63 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/63.pdf · Rovan, Stefan...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale63

Anul 6februarie

2013Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

2 nr. 63 n februarie 2013

Alexandru Macedonski Poeme 3Corneliu Leu Critica de direcţie a lămuririi şi dumiririi 4Mircea Cotârţă Nemaiiubito, Iubirea mea terestro-celestă! 6Rodian Drăgoi Poeme 7Al. Florin Ţene Precaritatea istoriilor literare de la noi 8Dimitrie Grama De vorbă cu Cioran 10Ion Iancu Vale De ce? 11Florentin Smarandache La Caltech, cu „nemateria” printre fizicieni 12Gheorghe Secheşan Corabia poeziei 13Dorel Schor Stilul creatorului 14Lucian Gruia Un dans în jurul tăcerii 15George Petrovai Pentru români, a exista înseamnă a supravieţui cu orice chip 16Propus de B.P. Cu şi despre scriitori 17*** Victoria Duţu expune la San Remo 18Lelia Mosora Clopote surde (poeme) 19Gheorghe Valerică Cimpoca Domnul Eminescu 20Cristina Istrati Ispita nobilă 22Vasile Gîrniţă Ultimul barbar (poem) 23Victor Sterom Breviare 24Valentin Marica Poetul peste o creangă de cer 25Dan Mihăescu Scrisoare deschisă către Caragiale 26Daniel Ioniţă Darul poeziei româneşti către universalitate 27Marin Goldici Conştiinţa - ochiul lui Dumnezeu în om 28Veronica Ivanov Lansare de carte la Ambasada României din Cipru 29Bianca Neagoe Fulgul de nea 30Adriana Georgiana Epure Copiii timpului 31Petruţa Şerban Poeme 31Stelian Gomboş Despre Mihai Eminescu 32George R. Roca Ispas, motan gras 34Alensis de Nobilis Poeme alese 36Ioan Lila Poeme cu cesuri şi flori 37Gabriel Popescu Despre Eminescu 38*** Junimea română din Montreal - Şcoala pentru minte, inimă şi cultură 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Anglia, Aus-tralia, Belgia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa,Germania, Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portu-galia, Republica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A.,Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

CONT PENTRU DEPUNERI ÎN LEI DESCHIS LA BANCA TRANSILVANIA TÂRGOVIŞTERO 54 BTRL 01601201U02393XX

C O P E R TA R E P R E Z I N T Ă G R A F I C O P I C T U R Ă R E A L I Z AT Ă D E A H A R O N G I L A D I .

3nr. 63 n februarie 2013

Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor,Mor în grădini, si mor si-n mine --S-au fost atât de viată pline,Si azi se sting asa usor.

În tot, se simte un fior,O jale e în orisicine.E vremea rozelor ce mor --Mor în grădini, si mor si-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,Curg vălmăsaguri de suspine,Si-n marea noapte care vine,Duioase-si pleacă fruntea lor... --E vremea rozelor ce mor.

Romanta garoafeiGaroafele ce le-ai purtatAu sangerat si s-au uscat.Dar alte flori de foc nestinsPe buze ele mi-au aprins.In ochii tai, - de raiuri porti,Al tineretii soare portiSi nestiind de ce nicicumEu te respir ca un parfum.Ma-mbat de tine ca de-un vin,De cate ori spre tine vin,Un vin de struguri de SirazCe pune flacari pe obraz.Cand dormi strabat in al tau somnSi-ti sunt si rob, si-ti sunt si domn,Iar cu placeri ce istovescTe-nnebunesc, si-nnebunesc.Stiu ca voiesti si nu voiesti,Stiu ca doresti, si nu-ndraznestiDar eu voiesc, si indraznesc,Si te urasc, caci te iubesc.

Strigatul inimiiAvanta-te, suflet, prin dulce can-tareSi spune la lume, cand este tra-dare,Ca s-o desteptam!Caci dulcea-ne tara tradata greueste;Romane, la arme! Poetu-ti daveste,Cu toti sa luptam!Invinge-vei oare? Nimic nu retineTorentul ce curge si spre mare vine,De insusi impins.

Zdrobeste odata si lantul sclaviei,Iar dupa-aceea te da bucuriei,Cand tu ai invins!Vezi cine-n tacere, pumnalu-si ga-teste!Vezi sub aste roze c-aspida-si tarasteUn corp veninat,D-aceea acuma, la arme, romane!Nimic decat lupta, alt nu-ti mairamane,Cand esti oprimat;Cand legea cea sancta vedea-veicalcata...O lege prin lupte ce fu procla-mata!...Nu! Nu vei tacea;Sub stindardul tarii, cu toti nevom strange;Calcatorii legii vor zace in sange;Ne vom razbuna!Romane-ti trebuie, spre a te con-duce,Un cap unde mintea,mai mult va straluce,Si tu-l vei gasi!Un om ce renunta la tot pentru tara,Nu unul ce este o cumplita hiaraCand poate zdrobi!

AmintiriIn mintea omului ramaneTabloul fericirii stinse...Astfel tresar si-n al meu sufletReamintirile intinse;Aci revad o alba casa...O hora, fete, fluturi, salbe,Frunzisuri, vii si flori pe campuriSi porumbei cu aripi albe!Aci ma vad pe alte tarmuriPribeag prin tarile straine,Pe margine de-albastre lacuriCu negre stanci si vechi ruine!Aci revad, revad un tanar...La brat el poarta o femeie...Le bate inima-n unire

Si afla-a raiurilor cheie!Padurea-n umbra le-nfasoaraAmorul lor ca un tezaurSi soarele prin frunze-apuneIn fundul unui cer de aur!Dar, Doamne, pentru ce pe lumeCand versi atata fericireNe-o iei indata ce ne-ai dat-oS-abia ne lasi o suvenire?

Rondelul tiganilor Tiganii merg fără-ncetare-Nu stiu nici ei când au pornit,Dar se tot duc necontenit,Impinsi de-o vecinica chemare.

Cu galbeni ochi pierduti în zare,-De când se stiu s-au pomenit-Tiganii merg fără-ncetare:Nu stiu nici ei când au pornit.

Mereu tigani, -cu mic, cu mare,Au tot născut si-au tot murit-Si tot spre visul ne-mplinit,Rapiti de-aceeasi aiurare,Tiganii merg fără-ncetare.

Rondelul orasului mic Orasul mic te fura-ncetCu ale lui tacute strade,Cu oameni prosti, dar cumsecade,Ce nici nu stiu ca sint poet.

Cu centrul intim si cochet,Si fără case cu arcade;Orasul mic te fura-ncetCu ale lui tacute strade.

Prin umbra parcului discret,Nu se strecoara mascaradeSi nu s-aud în el tiradeDespre-al politicei secret.Orasul mic te fura-ncet.

Poeme deAlexandru

Macedonski


Corneliu Leu

[2]În contextul respec-

tiv, cum orice studiuaprofundat este binevenit neofiţilor, am avutnorocul să studiem te-meinic acel capitol de Is-torie a LiteraturiiUniversale deloc de ne-glijat, care este Litera-tura Rusă; şi chiar săcitim de la generaţia mainouă de monştri sacri aiPremiilor Stalin, primelecărţi; nu cele confor-miste, pentru care fuse-seră laureaţi, ci aceleasimple, chinuite, maipuţin puse în circulaţie,cu care se afirmaseră latinereţe, atunci când îşitrăgeau seva din aceaadevărată literatură maiveche sau din îndrăzne-lile moderniste ale seco-lului care începuse cuaripi spre inovaţie, non-conformism, avangar-dism, suprarealism şilibertinaj de expresiecâtă vreme ideile revolu-ţionare mai palpitau sin-cer sub apăsareadictaturii care-l făcea peMaiacovski să se sinu-cidă strigând „nu trageţi,tovarăşi!”...

În ceea ce priveşte,însă, reflectarea actuali-tăţii entuziasmului mun-citoresc al creaţiei, îivedeam cum se încântă,manifestându-şi ferici-rea declarativă în faţacriticilor-dirigenţi, pe ceimai vocali din genera-ţiile dinaintea noastră,precum Mihail Cruceanucare lua notiţe la învăţă-mântul de partid desprece făcuse el personal înconducerea primului Co-mitet Central comunist,

Zaharia Stancu dispussinucigaş să-şi renege în-treaga operă de pânăatunci numai pentru a fisusţinut de partid, BarbuLăzăreanu, DumitruCorbea, G. Talaz, ŞtefanTita, Artur Maria Ar-sene, Alexandru Jar,Gaal Gabor, prinţulScarlat Callimachi şi ne-amţul Anton Breinten-hoffer fructificândserviciile făcute mişcări-lor de stânga, iar Demos-tene Botez, N.Dunăreanu, Mihail Se-vastos, Otilia Cazimir şicei din familie, cele fă-cute personal lui Sado-veanu; apoi, deosebit deactivi Marcel Breslaşu,Cicerone Teodorescu,Geo Bogza, Maria Banuş,Aurel Baranga, EusebiuCamilar, Camil Baltazar,Eugen Jebeleanu, DanDeşliu, Nina Cassian,Petru Vintilă, VeronicaPorumbacu, Ben. Corla-ciu, Ieronim Şerbu,Sanda Movilă, Lucia De-metrius, Tiberiu Vornicetc, dintre care am cu-noscut mai bine un RaduBoureanu derutat ca opasăre ce nu ştie de cetrilul ei e considerat for-malist, un Geo Dumi-trescu făcând concesii înpublicistică, dar prefe-rând să se sinucidă capoet decât să pună vreunaccent conformist asu-pra versului, un PetruDumitriu care practicaconcesiile cu o boierieprin care sfida şi această

critică despre care vor-bim, îşi cerea şi privile-giile, un VirgilTeodorescu ce trans-forma suprarealist ab-surdul în elogii sauelogiile în absurd, SaşaPană şi Constantin Nisi-peanu care mimautransformarea în criticăsocială a frumuseţilor pecare generaţia lor le atin-sese prin dicteu auto-mat, Mihu Dragomirsperând să se salvezeprin rafinamentul cultu-rii, A.E. Baconski, tot în-clinând spre anumiterafinamente dar com-pensându-le de-a drep-tul cu gogomănii poeticeşi, bine înţeles, maleficanimat de teribilul in-stinct al parvenirii printranşee absconse şi ca-nale subterane, MihaiBeniuc cu şireata mân-drie rurală că e superiortuturor fiindcă ştie„şapte limbi şi ruseşte”.

Aceştia, plus exem-plul de mai înainte al luiSadoveanu şi Cezar Pe-trescu, precum şi alunora mai proşti, care searătau dispuşi la lingu-şeli, dar nu ştiau s-o facăla nivelul maeştrilor,plus ridicolul demodatcu care ieşea din când încând la rampă setos deaplauze Victor Eftimiu,plus o întreagă macula-tură a „dumiritismului”în care ţăranii lămuriţide activişti se dumireau,sau a „ciocănarismului”în care muncitorii îm-

pinşi de activişti făceautot ce nu făcuse burghe-zia, sau a eroismuluidintr-o ilegalitate inexis-tentă, asupra eroilor că-rora se lăsa apoi tăcerea,dovedindu-se agenţiprovocatori - broşuri cunuvelete sau evocăriscrise de George Deme-tru-Pan, Şerban Ne-delcu, Petre Iosif, SavinBratu, Ion Istrati, MariaRovan, Stefan Mihăi-leanu, Aurel Mihale, Şte-fan Gheorghiu, erauprincipalul exemplu deprostituare pentru noi fi-indcă, adolescenţi împă-timiţi fiind, le citiserămcelor mai importanţiopera sau debuturile. Eiapucaseră să publice vo-lume mai ca lumea, chiarşi cei mai tineri defi-nindu-şi cât de cât per-sonalitatea în aniirăzboiului sau, cât maifuseseră lupte democra-tice, după. Iar acum fă-ceau târgul poetuluifamelic cu ciolanul carese reîmpărţea prin naţio-nalizare, blindându-şi culozinci şi mici găselniţepoetice care să placă po-litrucilor diriguitori, câteun pasaj de literatură au-tentică prin care, deseoririscau să fie scărmănaţişi trimişi la reabilitantemunci de jos. Îmi amin-tesc în acest sens de nişteşedinţe lungi, întune-cate, în care se exorcizauasemenea pasaje cu

Completare tristă la un jurnal din 1949

Critica de direcţie alămuririi şi dumiririi (II)


autor cu tot, după care,opera bine pieptănatăapărând, omul era reabi-litat obţinând vreun pre-miu de stat clasa a treia.Clasa întâia şi a doua erarezervată „coniferilor”,cum am mai povestit căle spunea Chişinevskibătrânilor corifei ai lite-raturii noastre pentrucare, pactul cu diavolulînsemna pactul chiar cuel; ca şi scriitorilor con-sacraţi din generaţia ma-tură. Consacraţi şi prinoperă literară şi prin co-laboraţionismul dus pefaţă, fără ruşinea de aomagia, a linguşi, a-şistâlci opera cu prostioarepropagandistice şi a sebate cu pumnul în piept.Am demonstrat cândvaaceasta numai prin pu-blicarea titlurilor lamodă atunci, de la critic-dramaticele „Războiullui Ion Săracu” şi „Mi-trea Cocor” care se duse-seră forţat să eliberezeBasarabia, la romantic –demagogicele- amenin-ţătoarele „Oţel şi pâine”,„La cea mai înaltă ten-siune”,„Oameni şi căr-buni”, „Goarnele inimii”,„Tie-ţi vorbesc Americă”,etc, etc... la imnicele„Lumina vine de la răsă-rit”, „Lui Stalin, Stalin,slavă-i cântăm”, „An viunouă sute şaptespre-zece”, etc, etc, etc...

Dar noi, care atuncideschideam ochii în lite-ratură, nu aveam nici oşansă dacă nu eram bineblindaţi cu lozincile vre-mii, dacă nu făceam de-claraţii de ataşamentfaţă de partidul claseimuncitoare şi, mai ales,faţă de măreaţa uniunesovietică. Noii criticiapăruţi ne urmăreau cu

atenţie şi în ce publicamşi în ce dădeam la publi-cat, fiind sau de-a drep-tul nişte politruci, fieconştienţi ei înşişi defaptul că nu pupă să pu-blice ceva dacă nu anali-zează literatura conform„liniei partidului”. Şi,cum linia partidului eraîngustă, ne subţiam şinoi ca să facem faţă aces-tei îngustimi, poate chiarfără să ne dăm seama căo asemenea critică de di-recţie ne omogeniza ca-ntr-un malaxor făcânddin personalităţile lite-rare în devenire o masăliterară ca o personali-tate unică înălţând im-nuri sau, cel mult,ascunzându-se într-unrealism critic şablonardpână la a nu mai recu-noaşte nimic bun întoată omenirea de pânăla Lenin, ba chiar şi laacela cu rezerva de a nufi lăudat mai mult decâtgeniul succesorului său.

Critica de direcţie aacelor vechi cărturariîmpătimiţi estetic depreferinţele pentru ceeace se chemaseră cândvacurentele literare sprecare îi îndemnau pescriitori, devenea o cri-tică de două direcţii: fiecea îngustă, a publicăriiunor poncife care mulţu-meau la partid (sau,măcar, nu nemulţu-meau), fie a cenzurii pecare ţi-o impunea tot cri-ticul, abilitat prin funcţiieditoriale. Mai târziu,când aparatul de repre-siune s-a perfecţionat cuservicii specializate deurmărire a ceea ce, în ge-neral, se cheamă opiniapublică, incluzând prin-tre factorii ei de cinstecuvântul tipărit, s-a

ajuns chiar la o critică detrei direcţii, a treia du-când spre drumul înfun-dat al secretelorsecurităţii pe care oa-meni specializaţi în cri-tica literară o informaucu analize periodice aceea ce se mai practică înfitilele esopice de pe faţă,sau în unele încercări deunderground literar. Şiastfel, la fel cum, subochii unor specialişti sefăceau către conducereade partid raportările pe-riodice ale supravegheriiproducţiei şi mediuluitehnico-muncitoresc, bi-rocraticele raportărianalitice a diverselor fe-nomene culturale saudin viaţa intelectuală, că-pătau girul unei infor-mări avizate din punctulde vedere al criticii despecialitate.

[3]Aşa s-a preluat din li-

teratura burgheză ter-menul de „critică dedirecţie” dându-i-se con-ţinutul dorit de serviciileprop-agit şi nu numai,unde respectivii se aflauîn funcţii sau, după caz,deveneau colaboratori.Iar cea mai mare parte ageneraţiei mele literare afost contaminată nunumai de totală neîncre-dere într-un asemeneaaparat al criticii şi croni-căriei ci, chiar şi de pre-cauţii temătoare. Care,uneori, s-au confirmatfoarte târziu; adică abiacând au ieşit la ivealădin arhivele securităţiidosarele unor confraţi deai noştri din lumea criti-cii literare.

Sigur, întrucât întoate domeniile au exis-tat asemenea cazuri, lu-

crurile nu miră. Dar nicinu putem spune că de-monetizarea pe care oconstatăm astăzi în pri-vinţa genului literar res-pectiv nu are şiasemenea cauze, devreme ce, dacă luăm toţiautoraşii de recenzioarecare ne deveneau colegi,ajungem la concluzia că,pentru eficienţa contro-lului „critic” asupra actu-lui de creaţie, partidulsau organele sale repre-sive ar fi vrut chiar să neducem viaţa „obştească”în colhozurile din Uniuni(a se citi „viaţa suprave-gheată”) în proporţie deunu la unu.

În anii aceia când dă-deam piept cu viaţa lite-rară bucureşteană, pevârfurile vizibile ale ais-bergului erau cei pome-niţi mai sus: Moraru,Novicov, Vitner, Şel-maru, Breazu, plus oliotă mai măruntă, carereuşiseră să-i lase-n pla-nul doi pe nişte poeţi şiprozatori care se afirma-seră de stânga, precumN.D. Cocea, Victor Efti-miu, M.R. Paraschi-vescu, Cicerone, Jebe lea-nu, Stancu, Camilar,Bogza, Deşliu, Baranga,Maria Banuş, Saşa Pană,Virgil Teodorescu etc.Să devină preferaţi ei şiîmpinşi pe posturi cheiedeoarece aceştialalţi, că-rora talentul le dădeapersonalitate, erau maigreu de ţinut în mână.Aşa că aceşti activişti audevenit şi lideri deci-denţi în obştile noastreavând de obicei puteremai mare decât niştescriitori consacraţi şi caoperă şi ca poziţie poli-tică.

Va urma


Mircea Cotârţă

Asemenea lui Pigma-lion, poetul încearcă sămodeleze prin cuvântperfecţiunea într-o ex-primare lirică, proprie.Singularitatea lui Romu-lus Gandy R. Georgescuconstă şi în faptul că mo-dernizează rondeluridându-i dimensiuni vir-tuale.

„Din Crinul-Mov te-aud cum cazi/o, şiMoarte-mi cere s-o pri-mesc chiar azi:/încât şieu o tot implor şoptit sămai amâne/suprema-ine-Uitare de mâne pânămâne!”

Iremediabil şi irevo-cabil poet, întâlnindu-sepeste timp cu Petrarca,deşi poetul renascentistşi-a risipit în veacul vea-curilor nemuritoarea-isensibilitate prin sonete,Gandy-Romulus R. Ge-orgescu a început peri-plul în veacul veacurilorfolosindu-se solitar degondola diamantină arondelului, un rondelunde se renunţă voit laforma consacrată, ron-delul gandyan căpătândstructura poematică asensibilităţii creatoruluiprin care acesta filtreazătrăirea sentimentală alumii aprioric dată prinsinele indestructibil.Desigur, apare întreba-rea: care este legătura întimp, între cei doi poeţi?Legătura este alchimiaiubirii, acea iubire veş-nică ce sfidează, prin pu-ritatea trăirii in candes-cente, uraganul uitării.

Pentru Petrarca aexistat Laura de Noves,pentru Gandy-RomulusR. Georgescu, Georgia C.

Eternul feminin ce

pune şi el în mişcareeternul poetic al celui cepână la urmă îşi asumăsingurătatea „înflorindă-n noi nevroze”.

Desigur, trandafirulmecedonskian are noiconotaţii în poezia gan-dyană, frizând ironiasubtilă cu trimitere lasintagma decăderii ine-luctabile a ceea ce cândse metamorfozase înapoteoza de moment,momentul efemer îngur-gitat de melancolicul Sa-turn: „Inevitabil: mă--mproaşcă-n ochi cu vi-triol,/ay, bătrâne şi eternsuave-roze! S-adastăVremea-vremuirii, dândocol/ unor sfârşinde, recişi blegi-apoteoze!”.

În viziunea lirică gan-dyană, timpul nu mai areacea proprietate inexo-rabilă dea cerne valoricsingularitatea sinelui îndiversele sale manifes-tări estetice. Acum, tim-pul este orb, lăsându-şiamprenta peste destinulpoetului. Timpul devineun maestru de ceremoniial destinelor, împle-tindu-le hazardant prinfiltrul cecităţii sale, oprelingere spaţio-tempo-rală, în limitele labirin-tice ale existenţei.Trezirea în timp, dintranzitoriul somn nueste altceva decât sisificarepetabilă povară: „Şi iareste-n zori şi iar Maes-trul Timp devine orb/şi-şi repetă lin însomnireaPărelnicului Destin/ şi

pe Talpa Luminii ca în-veşniciţii o tot sorb...sorb! O, dinspre noi (?!):nimic! Nimic! şi chiarmai puţin!.”

Eternizarea sau, pen-tru a prelua metaforagandyană, înveşnicireaprin sentiment, nu prinfaptă, sentiment purifi-cat prin exprimare ron-deloidă, permite umple-rea eu-lui cu urma Lumi-nii, ceea ce duce la stră-lucirea sentimentelor,dar niciodată la contopi-rea trăirilor prin numito-rul comun al eroticuluidintre eul feminin şi celmasculin, astfel încâtUrma Luminii are dublamanifestare cosmică dea da strălucire dar şi de amenţine eternizat ne îm-plinirea. Mai mult chiar,Urma Luminii creeazăstarea de pâclă prin carese aude şoptit corbul luiPoe, iar pe fundalul ce-lest totul devine de o hi-bernală puritate cepăstrează intact imuabi-lul, astfel încât „(...) nin-sori se-abat lin pest’însomnirea Părelnică:Destin!”

Această neîmplinirenu creează doar melan-colia dar este şi sursă demorbiditate nefinalizată,chiar dacă sufletul poe-tului ajunge în stare doarde a pluti deasupra luiLethe, nu de a se scu-funda în apele râului. Defapt, poetul se salveazăprin semnarea de a se re-sorbi „dintr-u Talpa Lu-

minii”, după ce devinepână la identificare, în-tristatul Arlechin apt su-fleteşte să cânte „cuvintemoarte la o cană cu vin/din Lira-mi cu sunetu-iMorb” şi după cumspune la modul liric-con-fesional, „Doar cu Maes-trul-Timp îmi umblubezmetic şi orb. Orb!”.

Poetul îşi asumă prinsinteza estetică a expe-rienţelor poematice alepredecesorilor renascen-tişti, romantici şi postro-mantici, destinul tragical condiţiei umane, îngeneral, şi în particular apropriei sale condiţiiumane, dublată de ceade creator ce, asemeneaunui Atlas, poartă peumeri povara tragiculuinăscut din lumina iubiriial cărui suport materialeste întrupat de intangi-bila fiinţă, recipient aleroticului neconsumat,ce se afundă „ tot maitârzie-n humă”, deşi ră-mâne „ Întâia şi cea maide pe urmă” ceea ce de-vine în timp „Cuiele luiChrist!”, stigmate ale su-fletului poetului, aseme-nea lui Petrarca, eternîndrăgostit-înrobit celuice este icoana veşniceiiubiri asemenea Veroni-căi lui Eminescu.

Gandy şi inefabila sa:

„Nemaiiubito, Iubireamea terestro-celestă!”


