oglinda.80

www.oglindaliterara.ro3630

Coperta 1: ARCA NOII ALIANŢE(vezi şi pag. 3645)

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şiface parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Edi-turilor din România (APLER) şi Associazione della

Stampa Estera din Italia, membru fondator alAsociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor

din EuropaEditată de S.C. ZEDAX Focşani cu sprijinul

Consiliului Judeţean Vrancea,Asociaţiei Culturale "Duiliu Zamfirescu"

REDACŢIA

Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguRedactor şef adj: Gabriel FunicaSenior editori: Laurian Stănchescu, Daniel Stuparu,Liviu Comşia, Florentin Popescu, Valeria MantaTăicuţu, Adrian Dinu Rachieru.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu,Gheorghe Mocanu, Florin Paraschiv, Cosmin Dragomir,Constantin Miu, Theodor Codreanu, Lili Goia, SavaFrancu, Ioana Petcu, Ion Deaconescu, Constantin Ghiniţă.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, CarmenSăpunaru, Nicolette Franck, Mihaela Albu, MarlenaLica Masala, Adrian Irvin Rozei.Administraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

În numele libertăţii absolute de exprimare, autoriirăspund în mod direct de conţinutul materialelor

publicate sub semnătura proprie.

"Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C.Rodipet S.A. cu sediul în Piaţa Presei Libere nr.

1, Corp B, Sector 1, Bucureşti, România laP.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau

e-mail [email protected];[email protected] sau on line la adresa

www.rodipet.ro".

• Gabriel Funica• Cornel Ungureanu• Daniel Stuparu• Mircea Radu Iacoban• Cosmin Dragomir• Florin Paraschiv• Marius Chelaru• Felix Nicolau• Liviu Comşia• Vlad Zbârciog• Violeta Ion• Ionuţ Caragea• Valeriu Rusu• Radu Cernătescu• Ioan Dumitru Denciu• Ion Murgeanu• Cezarina Adamescu• Francu Sava• Lucia Olaru Nenati• Gheorghe Andrei

Neagu• Victor Eftimiu• Lucian Perţa• Valeria Manta

Tăicuţu• Aureliu Goci• Al. Florin Ţene• Lucia Cherciu• Mariana Vârtosu• Ioana Petcu• Robert Toma• Mircea Homescu• Veronica

Anghelescu• Pop Aurel• Aida Ruxandra

Hancer• Ioana Geacăr• Florin Popovici• Viviana Pohlid

Dehelean• Victor Sterom

• Laurian Stănchescu• Gabriela Anghel• Baki Ymeri• Marilena Lică

Maşala• Ioan Miclău• Adrian Irvin Rozei• Georgiana Diaconiţă• Constantin Ghiniţă• Iancu Grama• Camelia Ciobotaru• Liviu Pendefunda• Theodor Codreanu• Tudor Cicu• Sergiu Matei Lucaci• Fatime Kulli• Annie Muscă• Tudor Negoescu• Nicolae Tăicuţu• Costel Bunoaica• Dan Elias• Matei Romeo Pitulan• Petry Hiamat• Mahomed

Amertoussi• Ionel Necula• Ion Micheci• Adrian Ţiglea• Ronald Gasparic• Vlad Pohilă• Constantin Miu• Hendri Spescha• Ioana Trică• Petre Rău• Cristina Bandiu• Barbu Brezianu• Ion Lazu• Laura Văceanu• Cristian T. Popescu• Radu Cosmin• Gheorghe Mocanu

În acest număr:

Revista figurează la poziţia 4699în Catalogul Presei Române

Abonamente numai prin RODIPETRevista se află şi la chioşcul Muzeului Literaturii Române

ISSN 1583-1647

ADRESA REDACŢIEI:str. Dr. Ing. Ion Basgan, bl. 8,ap. 6, Focşani, jud. Vrancea

Mobil: 0722-284430

E-mail:[email protected]

OGLINDAliterară o puteţi citi şi pe site-ulwww.oglindaliterara.ro

actualizat de:www.bootsoftware.com

şi www.seven.com

Asociaţia Culturală "Duiliu Zamfirescu"Cont: RO98 RZBR 0000 0600 0166 3440

deschis la RAIFFEISEN BANK FOCŞANI

OOGGLLIINNDDAA lliitteerraarrãã

AATTEENNŢŢIIEE:: ÎÎNN CCUURRÂÂNNDD RREEVVIISSTTAA SSEE VVAA DDIISS--TTRRIIBBUUII NNUUMMAAII PPEE BBAAZZĂĂ DDEE AABBOONNAAMMEENNTT

PPRRIINN RROODDIIPPEETT SSAAUU PPOOŞŞTTAA RROOMMÂÂNNĂĂ..

3631www.oglindaliterara.ro

EEEE DDDD IIII TTTT OOOO RRRR IIII AAAA LLLL

Gabriel Funica

Ultima noapte de totalitarism primelezile cu ţigări Assos la liber.Beam, fără discrimi-nare, Alvorada şi puneam ţara la cale. Ne vîn-zoleam aiurizant prin Istorie. În fond, abiaisprăvisem de făcut revoluţie. Fiecare în felullui.Cumpăram şi citeam de-a valma felurite pu-blicaţii mai toate “libere”. Cozile de la salam cusoia, pîine şi lapte, se mutaseră la ziare. Dupăzeci de ani de scleroză prin “meandrele con-cretului” începea, de bine de rău, să circule in-formaţia. Învolburată, alarmistă, mobilizatoare.Ne-am aşteptat, cel puţin unii, ca după acestiureş presa, cea scrisă îndeobşte, să aibă oevoluţie mai fericită urmînd, fie şi de departe,modelul presei serioase occidentale. N-a fostsă fie aşa.Paradigmatic aş zice, în 1992 apărea“Evenimentul zilei” cu găini violate. Sigur căîntre timp acest ziar şi-a revizuit radical com-portamentul publicistic.Însă atunci a dat un toncare, oricît de ciudat ar părea, a contribuit ladestinderea climatului public. Indubitabil, meri-tul lui Ion Cristoiu.De altfel, grăitor faptul că re-vista “Baricada” s-a transformat în ziarul“Libertatea” aşa cum îl cunoaştem şi mai alescitim foarte mulţi la prima oră. În 1995, decem-brie către sfîrşit, ProTv dă lovitura de piaţă, cuun stil inedit de a face jurnalistică, cu un nou for-mat de televiziune, copiat ulterior de mai toateposturile tv. apărute ca ciupercile după ploaie.Deşi transmitea din 1993 Antena 1 nu avuseseun impact deosebit şi nici nu se dovedise vreunconcurent primejdios pentru colosul TVR. Des-igur, boom-ul media care a urmat trebuie core-lat cumva cu procesul de disoluţie a proprietăţiide stat şi reconfigurarea economiei după crite-riile, fie şi mimate, ale unei societăţi de consum.Multitudinea canalelor tv. care ne ambaraseazăastăzi reflectă, în esenţă, multitudinea segmen-telor de consumatori de televiziune, emina-mente, color. Proporţional realitatea s-a coloratşi ea. De la cenuşiul sepulcral al epocii de tristăneuitare la împestriţarea vertiginoasă, cu stri-denţe populare d’Epinal, a tranziţiei. Acest fun-dal nuanţat pînă la grotesc avea parcă nevoie

Exasperări incendiareAcum 18 ani, tot pe vremea asta, se vindeau bine, la colţ de stradă pe un taburet,

“Cămaşa lui Cristos” şi “Mătăniile”. Şi tot atunci apărea primul tabloid românesc,cine îşi mai aminteşte, aşa numitul “Oblio”. Intelectualitatea pro-occidentală se de-

lecta cu serialul nemţesc “Familia Guldenburg” iar clasa muncitoare, băgată înboale de unii şi de alţii, urmărea cu sufletul la gură, telenovela braziliană “Sclava

Isaura”. Primele reclame la Adidas Torsion, suc cu aspartam, franzele turceşti.Pleaşcă, madam Valmy – gablonzuri & baluri de cristal.

de o coloană sonoră, adecvată. Au apărut ma-nelele cu întreaga lor “pleiadă” de copii “mi-nune”, filon aurifer, se pare, pentru industriadivertismentului, voiei bune şi trasul mîţei decoadă. Formatul a prins, a făcut carieră “lamaxim” odată cu Minodora & Co. Ba chiar şi li-teratura, pe ici pe colo, s-a pliat pe acest cala-pod, trecînd astfel de la literatura de sertar laliteratura de fermoar, în numele dezinhibării lim-bajului. Subcultura, adevărată cultură pentruunii, tabloidul mişcat sau fix, îşi adjudecă pro-cente impresionante de audienţă jonglînd ire-sponsabil cu un public în cea mai mare parteimatur. Din acest punct de vedere, “cazul Elo-dia” (cum să-l ratăm ?) este emblematic. Uncaz, poate dramatic la origine, transformat însubiect de băşcălie naţională, de dragul rating-ului cel aducător de profit reinvestit în limuzine,yahturi şi elicoptere personale. Aşa se face căexasperaţi de prezent dar poate mai mult în-spăimîntaţi de viitor, un grup de scriitori aflat re-cent la Iaşi cu ocazia Festivalului Internaţionalde Neoavangardă, au încropit o piramidătapetată cu ziare tabloid, simbol absolut al de-cerebrării în masă, căreia i-au dat foc în public,ca un semn de protest la adresa acestuifenomen prolific, îngrijorător. Un gest extrem,fără precedent, cu tot aerul lui uşor caragialesc,ce ar fi trebuit să pună pe gînduri, să creeze fo-rumuri de dezbatere, să vedem cel puţin cîtevaemisiuni la ore de vîrf cu invitaţi dintre cei maiavizaţi luînd “chestiunea zilei” la puricat. Nicimăcar n-am fi ştiut de acest eveniment dacă nus-ar fi zvonit, ceea ce nu se ştie încă sigur, căprintre paginile de ziar s-ar fi aflat şi niscaipagini din Mircea Cărtărescu. Fapt care a infla-mat spiritele şi s-a lăsat cu sancţionarea poetu-lui Daniel Corbu, artizanul imolator, din parteaUniunii Scriitorilor. Altfel, ne calcă pe sistemfiţele, ne indispune mondenitatea găunoasă, neexasperează trivialitatea şi lipsa de dis-cernămînt. Ne mulţumim doar cu grimaseafişate în împrejurări selecte şi sarcasm de cir-cumstanţă sau ne amintim, fioros, de nazism.

[...] Din acest punctde vedere, “cazulElodia” (cum să-l

ratăm ?) este em-blematic. Un caz,poate dramatic la

origine, transformatîn subiect de

băşcălie naţională,de dragul rating-ului

cel aducător de profitreinvestit în limuzine,

yahturi şi elicopterepersonale. Aşa se

face că exasperaţi deprezent dar poate

mai mult înspăimîn-taţi de viitor, un grup

de scriitori aflat re-cent la Iaşi cu ocazia

Festivalului Inter-naţional de Neoavan-

gardă, au încropit opiramidă tapetată cuziare tabloid, simbol

absolut al decere-brării în masă, căreiai-au dat foc în public,

ca un semn deprotest la adresa

acestui fenomen pro-lific, îngrijorător.

mai vrei să ajungi la sens. Ţi se oferă omasă copioasă, un chef, te ghiftuieşti, nupui corpul pe linia de plutire. Cum să vor-beşti într-un film? E ca şi cum ai dirija unconcert în pielea goală. Nimeni nu te mai ascultă, se uită cum îţipendulează sexul când mişti bagheta.

Da, repeta David, răul se va întinde. Toate ideile păgu-boase fac pui. În curând nu va mai exista film adevărat.

Dar nu numai Griffith credea că apariţia filmului vorbitorînseamnă sfârşitul artei cinematografice. Toţi cei mari ai filmuluimut vedeau în filmul vorbitor apocalipsa artei cinematografice. As-cultau sunetele ca pe o trădare. De ce trebuiau ei, de la care în-cepuse o lume, abandonaţi. Fiindcă toate ţaţele, mamiţele, fălcoşiişi fălcoasele de pretutindeni la filmul vorbitor vor merge, nu la co-media mută. Şi ar fi putut dragii noştri analfabeţi să descoperesensul ascuns al cuvintelor, al subtitrării? Cântăreţul de jazz aanunţat cea de a doua decapitare

Filmul nu mai era. Naşterea unei naţiuni, Intoleranţă, Cru-cişătorul Potiomkin coborau în preistorie. Prin 1922, după ce avăzut Intoleranţă, Lenin a vrut să-l pună pe Griffith comisar şef alcinematografiei sovietice. David l-a refuzat cu un zâmbet ironic: eleste aristocrat, el se trage din neam regal, ce să caute el acolo,chiar dacă ar fi să-l pună în fruntea revoluţiei mondiale? Fiindcă, defapt, asta era propunerea lui Lenin: să fie el în fruntea revoluţieimondiale. Pentru DWG noua lume era America, nu Rusia.

După cel de al doilea război mondial, s-a vorbit despre fil-mele lui cu Griffith cu destulă prudenţă. Cu oarecare întârziere seputea observa că regizorul e un aristocrat pur sânge. Şi fiindcă nuera un supus care se adaptează chemărilor tribului, l-au acuzat defascism , rasism, propagandist al ku-klux-klanului.

În Naşterea unei naţiuni, film care întemeiase Americaspiritului, kukluxklanul era făcut din oameni teferi la minte care seapără. Ca să scrie Pe aripile vântului, Margaret Mitchell a văzut fil-mul de vreo zece ori. Ticăloşi nu erau învinşii, ticăloşi erau învin-gătorii. Cum să defilezi, după 1945, cu un regizor care spune căînvingătorii sunt nişte ticăloşi? Mie mi-au plăcut întotdeauna cei cemerg împotriva curentului, perdanţii de profesie. Griffith era un pier-zător de profesie. Geniul lui, ca şi al lui Stroheim, era de a pierdeca un adevărat aristocrat. În 1947 era sigur că Intoleranţă va deveniun film tabu.

El mânca stridii şi îmi spunea că din 1927 filmul a luat-ope o cale greşită. Nu neapărat din cauza sonorului, fiindcă dacănu se inventa sonorul s-ar fi inventat altceva. Era un lucru prea fru-mos pentru omenire. Un asemenea miracol nu durează. Nu-i aşa?Să vorbeşti prin imagine, să te asculte ochiul şi nu urechea. Dom-nule, îmi explica, de data aceasta nu filmul, ci lumea a luat-o pe ocale greşită. Ruşii au câştigat războiul, comuniştii se vor lăţi pesteEuropa, curând vor ocupa şi Asia şi Africa. În curând comuniştii vorfi stăpâni peste lume. Şi îşi vor instala capitala mondială la Holly-wood.

Dacă se va întâmpla invers? Dacă America va deveni stă-pâna lumii?

Dacă se va întâmpla invers, e acelaşi lucru. Lumea a apu-cat-o pe o cale greşită. Dacă te duci la cinematograf, îi vezi cum sesărută, cum spun atâtea lucruri nepermise. Toţi fac filme despreplebe, despre mizerabilii pământului. Care mai au şi dreptul săspună cu voce tare ce gândesc ei, mizerabilii. Nu doar filmul aluat-o pe o cale greşită, lumea a luat-o rău.Până să se limpezească toate, la 23 iulie 1948, mai era un pic devreme. Nu multă, dar mai era.


JJJJUUUU RRRR NNNNAAAA LLLL

(Nu ştiu cât de bine sunt cunoscute cititorului cele trei volume-jurnal intitulate “Despre regi, sal-timbanci şi maimuţe”. Primul volum se ocupa de trecerea mea prin teatru, al doilea, de ratareaunor relaţii şi proiecte literare, al treilea, de devenirea unor universuri insulare. Volumul al pa-

trulea, din care fac parte aceste pagini se opreşte în lumea filmului. Cartea e în curs de apariţiela Editura Palimpsest.)

Trident şi şansele postrevoluţionare ale filmului

(urmare din numărul anterior)

E drept că a auzit foarte târziu, atunci când nu mai eranimic de făcut.

Primii bărbaţi care au poposit la Hollywood nu erau cunimic deosebiţi de crescătorii de vite, de căutătorii de aur sau denegustorii de sclavi. Gloria şi celebritatea vor veni mai târziu; de-ocamdată vor să supravieţuiască, pe urmă să se îmbogăţească –nici ei nu prea ştiau cum. Dar voiau. Nu glorie, sau nu voiau încăglorie. Primele actriţe pofteau să rămână anonime. Numai curveleapar cu poze prin vitrine, pe pereţi, numai târfele iau bani pe foto-grafiile lor. Şi ce fată de familie bună ar fi fericită să-şi ştie poza înportofelul unui killer? A unui vagabond? Pe peretele unei cârciumi?A unui bordel?

Istoria adevărată, plină, demnă de a fi studiată în toateşcolile, chiar în cursurile elementare, începe cu Naşterea unei na-ţiuni. Hollywoodul scrie adevărata istorie a Americii, America recu-noaşte cinematograful ca singurul şi adevăratul ei purtător decuvânt. Naşterea unei naţiuni este prima biografie a Americii – aAmericii văzută din America, în stil american (hollywoodian!). Căr-ţile despre America erau scrise cu semne de import, după formulede import. Multe erau memorabile, dar nu erau americane. Naşte-rea unei naţiuni e o biografie sută la sută americană. Cu ea începeistoria Holywoodului, dar şi adevărata istorie a Americii.

La trei martie 1915, când filmul se proiectează la LibertyTheatre din New York, New York-ul putea înţelege că adevăratacapitală, capitala spirituală a Americii şi a lumii s-a mutat la Hol-lywood.

II. De la logodnicele Americii la Marilyn. Calea pierza-niei (fragmente)

(J J Fitzcarraldo/C. Ionescu) This is a wrong way, aceaste o cale greşită, a fost replica lui Jean Negulescu după ce a văzutGâtlej adânc. Aceasta este o cale greşită, a spus David Wark Grif-fith după ce a văzut Cântăreţul de jazz. A wrong way, mi-a repetatîn decembrie 1947, când trimis de Jo Schenk, l-am vizitat pentru arelansa o actriţă teribilă: Lillian Gish. Jo voia o nouă logodnică aAmericii, dar ca să lansezi o nouă logodnică a Americii, trebuie să-i arăţi Americii una de odinioară, una care a rămas credincioasăunei singure iubiri. Schenk era într-una din pauzele sale păgu-boase şi îşi imagina că o nouă vedetă, o adevărată vedetă, arputea purifica lumea.

Dar ca să lansezi o nouă vedetă, trebuie să ademeneştipublicul cu una de odinioară. Eram mesagerul lui, ultimul. Miza pefaptul că eu…eu l-aş putea hipnotiza. Că aş adăuga forţei mele deconvingere o dispoziţie mentală specială. Dacă l-am făcut peBogey să se lase de băut (două zile, era totuşi…o performanţă!) dece nu l-aş convinge pe David să se apuce de treabă..,.Nici o şansă, mormăia Griffith, toate sunt aşezate pe căile pierza-niei.

El avea în faţă un morman de stridii şi mă îmbia şi pemine. Îi ştiam filmele, erau geniale, dar aparţineau lumii celeilalte.Jo îmi povestise istoria cu Calea pierzaniei: ar fi vrut să-l ia pe Jol-son într-un film, făcuse un proiect pentru cast – după ce Al a apă-rut în Cântăreţul de jazz n-a mai putut să-l suporte. El îl voia întăcere, înconjurat de o tăcere care vorbeşte. Nu el trebuia să cânte.Tăcerea, imaginea trebuia să devină muzicale. Filmul trebuie săfie imagine, emblemă, stilizare, sugestie, relaţie sufletească, acordîntre sensibilităţile asemănătoare. Dacă un Capgros îţi vorbeşte,tu îl asculţi pe el, nu te mai interesează ce e dincolo de imagine, nu (continuare în nr. viitor)

Cornel Ungureanu


CCCC RRRR OOOO NNNN IIII CCCC ĂĂĂĂ DDDD EEEE CCCC AAAA RRRR TTTT EEEE

Marcel Reich-Ra-nicki spunea cândva căun critic profesionist stăîn faţa cărţilor precum unginecolog care toată ziuaare de a face cu femei,dar încearcă să nu îşi pi-ardă în particular inter-esul faţă de ele. Acesta e

poate şi unul din atuurile cronicilor semnate de Al.Cistelecan în volumul Diacritice (Curtea Veche,2007), făcând lectura cărţii - spre a-l parafraza peHoraţiu - nu doar utilă, ci şi plăcută.

Această carte însă, în ciuda dimensiunilorsale reduse (sub 300 de pagini A5), poate ducelesne cititorul neavizat la indigestie: e o carte “grea”,în sensul clasic şi nobil al cuvântului. Or, poate cătocmai aceasta este miza unei scriituri/lecturi de ca-litate: decantarea textului până la acel minim ire-ductibil, după cum spunea Borges, elogiindu-l peKipling (sau Dürrenmatt, comentându-l pe Grass:“Individul mi se pare pur şi simplu prea puţin inteli-gent, de vreme ce scrie cărţi atât de groase.”)

Înainte de toate, subiectul abordat de autoreste clar delimitat (e vorba de o criticăa... criticii din spaţiul autohton, mergând– cu tot cu paranteze – cel mult trei-patru decenii în urmă). Acesta este fărăîndoială un punct forte al cărţii, făcânddin lectura acesteia un veritabil tur deforţă: criticul îşi propune un dezideratclar, după care purcede metodic la rea-lizarea obiectivului asumat (aceste cro-nici au fost publicate iniţial aleatoriu înreviste literare, dar senzaţia e că auto-rul avea de la bun început în vedere unvolum).

Deliciul lecturii constă, printre al-tele, în identificarea vocii autorului, disimulatăprintre vocile celor analizaţi, în acest labirintic dis-curs critic al criticii. E un soi de imagine gestaltiană,în care trebuie să pendulezi mereu între cele douăfiguri încapsulate în aceeaşi imagine, pentru a se-siza unde se întâlnesc, dar şi unde se despart tex-tul analizat de vocea celui care îl ţine sub lupă.

Nu ştiu câţi dintre cititorii acestei cărţi vor firealizat importanţa acesteia în economia unei viito-are istorii a literaturii române. Privită din afară, eanu e decât o cărămidă în edificiul ce va fi ridicatcândva - şi încă destul de modestă, faţă de “cără-mida” lui Alex. Ştefănescu -, dar din interior, s-arputea să fie tocmai acea “piatră pe care au aruncat-o zidarii”, şi care „a ajuns în capul unghiului” (1Petru, 2, 7).

În altă ordine de idei, “Diacritice” se dove-deşte interesantă şi sub aspect formal: le style, c’estl’homme opina cândva Buffon, şi parcă nicicând nua fost mai adevărată această butadă în contextulcriticii literare de la noi, precum în cazul acerbuluicritic de la Târgu Mureş. (Personal, aş risca pariul

de a recunoaşte un text ieşit de sub condeiul său,nesemnat sau publicat sub pseudonim.)

E una din vocile cele mai personale ale cri-ticii noastre actuale (disciplină ce presupune dis-tanţarea, dar nici nu se poate sustrage cu naivitatesubiectivismului, pe care Cistelecan şi-l asumă dealtfel cu dezinvoltură). Din aceasta nu lipseşte însătragismul, şi nici ironia (atunci când îi dă, la un modpe cât de galant, pe atât de percutant, peste nas luiAdrian Marino bunăoară, cel care se văita că “nuavem edificii măreţe”, că am fi “o ţară de poeţi şipublicişti”, dar admite că “poezii şi romane nu a maicitit de 30 de ani”).

Un element care atârnă greu în balanţă (şiva atârna din ce în ce mai mult de aici înainte), îlconstituie afirmaţiile pe care Al. Cistelecan le face laun moment dat despre Mircea Martin, aserţiuni ce ise potrivesc lui însuşi ca o mânuşă: “Cronicile luisunt scrise sub specia definitivului, nu a conjunctu-ralului”, “un bun critic e un profet al operei” şamd.(Pentru că, la fel ca în proză, unde în personajeleunui roman se reflectă tot atâtea alter-egouri ale au-torului, la fel şi aici – în autorii comentaţi vom regăsitot atâtea chipuri ale exegetului.)

Alt aspect (de care aminteamdeja mai sus), care mă amuză şi mă in-cită în egală măsură, este provocareade a decela în text opinia autorului,lucru nu întotdeauna facil. Mereu şă-galnic, de o fină ironie socratică, Al.Cistelecan îşi exprimă clar opţiunile,însă doar pentru cei care au ochi săvadă şi urechi să audă. Ascunse printrerânduri, acestea se insinuează discretîn atenţia cititorilor vigilenţi.

E un element clar evidenţiat încapitolul despre Alex. Ştefănescu, bu-năoară (dacă tot l-am amintit), pe care

îl încheie într-o notă aparent optimistă, în fond tra-gică. (A spune despre o carte că e „prea folcloricăpentru literaţi” şi „prea comodă pentru specialişti”,dar că e frumos editată, scrisă antrenant, fiind plă-cută la lectură, şi că îşi atinge publicul ţintă – înideea că oricum nu ţintea prea sus -, e ca şi cum aispune că o revistă oarecare, fie ea şi în formatglossy, nu e decât chimval răsunător sub aspectulconţinutului, dar pentru împachetat peşte saubrânză la piaţa Obor e numai bună, chiar indicată.)

Acesta e probabil ingredientul secret al re-ţetei lui Cistelecan, cel care dă o savoare apartediscursului său. Dacă într-o primă fază rămâi oare-cum stupefiat în faţa acestei cerneli critice difuze,emisă parcă de o proteică sepie, ce se sustrage cuabilitate oricărei încadrări, ulterior se naşte provo-carea de a găsi structura interioară a acestui dis-curs evanescent şi sinuos, care atinge însă până laurmă punctul nevralgic al textului (în baza aceluimot d’esprit conform căruia drumul cel mai scurtcătre ţintă presupune mai întotdeauna un ocol).

DDeesspprree ccrriittiiccii şşii mmoorrmmiinnttee

Daniel StuparuAna Zegrean: Al treileaochi, ed.Casa cărţii de

ştiinţă

Loredana Danilă:Cauşiune pentru destin,

ed. Pro Plumb

Ionel Marin: Crâmpei deveşnicie, ed.Andrew

Aurel Rotaru: DansulViolet, ed.Contrafort

Ion Panait: Dansând înoglindă, ed.Rafet


IIII SSSS TTTT OOOO RRRR IIII EEEE LLLL IIII TTTT EEEERRRR AAAA RRRR ĂĂĂĂ

A apărut ditamai „Istoria literaturii ro-mâne”, semnată de Marian Popa: nişte căr-ţoaie care, înainte de orice, impresioneazăprin proporţii. Fiecare condeier, din orice vâr-stă a literaturii, când deschide întâia oară oastfel de carte nou apărută, începe prin acăuta paginile ce-i sunt consacrate. N-amavut motive să fac excepţie, deşi un oarecaresentiment de îngrijorare m-a încercat, fiindcăîn opul din 1977 („Dicţionar de literatură ro-

mână”) acelaşi Marian Popa, între altele, judecă destul de acrişor ro-manul „Dincolo” de M. R. Iacoban, care aduce „mizeriile mai mici şiconcrete sau mai mari şi mai abstracte ale civilizaţiei citadine şi ale tra-iului în comun printr-o perspectivă umoristică; expresii familiare şi dejargon imprimă ansamblului o tonalitate persiflantă...” (pag. 267). Aşao fi, numai că romanul „Dincolo” l-a scris... Corneliu Ştefanache. Ero-rile de informare nu-s chiar nenorociri în articolele de gazetă, care aziapar şi mâine mor, dar devin pernicioase când se încuibă în dicţionareşi istorii literare. Instrumente de lucru cu bătaie lungă, lucrările de sin-teză oferă temeiuri menite să structureze şi să influenţeze nu numai ju-decata contemporanilor, ci şi pe aceea a urmaşilor. Ia să vedem cumarată articolul consacrat lui MRI în noua şi masiva istorie literară. Începeabrupt: „Mircea Radu Iacoban – carieră culturală şi politică datoratăunor relaţii de familie.” Scurt, limpede şi cuprinzător. Nu mai conteazăcă mi se atribuie acelaşi roman al lui Ştefanache, fiindcă funcţioneazăînainte de orice aserţiunea din deschidere: „ăsta a făcut carieră dato-rită pilelor şi încrengăturilor de familie!” Marian Popa a preluat fără ezi-tare un zvon lansat de „Europa liberă”, potrivit căruia mai întâi am fostginerele primului ministru Const. Dăscălescu, apoi al ministrului MiuDobrescu şi în cele din urmă, postul însuşi începând să aibă niscaivaîndoieli, a utilizat ani în şir formula „beneficiar al unui nepotism sus-pus”. Precizez de la bun început că bietul socru-meu odihnea de cineştie când în cimitirul mănăstirii Căldăruşani şi n-a avut cea mai micălegătură cu mărimile zilei. Veţi spune că-i vorba de o chestiune perso-nală, ce nu s-ar cuveni exhibată într-o pagină de gazetă. Aşa-i şi nu-ichiar aşa, fiindcă, în sine, povestea dezvăluie moravurile vremii, cândorice „ascensiune”, fie ea şi culturală, ascundea resorturi suspecte, înprimul rând de apartenenţă familială la vârfurile clanului. MRI a fost celmai tânăr director de editură, cel mai tânăr director de Teatru Naţionalş.m.a. – clar, „Cu Marincea e ceva!” Radioul meu nu funcţiona pe unda„Europei libere”, post în felul său merituos, ascultat de toată lumea (in-clusiv de ştabi) şi, ca-n zicala populară, întâi a aflat satul şi ultimul, băr-batul. Nimeni nu-mi spunea – însemna să se desconspire ca ascultătoral unor „posturi duşmănoase” – şi, aici e aici, taman ca în „Revizorul”lui Gogol, n-apucam să solicit ceva, că... se aproba. Aflat în mare difi-cultate, Teatrul Naţional din Iaşi, căruia i se cerea, absolut absurd, săse auto-finanţeze (ar fi trebuit ca spectatorul să plătească biletul, săintre şi să iasă imediat pe cealaltă uşă, 24 de ore din 24, ca la mauso-leul lui Lenin) solicitam sprijin întreprinderilor, care nici ele nu plăteausalariile în întregime, dar... nu pregetau să acorde sponzorizări mas-cate şi, în fond, ilegale. (De pildă: chipurile am confecţionat şi pictat, cuatelierele, 10.000 de plăcuţe cu inscripţia „Vânătoarea interzisă” – pic-tasem numai două, pentru ataşare la dosar – când a venit un control fi-nanciar să verifice, i-am invitat pe revizori să le numere pe cărărilepădurilor patriei. Avertizez DNA că mini-panamalele cu pricina au intratde mult în graţiere...) Ajuns cu o echipă TV într-un orăşel sucevean demunte, am fost extraşi imediat din hotel de primarul localităţii, care ne-a mutat într-o reşedinţă de protocol, unde, de-a dreptul năuciţi, am fostîndopaţi toată noaptea cu clătite flambate... M-am trezit într-o seară cuun pădurar din zona Rădăuţilor, care m-a cadorisit cu de toate, de lacoarne de cerb montate kitsch, la pastramă de mistreţ şi bidoane cumiere, doar-doar l-oi scăpa de-o inculpare pentru incendierea de puieţice trebuiau plantaţi nu ştiu pe unde. I-am spus că n-am nici o putere.Nici vorbă să mă creadă: „Lăsaţi, tovarăşu’, ştim noi!” În decembrie1989, am primit o mulţime de telefoane: „Ginerică, ţi s-a înfundat!”

D-ale socialismului românesc. Dar chiar s-ajungă să mă ştampileze într-o istorie literară...

Se poate să mă fi îndepărtat cammult de lumea culturală, de îmi pare camfadă de la o vreme încoace: mai rare răz-boaiele, cam mici orgoliile sau abia vizi-bile luptele dintre găşti.

Găştile, despre ele scriu azi. Ca-tegorisirea la modă acum vreo doi ani s-ademonetizat. Găştile propiuzise au deve-nit bisericuţe iar interesul comun pare săfi bătut la fund orgoliile de tineri scriitorineacceptaţi de generaţiile aproape impe-netrabile. Şi culmea, acum la sfârşit dedeceniu nu au nici cu cine să se bată. Nuîi contestă pe fracturişti, ci, în virtututeaunei periodicităţi, proaspeţii autori se des-prind din cea mai recentă generaţie, cumici diferenţe care confirmă teoria.

Apoi au mai apărut şi rezultatele. Autorii anilor 00 sunt traduşi,publicaţi si premiaţi. Şi încă nu li s-a urcat la cap, ceea ce e îmbucură-tor. Încă te mai vezi cu ei la bere şi spui bancuri porcoase, încă nurămân în anumite sfere blamabile. Îi împrumuţi cu bani sau le faci cin-ste. Par încă oameni. Mai oameni acum, într-o etapă intermediară,decât la câteva luni după debuturile fulminante sau peste câţiva cândva da notorietatea peste ei.

Sincer, duc lipsa animozităţii insuflate de asaltul de uzură alamicilor care sar ca arşi la o jumătate de atac la coleg. Mă dezumflă ocultură moartă pe dinăuntru, suspendată în banalitatea unui act cultu-ral simplu. Fără scandal produsul nu are valoare de piaţă şi rămâne, înepoca pr-ului, la mâna deloc viguroasă a cumpărătorului accidentalsau prea specializat.

Dar se poate şi fără! ca dovadă grupul de la Iaşi Florin Lăză-rescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, şi bănăţenii Radu PavelGheo şi Robert Serban care îşi fac treaba cu brio şi cu publicitate fa-vorabilă. Însă dacă ne amintim de “Băgău” sau de „Cântece eXcesive”volume care au dat lovitura, nu numai prin calitate ci şi prin haloul con-sumeristic ce le-a înconjurat, atunci nu putem să ne încăpăţânăm în„nealteritatea culturii”. Poate că o să fiu înjurat, nu ar fi nici prima niciultima dată, însă cultura are nevoie de creativitate nu numai la primulnivel, cel conceptual, ci şi la unul dintre ultimele cel al promovării res-pectivului act cultural.

Nu sunt de ajuns stilul şi mesajul, cât timp ele ajung la 50 deînşi care au primit cartea editată într-un tiraj ruşinos la o editură ob-scură fără vizibilitate şi fără difuzare. Se îndulceşte situaţia când prinpresă câţiva critici îţi analizează opul, însă asta nu înseamnă că scriipentru cronicari ci şi pentru ei. Aşa că, dincolo de gârbovirea din faţafoii albe ori a tastaturii mecanismul de promovare al cărţii trebuie săfuncţioneze exemplar. Mai ales acum când scrisul şi publicatul suntsport naţional iar în presa autohtonă nu există o revistă care să deatonul. O publicaţie care să taie şi să spânzure, să recomande şi săarunce la coş cărţi. Un grup de editori în care să te încrezi şi după lec-tura recenziilor să te duci chitit în librărie şi să ceri respectivul volum.Noi avem găşti care încă se critică reciproc şi se aplaudă din obligaţie.Oameni care răspund cu promptitudine la un semn. Dar, din păcate,cealaltă tabără nu reacţionează aşa cum o făcea pe vremuri. Astfel căvolumele sunt cele care trec iar apa rămâne.

La urmă citatul neapărat necesar:“În esenţă, poezia general acceptată astăzi are o suprafaţă sti-

cloasă, netedă şi alunecoasă, iar înăuntru este o înlănţuire cumva me-talică, inumană, sau după un calapod semisecret, este o pozie pentrumilionari şi pentru grăsani care nu au ce face, aşa că are parte de cevasusţinere şi supravieţuieşte fiindcă secretul ei e că numai cei care apar-ţin găştii contează, iar ceilalţi n-au decât să se ducă dracului, dar pozialor este anostă, foarte anostă, atât de anostă, încât acest lucru esteluat drept semnificaţie ascunsă – semnificaţia este ascunsă, foartebine, atât de ascunsă, încât nu mai există nicio semnificaţie, dar dacăTU n-o găseşti înseamnă că nu ai pic de suflet, n-ai sensibilitate şi aşamai departe, aşa că ai face bine SĂ O GĂSEŞTI, ALTFEL, NU FACIPARTE DIN GAŞCĂ. Şi dacă nu o găseşti, TACI DIN GURĂ”, CharlesBukowski, Poveşti despre nebunia obişnuită, editura Rao 2005.

Cosmin Dragomir

Mircea Radu Iacoban

RREEVVIIZZOORRUULL!! Şi oamenii decultură trebuie să

mănânce

* * * Odată ce ne-am asigurat înălţi-

mile,putem privi cu îngăduinţă, fie filmulregizoarei Kiti Luostarinen, Gracious Cur-ves despre declinul corpului feminin, ca şiîncercarea unei artiste germane de a ex-pune plastic (tematică!) într-un bordel. Darsă gustăm bunul simţ al umorului britanic:femeile? Să ne fie superioare, nici căpoate fi vorba; inferioare? chiar c-ar fi re-gretabil să punem astfel chestiunea; câtpriveşte egalitatea sexelor, ce să mai vor-bim, e de-a dreptul absurd!?

Neîndoios, se ivesc cazuri în care- asemeni butadei :”dacă nu sunt antise-mit, e meritul meu nu al evreilor”- s-arputea glumi: dacă nu sunt misogin, e meritul meu şi nu al femei-lor!”Citind Le dèuxieme sèxe al Simonei de Beauvoir, FrançoisMauriac exclama exasperat: “am aflat totul despre vaginul dum-neaei!” Cruzime? Avertisment feminismului ideologic. Dar şi eternulfeminin se răzbună devastator,câteodată, contra falocraţiei di-fuze/glumeţe/brutale, ca acea femeie american care i-a retezat so-ţului organul plăcerii supreme. În cele mai civilizate ţări,femeile suntînvăţate să se apere de hărţuiri şi viol,lovind masculul exact în zonasa vitală!

Nostim că legea franceză contra hărţuirii sexuale nu pre-vede că tentativa de agresiune sexuală s-ar comite asupra unui băr-bat, pe când legea americană - da... Departe în urmă a rămasimaginarul lirico-erotic al prozei lui Henry Miller. Iar câte un film ita-lian îndrăzneţ spulberă orice iluzie că şi-ar mai găsi locul vreo ca-zuistică feminină: unii bărbaţi se cuvin distruşi, fie şi cu acuzaţiiexcesive, pentru că oferă prea multă fericire!? Cam tulbure eliberaredin milenarul sclavagism.

Până în zilele noastre,o iritaţie macho ţâşneşte la oamenifoarte inteligenţi, în stilul sexismului anistoric. E şi cazul lui CristianTudor Popescu, autorul unui eseu Femeia nu e om. Talentatul, pi-torescul publicist de atitudine porneşte de la axioma că femeile facparte - ca şi copiii - între fiinţele umane fără statut ontologic, cu ca-pacitate epistemică redusă (ele nu fac istorie!?), pe scurt, posesoarede minte colectivă,adevărat “covor psihic”. Ce mai, orice avânt fe-minin spre înaltă condiţie e privit de C.T. Popescu drept “perver-siune contra naturii”!

Spre sfârşit de veac XIX şi mai cu seamă în primele deceniide veac XX, Societatea stabileşte o regulă nescrisă a relaţiilor întresexe: el îşi conturează activitatea în exterior, încoronându-se de suc-cesele vieţii active; ea (chiar dacă merge la Universitate, conduceautomobil şi exercită vreo profesie liberală) îşi menţine aventura încadru particular, căutând Dragostea şi Fericirea pentru amân-doi...Unul domină şi fasonează lumea, cealaltă este condamnată laa iubi şi a se supune, echilibrul cuplului, oferindu-i ei stabilitate şiprotecţie. Aceasta ar fi părut soluţia pentru generaţii, numai că infi-nitatea combinatorie a Societăţii liberale modifică treptat datele pro-blemei, în plus sosesc noutăţi şi dinspre regimurile totalitare: înbolşevism, suspecta egalitate a sexelor la corvezi şi tragedie; în na-zism, femeii i se poruncesc cei 3 K(Kirche=biserică, Kühe = bucătă-rie şi Kinder=copii), dar evoluţia modernă a Germaniei nu maipermitea medievalizarea ţării.

Ultimele decenii ale veacului XX au grăbit procesul, nici mi-leniul nu mai avea răbdare. De la tentativele unor Mistinguett şi Jo-séphine Baker de a dansa dezgolite şi până la îndrăznealacoregrafului Lloyd Newson (în varianta populară: streaptease), tre-când prin filme erotice de anvergură şi insistenţa revistei Playboy,noua paradigmă feminină s-a impus. Nici riscul kitsch-ului porno-grafic n-a fost neglijabil, regizorii (ca şi scriitorii) încercând să osto-iască fantasmele erotice, cât masculine, cât feminine, fără a trişaArta. Un gând recunoscător pentru feminitatea ardentă a MonicăiVitti din Eclipsa lui Antonioni şi ideaţia lui Newson din Bound toPlease... Dar şi pentru romanele cuviincioase ale Barbarei Cartlandşi Daniellei


EEEE SSSS EEEE UUUU

În materie de feminitate creştină, totul a început cu scenabiblică a lui Iisus şi Mariahei din Betania la mormântul lui Lazăr, cândse iveşte civilizatoriu prin Mariah rolul femeii: ea îi recunoaşte Lui-oaspete al casei sale şi Învăţător-existenţa trans-omenească şi con-ştiinţa firească a puterilor Sale supra-pământene... Prin rugile eiexaltate, Mariah îi provoacă feminin lui Iisus fapta minunată a Învie-rii lui Lazăr. Şi să nu ignorăm că Mariah cea imperfectă,iar nu Martacea harnică, iritant de activă şi prea ordonatoare, numai Mariah aputut să-L convingă pe El către Faptă, matriarhalei Marta i se amânănedefinit rolul şi răsplata! Genul Mariahei se anunţă câştigător - prin“insuficienţă” feminină - chiar şi în faţa celei mai austere masculini-tăţi.

Numai că - în răspăr cu bărbaţii rezonabili şi femeile inteli-gente, normale, conciliante - a apărut specia dereglată a masculilor“feminişti” şi a amazoanelor insurgente, specie hotărâtă să se răfu-iască tocmai cu duhul scripturistic “patriarhal”, care ar oprima femeiaşi sexualitatea liberă!? Dar care - ar fi fiind sclavagismul biblic, devreme ce relaţia între sexe e atât de luminos nuanţată: “Femeia nueste stăpână pe trupul său, ci bărbatul; tot aşa nici bărbatul nu estestăpân pe trupul său,ci femeia”.(I Cor.7,4) Şi ce feminişti-sexişti ar fideranjaţi de ascendentul masculin poetic al lui Gheorghe Istrate: “fe-meile în care am nins cândva”?

Raportul creştin între sexe părea limpede definit, dar fana-tismele n-au lipsit. Iată o sectă creştină feminină, dezvoltată în vea-curile XII-XIII sub influenţă cathară: “beghinele”, cele purtătoare descufie (fr. “béguin”) de amploare în Italia, Franţa, Germania, Ţările deJos. Culmea era că damele aveau şi omologi masculini: “begharzi”!Aşa ne amintesc Denis de Rougemont şi Mircea Eliade.

Vine I.P.Culianu cu un adaus util: Apocalipsul lui Pavel asuscitat numeroase imitaţii, între care distingem producţia misticeibeghine Mechthild din Magdeburg, cea care a întreprins ocazionalcălătorii la Ceruri. În al treilea Cer (dincolo, aşadar, de cele 2 Para-disuri), Mechthild a descoperit Palatul şi Tronul lui Dumnezeu-Tatăl,precum şi camera nupţială a Fiului, unde Christ primeşte în uniuneintimă sufletele fecioarelor. Şi Mechthild a fost întâmpinată cu unsărut tandru, care a înălţat-o hăt deasupra celor 10 ranguri înge-reşti... Cu altă ocazie, ambiţioasa (!) mistică a pătruns în însuşi “patuldragostei” şi Christ a dezbrăcat-o de toate “veşmintele fricii şi ruşi-nii, ca şi de virtutea exterioară”.

Ce femei exemplare au fost selectate din lungul peripluuman? Cu accent pe strălucirea intelectual-creativă şi carismă fe-minină: Aspasia, Sapho, Diotima, Sfânta Hildegard, Marguerite deValois (regina Margot!), Elena Lucretia Cornaro, Sofia Kovalevskaia,Elena Ghica (viitoare Dora d’Istria), împărăteasa Sissy, Marie Curieş.c.l. De ce să fi fost fascinat Cioran de împărăteasa Austriei? Pen-tru că Sissy, ultima mistică de calibru a Occidentului, conferă princarisma ei un stil de civilizaţie Mittelruropa.

Încă de la finele mileniului II, teologul Vittorio Passenti neatrăgea atenţia că baza ultimă a oricărei Societăţi politice - care va-lorifică deosebirea de o societate animală - ţine de prezenţa im-anentă a Logosului (raţiune, plus limbaj) şi de criteriul nesmintit alBinelui-Răului, iar o antropologie optimizantă susţine oferta inteli-gentă a creştinismului ,anume ideea unei civilizaţii a dragostei. Cumnu? Iată un marginal al Societăţii, un român deţinut la PenitenciarulMândreşti (Vrancea) pictând o Sfântă Fecioară Maria, cu prunc vizi-bil în pântece!? S-ar zice, un frustrat de dragostea maternă în copi-lărie, precipitat în sacralizarea Femeii acum, la vârsta bărbăţiei.

Sigur că postmodernitatea devine insuportabilă, dacă şi Ma-dona se aciuie pe canapeaua dr. Freud,odată cu toată Istoria oa-menilor şi toată nostalgia componentei feminine a civilizaţiei. Iarparadigma feminină a filosofiei (Gabriel Liiceanu) fi-va doar un re-member al salonului Aspasiei. Aspasia deja doborâtă de Sissy, indi-ferent dacă şi împărăteasa binemerita o şedinţă pe canapeaua dr.Freud, în viziunea maliţiosului Mircea Cărtărescu.

Florin Paraschiv

O nouă paradigmă feminină a civilizaţiei?(urmare din numărul anterior)

(continuare în pag. 3674)


MMMMEEEERRRRIIIIDDDDIIIIAAAANNNNEEEE CCCCUUUULLLLTTTTUUUURRRRAAAALLLLEEEE

Aruncăm o repede privire cătrezona Asiei Centrale, de unde altădată ple-cau oştile lui Ginghis Han (1167?-1227; s-a stins în lupta contra cetăţii Xia, capitaladin Xingzhongfu, în 1227) ori Kubilai, lacurtea căruia a stat Marco Polo între 1275– 1291, către Zhongdu (Beijing), Buhara,Samarkand, Tabriz, Derbent, Astrahan şi„lumile” din jur. Apoi vom vedea lirica spe-

cific nomadă din Mongolia sau din bucăţile din trupul ei, ca Repu-blica Buryatia, în regiunea Munţilor Sayani, unde şamanismulrezistă pe locurile naşterii eroului legendar Geseri, ale lui SubedeiBaatarii, pe unde au trecut atâtea triburi şi se pot întrevedea atâteainfluenţe. În limba mongolă şi azi există distincţia între naţionali-tate, cu privire la etnie (ündüsüten), şi naţiune (ulus), relativ şi lastat, ţară, după unii poate în conexiune cu termenii chinezi (naţio-nalitate, minzu, şi ţară: guojia; naţiunea chineză: zhonghua minzu).De altfel, Danzanravjaa a descris caracteristicile, obiceiurile (aburiyosu) oamenilor celor „trei ţinuturi”, China (Khitad), Tibet (Tanggud)şi Mongolia.

În îndepărtata Siberia, regiunea/ districtul (okrug) Fede-ral Sibirski, pe malurile Marelui Lac (Baikal), ocupând 351507 km2

pe care sălăşluiesc ceva mai mult de 1.000.000 de oameni (în anul2002 buryat-ii erau 27,8%, tătarii 0,8%, 0,3% etnici soyoti ş.a.) seaflă Republica Buryatia (creată de ruşi în 1923), cu capitala la Ulan-Ude. Un număr egal cu jumătate din al buryaţilor din Republica Bu-ryatia (Buryaad Respublika) sălăşluiesc în diverse provincii:provincia (oblast) Irkutsk (cca. 80.000), Chita (cca. 67.000) şi laMoscova (cca. 2000). În republică sunt practicate mai multe religii:în est – budismul tibetan (lamaismul) Gelugpav, în vest – şama-nismul, creştinismul. În ultimii ani au pătruns şi adventiştii de ziuaa 7-a, krişnaismul, baha’i.

Limba buryată (cu cele 10 dialecte) face parte din grupulnordic al limbilor mongole. Până în 1931 scrierea se făcea cu al-fabetul mongolei clasice (uigur), între 1931-1937 – cel latin, iar din1937 – a fost impus cel chirilic, cu unele modificări.

Asia Centrală a fost leagănul Marelui Imperiu Mongol. Azilimbile mongole (cu dialecte; N. Poppev cele 7 limbi mongole sunt:santa – vorbită în provincia chineză Kansu, mongour – Kansu şiChianghai, dagur - Manciuria, mogol - Afganistan, oirat, buriat,mongol) sunt vorbite pe un areal larg, din Mongolia Interioară şiExterioară, părţi din Manciuria, Siberia Estică, unele provincii chi-neze (Kansu, Sinkiang, Cianghai), cursul inferior al Volgăi şi pe di-verse arii din Afganistan. Probabil cel mai important dialect al limbiimongole este khalkha (xalx) – în care a scris şi Danzanravjaa.

În secolul al XIII-lea capitala Imperiului Mongolvi, Karako-rum/ Kharakhorum (ridicată în 1220 la ordinul lui Ginghis Han pelocul unde se afla un oraş/ cetate din perioada dominaţiei uigure),devenise un punct de atracţie pentru călători, înţelepţi. Construit învalea râului Orkhon, pe Drumul Mătăsii, oraşul, al cărui nume, înlimba oamenilor locului, însemna Pietre Negre sau Ziduri Negre, afost terminat abia în timpul lui Ogodei Han când, în 1235, a fost or-ganizat din punct de vedere urbanistic, terminat zidul înconjurătorşi a fost terminat şi Palatul Tumen Amgalanvi (Palatul Păcii Eterne),era un loc al toleranţei religioase, adăpostind moschei, temple, o bi-serică creştină, cum scria un călugăr franciscan, flamandul Williamde Rubruck, care l-a vizitat în 1253i. Era un loc propice pentru în-ţelepţi, scribi de tot felul (se spune că hanul încuraja prezenţa scri-bilor în toate limbile din Imperiu) dar şi un punct de cruce aldrumurilor.

Fiul lui Ogodei (hanul care a consolidat Imperiul, a orga-nizat capitala Karakorum şi a murit din exces de băutură în de-cembrie 1241), Koden, a atacat Tibetul în 1239, dar în timp,credinţele tibetane au cucerit Mongolia. Cu toate că budismul areo istorie în zona Mongoliei, abia din secolul al XVI-lea se poatespune că a devenit un mod de viaţă, răspândindu-se între oame-nii locului. Din secolul al XVI-lea s-au construit aşezăminte budisteimportante, îmbinând stilurile arhitecturale nomade şi cele tipic bu-diste, din materiale din cele mai diverse, de la lemn la pâslă ori că-rămizi arse. Aşa se face că, spre începutul secolului XX înMongolia să fie construite mai bine de 700 de temple şi mănăstiri,

Marius Chelaru

Dincolo de Munţii Sayan,unde şamanii călătoreau spre cerul poeziei

fiecare cu particularităţile ei, relevând influenţe chineze, indiene oritibetane. Aceste influenţe, în diferite proporţii, se întrevăd şi în tex-tele care s-au păstrat, în modul de a scrie în această zonă.

Mongolii au o legendă conform căreia, la începuturi, aapărut întâi un munte (numit mai apoi Otgontenger, adică „cel maitânăr fiu al cerurilor”x). Nu e de mirare că muntele (ca şi pădurea –khangai, ori stepele Marelui Gobi) ocupă un loc important în viaţamongolilor, în scrierile lor. Primele poeme de pe aici, spun mongo-lii, sunt creaţii ale nomazilor care, în secolul XIX şi începutul seco-lului XX, au dat naştere aşa-numitelor bensen üliger (opuscule cupoveşti; üliger - poveste), despre care chinezii spun că sunt inspi-rate din poveştile lor cu războinici/ cavaleri (numele fiind derivatdin lb. chineză: ben zi 本子). De altfel, sunt destule „adaptări” fo-netice de termeni chinezi în limba mongolă în astfel de texte.Aceste bensen üliger (care relevă adesea şi motive chineze, ti-betane, indiene însă îmbinate cu cele locale) încă mai sunt recitatede recitatorii rătăcitori şi cântăreţi, la început venind din zonele es-tice, apoi către toate regiunile mongole. Acestea sunt diferite deepopeile (poemele populare de factură epică; lb. mongolă: tuuli)tradiţionale mongole, de pildă prin aceea că nu mai conţin ele-mente de fantastic şi supranatural, monştrii/ mangyus, bestiile aufost înlocuite cu hoţi, rebeli dar şi regi, dar mai ales prin aceea că,în loc de o singură intrgă au mai multe linii de acest fel ale poveştii,precum şi mai multe tipuri de personaje.

În poezia epică mongolă, după Walther Heissig, suntpeste 300 de motive care pot fi clasificate în 15 grupe: timpul, naş-terea eroului, localitatea eroului, eroul însuşi, inamicii, lupta împo-triva lor, căsătoria ş.a. Eroii, în funcţie de tradiţii, zonă, diferă dar,în mare, pot fi de două tipuri: luptătorul şi curteanul. Cei care auanalizat poemele epice mongole au făcut şi alte clasificări, în func-ţie de temă, construcţie ş.a., constatând că multe au, firesc, rădă-cinile în traiul zilnic şi obiceiurile locului. Cât priveşte eroul, rolimportant are Ginghis Han, supranumit peste secole „liderul Aris-tocraţiei Stepelor în feudalismul nomad”x, a cărui figură, pentru is-torici, a devenit dificil de separat de legendă. Apare în astfel depoeme (care nu sunt ancorate într-o perioadă istorică anume, ciîn „vremurile bune de demult”, în illo tempore) nu doar ca erou, cişi ca înţelept, lider ş.a.

Dacă creaţiile populare epice erau cântate, cel puţin întrecut, pe o linie melodică cel mai adesea singulară, bensen üligersunt interpretate pe mai multe linii melodice. Cei care le inet-pretează (ca şi în alte zone ale Asiei având un statut social precar)trebuie să fie buni cântăreţi, recitatori, instrumentişti şi actori.Bensen üliger sunt, de obicei, scrise într-un metru combinat întreproză şi poezie.

Cel mai scurt poem mongol, citat de G. Mend-Ooyo (carescria că „întreaga lume este cuprinsă în aceste două cuvinte), estecupletul (khos uyanga): „orchlon/ gaslan”, adică: Univers/ necaz”,în timp ce, probabil cel mai lung poem, epopeea 150 nasalsankhugshin luu mergen khaan (Înţeleptul rege dragon care a trăit 150de ani) are cca. 14.000 de versuri şi sunt recitatori care îl declamăîn o lună! Universul, la rândul lui, este alcătuit din „universuri” ne-mărginite: „Cerul nu are stâlp/ oceanul nu are acoperiş, pământulnu are centură”.

Un cumul de factori, ca viaţa nomadă, condiţii istorice ş.a.,au făcut ca literatura mongolă să nu aibă „monumente literare”xi,deşi se poate vorbi de o bogată tradiţie orală (dar şi de numeleunor poeţi notabili în zonă, ca Danzanravjaa, prinţul Tsogt Taij,1581-1637, Vanchinbalyn Injinashxi/ Ванчинбалын Инжинаш,1837 –1892, Gulirans ori, către zilele noastre, Natsagdorj Dash-dorjiin, 1906 – 1937) poezia mongolilor fiind influenţată de cea in-diană (sanskrită), tibetană (sunt balade care circulă în Tibet –interpretate de barzii numiţi acolo sgrung pa sau sgrung mkhan –şi zona mongolă din vremuri străvechi; exemplu, cele ale căror per-sonaj central este Ge-sarxi), chineză şi a altor popoare orientale cucare au intrat în contact (pentru ca, din secolul XX, prin personali-tăţi ca D Natsagdorj, B Rinchen şi Ts Damdinsuren, în anii ’30 sauB Yavuukhulan, M Tsedendorj şi N Nyamdorj în anii ’60, să se deatonul unui mod de a scrie la confluenţa între Orient şi Occident).

(continuare în nr. viitor)

�

tică, atunci când îi lipseau datele. Pecând la scriitorul român dăm doar peste o„bârfă pe dos”, adică o „confesiune” curol catalizator. Confesiunile acestea sunt,totuşi, de cele mai multe ori albe, în sen-sul descărcării de concret faptic. Brebania oglinda lui Stendhal şi o plimbă de-alungul unui drum capilar, dacă pot ziceaşa. În Amfitrion se discută şi se dezbateenorm, plecând de la situatii arhetipale:un incest, castitatea în care ar trebui să se odihnească din când încând femeile, o sinucidere etc. Sunt doar pretexte pentru dezbaterisubtile, fără studiu de caz. La drept vorbind, lectura ambelor trilo-gii poate începe de oriunde, fără mare preocupare pentru cronolo-gie sau derulare logică. Ceea ce importă este secvenţa. La rândulei, puterea este mai mult teoretizată decât văzută în acţiune. Se-curiştii lui Breban sunt nişte filosofi peripatetici, fără nicio legăturăcu adevărul istoric. În discuţia dintre studentul Larghilescu, infiltratîn Universitate şi contaminat, şi naşul său, generalul Valentin, estecitat mereu Chiţu, un lider de opinie boem. Astfel, proclamă Chiţu:„Puterea trebuie să rămână discretă, intimă, individuală, secretă!Puterea trebuie să se ignore pe sine, dacă vrea să fie eficientă!”.Am văzut că această camuflare face ca, ulterior, ascunşii să sesimtă intruşi în mediile „obişnuite”. La fel, Larghilescu exclamă: „Nuputerea mă interesează, naşule, ci ideea de putere!”. Roman ideo-logic, mai curând, decât unul critic la adresa puterii comuniste. Otrecere în revistă a disimulărilor de tot felul: „adevărul se îmbrăcăîn hainele pudice ale minciunii”. Şi într-adevăr, pudoarea breba-niană sare în ochi – orice banală drăcuire implică prezentarea descuze în paranteză, pentru că scriitorul este captivat de aristocraţisau de membrii straturilor sociale bine delimitate. Aşa sunt maha-lagii ajunşi ofiţeri în Securitate, un soi de „elită pe dos”, o camorrădâmboviţeană. Ei teoretizează, în mod paradoxal, necesitatea fap-tei în defavoarea teoriei. O viziune concentrică a clanurilor similarăcelei din Bietul Ioanide al lui Călinescu. În fapt, toată lumea vor-beşte teribil de mult, ca într-un bâlci al deşertăciunilor. Până şi boe-mul Chiţu este un urmaş al aristocraţilor macedoneni din MunţiiPindului, care elogiază eticheta: „dacă tot suntem blestemaţi sătrăim la periferia istoriei, măcar să încercăm să salvăm aparen-ţele”. Decadentism à la Oscar Wilde, suflat peste fondul balcaniccu identitate hibridă, deci neautentică. Ceea ce se cere este „oanume aristocratică eleganţă în arta de a primi, în <<arta amfitrio-natului>>”. Exact ce face şi scriitorul cu cititorul lui: îl invită într-unroman salonard şi-l momeşte cu delicatese, dar exclusiv cu deli-catese!

În cazul lui Cărtărescu romanescul este pur şi simplu sfi-dat. Cititorul se poate delecta cu scurt-metraje, indiferent dacă oni-rice sau mizerabiliste, însă nu se poate vorbi despre o intrigă. Ceeace impietează mai cu seamă asupra degustării trilogiei este exce-sul de frumuseţe imagistică sau stilistică. Culmea este că în poe-zie Cărtărescu a ştiut să se ţină aproape de cerinţa lui Pound de ascrie poezie la fel de bine ca proza, de a diminua poeticitatea, pecând în proză nu se poate abţine de la arabescuri năucitoare. Or-bitor este frumos, însă epatează şi oboseşte prin reluări obsesive.Faptul că el a constituit un succes de piaţă şi la noi, dar şi în Occi-dent, mi se pare că are explicaţii diferite. În România ne hrănimîncă din snobismul fanariot, cel care îi făcea pe boierii din Ciocoiivechi şi noi să comande zugrăvirea de biblioteci pe pereţii sălilor derecepţie. Să nu uităm că un eseist elitist cum este H. R. Patapie-vici a fost, la un moment dat cel mai bine vândut autor român! Înstrăinătate, cred că Orbitor este perceput ca un monument literarsurprinzător, dat fiind că provine dintr-o ţară cu o economie tristă.Insă impresia de sforţare în vederea depăşirii complexului culturii


LLLL EEEE CCCC TTTT OOOO RRRR

Şi Cărtărescu are probleme cu înregistrarea realităţii. Or-ganele de percepţie ale naratorului său sunt incandescente ca fi-lamentul unui bec aprins: „Nu mai trăiesc nimic cu adevărat, deşitrăiesc cu o intensitate de care simplele senzaţii n-ar putea să deaseama”. Sinteza senzorială nu conduce la suprapunerea simţurilor,la sinestezii simboliste, dar nici nu lasă nealterate obiectele per-cepute: „Sunt un singur mare organ de simţ, deschis asemeni cri-nilor de mare, filtrând prin carnea albă a nervilor mei turbioaneleacestei unice vieţi”. Simţurile, forme ale intuiţiei după Kant, nu suntdereglate după metoda lui Rimbaud, ci intensificate sau diminuate.O mărturisire de genul: „nu mai ştiam de ce parte a pleoapelor melemă aflu” confirmă deplasarea către irealitatea imediată, visată maiîntâi de Blecher.

Apăsarea butoanelor de zoom in şi zoom out afectează şiperceperea timpului şi a spaţiului. Făcând uz de un concept bah-tian, cronotopul din Amfitrion implică vizionarea istoriei „la scară”,asemenea unei hărţi. Putem creşte sau scădea scara pentru a cu-prinde întregul, respectiv pentru a studia detaliul infim. Utilizareaprezentului istoric dispune întâmplările în ordine paradigmatică, leexamineză moral în acelaşi timp. Dar se poate surprinde şi mo-mentul, trăgând brusc frîna de mână a naraţiunii: „avea, în clipacând i-am ridicat de jos pardesiul, nici treizeci de ani sau depăşisecu foarte puţin”. Perspectiva eleată, statică, se suprapune celei he-raclitice, fluidă, şi viceversa. Folosindu-se de percepţii şi senzaţii,Breban pare să aplice un procedeu al formaliştilor ruşi, anume de-familiarizarea („ostranenie”), resuscitarea uimirii prin urcarea saucoborârea punctului de fugă al perspectivei tabloului. Motivaţia,ceea ce aceiaşi formalişti numeau punctul de contact cu realitatea,nu este niciodată pulverizată, aşa cum se întâmplă la celălalt trilo-gist luat în discuţie.

S-ar putea crede că pentru Cărtărescu frecventarea me-moriei afective ar echivala cu o căutare a timpului pierdut. Dar vre-mea copilăriei-adolescenţei nu este considerată „pierdută” – eatrebuie doar valorificată ca durată, cum ar spune Bergson. Căci:„nu descrii trecutul scriind despre lucruri vechi, ci aerul ceţos din-tre tine şi el”. Faptul trăit trebuie reinterpretat şi recodat în ordineezoterică. „Continuum-ul realitate-halucinaţie-vis” permite glisareaîntre regnuri, erezii, amintiri de-a valma, înghesuindu-le în regatulfabulos-grotescului. Dacă „trecutul este totul” şi „viitorul este nimic”,regresul intrauterin este calea către marea revelaţie. Timpul galo-pând spre neant este un armăsar lovit de streche care trebuie oprit:„Spaţiul e paradisul, timpul este infernul”. În sensul acesta memo-ria este o luare a timpului în răspar: „Există o memorie universală,cuprinzând, stocând şi distrugând ideea de timp”. Încetinire şi um-plere cu (supra)sens. Dar caută Cărtărescu piatra filosofală cu ade-vărat? Sau mai degrabă pe cea poeticală? Oare nu proclamă el:„Ar trebui să ne amintim cu testiculele şi să iubim cu creierul”? Ra-ţionalizarea instinctului şi împătimirea cerebralităţii – condiţie ne-cesară şi suficientă pentru a redispune timpul paradigmatic.Zbaterea între spectaculosul oniric/coşmaresc (gen Lautreamont)şi banalitatea îndârjirii cotidiene are efect de duş scoţian. Cititoruleste când ridicat la ceruri, când izbit de pământ. Autorul nu se ho-tărăşte ce să fie: prozator sau poet barochist.

Câtă trilogie, atâta roman?

Breban respectă mai îndeaproape condiţia de existenţăa romanescului. Nici Amfitrion nu abundă în evenimente dar, chiarşi aşa, există un suspans în stare pură, creat aproape din nimic,care împinge lectorul înainte. Răsucirea frazei şi analizele extinsevădesc o ambiţie în a-l urma pe Thomas Mann, doar că autorul tri-logiei Iosif şi fraţii săi chiar relata fapte si obiceiuri, recrea istoria mi-

Felix Nicolau

CCiinnee nnuu ssee tteemmee ddee ttrriillooggiiii ??(urmare din numărul anterior)

student, pe linia formării artistului de mai târziu? Răspuns: „Gân-desc liber, nu mă consider un conservator ori reacţionar faţă de fe-nomenul artistic. Constat că se va forma o direcţie solidă în carevor intra tineri. N-aş vrea să asistăm la exceptări de regulă. Dintr-o grămadă mare să apară un Brâncuşi, măcar la o mie de ani. Gră-mada mare ar trebui să depăşească limita medie de la educaţie laformarea artistică”. Sau, în sfârşit, uzitând tehnica întrebărilor per-late, de la strictă biografie, la altele substanţiale privind arta, esenţaei, direcţii etc.. Nu mai departe de interviul cu Ştefan Câlţia sau lafel de bine vizibile în discuţia cu porf. univ. dr. Raoul Şorban. Ceeace e de remarcat apăsat e faptul că interlocutorii se conformeazăregulilor propuse de tânăra jurnalistă, cu plăcere, devin chiar sfă-toşi, conştienţi că mărturisirea lor de-acum e un documentul demâine. Aceeaşi impresie ne-o împărtăşeşte şi conduita jurnalisticăa Danei Gliga care are mare grijă să treacă în planul al doilea înaşa fel încât statuia interlocutorului ei de-o clipă să poată fi admi-rată din toate unghiurile. Şi-ar mai fi ceva: Dana Gliga nu se fâstâ-ceşte şi nici nu se extaziază în faţa personalităţilor cu care stă devorbă. Nu exclamă, nu caută motive pentru ţinuta proprie, nu faceparadă de ştiinţă, nici de sensibilitatea artistică. Ne lasă să credemcă e cât se poate de imparţială, uneori chiar ai senzaţia că nici nuparticipă la dialog. Îl lasă pe interlocutor să preia conducerea, şti-ind că astfel mărturisirea capătă valoare reală, poate fi înţeleasă întermeni reali. Evită terminologia savantă, strict specifică genului,fiindcă poate deveni redundantă, iar mesajul ei ar pierde în conţi-nut şi-ar creşte doar în formă.

Asta nu înseamnă că Dana Gliga rămâne în anonimatul dis-cuţiei. Se simte bine orgoliul ei de-a fi cea care consemnează zi-

cerea acestor personalităţi, e conştientă că participă lao clipă a istoriei artei prin notarea mărturiilor care, cumspuneam câteva rânduri mai sus, devin documente ex-cepţionale din capitolul de istorie a artelor plastice con-temporane. Or, Dana Gliga e conştientă de rostul ei înacest dialog. De aceea, fiecare interviu este însoţit de ofişă biografică în care strecoară propriile ei percepţii:„Ineditul lucrărilor de pictură ale lui Ştefan Câlţia constăîn asimilarea şi perceperea într-un mod personal al rea-lităţii şi totodată în asumarea unui soi de vizionarism în-cadrabil în parametrii misticului atemporal”.

