.

273

— Locotenent Bologa Apostol!... Bo-lo-ga... din artile-rie... Nu =tiu... Da, da, fire=te... Acum ce s[ facem cu el, cuprizonierul, fire=te... Ce ]ntrebare!... Bine, sigur c[ trebuies[ vi-l trimitem, dar vreau s[ =tiu acuma, ce facem acuma?...Ce? S[-l expediem chiar acuma?... Noaptea?... A, da... a=a,da... Bine, bine, am ]n\eles... Vas[zic[, Varga s[ fac[ un raportdespre ]mprejur[rile ]n care l-a prins =i o schi\[ a locului...a=a-i?... Fire=te, adresat nou[, pe cale ierarhic[, iar noi v[transmitem raportul cu adresa cuvenit[... Foarte bine! Cum?Perchezi\ie?... Documente?... Nu =tiu... Face Varga tot ce tre-buie... Bine, bine... Noapte bun[!...

Trecând telefonistului receptorul, aghiotantul explic[ luiVarga:

— Ai auzit?... }nadins am repetat, ca s[ auzi... Trebuies[-i faci perchezi\ie corporal[, dac[ n-are cumva documentesau arme sau cine =tie ce... A=eaz[-te deci colo, la mas[, =if[-\i raportul!... Dar scurt, f[r[ vorb[rie!... Eu nu te maia=tept, fiindc[ sunt mort... Telefonistul are s[-mi dea raportulmâine diminea\[, s[-l ata=ez la adres[... Prizonierul r[mâneaici sub paza oamenilor t[i =i pe r[spunderea ta...

— Eu, din moment ce am terminat raportul, nu-mi iaunici o r[spundere, zise Varga dârz. Cel mult pot s[-\i las aicioamenii mei, dar numai pân[ diminea\[ =i cu condi\ia s[ numi-i trimi\i cine =tie pe unde...

— Bine, fie a mea =i r[spunderea... To\i fugi\i der[spundere, morm[i aghiotantul; apoi, uitându-se la prizo-nier, urm[: Parc[-i mai arde lui acuma de fug[... Unde s[mai fug[?

Apostol zâmbi recunosc[tor =i se gândi s[-i spun[ s[ fielini=tit =i f[r[ grij[ c[ de-acuma s-a sfâr=it... Dar aghiotantul]=i strânse gulerul mantiei la gât, zicând iar plictisit:

— M-ai sculat din somn pentru... Om f[r[ suflet!... Ei,

274

noapte bun[ la to\i!Locotenentul Varga r[mase ]ncurcat un r[stimp. Se gân-

dea c-ar trebui s[ pun[ câteva ]ntreb[ri prizonierului, s[-iafle inten\iile... }i fulger[ chiar prin creieri c[ poate nici n-avrut omul s[ dezerteze, ci s-a r[t[cit, necunoscând terenul.Altfel, cum ar fi nimerit tocmai ]n sectorul lui, mai ales dup[ce l-a amenin\at deun[zi? Se duse la mas[, ]=i f[cu loc, ]=ipreg[ti cele de scris, mereu nehot[rât. Apoi deodat[ se]ntoarse =i zise c[tre Bologa, nervos, aspru:

— Scoate absolut tot ce ai ]n buzunare!Apostol cu r[m[=i\ele surâsului de adineaori pe fa\[, se

scul[ =i-=i goli buzunarele. Un soldat ]i lu[ m[run\i=uriledin mâini =i le puse pe mas[. Varga se uita pe sub sprân-cene. Lini=tea prizonierului ]l sup[ra. Vru s[ ordone soldat-ului s[ controleze dac[... Pe urm[ ]=i mulcomi mânia printr-o ]njur[tur[ strivit[ ]n din\i, se a=ez[ =i cercet[ pe rând toatelucru=oarele. Când d[du peste harta cu pozi\iile, nu se maiputu st[pâni. S[ri ]n picioare =i, ar[tând-o lui Bologa, strig[:

— Dar asta?}n ochi ]i fulgera dispre\ =i ur[ =i triumf... Apoi scrise

raportul =i f[cu schi\a, lini=tit, cu con=tiin\a ]mp[cat[, ]nvreme ce Apostol, pe col\ul patului, ]=i trudea zadarnic mint-ea s[ ghiceasc[ ce-o fi hârtia pe care i-a ar[tat-o locotenen-tul...

Dup[ ce ]mpachet[ toate lucrurile prizonierului =i le dete]n grija telefonistului, Varga porunci solda\ilor s[ ia bineseama, s[ fac[ paza cu rândul =i s[ nu piarz[ vremea dege-aba pe aici... Vorbind cu solda\ii, ]=i ]ncheie cu b[gare deseam[ nasturii hainei, ]=i potrivi casca, ]=i puse m[nu=ilec[ptu=ite =i, f[r[ s[ vrea, se uita numai la Bologa. Se gândeac[ trebuie s[-i fac[ o imputare m[car sau s[-i arunce un cu-vânt de dispre\, care s[-l umileasc[. +i-i zise deodat[ cu glas

275

moale:— Vezi, Bologa?... }\i aduci aminte când te-am prevenit

]n tren =i pe urm[ =i... R[u ]mi pare c[... Eu mi-am f[cutdatoria... numai datoria, precum trebuie s[ =i-o fac[ oriceom pe lume, oriunde =i ]n orice ]mprejurare...

}ntâlnindu-i privirea obosit[ =i buim[cit[, ultimele cu-vinte i se ]ncurcar[ ]ntr-un sim\[mânt de nelini=te. F[cu unpas spre el, s[-i ]ntind[ mâna. }=i lu[ seama brusc =i trecuf[r[ s[-l mai priveasc[. +i, ie=ind, tu=i ca =i cum ar fi vrut s[-=i cure\e din inim[ urmele ]nduio=[rii...

Apostol =edea pe col\ul patului de scânduri ca o stan[ depiatr[. La spatele lui, horc[iturile re]ncepur[ ca ni=te fer[straieruginite. Un soldat se l[s[ pe vine, ]n ungherul de lâng[u=[, cu arma ]n bra\e =i adormi numaidecât, pe când cellaltcârliga când un genunche, când pe cellalt, uitându-se numai]n tavan la pironul de care atârna lampa. Telefonistul ]ntor-cea capul deseori, curios, dorind am[nunte =i ne]ndr[zninds[ ]ntrebe nimic.

Lini=tea =i lumina p[trundeau ]n sufletul lui Apostol ca]ntr-o cas[ pustie. Osteneala ]i omorâse toate gândurile.Ridic[ mâna stâng[ s[-=i scoat[ casca =i auzi un tic-tac. }=iv[zu ceasornicul la bra\ =i murmur[ cu bucurie:

— Uite c[ ceasornicul... }=i arunc[ ochii pe cadranul alb=i continu[: E de-abia unu... De-abia... Vas[zic[ au trecut=apte ore de când... +apte... +apte...

Uit[ cu totul ce-a vrut s[ zic[. Bra\ul ]i c[zu pe genunchi,amor\it. Apoi pleoapele i se ]mpreunar[, =i capul, cumplitde greu, i se pr[bu=i pe piept...

2

La ora =ase =i jum[tate, Apostol Bologa, escortat de pat-

276

ru solda\i, sub conducerea unui sublocotenent, fu pornit ladrum, spre cartierul diviziei.

— Dac[ am g[si vreo c[ru\[ undeva, poate la artilerie,bine-ar fi, zise sublocotenentul, uitându-se ]napoi, dup[ ceie=ir[ din zona regimentului. Barem am merge mai repede=i nici nu ne-am osteni!

Chiar ]n dreptul ad[postului lui Klapka ]ntâlnir[ câtevac[ru\e gata de plecare =i sublocotenentul ]ncepu ]ndat[ s[se tocmeasc[ cu un sergent =i s[-i arate pentru ce trebuie s[-i cedeze o c[ru\[ pân[ la F[get... Sergentul fusese odinioar[]n bateria lui Bologa =i, v[zând pe fostul s[u comandant]ntre baionete, se z[p[ci, nu ]n\elese deloc l[muririle sublo-cotenentului =i bolborosi:

— Noi, m[ rog cu supunere... ordinul, m[ rog cu supu-nere...

Sublocotenentul se ]nfurie =i ]l lu[ la ]njur[turi pentru c[“nu se poate s[ fie un sergent a=a de prost =i s[ nu priceap[c[...” Atunci se apropie c[pitanul Klapka, ]n mân[ cu o foaiede hârtie. Când recunoscu pe Bologa, ]ncremeni. Sublocote-nentul se gr[bi s[-i spuie ]ntâi cât de idiot e sergentul, iarapoi ]i ceru o c[ru\[, apucându-se s[-i povesteasc[ pe largtot ce =tia despre cazul prizonierului. Klapka st[tu câtevaclipe, ca =i cum ar fi ascultat sporov[iala sublocotenentului,f[r[ se ]n\eleag[ o vorb[. Se uita ]ns[ la Apostol cu atâtagroaz[, ]ncât ]i dârdâiau =i bra\ele =i picioarele. Apoi, cur-mând cu un gest istorisirea tân[rului ofi\er, se repezi laBologa =i-i zise, schimonisit de fric[:

— Vas[zic[ totu=i ai ]ncercat?... O, o, presim\irea mea!...+i azi-noapte te-am visat...

Apostol plec[ ochii ]n p[mânt =i strânse din umeri.C[pitanul ]=i frângea mâinile, bâlbâind foarte repede cuvintef[r[ =ir, pline de mil[ =i de spaim[, a=teptând parc[ mereu

277

un r[spuns. Deodat[ ]=i aduse aminte c[ Bologa e arestatsub o ]nvinuire crâncen[ =i c[, stând de vorb[, risc[ s[ fie =iel amestecat, ca odinioar[. Vru s[ se retrag[, dar nu putea.

— Am s[ te ap[r eu, Bologa! murmur[ cu o mul\umireadânc[, ]n care i se topir[ toate temerile. Vreau s[ te scap!...Auzi?... Trebuie s[ scapi!

Bologa se cutremur[ =i se uit[ la Klapka necrez[tor, cu omirare ca =i când l-ar fi v[zut ]ntâia oar[ ]n via\[.

— Bine... bine... fire=te, =opti dânsul cu o voce ca unsuspin prelungit.

— Nenorocitule... zise iar c[pitanul, cl[tinând din cap;ad[ug[ apoi ]ndat[, mai ap[sat: Curaj! Curaj, Bologa!

Se dep[rt[ brusc spre postul de comand[ f[r[ a mai]ntoarce capul...

C[ru\a se urni curând =i merse deocamdat[ la pas, c[cidrumul avea coborâturi grele =i multe cotituri. Sublocote-nentul, foarte guraliv, c[uta s[ stea de vorb[ cu Bologa, “s[ne mai treac[ de urât =i de necazuri”. }i spuse c[ el e sas,fecior de \[ran, dintr-un sat de lâng[ Bra=ov, jum[tate româ-ni =i jum[tate sa=i. Ar avea ceva avere, dar tat[l s[u s-a ]nsu-rat de trei ori, =i cu fiecare nevast[ a f[cut câte-un copil, a=ac[ averea se va ]mp[r\i ]n trei la moartea b[trânului. Cei doifra\i vitregi, mai mari, au r[mas la plug. Acuma, fire=te, sunt=i ei ]n r[zboi =i tr[iesc amândoi. Lui i-a pl[cut cartea =i eabsolvent al Academiei Comerciale din Viena. Avusese asig-urat un loc de contabil la o banc[ din Sibiu. Nici n-a apucats[ intre ]n slujb[, a venit r[zboiul =i i-a zdrobit cariera... +ibarem de s-ar putea “activa” ]n armat[! Nici cariera militar[n-ar fi rea... Ispr[vindu-=i biografia, c[ut[ s[ afle cum =i undea fost prins Bologa =i de ce a vrut s[ dezerteze. Fiindc[ Bologaera scump la vorb[, sublocotenentul ]ncepu s[-i ]n=ire difer-ite “cazuri de dezertare”.

278

— Am avut chiar ]n regimentul nostru unul, nu de mult...acum vreo patru luni... Un stegar, polonez de origine... b[iatbun... Cine =tie ce i-a venit, destul c[ l-au prins, iar el am[rturisit cavalere=te c[ “da, am vrut s[ dezertez...” +i totu=ia fost numai ]mpu=cat!... Vezi?... C[ci dezertarea simpl[ sepedepse=te cu moartea prin glon\, adic[ o moarte oarecumonorabil[... militar[... }n fond, ]ntre gloan\ele plutonuluide execu\ie =i gloan\ele du=manului nu-i deosebire decât decalibru =i de calitate, nu-i a=a?... A, fire=te, când dezertarease complic[ cu tr[darea sau cine =tie cu ce crim[ capital[,atunci intr[ ]n func\iune =treangul, f[r[ doar =i poate... }nprivin\a asta nici o Curte Mar\ial[ nu discut[, nici nu poatediscuta, pentru c[ =i codul e categoric: =treangul! Cunosc dealtfel un caz precis, de pe când eram la Divizia a unspreze-cea, ]n Rusia, un caz tipic, a= putea zice...

Drumul se ]ndreptase =i vizitiul d[du bici cailor. C[ru\aprinse s[ huruie =i s[ hurduce atât de tare, c[ sublocotenen-tul, ]n focul povestirii, ]=i mu=c[ limba. Se ro=i de durere =i]njur[ ]n gând. Vru s[ continue, dar hurduc[turile ]i schilo-dir[ cuvintele, silindu-l s[ tac[. }n cele din urm[, temându-se s[ nu-=i fi sângerat limba, ]ncepu s[ scuipe ascu\it spregârla din dreapta drumului, ]ntocmai cum fac solda\ii cândau r[gaz s[ fumeze ]n tihn[.

Zgomotul ro\ilor =i hurduc[turile des\elenir[ gândurilelui Apostol.

“Azi la nou[ era s[ osândesc iar[=i... Acum al\ii m[ vorosândi pe mine! ]=i zise dânsul, f[r[ fric[, ba chiar cu un fiorde pl[cere, urmând numaidecât: Oare cine m[ va ]nlocuiazi?”