PoemedeRodianDrăgoi

De nicăieri vin păsărilipsite de culoareIes cai aprinşi din fiece peretes-a-mbolnăvit şi aerul de-atâta aşteptare

pe umeri cade noaptea ca o cămaşă udăde nicăieri vin păsări lipsite de culoare

şi-ncepe vânătoarea copacii prind să fugăse-nvolburează câinii pe valea de sub vale

cât m-ai rugat iubito să nu împuşc zăpadastau ochii mei la pândă ca două animale

Eu continui să scriubiografia unei pete de sângeIar mi-am vărsat peste degete o clipă fierbinteşi aud cum în pământ licăresc oseminte

la abator foamea ascute cuţiteşi iarna de afară poate e pe sfârşite

tu îmi povesteşti despre nişte plopi călătorihai mai bine să fotografiem melancolia acestei nin-sori

eu continui să scriu biografia unei pete de sângetu ţii încă în braţe o carte care plânge

Plânsul îşi face loccu coatele prin lumeŞi-n păsările oarbe se face tot mai frign-a mai venit nici mama să mă vadă

plânsul îşi face loc cu coatele prin lumeşi o femeie naşte pe zăpadă

pe sub pământ tu pleci la vânătoareşi somnul râde când se face seară

în casă-i cald dar eu sunt trist de parcăm-ar fi uitat cuvintele afară

Prietenul meu a luatmoartea de la început Se-aude cum cântecul în păsări îngheaţă şi serii îi curge lumina pe faţă

nu mai ştiu cum arăta trupul în care mi-am petrecut o iarnă înfierbântată casa de o lacrimă stă rezemată

acum sub tălpile trecătorilor întunericul ţipăşi-afară singurătatea se înfiripă

respiraţia tatei îndoaie geamul la casăoare câtă zăpadă încape într-un corp de mireasă ?

prietenul meu a luat moartea de la început eu fiecare şoaptă de-a ta o sărut

mama mă aşteaptă cu lacrimi aburinde pe masă şi-o zăpadă flămândă dă buzna în casă

Un foc vorbitor călătoreşte pe apeUn foc vorbitor călătoreşte pe apeîn seminţe se face şi mai multă lumină

cel adormit în iarbă e sfâşiat de iarbăce limpede e poarta deschisă de-o albină

ca un val mă izbeşte un fluture în pieptşi mi se-nseninează pământul sub picioare

se-aude cum ţăranii întorşi de pe câmpcu grijă-şi spală umbrele murdare

Eşti tristă ca o capcanăde păsări cântătoare Eşti tristă ca o capcană de păsări cântătoareşi trupurile noastre ies noaptea ca din mare

tu mereu eşti nepermis de frumoasăpădurea se gândeşte să dea buzna în casă

doar lacrimile mamei ne mai aşteaptă-n gărişi visurile ard ca nişte lumânări

trec singur printre luturi fără fundşi păsări speriate în mine se ascund

acum rănile noastre sunt dureros de departelumina tolănită în iarbă mai citeşte o carte

şi iarăşi ne plesneşte o toamnă peste gurăvai plânsul mamei mele e-un fel de arătură


Al. FLorin Ţene

Pentru George Căli-nescu istoria literară şicritica sunt “ înfăţişăriale criticii în înţelesul celmai larg “. Istoria lite-rară înglobează şi criticapropriu-zisă ca pe ouvertură indispensbilăce pregăteşte marea“sinfonie“. Aşa că nuexistă nici o deosebireesenţială între istoria li-terară şi critica literară,ci între o istorie exte-rioară a literaturii şi unainterioară, adevărată:dacă studiem mediul şiîmprejurările politice şisociale din care sa con-stituit observaţia dinMoromeţii de MarinPreda face istorie exte-rioară literaturii, cinestudiază universal însuşidin acest roman ca reali-tate cu toate conjucturileşi problematica ridicatăemanate din ea, acelanumai face istorie lite-rară.

Tangenţial accept şiistoria conjucturilor dincare iese o operă, adicăistoria culturală, însărefuz să o confund cu is-toria literară adevărată,mai précis cu istoria devalori, cu istoria care in-clude critica.În acestcontext am o îndoială, ţi-nând cont de faptul că

gustul publicului seschimbă de la o etapă is-torică la alta.Se cunoscdestule exemple când ooperă literară a fost multapreciată într-o anumităconjuctură social-isto-rică şi apoi a fost uitată şichiar criticată pe motivullipsei de valoare.Criticulşi istoricul literar esteformat în contextul uneirealităţi artisticedate.Dacă acea realitatese schimbă în viitor,având în vedere că socie-tatea, gustul şi mentali-tăţile omului se schimbă,există riscul ca aprecie-rile lui la un moment datsă-şi piardă valoarea. Înaceastă împrejurare ju-decata criticului şi a isto-ricului literar îşi pierderostul. Putem noi, cei deazi, să impunem o jude-cată de valoare a uneiopera de artă pentru osocietate a viitorului?Cine ne dă dreptul să im-punem stră-stră-nepoţi-lor noştri valenţele uneiaprecieri valorice a unoropere de artă create, săspunem, în societateastrâmbă a comunismuluicare a bântuit pe la noi?Da! O să-mi răspundeţi,că, întotdeauna criterilevalorice au fost şi suntneschimbătoare.Că ro-manul Madame Bovary afost apreciat la apariţialui şi în prezent este cititcu interes, că Statuia lui

David de MichelangeloBuonarroti Simoni a fostşi este şi va fi frumoasă şiprivită cu interes întot-deauna.Aşa este, marilevalori rămân repere debază, jaloane în istoriaartei şi literaturii.Dar cene facem când creatorulde artă, scriitorul, poe-tul, criticul şi istoricul li-terar a “jucat “cum a“cântat “ politicul? Prinanii `50 şi `60 multepoezii semnate deA.Toma, Mihai Beniuc,(volumele de poezii Cân-tec pentru tovarăşulGheorghiu Dej,1951,Partidul m-a învăţat,etc.) Marcel Breslaşu,Nina Cassian, MariaBanuş, Veronica Porum-bacu, Eugen Frunză,Eugen Jebeleanu, Ale-xandru Jar sau romanelePe muchie de cuţit şiDispariţia unui om derand( 1963 ), de MihaiBeniuc, Descuţii şi Rădă-cinile sunt amare de Za-haria Stancu, Bărăgande V.Em.Galan, apărutîn 1959, şi multe altele,au fost lăudate în Gazetaliterară, Tânărul scriitor,Contemporanul, de cri-tici ca G. Călinescu,Mihai Novikov, MihaiGafiţa, Horia Deleanu,Ion Negoiţescu.

Mai exista o practică,poeţii amintiţi mai sus,se lăudau între ei, sem-nând de multe ori cu

pseudonime, prin dife-rite ziare şi reviste alevremii. Pentru unii din-tre critici, opera literarănu are existenţă obiec-tivă ci se naşte din actulcritic care se exercită maimult asupra propriei saleforme. Ei caută ilumina-ţiile întâmplătoare saucele ale gândirii revolu-ţionare ale uneiopere.Toţi aceştia şi alţiipromovau o literaturăprolecultistă.

Criticii nu priveau înmare măsură moderni-tatea clasicilor şi clasicis-mul modernilor pentru ascoate în evidenţă conti-nuitatea arhetipală a li-teraturii şi nucleele ei deoriginalitate.Ei analizaumai mult operele dinpunct de vedere al mesa-jului şi ideilor revoluţio-nare pe care letrasmiteau. Şi nicidecum din punct de ve-dere estetic şi stilistic.

Diferenţa specifică aistoriei literare constă înaceea că faptelor ficţiuniitrebuie să le dovedimrealitatea artistică.Această demonstraţie nuse realizează prin rapor-tarea la vreun model bio-grafic sau istoric,printr-un paralelismcauzal exterior, ci princăutarea unor argu-mente în implicitul în-suşi al operei, prinexplicitarea virtualităţi-lor ei. Perspectiva e aiciimanent-estetică, nu ge-netică.

La fel cum preciza Ge-orge Călinescu şi eu su-bliniez că pozitivismulvisează în felui lui la cri-tical care prin explicaţieînţelege arătarea rapor-tului causal. A -proape toţi criticii

Precaritateaistoriilor literare

de la noi

4


ştiinţifici au făcutaceastă eroare, în-

ţelegând opera de artă caun simplu fenomenobiectiv şi arătându-icauzele exterioare.A ex-plica în critică, cum fac:N. Manolescu, Alex. Şte-fănescu nu înseamnă aarăta cauza exterioară aemoţiei artistice, cauzaadevărată a emoţiei fiindînsăşi existenţa operei deartă. Etimologic vorbind,a explica înseamnă a lă-muri, a face înţeleasăemoţia, a dovedi într-uncuvânt că opera în sineexistă ca obiect artistic,ca fenomen emoţional.Istoria literară nu trebuiedisociată de istoria gene-rală cum procedează cri-ticii noştri, amintiţi maisus. Condiţia lor comunăeste subiectivitatea. Din-colo de precizia datelor şia documentelor auten-tice nelipsite în acumula-rea faptelor, conceptulo biectivităţii în istorieeste lipsit de logică: în is-torie, dar mai ales în is-toria literară nu existăstructuri obiective, cinumai păreri şi punctede vedere.Istoria literarăeste interpretarea însăşi,punctual de vedere, nuevantaiul de fapte, ciaceastă analiză interpre-tativă presupune o pri-vire formatoare. Istorialiterară nu este succe-siune absentă a faptelorşi a operelor, ci organiza-rea lor din punct de ve-dere subiectiv.Subiectivnu înseamnă, pentru noi,arbitrar, întrucât oricepunct de vedere trebuiesă se bazeze pe fapte au-tentice, pe valoarea ope-rei de artă. Dar, pentruaceleaşi opere sunt posi-bile mai multe scenarii şi

aprecieri, în funcţie deobiectivitatea şi recepti-vitatea criticului. Nu sepoate concepe istoria li-teraturii în afara unei po-sibilităţi, a unei făgă -duieli subiective. Însă,există şi o parte obiectivăîn studiul istoriei literare,constând în efortul preli-minar de a înţelegeopera, ideile pe care letrasmite, analiza esteticăşi stilistică a acesteia.Aceasta constituie istorialiterară “auxiliară “, cepregăteşte momentulsintetic, momentul cuadevărat constitutiv al is-toriei literare.

Eseul teoretic al luiBarthes “Literature ouhistoire “ face o distincţieîntre o abordare exte-rioară şi una interioară aliteraturii.Scria el că lite-rature poate fi privită înlatura ei istorică, institu-ţională, colectivă sau înlatura ei psihologică, în-dividuală, creatoare. Cutoate că nu este numită caatare, putem înţelege aicio distincţie între istoria li-terară şi critica literară.

Istoria literară aşacum a fost concepută decâţiva critici de la noieste o istorie a operelorşi nu a literaturii în carese neglijează obiectivelepropriu-zis istorice, fap-tul că istoricii literari nufurnizează informaţii su-ficiente cu privire la totceea ce, în autor, nu esteautorul însuşi.Nu estecuprins contextual isto-ric în care au fost înfăp-tuite operele şi care le-aînfluienţat. Într-un cu-vânt, istoriile literare dela noi nu sunt în măsurăsuficientă istorie. Defi-cienţă care rezidă în în-suşi statutul ambiguu al

istoriei literare, ca disci-plină căreia I se poatecontesta fie obiectul, fiemetodologia specifică.Unele titluri le considera nu fi istorii ale literatu-rii. Acestea fiind în ace-laşi timp semn al uneiistorii şi opoziţie laaceastă istorie. Este unparadox al istoriei lite-rare de la noi. Istoria nupoate să se situeze decâtla nivelul funcţiilor lite-rare, producţie, comuni-caţie, consum, şi nu lanivelul indivizilor carele-au exersat.Acesteasunt dicţionare cu au-tori. Istoria literară esteposibilă decât printr-oabordare sociologică iarautorii cu lucrările lor săfie inseraţi în contextulevenimentelor sociale şiistorice în care au fostconcepute.

Trebuie să subliniemcă toate istoriile literarede la noi sunt subiective.Şi George Călinescu a re-cunoscut această evi-denţă. Critica literară sauabordarea psihologică aliteraturii este fondată, caşi istoria literară, pe unparadox ce defineşte maiîntâi literature însuşi.Este vorba de subiectivi-tatea institualizată. Înacest context Barthesspunea: “literatura esteacel ansamblu de obiecteşi de reguli şi de reguli, detehnici şi de opera a cărorfuncţie în economia ge-nerală a societăţii noastreeste tocmai de a institu-ţionaliza subiectivitatea “.

A instituţionaliza su-biectivitatea nu în-seamnă a o absolutiza,înseamnă numai a-i re-cunoaşte dreptul la exis-tenţă într-un domenielective, a-i acorda un

statut sigur, adică bineconturat din punct devedere theoretic. Obiec-tivitatea e limitată maiîntâi prin factorul ideo-logic, prezent în orice in-terpretare critică.Fiindcăgreşeala cea mai mareeste ideologia şi tăcereacu care aceasta e acope-rită. Cum să accepţi căîntradevăr opera e unobiect exterior psihiculuişi istoriei celui care o in-teroghează şi faţă de carecriticul ar avea un fel dedrept de exterioritate?Limitarea prin ideologiee sinonimă cu limitareaprin istorie.Nu există unsens canonic al operei,opera deţine în acelaşitimp mai multe sensuri,prin însăşi structura sa,nu prin infirmitateacelor ce o citesc. Legiti-mitatea subiectivităţii înabordarea literaturii oexplic atât prin calitateareceptorului cât şi princalitatea receptatului.Trebuie să înţelegem fe-nomenul: critica este unexpozeu asupra altui ex-pozeu. Dar un limbaj nueste viabil sau fals, el evalid sau nu, valid cu altecuvinte, constituind unsistem coerent desemne.definiţia criticiica meta-limbaj implică şiconvingerea că nu existăun limbaj neutru şi niciunul totalizant.

Concluzionând, cri-tica şi istoria literară seunesc sub semnul artei.Istoria literară se aseme-nea cu istoria generalăprin aceea că, deşi nupoate fi compusă decâtde un critic formator devalori, ea are nevoie deun cap epic, care să scrieo epopee, fie de forme,fie de destine personale.

4


De vorbăcu Cioran

Dimitrie Grama

Îmi amintesc vag că nedădusem întâlnire la Boisde Boulogne. Nu pentruvreun motiv anume şinici pentru vreo amintirecomună am ales acel loc.Acum, când mă gândescmai bine, am impresia cănu noi am ales locul, cisoarta, care, cu obişnuitaei nonşalanţă, ne-a plasatacolo, doi străini, maimult sau mai puţin indi-ferenţi şi aproape incon-ştienţi de existenţaceluilalt.

Poate că tocmai o ast-fel de relaţie indiferentăne obligă câteodată să neoprim din goană, să neprivim în ochi şi să nedestăinuim cu adevăratăuşurare şi sinceritate. Oastfel de destăinuire nueste posibilă decât întredoi străini, care nu au ab-solut nimic nici de câşti-gat şi nici de pierdut unulfaţă de celălalt.

Da, noi eram doi stră-ini perfecţi, unul cu sinu-ciderea lui într-o lumeabsurdă, iar celalalt cu uncotidian mistic într-olume de neînţeles.

Şi iată-ne, brusc, faţă-în-faţă, fiecare înarmatpână-n dinţi cu realitatealui şi cu restul realităţilorposibile, pe care fiecareare impresia că le înţelegemai bine şi mai profunddecât celălalt.

Mi-am dat seama că eun om care nu face risipăde cuvinte, deoarece fărăniciun fel de introduceremi-a spus: - Dar tu nu

crezi în „aceasta reali-tate”, deci, ar trebui, de lasine, să înţelegi risipaaceasta absurdă de ener-gie pe care o numim„viaţă”!

Vezi, eu am încercat săiubesc „viaţa”, dar...

A tăcut privind frun-zele gălbejite şi uscate pecare vântul le răsucea depe o parte pe alta.

- Aşa suntem şi noi,nişte frunze mânate decolo-colo de nişte forţenecunoscute, şi, vrem-nu-vrem, ne alăturămaltor frunze, numai ca săputrezim împreună. Nu ţise pare ca acest lucru-i deo tristeţe fără de margini?

- Depinde, i-am răs-puns. În universul meu,atunci când sunt Om,frunza din mine e poateaşa cum o vezi tu, mai us-cată şi uitată undeva la omargine de suflet, iaratunci când sunt Frunză,omul din mine e mic şiumblă cu gura căscatăprin labirinte verzi, iaratunci când...

- Nonsens, nonsens! astrigat el întrerupându-mă.

- Evadarea ta înfrunza, evadarea în acel„cotidian mistic” cu carete tot lauzi, nu este nimicaltceva decât o sinucideredin aceasta lume umana,a cărei existenta este deprisos!

- Schimbându-ţi na-tura umană, tu de fapt tesinucizi. Te sinucizi cusperanţa că te vei rea-duna, că te vei renaşteîntr-o alta lume. Speranţăcare, cu fiecare sinucidereşi cu fiecare reîntoarceredin acel cotidian mistic,devine tot mai disperată.

Şi eu am încercat săevadez într-o altă lume,mai simplă, lăsându-măcărat la întâmplare de

motoreta mea în doi tacţişi, nu de puţine ori, amavut impresia că m-amdescărcat de mine în-sumi, că m-am debarasatde umanitate, pierzându-mă în mărăcinile şi gar-durile de la margineadrumului. Şi eu am spe-rat că motoreta mă vatransporta, fără niciun felde efort din partea mea,în nefiinţă.

În zadar am sperat şiîncercările mele ca om aueşuat, una după alta. Ori-cum, eu mi-am păstratmereu luciditatea de om!De aici poate mi se tragepatima disperării şi mize-ria neputinţei existen-ţiale.

Tu, însă, pari fericit încursa ta de maraton încare parcurgi distanteegale de conştient şi deinconştient, ca să ajungidin nou la punctul de ple-care, unde, de fapt nu s-aîntâmplat absolut nimicde când ai plecat şi pânăcând te-ai întors.

Dar eşti încă tânăr, aitimp să te trezeşti. Ai încătimp destul să te sinucizicu adevărat!...

S-a ridicat să plece,dar l-am oprit trăgându-luşor de mâneca de la ful-garin.

- Tu de ce nu te-ai si-nucis?! L-am întrebataproape răstindu-mă lael.

S-a întors mirat înspremine şi, ridicându-sisprâncenele stufoasepână la mijlocul frunţii,mi-a răspuns:

- Văd că nu înţeleginimic! Eşti mai prostdecât credeam, dar aşaera şi Eliade, tot un pros-tănac. Eu, m-am sinucisdemult, încă din copilărie,dar trebuie să mărturisesccă nici sinuciderea aia numi-a adus vreo bucurie.

- Bine, bine, i-am răs-puns. Oi fi eu prostănac,dar dacă, aşa cum spui,sinuciderea nu ţi-a adusnicio bucurie, atunci dece ai continuat să o pro-movezi?

Prostănaci ca mine, caEliade sau tineri încă ne-vinovaţi, pot fi uşor co-rupţi de nemărginita ta„inocenţă”, de nemărgi-nita ta lipsa de răspun-dere existenţială şi călarepe motoreta vieţii fără deideal, să se sinucidă pre-matur şi asta nu din con-vingere proprie.

Sinucidere inutilă, de-oarece, aşa cum spui, eanu aduce nicio uşurare,nicio bucurie, sau vreunalt sentiment anume,demn de sacrificiu.

Deci, sinuciderea decare vorbeşti, este la felde absurdă ca şi viaţa pecare o renegi.

- Bine, recu-nosc că ai putea 4


avea dreptate încontextul „banali-tăţilor tale coti-

diene”, mi-a răspuns elde data asta fără să măprivească, dar eu nu scriupentru omul de rând, euscriu pentru „artist”, euscriu pentru omul nebun,care deja e mort pentruca a tânjit la Nemurire!

Pe mine nu mă intere-sează lupta meschinăpentru supravieţuire, numă interesează copilulcare ajunge om matur şimai apoi bătrân, ci mă in-teresează cel care vededincolo de „viaţa”. Din-colo de moarte!

Nu vorbesc cu acei in-divizi, sau mai bine zis,nu le vorbesc celor careaccepta viaţa aşa cumviaţa le este vândută lorde unii şi de alţii, nu le

vorbesc celor care sunt„programaţi” într-o exis-tenţă sau alta.

Eu vorbesc sau le vor-besc doar celor care sunt„inprogramabili”. Vor-besc despre acele animalerare care mor cu fiecarecuvânt spus, mor cu fie-care răsuflare.

Eu vorbesc despre „si-nucigaşul total şi etern!”

Când a terminat devorbit, peste Bois de Bou-logne s-a aşternut o li-nişte de mormânt.Într-un târziu, din spateleunor platani s-a desprinso umbră care, la începutşovăitor, dar apoi din ceîn ce mai hotărât s-aapropiat de noi.

Era o femeie tânără,frumoasă şi îmbrăcatăfoarte simplu.

S-a oprit în faţa noas-

tră şi dintr-o mapa ne-agră, mare, a scos un ta-blou pe care l-a aşezat cugrijă în aşa fel încât să nuputem vedea desenul.

- Eu sunt Livia, a spusfemeia aia tânără. Suntpictoriţă şi, fără să vreauam asistat la discuţiavoastră. Ca artist, ca omnebun, vă dau dreptate laamândoi şi niciunuia dinvoi. Pentru că nu cred în„dialog”, nu cred în cu-vântul scris!

Artiştii cuvântuluisunt un fel de sportivialeşi să participe într-ocompetiţie în care celcare umple cele maimulte spatii goale cu altespatii goale, câştigă.

- Uite ce înţeleg euprin artă, a spus Livia,dezvăluind tabloul.

Şi bătrânul şi eu l-am

privit mult timp în tăcere.În acel tablou, în doar câ-teva linii şi culori eram,fără îndoială, expuşi, atâteu, cât şi bătrânul, şi fie-care cuvânt din conversa-ţia noastră. Frunzeleuscate, stâlpii de luminăşi oamenii de prin parc,intrau şi ieşeau din ta-blou, ca printr-o uşă largdeschisă.

Fără să spună ceva,fără să-si ia rămas bun,bătrânul s-a ridicat şi adispărut. M-am gânditatunci că poate iar a ple-cat să se sinucidă sau celpuţin să-si controleze mo-toreta. Cine ştie, poate eradeja mort, şi eu, insensi-bilul, nici nu am observat.

În schimb am rugat-ope Livia să se aşeze pebancă lângă mine. Pentrutotdeauna.

4

De ce?Ion Iancu Vale

Unii dintre oameniau înţeles implacabilulrost al vieţii şi al morţiişi l-au acceptat, fără re-zerve, devenind astfel,nişte oameni liberi şiputernici. Ei au scăpatastfel, de teama, teroa-rea şi stress-ul cu care,mai ales, moartea îi co-pleşeşte de când lumea.Ce nu este, însă de înţe-les şi de acceptat de ceimai mulţi, este faptul căunii oameni trăiesc şimor într-un anumit fel,iar alţii în alt fel.

De ce pentru uniiviaţa este un continuufestin, moartea un mo-ment de încununare aacestui festin, iar pentrualţii, amândouă aceste

capitale stări, doar du-rere şi suferinţă.„Voinţa divină, desti-nul”, vor zice unii. Bine,dar de ce atât de inegal,de părtinitor, de diferitşi de nedrept acest des-tin? De ce pentru uniimumă, pentru alţiiciumă? Care este logica,pana la urma.

Cine câştigă de peurma diferenţelor şi di-ferendelor care secreează, astfel, între oa-meni?

Nu ar fi fost ideal caîntre ei să nu existe de-osebiri atat fizic cat sipsihic ? Câte situaţii dis-perate nu s-ar evita înfelul acesta. Câte neca-zuri, câte dureri nu s-arîndepărta. Câtă sufe-rinţă sufletească, câtelacrimi şi suspine ar dis-pare dacă nu ar existaaceastă inechitate gene-

tică şi care se pare că nuare remediu. Dacă toţisuntem sensibili, dacătoţi suntem la fel de vul-nerabili în faţa frigului,a foamei, a setei, a boli-lor şi a mizeriei, de ceunii, intr-un fel saualtul, să le poată depăşi,iar alţii să fie învinşi,doborâţi de ele?

Unii oameni suntfrumoşi, alţii urâţi; uniisunt deştepţi, alţiiproşti; unii au calităţi deconducători, alţii suntsortiţi să fie veşnic con-duşi; unii pot să „facă”şi să înmulţească banul,iar alţii şi pe cel câştigatcu sudoare, sunt făcuţisă-i piardă pe nimic, şitot aşa...