Cum de altfel ne convinge Dana Gliga şi atuncicând este martorul (cronicarul) unei expoziţii. Cronicilesale plastice chiar dacă pe alocuri sunt tributare meto-dicii şcolare, încearcă să limpezească mai întâi senza-ţiile sale, să-şi răspundă sieşi, să-şi lămurească aceleconcepte asimilate din lecturi. De mare valoare i se pare

faptul de-a nota reacţiile sale pe care le urmăreşte îndeaproape,mirându-se apoi ca şi cum s-ar afla în faţa unui eveniment. Stre-coară între aceste date subiective acele noţiuni care ne oferă pri-lejul să stabilim dacă între ceea ce a simţit cu ceea ce se află pesimeze se află în armonie. Ne lasă pe noi să aflăm, nu ne dă niciun răspuns, deşi am convingerea că, la fel, este conştientă că im-presia ei poate influenţa percepţia generală. Dar o face din iubireşi aceste „aspecte ale artei” adună laolaltă mai multe informaţii des-pre artă şi artişti decât orice eseu savant. Aici trăiesc artiştii aşacum sunt ei, aici suntem invitaţi de Dana Gliga la marele colocviudurabil al spiritului în suprema sa manifestare!


NNNNOOOO TTTT EEEE DDDD EEEE LLLL EEEECCCC TTTT UUUU RRRR ĂĂĂĂ

Cum se vede, un titlu destul deabstract încât să fie trecut de cititor îndreptul lipsei de inspiraţie. Dacă titlul erao sinteză şi acum a devenit o expresie aspectaculosului, încifrarea lui creeazănedumeriri. Sincer vorbind, nici eu nu le-am conştientizat decât după ce am mairăsfoit odată volumul Danei Gliga „As-pectele artei. Pe simeze/în colocvii” (Ed.

Dealul Melcilor, Braşov, 2008). De ce acest amalgam de certitudinişi incertitudini ?

Pentru că o prejudecată care ne urmează în tot locul, vorbapoetului, a făcut din arta jurnalistică una a efemerului. Elitiştii pri-vesc cu suficienţă truda ziaristului, socotindu-l, cu îngăduinţă, celmult ruda sa săracă dacă nu, după cum zicea Caragiale, un „scrii-tor ratat”. Adevărul e că dacă la mijloc se aşază talentul şi trudapentru izbânda lui orice lucrare a spiritului capătă calităţi nobiliare.Cum în artă sunt destui veleitari şi-n jurnalism te împiedici de mi-metismul mânuitorilor de vorbe goale.

Dacă urmezi această carte doar răsfoindu-i pa-ginile ca să te opreşti asupra numelor mari ale artei ro-mâneşti contemporane, poţi fi păcălit de tehnicajurnalistică a autoarei. Dana Gliga nu-şi permite decâtsă fie un receptacul al fenomenului artistic, înţelege să-şi exercite meseria corect, fără sclipiri inutile, fiindcă in-terlocutorii sunt ei înşişi spectaculoşi prin ceea ce spun.Dana Gliga înregistrează atent, limpede şi onest ceeace i se spune, măsoară prin întrebări ulterioare dimen-siunea participării artistului la zestrea românească,transformând cuvântul acestora în mărturii şi confe-siune exemplificatoare pentru direcţiile evoluţiei creaţieipersonale şi, în general, pentru artele plastice româ-neşti. Ca o obsesie, revine mereu în retorica textului în-trebarea neliniştitoare: Ce se petrece cu tânărul careşi-a ales şi asumat viaţa artei?

Dana Gliga are diplomaţia de-a evita comenta-riul răspunsurilor. Prefăcut naivă, întreabă: „Cum eraapreciată arta în perioada de odinioară, adică înainte de 1989” În-trebarea este adresată prof. univ. dr. Mihai Mănescu, decanul Fa-cultăţii de Arte Plastice, Universitatea de Arte Bucureşti. Oîntrebare, deci, banală al cărui răspuns e bănuit a fi provocator. ŞiDana Gliga nu se înşeală, fiindcă urmează, într-adevăr, un răspunsconsistent: „Între Hitler şi Stalin nu au fost diferenţe în ceea ce pri-veşte manevrarea prin artă, cu ajutorul artiştilor, a mulţimilor, cătreanumite idei impuse de tirania lor ideologică. În România, arteleplastice, muzica, versul, cinematografia au reprezentat pârghii deforţă în propagandă”. Sau întrebarea adresată rectorului MirceaSpătaru: „Care credeţi că este rolul profesorului în relaţia profesor-

Liviu Comşia

Între efemerşi durabil

mici persistă. Miza este crescută artificial. La atâţia ani după ma-rile experimente ale fluxului-de-conştiinţă, Orbitor nici măcar nuatinge nivelul experimentului polifonic din Conversaţie la catedrală,romanul lui Mario Vargas Llosa. Propriu-zis, nu putem vorbi de omodalitate revoluţionară de a dispune materia epică. Ceea ce con-tează este vizionarismul simbolic, domeniu în care Cărtărescu ex-celează, fără doar şi poate. El este un posedat angelic („îngerii îmipopulează creierul ca spirochetele”), un scotocitor („câtă scotocirede medic legist printre organe lichefiate!”) şi un născocitor de mi-turi („Imi imaginam uneori mântuirea ca pe o ejaculare de fluturi, le-vitând cu miliardele într-o spermă de aur”).

Suspansul suspendat

Dacă pierde la capitolul suspansului, Cărtărescu recupe-rează faţă de Breban la cel al spectaculosului. Descrierea invazieide strigoi în satul strămoşilor bulgari, a măcelăririi fluturelui-bivolascuns sub gheaţa Dunării, a vizionării hiperlumii cu ajutorul liftu-lui, avatarurile sectei scopiţilor şi suprinderea extazului castrării

sunt pasaje de o expresivitate maximă. De asemenea, câştigătoreste şi la repudierea pudibonderiei prăfuite. Sexualitatea din Orbi-tor este una puternică şi complet motivată de contextul narativ.Pendularea deconcertantă între real şi imaginar, fără un plan cât decât coerent, ci doar în funcţie de disponibilitatea afectivă, este fă-cută suportabilă şi de orgiasticul păgân, în linia lui V. Voiculescu şia lui Blaga.

Amândoi scriitorii sunt suferinzi în ce priveşte umorul. LaBreban el lipseşte aproape total, lumea romanului său fiind unascorţoasă. La Cărtărescu el există, dar este anihilat prin explici-tare, ceea ce-i răpeşte tot hazul. Interesant este că ambii prozatoriîşi subestimează şi suprastimează cititorul în acelaşi timp. Cel careare curajul să se înhame la una sau alta dintre trilogii, trebuie sădea dovadă de subtilitate şi concentrare dar, totdată, rămâne cuimpresia că scriitorul este un demiurg absolut, în control insupor-tabil asupra universului creat/evocat de el. Cititorul este perceputca un om fără însuşiri, inteligent, caracterizat de o răbdare pestepoate. Sau, cum ar spune autorul Orbitorului, tot ceea ce conteazăeste „crisalida mea de cuvinte”.

de aspectul meditativ-filosofic. Vocaţiaepică face ca trăirile, gândurile, senti-mentele să se desfăşoare amplu: auzul,simţirea să recepţioneze întregul miracolal vieţii, fie tânguirea viorii sau lunecareainvizibilă şi de necuprins a clipei, seteade vis sau sublimul şi nemoartea cuvin-telor, scrâşnetul durerii neogoite a sufle-tului şi „necruţătorul examen” al omului înfaţa propriei conştiinţe…

S-a vurt mereu „gorun veghind”…Iar dacă va fi să cadă, ar fi dorit din trun-chiul lui „catarg să facă,/ să nu mă simt/din mers oprit…” Poetul era conştient căviaţa este ca un zbor de pasăre, iar tim-pul îşi lasă „semnele concentrice” în sufletul omului, provocând va-riate stări sufleteşti. Scria în poezia „Sunt ram, sunt frunză” dincartea „Ornic”: „Sunt ramul, care-l smulge vijelia”, „frunza ramului”care va reţine „pre limbă de-nverzire fir de cântec”; „Sunt şoaptafrunzelor”, „sunt veghea graiului”, „ceasul jinduit al limpezirii”…,această contopire cu ramul, cu frunza, cu pământul „de unde ampurces, la care vin” este Altarul spre care vine poetul cu sufletul, cutot ce are mai scump şi mai sfânt: omenia, responsabilitatea, fide-litatea, spiritul dăruirii, dragostea de pământ, de istorie, de limbă,de strămoşi… Şi în încheierea scurtelor note despre Pavel Boţupropun unul din ultimele sonete ale poetului, care face pod pestetimp:

„Gândeşte-mă pre mine astă seară,Eu gândului îi voi ieşi-nainte,Îl voi lua de mână şi, cuminte,Am să-l ascult tăcut din nou şi iarăAceleaşi stele dăinuie afară,Li-e tânără lumina, ia aminte,Precum ţi-e faţa ziselor preasfinte,De care şi nemoartea se-nfioarăGândeşte-mă pre mine încă-o dată,Desfereca-vom timpul ce-l pierdurăm,Va reînvie clipa luminatăDe dincolo de dragoste şi ură.Căci de trec munţi şi ape, şi coline,Deşi n-ajung, eu vin şi vin la tine…”Timpul dispare ca unitate de măsură, gândul căpătând ma-

terialitate; o materialitate fără început şi fără sfârşit, reînviind lu-mina ce veghează clipele stelare care-l trec pe poet dincolo, înnemoarte… Este tocmai cea ce ne-a rămas mai valoros în poezialui: însemne de netrecătoare şi nepotolite ecouri spirituale şi su-fleteşti, care ne fac să vorbim despre personalitatea şi opera lui latimpul prezent.

Mihail Ion Ciubotaru (născut la 11.10.1936, s. Nicoreni, jud.Bălţi) a revenit în poezie după o pauză de aproape cincisprezeceani, de la debut, acest răstimp fiindu-i predestinat parcă pentru a-şi dobândi şi cristaliza destinul literar. Colegii de generaţie (şi dedebut literar) semnaseră un număr impunător de volume, domniasa venea abia cu primul volum de poeme, un volum impunător încare îşi preciza şi o traiectorie distinctă în literatura română din Ba-sarabia. Acest volum – Linia – venea cu o „disciplină structurală”,inspirând „crez şi vocaţie”, „stil şi căutare a unei formule indivi-duale” (M. Cimpoi), reprezentând un concept unitar, o viziunecomplexă, neîntâlnită la vreun alt poet. O arhitectură aparte, unritm şi un stil inedit, de natură să sugereze o linie simbolică, aşacum şi-o fixa în moto-ul primului ciclu Iată omul (Pe atunci poetulnu putea transcrie acest postulat al lui Pilat din Pont cu litere latine– Ecce homo): „Din punctul naştere/ Până în punctul moarte/ Omultrage o linie a sa/ Oricât de aproape ar merge el/ Oricât de de-parte…”


IIII SSSS TTTT OOOO RRRR IIII EEEE LLLL IIII TTTT EEEE RRRR AAAA RRRR ĂĂĂĂ

Vitalie Tulnic a scris poate mai puţin decât alţii, dar ceea cene-a rămas de la domnia sa este, indiscutabil, de autentică valoare.A cântat cu fluierul, meşterit din cuvinte, frumuseţea umană. A des-ferecat acest fluier ce venea cu glas duios din inimă şi l-a făcut săvorbească frumos şi încântător despre oameni şi lucruri, în acea-sta văzându-şi menirea de creator. Cu toate zilele pe care le-a avut,a ademenit acest frumos şi omenesc, pentru a-l întoarce, a-l dăruioamenilor, în strofe de iubire.

Dorul de cuvinte l-a urmărit şi însoţit mereu, de la acel„Caiet liric”, apărut în 1958, anunţând, împreună cu volumul „Zbu-cium” (1956) de Emil Loteanu, o pleiadă de poeţi care avea să deao nouă expresie verbului matern, şi până la ultima carte cu titlul„Versuri. Eseuri” (1988), trecând cu sufletul dincolo de cuvinte,acolo, în lumea metaforelor, a trăirilor şi esenţelor, unde începemăreţul şi nesfârşitul spectacol al vieţii şi al morţii. Colegul său degeneraţie, Victor Teleucă, scria cu o ocazie că „poezia lui Tulnic nupoate fi nici în creştere, nici în descreştere. El a atins nivelul acelade sus, unde nu se mai schimbă nimic…” Era conştient, şi des-prindem acest lucru din poemele postume (s-a născut la 9.03.1931la Ienichioi, jud. Ismail. A absolvit Şcoala de Literatură „M. Emi-nescu” din Bucureşti; m. 3.12.1973, Chişinău), că va veni ziua plec-ării spre Cer. În una din aceste poeme scrise: „… Nici odată num-am temut de ultima zi/ A zbaterii mele veşnice/ Am purtat ca unmunte/ În mine/ Acest adevăr…” Şi mai departe: „…am să fiu feri-cit dacă ultimul viers/ O să-mi bată în tâmple/ Cu cadenţele cu-noscute/ Ale cântecelor mele de dragoste…”

A trecut, precum visa, „în dreptunghiul de cer şi lumină”.Prietenii îi văd mereu faţa şi simt că nu se vrea plâns… Poetul „aobosit, pur şi simplu”. Deşi a plecat „fără întoarcere”, este mereuprintre noi, cei care l-am cunoscut, l-am adorat şi l-am apreciat. I-au rămas tot atât de senine şi limpezi metaforele, tot atât de claremesajele verbului său de dragoste pentru aceşti oameni şi pentruacest pământ…

Opera lui Pavel Boţu stă sub semnul permanenţei, a dura-tei în timp. Eugen Simion scria într-un context că orice operăîntâmpină legea mutaţiei estetice (idee formulată, de altfel, deEugen Lovinescu) şi orice scriitor se confruntă cu sensibilitatea ge-neraţiilor ce-i urmează. Poezia lui Pavel Boţu rezistă, în bună parte,la o confruntare cu actualele criterii estetice. Ceea ce se impune înpoezia lui este, cum susţine şi criticul Ion Ciocanu în prefaţa la vo-lumul Semn ceresc, apărut în 2002 la Editura Cartea Moldovei, ovarietate de stări sufleteşti, o deosebit de largă gamă de trăiri şi si-mţiri, cu nuanţe care trec dintr-un registru în altul printr-o uşoară,fină pastelare, deluare de sentimente trăite firesc. Poetul a ştiut a-şi doza subtil stările, a ştiut a şi le împleti în metafore grăitoare,apelând, totodată, şi la un limbaj aparte, pe potriva simţirii şi spiri-tului său. Aflat mereu sub semnul tragicului: copilăria grea, războiul,anii de secetă şi foamete organizată, deportările…, Pavel Boţu apurtat mereu în suflet „sentimentul tragismului existenţial”. Deaceea, poate, creaţia îi este marcată puternic de spiritul loculuinatal, al baştinei (născut la 14 iulie 1933, la Ceamaşir, Ismail, mortîn 1986, Chişinău; nu în zadar şi-a intitulat prima carte de poemeBaştina), al durerii, al frământului interior. Este, în principal, un ele-giac, dar cu o pronunţată tentă baladescă, predominant fiind sen-timentul „trecerii”. Academicianul Mihai Cimpoi nota în prefaţa lavolumul „Cădere şi zbor”, apărut în 2002 la Editura Fundaţia Cul-turală Română (Bucureşti), că Pavel Boţu „este esenţialmente unromantic elegiac cu o perspectivă baladescă”. De multe ori însă aştiut să transforme tragicul existenţial în meditaţii filosofice,ilustrând şi calităţile sale de poet meditativ: volumul „Zodiac”(1971), „Ornic” (1978); poemele de proporţii de o tonalitate bala-descă: „Pământul lui iulie”, „Casă în Bugeac”, „Balada stropului ne-stins”, „Balada mâinilor ciungi”… Aici autorul este cel mai expresiv,dar şi mai interiorizat, mai existenţialist, poezia lui apropiindu-se

Vlad Zbârciog



Literatura anilor şaizeci-optzeci din Basarabiasau Descoperirea conştiinţei de sine…

Cămăşile mele sîntprinse pe umeraş

le tîrăsc de-a lungulzilei ce mi s-a datpe jos grilaje şi mărfurivechie bucureştiul meu decare mă izbesc dementîn fiecare noapte, pînădimineaţa uitcum uită alcoolicii beţiadin noaptea precedentăşi-o iau de la capăt triumfătorică e binepînă la capătul străzii din ce înce mai sus spre înălţimişi mai departe, sus, pe culmi

au adus manechine noi decarne în oraşam văzut capetele lor albevorbind ca unul singur în vitrinastrălucitoare

mai jos în vitrina de pompe fu-nebre, o mamăîn vizită îi dă copilaşului la o orăcare nu trebuie ocolită banană amestecată cu măr şi cubiscuite.durdulie şi grea mîna patroaneiscapă leneş zece lei in buzunăraşul din faţă

Cum să le spunem la vremurile acelea

căptuşite cu sunet răguşit decîini şi vase în care aluneca sîn-gelede sărbătorioglindite chipurile deasupra li-gheanului acolooglinda noastră bună şi hainelenoastre bune

glasul conductorului alunecăprintre bucăţi de pîine înfăşurate în foile astea pe carele-amadus pe braţe pînă la destinaţie printre femei, bărbaţi şi copii capetele lor mergeau înainteatrupurilor şi înaintea roţilor de tren ei se clatină uşor zdruncinîndpereţii aceştiaunde se întîmplă adevăratulmers

ajungem la destinaţie conductorul deschide larg uşile,trece prin el o luminăaş spune de primăvară la care privim încremeniţi încon-tinuupentru că e atît de frumoasă

Ea aştepta cu palmele largdesfăcute

ca la manifestaţie şi i s-a datsteagulsă fluture cu el pînă se satură.şi-a dezlipit ochii şi a continuat

să se mişte prin mul-ţimecum se mişca în beznăcăci era primul drum pecare îl făcea singurăpînă atunci celelaltedrumuri se mişcau de lasinecu tunuri mari şi pa-radă.în spatele lor străzilemicuţe

pe care se împrăştia cîte cinevaşi unde sufletul ieşea pe gurăla salutul de dimineaţă.era multsuflet acolo, departe, pe străzilealbe.avioane mari, mari păsări depradă stăteau liniştite la mîngîiatpe botcum stă tanti aneta cînd des-chide dimineaţa fereastra la vînt.era un hangar, o hală pusă de-adreptul în faţa oricărui pas. şilîngă elun mcdonald ca o creastă de calcam nepotrivit în peisaj.şi cumse făcea o strălucire de-odatăde nu mai ştiai unde eşti şi apoiziua se mai strîngea, hangarulse resorbea, avioanele îşi ro-teau cozilepînă la înşurubaremaşinile se unduiau în sine pînăla maşinile de jucărie şi tîrguladucea din ce în ce mai binecu o gravură. pe străzile terneprinsese să plouă încet şi sub-ţireca un glas de fată care îngînăun cîntec de leagăn

Zece palme îmi trec deasupracapului cu doar două mîini

încercând să stau trează.în oraş sărbătorile s-au în-chis.de faptîncă nu au început.încă nu a început febra plăcutăcare-mi ţine ochii deschişi încap.o să ne legănăm spre centru şi-o să punemligheane sub tablourile din expo-ziţii să curgăalcoolul şi sîngele.e bine,e aer curat.sub noi, lasubsol într-un club stau femeilenoastre şi se consumă în goluna pe alta sau una în spatelealteia în şir indian.bărbaţii neliniştiţiamestecă faţa de masă, o mo-totolesc, se-ndurăsă tragă un zîmbet celor dinjur.apoi reiau mişcarea.faţa de masă se strînge înpumni.un colţ de masă se dez-goleşte umil şi stingher.apoi e iar acope-rit.iar dezgolit. ca şi cum s-ar întoarce ochii unei păsăripe dosşi iar pe faţă şi iar pe dos

VVIIOOLLEETTAA IIOONN IIOONNUUŢŢ CCAARRAAGGEEAA


PPPPOOOO EEEE ZZZZIIII AAAA

Absenţa a ceea cesuntem

mai întâi oamenii şi apoiprofeţiile lorsuntem ceea ce suntemşi totuşi căutăm unrăspunsnu credem în alţi dumne-zei în alţi dumnezei nucredemmai întâi oamenii şi apoiprofeţiile lor

tot ce atingem pare străinfirească atingerea străinsentimentulnu credem că este cevamai străin decât noinu credem în fapte şi to-tuşi nimicdin gânduri nimicul

nu credem în alţi dumne-zei în alţi dumnezei nucredemne doare absenţa a ceeace suntem

Ghici cine batela uşă...

trebuia să vină acasăo aşteptam în linişteatât de linişte încâtpână şi inima meabătea de mai puţine orişi mai încet

nişte cuvinte aşteptau de cealaltă partea uşiimi-am rugat lacrimilesă mai stingă durereami-am rugat amintirilesă mă lase să uit

şi s-a făcut linişteatât de linişte încâta intrat în casă cu toatecuvintele ce căutau în inima mealocul de veci

În braţelecrucii

cum ar fi să mor de pro-pria poezieînecat în propriul meusângeasfixiat cu propriul meusufletcum ar fi să mor de larădăcinile umbreişi până la vârful aripii maiaproape de Soarenimic să nu scape credin-cioşilor viermi cum ar fi să mor înbraţele cruciicum ar fi să mor în fulge-rul cruciizi tu searbădule nălucăfotogenicăparia profesionist prin un-gherele vieţiicum ar fi?

Semnulde-ntrebare

se privea în faţa oglinziioglinjoară, oglinjoară,cine-i cea mai frumoasădin ţară?un pic de fard, un pic derimeloglinjoară, oglinjoară,cine-i cea mai frumoasădin ţară?dar oglinda avea pe buzetăcerea aceeacare răzbate până din-colo de pereţii inimiicare condamnă gândurilela moarteşi atunci se tăie pe faţăpe rânduri, pe cuvintepînă când rămase doarsemnul de-ntrebareprivindu-se-n oglindămiratde propria cocoaşă

fi comandamentele sale de dincolo?D-voastră ce credeţi?Nici într-alte privinţe nu e posi-

bil lucrul: mă zbat într-o teribilă situaţie(politicienii de aici mi-au comprimat soţia,funcţionară superioară în Ministerul Să-nătăţii). Sînt cu iarna în casă, fără atâteaşi atâtea. Grija mi-o sporeşte unica meacopiliţă pe care un sărac salar de dascălsecundar trebuie s-o facă mare pentruneamul românesc.

Oricum ar fi însă lucrurile, nu mă voi abate de la punctulD-v. de vedere.

Aşteptîndu-vă preţiosul sfat, credeţi, vă rog, în adîncamea afecţiune.

Ion Diaconu

Focşani, 22 oct. 1947.

P.S. Vă reamintesc de vol. II şi III din vol. d-v. Images…,necesar bibliotecii liceului „Unirea”. Am vrea să ştim preţul pentruîndeplinirea formelor de contabilitate.

Mi-aş îngădui să vă propun ceva: dacă aveţi nevoie deanume alimente, greu de procurat în Bucureşti, nu evitaţi să-mispuneţi. S-ar putea să le găsesc aici mai repede şi cu preţ mai con-venabil.

Repet: nu evitaţi. Este datoria oricărui om conştient căelita naturală a neamului românesc rabdă de foame şi frig. Cum-plită dramă!

Răspunsul îl puteţi da şi pe d. Constantinescu care areputinţa să mi-l transmită repede.

I.D.

***

Stimate Domnule Profesor Papahagi,

În pragul noului an mă întîmpină din ce în ce mai multegreutăţi (pe data de 1 ian. 1949 d-na Diaconu scoasă din bugetulstatului pentru a doua oară: comprimată).

De altfel de la 31 mai pînă astăzi numai pietre de granitam dus în spinare. Toate puse de foşti prieteni, elevi şi cunoscuţi,azi mai-marii zilei pe locurile astea.

Am primit la timp „Concordances folkl. – ethnograph.”.Vă mulţumesc pentru atenţia ce-o aveţi faţă de mine. De atunci şipînă acum n-am putut fi în stare să vă anunţ primirea din pricinilede mai sus.

Abia mai funcţionez ca profesor, dat de la liceu la o şcoalăde meserii (cu 10 ore) şi la o şcoală primară cu (5 ore). La liceul„Unirea” nici amintirea despre mine n-a mai rămas.

Nu mai ştiu nimic despre D-v.Nădăjduiesc să fi rămas la locul D-v. în universitate.

Măcar atîta, că academician nu vă văd printre noutăţile culturaleinedite.

Fiţi bun şi comunicaţi-mi ce mai faceţi.Luni 24 ian. voi fi în Buc., vă voi căuta la Facultate.Vă doresc de anul nou ce-mi doresc şi mie: dreptate pen-

tru poporul acesta aşa de încercat şi condiţii prielnice pentru con-tinuarea muncii ştiinţifice.

Ion DiaconuŞcoala Tehnică Profesională, Calea Cuza Vodă – Focşani

Focşani, 29 decembrie 1948


IIII NNNN EEEE DDDD IIII TTTT

***ETHNOS

REVISTĂ DE GRAI, CREAŢIE ,ŞI STUDIU ROMÂNESC

Direcţia Liceul “Unirea” Focşani

Stimate Domnule Profesor Papahagi,

Printr-un student, un fost elev al meu, vă trimit cîteva dinvolumele şi broşurile mele indicate ca necesare, de Biblioteca Se-minarului de Diactologie şi Folklor românesc:

1) Ţinutul Vrancei, I2) Reflexiiuni vers. şi cîntec. popul.3) Ethnos, I ( 2 fasc.), II.4) Folklor R.Sărat, I, II (vol. III e încă sub tipar; mi-a murit

tipograful, în 1946, şi de atunci lucrarea stă nemîntuită).5) Orientări folklorice, I,II, III.6) Monografia jud. PutnaMi-am îngăduit să adaug pe următoarele, care ar putea

folosi cîndva:1) Aspecte etnografice putnene (epuizată chiar din anul

apariţiei).2) Teoria populară de militărie3) Note critice şi bibliografice, I, II4) Orientări ethnografice, I5) Psihologie şi creaţii populare (epuizată din anul apa-

riţiei)Regret că nu am avut un vol. mai acătării din Monogra-

fia Jud. Putna ( tirajul distrus la 23 august 1944; pînă acum nici Bi-blioteca Academiei Române nu-l au). Iar din Ţinutul Vranceidăruiesc volumul ce-l am la îndemînă, al meu(încă două, ultimele,se află pitite în munţi).

Rog numai să mi se răspundă că l-aţi primit.Iar despre afacerea mea, d. Călinescu văd că tace în

formă fără fond. V-am scris că trebuie să mă rezumez pînă latoamnă. Totuşi voi veni, cum v-am anunţat, la Bucureşti, în cursullunii iunie.

Credeţi, vă rog, în respectul meu profund. Ion Diaconu

31 mai 1947

***ETHNOS

REVISTĂ DE GRAI, CREAŢIE ,ŞI STUDIU ROMÂNESC

Direcţia Liceul “Unirea” Focşani

Stimate Domnule profesor Papahagi

La rîndurile mele trecute ce vi le-am trimis prin nepotulmeu, d. Tiberiu Constantinescu, adaug acum perplexitatea mea:învăţămîntul superior trece printr-un cataclism. Ce se va alege cuFacultatea de Litere de la Bucureşti?

Am urmărit cu emoţie M.Of. cu confirmările. Din fericirenu v-am văzut printre cei răpuşi. Zic din fericire nu pentru mine, cipentru trecutul universitar. Fiindcă a mai rămas acolo un stîlp dindinastia sufletească a lui Ovid Densusianu.

Privind în faţă noua generaţie universitară – căci ea seva naşte spontaneu în mod sigur vă întreb: ce s-a ales din trecutacomisiune ce mă privea? Melancolia baladei lui Villon!...

Sînt sigur că trebuie să amîn odiseicul meu examen dedoctorat pe primăvara anului 1948. Asta ar coincide cu primii zeceani de la moartea profesorului nostru venerat. Cine mai ştie care ar

Valeriu Rusu

Documente cu ION DIACONU(urmare din numărul anterior)



EEEESSSS EEEE UUUU

Într-adevăr, formaţia teologică a Spătarului nu poate fi în-cadrată (cel puţin până la exilul rusesc) strict în vreo dogmă, dar li-bertatea sa spirituală câştigată astfel nu l-a făcut să părăseascănici o clipă creştinismul, erezia sa fiind poate faptul că l-a iubit şipracticat mai presus de dogme, în spiritul unui ecumenism recu-noscut azi ca adevărata esenţă a dogmei creştine. Prin această in-dependenţă, vizibilă şi la Constantin l’Empereur, el ilustreazăperfect curentul stârnit de „trâmbiţa Faimei“, de acea chemare laaflarea creştinismului esoteric, a adevăratei credinţe nedesfiguratăde confesiuni. E apelul la care s-a înregimentat şi cărturarul mol-dav, cel ce se recunoştea cu modestie „un simplu soldat în slujbacredinţei cele adevărate şi întru slava lui Dumnezeu“ (benevole ex-cipiatis viri militaris orationem... quia et hoc ad glorium Dei feci-mus). Este aceeaşi tipologie a lui miles christianus pe care îlprezintă şi reprezintă Erasmus prin Enchiridion militis christiani(1504), dar care nu face parte, exact ca în viziunea lui Milescu dinEnchiridionul său, nici dintre teologi, nici dintre călugări, nici din-tre Papi şi nici dintre principii creştini. Ci este vorba de o „armatărisipită“ care practică o devotio moderna, de o „cavalerie a creşti-nătăţii“ animată de „adevărata pietate“ şi de „zelul perfecţionării“care duce un război în umbră, departe de „dispute pentru religie,certuri şi lupte confesionale“. Iar faptul că Enchiridion-ul lui Eras-mus i-a fost dedicat lui John Colet, apropiat al lui Thomas More, pecare şi Agrippa îl vizita la Londra în 1510, poate mărturisi asuprafaptului că spiritul reformei evanghelice, care i-a animat atât peErasmus, cât şi pe rozicrucienii englezi, şi-a găsit în Spătarul Mi-lescu un spirit rezonant. El a preferat însă să rămână, asemeni tu-turor adevăraţilor rozicrucieni, după un model creat de Fama prinmiticul Christian Rosencreutz, „sămânţa neştiută îngropată în piep-tul lui Christos“ (Granum pectori insitum).

Independenţa sa spirituală faţă de teologie, o caracteristicăa umanismului rozicrucian, l-a condus inevitabil către acel sincre-tism blamat de unii milescologi prea ortodocşi. Aşa de pildă, dupăce a tradus, cel dintâi, din Vechiul Testament (după o versiuneprotestantă), Spătarul Milescu traduce şi un text gnostic din seco-lul I d. Ch.: Despre raţiunea dominantă. Lucrarea, parafrazată şide Erasmus, devenită Pentru singurul ţiitorul gând, este întâiultext filosofic în limba română. Departe de teologie este şi lucrareasa alegorică Carte despre cele nouă muze şi despre cele şaptearte liberale (1672). Aici, într-un mod destul de elocvent, Spătarulrefuză să numească teologia oficială ca obiect necesar de învăţă-mânt. Mai importante i se par Spătarului Astrologia, Geometria,Muzica, Aritmetica, Dialectica, Retorica şi Gramatica, exact artelecare se studiau la Universitatea din Padova cu profesori iluştri caBuonvicino (profesorul Stolnicului Cantacuzino), Jean Cottounios,Cremonini, Zabarella ş.a. Exact aceleaşi „şapte arte liberale“ (lacare autorităţile vor adăuga, inevitabil, Teologia) vor forma şi pla-nul de învăţământ al colegiului din Iaşi, înfiinţat în 1640 la Trei Ie-rarhi.

Depăşim, iată, rolul revenit Universităţii padovane, de a răs-pândi în Sud-Estul Europei o fraternitate de illuminati, o comuni-tate de oameni ai spiritului uniţi între ei printr-o dragoste frăţască,şi atingem rolul mult mai concret şi mai palpabil avut în ridicareaculturală a unui popor cu care Italia recunoaşte acum că e înru-dită, prin venele lor curgând acelaşi vechi sânge latin. Căci aces-tei Universităţi îi datorăm în cea mai mare măsură infuzia de culturăgreco-latină din ţările române ce va prefigura aici un „umanism po-pular“. Aşa de pildă, în Muntenia, lua fiinţă în 1646, la Târgovişte,prin iniţiativa Postelnicului Constantin Cantacuzino şi pe cheltuialaprincipelui Matei Basarab, „şcoala greacă şi latină“ condusă dePantaleon Ligaridis, profesorul cu strălucite studii făcute în Italia, şitot la Padova. La respectiva „şcoală“ va învăţa şi un viitor mitropo-lit al Transilvaniei, Daniil Andrean zis Panonianul, ce va contribui di-rect la codul de legi al lui Matei Basarab (Îndreptarea legii...) din1652. Acesta, semn revelator pentru o tradiţie clar asumată, înci-fra simbolurile de pe stema mitropoliţilor Ungrovlahiei într-una din


Adevărul despre nasul Spătarului Milescu RRaadduu CCeerrnnăătteessccuu acele gnome cifrice crescute, ca şi Aritmologhia Spătarului Mi-

lescu, în marginea Cabbalei creştine: „Învăţăturile Athinei nu stră-lucesc/ Cum ceste şase Numărure aicea izbândesc...“

10. Fraţii Spătarului MilescuÎntre anii 1665 şi 1669, Spătarul Milescu, acest vir pereru-

ditus cum apare în caracterizarea unuia dintre mulţii săi prieteni, acălătorit intens prin Europa Centrală şi prin Occident. Lacunare,ştirile despre drumurile europene ale Spătarului pomenesc acumde Stockholm, Nürenberg, Paris, Palatinatul de Brandenburg şi, nula urmă, de Italia. Milescologii au acreditat ideea, foarte probabilă,că toate aceste călătorii precipitate au legătură cu o misiune se-cretă, ce urmărea să repună pe tronul Moldovei pe primul protec-tor al Spătarului, domnitorul Gheorghe Ştefan (1653-1658). Dupăpierderea domniei, acesta trăia retras cu o mică curte la Stetin, înPomerania, sub ocrotirea regelui Gustav al Suediei.

Semnificativ e însă acum faptul că Spătarului i se deschid,ca prin minune, uşile cancelariilor occidentale, el ajungând pânăla Regele Ludovic al XIV-lea, la care intervine ajutat de un alt prie-ten al său, ambasadorul Franţei în Suedia, Arnauld de Pomponne.Chiar dacă utopica misiune eşuează, iar Gheorghe Ştefan moarela 1668 în exil, se cere reliefat aici succesul cu care Spătarul acti-vează o întreagă reţea de prietenii cosmopolite, acele canale afec-tive pe care, dincolo de interesele imediate, s-a fundamentat şimisionarismul spiritual rozicrucian. Căci, într-un anume fel, nume-roasele prietenii şi corespondenţe ale Spătarului Milescu continuăacel edificiu epistolar început cu câţiva ani mai înainte sub semnulRozei de R. Fludd. E vorba de acea Fratrie paneuropeană care-şipropunea să aprindă cel de al şaselea Candelabrium, „minunatavârstă a şasea“ (Miranda sexta aetatis) pe care o trâmbiţau mani-festele rozicruciene. De altfel, ideea unei literaturi a inovatoriloreste un laitmotiv în scrierile milesciene. Pe deasupra confesiunilor,Fratria se adresa, aşa cum explică adepţii Crucii cu trandafir, în pri-mul rând „cârmuitorilor lumii“, acelora pentru care şi Spătarul scrieVasiliologhionul său (1672), urându-le în special „să grijească debinele comun al tuturora, nu de foloasele proprii“.

Între numeroşii prieteni iluştri ai Spătarului, de toate confe-siunile şi răspândiţi prin întreaga Europă, se cer menţionaţi Dosi-tei, ales patriarh al Ierusalimului în 1669, cărturarii francezi Toy dela Neuville şi Paul Rycaut, marchizul A. de Pomponne, savanţiisuedezi G. Stiernhielm şi J. C. Sparwenfeld, bibliotecarul englezThomas Smith, boierul moldovean Tadeu, bunicul lui B. P. Haşdeu,poate chiar J. A. Comenius etc.

11. Când moartea e o sărutare a lui DumnezeuÎn 1669, Spătarul Milescu revine în Moldova, acolo unde

domnitor era Alexandru Iliaş. Acum se petrece incidentul atât decontroversat cu crestarea nasului Spătarului, când, „sătul de bine“,cum spune Cronica lui Neculce, lui Milescu i se taie nasul pentrucă ar fi uneltit împreună cu bătrânul boier Russet să-l răstoarne pedomnitor.

În prelungirea concluziilor noastre de până acum se între-vede însă o altă variantă, parcă mai credibilă. Căci dacă Spătarulera posesorul titlului de Imperator, de iniţiat adică, cognomenulputea, am văzut în cazul profesorului francez, răzbate până în viaţapublică a posesorului. Imaginaţi-vă că o corespondenţă adresatăÎmpăratului Nicolae Milescu ajunge în mâna profanului principeIliaş. Neînţelegerea orgoliului celui trecut printr-o transmutare in-terioară ireversibilă, înălţat deasupra micilor vanităţi princiare, iatăo posibilă cauză a crestării nasului nevinovatului Spătar, şi nu com-plotul uzurpator care se pedeapsea de regulă cu moartea. De alt-fel, tăierea nasului era în epocă mai degrabă pedeapsa vanităţiiexagerate, de unde şi expresia „a nu-ţi cunoaşte lungul nasului“.Ne amintim din Cronica Bălenilor a lui „Costandin Căpitan Fili-pescu“ că şi un Cantacuzino fusese „tăiat la nas de o parte, pen-tru căci se numise domn“. Restul, faptul că Spătarul s-ar fi dus „laun doftor din ţara nemţească de l-au tămăduit, slobozindu-i sângedin obraz şi lăsându-l treptat să se închege până i-a crescut la loc“,ţine de mit.


teniei am intuit-o şi chiar realizat-o par-ţial, mai ales cu Max, Roberto şi Gerardo.

Mă las suprapus socrului (Petre) curicanări. Ceea ce la o adică e un noroctârziu: n-o să mă înfrunt, matur, cu taică-meu (Dumitru). Şi el a bricolat la propriacasă. Pe cât înţeleg, n-a meşterit cumâna sa decât partea artistică, fiorituri-le prispei şi faţada. Fantastic acoperită ul-terior de Coada Cocoşului.

22 iulie 2006

Am rămas singur, de gardă în gospodăria de la B. Mariledoamne – plecate în voiaj cu Suzana şi Roland, spre Piatra Neamţ,să vadă străbunica strănepotul şi câteva mănăstriri. Mi s-au datsarcini precise, scrise pe hârtie. Cam multe. Se aşteaptă să mădescurc, dar sigur sunt că nu m-au lăsat cu destulă încredere. Eibine, am început cu ce-mi crăpa mie buza: să înşir nişte cuvinte înacest carneţel.

Operaţiunea „întors lucerna”, apoi – vreo oră şi jumătate –cocoşat la corcoduşe. Ca să mă implice în asta, soacră-mea a mairepetat o dată, înainte să urce în maşină, gluma ei bună: „Eu şi Io-nică ce ne mai omorâm după ţuică!” Drept pedeapsă, chiar că voiservi una mică, deşi n-am alimentat încă porcul, puii, găinile, câi-nii şi pisicile, conform programului. Şi uite-aşa – improvizez fran-ţuzeşte – sous un flot de mirabelles s’effrite la scène/ de mon futur.Căci anul acesta les mirabelles sont mirobolantes.

Bat câmpii suprarealist? Nu. Sub umbra bătrânului nuc bi-furcat (am remarcat destui nuci care se dedublează aproape din ră-dăcină, ca şi cum cei 2 miezi din găoace ar ţine să se perpetuezegenetic), încerc că valorific impresia de curte barocă din spatelemeu – un schelet de pat „de la tata-mare” (ce trebuie să fi fost ungigant), un şifonier aşijderea (pus în picioare), unul mai nou – „dela mama” – culcat, butoiul de ţuică „al lui tăticu”, menghin(e)a ma-sivă „de la unchiu” [până aici am citat-o mereu pe soacră-mea, 84de ani], butoiul de plastic cu robinet, inventat de cumnatu-meu sprea ne oferi apă caldă din energie solară, alte instalaţii ale aceluiaşi,acum dezafectate, nu că am dori să-i eliminăm / jignim pe respec-tivii strămoşi / membri ai clanului, ci că facem reparaţii. Am şi reu-şit să amenajăm o baie şi o bucătărie modernă şi ginere-meu,helvetul, tocmai a turnat ciment pentru consolidarea pivniţei cupătul (grenier). Nu înţeleg cum o să-mi ridice birou scriitoricesc ne-mirositor în vecinătatea porcăriei (la propriu, a) vecinului poliţist.Ăsta creşte actualmente o sumă (vorbă oltenească) de porci şi ne„aprovizionează” cu damfuri şi... şobolani.

Mă duc să văd cât e ceasul. 1215. Într-un sfert de oră va săintru în orarul de prânz al găinilor etc.

Ţuica făcându-şi efectul, utilizez pentru prima oară WC-ul deinterior. L-am boicotat suficient, „vizitându-l” pe cel „ecologic”, dingrădină. Ţuica, mai zisă rachiu (dacă schimb pe r în s obţin sake),are şanse să devină băutură naţională omologată în UE, după cepalinca ne-a fost sustrasă de unguri? Mă întreb, fiindcă la întoar-cerea soacrei, în caz că voi reuşi să mă fofilez de la salahoria-uce-nicia în construcţii practicate de ginere, voi da foc la nu ştiu câtecazane: 1) că s-a adunat atâta materie primă, de nu mai încape înpoloboace; 2) cineva (nu spun cine) şi-a băgat în cap că de la anu’– scontata admitere în UE – fie au să ne confişte alambicele, fie n-or să ne mai dea voie.

Lighioanele – potolite, pot să mă duc să îmbuc şi eu ceva.Să nu uit să adun ouăle: idee a mea, spre a-mi dovedi „pro-

ductivitatea”. La câini şi pisici o să dau după, cum consider că e normal.

N-o să le dau ouă – s-ar putea nărăvi la proaspăt-eliberatele în cu-ibar, dacă au acces (nu-i ocupat). Iar găinilor în nici un chip: le daiouă să ouă?!

Bah, ştiu ţărani care uită să hrănească animalele, după cese ghiftuiesc pe ei înşişi. Aşadar, soacră-mea, acţionând preventiv,nu riscă şi este în avans în etologie şi psihologie. Curioasă şi ca-raghioasă chestie universal-umană: poate fi bine şi aşa şi pe dos,cu condiţia să nu-ţi pierzi memoria!


JJJJUUUURRRRNNNNAAAALLLL NNNNEEEECCCCOOOONNNNVVVVEEEENNNNŢŢŢŢIIIIOOOONNNNAAAALLLL

24 iunie 2006

Petrec această dimineaţă de sărbătoare (Naşterea Sf. IoanBotezătorul) încercând ... să ce?

Ieri am salvat un pui de guguştiuc (porumbel sălbatic sau tur-turea), căzut din cine ştie ce cauză din cuib şi ajuns în iarba dincurte. Am vrut să-l hrănesc dându-i mălai muiat în cioc, dar fărărezultat. L-am pus într-un coteţ de păsări, gol pe moment. Seara,mama soacră a introdus acolo puii de găină. Care, până să ne dămnoi seama, l-au ciugulit cu o răutate-inconştienţă copilărească (i-aşzice), lăsându-l fără puful abia crescut pe spate şi făcându-l numairăni, inclusiv pe cap. Pentru noapte, l-am băgat în „cabana lui Ro-land”, după ce l-am uns cu Biafine şi l-am învelit într-o cârpă, fiin-dcă tremura rău de tot.

Azi, am priceput că va muri dacă nu-i pot da de mâncare. L-am dus în locul unde-l găsisem şi imediat a început să scoată niştepiuituri specifice, probabil de tânguire şi chemare. L-am aşezat peo creangă, în prunul ce atârna deasupra, şi peste câteva momentemaică-sa l-a reperat. Primul lucru pe care l-a făcut, cu mişcări abile,riscând să-l dezechilibreze, a fost să-l hrănească, direct în cioc.Apoi a plecat. A revenit după alte minute. Şi parcă se chinuia să-iarăte un drum de întoarcere sau măcar de aşezare mai sigură, bă-tând din aripi pe o ramură din apropiere. Cred că era disperată deneputinţă. Pe urmă, s-a ivit lângă pui un alt guguştiuc, mai puţinagitat (stătea nemişcat şi-l veghea): să fi fost tatăl?

În acest punct al întâmplării, am văzut motanul cel mic – pri-căjitul de astă primăvară, acum mare vânător – îndreptându-se îndirecţia aceea. Am sărit, întrerupând însemnarea la primele punctede suspensie. Am ajuns o clipă mai devreme; pisoiul se afla dejala un cot distanţă, pe ram. Am luat puiul, mi-am adus scara, amurcat cu greu pe magazie, intenţionând să-l pun mai sus, în nuc.Zărind acolo un cuib, m-am căţărat încă şi am depus făptura în el.Sper să nu fie o „casă străină”.

Acum nu mai reuşesc să văd în noua locaţie a dramei, însăpărinţii par să-şi fi reluat în grijă progenitura. Uguie.

Relaţiile – inclusiv cele naratoriale – cu animalele nu pot fidecât animate, sufleteşti. Nu poţi fi cinic precum cu oamenii. („Ci-nice” ar putea fi reptilele faţă de păsări.) Asta, spre despriderea de– şi justificarea lui – Al. I. Brătescu-Voineşti. Care n-a greşit decâtvirând sentimentul către pedagogie.

29 iunie 2006

Începe bine ziua Sfinţilor Petru şi Pavel: nu ştiu ce să fac.Când eşti în situaţia asta, pe aici ţi se poate spune: Ia-te de fundşi sari în sus!

Dar înainte de a fi început (sărbătoarea), acum o oră şi ceva,ne tăbârceam să extragem dintr-o încăpere (bucătărie) un imensşifonier strămoşesc, introdus acolo cu vreo jumătate de veac înurmă de nişte... uriaşi. Şi foarte isteţi desigur, ori vrăjitori, de vremece au izbutit să strecoare piesa pe unde normal era să nu treacă.

Nu se păstra mare-lucru în acest şifonier: o cutie de table dejoc (de un format şi o dichiseală neobişnuite azi), două-trei dami-gene cu sau fără ţuică (îmbrăcate în împletitură de nuiele, supra-vieţuitoare însă numai către gât) şi, mai cu seamă, cămăşoiul decânepă al bunicului Monicăi.

Scot parchetul din sus-zisa bucătărie. Să punem altul nou,laminat. Am primit ordin să nu muncesc până nu iese preotul dinslujbă. Totuşi, plictisindu-mă... Ideea de a scrie ceva despre Mon-tale, eventual de a-i traduce o poezie, nu mă mobilizează. E preamare diferenţa dintre munca fizică şi cea intelectuală pentru a o fo-losi pe ultima ca pe un strop de băutură. Am nevoie de un soi deritual ca să intru în priza autenticităţii.

Contribui la reamenajarea unei case, surogat al casei pe caren-am construit-o niciodată. Am visat cândva la o atare ispravă.Dacă n-a fost să fie, înseamnă ori că nu eram în stare (fapt acumdovedit), ori că nu era necesar (imposibil de aflat din interiorul con-diţiei umane). Am clădit, pare-se, o bună casă genetică, o fami-lie. Ce va trebui să se valideze contra promiscuităţii (de clan, deneam, de societate). La casa sufletului n-am lucrat destul. Laaceea a minţii am cam exagerat. Una a vocaţiei spirituale şi prie-

Ioan Dumitru Denciu

AAggrreesstt îînnaaiinnttee ddee UUEE

�www.oglindaliterara.ro

3644

IIII NNNN MMMM EEEEMMMM OOOO RRRR IIII AAAA MMMM

Una din cele mai dragi cărţi alepuţin frumoasei mele copilării se intitula :„A murit Luchi” şi era semnată de distinsascriitoare Otilia Cazimir, cea care, şi anulacesta, ca de fiecare dată, ne anunţă cuaceeaşi candoare că „Baba iarna intră-nsat”. Era un fel de nostalgie durută foarte,după copilăria, vai, sfârşită înainte de aîncepe, în graba nesăbuită de a devenitineri, şi apoi, îngrozitori de maturi şi, însfârşit, bătrâni înţelepţi sau mai puţinînţelepţi, de vreme ce lăsăm să ni se pre-fire printre degete, inefabilul fiecăreivârste.

Astfel că, la incredibila veste, datăde o împătimită a teatrului că „A muritLuchi Temelie”, mi s-a prăbuşit pestecreştet, un întreg univers clădit cu iubire

migăloasă şi devotată, timp de peste 35 de ani, încă de pe când îieram elevă la Secţia Actorie a Şcolii de Artă, între anii 1972-1974,iar apoi, în cei peste 20 de ani în care am evoluat pe scenă subregia acestui reputat actor şi regizor de talie universală, bun purtătorde fluid poetic, cu un dramatism al vocii demn de marele GeorgeVraca, făcând poezie din tot ce rostea şi din tot ce era. În câteva oremi s-au perindat prin faţă mii şi milioane de clipe în care, alături detrupa intitulată frumos „Teatrul nostru”, împărţeam frăţeşte bucurii şinecazuri, senzaţii şi stări suprapuse peste frânturi de replici din celepeste 200 de spectacole în care jucasem pe scenele ţării şi în urbeanatală. Martore stau, îngălbenite, fanate, unele jerpelite, afişe, pro-grame de sală, tăieturi din ziare şi reviste de profil, imagini înregis-trate pe peliculă şi vrafuri de fotografii de scenă şi instantanee carene-au legat sufleteşte mai mult decât iţele de sânge. Toate sub auraacestui blând şi temut „magician al replicilor şi al mişcărilor” careştia să dea viaţă reală personajelor, atât în rolurile proprii cât şi aleactorilor care jucau sub „bagheta” lui fermecată.

Să-l evoc în clipa de faţă, ca şi când nu mai este, îmi e dejaimposibil. Pentru că el există şi va exista încă, un noian de ani, îninimile celor pe care i-a format şi cărora le-a dedicat orele, zilele şiuneori, hălci întregi de nopţi pentru edificarea câte unui spectacol,până îl ducea la desăvârşire. Cărora le-a dat pe deasupra deasu-prelor, fibre, celule, monade, din inima sa, vai, obosită, sfârtecată,cusută, peticită de mai multe ori, ţintuită-n hăţuri de plastic ori altmaterial compatibil (material compatibil cu fibrele inimii?). Nevero-simil.

Despre Luchi Temelie nu mi-ar ajunge să scriu un tom res-pectabil, filele căruia să le lipesc cu sarea lacrimilor sufleteşti. Eracu adevărat un magician. Un mag cu ochii fascinanţi care te vrăjeaîntr-atât încât priveai hipnotizat şi ascultai orbeşte indicaţiile regi-zorale, uneori chiar jucând alături de dânsul, căci se implica şi înviaţa diferitelor personaje, cum au fost : Sir Richard, din „Tragedialui Sir Richard”, ori Corado din melodrama „Moartea civilă” de Gea-como Giacometti.

Nu-mi amintesc să fi fost vreo fată care să nu-i poarte opreţuire deosebită. Unii dintre membrii trupei au ajuns actori profe-sionişti cum au fost : Mariana Vasile, Cristian Cornea, Victoria Co-ciaş şi astăzi joacă pe marile scene ale ţării.

Nu putea să nu te frapeze vocea puternic vibrantă, ochii pro-funzi, lucind straniu (nu degeaba numele său era Lucian), statura luidreaptă, ţinuta impecabilă, manierele desăvârşite. Avea acea pu-tere de a-i ţine uniţi pe cei din colectivul de teatru pe care l-a condusşi căruia i-a adus lauri, medalii de aur şi argint, multe flori şi maiales, aplauze şi o preţuire ca pentru un teatru profesionist. Cu unînalt profesionalism şi cu fermitate, când era vorba de teatru, dearta actorului cu sine însuşi, de arta actorului cu ceilalţi, cu regizo-rul şi cu publicul.

Scriu cu paradoxală timiditate despre cel care m-a învăţatsă-mi înving timiditatea. Căci din această pricină am urmat teatrul.Ca să exorcizez sfiala şi teama, să învăţ a-mi impune ferm punctulde vedere. Că n-am învăţat perfect nici acum, e vădit lucru.

A-ţi face publice icoanele lăuntrice, iată ce presupune tea-trul. A prinde cu degetele coama inefabilului, ori pletele ninsorii, oriiţele ploii piezişe. Icoanele revelaţiei actoriceşti se numesc roluri şia-ţi dezveli pe de-a-ntregul tainele lor, înseamnă măiestrie. Miraco-lul descifrării acestor taine este înfăptuit de Măria Sa Regizorul,care, cu o copleşitoare atenţie şi dibăcie, dirijează orice mişcare,orice sentiment, orice stare. Precum maestrul dirijor, turmele de

note muzicale de pe zecile de partituri care alcătuiesc fiecare ins-trument al impunătoarei orchestre. Viziunile lui ţin de ale prorocilor.Ei „văd” şi „ştiu” dinainte ce o să se întâmple, cum o să se închegedin mii de cioburi de cuvinte şi gesturi, vitraliul strălucitor şi intenscolorat al spectacolului.

Iată de ce, pierderea e cu atât mai copleşitoare. Cu cinepoate fi înlocuit? Cu nimeni. Doar cu propriul spirit care va dăinui,sperăm, în timp şi peste timpuri.

Mi-a murit Luchi. Mi-a murit copilăria, abia zvântata de la-crimi tinereţe, o bună parte din maturitate, şi, tare mă tem, şi tare mătem, că şi senectutea, de curând instalată, ciuntită, mutilată de atâ-tea morţi, vai, scumpe! nu se va mai putea bucura niciodată de atâtde râvnita pace şi serenitate!

Asta-mi aminteşte (dar oare mai era nevoie?) – cât de fra-gili suntem, cât de îngrozitor de vulnerabili în singurătăţile noastre,şi mai ales, cât de lipsiţi de apărare în faţa Marelui Mister care neaşteaptă la colţ, rând pe rând, pe fiecare.

Dumnezeu să-i lumineze calea cu o lumânare sfinţită pânăcând va afla pacea veşnică!

Şi voi rosti, la fel de îndurerată ca acum 30 de ani, la dispa-riţia marelui Botta pentru care Luchi Temelie nutrea o mare priete-nie şi iubire şi pe care-l cultiva cu evlavie, transmisă şi nouă,discipolilor săi : „Comedianţule, ce tragedie!”

Ori cu versurile pe care ni le declama trist, cam în aceeaşiperioadă, în timpul călătoriei pe fluviu, la vale, spre revărsarea înmare, pe coverta unei nave de pasageri, spre Tulcea unde ne du-ceam să jucăm, atenţie : „Moartea civilă” : „La vie c’est breve/ Unpeu de rêve/ Un peu d’espoir/ et puis : Bon soir!”.

Cu reverenţa cuvenită, la fel ca Radu Stanca, un alt mareom de teatru, Luchi Temelie s-a retras discret, aşa cum extrem dediscret şi-a rupt clipele din veşnicie, şi-a trăit boala, bătrâneţea, cuamintirile, cu memoriile sale, cu fotografiile şi afişele din ce în cemai îngălbenite şi zdrenţuite, cu o bună parte din istoria teatrului ro-mânesc, dar şi cu regretele celor pe care i-a îndrumat artistic întrupa de teatru semiprofesionist numit „Teatrul nostru”, iar mai apoiîn trupa profesionistă „Trianon”: „Fac reverenţa cuvenită/ Şi mă re-trag din adunare./ O altă umbră îmi ia locul./ Stimate umbre, salu-tare!” (Radu Stanca)

Şi-l întreb acum, revendicând un răspuns imediat, aşacum poate s-a întrebat Toma Caragiu, un alt mare prieten, cu puţinînainte de a pleca dintre noi : „Care sunt criteriile/pentru careomule/vrei să mori?/ Mai întâi/ pentru că eşti gol/ gol de tot/ şi n-arerost/ simţi că încurci/ că dai lumea înapoi/ că eşti un factor/ de în-târziere/ apoi că îţi ţâşneşte din gură/ prea multă miere/ exact cândnu trebuie/ şi nu ai ce face cu ea/ adică nu foloseşte nimănui,/(…)adică se pierde/ pe urmă/ nu găseşti pe nimeni/ care să te dez-mierde/ pe gratis/ şi poate mai precis/ trebuie să plăteşti/ şi eşti in-decis/(…) pe urmă pentru că/ ţi s-au furat visurile/ de către amici/mai mari/ mai mici/ angajaţi/ sau neangajaţi/deci fraţi/ poate pentrucă eşti/ prea scund/ sau prea înalt/ pocit/ sau neinstruit/ sau poatepentru că/ ai iubit” (Toma Caragiu, Poeme şi alte confesiuni,Ediţie îngrijită, prefaţă, note, comentarii de Ion Cocora, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1979).

Lucian Temelie îmi apare acum ca o icoană fulgerată deun hohot de viaţă. Iar eu am nevoie imperioasă de a nu uita. „Adu-mi aminte să nu te uit” – spunea poeta Nina Cassian. „L-aş tipări pefrunze şi pe fluturi” – ar fi spus şi prietenul Gheorghe Tomozei.

Şi dacă, din nefericire, mai curând sau mai târziu, voi fisusceptibilă de o oarecare amnezie, cei 35 de ani în care l-am cu-noscut, i-am stat în preajmă, l-am admirat fără rezerve, m-am bu-curat de căldura şi îmbrăţişarea inimii sale, îşi vor revendica dreptulla amintire, celui atât de drag încât am simţit că îmbătrânesc brusccu stingerea lui şi îmi lipesc obrazul de numele lui, care e aidomastrăLucitoarei lumini care ne susţine şi ne are.

L-am revăzut cu o lună în urmă, prin centrul burgului, înalt,slab, imperial, impozant, cu superba sa alură de fildeş ce parcă voiasă treacă deja firava graniţă ce-l va apropia de ţara legendelor.Păşea neauzit, precaut, cu temere, îi era o imensă milă de pămân-tul pe care curând avea să-l înnobileze cu mădularele sale, deve-nite – vorba lui Nichita – verighetă.

Aparţinea deja mitologiei teatrului românesc, culturii şi arteiîndeobşte, pe care le slujise vreme de mai bine de jumătate deveac, cu toate fibrele fiinţei sale telurice şi siderale în aceeaşimăsură. Un cavaler al himerelor ca şi Emil Botta, ca şi RaduStanca, precum Stelaru Dimitrie, precum Toma şi nenumăraţi alţimagicieni ai scândurii lustruite cu paşii lor, pe care îi auzim din ceîn ce mai îndepărtat, ca un ecou, ca o părere.

Semăna izbitor cu personajul, altădată întruchipat, cu acelCavaler al tristei figuri, domnul nostru din La Mancha.

Şi voi spune şi eu la fel cu Gheorghe Tomozei, un alt dragdispărut : „Parcă e tot mai friabilă făptura de carne a aleşilor, şi totmai supusă frângerii (…) Sigur, arta lor e, dacă nu nemuritoare, cel

ICOANĂ FULGERATĂ DE UNHOHOT DE VIAŢĂ

Cezarina Adamescu


EEEE VVVV EEEE NNNN IIII MMMM EEEE NNNN TTTT

În paralel cu începerea festivitätilor aniversärii de 400 deani de la fondarea orasului Québec, Canada, a avut loc între 15 si22 juin 2008, al 49 –lea Congres Eucharistic International, în-cheindu-se cu o mare slujbä crestinä duminicalä, în aer liber, peCâmpiile Abraham din vecinätate, în prezenta a peste 60.000 depersoane. Adresându-se prin video-satelit tuturor crestinilor PapaBenedict al XVI-lea a îndemnat la unire, la luptä împotriva säräcieisi a foamei în lume, pentru justitie si pentru respectul demnitätiifiintei umane si a vietii pe Terra în general. Diverse personalitätieclesiastice si din viata politicä, municipalä, provincialä si federaläcanadianä au fost deasemeni prezente. Au fost prezenti la lucrärileCongresului mai multe zeci de mii de crestini proveniti din 70 detäri. A fost amenajatä pt aceastä ocazie o mare catedralä exterioaräcu altarul din lemn, unde a fost prezent simbolul acestui Congres,Arca Noii Aliante. Trimisä de Vatican de la ROMA pentru Congre-sul Eucaristic International 2008, Arca poartä icoane românestiscrise cu alfabet latin si în… limba românä ! Probabil pentru primaoarä la un eveniment international crestin de asemenea anvergurä.

Ne amintim cä secole de-a rândul slujba în bisericile orto-doxe române s-a fäcut nu în limba românä cum ar fi fost nor-mal ci...în limba slavonä. Printr-un mare act de curaj, în secolulal-XVII-lea, Teodosie, Mitropolit al Munteniei, român de origine, în-dräzneste pentru prima oarä sä pronunte o slujbä în limba românäîn locul slavonei, afirmând originea latinä a românilor. Pe icoaneînsä, conform pravilelor mostenite, a rämas si de atunci scris tot înlimba slavonä sau greacä pânä în zilele noastre. La acest CongresCrestin Eucaristic International Canada Québec, 2008, Roma, Va-ticanul, a recunoscut excelenta, harul si frumusetea icoanelor or-todoxe, DAR dintre toate icoanele lumii crestine ortodoxe, le-auales pe cele din România. Si pentru prima oarä la un nivel ecle-siastic international de asa anvergurä s-au expus Icoane Ro-mânesti scrise în limba românä, cu alfabet latin, nu slavonä saugreacä, ceea ce reprezintä un Act Istoric cu o simbolisticä egaläpeste ani cu aceea a primei slujbe în limba românä tinutä însec.XVII de cätre Mitropolitul Teodosie.

ARCA NOII ALIANTE, o corabie frumos sculptatä ce amin-teste imaginile despre Arca lui Noe si putin cele ale Arcei din Ve-chiul Testament, este împodobitä cu icoane pictate ! Curios însä,si în mod sigur providential, primele trei Ïcoane ce mi-au apärut înfatä , purtau scris : « Nunta din Cana » , « Cina cea de Tainä » si« Înmultirea Pâinilor », scris nu în Slavonä sau Greacä, Latinä,Italianä sau Francezä, ci ….în Românä !!! Probabil pentru primaoarä la un eveniment international crestin de asemenea anvergurä.

Pentru a lansa pregätirea Congresului Eucaristic Interna-tional de la Québec în 2008, un grup de tineri crestini din Québecsi Montreal , reuniti sub numele de «Montée Jeunesse », si-au ex-primat dorinta creatiei unui obiect religios simbolic , care sä par-curgä Canada anuntînd vestea cea bunä si pregätind sufletelecrestinilor de toate confesiunile, pentru sfintitul eveniment. A fost re-tinutä ideea simbolicä de « ARCÄ DE NOUÄ ALIANTÄ ». Aceastä

Congresul eucharistic international Québec Canada 2008Eveniment istoric ! Trimisä de Vatican de la ROMA pentru Congresul Eucaristic International

desfäsurat în aceastä varä 2008 în orasul Québec, Canada, Arca poartä icoane românestiscrise cu alfabet latin si în… limba românä ! Probabil pentru prima oarä la un eveniment in-

ternational crestin de asemenea anvergurä.

ARCÄ este o premierä în istoria congreselor eucaristice interna-tionale fiind destinatä pregätirii si comuniunii spirituale a tuturorcrestinilor întru ISUS CHRISTOS. Corpul Arcei a fost sculptat decätre artistul Alain Rioux din Québec, asistat de sotia sa ChantalDubois.

ARCA, sub forma unei coräbii, evocä Biserica lui ISUSCHRISTOS si Poporul Crestin mergînd ghidat de Creatorul Säu .Lemnul Arcei provine din cinci esente si locuri geografice diferite, simbol al universalitätii crestinismului si al Bisericii care cheamäcrestinii din toate ramurile sau natiunile lumii, sä se uneascä spi-ritual întru ISUS CHRISTOS. Sus pe Arcä,se aflä un cufär delemn, ornat cu frumoasele Ïcoane, suflet din dragostea pentrufrumos si sfânt a neamului românesc, pictate si sfintite în Româ-nia si apoi trimise la ROMA (vezi şi coperta).

Ca simbol al uniunii crestinilor întru ISUS CHRISTOS,ARCA a poposit peste tot unde a fost invitatä în Canada, pânä înaceastä varä a anului 2008, moment al desfäsurärii Congresului

în orasul canadian Québec. Probabil au fost si biserici românestidin Canada care au invitat-o si au gäzduit astfel mesajul crestinpurtat de icoanele venite din tara mamä, România. Un reportajvideo complet se aflä pe site-ul www.cei2008.ca , iar organiza-tiile, Bisericile sau asezämintele de cult ce doresc sä afle maimulte detalii despre ARCA NOII ALIANTE pot obtine informatii peacest Site-Web. Deasemeni detalii despre diverse manifestäri or-ganizate în timpul Congresului, printre care si inedita piesä de tea-tru «La table de la Réconciliation » conceputä si regizatä depärintele Robert Gendreau. Pot fi gäsite pe site-ul www.ECDQ.tv.În aceste timpuri de împlinire a 1900 de ani de la împletirea cultu-rilor Daco-Romane aflate la baza originii latine a Românilor, bine-cuvîntatä la ROMA, ARCA NOII ALIANTE poartä-n ea prin lume ,o parte din sufletul românesc.

Forumul pt Istorie, Culturä si Latinitate, «AGORA ROMA-GNA LATINA», Canada, a semnalat pentru prima oarä comunitä-tilor român-canadiene existenta si specificitätile Arcei Noii Aliante,încä din 2006 – 2007 (a se vedea articolele semnate Daniel C. Ma-nolescu în presa român-canadianä , Pagini Românesti-Montreal,Jan.2007 http://paginiromanesti.com/ articol.asp?codart= 2-M05-01073&searchstring=1, Observatorul Toronto, Jan.2007 ) si ulte-rior prin Pupitrul de Presä al « AGORA ROMAGNA LATINA », maimultor publicatii si jurnalisti din România si Canada, care au preluatsi dezvoltat informatiile primite ( ex pt Canada , Adrian Ardelean pt«Zig-Zag român-canadian» , iar pt România d-na Ligya Diaco-nescu prin publicatia on-line www.valcea-turism.ro si revista Glascomun. La cererea domnului Gheorghe Andrei Neagu, redactorsef al revistei Oglinda Literarä, ne face pläcere sä trimitem articolulde fatä acestei prestigioase publicatii din România.

consemneazä, Daniel Constantin ManolescuCoordonator principal « AGORA ROMAGNA LATINA » -

Canada, Forum pt Istorie, Culturä si Latinitate

puţin longevivă. Dar ei, amanţii tragici, cu bărbile lor de fum şi de hi-mere, cu oasele lor de fluture, cu mişcările lor stângace, cu obrazelelor repede plesnite, ca pânzele vechilor meşteri, pe ei, cum să-iapărăm mai bine? Cum să-i păstrăm mai mult între noi? Cum să nepăstrăm mai mult în preajma lor?” (Gheorghe Tomozei, Plantaţiade fluturi,Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1988).

Zidit într-o modestie fără egal, căci învăţase măreţia înflo-rită a smereniei, Lucian Temelie şi-a refuzat de multe ori laurii suc-cesului, în stare să-i conefere un loc la festinul gloriei actoriceşti.Ca actor, ca regizor, dar mai cu seamă ca animator teatral de exem-plară dăruire, care focaliza în jurul său talente incipiente, el ştia săcultive harurile, virtuţile, grăuntele de talent şi de măiestrie din fie-care şi să-l conducă pe drumul desăvârşirii. Măcar aceste gânduri

ar trebui să ţină trează în noi, amintirea omului viu care a fost şieste Lucian Temelie.