C[ut[ r[spunsuri câtva timp. }n gând ]i bâjbâiau numede ofi\eri, fiecare cu grade =i cu crâmpeie de amintiri, carede care mai ne]nsemnate. Apoi uit[ ce vrea cu ofi\erii =i-=iaduse aminte de Ilona =i de spânzura\ii de pe marginea =os-

279

elei, ]ns[ numai sub chipul unei p[reri de r[u ciudate:“Acuma nici nu vom trece pe dinaintea casei lor =i pe

Ilona nu voi vedea-o niciodat[, dar trebuie s[ trecem negre=itprintre spânzura\ii de care nu voi sc[pa pân[-i lumea lume!”

Soarele frigea din spate. Mun\ii ]=i tremurau p[durile ]nmângâierile razelor. Lâng[ =oseaua pietroas[, pârâul alerga]n vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din c[ru\ahodorogit[ baionetele pe arme se ]n[l\au spre cer,amenin\[toare.

Lâng[ podul de peste gârl[, cotind ]n =oseaua cea mare,Apostol ]ntoarse ochii ]n dreapta, c[utând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era ascuns[ dup[ coast[.

Apoi se apropiar[ de brani=tea cu spânzura\ii. Apostolnu voia s-o mai vaz[, =i totu=i o v[zu de ]ndat[ ce trecur[ decotitura a doua... Plec[ fruntea ]n fundul c[ru\ei, dou[ scân-duri printre care fugea =oseaua ]napoi... Caii, obosi\i, cumd[dur[ de umbr[, ]=i ]ncetenir[ trapul, pân[ ce c[zur[ lapas. Când z[ri sublocotenentul spânzura\ii, nu-=i mai putust[pâni uimirea =i chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit omare noutate.

— Uite, uite ce interesant! strig[ privind cu aten\ie când]n dreapta, când ]n stânga. Las[ la pas, b[iete, a=a, s[ ve-dem mai bine, c[-i foarte interesant!... Noi, pe front, tr[imca sub p[mânt... habar n-avem ce-i pe lume... To\i trebuies[ fie spioni, desigur... A, fire=te, spioni =i tr[d[tori!... Uite...da... Câ\i sunt?... Stai... trei... =apte... Bravo!... Generalulnostru arde, ehei, nu glume=te!

Râse zgomotos, larg, =i se ]ntoarse spre Bologa, vrânds[-i spuie ceva, ca =i când ar fi uitat c[-i arestat. V[zându-i]ns[ capul plecat =i gâtul alb, lung =i sub\ire, ]=i aduse aminte,]=i curm[ brusc veselia =i, cuprins de ru=ine, se r[sti la viz-itiu:

280

— D[-i drumul, dobitocule! Ce vrei, s[ ne apuce prânzulaici?... Sau n-ai mai v[zut oameni spânzura\i?... Dobitoc-ule, dobitocule!...

Apostol, cu ochii ]n fundul c[ru\ei, z[ri printre scânduri,pe =oseaua care fugea ]napoi, un g[tej strâmb, ]ntocmai for-ma crengii de pe copacul cu spânzuratul singuratic, ]n stân-ga. }l cutremur[ o spaim[ ciudat[ =i, ca o rug[ciune, ]ncepus[ murmure din buze:

— Dumnezeu... Dumnezeu...Repetând acela=i cuvânt cu n[dejde fierbinte, i se cobor]

]n suflet ]ncrederea =i-=i zise, ridicând capul spre albastrul]nsorit al v[zduhului:

“De ce s[ mor?... Nu vreau s[ mor! Via\a e doar... Via\a!..."+i ]ndat[ sim\i nevoia poruncitoare s[ vorbeasc[, s[ se

dezmor\easc[ =i s[ arate c[ tr[ie=te. Se uit[ ]nviorat la sub-locotenentul amu\it =i zise cu glas umed =i cu ochii zâmbi-tori, parc[ ar fi spus o veste de necrezut:

— Frumoas[ vreme, a=a-i?... Lumea-i totdeauna fru-moas[... toat[ lumea...

Sublocotenentul t[cea z[p[cit. Apostol ]l apuc[ de bra\=i urm[, gr[bit, ]ngrijorat s[ nu uite ce vrea s[ zic[:

— Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare...Ei... camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[...cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unulSvoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat...

C[ru\a hurduca atât de r[u, c[ gândurile lui Apostol se]ncurcar[. }=i d[dea seama =i totu=i continua cu ]nc[p[\ânares[ povesteasc[ sublocotenentului “cazuri” =i s[-i explice c[inten\ia lui... Hurduc[rile se ]nte\eau =i Apostol era neno-rocit c[ vor sosi ]n F[get ]nainte de a fi avut vreme s[ se

281

l[mureasc[ deplin, s[ ]n\eleag[ =i sublocotenentul cum staulucrurile, ca =i cum ar fi fost ]n fa\a unui judec[tor de careatârna soarta lui.

3

Cam ]n acela=i loc unde asear[ st[tuse de vorb[ cu pre-torul =i cu primarul, Apostol Bologa, ]ntre patru solda\i cubaioneta la arm[, a=tepta acuma ]ntoarcerea sublocotenen-tului care intrase s[ anun\e sosirea prizonierului. }n fundulogr[zii acelea=i dou[ automobile =i parcul de motociclete,lâng[ hambarul cu aresta\ii, parc[ aceea=i santinel[, ]n cori-dor =i ]naintea u=ii din stânga, aceea=i ]ngr[m[dire desolda\i... +i pomii ]nflori\i ]n spatele acaretelor, =i fântânacu cump[n[ ]n mijlocul cur\ii... Numai soarele lumina maivesel, =i oamenii, din ograd[, din ferestre =i chiar din uli\[,se opriser[ ]n loc, uitându-se la ofi\erul ]ntre baionete, cuhainele murdare =i rupte, cu fa\a t[b[cit[ de osteneal[ =i deemo\ii...

Apostol sim\ea toate privirile ca ni=te s[ge\i drept ]n inim[=i iar ]ncepu s[ bolboroseasc[: “Dumnezeu... Dumnezeu...”ca o ap[rare ]mpotriva ru=inii grele ce-i mole=ea ]ntreagafiin\[. Avea privirile \intite spre vârfurile prunilor ]nflori\i cese ]n[l\au deasupra coperi=urilor din fundul ogr[zii =i astfelnu v[zu pe groparul Vidor care, ie=ind din casa primarului,se apropie cu capul gol, necrezând ochilor, ]ngrozit.

— Ce s-a ]ntâmplat, domnule locotenent? bâlbâi groparul,la câ\iva pa=i, cu glas plâng[tor. Noi am crezut asear[ c[ te-ai dus acas[, pentru Ilona... =i iat[ c[... Vai de mine, vai cenenorocire!

— Da, pentru Ilona, rosti Bologa tres[rind, ]ntorcând

282

privirea spre Vidor cu o pâlpâire de bucurie.}n aceea=i clip[ ]ns[ ]=i aminti c[ hârtia pe care i-a ar[tat-

o Varga, azi-noapte, era harta cu pozi\iile =i se ]ntreb[, ]ngând, ce-a vrut s[ zic[ Varga când i-a ar[tat-o =i de ce i-aar[tat tocmai harta cu pozi\iile?

— }napoi! Nu-i voie! bufni un soldat, moroc[nos, c[tregroparul care ]ncerca s[ se mai apropie =i care se retrase]ndat[ ca mu=cat de =arpe.

Printre solda\ii gr[m[di\i la u=[, ap[ru sublocotenentul,f[când semn escortei s[ ]nainteze cu prizonierul...

}ntr-o odaie plin[ cu mese de scris de toate felurile, pre-torul a=tepta ner[bd[tor. Fusese ]n=tiin\at chiar ]n cursulnop\ii =i preg[tise tot pentru accelerarea lucr[rilor. }n sfâr=it,avea un “caz excep\ional”! }=i freca mâinile =i umbla de ici-colo, lovindu-se de col\urile meselor. Pe fa\[ ]i juca mul\umire=i emo\ie. La o parte, lâng[ un birou, =edea plutonierul cufa\a cenu=ie, fr[mântând ]ntre degete un toc cu peni\a nou[.

Când intr[ Bologa, pretorul se opri ]n dosul unei mese,ascult[ grav raportul sublocotenentului, lu[ pachetul cu“obiectele” prizonierului =i isc[li ceremonios o dovad[ deprimire. De ]ndat[ ce plec[ ]ns[ sublocotenentul, fa\a pre-torului ]=i rec[p[t[ expresia de satisfac\ie, ]ncât Apostolzâmbi ]nseninat =i cu o ]ncredere fr[\easc[.

— Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, ]ntocmaica ieri când a sosit Bologa cu automobilul, s[ proced[m re-pede =i sistematic, s[ nu pierdem vremea! Nu-i a=a?... Scrie,plutonier! Dumneata, poftim, ia loc... colea, mai aproape!

}n vreme ce pretorul dicta plutonierului introducereaobi=nuit[, Apostol Bologa se a=ez[ pe un scaun, ]ntre celedou[ mese de scris, lini=tit =i st[pânit numai de unsim\[mânt sup[r[tor de ru=ine. Apoi pretorul citi raportullui Varga de dou[ ori, dând din cap foarte mul\umit, desf[cupache\elul =i examin[ cu mare aten\ie fiecare lucru=or,

283

zâmbind uneori ca omul care-=i vede confirmate presupuner-ile, crescând astfel ]n propria-i pre\uire.

— Iar acuma te rog s[ r[spunzi, scurt, milit[re=te, la]ntreb[rile ce \i le voi pune! murmur[ pretorul, f[r[ s[-lpriveasc[ =i continuând cercetarea “pieselor de convingere”.

Apostol, cuprins deodat[ de o dorin\[ violent[ de a-=idesc[rca inima, r[spundea gr[bit, de-abia st[pânindu-=i lim-ba, ]ncercând la fiecare ]ntrebare s[ explice pretorului ]ndem-nurile tainice, adânc suflete=ti. Pretorul ]ns[ ]l ]ntrerupeamereu cu ]ntreb[ri noi, uimitoare, ad[ugând c[ pe el ]l in-tereseaz[ numai faptele precise, clare, nu explica\iile. Vorb-ind, Apostol se ]nc[lzi =i i se aprinse fa\a, iar ]n ochi i se ivio str[lucire stranie. }n cele din urm[ ]ntreruperile ]l ener-var[, ]ncât se scul[ =i zise cu glas ascu\it:

— Domnule c[pitan, eu nu vreau s[ ascund nimic, nici oumbr[, nici un am[nunt care ar putea contribui la lim-pezirea... situa\iei! Dimpotriv[, vreau s[-mi deschid inimaca ]n fa\a unui duhovnic, domnule c[pitan, s[ se ]n\eleag[cum mi s-a zdruncinat echilibrul sufletesc...

— Nu uita c[ eu sunt numai judec[torul care dore=te s[afle adev[rul =i nicidecum duhovnic! r[spunse pretorul cuun surâs rece =i pu\in batjocoritor. Deocamdat[ avem unpunct câ=tigat: ]ncercarea de dezertare, m[rturisit[, nu-i a=a?

Bologa, mirat de surâsul lui, t[cu.— Vas[zic[, m[rturisit[ =i recunoscut[, urm[ pretorul.

Motivele?... Hm... Sper c[ vom descoperi =i motivele, ]ncet-ul cu ]ncetul... D-ta te rog s[-mi dai lucruri concrete, nu...echilibre suflete=ti! }n orice caz, numirea ]n juriul unei Cur\iMar\iale, recunoa=te =i d-ta, nu poate fi un motiv de dezer-tare la inamic, nu-i a=a? Dac[ con=tiin\a d-tale nu g[sea nicio vin[ acuza\ilor, r[mânea liber[ s[ fac[ opinie separat[... A]mp[r\i dreptate sau a pedepsi pe cei vinova\i nu-i o crim[,

284

ci o datorie pentru orice om! }n privin\a aceasta d-ta, om custudii ]nalte, care mâine-poimâine aveai s[ joci un rol deseam[ ]n societate, tocmai d-ta trebuia s[...

— Uneori e mai ]ngrozitor s[ judeci pe al\ii decât s[ fiijudecat! zise Apostol, parc[ i s-ar fi aprins lumin[ mare ]nsuflet.

— Da, fire=te, când cineva... Despre aceasta mai târziu!f[cu pretorul, frecându-=i iar mâinile. Apoi, luând hartadesf[=urat[ =i punându-i-o sub ochi, ad[ug[ triumf[tor =imândru: Dar aceasta cum se potrive=te cu povestea echili-brului sufletesc?... E=ti bun s[-mi explici?

Apostol p[li. }ntr-o secund[ ]i trecu prin creieri cum amin\it asear[ c[ a uitat ceva =i cum a luat harta numai ca s[-=i acopere minciuna fa\[ de Ilona... +i totu=i, când a pus-o]n buzunar, a sim\it c[ trebuie s-o ia, negre=it ]i trebuia.

— Asta e schi\a oficial[, de la serviciul meu, ]ngân[ dân-sul, uitându-se pe hart[ =i c[utând, instinctiv, drumul peunde a vrut s[ treac[ dincolo =i locul unde s-a ]ntâlnit cuVarga.

— +tiu... sunt =i eu militar, zise pretorul cu dispre\. Darcum a ajuns ]n buzunarul d-tale? +i tocmai când ]ncercai s[dezertezi la inamic?

— Fiindc[... fiindc[... bolborosi Apostol, ]ncurcat, ro=indbrusc =i apoi oprindu-se ru=inat c[ iar era s[ mint[.

— S[-\i spun eu cum, relu[ pretorul, privindu-l lung,cercet[tor. Fiindc[ n-ai vrut s[ mergi cu mâna goal[! Nu-ia=a?

Bologa nu r[spunse =i nici nu se uit[ ]n ochii pretoruluicare, dup[ o mic[ pauz[, continu[, ]ndoind harta =i aruncând-o pe birou.