Oameni nu suntegali, cu toate eforturileunora de a ne face sacredem acest lucru. Eisunt diferiţi. Asa a fost

dintru începuturi şinimic nu s-a pututschimba în acest sens şiprobabil, nici nu se vaschimba vreodata. Oa-meni vor fi diferiţi pânăla veacul din urmă. Vortrăi de aceea diferit, sevor bucura de viaţă înmod diferit şi vor muriîn mod diferit. Întreba-rea, de loc retorica, este:

De ce?

„REALITATEADÂMBOVIŢEANĂ”,

10 februarie 1998


FlorentinSmarandache

Fotbalul -„Cenuşăreasa…

americană”!În oraşul Pasadena,

care este pe locul 168 înSUA, ca mărime, şi pelocul al şaptelea în Comi-tatul Los Angeles, s-adesfăşurat în anul 1994Finala CampionatuluiMondial de Fotbal, pecelebrul Rose Bowl Sta-dium, între Brazilia şiItalia. După prelungiri,scorul a rămas tot 0-0,aşa că departajarea s-afăcut, pentru prima datăîn istoria acestui cam-pionat, prin lovituri de la11 m: a câştigat Brazilia,cu 3-2, care devenea ast-fel pentru a patra oarăcampioană mondială(mai fusese în 1958, în1962 şi în 1970 când aintrat definitiv în posesiacelebrei Cupei „JulesRimet”, după cum se sta-bilise în 1930, la primulCampionat Mondial deFotbal, din Uruguay).

Cred că cei de vârstamea îşi amintesc de acestfrumos trofeu din argintplacat cu aur şi cu un su-port albastru din lazurit– era Nike, zeiţa victoriei

din mitologia greacă,care susţinea cu braţeleridicate o cupă octogo-nală. Ce mare emoţie co-lectivă a fost în anul1966, când cupa a fostfurată la Londra şi a fostgă-sită (împachetatăîntr-un ziar) după şaptezile, de către un… câine,într-o grădină!... Dar,brazilienii n-au avutnoroc: în 1983, cupa fostfurată şi până acum nu afost găsită! Pentru orgo-liu, şi-au făcut o re-plică!... Poate că acesta afost un motiv în pluspen-tru ei să obţină vic-toria în 1994: să deţinămăcar o cupă origina-lăa FIFA (Federaţia Inter-naţională a Asociaţiilorde Fotbal).

Temporar, numaipentru patru ani, căcinoua Cupă MondialăFIFA este transmisibilăşi la predarea ei cătrenoul câştigător al Cam-pionatului Mondial deFotbal, deţinătorul pri-meşte o copie aurită a ei– originalul este din aurmasiv de 18 karate. Brazilienii au intrat ast-fel încă o dată în istoriafotbalului – numit înSUA soccer, pentru a nuse confunda cu americanfootball, care în StateleUnite este numit simplu

football, deşi numai fot-bal nu este, ci un fel derugby, dar mult mai dur(v-amintiţi că, pe cândera student, John Fitzge-rald Kennedy, care a de-venit în 1960preşedintele SUA, şi-arupt coloana vertebralăîntr-un meci de aseme-nea „fotbal” şi a rămas cusechele!).

Dacă în Europa, fot-balul (englezesc) este„sportul rege”, în SUA,unde, repet, este numitsoccer, el nu este nicimăcar „a cincea roată lacăruţă”. Organizarea eta-pei finale a Campionatu-lui Mondial de Fotbal înSUA, care ar fi o „piaţă”imensă de potenţiali„microbişti”, practic nu aschimbat percepţia opi-niei pu-blice americaneasupra soccer-ului, careaş putea spune că a ră-mas „Cenuşăreasa ame-ricană”, faţă de suratelesale baseball şi (ameri-can) football! Trebuiemenţionat că pe RoseBowl Stadium (Stadio-nul Cupa „Trandafirul”)se desfăşoară meciuri defotbal american (dincând în când, se joacă şisoccer), dar el avea ofaimă mon-dială înaintede anul 1994, deoarecegăzduise Jocurile Olim-

pice de Vară de două ori:în anii 1932 şi 1984.

Chiar dacă în 1994americanii „n-au făcutmare brânză” cu promo-varea soccer-ului înSUA, cinci ani mai târ-ziu, FIFA a mers din nou„pe mâna lor”: în organi-zarea etapei finale aCam-pionatului Mondialde Fotbal Feminin. Fi-nala s-a jucat, cred că aţighicit, pe acelaşi RoseBowl Stadium, între SUAşi China (oficial, ţara senumeşte Republica Po-pulară Chineză). Sespune că a fost eveni-mentul sportiv feminincu cel mai mare numărde spectatori: 90.185 (la„Finala bărbaţilor” din1994, au fost ceva maimulţi, 94.194, dar maipuţini decât la concertulde rock al formaţiei ir-landeze U2 – 97.014spectatori; recordul ab-solut s-a înregistrat înanul 1984, cu 101.799 despectatori, la finala defotbal a Olimpiadei:Franţa-Brazilia 2-0).

În 1999, s-a repetatistoria de la finala mas-culină: după prelungiri,scorul rămăsese alb şidepartajarea s-a făcutprin lo-viturile de la 11m:a câştigat SUA, cu 5-4,care mai câştigaseaceastă cupă şi în 1991.Bravo lor, bravo socce-ristelor, că „le-au ruptgura” socceriştilor, cudeplin temei, pentru căele sunt şi triple cam-pioane olimpice (1996;2004; 2008). Dar, cefolos, că în SUA, soccer-ul e tot… „pe jos”!

Continuare din nr. 61

La Caltech,cu „nemateria”

printre fizicieni (2)


Corabiapoeziei

Gheorghe Secheşan

În volumul recentapărut, la Editura MJMdin Craiova, MădălinaOlteanu ne propune opoezie având un prim re-gistru diafan, nu lipsităînsă de angoase şi tulbu-rări interioare: Ploile albeaduc visurile către tine/Umbra ta trece alături,/În manitia aromelor deduminică. “Romanticul”se îmbină, în această poe-tică, în mod admirabil, custraniul, cu necunoscu-tul, cu împrevizibilul:Plec./ Se simte deja miro-sul de melci.

O altă tonalitate aacestor poezii de senti-ment şi “feeling” esteaceea a sincerităţii,“haină poetică” oarecumvetustă în ochii înaintaşi-lor optzecişti dar care,încet-încet, revine glo-rios, ca un feld e vintagepoetic: Sărăcia din mine,.Sărăcia din tine,/ Sărăciadin noi încă ne ţine,//Calvarul acesta ce-ntrunane roade/ Năpădiţi de tă-cere şi de gânduri no-made.// Bolnavi deiubire când vraja neprinde/ Gelozia trădăriice-n taină ne vinde.

De altfel, tema iubiriieste una constantă la Mă-dălina Olteanu, autoareanesfiindu-se, poetic vor-bind, să abordeze unmotiv, în fond, atât destrăvechi omenesc: Tu veifi fluierul cioplit dinsoare/ în acelaşi bărbat,/eu voi fi bucimul/ floriide portocal/ într-o nouă

femeie. Motivul poeziei (al

poetului) ca o corabiecare pluteşte (în derivăsau nu) este foarte vechişi, în egală măsură, con-sacrat, dacă ar fi să îlamintim doar pe Rim-baud, cu al său celebruBateau ivre. “Corabia”Mădălinei Olteanu estepsihanalizabilă, căci ea se“produce” în interiorulcel mai profund al fiinţeiomeneşti şi poetice, oexistenţă post-modernă,rătăcită, confuză, spe-riată: E târziu,/ Le spungândurilor mele./ Tre-buie să mă întorc,/ Darnu-mi găsesc casa.

Un foşnet tainic, mis-terios şi cosmic “se iscă”în versurile Mădălinei Ol-teanu, nu lipsit de fri-soane, de angoase: Nicicerul nu mi-ar fi îndea-juns./ Cum se înnopta/Carul Mare aducea cu eltăcerile la-ndemână.

Autoarea este, de alt-fel, o conştiinţă lucidă avremii sale, a generaţieidin care face parte, încare nu numai individulpierde teren, în fiecareclipă, în faţa unor forţeoculte şi tenace, pe carenici nu le înţelege, nici nule cunoaşte, dar şi omul,omul generic, ca fiinţăcosmică, se situează într-un ciclu perdant : “Ştiu,sunt perdantă, suntemperdanţi…/ Într-un coş-mar,/ Crucificată în veş-nicia momentului/ Suntimigrantă în patria doru-lui meu.

Poezia aceasta pri-meşte, nu de puţine ori,accente sur-realiste, fărăca prin ele să fie, umva,estompată dimensiuneasuflet, sentiment : Viselepădurii pun căpăstru ca-lului alb/ Priponit de-un

colţ de rai./ Nici gând să-l pot struni,/ Nici cuvintedestule să-l scriu,/ Niciversuri să-l cânt./ Pentrumine murmură doar vân-tul/ În V-ul cocorilor.

Fireşte, nu trebuie ne-gată şi neglijată dimen-siunea “feministă” aacestei poezii. Numai căidealul de frumuseţe alautoarei este îndepărtatde ceea ce “se cere” as-tăzi, ea întorcându-se laizvoarele frumuseţii cla-sice, atât fizice cât, maiales, spirituale : Mereurătăceşti în visele mele/lasă-mă să-ţi caut/ bra-ţele/ pierdute în ţărâna/timpului meu/ şi să-ţisărut/ inelul de logodnă.

Moartea, motiv poeticuniversal şi etern, îi prile-juieşte poetei “jocuri” deo mare frumuseţe lirică :Într-o duminică/ s-a în-tâmplat să mai mor odată,/ muşcată de stele/Era nunta lor./ Trâmbi-ţată de greiri în cor,/ În-văţasem moartea pe derost/ Toate tertipurile eiîmi erau cunoscute.

Nu trebuie să credemînsă, nici măcar o clipă,că am avea de-a face cuun poet “de odinioară”,care nu a trecut expe-rienţa variilor isme post-moderne. PoemulNăscută curată, de pildă,este un bun exemplu, căcieu-l poetic se scindează,generând un fel de “gâl-ceavă” a sufletului cu su-fletul : Şi astăzi e ziuamea de naştere./Doamne !/ Mi-am invitatanii,/ dar îi pierdusemundeva/ pe drum./ M-aminvitat şi pe mine/ ceanăscută curată/ dar măpărăsise lumina,/ focurilese stinseseră,/ vântul măhăituia/ ca un lup flă-mând/ Cea de acum,

Doamne !/ Ascunsă într-o inimă,/ îşi iubea păca-tele !

În definitiv, poeta nueste cu nimic mai prejosde neliniştea precedente-lor generaţii care au adusîn poezie confuzia exis-tenţială, angoasa, frag-mentarismul etc. :Rătăcesc în căutarea/anotimpului pierdut./ Laintrarea în sufletul meu.

Aceste texte poeticenu sunt delor lipsite desensuri grave, adânci, fi-losofice, religioase, chiar: Puteam să mai stau/ Înpântecul frumoasei melemame,/ dar e decembrie/şi ştie cerul bine/ că-iluna mea./ Ca o cometă/are forma unei albeelipse/ şi-mi cere impe-rios să ies la lumină.

Se poate spune, fărăteama de a greşi, că “da-rurile” poetice ale autoa-rei nu sunt “din aceastălume”. Oarecum surprin-zător pentru o lume ah-tiată de valori materiale,din ce în ce mai multe şidin ce în ce mai mari, eu-l poetic îşi “îndreaptă in-teresul” către valorileuniversale, stelare, uni-versale, cosmice : Am undar pentru tine/ anotimpal pierii:/ aş vrea să-ţiofer/ eu, o stea fără cer,/un luceafăr stingher/ în-noptat la fereastră-mi.

Mădălina Olteanu


Dorel Schor

Fiecare artist plastic,sau aproape fiecare, areun stil. Acesta reflectaconceptia şi modul sauspecific de exprimare. Oanumita tuşă sau linie,adoptarea consecventa aanumitor soluţii, specifi-citatea trăsăturilor per-sonajelor conferă unaspect distinct şi perso-nalizat lucrărilor sale. Dealtfel, se consideră căatunci când, fără să-ivedem semnătura, recu-noaştem mâna artistu-lui, se poate spune castilul său s-a impus. Şitotuşi, din când în când,pictorii simt nevoia săevadeze din cadrul speci-ficităţii, încercând dacănu o schimbare radicală,măcar o altă modalitate.

Iată, de pildă, o lu-crare de Menase Kadis-hman. E cunoscutprototipul din picturilesale, cu oaia expresivăcare priveşte blând dintablou. De asta data, pic-torul are o viziune mailargă, ne oferă un peisajcu plopi, cu o pajişte şidealuri în planul secundşi cu... oi. Aharon Giladia pictat aproape numaioameni grupaţi în cadrulunei familii.

Feţele personajelorsunt întotdeauna numaisugerate, obturate, de-personalizate. Putemînsă să vă prezentăm ex-cepţia: o familie (şi dedata aceasta), într-unautobuz, dar nu ca deobicei, trăsăturile feţelorsunt conturate şi au ex-presie, mama îţi ţine co-pilul în braţe, altul stăalături, alţi călători înplanul secund există şisunt preocupaţi, e cu

totul altfel decât în majo-ritatea tablourilor sale.

Gherson Renert apreferat, în ultima pe-

rioadă a vieţii, picturaabstractă, de inspiraţiemeditativă, uneori cu ac-cente lirice, în care îşi di-

zolvă emoţiile. Şi totuşi,uneori, îşi amintea depersonajele sale credin-cioase, părăsea atmos-fera metafizică şiconcretiza nevoia de me-ditaţie cu un desen înspiritul vechilor sale pic-turi. În acelaşi sens, darcu totul altfel, proce-dează pictorul ManoleLazăr, actualmente par-tizan al artei conceptualeşi uneori a expresionis-mului. Nu-i de mirare,însă, ca într-o serie delucrări inspirate de Cân-tarea cântărilor, rede-vine pictorul realist de laînceput, repurtând unsucces internaţional re-marcabil.

Iată, în sfârşit, o gra-fică artistică datoratăpictoriţei Miriam Cojo-caru. Artista este cunos-cuta pentru lucrările ei,în care culoarea caldă şipersonajele feminineaduc un aer de intimi-tate, conferind un an-samblu al unorcircumstanţe ezoterice.Dar ea se îndreaptăuneori în altă direcţie,căutând esenţa şi sim-plitatea în peisajul fărăprezenţa umană, suge-rând şi o dimensiunepsihologică.

Fără îndoială, picto-rii, în majoritatea lor, autalentul, măiestria de aexprima idei şi senti-mente într-o formăaleasă, personală. An-samblul de procedee fo-losite creează stilul,maniera, modul lor deexprimare. O încercarede evadare sau de reve-nire la vechile unelte sauîncercarea unor proce-duri noi este întotdeaunabenefică.

Stilul creatorului


Lucian Gruia

Mihai Pascaru s-anăscut la 2 august 1959în Topoliceni, comunaGalu (azi, Poiana Teiu-lui), judeţul Neamţ. Aabsolvi Facultatea de Is-torie şi Filozofie dinCluj-Napoca (1983). Adebutat editorial în anul1996 cu volumul depoeme Gânduri scăpatede sub control (EdituraGallus Alba Iulia). În2009 a publicat volumulGrămadă ordonată (Edi-tura Artpress, Timi-şoara).

Volumul Definiţii(Ed. Limes, Cluj-Naoca,2011), pe care-l comen-tăm, reprezintă o pla-chetă-antologie bilingvă,traducerea în limba al-baneză datorându-seharnicului poet, BakiYmeri. Critica literară acomentat favorabil ver-surile poetului, detec-tându-i cu acurateţecaracteristicile stilistice.Între acestea, cea maiimportantă este origina-litatea expresiei.

Primul capitol al pla-chetei reprezintă undans în jurul tăcerii,care, în forma ei nema-nifestată, cuprinde toatesensurile/semnificaţiilecuvintelor: „Poemelevorbesc cu gura-nchisă;/ tocmai prin asta se de-osebesc/ de discursulpolitic şi alte forme/ deplecare de-acasă”. Poe-mul creşte organic, dincuvintele semănate înpământ, se reface mira-culos când e desfăcut înbucăţi, poetul îşi ocro-teşte versurile ca ocloşcă, puii. Poetul se fe-reşte de grandilocvent şigrandilocvenţă, şi se

aproie de cuvinte cusmerenie, cunoscându-leforţa de impact asuprarealului, probat de logo-sul divin: „Nu deschideţigura poemului;/scos dinfelu-i de viaţă firesc/poemul vă muşcă tur-bat.// Nu aţi văzut nicio-dată un om/ de poememuşcat?”

Cu inteligenţă şi deta-şare, poetul face haz denecaz faţă de criza eco-nomică, socială şi maiales morală, pe care gu-vernanţii lumii şi maiales ai noştri ne-au hără-zit-o. Capitolul Oameni,locuri, atitudini relevăfaţa sensibilă şi gravă aliricii lui Mihai Pascaru,chiar dacă umorul nulipseşte. Amintirea pă-rinţilor, a plaiurilor na-tale şi ale apusenilor,viaţa chinuită a oameni-lor, elogiul ţăranuluisunt aduse în prim plande forţa dragostei curate:„Ţăranul / e un om /care scânteie / la fiecarestrop de apă / şi tot cescânteie / prin lume /din lacrimile lui s-adapă.”

Definiţiile, care dautitlul plachetei, ne intro-duc în mediul rebusistic,configurând şi ele, prinsensul lacunar şi caretrebuie descoperit, undans în jurul tăcerii.Semnificaţiile lor se în-colăcesc vegetal, ca ie-dera în jurul ideii. Iatăcâteva exemplificări: „Omaimuţă / coborâtă /

din Pomul Cunoaşterii.”(Darwin); “Un zar mă-sluit / de Ordine.” (Ha-zardul); „Necaz cupublic.” (Caz); „Pasăreaparadisului / românesc.”(Cioara).

Sentinţele sunt medi-taţii/reflecţii gnoseolo-gice, pendulând întremaxime şi anecdote. Iatăconsideraţia pentru fie-care mamă, pruncul eieste un mic Iisus Cristos,transpusă liric: „Fiecaremamă/ Este/ Maica/Domnului său.” (Mamă).Şi anecdota pe o temăgravă: „Cine moare-n/nemurire/ doarme-ndouă/ cimitire: / unulpentru morţi/ de rând,/altul pentru morţi/ degând.” (Epitaf). Apoca-lipsele şi alte poeme con-ţin reflecţii de totinteresul, privind ciclu-rile manifestării univer-sului. Iată geneza: „Laînceput a fost/ Cuvân-tul/ care se juca/ cuFapta.” Şi una din va-riantele apocalipsei, careprevede reluarea ciclicăa universului: „Începu-tul/ şi sfârşitul/ încep/să se pipăie.” (Apoca-lipsă 2).

Dar înainte deaceasta, Creatorul, ca unbun gospodar, va mă-tura cenuşa universuluidistrus, după uşă. Naşte-rea Satanei, printr-oşmecherie năstruşnică,merită transcrisă pentrudeliciul cititorilor: “Sa-tana s-a născut / dumi-

nica, / el nu se puteanaşte / în timp ce Dum-nezeu / lucra. // Satana– acest înger care / astiut să profite la timp /de oboseala altuia.”

În acest sens, cea maisurprinzătoare versiunea apocalipsei o repre-zintă formula lui Ein-stein, desprinsă dinteoria relativităţii: „E =mc3.” (Apocalipsa 3)Formula ne spune cămateria poate trece înenergie şi viceversa,adică, universul poateexista fie în stare energe-tică, fie în ipostază sub-sanţializată. Ingenioasagăselniţa lirică dove-deşte că poezia lui MihaiPascaru vizează gnoseo-logicul.

Din acest punct de ve-dere, mi se pare că poe-tul se situează încotidian /aparenţă, deunde priveşte interiorulfenomenelor/ esenţele.Decodificarea sensurilornu are nevoie de herme-neutică, aşa cum dove-deşte următorultestament liric al autoru-lui, fiecare cititor va înţe-lege exact despre ce estevorba: „Să mă-ngropaţi/în fustă scurtă/ precumun scoţian de soi,/ afarăsă-mi rămână numai/fluierul de la cimpoi.”

Mihai Pascaru este unpoet original, de cele maimulte ori ironic/autoiro-nic, alteori grav, întot-deauna seducător.

Un dans înjurul tăcerii

Mih

ai P

asca

ru


George Petrovai

După cum bine seştie, în marxism se ope-rează distincţia dintreexistenţa socială şi con-ştiinţa socială, rolul pre-ponderent fiind atribuitexistenţei sociale, căci –afirmă marxiştii – con-ştiinţa socială este deter-minată de existenţasocială. Iar această găsel-niţă nu reprezintă altcevadecât extrapolarea şi for-mularea niţel mai selectăa faimoasei şi, totuşi, ex-trem de primitivei ma-xime atribuită lui Marx,cum că „conştiinţa treceprin stomac”.

În agresivitatea anti-creştinismului cultivat deMarx şi discipolii săi,mulţi dintre aceştia încăîn plină activitate, nici nuse putea un contraargu-ment mai banal, cu toatepretenţiile sale de mate-rialism irefutabil, la răs-punsul dat Ispititoruluide către Mântuitor:„Scris este: Omul nu tră-ieşte numai cu pâine, cicu orice cuvânt care iesedin gura lui Dumnezeu”(Matei 4/4).

Dar să revenim la bi-nomul existenţă socială-conştiinţă socială. Maiîntâi că a acorda existen-ţei un rol determinativ înraport cu conştiinţa, in-discutabil că un raport

forţat şi ultrasimplificat,se cheamă un bluff con-ceput de teribilismul an-ticreştin al lui Marx. Căcila densitatea culturiisale, el ştia prea bine căEvanghelia după Ioan sedeschide cu întrupareadivină a Cuvântului: „Laînceput a fost Cuvântul,şi Cuvântul era cu Dum-nezeu, şi Cuvântul eraDumnezeu”.

Prin urmare, Logosulşi raţiunea reprezintăadevărata hrană pentruesenţa omului ca spirit,iar nu hrana materială,corporală pe care el opoate reduce simţitorprin voinţă şi exerciţii deasceză, ba chiar poate re-nunţa în totalitate la eaprin fenomenul paranor-mal de inedia.

N.B. Se zice că în toatălumea ar exista peste3000 de autotrofi, per-soane care nu consumănici măcar lichide,necum hrană solidă. Eise hrănesc cu energie so-lară, pe care o trans-formă şi o înma ga zi- nează în organism prin-tr-un proces de fotosin-teză asemănător cu cel alplantelor, proces cu totulşi cu totul inexplicabilpentru ştiinţa actuală...

Continuând ideea în-treruptă de această inci-tantă notă, merită se neîntrebăm cum altminteri

se explică, de pildă, ului-toarea rezistenţă a primi-lor creştini la asaltulnimicitoarelor prigoanedezlănţuite împotriva lorde împăraţii romani, res-pectiv miraculoasa su-pravieţuire a celorîngropaţi zile şi nopţi subdărâmăturile provocatede cutremure, ori a celorîngropaţi cu anii în hrubeşi temniţe? De pildă, seştie din mărturiile celorcare au ieşit vii din sinis-trele temniţe comuniste(cutremurătoarele rela-tări ale lui Ion Ioanid dinÎnchisoarea noastră ceade toate zilele), că multmai bine rezistau con-damnaţii slabi din punctde vedere fizic, dar înzes-traţi cu un psihic puter-nic, pe când zdrahonii seprăbuşeau foarte repede.

Pe de altă parte, dacăsintagma existenţă so-cială poate fi admisă careprezentând totalitateacondiţiilor materiale încare vieţuieşte, creează şise dezvoltă o comunitate,prin extensie o naţiune(dar în nici un caz dreptsuma existenţelor indivi-duale, chiar atunci cândacestea ascultă de impe-rativele comunismului!),sintagma conştiinţă so-cială, asemenea supra-structurii, devineininteligibilă.