Acum, obosit peste poate, Luchi şi-a strâns grijuliu umbraca pe o recuzită în piesa fundamentală a vieţii, şi a plecat cu tot cuumbra. Cu un efort supraomenesc, s-a smuls din filigranul secun-dei, lunecând în amintiri, fără să ne ceară părerea. În urma lui arămas o imensă şi nestinsă lumină care se răsfrânge în noi, printrepicăturile de ploaie (sau lacrimi?) lăsând palide urme calde, pe re-lieful obrazului.

Lumina aceasta serafică ne ajută să mergem mai departe,cât ne-or mai duce paşii şi umbra, până la întâlnirea şi nedespărţi-rea din urmă.

Dar tot elanul şi siguranţa desine, cu superbia conţinută în ele, pecare mi-o includeau, se frânseră brusc.Confesorul a fost prima carte din acei anide la Cartea Românească întoarsă de lacenzură fără viză pe toate filele manus-crisului ei. Nu am ştiut să mă adaptezluptei dure pe care ar fi trebuit să o port.Chemat repede la editură de redactorulşef Mihai Galiţa, mi s-a propus să schimbtitlul general Confesorul şi titlurile poe-melor Imnuri – reproşul cenzurii fiind căera o carte religioasă de la cap la coadă– cum altă carte până atunci nu mai în-tâmpinase. Mai întâi am fost consternat.Cum adică „să fac schimbări”? „Eu nuscriu poezii în gospodăria colectivă!” Aveam nişte replici!... Gafiţami-a pus manuscrisul în braţe, enervat la culme şi mi-a spus ban-cul cu Iţic şi Ştrul – o parabolă, aveam să-mi dau seama, a cenzu-rii comuniste în evoluţia ei. Cum Iţic împrumutase de la Ştrul osumă de bani şi la data scadenţei refuză să i-o mai dea înapoi. Şis-a pus toată comunitatea evreiască în frunte cu rabinul să-l lă-murească pe Iţic că nu era frumos ce făcea şi nu-i aducea nici cin-ste. Dar bietul Ştrul zi de zi primea acelaşi răspuns încăpăţânat dela Iţic: Nu-ţi dau nimic! Rabinul a intervenit personal şi s-a dus cubietul Ştrul acasă la Iţic. Îi dau un căcat, asta îi dau lui Ştrul, fu şide data aceasta răspunsul impertinent al datornicului Iţic. Vezi, ra-bine, vezi că nu-mi dă nimic? La care Rabinul: Nimic ţi-a dat ţiepână acum, cu mine tot ai obţinut ceva un căcat.” Asta era deci si-tuaţia şi cu îndărătnicia cenzurii atunci când se atingea de un text„exclusiv” religios.

Mihai Gafiţa: Dar au şi ei dreptate, poete: acest Confeso-rul nu-i şi el tot un fel de popă? Deja am mai spus: rămăsesem pereplica lui siderat. Ca să mă îmblânzească (ori să mă corupă?!) mi-a povestit că „...înaintea matale a fost aici la noi Ioan Alexandru,care are acelaşi gen de probleme, dar el le-a tratat cu mai multă în-ţelepciune – nu te supăra că-ţi spun, dar eşti prea poet dumneata,nu vrei să cedezi nimic! Important pentru noi este să vă publicămcărţile; ajutaţi-ne să vă ajutăm. Acum tot mai putem amăgi cen-zura, au şi ei nevoie să scrie-n raportul lor că s-a lucrat pe text cuautorul”. M-am dus, deci, acasă şi din Confesorul, cartea mea adevenit, dint-un condei, Confesiunea; poemele din Imnuri, le-amfăcut Cânturi. Aveam un astfel de „imn”, devenit şi el „cânt”, de ovirulenţă pamfletară teribilă; credeţi că m-a mai întrebat cineva şipe mine? A dispărut din sumar la tipografie, şi a dispărut de totfără urmă… va fi dormind şi acum somnul de veci în dosarul meude la Securitate, sau furios securistul din tipografie îl va fi distruspur şi simplu?! Nu sunt de fel curios să-mi caut dosarul la Securi-tate ca să-l deschid: mi s-a oferit deja un eşantion într-o pagină dinRomânia liberă…şi-mi este de-ajuns… Cine ştie ce monştri îmi maisar în faţă… Însă cartea astfel hăcuită, batjocorită, îngenunchiată,apăru, şi ca să mă consoleze, Mihai Gafiţa în toate interviurile salede la acel sfârşit de an ’70, o cita între „cărţile anului” („lucrul obţi-nut cel mai greu”), iar Marin Preda mă chemă din nou la el, să-miaducă la cunoştinţă că mi-a propus cartea la Premiul Uniunii Scrii-torilor. Şi răspunsul meu pe veci neinspirat : E ca şi când l-am ob-ţinut.

Istoria asta avea să se repercuteze într-un mod nou şi ciu-dat prieteniei mele cu Cezar. Omul dădea semne de enervare oride câte ori îi povesteam lucruri în derulare „despre cartea mea”.Generosul devenise invidios. Tandrul prieten de până atunci, iras-cibil. Un timp navigasem bine la Bucureşti. Ne sprijineam unul dealtul timidităţile şi pentru scurt timp a stat la mine la gazdă, în apar-tamentul unui văr al meu, care tot restul săptămânii, şi uneori şiduminica, lucra în construcţii, ca şef de şantier pe la Ţăndărei, mise pare. Îi suportam tot mai greu, amicului meu, exclusivismul rebelşi „negarea negaţiei”. Mă distram de fapt pe „desfiinţarea din ră-dăcini” a întregii poezii, de la „a la xyz, şi invers”, a unei generaţiicare, oricum, era ca şi noi, în mişcare. Era timpul în care ZahariaStancu i-ar fi spus: „Dacă-i înjuri pe toţi, tinere, mata pentru ce maiscrii, şi deasupra cui te vei afla în final?” Cultul prieteniei, solidari-tatea de generaţie, îndulcitul cuvânt „bătrâne”, tactica şi strategialui Nichita Stănescu, nepotul de general alb-gardist arvanitului meuîi lipseau cu desăvârşire. I-am spus-o, de altfel, şi în ultima vreme,şi nu o singură oară: Ceva mai multă iubire de aproapele, geniule!


RRRR EEEEMMMM EEEE MMMMBBBB EEEERRRR

Cu noi începea de fapt „liberalizarea” totală (sic!) a poe-ziei româneşti, după cel de al Doilea Război Mondial. Cezar Ivă-nescu, Mircea Ciobanu, Gheorghe Istrate, Ileana Mălăncioiu, VirgilMazilescu, Daniel Turcea, între care şi eu, Ion Murgeanu; în volu-mele noastre de debut nu ne-am mai supus poncifelor cerute depolitruci ca „normă obligatorie” (Partidul, Patria Socialistă) căci, pro-fitând de ocazia primului discurs ceauşist la Congresul IX al parti-dului unic, a unei aparente ieşiri, oarecum, din „obsedantuldeceniu”, am atacat în forţă: „… o mână de poeţi, unii din ei abiaieşiţi din adolescenţă, au refăcut legăturile cu marea poezie româ-nească, ridicându-se la înălţimile ei şi întrecând-o, adeseori, în pu-ritate şi îndrăzneală”. (Mircea Ciobanu, 1996, text obligatoriu lacolecţia postumă de poeţi şi poezie apărută în editura Vitruviu, an-temortem.)

CONFESORUL. Recunosc că acest instinct al ieşirii to-tale din noaptea îngenunchierilor comuniste, fie şi prin genuflexiuniocazionale, l-am datorat prieteniei mele cu Cezar Ivănescu şi în-crederii oarbe în lecţia lui de poezie. Acest hoplit literar nu se temeade nimic şi lucrul acesta îmi crease şi mie un scut de protecţie, ne-văzut, dar resimţit în tot ce făceam pe tărâmul poeticii de atunci. Încurând marile lecturi din existenţialişti francezi şi expresionişti ger-mani ajunseră până la noi; se traduceau Saint John Perse, R ilke,Georg Trak., umblam cât era cu putinţă la Paul Claudel, în original,şi am tradus la Botoşani un mic fragment din Lautréamont, pe carel-am şi publicat în Clopotul literar şi artistic, un supliment făcut demine în premieră jurnalistică la ziarul unde lucram pe atunci. Totatunci primisem o Biblie de la Părintele Theodor de la Copălău, desub codrii Coşulei, a incongruentului Ion Crânguleanu (un exaltatde altă natură bietul de el), şi ai Flămânzilor din istorie.

Aveam în curând o nouă iubită şi o nouă femeie – miste-rioasa Elena a celor 16 sonete de iubire, din prima mea carte, darmai era lung drumul până la „definitiva” Elena, de la Bucureşti,luată cu cununie, sub asistenţa bisericii noastre ortodoxe. Mi-aducaminte cum am scris poemele mele lungi („the longue schipes” )din următorul volum Confesorul: pe nişte coli albe de mari dimen-siuni, 1 m / 1 m luate direct din tipografie, de la Suceava, unde maitipăream încă şi Clopotul de la Botoşani, după ce judeţele Suceavaşi Botoşani, se contopiseră din fosta regiune Suceava. Puneamcoala de un metru pătrat pe masa noastră lungă din „camera de zi”(căci mă însurasem cu Lenuş, grăbit ca de obicei, dar de dataaceasta obţinusem cel puţin un apartament nou, cu două camere,excelent situat lângă Grădina lui Vârnav, din oraşul botezului luiEminescu), şi într-un elan teribil îmi propuneam s-o umplu cu unsingur poem. Era o exaltare nefirească, mă catapultasem în irea-litatea imediată, de nu chiar mai „presus”. Lenuş fugise deja lasoră-sa în Iaşi, crizele mele genialoide îi dădeau greu de furcă,căci nici ea biata nu mai înţelegea (cum nici Lica n-a înţeles) „cenaiba vreau şi vreau” – acum aveam totul, o casă ca lumea, într-un parc foarte „poetic”, o leafă, cu o cifră pe care nici după aceean-am mai atins-o, în toată viaţa de redactor pe la alte ziare şi re-viste.

A ieşit Confesorul în fine, l-am terminat: puteam scrie peel ca-n viziunea din cartea profetului Daniel, citită de pe pereţii pa-latului lui Nabucocodonosor (alternativ, chiar mă încercam într-onouă piesă de teatru Estera): „mane, tekel, fares” / măsurat, cân-tărit, numărat, găsisem tonul, în fine, şi era prima dată când, dupăscrisul meu mă simţeam foarte sigur şi „mulţumit” de mine, şi de în-gerul meu ocrotitor. Descoperisem singur patentul marii poezii,Mircea Ciobanu avea dreptate, „cu cartea aceasta culci la pământcel puţin zece poeţi dinaintea ta”, iar Cezar a recunoscut şi el: „Faciparte din imnurile tale din competiţie”. Însă mie mi se părea ciudatmodul acesta de a vorbi. Pentru mine poezia era un dat nu o com-petiţie. Poezia se scria singură, trebuia găsit materialul necesar(cele două zeci de coli mi se păruseră ideale: metru pe metru şistarea de exaltare continuă şi persistentă). Mai târziu lucrul acestaspus cel mai bine de sculptorul C.Brâncuşi: „Lucrurile nu sunt greude făcut: greu este să te pui în starea de a le face”.

EPISODUL CEZAR(urmare din numărul anterior)

Ion Murgeanu



SSSS IIII MMMM PPPP LLLL EEEE NNNN OOOO TTTT EEEE

A apărut la editura „Conta” din PiatraNeamţ, în vara anului trecut un volum in-titulat „Fănuş Neagu: „Povestea viei,cântecul vinului” avându-l autor pe Ga-briel M. Leţ. Această carte de peste 400pagini mi-o prezintă într-o joi redactorulşef al revistei „Oglinda Literară”, so-mându-mă ca până cel mai târziu sâm-bătă în asfinţit să-i prezint o „notă delectură”, un comentariu care să-şi gă-sească spaţiu în numărul pe august al

prestigioasei publicaţii. Şi iată-mă în faţă cu trei academicieni:acad. Valeriu D. Cotea – prefaţator, acad. Fănuş Neagu – autor şinu în ultimul rând membru corespondent al Academiei Oamenilorde Ştiinţă Gabriel M. Let, alcătuitorul acestei superbe culegeri de„bijuterii fănuşiene”. Orice s-ar spune nu-i tocmai con-fortabil intelectual să te exprimi, mai ales în scris, într-oasemenea companie. Şi am păşit sfios, pe sub „curcu-beul printre bresle” al iubitului nostru profesor – ValeriuCotea, în sanctuarul „îngerului”, în cântecul vinului şi n-am pus geană pe geană până ce nu am aflat cum ilus-trul vecin al lui Calistrat Hogaş a făurit o podgorie înpatria „voievodului limbii româneşti”.

M-am convins, tot timpul ai nevoie de convin-geri că aşa cum spune Borges „lecturile sunt veritabileevenimente ale vieţii” iar această lectură are pentru minefarmecul locului pe care îl iubeşti.

Această impresionantă culegere de texte su-perbe din creaţia acad. Fănuş Neagu, apare într-un moment cânddoar puţin peste 10 % din populaţie mai pune mâna pe o carte. Nu-mi imaginam că vor veni asemenea vremi şi nici că analfabetismulva înflori. Am ajuns după 18 ani de libertate să vedem că în locullui Buzura sau Paler, în locul lui Eminescu sau Cezar Ivănescu, de-filează ignoranţa şi neruşinarea în costume Armani sau numai întanga şi televiziunea afişează incultura şi prostul gust.

Această experienţă intelectuală, această literatură care

Scriitoarea Lucia Olaru Nenati,doctor în filologie, a publicat două noicărţi între care se află o coresponde-nţă structurală:

1. ARCADE SEPTENTRIO-NALE (Reviste, personalităţi şi grupăriliterar-culturale din Ţara de Sus, impli-cate în consolidarea prin cultură aMarii Uniri de la 1918), EDITURA ACA-DEMIEI ROMÂNE, Bucureşti, 2007,635 de pagini.

Cartea este prefaţată de 5 Cu-vinte ale celor dintâi cititori, semnate de: acad. Constantin Cio-praga, Dumitru Vatamaniuc, membru de onoare al AcademieiRomâne, prof. univ. dr. Dan Mănucă, prof. univ. dr. Liviu Leonte,şi prof. univ. dr. Dumitru Micu, acela care-şi încheie astfel cu-vântul său: „Lucrare realmente ştiinţifică, impecabil documentată,bine scrisă, noua carte a doamnei Lucia Olaru Nenati va deveni,cu certitudine, titlu de referinţă în viitoarele cercetări de istorie li-terară consacrate Nordului românesc”.

Cartea decopertează un strat consistent de arheologieculturală în care se regăsesc numeroase fapte de “localism crea-

Lucia Olaru Nenati

Francu Sava

Lecturi necesareobârşeşte din literatură ar trebui să ne unească împotriva impos-turii şi grobianismului de orice fel. Volumul alcătuit de omul de şti-inţă Gabriel Let este o adevărată desfătare, încântare, un regalpentru suflet şi minte şi n-ar trebui să lipsească de pe rafturile bi-bliotecilor care au mai rămas în concurenţa cu computerul pentruca şi la bucurie şi la tristeţe să-l deschidem şi să sorbim briliantaspumoasă a marelui scriitor bine pusă în evidenţă de măsura in-ginerului.

Nu pot încheia fără a cita câteva rânduri de pură litera-tură ce ar fi spulberat total „sentimentul de nelinişte” al prefaţato-rului în legătură cu debutul beletristic al eminentului său student:„Cel din urmă vânt al toamnei bătea toaca în coloanele salcâmilorlipind câte un fulg de zăpadă pe botul cailor.

În dedesubtul vremii iarna urca gâfâind până-n mucheagorganului în viile de la Trei Movile ca să mai bea o gură de vânt

vinos cu aromă de Merlot şi Cabernet … înviind pasiuniuitate. Un miros trăsnit de ierburi coapte… printre cior-chini încă mustind de boabe neculese.

Două siluete, un băiat şi-o fată, schiţate cu căr-bune, căutau strugurii pe sub frunzele plesnite de rugină.Şiruri de spaliere fără de capăt dintr-o vie botezată debrumă. Acum, după culesul viilor, în lumina focurilor denoapte se povestesc superstiţii stinse… cu must înăspritşi brăţări de chiciura speranţelor”. Şi mai apoi:

„Clipa se prăbuşeşte în amintiri, sufletul adunăbrumă de argint, încercând să trăim vertical prin conşti-inţa datoriei împlinite. Viaţa mai speră într-un timp para-lel. Făurind o podgorie, aşa i-am dăruit preţuirea mea

scriitorului brăilean Fănuş Neagu, acolo unde am debutat şi m-amconsacrat profesional. Rodul supravieţuirii, hrana spirituală a lite-raturii”.

Trecut bine fiind eu de 66 de ani şi împăcat cu viaţa, amgăsit în rândurile citate şi ceva din efervescenţa spirituală a luiFănuş Neagu dar şi din frumuseţea morală a lui Octavian Paler. Oreverenţă uriaşă în faţa acestui mare coleg mai mic şi a spectacu-loasei sale desfăşurări de ştiinţă, erudiţie şi talent.

NOI APARIŢII EDITORIALE SEMNATE DE LUCIA OLARU NENATI tor”, dar semnificative pentru harta între-gului naţional, operează un demers derestituire a unor autori mai puţin sau deloc cunoscuţi, dar care-şi merită reiterarea,produce importante informaţii inedite de is-torie literară şi reconstituie atmosfera ge-nerală de avânt naţional ce a generatevenimentul istoric al Marii Uniri de la carese împlinesc acum 90 de ani.

2. GEORGE VOEVIDCA. VIAŢAŞI OPERA, Editura Biblioteca Mioriţa, Câmpulung Bucovina,2007, 160 de pagini.

Cartea care cuprinde o prezen-tare monografică şi o antologie poeticăa operei lui George Voevidca, consti-tuie o primă lucrare dedicată acestuiimportant poet bucovinean din pe-rioada Marii Uniri din 1918, altădată oadevărată vedetă literară, apoi pe ne-drept ignorat, o dată cu ocultarea de-liberată a întregii culturalităţibucovinene în perioada comunistă.


FFFFOOOO IIII LLLLEEEETTTT OOOO NNNN

Ziua Naţională”Limba noastră”

Chişinău. Ocameră de hotel.Pe ele două pa-turi 5 – 6 chibiţi.Gol pe jumătate,cu abdomenul re-

vărsat peste pantalonii de trening, prozato-rul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă,lângă măsuţa scurtă ce-i ajunge până lanas. Ochii bulbucaţi, chelia de pe creştet şipletele de la ceafă, îl fac un personaj comic.Pe un scaun, la stânga, directorul UniuniiScriitorilor. Tânăr şi cu şarm masculin. În pi-cioare, poetul Florin în sacou alb, fără cra-vată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreaptaprozatorului. O voce bate cărţile, fumândexcesiv. A patra mână lipseşte. Reporterulstă la uşa dinspre balcon. Horia Zilieru ba-lansează când pe un pat când în picioare.Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chi-biţilor. E plin de vervă şi e Marius Tupan.Poetul Florin, atacă în permanenţă teme li-terare, spre disperarea jucătorilor. A patramână va fi Laurenţiu Ulici sau Ilici, cum dingreşeală s-a exprimat Fănuş Neagu la Sa-lonul Dragosloveni.

O voce: - Patru beţe …Poetul: - E un intelectual. E-adevărat?Altă voce: - Mai am douăzeci.Prozatorul: - Deci o mie. Aşa...Vocea: - Ţi-am dat patru şi mai am

două beţe.Prozatorul: - Eşti băiat bun. Douăzeci,

deci o mie…Poetul: - Prost nu este, dar nu este un

intelectual de anvergură.Altă voce: - Aşa băăă!Altă voce: - Da fă-le bă, nu le tăia!Poetul: - Ştie ceva, da ştie.Ziaristul: - Într-un articol de-al meuAltă voce: - Interesant. Dă cărţi. Poetul: - Ai ajuns să scrii şi tu?Chibiţul: - Ce-aţi fi făcut voi amândoi

acolo, nu ştiu…Vocea: - Bun.Poetul: - Dar ăsta cât are?Vocea: - Are ceva… Are şi elAltă voce: - Ani?Vocea: - Taie. Păzea!Poetul: - Păi ştiu eu?Vocea: - Adu bă o scrumieră de la voi!Reporterul: - N-avem!Directorul: - Cum n-aveţi bă!Reporterul: - Dar ce voi n-aveţi?O voce: - Pune vin în pahare!Altă voce: - Uite, farfuria aia de acolo.

Deci e foc la înaintare!Altă voce: - Da!Vocea: - Hai bă, puneţi miza. Pune în

pahare!Reporterul: - Vreţi voi?

Vocea: - Plânge masa. Tu nu vrei?Reporterul: Nu-mi trebuie băi!Poetul: - De caracterul lui să nu mai

vorbim!Altă voce: - Băi, unde le pui tu?Reporterul: - În balcon…Directorul: - Cine?Vocea: - Cât?Altă voce: - Pe de trei…O voce: - Dă-le pe toate. Una, două,

trei(Din afară poetul): - La, la, la, la (peri-

niţa)Vocea: - Na şi ţie, una, două, trei.Poetul: - Hai, suntem prieteni!Vocea: - A cui e rândul. De ce? După

decembrie…Reporterul: - Băi, da Ulici nu vine?Ziaristul: - Nu bă. S-a dus la Ulianov…Poetul: - Numai, numai puţin(ţine pa-

harul să i se toarne vodcă). Mulţumesc!Vocea: - Poate ţi-e foame?Poetul: - Nu. Eu mă gândesc aşa cu

ani în urmă.Vocea: - Sec!O voce: Aţi ajuns să beţi…Reporterul: - Staţi jos că vă aduc

acum!Poetul: - Traian îmi spune!Vocea: - Te rog frumos. Săru’ mâna

(Ia paharul cu votcă).Poetul: - Asta vroiam să spun. Torn şi

eu cât pot.O voce: - A mai rămas cinci sute. Deci

plătim!Vocea: - O bucat’ de pâine. Ţi-e

foame?O voce: - Sec!Reporterul: - Staţi aşa. Vă aduc nişte

carne. Vocea: - Asta vroiam să spun eu. Te

rog frumos. Săru’ mâna.Altă voce: - DaO voce: - mai rămas cinci sute. Deci

plătim…Vocea: - Lasă bă…Vocea: - Stai bă un pic. Da bă Mitică,

da.Poetul: - Săru’mâna. Eu sunt un tip

care pun acest pahar al meu.Vocea: - Gheorghiţă, dă bă aşa şi

luăm. Aşa. Aşa, foarte bine. (Ia o felie depâine)

Poetul: - Vă mai dau? (zgomot de ve-selă).

Vocea: - Nu, nu. (ia şi o bucată decarne) Eu vreau Florine, vreau. Dă-mi mietrei (aruncă trei cărţi pe masă).

O voce: - Şi mie tot.Vocea: - Până la patru să fie linişte.

Mai dă-mi mie cartea. Prozatorul: - Ce faci bă.Poetul: - Mă uitam şi eu, să-ţi văd

moaca aia. !

Vocea: - Hm. Ne-a obligat. Merg.Altă voce: - Le-ai tăiat.Vocea: - Stai aşaPoetul: - Bă, tu-i mama mă-sii, dacă

ştiam că vin la Chişinău, în ţara tatălui meu,să ajung chelner.

Directorul: - De domnule, dacă aihaina albă… Ce vrei? Ce noi te confun-dăm?

Poetul: - Am înţeles, să trăiţi! (Face oplecăciune. Râde)

Directorul: - Ce dracului să faci? Damie mi-ai pus din vinul ăla vechi, în loc să-mi dai vin de Focşani.

Poetul: - Nu, e de Focşani.Directorul: - No, e de la cârciumă.Vocea: - Ţi-am dat Galbenă de Odo-

beşti, băi!Poetul: - Află, că dacă mai spui lucrul

ăsta… (râde) îţi retragem salariul de la Uni-une!

Directorul: - Nu domn’le, nu ştiu.Vocea: - Eu am vin de la cârciumă!Directorul: - Bine, hai îmi cer scuzele

de rigoare. Gata! Am venit cu obligi. Careeşti al doilea?

Prozatorul: - Hă, hă…Vocea: - Am zis pas deschiderea!Prozatorul: Şi pas!Poetul: - Suc de scânduri, directore!...Directorul: - DaPoetul: - Gustă aici să vezi (îi dă pa-

harul). Este acelaşi lucru?Directorul: (Gustă) – Da!Vocea: - Deschid eu!Altă voce: - Eu am avut vin de la ăsta!Poetul: - Da? Altă voce: - Da!Vocea: - Ce-ai acolo? Vrei ochelarii di-

rectore?Altă voce: - Am băgat 3 beţe.Directorul: - Eu şi cu unul din ăştia.

Recunosc, nu văd.Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!Voce: - Ce, am băgat un nene.Altă voce: - Eu şi cu el care luăm.Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!Vocea: - Oricum tot nu scapi!Ziaristul: - Ia o pastilă de capVocea: - Dar îţi stă bine, bă cu ru-

başca.Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele.Directorul: - Poate că-ţi cresc coarne.

(se deschide uşa).Vocea: - Vine Gheorghiţă.Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnă-

die?Horia: - Pentru mine să mănânc o bu-

cată de pâine.Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat!Prozatorul: - Dă bă încoace, hai şi tu,

nu vezi că-s înfometat? (Reporterul pune

Gheorghe AndreiNeagu

Un securist de tranziţie(urmare din numărul anterior)


FFFF OOOO IIII LLLL EEEE TTTT OOOO NNNNpachetul peste cărţile de joc). Nu, nu, ia-lerepede de-aici, ia-le repede!

Directorul: - Nu!Prozatorul: - Nu, nu le pun pe masă.Reporterul: - Dar unde să le pun bă

Traiane?Prozatorul: - Aicea-s cărţile.O voce: - Am mers fraţilor şi eu !Horia: - Nu vreţi pâine?Directorul: - Las că ţinem aşa (ia o

felie).Poetul: - Nici eu nu mănânc aşa mult.

Am mâncat la carneee! De aseară (ia ofelie)!

O voce: Băi nea Mitică!Directorul: - Trece. CipVocea: - Cip. Trei cărţi.Horia: - Luaţi bă o bucăţică de pâine,

bă.Poetul(scoate un cuţit cu tot felul de

lame şi accesorii): - Ia uite ce am eu aici!Horia: - Şi cuţit şi linguriţă?Vocea: - Asta nu merge!Directorul: - Ai zis cip.Altă voce: - Şi cip.Poetul: - Auzi Gheorghiţă, fii atent ce

are aici. Asta este lingură. Iată-le!Directorul(cu gura plină): - Pas parol.Vocea: - După Mihai.Poetul: - Lasă bă, l-am cumpărat de

aici! Asta este lingură!Altă voce: - N-a văzut cărţile!Poetul: - Şi asta este furculiţă.(Toţi mă-

nâncă, vorbind în acelaşi timp sau jucândcărţi).

Directorul: Asta nu e bine. O voce: - Ai venit? (Uşa se deschide.

Apare Laurenţiu Ulici).Toţi în cor: - Aaaa!Directorul: - Nu se poate!Poetul: - Nu-i adevărat!Directorul: - Nu se poate. Hai, ura! (Ia

paharul şi bea). Ce-i bă (către ceilalţi).Prozatorul: - Hai, ce-i?Ulici: - Ce faceţi voi aici?Directorul: - Păi te aşteptam. Ţi-am

lăsat bilet în uşă. Hai!Ulici: - Am găsit biletul, d’aia am venit!Directorul: - Păi da, na! (îi face semn

să stea pe scaunul liber cu spatele la uşă)Prozatorul: - Ia un scaun!O voce: - Dă-i pantalonii jos!Prozatorul: - Dă-i un băţ!O voce: - Nu, nu, nu!Ulici: - Dau eu (se aşază) Directorul: - Ce-i asta dom’le?Tupan: - Păi, bani aveţi. Aici!Directorul: - Da, stai jos! Gata!Prozatorul: - Gata, gata!Ulici: - Păi, cât, pe 25 de bani?Directorul: - Păi, cincizeci de lei, băţul!Tupan: - În capul mesei!Prozatorul:- Gata!Ulici: - Mai mult!Traian: - Mai mult? Ridicăm mai mult?Directorul: - Nu, nu, nu, ai băi!Ulici: - La Uniune suntem profesionişti,

dacă nu, îmi cobor nivelul, la amatori!

Întrerupându-se unii pe alţii, scriitoriidin România delegaţi să participe la sărbă-

toarea naţională ”Limba noastră” din Repu-blica Moldova, şi-au continuat ”pregătirea”până când au fost găsiţi obosiţi peste mă-sură. Parte din ei trebuiau să dea seamămaiorului. Erau mai mult în solda securităţii.

* * *

Cu ce sunt germanii sau americaniimai presus de evrei sau români? Au ei ocultură mai fecundă, mai bogată? Au şi eiun Cristos al lor sau un Dumnezeu maiaparte? Nicidecum.

Oricâte temple ar fi ridicat şi oricâtde înalte, „Cartea sfântă” vine tot de lamarea cultură ebraică.

Avea oare sens ca Ştefan cel Maresă ridice o imensă catedrală în locul zecilorde sfinte lăcaşuri? I-a salvat Sf. Sofia pe bi-zantini? Nu. Dar „biblia” a salvat poporulevreu, după cum zecile de „bisericuţe” ausalvat credinţa neamului românesc. Tăriasângelui german, proiectat în ziduri şi blo-curi de piatră n-a adus împlinire nici naţiu-nii germane însăşi. „Trebuia să fi construitziduri în jurul nostru, să fi fost şi noi o lume,să ne fi clădit destinul în piatră şi zidul dinnaţiunea română”? Nu, iubite filozof, nu.Pentru că numai printr-o existenţă spiritualăfecundă, cultura română a reuşit să fie bi-ruitoare în lupta cu spaţiul şi timpul. Bibliaebraică şi Mioriţa românească au aceleaşivirtuţi axiometrice în susţinerea motivaţieispiritual-culturale a existenţei naţionale. De-fectul acelora care „au rămas ţărani şi n-auştiut că statul n-a intrat niciodată în lume”,nu trebuie să se transforme în nici un pre-cept filozofic, dar să se întoarcă împotrivalumii satului.

Englezul este acelaşi ţăran al seco-lelor trecute. Ogorul lui se numea altfel, dartot ogor era, cum de fapt a rămas şi astăzi,pe când ţăranul român a ars destule etapeşi a ajuns filozof şi tehnocrat vieţii sale şilumii de azi.

Dacă „românii au trăit 1000 de anica plantele”, americanii n-au trăit nici măcarjumătate, dar asta nu le impută nimeni.

Şi atunci în numele cărei valori seimpută naţiunii române această paşnicătrăire. Să fie aceasta o „abandonare înmoarte”?

Tragismul existenţei româneşti îşiare virtuţi atât de înalte încât au dus la con-tinuitate naţională şi ar fi o blasfemie să în-cercăm s-o minimalizăm.

De aceea, bisericile româneşti nu au„provocat” înălţimile” pentru că pietatea ro-mânului, chiar dacă n-a căpătat neapăratvalenţe religioase a fost mai pură decât acelor ce şi-au sacrificat existenţa vrând s-oimpună prin ascuţişul spadelor. Virtuţile pie-tăţii româneşti s-au impus şi arhitecturii ru-rale specific naţionale. Nici un sat din lumenu se compară cu satul românesc.

De la Tisa şi până la Canalul Mâne-cii, satele europene seamănă până acoloîncât te poţi întreba unde sunt satele. „Ex-cesul de înţelegere” nu „este o fugă de con-flict şi de dramă” şi nu cade în scepticism,pentru că ţăranul român oricât a spus: „să

treacă de la noi”, atunci când această îngă-duinţă nu a dat roade, a ştiut a-şi impunevoinţa, la Rovine, Călugăreni şi Mărăşeşti.Acelaşi ţăran îngăduitor, acuzat pe nedreptde scepticism, a ştiut a-şi da viaţa numai şinumai pentru apărarea fiinţei naţionale. Iarcel ce ne îndeamnă să iubim „o Românie îndelir” nu face decât să desconsidere calita-tea esenţială a spiritului uman: raţiunea.

Acolo unde este delir, nu mai esteloc pentru raţiune.

A trăi „apocaliptic, destinul Româ-niei” este egal cu profeţia rostită de o mintebolnavă. Ce-şi îndeamnă semenii la auto-distrugere? Zi de zi se observă că virtuteanaţională menţine naţiunea strâns unită înjurul idealului naţional.

Devenirea românească nu trebuiesă se bazeze pe „idealuri meschine şi com-promiţătoare, limitate şi antiumane”, caresă mai fie şi „declarate absolute şi per-fecte”. Doamne, câtă ură împotriva întregiiumanităţi, când se mai afirmă că „orice gende luciditate este o distanţă de fiinţă”.

Cum se poate acuza poporul româncă este întocmit din „copii bătrâni”, proslă-vind norocul naţiunii germane de a-l fi avutpe Hegel, Kant şi de ce nu şi Marx şi Hitler.

Să vrei „o Românie cu populaţiaChinei şi destinul Franţei” înseamnă să numai recunoşti existenţa României însăşi.

Ce fel de Românie mai poate fi?Oare Franţa-şi mai doreşte destinul care l-a avut? China deja nu-i bucuroasă de nu-mărul tot mai mare al conaţionalilor grăbiţisă-şi sporească existenţa. Nu neg virtuţiletuturor civilizaţiilor, dar să nu-l aşezi pe Gri-gorescu, Tonitza, Băncilă, Pallady, Emi-nescu, Sadoveanu, Preda, Stănescu,Alecsandri, Coşbuc şi să mă ierte celelalteminţi luminate româneşti, alături de Dosto-ievski, Kierkegaard, Nietzsche, Rembrandt,Habema, Hals, Ruysdael, Descartes,Proust, Valery, este o blasfemie de care nute poate scăpa nici pământul.

Ce fel de români sunt aceia careafirmă în „cazul României; la evenimentemici, oameni mici”? Ce venin curge din vi-nele acelui fiu ce-şi detestă atât de multmuma?

CAPITOLUL XXV

Lituanienii se răzvrătesc. Stanislavas Zemaitis de 52 ani este

primul martir lituanian. Şi-a dat foc în faţa Kremlinului. În Gaban, regimul lui Banga a căzut.În Camerun, morţi şi manifestaţii vio-

lente.Gorbaciov este în admiraţia occi-

dentalilor.Maiorul află că este în dizgraţia tu-

turor în mod irevocabil. Totuşi nu vrea să abandoneze. „Pe unde a pătruns rusnacul?”, nu

se poate să nu se întrebe maiorul într-unmoment de orgoliu.

Verificase clădirea de la acoperiş şipână la subsol.



IIII NNNNEEEE DDDD IIII TTTT

Logofătul Panaite Zbârcea avea maretrecere pe lângă Neagoe Basarab, dom-nul Ţării Româneşti, pe care-l ajutase să-şi omoare fraţii şi să ajungă pe scaunulvoievodal.

Zbârcea era mare vistier al ţării şimâna dreaptă a Domnitorului, care-i lăsalui grija gospodăriei obşteşti, Vodă, fiedin mustrări de cuget, fie sub întârziereasoţiei sale, Despina Doamna, se cufundamai abitir în slujbe bisericeşti, în posturi

şi rugăciuni, decât în treburile ocârmuirii, scriind el însuşi sau tăl-măcind din alte graiuri, epistole creştine, spre folosinţă drept-cre-dincioşilor supuşi.

Ca să-i ierte Dumnezeu nelegiuirea, uciderea fraţilor săise gândi Neagoe Basarab că numai aşa s-ar putea învoi cu cel desus, ridicându-i monastire, cum n-a mai fost şi n-o să mai fie pepământul ţării româneşti. Monastire înaltă şi bogată, cu turnuri deaur şi clopote de argint, cu icoane de preţ şi patrafire bătute cumărgăritare cu movile de tămâie, să bată clopotele şi să arate lu-mina zi şi noapte, întru slava celui de sus, a toate ier-tătorul.

Era din moşi-strămoşi obiceiul, că dacă unvoievod sau un boier sau un tâlhar pocăit vrea să seia bine cu Dumnezeu şi să fie iertat de păcate, să-i ri-dice Domnului fie biserică, fie schit, fie troiţă la răs-crucea drumurilor, după puterile, după vina şi dupăagoniseala fiecăruia.

Socotind, în mintea lui, că numai o zidire fărăseamăn îi poate răscumpăra neasemuitul păcat, ho-tărî Neagoe să ridice la Curtea-de-Argeş acea falnicămonastire ce se vede până-n zilele noastre şi în-seamnă pe vistierul său Panaite Zbârcea să-i cautemeşterii şi banii trebuincioşi.

Zbârcea atât aştepta: ştia că măcar o jumă-tate din cheltuielile pentru sfântul locaş, bine chiver-nisite, îi vor rămâne lui.

Dădu sfoară-n ţară de hotărârea stăpânuluişi porunci să-şi aducă fiecare supus ploconul la Cur-tea domnească.

De la bogatul cel mai bogat, căpetenie deoaste, sfetnic al divanului, moşier, episcop, egumen,vameş, staroste al negustorilor, toptangiu pricopsit dinmarfă şi camătă, până la breslaş şi până la nevredni-cul pălmaş al ţarinei, să vie cu ce poate fiecare şi săpoată cât mai mult, ca să mulţumească pe Domnulpământului şi al cerului.

Mai trimise Panaite pristavi să stârneascătârgurile şi drumurile şi să caute, fie la Craiova, fie înBucureşti, fie ori pe unde s-ar găsi, meşteri pricepuţi la asemeneatreabă. Să poftească degrabă la Curtea-de-Argeş, acei zidari vorfi primiţi cu multă voie bună şi vor fi mult îndestulaţi şi aşa şi pedincolo.

Spuneau oamenii că acel Manole învăţase şi lucrase laŢarigrad, la Veneţia, la Moscova şi la Kazan, lucrase şi la Nijni-Novgorod, pretutindeni unde se aflau biserici vestite, cu turle şi mo-zaicuri scânteietoare şi cu icoane îmbrăcate în argint şi aur de li sevedeau sfinţilor şi Maicii Precista numai ochii şi nasul de atâta în-veliş de nestemate şi beteală.

Nici nu apucaseră meşterii s-ajungă la Curtea-de-Argeş,că Zbârcea Vistierul şi găsise locul unde va fi ridicată monastirea:pe o moşie a lui nefolosită, pe care o vându la repezeală ţării, spu-nând că aşa pământ de cărămidă mai rar.

Deschise pe socoteala lui, cărămidărie, pe care o arondăunor oameni de încredere.

Manole şi tovarăşii fură primiţi la curte de însuşi Vodă, defaţă fiind şi Doamna.

Erau zece flăcăi, chipeşi, cu fruntea limpede şi cu ochii

Victor Eftimiu

Meşterul Manoleplini de lumină.

- Fiţi bineveniţi la curtea noastră! le vorbi Neagoe Basa-rab.

Iar Despina Doamna le spuse, zâmbind: - O să v-alegem zece fete frumoase, să le luaţi de ne-

veste, să rămâneţi printre noi, că pentru înălţarea sfântului locaşvor trebui ani şi ani de zile şi nu puteţi sta fără cămin, atâta vreme!

- Să mai vedem, Măria Ta!, intră în vorbă, nepoftit, Zbâr-cea Vistierul.

“Să ne facă întâi băieţii noştri treabă şi pe urmă i-om răs-plăti, cununându-i cu fete de-ale noastre!

Era acest Panaite Zbârcea un om spân, cu nas de cucu-vaie şi cu ochii bulbucaţi, de nu ştiai câţi ani să-i dai: putea să fieşi de patruzeci şi de optzeci, aşa i se argăsise obrazul.

N-avea copii, n-avea femeie, n-avea rude şi nu făceadecât să adune bani şi iar bani. Odată nu-l văzuse careva zâm-bind; nu mângâiase odată pletele unui copil, nu dăduse bănuţ unuicerşetor, nu poftise pe nimeni la moşia lui, iar când trecea pe uliţă,până şi câinii se dădeau la o parte, cu coada între picioare şi în-torcându-i coada…

Când l-a adus Panaite Zbârcea pe Manole săvadă locul unde va trebui ridicată monastirea, meşte-rul se scărpină în cap, oarecum nemulţumit:

- Ar fi tot mai bine s-o facem pe locul unei alte bi-serici. Cei din vechime ştiau să aleagă după bătaiasoarelui şi-a vântului, pe loc înalt, să vină drept-cre-dinciosul, cu puţină osteneală, cum te-ai duce spreorice lucru sfânt.

“Până şi păgânii îşi ridicau geamie unde a fost,pe vremuri biserică de-a noastră… chezăşie de aşe-zare trainică”.

Aşa vorbi Manole, dar Zbârcea nu-i dădu răgaz,spunându-i că aşa e porunca Domnului, iar meşterii n-au altceva de făcut decât să se supună.

Când a văzut gropile de unde se scotea lutulpentru cărămizi, Manole scormoni şi frământă un bobde humă între deget, îi pipăi firele şi strâmbă din nas.

- Nu prea e pământ de temei. O să fie cam slabăcărămida.

- Bună, bună! grăi, scurt şi aspru vistierul…Manole se gândi o clipă să-şi ia tălpăşiţa lăsând

în plata Domnului pe Zbârcea cu ai lui, nu-i plăcea niciomul, nici locul. Dar îşi dăduse cuvântul Domnitoru-lui, iar meşterii ceilalţi aveau nevoie şi chef de lucru,nu puteau să facă iarăşi cale întoarsă, să umble pedrumuri, hoinari, fără lăscaie în buzunar şi fără că-pătâi.

Era frumos prin acele părţi ale ţării, nu degeabaîşi aleseră voievozii reşedinţa acolo. Se gândeau, cu

bucurie, să-şi ia flăcăul nevasta şi să se statornicească pe aceleplaiuri argeşene.

Se puseră pe lucru, începând prin a întocmi un chivot po-leit cu aur care înfăţişa monastirea de mâine, chivot ce plăcu dincale-afară lui Neagoe şi Despinei şi mulţimii. Începură să vină da-ruri din toate părţile locului, de dincolo de Olt, de dincolo de Argeş,de la Târgovişte şi de la Bucureşti, ba chiar din depărtatele cetăţidunărene. Tot norodul era dornic să vadă ridicându-se acea mân-dreţe şi fiecare trudea mai mult decât îi dădea mâna. Lui Zbârceaîi creştea inima de bucurie, văzând cum se adună atâta bănet şiatâtea scule, al căror număr numai el şi nimeni altul nu-l ştia.

Meşterii adunaseră calfe şi ucenici, salahori şi gropari sepuseră pe săpat şi pe adâncit temeliile, ridicaseră schele, începurăsă dureze adânci şi puternice temelii, ba şi zid porniseră să înalţe,piatră peste piatră, cărămidă peste cărămidă, dar ostenelile lor nuerau răsplătite precum se cuvenea.


Din arhiva scriitorului Baki Ymeri


PPPPAAAA RRRR OOOO DDDD IIII IIIIRADU CÂRNECI

Al tainei chip

(Oglinda literară, nr.77/2008)

al poezie chip nu prea e chipsă-l prinzi, cum e la modă, într-un clip;cântând din arbori doar şi iarbă verde,oricine poate-n ceaţa-i a se pierde,dar nobilă când stirpea ţi-e, atunci,poţi să-i prinzi chipul, după multe munci

(...titanice, adevărat, e clar,să-i torci, să-i ţeşi veşmânt din cel mai rarmaterial ce este: dorador - la care timpul doar, judecător,poate privi şi-ai înţelege rostul - nu mă-ntrebaţi cât costă, nu-i ştiu costul...)

...şi cum spuneam, ca muntele-n amiazăde eşti cuprins de muză, tu creează;nu te mai teme ca Orfeu să cânţi,chiar dacă nu pe toţi o să-i încânţi,de vrei să-nvingi în poezie,’nvaţă:tu scrie până-i laşi pe toţi în ceaţă!...

DUMITRU ISTRATE RUŞEŢEANUNu disperaţi

(Oglinda literară, nr.77/2008)

Doamne, ce superbepoeme se scriu acum,precum nişte jerbede pentru îmgeri flori şi cânturi,numai că toate,de fi-vor cercetate,sunt nişte transplanturitotal neadecvatevremii atomice ce-o trăim;dar nu disperaţi/ sănătoşi să fim,curând o să gustaţi,ca pe un tort imens,poemele meledin atomic vers!

Alegeri

Afişe, presă, tevaturăCandidaţii ce dau din gurăTu te chinui şi nu poţiS-alegi pe golani de hoţi.

Politician

Ieri cu stânga, azi cu dreaptaDoar cu vorba nu cu faptaPână nu face avere

Nu renunţă la putere.

La Suceava

A ajuns Georgică Preşedinte de judeţCăci pădurea încă E la mare preţ.

Divorţ

Deşi este cam tardiv

Curtea nu e hotărâtăOri el este prea beţivOri ea este prea urâtă.

Pauperînsestat

Urăsc banii că nu-i amDin ura pe care-o am Dacă i-aş avea I-aş bea.

EPIGRAMESSaavvaa FFrraannccuu

AUREL ROTARUTe-aştept

(Oglinda literară,nr.77/2008)

Zi de zi şi noapte denoapteTe-aştept, muzo, să viide departe,Să mi te-aşezi înpoală şi-n pană,Tu, cea fără de pri-hană;Te-aştept cum aş-teaptă condamnatulÎnştiinţarea că un altulPoartă pentru crimă vina,Şi întârzierea îl intrigă...Te aştept până ce soţia strigă:Lunaticule, stinge lumina!

GHEORGHE MĂRGELUIubirea

(parodie de încurajare)

Iubirea este, măi Gheorghiţă,Aşa ceva, un fel de fiţă,Ce vine, pleacă chicotindŞi-amar rămâi tu hohotind.

Nu te lăsa, deci, mistuit,De focul ei neostoit,Şi nici să nu te-ncrezi în ea,Capul la carte să îţi stea!

Aprinde-ţi dragostea de carteIubirea, de un sport, sau arte, Nu-ţi cheltui tu bani şi gânduriSă scrii la fete rânduri, rânduri,

De ce crezi tu că-i poezie!...Nu zic că nu-i bine a scrie, Dar ca să cânţi frumos din liră,Mai şi citeşte şi mai şi respiră!

Dicta memorabila-Mathilda Bitt

Genetica umană pe înţele-sul tuturor-Virgil Lovin, Co-

drut Lovin-ed.Andrew

Mănăstirea din comunapierdută-Dumitru Ne-

goiţă, ed. Omega

Poeme pentru maitârziu-Aurelia Rinjea,

ed.Printeur

Marea gradină-DumitruNegoiţă, ed.Editgraph

Lucian Perţa


CCCC RRRR OOOO NNNNIIII CCCCĂĂĂĂ LLLL IIII TTTT EEEERRRR AAAA RRRR ĂĂĂĂ

Dacă poezia continuă să fie în-ţeleasă drept „o creaţie, o invenţie aspiritului nostru, consecinţa capacităţiilui creatoare”, atunci, cum crede VirgilDiaconu în „Destinul poeziei moderne”(Editura Brumar, 2008), tocmai cerce-tarea acestei capacităţi creatoarepoate să-l apropie pe consumatorulde literatură de poezia însăşi. Departede a fi un simplu făuritor de texte, care,sub protecţia unor termeni ca „autore-

ferenţialitate”, „autenticism”, „intertextualitate” etc, epicizeazăignorând normele poetice, dar imaginându-şi că se înscrie în„canonul” generaţiei sale, poetul autentic refuză astfel de ex-perimente, rămânând „un poet inspirat”, al cărui daimon estegândirea poetică.

Concepută ca o culegere de eseuri despre poezia mo-dernă şi despre destinul ei, cartea lui Virgil Diaconu porneşte dela definirea conceptelor, demers pe care poetul piteştean îl rea-lizează fără a se lăsa sedus de definiţii savante, care mai multsă încifreze, decât să limpezească. Cele trei părţi – „Orizontulpoeziei”, „Destinul literaturii” şi „Critica poeziei” formează un în-treg ale cărui calităţi sunt coerenţa, simţul critic şi simţul artis-tic.

Gândirea modernă a scos din uz termenul „inspiraţie”,urmarea fiind că eul poetic a devenit răspunzător de tot ceea cese petrece în „laboratorul de creaţie”: „Spre deosebire de Pla-ton şi de gândirea tradiţională, care spun că poetul creează prinharul divin ce îl pătrunde, poetul şi teoreticianul modern consi-deră că poezia este creaţia exclusivă a aramei ajunse trâm-biţă [v. Rimbaud], a „spiritului care creează”, a eu-lui poetic sauartistic, aşadar creaţia acelei gândiri pe care am numit-o poe-tică. Poezia este creaţia gândirii poetice, gândire ce are capa-citatea de a crea prin propriile forţe, deci fără sprijinulmuzelor-zeiţe, al harului insuflat, al inspiraţiei divine. Gândireapoetică, se spune acum, este singura răspunzătoare de intra-rea în lume a poeziei” (p. 17). Această gândire se confeseazăşi se problematizează, pentru că, după cum afirma Nichita Stă-nescu, „Materialul fundamental al oricărei poezii este senti-mentul, iar nu cuvântul, cum ar părea”. La rândul său, VirgilDiaconu dă o definiţie complexă conceptului: „Poezia modernăeste născută, structurată şi condusă de imaginaţia poetică.Poezia este în mod fundamental viziune, imaginaţie, este vi-ziunea întreită, originală, tensionată liric şi poetic asupra ade-vărurilor şi misterelor noastre profunde, a existenţei, araporturilor noastre cu ceilalţi şi cu universul. Poezia este răs-punsul sensibil, sugestiv pe care îl dăm la marile provocări alelumii în care trăim, ale existenţei în genere, şi nicidecum o joacăcu cuvintele, un simplu text, cum se spune adesea. În acest fel,poezia se acoperă de sens şi de emoţie, în loc de a fi lipsită deele” (p 24-25). Oricât de „democraţi” am fi – pe urmele lui Poe,care acorda certificat de creator mulţimii, gândirii comune -poetul modern nu este nici inginer, nici strungar literar. Desca-lificând excelenţa gândirii poetice, epoca modernă a descalifi-cat, totodată, şi caracterul oarecum elitist al creaţiei, în favoareamasei raţionaliste, ceea ce a dus la „colectivizarea poetică”, la„poezia generaţionistă”, care se legitimează, cel mai adesea,biografic-istoric şi nicidecum estetic: „Însă, dacă curentele lite-rare născute la început pe alte meleaguri sugerau prin denu-mirea lor o direcţie estetică – romantism, simbolism, absurd,suprarealism, expresionism etc, - la noi, generaţiile 60, 70, 80nu ne comunică nimic de ordin estetic prin denumirile lor” (p.40).

Ocupânu-se de „generaţionismul artistic”, Virgil Diaconu

nici nu camuflează adevărul, nici nu se angajează în direcţiadezvăluirii lui brutale. Dimpotrivă, fenomenul este analizat cudetaşare – uneori ironică - : „O generaţie se află la putere în li-teratura momentului atunci când prin mijloace specifice – re-viste şi dicţionare literare, edituri, instituţii culturale, organizaţii,premii acordate etc, reuşeşte să îşi construiască o bună pozi-ţie în literatura momentului,, un destin favorabil; şi atunci cândreuşeşte să „controleze” şi să orienteze o parte din viaţa literarăa clipei. Ea nu este definită, astfel, doar de canonul sau de pro-gramul ei literar, ci de puterea pe care o manifestă în viaţa lite-rară. [...] Puterea literară pe care o are o generaţie este înprimul rând puterea administratorului cultural, iar nu putereafurnizată de valoarea literară” (p. 41).

Pentru că „literatura modernă este un şir de dictaturi ca-nonice şi, în mod implicit, un şir de lovituri de stat canonice”,prin „canon” înţelegându-se normele / programul estetic al unei„generaţii”, s-a ajuns la confundarea „canonului” cu „conceptul”şi implicit la coborârea poeziei la canon, în loc de a o ridica laconcept. Critica literară, care în loc să fie autentică şi să ajutela cernerea valorilor, este de tip „holografic” şi creează imaginifalse, halouri de poeţi autentici acolo unde nu este vorba, ade-sea, decât despre veleitarism, mimetism, nonvaloare. Fabri-canţii de imagine uită că „literatura este altceva decâtcampionatul de fotbal” (p.51) şi, în loc să facă selecţie şi eva-luare, se ocupă mai mult de partizanat artistic ori de „manage-ment”. Aceasta transformă literatura în business. În plus,„poezia nu mai are, în acest fel, nici o continuitate, ea se aratăa fi doar un şir de divorţuri generaţionist-canonice. Fiecare ge-neraţie, fiecare grup canonic vorbeşte propria lui limbă, poezianu este departe de Turnul Babel” (p. 62). Poeţii holografici şipoeţii „de casierie”, care scriu pe gustul generaţiei lor sunt poeţivizibili / vizibilizaţi prin programe culturale şi sponsorizări de totfelul. În afara literaturii „la vedere” mai există, însă, şi literatura„invizibilă”, marea perdantă a epocii prin care trecem: „dar o li-teratură care nu circulă cu adevărat, care nu ajunge la unnumăr mediu de cititori, are toate şansele să nu existe! Cu pu-ţine excepţii, scriitorul român de azi este marele anonim al lite-raturii pe care o face. El trăieşte din iluzia acelui mâine care vaîndrepta lucrurile şi va face dreptate. Lui şi literaturii române!El îşi închipuie, blenoragic, că tocmai ţara care în toată istoriaei şi-a neglijat, trădat şi lichidat sistematic personalităţile (dinorice domeniu), care acum şi-a vândut pe nimic delta şi pădu-rile, munţii de piatră şi de marmură, aurul, petrolul şi aproape totsistemul bancar îl va salva!” (p. 111).

Conjunctura politică şi socio-economică, cedările etice şiestetice, avarierea acelei gândiri de tip poetic ce poate da naş-tere unei poezii cu adevărat mari, potrivirea în patul procustianal canoanelor generaţioniste – iată doar câteva dintre temelevolumului publicat de Virgil Diaconu. Destinul poeziei modernepare a avea drept coordonate eşecul şi scindarea valorică,atâta vreme cât gândirea de tip raţional şi cea speculativă înlo-cuiesc gândirea poetică, iar experimentele aberante pot trecedrept mare poezie: „Literatura română, domnii mei, este o lite-ratură mare. Mare, pentru că în ea încape orice: poezia realis-mului socialist, poezia omagiilor ceauşiste, poezia păşunistă(mai veche sau mai nouă), poezia ermetic-absurdă, poezia devorbe goale (verbiajul poetic), poezia profanatoare şi, iată, poe-zia porno şi a WC-urilor publice. De fapt, în ultima vreme, poe-zia recuperează toate prezervativele Europei şi trece dintr-uncloset într-altul. Deliciul ei este guiţatul curvelor şi rahatul latavă. Menstra iubitei colorează metafora, iar ploaia de spermălingvistică ţine locul emoţiei poetice. Literatura română, domniimei, este o literatură mare. Mare, pentru că în ea încape orice.”(p. 163)

Valeria Manta Tăicuţu

DDeessttiinnuull ppooeezziieeii mmooddeerrnnee


IIII SSSS TTTT OOOO RRRR IIII EEEE LLLL IIII TTTT EEEE RRRR AAAA RRRR ĂĂĂĂ

Un poet al melodieiinterioare este TeofilRăchiţeanu în volu-mul Efulguraţii, Edi-tura SEDAN, Cluj-Napoca, în care şi-aadunat în aceastăantologie de 525 depagini poezii ce aufost realizate toate,înainte de 1990, peparcursul a aproxi-mativ douăzeci deani.(Nota autorului).

Tomul este structurat în 14cicluri,purtând titlurile a tot atâtea volume depoezie publicate în perioada anunţată deautor,până în anul 2002.Poemele lui TeofilRăchiţeanu sunt ,în felul său aparte,o teofilinăCântare-a cântărilor,ele sunt caste,fără pri-hană,imaginând parcă o lume imperială,deşi deo concreteţe palpabilă,dar,în acelaşi timp,dedomeniul evanescenţelor.(Teohar Mihada).Lacare eu adaug cultul poetului pentru imagini em-blematice,al plasticizărilor,al versurilor încărcatede patos, eleganţă şi suficienţe în ornamentaţialor calculată:Turnul,în noapte,profilat pe cer./Lu-minile în candeli lin s-au stins./In vechi firidepaznicii zac morţi./Vechi,ornicele picură deplîns.(vechi ,ornicele picură de plîns).Imaginaţiaeste frisonată de eu, este galantă,somtuoasăşi,uneori, hrănită din elanuri baroce producândo plasticitate, aparent comună, dar originală şisurprinzătoare: Castelul vechi, pe-o vale, înamurg-/Prin geam paloarea zilei se filtrase-/Pul-berea vremii se aşterne lin/Pe dealuri, frunţi, co-loane, turnuri, case. (Luminile în candeli parc-auplîns).

Afectarea suferinţei în registru gravdin Patimile după Iancu, de solemnitate,traduceaceeaşi înclinaţie pentru voinţa de şoc,de sur-priză,versurile fiind încorsetate în stilul baladeipopulare: Şade Iancu-n/Vîrf de deam/Odih-nind/Şi el şi cal/Şi nici cîntă/Nici suspină.(Şi de-un gînd se înlumină).Sugestia martirajului,apenitenţei are acoperire morală,împletită degesticulaţia rememorativă cu ritualizarea mi-şcării.

Poemele luminoase sunt,uneori,inun-date de premoniţii,de previziuni,ca în Elegiile dela Dealul Răşinarilor sau satul care moare:Suspe un deal stă satul părăsit-/O insulă în cer în-rourată/De plînsul inimilor celor cari,/Pribegifiind,l-au ctitorit odată.(Elergia întîi).

Poetul Teofil Răchiţeanu este un Voe-vod al Melancoliei,poezia sa vine din eul an-cestral al bunilor şi străbunilor,este profundăprin formula sufletească(Artur Silvestri) eliberatăde orice inprecizie.Autorul volumului Efulguraţiieste un poet cu talent şi admirabil.In lirismul no-ţional al lui Teofil Răchiţeanu e multă profun-zime şi frenezie spirituală,cel mai adesearevărsate în ritmicitatea versului clasic brodatcu imagini memorabile.


Criticii interbelici nu s-au extaziat în faţa cărţii, nu ausimţit tensiunea şi amplitudinea capodoperei. G. Călinescu, înIstoria sa, nu spune despre România Pitorească decât sin-tagma „prezentare... a priveliştelor ţării”, atât şi nimic mai mult.Alţii nu spun nici atât, poate influenţaţi de faptul că este un textconvenţional, prezentat drept proză turistică, rezultat dintr-ocomandă socială.Cu un discurs moderat metaforic, dar superior publicistic şi plinde imagini sugestive, România pitorească are cinci capitole:Pe Dunăre, Pe Marea Neagră, În munţii noştri, Valea Prutuluişi Ţara.Poporul, un cuprins ofertant pentru o intenţie mono-grafică.

Al. Vlahuţă propune o călătorie iniţiatică metodică, din amonte în aval,pornind de la intrarea Dunării în ţară, prin porţi masive, montane, apoi coboară, şer-puind pe conturul sudic al Valahiei şi al Câmpiei Române, urcând din nou când dă depodişul de piatră dobrogean, şi iarăşi orientâdu-se spre Răsărit, până la Sulina, punc-tul cel mai estic al ţării. Călătorul pare să fi stat tot timpul pe punte, urmărind cu atenţiecursul fluviului :”...Cu ochii închişi, te-ai crede într-un codru pe-o vijelie cumplită. Dinfundul Dunării se-ntind pe sub valuri, nenumărate braţe de piatră, gata s-apuce vasulşi să-l farme-n bucăţi la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, sub volbura asta devaluri, e încheietura Balcanilor cu Carpaţii.Peste pumnii lor încleştaţi, Dunărea searuncă furioasă, rupând cu zgomot cele din urmă stăvilare ce i se mai ridică-n cale. Şiîn vălmăşagul acestei ciocniri de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stâncă parecă se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colţuros şi se întinde ca o pânză.Lupta, năprasnica luptă dintre cei doi uriaşi, care de aici încolo au a purta străjileRomâniei, s-a încheiat. Munţii, învinşi se dau la o parte. Zarea se deschide...!”

Informaţiile diverse, geografice, geologice, geostrategice, istorice, sociolo-gice, politice şi de alte feluri sunt completate de trăirea autentică, sensibilă, conştientăa autorului.

Uneori, nu se reţine de la exclamaţii :” Câte-a mai văzut, Doamne, şi câtemai ştie şi Dunărea asta a noastră – când ar sta ea să le povestească pe toate !...”

Din abundenţa informaţiilor oferite de Al. Vlahuţă, unele nu mai sunt de ac-tualitate, altele nu mai interesează, dar altele chiar ne fac plăcere, ca de exempluaceasta în care ne spune că pe Insula Şerpilor vegheau dorobanţii noştri, că oraşulConstanţa, intrat relativ recent pe harta naţională, reprezintă :”...farul României, aprinsla la porţile Răsăritului”.

În comentariile finale, Al Vlahuţă se întristează lucid când realizează con-secinţele istoriei :”Am fost trăit, pe vremuri, în graniţi mai largi „ – zice el memorabil.Cu aceeaşi luciditate, pe care nu i-o bănuiam, el vorbeşte de vulnerabilitatea graniţelor,la Est şi la Vest: ”... neamuri pe neamuri s-au împins – noroade, ce nu le mai încăpealumea, au curs mereu peste noi şi-a trebuit – ca să putem trăi – să ne mai strângemţara, şi la miazănoapte şi la răsărit”. El simplifică, dar nici cu Nordul şi nici cu Sudulnu suntem chiar în teritorialitatea etnică. Însă el trăia momentul abia înfloririi senti-mentului naţional, aşa că nu simţea nevoia să performeze în sentimente europene.

În anul în care a murit, 1919, debutaseră deja George Bacovia , Lucian Blagaşi protejatul său, care, tot aşa, va face un pas uriaş de la poezie la proză – VasileVoiculescu, iar literatura naţională pornise sigur pe căile modernizării şi sincronismu-lui european.

Ultima frază din România pitorească, profundă şi discretă, se face, într-ade-văr memorabilă :”Într-o ţară aşa de frumosă, c-un trecut aşa de glorios, în mijlocul unuipopor atât de deştept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie, şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru că-ţi pot spune :” Sunt român!”

România pitorească de Alexandru Vlahuţă este echivalentul literar al picturiilui Nicolae Grigorescu, pentru că ambii autori trăiesc cu acuitate patriotică acelaşi mo-ment socio-cultural, de europenizare a României, sub lunga domnie a regelui Carol I.

În mod paradoxal, proza „poetului Al. Vlahuţă” s-a dovedit mai rezistentădecât creaţia lirică originală care l-a consacrat numai ca epigon al lui Mihai Emi-nescu, într-o perioadă pragmatică a societăţii româneşti, când numai el a mai avut cu-rajul să exclame :”Unde ni sunt visătorii ?”

Aureliu GociAl. Florin Ţene

Paradoxala rezistenţă a prozeilui Alexandru Vlahuţă

Efulguraţii


LLLL EEEECCCC TTTT OOOO RRRR

Apărută în 2006, cartea“Mănâncă, roagă-te, iubeşte” ascriitoarei Elizabeth Gilbert a făcutfurori în America. Acum că a venitvara, premisa cărţii pare şi mai ade-menitoare, ca un vis devenit reali-

tate, cu atât mai atrăgătoare cu cât pare de simplă. La vârstade treizeci şi patru de ani, scriitoarea se reface de pe urmaunui divorţ după ce petrece nopţi întregi plângând pe jos pefaianţa de la baie. Ca prin minune, după ce Gilbert îşi pierdemajoritatea bunurilor prin divort, editura îi oferă un contractpentru a călători timp de un an în trei ţări diferite şi a-şi scrie po-vestea.

Cu avansul oferit de editură, Gilbert îşi împarte timpulîntre Italia, India şi Indonezia, unde savurează toate încercărilecălătoriei în timp ce îşi revine din depresie. După cum explicăscriitoarea, scopul ei nu este neapărat “să exploreze în pro-funzime ţările în sine, ”ci mai degrabă să se descopere pe eaînsăşi, “să exploreze arta plăcerii în Italia, arta devoţiunii înIndia şi, în Indonezia, arta de a le îmbina pe cele două” (29-30).

În Italia, scriitoarea se bucură de faimoasele deliciiculinare fără să se gândească la silueta, ia cursuri de italiană,şi prin personalitatea sa extrem de sociabilă, se împrieteneştepe loc cu mulţi dintre localnici şi vizitează multe din colţurileţării. În India, pe de altă parte, Gilbert stă la un ashram, undeeste iniţiată în tehnici de meditatie yoga şi petrece zile întregiîncercând să se refacă spiritual. După abundenţa din Italia,treapta ascetică din India o ajută să se găsească pe sine şi săse lepede de depresii în procesul de a-şi redefini identitatea. ÎnIndonezia, Gilbert îşi face prieteni noi, reuseşte printr-o incre-dibilă legătură de corespondenţa prin e-mail să obţină bani dela toţi prietenii ei din America pentru a cumpăra o casă pentruo femeie localnică necasătorită şi cu doi copii. Povestea se ter-mină pe o atmosferă de romanţă când scriitoarea întilneste unbărbat de origine braziliană în Indonezia de care se îndrăgos-teşte subit.

Premisele cărtii de non-ficţiune explică doar vag fas-cinaţia şi entuziasmul cu care a fost receptată cartea. Scrii-toarea a fost invitată la “Oprah’s Show,” o nouă formă dereclamă a cărţilor, care în ultimul deceniu a devenit o metodăsigură de a transforma peste noapte un scriitor adeseoriaproape necunoscut într-o vedetă cu vânzări de sute de miide cărţi şi înscrierea pe lista celor mai populare titluri de pelista de la New York Times.

O altă explicaţie pentru fascinaţia acestei cărţi poatefi şi faptul că americanii se bucură de cele mai puţine zile devacanţă dintre ţările dezvoltate, datorită faptului paradoxal cădeşi au vacanţe foarte scurte, adeseori preferă să renunţe lavacanţă pentru a se duce la slujbă. În acest contest, este uşorde văzut de ce o carte structurată drept jurnal de călătorie carea avut un răspuns aşa entuziast din partea cititorului de rând,care nu îşi poate permite să lase totul la o parte timp de un anpentru a călători după placul inimii.

“Eat, Pray, Love” oferă lecţii de eliberare de depresieprin mijloace proprii într-o lume dominată de angoasă şi sin-gurătatea din marile oraşe. Scriitoarea oferă detalii despre eli-berarea lăuntrică oferită de experienţele sale în cele trei ţări.De aceea, cartea a fost adoptată în toate cluburile literare(mulţi dintre americani fac parte din cel puţin un club de lecturăîn care se citesc şi discută ultimele cărţi de succes apărute).

Totuşi, în ciuda popularităţii sale ieşite din comun,cartea suferă din cauza premisei sale lipsite de realism, datfiind că puţini sunt aceia care pot ieşi din rutina zilnică pentrua călători după placul inimii. La urma urmei, acesta poate fi şimotivul pentru care povestea în sine este lipsită de aventură,dat fiind că autoarea îşi poate permite luxul unei asemeneaexperienţe timp de un an.

Gilbert, Elizabeth. Eat, Pray, Love. New York: Viking, 2006.