— +i acuma s[-\i explic tot eu =i motivele cele adev[ratepe care d-ta cau\i s[ le acoperi cu basmele echilibrelor

285

suflete=ti!Mai dinainte de a sosi Apostol, pretorul descoperise “mo-

tivele cele adev[rate” =i interogatoriul urm[rea numai con-firmarea descoperirii sale. Cei =apte spânzura\i ]mpreun[cu cei doisprezece din hambar erau membrii unei vasteorganiza\ii de spioni =i tr[d[tori, cuib[ri\i ]n inima divizieidin pricina indolen\ei generalului care nu l-a ascultat pedânsul. Fire=te c[ asemenea grupare criminal[ nu putea lu-cra atât de tainic f[r[ o conducere deosebit de iscusit[. Ceiprin=i nu-=i m[rturiseau nici ]n fa\a =treangului vinov[\ia, odovad[ minunat[ de soliditate a organiza\iei. Ambi\ia luisecret[ a fost, de la ]nceput, s[ pun[ gheara pe =eful bandei.Aceasta poate c[ i-ar dobândi =i o decora\ie, ]n afar[ decre=terea prestigiului ]naintea tuturor. }n sfâr=it, Bologa!Pretorul se mir[ numai cum de nu s-a gândit la el mai demult =i nu l-a supravegheat. Bologa, român, pe frontul româ-nesc... era la mintea omului!... Dac[ n-ar fi venit ]ntâmplar-ea ]n ajutorul justi\iei, criminalul =i-ar fi putut continua op-era nesup[rat de nimeni: ofi\er cu decora\ii, erou... cine s[-l b[nuiasc[? Numirea lui ]n juriul Cur\ii i-a ]ncurcat toatei\ele. Cum s[ condamne el, =eful bandei, tocmai pe com-plicii s[i? Ar fi riscat ca vreunul din acuza\i, v[zându-l ]njuriu, s[ se revolte =i s[-i rup[ masca!... Decât s[ se expun[unei eventualit[\i atât de primejdioase, Bologa a ales caleacea mai bun[, fuga la du=manul pe care l-a slujit cu credin\[=i unde ]l a=teptau, desigur, recompense =i mai grase. Deaceea a luat =i harta, ]n care a ]nsemnat cu precizie nu nu-mai pozi\iile trupelor, ci =i locurile diverselor servicii ale di-viziei, pân[ =i casa aceasta, unde se afl[ cancelaria pretoru-lui, ca s[-l bombardeze =i s[-l omoare =i pe el ]ntr-o zi avia-torii du=mani...

Apostol Bologa ascult[ ]ntâi uluit construc\ia pretorului,

286

pe urm[ zâmbi nep[s[tor, ca =i cum ar fi auzit o aventur[str[in[. Când ]n\elese ]ns[ c[ e serios =i c[ de “construc\ia”aceasta depinde poate via\a lui, i se p[ru c[ de un ceas ]=iterfele=te sufletul =i-l cuprinse o sil[ nespus[ de toat[ lumea.De aci ]ncolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. }ntoarseochii spre fereastr[ =i v[zu tocmai chio=cul pe care i-l ar[taseieri primarul =i unde voia s[-i dea locuin\[. “Acum nu vamai sta pustie casa de p[pu=i”, se gândi el z[rind ]n cori-dorul chio=cului un soldat ]narmat, ajungând cu capul pân[la strea=in[...

Pretorul ]ncerc[ s[-l mai descoase, dar Bologa nu mair[spunse nimic.

— Bine, nu e=ti obligat s[ r[spunzi, zise pretorul, netul-burat, clipind repede. Avem dovezi destule =i vom maiavea... A=a!... Atunci, cite=te procesul-verbal =i isc[le=te, terog!

Apostol nu se mi=c[. Pretorul ]l m[sur[ un r[stimp, pu\innervos, st[pânindu-se, =i pe urm[ vorbi f[când ochii mici:

— Fire=te, nu te pot sili s[ isc[le=ti... Trebuie s[ =tii ]ns[c[ aceasta nu va ]mpiedica mersul justi\iei!... A=a!... S[ nucrezi cumva c[... Se ]ntrerupse =i ad[ug[ c[tre plutonier:Vei duce pe acuzat la ]nchisoare, fiindc[ deocamdat[ amterminat... Sper c[ ai luat m[surile?... Apoi vei pleca ]ndat[la Lunca, vei face o perchezi\ie foarte minu\ioas[ la locuin\aacuzatului =i-mi vei aduce toate bagajele =i mai ales hârti-ile!

Afar[, ]n prag, solda\ii se d[dur[ la o parte. Soarele demai s[rut[ obrajii prizonierului. }n mijlocul ogr[zii genera-lul Karg discuta gesticulând cu un colonel. Plutonierul sa-lut[ foarte \eap[n. Apostol sim\i bine privirea generalului,furioas[ =i indignat[, dar nici nu se sinchisi. Trecând pe lâng[casa primarului, ]ntâlni ]n u=[ pe groparul Vidor =i pe

287

prim[reas[, amândoi cu ochii spre el, ]ngrozi\i =i cu lacrimide mil[. Le r[spunse cu un zânbet plin de credin\[, parc[ le-ar fi spus c[ toate acestea n-au nici o importan\[.

Urc[ treptele c[su\ei =i v[zu de-aproape soldatul ]ncre-menit ]n coridor: ]nalt, foarte slab =i de=irat, cu fa\a supt[ =igalben[, cu hainele largi =i soioase, dându-=i mare silin\[ s[par[ mar\ial. Plutonierul deschise larg u=a, l[sând pe Apos-tol s[ treac[ ]nainte.

— Dac[ dori\i ceva, v[ rog s[ m[ chema\i pe mine... Ams[ v[ trimit ]ndat[ cafeaua sau, dac[ dori\i, ceai...

A=tept[ dou[ clipe =i, neprimind r[spuns, ie=i tr[gându=a. }nvârti cheia de dou[ ori ]n broasc[, apoi puse =i unlac[t mare, petrecând prin belciug. Urmar[ instruc\iile san-tinelei, cu glas tare, ]nadins, s[ aud[ =i prizonierul: s[ nu semi=te din coridor, s[ priveasc[ din când ]n când pe fereastr[,s[-l strige dac[ s-ar ]ntâmpla ceva... Soldatul trebui s[ repetede trei ori instruc\iile. Pe urm[ plutonierul cobor] treptelede scânduri...

4

Apostol Bologa r[mase ]n mijlocul od[i\ei cu ochii laferestruica de lâng[ u=[. Tres[ri auzind cheia ]n broasc[ =iascult[ instruc\iile santinelei, neclintit, harc[ ar fi fost \intuitlocului. Mai auzi pa=ii plutonierului, pe trepte, trei, apoi al\ii,de bocanci, ]n coridor =i ]n sfâr=it, ]n geam, v[zu un p[tratdin pântecele soldatului cu tunica verzuie, ]ncre\it[, cucartu=ierele negre =i cureaua armei strâns[ de o mân[ no-duroas[, cu pielea cr[pat[ =i foarte murdar[.

Se uit[ ]mprejur, cum face omul când intr[ ]ntâia oar[]ntr-o cas[ nou[. }=i plimb[ ochii pe masa lipit[ de perete,pe patul a=ternut, ]n col\, pe scaunul de la picioare, f[r[speteaz[, pe lavoarul din cellalt col\... }=i scoase casca ]ncet,

288

f[r[ zgomot, =i o a=ez[ cu b[gare de seam[ pe scaun. }=inetezi p[rul pe tâmple, cu amândou[ palmele, de multeori, parc-ar fi vrut s[-=i potoleasc[ o durere. Apoi merse pân[la u=[, patru pa=i, se ]ntoarse lâng[ mas[. Peretele era v[ruitcam de mult =i varul plesnise. Se rezem[ cu mâinile de dun-ga mesei. Scândurile nu se ]mpreunau bine =i cr[p[tura din-tre ele era astupat[, neagr[, de=i tabla trebuie s[ fi fost fre-cat[ de curând cu le=ie =i nisip. Pe marginea dinspre perete,]n litere s[pate cu briceag, scria: “Aici am suferit... zile”.

“Stegarul bosniac, se gândi Apostol, amintindu-=i vor-bele primarului. Oare de ce nu spune câte zile?”

Sim\i atâta lene ]n creieri, c[ nu-=i mai urm[ri gândul. }=id[du seama de aceasta =i f[cu câ\iva pa=i, s[-=i vie ]n fire. }iap[ru ]n minte figura pretorului =i se a=ez[ pe pat, leg[nându-=i picioarele din genunchi ]n jos. Acuma fereastra era o crucede lemn ]ntr-un p[trat alb.

“Trebuie s[ fie peretele cancelariei pretorului, ]=i zisedânsul =i, ]nchipuindu-=i iar ]nf[\i=area pretorului, continu[ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc...”

Apoi venir[ amintiri rânduite frumos, una dup[ alta, toatenumai din clipa ]ntâlnirii cu Varga ]ncoace. }i defilau prinsuflet secundele, fiecare plin[ cu via\[, cu ni=te b[=ici desticl[, v[zându-le con\inutul. Treceau ]ns[ cu o iu\eal[ ver-tiginoas[, ca un film ]nvârtit nebune=te, =i totu=i se deose-beau precis, ame\itor de precis... Erau mii, poate milioane, =ise scurgeau ]ntr-o singur[ clipire, =i reveneau ]n momentulimediat urm[tor, ne]ncetat, neobosite... +i el r[scolea prinele ca ]ntr-un joc bizar =i, privindu-le, murmura:

“O secund[ mai puternic[ decât o via\[ de om...”Peste câteva clipe i se p[ru c[ a gre=it =i ad[ug[, cl[tinând

din cap:“Via\a omului nu e afar[, ci ]nl[untru, ]n suflet... Ce-i

289

afar[ e indiferent... nu exist[... numai sufletul exist[... Cândnu va fi sufletul meu, va ]nceta de a mai fi tot restul...restul...”

Prin geam v[zu, ]n ograd[, doi solda\i care treceau \inân-du-se de mân[. Atunci ]=i schimb[ firul gândului, urmând:

“+i totu=i restul hot[r[=te soarta sufletului meu... +i restuldepinde de alt rest... Pretutindeni dependen\[... Un cerc dedependen\e ]n care fiecare verig[ se mândre=te cuindependen\a cea mai perfect[!... Numai Dumnezeu...”

Cheia se ]nvârti de dou[ ori ]n broasc[, u=a se deschise =iun soldat puse pe mas[ o tav[ ]nc[rcat[. Plutonierul, ]naintede-a z[vor], zise respectuos:

— Ave\i =i cafea, =i ceai... la alegere...Cu mâinile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele

atârnând nemi=cate, Apostol se uit[ lung la tava de pe mas[.}=i aduse aminte c[ n-a mâncat de ieri de la prânz. Se scul[=i sorbi cu poft[ ceaiul. Apoi se sim\i cople=it de o apatiegrea. Nu-i mai p[sa c[ e ]nchis ]ntr-o od[i\[, cu santinelala u=[... Se ]ntinse pe pat cu fa\a-n sus =i ]nchise ochii.St[tu a=a, f[r[ gânduri, un r[stimp care i se p[ru o ve=nicie.Apoi arunc[ o privire pe cadranul ceasului-br[\ar[.

“Unsprezece! se gândi cu decep\ie. De-abia o or[ a trecutde când sunt aici... Dac[ va trece vremea tot a=a de ]ncet,am s[-mi pierd min\ile!”

S[ri jos =i ]ncepu s[ umble de ici-colo, ]ncercând s[-=il[mureasc[ deplin situa\ia. }n creieri i se fr[mântau numaicrâmpeie de gânduri, dar inima ]i tremura de fric[ =i tul-burare. Avea acuma intui\ia c[ ]l a=teapt[ ceva ]ngrozitor,ceva ce ]i amenin\[ ]ns[=i temelia fiin\ei... Se opri ]n dosulu=ii, cu ochii ]n gol, =i deodat[ ]i r[s[ri creanga groas[ dincopacul spânzuratului singuratic, ca un bra\ care arat[]nainte, ]n viitor, o \int[ hot[rât[... }i veni s[ \ipe, s[ se

290

apere =i anevoie izbuti s[ porneasc[ de colo pân[ colo, dince ]n ce mai gr[bit, fr[mântându-=i mâinile ]ncruci=ate laspate... Se silea s[ g[seasc[ o ap[rare ]mpotriva pretorului=i o g[si ]n faptele din trecut.

“O r[t[cire ]ntâmpl[toare nu cump[ne=te cât o fapt[ vite-jeasc[, murmur[ cu nou[ ]ncredere. Cine a fost ]n lupt[ =tiec[ orice viteaz are =i momente de =ov[ire. Dar o singur[r[t[cire nu poate =terge o via\[ ]ntreag[ de fapte, oricât arumbla pretorul s[ m[ ponegreasc[...”

}ncetul cu ]ncetul se potoli. Dragostea de via\[ ]i n[scoceamereu argumente =i dovezi salvatoare. Pe urm[ va ]ncepe ovia\[ nou[ din temelie, cl[dit[ pe realit[\i, nu pe himere.Toat[ via\a lui trecut[ a crescut dintr-o r[d[cin[ bolnav[ pecare trebuie s[ =i-o smulg[ din suflet chiar de-acuma. Altsuflet ]i trebuie, ferit de ve=nicele ezit[ri =i chibzuiri, capa-bil de-a ]nfrunta lumea a=a cum este, iar nu cum o zugr[ve=teo ]nchipuire =ubred[. Medita\iile stârnesc numai conflictecu lumea.

“Atârn[ mult de cine va fi ]n juriu, ]=i zise deodat[, cur-mându-=i gândurile. Precum =i de ap[r[tor!... Cine-o s[ m[apere? A, da... Klapka... I-am spus pretorului... A fost prima]ntrebare =i primul r[spuns...”

Klapka?... Poate c[ ar fi fost mai folositor un militar viteaz,ale c[rui cuvinte s[ zguduie =i s[ conving[ sufletele militar-ilor din juriu... Klapka?... Cine =tie dac[ nu Klapka e pricinapr[bu=irii?! El a venit cu p[durea spânzura\ilor =i i-a picurat]n inim[ ]ndoielile... Via\a e un povârni= cu un cap[t ]n cer=i cu cellalt ]n neant. Omul trebuie s[ fac[ imense sfor\[ri s[stea ]n picioare, iar când a ]nceput pr[v[lirea, nimeni nu-imai poate reda echilibrul.

“M-am am[git cu vorbe, parc[ via\a s-ar c[l[uzi cuvorbe...”

