O, mam... de Mihai Eminescu

O, mam, dulce mam, din negur de vremiPe freamtul de frunze la tine tu m chemi;Deasupra criptei negre a sfntului mormntSe scutur salcmii de toamn i de vnt,Se bat ncet din ramuri, ngn glasul tu...Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cnd voi muri, iubito, la cretet s nu-mi plngi;Din teiul sfnt i dulce o ramur s frngi,La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi,Asupra ei s cad a ochilor ti stropi;Simi-o-voi odat umbrind mormntul meu...Mereu va crete umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar dac mpreun va fi ca s murim,S nu ne duc-n triste zidiri de intirim,Mormntul s ni-l sape la margine de ru,Ne pun-n ncperea aceluiai sicriu;De-a pururea aproape vei fi de snul meu...Mereu va plnge apa, noi vom dormi mereu.