Impresionată de marea dezlănţuită, decare mă despărţisem recent, imaginile createde Ştefania Oproescu, prin delirul în curcu-beu, îmi relevă valuri, valuri de culori asemeniapelor parăsite. Înalte, jucăuşe, ameninţătoare,ori blânde, culorile, asemenea valurilor, impre-sionează profund. Va reuşi Ştefania o simfonie a culorilor, un poem cutre-murător asemenea ( nu găsesc alt cuvânt mai potrivit) pânzelor lui Dali?!Noua serie a poemelor în curcubeu cu motto-ul lui Ioanid Romanescu “ lu-mina vopseşte ochii, dar nu face rău nimănui”, este grăitoare. Pot culorilevorbi? Pot. De ce nu? Violet, indigo, oranj. ”Multe deliruri pleacă de la cu-lori, zice Lili Goia. Nu sunt marcat în mod expres, decât dacă mă refer laalchimia strictă a culorilor, a senzaţiilor create de ele.Textul se bazează pefrăgezimea culorilor, asemănatoare cărnii de copil. Să ne gândim la tran-dafirii lui Dali care izbucnesc din pântecul femeii. Ce sens monstruos!” E unpunct de vedere. Gheorghe Neagu îi sugerează autoarei să adopte stilulstory şi, să folosească simbolistica fiecărei culori (de exemplu: verde, sim-bolizează otravă; roşu, agresivitate, etc). Petre Abeaboeru are unele su-gestii, de luat în seamă sau nu, dar ceea ce am auzit este plăcut. Judecămcurcubeul fără să ne întrebam ce e dincolo de el. O culoare presată, cuparfumul ei cu tot. Imagini ”văzute” cu inima… Poemele sugestive au fostîntotdeauna pretenţioase. Dar, un ciclu complet ar fi interesant de citit. O pri-măvară care abia pâlpâie în lujeri, nu-ţi sugerează decât mersul în vârfulpicioarelor. Ca un blestem, ascultăm câteva “producţii” ale domnului Buru-iană. Jenant domnule. Versificaţia pe care o treci drept poezie, pretinzândsă fii susţinut de un cenaclu, doar pentru că ai fost amicul poetului Pricop,repet, e jenant! Şi, mai mult, cum a precizat poeta Ştefania Oproescu, îifaci un deserviciu poetului, susţinând că aşa-zisele poezii citite nouă, le-ar fi aprobat. Puteai, zic puteai! ar fi fost excelent, pentru domnia ta, să te“molipseşti” de la poet de această boală cumplită - poezia – cât ai stat înpreajma lui Dumitru Pricop. Ar fi fost ceva!... Florin Paraschiv a citit con-tinuarea unui text, dedicat femeii, a tot ce simbolizează aceasta în temaabordată: ”O nouă paradigmă feminină a civilizaţiei”. Nu textul în sine astârnit comentarii. Ceea ce prezintă Florin Paraschiv, ca text literar, eaproape lipsit de cusur. Studiile, cercetările, investigaţiile şi alcătuirea tex-telor prezentate sunt rezultatul muncii responsabile, prin urmare, fisuriletemei sunt insesizabile. Poate, zic poate anumite nuanţe, care, nu au scă-pat, ci pur şi simplu nu au trezit interes pentru domnia sa, au fost taxate deauditoriu. Astfel, cum ar fi putut sublinia Lili Goia şi lord Denciu cele câtevatrăsături neaccentuate ale temei. Lili s-a intrebat, de ce Florin Paraschiv nua prezentat femeia ca idee de calmitate şi pace în relaţiile interumane.Sau, de ce nu s-a preocupat de cea mai mare dramă a femeii zilelor noas-tre, aceea de a-i fi controlată natalitatea. Dreptul femeii de a da viaţă, dea aduce pacea. Femeia ca receptacol al divinităţii, zice lord Denciu. TotFlorin Paraschiv a citit un text dedicat lui Che Guevarra: ”Moartea şitransfigurarea lui Che Guevarra”. Un portret în manieră paraschiviană, cuunele mici exagerări, dar, asta e! - fiecare cu simpatiile lui. Ori, un portretfăcut cuiva, care-ţi stârneşte admiraţia dintr-un motiv sau altul, este, aredrept la subiectivitate. În rest, problema autorului. Poeta Constanţa Cornilăîn tandem cu rondelistul Suchoverschi ne ofera o seară specială de poe-zie. Constanţa Cornilă citeşte poeziile: La nesfârşit; Circumspecţie; De-pinde; Sens; Gustul vindecării; Dialog între suflet şi trup. Cu siguranţăpoeta Constanţa Cornilă si-a depăşit condiţia. Poezia citită asta-seara oobligă. De departe se observă progresul, maturitatea, tema intimistă fiindlăsată deoparte. ”Suntem poetici pentru că n-avem convigeri. Cu mult maipalpabilă munca ţăranilor pe câmp. Pe căldura asta sufocantă , ei stau încoada sapei şi prăşesc, bând apă fiartă din sticlele pitite în spatele vreunuitufiş. Poate egala vreun poem, prăşitul?!” Întrebare retorică a lui Lili Goia…Şi, o porţie de tăcere. După care… Florin Paraschiv, plăcut impresionat depoezia auzită, a ţinut să împărtăşească părerea (bună) şi autoarei. Cât pri-veşte analiza pe text, pe care lord Denciu a făcut-o, poeta ar trebui să sebucure. I-au fost subliniate calităţile, dar şi punctele slabe din text. Poezia“La nesfârşit”, calificată drept cea mai reuşită, dă notă poetei, după cumam mai spus, o obligă. Poetul Suchoverschi a uimit A citit: ”Rondelul vir-gulei”; ”Evadare în alb”; ”Invazie de Negru”. Poezia dedicată poeteiConstanţa Cornilă nu intră în discuţie. În schimb, rondelul virgulei, ca sămă exprim la fel de plastic, aşa cum a făcut-o Gabriel, o mare găinărie. Vir-gula, ca lacrimă a punctului, este o găselniţă. O poezie performantă, cuma decretat lord Denciu. Aceeaşi părere a avut-o şi Lili Goia, ca fiind foartebună, melodioasă. De unde şi concluzia: oricum, jocul cuvintelor şi al sem-nelor de punctuaţie, o găinărie… sau, o m-Elodie! Ca să fim în pas cu şti-rea anului, nu? Poezie melodică. Felicitări colegului nostru. Iată, călduradilată, copleşeşte, dar nu oricum şi, nu pe toată lumea. Cine se( mai) înscriela provocare?

Lucia Cherciu Mariana Vârtosu

“Mănâncă,roagă-te,iubeşte”

O VARĂ FIERBINTEsau

“Un poem cât unprăşit”

Mai-iunie 2008


TTTT EEEE AAAATTTT RRRR UUUU

Scris iniţial în engleză, tradusapoi în franceză, scenariul Ultima bandă alui Krapp fusese la început văzut ca un textde teatru radiofonic, pentru ca pe parcursulredactării autorul să se răzgândească şisă-l treacă în structură scenică, bucataaceasta trebuind să însoţească piesa Finde Partie (Sfârşit de partidă). Ambele aufost jucate, de altfel, în 1958, la Londra. În

spaţiul parizian, premiera a avut-o la Théâtre Récamier în 1960, regiaaparţinând lui Roger Blin, care mai montase câteva piese ale luiBeckett în anii anteriori, En attendant Godot (1953), Fin de Partie(1957). În 1972, Televiviunea Engleză BBC2 creează emisiunea“Thirty Minute Theatre”, unde spectacolul este filmat, Krapp fiind in-terpretat de Patrick Magee, iar regia fiind semnată de Donald McWhin-nie. Royal Court Theatre din Londra în 1973 prezintă spectacolulîmpreuna cu Not I – de această dată joacă Albert Finney, iar monta-rea a fost făcută de Anthony Page. Spectacolul revine la Paris, laThéâtre d’Orsay, în 1975, de asemenea în duet cu Pas moi, PierreChabert interpretând, iar Samuel Beckett adaptând scenic acest reci-tal. În România, doar la Teatrul Act (2003) a fost făcută Ultima Bandă,în regia lui Alexandru Dabija şi în interpretarea actorului Marcel Iureş.Revistele culturale au scris destul de mult despre eveniment, dovadăcă se simţea nevoia acestui text adaptat la noi. Un spectacol simplu,căruia criticii i-au decelat problematica esenţială ca fiind cea a tim-pului, a raportului personajului cu timpul1. Dar SamuelBeckett pune în discuţie problema temporalităţii dinperspectiva fiinţei. Timpul fizic este astfel privit de cătreom, timpul subiectiv tot din perspectivă umană este re-ceptat, astfel că spaţiul şi timpul, cele două coordonateapriorice, sunt luate în considerare prin filtrul egoului.

Ceea ce face o posibilitate de exploatare aacestui text este problema identitară. Nu doar tempo-ralitatea este segmentată în acest scenariu, dar şi per-soana. Două planuri, ca două roluri diferite, pornite dinaceeaşi matrice, Krapp şi vocea sa înregistrată pebandă însufleţesc scena luminată parţial. Un personajîn vârstă, îmbrăcat cu haine vechi îşi analizează trecu-tul înregistrat pe bandă de magnetofon. Foarte multedin personajele scriitorului irlandez amintesc de preze-nţele circareşti, un fel de bufoni trişti de la curtea regală, undeva înspatele scenei regăsiţi, acestea sunt figurile lui Joe, Vladimir sau Es-tragon. Ei au gesturi care amintesc de scene simple din spectacole,din reprezentaţii bufe. Chipurile lor îmbătrânite, ridate, puţin alungite,amintesc de cele ale actorilor după ce cortina a căzut. Ei au gesturi au-tomate şi au mania lucrurilor, în sensul că îşi aranjează conştiincioşipapucii lângă pat sau se asigură că uşile sunt bine închise (cum ecazul lui Joe); au mereu buzunare în care poartă legume sau fructe,obiecte mici, sau valize în care-şi depozitează “bagajul” lumesc: unscaun pliant, o vestă, o pipă. Aceste personaje se raportează la per-sonajele tragice, mai mult, la figura geniului. Krapp nu se desparte deimaginea aceasta. Tragicul se întrevede dincolo de el. Gagurile lui para fi decupate din apariţiile clovnilor: mănâncă banane, le ascunde înbuzunare, alunecă pe coaja de banană. Prezenţă decrepită, a căruimemorie e înregistrată pe bandă, Krapp e fiinţa care a renunţat la fe-ricire, ştiind că mereu s-a înşelat asupra ei, asupra posibilităţii existe-nţei ei. Dincolo de râs, ceva îngheaţă pe chipul eroului, ceva îngheaţăîn adâncul sufletesc al spectatorului. “Poate că cei mai frumoşi ani aimei au trecut. Când încă mai exista speranţa fericirii. Dar nu mi-aşmai dori-o. Cu atât mai mult acum când port cu mine acest foc. Nu, numi-aş mai dori-o. Krapp rămâne nemişcat, privind golul din faţa sa.Banda continuă să se deruleze în tăcere”2. Golul interior este com-plementar celui exterior. Existenţa prinsă într-un spot din care scapăuneori pentru a se bucura de tristeţea întunericului (Krapp bea pe as-cuns, în culise), existenţa e una care nu poate ieşi din închisoareatimpului fizic, a omenescului. Pierdut e sacrul – vidul şi tăcerea nu

Ioana Petcu

Teatrul scurt beckettian: Krapp –actorul dintre două spaţii

sunt, de această dată, decât un regret al vârstei de aur, fie că aceastăvârstă e un paradis, fie că e un timp trecut în care iubirea era posibilă.Liniştea, pauzele din Ultima bandă sunt recunoaşteri ale uitării sacru-lui, a frumosului. Mihai Măniuţiu regăseşte în ipostaza clovnului faţaabsurdului, a paradoxului, iar personajul beckettian are aceste carac-teristici, însă le împinge mai departe. Chiar dacă nu se salvează, chiardacă banda curge în tăcere, dacă Godot nu vine niciodată, există o re-cunoaştere a recunoaşterii Sinelui, ceea ce este o reuşită. “Clovnulschematizează. Absurdizează. Dezincarnează sau supraaglome-rează. Orice posibilă alterare a unui proces (firesc în viaţă) îl atrage –orice întrerupere aberantă a unei operaţii normale, orice prefacere pa-radoxală”3. Comicul stereotip, adesea, duce într-o zonă complexă atragicului. A neputinţei. A tăcerii. Fragmentat, scenariul este un exer-ciţiu al tăcerii, al fixităţii unui prezent fără răspuns. Momentele în carebanda este oprită şi derulată înainte sau înapoi sunt relevante în acestsens. Pauzele sunt clipe de singurătate, clipe moarte. Descoperim aiciun comic paradoxal, în care râsul este abolit şi sentimentul thanatic seîntinde pretutindeni. Poate că la această idee se referea teatrologulamintit anterior când spune: “Cel mai frecvent şi persistent în epoci, el(clovnul) este şi cel mai muritor dintre actori”4.

Dublul lui Krapp? El însuşi. Dacă timpul este secţionat întreprezent şi trecut este pentru că însăşi fiinţa este ruptă între cea deacum şi cea de altă dată, de acum treizeci de ani. Un Narcis deformat,personajul îşi vede chipul în oglinda discursului din trecut. Uneori sesuprapune peste eul de atunci: râde, iar pe fundal se aude râsul înre-

gistrat. Discrepanţa este cu atât mai mare. Râsul gros,întrerupt de ruse tabagică, alături de accentele clare dintrecut, nu fac altceva decât să mărească distanţa. Iardistanţa nu se referă doar la aspectul temporal, cât maiales la diferenţa dintre eu şi celălalt, dintre acelaşi şialtul. De altfel, în text referirile la aceeaşi persoană sefac fie prin “eu”, fie prin “el”. Discursul de pe casetă seface la persoana I singular, în timp ce Krapp din pre-zent de distanţează de cel care a fost şi vorbeşte des-pre sine la persoana a III-a singular: “Bande - jepouvais voir sa vitre. Je restais là (…) J’ai fini par bienles connaître – oh je veux dire de vue bien sûr. Je merappelle une jeune beauté brune”; “Krapp – Viensd’écouter ce pauvre petit crétin pour qui je me prenaisil y a trent ans. (…) Peut-être qu’il avait raison. (Pause.)

Peut-être qu’il avait raison.” 5.Două lumi, cea a eului care a fost şi cea a eului care trăieşte

acum. Două lumi care deşi pornesc din aceeaşi persoană suntaproape străine una de cealaltă. Ceea ce face Krapp est un joc alconştientizării. Acesta se poartă între trecut, un fel de preconştient(aşa cum îl numea Freud6) şi un prezent (momentul conştientizării,când ficţiunea se materializează). Din fericirea timpului care nu mai ea rămas doar o umbră, restul amintirilor sunt negaţie; materializareadin prezent nu e decât un alt Krapp care a descoperit că golul creşteîn el. Sunt două personaje în acelaşi Krapp, ca două feţe ale zeuluiIanus, de data aceasta, una e sensibilă şi una e deformată. Cea dinurmă a descoperit tăcerea, fiorul morţii.

Note şi referinţe:

Ne referim la cronicile semnate de Nicolae Prelipceanu, în “România li-beră”, iulie, 2003 şi Oana Stoica, în “Suplimentul de cultură”, nr. 64, fe-bruarie, 2006Samuel Beckett, La dernière bande suivi de Cendres, Editions de Minuit,Paris, p. 33Mihai Măniuţiu, Redescoperirea actorului, Editura Meridiane, 1985, p. 140Op. cit., p. 146Samuel Beckett, op. cit., p.20 şi p. 27Sigmund Freud, Interpretarea viselor, capitolul VII F. Inconştientul şiconştiinţa. Realitatea, în Opere, vol. II, traducere de Leonard Gavriliu,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993, p. 465-473



S u r -prinzătoarea ,,Is-torie secretă al i t e r a t u r i iromâne”, de Cor-nel Ungureanu,apărută la Edi-tura Aula,Braşov, 2007,

este divizată în două mari sectoare: cel din-tâi, coagulant, abordează ,,aşezareahotarelor”; al doilea, elegiac – ,,destră-marea lor”. Se observă numaidecât că titlulvolumului e deconspirator, insinuant-detec-tivist. Ne aşteptăm deja să întrezărim şi săparcurgem, în labirintul istoriei noastrepolitico-literare, firul izbăvitor al Ariadnei.

Dezvăluind secrete, în paginileacestei cărţi de o spirituală erudiţie, CornelUngureanu re-scrie, practic, istoria, fără aconfunda lacuna de ordin documentar cuabsenţa valorilor estetice precedente şicontemporane. Meritul de căpetenie al ,,Is-toriei...” îl constituie umanismul ei, facul-tatea de a se fixa în ,,bătaia soarelui”,încurajând astfel germinaţia de idei.

Sobru şi maliţios, autorul pare a,,rezolva” pas cu pas complicata cazuisticăa unei inchiziţii subterane longevive, făcândtabula rasa dintr-o serie de ipoteze şiconvingeri avizate sau nu, cu privire lafenomenul cultural românesc. Sarcinaasumată este direct proporţională, pringravitatea ei, cu efortul documentării atenteşi al sintezei. Cornel Ungureanu este, în es-enţă, un scriitor raţionalist, înzestrat cu spiritpolemic şi luciditate carteziană; argu-mentele, strecurate peste tot în demon-straţia critică, au rolul de a compromiteatitudinile dogmatice. Nu întâmplător, deci,prefaţa se intulează ,,Scrierea şi rescriereaistoriilor”, precizând ab initio tematica şi,implicit, independenta nuanţă intelectuală a,,Istoriei...”.

Amintind faptul că Monica Lovi-nescu a folosit, în ,,Cuvânt înainte” la volu-mul ,,Unde scurte” sintagma ,,cifru alprudenţei” – definitorie pentru orice iniţiativăculturală sau civică sub regim totalitar, Cor-nel Ungureanu îşi propune, în replică, să nutreacă nimic sub tăcere, proiectând astfel,printr-o lege a compensaţiei, avantajul,,mărturisirii” pe fundalul sinistru al cenzuriipre-, dar şi post-decembriste. Referirea la,,Istoria...” lui G.Călinescu, cât priveşte re-spectarea unui anume ,,cifru al prudenţei”în epocă se impune de la sine, dar nu în in-tenţa unei acuzări sau scuzări a criticului,după caz, ci în aceea de a explica, prinprisma politicii agresive a momentului, stră-dania spitritului călinescian de a-şi menţineverticalitatea. Astfel că, sub auspiciilefenomenului de ,,criză identitară”, ,,Isto-ria...” de faţă urmăreşte să readucă în dis-cuţie termenii identităţii culturii româneşti,cu un punct de plecare atât în teoria

,,Galaxiei Guttenberg”, cât şi în teoria, mairecentă, a ,,Galaxiei Imaginilor”. Punctulnodal al ,,dezbaterii” îl formează posibili-tatea transcenderii ,,tiparelor” de inter-pretare propagate atât prin scris, cât şi prinimagine. Aceasta pentru că istoricul îşipropune să înfăţişeze lucrurile aşa cumsunt, nu aşa cum ni s-a transmis că sunt.Iar o asemena realizare presupune, în pre-alabil, înţelegerea relaţiei de interdepen-denţă între ,,geopolitică” şi ,,geografialiterară”, ca să utilizăm chiar noţiunile adop-tate de către autor.

Cornel Ungureanu, prudent, neatrage atenţia că ,,suntem, prin scris, vor-bire, prin istorie şi geografie, cetăţeni ai Eu-ropei Centrale, dar ai unei Europe Centralecare nu are dreptul să-şi refuze momenteleei de solidaritate cu culturile greacă, slavăsau turca”. Autorul, tranşant, îşi defineşteaportul documentar în relaţiile cu istoriile,literare şi nu numai, din ultimele decenii:,,sunt aşezate mereu înainte stările con-flictuale, despărţirile, anatemele, selectatecu insistenţă de mass-media în căutare desenzaţional. Interferenţele / alianţeleromâno-sârbe sau româno-bulgare au fostmai puţin puse în evidenţă decât stărileconflictuale: de multe ori, aromânii au con-stituit punţi importante între sârbi, maghiari,austrieci şi români, şi chiar între albanezi şiromâni”. Regretul istoricului privind în-străinarea generaţiei tinere actuale devechea cultură românească, este vecin custupoarea. Dez-rădăcinarea – simptomcontemporan – e cât se poate de palpabilă:,,Şcoala Ardeleană începe să fie aşezată înspaţiile moarte ale bibliotecilor putemajunge la concluzia că un şir de importanţicărturari vor alimenta fondul secret al cul-turii române. Iată de ce «O Istorie (secretă)a literaturii române» ar trebui să insisteasupra corifeilor Şcolii Ardelene”.

Fapt cu totul remarcabil, ,,Isto-ria...” îmbină scrupulozitatea cercetătoruluiştiinţific cu neliniştea anticipativă a ex-ploratorului, pasul bine măsurat cu respi-raţia sacadată, voluptatea urcuşuluianevoios cu răgazul bucolic, necunoscutulcu originile. În altă ordine de idei, putemafirma că ,,Istoria...” nu este atât estetică(deşi, principial, esteticul este însăşicondiţia de existenţă a istoriei literare), câtetică. Într-un sens mai larg, ,,Istoria...” îşirevendică înţelesurile tragice, în mod conş-tient sau nu, de la celebra exclamaţie a luiNietsche: ,,Dumnezeu a murit”. În plan ime-diat, politico-social, ,,Istoria...” impune, suc-cesiv, de la un capitol la altul, atenţieicititorului insipida doctrină oficială, de par-tid, în jurul căreia gravitau victime ilustresau nu tocmai bine definite din punct devedere artistic. Aşa încât, un asemenea tipde reevaluare, care semnifică şi o recuper-are (axiologică, morală) are loc ,,de la orig-ini până în prezent” (ca să parafrazăm, de

dragul continuităţii, subtitlul ,,Istoriei litera-turii române” din 1941, a lui G. Călinescu).

Aş înclina să recunosc în volumulsemnat de Cornel Ungureanu, nu doar o is-torie echilibrată şi cursivă, ci şi o carte-frescă, balzaciană, de un realism infinitnuanţat afectiv. Anumite capitole sunt totatâtea medalioane obsesive, adevărate fig-uri emblematice surprinse în actul indirect,dar şi direct al mărturisirii: Eminescu, V.Voiculescu, M. Sebastian, N. Labiş. Apareapoi frecvent în paginile ,,Istoriei...” de maisus simbolul Centrului, împrumutat cu nat-uraleţe de la M. Eliade – spirit avid deprezenţa sacrului într-o lume tot mai vizibildesacralizată. Pe de-o parte, autorul are învedere Centrul literaturii române, altfel zismatca (matricea) ei stilistică, după expresialui Blaga, capabilă să-i determine configu-raţia (specificul); pe de altă parte, sunt indi-cate unele posibilităţi de ,,înaintare” sprecentrul fiecărui scriitor emblematic,reprezentativ – înaintare ce are loc odatăcu aşezarea anumitor elemente de bi-ografie şi de creaţie sub lumina crudă adocumentelor. A ajunge la centruînseamnă, desigur, a re-găsi, eliberat decontingenţa interpretărilor parţiale sau de-naturante. Iată, spre exemplu, cazul Emi-nescu: ,,Există o presiune a imediatuluicare caută senzaţionalul în biografia emi-nesciană. Dacă Eminescu a participat la so-cietatea secretă «Carpaţii», spun noiiexegeţi, înseamnă că împotriva lui s-au în-dreptat fulgerele Imperiului Austro-Ungar.Iar dacă s-au îndreptat aceste fulgere,înseamnă că trădătorii care se numeauCarol I (şi curtea regală), Titu Maiorescu,Junimea, cu toţii germanofili înrăiţi, nu şi-aupropus altceva decât să-l elimine pe Emi-nescu din scrisul românesc. Din scrisul, darşi din civilizaţia românească. Pentru toţi,Eminescu devenise insuportabil!”. În bi-ografia călinesciană apărută în 1932,asasinarea poetului pare a fi rămas obănuială (de pildă, bănuiala Hariettei, sora,,ţintuită departe”, bolnavă), doar o ipoteză,cutremurătoare ce-i drept, dar atât.

În ultima vreme însă, susţine au-torul, ,,Primele documentare ale hermeneu-ticii exaltate, fanatice supralicitândinformaţii corecte sunt volumele «RecursEminescu». Chiar pe coperta unui volum al«Conjuraţiei» putem citi un şir de avertis-mente. Faceţi dreptate! este strigătul carear trebui să trezească din adormire Acade-mia, savanţii, cititorii, iubitorii culturiiromâne.”

În pofida caracterului secret, nelă-murit al vieţii lui Eminescu, percepem in-tensitatea etică extraordinară apersonalităţii poetului. Eminescu, în defini-tiv, poate fi recuperat numai din unghiulunei reale cunoaşteri a operei sale, fărăapoteoză sterilă.

Robert Toma

O decriptare pe marginea,,Istoriei secrete a literaturii române”


din Rusia bolşevică (1941-1944) Ion Anto-nescu a fost tot un singur … în plasa a totfelul de comploturi şi complotişti ai agen-turilor, străine de interesele ţării2. Alături culegionarii - împreună cu care luase pute-rea de la Carol II - dacă ar fi vrut să şi-i ţină aproape - alta ar fi fost, cu sigu-ranţă, situaţia. Azi, vremea regretelor estepractic… nesemnificativă. Ce a fost scrissă se întâmple, s-a întâmplat. Dacă evocacum nişte trădări, o fac cu speranţa căpoate se va îndura Dumnezeu şi ne va vindeca de “vocaţia” trădării,care ne-a caracterizat o prea lungă vreme în istoria noastră… nefe-ricită. Nu ne-a caracterizat mai deloc înclinaţia de a ne regreta gre-şelile; mai totdeauna am preferat să le evaluăm… ca succes (?!).

§. Că 23 August 1944 a fost şi va rămâne o “aventură” lip-sită de glorie şi de demnitate cavalerească, este - de acum - un ca-lificativ definitiv stabilit. A dezerta de lângă camarazii de arme, atuncicând “sorţii” nu-ţi mai “surâd”, este … a fost… şi rămâne pe veci… oruşine. Ne-a fost dat - la mijlocul acestui secol - să trăim trage-dia “naţională” de a fi pierdut, în 1940, Ardealul din ordinul luiHitler şi Basarabia dintr-al lui Stalin, apoi de a fi recuperat Ba-sarabia alături de Hitler în 1941, pentru ca în final să fi redobân-dit Ardealul alături de Stalin, căruia am fost obligaţi să-iretrocedăm Basarabia în 1944… împreună - de altfel - cu în-treaga ţară… pentru vreo patruzeci de ani de bolşevizare forţată(după care, încă mai sunt unii care şi azi tânjesc / regretă cu nos-talgie).

§. Aşa zisele avantaje pe care le-am fi obţinut prin bravurade la 23 August 1944… de fapt n-au prea existat. Deşi noi am ne-gociat, printr-un armistiţiu, încetarea ostilităţilor armate, bolşevicii s-au comportat faţă de noi… ca nişte ocupanţi faţă de învinşii în niştelupte care… nu s-au desfăşurat pe teritoriul ţării. Nicidecum ca niştetovarăşi de arme, cum ne-a plăcut nouă - multă vreme - să euforizămraporturile cu bolşevicii, raporturi care nu erau deloc… de tovărăşiecetăţenească, ci un tip “special” de tovărăşie umilitoare muscă-lească. Toate comunicatele militare, emise de ruşi după 23 August1944 şi până la sfârşitul lunii octombrie 1944, când a fost eliberat ul-timul oraş ardelenesc, Carei, pomeneau de cucerirea diverselororaşe - Craiova, Buzău, Piteşti, Sibiu etc. etc. - câtă vreme se ştieclar azi ( şi se ştia şi atunci ) că afară de Ardealul de nord, care fusesecedat Ungariei în 1940, restul României a fost “cucerit” şi “eliberat”fără să se fi tras niciun cartuş măcar, nemţii retrăgându-se fără luptecu săptămâni înainte de sosirea … eliberatorilor bolşevici. În plus tre-buie să ne amintim că multe mii de militari români au fost capturaţi,ca prizonieri de război, după două şi trei săptămâni de la semnareaarmistiţiului şi trimişi în URSS pentru muncă, în mod abuziv.

§. Ni s-a repetat - obsesiv - ani la rând, auto-elogierea du-bios de insinuantă, despre … aportul nostru la scurtarea celui de aldoilea război mondial… prin cedarea rezistenţei pe frontul din Mol-dova. Că se va fi redus numărul de zile al războiului, azi e destul destabilit. Dar există şi o a doua faţă a “medaliei”. Datorită “trădării”noastre de la 23 August 1944 Germania a fost împărţită în două state,separate ideologic şi a rămas ca atare până în 1950, timp de 45 deani; perioadă în care o anumită zonă a fost bolşevizată, cu întregulcortegiu de urmări care nici azi nu s-au şters… că de uitat nu se vorputea uita niciodată, mai ales de către poporul german. Cum s-a pututîntâmpla aşa ceva… din vina noastră? Prin căderea rezistenţei mili-tare româneşti (şi germane) de pe frontul din Moldova a devenit po-sibil ca ruşii să cucerească Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, precumşi o parte din Germania şi Austria … destul de uşor şi mai ales, re-pede; timp în care “aliaţii” vestici înaintau cu greu, din Ardeal şi pesteRhin, spre “inima” Germaniei, departe mult, de mult-râvnitul Berlin.Fără trădarea românească, sigur… alta ar fi fost “linia” pe care s-arfi întâlnit anglo-franco-americanii, cu ruşii, în Germania. Linia noas-tră de rezistenţă fortificată, “Focşani-Nămoloasa-Galaţi”, construităprin 1937-1939, la fel de “solidă” ca şi surorile ei din apus, Siegfriedşi Maginot (după aprecierea “specialiştilor” ) ar fi putut să ţină în loc“năvala bolşevică” cel puţin şase luni, inclusiv rezistenţa prezumtivăpe aliniamentul natural de pe Carpaţii răsăriteni.


EEEE SSSS EEEE UUUU

Duritatea dar şi adevărul moto-ului mă obligă la o precizare.N-am avut şi nici n-am veleităţi de politician, dar am fost martor /contemporan al “momentului” şi - într-un fel - “victimă” a lui; de peaceste poziţii îmi voi permite să formulez aserţiunile care urmează,despre 23 August 1944.

Asist, neplăcut surprins, de câtva timp, la nişte eforturi dis-perate şi - în aceeaşi măsură inutile - pentru cosmetizarea neinspi-ratului act de la 23 August 1944; pe care nu am convenit cum să-lcalificăm…: moment aniversar, sau mai degrabă moment come-morativ. Inutil rămâne însă efortul de cosmetizare, fiindcă prea pu-ţine “noutăţi” se mai pot adăuga la realitatea care - cu multă greutate- a putut să fie “recuperată” dintre minciună, orgolii şi perversitate.Realitate care-i priveşte atât pe protagonişti, cât şi pe cei ce au “lis-tat”, mereu… altfel, meritele actului, dar mai ales inevitabilele incul-pări, motivate sau doar scornite.

§. Înainte de a aborda în ansamblu problema momentuluidiscutat, din punctul nostru românesc de vedere, să stabilim dateleîn ceea ce priveşte modul de evaluare a situaţiei de pe poziţiile poli-tice ale “altora”, implicaţi în evenimentele evocate. Să vedem adicăîn ce măsură Germania “de atunci” (politic vorbind) a împins - în de-ceniul al cincilea - evenimentele, spre desfăşurarea cunoscută, pre-cum şi dacă ar fi fost posibil să se fi desfăşurat şi altfel. Am în vedere,concret, problema naţionalismului, ca opţiune ideologică şi ca prac-tică social-politică. Fac referinţă la naţionalism fiindcă în Europa de-ceniilor 3, 4 şi 5 din sec. XX, el constituia nota dominantă în ideologiavremii, iar noi românii, în Europa trăind, nu puteam face excepţie dela ceea ce predomina ideologic. Este totuşi momentul să se ştie -deşi târziu - că prin actul de la 23 August 1944, “comis” de români, …Germania lui Hitler şi naţional-socialismul respectiv… au primit un soide răsplată imanentă, pentru motivul că au trădat naţionalismul pecare-l exhibau doar declarativ. Naţionalism pe care îl aveau ca fun-dament “genetic” - nu doar ca lozincă retorică şi propagandistică - le-gionarii din România, care conduceau ţara în iarna 1940-1941. Fărăa le face apologia, să recunoaştem totuşi că “practicau” un naţiona-lism creştin, nu unul dubios, semi-ateu, confuz şi permisiv, ca cel hit-lerist. Deşi naţionalist, în “socialismul” lui, Hitler nu avea nici un pic denaţionalism… autentic, în ideologia vehiculată într-al său “MeinKampf”. Vaticinând - abia mascat - aspiraţia hegemonică proprie,asupra Europei şi ulterior asupra “restului” lumii, Hitler nu concepea,sau nici nu accepta, ca anumite mişcări politice, cu ţeluri naţionalisteautentice, să “înflorească” în vreo ţară din Europa. El era obsedat -precum toţi dictatorii - că acest naţionalism s-ar fi putut opune, la unmoment dat, expansionismului său aberant, de sorginte prusacă(pan-germanistă). Între mişcările vizate de Hitler, ca potenţiale ad-versare ale intenţiilor lui dominatorii, era inclus şi legionarismulromânesc1. Dacă Hitler şi l-a “apropiat” într-o vreme, a făcut-o cusperanţa de a şi-l aservi în perspectiva îndepărtată. Dar CorneliuZelea Codreanu a lămurit - din vreme - “raporturile” cu hitleris-mul, precizând că “legionarii nu sunt de vânzare şi nu au nimicde vândut”. De aici - aşadar - şi până când Hitler a acordat “prefe-rinţă” lui Antonescu, atunci când s-a pus problema… “celor două săbiiîn aceeaşi teacă”, în ianuarie 1941, n-a fost de făcut decât un singurpas… şi acela foarte mic. Aşa se explică de ce - într-un anume fel -germanii hitlerişti ar fi fost ultimii care s-ar fi putut plânge că noi ro-mânii i-am trădat la 23 August 1944. Trădarea noastră de atunci, …fiindcă totuşi trădarea a fost, după legea cavalerismului şi moralei…n-a fost decât consecinţa firească a împingerii noastre pe calea tră-dării deschisă de ei, de hitlerişti, în acel ianuarie 1941 când au trădatîncrederea pe care legionarii le-o acordaseră germanilor. În ianuarie1941 Hitler a trădat, deplorabil, naţionalismul şi odată cu el legiona-rismul românesc, optând în favoarea lui Antonescu. Un Antonescuorgolios şi violent, subminat constant de european, torpilat tot timpul,cât a condus România, de serviciile secrete anglo-americane, dar şide către GPU-ul şi NKVD-ul moscovit, pe căi sofisticate şi eficiente;ceea ce el n-a ştiut niciodată, deşi ar fi trebuit să bănuiască, şef destat fiind. Aşa s-a făcut că în întreaga perioadă a campaniei militare

Mircea Homescu


CCEE SSEEMMNNIIFFIICCĂĂ ÎÎNN RREEAALLIITTAATTEE 2233 AAUUGGUUSSTT 11994444(un pachet de interpretări … necanonice, dar nici apocrife)

Moto/memento:Un politician nu crede niciodată ceea ce

spune, motiv pentru care nu poate săcreadă … că cineva îl crede.

(Charles De Gaulle)


MMMMUUUU ZZZZIIII CCCC ĂĂĂĂ

Mi-am pus adesea întrebarea –nu numai în virtutea dublei specializări înliteratură şi muzică, ci şi în simpla cali-tate de consumator de cultură contem-porană – de ce, în peisajul artisticromânesc, muzica pierde teren în faţa li-teraturii. Şi nu numai că pierde teren, daradesea este ignorată cu desăvârşire, as-cultători ai muzicii contemporane fiindextrem de puţini, în general absolvenţiiclaselor de compoziţie din cadrul Facul-tăţilor de Muzică şi, poate, alţi câţiva „fanirătăciţi”. Dacă despre literatură oricine

poate emite o opinie, mai mult sau mai puţin profesionistă, fiind celpuţin la curent cu apariţiile editoriale de ultimă oră ce pot fi văzutela târgurile de carte bianuale şi, desigur, pe tarabe, în librării şi mall-uri, despre muzica contemporană nu se ştie aproape nimic. Amparticipat, în calitate de spectator, emoţionată în sens pozitiv dar şiîn sens negativ, la concertul final din cadrul Festivalului de MuzicăContemporană ce a avut loc în luna mai a anului 2008, când, in-terpretându-se o amplă lucrare de Ştefan Niculescu (Simfonia a V-a Litanii la plinirea vremii)1, în Sala Radio erau nu mai mult de 30de spectatori. La majoritatea lansărilor de carte vin mai mulţi spec-tatori, însă publicul muzicii contemporane este extrem de redus.

Care ar fi cauzele acestui fenomen? Intr-adevăr, la oprimă vedere, este vorba de accesibilitatea oferită de obiectul pal-pabil „carte” pe care cititorul îl poate lua din raft, îl poate pipăi, răs-foi, în care se poate cufunda, care are o consistenţă reală,concretă. Poate ajunge astfel să cunoască fenomenul literar ac-tual datorită promovării generoase făcute de orice editură serioasăcare urmăreşte nu numai un profit simbolic, ci şi unul material. Câtdespre muzica contemporană, nu numai că promovarea eiaproape că lipseşte, dar îi sunt opuse şi prejudecăţile conform că-rora, pentru o receptare corectă a unei astfel de muzici, este ne-cesară o pregătire de specialitate şi o oarecare cultură muzicalăclasică. Desigur, mai există şi zdrobitoarea presiune a muzicii„uşoare” transmisă de aproape toate posturile de radio şi preferatăde un zdrobitor procent al publicului ascultător.

Cu toate acestea, muzica contemporană merită cu priso-sinţă atenţia unui iubitor al culturii. Adesea considerată, ca şi cine-matografia, summum al tuturor artelor, muzica contemporanăîmbină, de multe ori, toate procedeele artistice consacrate, de ladans şi fotografie până la prezentări multimedia ce însoţesc actulmuzical, teatru, sculptură, pictură. Majoritatea ascultătorilor vor-besc despre puternicul ei impact vizual; în fapt, noi suntem dejainiţiaţi în tainele ei, dacă ne îndreptăm atenţia asupra coloanelorsonore ale filmelor actuale, unde sunt de găsit adevărate capo-dopere. Compozitorul chinez Tan Dun2 a scris coloana sonoră a fil-melor Crouching Tiger şi Hidden Dragon, Philip Glass3 a compusmuzica pentru The Hours şi Kundun; Michael Nyman4 a compuscoloana sonoră pentru majoritatea filmelor lui Peter Greenaway.Mulţi alţi regizori cunoscuţi pe plan mondial au utilizat lucrări con-temporane în filmele lor; pentru 2001: A Space Oddysey, şi pentruEyes Wide Shut, Stanley Kubrick a utilizat muzică de Gyorgy Li-geti5, iar în The Shining muzică de Krzysztof Penderecki6. De ase-menea, atât Jean-Luc Godard în La Chinoise cât şi Nicolas Roegîn Walkabout au folosit muzică de Karlheinz Stockhausen7.

Ce se înţelege, de fapt, prin sintagma „muzică contem-porană”? Debutul ei se poate identifica, istoric, undeva spre mij-locul anilor 1970, odată cu ultimele zvâcniri ale modernismului.Intr-o privire mai largă, sintagma poate denumi şi manifestările mo-derne, post-tonale, de după 1945 (după moartea lui Anton Webern)– incluzând muzica serială, muzica concretă, muzica experimen-tală etc.

La începutul secolului al XX-lea, compozitorii se serveaude un limbaj muzical extrem de disonant ce conducea, inevitabil, lalucrări atonale. După Primul Război Mondial, ca o reacţie la ceeace ei considerau „exagerările Romantismului”, compozitorii auadoptat stilul neoclasic, stil care dorea să readucă în prim plan ele-ganţa şi distanţa emoţională a erei clasice. După cel de-al DoileaRăzboi Mondial, compozitorii modernişti au dorit să obţină un con-trol încă şi mai riguros asupra stilului şi limbajului componistic, în-cătuşându-l în chingile dodecafonismului şi serialismului. În acelaşi

Veronica Anghelescu

SSccuurrttăă pprriivviirree aassuupprraa mmuuzziicciiii ccoonntteemmppoorraannee


timp, însă, dar situându-se la polul opus, alţi compozitori experi-mentau toate mijloacele posibile prin care se putea obţine totala li-bertate de exprimare, desfacerea şi distrugerea totală a oricărorlanţuri, prin indeterminare, procese aleatorice într-un grad maimare sau mai mic. Progresele tehnicii au condus la apariţia muzi-cii electronice. Texturile repetitive şi muzica live însoţită de înre-gistrare pe bandă au condus la apariţia minimalismului. Pedeasupra, se practica un melanj artistic, se explorau capacităţileteatrale ale reprezentaţiilor muzicale, utilizarea instrumentiştilor şia instrumentelor drept personaje ale unei piese teatrale abstracte,se organizau spectacole de tipul mixed media şi multe altele.

Serialismul este una dintre cele mai importante mişcărimuzicale de după război. Conceput de Arnold Schönberg, a fostulterior reprezentat de Pierre Boulez, Bruno Maderna, Luigi Nono,Karlheinz Stockhausen în Europa, iar în America de către MiltonBabbitt, Donald Martino, Charles Wuorinen. Tehnica serială, aşacum o concepuse Schönberg, privea numai lucrul cu înălţimile so-nore, ceilalţi parametri sonori – durata, intensitatea, timbrul – fiindutilizaţi în continuare după reguli cvasitradiţionale. Urmaşii luiSchönberg vor extinde principiul serial asupra tuturor parametrilorcomponistici, mergând până la serializarea absolută şi totală a mij-loacelor muzicale. Principiul de bază este acela că fiecare sunetdintr-o compoziţie trebuie să se deosebească prin toţi parametriimuzicali de celelalte din context, ajungându-se astfel la ideea de„structuri pure” controlate în mod absolut prin mijloace seriale8.

Explicaţiile şi teoriile privitoare la ce este postmodernis-mul sunt, după cum ştim, multiple, ca şi întrebările dacă postmo-dernismul este „bun” pentru muzică (şi chiar dacă este „bun” perse). Compozitorii de muzică instrumentală de concert au absorbitideile proprii celorlalte arte şi aceste influenţe sunt uşor identifica-bile în muzică. Exemplele includ polistilismul (juxtapunerea frag-mentelor muzicale aparţinând diferitelor genuri şi stiluri, colajul),utilizarea zgomotelor naturale, a sunetelor preînregistrate, noicombinaţii instrumentale, utilizarea instrumentelor din ExtremulOrient. De reţinut numele unor James MacMillan, Michael Torke,Mark-Anthony Turnage.

Minimalismul şi post-minimalismul deţin un rol proeminentîn noile şcoli de compoziţie ale secolului al XX-lea. Philip Glass îşiextinde ciclul de lucrări simfonice, John Adams scrie On the Trans-migration of Souls, o lucrare corală ce comemorează victimele ata-cului din 11 septembrie 2001, şi care a câştigat Premiul Pulitzer.Steve Reich a explorat domeniul operei electronice iar Terry Rileya compus muzică pentru ilustrarea spectacolelor de teatru. Dardincolo de minimalism, principiul evitării triadei armonice9 devine unloc comun chiar şi pentru compozitorii care nu sunt consideraţi mi-nimalişti.

Note1Ştefan Niculescu (n. 31 iulie 1927, Moreni, Dâmboviţa, d. 22 ianuarie 2008, Bucureşti)a fost un compozitor şi muzicolog român, membru titular al Academiei Române. Pentruopera sa, Ştefan Niculescu a fost distins cu numeroase premii ale Uniunii Compozitori-lor si Muzicologilor, a primit titlul de Doctor “Honoris Causa” din partea universităţilor siacademiilor de muzica din Cluj, Iaşi si Bucureşti, iar in anul 2000 i-a fost conferit OrdinulNaţional “Steaua României” in grad de Comandor.2Tan Dun (n. 18 august 1957 la Changsha, Provincia Hunan, China) compozitor de mu-zică contemporană distins cu premiile Grammy şi Oscar pentru filmele Crouching Tiger,Hidden Dragon şi Hero. A studiat la Columbia University cu Chou Wen-chung. A compusnumeroase opere, simfonii, coloane sonore pentru filme.3Philip Glass (n. 31 ianuarie 1937) compozitor american distins de trei ori cu PremiulAcademiei, primind însă şi multe alte premii. A compus muzică de cameră, 8 concerte,8 simfonii, soundtrack-uri şi lucrări pentru instrumente soliste.4Michael Nyman (n. 23 martie 1944, Londra, Anglia) compozitor englez de muzică mi-nimalistă, libretist, pianist şi muzicolog, cunoscut mai ales pentru prolifica sa colaborarecu regizorul Peter Greenaway. 5Gyorgy Ligeti (n. 28 mai 1923, d. 12 iunie 2006) compozitor de origine română, a trăitpentru scurtă vreme în Ungaria, stabilit ulterior în Austria. Este cunoscut mai ales pentrucoloana sonor compusă pentru filmul Odiseea spaţială 2001 semnată Stanley Kubrick darşi pentru alte filme ale acestuia, The Shining şi Eyes Wide Shut. A compus lucrări or-chestrale ample, muzică corală, concerte, muzică de cameră.6Krzysztof Penderecki (n. 23 noiembrie 1933 la Debica, Polonia). A studiat la Academiade Muzică din Cracovia cu Artur Malawski şi Stanislaw Wiechowicz. A compus opere(Ubu Rex, Paradise Lost), 8 simfonii, multe alte lucrări orchestrale, lucrări concertante,corale, muzică de cameră, muzică de film.7Karlheinz Stockhausen (n. 22 august 1928, Mödrath, acum parte a oraşului Kerpen,Germania - d. 5 decembrie 2007, Kürten-Kettenberg, Germania) a fost un compozitorgerman. Este considerat de critici ca fiind unul dintre cei mai importanţi compozitori ai se-colului XX. A compus foarte mult, fiind distins pretutindeni cu importante premii.8Audiţii recomandate pentru muzica serială: Mode de valeurs et d’intensités de Oli-vier Messiaen; Structures I pour deux pianos de Pierre Boulez.9Triada armonică – tonică, dominantă, subdominantă.


PPPP OOOO EEEE ZZZZ IIII AAAA

dă un enter şi intră pe sitte

citiţi poruncile acestea cu pisto-lul la tâmpla poetului dar nu-i mărturisiţi strâmb ci maibine sărutaţi-l pe frunte precum iuda pentru trădare în-ainte de cântatul cocoşilor dă un enter şi intră pe sitte deschideţi-o punteşi vezi încotro navigheazălumea coloşilorşi vezi dacă pomul oprit nu s-a uscat chiar dacă i-ai pus apă rădăcineişi vezi videoclipul dacă eva îi mai sexy fă-i ochi dulci sau trage-i cu ochiul vecineică poate cade ceva acum mai bine două mii de ani a căzut în plasaşarpelui şi vezi câtă şpagă se mai dă la vamă la judecatade apoi pune-i cititorului cele şapte vocale în gurăîn locul păharului de vodtkă ordinarăsau mărul lui adam pe care-l mai am şi nu l-am dat afarăcâştigat la licitaţie electronică joia sau vinerea iar sâmbăta poetului femei cu ţâţe siliconizate dar nu carbonizate în clinici se mai fac beţiiiar duminica adună sticle golite la cina de taină vândute la aprozarul din colţ pe-o sticlă de vod-tkă că arde groapa acoperită c-o hainăîncheiată la copcăşi-ţi tremură mână încât nu mai poţi scrie poemulvieţii ...

deschid un ochi ca să intru în el

să nu ai alţi poeţi înafară de mine atunci când între da şi nu omul se numeşte împotrivire între răgaz şi dezamăgire omul poartă pe chip semnul punctului prăbuşit în el însuşi între speranţă şi deznădejde omul poartă pe chip şi în gură un miros de cadavru trucat undeva se arată o frunză ce cade altundeva se arată o femeie născândun nor alb pe un cer de catran ninge din când în când şi pământul se acoperă cu zăpezi carnivore umblă din când în când stelele printre noi atunci îngerii devin canibali iar noi barbarii devenim îngeri din când în când mă dilat devin fără margini fără contur şi-atunci mă clatin căci nu mai am nici mâini nici picioare de care să mă sprijin cad prăbuşindu-mă-n mine însumi din mine însumi ca şi cum aş cădea născându-mă dintr-o lume a tuturor într-o lume a nimămui singur şi de neânţeles orb şi de nepriceput deschid un ochi ca să intru în el dar el nu mă primeşte la sine decât împreună cu tot universul ar fi trebuit să mă nasc univers ca să îl pot în-vinge el mă vede mereu numai eu nu pot să îl văd niciodată ce văd eu eu nu pot să văd decât ce primesc de la el ce îmi aruncă el mie câte ceva din ceea ce s-a văzutcâte ceva din ceea ce vede câte ceva din ceea ce vom vedea bucăţi de lună hălci de-ntunericmări şi ţărmuri lumină şi lut şi-un strigăt istericmăşti şi oameni oameni şi vid senzaţii îngeri năluci şi gunoaie din care ies clăbuciflori şi grădini beţivi crâşme soldaţi bordele în care femeile se ...şi bărbaţi

anotimp descrescătorhai să împletim mărţişoaredin umbrele astea bicoloresă curăţăm toamna şi sca-mele agăţate de paşimâine o să te trezeşti totastăzişi o să-ţi scoţi la licitaţie ve-chea opinie despre toamnăîncerc să merg cu mâinilela spatesă nu incomodez nici vântulşi nici pe poeţii care îşi scot la plimbarenevoia de a FIpentru că e timpul să lăsăm spaţiu întrenoisă ne facem că nu observăm aluziile cu şidespremelancolia neîmpărtăşităsuntem la felşi ne iubim indiferent de versul care nepoartăca pe nişte dragi animale de casăîn lanţsuntem la felşi ne spunem roşu când toamna îşi re-varsă peste noiimposibilitatea de galbennu recunoaştem că scriem pentru gropilecare nu vor dispărea din asfaltpentru a stropi cu indiferenţă părerile al-toradespre noi

hai să despletim acum îngerii care şi-aupropussă reprezinte nevoia de univers în spaţiulnostrusă îmbrâncim stelele

cu cât măturăm mai repede deşertulcu atât nevoia de miraj în ultimele clipene face reali fără zoom

asteptare în spiraletoyota spui când nimeni din jurul tău nurealizează că eştidaltonistcând pregătirile pentru renaşterea ta sesfârşescchiar pe patul de spitalunde ceasurile obosesc să mai numeregândurilecăci se termină perfuziaunde merii dau de pomană jucării,foamede paşiuniforme

toyota mai spre apuscând nu mai faci diferenţa între sistemelede operarecând e nevoie să-ţi amintesc de stradăstradă iubiunde se prelinge soarele când nu-l maivedem

toyotadă-ţi cu istorie pe mâini şi cu melancoliepe buzeia-o de la capătînvaţă să fii unul într-un oraş cu existenţădublăîncearcă să memorezice ţi-am cântat în toamna în care te năş-teai

acum e parcarea goalădeci e loc să-mi termin propoziţiafără ca evenimentele care au loc în spa-tele hainelor cu miros decersă trădezesetea de tablou cu îngeri

08.04.55

azi o să fac plutao să fiu numai zâmbet cupuţine răspunsurişi nici o întrebarevând motorola v3rajk noutoate ascesoriile vândnokia sharpp gx25ferrari infrarosucumpar telefon mobil ofer 100 ronvand nokia 6601 cer 300 de ronvand teren în pucioasa zona centrala 5000mp în gura ocniteio să vă privesc direct în ochi şi o să cre-deţi că nu mi-efrică o să fiu un zâmbet textil legat întredoi palmieri cunoduri marinăreşti şiretul ghetei dindreapta legat de cel din stângape sub bancă de un ştrengar cu care nuvrei să te puidoua terenuri în bolintin vale nade momelipadure de fag şi stejarlivada cu meri (mogoşeşti) teren în str dez-benzinarii

e primăvară sau toamnăzburdă pe-afară căţei negri manele şobo-laniplayer vitrină frigorifică (orizontală) instantapă caldă maşină de spălat ieftin încălzitorelectric cuptor cu microunde aspirator pretavantajos (aspiratorul) primesc în gazdă 2eleve sau studente cuminţi un băiat clasaa IX-a sau a X-aţuică calitate superioară predau afacere lacheie în domeniu constructii tel 631.381mâna pe clanţă şi mă gândesc dacă arerost dacă are vreun rostsă ies afară în ziua mea liberăprimesc la curte căţel deţin curea lanţmâncare cuşcă

spun că din octombrie or să vină maci în şir încreţit

mi-e dor brambura de leum-am săturat asparagus unturos

gângăveală mov de înger sus cu botul plinde sângeprin toate încăperile cuştiidoi pui de ghepard sugrumă chiar acumun pui gnucu o atingere aproape senzuală ce imagini pastelate ceumbra mea abia încreţeşte suprafaţan-aş vrea să mor chiar astăzi cu cearcă-nele astea şi palidă şi rea nefardată să râdă autopsierul de minea râs el de una de 25 darămite

vând cal şi căruţă

PPOOPP AAUURREELL AAIIDDAA RRUUXXAANNDDRRAAHHAANNCCEERR IIOOAANNAA GGEEAACCĂĂRR



Odată curevenirea lui GeoBogza la viaţacivilă, mai permi-

sivă şi mai imună la reguli decât asprul spiritcazon, în faţa personajului se deschid ori-zonturile unei alte etape din viaţa sa, con-semnate şi acelea cu regularitate demetronom. Suntem martorii maturizării per-sonajului, inclusiv pe latura scriiturii (fapt careaduce atingeri spontaneităţii şi stilului neor-nant al jurnalului ca specie clandestină, desertar -şi aici, prin publicare, Bogza se dezicede una dintre cerinţele fundamentale alegenului, transformând ad-hoc „scriitura pen-tru sine” în „scriitură pentru public” ), a trans-mutării sale din Blejoiul copilăriei (toposfabulos, încărcat de sensuri şi de semnificaţii)în Buştenariul petrolifer, care la început i serefuză sistematic, fiind perceput ca străin, im-personal şi rece. Criza adaptării ia locul ast-fel crizei pubertăţii, ambele la fel de dificile şigreu de gestionat. Responsabilizarea ado-lescentului începe cu „o separare a apelor”în maniera de a aborda cuvântul scris, dar şiîn privinţa lecturilor: e conştient că încă nupoate scrie romane (îi lipseşte experienţa şiexerciţiul scriptic) şi de aceea exerseazăasiduu cu proza scurtă (pe care-o îm-bunătăţeşte din mers), realizează că nu areîncă fundamentul teoretic necesar uneicorecte înţelegeri a fenomenului literar peransamblu şi de aceea începe să devoreze„Universul literar”, „Cetatea literară”, „Ade-vărul literar”, „Contimporanul”, dar şi pe „greii”criticii şi ai literaturii române, cu care începesă corespondeze: Perpessicius, Sadoveanu,Arghezi ş.a. Experimentul dă roade şi tânărulGeo Bogza îşi uimeşte concetăţenii prin am-biţia de a scoate, pe cont propriu, o revistă„altfel”, total atipică, pe care o va intitula, înlitera şi în spiritul avangardei, „Urmuz”. Îlaşteaptă o perioadă de muncă titanică, încare îşi impune un regim existenţial de ana-horet: respinge prieteniile de duzină şi antu-rajele care nu-l reprezintă, citeşte peapucate, iubeşte mai mult platonic, îşi în-tăreşte relaţia cu propriul jurnal, care devinesingurul şi adevăratul său martor şi confident:„În preferinţele şi ideile despre literatură m-am schimbat mult. În privinţa aceasta celpuţin cred că am făcut progrese. Fiindcă şifirea mi s-a schimbat, adeseori sunt arţăgos.Celor din casă le-am devenit nesuferit. Încâteva rânduri m-am gândit să mă întorc lamarină. La cea comercială” (p.84, 21 oc-tombrie 1926)

În plan „domestic”, extraliterar,avidul de cunoaştere Geo Bogza îşi permitemici capricii, escapade considerate de „lux”,cronofage, dar necesare pentru acumulareade noi forţe şi pentru debutul în trombă însfera poeticului: pasiunea pentru bob, fasci-naţia în faţa spectacolului creat de sondelearzânde etc. Şi în comportament personajuldevine din ce în ce mai „avangardist”: „Seara,la bal, Olga îmi aduce lavaliera cubistă pe

Florin Popovici

GEO BOGZA:

Jurnal de copilărie şiadolescenţă

Bucureşti, Editura Cartea românească, 1987, 433p


care o agăţ îndată la gât. Cu monoclu la ochi,în cap cu un lung troncon de hârtie, vândbilete de tombolă dintr-un pantof de damă”(p.96, 23 ianuarie 1927) sau „Simt cum devindin ce în ce mai nebun şi mai descreierat.Sunt sătul şi scârbit de cuvintele societate,familie, menire, scop.” (p.97, 28 ianuarie1928)Dar toate acestea sunt pusee iconoclaste, pecare, pentru a şi le putea permite, trebuie sămuncească fizic, să coboare periodic şi sis-tematic în sfera „profanului”, lucru pe care-ldetestă profund. Prestează în acest sens felde fel de munci sterile, între care aceea deproducător şi vânzător de sifoane...

Aspiraţia spre originalitate a tânăru-lui Geo Bogza o aflăm tot din jurnalul său,căruia îi încredinţează nebănuite taine. Sufo-cat de mediocritatea din juru-i, dar şi pentru ada contur combustiei sale interne creatoare(vrea să se elibereze de şi prin cuvântasemenea sondelor arzînde de excesul dehidrocarburi), el îşi doreşte o „revoluţie” înplan cultural: „Mă zbucium mereu în căutareaunei mătci personale în poezie. Cele pe carele găsesc, la început minunate, după puţintimp îmi apar puerile” (p.98, 19 februarie1927), revoluţie pe care o va declanşa laPloieşti şi la Câmpina prin apariţia intempes-tivă a lui „Urmuz”... Odată cu apariţia revisteiinvocate se naşte şi „dublul” lui Geo Bogza:poetul, prozatorul (în tandem cu diaristul).

Ca orice creator şi artist în de-venire, Geo Bogza e muncit de dileme şi deexperienţe existenţiale contrarii, furnizoare deangoase: crizele de natură sufletească îl împ-ing să-l caute pe Dumnezeu, dar cum acestaîntârzie să i se arate, personajul basculeazărapid înspre contestare vehementă şi înspreerezii de tot felul. Devine sarcastic, funda-mental egoist, un apetit straniu pentrugrotesc se dezvoltă în fiinţa-i scindată şi vul-nerată, altfel spus personajul se înăspreşte.„Voinţa de violentare” (p.116) îl domină pede-a-ntregul: „Acum câteva luni îmispuneam: regret că m-am născut, dar dacăs-a întâmplat aşa, să nu mă plâng, ci săzgârii viaţa, spre a lăsa urme cât mai adânci,<<indiferent>> de direcţia lor. Acum intru înluptă cu cărţile pe care le citesc, şi parcă aşcăuta o direcţie.” (p.113, 6 iunie 1927)

Pătrunderea lui Geo Bogza, provin-cialul de altă dată, în universul aparte al cre-atorilor aduce cu sine şi o schimbare destatut. Cunoaşte lumea bună a momentuluişi e repede acaparat de aceasta (Şt. Roll,Victor Brauner, Maxy, Ilarie Voronca, IonCălugăru, Claude Sernet), frecventează cer-curi mondene în care îi dispare sentimentulde intrus, dar îi şi sporeşte nevoia de au-todepăşire continuă. Prietenia cu Saşa Panăşi colaborarea la „Unu” îl onorează, dar îl şiconsumă, date fiind temperamentele diferiteale celor doi. Greutăţile întâmpinate în a-i dadrumul în lume lui „Urmuz” şi în a-l menţineapoi pe linia de plutire, slalomul între inter-dicţia de a mai apărea „Unu” pe piaţă (din

considerentele pudibonde ale autorităţilormomentului) şi publicarea unor articole-aten-tat la morală, glasurile de sirenă care-lademenesc în permanenţă (obsesia „poezieipenetrantiste”, crizele identitare, trecerea ire-versibilă a timpului, solitudinea, ispita sui-cidului, punerea în practică a proiectelor salegrandioase, grevate pe neputinţa de aacţiona, incapacitatea de a avea o relaţie cuMagdalena, (un fel de silfidă perfidă) fac dinGeo Bogza un personaj care iese din tipar-ele intimismului, proiectându-l pe un virtualfundal romanesc. Sub aspectul trăirilor, când„balzacian” („Sunt zile în care redevin senti-mental” - p.124, 15 august 1927), când „cio-ranian” („Nu mai am nimic sfânt, nu mai amnici un ideal...am încheiat precedentul caiet.ŞI TOTUŞI...” - p.161, 22 iulie 1928), GeoBogza e prioritar „stendhalian” când vinevorba de structura sa internă de autor de ju-rnal (jurnal pe care când îl venerează, când îlrepudiază), fapt care se traduce prin aceeacă pune accent pe autenticitate, pe spon-taneitate, pe caracterul neliterar al discursu-lui (a se vedea primele pagini de jurnal)pentru a da mai multă credibilitate confesiu-nii etc.

*

Ceea ce se degajă din Jurnal decopilărie şi adolescenţă, indiferent devârstele personajului şi de crâmpeiele exis-tenţiale „amprentate”, e intensitatea trăirilor,Umanul care se manifestă la modul plenar,netrucat. Crucificat între vitalitatea trăitului şigândurile sumbre ale încheierii socotelii cuviaţa, între rebeliune şi domolirea pasiunilor,între revoltă şi renunţare, între agresarea şiviolentarea propriei fiinţe şi dragostea subităpentru umanitate, între izbânzi şi ratări per-sonale, Geo Bogza reuşeşte să „zgârâie”viaţa la modul profund, aşa cum face undevaun jurământ de credinţă. Cu cărţile pe faţă,dar păstrând şi cu un as în mânecă, creândiluzia că spune totul, dar mai păstrează cevaesenţial şi pentru sine (sustrăgându-se înacest mod deliberat sincerităţii absolutereclamată de intimism), el crestează urmeadânci în conştiinţa posterităţii, care are ast-fel şansa de a-l (re)descoperi la fiecare lec-tură atentă. Şi cum ambiguitatea şicontrazicerea de sine fac casă bună în cazullui Geo Bogza, să lăsăm ultimul cuvânt di-aristului, într-o încercare iluzorie de împăcarea contrariilor, a diaristului „stendhalian” cu cel„flaubertin” (cel care cultivă în locul „scriituriiaventurii” „aventura scriiturii”): „Poate n-amsă mai scriu niciodată aici, poate n-am scrisniciodată, poate numai am visat. Acum vatrebui să mă duc la masă. Aici mai e frate-miu, ce curios să ai un frate, şi mama, şi douăpisici, şi un câine. Cine sunt ei, în noapteaasta, sub un acelaşi acoperiş cu mine? Nusunt nebun, ăsta nu-i decât un joc. Nu-i nimic,niciodată n-a fost nimic şi nu e nici acum,sunt destrămat în seara asta, nu sunt cum<<trebuie>>, poate mâine am să fiu, dar numă interesează, pot rămâne mai departeaşa, n-am nici o dorinţă, nu vreau să se în-tâmple nimic, totul mi-e indiferent, nimic numă mai chinuie, de altfel nici nu mai mă gân-desc la ceva, creierul ca o roată se învârteşteîn gol, taca-taca, tot ce scriu aici e taca-taca,nu e o viziune halucinantă asupra lumii, nuştiu dacă există o lume, am să mă culc, numă preocupă nimic.“ (p.314-315, 11 ianuarie1931)

Pariul cu existenţa

Nina, timpul nu a mai avut răbdare...Drama intimă a lui Mircea Eliade

survine şi se declanşează în momentul încare află de existenţa bolii de cancer a so-ţiei sale. Multă vreme aceasta şi-a ascunssuferinţa de teamă să nu-i distragă atenţiade la procesul creaţiei spirituale şi pentru anu-l speria. Cu toate acestea, MirceaEliade se învinovăţeşte, spunându-şi căsuferinţele Ninei se trag din egoismul lui:acela de a nu vrea un copil. Când Nina ră-măsese însărcinată, el a încercat din răs-puteri să o determine pe aceasta sărenunţe la copil, iar de atunci nu a maiputut procrea.

În aceste momente de grea cumpănă Mircea Eliade sesimte deznădăjduit: „mă deprimă incapacitatea omului de a-şi ajutatovarăşul în dureri. Este vechea mea obsesie – a însingurării prin su-ferinţă.” (23 iulie 1944).

Crizele lui Mircea Eliade se accentuează din ce în ce maimult, regretul că nu poate face nimic pentru a alina durerile cumpliteale soţiei sale, îl copleşesc. Încearcă să rememoreze clipele de feri-cire şi dragoste din trecutul comun. Îşi regăseşte liniştea sufleteascăapelând la lectura Bibliei, pe care o va citi mult timp după „plecareaNinei”. Cu toate aceste deznădejdi şi suferinţe care i-au măcinat su-fletul, Mircea Eliade reuşeşte, prin mari eforturi de voinţă, să treacăpeste aceste momente de cotitură din viaţa sa, reluându-şi activita-tea intelectuală şi încercând să-şi redobândească echilibrul sufletescşi mental.

Apogeul dramei lăuntrice a lui Mircea Eliade se produce înziua fatidică, 20 noiembrie 1944, ora 12.30: „Nina s-a despărţit denoi. [...] Multă vreme nu-mi venea să cred. În prima zi, nu realizam căa plecat pentru totdeauna. O singură consolare: că nu mai suferă.”(Cascais, 20 decembrie 1944). Mircea Eliade vede în moarteasoţiei sale un fel de traseu iniţiatic, un labirint întortocheat, pe care edator să-l străbată, întărindu-şi astfel forţele: „Nina n-a plecat de lângămine de voia ei, ci Dumnezeu mi-a luat-o pentru a mă face să gân-desc în chip creator, adică pentru a-mi facilita mântuirea. PlecareaNinei va avea pentru viaţa care mi-a mai rămas un sens soteriologic.”(decembrie, 1944).

Mircea Eliade luptă asiduu contra deznădejdii încercând săregăsească finitul cu o forţă pe care numai Dumnezeu i-o poate da.El vede în acest Jurnal o cale salvatoare, numai faptul că îşi noteazăimpresiile şi trăirile aici îl consolează: „sunt ceasuri când nu mai potsuporta despărţirea de Nina. Nu ştiu ce să fac atunci. Nimic nu măpoate consola. Nu mă pot ruga. Apoi, deodată îmi revin în fire. Sunt,dacă nu împăcat, cel puţin resemnat. Finitul existenţei mele mai areun sens. Sunt sigur că ieşirile acestea din criză le datorez unui aju-tor de sus.” (11 ianuarie 1945).

În pierderea Ninei, Mircea Eliade vede o catastrofă enormă,mai mare chiar decât cea a României, mărturisind că „tot ce voi scriede acum înainte se va lega într-un fel sau altul de Nina şi de pleca-rea ei... Pentru mine, momentul istoric se reduce la 20 noiembrie1944.” (25 ianuarie 1945).

Singura sa consolare e dată de faptul că el crede cu ar-doare că se vor reîntâlni în viaţa de apoi, că se vor iubi la fel de multca în viaţa pământească.

După spusele lui Mircea Eliade, asemenea gândirii kierke-gaardiene, marea tragedie a vieţii sale s-a produs nu la 20 noiem-brie 1944, ci la 25 decembrie 1932, „când prietenia pe care o aveampână atunci pentru Nina s-a transformat în dragoste, şi aceasta a dusmai departe la căsătoria noastră, cu toate fericirile acesteia, cu toatemelancoliile mele. Ireversibil a fost 25 decembrie 1932. Uneori, voiamsă fiu liber; şi, chiar dacă aş fi izbutit să fiu, simplul fapt că am iubit-ope Nina modifica totul. Intervenise destinul, apoi intervenise istoria.”(7 februarie 1945).

Mircea Eliade a fost o personalitate puternică, a găsit mereutăria şi forţele necesare pentru a putea merge mai departe. Răstim-pul petrecut în Portugalia i-a marcat profund existenţa, „aici rămâneNina, a opta parte din viaţa mea, şi foarte multă suferinţă.”(5 septembrie 1945). A avut puterea şi voinţa de a depăşi treptele deiniţiere impuse de destin pentru a putea păşi într-un alt univers al cu-noaşterii.