291

Atunci ]i ap[ru ]n suflet Ilona =i ]ndat[ sim\i o c[ldur[binef[c[toare, ca =i cum chipul ei i-ar fi umplut inima de oiubire vie, ca o lumin[ uria=[, ]n care se cuprindeau to\ioamenii =i toat[ lumea. Fericit, cu privirile str[lucitoare, =opti]n ne=tire:

“Iubirea tr[ie=te ve=nic, f[r[ ]nceput =i f[r[ sfâr=it... Priniubire cuno=ti pe Dumnezeu =i te ]nal\i pân[ la ceruri...”

Se scufund[ câteva clipe ]ntr-o lini=te adânc[ peste caresufletul lui plutea lin =i se leg[na ca o frunz[ pe oglindaunei ape f[r[ unde.

Apoi se scutur[ =i porni iar, prin od[i\[, ascultându-=ipa=ii, care b[teau pe podele cu lovituri regulate, ca limbaunui ceasornic... Gânduri sub\iri ca ni=te ace lungi ]i ]n\epaucreierii =i-l usturau. Se opri. }n\ep[turile se risipir[ brusc,l[sând ]n urm[ un zumzet ap[s[tor.

“Mi-am pierdut cump[tul, ]=i zise dânsul cu am[r[ciune.Mintea, ]mpreun[ cu legile =i disciplina ei, se zdruncin[ ca oma=in[ ]ntre ale c[rei ro\i ai zvârlit un bolovan, de ]ndat[ cee pus[ ]n fa\a zidului ce desparte fiin\a de nefiin\[... Maibine s[ dorm =i s[ treac[ peste mine ]ntâmpl[rile ]n voialor!”

Se trânti iar pe pat, c[utând s[ alunge gândurile, caretotu=i veneau s[-l chinuiasc[, ]ntocmai ca ni=te vr[jma=i f[r[]ndurare. }n r[stimpuri ]i soseau ]n ajutor zgomote de afar[,schimbarea santinelei, câte un huruit de motor, câte unstrig[t mânios... Apoi prânzul... +i iar gândurile, mereu gân-durile...

Spre sear[ auzi pa=ii plutonierului: poate c[-l cheam[pretorul... Se bucur[. Barem va mai sc[pa de tirania gân-durilor. Plutonierul ]mpinse u=a de perete =i r[mase ]n cori-dor. }n prag ]ns[, cu o tav[ de lemn pe care aducea cina, seivi Ilona... Apostol s[ri ]n picioare, fermecat, ca ]n fa\a unei

292

n[luciri ispititoare. Ilona se duse la mas[, a=ez[ vasele =itacâmurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proas-pete de lacrimi, iar ]n ochi =i pe buze un zâmbet de]mb[rb[tare, umil, sfios, sub care ]ncerca s[-=i ascund[ ogroaz[ cumplit[... Goli tava =i mai st[tu o clip[, neclintit[,murmurând de câteva ori, domol, ca un susur:

— Dumnezeu... n-ai grij[. Dumnezeu...Apoi ie=i cu privirea ]n p[mânt. Apostol o v[zu coborând

cele trei trepte. Se frec[ la ochi, buim[cit. Plutonierul intr[ =i,aprinzând lampa atârnat[ de o grind[, zise ]ncet, s[ nu-l aud[santinela:

— Atâta mi-a b[tut capul primarul, =i feti\a atâta a plâns,c[ mi-am c[lcat pe inim[ =i i-am dat voie s[ v[ serveasc[...Fata s-a jurat c[ se omoar[ dac[ n-o las... Oameni suntem,domnule locotenent... Numai s[ lua\i seama, v[ rog mult...De-ar afla domnul c[pitan, pe cât e de ]nver=unat, ar fi vai =iamar de mine...

Bologa st[tea ]n acela=i loc, ]nlemnit, cu fa\a aprins[ de obucurie cople=itoare. Nu se mai sim\ea singur, =i sufletul ]iera ]nfl[c[rat de speran\[. +opti ]ntr-un extaz de rug[ciune:

— Dumnezeu...

5

A doua zi, dis-de-diminea\[, veni Klapka, nervos, agitat.Plutonierul st[tu afar[, cu santinela, lâng[ u=a ]nchis[, cuceasornicul ]n mân[.

— N-avem decât cel mult o or[, ]ncepu Klapka repede,strângându-i mâna puternic. Atâta mi-a ]ng[duit pretorul, =i]nc[ excep\ional... Dar nici n-am nevoie de mai mult, fiindc[=tiu tot, tot... Sunt de-asear[ aici =i cunosc toate am[nuntele,numai din dosarul alc[tuit de bunul nostru magistrat... Când

293

s-a aflat c[ eu sunt ap[r[torul, m-au ]nconjurat =i groparul,=i primarul, =i feti\a... logodnica ta... Biata fat[!... Ce suflet!...Acuma nu m[ mir cum ai putut s[... Acuma ]n\eleg perfect...S-au sf[tuit cu mine ce-ar putea face ei pentru salvarea ta.Groparul, inimos om, s-a oferit s[ sparg[ bini=or peretelec[su\ei, ]n fund, s[ scapi prin fug[... Copil[rii de om b[trân!Nevasta primarului s-a aruncat asear[ la picioarele generalu-lui, a plâns, s-a rugat s[ te ierte... Generalul se zice c[ orespect[ mult, pentru c[ femeia ]i g[te=te ni=te mese]mp[r[te=ti... A ob\inut atâta, ca generalul s[ nu intervie]mpotriva ta, s[ lase Curtea s[ judece ]n deplin[ independen\[.Vas[zic[ =i via\a ta se afl[ ]n mâinile juriului! Cu o ap[rareviguroas[ =i istea\[ sper s[ evit[m... Dar depozi\ia ta e]ngrozitoare =i revolt[toare! }\i bagi gâtul ]n =treang, Bologa,de bun[voie!... Noroc c[ ai avut prezen\[ de spirit s[ nuisc[le=ti... De aceea am cerut un supliment de instruc\ie =i,dup[ st[ruin\i colosale, am izbutit. Acuma s[ m[ aju\i =i tu,]n\elegi? }ntâi vei renega prima depozi\ie, dar, =tii, foarteenergic, pe urm[ vei t[g[dui categoric c[ ai vrut s[ dezertezila inamic... Restul r[mâne ]n sarcina mea... Am s[ g[sesc euexplica\ii plauzibile ]n privin\a r[t[cirii tale, noaptea, prinliniile de tran=ee pe care nu le cuno=teai... Chiar harta, asu-pra c[reia pretorul se str[duie=te s[-=i ]ntemeieze acuza\iade spionaj =i tr[dare, cred c[ am s-o spulber cumva din dez-bateri... }n sfâr=it, trebuie s[ avem speran\[, Bologa! Tre-buie!

Klapka, vorbind, ]=i tr[sese scaunul lâng[ mas[ =i sea=ezase. Apostol, calm, ]n picioare, cu spatele spre fereastr[,privea inscrip\ia zgâriat[ la marginea scândurii: “Aici am sufer-it...” Când c[pitanul t[cu ]ntreb[tor, Apostol zise rar, uitându-se drept ]n ochii lui:

— Când voi fi judecat?— Peste trei ore... da... la zece... negre=it, bâlbâi Klap-

ka, surprins.

294

Bologa ]ntoarse ochii iar[=i la inscrip\ie, o silabisi =i urm[domol:

— Atunci, ce nevoie de...?Nu sfâr=i, dar Klapka ]n\elese =i s[ri de pe scaun, ]n\epat,

aproape furios, ]l apuc[ de um[r si-l scutur[, sâsâind:— Treze=te-te, omule!... E=ti nebun? Nu-\i dai seama ce

te a=teapt[?— Moartea, zise Apostol, privind iar ]n fa\[, cu o umbr[

de surâs pe buze.— +treangul, Bologa! Auzi?... +treangul! =opti c[pitanul,

ro=ind =i uitându-se, f[r[ s[ vrea, la gâtul lui strâns ]n guler-ul ]nalt al tunicii. Numai un om nebun ]=i vâr[ gâtul ]n la\,când via\a ]i surâde =i-i f[g[duie=te... E=ti dator s[ tr[ie=ti!continu[ apoi, dup[ o pauz[, mai potolit, b[tându-l pe um[r.Când \i se ]mbie o porti\[ de sc[pare aproape sigur[, n-aidreptul s[ te code=ti, nu \i-e permis!... Am fost =i eu ]nsitua\ia ta, poate pu\in mai u=oar[... pu\in... Vedeamspânzur[toarea ]n temni\[, da... =i =tiu c[ moartea, când oprive=ti prea adânc =i ]ndelung, ]ncepe s[ te ademeneasc[.Dar trebuie s[ te smulgi din ademenirea ei, Bologa, c[ci oricevia\[ e mai bun[ ca moartea!... |i-am spus =i alt[ dat[...Via\a e real[, pe când dincolo de moarte...

— Cine =tie dac[ dincolo de moarte nu e adev[rata via\[?r[spunse Apostol cu glas t[r[g[nat, lene=. Dac[ ai fi venitieri cu porti\a aceasta, poate c[ te-a= fi s[rutat =i mi-ai fi luato piatr[ de pe inim[... C[ci ieri via\a m-a torturat ]ngrozitorcu ni=te cle=te de foc ]ngrozitoare! Asear[ ]ns[ am v[zut peIlona =i... m-am reg[sit, mi-am reg[sit iubirea... Altfel cuma= fi ]ndurat o noapte ]ntreag[ aici, singur??... Acuma mi-esufletul lini=tit... De ce s[ re]ncep chinurile?... Nu mai vreaunimic. Iubirea ]mi ajunge, c[ci iubirea ]mb[rb[teaz[ deopo-triv[ pe oameni =i pe Dumnezeu, via\a =i moartea. Iubirea

295

cea mare e aici, ]n od[i\a aceasta... O respir ]n fiecare clip[...E ]n mine =i ]n afar[ de mine, ]n tot cuprinsul infinitului...Cine n-o simte nu tr[ie=te aievea; cine o simte tr[ie=te ]neternitate... Cu iubirea ]n suflet po\i trece pragul mor\ii,c[ci ea st[pâne=te =i dincolo, pretutindeni, ]n toate lumileexistente =i inexistente... Poate s[ m[ mai ispiteasc[ via\a,poate s[ mai suf[r, dar...

Klapka ]l asculta ner[bd[tor, ]ngrijorat. Cuvintele lui i sep[reau rodul fricii de moarte. }n cele din urm[ ]l ]ntrerupse:

— Dragul meu, nu-\i dai seama oare c[ aiurezi?... Aseme-nea fantasmagorii poate s[-=i ]ng[duie omul când e acas[,la birou, odihnit, sau ]n momente de entuziasm, ]ntr-odiscu\ie, nu ]ns[ ]n fa\a mor\ii!...

— O ]nchipuire care ]mpac[ sufletul e tot ce poate dobândiomul ]n via\[! murmur[ Apostol, cu o str[lucire mare ]nochi.

— Dar bine, omule, tu vei muri ca dezertor =i spion, =itr[d[tor, ]n sfâr=it ca un criminal, iar nu ca apostol al iubirii!se ]nfurie iar[=i c[pitanul, ad[ugând: S[ =tii c[, de vei con-tinua tot a=a, o s[ te declar nebun ]n fa\a Cur\ii =i tot am s[te scap!

— Criminal? zise blând Bologa. Orice mormânt e l[ca=de iubire, fiindc[...

— Destul, ]nceteaz[, Bologa! f[cu Klapka, indignat. Numai vreau s[-\i ascult balivernele! Am venit s[ te salvez, nus[ ascult nerozii... Astea s[ le spui pe urm[, dup[ ce va fitrecut primejdia!

— Crezi c[ o via\[ smuls[ prin minciun[ ar mai aveavreun farmec sau vreun pre\? ]ntreb[ Apostol, cu alt[ voce.

— Minciuna care poate salva o via\[ de om e mai pre\ioas[decât toate adev[rurile! r[spunse c[pitanul cu hot[râre. Eu

296

]mi voi face datoria pân[ la cap[t! Am s[ te scap chiar ]mpo-triva voin\ei tale =i sunt sigur c[ mai târziu o s[-mimul\ume=ti!... Pentru tine am trecut peste suspiciunile carem[ ]nconjoar[... Nu-mi pas[!... Numai s[ nu-mi pui be\e-nroate! Atâta te rog... Va veni pretorul... ajut[-m[! Te im-plor!... R[mâi cu bine =i Dumnezeu s[-\i lumineze gân-durile!...

}i strânse amândou[ mâinile, privindu-l lung ]n ochi, cu]ndemn =i c[ldur[, ca un p[rinte pe un copil nesocotit. Dela u=[ ]i mai =opti:

— Voin\[, Bologa!Plutonierul salut[ =i, ]ndat[ ce cobor] Klapka, se repezi

]n od[i\[, se uit[ ]mprejur, cercet[tor, ]nfrico=at. Pretorul ]iporuncise, de repetate ori, s[ fie cu ochii ]n patru ca nucumva prizonierul s[ se sinucid[. Acuma tremura s[ nu fil[sat c[pitanul vreo arm[. De=i nu mirosi nimic suspect, ziserug[tor =i moale:

— S[ nu m[ nenoroci\i, domnule locotenent, din sufletv[ rog!... Eu fac tot ce pot =i chiar mai mult, dar s[ nu m[nenoroci\i...

Apostol pricepu =i zâmbi. R[spunse prin o ridicare deumeri =i se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute,apoi ]ncepu s[ m[soare cu pa=ii od[i\a ]n lung =i-n lat... A=a]l g[si pretorul, care veni, cu o serviet[ umflat[ la subsuoar[,ordonând plutonierului s[ ]nchid[ u=a =i s[ r[mâie ]nl[untru.