Căci ce putem să înţe-

legem prin conştiinţă so-cială noi, cei care am in-trat în secolul 21:conştiinţă familială, declan, de clasă, de profe-sie, sau pur şi simpluconştiinţa unei întregisocietăţi (naţiuni), cândeste ştiut că nici măcarîntr-o familie nu se poatevorbi de un numitorcomun al conştiinţelorconsangvine, întrucâtfiecare membru al fami-liei are personalitatea,orgoliile şi visele sale?

Să fie atunci conşti-inţa de clan ori cea declasă? Dar profesorul saustrungarul din Germania(în şi mai mare măsurăcel din Japonia), are oaltă conştiinţă a munciişi a rolului său social încomparaţie cu omologulsău din România. Bachiar între românii cuaceeaşi profesie există di-ferenţe uriaşe: unii îşi facdatoria, alţii nu; uniisunt cinstiţi, alţii nu; uniisunt altruişti, cei maimulţi sunt egoişti etc.

Deci, dacă la niveleleinferioare sintagma con-ştiinţa socială este atât dedifuză şi imprecisă, ce ră-mâne din ea la nivel na-ţional? Cel mult nişteurme din ceea ce secheamă umanism, pa-triotism şi ataşament la oanumită credinţă, limbăsau cultură.

Dar dacă prin integra-rea într-o altă societate(să zicem cea nord-ame-ricană), cineva dobân-deşte deprinderi şinorme de comportamentmult diferite de cele an-terioare, lucru care indis-cutabil că-l ajută să seintegreze în noul mediusocial şi să se rea-lizeze ca om, în-

Pentru români, aexista înseamnăa supravieţui cu

orice chip!

4


seamnă că proce-dând astfel, acestaşi-a trădat conşti-

inţa socială plămădită demediul primordial, saucă literalmente este unindivid fără conşti-inţă?!...

Tot aşa, de ce conşti-inţă socială se mai poatevorbi în întreaga hidoşe-nie politico-economicănumită Uniunea Euro-peană, dar mai ales în ţă-rile din vestul ei, adicăacolo unde graniţele sta-telor au ajuns simplemarcaje geografice?Poate de conştiinţa afa-cerilor rentabile, a pur-coiului de bani încasaţi(cinstit au ba) şi a relaxă-rii în timpul liber!

Nu în ultimul rând, dece conştiinţă socială maipoate fi vorba la româniiprinşi în cătuşele uneiexistenţe nemiloase,acum când cei mai mulţidintre ei, după modeluloferit de întreaga suită apoliticienilor şi guver-nanţilor postdecem-brişti, sunt gata capentru un pumn de ar-ginţi să abjure ceea cepână mai ieri susţineaucă este sfânt pentru ţară,istorie şi condiţia lor delocuitori ai acestor me-leaguri?!

Căci în chiar maimare măsură ca la alţii,la românii zilelor noastreacţionează anticreştines-cul, dar atotputerniculdicton Trăieşte-şi clipa.Atâta doar că pentru ma-joritatea românilor, aexista în aceste tragicecondiţii devenite partecomponentă a fiinţei lornaţionale, se cheamă asupravieţui cu oricechip...

4 Cu şi desprescriitori

Arghezi se întâlneşte,în preajma Cişmigiului,cu Victor Eftimiu, dra-pat în mantaua lui largăşi însoţit de câteva fete,care îl „îngrijeau” acasă(soţia, actriţa cunos-cută, îi murise de ovreme): îl pieptănau, îlmasau, îi tăiau unghiile,şi celelalte... „Dragă, îţiprezint pe secretarelemele”, zice Eftimiu, cu oformulă pe care o soco-tea convenabilă pentrua putea scoate fetele înlume. Iar Arghezi, camporc (ca întotdeauna):„Ce spui, dragă, tot maisecretezi, tot mai secre-tezi?...”

lTudor Arghezi nu-l

aprecia sub nici un chippe Demostene Botez,nici ca avocat, nici cascriitor şi, de câte oriavea prilejul să se întâl-nească cu el, i-o spuneaîn faţă.

Într-o zi, Arghezivenea la Uniunea Scrii-torilor, unde s-a întâlnitcu Demostene Botez,care tocmai ieşea, şchio-pătând de un picior. Vă-zându-l aşa neajutorat,Tudor Arghezi i seadresă:

– Măi, Demostene,ce-i cu tine? Ce-ai păţit?

– Nu vedeţi, maes-tre? Sunt cu un picior îngroapă ! se vaietă el.

– Nu-i nimic! Ţi-arămas intact piciorul cucare scrii, îi replică Ar-ghezi.

l

Dramaturgul Con-stantin Kiriţescu, direc-tor ani în şir înMinisterul InstrucţiuniiPublice, căuta să-şi im-pună numai punctul luide vedere şi, din aceastăcauză, se făcuse nesufe-rit majorităţii oameni-lor de cultură.

– Mare idiot trebuiesă fie Kiriţescu acesta,judecând după mutră,zise furios într-o zi IonMinulescu.

– Nu te lua dupăaparenţe, îl sfătui„blând” Tudor Arghezi.Mutra te înşeală. E cumult mai idiot decâtarată.

lCând avea nevoie de

bani, Mateiu Caragialese ducea în strada Sf. Io-nică să amaneteze ceva.Într-o zi a luat de acasăo pipă veche şi s-a pre-zentat la „Muntele dePietate”. Un domnsobru a examinat pipa şii-a dat pe ea 60 lei. Ma-teiu Caragiale a fostmulţumit de preţ.

Trecând pe stradaBărăţiei, a zărit, în vi-trina unei dughene, opipă la fel cu cea pe careo amanetase. Intră şiaflă că pipa costă 15 leişi că negustoraşul de„antichităţi” mai aveadestule piese de acestgen.

După vreo lună, cândMateiu se afla din nouîn jenă financiară, luăpipa pe care dăduse 15lei în strada Bărăţiei şiplecă cu ea la „Munte”.Evaluatorul o cântări înpalmă , clipi şiret pe subochelari şi-i plăti 60 delei. Mateiu încasă baniişi o şterse, venindu-i să

sară pe stradă de bucu-rie că-l păcălise pe eva-luator.

Peste câteva luni iarnu avea bani. Dădu fugape Bărăţiei, cumpără opipă cu 15 lei şi iar seprezentă la „Muntele dePietate”. După ce-şi în-casă suma şi plecă feri-cit de trucul „infailibil”pe care îl descoperise,evaluatorul îi spuseunui prieten care asis-tase la această scenă:

- E fiul mai vârstnical lui Ion Luca Cara-giale. De un an de zileîmi tot aduce pipe de 15lei bucata de pe Bărăţieişi eu îi dau câte 60 de leipe fiecare. El crede cămă prosteşte, dar pot eusă-i ofer fiului mareluinostru Caragiale câte 15lei? Şi acesta flutură unzâmbet blajin şi atotîn-ţelegător către amiculsău care se prăpădea derâs.

lMagistrat tânăr, Ale-

xandru Cazaban nu ştiacum să plece mai re-pede de la Judecătoriade Ocol din Răducă-neni. Cum în acel timp,Barbu Ştefănescu Dela-vrancea era ministrulJustiţiei, la intervenţialui Alexandru Vlahuţă,Delavrancea l-a primitîn audienţă pe Al. Caza-ban.

- Răducăneni… Ră-ducăneni …, făcea Dela-vrancea cu ochii în sus,gânditor. Niciodată n-am admirat un răsărit desoare mai măreţ ca laRăducăreni! Şi, mă rog,de ce vreţi să plecaţi deacolo? Aud că sunteţiscriitor…

- Pentru că, ve-4


deţi, Excelenţă - aexplicat Al. Caza-ban grăbindu-se

să nu piardă poanta şi sămeargă drept la inimadramaturgului ajuns mi-nistru – acolo n-am oca-zia să admir.… un Apusde Soare…

Delavrancea a savuratpoanta rozându-şi mus-taţa şi a scris pe cerereade transfer a tânăruluimagistrat: „Se aprobă.”

lPe când era profesor

la Facultatea de Filologiea Universităţii din Bucu-reşti, George Călinescu ainvitat doi studenţi la elacasă. Aceştia nu auvenit în ziua fixată, ci adoua zi, la aceeaşi oră.Deschizându-le uşa,doamna Alice Călinescui-a întrebat ce doresc, iarei au răspuns că au fostinvitaţi, dar n-au pututveni cu o zi înainte dincauza unor obligaţii lafacultate şi au întrebat:

– Domnul profesoreste acasă?

Din pragul uşii, amfi-trioana şi-a întrebat

soţul:– Eşti acasă, dragă?– Nu, dragă, nu sunt

acasă!– Aţi auzit băieţi, nu e

acasă! le-a spus candiddoamna Călinescu.

lÎnscris la Facultatea

de Litere şi Filozofie,Şerban Cioculescu urmaîn paralel şi Dreptul pen-tru a-i face plăcere buni-cului său. Teroareastudenţilor era dreptulroman şi profesorul Şte-fan Longinescu care aveamania clasificărilor şisubclasificărilor, subîm-părţirii în diverse para-grafe de tipul I, II, III, IVetc, 1, 2, 3, 4 etc., A, B, C,D etc., a, b, c, d etc. Laexamen, dacă subiectulcompara cinci subdivi-ziuni, el nota fiecare răs-puns ridicând câte undeget de la mâna stângăstrânsă pumn.

Un astfel de subiect cecompara cinci subdivi-ziuni i-a căzut la exame-nul de drept roman luiŞerban Cioculescu, care aînceput, transpirând, să

le enumere în timp ceprofesorul ridica câte undeget. Sărind peste divi-ziunea a doua, dar enun-ţându-le pe celelalte, arămas un deget nedesfă-cut de la mâna profeso-rului, el făcând gestulinvers închizându-le laloc pe celelalte patru de-gete şi arătându-i degetulrespectiv îl întrebă ne-cruţător:

- Ce e acesta?La care Cioculescu i-a

replicat:- Degetul arătător.Ilaritatea a fost gene-

rală, profesorul a zâmbitsardonic şi i-a dat bilăroşie, trântindu-l la exa-men.

lMihail Dragomirescu,

pe când era şi director alInstitutului de Litera-tură, intră odată satisfă-cut în aula FundaţieiUniversitare, unde dăducu ochii de Şerban Cio-culescu, veşnicul săurival în dispute.

– Ei, ce zici, Ciocules-cule, teoriile mele se dis-cută la congresul de la

Copenhaga...– Ce să zic, domnule

profesor, decât că e cevaputred în Danemarca! afost replica lui Cioculescu.

lLa „Capşa”, Şerban

Cioculescu şi AlexandruCazaban se duelau ver-bal, bineînţeles în glumă.

Zice Cazaban:– Eu nu scriu, ca unii,

pentru şer-bani!– Nici eu nu scriu, ca

alţii, numai cazaban-ali-tăţi! i-a întors-o Ciocu-lescu.

lÎntr-o zi, la o şuetă cu

Al. Cazaban şiCorneliuMoldovanu, Ion Minu-lescu, dorind să le facăsânge rău interlocutori-lor săi, strigă să-l audătoată lumea:

- Mă, voi ştiţi că eu m-am născut în anul când amurit Eminescu?

Replica lui Cazaban afost promptă:

- Două mari nenoro-ciri în acelaşi an !

Propus de B.P

4

Victoria Duţu expune la San Remo


Un poem cântat oricui!preasunt clopotele surdeşi ni-s clipele prea scurte!

preane stingem - lumânareîntr-un rost ce mereu doare!

preane scuturăm aleanulmult nevindecaţi tot anulde nevolnice iubiri,de vise trandafiriicurse-n palmele de miereşi în gândurile - fiere !

preane ducem pe apuspe un mal ascuns, ascuns…

preane cerem asfinţitulşi de toate mult iubitul !

preane dăruim oricuiagăţaţi în vârf de cui !

preadorim ca azi să frângemşi în braţe să iar strângemamintirea veşnic înger,în iubirile ce... sânger’!

preane mai dorim mereusă fim amândoi doar EU !

preane adunăm hai-huiun poem cântat oricui !

nu ne-ascultă şi ne doareo mirare stinsă-n zare !

preane-ascundem între noides udaţi de triste ploi !

mult şipreaşi des…si tot,o iubire de norod,

care nici măcarnu strigăcând se stinge pe-o ferigăşi nici nu ne mai petreceîntr-o noapte aşa rece,când ne-adunăm în noiîmbrăcaţi în mult noroi,ce l-am strânsfără să vremîntre amintiri ce gemde atâta mult iubirece ne-a fost-a…

Amăgire...ne ucide clipa arsă,la fellacrima ce varsămai încetşi mai incet…o iubire de poetce există-n fiecarepână cand…

luminamoare…

Gem frunze...Gem frunzele toamneidespletite pe alei…

Sângele doare trecânddincolo de mineîn trupul tauatât de aproape încât umbra luimă spală de păcatulde a te fi cunoscut.

Gândurile mele te mângâieîn somn,în somnul acela care nu mai vine,care doar pleacămereu şi mereu…asemeni vântului care îmi umblăprin amintirileatât de goaleşi de fără de sens.

O uşă se trânteşte!E uşa de la camera sufletului tău! E goală!Atât de goalăîncât aud doar ecoulNECUVINTELOR talespuse mult prea târziu…

Întind mânasă te atingşi nu te mai găsesc…Eşti atât de departecă lutul se miră că te-a născut străin de mine şi steaua ta căzătoarea uitat pentru ce te-ai rugatcând s-a stins acolo, pe ceruldrumurilor talepustiite de dorşi speranta…

Buzele mele te caută –parfum bolnav de mine –în fiecare floarepe care ai aşezat-o cu vorbele talela fereastra iubirii mele adolescentinesosită atât de târziu…asemeni NECUVINTELOR tale.

Clopotesurde

Poeme deLelia Mossora

Noi, românii, nuputem trece peste istorianoastră, peste personali-tăţile care ne-au influen-ţat viaţa. Acestea ne-aumarcat calea spre mareleAdevăr. Cea mai marepersonalitate culturală aneamului nostru esteMihai Eminescu, pe careîl sărbătorim pe 15 ianua-rie, ziua de naştere şi careeste şi ziua naţională aculturii româneşti. Majo-ritatea poporului român îlconsideră pe Mihai Emi-nescu ca cel mai marepoet naţional. Eu îl consi-der nu numai poet naţio-nal, ci şi un mare poetinternaţional. Este unpoet în afara timpului şispaţiului. Nu găseşti la altpoet ceea ce găseşti laMihai Eminescu. De fie-care dată când îi citescscrierile, descopăr înacestea noi elemente.Unii descoperă marea iu-bire, alţii descoperă ma-rele filozof iar alţiidescoperă marele patriot.Eu am descoperit la Emi-nescu şi un mare vizionarîn perceperea spaţiului şia timpului. Cu mulţi aniînainte de a se emite teo-ria relativităţii lui Ein-stein (1905) şi a teorieiBig Bang-ului atribuitaenglezului Sir Fred Hoyle(1950), Eminescu descriaîn poezia „La Steaua” li-mitarea vitezei de propa-gare a luminii în vid, iar

în poezia „Scrisoarea I-a”Eminescu descrie mode-lul complex al apariţiei şievoluţiei Universului.Problema timpului şi spa-ţiului se află şi acum încentrul filosofiei contem-porane. E de ajuns sănumim în această pri-vinţă filosofi ca Bergson şiHeidegger. Această pro-blemă este de o impor-tanţă deosebită pentrufilosofia de tip persona-list. “La steaua care-a ră-sărit/ E-o cale-atât delungă,/ Că mii de ani i-autrebuit/ Luminii să ne-ajungă”. Filosofia istorieieste în mare parte o filo-sofie a timpului, căci isto-ria este inseparabilă detimp. Vorbind despretimp, nu înţelegem întot-deauna acelaşi lucru.Timpul are sensuri dife-rite şi trebuie să facemdistincţie între ele. Existătrei ordine de timp: tim-pul cosmic, timpul istoricşi timpul existenţial. Fie-care om trăieşte în acestetrei ordine de timp. Emi-nescu descrie în poeziilesale toate cele trei ordinede timp. Timpul nu este oformă eternă şi imobilă încare existenţa lumii şi ceaa omului sunt fixate odată pentru totdeauna.Nu numai că existăschimbări în timp, dar

timpul însuşi poate suferischimbări. Se poate con-cepe o răsturnare a tim-pului, adică un sfârşit altimpului, dispariţia lui.“Poate de mult s-a stins îndrum/ În depărtări albas-tre,/Iar raza ei abiaacum/Luci vederii noas-tre, /Icoana stelei ce-amurit/Încet pe cer sesuie:/Era pe când nu s-azărit,/Azi o vedem, şi nue”. Timpul este un mod deexistenţă şi depinde decaracterul existenţei. “Totastfel când al nostrudor/Pieri în noapte-adâncă,/Lumina stinsuluiamor/Ne urmăreşteîncă.” Eminescu redefi-neşte timpul nu dupăschimbare şi mişcare, cidupă omul care este o fi-inţă vie şi care trăieşte înmai multe dimensiuni aletimpului, în mai multeplanuri ale existenţei.Omul nu este numai o fi-inţă cosmică, naturală,supusă timpului cosmic,mişcării circulare. El esteşi o fiinţă istorică. Or,viaţa istorică este o reali-tate de un alt ordin decâtcel al naturii. Fără îndo-ială, istoria este supusă şiea timpului cosmic, cu-noaşte calculul pe ani şipe secole, dar îşi are şipropriul timp, timpul is-toric. Timpul istoric se

naşte din mişcări şischimbări altele decâtcele care au loc în circui-tul cosmic. Este inexact săspunem că, dacă existăschimbare şi mişcare,acest lucru se datoreazătimpului; e mai corect săspunem că timpul nuexistă decât pentru căexistă mişcare şi schim-bare. Natura schimbăriidetermină natura timpu-lui. Timpul cosmic rezultădin schimbări care au locîn lumea obiectivată a na-turii; el este un timpobiectivat care se preteazăcalculelor matematice,determinării numerice,fracţionării, adunării. Vic-toria asupra morţii esteimposibilă în timpul cos-mic. Prezentul, insesiza-bil, deoarece sedescompune în trecut şiviitor, aboleşte trecutulpentru a fi la rândul luiabolit de viitor. Timpulcosmic, simbolizat printr-un cerc, ignoră persoanaşi nu se interesează dedestinul ei. Timpul istoriceste cel care aminteşte depersoană, simbolizat nuprintr-un cerc, ci printr-olinie dreaptă care se pre-lungeşte la infinit. Carac-teristica timpului istoricconstă tocmai din aceastălansare spre viitor, pentrucă istoria aşteaptă de laviitor dezvăluirea sensu-lui ei. Pe Eminescuaceastă lume îl con-strânge să rămână intr-unspaţiu şi timp limitaţi. Elîncearcă să evadeze dinaceastă lume mutându-seîn planul cosmic al exis-tenţei. „Pe când luna stră-luceşte peste-a tomurilorbracuri,/ Într-o clipă-lpoartă gândul îndărăt cumii de veacuri”. Timpulistoric este încordat spreviitor. Acesta este unuldintre aspectele sale. Darmai există şi un altul, toc-


prof

. dr.

Gheo

rghe

Vale

rică C

impo

ca

„Cel mai mare păcat al oamenilore frica, spaima de a privi în faţă şi-a

recunoaşte adevărul“ Mihai Eminescu

În căutarea adevărului.Domnul

Eminescu (5)

mai pentru că el se leagăde trecut şi de tradiţiacare asigură o continui-tate în timp. Fără aceastămemorie şi tradiţie, însensul profund al cuvân-tului, n-ar exista istorie.Prezentul care ar conţineplenitudinea şi perfecţiu-nea nu ar fi o fracţiune detimp, ci o evaziune dintimp, nu un atom detimp, ci ca să ne folosimde cuvintele lui Kierke-gaard, “un atom de eter-nitate”. Ceea ce a fost trăitîn această clipă existen-ţială rămâne, în timp ceclipele care urmează şi facparte din linia timpuluidispar, în temeiul reduseiadâncimi a realităţii lor.Pentru Eminescu Divini-tatea se reflectă mult maibine în cosmos decât înistorie, dar este vorbadespre un cosmos pe careomul încearcă să îl atingăprin intermediul unei na-turi obiectivate şi al unuitimp obiectivat. În afaratimpului cosmic şi a tim-pului istoric obiectivat şisupus numărului, existăun timp existenţial, tim-pul profunzimii. Este im-posibil să izolăm pringândire timpul existenţialde timpul cosmic şi detimpul istoric. aceste tim-puri despre care vorbeşteEminescu constituie unfel de intruziune a eterni-tăţii în timp, o întreruperea timpului cosmic şi atimpului istoric, o des-ăvârşire a timpului. La-nceput, pe când fiinţă nuera, nici nefiinţă,/Pe cândtotul era lipsă de viaţă şivoinţă,/ Când nu s-ascun-dea nimica, deşi tot eraascuns.../ Când pătrunsde sine însuşi odihnea celnepătruns./ Fu prăpastie?genune? Fu noian întinsde apă?/ N-a fost lumepricepută şi nici minte s-o priceapă,/ Căci era un

întuneric ca o mare făr-orază,/ Dar nici de văzutnu fuse şi nici ochi care s-o vază./ Umbra celor ne-făcute nu-ncepuse-a sedesface,/ Şi în sine împă-cată stăpânea eternapace!... Simbolul cel maiadecvat pentru a da o ideedespre timpul existenţialnu este nici cercul, nicilinia, ci punctul. Acestlucru înseamnă că timpulexistenţial nu poate fisimbolizat printr-unsemn spaţial. Eminescuprin viziunea sa prefigu-rează primul Big Bang-ul,modelul cosmologic ceexplică condiţiile iniţialeşi dezvoltarea ulterioară aUniversului. Acest modeleste susţinut acum de ex-plicaţiile cele mai com-plete şi corecte din punctde vedere ştiinţific. Dardeodat-un punct semişcă... cel întâi şi singur.Iată-l/ Cum din chaosface mumă, iară el devineTatăl!.../ Punctu-acela demişcare, mult mai slab caboaba spumii,/ E stăpâ-nul fără margini pestemarginile lumii.../ De-atunci negura eternă sedesface în făşii,/ Deatunci răsare lumea, lună,soare şi stihii.../ De atuncişi până astăzi colonii delumi pierdute/ Vin dinsure văi de chaos pe cărărinecunoscute/ Şi în roiuriluminoase izvorând dininfinit,/ Sunt atrase înviaţă de un dor nemărgi-nit. Durata timpului exis-tenţial nu are nimiccomun cu durata timpu-lui obiectivat, cosmic şi is-toric. Această duratădepinde de intensitateaexperienţelor interne carefac parte din existenţaumană. Clipe care, dinpunct de vedere obiectiv,pot să apară pentru expe-rienţa internă ca scurtestrăfulgerări ale infinitu-

lui, fie că e vorba de clipede suferinţă sau de clipede bucurie şi de entu-ziasm. Orice stare deextaz ne transportă dinlumea obiectivă şi mate-matică în infinitul calita-tiv existenţial. O clipăpoate să fie o eternitate,alta poate fi un chinuitorinfinit. Iar în lumea astamare, noi copii ai lumiimici,/ Facem pe pămân-tul nostru muşunoaie defurnici;/ Microscopicepopoare, regi, oşteni şi în-văţaţi/ Ne succedem ge-neraţii şi ne credemminunaţi;/Muşti de-o zipe-o lume mică de se mă-sură cu cotul,/ În acea ne-mărginire ne-nvârtimuitând cu totul/ Cum călumea asta-ntreagă e oclipă suspendată,/Că-ndărătu-i şi-nainte-i întu-neric se arată./ Precumpulberea se joacă în impe-riul unei raze,/ Mii de fireviorie ce cu raza înce-tează,/ Astfel, într-a veci-niciei noapte purureaadâncă,/ Avem clipa,avem raza, care tot maiţine încă.../ Cum s-ostinge, totul piere, ca oumbră-n întuneric,/Căcie vis al nefiinţei universulcel himeric…Pentru Emi-nescu nu este suficientcum am evoluat în timp,El pune problema filoso-fică a sfârşitului istoriei.Paradoxul constă în fap-tul că lumea îşi reprezintăsfârşitul istoriei situându-1 în timp, în vreme cesfârşitul istoriei va fi înacelaşi timp sfârşitul tim-pului, mai precis al tim-pului istoric. Sfârşitulistoriei este un evenimental timpului existenţial,dar şi un eveniment pecare nu ni-1 putem repre-zenta ca săvârşindu-se înafara istoriei. Sfârşitul is-toriei, eveniment al tim-pului existenţial, se

produce atât dincoace câtşi dincolo de istorie, într-adevăr, neputând fi obiec-tivat, sfârşitul istoriei nupoate fi nici înţeles, niciexplicat. Tot ceea ce estesemnificativ în timpulexistenţial apare ca unparadox în timpul istoric.În prezent cugetătorulnu-şi opreşte a sa minte,/Ci-ntr-o clipă gându-lduce mii de veacuri în-ainte;/ Soarele, ce azi emândru, el îl vede trist şiroş/ Cum se-nchide ca orană printre nori întune-coşi,/ Cum planeţii toţiîngheaţă şi s-azvârl rebeliîn spaţ'/Ei, din frânele lu-minii şi ai soarelui scă-paţi;/ Iar catapeteasmalumii în adânc s-au înne-grit,/ Ca şi frunzele detoamnă toate stelele-aupierit;/ Timpul mort şi-ntinde trupul şi devinevecinicie,/ Căci nimic nuse întâmplă în întindereapustie,/ Şi în noaptea ne-fiinţii totul cade, totultace,/ Căci în sine împă-cată reîncep-eternapace...În scrierile saleEminescu afirmă “Meni-rea vieţii tale e să te cauţipe tine însuşi. Adevăruleste stăpânul nostru, nunoi stăpânii adevărului.Sucul învietor al gândiriieste patima. Este vorbanumai că această patimăsă aibă un obiect nobil şidesigur că cel mai nobileste adevărul. Adevăruleste în inimă, creierul nueste decât lacheul inimii”.Aceasta exprimă crezulunui neobosit călător prinscurta viaţă în aflareasensului existentei. “Au esens în lume?/ Tu chipzâmbitor/ Trăit-ai anumeca/ astfel să mori?/ De esens intr-asta,/ e-ntors şiateu,/ Pe palida-ţi frunte/nu-i scris Dumnezeu”.(Mortua est, 1871, 1 mar-tie). Va urma



- Elisabeth dragă, seva servi cina curând, vreisă mă insoţeşti la toa-letă?