Când o pierdea pe Nina îşi spunea că nu va mai putea iubidin nou, dar nu a fost aşa. A fost Christinel... Dar aceasta e cu totulaltă poveste...


EEEE SSSS EEEE UUUU

Jurnalul portughez al lui Mircea Eliade evocă poate cea maifrământată perioadă a întregii sale vieţi de până atunci. În aceastăcarte Eliade face multe referiri la universul său intim, la trăirile sale in-terioare deosebit de intense, marcate de numeroasele frământări şicontradicţii. Toate acestea sunt perfect transpuse în paginile Jurna-lului cu o deosebită măiestrie. Avem senzaţia, citindu-i rândurile, căEliade face o adevărată mărturisire de credinţă, se dezvăluie totalsimţindu-se apoi eliberat de frământările care-i apăsau necontenitconştiinţa.

Fiind departe de ţara lui dragă şi suferind enorm din aceastăpricină, Mircea Eliade trece prin momente de grea cumpănă în viaţasa: tragedia istorică şi politică a României, spaima de comunism, afla-rea veştii morţii profesorului şi mentorului său, Nae Ionescu, toateacestea fiind dublate de intensa dramă personală cauzată de lungaboală şi de moartea iubitei sale soţii, Nina Mareş, la 20 noiembrie1944. Odată cu „plecarea Ninei” o parte din sufletul lui e pustiit, treceprin turbulente crize de melancolie. Mircea Eliade nu vorbeşte nicio-dată de moartea Ninei ca fiind un fapt ireversibil, ci e prezentă mereusperanţa că la un anumit moment dat, în viaţa de dincolo, ei doi sevor reîntâlni, tocmai de aceea utilizează sintagma „plecarea Ninei”.Totuşi, într-un final, îşi redobândeşte puterile pentru a merge mai de-parte, fiind conştient de geniul său creator şi de rolul pe care îl are deîndeplinit în această viaţă: acela de a fi un ilustru om de cultură detalie universală.

Dar să ne reamintim începutul relaţiei sale de dragoste cuNina. Totul începe într-o noapte de Crăciun a anului 1932. După olungă prietenie, totul s-a transformat pe neaşteptate în dragoste, în„iubirea stranie pentru Nina”, după cum avea să mărturisească în-suşi autorul, la 2 mai 1942. În acea perioadă, Mircea Eliade avea orelaţie cu actriţa Sorana Ţopa dar, dat fiind faptul că o iubea enormpe Nina, a decis să se despartă de aceasta. Astfel, ia hotărârea să semute împreună cu Nina, spre disperarea Soranei, dar mai ales a pă-rinţilor săi care nu au vrut cu nici un chip să accepte o astfel de rela-ţie, mai ales că Nina mai avea un copil, pe Giza, din prima sacăsătorie. În paginile Memoriilor, Mircea Eliade chiar mărturiseşte cudurere în suflet: „Nu le venea să creadă (părinţilor – n.n.) şi printre la-crimi şi tânguiri s-au silit să mă convingă că fac o nebunie. [...] Le erapeste putinţă să înţeleagă hotărârea mea. Şi nici măcar nu încercams-o justific. Ce le-aş fi putut spune? Că o iubeam pe Nina nu era deajuns. [...] Le puteam spune că totul a pornit într-o seară de Crăciun,când mi-am dat seama că degetele Ninei erau nespus de subţiri? [...]Nu le puteam spune asta. Şi atunci, repetam extenuat, la capătul pu-terilor, că m-am hotărât să mă mut într-un apartament cu Nina.” (Me-morii, volumul I, pp.290-291).

După cum se pare, relaţia cu Nina era interzisă, dar lui Mir-cea Eliade nu-i păsa de acest lucru, el fiind mereu preocupat numaide fericirea pe care i-o putea aduce Ninei: „voiam să-i împlinesc des-tinul printr-o restitutio in integrum: tot ce avusese şi pierduse într-unmod absurd trebuia să fie restituit prin mine.” (Ibidem, p. 291).

În ianuarie 1934 survine căsătoria celor doi şi se mută într-un apartament în bulevardul Dinicu Golescu din Bucureşti.

Totuşi, în cele din urmă, părinţii au acceptat-o pe Nina, ne-voind să-l piardă pe Mircea, dar „era prea târziu”. De ce? Pentru căcei doi plecaseră din ţară. Prima dată, în 1940, au poposit în Anglia,la Londra, Eliade fiind numit ataşat cultural la Legaţia Română. Dupăun an se aflau în Portugalia, la Lisabona, aici fiind consilier cultural.

Acum începe drama personală a lui Eliade şi a Ninei. Toatetrăirile sale interioare, toate decepţiile, toate crizele sale de neuras-tenie sunt notate cu deosebită acurateţe în paginile unui „carneţelnegru” care va deveni ulterior faimosul, dar şi controversatul Jurnalportughez.

Cu certitudine putem afirma că Mircea Eliade a iubit-oenorm pe Nina, deşi au existat şi momente de rătăcire descumpăni-toare, urmate apoi de regrete şi crize de melancolie în plină luciditate:„Dacă o iubesc totuşi atât de mult pe Nina este pentru că am trăit îm-preună inima tinereţii mele...” (16 mai 1942). „O pot înşela pe Nina,dar după două săptămâni simt că nu pot trăi fără ea. Crizele neuras-tenice (cauzate de lipsa de satisfacere a nevoilor fiziologice – n.n.) pecare le aveam lângă ea se transformă în crize de melancolie când eapleacă.” (28 mai 1942).

Nina reprezintă istoria. Pentru gândirea şi existenţa lui Mir-cea Eliade istoria şi timpul au o valoare metafizică existenţială, du-blate de sentimentul veşnicei disperări. La 15 mai 1943 notează:„omul înainte de istorie, nu există. Iar când începe să aibă o istorie,e sortit desperării.” Astfel, Nina reprezintă trecutul şi prezentul, re-prezintă însăşi dragostea, „o experienţă cu sens metafizic”. Dar cu

Viviana PohlidDehelean

NERĂBDAREA TIMPULUI: TRASEUL UNEI IUBIRI (IM)POSIBILE


FFFFUUUU LLLLGGGGUUUU RRRR AAAA ŢŢŢŢ IIII IIII

“La o lectură atentă, Constanţa Cornilă se do-vedeşte o perfecţionistă de toată admiraţia, maiales într-o vreme când superficialitatea se înstă-

pâneşte tot mai mult, sufocând valoarea autentică. Lirică, poeta se sal-vează prin metaforă şi ineditul imagistic propus cititorului“. (GheorgheAndrei Neagu). Iar pe coperta a patra Valeria Manta Tăicuţu noteazăsuccint şi pertinent: “Scrisorile Constanţei Cornilă sunt o expresie me-taforizată a unui impas de comunicare interumană“.

Totul pe - aleea scrisorilor - se petrece intim şi din punct de ve-dere poetic, rafinat, graţios, elegant şi distins. A trece dincolo de - sur-priza care o oferă aspectul desăvârşital versurilor, înseamnă a le nega în-suşi existenţa. Prin efectul lor mărturi-sitor şi intrinsec mântuitor, poeziileConstanţei Cornilă se aseamănă unor- scrisori - cu destinaţia precisă cumeste poemul pe care-l voi cita, dar şicu destinaţia într-o oglindă retrovi-zoare.

“Dacă m-ai fi iubit / înaintede-a mă naşte / Nu m-ai fi născut ni-ciodată / Ai fi chemat vântul / Să-mipoarte micul contur / Peste durerileunei inimi / Ce bătea măsura vieţii /Cu degetele dezamăgirii / Cerul să-mifi arătat / Depărtarea căldurii / la caresufletul oboseşte / Încercând s-oajungă / Iar răsăritul / Cu o ploaie dezâmbete roşii / Să-mi fi alungat veni-rea / Strivindu-mi nucleul / În braţeletale. / Prea fierbinţi, Mamă!” (Scri-soarea către mama - p. 26).

Înalta virtuozitate a poetei, ri-goarea geometriei, deci impersonală,- uşor - dialectică a jerbelor metaforice şi a cununilor de imagini poe-tice, se înălţuie într-o ţesătură stilistică şi prozodică foarte subtilă. “Larăscruce, / Un vis colorat / Coboară prin / Tălpile mele. / Şi-ntr-o clipă /Cu un tren / Fără şine, / Spre valea / Durerii se duce. / Mă spăl de ur-mele / Lui / Ca de un suspin, / Încărcat cu păcate, / Şi caut un ghimpe /Mai puţin / ascuţit, / Ce sparge încet / Un gând, rătăcit. / Ce mă arde…“ ( Vindecare - p. 83).

Constanţa Cornilă îşi concepe poemul din aproape în aproape- vers cu vers - într-o coerenţă desăvârşită iar vibraţia lăuntrică se trans-mite întregului univers, devenit o “cutie” în rezonanţă. În fine, percepţiadevenirii e un simplu pretext pentru melancolii elogiate.

“Iarna vine să ne mai răcească / Aprinderile inimii / Ajunse la li-mita strigătului / Când ne răspunde un ecou îndepărtat / S-avem grijă deviaţa aceasta, / Cum o purtăm pe umeri, / Ca pe o povară, ca pe o ru-şine / Sau ca pe o şansă de-a scăpa / de cele două necunoscute / Şine tremură trupul / În anii timpului / Când şi părul are zăpadă / Şi ochiise fac mici, ca să vadă / ultima oară“. (Frig şi cald - p. 46)

Florina Zahariaeste o poveste frumo-asă care nu s-a desp-rins de cerul gurii luiDumnezeu. Ea trăieşteînainte de Cuvînt şi îna-inte de fiinţa sa. Cîteo-dată este tresărirea dininteriorul crucii, alteorirăscrucea de mai tîrziu,ivită în faţa căutătorilorde sine. Ea nu poate fiatinsă sau strivită de nimic, pentru că geomet-ria ei este ireversibilă şi călătoreşte în afara sa,precum depărtările. Se smulge mereu din toatevăzduhurile, ca să poată fi găsită în înţelesu-rile care lasă urme numai în mierea inimii. Flo-rina Zaharia merge pe umbra ei ca pe o puntede neant, pe sub care lumea alunecă de la în-ceputuri, într-o continuă năruire şi înălţare.Dacă vrei să o priveşti în ochi, trebuie să răsu-ceşti mersul lumii, atît pe dinăuntru cît şi pe di-nafară. Ea însăşi este o creaţie necunoscutăşi nesfîrşită, străbătută de lumi la fel de necu-noscute şi nesfîrşite, de parcă Universul şi-ar fisieşi un plan secund. De fapt, Florina Zaharianu poate fi vorbită, pentru că ea trăieşte îna-inte de Cuvînt şi înainte de fiinţa sa iar eu, celcare scriu despre ea, trăiesc după mine, darştiu că nu va coborî niciodată din cerul gurii luiDumnezeu.

Victor Sterom

Laurian Stănchescu

Constanţa Cornilă:Aleea Scrisorilor,

editura Andrew, Focşani, 2008.Postfaţă de

Gheorghe Andrei Neagu

FLORINA ZAHARIA1863-1894 –

Aşteptarea fără braţe


OOOO PPPP IIII NNNN IIII IIII

My LadyMotto: „Patria: mamă primordială”

Şi sentimentele mele-s la vedre ca ale inspiratului poet ce-i iu-beşte pe toţi ca pe el însuşi. Dar vizavi de mine mulţi îs trăsniţi de cecitate.Pe mine, mi se întâmplă să mă detest pentru imperfecţiunile şi tarele mele,dar patria mi-o iubesc profund, mistuitor că poartă maramă diafană din bo-rangicul viermilor de mătase, joacă taumaturgic unicatul Căluş, poartă cos-tume tradiţionale de un alb angelic, de bun gust şi nobleţe veche cu aplicaţiiîn cromatica de basm. Folclorul său debordează de energie, pozitivism,exotism, originalitate.

O iubesc ca pe un fragment edenic din globul albastru, pentru căare trecut dacic misterios cu parfum de universalitate, că a şezut ca un scutputernic, ca o jertfă, un canon la graniţa ingrată a hoardelor migratoare spresurate europene, ori mapamondiale, a sângerat hemoragic sub crunte lo-vituri sub centură, aplicate de vampirul Istorie; că a fost spoliată de Tezau-rul dacic şi tezaurul actualmente slav, ce nu se mai retrocedează la matcă,că i s-au frânt din întregul inimă, ţinuturi basarabe cu cetăţi dacice de hotaretc. O iubesc necondiţionat că mi-e leagăn şi pentru Eternitate loc deodihnă în humusul său. Mi-au dat lacrimile, în care-mi pot exprima multelenefericiri şi puţinele bucurii cu atât mai inestimabil de preţioase. N-aş „pe-trece doar o noapte cu Patria”. Nopţile patriei îmi par atât de armonios de albastre,cerul ei miraculos de înstelat. Nu i-aş polua poienele picturale cu botticelliene gălbenele ori imaginative co-loraţii magice. În lutul ei am rădăcini: moşi, strămoşi, părinţi, soţ. Ea l-a datpe ultimul romantic european al tragismelor existenţiale; şi al iubirii de pa-trie: domnul Mihai Eminescu.

Bolta sa celestă se reflectă, generos în Voroneţul românesc şi uni-versal, şi se îneacă cu sentimente, un suicid din dragoste – în Marea Ne-agră cu apetit ancestral pentru Pontul nostru Euxin.

Danubiul cu mirifica sa Deltă îi mângâie cu loialitate malurile con-europene, Kogaionul, Făgăraşul, Babele, ce ne-a mai rămas din Ţara Fa-gilor şi Ardealul care ne doare (şi induce exces de salivaţie iredentei); ei audomiciliul stabil în Patrie. Nu i-aş vorbi cu regionalismul fă, maliţios, chiardacă are maleficităţile sale, pentru fragmentul ei de aură benefică sunt ono-rată să mă adresez cu My Lady, ori maică prea generoasă în haruri şi fru-museţi!

Îmi plec genunchii şi-ţi sărut dreapta cu gândul la Creatorul ce nite-a dăruit cadou de platină şi pietre preţioase şi pe care-l rog smerită săte ia sub protecţia-i sacrosantă dacă fi-va voia ta.

Dacă pentru unii, Yahve a murit, pentru alţii „are o scuză: nuexistă”, pentru alţii patriotismul este un sirop considerat greţos, de care lis-a aplecat, mai există câte un rătăcit desuet, idealist pentru care patria nueste neapărat acolo unde este numai bine…

27 martie 2008

Soarta oamenilor detalent din ţările mici, esteamară. Ceea ce a zisBolintineanu în urmă cu 150 deani, este încă actual în Balcani.Unii merg pînă la capătul lumii,cautând surse de inspiraţie. Alţiicoboară pentru inspiraţie, pânăîn inima pământului. Eu vin dinsudul Dunării în acest centru deexcelenţă, pentru a constata că Bucureştiul este un locideal pentru inspiraţie: aşa cum este: uneori mistic şimelancolic, alteori frumos ca o câmpie cu grâu. Poetultrebuie să caute minunea. Unde sunt sufletul satului,sufletul somnului, busola sufletului?.

Poetul este rege în ţara visurilor. Poezia estecheia sufletelor. Cine stă în preajma ei, poate comunica,şi cu oamenii şi cu zeii. O fi zis oare altcineva acest lucru,înaintea noastră? De ce nu! Ce este sufletul? Care esteputerea lui? Cel mai bun medicament pentru suflet, esteagitaţia trupului. Sufletul este viaţa, viaţa este suflet. Treisunt elementele care întreţin viaţa: aerul, apa şialimentele. Două sunt elementele care întreţin un poet:sufletul cuvântului şi iubirea. Poeţii se închină doar în faţaiubirii. Care sunt spaţialităţile sufletului? Dezvelireasânului unei femei este leac bun pentru ochi, iar mijlocultras ca prin inel, hrană bună pentru sentimente.

Precum se vede, ceea ce este frumos, şi luiDumnezeu îi place. Sufletul este un echilibru întrestructura biologica, normală, a sistemului nervos, şireflectarea lui în existenţa permanentă a individului.Sfântul Andrei alunga spiritele rele. Nu despre ele,suntem invitaţi să vorbim, ci dimpotrivă: despredesfacerea cuvântului, despre descifrarea sufletului, carese ascunde în tainele lui. Ce ar fi să dezbrăcăm sufletul?Se ştie că omul este trecător, iar trupul său în pulbere sepreface, dar cartea lui, dacă mai are un pic de suflet întrupul ei, îl face nemuritor. Poetul trebuie să uimeascălumea. Prin ce? Prin cuvinte care alunecă din suflet însuflet. Cuvântul lui, trebuie să fie un destin, caredetermină destinul naţiunii. Cuvânt şi suflet. Poeticasufletului. Cu sufletul cât cerul de mare. Carte de suflet,din tot sufletul.Ce este sufletul?

Cel mai important lucru este de a privi lumea dinpunct de vedere al fiinţei, nu al persoanei, de a descoperiDumnezeul care este în noi, şi de ce nu: în cuvântulnostru, la lumina sufletului. Se spune că găndurile bunene păzesc sufletul. Ce bine ar fi să simţi cu mintea şi săgândeşti cu sufletul. Existenţa trebuie permanent gândităşi căutată cu sufletul. Cărţile bune, scrise cu suflet,reprezintă pentru noi o sursă de energie şi echilibru.Literatura exprimă sufletul timpului. Frumuseţea poezieise naşte din prietenia poeţilor. Prietenia literară este unatelier de creaţie. Iubirea fiind sensul suprem al vieţii, nicipoeţii nu pot crea în absenţa ei. Ea nu poate să devină unleac bun pentru suflet, dacă nu se transformă într-opoezie, compusă din trei elemente: eros divin, erosspiritual şi eros carnal.

Cuvânt şi suflet. În general, poeţii au avantajulcă nu trebuie să explice nimic. Dacă crezi în Dumnezeu,iubeşte şi fă ce vrei, fă ce vrei şi nu întreba pe nimeni!Ştim că au spus şi alţii acest lucru, înaintea noastră, darnu strică să repetăm. Repetitio mater studiorum est. Dacăeşti un poet atins de aripa de înger, un răzvrătit suflet întrestele, în grădina ta, dorm toate păsările lumii. Acolo seaflă arta de a trăi, arta de a intra în veşnicie. Poetul are oviaţa încurcată. El este unica fiinţă, care are dreptul să fieprinţ şi cerşetor. El este cel care te învaţă să te bucuri!De ce? De şansa fericirii. Prin ce? Prin putereacuvântului, prin bunătatea îngerească a inimii. Poeziaeste muzica sufletelor mari şi sensibile, o fereastră princare trebuie să vedem lumea.

Baki Ymeri

CCUUVVÂÂNNTT ŞŞIISSUUFFLLEETTGabriela Zavalaş-Anghel membră a Fundaţiei Culturale Liviu Re-

breanu, Piteşti, a clubului „Cafeneaua Literară”, Piteşti, a Cenaclu-lui I. Tecşa din Centrul Cultural al Ministerului Internelor şi ReformeiAdministrative etc. Profesie: fost funcţionar administraţie sanitarăSpitalul Universitar Bucureşti. Volume personale: „Flacăra violetalbastră”, „De ce iubim bărbaţii”, „Efectul razelor de lună asupragaloşilor de gumă”, „Sunt obscură dar mă tratez”. Antologii co-lective: Zigzag umoristic, Cenaclul Liviu Rebreanu la 55 de ani,Iubirea prin cuvinte, din volumul Privind înainte, un segment decozerii cu titlul Lacrimi de crocodil. Apariţii în presă: Argeşul Liber,Săgetătorul – Piteşti, Curierul Artelor Piteşti, revista Amurg Senti-mental, revista Fapte Reale, Curierul Zilei – Piteşti, Societatea Ar-geşeană, Jar, Piteşti, revista România Mare, Societatea CulturalăPiteşti, Tricolorul, Politica, Jurnal Naţional, revista electronică Ageroa Asociaţiei Germano-Române (pe internet) etc. Referinţe criticemai mult sau mai puţin obiectiv-subiective: dr. Paul Cernat – jurna-list, cronicar literar; scriitor muzicolog Doru Popovici; dr. C.V. Tudor,sonetist Traian Gărduş – Canada; prozator Marin Ioniţă; Alex. Şte-fănescu; poeta Maria Diana Popescu – director artistic Criterii Lite-rare Piteşti; poet Geo Călugărul – preşedinte Cenaclul I. Tecşa alC.C. al MIRA; Constanţa Buzea; George Alboiu; prozatoarea IoanaStuparu; poet Ion Machidon, critic Marian Barbu – redactor şef Ca-feneaua Literară, Piteşti;poeta Denisa Popescu – referent, realiza-tor TV Alpha Piteşti etc.

Gabriela Anghel

�www.oglindaliterara.ro

3664

DDDDIIII AAAA LLLLOOOO GGGGUUUU RRRR IIII PPPPAAAA RRRR IIII ZZZZIIII EEEE NNNNEEEE

(continuare)

# Domnule Carasso, ne-aţi spus că noile legi rasiale, in-terziceau elevilor evrei frecventarea liceelor de stat, dar le per-mitea frecventarea celor evreieşti autorizate. Au reuşit toţi eleviievrei să le frecventeze?

- Da. Şi au căpătat o educaţie foarte bună, pentru că în li-ceele statului se pierdea mult timp cu lozinci, cu defilări şi cu alte lu-cruri inutile. Şi aveam profesori buni. La Liceul Teoretic Evreiesc, amfăcut latina cu directorul, Alexandru Graur; limba română ne era pre-dată de Jacques Byck, care va ajunge universitar mai târziu; Krein-dler, bun matematician foarte hăzos şi soţia lui, care ne predabotanica şi fizica. La istorie îl aveam pe Kandel, la geografie pe Hal-pern, care era din Târgu Măgurele şi ne vorbea cu un accent foartepronunţat german, pentru că făcuse studiile la Heidelberg.. Totuşi,condiţiile în care lucram, ne-au împiedicat aproape în fiecare an săne terminăm programul şcolar. Dar, ce am învăţat, amînvăţat bine.

# Vorbiti-ne despre personalitatea profeso-rului Alexandru Graur.

- Alexandru Graur era latinist de reputaţie mon-dială, cu doctorat luat la Sorbona. Ca evreu, trebuisesă renunţe la ocupaţiile de ziarist şi de scriitor, intrândsub incidenţa ultimelor două legi rasiale din cabinetullui Gigurtu, din 8 august 1940. În schimb, fiind comu-nist din convingere, el a organizat în liceul lui un numărde celule cu elevii, pe care i-a iniţiat în comunism şicare, după război, şi-au făcut un nume în ţară.

# Daţi-ne câteva exemple.- Sunt mulţi, le-am uitat numele, cu excepţia lui

Milo Petroveanu, căsătorit cu Veronica Porumbacu,născută Schwefelberg, intelectuali de renume care au pierit în cu-tremurul din 1977 . Interesant este că, majoritatea, după ce au fostutilizaţi pentru că numărul comuniştilor era foarte redus, au fost obli-gaţi să demisioneze.

# Li s-a cerut membrilor de partid evrei demisia? - Din partid şi din funcţiile lor în viaţa socială. Am un exemplu

elocvent. La Paris, l-am întâlnit prin anii ’60, printr-o întâmplare, peunul dintre foştii colegi, care fusese „cestorul” (şeful-n.n.) clasei. Mi-a povestit ce i se întâmplase în ţară, cum a avut o poziţie în partidulcomunist, cum devenise profesor universitar. După 12 ani de activi-tate în partid, a fost obligat să-şi dea demisia.

# Motivul excluderii din rândurile comuniştilor?- În 1947, trimisese la Moscova o scrisoare mai marilor so-

vietici, printr-unul dintre colegii noştri care îşi făcea studiile acolo,atrăgându-le atenţia asupra felului în care comuniştii români îşi în-deplineau îndatoririle. Adică în mod lamentabil. Această scrisoare afost interceptată de autorităţile partidului, ţinută într-un sertar şiscoasă în 1959 când i s-a cerut demisia. La care colegul meu a spus:„De ce nu m-aţi dat afară când am scris scrisoarea?” Răspuns: „Pen-tru că atunci aveam nevoie de dvs”.

# Care erau relaţiile interumane în viaţa culturală bucu-reşteană dinaintea războiului?

- Vă pot relata un episod legendar pentru anii ’37 - ’38. Într-

În 23 august 1944… Regele Mihai,ne-a salvat vieţile

- interviu cu dl. profesor Carasso

Marlena Lica Masala

Motto:Pentru voi este doar o distracţie/ba-

nală/Linie fără de scrupule/Trasă bândo cupă de şampanie//Pentru noi, care vasă zică: continuă/ Durerea Recreaţiei/Depreaplinul rupturilor ghimpilor vaietelor...Fatmir Salihu, Domnilor care fac hărţi,

(Zotërinjve që harta bëjnë)

un cămin studenţesc, Mihai Polihroniade, cărturar legionar, stăteade vorbă cu Belu Zilber, socialist şi prieten cu Mihail Sebastian. Laaceastă convorbire, asista un intelectual francez de stânga, Léon-Paul Quint, care şi-a exprimat mirarea că două persoane atât de di-ferite ideologic pot să stea de vorbă civilizat, lucru exclus la Paris. Ceidoi i-au răspuns: „în afara convingerilor noastre, rămânem prieteni”.În acelaşi timp, pe stradă, profesorul Graur era bătut măr şi lăsat petrotuar de un grup legionar. Gândul mă poartă la afirmaţia lui Poin-caré: „Nous sommes ici aux portes de l’Orient, où tout est pris à lalégère”! Belu Zilber va fi judecat în 1948, împreună cu Lucreţiu Pă-trăşcanu, cu profesorul nostru de muzică Harry Brauner şi soţia lui,Lena Constante. El era frate cu Victor Brauner, pictor de renumestabilit la Paris. Am convingerea că, dacă Mihail Sebastian ar fi trăit,ar fi păţit la fel. Dar despre Sebastian, în alt episod. Cred că trebuiesă-l adaug şi pe inginerul Calmanovici, tatăl unui bun coleg de laGraur, condamnat la 12 ani de munca zilnică, ca şi prietenii lui Pă-trăşcanu. El era contabilul PCR-ului, a fost sfătuit să facă greva foa-mei pentru a obţine graţierea, dar a fost lăsat să moară. Fiul lui afost pus pe linie moartă, şi nici reabilitarea tatălui, post-mortem, în1965, nu l-a repus pe linie. A reuşit să plece în Suedia, în 1981.

# L-aţi cunoscut pe Mihail Sebastian?- L-am avut profesor numai o lecţie, în locul altui profesor de

la liceul „Cultura”, unde am frecventat puţin timp în toamna lui’40.Ne-a vorbit despre romantismul francez şi despre scriitorul Senan-cour, autorul romanului „Oberman”, a cărui definiţie din „Le Petit Ro-bert des noms propres” îl caracterizează formidabil pe profesorul

meu: „incomparabila tristeţe a eroului, când gusta vo-luptatea melancoliei”. Pe Sebastian îl întâlneam ade-sea pe stradă, pentru că locuia nu departe de noi şi îlvedeam cum trecea cu coşniţa. De obicei era foarteîngândurat.

# Cum vi-l amintiţi ca profesor?- Era un om cald, foarte foarte cald şi foarte

convingător.

# Domnule Carasso, din viaţa banală, astrăzii Bucureştilor tinereţii dvs, la ce anume văgândiţi azi cu plăcere?

- Îmi amintesc cu plăcere de versetele strigări-lor micilor negustori ambulanţi:

„Ardei, vinete şi rosi ardei! Bambili! Porumbulverde!”

„Hai la raci, hai racii vii! Racii, racii vii!” „Perii de măturat! Perii de scuturat! Perii de haine! Perii si bidinele!”

# Spuneţi-mi vă rog, după reprimarea rebeliunii legio-nare, v-aţi putut relua cursurile?

- Sigur. Cursurile s-au reluat aproape imediat, dupa 4-5 zilede război civil.

# La terminarea liceului, aţi avut voie să vă susţineţi ba-calaureatul?

- În 1945, la liceul „Matei Basarab”.

# Ne-am apropiat de sfârşitul războiului. Ce evenimenteparticulare v-au rămas în memorie?

- Pentru serbarea de sfârşit de an, în iunie 1944, clasa noas-tră pregătea un fel de revistă în care povesteam anecdote din viaţaclasei şi îi imitam pe profesori. Această pregătire s-a încheiat bruscîn ziua de 4 aprilie, când au început bombardamentele anglo-ame-ricane asupra Ploieştilor. Americanii veneau ziua şi englezii noap-tea, să termine treaba. Am fost bombardaţi aproape zilnic, până pe18 august. Strada Olimpului pe care locuiam noi era riscantă, avândîn vecinătate o uzină de gaz. Din nefericire, în noaptea spre vineri 28iulie, o bombă a căzut în faţa casei. Părinţii mei, fratele cel mare şialte 15 persoane au murit în adăpostul din apropiere, fratele meumijlociu fiind singurul supravieţuitor. Eu mă aflam cu un prieten în altadăpost. Despre acest bombardament, am găsit relatat chiar în jur-nalul lui Sebastian, publicat în Franţa. Un frate al tatălui meu, refu-


VVVV OOOO CCCC IIII DDDD IIII NNNN DDDD IIII AAAA SSSS PPPP OOOO RRRR ĂĂĂĂ

Tocmai întorcându-se din vizita făcută rudeniilor din România, soţia mea Florica, mi-a adus şi câteva cărţi frumoase, vechi, darcu atât mai bine, mai ales pentru mine, iubitor mai mult de scrierile clasice decât orice filosofii moderne! Aşadar, povestirile “Creanga deaur” şi “Nopţile de Sânziene” ale lui Mihail Sadoveanu, îmi atraseră în mod deosebit atenţia. Apoi, “M. Eminescu- Poezii”, cu un “Cuvântînainte” de Tudor Arghezi, şi prefaţată de Zoe Dumitrescu-Busulenga, 1960, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, deci carte de greu-tate şi valoare. “Stihuri”-Cântare omului”-autor Tudor Arghezi, 1956, de la aceeaşi editură etc. M-am apucat şi eu de “Creanga de aur”a lui Sadoveanu, deşi o mai cetisem cândva; acum însă îmi făcea o mare plăcere să o am în bibliotecă. Taine, intuiţii, inspiraţii, nu ştiude unde-or fi venind asupra-mi, stiu însă că Sadoveanu, era prin scrierile sale aducătorul tainelor munţilor noştri, asemenea lui Calis-trat Hogaş, mai ales dinspre Vatra Dornelor, despre apele şi izvoarele ce înconjor Muntele etc. “Creanga de aur” poartă o temă extremde interesantă din istoria străveche a Românilor, a bătrânului din Munte, (Moşului). Dar reproduc întocmai din “Creanga de aur” a lui Sa-doveanu, spre a a nu-mi amesteca subiectivismul meu în nici un fel! “Monahii lui Zalmoxis trecură spre zidul brădetului, intrară ca pesub coloane şi pătrunseră în poiană (...)” Pag.16. “Se strecurară în pesteră, ca şi cum ar fi vrut să dea de veste. Dar bătrânul, fără în-doială, ştia că au sosit monahii săi. Amândoi tinerii se opriră cu sfială văzându-l scufundat în gânduri şi aşteptând în jilţul lui să bată unornic din văzduh, sau din inima muntelui, sau din veşnicie, al cărui sunet numai urechia lui putea să-l simtă. Pe altarul luciu de piatrăstăteau semnele tainice ale vieţii şi ale morţii. Cele trei făclii de ceară ardeau lin. Ei ar fi aşteptat un semn, dar ştiau că bătrânul nu-l vaface. Ar fi vrut să se retragă, să cheme pe oaspeţ, dar nu îndrăzneau. Îngenunchiară în locul hotărât lor şi atunci simţiră în tâmple unfior; muntele dădu zvon; alungat din peşteră, tunetul foii de aramă lovită cu ciocan de lemn zbucni în poiană ca o ploaie de sonuri fine.Monahii se ridicară din jurul focului şi intrară în locul sfânt. Se grăbiră să împresure jilţul şi-şi plecară genunchii. Învăţăceii cei tineri îşicoborâră frunţile închizând ochii. Prorocul făcu asupra capetelor închinate, pe rând, semnul celor patru puncte, care înseamnă nemăr-ginirea în spaţiu, regenerarea necontenită a vieţii, jertfa şi mângâierea. Era vechiul semn al iniţiaţilor, pe care, în văile depărtate, undese alină apele, la acelaşi ceas, preoţii legii nouă, a lui Isus, îl făceau asupra poporului, vestind Învierea. Ceremonia tainică pe care ausăvârşit-o monahii sub gestul şi privirea bătrânului din muntele ascuns nu era îngăduită a trece dincolo de umbra de amurg a peşterii,la cunoştinţa mulţimii. Nu-i îngăduit nici astăzi nimănui s-o divulge. Trebuie să rămâie în trecut, ca o comoară în sânul graniturilor “.(pag.16-17). Povestirea spune cum nici locuitorii, cu turmele lor de oi, nu se apropiau, decât numai până la semnul şi locul fixat de pro-roc, deci de locaşul său din munte. Cu siguranţă că acea poiana de sus unde se întruneau monahii şi Proorocul, dar unde pământeniinu aveau permitere a pătrunde, ar putea tot aşa de bine să fi fost în “Creanga de aur” a lui Sadoveanu, o referire la “Ocolaşul cel Mare”din creştetul Ceahlaului. Un aliniat de la pagina 18: “Fiule, răspunse bătrânul, am în mine şi bucurie. Veştile pe care mi le aduceţi nu măpot mâhni căci tot ce se întâmplă e rânduială a Celui prea Înalt pe care noi îl servim. Mi-aţi vorbit de mult de legea nouă cătră care no-roadele se îndreaptă; dar sub cuvintele ei proaspete eu văd aceleaşi semne vechi, căci Domnul Dumnezeu are o mie de nume şi o miede forme. Poate ochii oamenilor de rând au nevoie de altceva şi sufletul lor doreşte alt joc de colori, dar cel ales trebuie să rămâieîntr-acelaşi loc al său, îndreptat cu toată puterea spiritului spre înţelepciunea cea mai presus de toate. Cel pe care îl servim e unul, năs-cut din el însuşi; şi din acest unul toate au ieşit şi el e în toate şi le învăluie pe toate. Nimene dintre muritori nu l-a văzut decat în valurişi vânturi, şi-n raza care străpunge moartea trezind colţul grăuntelui. Pentru oamenii de rând e trebuinţă să se găsească cea mai potri-vită alcătuire ca să se teamă şi să nu se mănânce unii pe alţii ca fiarele. Dar pentru noi ceea ce e veşnic nu se poate clăti !” Aşa dar,CEAHLĂUL nostru nu se va clăti niciodată, nici nu va fi vândut dar nici cumpărat, fiindcă ni l-a dăruit Veşnicia, Zamolxe-Bătrânul, Dum-nezeul Neamurilor !”

CEAHLĂUL ŞI “CREANGA DE AUR”IIOOAANN MMIICCLLAAUU,, AAuussttrraalliiaa

giat la Brădet (judeţul Argeş - n.n.) cu o colonie de francezi printrecare avea prieteni, cum a auzit nenorocirea, a venit, ne-a luat şi ne-a dus la Brădet, unde am stat până pe 22 august. Întorşi la Bucureşti,am asistat la lovitura de stat care a evitat multă vărsare de sânge.

# Ce a însemnat pentru dvs sfârşitul războiului?- În 23 august 1944, „prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa re-

gelui”, şi în absenţa celor patru şefi de partide din opoziţie, răspân-diţi de caniculă, România a cerut armistiţiu şi i-a invitat pe nemţi săpărăsească ţara. Regele Mihai, ne-a salvat vieţile. Sfârşitul războiu-lui a fost marcat de schimbarea radicală a situaţiei politice din Ro-mânia. Cum nemţii nu prea se grăbeau să plece, armata română aîntors armele şi a participat alături de armata sovietică la luptele dinUngaria şi Cehoslovacia, cu celebra divizie „Tudor Vladimirescu”, al-cătuită din prizonierii români capturaţi la Stalingrad. Pe frontul „devest”, armata română a pierdut peste 170.000 de soldaţi, spre de-osebire de „frontul de est”, unde au dispărut peste 360.000 de sol-daţi români, proporţie importantă. Anumiţi istorici afirmă că datorităschimbării în România, Balcanii au fost evacuaţi mai repede de ar-matele germane şi războiul a fost scurtat cu câteva luni.

# Domnule Carasso, 23 august l-aţi trăit din plin la Bu-cureşti. Ce vă amintiţi?

- Mult. Tot. În seara de 23 august eram la „Lido”, unde as-cultam orchestra de jazz a lui Bibi Alexandrescu La un moment dat,orchestra s-a oprit şi s-a citit proclamaţia regelui Mihai. A urmat oadevărată nebunie. M-am repezit la nişte prieteni care stăteau înapropiere, uitând şi macaroanele în farfurie şi să plătesc. Desfăceaudeja o sticlă de şampanie din Crimeea şi mi-au zis să rămân să dormla ei, întrucât se putea solda cu bătăi cu nemţii pe stradă. A doua zi

m-am dus să mă plimb. La hotelul Ambasador, cartierul general alnemţilor, aceştia îşi făceau bagajele şi le încărcau în camioane, iarsoldaţii români erau ascunşi prin WC-urile din preajmă, pentru oriceeventualitate. Apoi, m-am dus la un prieten care se pregătea să seducă la doamna Irina Pop, un bordel de lux, şi m-a dus şi pe mine.Viaţa începea să reintre în normal. Apoi, am văzut colegi de la liceulevreiesc care defilau cu Uniunea Patrioţilor.

# Aţi făcut parte dintr-o asemenea celulă comunistă întimpul liceului?

- Eu?! Nicidecum. Nici nu eram la curent cu existenţa lor. În-tâmplător am aflat. Într-o zi m-am dus după-amiaza la laborator, lalucrări de fizică, şi când am intrat în sală, unul a zis: „Ce caută ăstaaici”? Atunci am înţeles că celula se aduna acolo.

# Domnule Carasso, de ce credeţi că au aderat colegiidvs. la comunism?

- În primul rând, pentru prestigiul directorului Graur. Apoi, nuera singurul comunist din şcoală. Şi Brauner sau Endler erau co-munişti.

# Bine, dar motivaţia personală a acestor tineri care era?Ce îi atrăgea la comunism?

- Zorile unor zile mai bune. Omul nou care venea, oameniinoi. Ruşii erau văzuţi ca nişte oameni noi. Cine îşi închipuia atuncică în ei zăceau barbarii năvălitori, violând femeile şi omorând bărbaţiicare le apărau?! Dar aceste excese sunt obişnuite la vîrfurile arma-telor de invazie. În Bucureşti, ruşii au intrat ca invadatori, nu ca eli-beratori.


RRRR EEEECCCC UUUU PPPP EEEERRRR ĂĂĂĂ RRRR IIII

Lana, îmbrăcată într-un vizonaruncat peste un tailleur bleu, carelăsa să se vadă o bluză de satin alb,joacă rolul misterioasei necunos-cute, venită de pe alte meleaguri, ar-borând un surâs enigmatic şiprinciar. Sacha, învelit în toga

neagră a tatălui său, o aşteaptă în capul scării monumentaledin hotelul său particular, exact ca în introducerea unei piesede bulevard.

Cum spunea poetul român, şi cu siguranţă că SachaGuitry ar fi apreciat aceste versuri la justa lor valoare, dacăar fi înteles limba lui:

« Şi din prima clipă, când s-au cunoscut,Stângere de mână şi « îmi pare bine »,Orişice iubire, ca şi un strănut,E spontană şi e greu a se reţine. »

Pentru că, aplecându-se ca să-i sărute mâna, SachaGuitry a fost imediat cucerit de eleganţa ei, de degetele fineşi interminabile, de o albeaţă extraordinară. Acest fetişism almâinilor distinse, care-l obseda pe marele regizor, s-a tra-dus, mai apoi, chiar şi prin realizarea unui mulaj din ghips,expus într-o vitrină, printre obiectele preţioase la care ţineacel mai mult.

Conversaţia care urmează este de fapt un examende trecere care trebuie să confirme nivelul intelectual al ti-nerei persoane. El se derulează sub forma lecturii unor ma-xime şi aforisme scrise de Sacha Guitry, timp in care autorullor profită pentru a studia reacţiile ascultătoarei. Foarte dis-ciplinată, Lana surâde la momentele potrivite, face comen-tarii discrete si pertinente, nu reacţionează în mod negativnici chiar la afirmaţiile misogine ale Maestrului.*5 Trebuie saprecizam că în acel moment Sacha Guitry avea 60 ani, iarLana Marconi, 28 !

Cu multă fineţe şi cu un ascuţit sens al repliciiprompte, însă lăsând în umbră nenumărate detalii care nu-i convenea să le afişeze, Lana cucereşte spiritul şi inima ac-torului dezamăgit de precedentele aventuri feminine.*6

Mai mult ! După plecarea Lanei, Sacha Guitry găse-şte în sala de baie o batistă de mătase, « uitată » de miste-rioasa invitată, care poartă, brodate într-un colţ, stema Caseiregale a României. Guitry nu are nevoie de multe alte con-firmări pentru a se autosugestiona, cu ajutorul unor prietenibinevoitori, şi a fi convins că Lana este fiica fostului regeCarol II al României, în acel moment în exil, departe de ţaralui natală. De altfel, această batistă, încadrată cum se cu-vine, va rămâne expusă vizitatorilor Maestrului până la sfâ-rşitul vieţii sale.

Probabil că nu vom şti niciodată în mod sigur cine eraadevăratul tată al Lanei Marconi. Poate că ea însăşi nu ştia !În tot cazul, chiar şi actul oficial care consemnează decesulultimei soţii ale lui Sacha Guitry nu menţioneazădecât : « Ecaterina (Catherine) Marconi, née à Bucarest(Roumanie), le 8 septembre 1917, sans profession, fille de

Adrian Irvin Rozei

Si Lana m’était contée…(urmare din numărul anterior)

Mirella Marconi, décédée ».

Însă despre mama ei cunoaştem mult mai multe de-talii şi nu dintre cele mai anodine !

* * *

Legenda, retranscrisă de Guy des Cars în cartea in-titulată « Les rois de cœur » ( de Roumanie n.n.), editată laînceputul anilor ’60, povesteşte că în 1918, pe când reginaMaria lucra într-un spital de pe front, ea a remarcat o infir-mieră care, datorită frumuseţei şi a tenului smead, părea oprinţesă indiană.

La întrebarea reginei, tânăra devotată ar firăspuns : « Mă numesc Mirella Marcovici… Sunt născută laPiatra, unde tatăl meu se ocupă de gatere. Marea mea do-rinţă a fost dintotdeauna să joc teatru. Am venit la Bucureştisă prepar intrarea la Conservator. Aici m-a surprins războiulşi am încercat să fac ceva folositor în aşteptarea unor zilemai bune. »

« Sunt fericită să întâlnesc aceleaşi gusturi ca şi alemele. Iubesc mult teatrul. Ne vom revedea… » a spusregina.

Se pare că regina Maria avea deja o idee asupra rolu-lui pe care l-ar putea juca Mirella. Şi nu numai pe scena unuiteatru…

Pe atunci, prinţul Carol, încă moştenitorul oficial altronului României, tocmai ieşea din aventura rocambolescătrăită la sfârşitul războiului, care l-a condus la căsătoria cuZizi Lambrino. Din această căsătorie, repede anulată de fa-milia regală, s-a născut, pe 8 ianuarie 1920, Mircea Lam-brino, care în urma unei lungi proceduri judiciare purtate înfaţa tribunalelor din Portugalia şi Franţa, urma să fie re-cunoscut în mod oficial ca « prinţ de Hohenzollern », dupămoartea tatălui său.

Numai că prinţul Carol avea obiceiul de a rămâne încontact cu fostele lui iubite, de care, după cum s-a văditpână la moarte, încă mai era îndrăgostit.

De aceea, regina Maria, îngrijorată de posibilitateareîntoarcerii la amorurile din trecut ale acestui prinţ atât deinstabil din punct de vedere sentimental, dorea să fie infor-mată şi să urmărească îndeaproape acţiunile fiului său.

Drept care, regina a convocat-o pe Mirella, care întretimp urmase cu un oarecare succes cursurile Conserva-torului de Artă dramatică din Bucureşti, cerându-i săpătrundă în anturajul prinţului şi să-i aducă informaţii deprimă mână privind intenţiile sentimentale ale acestuia.

De fapt, probabil că speranţa, mai mult sau mai puţinmărturisită a reginei, era că Mirella va reuşi, prin farmeculsau farmecele ei, să-l îndepărteze pe Carol de Zizi Lam-brino.

Toată această stratagemă a funcţionat foarte bine, înprincipiu, după ce însuşi regele Ferdinand i-a prezentat-ope Mirella prinţului Carol, în cursul unei recepţii la Palatulregal, spunându-i surâzător: «Carol, îţi prezint o maha-rani ! »

Rezultatul urmărit s-a revelat imediat



trăiască secundarul!în disperare… îmi caut Dumnezeul fiinţeipână când nu mă abandoneziîn fâncoasa umblă ageră să n-oprindă şopârlaar trebui să mă interesezepoeţii de hartiecu rime scămoşate şi giulgiulpătat?

ce-i cu versificaţia clasică?pastelul e căzut în toaletăşi ritmul de house răzbate dintr-un undergroundplete, rock, nebunievene tăiate şi degradarea epitetului purificator

în disperare… îmi caut Dumnezeul fiinţeimă caut pe mine în mine însămifericirea-mi pare aparentă în atmosfera voastrăde ce să uit că trăiesc după ce m-am născut?în testamentul imbecil filozofia e numai un moft

nu-mi trebuie renumenici omagii mincinoase de la trădătorinu vreau suferinţă în rateca să vă dau viaţa garanţiefoarfeca aranjează şi culoarea microscopicănu ştiţi cine e cu voi, cine vă veghează de Sus

în gară sper să mă mai aştepţi tu…

act n-continuare-

în solemnitatea zileisoarele se roagă citind psalmii3-30-142 şi Bibliapuful merelor necoapte nu mai încape în arteracopaculuiîn mine apar acum seminţese naşte al doilea înger păzitorpe masa aleargă agitaţi-dezorientaţi şobolanifoamea îi ucide puţin câte puţinmi-au ros pielea şi-au stors veninulesenţa vieţii nu mai este mişcareadevoratorii de fiinţe aduc numai sânge putredîncarcă rezervorul cu ură şi hipocloritpe ritmul unui titanic valsne conducem părinţii spre cimitir.ro sau .comnu ne plac discuţiile aberanteşi reducem existenţa la ciornele mult prea uzatedegeaba pisica ne mângâiecând mucegaiul a invadat jocul fără reguliaud un fluierat ascuţitun claxon prelung şi încă unul şi încă unulşi ce-o să mai urmeze?m-am întins pe linia feratăo simt fierbinte mă arde mă strângehuruitul roţilor de tren nu mă intereseazăfiindcă ştiu că mă va salvaşi uite! langă capul meu… s-a oprit.s-a oprit.s-a oprit.nu pune punct!continuă fraza spre nesfârşittoţi îl aşteaptă în gară pe-un peron agitatazi, mâine, niciodată nu soseşte când vrem!e lângă mineacum e Marea Scenă: se hotărăştemă salvează sau pier pe şină m-a topitîn bătaia unui destin mereu tragicnu rezist mai mult!terminaţi-mă odatăcălcaţi-mă sfredeliţi-mă biciuiţi-măvă cad pradă tot vouăşi nu vă mulţumescs-a oprit.s-a oprit.s-a oprit.

Aş vrea…

Aş vrea să pot să mă strecor în sloveŞi să las gândul să le rostuiască, Înşiruindu-se în vorbe după vorbe, Tot ce în taină a visat, să povestească.

Să spună lumii-ntregi cât mi-e de dragă, Înţelegând cu-adevărat ce e căinţa, C-am învăţat să iert cât viaţa-ntreagăŞi-a Binelui, cu siguranţă, fi-va biruinţa.

Aş vrea să pot să mă strecor în slove…

Mi-e dor…

Mi-e dor de stânca-n care m-am formatŞi care-n timp tăcut s-a erodatTrecând de la mirare-ncântătoareLa un continuu semn de întrebare.

Mi-e dor de semnul ce mai ieri se întrebaŞi care azi s-a transformat … în stea,De stâncă ieri, nisip azi în clepsidră…Aş vrea măcar fărâme să m-aştepte-n tindă.

Vin îngeri de la Cel ce stânca face şi desfaceŞi îmi şoptesc să am în suflet pace Că stânca mea iubită, înălţătoare, La Domnul e-n celestă aşteptare…

Bunica

Din flori de iasomie te respir bunicoŞi-n marea gândurilor tale lung privesc,Se stinge-ncet blânda-ţi luminăŞi văd un început… de infinit ceresc…

Mă strângi la piept ca pe-o comoară sfântă, Aripi de înger sunt palmele tale,Mă rog tăcut să-mi vii în amintireCând fi-vei draga mea… numai petale…

echilibrare cu presiunecoborâtă

percepţia ajunsă la stadiulcând înlăturarea poate fiagravatăşi se despletesc toate fireledintr-o învelitoare asprăeste trecerea de la solidifi-care în apropierea curgeriiunui lichid roşusau regularizare pe care o vor face eio pasiune atroce cu dispozitive noi de arun-cat în aeriar ultimele componente aparţin unei dezin-toxicări există forma carotidei o lungă echilibrare cupresiune coborâtăşi încă se derulează acea parte tragicădintr-un episod aproape realcu o suspendare care amână sine die con-tinuarea aceluiaşi plan şi cu aceeaşi lumină

abordare rectilinie

proporţional unu-i decât scoaterea la mezatdupă un refugiuşi se dau reîntregirii ascunse pe după şa-bloane reaşezateexistă probe alcaline într-o masă compactăiar rotundul dintr-o aglomerare capătăforma unui lung perforatorun ochi şasiu o abordare rectilinie şi suduraultimelor compartimentărideposedarea îşi are dimensiunea şi acapa-ratoare iar cei care fugîşi găsesc apărarea într-o statistică enume-rare cu lungimea şi lăţimea apropiate uneicontorsionări subcrustale

eteroclitatea

o imparţialitate cu un singur daimon şi sestructurează pe două părţi separate.există formidabilul acroşarea care se facezilnic şi coronamentul are patru definiţii re-petabile.un dislocator cu un performant recul iar di-sonanţa apare într-un moment când numă-rătoarea are separată vederea pe un ecranmonofazicşi există un fond al recesiunii o spuneresimbolică iar fotomodelul este suprapusunei comode tradiţionale

resuscitarea paleativelor

un necrofag compus din patru zile mari cuieşirea într-o largă estompare. iar îndărătul ajunge contra legătură şi-s mo-mente asemănătoarecu lungile alegorii un reazem ipotetic sau re-ducerea la un singur punctexistă compatibilitatea în contradicţie cu su-prapunerea rezerve prohibitive şi megalele care au unaspect tradiţionalo atingere consecutivă opt degajări promo-ţionale şi resuscitarea paleativelor dintr-oîmprejurare sadicăexistă mişcarea ondulatorie o formă cana-rică după instalarea nocturnă iar deveni-rea seamănă cu încă o jumătate de veac

GGEEOORRGGIIAANNAADDIIAACCOONNIIŢŢĂĂ

CCOONNSSTTAANNTTIINNGGHHIINNIIŢŢĂĂ

CCAAMMEELLIIAACCIIOOBBOOTTAARRUU

IIAANNCCUU GGRRAAMMAA

PSSALM 1

Nu mă pot acomoda.Aveţi dreptate.Poate că nu estelumea meaPoate m-am urcat înaltă steaPoate ani lumină ne desparte

Gănduri trec alăturea de mineCa şi cum nici nu m-au cunoscutSunt un călător printre ruineCa şi cum nici nu Te-am cunoscut

Şi totuşi, şi totuşi ceva îmi şopteşteCă-n mine El timpul îl cheamă


PPPPRRRR OOOO ZZZZ AAAA

Puterea universală a celţilor pă-trundea adânc în carnea fetei şi simţurilerăscolite ale tăcerii o cuprindeau în du-rere. Noaptea preschimbată în ore decoşmar revărsa teamă şi lipsa de aer îirăsucea trupul avid de dragoste, dorit deiubire, singura dovadă a sentimentelor luifiind talismanul de argint pe care’l pur-tase până atunci între sânii ei mici cadouă mere.

Cu câteva zile în urmă el o vizitase pentru a o sărbători.Împlinise douăzeci şi cinci de ani, o vârstă superbă încununată cuacea relaţie stranie dar plină de bucurii pe care o avea de patruani cu Bogdan, iar rodul ei fusese Alexandru, o zgâtie ce umpleazilele bietei fete aflate în aceste luni singură. El, căsătorit de altfel,plecase pentru câţiva ani în Irlanda de Nord, în lumea magică aCelţilor.

Îi scrisese atunci cu evlavie şi dorinţă, plin de remuşcareaimposibilităţii de a’i mai fi alături în puţinele clipe pe care şi le pu-teau permite, că el se considera cu sufletul curat faţă de ea: “Măvoi întoarce ca cel mai frumos răspuns ce’l poate aştepta femeiacare mă iubeşte şi care, Doamne, de câte ori să’ţi spun, merită maimult decât i-ar putea da un bărbat, oricare ar fi el. Să ţii minte dela mine, eşti specială, cum se spune pe aici, şi valoarea ta e unică,fără egal. De ce nu te-am întâlnit acum 20 de ani ? Alta ar fi fostviaţa noastră în acest timp, pe care nu spun că l-am pierdut, dar mădoare sufletul gândindu-mă cum l-am fi câştigat. Spui să te iau băr-băteşte şi să’ţi spun: trezeşte-te ! Îţi spun acum: nu cred ca a fostcineva mai cinstit cu tine decât sunt eu. Poate sunt lucruri pe carenu pot să le spun, n-am voie, dar nu sunt minciuni, ci omisiuni. Înrest nu ştiu cum să fac să fie mai bine şi pentru mine şi pentru tine,pentru noi, inspăimântat şi eu de perspectiva unui sfârşit. Mi-e dorde tine, de ochii aceia frumoşi ca ai mamei mele, de culoarea vân-tului turbat, pe care acum, doar în mintea mea mă mai străpung şide lumina ce mă străfulgeră în întunericul vieţii atunci când mă do-reşti şi mă laşi să plutesc în nefiinţă”.

Spun evlavie pentru că sufletul lui se închina permanentîn faţa ei ca la o icoană. Astfel o simţea şi de câte ori o revedea îiaducea ofrandă trandafiri ca unei zeiţe. Ea îi amintea ades că ră-mânând singură cu ei medita: “...privind la trandafirii tăi, încercândsă vorbesc cu ei şi dorind să-mi spună despre tine... intru în visulpe care’l trăiesc şi-aş fi fericită să ştiu că nu se termină...”

Bogdan se întorsese şi aşteptarea le dăduse imbold săfie cât mai aproape, dar temerile strecurate în timp îi îndepărtaseprea mult. Ea îi scria ca o apărare în faţa dragostei care părea totmai aproape de imposibil şi care o măcina zi de zi: “....nu maivreau... nu mai pot, nu mai vreau să pot doar numai când avem oclipă de evadare... şi să trebuiască mereu să uit până a doua zi detoate aceste clipe furate, trăite împreună. Ţi-am spus că nu mă pri-cep foarte bine s’o spun în cuvinte, cu voce tare, să le găsesc pecele mai potrivite şi poate cele mai concludente ca argumente, camotivarea unei decizii de final; nu pot, asta e, şi e lesne de înţelesde ce... Ţi’am promis de la început că’mi voi asuma totul, şi iubirea,şi dorinţa, şi dorul, şi eventuala durere a despărţirii, că nu’ţi voi re-proşa niciodată nimic (nu aş avea voie şi nici dreptul) şi că poatedacă se va întâmpla ca unele lucruri sau întrebări să pară aşa... nu,nu vor fi fost reproşuri, ci doar gândurile mele. N’am înţeles multelucruri, şi bănuiesc ca nici tu; au rămas adeseori intrebări fără răs-punsuri între noi şi-am preferat să le las aşa. Chiar şi în cazul unorconfirmări, mereu exista ceva neînţeles, lucruri care nu aveau su-port, o argumenţie realistă, deloc confortabilă, încurajatoare darplăcută. Îmi asum responsabilitatea şi dacă vrei pot recunoaşte şivoi recunoaşte întotdeauna că îmi aparţine în exclusivitate pute-rea de a alege şi puterea deciziei. Între neînţeles şi reproş, alegneînţelesul, ceea ce înseamnă că o iubire plină de reproşuri în lim-bajul meu are multe compromisuri şi la un moment dat se identificăcu povara acelei iubiri, numai că fără iubire, doar povara... O iu-bire neînţeleasă rămâne totuşi iubire, e vie încă, a existat şi este.Tocmai pentru a veni în sprijinul a ceea ce am spus, chiar dacă voiaccepta în timp ideea ca eu nu am avut capacitatea şi maturitateade a te putea înţelege, ascultă-mă, poate ascultându-mă vei gândică sunt un paradox, că mă contrazic, dar nu e aşa, ai în glasul meu

Liviu Pendefunda

TTaalliissmmaannuull tot ce mi’aş dori să’ţi pot spune mereu. Şi dacă între noi va putearămâne sentimentul unei curate prietenii, pentru asta e nevoie devreme pentru a mi te putea scoate din minte şi suflet în felul în careeşti acum, cu dorinţă şi simţire ....de mult timp. Voi încerca mereusă găsesc singură acea Poiană cu Irişi şi... poate că într’o zi, chiaro voi găsi.. Îmi doresc şi îţi doresc multă putere... Acolo e poarta detrecere prin care Profetul a spus că e singura prin care’l putemurma. Te aştept până când vei veni.” Erau vorbele ei străbătând îndisperare meleaguri de ape şi munţi, erau întrebările şi răspunsu-rile pe care singură şi le dădea în dorinţa de a fi cu el sau măcarde a’i sorbi încă o dată dragostea.

L-a aşteptat să sosească de la aeroport. Carnea înfrigu-rată le tremurase ca la copii în emoţia unei noi clipe. Şi nu mai ştiauce să facă unul cu celălalt atingându-se. Aşa şi-au petrecut ani-versarea, încercând să uite că Bogdan era aşteptat şi el, călătorprin spaţii şi mai ales timp, îndepărtând grija unei familii, chiar nu-meroasă, nerăbdătoare în speranţa revederii. Şi totuşi el venise di-rect în apartamentul acela închiriat pe strada Viselor pentru a osimţi nu numai cu gândul ci şi cu trupul dorit de dor şi de alint. Îi dă-ruise de ziua ei doi trandafiri albi care să’i amintească de deceniileinocenţei şi cinci purpurii ai anilor pătrunşi de focul iubirii. O zbaterepe care doar Dumnezeu mai poate să fi fost martor cândva. Era re-găsirea lumii pierdute. Şi-apoi din nou discuţii. Mai aspre, puţin maireci şi talismanul.

Ea ajunsese mai târziu acasă şi n’a mai rezistat. Trebuiasă spună ce simţise. Trecuse de un prag şi se întorsese conştientăîn lumea pe care cu câteva ore înainte o părăsise pentru a’şi în-tâmpina iubitul venit de departe, pentru ziua ei. La telefon încercasă’i spună că tot, abolut tot ce se întâmplase în seara, respectivdupă-amiaza aceea cu el... “presupun şi vreau să cred că a fostadevărat (despre mine, nu există nici o indoială, am recunoscutpoate şi ce nu trebuia): discuţii mai mult sau mai puţin asemănă-toare cu ce aveam noi până acum, pline de tandreţe, dor, dorinţăşi foarte mult respect (foarte important !), dar.... la un anume mo-ment, un anume lucru... ceva mi’a zdruncinat totul, toate cele men-ţionate adineauri (de ce ?, nu mă întreba, că nu ştiu să-ţi spun). Lamulte întrebări sau fapte ce ţin de tine şi viaţa ta în afara mea, sen-timentele ce-ar putea exista sau nu pentru altele, doar tu mi le-aiputea lămuri. Singură aş fi pur subiectivă. Ceea ce ştiu eu este in-suficient pentru o concluzie elocventă şi reală, dar sincer, acum nudespre asta vreau să vorbesc. Nu mă interesează asta... mult timpam spus că nu mă interesează. Dar dacă chiar vreau să văd în de-părtarea timpului, e foarte greu, aproape imposibil de văzut şi ac-ceptat o realitate care se ascunde când e vorba de persoana ta...Ceea ce sunt eu... asta pot şti. Şi sunt aşa cu sacrificii şi eforturipoate supralumeşti... Dar ceea ce pot să fiu e numai pentru tine”.

El asculta şi simţea ceea ce înţelesese dintotdeauna, nucă nu iubea suficient sau vârsta îl împingea să fie mai raţional, sădozeze ceea ce divinul îi mai dăruia pentru a recupera din lumeacare o pierduse, ci faptul că ea fiind întru totul a lui, dorea aceeaşidăruire, acelaşi drum la care nu îndrăznise să’i mărturisească căvisa.

“Poate ai realizat ca la un moment dat modul meu de co-municare a devenit unul puţin agresiv mai ales interogativ şi ţi’amspus că’ţi voi argumenta la final de ce pun întrebările în modulacela... puţin alert. Ei bine, îţi spun acum, folosind o întrebare pânăla urmă retorică: care este diferenţa şi care e limita fundamentală,dacă vrei şi de bun simţ, între vulgaritate şi senzualitate, între do-rinţă, fantezie, imaginaţie şi grotesc sau promiscuitate?”

Cuvintele fetei erau din ce în ce mai puţin inteligibile pen-tru omul de rând şi Bogdan nu avea cum să bănuiască: el îi dă-ruise femeii iubite puterea unui talisman, toată puterea de careuniversul era în stare să se strecoare în sufletele curate ale celorcare meritau lumina. Acesta era argumentul intrebărilor şi dilemeicare se releva mai mult decât cel mai cumplit coşmar în viaţa ei, im-aginea care i-ar fi putut fi atribuită era mai mult decât spaima: “....şi-acum vin şi te întreb, iubite: aş putea fi percepută, văzută sau cumvrei tu să’i spui in limbaj uzual, de tine ca o prostituată, femeieuşoară, una dornică de noi experienţe şi fantezii... sau un suport pecare tu, de comun acord cu mine, să’ţi construieşti imaginaţia fan-tezistă sau chiar reală... asta sunt eu ?”. Şi Bogdan nu mai era înstare să discearnă între vis şi realitate, simţind cum minunata luidragoste se pierde, alunecă într’o zonă fragilă, gingaşă. Nu înţe-legea exact ce i se întîmpla, o transformare sub jugul unor forţe, pecare nu avea cum să le controleze, aducea pe clipă ce trecea onouă faţetă a existenţei, determinând-o să se comporte diferit deceea ce fusese ea până în clipa... în clipa când îi aşezase lanţul cumodelul acela floral şi totuşi în stilizarea lui ...

(fragment)

prospătată a liricii lui Nicolae Dabija, într-unregistru stilistic transmodern, în care sim-plitatea şi concentrarea aforistică devinconstante care stau bine unei conştiinţe ar-tistice pe deplin mature. Câteva dintreaceste poeme îi vor supravieţui, cu sigu-ranţă. Întâi de toate, poetul se simte în pos-tura unui „arhanghel îmbătrânit” pe care îldor aripile de nezbor, întristat şi ironic că n-a ajuns acolo unde tinereţea ţintise: „Gâr-bovit sunt ca un hamal într-o gară,/ degreutatea aripilor mele/ arse de mucuri deţigară,/ când eu le voisem – arse de fulgere/ şi de stele…” (Arhanghelîmbătrânit…). Părăsit de poporul său, poetului îi mai rămâne cititorul,pe care acum îl invită să fie copărtaş poemului său, învăţându-l lec-tura: „Citeşte-l, dezchiocându-l mai întâi de cuvinte”, până ce acelespuse în text se vor contopi cu cele „adăugate de tine la gloria lui,/până nu vom mai şti –/ care eşti tu/ şi care sunt eu” (Cititor de poeme).Astfel, se poate ajunge la ceea ce Nichita Stănescu numise necuvânt,ipostaziat de Nicolae Dabija, în cântecul neauzit al privighetorii, bu-năoară. Altminteri, diferenţa între simulantul poeziei şi adevăratul poete că, în vreme ce unul împăiază privighetoarea, uitând să „împăieze”şi cântecul, artistul are acces la cântec (Privighetori împăiate). Su-gestivă este şi imaginea acelor păsări care, împuşcate din stufărişuri,continuă să zboare, rănindu-l „din greşeală, pe Dumnezeu…” (Crime).

Tot mai conştient că nu avem acces la cuvântul ce exprimăadevărul (Eminescu), Nicolae Dabija se roagă divinităţii să nu-i ia tă-cerea: „Doamne, nu-mi lua tăcerea,/ îngân,/ cea pe care trebuie s-ospun în tot mai multe,/ în tot mai multe cuvinte” (Crepuscul). Cuvân-

tul încărcat de sensuri nu mai ajunge în stupul poeziei, dupăcum albina nu mai ajunge la stup când e prea împovărată depolen (Un cuvânt). Poetul simte nevoia să se exprime catri-nal, ca în poezia populară, rimând în loc de cuvinte, lucrurişi stări: „firul de iarbă de acolo/ cu moartea mea/ de aici”.Cartea nu se mai scrie cu cuvinte, ci cu „ceruri,/ şi plopi,/ şiurzici…” (Cartea). În ea e poemul-cânt al tăcerii: „cântu-i/ sesuie/ ca fumul în sus –/ nicio zicere nu e,/ totul s-a spus”(Dânsa…). Acum, zborul printre gloanţe al poetului sea-mănă cu zborul fluturelui printre stropii de ploaie (Fug prin-tre gloanţe). Paradoxal, cu cât poetul scrie direct cu lucrurile,cu atât acestea se irizează, se decorporalizează, rămânând

doar esenţele, umbrele. Am putea zice că Nicolae Dabija a ajuns la opoezia a umbrelor. Copacilor doborâţi la pământ, le rămâne doarumbra „răsturnată în iarbă” (Arbore). Aidoma, se-ntâmplă cu sufletulcopacului sub furtună: „Copacul – de vânt şi de ploaie –/ se pleacăaproape de humă,/ dar sufletul lui nu se-ndoaie,/ ci şade drept, în fur-tună”. (Sufletul copacului).

Probabil, cele mai consistente piese ale volumului sunt celeînchinate dragostei. Iubirea nu mai e atingere corporală, ci întâlnire aumbrelor: „Noi ne iubeam pe-atunci cu-atâta dor,/ încât umbrele ni seatingeau întâmplător/ şi ele tresăreau, înfiorate…” (Umbre). O capo-doperă de fină ironie, de simplitate şi de concentrare a universului ero-tic uman este Ce bine-a fost…, pe care o voi cita integral: „Ce bine-afost când a fost rău:/ muream/ pe-atunci( de dorul tău;/ era un timp,care-a-ncăput/ viaţa şi moartea-ntr-un sărut! // Totul/ pe-atunci/ păreanespus,/ şi frunzele cădeau în sus;/ şi timpul,/ blând,/ curgea-napoi,/iar Dumnezeu ţinea cu noi. // Atunci,/ în veacul celălalt:/ când te-amiubit cât n-ai visat,/ şi când din căni –/ cu tot alaiul –/ noi cerul îl sor-beam cu paiul. // Apoi când ai plecat cu trenul/ lăsând părăginit ede-nul –/ n-am mai ştiut ce-aş putea face/ după război, cu-atâta pace…// Ce rău e azi când este bine:/ când nu mai mor de dor de tine,/ nuzic cântări şi nici suspine…/ Dac-am greşit, Tu, Doamne, zi-ne! // Azitotul e aşa firesc: / nu mai urăsc, nu mai iubesc,/ nu mai bocesc, nicinu mi-i dor,/ nici nu trăiesc/ şi nici nu mor. // Azi nu mă sting de dorultău,/ şi sunt bătrân ca Dumnezeu/ gândind l-acele vremi divine… //Ce bine-a fost când n-a fost bine!...”