— Ap[r[torul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servi-eta pe mas[, ne-a comunicat c[ mai ai de f[cut ni=tedeclara\ii de mare importan\[, care ar putea s[ modifice rad-ical convingerea mea chiar ]n privin\a calific[rii faptei d-tale.De=i nu-\i ascund c[ m[ ]ndoiesc, totu=i, cu permisiunea =idin ordinul excelen\ei-sale, sunt gata s[ ]nregistrez orice ai

297

mai avea de spus asupra...— M-am r[zgândit... Nu am de ad[ugat nimic! r[spunse

Apostol repede, ca =i cum i-ar fi fost team[ s[ nu ]ntârzie.Pretorul, care tocmai f[cuse semn plutonierului s[ treac[

la mas[ =i s[ scrie, se ]ntoarse brusc spre Bologa, ]ntâi mirat,pe urm[ cu o satisfac\ie triumf[toare:

— Eram sigur! izbucni falnic. I-am =i spus c[pitanului Klap-ka... Parc[ nu cunosc eu psihologia... vinova\ilor?... De altfel,nici n-ar fi demn pentru un ofi\er, chiar ]n cazul d-tale, s[recurg[ la minciuni. Omul, când a s[vâr=it ceva, s[ aib[ cura-jul r[spunderii!

Apostol nu-=i putu st[pâni un zâmbet auzind sfaturilepretorului =i mai ales tonul mar\ial cu care i le spunea. Pre-torul ]ns[, mul\umit cum era, nici nu se mai uit[ la el =id[du s[ plece. }=i aduse aminte c-a l[sat servieta pe mas[.

— A, da, s[ nu uit[m, zise atunci, c[utând ]n serviet[ =isco\ând o scrisoare: Poftim! s-a g[sit de ieri la locuin\a d-tale... probabil c[ ieri a sosit... Nu \i-am putut-o da pân[ cen-am g[sit cine s[ mi-o traduc[, fiindc[ e ]n române=te...

Dup[ ce r[mase singur, Apostol desf[cu scrisoarea de lamaic[-sa =i o citi, ]ncet, rar, s[ o priceap[ mai bine sau s[-=i]ncerce inima.

O citi a doua oar[, =i tot nu ]n\elese nimic. Cuvintele ]ip[trundeau ]n creieri, f[r[ sens, ca ni=te semne moarte. }nvreme ce-i alunecau ochii peste rândurile negre prin minte ise plimba un singur gând, st[pânitor =i tulbur[tor:

“Acuma plutesc ]ntre via\[ =i moarte, ]ntre cer =i p[mânt,ca omul care =i-a t[iat craca de sub picioare =i a=teapt[ s[cad[ f[r[ s[ =tie barem unde va c[dea...”

298

6

— Bologa, te implor, ajut[-m[! =opti Klapka, ]n cancelar-ia pretorului, transformat[ ]n sala de =edin\e, ]nainte de-a]ncepe dezbaterile.

Apostol avea ochii mai adânci\i ]n cap =i ro=ii, ]ncercui\icu dungi vinete, =i obrajii de o paloare str[vezie, ]n care sedesenau vinele albastre =terse. Pe vârful limbii ]i st[ruia ungust s[rat de lacrimi, iar ]n cerul gurii, o usc[ciune nec[cioas[,ca dup[ un somn cu co=mare. }n suflet ]ns[ ]i s[l[=luialini=tea, ca o domni\[ cu mâinile moi =i calde.

Se sim\ea foarte bine =i se uita cu mare curiozitate]mprejur, ca =i cum niciodat[ n-ar mai fi umblat pe aici, de=iodaia era ca =i ieri, doar c[ birourile fuseser[ adunate ]nfund spre a face loc mai larg ]naintea unei singure mese lun-gi, ]nvelit[ cu postav verde =i ]mp[r\it[ ]n dou[, la mijloc,de o cruce alb[ de metal!... Apostol examin[ pe to\i ofi\eriicare =edeau la masa lung[, \epeni, drep\i, solemni =i aproapesperia\i. Se bucur[ v[zând c[ pre=edintele juriului e colone-lul de odinioar[, cu fa\a col\uroas[, din tren, pe care-l ]ntâl-nise ]n compartimentul generalului =i care ]i luase ap[rarea...Acuma p[rea mai palid, =i ]n privire avea ceva... Pe ceilal\inu-i cuno=tea nici barem din vedere, afar[ de locotenentulGross, care \inea capul ]n jos, ca =i când i-ar fi fost ru=ine.Apostol se uit[ mai ]ndelung spre dânsul, vrând s[-i ]ntâl-neasc[ negre=it privirea, s[-l ]ntrebe cum se face c[ a primits[ judece pe un camarad =i s[-i arate c[, iat[, el nu-i nici=arlatan, nici smintit, fiindc[ mai bucuros a fugit decât s[mai osândeasc[...

Când ]=i auzi numele, rostit cu glas tare, tres[ri, mirat:de ce strig[ tocmai numele lui? R[spunse “prezent” =i nu sedumeri nici când colonelul ]i puse ]ntreb[ri neobi=nuite, ca

299

unui str[in. Totu=i, f[r[ a se gândi la ce spune, r[spundea corect,se uita ]n ochii colonelului, ]=i d[dea seama c[ ]n clipele aces-tea se cânt[re=te via\a lui =i auzea parc[ un fâlfâit straniu dearipi care stârnea un vânt rece ]n sal[. Dar ]n inim[ ]i picuraude undeva, ne]ncetat, stropi de am[r[ciune, din care i ser[spândea ]n tot corpul o fric[ lent[, ca o caracati\[dezgust[toare. }ncerca s[ se apere =i nu putea =i, din pricinaaceasta, sim\ea c[ va trebui s[ izbucneasc[ ]ntr-un hohot deplâns. I se p[rea c[ pre=edintele vorbe=te atât de t[r[g[nat, c[trece un secol pân[ ce sfâr=e=te o ]ntrebare la care el r[spunde]n trei cuvinte vertiginoase.

Apoi, lâng[ mescioara pretorului, cineva ]ncepu s[ citeasc[ceva, câteva minute, cu glas ciudat, pronun\ând vorbele ciu-dat.

— Acum spune motivele =i ]mprejur[rile dezert[rii! zise deo-dat[ colonelul, \eap[n, mi=când buzele ca un automat.

Bologa auzi ]ntrebarea, strident, ca un cu\it ce cade pe osticl[ =i o sparge. +i zgomotul acesta ]i trezi toate gândurile =isim\irile, ascu\indu-i-le ca ni=te brice gata s[-i ciopâr\easc[ tru-pul =i sufletul. Se uit[ spre fereastr[ =i ]ntâlni capul pretorului,mândru =i ]ncrezut, parc[ el ar fi dezlegat de mult toate tainelelumii. }l sup[r[ atâta suficien\[ =i ]ntoarse ochii ]n cealalt[ parte,unde era Klapka, ap[r[torul, care, vrând s[-l ]mb[rb[teze, ]if[cu un semn atât de ciudat, c[ i se strâmb[ fa\a, iar Apostol secutremur[ =i se sim\i ]ndat[ p[r[sit =i singur ca ]ntr-o câmpienem[rginit[, plin[ de m[r[cini =i buruieni otr[vitoare. +i totu=iatunci i se stinser[ toate ]ngrijor[rile =i sufletul i se p[trunsede ]ncredere mare.

— Dezertare? =opti privind cu ochii str[lucitori crucea alb[dinaintea pre=edintelui.

Apoi plec[ fruntea =i, ]n t[cerea amar[ ce se ]mpânzi, ]ntre-barea lui pluti câteva momente, ca o mustrare blând[. +i iar[=ir[sun[ glasul colonelului, tremurat, parc[ o mân[ nev[zut[ i-ar fi strâns beregata:

300

— R[spunde la ]ntrebarea mea, locotenent Bologa...+i, dup[ o t[cere mai grea =i amenin\[toare, glasul urm[,

tot =ov[itor:— Vina e covâr=itoare, desigur, dar Curtea va asculta cu lu-

are-aminte ap[rarea d-tale... Prin urmare, vorbe=te...O mi=care gr[bit[ umplu o pauz[ scurt[. Pe urm[ \â=ni, ca un

glon\, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se ]n[l\aupân[-n tavan, se izbeau de pere\i =i plesneau capetele tuturor cani=te palme umede. Pe urm[ glasul lui Klapka, patetic, protestândst[ruitor... +i amândou[ se ]nvârteau ca dou[ suli\e ]n inima luiApostol care, nemaiputându-le r[bda, murmur[, f[r[ s[ ridicecapul:

— Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu...De=i ]i era gâtul uscat =i ]n aer se ]ncruci=au ]nc[ urmele

glasurilor de adineaori, =oapta lui zbârnâi prelung ]n toate ure-chile =i atrase asupra lui toate privirile, ]ntreb[toare =i nedumer-ite.

Urmar[ repede alte ]ntreb[ri, din ce ]n ce mai aspre =i maiporuncitoare, care i se ]nfigeau ]n inim[ ca ni=te gheare ascu\ite=i-l strângeau de gât s[-l sugrume. Când sim\i c[ se ]n[bu=e,tres[ri, ]ngrozit, galben la fa\[. Gulerul tunicii i se p[ru un la\nesuferit. Cu o smucitur[ disperat[ ]=i rupse gulerul =i strig[r[gu=it:

— Omorâ\i-m[!... Omorâ\i-m[!...Gestul =i strig[tul lui stârnir[ uimire =i indignare. Colonelul

se scul[ ]n picioare, cu ochii fulger[tori, =i b[tu cu pumnul ]nmas[, ]n vreme de Apostol c[zu gr[mad[ pe scaun, respirândgreu, cu obrajii ca varul stins, cu privirile ro=ii ag[\ate de cru-cea alb[.

}n sal[ se restabili curând solemnitatea =i toat[ lumea ]=irelu[ ]nf[\i=area grav[ dinainte. Incidentul fu dezb[tut calmcâteva minute, apoi trecur[ mai departe, conform proceduriiobi=nuite, pe care au tulburat-o pu\in zvârcolirile unei vie\i. +iApostol st[tu pe scaun lini=tit =i nemi=cat. }n urechi ]i susurau

301

cuvinte =i fraze care nu-l interesau deloc, c[ci crucea de pe mas[]i turna ]n suflet mângâiere.

Apoi pre=edintele rosti deodat[, sever:— Acuzatul mai are ceva de spus?Bologa auzi =i ]n\elese ]ntrebarea; nu se clinti ]ns[, ca =i

cum n-ar fi fost vorba de el.— Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra ]n deliber-

are! zise iar colonelul, sup[rat.Pretorul f[cu un semn =i plutonierul se apropie de Apostol.— S-a sfâr=it? ]ntreb[ el, ridicându-se brusc de pe scaun,

]ncât plutonierul se sperie. Da?... S-a sfâr=it!...Se ]nchin[ foarte adânc ]n fa\a juriului =i ie=i afar[ gr[bit,

sprinten...

7

— Ei, domnule locotenent, s-a ispr[vit =i asta!... De-acumao s[ fi\i mai lini=tit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios,]n od[i\[. Poftim prânzul... v[ a=teapt[... s-o fi r[cit...

Apostol se uita lung la el =i vru s[ ]ntrebe ceva, dar plutonie-rul plec[ ]nainte de a-=i fi hot[rât el ]ntrebarea ]n minte.

“Oare ce-a zis plutonierul? se gândi Bologa, singur.Poate c[ el =tie ceva... E vechi ]n serviciu =i a v[zut multe

cazuri...”Când ]=i d[du seama ce speran\e se ]mpletesc ]n gândul ac-

esta, ]l p[r[si morm[ind:“Prostii... Uite ce prostii m[ apuc[...”}=i arunc[ pe pat casca =i râse scurt, sec, fals, frecându-=i

co=ul pieptului cu palmele, ca =i când ar fi ]ncercat s[-=i mul-comeasc[ b[t[ile inimii. Sim\i ]n buzunarul tunicii fâ=âit dehârtie =i se opri voios:

— Acuma s[ vedem scrisoarea mamei, s-o ]n\elegem...

302

Doamna Bologa ]i scria numai m[run\i=uri de prin Parva,despre cunoscu\i =i necunoscu\i. C[ P[l[gie=u se laud[ c[ Apos-tol i-a cerut iertare, c[ Marta vine mereu pe la ea =i se consider[tot logodnica lui, c[ Dom=a ]i zice tot “cuscr[”, c[ a f[cut multebun[t[\i de s[rb[torile Pa=tilor =i c[ o s[-i r[mâie neatinse fi-indc[ e singur[ =i am[rât[, c[ l-a visat ]n noaptea de VinereaMare foarte urât =i a dat o slujb[ chiar ]n ziua ]ntâia de Pa=ti cas[-l fereasc[ bunul Dumnezeu de primejdii...

“Biata mam[! ]=i zise Apostol cu un zâmbet umed. De-ar =tiea ]n ce primejdie m[ zbat eu acuma!... când va afla vestea...Trebuie s-o afle de la mine... s[ afle barem c[ tot ea mi-a alinatinima ]n ceasurile din urm[, ca =i ]n cele dintâi ale vie\ii melep[mânte=ti!”

Trase scaunul lâng[ mas[ =i, gustând din mânc[rile r[citece-l a=teptau de mult, mai citi de câteva ori scrisoarea oprindu-se de fiecare dat[ la visul urât =i c[utând s[ ghiceasc[ ce anumeo fi visat maic[-sa.

Când veni plutonierul cu un soldat s[ ia vesela, Apostolceru hârtie =i cerneal[. Peste câteva minute hârtia alb[ râdeape mas[ ca o pat[ de speran\[, dar el nu se mai gr[bi s[ scrie.Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile v[lm[=ag...De câte ori z[rea hârtia, ]i fulgera prin minte cum, totdeauna]naintea luptelor grele, când sim\ea ]n suflet frica mor\ii, a scrismamei sale scrisori lungi, luându-=i r[mas bun... Le scria cuteam[ =i ]ngrijorare, =i totu=i printre rândurile ]ntristate, scri-ind, citea numai speran\e bune. Dragostea de via\[ era atuncimai tare ca frica de moarte. Pe urm[, dup[ ce trecea primejdia,recitea “testamentul” =i zâmbea fericit =i rupea ]n buc[\i foartemici foaia cu gândurile posomorâte. Câte “testamente” de ac-estea a rupt?... Pe când acuma trebuie s[ scrie un testamentdefinitiv... Acuma, din moment ]n moment, poate s[ vie pre-torul, s[-i citeasc[ ni=te paragrafe =i s[-l anun\e c[ la ora cutare

303

va muri negre=it, cu deplin[ siguran\[, f[r[ pic de n[dejde. Iarla ora hot[rât[, precis, ni=te oameni vor sili sufletul s[u tân[rs[ se despart[ de trup pentru totdeauna, la o or[ precis[...Acuma, când va sfâr=i scrisoarea, va =ti c[ mâinile care au scris-o nu vor mai rupe-o =i nici ochii nu vor mai vedea-o, pentru c[mâine, pe vremea aceasta, corpul lui va fi ]ngropat ]n p[mântsau va atârna undeva, iar mintea lui, care ]=i d[ seama de toateacestea, mâine nu va mai na=te nici un gând, ci va fi gr[m[joar[de creieri mor\i, n[p[di\i de sânge ]nchegat...