- Tocmai asta vroiamsă vă întreb şi eu, dnabaroneasă. Să mergem,zise ea, ridicându-se depe scaun.

Federika o urmă.- Ne scuzaţi un mo-

ment, dlor, ne întoarcemimediat, adăugă aceasta,îndreptându-se apoicătre baie, împreună cuElisabeth.

- Desigur, mergeti,răspunse Andreas. Ui-tându-se la prietenul luiMarkus, continuă:

- Nu prea ai spusmulte de când ai venit deafară.

- Nu, scuză-mă, An-dreas, mă simt un picobosit.

- Nu ştiu ce să zic,Markus, nu păreai a fiaşa când am ajuns aici.Eşti un pic schimbat decând te-ai întors.

- Ei, ce spui? E doar oimpresie a ta, făcu Mar-kus, zâmbind puţin for-ţat. Totul e în regulăAndreas, urmă el, ui-tându-se spre masa undeera Christine.

Ajungând la toaletă,Federika intră într-unadintre cabine, timp încare Elisabeth se uită înoglindă şi îşi pudră

nasul. Când ieşi baro-neasa, ea era deja gata.

- Îţi mulţumesc că aivenit cu mine, scumpo.

- Nu aveţi pentru ce,răspunse Elisabeth,amabil. Oricum, mai eraşi dna Klaudia la masă,vă putea însoţi şi ea.

- Klaudia? Nu cred căar fi făcut asta la cât deacră e, şi apoi, nu mi-aşfi dorit nici eu să vină,spuse Federika, scoţânddin borsetă pudriera.

- Deci, nu e rea numaicu mine, adăugă Elisa-beth, gândindu-se la re-plica pe care i-o dădusecând au facut cunoştinţăprima dată.

- Ah, nu, scumpo! Eaeste aşa de când o ştiu.Mă întreb uneori cum omai suportă Augustin.

- Înţeleg. Totuşi, mi-ar fi plăcut să putemvorbi mai multe.

- Mai bine stai de-parte de ea, Elisabeth.Klaudia poate fi veni-noasă ca un scorpioncând vrea, o atenţionăFederika, privind-o.Toată lumea ştie asta, eşi motivul pentru careoamenii nu prea stau înpreajma ei, continuă ba-roneasa, apoi se uită dinnou în oglindă.

- Aşa, deci…

- Da. Lumea e rea,Elisabeth, să te păzeştiînainte să suferi. Dum-nezeu ştie de ce, dar aşastau lucrurile, încheie ea.Eu sunt gata, ne întoar-cem?

- Sigur, şi eu am ter-minat, răspunse Elisa-beth, luând-o peFederika de braţ şi ieşindafară.

Când au ajuns lamasă, platourile cu mân-care erau deja aşezate.

- Exact la timp, dra-gele mele, tocmai le-auadus, spuse contele Se-bastian, zâmbind.

- Minunat, răspunseFederika, luând loc pescaun. La fel făcu şi Eli-sabeth.

- E totul în ordine? în-trebă Andreas, apropi-indu-se de urechea ei.

- Da, doar o mică dis-cuţie cu baroneasa, re-plică ea, privindu-l cusurâs pe buze.

Se servea aperitivul,format din caviar negru,măsline verzi pe garni-tură de vinete şi roşii însos de maioneză şicremă de brânză sărată.Alături, într-un bol decristal, pe cuburi sfărâ-mate de gheaţă, stăteacaviarul. Feliuţele depâine uscată unse cu ulei

de măsline erau lângăbol, depuse pe un platoumare. Bineînţeles, şam-pania şi vinul alb înso-ţeau acest festin.

Elisabeth luă furculiţade lângă farfurie şi în-tinse puţin caviar pe o fe-liuţă de pâine.

- Oh, Doamne! Ce felde a servi caviar e ăsta ?!izbucni Klaudia, sur-prinsă să vadă ceea ceElisabeth făcu.

- Poftiţi? întrebă ea,uşor intimidată de tonulfemeii din dreapta sa.Crezu că făcuse cevagrav.

- Caviarul, dragă…Seia cu lingura de sticla delângă bol, continuă con-tesa, cu un aer încrezut.

Elisabeth se rusină,mai ales că privirile ce-lorlalţi erau asupra ei.

- Îmi cer scuze, amgreşit.

- Ce comportament!Parcă nici nu ai fi dinaceastă lume…! comentăKlaudia, fluturându-şievantaiul iar.

Încremeni când auziasta şi la fel şi restulcelor prezenţi. Nu puteasă mai spună nimic, fi-indu-i teamă să-şi ridiceprivirea. În cele dinurmă, o făcu, dar era in-capabilă să suporte felulcum se uitau la ea.

- Klaudia, ai întrecutmăsura de data asta,spuse Augustin, iritat.Nu-ţi permit să trateziastfel o domnişoară ono-rabilă cum e Elisabeth !

- Am vrut doar să-iarăt unde a greşit…! Ce erău în acest lucru? răs-punse ea, victimizândpuţin. Elisabeth simţeacă vroia să moară,ar fi dat orice să fiputut dispărea de

Fragment de roman

Ispitanobilă

de Cristina Istrati

4


acolo în următoa-rea secundă. Lacri-mile veneau spre

ea. Nu, nu mai putea su-porta, trebuia să plece!

- Vă rog să mă scu-zati, zise ea, ridicându-sebrusc de pe scaun şi gră-bindu-se către ieşire.

- Elisabeth! strigă An-dreas, surprins. Contesă,v-aş fi extraordinar de re-cunoscător dacă v-aţivedea de treaba dvs. Poatecă acel evantai vă va ajutasă scăpaţi şi de alte aerepe care le aveţi! o mustrăel, fulgerând-o cu o pri-vire rece. Apoi se ridică şise duse după Elisabeth.Era greu să o prindă dinurmă, datorită mulţimii.În sfârşit, ajunse la ea,când cobora grăbită scă-rile spre trăsură.

- Elisabeth! Elisabeth,te rog, opreşte-te! strigăAndreas, prinzând-o deîncheietura mâinii exactîn momentul în care eapusese piciorul pe primascăriţă să urce. Te rog,opreste-te, trebuie săvorbim.

- Nu mai e nimic dediscutat, Andreas, lucru-rile sunt cât se poate desimple, nu poţi să veziasta? răspunse Elisabethcu ochii umeziţi.

- Te rog, nu crede ce aspus contesa, e doar obătrână nebună şi răută-cioasă.

- Care a zis adevărul!Nu fac parte din aceastălume, niciodată nu voiface! Sunt prea diferitemediile din care noi doivenim…! rosti ea, plân-gând.

- Nu-mi pasă! Vreausă fiu cu tine ! întări An-dreas, luând-o în braţe.Ea se împotrivi.

- Nu, nu, Andreas!Trebuie să o luăm pe căiseparate, nu are rost săne amăgim! Nu vezi cădna Klaudia are drep-tate? continuă ea, plân-gând, apoi se urcă întrăsură.Valetul închiseportiera. Andreas nuputea să accepte aşaceva.

- Ba nu ai să pleci fărămine! afirmă el hotărât,trăgând puternic de uşăşi urcându-se şi el.

- Andreas! Ce faci ?!- Vin cu tine, Elisa-

beth, oriunde ar fi şi nu-mi pasă ce spun ceilalati!Pe strada Frau Schmitt,birjar!

Trăsura porni.- Esti nebun că faci

asta!- Mai nebun aş fi dacă

te-aş lăsa să pleci dinviaţa mea. Nu pot să fiude acord.

- Îmi pare rău, An-dreas, spuse Elisabeth,schimbându-şi privireaîn altă parte, e necesar săne despărţim şi nu enimic pe care vreunuldintre noi să-l poatăface.

- Nu spune asta.Dumnezeule, nu pot săcred că ai preluat pur şisimplu ce a spus scorpiaaia de contesă! exclamăel furios.

- Adevărul ar fi ieşit laiveală, Andreas, mai de-vreme sau mai târziu.

- Care adevăr? Căsuntem făcuţi unul pen-tru celălalt? Pentru căăsta e adevărul, Elisa-beth, iar tu te încăpăţâ-nezi să-l negi! Spune-mică nici asta nu e verosi-mil, dar spune-mi-o ui-tându-te în ochii mei,altfel nu te voi crede.

- Ce vrei să-ţi spun,Andreas? replică Elisa-beth, simţind cum furiacreşte în interiorul ei. Cătu vii dintr-un loc totaldiferit de cel din carevine eu? Că eşti un contefrumos şi bogat, iar eu obiată fată venită de laţară într-un oraş mare?

Că muncesc într-o câr-ciumă ca să mă întreţin?!Asta vrei să-ţi spun?!zise ea privindu-l, cuobrajii brăzdaţi de la-crimi.

Îsi scoase batista şi seşterse. El nu mai spusenimic, uimit de cele ceauzise şi, pentru câtevaclipe, doar se uită la ea.Între timp, birjarulanunţă că ajunseseră ladestinaţie.

Se pregăti să se ridicede pe banchetă.

- Te rog, nu face acestlucru, spuse Andreas,privind-o.

Elisabeth smulse dela gât colierul cu dia-mante şi i-l aruncă înbraţe.

- Îmi pare rău, An-dreas, asta îţi aparţine,zise Elisabeth, lăcri-mând, apoi coborî dincupeu, grăbindu-se cătrepoartă.

- Elisabeth! Elisa-beth! o strigă în urmă,dar ea nu răspunse, in-trând înăuntru aproapefugind.

Rămas cu colierul înmână, Andreas se uită lael, fixându-l cu privirea,apoi mînat de furie, îlstrânse puternic în pum-nul său.

4

Ultimul barbar Vasile Gîrniţă - SPANIA

Eu, ultimul barbar de pe planetă îmi caut adăpost luxuriant căci simt în trupul învăţat să lupte ceva mângâietor şi moale ce mă înclină spre păcat.

Mă doare, aspru, fiecare dimineaţăcând simţurile-mi cer război, ştiu să mă apăr de răniri şi sânge

numai pe mine nu pot să mă indur.

Îmi voi clădi o insulă, cu soare, să o recuceresc în felul meu, sălbatic şi luptând în disperare, mai mult cu mine şi cu dumnezeu.

Simt vântul şi stihiile cum mă trădează, nu mai răspund la semnul care-l port, mă lasă singur şi cu mintea trează

îngenunchiat de forţa ce o port.

Sunt seminţia soarelui răsare, nu ştiu să plângşi nici nu pot să-nvăţ, mă poate-nfrânge o putere mult mai mare sau poate zâmbetul amăgitor.

Sunt ultimul, nu ştiu să-mi aflu casă, lăsaţi-mă un timp printre minuni şi-mi voi clădi o insulă frumoasă, unde puteţi veni în fiecare luni.

Victor DavidoiuMona, Editura Bibliotheca,

Târgovişte, 2010Succesiunea de frag-

mente cognitive este vă-zută sub triplul aspect alimplicaţiilor; biologice,spirituale şi morale. Per-sonajele - reale ori im-aginare - devin expresiaunui impuls existenţial.

Imaginea autenticită-ţii care-l obsedează pescriitorul dâmboviţeanVictor Davidoiu, se reali-zează în aceste - schiţe -cu aspect confesiv,aproape un jurnal intim,prin nararea directă, ne-cenzurată a gândurilor şiîntâmplărilor. Altfelspus, aceste gânduri şiîntâmplări sunt dispuseîntr-un mozaic, supli-nesc şi arată pofta deose-bită pe care o are autorulde a explica, implicându-se în text cu insistenţacelui care crede că are în-totdeauna ceva intere-sant şi grav de spus.Notăm aici câteva frazesemnificative cu o epicămai închegată, cu toatecă şi acestea sunt con-struite convenţional.Numai că, ele, au o uni-tate mult evidentă şi coa-gulează în jurul unuisublim nucleu.

Volumul - Mona - estepână la urmă, un discursdramatizat, înzestrareascriitorului Victor Davi-doiu, vădindu-se în im-ensa cantitate de „note”păstrate în memorie pre-cum şi în forţa de a facesă trăiască un timp real.Cred că prozatorului Vic-tor Davidoiu, i-a fost des-tul de greu să descrieconfruntarea „limitări-lor” şi dificultăţilorstrâns legate de „proce-sul” rememorării cu ri-goarea şi aproximaţiileinerente, cu obligaţia dea - opera - cu nume reale.Dar ochiul ager şi ure-chea sensibilităţii l-aufăcut să simtă gesturilerecompunerii momente-lor, tinzând către obţine-rea unei exactităţicapabile să dea forţa dra-matică naraţiunii.

Carmen MihaiApologia lui

Aristotel, Ed. TipoMan, Ploieşti, 2010

În - Apologia lui Aris-totel - descoperim douălumi paralele: una filozo-fică, alta aspirând la sta-tutul de proză scurta învecinătatea prozei de fic-ţiune, graţie implicăriireflexive şi emoţionale însubsidiar, în desfăşura-rea fluxului factologic şia ipostazelor aferente.Scrise laconic, prozeledevin captivante prinmateria lor însăşi dar şiprin maniera eseistică.Carmen Mihai vădeştelimpezi însuşiri în prozascurtă şi mereu adâncită

între virtualitate şi vis,prefigurată apoteotic casinteză de real şi imagi-nar.

Atmosfera aproape li-rică a schiţei, mizează pesugestie,fraza fiindscurtă, insinuantă, ur-măreşte frânturi degând, de mişcare şi frag-mente de stări din acăror alăturare se obţineimaginea onirică exem-plară şi definitorie pen-tru stilul autoarei.

În prozele Balerinul,Anticarul, Paznicul, Bi-bliotecarul, Măturătorul,sunt elemente încărcatede semnificaţie particu-lară şi sublimă.

Florica BudPierd monopolul

iubirii, Ed. Ramuri,Craiova, 2010

Versul alb, cultivat cuprecădere, are sonorităţilăuntrice de articulaţiece-i conferă o muzicali-tate intrinsecă, deoarece,

Florica Bud se lasăpradă lirei doar în clipeleînaripate de inspiraţie,ceea ce îi dă dreptul de aaccede între creatorii depoezie modernă, ştiindsă-şi deschidă sufletul cusinceritate. Universulpoetic, în acest volum, etranşant şi tensionat,versurile sunt lapidare,ceea ce indică o subli-mare a sensurilor, o ten-taţie obsesivă decristalizare în simbol,dând impresia de eliptic,corespunzând densităţii.

Florica Bud e o crea-toare a iubirii „cântată”

cu profunzime în subsi-diare sensuri simbolicesurprinzătoare mai alesîn spontaneitatea con-exiunilor stabilite întrevis şi real. Temele fiindtratate cu îndrăznealămetaforică şi stilistică,invită la meditaţie-refle-xivă dintr-o puternicătensiune interioară.

"Of, muritorule!/cutimp parcurs îngrabă/opreşte zborulacestei/ clipe/cu mirosgalben de/flamenco/re-fuzând/spaţiul desfere-cat./ea, cea hărăzită săne alunge/din grădinaedenului/în tumultulhilar/biet coş degunoi/oferit în dar ome-nirii dispuse/ să tic-sească/golurile cu oricealtceva decât iubire” (Iu-bire)

Vasile MustaţăCristalizări

Editura Eminescu,Bucureşti, 2011Poetul Vasile Mustaţă

scrie o poezie în aceste -cristalizări - încărcată desensuri ontologice. Ca-trenele sale se exprimăprin circumscrierea unortrăiri vizionare, prin im-pulsurile capabile să vi-breze EUL adus întrecerea clipelor. El parecă forţează limitele rea-lului, iar experienţa e oterapie structurală a trăi-rilor. Fiecare poem-ca-tren de aici este un„tablou” construit dinelemente reflexive dincare se emană o compli-citate şi înţelegere faţăde taina ori misterul re-flectat în alteritatea lec-


Victor Sterom

BREVIAREde Victor Sterom

Continuare înpagina 37

25nr. 60 n noiembrie 2012

Valentin Marica

Noduri în haos deMenuţ Maximinian ( Eu-robit Timişoara, 2012)nu intră în împăienjeni-şul liric al zilei, inextri-cabil şi, de multe ori, atâtde zadarnic.

Cu rigoarea publicis-tului şi sensibilitateaomului, cu o francheţe fi-rească pusă în pagină deziar şi în pagină de viaţă,Menuţ Maximinian, poe-tul, îşi află cale proprie deexprimare lirică. În Vre-mea sintagmelor (v. volu-mul apărut în colecţiaIdentităţi, Karuna Bis-triţa, 2010, p. 5) apre-ciază unicitatealimbajului literar în bio-grafia scriitorului: Maiimportant decât oricegrupare literară este felulîn care fiecare în partecreează literatura. Felulîn care jonglează cu literapentru înfăptuirea operei.

Prin Noduri în haos,Menuţ Maximinian,mărturisind vieţuireafrumoasă a poeziei înziua noastră, înfăptu-ieşte opera lirică a mări-rii lui Dumnezeu.Volumul este paginat increscendo. Secvenţele li-rice ( suişul liric!) Pe ogeană de nemurire, Casaluminii, În zori de viaţă,Pragul pădurii , În mun-

ţii zăpezilor pregătescpaginile de fond ale volu-mului, intitulate Răstig-nit pe cuvinte, detaliindrevărsarea harului divinîn toate contururile şirespiraţiile vieţii. Istoria,natura, sărbătorile omu-lui, freamătul anotimpu-rilor, magia locuriloralcătuiesc un corpus spi-ritual indestructibil prinîngemănarea, de fiecareclipă, cu puterea şi fru-museţea Dumnezeuluieuharistic. Poetul preia,cu discreţie, dar cât deexpresiv, principiul chi-pului şi al asemănării,descoperind cum tot cene înconjoară se împo-dobeşte cu înfăţişareaMântuitorului, reverbe-rând adevărul psalmic:Al Domnului este pă-mântul cu tot ce este peel (v.Psalmul 24). Patriade Jos se înfrăgezeşte cuPatria de Sus, mărgini-rea cu dezmărginirea.Calea vechilor aurari,clopotul Reîntregirii,şoapta sabiei biruitoare,mărul cântător, ramelede dor, icoana străbuni-lor, dar şi Tâna Ana, De-alul Secăturii, jocul dinAgrieş, tatăl cu ochii“negri ca tăciunele”, Mă-năstirea Nicula, Ciceu-Poieni, Lelea Floare,Ţibleşul îşi aşază nu-mele şi patima în slavaMântuitorului, devenindverbe în marele cântec alneamului : Ţara doruluide Iisus/ Unde pietrelese înmoaie sub glasul În-

gerilor/ Şi munţii seapleacă pentru a fi mân-gâiaţi (v. Aici, acolo).

Dumnezeu se vede înaluat sau Dumnezeu sa-lută lutul– scrie poetul,numind armonizarea te-luricului şi celestuluiprin omniprezenţa di-vină. Peisajul lăuntric alpoetului este unul litur-gic. O icoană a minunilorveghează umbletul fiin-ţei „ peste margini delumi”, rugăciunea ate-nuează asperităţile coti-dianului, cruceapreschimbă răul în bine,bunătatea duce spre„drumul biruinţei”, bise-rica „îmbrăcată în flori”îşi aşteaptă mirele, clo-potele cheamă la mân-tuire, „pe stâlpulcredinţei” se ridică iubi-rea, iertarea, şi spe-ranţa, Iisus coboră „înpotirul omenirii”. Într-oasemenea mizanscenapoetică se desăvârşescrosturile lumii. Noduriîn haos - amintind, înopinia noastră, de Cân-tecul potirului a lui Ni-chifor Crainic - emetafora ecloziunii fiin-ţei prin credinţă: Preacu-ratul mă iubeşte/ Maimult decât mă iubesceu./ Citesc cu ochii sufle-tului.../ Viaţa începeDincolo (v. Gară).

Noduri în haos sur-prinde metaforic nepră-buşirea. Fragilitateaumană - Când olul de lutnu mai aduce apă; Dacăoamenii nu se vor mai sa-

luta/ Dacă iarba nu va maicreşte, / Dacă urâtul vaumple cărarea sufletelor...– precaritatea, sălbăticiu-nea, uitarea pot fi reordo-nate prin lumină şisfinţenie, prin pogorâreaDuhului Sfânt „în grădinaomului”. Căci, argumen-tează Menuţ Maximinian,glia e „psaltică”, merelecad din „pomul raiului”,„apa e sfinţită”, „în poartăbate Îngerul”, „Sfântuladie ca un vânt de primă-vară”, iubirea e sub pece-tea tainei, ţăranul sapă înnemurire , prin toateacestea suflarea divină în-noind „albul vieţii”. Astfel,poetul crede, scrie şi biru-ieşte, stând „ pe o creangăde cer”, înveşmântându-se în inefabil: Şi linişteasimplă/ Stâmpără zâmbe-tul (v. Liniştea).

Ştiind că poezia e“rostire singulară”,Menuţ Maximinian nuîşi denaturează fiinţa li-rică în oglinzi înşelătoare( vezi, din nou, Vremeasintagmelor), ci cautăochiul sacru al cuvântu-lui şi, când îl află, se pri-veşte în el ca într-uncolind.

Poetul, pe ocreangă de cer...


Dan Mihăescu

Stimate nene Iancule,Ambetat de tristeţe şi

turmentat de scumpiribezmetice, îţi compunaceastă misivă tristă şide adio, că ce mă ener-vează când vine vorbadespre opera matale,este gogoriţa că satira îşipăstrează actualitatea, căpersonajele seamănă leitcu cele din zilele noastre,poltroni, tembeli, pun-gaşi, mahalagii, haha-lere, bagabonţi etc.

Să avem rezon, coaneIancule, tălică ai scrispentru copii, scenarii dedesene animate. Eştimărunt, neicuşorule!

Ia hai, să te cocoşezcu niscaiva exemple.

Matale ştii cât arcosta acum o masă la"Iunion"?