După această poemă, care-mi aminteşte de celebra Aici sosipe vremuri a lui Ion Pillat, cuvintele sunt de prisos.

La mulţi ani, Nicolae Dabija!


PPPP EEEE RRRR SSSS OOOO NNNN AAAA LLLL IIII TTTT ĂĂĂĂ ŢŢŢŢ IIII

Nicolae Dabija, apropiindu-se de culmea celor 60 de ani, atrecut prin cea mai mare cumpănă a vieţii. La Ţipova, nume devenit,pentru el, ţipătul morţii. Destinul unui român basarabean, din ultimeledouă veacuri, pare să fie „maratonul printre gloanţe”, sintagmă care eşi titlul celei mai recente cărţi de poezie semnată de Nicolae Dabija,în Ţară. Poetul a trecut prin multe primejdii, prin nenumărate amenin-ţări atât din partea autorităţilor comuniste de la Chişinău, cât şi dinpartea unor confraţi de breaslă, care au vrut de atâtea ori să-l vadăplecat de la Literatura şi arta, pentru ca această revistă extraordinară,ca simbol al rezistenţei naţionale, să devină una banală, atemporală,cultivând exclusiv mofturile şi veleităţile ideologilor fără patrie. Dupăcâte ştiu, a şi fost condamnat la moarte de către o organizaţie obscurăinterfrontistă, „Memoria”, la 15 decembrie 1989, împreună cu GrigoreVieru şi cu Leonida Lari. Dumnezeu, însă, i-a dat o misiune şi-l vachema la sine numai după ce şi-o va împlini pe cea pământească.

Publicist de anvergură eminesciană, chiar dacă uneori poe-tul e mai prezent în amărăciunea verbului, Nicolae Dabija nu a uitat devocaţia dintâi, întorcându-se cu succes la uneltele sale, cum se-ntâm-plă în cartea Maraton printre gloanţe (Editura RAFET, Râmnicu-Sărat,2008, cu o prefaţă de Viorel Dinescu). Prefaţatorul atrage atenţia cătitlul poate fi înşelător pentru cei care se aşteaptă ca Nicolae Dabija săcontinue filonul poeziei militante, pentru trezirea conştiinţei naţionale,filon prezent masiv în literatura de peste Prut, în ultimele două dece-nii. Există, totuşi şapte poeme, în secţiunea a doua, mascată însă abilde titlul Expoziţie de icoane. Poetul utilizează într-un sens insolit teh-nica palimpsestului, în consens cu poetica ochiului al treilea, pe careel a impus-o ca primă voce a generaţiei sale, sugerând că abia sfinţiidintâi pictaţi mai pot vedea lacrimile din ruga poetului, ceea ce noiisfinţi pictaţi de vremuri, peste cei vechi, refuză a mai desluşi în fiinţaunui neam adus în pragul tragic de a nu se mai recunoaştecine este: „Icoane pictate peste alte icoane/ mai vechi:/ ru-gile tale abia mai ajung la/ sfinţii dintâi/ cu vopsea pesteochi,/ cu vopsea în urechi,/ şchiopătând de vopselele de pecălcâi. // Ochii lor închişi/ pe dinăuntru deschişi/ văd – ce nuzăresc sfinţii/ din faţă –/ lacrima, cea de care obrajii şi-s/scrişi,/ în care nu se ştie/ cât este foc/ şi cât este gheaţă”. Nue de mirare că poetul se simte un Iisus părăsit pe cruce nude Dumnezeu, ci de propriul popor, care nu-l mai recu-noaşte: Şi-acum, când cerurile toate scapăr/ şi pomii îţi suntsmulşi din rădăcine,/ iar eu încerc de moarte să te apăr,/ dece te-ntorci cu faţa de la mine?! // De ce n-ai crede şi cu-vântul meu/ ci – doar pe cei cu duhul migrator,/ care afirmă c-au vor-bit cu Dumnezeu/ şi ţara ta le-a hărăzit-o lor?!/…/ Au nu am fost şinu-s feciorul tău/ care – mai mult ca viaţa-mi – te-am iubit,/ acum, cândte laşi sorbit de hău,/ poporul meu, de ce m-ai părăsit?!” (Psalm).

Se dovedeşte din nou că marii poeţi sunt adevăraţii călăuzi-tori ai propriului popor, în lipsa unor profeţi politici de anvergură, înstare să-i scoată din rătăcirea prin pustie. Nicolae Dabija surprindeaici momentul cel mai dramatic din existenţa românilor basarabeni,unul decisiv, când mancurtul îşi ucide mama, convins că are o alta,cea care tocmai i-a ucis fiinţa sub soarele stepei asiatice. Psalmul luiNicolae Dabija îmi evocă extraordinara Doina. Tatăl meu Rusia, ca-podopera recent dispărutului Cezar Ivănescu. Mă întreb stupefiat dacăcele trăite de Nicolae Dabija nu au o semnificaţie similară cu cele trăitede Cezar Ivănescu, cel sacrificat în Joia Patimilor, pe 24 aprilie 2008,şi cu ajutorul unor maşinaţiuni obscure, reînviind delaţiunile staliniste.Încât Răul să nu mai pară rău, ci să fie aruncat asupra celui care urcămuntele Golgotei.

În rest, ne putem însenina cu noile poeme ale lui NicolaeDabija, chiar şi cu acelea scrise, sub impactul accidentului de la Ţi-pova, pe un pat de spital, sub titlul Strigăt mut. Se pare însă că toatese legă în existenţa omului, rezumând, în cazul său, două decenii,care – straniu – coincid cu epoca redeşteptării naţionale, poema Ţi-pova datând din 6 decembrie 1987: „La Ţipova, pe dealul cu dor,/ euam fost pentRUo clipă nemuritor”. Desigur, de vreme ce va supravie-ţui morţii, pe care a blestemat-o şi a încântat-o, în toată opera lui,Cezar Ivănescu. Vecinătatea morţii te ajută să trăieşti, va spune Ni-colae Dabija, într-un poem fără titlu.

Maraton printre gloanţe este, dacă vreţi, o recapitulare îm-

Theodor Codreanu

PRINTRE GLOANŢELE TIMPULUI



MINISTERUL CULTURII SI CULTELORStr. G-ral Berthelot nr. 38, sector 1, BucureştiTel./fax: 021/317.89.40; 021/317.89.45, [email protected]; www.fedcr.ro

INVITAŢIE

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte din România,împreună cu Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din Ro-mânia (APLER), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii siCultelor prin programul PROMOCULT, organizează în perioada4–6 septembrie 2008, la Balcic, Bulgaria, a doua ediţie a FORU-MULUI EUROPEAN AL REVISTELOR LITERARE.

Am fi deosebit de onoraţi de prezenţa dvs. la acest eve-niment, care s-a constituit încă de la prima ediţie – în septembrie2007, la Mamaia, România – într-o consultare benefică între edi-torii de reviste literare din Europa. Cu acest prilej, s-au pus bazele

Romanul „Umbra” de Titi Damian apărut la Ed.Omega 2008 (346pag.) este povestea construită pe scheletul a patru scenarii de undramatism irespirabil de brutal şi reunite ca un tot unitar în jurul co-pilului Florin Mândruţă, personaj desprins din „Fagul” (un romanputernic şi curajos) scris cu câţiva ani în urmă de scriitor. Aşa cumni se confesează autorul, în cele patru scenarii legate între ele prindrama familiei Mândruţă: Stela, Ion şi Florin au fiecare drama lor,dar îi leagă viaţa după voia destinului. Cititorul care trăieşte intenspe marginea celor confesate de autor, înţelege că scrisul pentruTiti Damian constituie o „dezlegare” de la jocurile destinului, o mân-tuire sufletească subtilă şi bine ascunsă în ungherele suferinţei,acolo unde îşi destramă spaimele, obsesiile şi contradicţiile cu carese confruntă fiinţa celui care se rosteşte prin scris. „Jocul îl facenumai Destinul. Dumnezeu doar compătimeşte...” notează undevaautorul. „Drumul întoarcerii” (primul dintre scenarii), este povesteaterifiant de primejdioasă a unei mame plecată împreună cu copilulei pe un drum anevoios şi lung, către trenul care să-i ducă la timpîn oraşul în care copilul trebuia să dea examen la liceu. Scena dis-perată prin care mama îşi propteşte cu putere călcâiul în pietrişulcăii ferate încercând cu ambele mâini să tragă cu toate puterile descările vagonului în încercarea sa de a opri locomotiva, va rămânememorabilă şi zdrobitoare în conştiinţa cititorului. Copilului „...i sepusese un cârcel la un picior şi rămăsese sprijinit de un gard algării. Mamă-sa trăgea în disperare de scara locomotivei înapoi, deparcă ar fi vrut să oprească ditamai trenul. Cineva a văzut gestulşi a tras semnalul de alarmă”. Scena revine obsesiv în memoria luiFlorin în clipele de zbucium date pentru salvarea mamei spre final,când pare a cerşi lui Dumnezeu soluţia salvatoare, iar Destinulpare a avea o inimă ale cărei porţi îi stau mereu închise. „În mai,când înfloresc castanii...” (cel de-al doilea scenariu), este povesteaunei iubiri tulburătoare şi imposibile, trăite de autorul care ne-o dez-văluie şi nouă pe parcursul unei călătorii în timpul discuţiilor purtatecu un amic din tinereţe, în trenul care-l poartă spre un oraş transil-vănean. Este o parabolă despre Iubire şi Destin care împleteşteviziuni orfeice atemporale, cu întâmplări care conduc spre scrisulfantastic din nuvelistica lui Mircea Eliade; povestea unei iubiri trăitela hotarul dintre lumea reală şi cea fantastică a mitului. Un alt braţal Destinului scormone şi în povestea aceasta de iubire locuită deo nemiloasă realitate. Tonia sau Sonia, şi cântecul uneia dintre cele

Tudor Cicu

Drama familieiîn romanul„Umbra”

de Titi Damian

două surori gemene care trăieşte o metempsihoză cu transpune-rea sufletului, va sfâşia pentru totdeauna inima tânărului ca un cân-tec de lebădă, iar acestuia nu-i rămâne decât să-şi îndrepte furiaîncătuşată spre cer. Pentru că : „Destinul nu iartă, e mai ascunschiar decât Dumnezeu”. Speranţa părea că dispăruse cu totul pen-tru Florin. Această poveste de iubire este ca un poem şi o rugă-ciune la umbra cărora autorul îşi adăposteşte tristeţea pentru a-şimasca prăbuşirea pe care pare că i-a urzit-o Destinul. Poate dra-gostea să-l mai salveze pe cel lipsit de speranţă? Iată o întrebarela care sub ochiul melancolic al scrisului, Titi Damian îşi constru-ieşte o mânăstire la care Destinul ca o umbră a participării la dramafamiliei Mândruţă este chemat spre a sluji ca un veritabil monah.„Frunzuliţă, frunză de stejar...” (cel de-al treilea scenariu al roma-nului), se remarcă prin bogăţia luxuriantă a epicului, prin viziuneasa oximoronică asupra unui episod din viaţa soldatului Florin şi,trezeşte nostalgii şi amintiri (vesele şi triste) celor care au făcutcândva armata sub regimul de tristă amintire dar şi interes şi cu-riozitate părţii feminine ce parcurge ro-manul căutând umorul care învăluietoate derapajele personajelor. Ultimaparte, „Telefonul de la ora şase...” înşu-rubează în memoria cititorului, dramaunei familii habitând la marginea uneilumi, unde nebunia vieţii derulate sub unregim de haos şi oportunism social eprecum tornada care se dezlănţuie întreoamenii care-şi caută cât de cât un adă-post liniştit între pământul care-i suportăşi muţenia nesfârşită a cerului. Pare coş-marul la care zbaterile autorului i setransmit şi cititorului încercând parcă să-l pustiască de toate speranţele unei vieţimânuite diabolic de frâiele nevăzute aleDestinului, până la amuţirea şi golirea to-tală a încrederii în tot ceea ce este umanîn semenii de lângă noi. Pentru că, necunoscând rădăcinile răului,cititorului neavizat de atrocităţile unui regim dictatorial i se va păreade-a dreptul înfiorător ceea ce se petrece cu personajele îndrăgite.Este un disperat drum între spitale, prezicători şi satul natal, pecare Florin Mândruţă îl face cu disperare, din dorinţa de a-şi salvamama de la moarte. Peste drama familiei Mândruţă (Ion şi Stela)pluteşte năprasnică Dragostea şi Moartea. „Cu orice pas făcut, înfiecare zi, în fiecare clipă, ori te apropii de Destin, ori te îndepăr-tezi...Rămâne doar să-ţi mai dai seama!...” Tenacitatea copilului,tăria şi credinţa mamei, trag brazde adânci în sufletul autorului şirămân memorabile în multe scene pe care cititorul le va înregistraca şi cum s-ar afla în faţa unui spectacol cinematografic, şi „nu în-cape îndoială că ne aflăm în faţa unei cărţi aparte şi a unuia dintrecei mai interesanţi şi originali scriitori” după cum scrie Florentin Po-pescu în prezentarea făcută pe coperta a IV- a. Cititorului nu-i ră-mâne decât să parcurgă cele patru scenarii care caută mereu săse apropie ca un negativ fotografic abia scos din soluţie, cu lumi-nile şi umbrele care se tot întretaie şi tind să devină dominante.„Destinul omului e scris în stele iar umbra lui e scrisă în nisip” –conchide autorul romanului. În mod corect, nu te poţi întreba ceeste Destinul, ci ce nu este el - pare că ar fi spus un gânditor.

Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilordin Europa (ARPE).

Organizatorii iau în sarcinalor jumătate din valoarea transpor-tului internaţional pentru invitaţiidin străinătate, sejurul în România şi la Balcic, precum şi trans-portul Bucureşti – Balcic şi retur. Prezenţa va avea loc la Bucu-reşti, miercuri, 3 septembrie 2008, până la orele 11,00, la MuzeulNaţional al Literaturii Române, Bd. Dacia nr.12, sector 1.

Anexăm prezentei programul Forumului, precum şi for-mularul de înscriere.

Discuţiile se vor desfăşura în limbile română, engleză şifranceză.

Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a confirma participareaîn scris până cel târziu 1 august 2008. Invitaţii care nu vor con-firma participarea până la această dată nu vor fi incluşi în listaparticipanţilor. Confirmările se vor face pe adresa Federaţia Edi-torilor şi Difuzorilor de Carte din România (FEDCR), Piata PreseiLibere nr.1, corp central, etaj IV/ 457, sector 1, Bucureşti, cod031701; Tel./Fax. +4 021 317 89 40; +4 317 89 45; e-mail:[email protected]: persoana de contact: Andreea Badiceanu.

conţinutul său şi prin persoana căreia îieste destinată, constituie o intrevenţieneoficială:

Dr.-lui R. M. Coulter, director ge-neral al serviciului poştal, Ottawa

Exilanţi politici ruşi întorcându-se în Rusia reţinuţi la Halifax tabăraAmherst.Rog investigare şi sugerezgrijă în tratamentul acestora.Sper în in-tervenţia dvs. în favoarea lor ca un apă-rător al libertăţii.Rog răspuns.

Nicholas Aleinikoff

Pe data de 12 aprilie, vine şirăspunsul lui Coulter: ...acei oameni nu sunt ceea ce se spune;grupul Troţki nu este reţinut de Canada, ci de autorităţile impe-riale.După ce dă asigurări în privinţa unui tratament preferenţial,Coulter adaugă că orice informaţii în favoarea lor vor fi trimise ime-diat autorităţilor militare.Deşi, iniţial, se poate observa, în răspun-sul său, o oarecare simpatie pentru legăturile pro-germane alelui Troţki, Coulter îşi exprimă subtil dorinţa de a nu se implica.Pedata de 11 aprilie, cel din urmă mai primeşte o telegramă din par-tea unui newyorkez, pe nume Arthur Wolf, de asemenea cetăţeanprivat .Dincolo de simpatia evidenţiată prin reacţia faţă de scrisoa-rea lui Aleinikoff, faptul că doi cetăţeni străini interveneau în afa-cerile interne ale Canadei, în favoarea unui revoluţionar russemnifică mult mai mult decât o eventuală solidaritate cu idealurilebolşevismului pe plan mondial. Reacţia ulterioară a lui Coulter acăpătat dimensiuni şi mai ample prin formularea unei scrisori cătregeneralul-maior Willoughby Gwatkin, din cadrul DepartamentuluiMiliţiei şi Apărării din Ottawa, o persoană cu deosebită trecere înrândul oficialităţilor canadiene. Trimiţându-i copii ale telegramelorlui Wolf şi Aleinikoff, Coulter afirmă următoarele: Aceşti oameni aufost ostili faţă de Rusia din pricina tratamentelor la care evreii aufost supuşi, dar acum sunt ferm în favoarea noii administraţii.Amândoi sunt oameni responsabili, amândoi sunt de reputaţii im-pecabile şi vă trimit telegramele lor pentru a fi analizate precum şiîn eventualitatea în care îi veţi reprezenta în faţa autorităţilor en-gleze dacă veţi considera acest lucru înţelept.

Prin aceste afirmaţii, Coulter doreşte să inducă ideea, con-trară realităţii, că îi cunoaşte personal pe cei doi americani, dândîn privinţa lor referinţe de caracter, pe baza cărora speră ca gene-ralul să intervină la Londra, locul de provenienţă al ordinului de re-ţinere a ruşilor. Oficialul nu-şi putea găsi un contact mai potrivit,deoarece Gwatkin era, de fapt, general britanic împrumutat Cana-dei de Ministerul de Război.Astfel, pe 14 aprilie, Gwatkin a trimisîntâi un memorandum omologului său din serviciul naval, repetândcă socialiştii ruşi reţinuţi sunt suspectaţi de primirea unor bani dela surse germane, dar că, în acelaşi timp, sunt şi unii care declarăcă un act de mare nedreptate a fost comis.Pe data de 16 aprilie, vi-ceamiralul C. E. Kingsmill, comandant al serviciului naval îi expe-diază o scrisoare căpitanului Makins, ofiţerul de control naval dinHalifax, spunând următoarele: Autorităţile de la Miliţie şi Apărarecer grăbirea luării unei decizii în privinţa eliberării celor şaseruşi.Peste trei zile, Gwatkin face presiuni: Îmi puteţi spune odatădacă Biroul de Control Naval a luat o decizie? În aceeaşi zi, Troţkişi grupul său erau eliberaţi, iar Coulter îi transmitea generaluluimulţumirile „prietenilor” americani.

Din carierele lui Coulter, respectiv Gwatkin nu putem deter-mina nici un motiv pentru intervenţiile lor în favoarea eliberării luiTroţki.Coulter era de profesie medic, convingerile sale politice erauliberale şi fusese numit director general adjunct al serviciului poş-tal canadian în 1897, funcţia sa căpătând o valoare importantă doarîn timpul războiului.În privinţa generalului Gwatkin, acesta des-cindea dintr-o familie cu vechi tradiţii militare, studiase la Cam-bridge, era un expert în mobilizare şi a lucrat în serviciul Canadeidin 1905 până în 1918.


EEEE SSSS EEEE UUUU

Crane s-a întors în SUA când sus-numita re-revoluţie,adică faza bolşevică a mişcărilor revoluţionare ruse, fusese dusăla bun sfârşit şi, în ciuda faptului că era o persoană privată, primearapoarte confidenţiale de primă mână despre progresul organiză-rii Rusiei revoluţionare, prin intermediul mesajelor telegrafiatecătre Departamentul de Stat.De exemplu, un memorandum da-tând din 11 decembrie 1917 elaborat de către Maddin Summers,consulul general al SUA în Moscova, conţinea o scrisoare de în-tâmpinare ce conţinea următoarea declaraţie: Am onoarea de a in-clude aici o copie(a raportului sus-menţionat) cu cererea de a fitrimisă pentru informarea confidenţială a domnului Charles R.Crane.Se presupune că Departamentul nu va avea nici o obiec-ţie împotriva analizării de către dl. Crane a acestui raport...Pebaza faptelor enunţate, putem spune că se conturează o legăturăîntre politicianul, finanţistul american şi suporterul lui WoodrowWilson, Charles Richard Crane, şi grupul revoluţionar bolşeviccondus de către Troţki, legătură pe care o vom suplimenta cu do-vezi ulterioare.

În urma declasificării de către guvernul canadian a docu-mentelor privitoare la reţinerea lui Troţki în custodia sa, aspecte in-teresante, ieşite acum la iveală, sunt disponibile analizeiştiinţifice.Conform acestora, grupul troţkist a fost debarcat de au-torităţile navale canadiene şi britanice pe data de 3 aprilie 1917,în Halifax, regiunea Nova Scotia, şi reţinut în centrul de la Am-herst, destinat prizonierilor germani.Numele membrilor acestuigrup, descrişi în documentele canadiene ca fiind socialişti ruşi,sunt înregistrate după cum urmează: Nickita Michin, Leiba Fishe-leff, Konstantin Romanchanco, Gregor Teheodnovski, GerchonMelintchansky şi Leon Bronstein Troţki.Ordinul pentru debarcareaacestora de pe vas se presupune că îşi avea originea în Amirali-tatea de la Londra, oraş din care a fost telegrafiat mesajul, con-ţinând ordinul cu pricina, pe data de 29 martie 1917.Conformacestuia, motivul acţiunii de mai sus constă în faptul că aceştiasunt socialişti ruşi ce pleacă în scopul declanşării unei revoluţiiîmpotriva guvernului rus curent, Troţki primind 10.000 de dolari dela socialişti şi germani.

Un alt document canadian destinat directorului pentru ope-raţiuni de detenţie, datat 7 aprilie şi provenind de la Statul Majorcanadian din Ottawa se constituie într-un răspuns formulat la oaltă scrisoare, necuprinsă însă în documente, privind reţinerea so-cialiştilor ruşi şi sună în felul următor: ...în legătură cu acest fapt,trebuie să vă informăm de primirea în ziua precedentă a unei lungitelegrame de la Consulul General al Rusiei la Montreal, în care seprotestează împotriva arestării acestor oameni, posesori de pa-şapoarte emise de Consulul General al Rusiei la New York,SUA.Replica menţionată exprimă, ca justificare pentru actul reţi-nerii, suspiciunea că cei reţinuţi sunt de origine germană şi că vorfi eliberaţi doar în momentul certitificării unei alte naţionalităţi şi aloialităţii faţă de Aliaţi. Totuşi, în dosarele canadiene nu există nicio telegramă din partea biroului consular rus de la New York, şti-indu-se, de altfel, că acesta era deosebit de reticent în a emitepaşapoarte ruseşti pentru exilanţi politici. Ceea ce acestea maiconţin este, însă, o telegramă din partea unui anume NicholasAleinikoff, avocat newyorkez, adresată lui Robert Miller Coulter,director general adjunct al serviciului poştal canadian, din cadrulguvernului.Deşi acesta din urmă nu avea nici o legătură directăcu serviciul de detenţii al prizonierilor de război, sau cu activităţimilitare, deţinea controlul asupra serviciilor de corespondenţă poş-tală şi telegrafică, atât civilă cât şi militară, deoarece funcţia deţi-nută de el era guvernamentală.Astfel, acea telegramă, prin

Sergiu Matei Lucaci

IINNTTEERREESSEE OOCCCCIIDDEENNTTAALLEE ÎÎNNRRUUSSIIAA RREEVVOOLLUUŢŢIIOONNAARRĂĂ

(urmare din nr. anterior)



PPPPOOOO EEEE ZZZZIIII AAAA

Pantofii soarelui

Luna a sfâşiat Pielea stelelor Eu am ruptPantofii soarelui

Sub apele focului

Visul este război de focuriEu mă răcorescSub apele focului

Creangă de suspin

Lipită aproape de tine, Sub sărutul golitAm zgăriat oasele portretului tăuDe ce ai venit umbră Să mă atingiNu vezi oareCă sunt floare de urzică Ce arde pe acest pământ Dacă mă vrei iubeşte-măSadeşte o floare-durere În burta unui sunet Să răsară o ramură de suspin

Cu laptele ochiului

Nu lăsa visul să-ţi fugăFără să-ţi lase semne în pieleDacă în moleculele interioareDescoperi picături fosforescente Unge pâinea cu laptele ochiuluiNu lăsa visul să se piardăSub pielea sufletului tăuDacă moleculele înnoată În laptele durerii

Cu oulele insectelor

Şi sexul a-nceput să înnebuneascăDe gelozia coşmarelor de anotimpToţi sunt proprietariDe suflete moarteŞi lupii turbaţi aleargă nesăbuiţiÎn pădurea cu ouă de şerpiLăsate în apă cu ouă de broaşte

Pe pământ lucrat cu ouă de insecteFiinţe formate în animalitate

Când visul păcătuieşte

Privirea ta caldăCa frunză de soareDorinţa îmi înfioreazăMâinile tale sălbaticeVor să alinte pielea meaPrecum penele unei păsări pribegiteDe frica vijeliilor

Dorinţa mea Precum culoarea cămăşii taleAzurul valurilor măriiSe clatină în barjăAcolo se mişcă umbra visuluiÎn interiorul sfântului sufletUnde visul păcătuieşte

Pe altarul de bronz

Simt apusul soarelui Pănă la cele mai întunecate fibreAle scheletului sufletuluiCare îmi leagă cu funie singurătateaPentru a-mi croşeta durereaÎn cultul tristeţiii

Eii ce frumos esteCorpul apusului de soarePeste valurile măriiiCând şoptesc ureche în urechePrecum glasul văduvelor miticeCe au atârnat pantaloanele bărbaţilorPeste altar de bronz

Aştept ochii stinşi

Mi-e foamePentru adierea bărbăteascăÎn interiorulDuhului meuAştept apusul Ochilor stinşi

Doar eu

Aş dori să te rănesc

Ca să mă întristez multSă te caut în cerul infinitMoartă să mă săruţiÎnlăuntrul tău să fi trăitDoar eu

În mormântul visului

Sufletul meu a intratÎn moarte clinicăGlasul care gemeA simţit durerea Inimii păcătoaseÎn mormântul visului viu

Trebuie dărămat stânca

M-am ucis cu săruturi PlatonicePiele uscatăAm devenit stâncăFără aer fără luminăFără duh fără viaţăTrebuie sfărămată stânca

Volume publicate: Lăsaţi-mi poartadeschisă, Goală peste tastatură,Masturbez cu soarele, Inima o vreaupentru oglindă, Parlamentul înpădure, Tensiuni sentimentale,Coşmarurile dezbrăcate, Marearămâne în scoică, Scântei de iască,etc.

FFAATTIIMMEE KKUULLLLII ((AAllbbaanniiaa))Poezie albaneză în traducerea lui Baki Ymeri

extrem de supuşi, ascultând cu atenţie in-dicaţiile fotografului. Nici nu clipesc! Tudoruşor încruntat, se află în centrul tabloului,sub aripa ocrotitoare a mamei, iar mezinulSergiu în poala acesteia. Pe genunchii tateistă Guido, mijlociul, ţinându-l de mână, cu ooarecare teamă în privirea inocentă.

Peste ani, întoarsă în casa părinţi-lor, aceeaşi prezenţă măruntă. Ochii au de-venit mai încercănaţi, dar răspândescaceeaşi blândeţe din anii duşi ai tinereţii.

Vorba că băieţii seamănă mai multcu mamele ne-a demonstrat-o una din foto-grafii. Tânărul îndrăgostit de locurile natalea venit în vacanţă la conac. Este îndrăgos-tit de Lucia, cea de-a doua soţie. Între fiu şimamă citim o comunicare specială. În timpce toţi ceilalţi privesc în obiectivul fotogra-fului, mama nu are nici măcar pentru o clipăinteresul de a-şi lăsa chipul să dăinuiepeste timp. Este mai important să-şi pri-vească fiul venit acasă şi nu ratează niciacum ocazia de a-l sorbi din ochi.

Delta Dunării la începutul anilor ’30.Tablou de familie.

Cu faţa-i scăldată într-un zâmbetinedit, necunoscut telespectatorilor, Tudorse relaxează în grădina de flori a părinţilor.Îşi sprijină coatele pe bătrâna portiţă, iarmama e mereu după el. Nu vrea ca fiul să-i lipsească ceva.

Ne-am întors aşadar în trecut şiam admirat portretul unei femei mărunte,creionat ocazional de ochiul atent al foto-grafului în diferite perioade ale vieţi. Sprebătrâneţe, eleganţa nu s-a estompat, doarcă aceasta adoptase o ţinută „tipic italianăde pe coasta mediteraneană” (aşa o vedeanepoata Smaranda), iar fruntea ei primisecâteva pliuri în plus.

La întrebarea, dacă există o des-criere a mamei realizată de fiul cel mare,Smaranda a anexat ea însăşi câteva rân-duri despre bunica Sylvana Gianetti Vor-nicu:

„Mititică de înălţime, tăcută şifoarte sensibilă. Devotată soţului şi copiilorei. Foarte educată, vorbitoare fluentă defranceză şi italiană. Din ultimii ei ani deviaţă, îmi aduc aminte figura inteligentă şiridată, încadrată de basmaua neagră şimâinile aşezate în poala rochiilor cuminţi,

cu imprimeuri dis-crete.

E x c e -lentă gospodină,instruită în spiritulg a s t r o n o m i e ifranceze şi ita-liene. De la ea ammoştenit nume-roase reţete defamilie: preparatede vânat, pateu-uri dintre cele maifine, deserturi ra-finate.

În vacanţele de la Angheleşti nefăcea lectura dintr-un volum superb ilustratal fabulelor lui La Fontaine. Avea multă răb-dare cu noi şi nu era în nici un caz genul debunică hiper-protectoare.

Deşi aparent timidă şi micuţă deînălţime, ştia să se impună în faţa soţului şifiilor ei, iar aceştia o venerau.

Era severă, dar nu într-un modexcesiv, ci mai degrabă inteligent. Aveaumorul femeii obişnuite cu schimbările dedecor şi cu viaţa în «sălbăticie». Atuncicând mama mea Mariana, a întrebat-o cumarăta tatăl meu la naştere, răspunsul Syl-vanei a fost: «lung şi vânăt ca un iepure ju-puit, ma chère»”.

Pentru Sorin, Smaranda şi Bog-dan, pentru Radu şi Dan, bunica era „fe-meia aceea măruntă care ducea cudemnitate grijile casei”.

Sufletul nepoatei, cu nume pur ro-mânesc, păstrează două cămăruţe specialepentru bunicile sale ce veghează asupra eidin cealaltă lume. „Uneori, mă uit la cer şimă întreb dacă bunicile mele (o olteancădin Caracal şi o italiancă din Piemont) suntmulţumite de mine”!1

Prezenţa ei plăcută s-a aşezat de-a curmezişul uitării. E curios şi regretabil cănu s-a mai găsit nici un rând din corespon-denţa purtată de Tudor cu mama în limbafranceză! Din trăirile ei, această femeie te-nace a transmis din plin copiilor şi nepoţilor.


PPPP EEEE RRRR SSSS OOOO NNNN AAAA LLLL IIII TTTT ĂĂĂĂ ŢŢŢŢ IIII

Partea I

*Părinţii: Nicolae şi Sylvana

Între fiica cea mare a ingineruluiGianetti şi învăţătorul din sat, Nicolae Vor-nicu, s-a înfiripat o frumoasă poveste dedragoste. Faptul că acesta era puţin mai

tânăr decât Syl-vana nu a fost opiedică în caleaiubirii şi hotărâriilor.

Tânăra prove-nea dintr-unmediu mai multsau mai puţinasemănător cucel al viitorului soţ.Era o domnişoarăcultivată şi mani-festa un gust de-osebit pentru

lectură. Absolvise la Paris o Şcoală Peda-gogică dar, în ciuda tuturor încercărilor, di-ploma obţinută nu i-a fost niciodatărecunoscută în România. De aceea, nu aprofesat ca institutoare.

Nicolae iubea natura şi era atrasde vânătoare ca şi tatăl logodnicei sale. În1925 cei doi s-au căsătorit la Angheleşti şiDumnezeu le-a dăruit trei copii: Tudor,Guido şi Sergiu. Au locuit de la început laconac, la părinţii fetei

Pe mama lui Tudor o pot descriedoar din fotografii. Aşezându-le în ordineascurgerii timpului, imaginile păstrate dinacei ani ne înfăţişează o domnişoară ele-gantă şi supusă sfaturilor părinţilor. O ad-mirăm în frumosul costum valdenz, iar învara anului lui 1929 o descoperim la An-gheleşti, deja mumă a trei băieţi. Mai târziuo întâlnim undeva în Deltă, alături de soţ şide cei trei fiii, poate cel mai frumos şi maicomplet tablou de familie. Toţi sunt la drum,dincoace de gardul de nuiele, aşezaţi pe untrunchi de piatră. Sylvana, în rochie cu im-primeuri sobre, cu părul pieptănat în stilulanilor ’30, este o soţie şi o mamă tânără.Priveşte senin în obiectiv iar blândeţea se

răzbate dinhârtia fotogra-fică. Nicolae, înţinuta lipoveni-lor, priveştedincolo detimp, iar cei treicopii sunt – mi-nune mare –

Annie Muscă

MMuussccăă AAnnnn ii ee -- TTuuddoorr VVoorrnnii ccuu

SylvanaGianetti, mân-dră în costu-mul popularvaldenz.

Smaranda Vornicu, alături de fiul ei,Tudor

Lucrarea se poate comanda la nr. de telefon 0237/631.185sau 0722/804.128 şi pe mail: [email protected]

Actantul liric propus de Gabriela Pachia transcende limi-tele materialului, perisabilului, mundanului, tinzând spre zona spi-ritualului, a inefabilului: „Caii zoresc pe câmpia sufletului,/ coamelerespiră ionii negativi ai libertăţii...(...) Visele împletesc ramuri - /corzi pentru fîntîna din cer...” (Eternă sclavie/ Eternal Slavery). Vocea lirică a Gabrielei Pachia adoptă, uneori în cadrul aceluiaşitext, tonalităţi de pamflet liric, de ironie ascunsă, de tristeţe re-semnată, de confesiune: „Liane asaltate de papagali,/ Prea multesmârcuri/ Răsărit fără soare,/ Deşert de târguri (...) Crezusem înreal/ Şi mi-era sete/ De cerbul pictat/ Pe boltă,-n perete/ Când totulpărea/ Înecat şi târziu,/ Am găsit un om-de cuvânt/ În regnul celviu” (Ars poetica/ Ars poetica). Lupta de uzură cu acel gol existen-ţial, metafizic, devine una sfâşietoare, lasă un gust amar: „Noaptede noapte, se iscase un hău,/ mai jos de inimă...(...) Era prea greuhăul/ cel din jos de inimă.../ Se prăbuşeşte lacrima în sine/ şi-i purpelin ” (Golul / The Void).

În viziunea poetei Gabriela Pachia, noi, oamenii, suntemprizonieri ai propriului trecut, ai istoriei, ai senti-mentelor: „Aceste lacrimi,/ strigând printre fisurileistoriei/ dându-şi întâlnire/ în miezul de fier al pa-triei/ sunt bunicii mei...(...) Această lacrimă,/ dândşah-mat timpului,/ arzând pe obrazul adevărului/ca săgeata iubirii/ este copilul meu...” (Lacătelenemuririi / The Padlocks of Immortalty).

Urmând un raţionament al filosofuluiGaston Bachelard, putem considera fierul dreptsimbol al elementului masculin, al realulului, al du-rabilităţii, iar lutul ca pe un simbol al ludicului. In-teriorizarea trăirilor, meditaţia, visul, ca elementeale feminităţii pot deveni „scutul”, o protecţie ine-fabilă într-o lume violentă şi expansivă: „Iubirea-iferecată, anostă, haină,/ perechea mea sacră sepiaptănă-n altă vitrină./ Doar orologiul prelinspeste timp e de vină./ Haine de sărbătoare ? Le-mbrac pe dinăuntru –/ chilia mea şi scutul./ Ştiu totce se-ntâmplă cu lutul./ Un om de ştiinţă, zevzec

temnicer,/ îmi descoperi în inimă o fisură de cer/ şi-o repară cughips. Of, prizonier în fier! (Hamangia/ Hamangia). Astfel, păs-trându-ne în aria universului simbolurilor arhaice/ literare din cu-prinsul acestui volum, demersul poetic al Gabrielei Pachia ne aparedrept o viziune a elementelor.

Ca o concluzie, cu Prizonier în fier / A Shackled Pri-sonnière, Gabriela Pachia îşi dovedeşte calitatea de „anglicist demare fineţe”, dar poate aspira cu succes şi la titlul de „autoare deviziuni”, adică de poetă.

* prefaţǎ de Ioan Cârssia; coperta: Floriana Pachia; ediţie bilin-gvă: română-engleză; versiunea în limba engleză aparţine autoa-

rei, Timişoara, Editura Aethicus, 2007.



Prizonier în fier / A ShackledPrisonnière* reprezintă volumul dedebut poetic al timişorencei Gabriela Pa-chia, profesoară de limba engleză, cu-noscută mai mult pentru traducerile saledin/ în limba lui Shakespeare. Are, ca tra-ducătoare familiarizată cu lumea poeziei,o contribuţie hotărâtoare la următoareleapariţii editoriale: Ion Pachia Tatomi-rescu, Mihai Eminescu şi mitul etnoge-nezei dacoromâneşti / Mihai Eminescu

and the Myth of the Dacoromanian Ethnogenesis (1996), Ion Pa-chia Tatomirescu, The Tale of the Emperor in the Azure Mountains(1996), Ion Pachia Tatomirescu, Regalianus’ Dacia / Da-coromania– The Independent State of Dacoromania (258 – 270), Foundedby Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus(1998), Ion Pachia Tatomirescu, Salmi. Salmes. Salms (2000), Ga-briela Pachia, Antologiile Loga de poezie româ-nească / The Loga Anthologies of RomanianPoetry, vol. I, Ars Poetica (2003) şi Ion Pachia Ta-tomirescu, On the Fruit of the Rainbow (2007).

Dovedindu-se o autoare înzestrată cuconştiinţa propriei valori, Gabriela Pachia priveşteuniversul înconjurător dintr-o perspectivă integra-toare, axiologică: „Sunt ultimul mesteacăn suplu,/cu coaja netedă şi albă,/ din parcul invadat de ar-buşti. Oamenii mă văd de la depărtare” (Autopor-tret / Self-Portrait).

Discursul său este unul dens, neinhibat,al cărui substrat ludic este trecut, de cele maimulte ori, prin filtrul culturii: „mâzga rutinei/ pepantofi Guban/ s-a pierdut în zâmbet de jongler/fereastra smerită/ cu viţă-de-vie şi mierlă/ m-a feritde ger” (Ferit de ger/ Frostsafe).

Încă din primele texte ale volumului,asistăm la o tentativă de evadare a eului liric dinzona teluricului, la o înălţare spirituală, iniţiatică, punctată de finealuzii culturale. Formula poetică adoptată este una neomodernistă:„Am urcat treptele cerului/ pe poteci sfinte din Munţii Carpaţi/ la gâtcu talismane de floare-de-colţ/ (...) Din vreme în vreme,/ când ma-rele clopot vesteşte lumină/ servim seminţe de calitatea întâi,/ pen-tru zborul peste marea trecere” (Cu deltaplanul/ Hang-Gliding). Defapt, una dintre ideile generoase care dau viaţă volumului Prizo-nier în fier / A Shackled Prisonnière este explorarea sinelui, învederea unei posibile „explicitări” a binomului antinomic spirit-ma-terie: „doar eu scriu versuri-păsări-fără-pleoape,/ doar eu am atinsmateria căzută la pământ,/ dăruindu-i picături de sufletul-omului”(Garantat!/ Guaranteed!).

O viziune a elementelor

Tudor Negoescu

O nouă paradigmă...

Steel, care au alinat milioane de femei cumsecade în fruntecu Lady Di. Măcar lor, pentru empatie de bună credinţă, dar nu şişmecherei de Sandra Brown.

Brâncuşi a introdus cu autoritate Erosul, Sărutul în lanţulcosmic al îmbrăţişării, cel în care se leagă şi se fecundează o(m)ulşi Natura, bărbat şi femeie, om şi Dumnezeu. Şi cum, pentru sime-trie, i se cuvenea lui Brâncuşi un pandant feminin, iat-o pe multiplaartistă slavo-franceză Ludmila Tcherina, una dispusă să se aventu-reze în maelström.

De fapt, interpretă deopotrivă în pictură/dans/teatru predi-lect tragic, Tcherina se preocupă lilial de tema “îmbrăţişării”, înfăţi-şând un Univers erotizat şi discret transcendent. E chiar promisiuneaunei lumi a unităţii divine prin Dragoste, cu sugestii de depăşire cătreCelălalt! În perceptibilă cheie intimă, artista pare vizitată de SfântaFecioară...De nu cumva Ludmila Tcherina a regăsit, feeric, tocmai

(urmare din pag. 3635)

acea dimensiune pierdută în agresiva civilizaţie prometeico-faustică:feminitatea. În fond, acea civilizaţie tehnicistă care le-a marginalizatpe atâtea înzestrate,de la poetesa Sapho până la feminista FloraTristan, bunica lui Gauguin.

La un concurs de “Miss Univers” al anilor “90 se pretindeaca probă finală de baraj un scurt eseu vorbit, în tema lui Goethe dasweibliche Ewig şi a câştigat - deloc întâmplător - reprezentanta Indieicu fine remarci asupra eternului feminin! În toate ocaziile, mesajul in-teligent ar fi acela că feminismul nu înseamnă anume radicalismşi urlet revendicativ, ci dreptul femeii de a exista în exerciţiul libertă-ţii şi de a plimba peste lume o privire erotică. Baza ei ontologică,C.T.Popescu!

Şi totuşi ce se mai poate depăşi în reflecţia înfiorată a luiAndre Malraux, dintr-un vechi interviu din Le Point: femeia e trecu-tul profund al oricărui bărbat?Să rămânem în această notă, ignorândglumiţe de erotoman gen Silviu Lupaşcu:...femeile uşoare, căci na-turellement există şi femei grele după cum bine ştie memoria pre-natală a fiecăruia dintre noi! Mai are şi Elfriede Jelinek dreptate, înfaţa ambelor stiluri de abordare.

O nouă paradigmă feminină a civilizaţiei de Florin Paraschiv?

Oraşul din suflet

am ajuns, Doamne, să lo-cuiesc oraşul-muzeu,odată cu înaintarea în vâr-stă simt cum nu mai sunteu(oare voi ajunge să port pestradă, acasă, agăţatăde gât, tăbliţa – vă rugăm, nu atingeţi ex-ponatele?)

încet-încet m-a cuprins oraşul-muzeu deantichităţi...

acum optsprezece ani s-a întâmplat decli-cul, se scria o altfel de istorie, nu în sala de şe-dinţe de partid şi nici în parc, ci în zona industrială a înce-put(mulţi râmniceni au perceput fenomenul maitârziusau nu l-au perceput încă); pretinşii revolu-ţionari au devenitghizi ai muzeului, iar unii chiar au schimbatlitera o din istoriecu litera e şi-a ieşit ceea ce se vede în josşi-n sus de primărie,cu precădere în zona industrială;fără inaugurare sau cu deschidere pe submână, uşile noului muzeu au fost repede închise,chipurile, din lipsă de vizitatori, de fapt, să nu se vadăce se face şi ce trebuia făcut cu nedumeritele expo-nate; zâmbetul parşiv al invidiei s-a extins ca o pecingine – rană-nflorită.

a intrat muzeul în oraş cu acte în regulă dela primărie,la indicaţia lui ilici iliescu, venită pe limbă delemn putred,- să nu ne vindem ţara, s-a zis, de nici chi-nezii, de pe la noi,nu au putut să treacă pragul; la înviorareade dimineaţă s-aexersat doar mersul înapoi – şi ea o formăde mişcare, nu?

soarele primăverii ne priveşte cu milă, ar-borii umflă asfaltul trotuarelor şi-şi expun în penumbrărădăcinile generatoare de entorse sau de boscheţi;plombele-n asfaltsunt manele stradale, obligatoriu cu reve-niri anuale, de parcăse montează decorul pentru o piesă deEugen Ionescu...

greu, din ce în ce mai greu, râmnicenii stră-bat drumulsă primească lumina căii de urmat, de la bi-serică doar.



Muşuroaie de furnici

1

Tocmai mă străduiam săînfăptuiesc un poem Neîmplinirii, când aiapărut tu speriindsticleţii de pe gardul biza-reriilor.Vântul dădea de pereţi gânduri rătăcite…Zburau creierii frunzelor de pitpalac verdecare pe unde apucau, decolorând spoialade pe lucruri.O vijelie contagioasă se stârnise pe miriş-tea

caldă dintre două convenţionalisme uşoarede toamnă.

2

Da, Doamnă, Ion al Floarei a murit joiapoi, peste crâng s-a abătut un descântec cu gură de faur şi atunci am fost nevoit să repet:tocmai mă străduiam să înfăptuiesc un poem Neîmplinirii când ai apărut tu speriindsticleţii de pe muşuroaiele de furnicizburătoare…

3

Mâinile tale, Doamnă, erau două mâini ca două mâini vii - cu ele lipeai Dumneata petece de sufletsfârtecat în arici bouresc, cu ele desenai Dumneata o casă cu ve-randădincolo de orizont şi doar ele, Doamnă,doar cu ele îţi prindeai orizontul ca pe ofloare la urecheşi ele rămâneau mâini ca două mâini vii şi nepătatecu care îţi ştergeai îmbrăţişările de dupăcortina de aer.

4

Aşa e, Doamnă, vântul dădea de pereţigânduri rătăcite…Zburau creierii frunzelor de pitpalac verdecare pe unde vedeau…Calul acela te privea cu sfială - nu ştia elîncă şaua se poartă pe sprânceană(avea o potcoavă sărită şi nimic împotrivă).Şi cădeau pietrele nestemate ale nenoroci-rii…şi cădeau…, cădeau ca neruşinarea în mo-cirla Neîmplinirii lui Ion al Floarei…

5

sigur, Doamnă, o vijelie contagioasă sestârneape miriştea caldă dintre două convenţiona-lismeuşoare de toamnă -amar era mărul în care îţi clătinai gingiile, sfârtecându-ţi linişteaşi, sfioasă, te apucai să împleteşti botoşeipentrutălpi strâmtorate de ger.

***

Îmi place să te beau sor-bind încet Din rochiile-n valuri cu izcolonialCroite-n transparenţa celuimai bun cristalAsemeni unor cupe. Nimicnu e secret.

Aroma ta îmi umple cu tinere scânteiTrupul bătrân de graba atâtor degustăriÎn toate cele patru amăgitoare zări. Amari ori lungi sunt anii şi fără tine grei.

Mahmur acum din zori şi până-n searăDe-o singură serafică licoare, Că eşti beţia mea nemuritoareMă mint a nu ştiu câta oară.

Mă voi trezi sorbind din alte rochii Lumina tot mai stinsă ce-mi înveleşte ochii.

***

Stau cocoţat pe urma unei razeCe-o lasă luna lin în părul tăuDe parcă-ţi spune cu păreri de răuC-ar vrea mărgea să-ţi fie, din turcoaze.

Şi că-ntuneric nu-i în universAtât cât să-i ajungă la atinsCu miez de noapte înadinsVisele ei în somn invers.

“Dau locul meu oprit în cerDe Dumnezeu sau de destin, O clipă doar pe palme să te ţinÎn orice trup prizonier.”

***

Ne tăvălim râzând în iarba LuiCum verdele se lăfăie în fireÎnsingurat de câtă nemurireNu poate să împartă nimănui.

Neobrăzaţi, frumoşi şi goiNe bălăcim în trupurile parcăDin două jumătăţi de arcăŞi lutu-i neuscat în noi,

De tine iarba, verdele şi-a ştersŞi mângâierea ei şovăitoareFace din mine-o întâmplareŢinând în braţe-un univers.

E iarba Lui şi verdele-i al LuiŞi poate noi ai nimănui.

***

Nu mai am veşti de la migdaliiCe-ţi învelesc în umbra lorMersul cu har îmblânzitorDe îngeri singuri, borealii!

În nopţi ce-mi par de la-nceput Maşini de-mpachetat tăcereTe ţin în braţe printre mere, Sub solzi de frunze, nevăzut.

Iar de auzi un fâlfâit De gânduri încercând alene Să-mi zboare minţile cu pene, Să nu mă crezi că te-am iubit.

Eşti doar o armă de briceag Pe trupul bun pentru-un toiag.

NICOALE TĂICUŢU COSTEL BUNOAICA DAN ELIAS


JJJJUUUU RRRR NNNNAAAA LLLL DDDD EEEE BBBB IIII BBBB LLLLIIII OOOO TTTT EEEECCCC ĂĂĂĂ1. Via Appia, regina străzilor ro-

mane, prima mare “ arteră “ care, întresec. IV şi sec. II a.C, traversa în-treaga peninsulă italiană a demonstrat,în timp, a fi un drum comercial excepţio-nal de eficient, favorizând, totodată na-şterea unor importante centre urbaneatât în Italia cât şi în Europa.

Construcţia “străzii”a fost înce-pută în anul 312 a.C de către censoreAppio Claudio [de unde provine şi nu-mele], pornind din Roma prin Porta Ca-pena şi coborând până la Capua înBenevento

Apoi,drumul a fost prelungit pânăla importantul port Brindisi, devenind

astfel o vitală “punte” între Roma si Orient. Strada, măsurând sutede kilometri, drenată de apă, perfect netedă, putea fi străbatută peorice vreme şi cu orice mijloc de transport .

Via Appia este rezultatul unei tehnici speciale pe care Ro-manii o preluaseră de la Etrusci şi pe care au perfecţionat-o in-troducând un element fundamental în tehnica construcţiei rutiere: pavajul .

Până la acel moment, vechiul “ drum “ era la discreţia age-nţilor atmosferici şi în special în timpul plolios, traseul devenea, încel mai scurt timp impracticabil din cauza inundării iar strada setransforma, pur si simplu, într-un fluviu de noroi.

Pavajul stradal a fost o etapa decisivă în construcţiile ru-tiere, precedat de o serie de operaţi preliminare care au necesitattimp, cercetare şi multă trudă. Astfel, odată proiectat traseul şi sta-bilită direcţia, care trebuia să fie cât mai dreaptă posibil, se înce-pea săparea drumului pentru cel puţin un metru în profunzime .Pe fundaţia stradală consolidată cu un strat de pietriş amestecatcu argilă, veneau, la sfârşit încastrate pietrele pavajului. Operaţiu-nile necesitau eforturi deosebite, pentru că terenul prezenta ob-stacole şi,de multe ori, era insuficient de rezistent şi solid. În cazulîn care drumul străbatea o zonă de munte ( Apenini, de exemplu)muncitorii romani trebuiau să înlăture blocuri întregi de rocă şi nuaveau la dispoziţie decât ciocane, târnacoape, sape şi cazmale .Mai mult, în Europa nu era utilizată roaba (deja folosită de chi-nezi), aşa că materialele şi rezidurile era cărate în coşuri sau purşi simplu cu braţele.

Străzile romane aveau lăţime variabilă în funcţie de dificul-tăţile prezentate de calitatea terenului. Via Appia, spre exemplu, înanumite porţiuni era lată de aproximativ trei metri, suficient pentrudouă benzi de circulaţie, în timp ce în alte porţiuni montane se re-strângea atât cât să poată trece un singur mijloc de transport. Tot-deauna, pe o latură a drumului pavat se găsea o cărare strâmtăpentru pietoni şi animale de povară .Mai mult, pentru că romanii nucunoşteau şi nu foloseau, încă, scăriţele de la şeile cailor,de-a lun-gul străzii erau “plantate”, la anumite intervale, pietre înalte careserveau cavalerilor să urce sau să descalece de pe cai cu uşu-rinţă, fără dificultate

Ultima etapă a construcţiei rutiere era plasarea pietrelor ki-lometrice . Bornele erau aşezate la un interval de o mila (1478 km) şi aveau scrisă distanţa parcursă de la Roma sau de la oraşul deunde începea călătoria , aşa încât drumeţul putea să ştie exactdistanţa parcursă. În afara pietrelor kilometrice, de-a lungul dru-mului se constuiau monumente sacre, mai mult sau mai puţin marişi preţioase, în general fiind dedicate lui Mercurio, ocrotitorulcălătorilor. Construcţiile templelor închinate zeităţilor : Minerva,Marte, Venere, Bacco, Diana, Saturno, Giove se descopereau de-o parte şi de alta a drumului în toată măreţia şi splendoarea lor.

2. În imediata apropiera a oraşelor, străzile mai erau flan-cate şi de monumente funerare aparţinând familiilor ilustre. Mor-mântul familiei lui Scipioni Africanul este un remarcabil exemplu înacest sens.

Şi astăzi, parcurgând agale Via Appia vom descoperii cuemoţie numeroase şi faimoase vestigii de artă şi istorie, surprin-zător de bine conservate.

În istoria transporturilor a fost un enorm pas înainte iar ViaAppia a fost marea protagonistă, urmându-i la un secol distanţă,

Matei Romeo Pitulan

Flaminia, Emilia şi Aurelia...La 1597 se naşte la Sevilla Mateo Aleman, fiul unui medic

al închisorii regale . Îşi însoţeşte uneori tatăl în vizitele medicale şipoate vedea astfel o lume care se zbătea să supravieţuiască în mi-zeria materială şi morală a Spaniei din acele timpuri.. Mateo Ale-man se supune, poate tradiţiei de familie şi urmează studiile demedicină, dar fără nici un motiv anume le abandonează Se ca-sătoreşte din interese materiale, încearcă să se adapteze în dife-rite locuri de muncă dar fără continuitate, nereuşind să respectenici măcar programele de lucru... Mereu sărac, de multe ori închispentru datorii şi nereguli financiare, fără posibilităţi de a-şi îmbun-ătăţi traiul, pleacă, împreună cu copiii, în Mexic…Din acel momentnu se mai cunoaşte nimic din rostul vieţii sale !?..

La vârsta de 50 de ani, în anul 1597, termină de scris ca-podopera sa “ Primera parte de Guzman de Alfarache “, care vafi publicată la Madrid abia dupa doi ani, în 1599.

Volumul elogiat, printre alţii, de Lope de Vega – are undebut furtunos şi pe langă cele trei ediţii spaniole, cartea se bucurăde succes la Bruxelles, Paris şi Lisabona .

În anul 1602 apare o urmare a carţii “ Segunda parte “ pu-blicată de un alt scriitor, Mateo Lujan de Sayavedra .

Aleman înfaţisează direct, în scrierile sale, toată uriciuneaunei Spanii în care violenţa şi cinismul sunt practicile obişnuitede comportament al autorităţţilor.

Iată confesiunea dureroasă a unui preot, exemplu de in-capacitate şi inechitate din partea organelor judiciare şi religioase: “ – Păzească-l Dumnezeu pe orice om cumsecade de cele treisfinte ce se află în Spania, adică de : Sfânta Inchiziţie, de SfântaHermandad şi de Sfânta Cruzanda.( Poliţia prigonea popoareleconlocuitoare, în speţă mauri şi evrei ) Ferească-l Dunnezeu peomul nevinovat mai cu seamă de Sfanta Hermandad ! Mai e vreonădejde de dreptate la celelalte două, dar, despre asta, tot ce potspune este : fericiţi cei ce nu încap pe mâna ei “...

Mateo Aleman în cartea sa, scrisă la persoana întâia, co-pleşit de pesimism şi cu multă amăraciune, conclude cu sinceri-tate şi obidă : ...“omul e rău, trăim cu toţii înşelându-ne unii pealţii “... Şi peste această frază s-au cernut mai bine de 400 deani!?...

Verdi despre Wagner : “ barbarie teutonă “ Wagner despre Verdi : “dulgegărie de flaşnetă “Brahms nu-i înghiţea pe nici unul ...Debussy : “ Verdi e vulgar, Wagner emfatic şi Brahms sco-

lastic “.Nietzsche despre spiritul wagnerian : “ boala muzicii “ Thomas Mann despre Wagner : “Wagner are un fel sanatos

de-a fi bolnav si un fel morbid de-a fi eroic “…

3. Biblioteca : paradis cărturăresc deschis în faţa unui orbBorges

Douăsprezece legende, capodopere universale ale muziciide operă.

Teatrul der Wieden “ Singspeil “ – premiera la 30 septem-brie 1791

Flautul fermecat, operă în 2 acte de Wolfgang AmadeusMozart

Libretul de Emmanuel Schikaneder, după povestirea Lulude Martin Wiaeland

Teatrul della Scala din Milano – premiera la 20 decembrie1831

Norma, tragedie lirică în 2 acte de Vincenzio Bellini .Libretul de Felice Romani, adaptare după tragedia lui Ale-

xandre Soumet .Teatrul San Carlo din Napoli – premiera la 26 septembrie

1835Lucia di Lammermoor, dramă în 3 acte de Gaetano Doni-

zetti .Libretul de Salvatore Cammarano, adaptare după romanul

lui W. ScottTeatrul Fenice din Veneţia – premiera la 11 martie 1851Rigoletto, melodramă în 3 acte de Giuseppe Verdi Libretul de Francesco Maria Piave, adaptare după drama

lui Victor Hugo


RRRR EEEE SSSS TTTT IIII TTTT UUUU TTTT IIII OOOO

A vorbi despre un „romantism al închisorii”, în cadrul univer-sului concentraţionar românesc, ţine de o privire, de un punct de ve-dere din afară, din exterior, în timp ce adevăratul sens, adevăratasemnificaţie a cuvântului „închisoare” se încadrează pe o cu totulaltă coordonată - infernul ce ţine de acea privire grea dinăuntru. Mărefer la o „tipologie” nouă, o „tipologie” ce se raportează, ce se ata-şează la câmpul semantic al acelei „ianua inferni”.

Majoritatea amintirilor româneşti legate de universul con-centraţionar, adică despre acest „Gulag românesc”, se constituieparţial sau total, sub forma unor reportaje sau a unor confesiuni, re-velând acel „cum-am-suferit-eu-atunci”. Aici îşi face apariţia, inter-vine jurnalul. Aş putea spune că acesta, jurnalul, constituie unicaformă de exprimare a libertăţii de gândire, devenind astfel şi un modde a face literatură pentru că întâlnim în el „infernul care depunemărturie”.1

Memorialistica de detenţie, jurnalul de detenţie ca modali-tate unică de a putea face literatură în „Gulagul românesc” este pusăsub semnul întrebării. Este detenţia, închisoarea o temă abordabilăîn literatură? Pentru a fi temă literară, memorialistica de detenţie tre-buie abordată potrivit lui Adrian Marino: „prin literaturizare, stilizare,întreg ansamblul de procedee literare tipice, şi prin mărturie directă,documentară, pe cât posibil obiectivă”.2 Tot Adrian Marino afirmă înlegătură cu cea de-a doua posibilitate ca memorialistica de detenţiesă poată fi abordată ca temă literară: „Că şi această relatare rece setransformă, poate fi recuperată până la urmă tot ca <<literatură>>este o altă poveste”.3 Punctul de pornire în ceea ce priveşte memo-rialistica de detenţie se conturează în jurul lui Ioan Slavici, cu Închi-sorile mele, jurnal, pamflet, comentariu politic, mărturie, şi în jurul luiTudor Arghezi, cu Poarta Neagră, scris într-un stil grotesc-liric, în-făţişând scene de moravuri cu cinism şi ironie. Aceştia doi, alăturide C. Stere, Mircea Damian ori Zaharia Stancu, ţin de o epocă aunui „romantism al închisorii”, căreia îi va lua locul mai târziu o nouăetapă, cea neorealistă4. În acest neorealism al detenţiei pot fi înca-draţi Nicolae Steinhardt, Ion Ioanid, Paul Goma sau I.D. Sîrbu, careprin scrierile lor: Gherla, Ostinato, Patimile după Piteşti, Închi-soarea noastră cea de toate zilele, Fenomenul Piteşti sau Adio,Europa, ne conduc spre conturarea unei imagini punitiv-sociale cetranspare din aşa-zisele „orori ale Gulagului românesc.” Universulconcentraţionar românesc dezvoltă tipul de deţinut care îmbracă fi-gura cruciatului5. O astfel de figură a cruciatului o reprezintă şi Ni-colae Steinhardt care, spre deosebire de Paul Goma „războiniculprin excelenţă, răspunzând la represiune prin legea talionului”6, răs-punde prin „nonviolenţa christică.”7 „Amândoi au vocaţia de mărturi-sitori, dar primul (Paul Goma) mărturiseşte cu sabia, celălalt (N.Steinhardt), cu mâinile goale; primul se luptă cu balaurul, al doilea,cu îngerul.”8

Pentru a surprinde imaginea pe care şi-a construit-o în cul-tura română Nicolae Steinhardt, pentru a înţelege rolul pe careacesta l-a jucat în rândul generaţiei sale, precum şi a celor care i-aufost apropiaţi, voi reproduce un citat din Lucian Boz: „Toţi cei care l-au cunoscut sau i-au fost în preajmă au simţit acea robie a verbului,a fiinţei şi a felului său de a fi, care îndemna la spiritualizare, gene-rozitate, umanism, la gândire liberă şi permanentă iscodire a frumu-seţilor lumii.”9 Acesta este Steinhardt. Pe această dimensiune, peaceastă coordonată se înscrie întreaga sa operă, o operă în care serepetă, aproape obsesiv, libertatea ca temă esenţială, fundamen-tală, temă ce pune în discuţie recurenţa unei afirmaţii celebre a luiKirkegaard: „Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatuluieste libertatea.” Libertatea pe care o remarcăm în cărţile lui Stein-hardt se supune unei etici spirituale, unei etici care dă naştere unuiarhetip al credinţei. Deci şi în Jurnalul fericirii, unde cu precădereaceasta, libertatea, se modelează şi se ataşează unei „stări” de exis-tenţă ce vine, pe de-o parte din fraza lui Marcu, luată drept motto,„Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele”, iar pe de altă parte din afir-maţia lui Kirkegaard, „Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariulpăcatului este libertatea”. Aşadar, în Jurnalul fericirii surprindemforţa şi verva pe care verbul, cuvântul în genere („La început era Cu-vântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul”), leare ca atuuri în lupta dintre „a crede” şi „a nu crede”, între contradicţiace se naşte în interiorul doctrinei creştine. Astfel înţelegem de ce pă-catul este libertate, pentru că păcatul este libertatea de a crede saude a nu crede. Harul cuvântului devine harul credinţei, şi invers. Jur-nalul fericirii se „zbate” între dialectica credinţei şi cea a cuvântu-lui.

„Jurnalul fericirii”. O „poetică” a (re)găsirii şi a (re)culturali-zării prin credinţă în universul concentraţionar românesc

Consider că Jurnalul fericirii, acestjurnal scris „après coup”, se construieştepe două căi: prima, pe o „poetică” a(re)găsirii, de fapt întâlnim (re)găsirea unui„alt Dumnezeu” în momentul trecerii de lareligia mozaică la ortodoxism, aceasta an-trenând soluţia mistică, ca realitate singu-lară de a supravieţui în universulconcentraţionar. Ideea aceasta este reve-lată încă de primele rânduri ale Jurnalu-lui: „Pentru a ieşi dintr-un universconcentraţionar – şi nu e neapărat nevoiesă fie un lagăr, o temniţă ori o altă formăde încarcerare, teoria se aplică oricărui tipde produs al totalitarismului – există solu-ţia (mistică) a credinţei.”1 A doua cale, estecea a unei „poetici” a (re)culturalizării, o(re)culturalizare care îl schimbă total pe eseistul Steinhardt potrivit luiVirgil Ierunca: „dintr-un intelectual pur, mai degrabă agnostic şi preo-cupat de literaturile străine, să devină un autentic <<homo religio-sus>> şi nu mai puţin important – să descopere constanţele uneispiritualităţi româneşti pe care, odată ieşit din închisoare, le-a cinstitcu verbul şi cu verva lui inimitabile (…). Închisoarea a fost pentru N.Steinhardt academie şi altar.”1 Pe parcursul întregului jurnal, celedouă „poetici” se interferează, se intersectează, dând naştere uneiputernice contradicţii, ce conţine în substratul său o uşoară undă derevoltă, sau mai bine spus o lamentaţie: „La ce bune semiologia, so-ciologia, spiritul absolut şi limba universală, dacă vin să îndruge căDumnezeu nu există şi nu face minuni?” Aici intervine exact semni-ficaţia motto-ului din Marcu, „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.”O altă idee ce susţine existenţa unei „poetici” a (re)culturalizării luiSteinhardt în universul concentraţionar românesc, mai degrabă adevenirii sale, a transformării sale într-un „foarte bun” român, o în-tâlnim în Dicţionarul neconvenţional al scriitorilor evrei de limbaromână publicat de Al. Mirodan în Israel, în 1986. Acesta din urmăpublică o scrisoare de răspuns a lui Nicolae Steinhardt, „Se cade sămărturisesc: mă simt din ce în ce mai creştin şi mai român; uşor aşfi putut rămâne în străinătate în 1979-1980 (…), n-am făcut-o (…)pentru că am socotit că nu-i frumos să tot treci de la o dominaţiunela alta şi pentru că mai presus de orice am dorit să-mi pot identificaviaţa şi soarta cu a poporului român; sângele meu este evreiesc, darde simţit şi de gândit, simt şi gândesc româneşte”.1

„Poetica” (re)găsirii, a transformării şi a devenirii, despre caream ales să discut şi care transpare nu foarte uşor din paginile Jur-nalului este una a unui nou născut, este ipostaza noului creştin or-todox care primeşte cu harul. Imaginea este fascinantă atunci cândîn ziua de 11 martie 1960, părintele Mina, asistat de un catolic şi deun protestant, îi primeşte spovedania şi-l botează întru Hristos tur-nându-i apă, puţină, dintr-un ibric bont. Steinhardt va nota în Jur-nal: „mă nasc din nou, din apă viermănoasă şi din duh rapid.” Estescena care consolidează (re)găsirea unui „alt Dumnezeu”, iar deacum înainte nu se va mai simţi singur în acest univers al terorii,acest „Gulag al patimilor carcerale”: „Încep să presimt că Hristoseste prezent în puşcărie.” Acum se declanşează pentru întâia oară,ca o formă de manifestare a „poeticii” (re)găsirii, spectacolul sufe-rinţei, suferinţa care poate fi bucurie, fericire, născătoarea tuturoracestor sentimente ce însoţesc spiritul religios. Este momentul cândispita, tentaţia de a păcătui îşi pierde din forţă, se estompează înce-tul cu încetul: „După ce l-ai cunoscut pe Hristos îţi vine greu să pă-cătuieşti, ţi-e teribil de ruşine.” Devenit spirit religios, Steinhardtîncepe să se simtă din ce în ce mai bine în „lumea ororilor Gulagu-lui”: „Aveam să cunosc cele mai fericite zile din viaţa mea.” Stein-hardt vede în forţa de pătrundere a lucrurilor un aspect deloc deneglijat al existenţei sale, şi anume acela al locului de detenţie cape un loc al împlinirii: „Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulge-rări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări au-togene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi) şi ies cuochii deschişi: am intrat răsfăţat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane,nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intratnervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţaîmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică;ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea,eroismul; ies împăcat cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duş-manii mei, ba şi cu mine însumi.”


Petry Hiamat


EEEESSSS EEEE UUUU

Am putea s-o considerăm pe Aurelia Rusu unul dintrecele mai importante „cazuri” ale eminescologiei, dacă nu şi al cul-turii româneşti. Formată la şcoala editologică a lui Perpessicius, şi-a dăruit nu mai puţin de trei decenii cercetării manuscriseloreminesciene, realizând ediţia paralelă cu cea academică a Ope-relor lui Eminescu, la Editura Minerva, în colecţia „Scriitori români”,volumele IV-IX, între 1978 şi 2000, la care a asigurat, cu o scru-pulozitate exemplară, aparatul critic necesar. Este, dacă vreţi, pen-tru teatru, proză literară, traduceri, ediţia cu cea mai marecredibilitate în ceea ce priveşte lecţiunile şi comentariile critice,echivalentul eforturilor lui N. Georgescu privitor la editarea antu-melor eminesciene, în spiritul voinţei auctoriale. Aurelia Rusu s-aocupat şi de publicistică şi în 1974 a îngrijit volumul Mihai Emi-nescu, Articole şi traduceri, în care restituia, în premieră, articoleleculturale şi traducerea tratatului Arta reprezentării dramatice, al luiE. Th. Rötscher. Desigur, activitatea editologică este departe de ase fi restrâns la Eminescu. În calitate de editor la Editura Minerva,a lucrat pentru ediţiile critice Coşbuc, Rebreanu, Asachi, Negruzzi,Gib I. Mihăiescu, Eugen Lovinescu ş.a., fiind coautoare a ediţiei înşapte volume a operei lui Ionel Teodoreanu şi a Antologiei basmu-lui cult (I). Mai remarc întreprinderea dificilă a traducerii Ţiganiadeilui Ion Budai-Deleanu în franceză (2003) şi a volumului Galop cătreadâncuri, de Baltasar Porcel, în româneşte (2002). La acestea, săadăugăm volumele Lecţiuni şi convergenţe (1984) şi Eminescu.Orizonturi succesive (Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2006), afarăde multele articole şi studii risipite prin revistele de cultură.