+i totu=i hârtia râdea pe mas[, parc[ ar mai fi fost vreo spe-ran\[ undeva... Apostol Bologa dep[na amintiri de prin romane=i cronici, unde, ]n clipa suprem[, sose=te ]n goana calului so-lul aduc[tor de iertare =i de via\[. Descoperirea ]l bucur[ nu-mai câteva clipe, pe urm[ se ]nfurie =i rosti r[spicat:

— Voi muri negre=it peste... Peste câte ore?Atunci ]l ]mbr[\i=[ groaza, din ce ]n ce mai strâns =i mai

s[lbatic, ]nghe\ându-i sângele. +i ]n vreme ce groaza ]l tortura,mintea lui c[uta s[ o alunge cu “inexorabilitatea mor\ii”, cu“dezgustul” de via\a aceasta pe care el ]nsu=i, con=tiin\a lui]mp[cat[, a azvârlit-o, cu credin\a ]n via\a de dincolo, undesufletul mântuit se va uni cu Dumnezeu... Dar toate ]nchipuir-ile min\ii se pr[bu=eau pe rând, ca ni=te castele de c[r\i de joc,numai groaza r[mânea sfid[toare, st[pânitoare, =optindu-i ]nsuflet un singur cuvânt, ]n fa\a c[ruia se sfarm[ tot: moartea...}i venea s[ plâng[ mereu =i nu putea. Se uit[ la ceas: patrudup[-amiaz[...

“+i ]nc[ nu mi-au comunicat sentin\a... De ce nu vine pre-torul?... Cel pu\in s[ =tiu sinur... Adic[ de ce s[ =tiu?”

Siguran\a ar spori doar chinurile groazei. Mai bine a=a. Orice]ntârziere e un câ=tig, chiar de suferin\[. Apoi ]ntârzierea poateavea =i motive bune. Adic[ de n-ar fi ]n\eles Curtea c[ e nevino-vat? Ar fi fost poate mai bine s[ vorbeasc[, s[ dovedeasc[...

304

Dar ce nevoie e de vorbe când trecutul lui vorbe=te singur, bar-em prin cele patru medalii de vitejie? }n asemenea cazuri Curteae datoare s[ trimit[ la plimbare pe pretorul dobitoc =i s[hot[rasc[ achitarea ]n unanimitate... Sau cel pu\in cu majori-tate de voturi. Colonelul i-a luat ap[rarea =i ]n fa\a generalului,atunci... Gross nu poate s[ voteze pentru condamnare. Apoide partea pre=edintelui trebuie s[ mai fie cineva... +i uite ma-joritatea!... Uite =i pricina ]ntârzierii!

Hârtia, sub o c[limar[ ruginit[ =i murdar[, râdea ]ntruna.Apostol, ]nviorat, se duse la mas[, se a=ez[ pe scaun, lu[ tocul=i ]ncerc[ peni\a. }i tremurau degetele cumplit =i nici un gândnu i se ar[ta limpede.

“Mai târziu... mai e vreme!” ]=i zise dup[ un r[stimp, lini=tit,pornind iar s[ umble de ici-colo.

Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, f[r[urme de sânge ]n obraz, cu privirea spre u=a ]n care cheia se]nvârtea scâr\âind mai ascu\it ca totdeauna.

“Acuma vine siguran\a!” ]i \â=ni prin creieri ca un fior defoc, ]ncât parc[ sim\ea cum ]i sfâr[ie celulele cenu=ii.

Era plutonierul cu un soldat care aducea cina.— A\i ispr[vit de scris? ]ntreb[, vrând s[ strâng[ masa, f[r[

s[ se uite la Bologa.— Nu, nu... nici n-am ]nce... zise Apostol deodat[ foarte

agitat, ad[ugând repede, cu ni=te ochi ie=i\i din orbite: A=a-i demare graba?... S-a hot[rât sentin\a, s-a...

— Sentin\a desigur c[ s-a hot[rât de mult, r[spunse plutonie-rul t[r[g[nat =i parc[ cu glas neobi=nuit. Se a=teapt[ numaiaprobarea de sus... de la Marele Cartier... A=a-i regulamentulpentru domnii ofi\eri... Dar mult nu mai dureaz[, nu, nu...Trebuie s[ pice r[spunsul din minut ]n minut, c[ci ]n r[zboi =i]n cazuri d-astea merge repede... }n r[zboi toate merg repede...

Apostol Bologa vedea c[ omul acesta ]i cunoa=te soarta,dorea s[-l ]ntrebe =i nu cuteza. Soldatul se strecur[ afar[, ]n

305

vârful picioarelor, ca dintr-o cas[ de mort. Plutonierul zise mai]ncet:

— Feti\a plânge =i se zbate, vai de sufletul ei... Dar nu maipot, domnule locotenent, s[ m[ ierta\i =i s[ nu v[ sup[ra\i!... Eua= fi l[sat-o, ca =i ieri... dar domnul c[pitan tot prin ograd[ se]nvârte=te =i, dac[ ne-ar prinde, Doamne fere=te... Am s[ v[ aprindlampa când o veni b[iatul s[ ia farfuriile, c[ ]nc[ nu s-a ]ntunecatde tot.

Glasul plutonierului r[mase ]n sufletul lui Apostol =i dup[ce se ]nchise u=a, ca un izvor de speran\e luminoase. }i b[teainima n[valnic, voioas[. }i p[rea r[u c[ n-a trimis o vorb[bun[ pentru Ilona, dar se mângâia c[ poate ]n curând ]i vaspune el ]nsu=i mai multe.

“Cine =tie? ]ngân[ cu bucurie. Numai Dumnezeu =tie ce poateaduce ceasul...”

Se uit[ ]ncrez[tor pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgultr[gea pe furi= obloanele ]ntunericului.

8

Dup[ miezul nop\ii, Apostol Bologa, istovit, se ]ntinse pepat. O t[cere imens[ ]l ]mpresur[, parc[ toat[ lumea ar fi ]ncre-menit ]ntr-un somn de mormânt. Lini=tea galben[ din tavan ]ipicura ]n ochi =i ]l ustura. A\ipi.

Deodat[ se trezi. Afar[ r[sunau pa=i, pe trepte, ]n coridor.S[ri ]n mijlocul od[i\ei =i r[mase pironit acolo, cu inima zgribu-lit[, murmurând din buzele-i albe:

— Doamne-Dumnezeule... Dumnezeule...U=a se deschise larg, cu zgomot mare, izbindu-se de perete.

Din ]ntuneric ap[ru pretorul cu o foaie de hârtie ]n dreapta, ]n\inut[ de campanie, cu ochii stin=i ]n obrajii bulbuca\i sub cas-ca de fier. }n dosul lui veni plutonierul, de asemenea cu casc[,

306

\inând ceva pe bra\ul stâng =i ]n mân[, cu privirea speriat[, ca=i cum ar fi fost sigur c[ pretorul are s[-i fac[ vreo observa\ieaspr[. }n ]ntunericul u=ii, afar[, se zvârcoleau capete multe,sclipeau ochi ]nfrigura\i, ca o vedenie dintr-o balad[ sângeroas[.

}n mijloc, neclintit, cu p[rul lung, pu\in vâlvoiat, Apostol cer-ceta din ochi, f[r[ a-i ]nvârti ]n orbite, cu luciri repezi, fa\a pre-torului, hârtia din mâna lui, casca plutonierului. +i ]n fiece clip[milioane de gânduri ]i r[s[reau =i mureau ]n creieri, parc[ to\iatomii materiei cenu=ii s-ar fi aprins =i ar arde cu fl[c[ri clocoti-toare.

Pretorul se apropie de masa pe care hârtia alb[ râdea nea-tins[, ridic[ sentin\a sub lumina l[mpii =i, f[r[ introducere,]ncepu s[ citeasc[ rar, cu voce clar[, ]ntorcând ochii spre Bologadup[ unele cuvinte pe care le ap[sa ca =i când ar fi fost sublin-iate. Apostol asculta =i se uita numai la buzele pretorului, ro=ii,late, uscate, netezite uneori cu vârful limbii trandafirii. }n\elesedeslu=it “]n numele ]mp[ratului”, “crimele s[vâr=ite, dar neizbu-tite, de tr[dare =i dezertare la inamic”, “degradare =i eliminaredin gradele armatei”, “moarte prin =treang...”

— Sentin\a va fi executat[ imediat! sfâr=i pretorul, ]ndoindhârtia =i aruncând o privire furi=[ ]n fa\a lui Bologa.

— Imediat... imediat, repet[ Apostol foarte domol, ad[ugând]n gând: “Dar ora?... De ce nu spune ora?”

Atunci surprinse un gest al pretorului =i v[zu c[ plutonierulse apropie atât de umilit, c[ p[rea un necunoscut r[t[cit aicicine =tie cum.

— Conform sentin\ei... degradare... tunica militar[... trebuiehain[ civil[, zise iar pretorul, ]ncepând cu glas sever, z[p[cindu-se de ochii lui Bologa =i ispr[vind rug[tor.

Apostol nu pricepu, dar f[r[ s[ priceap[, ]=i descheie ]ncettunica, ]=i scoase gulerul =i-l puse pe mas[, peste c[limara rugi-nit[, apoi lep[d[ haina, o ]mp[turi cu mare b[gare de seam[, o

307

a=ez[ pe pat =i o netezi de dou[ ori cu dosul palmei. C[ma=a ]iera umed[ de sudori calde, ridicat[ =i cocolo=it[ la spate, ]ntrebretelele v[rgate. }=i potrivi c[ma=a ]n spate =i-=i ]ndrept[bretelele, care-i alunecaser[ pu\in de pe umeri. Atunci, uitân-du-se ]ntreb[tor ]n fa\a pretorului, v[zu c[ ochii lui ]i exam-ineaz[ cu spaim[ gâtul alb, sub\ire, cu arterele umflate. Se]ntoarse spre plutonierul care-i ]ntindea ceva =i observ[ c[ =iplutonierul se uit[ la gâtul lui. Se tulbur[ =i se ]ntreb[ ]n gândde ce se uit[ amândoi la gâtul lui?

— +i haina... =i p[l[ria sunt din partea primarului, bâlbâiplutonierul ]nfrico=at, ]ntinzându-i-le deodat[, ca =i cum n-armai fi ]ndr[znit s[ le \ie.

Apostol Bologa lu[ haina p[mântie =i o ]mbr[c[ repede,dârdâind de frig, dar de p[l[rie nu se atinse. Plutonierul, gr[bits[ sfâr=easc[, o a=ez[ bini=or pe mas[, deasupra gulerului,acoperind de tot hârtia alb[, lucitoare.

Urm[ o t[cere ]n care tremurau numai privirile speriate. }nsfâr=it, pretorul ]=i drese pu\in glasul =i vorbi, ]ncurc[ndu-se]ndat[:

— Dac[ ai vreo dorin\[... eu... noi... conform legilor... oricedorin\[ ]n clipa...

Apostol ]l privi drept ]n ochi, lung, fascinator =i apoi, brusc,se ]ntoarse cu spatele, parc[ =i-ar fi adus aminte c[ pe pat eceva... Pretorul avu o mi=care de curiozitate, s[ vaz[ ce va face,dar ]=i reveni ]n fire =i ie=i cu demnitate, urmat de plutonierulcare trase ]ncet u=a, f[r[ s[ mai ]nvârteasc[ cheia ]n broasc[.

Obi=nuit cu zgomotul lac[tului, Apostol se uit[ buim[cit,=optind:

— Oare de ce n-au ]ncuiat =i n-au pus lac[tul?... Oare...Din toate col\urile min\ii zeci de r[spunsuri n[v[lir[ ]n prip[

cu ve=ti ]ncânt[toare. Poate c[ acuma, dup[ ce s-a ]mbr[cat ]nhain[ civil[, n-are decât s[ pun[ mâna pe clan\[ =i s[ plece...

308

departe... s[ tr[iasc[... Poate c[ nici santinela nu mai e pe cori-dor... Poate c[ afar[ ]l a=teapt[ Ilona =i Klapka =i preotul Bote-anu.

Dar, ]n vreme ce-=i dep[n[ n[dejdile str[lucitoare, u=a sedeschise iar, =i ]n prag se ar[t[ preotul Constantin Boteanu,]nalt, sl[bu\, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoar[, cucrucea ]n mân[. O clip[ se uit[ blând, nedumerit, apoi intr[,]nchise u=a =i merse drept la Apostol, murmurând cu glas cân-tat, p[trunz[tor:

— }n numele Tat[lui =i al Fiului =i al Sfântului Duh, acum =ipururea =i-n vecii vecilor...

Apostol crezu o secund[ c[ speran\ele lui, printr-o minunecereasc[, au pornit s[ se ]mplineasc[. Zdrobit de povarasuferin\elor, se pr[bu=i ]n genunchi, s[rut[ cu l[comie crucea,]=i ascunse obrajii ]n cutele patrafirului =i izbucni ]ntr-un hohotde plâns ]n[bu=it. Pieptul i se umfl[ sub puterea loviturilorinimii r[nite ]n care sângele se zvârcolea ca ]ntr-o temni\[ deplumb. +iroaiele de lacrimi curgeau pe florile de aur ale patrafir-ului ]mbibat cu miros de t[mâie, ca un râu desfundat de o fur-tun[ n[prasnic[. Printre gemetele lui sacadate, glasul preotului,moale =i mângâietor, i se strecura sfios ]n suflet, cu vorbe simple,neme=te=ugite, din care, ]ncetul cu ]ncetul, se ]ncheg[ acolo olini=te ca pânza de z[branic, str[vezie =i totu=i destul de deas[spre a cerne =i a arunca la o parte toate ispitele =i de=ert[ciunilelume=ti.