Şi câtă verzitură tre-buie sa-i lipeşti pe fruntemanelistului minune,care ţine acuma locul luiI.D. Ionesco? Şi să te vădeu dacă ai corajul să viipe jos de la "Iunion"acasă, noaptea. Că tedezbracă lotrii cu ranga.Heavy metal!

Dacă ai vedea cine-iacuşica în fruntea buca-telor, te-ai închide la"Gambrinus" şi nu te-aitrezi din beţie decât să teînchini.

Suntem o ţară penală,meştere!

De la prezidenţie lagovern, toate mangafa-lele cu foncţii sunt în li-bertate condiţionată. Nuştii cum şi cât se fură.Răcnesc gazetele de vu-iesc Carpaţii! Şi toate oa-lele sparte le plăteştepoporul acesta de coate-goale, care nu mai vi-sează castele în Spania.Visează căpşuni.

S-au înmulţit nesim-ţiţii şi proştii şi vorbamatale: "Cu prostia tepoţi lupta, dar ea întot-deauna învinge!"

Zicea Nae Ipingescu:"Să nu mai mânânce ni-meni din sudoarea, bu-nioară, unuia ca minesau ca dumneata şi săşază numai poporul lamasă, că el e stăpân".Mai mult de jumătatedin popor e în mare mi-zerie şi tot atâta ar vreasă-şi lase ţara. O să zicică le crapă obrazul aleşi-lor? Ei, aş!

Unde este Rică Ven-turiano cu "Angel ra-dios"? E timpulcocotelor. Ziţa, Veta, Joi-ţica, Didina sau MiţaBaston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele auacuşica golaveraj la tele-vizor. Să vezi filme de-ochiate, nene Iancule!S-a uitat şi Bubico almeu la o emisiune şi de

atunci nu mai latră.Guiţă!

Domnul Goe e ticsitde droguri şi mamiţavorbeşte la telefon, lalinia fierbinte. ConulLeonida şi soaţa şi-audepus pensia la pubelă,de unde şi mănâncă, Ti-pătescu este Naşul ma-fiei judeţene,Dandanache face toc-şouri de seară, jupân Du-mitrache zis "TitircăInimă-rea" e primar şimilostiveşte cu parcurimoca toate rubedeniile.

Se face Capitală pânăla matale la Ploieşti ,numa' borduri şi mijlo-cul rămâne aşa cu gropi,cu mahalale fără apă şicanal, fără buleftrică.

Caţavencu combate lagazetă contra marilor co-rupţi, el fiind curat deoa-rece până şi banii lui aufost spălaţi. Ghiţă Pris-tanda e finanţist acu',din negoţul cu maşini fu-rate, alte fapte necurateca şi şpăgi nenumărate.Până şi frizerul Nae Giri-mea se minunează câtăprostime s-a umplut demătreaţă şi câţi politi-cieni de valută. Asa-icum spui tu Bibicule...osotietate fara printipii,care va'zica nu le are.

În ţară, băieţii deş-tepţi la matrapazlâcuriau strâns averi din caresă se îndestuleze toate

loazele lor, până la douămii paş'opt. Se fac ma-fioţi unii pe ăilalţi şi măjur pe cursul valutar căau dreptate toţi. Dacănici ei nu s-or şti întreei?.

Altminteri e "criză te-ribilă, monşer". Dacă aicunoaşte Parlamentul deacum i-ai dedica "Nă-pasta", promisiunilorguvernului, schiţa "1aprilie", Justiţiei"Lanţulslăbiciunilor", vieţiinoastre politice - "D-alecarnavalului", scrisoareacătre FMI şi ConsiliulEuropei este "Scrisoareapierdută", iar viitorulnostru poate fi asemuitcu "O noapte furtu-noasă". Bravos naţiune!

Egzistă nişte unii carezic că suntem "Ţara luiCaragiale". Ei, aş! Mora-vurile de pe vremea ma-tale erau. parfum.

Şi atunci, eu cu cinevotez? Aceasta-i întreba-rea! Cică dă-i, Doamne,românului mintea de peurmă şi pe urmă el vo-tează la fel.

Într-un singur loc aiavut dreptate, nene Ian-cule. Atunci când ai ziscă românul s-a învăţat săaibă din toate câte nimic.

În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şinu le poţi bate obrazul,întrucât (tot matale ne-aiînvăţat) mitocanul senaşte jignit. Încolo, fricăne e că ne-am născut înRomânia şi o că o sămurim în Becalia sauVanghelia!

Dar să fim optimişti,că dacă nu murim o săfie şi mai rău!

(o soţietate fără prinţipii,care va'zică nu le are)

Scisoare deschisăcătre Caragiale


Daniel Ioniţă

Cu acest ultim argu-ment a trebuit să fiu deacord într-o anumitămăsură, după cum amscris mai sus.

Mă voi ocupa pe scurtde argumentul că poeţiitrebuie citiţi numai înoriginal, sugerândcumva că toate traduce-rile ar fi false. Dar ce nefacem atunci cu Shakes-peare, Yates, Frost, Bau-delaire, Verlaine, Hugo,Whitman, Browning,Cummings, Heine,Rilke, Puşkin, Lermon-tov, Esenin, de Vega,Tasso, Petrarca, OmarKhayam, RabindranathTagore, ca să nu mai vor-bim de operele magni-fice ale scriitorilor biblici(Psalmi, Cartea lui Iov,Cântarea Cântărilor,Cartea lui Isaia), deHomer, de Ovidiu, deVirgiliu şi mulţi alţii –care au fost traduşi şi,prin aceasta, au intrat înconştienţa universală.De aceea continui săcred că poezia poate fitradusă cu semificativăloialitate faţă de autor –şi cred că nu sunt singu-rul care crede acestlucru.

Pe de altă parte, tre-buie să agreez, deşi doarparţial, cu proverbul Ita-lian „traduttore e tradi-tore“, traducătorul e untrădător. În sensul căpentru a străbate aceapunte lungă şi îngustădintre două limbi, dintredouă culturi, în esenţădintre două moduri dife-rite de gândire, este ne-voie de un acutsimţământ al compromi-sului, şi al unei atente şicontrolate relativităţi a

interpretării. Existăacest pact faustian pecare traducătorul trebuiesă-l facă. Pentru că, aşacum spunea profesorulDaniel Reynaud, atuncicând i-am exprimataceste îndoieli, dintr-unanume punct de vederenu există traducere depoezie ci doar o interpre-tare a poeziei într-o altălimbă. Într-o măsură, şipentru felurite motive,traducătorul va trebui săreinterpreteze poemul,ceea ce ridică problemaautenticităţii, aşa cum aufăcut-o unii din criticiimei.

Eterna problemă atraducătorului este aceeacă este forţat să aleagă înmod constant, în timpultrasferului unei idei şiexpresii dintr-o limbă încealaltă. Iar poezia, ceamai intensă şi mai con-densată formă de limbaj,este cea mai dificilă dinacest punct de vedere.Cele mai obişnuite lu-cruri, cum ar fi formapoetică – ritmul şi rima,de exemplu – nu pre-zintă soluţii facile. Dacăadăugăm complexitateaadusă de imagine, staresufletească, dicţie şivoce, nu este deloc sur-prinzător că traducătoriise feresc în general depoezie.

Cum se pot captura înmod simultan efectele de

imagine, cu semnificaţiiinteractive combinândsensurile principale cucele înţelese prin impli-caţie (multe din acesteaavând puternică încărcă-tură culturală, fiind de-osebit de opace latraducere), împreună curitmul şi sunetul care leaparţin? Problemaaceasta este apoi multi-plicată când lucrezi curânduri, strofe şi poemeintregi.

Mai există şi alte difi-cultăţi atunci când setraduc poezii din limbilecu origine latină în limbaengleză, acestea fiindbine documentate. Ter-meni poetici cheie suntmonosilabici în limbaengleză, iar mulţi suntmultisilabici în limbilecu origine latină, în spe-cial în limba română.Cuvinte ce exprimă stăriemoţionale, iubire, bu-curie, durere, sunt în en-gleză love, joy, pain.Părţi ale corpului, cumar fi mână, picior sauinimă, au corespondenţeprecum hand, foot,heart. Iar elemente alenaturii, soare, lună,pârâu, copac, sună pre-cum sun, moon, creek,tree. De aceea, pentru amenţine numărul de si-labe, şi deci ritmul,aproape fiecare rând alunei poezii în engleză vaconţine mai multe cu-

vinte decât originalul ro-mânesc. Acest lucrupoate fi, pentru traducă-tor, o binecuvântare şiun blestem în acelaşitimp, din motive lesnede înţeles.

Totuşi o traducerebună va rămâne pe câtposibil fidelă originalu-lui. Şi asta nu doar însensul simplu al uneitranzacţii directe. Auten-ticitatea are mult maimult de-a face cu semni-ficaţia largă şi cu senti-mentul creat de poem,cu expresia filosofică in-terpretată artistic, cutextura, cu ritmul şi cu-loarea, cu muzicalitateaşi cu fluxul. Principiulcare ghidează aceastătraducere este acela de areda în engleză, pe câtmai aproape posibil, im-pactul general al poezieidin originalul românesc.Aceasta a însemnat în-cercarea ca fiecare dintreelementele de mai sus sădevină slujitoare aleacestui ţel. De aceea,uneori am folosit im-agini şi metafore diferiteîn versiunea engleză,faţă de originalul din ro-mână, încercând în ace-laşi timp să păstrezsensul general, ca şi rit-mul.

Va urma

Darul poezieiromâneşti către

universalitate (2)


Marina Glodici

Ce este, oare, conşti-inţa umană? De undenaşte ea şi, oare, de cesunt tot mai puţini oa-meni conştiincioşi in ziuade astăzi?

Unii definesc conşti-inţa umană ca fiindochiul lui Dumnezeu înom. Ea este strict legatade capacitatea omului dea se analiza pe sine înmod obiectiv, în raportatăt cu providenţa, căt şicu cei din jur. De a-şi ju-deca propriile gănduri,sentimente şi fapte com-parativ cu Legile divine şichiar cu cele ale statuluiîn care trăieşte.

Această capacitate aindivizilor de a se autoa-naliza, se observă, de-alungul timpului că asuferit o scădere în inten-sitate, la unii membrii aisocietăţii dispărând cudesăvârşire. Au încălcat,la început o normă sau oconduită pe care o cre-deau mai puţin însem-nată (aşa au consideratei), sau faţă de cinevacare li s-a părut că leameninţă interesele lor şiau observat că nu îi sanc-ţionează nimeni. Apoi aucontinuat a încălca regulişi legi, până au ajuns săîşi spună că pot face oriceşi oriunde; ei sunt maipresus de legi şi cutume.

Îmi amintesc, că la unmoment dat , în timp ce lu-cram undeva la o instituţiede stat în regimul trecut,cineva a venit la mine şimi-a spus că unul dintreşefi a îndemnat-o să fie mailibertină privind principiilede viaţă, deoarece “noi, in-telectualii, ne putem per-mite orice”. I-am explicatcă acel om dorea să o co-rupă de a începe o viaţă ba-zată pe desfrânare. Să o

facă să păcătuiască în faţălui Dumnezeu, dar şi faţăde principiile şi legile so-cietăţii.

Cu siguranţă că nu esteaşa. O spun cu tărie că in-telectualii în primul rândnu-şi pot permite orice. Şiasta deoarece ei trebuie săfie un exemplu de con-duită morală în societate.Ori altfel, ei nu se pot con-sidera cultivaţi. Degeabaai adunat cunoştinţe dacănu le şi cultivi. Degeabaştii multe legi şi ai o cul-tură generală vastă desprerespect şi dragoste dacănu le şi practici. Acum no-ţiunea de a fi intelectualeste un alt subiect tratatfrumos şi obiectiv demulţi dintre marii noştriscriitori morali faţă decare mă înclin cu multrespect şi admiraţie.

Continuind, aşadar,ideea de conştiinţă, amobservat că unii oamenicare se pretind morali nuo mai au deoarece nu îşimai judecă faptele sub lu-mina cea curată a precep-telor biblice care sunt ceamai înaltă formă de con-duită în societate. Maimult, dragostea de sine,meschinăria, dorinţa deînavuţire, mândria, dis-preţul faţă de aproapelelor le-au orbit inima şitrăiesc în minciuna.uneifalse libertăţi şi moralităţipăstrând o aparenţă careîntotdeauna înşeală. Einu mai au o gândire cro-nologică, nici conştiinţă,nu mai au Dumnezeu, numai au legi. Bunica measpunea că un om care nucrede în Dumnezeu nu

are nici conştiinţă, nicilegi, nimic sfânt. Şi aveadreptate. Deoarece ea eraun om cultivat şi nu unaşa zis intelectual sec, ig-norant şi îngâmfat ori unsnob dornic de a parveni.

Dar până să ne vedemfiecare pe sine (lesne despus) avem de suferit de-oarece schimbarea în so-cietate ţine de fiecareindivid în parte. Socratespunea că fiecare dintrenoi trebuie să ne întoar-cem spre sine să ne anali-zăm şi să îndreptăm ceeace este greşit şi nedrept.Apoi intervine schimba-rea de mentalităţi, a vieţiipersonale şi în final a în-tregii societăţi umane.

Am citit despre unmare om al credinţei careîn fiecare seară stătea şiîşi făcea bilanţul faptelorsale din ziua respectivă.Şi dacă constată că a avutun comportament injustfaţă de cineva se pocăia şiîn cealaltă zi îşi cerea ier-tare pentru a avea paceaşi conştiinţă curată. Nu îllasă conştiinţa să nu re-pare ceea ce a greşit…Doamne, ce departe e so-cietatea noastră de ase-menea mod de a trăi şi cepuţini îl practică în ziuade azi. Am întâlnit oa-meni care după ce inten-ţionat ţi-au făcut rău, aupretenţia să îi ierţi deoa-rece aşa trebuie, dar fărăsă aibă o urmă de regret.Nu e puţin lucru să temustre conştiinţa. În-seamnă că o mai ai. Uniinu o mai au deloc. Marelucru e să te autoanali-zezi! Mare lucru să fi

sever cu tine şi drept cuprietenii. Adevărul e cănu Dumnezeu a părăsitomul, ci omul l-a excluspe El din fiinţa lui şi dinviaţa lui. Acesta este re-zultatul. Oameni fărăsensibilitate, fără dra-goste… fără conştiinţă..A.W. Tozer spunea încartea sa “Ridicarea pân-zelor” că “este mai uşor săamuzi decât să instru-ieşti, este mai uşor să ur-mezi gustul degenerat alpublicului decât să gân-deşti pentru tine însuţi”.Aşada, cei care au o con-ştiinţă încărcată să se în-toarcă la Dumnezeu, săîşi ceară iertare şi astfelvor avea o conştiinţă cu-rată. Cei care nu o au, săceară lumina de la Dum-nezeu şi să se opreascădin drumul pierzanieilăuntrice. Haideţi să neîntoarcem cu toţii sprenoi pentru a ne verificadacă suntem cinstiţi şi săhotarâm să fim corecşţpână la capăt. Fie căvrem să credem sau nu,toţi vom da socoteală înfaţa Marelui Judecator allumii de orice gând, cu-vânt sau acţiune ne-dreaptă pe care le-amsăvârşit în viaţa noastrăpe pământ, dar atunci vafi prea târziu pentrucăinţă. Pentru că Dumne-zeu toate le vede, toate leaude şi toate le scrie înCartea Lui.

Conştiinţa - ochiullui Dumnezeu în om


Veronica Ivanov

Vineri 25 ianuarie2013, între orele 17,00-19,00 la sediul Ambasa-dei României înRepublica Cipru din Ni-cosia a avut loc primuleveniment cultural ro-mânesc din insulă: lan-sarea cărţii „CIPRU,COROLĂ DE LUMINĂVIE” – note de călătorie,istorie şi peisaj, semnatăde Georgeta MinodoraResteman (născută îndata de 24 august 1960,la poalele munţilor Vlă-deasa, în comuna Săcu-ieu, judeţul Cluj) şipublicată de edituraANAMAROL, Bucureşti,în decembrie 2012. Fiindal patrulea volum editatde autoare în anul trecut(alături de trei volumede poezie), cartea estescrisă pe parcursul şede-rii sale în Cipru - când avizitat insula de la uncapăt la altul împreunăcu fiica sa, angajată aunei companii de top dinsistemul FOREX. Şi-aaşternut impresiile lă-sate de locurile legen-dare dar a şi făcut oprezentare completă şicomplexă a insulei, a is-toriei, culturii acesteia,într-o manieră scriitori-cească mai aparte, mar-cată de influenţelestructurii sufleteşti apoetei Georgeta Mino-dora Resteman.

„Cartea aceasta […]este mai mult decât ocarte de reportaj şi de că-lătorii, bună pentru a olua în vacanţă ca să nedelectăm cu o lecturăplăcută, aleasă, care săne facă fericiţi. Este ocarte care, cu siguranţă,va fi apreciată şi căutată

de acea tipologie de lec-tori îndrăgostiţi de lite-ratura de călătorii, carele aduce în faţa ochilorţinuturi mitice, exotice,peisaje nemaivăzute, ro-mantice, unde poate nuvor putea ajunge nicio-dată…[…] O asemeneacarte minunată care îţiîmbogăţeşte cunoştin-ţele despre insula Cipru,despre civilizaţia actualăşi civilizaţiile meditera-neene care s-au perindatîn istorie şi care îţi în-cântă sufletul este carteadoamnei Georgeta Res-teman „CIPRU, CO-ROLĂ DE LUMINĂ

VIE” – spune în prefaţavolumului scriitorul Şte-fan Dumitrescu, mem-bru al USR.

La eveniment au par-ticipat Excelenţa Sa,domnul Ion Pascu, am-basador al României laNicosia, membri ai Cor-pului Diplomatic, invi-tati ciprioţi din cadrulinstituţiilor culturale şinu numai, dar şi unnumăr însemnat de re-prezentanţi ai Diasporeiromâne din Cipru. Dom-nul ambasador IonPascu a făcut o prezen-tare a autoarei şi câtevaprecizări asupra cărţii. A

luat apoi cuvântuldoamna Christina TodeaChristodoulou, Preşe-dinta Alianţei Românilordin insulă, care a punc-tat câteva aspecte referi-toare la scrierileexistente despre Cipru şiistoria lui, de-a lungultimpului. “Orientul Mij-lociu a fost o destinaţiepreferată pentru călăto-rii europeni de-a lungulsecolelor. Oferea imaginisălbatice, neobişnuite,exotice şi pitoreşti. Eradeseori şi destinaţia că-lătoriilor religioase şi apelerinajelor către leagă-nul Creştinătăţii şi puteade multe ori să camu-fleze sub o decenţă evan-ghelică o călătorie deevadare de sub conven-ţiile unei societăţi multprea formalizate. Cipru,situat pe coasta cea maide nord-est a Meditera-nei a fost o ţintă a tutu-ror acestor călători, careau fost fascinaţi de stra-turile de civilizaţii(acheeni, micenieni, ro-mani, bizantini, lusig-neni, otomani, britanici)care s-au suprapus pe in-sula, şi care au lăsat înurma lor un tezaur devestigii. Nenumăratejurnale de călătorie saucărti s-au născut dinaceste experienţe.

Menţionez, în primulrând, „Excerpta Cypria”-publicată de Înaltul Co-misar Britanic, ClaudeDeval Cobham, între anii1892 – 1895. Acest docu-ment preţios conţine 41de extrase din jurnale alediverşilor călători înCipru, sau persoane careau relatat evenimente şidatini de pe insulă, înce-pâd geografulroman Strabo,

Lansare de carte laAmbasada României

din Cipru

4

D E B U T


care a vizitat Ci-prul în anul 24

A.D. şi continuând pânăla G. G. Gervinus, profe-sor la Heidelberg, care avizitat Ciprul în 1863.

Este de remarcat, însăcă toate aceste referinţeaparţin unor bărbaţi că-lători. Primele femei derenume care au popositîn Cipru au fost, probabilSfânta Elena, mama luiConstantin cel Mare,când, în anul 326, întor-cându-se de la Constan-tinopole, a naufragiat peinsulă, lăsând ca monu-ment impresionant Mă-năstirea Sfintei Cruci(Stavrovouni). Secolemai târziu, prinţesa Be-rengaria de Navarra aavut o descindere destulde spectaculoasă la Li-massol, în 1191, unde înfinal şi-a celebrat căsăto-ria cu Richard Inimă deLeu. În secolul al XIX-

lea, când mijloacele detransport se dezvoltă şicălătoriile se înmulţesc,un număr însemnat defemei, în special brita-nice, precum AgnesSmith (1887), EsmeScott Stevenson (1878),Mrs. Lewis (1893),Magda Ohnefalsch Ri-chter (1894-1913), Gla-dys Peto (1926) desco-peră Ciprul. Mărturiileaduse de aceste femeisunt scrise într-un alt re-gistru, umanizează exoti-cul, personalizează neo-bişnuitul şi consemneazăobservaţii etnograficemult mai intime”. Cu a-ceastă observaţie, doam-na Todea-Christodouloua pus capăt scurtei intro-duceri, creând o punte delegătură între călătoareledin trecut şi doamna Ge-orgeta Resteman, călă-toarea din România şiautoarea cărţii „CIPRU-

Corolă de lumină vie”.Oprindu-se asupra aces-tei cărţi, a precizat: “Ge-orgeta MinodoraResteman este prima ro-mâncă scriitoare, care apublicat o carte atât debine documentată într-un mod inedit, ieşit dintiparele obişnuite, unadevărat roman care evi-denţiază puternica legă-tură între mamă şi fiică,dar în care regăsim şi oreuşită şi completă pre-zentare a istoriei, cultu-rii, tradiţiilor şilocuitorilor Ciprului”.

În final, a vorbit au-dienţei autoarea, Geor-geta Minodora Reste-man, dezvăluind modulîn care s-a născut aceas-tă carte, oferind, toto-dată, şi explicaţia titluluiei: “Dacă Ciprul repre-zintă pentru locuitorii şivizitatorii lui locul bine-cuvântat numit şi insula

luminii, fizic vorbind,pentru mine a însemnatpunctul de sprijin şi re-câştigarea echilibruluiinterior prin mânuireacondeiului într-un mo-ment dificil al vieţii, loculîn care am scris aceastăcarte dar şi mai bine dejumătate din poeziilemele, putându-l defini cafiind o adevărată «corolăde lumină vie»; aici, su-fletul meu a înviat!”

Fiecare participant aprimit la sfârşitul mani-festării o carte cu auto-graf din partea autoarei,au avut loc discuţii şischimburi de păreri întreparticipanţi. FelicităriDoamnei Georgeta Mi-nodora Resteman şi aş-teptăm cu nerăbdarea pariţia celor patru cărţişi în Biblioteca Româ-nească din Cipru!

4

Bianca Neagoe

El se naşte din apă,

aşa simplu, totuşi aşa

complicat. După naştere

nu are timp să crească

pentru că trebuie săajungă pe pământ, aşamic cum este.

„Este nevoit” să par-curgă un drum sinuos deacolo,din cer, unde e deajuns de cald şi bineîncât să nu se topească,hoinăreşte printre norijucăuşi, pufoşi, alţiidecât cel care l-a creat peel, apoi prin pustiu, fiindîndrumat de vântul rece,răzbunător. În cele din

urmă ajunge acolo undei-a fost hărăzit să ajungă.

Odată ajuns, fie popo-seşte pe pământ şi-l îm-brăţişează puternic,a ces ta fiind îngheţat, deo nuanţă cadaverică,tri-stă şi respingătoare,darcare totuşi îl primeşte şiîi răspunde cu aceeaşimonedă, devenind veselşi pierindu-i tristeţea.Fie ancorează pe obrazulrozaliu, cald al unui co-

pilaş la fel de pur ca şi el,sărutându-l şi dispărândca printr-o minune. Iarcopilul, simţind răcealanu se supără,din contră,îl iubeşte, îndreptândfaţa către cer să mai fiesărutat şi de alţi fraţi aiacelui fulg pe care îi iu-beşte tot la fel de mult.

Şi eu i-am iubit atuncişi îi mai iubesc chiar şiacum când sunt „mare”şi lumea-mi zice că numai am dreptul să visez,să poftesc la clipe dulci,petrecute prin lumeunde, probabil, o să în-tâlnesc din nou fulgulmeu de nea, al meu şinumai al meu. Pânăatunci îmi îngădui săvisez, fără să ştie nimeni,la ce e al meu, la ce va fial meu şi... la mine.