Dar de ce Aurelia Rusu intră în zona „cazurilor” din culturaromână? În primul rând, din pricina persecuţiilor suferite din partearegimului comunist, declanşate de încercarea din 1988 de a-şi reîn-tregi familia, cerând plecarea în Franţa spre a fi alături de soţul ei,lingvistul şi profesorul universitarValeriu Rusu, la Aix-en-Provence. A fost destituită de la editură şi trimisă să lucreze ca în-cărcător-descărcător de deşeuri la Depozitul de carte din str. Sf.Gheorghe din Bucureşti. Umilinţa aceasta a fost accentuată decomportamentul unor delatori din rândul istoriei şi criticii literare,prosperi şi după 1989. Aurelia Rusu a fost marcată profund de ase-menea atmosferă care a împiedecat-o să-şi ducă la bun sfârşitmunca de editor eminescian. A trebuit ea însăşi să ia calea exilu-lui, pentru ca schimbările din decembrie 1989 să-i repare doar par-ţial nedreptăţile, încât se poate spune că a împărtăşit ceva dindestinului postdecembrist al lui Paul Goma. Şi asta din pricină căa rămas în spaţiul rezistenţei autentice în cultura naţională, nefă-când concesii valului de „demitizări” în ce-l priveşte pe Eminescuşi nici fanteziilor editologice de tip Petru Creţia, cel ce şi-a permis„reconstituiri” ale unor poeme, care contrazic realitatea manuscri-selor, răstălmăcind apoi atât editarea, cât şi evaluarea teatruluieminescian. Asemenea, Aurelia Rusu a rămas fidelă propriei me-tode şi experienţe în abordarea lecţiunilor, luând atitudine fermăîmpotriva a ceea ce a numit „convoiul enorm al lecţiunilor gău-noase, fanteziste, incriminatorii până la indecenţă, aberante”. (Emi-nescu. Orizonturi succesive, p. 6). Apoi, autoarea nu a putut asistacu braţele încrucişate la campania împotriva culturii româneşti, si-milară, într-o privinţă, cu aceea din deceniul proletcultist, una din-tre armele utilizate de noul regim fiind distrugerea corpuluiprofesionist de editori, încât marile ediţii critice începute, cu sacri-ficii, înainte de 1989, să fie stopate sub deriziunea vremurilor: „Fărăediţii critice! pare să fie dezideratul «jupiterian» actual” (p. 7). Ceeace împinge cultura românească într-un stadiu al dezintegrării: „Se

TThheeooddoorr CCOODDRREEAANNUU

AAUURREELLIIAA RRUUSSUU ŞŞIIPPRREESSTTIIGGIIUULL EEMMIINNEESSCCOOLLOOGGIIEEII

întâmplă însă că profesioniştii au fost năpăstuiţi şi, încet, încet, audispărut, editurile specializate, desfiinţate”. Iată un atentat perfid lavalorile naţionale şi, în primul rând, la valoarea centrală a culturii ro-mâneşti, Mihai Eminescu. În locul reluării ediţiei academice, la nivelinstituţional, am asistat sideraţi la atacurile împotriva poetului. Edi-ţia academică are numeroase goluri şi neîmpliniri. Cei care ar fiputut îndruma şi forma o nouă generaţie de editori, în vederea re-luării muncii sisifice, au fost marginalizaţi şi împroşcaţi cu noroi,scoşi din cursă ca „expiraţi”: „Asistăm, de bună vreme, la înşuru-barea unui montaj – ajustare difamatoare a unor îngustimi de opi-nie cu care ne mai întâlnisem –, prin care se încearcă depreciereavalorilor moştenirii culturale şi în special a operei lui Eminescu, ser-vindu-ni-se parafraze depresive, de tipul: «nu mai e la modă» –modelul, structura esenţială a creativităţii originale confundat cu omodă, mimetism epidermic, furoare superficial-sezonieră; «nu maie prizat» de tinerii sincronizanţi – sincronizarea ca «măsurariu» alaplicării canoanelor valorice venite din afară, determinative pentruestimarea simţirii şi originalităţii unei culturi particulare? –, căci «în-vechit» şi lipsit de resorturile acestora stoarse din tensiunea me-tafizico-tragică (după cum ar reieşi din contextul cu pricina), eljenează afectivitatea electivă şi avansul lor către Europa!” (p. 8). Înpofida acestui prost mascat banditism cultural, Aurelia Rusu a con-tinuat să creadă: „Moştenirea se merită! Ea e adevărul şi bogăţianoastră etnică, e datoria respectării tuturor şi datoria prezervăriipentru generaţiile viitoare”. (p. 7). Aceasta este explicaţia pentrucare Aurelia Rusu, N. Georgescu, D. Vatamaniuc au fost împiede-caţi să reia munca la editarea lui Eminescu într-un cadru instituţio-nal, ceea ce mi se pare unul dintre cele mai abominabile atentatela adresa culturii româneşti. Fiecare a continuat cu iniţiative pri-vate, fără un Institut Cultural care să poarte numele lui Eminescu,aşa cum visase un Perpessicius. Până şi la Academie editarea fac-similelor manuscriselor a constituit o strădanie personală a luiEugen Simion, acesta nebeneficiind de sprijinul profesioniştilor îneditologie, ţinuţi departe, pentru a se constata, cum o face AureliaRusu, că, lipsite de transliterarea textelor, aceste volume sunt con-damnate a fi nefuncţionale, silindu-i pe cercetători să reia truda lec-ţiunilor, dat fiind că multe pagini şi cuvinte s-au degradat.Familiarizarea cu manuscrisele e muncă de specialist îndelung for-mat, iar Aurelia Rusu este unul dintre aceşti „degustători” pe calede dispariţie. Şi, între ei, Aurelia Rusu a fost la înălţimea vocaţiei luiPerpessicius. Un cercetător al operei eminesciene care se va bazanumai pe ediţia academică, ignorând ediţia Aurelia Rusu (sau edi-ţia antumelor în descifrarea lui N. Georgescu) are toate neşanselesă se afle în eroare, în multe situaţii. Ţin minte de cât ajutor mi-afost vol. VI (Proza literară) al editoarei pentru lecţiunea corectă aenunţului „Disperarea e timp”, cu lecţiunea tâmpă în ediţia acade-mică (vol. VII), lecţiune lipsită de noimă pentru gândirea emines-ciană. Comentariile la ediţie, cât şi numeroasele articole şi studii dinvolume şi din reviste, oferă un număr impresionant de lecţiuni înspiritul gândirii eminesciene, corijând ceea ce Aurelia Rusu a numit,fără exagerare, „convoiul enorm al lecţiunilor găunoase, fante-ziste”. Din acest punct de vedere, nu exagerez văzând în AureliaRusu pe cel mai realist şi mai perspicace descifrator al scrisuluieminescian, alături de Perpessicius, încât, cu Nicolae Georgescu,cercul acestor benedictini se închide. Cu atât mai condamnabilă eatitudinea acelora care au împiedicat-o să-şi ducă munca la bunsfârşit. O lecţiune corectă, în cazul Eminescu, presupune nu numaifamiliarizare cu scrisul poetului, nu numai un ochi exersat, ci şi eru-diţie acumulată în timp, iar, de multe ori, „revelaţia”, după îndelungiacumulări, ca în rezolvarea unei probleme chinuitoare de către ma-tematicienii de geniu. Asemenea experienţă ne oferă şi AureliaRusu în Eminescu. Orizonturi succesive, titlul sugerând tocmaiceea ce tocmai am spus. Să mai ofer câteva dintre lecţiunile emi-nesciene „grele”, controversate. În ediţia academică, VII, „glose

(continuare în pag. 3689)


IIII NNNN EEEE DDDD IIII TTTT EEEE

Sfârşit

Dincolo de arborele prăfuitŞi de izvorul care murmurăIa sfârşit petecul meu de soare şi de cer Mărul muşcatŞi lămâia zemoasăUn nebun care are dreptate.

Dincolo de timpul trecut şi de timpul ce vasă vinăÎn lumina luniiÎmi admir craniulGolit de viseGolit de mărul muşcatŞi de lămâia zemoasăUn nebun care are dreptateGol!Asemeni a ceea ce executorii voiauDincolo de arborele prăfuitŞi izvorul zgomotosLocul in care umbrele sfârşescŞi soarele fără sfârşit....

Patimă

O lume întreagă mă iubeşteMai puţin tuTu, cea pe care eu o iubescMi-ar fi plăcut ca lumea întreagă să fie duş-manul meuîn afară de tineTu, care-mi eşti ostilă.

Eu nu cred în Iad

Eu nu cred în IadCăci nici-o cameră de tortură nu e legitimăNici sub pământNici în cerMă gândesc uneoriCă poate Iadul Este amintirea unei camere de tortură înruinăÎn care ard amintirile morţilorEu nu cred în IadOmul de-a lungul vieţii sale se poate pre-face-n RaiSimt acest adevăr uneori

Un poetul militant îşi declamă poezia

Tribuna e gata,Microfoanele,Iataganele,Cortina grea şi coloratăŞi batista.

Tribuna e gataPentru ca din gât să se audă o altă voceŞi pentru ca tu să tai în bucăţeleCu iataganeleViaţa întreagă şi monotonăDupă măsura datăŞi pentru ca tu să ascunzi restul adevărului

Din lirica persanăcontemporană din exil:Mahomed Amertoussi

Istoricul, ziaristul şi poetul Maho-med Amertoussi s-a născut in 1955,in Iran. Între 1975-1978 a fost deţi-nut politic. Din 1982 trăieşte in exil,in Europa. Între 1978-2007 a publi-cat studii istorice, studii asupra reli-giilor, poeme. Recent, un număr de

41 de poeme i-au fost traduse inlimba franceză de H. Mehrnosh şiSharashub Khanlari sub titlul „Po-èmes”. Pentru cele alăturate, M.

Amertoussi ne-a dat acordul dom-niei sale de a le traduce in limba ro-

mână. Este meritul redacţiei„Oglinda literară” de a le publica ùn

exclusivitate. Totodată, dl. Amer-toussi transmite redacţiei şi cititori-

lor revistei un salut cordial,prietenesc.

Şi batistaDupă cortina pătrunsă de parfum şi murdă-rii!

Pentru a şterge la tribună visul verzui alpoezieiTribuna e gata,Microfoanele,Iataganele,Cortina grea şi coloratăŞi batista.

Un poet militant îşi declamă poezia.

Doi ochi ştrengari

Când îţi deschei ochii în ochii meiDouă perle negre îmi mângâie inimaCunosc vocea ochilor tăiCu care-mi umpli inima

Ochii tăi sunt pentru mine noaptea înstelatăInima mea este pentru ochii tăi inimă febrilă şi plină de simţire

Când ochii tăi nu-s, vreau ca lumea să numai fie,Fără ochii tăi vreau ca mâine să nu mai fie

Nu ştii, nu ştii fără ochii tăiCum suport nopţile lungiNu ştiu, nu ştiu fără ochii tăiCum de îndur viaţa

Am zis că fără ochii tăi nu aş mai putea zăriAm zis că fără vocea clară a ochilor tăi nu aş mai putea auziAm zis că fără primăvara din ochii tăi negriVisarea şi restul ar muri pentru mine

Ochii tăi sunt pentru mine noaptea înstelatăInima mea este pentru tine o inimă febrilă şiplină de simţire

Când ochii tăi nu-s, vreau ca lumea să numai fie,Fără ochii tăi vreau ca mâine să nu mai fie

Când îţi deschei ochii în ochii meiDouă perle negre îmi mângâie inimaCunosc vocea ochilor tăiCu care-mi umpli inima.

În apărarea libertăţii

În apărarea libertăţiiPentru îmbătrânitele vechi săbiiTrebuie să facem un cântecPentru bătrânele fortăreţe fără careBătrânii noştri au luptatPentru cuptoarele reciŞi fumul uitatTrebuie să facem un cântec

În apărarea libertăţii

Pentru libertate, trebuie să scriem un poemPentru cartuşele partizanilorŞi rănile lorPentru puştile şi femeile războinicePentru puştile şi bărbaţii războiniciTrebuie să facem un cântec

În apărarea libertăţiiTrebuie să ne plecăm adânc frunţile în faţaMormintelor morţilorMormintelor asasinilorMormintelor martirilorŞi să scriem pe lacrimile proprii cu flacărapoemuluiŞi în apărarea libertăţiiPoate

Dragoste năbădăioasă

S-a îndrăgostit în aşa măsură,Încât a vrut prea bine masacrarea tuturor

celorlalţi în-drăgostiţi,Şi a cântat cele mai vesele cântece la tam-bur şi tamburinăÎnsoţind caravanele de lacrimi şi frumuseţi.

S-a îndrăgostit în aşa măsurăÎncât nu şi-a mai dat seamaDe suflarea vântuluiDe stingerea lumânărilor şi de întunecareainimilorGăsind neimportante cuvinte ca minciună,dreptate şi lacrimi.

S-a îndrăgostit în aşa măsurăÎncât a crezut că lumea a începutCu dragostea lui

S-a îndrăgostit în aşa măsurăÎncât şi-a uitat toate stângăciile.Şi apoi GoliciuneaŞi un vânt fără odihnă.

______________________(traducere şi adaptare de

Marilena Lică-Maşala)



De existenţa lui Adrian Botez am aflattârziu, la o reuniune culturală vrânceană,când mi-a înmânat excelenta sa cartedespre o nouă hermeneutică aplicatătextului eminescian. Mereu cu privirile în-dreptate spre centru, spre cei din metro-polă - gălăgioşii care ne copleşesc şi necomplexează, uităm că şi în provincie,vorba cronicarului, trăiesc şi trudesc căr-turari de mare probitate intelectuală, ne-liniştiţi ai gândului înalt şi adânc, spiritedemne de atenţii şi de recunoaşteri evi-

dente; uităm şi pentru că lucrările lor, apărute la edituri obscure,de provincie, intră mai greu într-un sistem de difuzare mai larg şirămân abandonaţi unei zone gri lovită de indiferenţă şi anonimat.Necomentaţi în paginile principalelor reviste de cultură şi necu-noscuţi în mediile influente de la centru riscă să aglomereze peri-feria fenomenului cultural şi să nu conteze decât ca nişte cifrestatistice în cadrul unor situaţii cumulative ce se fac în anumiteocazii jubiliare. Cunosc destui confraţi în această condiţie ignară şimă tem că numărul lor este în continuă creştere.

Adrian Botez face parte din această categorie de cărtu-rari. Profesor la un liceu de provincie, nu-şi iroseşte viaţa cu lucruriuzuale, curente, ci este încercat serios de pasiunea cercetării, acreaţiei. Doctor în filologie, duce o viaţă cu adevărat cărturărească,nutreşte proiecte ambiţioase, şi-a cumulat deja o bibliografie cu-prinzătoare. A fost nominalizat ca Man of Year în 2005 şi a figuratîntr-o antologie bilingvă româno-franceză cu versuri de factură re-ligioasă.

Cine ştie de el? În anul 2005 a publicat lucrarea de refe-rinţă “Spirit şi Logos în poezia eminesciană” (Editura Rafet, Rm.Sărat) care n-a fost receptată cum ar fi fost de aşteptat. Ulterior,în 2006, a publicat volumul “Loja iohanică românească”, consacratcelor trei corifei din cultura noastră - Creangă, Caragiale şi Slavici- peste care trenează spiritul tutelar al lui Eminescu.

Despre această ultimă lucrare ne propunem să vorbim înrândurile ce urmează. Adrian Botez ia ca pretext al cercetării saleun studiu mai puţin cunoscut, cel publicat de Vasile Lovinescu des-pre care aflăm că avea iniţierea slavistă obţinută în Elveţia (Basel),la sugestia lui René Guénon şi prin Titus Barhardt. Este vorba deorganizaţia esoterică a sufismului, continuată, ne încredinţeazăAdrian Botez într-o notă subsolică şi în prezent printr-un grup eso-teric de studii şi meditaţii tradiţionale din care fac parte Roxana Cri-stian, Mihail Vâlsan, Marcel-Mihai Avramescu, Florin Mihăescu,Dan Stancu şi alţii mai puţin cunoscuţi.

Ce este Loja Iohanică? Este o doctrină iniţiatică acreditatăcu multe secole-n urmă de corporaţia constructorilor de temple,având ca patroni spirituali pe cei doi sfinţi Ioani (Botezătorul şiEvanghelistul) şi-şi propuneau să vegheze la transmiterea nestri-cată a tradiţiei şi a simbolurilor sacre de toţi cei ce practicau arhi-tectura. Nu-i exclus ca Apolodor din Damasc şi meşterii săi care-aucioplit Columna Traiană să fi cunoscut aceste simboluri, să-şi fi pro-pus dăltuirea lor în piatră şi transmiterea nealterată sub forma unorscene esoterice.

Să nu uităm că monumentul a fost ridicat într-o vreme tul-bure şi de devălmăşie religioasă, când vechii zei păgâni erau co-borâţi de pe socluri cu furie, iar altarele se pregăteau pentrupopularea lor cu simbolurile monoteismului creştin. Columna luiTraian trebuia să conserve câte ceva din zbuciumul acelor vremişi din misterele teritoriului dacic intrat sub administraţia Imperato-rului roman.

Ideea, dacă punem cap la cap şi în coerenţă logică toateinformaţiile cumulate, pare plauzibilă. Legenda spune că Iosif dinArimateea, în drumul său de ducere a Potirului Graal în Ţara Verde(Ţara Smaraldului) - Irlanda, la druizi, s-a oprit la jumătatea dru-mului dintre Ierusalim şi Ţara Irlandei - Smarald făcând popas înŢara Sarasului. Or, Ţara Sarasului este Nordul României (Mara-mureşul şi Nordul Moldovei), întrucât Dragoş Întemeietorul era “co-mite de Saras” (p. 47).

Nu e nici o îndoială că, dacă nu el, Apolodor din Damasc,măcar unii dintre meşterii săi, tocmiţi pentru înălţarea Columneitrecuse prin aşa-numitele Collegia Fabrorum care avea caracteriniţiatic şi unde se concilia simbolurile vechii religii politeiste cunoua religie creştină. De asta zic, n-ar trebui să ne mire că monu-mentul comandat de Traian trebuia să fixeze această stare con-flictuală a cultelor şi s-o înveşnicească prin transfer în substanţapietrei.

Ceea ce urmăreşte autorul în această lucrare masivă

Ionel Necula

AAddrriiaann BBootteezz şşii lloojjaa iioohhaanniiccăă rroommâânneeaassccăă(600 de pagini) este să ne convingă că teritoriul vechii Dacii tre-buie privit ca un topos sacru, plin de taine şi simboluri ezotericecare trebuiesc descifrate. Există în partea de sus a Columnei Tra-ianus trei frontoane în spatele cărora se ascunde câte o fiinţă ci-clopică, împreună alcătuind triada Ionilor sau Loja Iohanică, a celorcare au binecuvântat evoluţia spiritului românesc. Peste aceastăformaţie de trei şi cam într-o poziţie tutelară se găseşte al patruleapersonaj, identificat cu “imaginea convenţională a Mântuitorului”din religia creştină. Admiţând că orice rugăciune implică invocareatreimii şi se încheie cu corolarul AMIN, rezultă că personajul pro-totipal din Columnă, cel care tutelează treimea (Loja Iohanică) esteAminul din rugăciunea creştină, asimilat Eminescului din spiritua-litatea românească, cel care a dat un rost şi un sens modului nos-tru etnic de a fi.

Sigur că la prima vedere toată această hermeneutică parehazardată şi aleatorie, dacă nu este complinită cu dovezile tre-buincioase. Este exact ceea ce-şi propune şi autorul în masiva sadesfăşurare de argumente şi analogii extreme din limba sanscrită,la care autorul apelează ca la un tezaur al înţelepciunii primare.

Aşadar, maestrul lojii iohanice este Eminescu - “o para-bolă a pătrunderii în absolut” (p.35), modelul care focalizeazăesenţa centrului spiritual al neamului românesc, “unică şi singura-tică vibraţie a Logosului cosmic românesc (p. 36). Aşa cum AMI-NUL creştin subsumează şi încununează Sfânta Treime, la felEminescu veghează la desăvârşirea celor trei Ioni din Loja iohanică- de la Creangă la Caragiale şi Slavici, iar toţi împreună binecu-vântează toposul românesc.

Ion Creangă îşi legitimează apartenenţa la loja iohanică -protejată dominator de AMIN, în primul rând prin numele pe care-l luase de la mama sa, Smaranda, care prin nume aminteşte desmaraldul căzut de pe fruntea lui Lucifer la vremea izgonirii din rai.

La fel, numele lui Caragiale trimite la spinul negru sau mă-răcinele negru. El nu râde niciodată, doar rânjeşte, caustic, amar,ca şi Lucifer - Bătrânul de sub lumi, sau dintre lumi” (p. 61-62), Daracesta este numai un aspect al problemei pentru că autorul cautăsă extragă toată gama înţelesurilor încifrate în componenţa nume-lui celui de al doilea membru al lojii iohanice. Ion şi Luca reprezintăpe cei doi stâlpi ai Evangheliei (Bunei Vestiri) de unde se poate de-duce că activa un rol mesianic pentru spiritul românesc.

Plin de înţelesuri încifrate este şi numele lui Slavici căruiaeseistul îi găseşte un înţeles în originea sa slavă.

De la numele celor trei Ioni ce compun loja iohanică, au-torul trece la evacuarea numelor personajelor şi a funcţiilor esote-rice din toponimele distribuite în opera lor. Moş Nichifor Coţcariul,Ciubuc Clopotarul, Pipirigul cu cele două vârfuri - Chiţigaia Bună şiChiţigaia Rea, Broşteni (de la broasca ziditoare, co-participantă laDemiurgia Divină), Chirică din “Povestea lui Stan Păţitul” şi încămulte altele încifrează sensuri esoterice, preistorice sau protoisto-rice care se decontează din tectonica Daciei arhaice.

În privinţa lui Slavici, autorul crede că “este singurul din-tre cei trei membri ai Lojii iohanice care prin oglinda spiritului său,reprezintă slava - slăvirea lui Eminescu (are cea mai bună capaci-tate de reflectare a Aminului. Eminescu i-a fost, recunoaşte în“Amintiri”, “îndrumător în multe privinţe, dar într-ale naţionalismu-lui i-am fost eu lui îndrumător”. Îi lega cultul trecutului şi spirituluiconservator. Slavici era atras de doctrina confucianistă, Eminescude budism. Teoretic erau despărţiţi, dar se regăseau şi se compli-nea pe mai multe paliere practice şi doctrinare.

Din perspectiva învăţăturii lui Confucius, mai explicăeseistul şi presupusele derapaje ale bănăţeanului de la imperati-vele momentane ale naţiunii române. Prea se fixase în principii se-vere şi transistorice pentru a se mai prinde în problemecircumscrise unui anumit moment istoric. Înţelegem interesul au-torului pentru extragerea elementelor sacre din orice fapt aleatoriudin viaţa sau opera autorului; acesta este doar scopul cărţii. Loculde naştere al lui Slavici, bunăoară, Siria, înseamnă în limba ma-ghiară Vilagos “adică Luminoasa al Podgoriei Lumii - vine spiritullui Slavici (Idem).

Mă tem că această carte, cu tot volumul de informaţii şi despeculaţii doctrinare preluate din mistica indică, nu va fi înţeleasăşi nici apreciată cum merită. Este complicată, stufoasă iar diviziu-nile ei nu sunt organizate într-o coerenţă logică. Dar ea contribuiela eminescizarea noastră şi la întronarea spiritului eminescian încultura românească, bântuită de atâtea priorităţi; căci această ţarăîşi va împlini menirea şi rostul în lume atunci când ne vom încolona,efectiv şi imperativ în cadrele spiritului eminescian.

preeminesciană, un convenţionalism că-ruia puţini pot să i se sustragă, aceastapoate şi din cauza inexistenţei unor ta-lente de mare penetraţie, care să polari-zeze în jurul lor energiile susceptibile săse opună şuvoiului comun. Apariţia luiEminescu în acest moment, departe de afi bizară sau ,,inexplicabilă” se constituie ca o contrapondere, ca oredresare a unui echilibru periclitat, e, cu alte cuvinte, consecinţaunui fenomen de autoreglare prin care natura are grijă să asigureconservarea oricărui sistem natural. Surpriza (şi a existat în epocăo surpriză) vine mai întâi din aceea că ,dacă până atunci orice ten-dinţă artistică fusese ilustrată de un grup de valori relativ egale, înEminescu natura pare să fi concentrat într-un unic exemplar în-treaga-i mărinimie,iar, în al doilea rând, din aceea că Eminescu amers în sens invers curentului comun, ceea ce a părut o ,,ruptură”,când de fapt, deschizând poarta unui tărâm pe care înaintaşii n-auîndrăznit sau n-au avut tăria să-l străbată, el restabilea o veche le-gătură, pierdută, cu stratul mai profund al sufletului uman.

Dacă la precursori,talente mai fragile, s-a manifestat ple-nar sufletul latin ,,mai solid, reprezentând o civilizaţie avansată”(C.Ciopraga - ,,Personalitatea literaturii române”, Ed. Junimea,Iaşi,1973,p.17),la Eminescu, artistul complet al neamului românesc,această tendinţă trebuia să se întregească cu o alta, de esenţă maiobscură, dar nu mai puţin viabilă de aceea, încărcată de tot acel,,farmec dureros”, răzbătând şi-n dorul românesc,venită din acelmisterios fond geto – dacic.

Moştenitori ai unei mentalităţi cu recul la realitatea ime-diată, predecesorii sunt exponenţii unui anumit moment istoric;Eminescu, transferând acest moment în mit, îi anulează oricestrictă determinare, ridicându-l la scara unei vii permanenţe. Poatecă tocmai unei astfel de aptitudini, de a transcende realitatea ime-diată, de a trăi în mit, i se datorează şi viabilitatea încercării de acrea o mitologie proprie română, centrată pe elementul autohton.Ca sumă a virtualităţilor unui popor, ca expresie fidelă a sufletuluisău, destinul lui Eminescu a fost să aducă la o dreaptă cumpăniretendinţe ce par că se exclud, atenuând pe unele, adâncind pe al-tele, în aşa fel încât între cunoscutele antinomii – clasic şi roman-tic, conştient şi inconştient,lumină şi întuneric – să existe o anumităarmonie.

Predilecţia scriitorilor noştri, anteriori lui Eminescu,pen-trulumina diurnă,a determinat inculcarea opiniei potrivit căreia apa-riţia imaginilor nocturne în opera acestora s-ar constitui ca un efectal unei mode romantice sau preromantice, de sorginte, desigur, li-vrescă. Aserţiunea s-ar putea valida dacă ne gândim la ecoul stâr-nit în epocă de ,,Nopţile” preromanticului Young (tradus mai întâide Lazăr Asachi (1819) iar mai apoi de serdarul Simion Marco-vici(1835), amplificat de acordurile grave şi solemne ale nu maipuţin celebrelor ,,Meditaţii” lamartiniene, pe fondul interesului stâr-nit de sepulcre în maniera lui Gray sau al ruinelor ,în genul lui

Volney,ambele ilustrând un mai vechi şi de mare circula-ţie în literatura europeană. -,,fortuna labilis” .Tuturor acestor mo-dele le-au fost într-un fel sau altul tributari scriitori ca Heliade,Cârlova, Alexandrescu, Bolliac, Negruzzi, Bolintineanu, ca să nune limităm decât la cei mai importanţi.

Nu vom întâlni la aceştia multe din accepţiile consacratenopţii de romantismul european, ea nu va fi ca la Novalis patria cucare sufletul năzuieşte să se contopească, nici revelare a fasci-nantei lumi interioare sau ,,contact mistic cu transcendentul” (VeraCălin - ,,Romantismul”, Ed.Univers, 1975,p.193),ea e mai mult unfundal al meditaţiilor dureroase, având ca obiect fie incidentul bio-grafic la Cârlova (,,Înserare”), Alexandrescu (,,Miezul nopţii”),RaduIonescu (,,Nopturnă”), fie fragilitatea aspiraţiilor umane ,ceea cegenerează lamentaţi pe ruine în cunoscutele piese lirice :,,RuineleTîrgoviştei”(Cîrlova), ,,Adio la Tîrgovişte” (Alexandrescu), ,,O

noapte pe ruinele Tîrgoviştei” (Eliade), etc. multe dintre ele con-vertite în final spre glorificarea trecutului de luptă al poporului nos-tru, autohtonizarea fiind nota originală adusă motivului, similară,,Sepulcrelor” lui Ugo Foscolo în literatura italiană(,,Dei Sepolcri,Brescia, 1807)


EEEE SSSS EEEE UUUU

Nu trebuie să se deducă de aici concluzia că numai înaceste forme s-a exprimat romantismul românesc sau apusean,fenomenul fiind mult mai complex şi excepţiile abundând, dar că înevoluţia sa bifurcată - distingându-se un ,,romantism depresiv” şiunul ,,progresiv,revoluţionar” - (D. Popovici -,,Romantismul româ-nesc”, Ed. Albatros,1972,p.7) una din aceste direcţii îşi afirmă laun moment dat întâietatea.

E normal atunci ca ,optând pentru a doua cale (datorităîmprejurărilor istorice cunoscute) în romantismul românesc la-mentoul individual să apară surdinizat, căpătând în schimb reliefpatosul colectiv, excelent reprezentat de mănunchiul scriitorilor pa-şoptişti. Luptători activi în slujba idealurilor sociale şi naţionale, for-mulate pregnant şi în programul,,Daciei literare” exuberanţi şiîncrezători în destinele naţiunii lor, romanticii acestui moment isto-ric nu-şi puteau exprima, desigur, asemenea stări sufleteşti decâtîn tonuri luminoase,consonante idealurilor demult visate.

Fără a fi singura explicaţie viabilă, cert este că romantis-mul românesc îşi extrage una din preferinţele sale pentru luminadiurnă din realităţile pământului românesc. Disociind, evident dinmotive strategice, o linie clasică şi una romantică în literatura ro-mână preeminesciană, şi acordând fiecăreia partea de lumină ce ise cuvine, am mers oarecum împotriva opiniei călinesciene, la caresubscriem, potrivit căreia ,,nu există în realitate un fenomen artis-tic pur, clasic sau romantic” sau :,,Clasicism – romantism sunt douătipuri ideale, inexistente practic în stare genuină,reperabile numaila analiza de retortă”.(G. Călinescu - ,,Clasicism, romantism,baroc“, Ed. Dacia,1971,p. 10)

Călinescu se referea la clasicism şi romantism înţele-gându-le din perspectiva unor ,,structuri permanente ale spirituluiuman “(T. Vianu - ,,Romantismul ca formă de spirit”,în vol. ,,Clasi-cism,romantism ,baroc”), însă fenomenul poate fi sesizat şi într-undomeniu mai restrâns, de pildă într-o comunitate umană, o epocăsau chiar un singur autor.

Existenţa concomitentă a celor două structuri nu poate fipusă la îndoială,exemplul cel mai elocvent oferindu-l ,pentru oepocă, literatura română preeminesciană, în care forme ale clasi-cismului trăiesc în simbioză cu cele romantice şi chiar preroman-tice, fenomenul fiind explicat de unii cercetători drept o ,,recuperarea întârzierilor”(M .Drăgan–,,Mihai Eminescu. Interpretări”,Ed. Juni-mea,Iaşi ,1982),care ar determina o ,,ardere a etapelor” (P. Cor-nea – ,,Originile romantismului românesc”,Ed. Minerva, Buc.,1972,p.519)

Şi mai evident apare fenomenul dacă ne referim la autori.Alexandrescu, spre exemplu, e romantic prin elegii şi medi taţ i i ,însă clasic prin cultivarea fabulei, epistolei şi satirei ; Bolintineanuurmează linia romantică în cântecul şi elegia patriotică, legenda şibalada istorică, însă e clasic prin atmosfera arcadică şi accenteleanacreontice din ciclul ,,Macedonele”; Eliade e romantic în elegii,meditaţii şi poemele cosmogonice însă clasic în fabule şi în încer-carea de a crea o epopee, ,,Mihaiada” ; Alecsandri e clasic în,,Pasteluri” şi comedii,însă romantic în dramele istorice.

Exemplele s-ar putea înmulţi,însă nu manifestarea dualăa fenomenului artistic interesează aici – respectiv concomitenţacelor două structuri - ci faptul mult mai curios care determină caAlecsandri, de pildă, în pofida elementelor romantice detectabileîn operă să fie indubitabil resimţit ca un clasic. Sau şi mai relevant,ce factor determină la un meditativ autentic ca Alexandrescu, ate-nuarea şi chiar risipirea în final a ,,ceţurilor meditaţiilor sumbre”?(D. Păcurariu - ,,Clasicism şi romantism “,I, Ed. Albatros,Buc.1973,p.72.)

O anumită înclinaţie spre culorile tonifiante ale vieţii, per-tinentă ( s-a văzut de ce ) ambelor curente, apropie romantismul declasicismul românesc, încât, metaforic vorbind, romanticul priveştecu ochii unui clasic. Se manifestă aici, ca în orice tânără literatură,spiritul vital al unei comunităţi umane, în speţă cel latin, dornică să-şi afirme plenar personalitatea. Numai că,dacă la început de drumo asemenea orientare este benefică, ingerinţa în continuare a spi-ritului clasic în produse de factură romantică are consecinţe din-tre cele mai grave. O anume suficienţă se constată în literatura

Ion Micheci

DIURN SI NOCTURNLA EMINESCU ŞI PRECURSORI





După o iarnă mult prea lungă chiar şi pentru Canada, ziua de duminică, 15iunie, le-a amintit românilor din Montreal de urcarea la cer a celebrului nostru MihaiEMINESCU. Dornici de iarbă verde şi de minunatele peisaje, majoritatea românilor dinMontreal au preferat evadarea în sânul mamei-natură. O bună parte au umplut, ca deobicei, bisericile.î

Dintre toate tentaţiile poetul George Filip, doamna Maria-Lui şi domnul GeorgeRusu au preferat o întâlnire scurtă la statuia Eminescului din Piaţa României - Mon-treal. Ca de obicei, poetul George Filip i-a dedicat fratelui său, Mihai, un poem maitrist. George Rusu a citit poemul la ora românească animată de Cristian Bucur şi i-aspus-o şi lui Eminescu. «Mieux que rien» , s-ar spune în franceza de pe aici, adică :mai bine decât de loc… - astăzi, 15 iunie, ziua urcării la cer al Sfântului EMINESCU,bunii noştri români au uitat să-i ducă o floare şi un salut.

- Romanian VIP - http://www.romanianvip.com -

În perioada 23-24 mai 2008,s-a desfăşurat la Bucureşti Seminatulsub-regional pe probleme de drept deautor şi drepturi conexe, organizat deWIPO-IFFRO, ORDA şi COPYRO.

IFRRO este o organizatieinternationala, cu sediul la Bruxelles,in Belgia, si are atributii in gestionareadreptului de autor in domeniul repro-ducerilor si a copiei private.

CopyRo este organismul degestiune colectiva din Romania cuatributii in domeniul operei scrise si alcolectarii remuneratiei compensatoriipentru copia privata pentru opere re-produse pe hartie, fiind, de aseme-nea, membru al IFRRO si al CISAC.Bucureşti a reunit numerosi repre-

zentanti ai IFRRO din Belgia (RE-PROBEL), Norvegia (KOPINOR),Irlanda, Grecia (OSDEL), Polonia(POLSKA VSIAZVA), Germania (VCWONT) si Romania (CopyRo). In pre-zentarile lor, participantii s-au referit,in general, la problemele pe care le in-tampina fiecare organism de gestiunecolectiva, in tara de origine, in dome-niul colectarii remuneratiilor pentrucopia privata. Din partea ORDA a luatcuvantul dna. Rodica Parvu, directorgeneral, care a vorbit despre modul incare se aplica legislatia din domeniuldreptului de autor si despre copia pri-vata pe teritoriul Romaniei. Uniunea Producatorilor de Fono-

grame din Romania (UPFR- colectorunic pentru copia privata prin proce-deu sonor si audiovizual), CentrulRoman pentru Administrarea Drep-turilor Artistilor Interpreti (CREDI-DAM) si Uniunea Producatorilor deFilm si Audiovizual din Romania(UPFAR-ARGOA).

In finalul seminarului s-a ho-tarat adoptarea unei rezolutii in ceeace priveste situatia din Romania in do-meniul remuneratiei compensatoriipentru copia privata, rezolutie care salimiteze prejudiciile aduse titularilor dedrepturi.

Graţie talentului sriitoricesc, competenţei profesionale şi tradiţiei edi-toriale a instituţiei, colectivul Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu”Vrancea îşi aduce solida contribuţie la realizările de excepţie ale vie-ţii culturale vrâncene. Este vorba despre trei apariţiii editoriale: anto-logia „Duiliu Zamfirescu: o sută cincizeci de ani de la naştere”, revista„Lector ” (revistă editată de Biblioteca Judeţeană Vrancea, aflată la celde-al nouălea număr) şi Ghidul trilingv român-castilia-valencian: ”Eu-ropa: Ghid de termeni pentru o societate multiculturală. Guia de ter-minos para una sociedad multicultural. Guia de termes per a unasocietat multicultural” –lucrare editată de Biblioteca Judeţeană în co-laborare cu Bibiloteca Centrală ”Convent de Sant Roc” şi Junta Multi-cultural din oraşul Gandia ,Provincia Valencia, Spania.

Cele trei lucrări s-au bucurat de o buna primire din partea citi-torilor vrânceni, cu ocazia celei de-a şasea ediţii a Târgului de carte de la Focşani, desfăşurat înperioada 8-11 mai 2008.

Antologia „Duiliu Zamfirescu: o sută cincizeci de ani de la naştere” alătură în semn de oma-giu peste 50 de articole închinate vieţii şi operei lui Duiliu Zamfirescu, publicate în reviste cultu-rale sau volume editate în spaţiul vrâncean. Antologia se împlineşte prin contribuţia remarcabilăa criticului şi istoricului literar Ioan Adam, cel care, timp de 40 de ani, şi-a modelat destinul cul-tural pe matricea operei şi vieţii scriitorului, diplomatului şi publicistului vrâncean Duiliu Zamfi-rescu. În cuprinsul lucrării aflăm exegezele unor nume sonore ale spiritualităţii româneşti, dintrecare amintim pe Mihai Cimpoi, Constantin Ciopraga, Ioan Dumitru Denciu, Mircea Dinutz, Teo-dora Fîntînaru, Gabriel Funica, Lili Goea, Florin Paraschiv, Alexandru Săndulescu. O contribuţiespecială este adusă de către strănepotul scriitorului - Lascăr Duiliu Zamfirescu. Un merit cu totuldeosebit revine Nicoletei Oprişan, de la Biblioteca Judeţeană, cea care a ordonat textele, con-ferind lucrării un tot unitar şi o curgere lină a lecturii.

Paginile de critică se ingemânează cu cele de memorialistică şi ficţiune, purtându-l pelector prin camerele bine aerisite şi încărcate de zestre hermeneutică ale universului zamfires-cian. Unică în peisajul cultural românesc, antologia dedicată lui Duiliu Zamfirescu se legitimeazădrept o piatră de hotar statornică – punct de referinţă pentru cercetătorii vieţii şi operei scriitoru-lui vrâncean.

Revista „Lector” a Bibliotecii Judeţene Vrancea consacră cel de-al nouălea număr anu-lui european al dialogului intercultural. Pendulând armonios între eseuri de specialitate pe temamulticulturalismului şi a multiculturalităţii, pagini dedicate rolului şi importanţei bibliotecii publiceîn medierea dialogului intercultural, gânduri despre teoria şi practica voluntariatului american laFocşani, referinţe asupra Alterităţii (deschiderea întrebătoare şi prietenoasă asupra Celuilalt)prin intermediul donaţiei de carte editată în Statele Unite şi aprecieri privind modul în care prac-tica interculturalităţii poate fi valorificată în educarea permanentă a individului şi în viaţa de zi cuzi, revista „Lector” dovedeşte interesul şi susţinerea faţă de acţiunea de promovare a dialoguluiîntre culturi şi persoane care aparţin diverselor orizonturi cultural-lingvistice.

Summum al colaborării interculturale dintre Biblioteca Judeţeană Vrancea şi BibliotecaCentrală „Convent de Sant Roc” din localitatea spaniolă Gandia, volumul „Europa: Ghid de ter-meni pentru o societate multiculturală.Guia de terminos para una sociedad multicultural.Guia determes per a una societat multicultural” se constituie într-un act cultural de excepţie în viaţa edi-torială a bibliotecilor din România. În esenţă cartea cuprinde un dicţionar explicativ de termeniasumaţi multiculturalismului, prezentarea Vrancei, a Gandiei şi a celor două biblioteci – „DuiliuZamfirescu” şi „Convet de Sant Roc” – şi un interviu comentat la care au răspuns câţiva românicare au experimentat alteritatea în forma sa radicală, cea a străinătăţii absolute faţă de ţara deorigine şi faţă de limba maternă. Finalităţile acestei lucrări sunt reprezentate de încurajarea pro-cesului de cunoaştere reciprocă româno - spaniolă, oferirea unei cărţi „din urbea natală” comu-nităţii însemnate de români din Gandia, precum şi facilitarea cunoaşterii drepturilor de cetăţenieuropeni pentru românii din Spania. Proiectul editorial în speţă se doreşte a fi un pas înspre con-solidarea dialogului intercultural dintre cele două biblioteci şi o formă de solidaritate spirituală aBibliotecii focşănene cu românii din Spania.

Activitatea editorială a Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” se constituie într-o măr-turie perenă a bibliotecii ca spaţiu intelectual şi creuzet al producţiilor culturale.

Adrian Ţiglea

RRoommâânniiii ddiinn MMoonnttrreeaall şşii--aauu aammiinnttiitt ddee EEmmiinneessccuu

SSEEMMIINNAARRUULL SSUUBB--RREEGGIIOONNAALL PPEE

PPRROOBBLLEEMMEE DDEE DDRREEPPTTUURRII DDEE AAUUTTOORR

CRONICĂ DE CARTE

Nemărginiri îmi prind Ochii plecaţiPe înălţimea clipei.

Vârtejul nemişcăriiMi-aruncă visele pe mal

Mă clatin

În piept îmi răsunăGolul iubirii tale, Mă clatinLovindu-mi corpul De aer, Şi astfel Imensul zgomotAl murmurului meuÎn Univers se ascunde

Mereu aceiaşi

Şi încă străpunsDe blestemul întregirii…………………………Şi chiar moartea de voi fi În viaţa vremiiVoi învia şi voi săruta întâmplarea.

Mamei

În acest izvorAm văzut toate culorile curcubeului.Dacă în apele luiAş regăsi o lacrimă a mameiCare ar cuprinde Toată căldura soarelui, Alături de izvorAr curge un râu al gândurilor mele.

Numele meu

Numele meuSe scrie într-un singur cuvânt,Pentrureamintire

Sfârşit şi început

Ceasul neamuluiSe-aude iubindu-se Cu respiraţia de dincolo de râul Ce se scurge în valea pleoapelorSpre inima bolţii cereşti.

În sufletul unui copilStea în picăturile ploii.

Apel

Stimată veşnicie, m-am născutCu o imposibilitate a replicii



Plâns la zâmbetul meu

Aştept să veniţi să mă luaţiŞi să faceţi ce vreţi cu mineNumai să râdeţi mereu, mereuDe zâmbetul meu.

Şi chiar dacă acum sunt tristSunt pentru că îmi doresc să amMereu acelaşi zâmbet.

Şi chiar dacă acum sunt singurSunt pentru că n-aţi făcut Ce-aţi vrut cu mineŞi aţi plâns la zâmbetul meu.

Rămân pământ de soare

M-am aplecat într-o zi pe lunăŞi am văzut un soare mortDe atunci în fiecare zi îmi fac mormântul Îl luminez cu plante şi-i aduc jertfe.Un soare mort înseamnă pământÎncep să dispar, inima mi-e ceaţăIar corpul o stea

Vocea îmi plânge în mâini Rămân pământ de soare şi Călăuză îmi sunt.

O floare

Cadou al vieţii şi al morţiiPrin dorul luat De-o culoareCe prinde în pliscu-i O petală de razeDin gândurile unui copilLacrimi arzătoareSorbite de iunie.

Eu

În trei puncte stătea sprijinitSufletul meuA căzut o steaŞi a mai rămas agăţat în două puncte Sufletul meu.A mai căzut o steaŞi am rămas aproape eu.Iar când se va stinge Ultima fărâmă de iubireSufletul meu va zbura.

Noapte, fluviu…

Zbateri de dragosteSălciile aripiMângâie undele timpuluiBotezând gândurile În curgerea fluviului.

Nopţile viseazăZilele trecute

RONALD GASPARIC Ronald Gasparic, poet mort încondiţii cumplite la 21 de ani, impresio-nează prin soarta sa şi prin poezia saaxată pe misterul vieţii.

S-a născut la 23 aprilie 1970,într-o familie de intelectuali. A debutat cupoezie la 11 ani, a publicat în cinci revisteliterare. A fost un poet precoce, precumIulia Haşdeu sau Nicolae Labiş.

Era student la Politehnică. Iubeacomputerele, muzica şi munţii. În timpulevenimentelor din Decembrie 1989, s-aaflat pe baricade la propriu.

Într-o vacanţă, la Brăila, a fostucis bestial de un ins de aceeaşi vârstă,făptură sub-umană, fiul unui fost colonelde miliţie. Crima s-a petrecut în 1991.

S-a scris că fundalul acestei tra-gedii este politic, în context postdecem-brist. Dar moartea lui Ronald Gasparicare şi un cifru mioritic: „Pe l-apus desoare / Ca să mi-l omoare / Pe cel mol-dovean /Că-i mai ortoman…”

Poezia sa o citim în cheie barbi-liană (vezi ciclul „Universul oblic” ) şi încheie mioritică; este testamentară, în-demnându-şi „convivii” să nu plângă lazâmbetul său.

(Vasile Andru)

de a nu fi.… cer circumstanţe atenuante Acum,când am ajuns în faţa juraţilornemuririi,aduc ca singur alibial existenţei mele pe pământ viaţaCer dreptul de a dăinui.

Timpul meu

Plâng vorbele pe drumUn om ascuns ce poate nu mai suntDeparte de tine e timpul meuAuzi-l cum cântă, cum plânge mereu.

E vremea când ningeDeparte de tine, timpul meuSunt nins, sunt plâns şi golDeparte de tine, timpul meu.

Şi eu, … nimeni

Mi-e dor de tine viaţăTrăindă, de atâta moarteŞi-ntr-un final de mâineSă-mi povestesc istoriaInimii ce palpită de eternitate

Şi eu ce-am fost bătrânDe atâta copilărie pierdutăRevenind pe razele incertitudiniiŞi a creaţiei de nimeniŞi mă împodobesc cu gândul ce nime’ nu-mi pătrunde.


EEEESSSS EEEE UUUU

Trebuie să se ştie: situaţia lingvisticădin statul nostru extrem de tânăr şi rela-tiv independent este, cu certitudine, unadintre cele mai complicate şi mai com-plexe în Europa Centrală şi de Sud-Est.În expresie statică, lucrurile se prezintăastfel: la o populaţie de circa 4 milioaneavem o majoritate de băştinaşi, româ-nească, de peste 70%, dar şi o impor-

tantă minoritate rusolingvă – circa 20 la sută, formatăpreponderent din slavi (ruşi, ucraineni, bulgari), acestora adău-gându-li-se un procent de evrei, alte 3 % din nou-veniţi din ex-U.R.S.S. (bieloruşi, armeni, azeri şi alţi caucazieni, diverşiminoritari etnici din Rusia, în majoritate rusificaţi, ceceni, alţi mu-sulmani) şi vreo 2 % de găgăuzi – grup etnic turcofon, dar de reli-gie creştină ortodoxă – stabiliţi pe pământul nostru la începutul sec.XIX. Conform altor estimări, destul de aproximative – căci în R.Moldova nu s-a făcut recensământul populaţiei din 1989, cânderam încă parte a imperiului sovietic - , 10 – 15 % din băştinaşi nuse mai identifică lingvistic ca români, altfel zis, s-au rusificat. Princontrast, conform aceloraşi statistici, circa 10 la sută din rusolin-gvii de la noi ar cunoaşte într-o anumită măsură limba română. Aşacum ne sugerează şi tema colocviului1, ne vom referi în continuarecu precădere sau chiar exclusiv la situaţia lingvistică în care se aflăpopulaţia băştinaşă a R. Moldova – românii, din care mulţi se au-tonumesc moldoveni, iar limba maternă o numesc adeseori „mol-dovenească”, fapt stimulat pe toate căile de către oficialităţile de laChişinău, evident, din raţiuni extralingvistice.

Care ar fi motivul principal al complexităţii vizând starealingvistică din R. Moldova? Din cele vreo cinci-şase motivaţii debază – de ordin istoric, geografic, demografic, cultural, politic, eco-nomic -, vom insista asupra factorului social-istoric, dar pus înstrânsă legătură cu cel de natură culturală, spirituală.

E cunoscut faptul că din anul 1812 şi până în 1918, par-tea de est a Moldovei istorice a fost anexată Rusiei, ocupanţii nu-mind acest teritoriu dintre Prut şi Nistru – Basarabia. După 22 deani de aflare în matricea istorică (1918-1940), atunci când Basa-rabia redevine parte componentă a României, din 28 iunie 1940istoria se repetă, Basarabia fiind încorporată Uniunii Sovietice, pedeasupra fiind şi amputată: trei judeţe de la sud şi unul de la nordsunt „dăruite” Ucrainei, aflându-se până în prezent între hotareleacesteia. În perioada de ocupaţie străină – de 150 de ani! – la noia avut loc un proces acerb, şi orchestrat, nu accidental, de rusifi-care: limba băştinaşilor a fost scoasă din biserică, din învăţământ,din administraţie, din exerciţiul juridic, au fost blocate sau interziseorice relaţii, orice schimbări culturale cu ceilalţi conaţionali, aflaţiîntr-o situaţie net avantajată – din Regatul Român, din Transilva-nia sau din Bucovina, unde românii de o relativă autonomie cultu-rală.

Ţarismul, apoi regimul comunist de croială stalinistă aurecurs la aceste măsuri draconice, neîndoios, neîndoios, din ra-ţiuni politice pentru a justifica încorporarea Basarabiei, pentru a le-gitima ocuparea unui pământ străin, încercând să demonstrezecă-i aparţine „de drept”. În acest scop, dincolo de colonizarea ma-sivă a Basarabiei cu elemente etnice străine, stăpânirea rusă apedalat extrem de energic pe ideea existenţei aici a unei limbi, iarmai târziu şi a unei naţiuni „moldoveneşti”, distincte de cele româ-neşti. Trebuie să recunoaştem cu tristeţe că această politică dia-bolică în mare măsură a prins: şi mă gândesc nu numai la faptul căîn Constituţia R. Moldova scrie, în art. 13 (sic!) că limba de stat lanoi e „moldovenească” – nu româna. Doar băştinaşii acestei repu-blici vorbesc unul din graiurile de bază ale limbii române, pe cândîn toate sferele vieţii social-culturale se utilizează, totuşi, limba ro-mână literară. Mă gândesc acum mai ales la o desperantă reali-tate de la noi: cât de mult a fost alterată, în anii de ocupaţie străină,conştiinţa etnolingvistică a unei părţi însemnate a populaţiei băşti-naşe, încât unii, poate chiar mulţi, mai cred sincer că vorbesc olimbă apropiată, dar nu identică cu româna, nu româna însăşi.Poate şi mai nocivă s-a dovedit a fi la noi invazia, presiunea limbiiruse asupra celei române, astfel încât astăzi asistăm la o devas-tatoare influenţă a acestui idiom slav asupra limbii vorbite şi chiarscrise în R. Moldova.

Vlad Pohilă

Limba română din R. Moldova,între primejdii şi speranţe

Nu este cazul să insistăm, aici şi acum, că băştinaşii R.Moldova sunt români şi vorbesc limba română. Mai aproape de su-biectul nostru, vom prezenta o „stratificare” – personală, subiec-tivă, deci, întru câtva -, a vorbitorilor de română de la noi prinprisma purităţii sau dimpotrivă, a impurificării, alterării limbii ma-terne. Astfel, conform estimărilor noastre, avem în R. Moldova treimari grupuri distincte de populaţie românofobă:

a) grupul rustic – locuitorii satelor, cu un nivel mediu deinstruire sub acesta;

b) grupul urban – locuitorii oraşelor, cu aproximativ ace-laşi nivel de instruire;

c) intelectualitatea, fie de la ţară, fie de la oraş, inclusiv ti-neretul studios.

Fiecare grup, sau categorie, din cele enumerate, presu-pun, comportă sau chiar implică anumite caracteristici de ordin lin-gvistic destul de clare.

Astfel, reprezentanţii convenţionalului grup a) – „rustic” –au un limbaj românesc relativ curat, adică mai puţin influenţat delimba rusă. Totodată, limbajul acestora excelează printr-o pronun-ţie dialectală, identică celei din Moldova din dreapta Prutului, şiprintr-un vocabular restrâns, sărăcăcios. Din punct de vedere de-mografic, e de menţionat că în satele noastre este o populaţie îngenere îmbătrânită, cum foarte mulţi tineri au plecat fie la oraş, fieîn alte ţări.

Grupul b) – „urban” – se caracterizează printr-un limbajmai rusificat, cu numeroase barbarisme şi calchieri din limba rusă.Sub aspect demografic, locuitorii oraşelor noastre sunt mai tineridecât cei de la ţară. Din păcate, tocmai tânăra generaţie urbanăsau urbanizată a preluat nu numai lexeme ruseşti, nu numai ele-mente de sintaxă rusească, dar şi o pronunţie rusificată, care semanifestă printr-o oribilă pentru noi palatalizare a consoanelor b, d,n, t, urmate de vocalele e, i.

Virtualii reprezentanţi ai grupului c) – „intelectual-tineresc”-, în linii mari, stăpânesc o limbă literară curată, corectă, apropiată,într-o apreciabilă proporţie, de limb a română literară, standard,sau „exemplară”, ca să recurgem la un termen lansat de marelenostru compatriot, regretatul savant lingvist Eugeniu Coşeriu.

Primejdiile de ordin lingvistic de l a noi, pe care le-amanunţat şi în titlul prezentei comunicări, îi vizează într-o măsură co-vârşitoare pe vorbitorii din categoriile a) şi b).

Principalul pericol, credem noi, rezidă în influenţa masivă,nefastă, devastatoare asupra românei din R. Moldova, pe care oexercită limba rusă în cele mai diverse şi mai surprinzătoare ma-nifestări şi forme. Fenomenul este pe cât de detestabil, pe atât deexplicabil. Pe parcursul unui secol şi jumătate rusa a fost în acestţinut ca la ea acasă, stăpână atotputernică şi autoritară, rusificareasub orice formă fiind stimulată oficial. Apoi, cum decenii la rând s-a promovat ideea aberantă a existenţei unei limbi „moldoveneşti”distinctă de cea română, era firesc să se facă tot posibilul caaceastă limbă – „moldovenească” – să difere cât mai mult de ro-mâna exemplară. În scopul propus au fost larg deschise porţile Ce-tăţii pentru a facilita invazia rusei, invazie mult favorizată, în 50 deani de regim comunist, de stupida politică a aşa-zisului „bilingvismarmonios”, care în realitate proclamă, când mai discret, când făţiş,adică mai brutal, supremaţia omniprezentă a limbii „fratelui maimare” . Şi-au făcut efectul, evident, şi eforturile autorităţilor ţariste,apoi sovietice de a opri accesul aici al valorilor culturale, inclusiv lin-gvistice, din România, precum şi tot soiul de interdicţii la utilizareaanumitor cuvinte, expresii şi ortograme, considerate „pur româ-neşti”, sau „prea de tot româneşti” – aşa ar fi mai potrivit să cate-gorisim modul de atunci de a vedea lucrurile, dacă e să le spunempe nume. Liste cu asemenea lexeme şi ortograme erau transmise– prin circulare venite de la conducerea de partid via cenzura ofi-cială (numită în U.R.S.S. eufemistic Glavlit – „Direcţia pentru păs-trarea secretelor de stat”!) – la edituri, în redacţii de ziare şi reviste,la Radio şi TV, la teatre, în sălile de spectacole etc. În această si-tuaţie, înrâurirea limbii ruse a devenit la noi catastrofală, atacând– cu precădere în ultimii 50 de ani de ocupaţie sovietică – toate ni-velurile limbii. Vom încerca să demonstrăm veridicitatea acesteiafirmaţii.



EEEE VVVV EEEE NNNN IIII MMMM EEEE NNNN TTTT

REVISTA CLASEIRevista şcolară editată de Şco-

ala primară Dragoteşti-GorjIunie 2008

Coordonator:Alexandrina-Corina Vilsan

MOTO: “Omul care nu este decât frumos,este frumos numai când îl priveşti; omul

înţelept şi bun este întotdeauna frumos”.

Copilăria

Să fii copil,Să râzi şi să zâmbeşti,Să cânţi, să desenezi,E tot ce îţi doreşti.

Victor Sterom-Deasupratainei

Un poet de o gravitate trăită ce abordează poezia epică şilirică frontal,confesiv,este Victor Sterom în volumul cu un titlu sim-tomatic Deasupra tainei,poeme,Editura Karta-Graphic,2008.

Luciditatea observaţiei,trăirea obsesivă,pe care se bizuiemajoritatea tablourilor extompează sentimentalismul. Poemelesunt trăiri solemne înfiltrând cititorului un aer misterios şi atem-poral.Poezia trăieşte hrănindu-se din propria sevă ce ţâşneştedin interiorul metaforei:astăzi am visat un drum nou în poezie./îmispunea cineva că este vremea.../mă uitam la el ca la un începutde munte,/mi se părea că vârful îl poartă prin stele,/că rădăcinazboară prin furtuna/care,încet/se instala în mine;(muntele).

Rafinamentul acestor poeme stă în schimbarea recuziteitradiţionale.Poetul trăieşte momentele surprinse de eul său ex-primândule printr-un limbaj poetic emancipat,iar atmosfera este ri-tualizată până la mitologizare,este în chip evident reflexul uneinotaţii superioare:cobor încet dealul./copila pe umeri priveştecerul./mari şi nesfârşite cârduri de păsări care pleacă./fetiţa leface cu mâna.(golul acela din depărtare ia foc).

Metafora sentenţioasă cu care,uneori,se sfârşesc poe-mele vădesc limpede încercarea de a filtra vechea sensibilitateprintr-o percepţie nouă.Un soi de hieratism al reprezentării dăpoeziei fior şi grandoare.Efectul vine din răscolirea arhaicităţii cu

elementele noului curent literar glob-modernul,fenomen sesizat,prima oarăde subsemnatul:revin în creştere ca unfrunziş de amintiri/prin care am tre-cut./sângele meu şi zilele mele aurăzbit/încăpătoare de speranţă/şi iu-bire;(deasupra tainei).

Experienţa îndelungată,spiritualcritic al lui Victor Sterom îl fac să fie ob-sedat de himera profunzimii,de rădăci-nile arhetipale ale sănătăţii poeziei,este convins că aceasta este veşnică,prin însăşi existenţa Poetului:ori a in-trat în sângele meu definitiv/şi nu maipot,nu mai pot să îndur pe cei/care mi-o fură de sub ochi.(rugă pentru sănătatea poeziei).

Poetul are o prospeţime a imaginaţiei incontestabilă şi opercepţie frustă a materialităţii răvăşite.Decorul e aproapeireal,scenografia e un ritual în faţa timpului:ar trebui să deschi-dem ceasul/cel ce stă între două capace de viaţă şi moarte(.cea-sul).

Excepţionala capacitate de a da carnaţie obsesiilor,de a leelibera în metafore,fac din poemele lui Victor Sterom tablouri cusecvenţe surprinzătoare.

In Deasupra tainei freamătă sensibilitatea unui poet cu ex-perienţă şi admirabil.

Al. Florin Ţene

Aceşti copilaşi-poeţi îmi aduc aminte de primelemele poezii, scrise în curtea bunicilor, iardoamna institutoare Alexandrina-Corina Vilsanîmi evocă un chip drag de care ştie numai sufle-tul meu. Am fost impresionat de aceasta duioasăosteneală (o revista de poezie scoasă de oşcoala primară) şi, drept urmare, propun domnu-lui Gheorghe Neagu, care a fost decorat de unuldintre preşedinţii României pentru merite cultur-ale, să publice în revista domniei sale, “Oglindaliterară”, aceste mici scântei ce vor aprinde,poate, peste ani, marile făclii ale spiritului româ-nesc. Mă înclin în faţa acestor copii-poeţi şi adoamnei Alexandrina Corina-Vilsan, urându-le săfie piatra peste care trece neabătut valul vremii.Prin aceasta înfaptuiesc şi un omagiu adus sfin-tei mele mame, Ana, care a învăţat cândva laaceastă şcoală din comuna Dragoteşti-Gorj.

Laurian Stănchescu

Să fii copil,Să-nveţi şi să iubeştiCe e frumos pe-acest pământ,Tu asta îţi doreşti.

Să fii copilŞi astfel să rămâi,Să nu cunoşti ce-i greul,Copil mereu să fii.

Alexandra-Mihaela Osman, cls. a IV-a

Primăvara

Primăvara a sositFirul ierbii a-ncolţit.La-nceputul primăveriiVestitorii-s ghioceii.

Mai exist-un vestitorMărţişorul călător.

Toţi copiii-l îndrăgescŞi cu drag îl dăruiesc.

Diana Laura Vilsan, cls. A IV-a

Copilăria

Într-o vremeEu mică eramŞi-ntr-una mă plictiseam,Dar am crescut,Am mers la şcoalăŞi coşmarul mi s-a dus.Am învăţat să scriu, să citescMulte poezii frumoase Care mă vrăjeau.De atunci n-am mai trăit într-un coşmar,Ci într-un vis frumos.

Bianca-Florina Becheanu, cls. a IV-a

Rugăciune pentru toţi copiii lumii

Vino, Doamne, pe PământSă vezi copiii cum sunt,Unii nu au ce mânca,Alţii zac de boală grea.

Ne rugăm, Doamne, la TinePe pământ să fie bineDă-ne, Doamne, sănătate,Pe masă nişte bucate.

Doamne, azi îţi multumimŞi cu drag noi te iubim.Dă-ne, Doamne, îndurate,La mulţi ani cu sănătate.

Ana-Maria Racoceanu, cls. a IV-a

dat…!) - tradus în limba engleză - Seed Time and Harvest, deMuguraş Maria Petrescu. Tot aşa cum l-am recitat la ultima lansarede carte a Maestrului, la Opera din Tirana (în limba engleză –recitare apreciată de Poet) tot aşa l-am recitat şi la Montreal. Apois-a audiat Testamentul lui Cezar Ivanescu, s-au ascultat unele dinimpresionantele cântece compuse şi interpretate de Maestru (plusDoina lui Eminescu) şi s-a vizionat în premieră absolută ultimul clipcu Cezar şi subsemnatul, realizat la Tirana de iubita fiică a Poetu-lui, Clara Arustei.

….Anumiţi trepăduşi/ trepăduşe care se dau organizatoride evenimente culturale în numele românilor din Canada, ca deobicei, aveau alte treburi şi nu au participat la eveniment. Unii scri-

itori din Asociaţie au lipsit motivat, alţii total nemotivat. Un “mare”organizator de suşanele cu artişti aduşi din România la Montreal(nu-i dau numele să nu-l huiduie lumea), a promis că va anunţaprin email evenimentul, dar nu a făcut-o… Când am întrebat în salădacă există cineva care a primit de la ”onorabil” email-ul în cauză,am aflat – nu neapărat cu mirare, bănuindu-i caracterul, că nimeninu a primit aşa ceva. De ce oare? Deci, avem şi noi pe aici, prinMontreal, ”faliţii” noştri. Categoric, avem o problemă de comuni-care cu cele aproape 50 000 de suflete de români care respirăaerul provinciei Quebec.

Dar oricum, aşa cum i-a spus lui Cezar marele Constan-tin Noica, “…peste tot am simţit că este vorba de ceva “sacru” înscrisul d-tale.”) – tot aşa şi noi, am simţit ceva sacru în evenimentulde la Montreal.

Drum bun spre eternitate, Maestre Cezar Ivanescu!

Semnez cu umilinţa unui prieten pentru vecie,alex cetateanu Iunie, 2008, la Montreal.

P.S.: Vă rugăm aveţi în vedere cele de mai jos:

Preşedintelui României,Excelenţa-Sa, Domnul Traian Basescu, Montreal, 7 iunie 2008

Stimate Domnule Preşedinte,

Noi, românii din Montreal, prezenţi astăzi la întâlnirea,In memoriam – CEZAR IVANESCU, organizată de AsociaţiaScriitorilor Români din Canada (Cenaclul Eminescu) şi de Ce-naclul “Candela de Montreal”, vă rugăm să dispuneţi iniţiereaunei anchete pentru elucidarea morţii marelui poet românCezar Ivănescu, medaliat cu “Steaua României” în grad de Co-mandor.

Cu deosebită stimă,Participanţii la întâlnire.


IIII SSSS TTTT OOOO RRRR IIII EEEE LLLL IIII TTTT EEEERRRR AAAA RRRR ĂĂĂĂ

Programarea întâlnirii literar-omagiale, In memoriam –Cezar Ivănescu, pe data de 7 iunie 2008, ora 14.00 (ora 21.00 înRomânia) , părea total neinspirată. Cine va renunţa la deschidereacampionatului de fotbal, pentru o întâlnire în cinstea unui poet, fieel chiar renumitul bard moldovean Cezar Ivănescu? Aşa se în-trebau unii sceptici. De vină, lipsa de informare a organizatorilor -Asociaţia Scriitorilor Români din Canada şi Cenaclul ”Candela deMontreal”, rupţi de pasiunea pentru jocul numit prin America deNord - ”soccer” şi cam pe ultimul loc în ierarhia sporturilor demasă. Dar nu a fost aşa, chiar dacă în prima jumătate de oră nuerau prezenţi în singura sală de spectacole mai “ca lumea” a co-munitaţii române din Montreal (la biserica ”Buna Vestire”) decâtaproximativ 25 de persoane. Treptat, treptat, numărul participanţilors-a dublat. Din toate colţurile Montrealului, ba chiar şi din exterior,au apărut iubitorii pasionati de poezie, de Ţară şi de neam.

Programul susţinut spre cinstirea marelui dispărut, titanal culturii româneşti, s-a desfăşurat astfel:

Pentru început, maestra Stana Bunea, harpistă de taliemondială, i-a întâmpinat pe participanţi cu muzică divină, mângâindcoardele sufletelor celor care au lăsat totul la o parte pentru a fiprezenţi la eveniment. A urmat slujba religioasă, de pomenire şisfinţire a colivei, covrigeilor, vinului şi a berii negre – preferataMaestrului. După cuvântul de bun venit al lui Victor Roşca – dinpartea Cenaclului “Candela de Montreal”, subsemnatul, după oscurtă prezentare a programului şi a prieteniei mele cu marele dis-părut, am citit un minunat şi impresionant omagiu scris de poetulLaurian Stănchescu – Tragismul vieţii poetului Cezar Ivanescu, laIaşi, lângă trupul neînsufleţit al lui Cezar, chiar în ziua înmormân-tării. Acest mesaj scurt, dar profund, i-a impresionat puternic peascultători. Maestra Stana Bunea, alternativ cu programul, a inter-pretat arii din Bach, Haendel, Donizetti precum şi din anonimi aisecolului XVI.