Când ]=i veni ]n fire =i ridic[ fruntea, Apostol avea fa\a alb[ca hârtia, =i ochii mari, ro=ii, cu cearc[ne negre, cu sclipiri po-tolite. V[zu o broboan[ de sudori pe tâmplele lui Boteanu carese a=ez[ pe sc[unel lâng[ mas[. Pierduse n[dejdea ]n minuneade adineaori =i, de fric[ s[ nu se iveasc[ iar[=i stafiile cu care s-a luptat atâtea ceasuri, se târ] ]n genunchi la picioarele preotu-

309

lui.— Am venit ]ntr-un suflet, vorbi Boteanu cu voce stins[,

=tergându-=i fruntea cu o batist[ mare, c[ ]n Lunca nu se =tiace s-a ]ntâmplat cu tine... M-am pomenit spre sear[ cu fata luiVidor, c[ m[ cheam[ degrab[ s[ te binecuvântez... Of, inimaomului!... Dar Ilona venise din capul ei la mine... Domnii deaici hot[râser[ s[-\i trimit[ un preot militar, de altfel tot sluji-torul Domnului... Ne-am rugat cu to\ii =i am ]nduplecat pe dom-nul c[pitan s[ fie milostiv...

— P[rinte! zise deodat[ Apostol, gr[bit =i ]ngrijorat. Amvrut s[ scriu mamei =i uite, colo, hârtia ne]nceput[... n-am fost]n stare... din pricina... Veste=te-o tu, Constantine, pe urm[,dup[ ce voi fi... dup[ ce... Spune-i tu cum am... S[ aib[ grij[ delogodnica mea... s[ aib[ mare grij[... C[ci ele amândou[ mi-aus[dit ]n inim[ iubirea... =i din iubirea lor mi-am ]ntruchipatcredin\a... =i credin\a c[l[uzitoare... =i... =i...

}=i ascunse fa\a ]n patrafir, ]n r[m[=i\ele mirosului de t[mâie,murmurând cuvinte f[r[ =ir. Preotul ]i mângâie p[rul umed,]ngânând:

— }n mijlocul tuturor ispitelor vie\ii, ai r[mas fiul p[rinteluit[u, Apostole! N-ai uitat ]nv[\[turile lui, ci le-ai purtat pururea]n sângele t[u fierbinte... |i-aduci aminte cum ne spunea, decâte ori venea prin N[s[ud, serios =i impun[tor, parc-ar fi vor-bit cu ni=te b[rba\i: “Niciodat[ s[ nu uita\i c[ sunte\i româ-ni!”...? Vijeliile vie\ii ]ndoaie sufletul omului, dar nu pot smulgedintr-]nsul r[d[cinile cele nepieritoare!... Pl[cut este Domnu-lui-Dumnezeului nostru acela care se jertfe=te de bun[voie pen-tru neamul p[rin\ilor s[i =i pentru credin\a lor ]n vecii vecilor!

— Pentru neamul p[rin\ilor, =opti Apostol, adâncindu-=i obra-jii ]n mirosul de t[mâie, uitând ]ndat[ cuvintele, ca =i cum mint-ea lui n-ar mai fi fost ]n stare s[ p[streze nici un ]n\eles...

}ntr-un târziu u=a se deschise singur[, se ]nvârti molcom ]n

310

\â\âni =i se propti de perete. }n bezna pervazului st[tea preot-ul, ca o chemare mut[. Popa Constantin se aplec[ peste capullui Apostol, blând ca un p[rinte care de=teapt[ din somn uncopila= iubit:

— Scoal[, fiule, =i fii tare ]n ceasul ]ncerc[rii din urm[ pre-cum a fost Domnul =i Mântuitorul nostru Isus Hristos...

Apostol Bologa se cutremur[, dar se ridic[ ]ndat[ =i se uit[]mprejur cu ochi ]ntreb[tori. Descoperind ]n u=[ figura pretoru-lui, ]=i aduse aminte =i ]ntinse bra\ul spre mas[ dup[ p[l[riamoale, f[r[ panglic[ =i roas[ pe margini. Atunci ]=i v[zu ceasor-nicul, retrase brusc mâna, desf[cu bini=or curelu=a =i-l d[dupreotului, f[r[ s[-=i arunce ochii pe cadran, zicând ]ncet:

— Constantine, s[ nu m[ ui\i...Popa strânse ceasornicul ]n palm[, sub crucea care tremura.

Apostol lu[ p[l[ria, o mototoli ]ntre degete =i privi nedumerit]n ochii lui Boteanu =i apoi spre pretorul din coridor.

— Bologa... a sosit ora... Curaj! zise pretorul, disp[rândimediat.

Apostol se ]ndrept[ spre u=[, trecu pragul =i, ]n capul trepte-lor, se opri uluit. Ograda era plin[ de solda\i cu f[clii aprinse, cuc[=ti lucitoare ca la o retragere cu tor\e ]n ajunul unei s[rb[torimari. Fl[c[rile sfârâiau aspru, cu lumini ro=cate, cu noura=i defum nec[cios. Casa cu birourile diviziei ]=i ]nsemna conturile ]ncoasta dealului din spate peste care vârfurile plopilor b[trâni se]n[l\au ca ni=te mâini negre imploratoare spre cerul vânat, ciu-ruit de stele.

Priveli=tea ]nfior[ inima lui Apostol, iar ]n corp sim\i privir-ile tuturor oamenilor. }l cuprinse frigul, tres[ri =i, cu amândou[mâinile, ]=i ]ndes[ p[l[ria ]n cap, tr[gând-o pe ochi, s[ nu maivaz[ nimic. Apoi, foarte agitat, ]=i ridic[ gulerul hainei pestegâtul gol.

311

— }nainte! r[sun[ deodat[ peste sfârâitul tor\elor glasul pre-torului, undeva, departe.

Apostol vru s[ porneasc[, dar nu-=i putea urni picioarele.Preotul era lâng[ el. Se ag[\[ de bra\ul lui, mul\umit c-a g[sitsprijinul, =i cobor] treptele. Merse un r[stimp. }mprejur auzeanumai sfârâit de f[clii =i zgomot de bocanci târâ\i anevoie. Apoi,din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascu\it,acoperind tot convoiul =i umplând v[zduhul ca un cântec demort. Apostol ]=i zise c[ e Ilona, strânse mai tare bra\ul preot-ului, dar nu ]ntoarse capul, nici nu ridic[ ochii.

Ie=ir[ ]n =osea... F[cliile nu mai fâlfâiau a=a de sfârâitor, parc[li s-ar fi risipit lumina =i le-ar fi r[mas numai fumul. }n spate]ns[ gemea mereu plânsul, tot mai stins =i mai dep[rtat. Apos-tol v[zu c[ au apucat-o ]n dreapta, se minun[ =i =opti preotuluilimpede =i cu p[rere de r[u:

— Unde mergem, p[rinte?}n suflet ]i ]ncol\i, lâng[ p[rerea de r[u, un firicel de n[dejde,

care-i spunea ]n tain[: “Poate c[ totu=i!...” Curând ]ns[ p[r[sir[=oseaua, trecur[ pe sub un viaduct c[r[miziu, apoi peste unpode\ de scânduri noi.

“Doamne, unde mergem?” se ]ntreb[ Apostol acuma cu du-rere, mai ales c[ pe aici nu umblase niciodat[.

Nu-=i sim\ea deloc picioarele, se mira cum poate merge f[r[picioare =i i se p[rea c[ plute=te ]n aer, ca ]n vis. }n aceea=ivreme zise iar[=i preotului, care-i \inea crucea ]n fa\[:

— Iart[-m[, Constantine, c[ din pricina mea trebuie s[ teobose=ti atâta... atâta...

Drept r[spuns, Boteanu murmur[ un crâmpei de rug[ciune.Apostol nu ]n\elegea nimic, voia s[-l ]ntrebe ce zice, dar \in-utul necunoscut ]l nec[jea atât de r[u, c[ uit[ ce-a vrut =i iar segândi, am[rât: “Unde mergem?”

O bucat[ de vreme urcar[ pe un drum taiat ]ntr-o coast[ de

312

deal. Pârâul de sub pode\ul de scânduri noi acum gâlgâiag[l[gios, ]n dreapta, la picioarele coastei... Auzind cum gâfâieoamenii ]mprejurul lui, Apostol =opti la urechea preotului:

— Nici nu-mi simt picioarele... parc-a= pluti...Boteanu rosti mai tare rug[ciunea, ]nfrico=at de cuvintele

lui Apostol care atârna tot mai greu pe bra\ul lui amor\it...Urcu=ul se ispr[vi. Pârâul iar murmura al[turi, somnoros.Lui Apostol i se p[rea c[ merge de o ve=nicie pe o c[rare

f[r[ sfâr=it =i din nou ]i r[s[ri ]n creieri ]ntrebarea: “Unde mer-gem?” Atunci preotul parc[ se poticni =i ]ndat[ prinse a se rugacu glas mai fierbinte, cu vorbe mai gr[bite.

— Am sosit? ]ntreb[ Bologa, ne]ndr[znind s[ ridice ochii.— Fii tare, fiule, fii tare! bolborosi popa Constantin,

plâng[tor.Apoi Apostol sim\i iarb[ sub t[lpi. +i deodat[ picioarele

]ncepur[ s[-l doar[, ca =i când ar fi dus o povar[ peste puterilelui.

— Face\i loc!... Pe dincolo, p[rinte! se auzi, foarte r[gu=it,glasul pretorului.

Atunci Bologa, nerecunoscând glasul =i vrând s[ vaz[ cine astrigat, ridic[ fruntea =i d[du cu ochii, de-abia la vreo zece pa=i,de un stâlp alb =i lucios, cu un bra\ cârligat ]n vârf. +treangul seleg[na pu\in =i leg[narea aceasta ]i aduse aminte cum a ]ncercatel odinioar[, cu mâinile, rezisten\a funiei. }n lucirea alb[ a lemnu-lui se deslu=ea ceva straniu, ]ncât Apostol l[s[ repede capul ]njos.

Când deschise iar ochii, se pomeni lâng[ stâlp. Mâna dreapt[atinse ]ntâmpl[tor lemnul rece =i umed ca pielea de =arpe. Sescârbi =i ]ncepu s[-=i =teagr[ umezeala pe dunga pantalonului.}n timpul acesta ]ns[ ]=i plimba lini=tit privirea peste mul\imeade fe\e ciudate =i necunoscute, parc[ nici n-ar fi fost omene=ti,care se ascundeau sub c[=ti l[t[re\e, ]n lumina f[cliilor fumuroa-

313

se. Mirosul de r[=in[ ars[ ]i gâdila n[rile =i fumul ]l sup[rafiindc[-i ]ntuneca vederea. Plec[ pu\in capul =i, aproape de pi-cioare, v[zu p[mântul deschis ca o ran[ urât[, g[lbuie. Groapanu p[rea adânc[ =i lutul era azvârlit numai ]n dreapta, alc[tuindo movil[, pe care st[tea pretorul, ]n[l\ându-se deasupra tutur-or, ca =i cum el ar fi trebuit s[... }n stânga, la marginea gropii,un co=ciug de brad, gol, descoperit... Capacul, cu o cruce nea-gr[ la mijloc, z[cea al[turi de o cruce mare de lemn, pe carescria, cu slove strâmbe: Apostol Bologa... Numele i se p[reastr[in =i se ]ntreb[ aproape sup[rat: “Oare cine s[ fie ApostolBologa?”

— Gata?... Gata! strig[ pretorul, pe movila de p[mânt, flu-turând o foaie de hârtie.

Apostol ascult[ numai ]nceputul sentin\ei, pe urm[ se uit[la oamenii din preajma lui, gândindu-se c[ generalul n-a venit=i probabil c[ doarme... Lâng[ movila pretorului z[ri un doctorcu ceasul ]n mân[: “Nu-i doctorul Meyer... nu, nu...” La picio-arele gropii recunoscu apoi pe Klapka, cu ochii plân=i, ]ngrozi\i,care-l obosir[, ]ncât ]ntoarse capul. La doi pa=i, ]n stânga, st[teaun \[ran sprijinit ]n hârle\ cu capul gol, cu p[rul asudat =i lipitpe frunte, cu obrajii umezi de lacrimi. “Uite groparul... Vidor...”se gândi dânsul cu bucurie =i vru s[-i fac[ un semn. Dar tocmaiatunci pretorul sfâr=i citirea cu glas ascu\it =i strident ca unscâr\âit de u=[ cu \â\âni ruginite, =i Apostol ]=i lu[ seama, ]ntre-bându-se speriat ce-o s[ fie acuma... Peste o clip[ auzi, dinspate, limpede, o voce =ov[itoare:

— Trebuie... pe scaun...Bologa pricepu c[ trebuie s[ se suie pe scaunul care se afla

lâng[ genunchii lui =i nu-l observase pân[ acum. }i era team[ c[iar nu va putea mi=ca picioarele... “Trebuie... trebuie s[ ]ncerc”,]i fulger[ prin creieri. Apoi deodat[ se sim\i cuprins ]n bra\e. Se]ngrozi. Groparul ]l s[rut[ pe obraji, ap[sat, cu buzele =i must[\ile

314

ude.— La o parte! r[cni pretorul, sp[imântat, ridicând bra\ele.Apostol se urc[ pe scaun =i se lovi cu capul de =treangul ce

atârna de sus. P[l[ria i se ]nfundase pe ochi. O scoase =i oarunc[ ]n groap[. }n aceea=i clip[ izbucni un plâns gros, disper-at, nest[pânit. “Cine plânge?” se gândi Bologa. Klapka se b[teacu pumnii ]n piept.