Fulgulde nea

Şi iată că spaţiul Titului este fertil pentru poe-zie şi literatură. Începând cu cenaclul de mareecou în capitala anilor ‘80 şi a securităţii din tot-deauna şi continuând cu sensibilii elevi ai liceu-lui teoretic, tradiţia continuă. Nume ca IonescuLavinia, Barceanu Adriana, Mirea Adina, Ma-rina Ilie, se continuă cu numele unei sensibile şitalentate tinere, Neagoe Bianca, discretă, tenaceşi de viitor nume al literaturii din acest spaţiu bi-necuvântat de Dumnezeu.

Mircea Drăgănescu.


Copiiitimpului

„Nimic nu trecemai repede ca anii,copiii timpului…”Leonardo da Vinci

Adriana GeorgianaEpure

„Nu am timp..” De cenu avem timp? Pentru căsuntem într-o continuăgoană după el. Suntemprea ocupaţi să ne facemtimp în loc să profitămde cel pe care îl avem.Astfel, risipim secunde,minute, ore, în căutareatimpului pierdut. Defapt, ce reprezintă tim-pul? În definitiv, esteceva relativ, dar care necondiţionează vieţile. Nile condiţionează pentrucă nu ştim să-l propor-ţionăm corect, să jon-glăm cu el. Astfel, lăsămanii să treacă pe lângănoi fără nici-un sens,pierdem momente im-

portante din viaţa celordragi, irosim clipe carene-ar fi făcut fericiţi,uităm să iubim frumuse-ţea şi devenim mai su-perficiali. Devenim maiprinşi în cotidian, în ru-tină, mai nepăsători cucei din jurul nostru, multmai atenţi la propriilepreocupări. „În goanădupă timp”. Aşa amputea defini oamenii zi-lelor noastre; grăbiţi,agitaţi, stresaţi. Oamenicare ratează răsăritul, nupentru că nu-l văd, cipentru că nu sunt capa-bili să se bucure de el;oameni care nu suntacolo pentru cei dragi,care uită să se bucure de

un simplu zâmbet, oa-meni cu care timpul afost nemilos şi cărora le-a lăsat riduri adânci pefrunte. E adevărat că nuputem face lumea maipuţin complicată, darputem să preţuim maimult lucrurile simple. Fiifericit! Iubeşte! Zâm-beşte! Pentru că timpulîţi răpeşte unul câte unulmomentele frumoase,iar regretul că nu le-aivalorificat aşa cum se cu-venea poate deveni co-vârşitor. Ce ne lasătimpul? Ne lasă riduri,păr alb, kilograme înplus, mâini slăbite demuncă, şi ne mai lasă…amintiri. Acele oaze întrecut la care ne întoar-cem fie cu sclipirea dinochi de altădată, fie cuamărăciunea din suflet.Locuri, vorbe, gesturi.Vise neîmplinite, aştep-tări, dezamăgiri. Toatepierdute în amintiri pră-fuite şi bătrâne. Oamenipe care i-am iubit, oa-meni pe care i-am urât,oameni pe care i-ampierdut. Oameni. Asta nelasă timpul. Ne mai lasăexperienţe care ne ajută

să ne maturizăm, săcreştem, să devenimceea ce ne este scris săfim. Ce altceva ne mailasă? Priveşte-ţi mama,bunica… Priveşte-le chi-pul şi vei înţelege.

Cum dăm timpul în-apoi? Ei bine… nu îldăm! Oricât de mult ne-am dori imposibilul, nuputem trăi în trecut citrebuie să privim spreviitor şi să ne jucăm încontinuare rolul înaceastă piesă de teatrupe care viaţa a scris-opentru fiecare dintre noi.Iar dacă scenariul nu etocmai pe gustul tău,schimbă-l! Fii curajos şidemn! Nu lăsa timpul săte învingă fără ca măcarsă fi avut onoarea de alupta. Învaţă câte cevadin tot ce trăieşti pentrua nu mai pierde timpulîncă o dată făcândaceeaşi greşeală. Nu figrăbit. Nu fi agitat. Nu fistresat. Nu lăsa clipelevieţii să zboare pe lângătine ca fluturii primăvaraci permite-le ca din cândîn când să se mai aşeze şipe câte o floare...

Poem de inimăverdei-am spusîntr-o dimineaţă:,,nu mai vreausă tot vreauverdele ăstanestingherit de anotim-puriîn care mă aducidoar ca să mă laşi pă-mîntrădăcinilor tale"de atunci,metronom clandestin,

inima îmi numărăpopasurile rămasepînă la apus

On-lineschweppes cu gheaţă şilămîiecafeaeşti on line şi azi

se iniţiază conexiunide care nu vrei să ştiizici tu,,ai grijă la podeae udăau alunecat pe ea dejaatîtea ploi”îmi şopteştiiar eu mă aştern peste

tine

ca o copertină

peste norul de fum

Poeme dePetruţa Şerban


Stelian Gomboş

Studiul operei emi-nesciene, şi când spu-nem asta nu ne gândimnumai la poezie, ci la în-treaga producţie literarăpe care o găsim consem-nată în manuscriselesale, în articolele apăruteîn presa timpului, nedescoperă o personali-tate cu o neostoită setede cunoaştere, dornicăde a-şi însuşi tot ceea ceoferea gândirea ome-nească în cele mai va-riate domenii demanifestare a spiritului."Nu e ramură de ştiinţă,afirma Ioan Slavici des-pre Mihai Eminescu,pentru care el n-avea,cum zicea, o "particularăslăbiciune", şi când se în-figea odată în vreo che-stiune, citea un întreg şirde cărţi privitoare laea…" Ar fi interesant unscurt voiaj prin gândirealui, cu accent pus pe vi-ziunea sa asupra creşti-nismului şi peperspectiva din care eva-lua omul.

Ion Slavici avea drep-tate. Cursurile audiatede Mihai Eminescu laViena şi Berlin sunt do-vada unei preocupăripentru dobândirea uneiculturi enciclopedice.Drept, economie poli-tică, ştiinţe financiare, fi-lologie, istorie modernăşi geografie, fizică, medi-cină şi filozofie sunt do-meniile care pentruMihai Eminescu prezen-tau un interes deosebit.Nu degeaba cartea luiConstantin Noica îl pre-zenta pe cel născut laIpoteşti ca "omul deplinal culturii româneşti".

Nu avem ştiinţă ca

Mihai Eminescu să fiurmat vreun curs de teo-logie în anii studiilor înstrăinătate. Avem măr-turie însă că în primulrând acasă, şi mai apoi laCernăuţi, a făcut cunoş-tinţă cu biserica şi cărţileliturgice. Ceasloavele, li-turghierele, mineiele, si-naxarele, cărţile deînvăţătură n-au rezistatcuriozităţii tânărului dinIpoteşti şi au fost cerce-tate cu atenţie. Chipul luiIisus Hristos apare evo-cat în câteva poezii şi înarticolele publicate în"Timpul". Intuiţiile luiMihai Eminescu asupraPersoanei Fiului luiDumnezeu întrupat nusunt foarte numeroase,dar compensează prinprofunzimea lor. Cel maireprezentativ text cu pri-vire la creştinism este unarticol intitulat "Şi iarăşibat la poartă…", publicatîn ziarul "Timpul", datat12 aprilie anul 1881. Separe că este vorba de Vi-nerea Mare sau chiarSâmbăta din SăptămânaMare a acelui an, pentrucă autorul scrie: "Astăziîncă Iisus Hristos este înmormânt, mâine se vaînălţa din giulgiul alb cafloarea de crin, ridi-cându-şi fruntea sa ra-dioasă la ceruri".

Despre cea mai înaltăformă a existenţeiumane

Vorbind despre Evan-ghelie şi mesajul ei aduslumii, Mihai Eminescuaşază creştinismul pe

prima treaptă în istoriaevenimentelor care auschimbat lumea. În com-paraţie cu celelalte învă-ţături religioase apărute,mai apropiate sau maidepărtate de venirea luiIisus Hristos, credinţacreştină propune iubireadrept cea mai înaltăformă a existenţeiumane: "Sunt două miide ani aproape de cândea (Evanghelia) a ridicatpopoare din întuneric,le-a constituit pe princi-piul iubirii aproapelui,două mii de ani de cândbiografia fiului lui Dum-nezeu e cartea după carese creşte omenirea. Învă-ţăturile lui Buddha, viaţalui Socrate şi principiilestoicilor, cărarea sprevirtute a chinezului La-o-tse, deşi asemănătoarecu învăţămintele creşti-nismului, n-au avut atâtainfluenţă, n-au ridicatatâta pe om ca Evanghe-lia, această simplă şi po-pulară biografie ablândului nazarinean acărui inimă a fost stră-punsă de cele mai maridureri morale şi fizice, şinu pentru el, pentru bi-nele şi mântuirea altora.Şi un stoic ar fi suferitchinurile lui Iisus Hris-tos, dar le-ar fi suferit cumândrie şi dispreţ de se-menii lui; şi Socrate abăut paharul de venin,dar l-a băut cu nepăsareacaracteristică virtuţii ci-vice a Antichităţii. Nunepăsare, nu dispreţ: su-ferinţa şi amărăciunea

întreagă a morţii au pă-truns inima mieluluisimţitor şi, în momen-tele supreme, au încolţitiubirea în inima lui şi şi-au încheiat viaţa pămân-tească cerând de latată-său din ceruri ierta-rea prigonitorilor. Astfel,a se sacrifica pe sine pen-tru semenii săi, nu dinmândrie, nu din senti-ment de datorie civică, cidin iubire, a rămas deatunci cea mai înaltăformă a existenţeiumane".

Măreţia Persoanei luiIisus Hristos nu constădoar în sublimul învăţă-turii predicate de El ce-lorlalţi, ci în împlinireacuvintelor rostite deIisus în propria Sa viaţă.Mihai Eminescu subli-niază ideea că o doctrină,nişte principii abstractenu vor fi niciodată de-ajuns pentru a mişca po-poarele să le urmeze.Doar exemplul unei per-soane reale, care face vieînvăţătura pe care o pro-pune, aduce cu sine con-vingerea că Iisus Hristoseste Adevărul absolut: "Euşoară credinţa că prinprecepte teoretice demorală, prin ştiinţă oare-cum, omul se poate facemai bun. Omultrebuie să aibă în-

Despre Mihai Eminescuîn viziunea Bisericii, despre raportarea sa la învăţăturacreştină, precum şi abordarea vieţii şi operei sale din

perspectiva credinţei creştine…

4


aintea lui un omca tip de perfec-ţiune, după care

să-şi modeleze caracte-rul şi faptele. Precumarta modernă îşi dato-reşte renaşterea modele-lor antice, astfelcreşterea lumii nouă sedatoreşte prototipuluiomului moral, IisusHristos. După el în-cearcă creştinul a-şi mo-dela propria sa viaţă".Întrebării retorice de ceIisus Hristos este aşa demare, Mihai Eminescu îidă un răspuns simplu:"Pentru că prin iubire ela făcut cearta întrevoinţe imposibilă. Cândiubirea este, şi ea estenumai când e reciprocă,şi reciprocă absolut, vasă zică universală; cândiubirea e, cearta e cu ne-putinţă" (M. Eminescu,Fragmentarium, EdituraŞtiinţifică şi Enciclope-dică, Bucureşti, 1981).

"De aproape două miide ani ni se predică să neiubim, iar noi ne sfâ-şiem…"

Într-un articol intitu-lat "Paştele", apărut înziarul "Timpul" din 16aprilie anul 1878, Emi-nescu comentează rugă-ciunea patriarhuluiCalist al Constantinopo-lului, rostită pentru înce-tarea secetei şi pune înevidenţă bunătatea luiDumnezeu care nu răs-plăteşte răul cu rău, ci semilostiveşte de făpturasa. Textul publicat dă laiveală familiaritatea au-torului cu cărţile de cultşi cu slujba pascală pen-tru că articolul debu-tează cu o stihire dincanonul Paştilor: "Sămânecăm dis-de-dimi-neaţă şi în loc de mir

cântare să aducem Stă-pânului", încheind cuSlava Laudelor de la În-viere: "Să ne primimunul pe altul şi să zicemfraţi şi celor ce ne urăscpe noi…"

Dar să revenim lafondul afirmaţiei. Auto-rul deplânge faptul că,deşi "aproape de douămii de ani ni se predicăsă ne iubim, noi ne sfâ-şiem" şi că "în loc de aurma prescripţiunileunei morale aproape totatât de vechi ca şi omeni-rea, în loc de a urma peDumnezeu, omenireanecorijabilă nu-I ur-mează deloc; ci înteme-iată pe bunătatea lui,s-aşterne la pământ înnevoi mari şi cerşeştescăpare" (M. Eminescu,Opere, vol. X, EdituraAcademiei RepubliciiSocialiste România, Bu-cureşti, 1989, p. 78)."Cum suntem vrednici alua facerile tale de bine?Că Tu eşti dirept, noi ne-direpţi; Tu iubeşti, noivrăjmăşuim; Tu eşti în-durat, noi neînduraţi; Tufăcător de bine, noi răpi-tori! (…) Lesne este mâ-niei Tale celeiatotputernice ca într-oclipeală să ne piarză penoi şi, cât este despregândul şi viaţa noastră,cu direptul este nouă săne dăm pierzării, preadirepte judecătoriule!Dar… îndurării cei nebi-ruite şi bunătăţii cei ne-grăite nu este acest lucrucu totul vrednic, prea iu-bitorule de oameni stă-pâne!" Redactorulziarului recunoaşte la fi-nalul citării sale: "Rar nis-a întâmplat să vedemşiruri scrise cu atâta cu-noştinţă de caracterul

omenesc: Tu eşti bun,recunoaştem că noi sun-tem răii-răilor, dar bagăde seamă că nu-i vrednicde tine să-ţi răsplăteştiasupra noastră pentru căai sta în contrazicere cucalităţile tale de atotbun,îndelung răbdător, lesneiertător".

Dacă moartea are ul-timul cuvânt, viaţa estelipsită de sens

"Menirea vieţii tale esă te cauţi pe tine însuşi.Adevărul este stăpânulnostru, nu noi stăpâniiadevărului. Sucul învie-tor al gândirii este pa-tima. Este vorba numaica această patimă să aibăun obiect nobil şi desigurcă cel mai nobil este ade-vărul. Adevărul este îninimă, creierul nu estedecât lacheul inimii", ex-primă crezul unui ne-obosit călător prin scurtaviaţă în aflarea sensuluiexistenţei:

"Au e sens în lume? Tu chip zâmbitorTrăit-ai anume ca astfel să mori?De e sens într-asta, e-ntors şi ateu,Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu" (Mortua est, 1871, 1

martie).Ce vrea să spună de

fapt poetul în aceste ver-suri? Zoe Buşulenga ob-servă într-uncomentariu al său căcondiţionalul dacă, înpoezie prezent prin de e,precede definirea sensu-lui de întors şi ateu. Aşa-dar, doar dacă moarteaar fi ţelul singur al vieţii,atunci viaţa ar primiaceste atribute. Ultimulvers exprimă conştiinţacă omului nu-i sunt pro-prii atributele divine. De

altfel, tot Mihai Emi-nescu nota: "Ideea dum-nezeirii s-a născut dinnegaţie, din ceea ce nueste spiritul nostru -atotştiutor; din ceea cenu este braţul nostru -atotputernic; din ceea cenu este viaţa noastră -infinită; din aceea ce nueste sufletul nostru - ubi-guu". Avem aici trasatăîn linii fine diferenţaîntre cele două condiţii,cea divină, absolută şicea umană, mărginită.Dar pasajul de mai suspoate fi interpretat şi încheie apofatică, a cu-noaşterii lui Dumnezeuprin negaţia tuturor li-mitărilor omeneşti.

"Omul este oarecumnaşterea eternă"

Cu toate acestea,Mihai Eminescu are con-vingerea că între om şiDumnezeu există afini-tăţi care fac posibilă co-municarea între cei doi."Dumnezeu. El are pre-dicabiliile câtor trele ca-tegorii ale gândiriinoastre. El este pretutin-deni - are spaţiul; el eetern - are timpul; Eleste atotputernic - dis-pune de întreaga energiea Universului. Omul estedupă asemănarea Lui:Omul reflectă în mintealui - in ortum - câteşi-trele calităţile Lui".

În studiul său antro-pologic, Mihai Eminescuconsideră că omul nu ră-mâne niciodată la acelaşinivel, ci în firea lui existădorinţa unui progres, aunei lupte spre desăvâr-şire, prin care se în-cearcă autodepăşirea:"Omul conţine în el ocontradicţiune adâncă.

Va urma

4


George R. Roca

Cu mulţi, mulţi ani înurmă, îşi ducea veaculprin urbea Brăilei o bă-trânică cumsecade căreiatoată lumea îi zicea Ba-bana. Chiar dacă numeleei desemna o femeiegrasă, Babana era slă-buţă şi uscăţivă. Probabilcă bătrâneţea îşi puseseamprenta pe porecla ei,transformând-o pe „babaAna” în Babana.

Băbuţa avea un sufletbun şi o inimă largă.Toată ziua alerga de colopână colo ca să ajute pecineva. Suferea de boalasingurătaţii cu toate căavea un băiat, pe Panait,care fiind marinar, nudădea pe acasă cu săptă-mânile, sau uneori chiarcu lunile, străbătând mă-rile lumii cu corabiamoştenită de la tatăl său,care fusese şi el, la rân-dul său, tot marinar.

Într-o seară, întor-cându-se acasă, Babanaauzi un mieunat slabcare venea dintr-o fun-dătură plină de gunoaie.Inima n-o lăsă să plecemai departe... Se apropieşi observă la lumina luniică se zbate ceva într-otraistă legată la gură,aruncată printre bălării.Îşi învinse frica şi doaratunci când îşi dăduseama că o vietate arenevoie de ajutorul său.Agăţă traista cu o scân-dură putrezită şi o traseafară din groapa cugunoi. După ce, cu maregreutate şi efort desfăcunodul, îi sări în braţe unpui de mâţă negru, slabşi prăpădit. Femeia sesperie şi vroi să-l aruncecât colo, dar i-se făcu to-tuşi milă de animal şi îlluă acasă. Mirosea urât şi

era slab de-i puteai nu-măra coastele. Ochii îierau tulburi şi abia îşimai trăgea sufletul. Cineştie de cât timp zăcea întraistă aruncat la gunoi.După câte se pricepea lamâţe îşi dădu seama cănefericitul animal estemotănel.

Bătrâna îl curăţă cu ocârpă umezită în ceai demuşeţel, îi spălă ochii şiblăniţa şi îi puse pe o far-furie câteva bucăţele decârnat. Acesta se apro-pie, le mirosi şi ameţit îşipierdu echilibrul căzândîntr-o parte. Babanei i sefacu şi mai mare milă depisoi. Luă un pai de grâu,îl bagă în cana cu lapte şiîi picură câţiva stropi înbotic. Pisoiul îşi revenipuţin şi începu să lingăpicăturile, apoi luă vârfulpaiului între lăbuţe şi în-cepu să-l sugă. Babanaîşi dădu seama că acestanu ştie încă să mănânceca lumea. Luă o cârpă cu-rată o înmuie în lapte şi îidădu motănelului săsugă un colţ. Din când încând mai turna câte unpic de lapte pe cârpăpână când micul animalse sătură, se făcu covrig

şi adormi. În somn, tre-mura parcă de frig şi dincând în când mieunasubţirel. Femeia îl învelicu un pulovăr vechi şi seculcă şi dânsa.

A doua zi de dimi-neaţă, Babana simţi căcineva trage de pătura cucare era acoperită. Însingurătatea ei, se sperie,sări din pat, dar inima-ireveni la loc când văzupisoiaşul jucându-se cufranjurii cuverturii.Acesta era vioi şi jucăuşşi nu mai arăta slabiciu-nea pe care o avusese cuo seară înainte. Mieunaparcă mai tare şi semişca mult mai agil.Primi iar o porţie de lăp-tic cu cârpa, după careîncepu să-şi lingă blăniţaşi să se cureţe. Pe zi cetrece se făcea tot maizdravăn. Cu timpul sefăcu un motan de toatăfrumuseţea, cu o blanăneagră şi pufoasă şi cuochi galbeni şi inteli-genţi. Bătrâna îi puse nu-mele Ispas, nume ce-iaducea aminte de un altpisoi pe care îl avusese încopilărie.

Ispas era foarte cu-minte şi domestic. Îl iu-

beau toţi vecinii, căci decând apăruse motanuldispăruseră toţi şoareciişi şobolanii din mahala.Bătrâna îl răsfăţa şi îidădea să mănânce totfelul de bunătăţi. Cu tim-pul se îngrăşă aşa detare, de parcă era un mielşi toată lumea începu să-l strige... Ispas-MotanGras! Acestuia nici că-ipăsa de ce zic alţii. Leneş,zăcea toată ziulica pe uncovoraş, la soare, în prid-vorul casei şi în afară demâncare nu se sinchiseade nimic. Din când încând mai deschidea câteun ochi ca să vadă ce semai întâmplă prin-prejurşi pentru a arăta lumii cănu este mort.

În ultima vreme, bă-trâna stătea şi ea maimult pe acasă, căci bala-malele nu o mai lăsau săse mai ducă prin târg.Într-o zi bătrâneţea îşispuse cuvântul şi babaAna închise ochii pentruîntotdeauna. Panait se în-toarse acasă şi după cedădu toate lucrurile depomană, vându casa, darde motan nu putu săscape. Nimeni nu-l vroiape leneşul Ispas-MotanGras. Până la urmă, dinrespect pentru mumă-sa,luă şi motanul cu el pe co-rabie. Ajuns acolo,pentru „leneşul cel

Ispas, motan gras...(Povestire de pe mare)

4


negru”, cum îl nu-mise Panait, se ter-mină cu binele.

Adio ficat prăjit, ouţefierte în lapte şi smântânăproaspătă! Mâncarea ma-rinarilor era peştele, carela început, lui Ispas-Motan Gras, nu-i plăcude fel, odată că avea unmiros ciudat şi a douaoară că Panait i-l dădeacrud. Cu timpul, de voie -de nevoie, începu sa seobişnuiască şi chiar să-iplacă. Câteodată, erafoarte nostim, mai alescând se juca cu câte unpeşte viu care cădea pepunte din plasa marina-rului. Atunci începea unadevărat spectacol decirc, care îi mai descreţeafruntea însinguratului fiual mărilor.

Noul stăpân făcea co-merţ cu diferite mărfuri.Împreună au bătut apelemărilor, în lung şi-n lat,cu diferite treburi. La în-ceput făcură curse scurtepe Marea Neagra, de laBrăila la Constanţa,Odesa sau Varna. Maiapoi, afacerile îi împinsecătre Bosfor. Panait au-zise că uleiul de maslinegrecesc are mare căutarepe pieţele englezeşti. Toţicei care se ocupau cu co-merţul cu măsline, sauuleiul acestora, deveni-seră oameni cu bani. Seîncumetă şi el, începândsă facă curse regulate cumarfă la Southampton,Londra şi Liverpool. Afa-cerile mergeau strună şideseori termina cursa cubuzunarul plin. Corabiafiind micuţă, de obiceinaviga singur. Uneori,când era mult de lucru sistrăbatea o distanţa maimare, mai angaja câte unmembru-doi în echipaj.

În general, pentru afacerimici şi distanţe maiscurte, pe corabie eraunumai căpitanul şi mota-nul. Panait, cam posacnu prea era prietenos cuIspas, iar acesta speriatde imesitatea apei stăteamai mult în cabină, coco-ţat pe patul marinaruluiunde visa la căsuţa cupridvor din Braila şi bu-nătăţile culinare pe carei-le oferise fosta stăpână.Totuşi, cu timpul, întrecei doi, se înfiripă o legă-tură, ceva ce semănă laînceput, mai mult cu oînţelegere, decât cu oprietenie. Aveau nevoieunul de altul, poate dincauza singurătaţii care-iînconjura.