Atunci Apostol fu ]mpresurat de un val de iubire izvorât[parc[ din r[runchii p[mântului. Ridic[ ochii spre cerul \in\uitcu pu\ine stele ]ntârziate. Crestele mun\ilor se desenau pe cerca un fer[str[u uria= cu din\ii toci\i. Drept ]n fa\[ lucea tainicluceaf[rul, vestind r[s[ritul soarelui. Apostol ]=i potrivi singur=treangul, cu ochii ]nseta\i de lumina r[s[ritului. P[mântul i sesmulse de sub picioare. }=i sim\i trupul atârnând ca o povar[.Privirile ]ns[ ]i zburau, ner[bd[toare, spre str[lucirea cereasc[,]n vreme ce ]n urechi i se stingea glasul preotului:

— Prime=te, Doamne, sufletul robului t[u Apostol... Apos-tol... Apostol...

315

REFERIN|E CRITICE

“Psihologia sufletului mediocru comb[tut de dou[ atitudini impuse din-afar[ a dat P[durea spânzura\ilor, roman care ar fi putut s[ fie politic =idin instinct creator a r[mas un roman de analiz[. Problema fusese schi\at[,=i nu f[r[ vigoare, ]n Catastrofa. Acolo un ardelean mediocru, un DavidPop, se constat[ mobilizat ca ofi\er ]n armata austriac[. Incapabil de ac\iuniproprii, el lupt[ ]n serviciu comandat, ]ntr-o absen\[ aproape total[ degândire politic[. Apoi deodat[ pe pomene=te pe frontul român, pus ]n du-reroasa situa\ie de a omor] consângeni. Omul care luptase f[r[ ideal pe altefronturi e prea s[rac suflete=te pentru a-=i determina unul repede. Pân[ cemintea lui greoaie s[ aduc[ lumin[ ]n acest conflict dramatic, el se treze=tetr[gând cu mitraliera ]n fra\ii s[i, spre indignarea adversarului, care, de=iplutonier, nu sufer[ de oscila\ie politic[: “— Ne omorâ=i cinci ceasuri cumitraliera =i acuma mai zici c[ e=ti frate?... Grijania =i anafura ta de câine!”

La Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor inteligen\a e mai vie,voin\a ]ns[ r[mâne inferioar[. Cât[ vreme Bologa, ofi\er =i el, nu are româ-nii ]nainte, el este nu numai un corect soldat, ci un viteaz austriac. Lealitatealui e onorabil[ ]n sfera ]ngust[ a serviciului, ]n aceea a con=tiin\ei e o defi-cien\[. El ar trebui s[ fie sau patriot austro-ungar, decis, chiar =i spre oroar-ea românilor, sau un franc tr[d[tor, martir pentru români, de=i canaliepentru imperiali. Lealitatea lui e o obstina\ie, semnul unei con=tiin\e tul-buri. Abia când Bologa e trimis pe un front cu adversarii români, sufletul luise ]nsp[imânt[. El solicit[ doar mutarea pe alt front, ca s[ eludeze con-

CUPRINS

316

flictul. Neob\inând-o, se gânde=te s[ dezerteze. Dezertarea e preg[tit[ atâtde râu, ]ncât Bologa e prins =i spânzurat. El prime=te osânda cu voluptate,ca o izb[vire de o problem[ pe care n-a putut-o rezolva...”

GHEORGE C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[]n prezent. Edi\ia a doua, rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,Bucure=ti, 1986, p. 733–734.

“P[durea spânzura\ilor este construit[ ]n ]ntregime pe schema uneiobsesii, dirijând destinul eroului din adâncimile subcon=tientului. Cândtân[rul locotenent ardelean Apostol Bologa asist[ la scena spânzur[rii ce-hului Svoboda, la a c[rui condamnare luase el ]nsu=i parte, “el se f[cu rosude luare-aminte =i privirea i se lipise pe fa\a condamnatului”(...) Amintirealui Svoboda va deveni de-aci ]nainte for\a c[l[uzitoare a propriei lui vie\i,pân[ ]n clipa deznod[mântului deopotriv[ cu acela care ]i ]nfipsese ]n inim[imputarea dureroas[ a privirilor stranii. Când, mai târziu, tân[rul ofi\ers[vâr=e=te o isprav[ militar[ de laud[, distrugerea unui reflector, ]n luminape care o stinsese i se pare a fi v[zut o str[lucire la fel cu a executatului,alt[dat[ (...) Când trece odat[ prin crângul ]n care atârnau cei =aptespânzura\i ai st[pânirii maghiare, prefigurând sfâr=itul pe care =i-l preg[teasingur, Bologa prime=te ]nc[ o dat[ ]n cugetul ]nsp[imântat amintirea luiSvododa =i a ochilor lui (...) Când, ]n sfâr=it, ]mplinirile se apropie =i ApostolBologa, prins ]n momentul când se preg[tea s[ dezerteze la inamic, ca cehulSvoboda alt[dat[, este condus c[tre judec[torii lui, el explic[ ]nso\itoruluis[u, ]n zgomotul asurzitor al c[ru\ei: “Vorbeai adineaori despre anumitecazuri de dezertare... Ei, camarade, e=ti ]nc[ tân[r =i... +tii c[ eu azi la nou[trebuia s[ fiu la Curtea Mar\ial[... ca judec[tor, fire=te... Nu-i ridicol acu-ma?... Am mai fost o dat[ ]n Curtea Mar\ial[... cu un caz, foarte interesant...Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spân-zurat...”. Amintirea obsesiv[ a cehului, p[truns[ ]n cugetul lui Bologa ca oremu=care =i proiectat[ de atunci ca o ]ntrupare a propriilor lui conflicte

317

interioare, era acum gata s[-=i doboare victima. Subcon=tientul ]=i termi-nase lucrarea lui.”

TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Chi=in[u, Editura Hyper-ion, 1991, p. 269–271.

“Tema central[ a P[durii spânzura\ilor i-a fost sugerat[ scriitorului decontemplarea unui album de fotografii consacrat atrocit[\ilor r[zboiului.Erau prezentate ]n el diferite scene ]nfior[toare. Ap[reau, printre altele, =ip[durile transformate ]n =iruri de spânzur[tori. Aici atârnau, prad[ cor-bilor, oameni care, asemenea lui Apostol Bologa, sau cehului Svoboda (per-sonaje ale c[r\ii), nu voiser[ s[ lupte ]mpotriva propriei lor na\iuni. Ca =inuvelele cu o problematic[ asem[n[toare (Catastrofa, I\ic +trul, dezer-tor), romanul e construit pe un conflict foarte general, cu un ecou ]n con-=tiin\a celor mai largi p[turi sociale. Pentru autorit[\ile austro-ungare Bologa,Svoboda sau David Pop din Catastrofa erau cet[\eni ai imperiului =i atâtatot. Ca solda\i, ei aveau deci datoria s[-i slujeasc[. Dar aceast[ vast[ ]nchi-soare a popoarelor nu reu=e=te deloc s[ rezolve problema na\ional[. Monar-hia habsburgic[ l[sa s[ subziste vrajba ]ntre na\iuni, ducea o politic[ deechilibru tactic, cultivând, ]n fapt, o diferen\iere net[ ]ntre grupurile etnice,alimentând conflictele, pe care ]n mod ipocrit se f[cea a le ignora. R[zboiulva sfâ=ia dureros o situa\ie contradictorie, suportat[ mai greu sau mai u=orde oameni ca Bologa. Acum se pune pentru ei problema alegerii ]ntre ideeaabstract[ de cet[\eni ai statului austro-ungar =i apartenen\a lor concret[na\ional[.”

OV. S. CROHM{LNICEANU, Literatura român[ ]ntre cele dou[ r[z-boaie mondiale, 1, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 310.

“P[durea spânzura\ilor nu este un roman monografic al r[zboiului,a=a cum Ion fusese monografia satului transilv[nean antebelic, cum R[s-coala va constitui o monografie a mi=c[rilor \[r[ne=ti de la 1907, mi=c[ricare au implicat toate clasele =i categoriile sociale. P[durea spânzura\ilor

318

nu e o monografie a primului r[zboi mondial, ci o confruntare a unor p[reritipice despre sensul vie\ii cu ]ns[=i via\a, aflat[ la extrema limit[. R[zboiulnu este, aici, decât o condi\ie a existen\ei, condi\ie a c[rei intensitate precip-it[ evolu\iile, d[ violen\[ ciocnirilor dintre principii =i confrunt[rii acestoracu realitatea. Drumul interior al literaturii (acela al oric[rei cunoa=teri), dela aparen\[ la esen\[, se desf[=oar[ ]n condi\ii care accelereaz[ la maxi-mum procesul. R[zboiul e deci, aici, doar un precipitant, un agravant alunor fenomene. Condi\ia, situa\ia ac\ioneaz[, fire=te, asupra fenomenului,]i imprim[ anumite caracteristici, ]l deviaz[ ]ntr-un anume sens, dar nu-lpoate crea. Re\inem, deci, c[ P[durea spânzura\ilor nu trebuie studiat[atât ca o oper[ consacrat[ descrierii r[zboiului, ci ca o carte care-=i propunes[ descopere sensul existen\ei. +i aceast[ c[utare se petrece (fiind influen\at[de ea) cu situa\ia teribil[ a r[zboiului.”

PAUL GEORGESCU, P[reri literare, Editura de stat pentru Literatur[=i Art[, Bucure=ti, 1964, p. 100.

“...P[durea spânzura\ilor ]ncepe ]n momentul declan=[rii unei crizepsihice; sensul evolu\iei suflete=ti, a=a acum clar reiese din nota\ia lui Re-breanu ]nsu=i, este total diferit de scufundarea ]n adâncuri la care amasistat când l-am urm[rit pe Ion sau de con=tientizarea acestor adâncuri laPuiu Faranga; sensul de rezolvare a crizei este ascendent, Apostol Bologatraverseaz[ un proces de lent[ =i subtil[ eleva\ie spiritual[. Psihanalizaadâncurilor, capabil[ s[ urm[reasc[ jocul instinctelor umane fundamen-tale, se cuvine ]nlocuit[, pentru mai adecvata ]n\elegere a c[r\ii, cu o psiha-naliz[ a ]n[l\imilor suflete=ti; dar, cum s-a observat de speciali=tii ]nsi=i, oasemenea psihanaliz[ este la ora actual[ foarte vag schi\at[. Este un terenpe care s-au frânt multe ]ncerc[ri, teren alunecos, instabil; meritul lui Re-breanu este de a ne fi propus, cu mijloacele inerente artei, imaginea uneiposibile eleva\ii spirituale, ]n condi\iile ]n care intui\ia scriitorului ]n materiede psihologie r[mâne la fel de complex[ =i p[trunz[toare.”

PETRU MIHAI GORCEA, Nesomnul capodoperelor, Editura Cartearomâneasc[, Bucure=ti, 1977, p. 198–199.

319

“Virtual un “echilibrat”, Apostol ]=i ]ncepe existen\a rom[neasc[ abiadin clipa primului simptom de n[ruire a echilibrului etic. Acesta, ca =iurm[toarele, nu provine din re\eaua cu magne\i a subcon=tientului, ci dinafar[, adic[ de la un doctrinar tenden\ios cum e popa Groza. Interiori-tatea, cât[ exist[, r[mâne o expresie a exteriorit[\ii agresoare. Amenin\atcu haosul, personajul lupt[ s[-=i organizeze cât mai riguros via\a, ]n func\iede cele trei criterii-simbol, stabilite: statul, neamul =i iubirea, ]ntre carenici unul nu are un con\inut pur afectiv. Subiectivitatea din ce ]n ce maih[r\uit[ ]n evenimente externe nu ia niciodat[ vreo hot[râre pân[ nu-=ig[se=te un punct de sprijin ]n unul din factorii condi\ionali, tentat[ mereus[-i respecte pe to\i deodat[. O aspira\ie omeneasc[ spre plenitudinesfâr=e=te ]n dilem[ =i zbucium. F[r[ voca\ia izol[rii egolatre, Apostol sedovede=te incapabil s[ se con\in[. Conforma\ia sa este a unui ecran ]npermanent[ alarm[. Vegherea se accentueaz[ paroxistic, procesul de elu-cidare desf[=urându-=i exclusiv prin raportare la text. Cum toate cele treielemente ale cauzalit[\ii exterioare, ele ]nsele intrate ]n conflict prin r[zboi,sunt de factur[ social[, gestul esen\ial al personajului st[ ]n eroismul cucare ]=i pune interiorul sufletesc la dispozi\ia cet[\eanului. Cu psihologiaeroic[ a acestui eu cet[\enesc ]ncepe destinul romanului modern de anal-iz[ la noi...”

AL. PROTOPOPESCU, Romanul psihologic românesc, Editura Emi-nescu, Bucure=ti, 1978, p. 81–82.

“}n cazul lui Apostol Bologa din P[durea spânzura\ilor iluzia apolinic[este lini=te sufleteasc[ alimentat[ de sentimentul loialit[\ii fa\[ de legilestatului, lini=tea pe care o p[streaz[ =i atunci când face parte din tribunalulmilitar care-l osânde=te pe cehul Svoboda, dezertor, la spânzur[toare.Lini=tea devine, ]n acest caz, vina tragic[ a lui Bologa, pl[tit[ cu o similar[spânzur[toare. Nodul tragic este, astfel, un nod logic.”

MIHAI CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI “Anons S. Un-gurean”, 1995, p. 156.

320

“Moartea lui Svoboda este oglinda ]n viitor a mor\ii ne=tuite a lui ApostolBologa. Romanul — care, f[r[ ]ndoial[, a cerut un travaliu ]ndelungat —pare scris dintr-o r[suflare =i se impune asemeni unui edificiu cioplitdintr-un singur bloc de piatr[. }n chipul acesta opera situeaz[ pe ]nsu=icontemplatorul ei ]n unghiul de privire cel mai ]nalt =i mai cuprinz[torasupra destinului omenesc. Apostol Bologa este ]nainte de orice om =i aces-tei st[ri ]i este subsumat[ calitatea sa de român =i de patriot. Pledoaria ]nsensul na\ionalit[\ii se mi=c[ ]n adâncurile subtextului, parc[ ]mpotrivavoin\ei autorului, =i de aceea ea este profund conving[toare.”

ION ROTARU, Analize literare =i stilistice, Editura Ion Creang[,Bucure=ti, 1972, p. 337.

Liviu REBREANU - Provincialul · 5 mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic...

Documents

Transcript of Liviu REBREANU - Provincialul · 5 mai târziu), unele episoade din Ion vor p[stra cadrul toponimic...