Ceasul rău, pisica ne-agră! Într-o zi, întor-cându-se dintr-o cursăfăcută la Liverpool, la ie-şirea din strâmtoareaSfântu Gheorghe, situatăîn sudul Mării Irlandei, ofurtună groaznică îiajunse din urmă, arun-când toate furiile vântu-lui şi mării peste corabie.Totul se zgâlţâia şi sezbuciuma. Ispas, zăpăcitşi speriat, se ascunse subpat înfingându-şi adâncghiarele în duşumeauade lemn pentru a-şiputea menţine echilibrul.Panait, la timonă, în-cerca cu mare greutate săţină corabia cât maidreaptă. Deodată, ceasulrău şi furia naturii dez-lănţuite, rupseră o partedin catarg care căzupeste cârmă şi câmaci.Acesta aproape mort,zăcea imobilizat subgreutatea arborelui.Totul părea că se scu-fundă în adâncuri. Ră-masă fără control,corabia sălta ca o coajă

de nucă pe valurile im-ense. Se făcu beznă, de-oarece puterea sălbati -cului uragan întunecaseşi soarele. Marea vuia şise zbătea ca o fiarăprinsă în capcană. Apoi,încet-încet totul se liniştişi veni adevărata noapte.O tăcere ciudată seamesteca cu întunericulnopţii. Din când în când,se auzeau la pupă niştegemete după care o li-nişte apăsătoare acope-rea totul ca o mantie. LuiIspas îi fuse frică să iasăpe punte, să vadă ce seîntâmplă acolo şi ce facestăpânul. Dimineaţa,foamea şi lumina soare-lui îl făcură să prindăcuraj şi să părăsească ca-bina. Cu paşi felini urcăscara şi ieşi la suprafaţapunţii. Rămase uimit deharababura care îl încon-jura… pânze, funii, plaseîncâlcite şi aruncatevraişte. Omul nicăieri!Mieună încetişor, parcăchemându-l, apoi maitare, dar dejeaba – nu-irăspunse nimeni. Stră-bătu puntea cu paşi ti-mizi, simţind că s-aîntâmplat ceva rău.

Când ajunse la pupăvăzu catargul prăbuşit şisub el Panait zăcând ne-mişcat. Se aşeză pe piep-tul acestuia şi începu sătoarcă. Văzând că numişcă începu să miaunedin nou, parcă disperat,din ce în ce mai tare.Auzi, parcă un oftat şivăzu pleapele marinaru-lui că se mişcă. Acesta in-tredeschise ochii şi îiînchise la loc. Peste câ-teva clipe îi deschise dinnou. Încercă să se mişte,dar se simţea imobilizatde greul catarg şi de odurere ascuţită în picio-

rul drept. Strânse dindinţi, îşi adună toatăforţa rămasă şi ieşi desub greutatea care îlţinea ca într-un cleşte.Motanul se sperie şi săricât colo, mai să cadăpeste bord. Marinarul îşidădu seama că are un pi-cior rupt şi cu greu se târîspre intrarea care coborala cabină. În durerigroaznice se lăsă să alu-nece pe scări până ajunselângă butoiul cu apă. Băucu mare greutate şi le-şină din nou. Ispas cobo-râse şi el, urmându-şistăpânul. Se aşeză câtmai aproape de el şi în-cepu să-i toarcă încetişorla ureche de parcă ar fivrut să-i liniştească dure-rile. Peste o vreme mari-narul îşi reveni din nou,dar nu putu să facă nici omişcare fără să ţipe dedurere. Corabia, asemeniunei fantome, plutea înderivă, fără control, peape necunoscute.

Mai trecu o zi, timp încare Panait se zbătu întreviaţă şi moarte, aiurind şisuferind din cauza dure-rii. Piciorul i-se umflaseşi îl chinuia foarte tare.Noroc ca avea butoiul cuapă aproape şi putea să-şi mai aline setea şi febragroaznică. Motanul, larândul său, suferea şi el,deoarece îl durea burtade foame. Se sculase decâteva ori să caute cevade mâncare, dar nu gă-sise nimic. Toate alimen-tele erau închise în cală şipâna acolo erau multeuşi închise şi scări greude urcat sau coborât. În-cepu din nou, să miaunecu disperare. Panait setrezi, mai bău puţină apăşi se văietă şi el de du-rere. Va urma

4


Poeme alese deAlensis

De NobilisVECIE ŞI UITARECând clipele în timp mă-nsumăŞi cresc tăcerile în mineMi-e sufletul ca o fântânăVărsat în ciuturile pline.

În mine vin să soarbă harulÎnvredniciri de lut sfinţitCând în vecernie amnarulScapără aure-n zenit.

Mă scurg ca steaua în vecie,Ca un vulcan vărsat în lavă,Iar când se va sfârşi-n beţieAceast-agheasmă din otravă,

O să păşesc divin pe apeCa-n răsucirile de harpe,Blestemul să mă facă şarpeSau un parfum divin pe clape

În nesfârşirea ce-mpresoarăAceastă măreţie sumbrăÎn care eu sunt o vioarăCăzută-n mine ca o umbră…

AXIS MUNDI (1)Este-o noapte de-nceput de lume,Ape trec cu fâşâit de şarpe,Ard departe stele fără nume,La-nceput de viaţă şi de moarte.

Curge-n mine-o lentă melodie,Sunt atât de singur pe planetă…Vreau să am în palmă galaxie,Vreau să fiu copil călare pe cometă.

Simt cum urcă seva înspre ceruri,Latr-un câine-amarnic a pustie,Luna este ciobul spart de geruri,Înţeleptul, o furnică în chilie.

Fără nume sunt şi fără mine Cade clipa în nemărginiri să moară,Curg lumini din stelele virgine,Eu mă nasc pentru întâia oară…

AXIS MUNDI (2)Catargul se leagănă-n mişcări şo-văielnice,Treptele urcă în slavă stăpânul,Valul se sparge în unde concentrice,Pământul trimite, cu sevele, vinul.

Istorii se nasc dintr-o mare gâl-ceavăPe aur cărat cu sârg în morminte,Încă-i mai dăm lui Socrate otravăUrlându-ne setea de sânge-n cuvinte…

Privim cu dispreţ spre cei care vin,Ne place răspunsul aflat doar în doi,De vină-i mereu acelaşi destinCe nu a putut să ne facă eroi.

Zace-n fiecare deşert câte-o treaptă,De axa lumii se scarpină câinii,Stă între urlete o vorbă-nţeleaptă,Cântă-n altare litanii nebunii…

ÎN NUMELE CRUCIIRăstignit în tăcere la capătul lumiiSângele curge sleit în nisip;Ape duc spumele albe în funii,Cuiele-n oase scrâşnesc ruginit…

Trec pescăruşi cu ţipăt lugubru,Clipa cu viaţa odată s-a scurs, Chinul măreşte retina şi urluMirarea în mine că eu nu-s Isus…

Fanatică-i lumea ce crede-n religiiŞi arde firescul pe rugul încins;Fiara zvâcneşte la atingerea fricii,Omul-reptilă umil şi învins.

Sfârşit, îmi văd umbra căzută pe mal,Vine un câine-nfiorat şi grăbitŞi sângele-mi linge-n delirul carnal, Muşcă din mine flămând şi scârbit…

PLÂNS COSMICCâinii lumii latr-a regăsire,Ploi de stele cad ca într-un mit,Mă cutremur în reamintire,Fir de praf căzut în infinit ;

Sunt atât de mic în poarta vremii...Călator în avatar stelar,Când se strâng alene în vecernii

Clipele să moară-n secundar ;

Ne unesc poverile-n litanii,Înălţăm o rugă stinsă-n hăuri,Aruncaţi prin poartă înspre aniiCrucilor înalte pân’ la nouri;

Fără să-nţelegem rostul lumii,O străbatem orfic strop cu strop,Suntem paşnic sfinţii ori nebuniiCe mai cred în miticul Potop ;

Când latente aripi urcă-n viseUmbra ce se naşte din pustiu,Eu tresar pătruns şi pare-mi-seCurg prin scânduri lacrimi din sicriu...

VREM DREPTATEVrem dreptate numai o secundă,Din trăgaci şi până lângă zid,Clipa neagră furia inundă,Fantele tăcerii se deschid.

Scriu istorii clopote pe dungă,Văi de oase şi tăceri, în vid,Omul trece furişat pe lângăCel ce vede cu un ochi lucid.

De pustiu şi moarte, vor să plângăMamele, cu gestul lor timid,Cei ucişi au cale foarte lungăDin cavou în versul unui lied.

Vouă vi se pare că-i o rundăŞi priviţi spre luptă pariind,Ordonând istoriei s-ascundăSângele şi crima!Delirând!


Ioan Lila

O scriitoare din Ro-mania (Cîmpina praho-veană), Diana Trandafir,pe care nu am avut onoa-rea să o cunosc, ca să-isărut mîna cu veneraţie, apublicat două volume depoezie, care nu numai căm-au încîntat cu profun-zimea sensibilă a autoa-rei, dar mi-au şi redatîncredera în perenitateaartei poetice pe plaiulnostru Mioritic ! Mai autimp poetele să se dedicepoeziei ? Casa, muncilezilnice, copiii... Ei bine,cînd talentul este incon-testabil, poeta se deta-şează de condiţia eifeminină şi scrie. Şi bineface ! Ziceam că este binecă se scrie mult în Roma-nia. Parcă o mulţime descriitori au stat ascunşi înspatele operelor lor. Eunu sînt critic, nu am or-goliul ăsta, cum, de altfel,nu am nici un orgoliu !Îmi place să mă plimb pestrăzile zilei şi să fiu în-trebat cît este ora. Dacăam norcul ăsta; dacă nu,nu, îmi văd de drum. Maiales că nici nu am ceas !Cele două volume au tit-luri semnificative pentruvaloarea lor: “Translu-cide” şi “Poeme cu cea-suri şi flori”. Să începemcu primul, care este, la felca şi celălat volum, struc-turat în trei capitole, deşiele nu reuşesc să spargăunitatea tulburătoare a

volumului: “Altă nin-soare”, “Inteligenţa um-brei” şi “Doamna curozariu”. Şi iată de ce:pentru că alta este, defapt, esenţa intimă a vo-lumului structurat în te-matici pline de graţie.Oglinda, de exemplu, cutoate tainele ei neînţe-lese, în care ne pierdempe noi înşine şi ne regă-sim parcă mai diafani ! Şiiată poeziile: “Ochean” –“albul oglinzii”, “Ego” –“Nu mai rămîne decît apaoglinzii / rece şi grea”,“Nocturnă” – “secundaîntoarsă pe dos”, “Nume”– “lumina se unduieşte”.Alte poezii sînt picturale:“Roata” - “culorile arcădea peste lucruri”,“Finis” (opus corona ?) –“Pe glezna dreaptă înflo-riseră/câte va lacrimi”,“Poezie” – “aplic un stratsubţire de/iluzie”, “Au-gust” – “holda seamănătot mai mult/cu singură-tatea luminii”, “Situaţielimită” – “Cădeau noriidin cer/ ca nişte sfinţi

alungiţi/ de pe rama ori-zontului”, “Pastel mati-nal” – “rănile boltite aledealului / sînt înflorite”,“Frică” – “alături se în-tinde cîmpul / cu floareasoarelui / sus cerul cunori cenuşii “, “Poli-crande” – “Pictînd aştep-tarea / pe sînii rebeli”.Trimiteri subtile la cul-tură: “Strigătul” la Brîn-cuşi – “Strigătulcocoşului / umple golulcu lumină albă”, “Singu-rătate în cafenea” la Ed-gard Allan Poe – “Nevermore”, “Reglare de con-turi” la Proust – paginacu salcîmi / daţi înfloare”, “În ceasul al doi-sprezecelea” la Gide – “pentru o clipă m-am opritdin scris / lă: ConstantinTrandafir sînd să alunecenu ştiu unde / pana devultur murind”, “Noiem-brie” la Lucian Blaga –“păsările se lovesc de pe-retele zilei”, “Altă nin-soare” Gauguin –“tabloul cu floarea soare-lui”, “Pictură” la Biblie,

“urma păsării în aer” -“Ochiul” la Nichita Stă-nescu, “Naufragiu” laHenriette YvonneSTAHL. Şi vin acum larînd poeziile pe care eule-aş cita în întregime şile-aş semna fără nici oezitare, dar cum să o ră-nesc în felul acesta pegraţioasa scriitoare DianaTRANDAFIR ? Şi iatăpoeziile: “Veşmînt”,“Somn”, “Spectru”, “Întîl-nire”, “Altă ninsoare”,“Noapte”, “Spectacol”,“Copilărie”, “Visul”,“După nuntă”, “Don Qui-jote”, “Istorie”, “Naturămoartă”, “În van”,“Vameş” ! Şi citez la în-tîmplare, pentru a nucrea senzaţia că alung flu-turii din aerul gîndirii:“Lucrurile privesc obosite/ de prea multe naşteri /somnul începe în ele /trece dincolo de mine /prin sita îngerilor / în-cearcă să nu mai existe /decît prin venele lor al-bastre / fragile / de pe latîmple.” ( “Spectru”) Şi oaltă poezie, care nu arenevoie de comentariulmeu: “Piatra şi marmura/ îşi scot inima la vedere/ Ca un soare alb trimitesăgeţi / ce se strecoară înretină / Lumina îngheagăarcul de triumf / se undu-ieşte în torsuri / în bărbiîncîlcite / în sîni şi pepulpe / în vis de zeiţe şizei nenăscuţi // Inimaparcă începe să tremure.”(“Michelangelo”)

Poeme cuceasuri şiflori

torului. Interiorizarea crescândăîn tensiune pe parcurs ce acestecatrene stabilesc implicaţiile des-coperirii de sine, repetată revela-tor, nu e altceva decât o trecere a

implicitului în explicit,de la conştiinţa atitudi-nală până la instru-mentarea spiritului.într-o sincronizare

voită , supunându-se conexiunilorşi sprijinind nuanţa în expresie asensibilităţii, a convingător, poe-tul Vasile Mustaţă scrie poeme

care rezidă într-o figură de stiltrăitoare analogic, semnificând unspaţiu interior şi acordând o di-mensiune - uşor - redundantă.

„De-o vreme zăpuşeala nu se-nmoaie/De parcă e a iadului do-goare/Şi aşteptând din ceruri săpogoare/în cete îngeri - picăturide ploaie” (Dogoare)

BreviareContinuare din pagina 24


Gabriel Popescu

S-a remarcat pe bunădreptate, că istoria spiri-tualităţii româneşti estestrăbătută implacabil dedouă evenimente ce-iasigură perenitatea:creştinismul care trans-cede modernitatea laici-zantă şi mitul e mi nes-cian evoluând între exe-cegeza critică şi sacrali-zarea propusă şi laactuala aniversare.

Despre Eminescu s-aspus şi s-a făcut aproapetotul: eminescologii ştiutot ce a scris şi trăit nunumai zi de zi dar şi ceasde ceas. Tot ei îl prezintă,de regulă, economiastic;a devenit o legendă înfaţa căreia nici primăriaBotoşanilor nu rezistă şiîl declară HAC et NUNCcetăţean de onoare alurbei.

Cu toate acestea întimpul vieţii poetului au

existat şi atitudini maidetaşate. Ne amintim deautorul rozelor şi florilorde mai urcat el însuşi petronul poeziei încoro-nându-se rege al ei şichemând la sublim: “ve-niţi privighetoarea cântăşi liliacul a înflorit”. Învremea noastră unnumăr special al unei re-viste de cultură a fost de-dicat lui Eminescu stâr -nind multe polemici cuşi fără prejudecăţi.

Iată de ce o apropierede unele aspecte contro-versate ale vieţii şi crea-ţiei eminesciene rămâne

incitantă cel puţin pe treirelaţii:

Relaţia om-operă, ra-porturile cu şinele şi po-ziţia faţă de lume şivalorile ei.

S-a scris mult despreviaţa poetului, el însuşifiind unul dintre autori.Deşi aparent nu conteazădecât ce rămâne, deşiuneori omul - creatorulnu este la înălţimea este-tică a operei sau invers, oprivire rece asupra omu-lui Eminescu şi creaţieilui suprinde numeroasetrăiri de la anecdotică laprofunzimile tragicului.Astfel, este bine cunos-cută atitudinea lui la de-cernarea de către reginaMaria a premiului pentrupoezie: apare la cermoniestingher şi precar îmbră-cat (îşi oferise în drumulspre palat bocancii noiprimiţi cuiva ce avea maimare nevoie de ei). Şipare nedumerit că el estecel premiat şi nu cel caretrebuie să premieze, fi indînsăşi poezia şi sublimulei. Dovedeşte cum amspune astăzi conştiinţapropriei valori nu numaiîn cheie romantic-târziedar şi prin raportarea lacanonul estetic al timpu-lui în ipostaza tragică aLuceafărului.

Cât priveşte raporta-rea la sine, foarte de-vreme apar primeledezordini: boala eroilor

în terminologia laca-niana manifestă prinidealizarea fiinţei iubite,accentuarea unor con-tradicţii interne şi înfinal dedublarea perso-nalitatii cu manifestărileei delirante.

În fine, relaţia lui culumea şi valorile timpuluieste la rândul ei impreg-nată de fragilitatea com-portamentală pendulândla limitele dintre sănătateşi boală. Astfel, în totalăcontradicţie cu mitulpoetului sărac indus pro-pagandistic, Eminescunu pare interesat de valo-rile materiale. Deşi pro-vine dintr-o familieînstărită şi şi-ar fi pututface o carieră universi-tară după absolvire, nu aunui an ci chiar a maimultor doctorate, el secomplace în neajunsurileunor munci sezoniere şimizerabil plătite.

Era interest maniacalde politică; antimonar-hismul şi-l manifestă nunumai în scris ci şi în delirpe Calea Victoriei când îşiface publice intenţiile luide regicid. Acesta fiindprobabil şi motivul deci-siv al internării lui în cli-nica Dr. Suţu.

Din acest sumar almodului de a fi în lumenu pot lipsi nici adicţiilela alcool şi maiales la tutun.După relatări din

Întâlnire cu EminescuÎn contextul efluviului proeminescian de anul

acesta, 2013, a avut loc şi la „Clubul seniorilor” dincadrul Institutului de Sănătate Publică din Bucu-reşti, un interesant simpozion omagial sugestiv in-titulat „Întâlnire cu Eminescu”.

Acţiunea s-a desfăşurat pe data de 15 ianuarie,fiind organizat şi moderat de către profesor doc-tor Radu Negoescu, printre altele preşedinte alFundaţiei „ Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia”.

Printre cei prezenţi la eveniment s-au aflat doc-tor Simona Săndulescu, profesor Gheorghe Sărac( interpret şi compozitor), psihologul Gabriel Po-pescu, economistul Vladimir Săulescu şi poetulIon Iancu Vale ( directorul revistei „ Climate lite-rare”), care au realizat un program de discursuritematice, muzică şi poezie.

Complementar simpozionul a inclus decerna-rea premiului „Profesionistul anului 2012” al Co-mitetului Prono San al Institutului, acordatdoamnei Doina Niţulescu şi un remember dedi-cat regretatului doctor Sterian Popescu.

Lucian Constantin 4

DespreEminescu

cu şi fără prejudecăţi prof. dr. Radu Negoescu


epocă, reuşea săfumeze şi 200 de

ţigarete pe zi. Mai im-portante rămân însă ra-portările lui la sacru şi laeros.

Între ateismul juvenildeclarat “Religia o frazăde dânşii inventată…” şiblamarea indiferenţeidemiurgului creator allumii nedrepte faţă depropria creaţie, Emi-nescu îşi rezervă haosulşi atmosfera glacială încare Luceafărul era pecând nu se vedea…….

Erosul ca trăire a fostpentru tânărul poet - defapt el a fost vai, numaitânăr - un zbucium con-tinuu între trăirea ro-mantică a iubirii neîm-plinite imposibil de rea-lizat fără dispariţia eva-nescentă şi iubirealumească dezinhibată. Afost o ardere continuăîntre sublim şi minimamoralia faţă de doamnaMicle la a cărei onoarenereperată a compătimitduios şi prietenul luibine cunoscut. Idealul deiubire pe care Eminescul-a oferit vremii sale eratotal opus erosului sen-sual dominat de princi-piul Ziţei „jună sunt, belasunt şi de nimenea nudepand” şi tot mai înde-părtat de timpul nostru.Această singularitate îiconferă de altfel şi desti-nul tragic ce a marcatprea de timpuriu marilenoastre spirite. Iată de ceCămil Petrescu la moar-tea lui Sebastian spunea:„Stea fără nume, steafără noroc”. Parafra-zând, încheiem şi noi zi-când acum la aniversa-rea poetului: Stea cunume de luceafăr, steafără de noroc.

4 Junimea Română dinMontréal - Şcoala pentru

minte, inimă şi culturăÎn prezenţa Excelenţei Sale

Doamna LUCIA IATIC, Consul gene-ral al României la Montréal, a Preas-finţiei Sale IOAN CASIAN DEVICINA, Episcop-vicar al Arhiepis-copiei Ortodoxe Române din celedouă Americi şi a altor personalităţi,sâmbătă, 16 februarie, 14:15, specta-colul dedicat aniversarii poetului Gri-gore Vieru si Basarabiei

Au fost prezentate proiectii video,insotite de o scurta inscursiune in is-torie: Basarabia, lacrima neamuluimeu de catre prof. COSMIN SOAREsi MARIUS FINCA. MemorialistulION DATCU a prezentat cateva re-pere despre poetul unionist GrigoreVieru si a esalonat o serie de eveni-mente triste, prin care a trecut popo-rul roman de dincolo de Prut. DespreOmul Grigore Vieru a vorbit profeso-rul si publicistul ORTANSA TUDOR,care l-a cunoscut personal inca în-ainte de caderea comunismului. Unemotionant program artistic a fostprezentat de elevii scolii. Artisti invi-tati : soprana MARINA NEGRUTA –interpreta si de muzica folclorica; di-rijorul NICOLAE MARGINEANU –cunoscut si ca instrumentist, indeo-sebi ca virtuoz al tambalului.

La sediul scolii de la Colegiul Bré-beuf, 5625, rue Decelles, Montreal,H3T1W4

ALTE ACTIVITATIALE SESIUNII DE IARNA:

- Sambata, 23 februarie, ora13:15 - Lectie deschisa de geografiecu public - Salvati planeta! Preveni-rea dezastrelor, factorii poluanti siconsecintele lor. Lectia este conce-puta sub forma unui complet de ju-decata in care elevii pledeaza « cauza» unui element din natura. Un « ju-decator » va echilibra confruntarilede opinie si pledoariile « avocatilor ».Publicul va decide cine a fost cel mai

convingator si mai documentat indiscursul sau. Coordonator: Prof.SERGIU STAVILA

- Sambata 2 martie, 13:00 -Sesiune de informare pentru parinticu psihologul Angelica Tiperciuc (de-talii mai jos sau pe site)

- Sâmbătă, 2 martie, ora 13:15- Martisorul - sarbatoare traditionalaromaneasca a primaverii, a renaste-rii naturii, a veseliei, a victoriei bine-lui impotriva raului. Curs de culturasi civilizatie romaneasca: Mituri, tra-ditii, istoric. Curs de arte plastice:Confectionare de martisoare de catreelevii scolii si profesori

- Sambata, 16 martie, ora14:00 - Balul ghioceilor, editia a II-a. Spectacol pentru sustinerea scoliiromanesti si a campaniei PRIN CU-NOASTERE SA NE PASTRAMIDENTITATEA. Un bogat programartistic sustinut de elevii scolii si deartisti invitati. Expozitie de marti-soare, care vor fi asezonate cu praji-turi, sucuri si delicatese specificromanesti. Balul are loc la CentrulLapalme-5350, rue Lafond, H1X2X2, Montréal

- Duminica, 24 martie 2013,ora 10:00, la sediul UniversitatiiConcordia din Montréal. Concurs in-ternational Kangourou en mathéma-tiques. Participa elevii din cls. I panala nivel secondaire, precum si adulti.Atentie, pregatirea pentru concursare loc in fiecare sambata la sediulscolii! Va rugam sa va inscrieti dintimp. Prof. coordonator ILDIKOPELCZER

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


63 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/63.pdf · Rovan, Stefan...

Documents

Transcript of 63 Ion Iancu Vale - climate.literare.roclimate.literare.ro/arhiva/63.pdf · Rovan, Stefan...