Apoi s-a citit “O evocare post-mortem a poetului CezarIvanescu, pentru fraţii noştri canadieni” trimisă de scriitorul IonMurgeanu, fost coleg şi prieten cu Maestrul, cel care a elucidatmulte animozităţi referitoare la poet şi opera sa.

Poetul George Filip, vechi prieten cu Cezar cu multînainte de a alege calea exilului, a recitat o impresionantă poeziededicată Maestrului numită “Vă spun despre Cezar”. MaestraStana Bunea a acompaniat magistral recitările, inspirată ad-hoc depoemele recitate. A revenit poetul George Filip care a citit un mi-nunat şi impresionant eseu, “La al treilea gong”.

Profesoara Doina Hanganu a recitat poemul Descântec,

poeta Vochita Vadan a recitat poemul Supremum vale şi poetaMariana Munteanu a recitat poemul Extaza. Eu am mai recitatDoina (Oralităţi) şi unul din poemele mele favorite, despre careMaestrul mi-a destainuit că l-a creat în anul 1968; este vorba deunul din poemele vizionare Rod (! nu-şi uita carnea tiparul ei ciu-

RRoommâânniiii ddiinn MMoonnttrreeaall şşiiCCeezzaarr IIvvăănneessccuu

întâi), reliefează spaţiul-carceră: „B:…mai toată vremea şedeam închis înlocuinţă, citind broşuri socialiste…”(p. 392) şi „P: …şi-n camera mea mă-nchideam ca-n sicriu, de teamă să nufiu obligat (…) să particip la vreo pro-cesiune… oricare… nu vroiam săaparţin niciunui ordin, niciunei ordini!”(s. n. – p. 401).

Modernitatea acestui poem dramatic reiese şi din pre-zenţa – pe de o parte – a indicaţiilor regizorale uzitate dePersonaj: „Eu voi rosti versul, iar voi îl reluaţi ca pe un cân-tec gregorian, (…) efectul lui e cu adevărat obţinut dacă văevidenţiaţi pietatea şi nu vocile (…) şi… mai… ales… după…fiecare… vers… izbiţi… o dată cu pumnul în masă” (p. 407),ca şi prin repetarea fiecărui vers (conform indicaţiilor regizo-rale, Personajul fiind aici , în egală măsură, actor şi regizor),amintind, în felul acesta, de refrenul corului în teatrul antic:„P: A fost odată o scrumbie (concentrat, cu o urmă de surâs)/B şi F: A fost odată o scrumbie/ P: La domnul Şmil în prăvă-lie/ B şi F: La domnul Şmil în prăvălie…” (p. 407-408). Re-luarea fiecărei replici de către B şi F o putem socoti ecoulvocii protagonistului.

Pe de altă parte, modernitatea poemului în discuţieeste dată şi de folosirea limbajului alb, definitoriu pentruteatrul absurd (iată locul unde Cezar Ivănescu se apropiede Caragiale şi Eugen Ionesco!):

„B: Sunteţi bun să ridicaţi oberlichtul… (luminat sur-prinzător) acela şi să ne relataţi tot ce se întâmplă… (…)

P (urcat pe un scaun. Scurt. Ca un comunicat): Ninge grozav pe câmp la abatorŞi sânge cald se scurge pe canalPlină-i zăpada de sânge animal Şi ninge mereu pe-un trist patinor…

B (răstit): Al cui sânge, domnule!

P: E albul aprins de sânge-nchegatŞi corbii se plimbă prin sânge… şi sugDar ceasu-i târziu… în zări corbii fug, -Pe câmp la abator s-a înnoptat.

B: Al cui sânge, domnule?” (p. 411-412).

De reţinut că versurile declamate de Personaj aparţinpoeziei bacoviene Tablou de iarnă.

Un alt element al modernităţii, şi el specific teatruluiabsurd, este paradoxul : „P: …de ce m-aţi adus aici… dom-nilor?

B: Nu am timp să-ţi explic, dar, să ştii că poţi la fel debine spune că dumneata ne-ai adus pe noi aici…” (p. 412).

Având în vedere trama poemului dramatic şi thanato-sul de sorginte bacoviană aduse în discuţie, pornind de laconsideraţiile lui Nicolae Manolescu, acum putem spune călui Bacovia i se alătură Cezar Ivănescu în descindereape tărâmul infernului şi relevarea lui cu mijloacele liri-cului de esenţă dramatică.


LLLL EEEE CCCC TTTT UUUU RRRR IIII SSSS UUUU BBBB AAAA BBBB AAAA JJJJ UUUU RRRR

MOTO:„Voi pleca departe, departe!

Ce neguri adânci mă-nconjoară!Ce noapte

Spăimoasă asupră-mi s-aşterne!Nu pot nici s-o-mprăştii şi nici s-o astâmpăr.

Vai mie, vai mie!Pătrunde în mine şi morbul durerii

Şi morbul aducerii-aminte.”

(Cezar Ivănescu, Numitul G. B.)

În Postfaţa la volumul La Baaal (Editura Eminescu,Bucureşti, 1996), Theodor Codreanu îl situează pe CezarIvănescu într-o triadă de poeţi neîntrecuţi în relevarea dra-matismului morţii: „De la Eminescu şi Bacovia, nici un alt liricromân n-a mai atins profunzimile afective pe tema morţii aşacum a făcut-o acest poet…” (p. 454).

De altfel, „drama în trei tablouri şi un epilog” , cum îşiconsideră Cezar Ivănescu poemul dramatic Numitul G.B.,are pe pagina de gardă un citat elocvent aparţinând criticu-lui Nicolae Manolescu, anticipându-se astfel scenariul şiideatica acestei producţii literare: „Dintre poeţii români, Ba-covia e singurul care s-a coborât în infern. Vedeniile aduse lasuprafaţă sunt, la lumina zilei, stranii şi tulburătoare, fulgu-rante ca imaginile de la panoramă.” (în Cezar Ivănescu, LaBaaad, Editura Cartea românească, Bucureşti, 1979, p.383).

Într-un eseu despre poezia bacoviană, am adus în dis-cuţie elementele de teatralitate recognoscibile în lirica luiBacovia, chiar în Plumb, unde asistăm la un monolog deesenţă hamlet-iană, cavoul – spaţiul-carceră – fiind scenaunde actorul îşi joacă rolul unui însingurat/ damnat, pre-dispus la autorecluziune, iar florile de plumb şi funerarulveşmânt reprezentând recuzita (şi ea funerară), inerentăunui decor al thanatosului.

În poemul dramatic Numitul G. B., subintitulat CubulNegru sau Descripţia sicriului, Cezar Ivănescu recurge lao „înscenare dramatică (…) monologică şi lirică”, în spirit ba-covian. (Artur Silvestri, Prefaţă la volumul Rod, colecţia„Cele mai frumoase poezii, Editura Albatros, Bucureşti, 1983,p. 8).

Protagoniştii având nume generice (personajul, Băr-batul şi Femeia) – în fond, cele două voci-ecou ale eului –sunt din plămadă bacoviană, trăsătura definitorie fiind an-goasa, tipică eroului liric din lirica lui Bacovia, care a uzeazăde gestul ostentativ al recluziunii – ca semn evident al no-naderenţei sale la o societate care-l încorsetează.

„Spaţiul” de manifestare al protagoniştilor este „Un cubnegru, subsol capitonat cu catifea neagră,/ ne înconjura întrepodele, plafon şi pereţi, nicio fereastră” (p. 386).

O dovadă grăitoare că avem de-a face cu motivul du-blului (sau o dedublare a protagonistului) este faptul că atâtPersonajul cât şi Bărbatul, în tinereţe, aveau predilecţie pen-tru recluziune, mărturisirea unuia şi a celuilalt (aproape iden-tice) făcând aluzie la poezia Singur (volumul Scânteigalbene), a lui Bacovia, unde repetarea cuvântului odaia, înpoziţie iniţială de vers, la începutul fiecărei strofe (versul

Constantin Miu

THANATOSUL DE SORGINTE BACOVIANĂ la Cezar IVĂNESCU


EEEESSSS EEEE UUUU

§) Nu-i muncă acea strădanie care nu serveşte câştigăriiexistenţei - zice ştiinţa; dar nu-i muncă nici “lucrarea” care te odih-neşte - zic misticii schivnici din pateric.

Se vede treaba că toate decurg din “originea” muncii;ea fiind dată omului - în clipa alungării din paradis - drept pe-deapsă / caznă, nicidecum drept… recompensă, sau mijloc dedivertisment. Încă un argument care developează, în conşti-inţa omului, adevărul despre lipsa de dragoste faţă de muncă,de altfel resimţită, inconştient, de către mai fiecare dintre noi.

§) Binele şi cinstea se învaţă; nu se moştenesc; nu “vin”de la sine, nici în dar.

Nici nu se învaţă odată şi pe urmă… să le avem până lamoarte. Ci încontinuu. Fără încetare. Cu trudă, însă; cu nespusde multă trudă. Şi cu disperare, precum multe în viaţă. Este uncrud destin al omului ca binele să i se apropie cu sfială de su-flet, în vreme ce răul se “lipeşte” de noi fără a băga de seamă.Şi poate că din asta ni se trage şi disperarea.

§) Refulare, defulare - vorbe pe care le rostim fără să leprea înţelegem.

Refulare = alungarea în inconştient (sau subconştient?!)a tot ce nu ne convine, sau a tot ce “nu merge” din punct de ve-dere convenţional, social, etic şi moral.

Defulare = izbucnirea refulării în faptă, gest, vorbă - dupăsublimare / transformare în ceva acceptat de norme, de formalis-mul convenienţelor; revenirea în viaţă a unor refulări “convertite”,purtătoare de “siglă” pozitivă.

De fapt freudismul psihanalitic se construieşte pe bino-mul refulare - defulare, existent deodată cu conştientizarea decătre om, a intercondiţionării sale vizavi de semenul din stânga şidin dreapta sa. Şi poate că soarta defulării este decisă de catego-ria logic-raţional-etică numită … conştiinţă.

În sine conştiinţa nu există, nu apare mai exact zis,decât din momentul când omul dobândeşte sentimentul con-exis-tenţial, alături de semeni în părerea şi aprecierile cărora se oglin-deşte … critic.1

Este, aşadar, conştiinţa o “stare “ a integrării individului însocial; în câţiva - iniţial, în toţi - ulterior şi în prezent.

Dar nu trebuie să negăm conştiinţei “fărâma” de divin pecare o conţine, fiindcă conştiinţa este şi răspunsul Creatorului larugămintea creaturii / omului.

Dialogul “om - Dumnezeu” implică neapărat conştiinţa,dreapta cântărire a vieţii, păzitorul nostru de greşeală, de răutate,de păcat.

Ceea ce nu este de ignorat azi, când omul aleargă dis-perat după puncte de reper stabile, după “stele polare” de perma-nentă referinţă.

§) Evrei şi … iudei, în semitismul lumii şi timpului. Istori-ceşte, evreii şi-au îndeplinit misiunea, odată cu zămislirea, dinsânul stirpei lor, a lui Iisus, răscumpărătorul lumii. Ideologia creş-tină, cuprinsă în Evanghelii şi “comentată” în Fapte, Epistole şiApocalipsă, preluată de evrei - mai întâi - apoi de către toţi “con-vertiţii” la creştinism, a împlinit destinul acestui neam. Iudeii, adicărestul “fiilor” Sionului, sunt “aripa” neamului care l-a renegat pe cel“ieşit” dintre ei, care ş-a judecat, umilit şi ucis prin crucificare.

Evreii s-au confundat, în istorie, cu primii creştinii, disi-pându-se apoi în masa creştinătăţii de pe terra.

Iudeii au rămas - şi sunt şi azi - purtătorii drapelului anti-creştinismului - înainte de orice - şi ulterior ai altor “filozofii” reli-gioase, sau sociale - inclusiv rasiale - deşi ei sunt primii caredeplâng rasismul (nu integral, ci doar pe cel… antisemit).

§) Orice “contact” al omului cu Dumnezeu este imposibilprin mijloace ştiinţifice şi tehnice convenţionale.

Refuzând revelaţia, refuzăm “aflarea” divinului a Divinită-

Între Dionysos şiNietzsche… filozofând cu “ciocanul” şi

răsturnând “blestemul” moralei

MMiirrcceeaa HHoommeessccuu


ţii şi a Creatorului; refuzăm comunicarea cu Dumnezeu. Filozofia şi ştiinţa şi-au dat mâna în “efortul” de a de-

mola… revelaţia, de câteva bune sute de ani.Atâta amar de vreme, astfel de intenţii n-au reuşit altceva

decât să demonstreze… posibilitatea, necesitatea şi realitatea re-velaţiei.

Istoria lumii, regândită …, oferă numeroase exemple des-pre posibilitatea, necesitatea şi realitatea revelaţiei.

Istoria lumii, re-gândită… , oferă numeroase exempledespre posibilitatea şi realitatea revelaţiei.

Cât despre necesitatea revelaţiei, fiecare individ poate de-pune mărturie, după dimensiunea morală a personalităţii sale.

Mai devreme sau mai târziu fiecare ne “întâlnim” cu Dum-nezeu, pe cărările imprevizibile ale vieţii; de cele mai multe oriatunci când ne aşteptăm cel mai puţin.

Ideea de Dumnezeu ni se relevă puternic şi clar atuncicând medităm, alături de Caro (citat de P. Courbet ) asupra “legiti-mităţii” lui Iisus şi a creştinismului:

* Sau Iisus este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat, sau nueste nici măcar un om superior (cum acceptă, concesiv, să-l con-sidere unii sceptici raţionalişti(, nici măcar un om de o deosebitămoralitate, de vreme ce El a creat divinitatea Sa amăgitoare prinmijloacele cele mai vinovate. Îndepărtaţi divinitatea din persoana luiIisus şi nu va mai rămâne din El nici măcar un om onest, ci înşe-lătorul lumii.

* Sau creştinismul este adevărul absolut, definitiv şi su-prem, sau nu trebuie să vedem în el decât o îndelungată minciunăcare durează de aproape două mii de ani, clădită pe înşelătorie şipe uşurinţa de a crede, susţinută prin intrigă şi despotism.

§) Ai fost lovit, jignit sau nedreptăţit de neînţelegerea,invidia sau ura “confraţilor” de breaslă, a egoiştilor, sau a“supra-docţilor” din juru-ţi, prin ceea ce au gândit, grăit, sauscris despre tine? Să nu te mânii, să nu te mâhneşti şi nici să nute laşi zdrobit. Ştii doar că fulgerele - chiar dacă-s ale prostiei şinu ale înţelepciunii - nu lovesc decât... vârfuri, piscuri sau “în-ălţimi”; niciodată nu pică pe muşuroaie de cârtiţă, pe “mărunţi-şurile” stirpei omeneşti, pe non-valoarea snoabă şi guralivă.

§) Regretabile erori opţionale, chiar dacă au bântuit, câ-teodată, nişte minţi “dotate”.

N-ar fi posibil - cred unii ambiţioşi - să creezi fără ca, maiîntâi, să nu distrugi ceva, inclusiv… valori teoretice. Unde-i eroa-rea?

În ordinea / succesiunea serierii problematizărilor. Intrin-sec, nici nu-i nevoie să distrugi pentru ca să poţi crea.

Este încă “spaţiu” liber - în lumea fizică şi în cea a ideilor- destul, ca să poată crea toţi cei ce se cred chemaţi s-o facă. In-versul este însă absolut necesar; adică să nu distrugi fără să pui înloc ceva, sau măcar să… propui; este inacceptabil.

Atenţie, deci, demolatori de profesie!Un corifeu celebru al “distrucţiei“ scria cândva, sfidând

bunul simţ funciar al omului obişnuit, că plăcerea de a distruge nuera egalată, în fiinţa sa, decât de … puterea de a distruge.

Amarnică eroare; dacă a distrus ceva, prin opera sa, filo-zoful cu pricina a distrus… prestigiul moral şi demnitatea lui însuşi,a personalităţii care a fost şi a rămas, dar … cu “petele” pe care şile-a pus singur pe efigie.

Nicio clipă nu l-a frământat nevoia de a crea ceva în loculconceptelor a căror demolare a dorit-o, dar… n-a prea realizat-o.

Jalnic este mecanismul intim care aprinde în el focul mis-tuitor al negativismului, mecanism autoapreciat de către “posesor”drept dionisiac. Şi-acum, atenţie! urmează culmea sfidării.

Filosoful se autoevaluează drept un destin pentru culturalumii fiindcă “natura mea dionisiacă (...) nu ştie să despartă face-rea răului de încuviinţare.”

Desfide oricui dreptul de a-i cere socoteală pentru dioni-siaca-i legitimitate de a distruge, fără a lăsa în loc altceva decât …himere.

Comentariile se exclud de la sine.

Ninge o ninsoare (Ei neiva ina neiv)

Ninge o ninsoareşi casa mea respirǎ iasomie

Ninge o noapteşi sufletul îmi e melancolie

Ninge o ninsoare în mineşi orele-mi alunecǎîn giulgiul viitorului

Lui Urs (Ad Urs)

Tu erai o speranţǎerai

Acum eşti de-al nostrueştimort

Se duc deja (Gia van)

Se duc deja spre ţǎrmvânturile sfârşitului

Locuri de pândǎse deschid peste cenuşiu

Ziua reţine o ultimǎ razǎpentru floarea luminii


MMMM EEEE RRRR IIII DDDD IIII AAAA NNNN EEEE LLLL IIII RRRR IIII CCCC EEEE

Iatǎ revin (Uss)

Iatǎ revinuriaşii negride carnaval

Mâini de rǎşinǎFeţe livideGuri de foc

Iatǎ murind speranţa

Recolta (Raccolta)

Abandonul alunecǎ pesteumǎrul meu

Pasǎre cenuşie a nopţii

Dinspre câmpul griverdevin libǎrcilesǎ-şi adune recolta

Eu am (Jeu hai)

Nu am din limbǎdecât tǎcerea

Nu am cu mine decât sǎrǎcia

Am o lume întreagǎ

HENDRI SPESCHA1928 – 1982

Nǎscut la Trun (Surselva), esteunul dintre cei mai mari poeţi romanşi.

A fost profesor la nivel primar şisecundar, secretar al Ligii Romanşe(Lia Romontscha) între anii 1968 –1978.

Scrie în romanşa sursilvanǎ nu-vele, piese de teatru, dar mai ales poe-zii.

Ca poet, el aduce un suflu nou în li-teratura romanşǎ. Acest mare neînţe-les, cultivǎ o poezie originalǎ, obscurǎşi surprinde printr-o insolitǎ folosire acuvintelor şi prin raritatea verbelor.

Importanţa lui de-pǎşeşte aria lingvis-ticǎ maternǎ şifrontierele ţǎrii sale.

Prezentare şitraducere:

IOANA TRICǍ

HENDRI SPESCHA

Ce-ai fǎcut (Tgei has ti fatg)

Ce-ai fǎcut din mine

nopţile îmi sunt mǎri de neliniştemerg bâjbâind prin luminǎca un orbcad în ispitǎ

Ce-ai fǎcut din mine

asupra unei femei”, corect – „glose asupra unui famen”; Perpessi-cius, în Opere V a citit „creerul lui Goethe”, în realitate – „cornul luiGoethe”, sintagmă simbol pe care poetul o cunoştea. Cu o acribieimpresionantă, Aurelia Rusu dovedeşte diletantismul unor lecţiunişi improvizaţii ale lui Petru Creţia. În nr. din Manuscriptum (1991),Creţia afilia eronat textul compoziţiei Doina, doiniţa postumei Linda,tipărită de Perpessicius în Opere IV, citind în loc de hârci – «? arci»şi în loc de timpilor – scumpilor. „Spectaculoasă” e lecţiunea Pisaîn loc de Tisa, în acelaşi context, ajungându-se la enunţuri rocam-boleşti de felul: Cât e-n Pisa dealu mare, în loc de Cât e-n Tisa dela Mare (pp. 82-104). Demonstraţiile Aureliei Rusu nu sunt nicio-dată plictisitoare, deşi materia e, prin natura ei, aridă. Domnia sareuşeşte să facă dintr-o asemenea materie „naraţiuni” vii, pe carele trăieşte cu întreaga pasiune. Nu are totuşi veleităţi exclusiviste,fiind conştientă că unele din propriile lecţiuni pot fi amendate.

Un alt domeniu în care excelează cu asupra de măsurăeste cel al atribuirilor. Este un spaţiu la fel de pretenţios, care im-plică fler de „degustător” al textelor eminesciene. Ediţia academicălasă deoparte unele texte eminesciene din Timpul, sub diverse mo-tivaţii. Mai ales articolele din anii 1877 – 1879 pun probleme deatribuire la trei autori: Eminescu, Slavici, Caragiale. Un exemplu:necrologul despre Nicolae Scurtescu a fost introdus de D. Vata-maniuc în vol. IX din Operele lui Slavici. Demonstraţia AurelieiRusu, absolut magistrală, atestă că Slavici nu putea să scrie un

asemenea necrolog, autorul fiindu-i ostil lui Nicolae Scurtescu. Înschimb, toate datele contextuale, de conţinut şi de stil, pledeazăpentru paternitatea eminesciană. (pp. 134-156). Un alt articol, Gră-dina botanică, a rămas îngropat în paginile Timpului din 8 sep-tembrie 1878. Aurelia Rusu face proba necesară pentrupaternitatea eminesciană. (pp. 157-160).

Dar „piesa de rezistenţă” a volumului este amplul studiudespre Gruie Sânger – „măr însângerat”, analiză arhetipală, eru-dită, nuanţată a uneia dintre tragediile lui Eminescu, Gruie Sânger.Studiul datează din 2006 şi are sensul unei replici date acelora(între alţii, Nicolae Manolescu şi Petru Creţia) cărora teatrul emi-nescian li se pare lipsit de valoare. Lui Petru Creţia, în introduce-rea la Opere, VIII, teatrul i se prezenta ca „fantasmă poetică”,naivă, în ordinea utopiilor istorice. Aurelia Rusu etalează admirabilecalităţi hermeneutice, comparatistice, pătrunzând într-un universal fiinţei eminesciene plin de surprize, raportabil la mari construcţiidin literatura şi gândirea europeană, chiar dacă Eminescu nu aavut răgazul necesar să-şi ducă opera la bun sfârşit. Cred că aceststudiu deschide o nouă etapă în evoluţia scrisului Aureliei Rusu,strâns legată, însă, de experienţa editologică: aceea de interpre-tare a operei eminesciene. S-ar putea ca viitorul să ne ofere sur-prize însemnate, în acest sens.

Într-o perioadă de diletantism, de confuzie a valorilor, debatjocură culturală, Aurelia Rusu vine cu rigoarea, fineţea şi justacumpănă a judecăţilor, luminând calea adevăratei integrări spiri-tuale europene a românilor. Eminescu avea suprema consideraţiepentru caractere. Aurelia Rusu este un mare caracter, în sens emi-nescian.

AAUURREELLIIAA RRUUSSUU ŞŞII PPRREESSTTIIGGIIUULL...... (urmare din pag. 3678)


EEEESSSS EEEE UUUU

De la banalul punct pe i şi până la diver-sitatea şi complexitatea unor puncte geo-metrice sau materiale, de la susţinereaunui punct de vedere şi până la finaliza-rea acestuia printr-un punct definitiv, totulpare simplu la prima vedere.

Există tot felul de puncte pe lumea asta:singulare, unghiulare, circulare sau ombi-licale, de contact, de extrem, inflexiunesau întoarcere, izolate, ciclice, eliptice, hi-perbolice. Mai există încă şi unele carepoartă nume distinctive sau pe cele ale

descoperitorilor lor, precum punctul lui Brocard, Gergonne, Nagel,punctul G etc.

Dintre toate, punctul geometric este cel mai cunoscut. Eleste considerat o noţiune fundamentală şi desemnează o entitatefără nici o dimensiune. Intuitiv, cu astfel de puncte adimensionaleputem construi orice: drepte, planuri, spaţii, diverse figuri, corpurietc.

Punctul material însă, ca noţiune fizică, este considerat uncorp de dimensiuni neglijabile în comparaţie cu cele ale altor cor-puri.

Importanţa punctului în viaţa de toate zilele este covârşi-toare. Cuvintele atribuite lui Arhimede: „Daţi-mi un punct de sprijin şivoi mişca pământul”, nu înseamnă mai mult decât o reflectare asu-pra importanţei unor principii indispensabile gândirii umane, aceeacă totul ar fi posibil sau poate fi acceptat dacă ne sprijinim pe un ra-ţionament riguros.

Dar nu cumva par prea abuzive noţiunile de dimensiuni ne-glijabile sau de adimensional? Aşadar, care ar fi un punct de vedereserios cu privire la punct? Este punctul ceva care nu are dimensiuni?De fapt, cum am putea să-l definim altfel? Sau, de ce nu, cine se în-cumetă să-l definească altfel? Când de fapt lumea este plină de ex-plicaţii care au la bază noţiunea deloc ambiguă de dimensiune, cumpoţi totuşi să admiţi că se poate opera cu lucruri care nu au dimen-siuni!

Aşa cum este definit, punctul pare cea mai minusculăformă gândită vreodată de istoria umanităţii. Când punem un punctpe hârtie suntem conştienţi că acesta are totuşi dimensiuni, chiardacă sunt aproape microscopice. În practică lucrăm cu un punct careare dimensiuni, deci care se abate subtil de la definiţia sa intuitivă.

Heron din Alexandria spunea: “Geometria şi-a formatobiectul prin abstracţie din cauză că, dintre corpurile fizice care sunttridimensionale şi au materie, geometria a separat materia din ele şia creat corpurile geometrice, adică volumul şi prin abstracţie a ajunsla punct“.

Minunile punctului s-au manifestat în întreaga lor glorieîncă din cele mai vechi timpuri. Cu privire la definiţia acestuia ca no-ţiune geometrică fundamentală, se ştie că există numeroase con-troverse care datează încă din antichitate. Pornind de la faptul căpunctul nu are dimensiuni, se naşte o întrebare complexă care se re-feră la inexistenţa unui echivalent al punctului prin abstractizarea saîn spaţiul fizic. De pildă, aşa cum am subliniat într-un eseu mai lungintitulat “Concepte filozofico-matematice în poezia lui Nichita Stăne-scu” (“Oglinda lui Eminescu”, 2008), poeţilor le este greu să găse-ască o soluţie anume, dar obsesia punctului se manifestă cuprisosinţă în poezie, şi nu numai. Punctul se află pretutindeni, trebuiedoar să ştii să-l vezi şi, mai ales, trebuie să-l cauţi şi să-l înţelegi.

Oare cât de evident a fost pentru omul antic faptul că, dinmoment ce toate corpurile cereşti apăreau ca nişte puncte, şiPământul, tot corp ceresc şi el, trebuia să se înscrie în acelaşişablon? Oare în ce măsură le-a fost influenţată gândirea de valorileculturale şi religioase ale vremii? Greu de spus, însă din păcate re-ligia şi-a manifestat caracterul distructiv chiar şi asupra bietului punct!Pentru că limitările bisericeşti nu puteau tolera perfecţiunea de-săvârşită a punctului, care umbrea ideea de absolut - adică de Dum-nezeu! A fost perioada în care punctul a cunoscut cea maidezastruoasă devalorizare - ajungând totuşi să reprezinte aura pu-rităţii angelice. A supravieţuit în mare datorită conceptului abstractdin antichitate - acesta a început să fie studiat din nou, alchimia s-aalăturat fizicii şi matematicii într-o disperată încercare de progres.

În general ideea noastră despre noţiunea de punct, fie elgeometric sau fizic, merge involuntar spre cerc sau sferă. La o adică,cercul sau sfera se află la baza întregii filozofii a punctului, acesteafiind formele lui spre care tind prin minimizare absolută. Însuşi BigBang-ul ne induce ideea existenţei unui punct iniţial. Ideea că Uni-

Filozofia punctului meu

Petre Rău

versul a apărut în urma “exploziei” unui punct geometric a căpătat omare răspândire. Pentru că trebuie să existe un moment iniţial încare punctul a început să prindă formă, zbătându-se să treacă destadiul de punct.

În fizica ultimului secol găsim că un punct geometric carese deplasează cu viteza luminii în vid are masă. Spaţiul fizic neapare ca un spaţiu geometric ale cărui puncte se mişcă cu viteza lu-minii în toate direcţiile. Big-Bang-ul are la origine un punct. Dar eraacesta un punct geometric? Eu cred că la această întrebare ar tre-bui să stăruiască mai întâi mintea omenească. Dacă iniţial acestpunct a fost geometric, înseamnă că numai un Dunmezeu l-a pututface material, deci fizic. În caz contrar, ar trebui să acceptăm că nuexistă puncte geometrice decât în abstractizările noastre şi numaimintea omenească poate lucra cu un astfel de concept.

Şi totuşi nu ar trebui să cădem prea uşor în capcana căpunctul nu are dimensiuni. Matematicienii nu se pot abate de la con-ceptul că punctul este adimensional, deşi sunt şi ei convinşi că, întoate reprezentările lor, punctele au dimensiuni.

În practică, chiar dacă ne lovim de această profunzimegreu de vizualizat, trebuie să păstrăm acestui punct caracteristicileunui cerc (în plan), sau sferă (în spaţiu) care în infimul lor interior cu-prind un anumit spaţiu. De pildă, spaţiul fizic ni-l putem imagina cafiind compus din sfere minuscule strâns alăturate. Este o variantămai comod de înţeles şi de manipulat pentru mintea omenească.

Dar există oare o aranjare totală a acestui spaţiu? Nu, de-sigur, deoarece chiar mintea noastră ne-ar sugera îndată că arrămâne întotdeauna un spaţiu gol între sferele alăturate. Şi atunci,asta ce mai înseamnă? Nu cumva complică şi mai mult problemapunctului? Problema în sine s-ar putea reduce la o reumplere a ace-stor spaţii rămase neocupate cu alte sfere mai mici. Însă nu acea-sta ar fi soluţia corectă. Greşeala constă în faptul iniţial că ne-amimaginat spaţiul umplut cu sfere nu suficient de mici.

Aşadar, ce e mai comod pentru noi: să acceptăm faptul căpunctul nu are dimensiuni sau să concepem sfere foarte-foarte micicu care să putem umple spaţiul?

În acest moment prefer să bănuiesc că am reuşit să vă în-curc rău de tot. Până la urmă, totul ţine de gust. Rămâne ca voi săalegeţi care tip de raţionament se potriveşte cel mai bine cu minteavoastră.

Dar poate vreţi să ştiţi şi părerea mea? Iat-o! Eu cred căsferele acelea de care vorbeam nu sunt chiar nişte sfere, aşa cumnu sunt sfere perfecte nici planetele şi toţi aştrii despre care ştim căau o mişcare de rotatie în jurul unor axe. Şi mai cred că sunt atât deminuscule încât nu mai încape nimic între ele. Aşa încât, oriunde înacest spaţiu aş încerca să plasez un punct, acesta cu siguranţă seva afla numai într-o astfel de sferă şi, în plus, nici un altul nu mai în-cape în ea.

Orice am face noi, punctul de pe hârtie tot un cerculeţ esteiar cel din spaţiu tot o sferă minusculă. A fost o perioadă lungă încare punctul era numit atom, un corpuscul infinit de mic, indivizibil,considerat a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. Era într-atât demic, încât Democrit a crezut că nu poate exista altceva mai mic decâtel.

Mai apoi acesta a fost descompus în puncte tot mai mici -au ieşit la iveală electronii şi nucleele de dimensiuni care, la aceaoră, nu le asigurau decât o existenţă ermetică, pe hârtie. Puţin maitârziu, punctele elementare au început să-şi arate lumii şi partea lormaterială - iniţial doar indirect, prin experimente care atestau exi-stenţa lor fizică, iar apoi prin observaţii directe, care încercau să dez-brace punctul şi de ultimele sale straturi subtile.

Punctul este folosit adesea şi ca origine, ca punct de ple-care pentru formarea unui lucru, a unui fenomen etc. Despre punctmai putem spune că poate fi întâlnit şi ca parte a unei expresii idio-matice, de exemplu poate fi un cuvânt-cheie într-un grup de cuvinteprecum „punct de vedere”, „punct de convergenţă” (sau de fugă) sau„punct de referinţă”.

Şi dacă, într-o bună zi, am descoperi că totul e o minciună?Că punctul nostru e imperfect? Că micile sfere subatomice sunt doarcoarde minuscule vibrând la frecvenţe diferite? Poate că punctul şi-ar pierde frumuseţea, iar linia, de pildă, şi-ar câştiga statutul de “ab-solut elementar”.

Sau, ce părere aveţi despre stări punctuale pe care le în-tâlnim în viaţă şi le descriem cam aşa: “Suntem într-un punct în caresituaţia este blocată”?

Dar fiindcă există un punct important şi în gramatică şi camştiu bine care e rostul lui, mă grăbesc să-l pun acum chiar aici.

iniţiator în tainele imensităţii, în înălţimiletrufaşe ale nemărginirii. Dacă punemsemnul egal între nemărginire, infinit şimoarte (care, ca dimensiune, aparţineeternităţii), atunci orbul cu lunetă devineun iniţiator în tainele lumii de dincolo, înmisterele marii treceri. E drept că, aso-cierea lipsei văzului cu luneta poate duceşi la alte sensuri, acest personaj fiind o metaforă a inutilităţii.

Simbolice sunt şi Distinsa doamnă care face firimituri (me-tafora memoriei fărâmiţate a lui Cioran, care, câştigându-şi inde-pendenţa, colindă prin lume) , Dactilografa (trimite la putereacuvintelor de a da viaţă sau de a ucide) sau Bocitoarea (simbol alprelungirii existenţei prin memoria oamenilor).

Simbolică este şi cheia,o cheie pe care Cioran o poartămereu în buzunar, despre care nu ştie la ce uşă se potriveşte; ocheie ce închide toate uşile unei vieţi, dar nu deschide decât unasingură. Probabil e uşa către eliberarea filosofului, o uşă pe care eln-o poate găsi pentru că s-a pierdut pe sine însuşi.

El încuie cu cheia mai multe uşi, succesiv, ca şi cum s-arizola de propriile gânduri şi îndoieli. Nu întâmplător, cheia simbo-lică – cea care ar fi putut deschide unica uşă de care are nevoieCioran – este predată lui Cioran tânăr, într-o simbolică ultimă îm-păcare a sufletului înstrăinat cu el însuşi. Predarea cheii echiva-lează cu o împăcare interioară şi, în acelaşi timp, cuconştientizarea faptului că drumul său circular prin lume s-a împli-nit prin întoarcerea la origini. Poate pleca liniştit. Acum nu mai arenevoie de cheie. Ea reprezenta doar deschiderea propriului sufletspre origini. Împăcarea cu sine însuşi e, însă, cheia ce va deschidespaţiul în ultima scenă. Spaţiul claustrant de la începutul piesei ca-pătă o deschidere majoră spre eternitate.

Dacă citim cu atenţie indicaţiile scenice descoperim că doardouă sunt decorurile ce nu se supun legii dezintegrării: cel din de-butul piesei, acel topos închis simbolizând zbaterea fără ieşire afilosofului şi cel din final, spaţiu deschis, eliberator. După rătăciriîndelungate prin labirintul propriei minţi, al propriilor amintiri, al pro-priilor remuşcări, reîntors acasă, Cioran e, în sfârşit, liber.

Libertatea obţinută îşi are rădăcinile într-o scenă anterioară:cea în care Emil Cioran se întâlneşte cu membrii ASCC (AsociaţiaSupravieţuitorilor după Citirea lui Cioran). Referitor la aceastăscenă, Bogdan Creţu remarcă: „ceea ce are importanţă în piesalui Vişniec este intuiţia generoasă din punct de vedere dramatic căo existenţă se poate justifica în primul rând prin efectele asupraaltor existenţe, că, astfel, marea criză dispare, că sfârşitul, la oprimă privire batjocoritor, nu este decât o formă de a echilibra lu-crurile: cel căruia aparent i s-a luat totul este, de fapt, cel care oferătotul:”1

Coroborând toate aspectele, am putea presupune că fărâ-miţarea memoriei lui Cioran este consecinţa unei fărâmiţări inte-rioare datorate incertitudinii. O incertitudine născută dintr-oîntrebare esenţială a omului aflat în faţa morţii: „Prin ce îmi pot jus-tifica propria existenţă?” iar existenţa filosofului român se justificăprin faptul că-i face, pe cei care-l citesc să descopere frumuseţeaşi unicitatea vieţii. „Cărţile dumneavoastră – îi mărturiseşte lui Cio-ran unul din personaje – sunt ca nişte lagăre de concentrare. Scă-pând de ele nu poţi decât să reîncepi să iubeşti viaţa, să iubeştilucrurile simple. Să mănânci, de exemplu. Să bei un pahar cu vin,să stai la taclale, să te plimbi în oraş”

1 Bogdan Creţu, opera citată, pag.222


EEEE SSSS EEEE UUUU

Cel care a trăit „extazul negării, extazul repunerii totale încauză, extazul neantificării reperelor” se trezeşte pedepsit (?) săbântuie într-o lume în care nu mai are nici un reper („Ceea ce mi-a rezervat destinul seamănă cu o pedeapsă…Poate că Dumnezeuexistă totuşi? Altfel cine ar fi avut interesul să se amuze în felulacesta cu mine ?), pedeapsă pe care personajul o resimte cu oamară ironie(„Ce pedeapsă pentru mine, să reflectez toată viaţaasupra morţii şi să mă scufund în neant nu prin moarte, ci prinpierderea prealabilă a memoriei”). Pedeapsa rezidă, cred eu, maiales în faptul că cel care şi-a proclamat cu mândrie şi aroganţă lu-ciditatea se vede silit să nu şi-o poată păstra în momentul întâlni-rii cu infinitul.

Pierderea memoriei este simptomatică pentru o altă che-stiune evidenţiată în operă: imposibilitatea de a comunica. Sunt celpuţin trei – patru momente în care personajele vorbesc fără a seasculta reciproc, parcă făcând abstracţie unul de altul, sau ca şicum fiecare ar poseda propriul cod de semne, inaccesibil celorlalţi.

Una din scene ar fi cea în care apar Cioran şi Orbul cu lu-netă devenit profesor de filozofie, iar alta e cea în care se confruntăcu Şeful secţie apatrizi. Lipsa totală de comunicare în ambelescene sugerează faptul că Cioran nu-şi mai găseşte drumul sprepropriile idei, spre propriile concepţii, ca şi cum nu le-ar mai recu-noaşte legitimitatea. O negare a propriei existenţe? A propriei filo-zofii de viaţă? Probabil o negare ce nu ţine de voinţa lui : „Memoriamea se prăbuşeşte undeva, o prăbuşire ce seamănă cu o eclipsăde lună. E ca şi cum o umbră gigantică s-ar interpune între mine şiprincipala mea sursă de lumină”. Luându-i-se memoria şi, implicit,luciditatea, Cioran îşi pierde rostul existenţei. Astfel, lucidul e con-damnat la nefiinţă, din punct de vedere psihologic. La nivel simbo-lic, faptul este sugerat şi de gaura neagră care rămâne în loculnumelui filosofului în urma accidentalului foc de armă tras de Orbulcu luneta devenit profesor de filozofie.

Personajul comunică însă foarte bine cu Preşedintele.Poate şi pentru că ambii se situează de aceeaşi parte a baricadei.Şi - au trăit cu efervescenţă propriile destine asumate şi acumambii sunt în pragul marii călătorii. Perceperea infinitului îi trans-formă în deţinători al aceluiaşi cod de semne, oferindu-le posibili-tatea de a comunica.

Personajele sunt, observăm, ca în toate piesele lui Vişniec,simbolice, reprezentând arhetipuri.

Unul din personajele des întâlnite este orbul. Dacă în „Omulcu o singură aripă” el e doar orbul,în „Paparazzi sau Cronica unuirăsărit de soare avortat” întâlnim doar vocea orbului,pentru ca în„Văzătorule, nu fi un melc” să facem cunoştinţă cu o întreagă aso-ciaţie a nevăzătorilor care nu numai că este organizată ca o lumecu propriile reguli, dar are şi ambiţia de a-şi asimila restul univer-sului, transformându-l după propriul tipar.

Orbul desemnează, probabil, în piesele lui Matei Vişniec, oaltă modalitate de cunoaştere a lumii, o altă perspectivă asupraexistenţei, un alt mod de abordare a condiţiei umane. În „Mansardăla Paris cu vedere spre moarte”, orbul nu e un orb oarecare ci eOrbul cu luneta, simbol al unei cunoaşteri detaliate a lumii dintr-operspectivă inedită. Faptul că devine , pe rând, profesor de filozo-fie sau şeful secţiei apatrizi marchează o extindere a perspectiveiasupra diverselor aspecte existenţiale ale universului interior. Nuştiu dacă e o perspectivă limitată – deoarece îi lipseşte percepţiaprin intermediul văzului – ştiu doar că el e singurul pe care nu-lameţeşte înălţimea cerului. Am putea spune despre el că este un

Cristina Bandiu

MMeettaaffoorraa uunneeii vviieeţţii rrăăssffrrâânnttee îînn cceeiillaallţţiissaauu ddeesspprree rriissiippiirree,, îînnddooiiaallăă şşii îîmmppăăccaarree



RRRR EEEESSSS TTTT IIII TTTT UUUU IIII RRRR IIII

Pe planul spiritual artistic, ca şipe planul social politic, trecerea ţăriinoastre la nou regim s-a făcut anevo-ios, cu lupte, cu sacrificii, cu îndoieli şichiar cu … victime. Prefacerea cu as-pect de înnoire avea, în luciul iniţial, lu-mina plăcută a unor lăudabile elanuri,îndărătul cărora focul era prezumtiv.Importanţa unei arderi nu e diminuatăde apariţia inerentelor pete de umbră.Oricât de sceptici am fi, în urma anali-zelor amănunţite ale realizărilor muzi-cale din anul plecat, rămâne totuşiimpresia unor manifestări fără con-strângeri, a unui tineresc dor de afir-mare. Favoritismul nefast, privilegiulcâtorva artişti proptiţi în cârje de aur, senăruise. De asemenea, dispare şi ca-racterul „monden” al concertelor, aceainsuportabilă exhibiţie de blănuri şi pă-lării ultra-scumpe, de parfumuri ga-lante, umilitoare. Dispare snobismul.

Uşile sălilor de concert sunt des-chise poporului. Vedem muncitori carepot, în sfârşit, să pună mâna pe un pro-gram, să stea pe un loc înainte inacce-sibil. Orchestre, care sub regimul vechise concurau, încep să colaboreze şi săapară în public sub firmă unită, MuzaEuterpe nu mai calcă pe trepte de mar-mură, aristocratic sfidătoare. Acum e osimplă fată zdravănă, plină de viaţă şiapropiată. Înseşi direcţiile muzicale aleprincipalelor instituţii muzicale seschimbă: la Filarmonică şi Radio. Dom-nii Matei Socor, la radiodifuziune şi Em.Ciomac la Filarmonică; primul muzi-cian, al doilea, critic de valoare, îşiasumă grele răspunderi şi răzbat prin-tre infinite curse şi piedici spre unliman de împliniri. Câte n-au avut şicâte nu mai au încă de întâmpinataceşti doi dezinteresaţi directori muzi-cali!

Desigur, încă sub povara nenoro-cirilor provocate de cruntul război hitle-rist, cu zumzetul avioanelor mortale înurechi, cu nervii obosiţi de încordare şitrupuri sleite de privaţiuni, muzicanţii,reveniţi la instrumentele lor, nu puteausă dea consumatorului de artă, unideal randament. Audiţiile suferă, darcapetele de acuzare sunt ascunse. In-dulgenţa se impune de la sine.

Dacă ar fi să rezumăm într-un cu-vânt sincer caracterul total al muzicii fă-cute în 1946, acest cuvânt ar fi„încercare”. Da, a fost un an de încer-cări, de tatonări, de eforturi de reîn-toarcere la normal. A fost un an şi deverificări totodată. Verificări ale aceloracare îşi cereau dreptul la o viaţă artis-tică. Au rămas câţiva? Mai mulţi decâtne-am aşteptat; s-au impus ca nişte pu-teri proaspete, talente până atunci ne-dreptăţite. În primul rând s-au promovatelemente în materie de conducere sim-fonică, bagheta ne mai fiind un bastonde mareşal purtat triumfal de un singurşef de orchestră. Ca o torţă, ea a trecutdin mână în mână. Cei mai tineri, chiarcei mai puţini rutinaţi, au sclipit şi ei tre-murător în faţa orchestrelor româneşti.

Studii: licenţiatîn drept al Univer-sităţii din Bucu-reşti.

Cariera: Magis-trat la TribunalulIlfov; cercetător şti-inţific la Institutul

de Istorie a Artei al Academiei Române.Opera: Şcoala moralului sau

Hristoita meşterului Anton Pann (eseu);Nord ars (poezie) – 1930; Zăvor fermecat(poezie) – 1947; Jaf în dragoste (proză) –1995; Desferecare (poezie) – 1998.

Ca poet, figurează în Antologiapoeţilor tineri a lui Zaharia Stancu (1934) şiîn Istoria literaturii române a lui G. Căli-nescu (1941).

Ca traducător este autorul versiuniiromâneşti a epopei naţionale finlandeze Ka-levala, ţara de viteji, 1942 (reeditată în 1974,1999). A mai tradus din teatrul lui Moliere (Pi-sălogii, 1955) şi din proza lui Balzac (volu-mul IV din Opere – 1960

În calitate de critic şi istoric de artăeste autorul a două monografii de referinţăKarl Stock şi Nicolae Grigorescu (1959) şia volumului Desenul alfabetului viu de N.Tonitza, cu o prefaţă de Tudor Arghezi(1960).

Consacrat studiului operei şi bio-

grafiei lui Constantin Brâncuşi, întocmeşteprima monografie exhaustivă a lucrărilorsculptorului în ţară, lucrarea sa de căpetenieintitulată Opera lui Brâncuşi în România,publicată în 1974 şi reeditată în 1976. O nouăediţie revăzută şi adăugită a apărut în 1998în trei limbi: română, engleză şi franceză.

Lucrarea Le secret du Baiser deMontparnasse, cuprinzând importante reve-laţii despre sculptura Sărutul, a apărut laParis în 1976.

Cea mai recentă apariţie editorialăpe teme de b râncuşiologie este volumul No-guchi, ucenic a lui Brâncuşi, 2001.

Fost deţinut politic, internat în la-gărul de muncă de la Capul Midia, CanalulDunăre – Marea Neagră (1952).

Premii, distincţii, decoraţii: Pre-miul Ion Andreescu al Academiei Române;Steaua României (grad de ofier); Comandoral ordinului finlandez Crinul Alb (Suomen Lei-jonan Rittarikunnan); Cetăţean de onoare almunicipiului Tgârgu Jiu, Cetăţean de onoareal municipiului Deva; Doctor Honoris Causaal Academiei de Arte Plastice din Bucureşti.

Membru: Asociaţia internaţională aCriticilor de Artă (AICA); Uniunea ArtiştilorPlastici (secţia critică, Uniunea Scriitorilor dinRomânia; Cercetător ştiinţific onorific al Insti-tutului de Istorie a Artei al Academiei Ro-mâne: Jockey Club Bucureşti.

Barbu Brezianu

Barbu Brezianu – scurtăbiografie

(18 martie 1909-14 ianuarie 2008)

Cinul muzicalVViirrggiill GGhheeoorrgghhiiuu

(articol preluat dinALMANAHUL „UNIVERSUL” 1947)

***

14 ianuarie 2008. Unii se gândesc la aniversarea de a doua zi când vom celebranaşterea lui Mihail Eminescu. Alţii, mai puţini la număr dar prieteni adevăraţi, află cu durerecă ne-a părăsit Barbu Brezianu. Născut la 18 martie 1909, în Bucureşti, Barbu Brezianu afăcut parte din generaţia intelectuală interbelică a unor Mircea Eliade, Emil Cioran, ConstantinNoica sau Eugen Ionescu… A studiat Dreptul, a fost magistrat. Au venit vremurile grele. Prie-tenii erau, Barbu Brezianu a fost, aşa cum mi-a spus cu umor doamna Nicoleta Franck, cândi-am spus că rămăsesem în România, «Ah, vous etais une demeurée!» Da, Barbu Brezianua fost şi el «demeuré», ceea ce l-a dus prin anii ’50 în lagărul de muncă Capul Midia-Cana-lul Dunăre-Marea Neagră unde a fost internat.

Cu toate acestea îşi păstrase un fel de dragoste de viaţă care l-a transformat într-un «maestru al artei de a trăi frumos» şi a atras în jurul său prieteni devotaţi, cu mult mai ti-neri decât el, care avea ce învăţa de la el. «Sunt un miliardar în amintiri sclipitoare, în clipede viaţă minunate trăite în familie, printre prieteni, într-o lume dominată de Artă, Frumuseţe,de Cultură» spunea Barbu Brezianu într-un interviu publicat în 2006 în revista Formula As.

Abandonând, volens-nolens, meseria lui de magistrat, Barbu Brezianu s-a consa-crat istoriei artei. A publicat două importante monografii despre Nicolae Grigorescu şi KarolStorck. Dar ceea ce l-a pasionat cu adevărat a fost analiza operei brâncuşiene. În 1974 con-sacră un studiu exhaustiv lui Constantin Brâncuşi, pentru care primeşte Premiul AcademieiRomâne. Acest studiu va fi reeditat în 1976. Dar acumularea în timp a multor informaţii noil-a făcut pe Barbu Brezianu să revizuiască, să corecteze şi să completeze acest studiu careva fi reeditat o ultimă dată în 2005. Un an mai târziu va primi şi titlul de Doctor Honoris Causaal Academiei de Arte Plastice din Bucureşti. Mieux vaut tard que jamais…

«Barbu Brezianu a fost o prezenţă discretă dar poate cea mai importantă a ultimi-lor 70 de ani în cultura română», afirma criticul Pavel Şuşară, insistând pe «contribuţia esen-ţială a lui Barbu Brezianu în cultura română prin traducerile sale (printre care cea a Kalevalei),prin poeziile sale şi, mai ales prin studiul asupra lui Brâncuşi», dar şi pe faptul că « a făcutparte din pleiada de intelectuali interbelici care au relansat cultura română».

Barbu Brezianu rămăsese ataşat prietenilor lui din anii premergători celui de al doi-lea război mondial. Puţin timp înainte de a muri, spunea unei tinere prietene: „Eu plec la prie-tenii mei”. Dumnezeu să-l odihnească!

P.S. Dacă mediile noastre au fost destul de timide în a anunţa decesul lui BarbuBrezianu, în schimb, câteva zile mai târziu, s-au dezlănţuit în filme, articole, reportaje şi fo-tografii pentru a ne aminti că, dacă trăia, Nicolae Ceauşescu ar fi împlinit 90 de ani.

C-aşa suntem noi! Ştim pe cine să pomenim… (I.C)

nu priveau strada, traficul, ci păreau săjoace table, iar pietonii de pe trotuare tre-ceau încoace şi încolo, cu sacoşele înmîini sau cu tăştile pe umăr. Am ajunsacasă pe alt drum, pe lîngă La Sauvage,ca să văd eu împrejurimile: pajişti şi pă-duri; am mîncat şi pe la 16,00 am ieşit sin-gur la o mică plimbare – spre cimitir, undeam făcut 4-5 poze, şi mai departe, pînă lagara Oberkorn, revenind spre casă pe alttraseu, dincolo de calea ferată şi prin cen-tru, revenind la ai mei la ora 18.00, cîndştiam că s-a anunţat Marcel. Impresii demoment: La cimitir, cavouri cu plăci mari,de marmoră sau de roci eruptive bazice,cenuşii sau negre; observ că cimitirul e pesectoare, cu lespezi simple la cap sau cucruci, după ritul respectiv al comunităţilor. Flori multe, proaspete, dinziua respectivă, iar lespezile de piatră curate şi lustruite-lună. (Amvăzut un om care în faţa casei lui spăla dalele de piatră ale scării cudetergent.). Pe lîngă cavouri, nisip fin. Gardurile verzi de pe alei,tunse milimetric. Iar la intrare un anunţ sobru, în două limbi: inter-zisă de tot intrarea cu cîini în cimitir!. Îmi continuu drumul pe o cărarede lîngă calea ferată, însă o cărare asfaltată; mănînc mure şi po-rumbe, zăresc şi măceşe, păducel şi alte fructe de pădure, exact cala noi. Trec prin gara Oberkorn tocmai cînd sosea un tren-cursă lo-cală. Cobor pe rue de la Gare; copii pe biciclete, mici bistrouri la par-terul unor imobile arătoase, iar prin bistrouri nu prea zăresc lume,altele fiind închise, azi luni. Casele au 2-3 chiar 4 niveluri, nu maimult, sunt îndeobşte lipite una de alta şi respectiva suită de imobilese termină brusc în păşunile de la marginea oraşului, iar şoseauacontinuă spre deal şi spre pădure – iar dincolo de creastă se poatesă fie deja Franţa. Păcat că nu mai aveam lumină bună, fiind spreseară, aş mai fi făcut poze. Pe carosabil, multe maşini, numai mărcigrozave şi conduse de domni sau de fete, în aceeaşi măsură. Uncîine îmi pozează de la etaj, ieşit bine din pervazul ferestrei. Au mulţicîini, de rase bine cotate, aici este la îndemînă să ţii un cîine de apar-tament. Două vîrstnice au ieşit cu cîinii în lesă, cîini care latră ca lavînătoare...M-am gîndit că nici vorbă de natura sluţită de industriali-zare – şi că poate adevărata civilizaţie impresionează tocmai prinfaptul că natura este cruţată, iar viaţa cea mai trepidantă i se inte-grează fără mutilări. Cel puţin aici, unde am zărit nişte hăţişuri demai mare dragul, şi de asemenea mărăcini, muşuroaie, bălării pro-fane...

Marţi după amiază cu Marcel şi Arthur, simţindu-ne foarteapropiaţip.

Miercuri de dimineaţă mergem la Petange, îl vedem pe Cor-nel Meder şi aranjăm o întrevedere pentru a doua zi la prînz. Ama-bil, însă foarte presat de mulţimea îndatoririlor didactice, sociale,culturale – aud că e şi în Consiliul de Stat. Scriitor el însuşi, poet delimbă germană şi luxemburgheză. Apoi cu fratele la medicul lui, apoişi la spital, într-un imobil impozant. Vechi, cu peron circular, ca la în-ceputul secolului, foarte curat şi cu un imens şemineu în hol, şi cu lo-curi de parcare pentru medici. Şi fără portar, bineînţeles.

Gelu dă un telefon la Ambasadă şi aranjează o întîlnire pen-tru ora 17,30. Ne întoarcem acasă, discutăm, punem la cale cîtetoate, iar printre picături scriu cîteva pagini pentru discursul de la vii-toarea serbare. Pe la 14.00 plecăm toţi trei, de data asta prin Bas-charage, Gelu îmi arată unde a locuit la venirea în Luxemburg, îmiprezintă unii prieteni, îl vizităm în trecere pe Marcel, care lucrează lao bancă în B. Şi vorbim prin ghişeu. Văzusem uzina General Mo-tors, apoi stadionul lui de fotbalist şi Cafeneaua sportivilor din Bas-charage. Intrăm în Luxemburg, oraş frumos, parcăm lîngă grădinapublică din centru, aproape de imobilul faimosului RTL şi începemplimbarea prin centrul oraşului, însă C. şi-a luat noii ei pantofi de an-tilopă, care o torturează... Trecem pe un pod Adolph pînă în cealaltăparte, de unde se deschide bulevardul gării. Fac poze în jos, cu pi-lonii înalţi ai podului, foarte arcuit, cu firul de apă strecurat printredouă maluri abrupte, apropiate şi înalte pe care le-a fierăstruit, lu-crare de mare ispravă. Pe lîngă pîrîiaş sunt trase două alei pe carese plimbă oameni mai tihniţi, cineva s-a întins pe iarbă, la soare, săcitească. Iau o astfel de imagine dias-color: pe un fond verde, iarbaîncă proaspătă în această parte a Europei, o fată întinsă la soare, ci-tind, şi la capul ei o făclie galben-luminoasă – un copăcel atins de su-flarea toamnei.


MMMM EEEE MMMM OOOO RRRR IIII IIII

ANUL 1979

Vin cu exemplul mai recent al turcilor, care au apărut în Eu-ropa la 1400, iar la 1877 erau deja la pămînt, după ce exercitaserăun furt organizat-armat asupra atîtor naţiuni – şi fiind un popor ne-productiv, care s-a bazat pe munca femeilor, deci nu putea aduceprogresul. Şi ajung să spun că în evoluţia fiecărui popor pare să ficontat foarte mult momentul de început, cînd gruparea respectivă aales o anumită religie, această alegere fiind în conformitate cu struc-tura psihică a comunităţii şi cu aspiraţiile sale spirituale şi că acestereligii pot fi active, pragmatice sau dimpotrivă, contemplative, ceeace a determinat avansul unora şi rămînerea în urmă a altora. Căsunt multe lucruri necunoscute în istoria ultimilor 2-300 de ani, faptgreu de crezut, dar şi încă mai multe enigme în istoria veche, pen-tru că sunt multe lucruri greu de imaginat. Spun că în Europa s-auacumulat valori care aparţinuseră popoarelor colonizate, fapt ce am-plifică diferenţa dintre statele bogate şi cele sărace, care suportă şiun stres moral, demobilizator. Piaţa mondială e dirijată de cei puter-nici economiceşte, ceea ce măreşte decalajul existent. Companio-nii ascultă cu atenţie, unele lucruri par să fie noi pentru ei, mă aprobăşi în general sunt plăcut impresionaţi de modul cum văd situaţia ge-nerală şi de modul cum le expun. Gelu, poate şi ca să scuze expri-mările mele aproximative, atrage atenţia că n-am avut niciodatăocazia să conversez în franceză, dar că am citit mult etc. Le spunede cărţile mele, ultima apărută de curînd şi de cele 40 fotografii cucare intenţionez să deschid o expoziţie, lucru ce pare posibil dupădata de 2 octombrie, cînd se va încheia o altă expoziţie şi, desigur,amorsînd chestiunea cu Cornel Meder, directorul Centrului Culturalcare este şi directorul liceului din oraş.

Aşa că ne întoarcem acasă abia pe la 8 seara, glumind cu C.precum că meciul a fost în nocturnă. Mîncăm şi eu, pe la 20,30, fărămăcar o baie, mă culc şi adorm instantaneu.

1 octombrie. E ora 22.30, m-am retras „la mine”, după un turde forţă, căci de la 18 încoace au apărut, în ordine: Marcel Krippler,apoi Paula şi Gabi, o luxemburgheză urîtă, blondă şi grasă, cu dinţistrîmbi şi cu ochelari, dacă mai era nevoie... Paula fiind fîşneaţă,adică vulgară şi tratată cu o duritate neaşteptată de frate-meu. Binen-au plecat cele două că au apărut vecinii de la Parter, Nicolle şisoţul ei, de fapt concubin – şi s-a discutat cu insistenţă, probabil înlipsa altor subiecte comune, problema măririi chiriilor. Primele auservit Coca-cola, vecinii au băut cîte un coniac românesc; s-au ridi-cat cînd în uşă au apărut Marcel Krippler, bun prieten de-al frateluimeu şi Arthur, cu care nu se cunoşteau. Le-am arătat fotografiile cupietre, care i-au interesat foarte mult, M. fiind încîntat de frumuseţeatextului de prezentare. Spun că le-ar plăcea să-l poată citi în romî-neşte. Din una într-alta, reiese că ar fi foarte indicat să vizitez bara-jul şi marele lac de acumulare de la Viltz, ce asigură alimentarea cuapă a Ducatului, uzina de oţeluri din oraş, expozia din Diff. deschisăla sala de sport din Oberkorn, muzeul din Luxemburg şi locul undese păstrează cel mai vechi vestigiu de pe vremea romanilor. Poateşi puţin din Bruxelles. Iar Olanda e cam peste mînă. Le spun că ţinsă văd Parisul, fie şi cu trenul, mă pot descurca singur, dacă am hărţişi pliante. Ar vrea să se prezinte mîine dimineaţă la Cornel Meder, laliceul din Petange şi apoi la ambasadorul nostru de aici. Ar mai fi deascultat joi un concert al fanfarei, iar pentru sîmbătă se plănuieşte unvoiaj pe valea Moselei, spre graniţa cu Germania, sau chiar dincolo.În fine, mi-e clar că nu vor să mă lase să mă plictisesc. Dar n-aşpleca la Paris decît după ce mă voi obişnui un pic cu felul de viaţăde aici.

Pentru mine, terorizat de problema paşapoartelor şi vizelor,e de mirare că aici asemenea chestiuni se rezolvă foarte lejer. Azideja am trecut în Belgia, ajungînd pînă la Arlon, la un supermarket,unde am zăbovit cam 2 ore, plimbînd un cărucior şi uitîndu-mă lasumedenia de mărfuri nemaivăzute, care de care mai tentante: ta-pete, covoare, mobilă, materiale de construcţie, coloranţi, detergenţi,îmbrăcăminte, încălţăminte, cărnuri şi lactate, pescărie, apoi bere,băuturi alcoolice, vinuri – şi aici aveam deja căruciorul plin iar în por-tofel o poză Kodak - eu şi fratele – făcută gratis şi la minut de o vîn-zătoare de la secţia foto-muzică. Mi-am luat 10 casete BASF, 10pixuri şi un pliant cu Benelux. Gelu are unul cu zona pînă la Paris,inclusiv Germania Federală. La graniţa de care aminteam, spre Bel-gia, şi pe care nici nu o observasem la ducere, zăresc la înapoiereo mică gheretă cu doi inşi în civil, tineri, cu mustaţă, care nici măcar

Ion Lazu

Jurnalul turistului român sărac (1979, 1981)(urmare din numărul 75)



LLLL IIII RRRR IIII CCCC ĂĂĂĂ JJJJAAAA PPPP OOOO NNNNEEEE ZZZZĂĂĂĂ

Laura Văceanu, profesor, poet, editor s-a născut în 1948,la 15 februarie în comuna Bucu, judeţul Ialomiţa. A copilărit în Ovi-diu, localitate de lângă Constanţa, petrecând însă multe vacanţeîn satul natal. A studiat filologia - Facultatea de Limba şi LiteraturaRomână, la Institutul Pedagogic de 3 Ani din Constanţa şi la Uni-versitatea din Bucureşti. A studiat doi ani canto - muzică clasică, laŞcoala de Artă din Constanţa, dar a renunţat la muzică, în favoa-rea pedagogiei, predând în şcoli din judeţ şi din Constanţa, ultimii12 ani la Şcoala nr.12 „B.P,Hasdeu”, unde a funcţionat şi ca direc-tor adjunct. Din 1992, este unul dintre fondatorii Societatii deHaiku din Constanţa,

Debut literar în octombrie 1991 (încercări dramatice, prinadaptarea scenică a unor texte pentru teatru şcolar, după basmeleAlbă-ca Zăpada, Cenuşăreasa şi Tinereţe fără bătrâneţe, 1977-1980). Publică haiku în antologii: Antologie de Haiku – 1992;Umbra libelulei, Surâsul crizantemei, O sută de catarge, Stropi derouă pe colegiu, Cântecul apelor, Culegătorii de rouă, Luna-n ţăn-dări, Aromă de nea, Rengay cu prietenii, dar şi în reviste literarede prestigiu din ţară şi din străinătate, inclusiv articole sau poeziehaiku, tanrenga, tanka, renku, haibun: Mirror (USA), Vrabatz (Croa-ţia), Ko si Meguro (Japonia), World Haiku Club - Review (UK),Haiku si Amurg Sentimental (Bucureşti), Orfeu (Târgu-Mureş),Tomis, Metafora, Agora, Insalik – Omenia (Constanţa), Orion şiMicul Orion (Slobozia), Sinteze literare (Ploieşti). Premii: Menţiuni- Timepieces, Mirrors (1995), Simply Haiku (USA, 2003), PremiulII - ITOEN (februarie 2000), Premiul - Orion pe anul 1999 (Slobo-zia). Coautor la antologiile: Salutându-l pe Bashô, Editura Euro-polis, (2005), Flori de tei Editura Boldaş, 2006, Scoici de mare,Editura Ex Ponto, 2007.

Debut editorial în 1999, cu placheta de haiku „Memoriaclipei”, Editura „Ambasador” Târgu Mureş, reeditată în volum, edi-ţie bilingvă, română/engleză, la Editura „Europolis”, Constanţa, mai2003. Despre această carte poetul Şerban Codrin a scris eseulPoezia ca artă a sugestiei, iar Arthur Porumboiu Confort Procust.În acelaşi an a infiinţat, cercul literar pentru elevi Repere lirice ni-pone, în cadrul căruia a predat poemul haiku, reuşind să atragă un

număr de elevi, având ca finalitate mi-croantologia – Început de drum, în mai2004. Prin microrecitaluri de poezie haikuşi participări la Festivalul de teatru pen-tru elevi „George Constantin”- Bucureştimai 2004 şi iunie 2005, Cenaclu Şcolariipe scenă (teatru şcolar - cu texte propriisau adaptate - participare la Festivalul deteatru pentru elevi “George Constantin”,Bucureşti - mai 2004; Bucureşti iunie,2005; Festivalul de teatru - Liceul “Ovi-dius” – Constanţa iunie, 2006).

Eseuri publicate în revista Al-batros (2/2004) – Matsuo Bashô şi Bud-dhismul Zen, Celbrând trandafirul înrevista Tomis (2005) etc. În manuscris: proză scurtă, poezie haiku,tanka, renku, haibun; teatru: Zei şi umbre, Vinovată e bunica, Visespulberate, Povestea unui ied şi studiile: Epopeea - proiect literarpaşoptist şi Elemente mitice precreştine, în colinda românească.

Organizator şi coordonator al unor evenimente cultural-li-terare: Colocvii anuale de lirică japoneză, în parteneriat cu ColegiulNaţional Pedagogic “Constantin Brătescu” Constanţa şi Şcoala Nr.12 “B.P.Hasdeu”; Festivaluri Internaţionale de haiku la Constanta- 1992, 1994 si 2005, Primul Congres de Haiku din România(2007), Simpozion de Haiku Simfonia primăverii, mai 2006 în co-laborare cu Şcoala “B.P.Hasdeu”; participarea la evenimente cul-turale locale, judeţene, naţionale şi internaţionale: CongresulGerman de Haiku din Bad Nauheim, mai 2005; fondarea Asocia-ţiei Manageri fără frontiere (a prof. directori) – Grecia (ParaliaKaterini), aprilie 2006. Proiecte: publicarea: textelor aflate în ma-nuscris, a unei cărţi de lirică japoneză, proiectul unui opţional depredarea a haiku-ului în sistemul educaţional românesc, continua-rea editării revistei Albatros, a susţinerii Societăţii de Haiku şi or-ganizarea colocviilor naţionale de haiku, anual.

““HHaaiikkuu--uull eessttee pprriimmaa ttrreeaappttăă ddee iinnttrraarree îînn tteemmpplluull ppooeezziieeii jjaappoonneezzee””

Străvechea pădure/ The ancient forestRenku de primăvară

Jûnicho starting in Spring Amăriuţei I. Ecaterina (13 ani), Ovidiu Cristu (13 ani)

& Laura Văceanu

*

Străvechea pădure— The ancient forest—ciocănitoarea vindecând a woodpeeker curingstejarul bolnav the sick oak-tree

Sub covorul de frunze Under the carpet of leavesceva mişcându-se something is moving

La umbra tufelor, In the shadow of the bushes,hârjonindu-se doi two fox cubspui de vulpe gambolling

* *Pe vechiul drum On the old road scârţâitul căruţei the creak of a cart

Perle strălucind- Glittering pearlspicături de rouă atârnă dew drops hanging de pânza păianjenului on the spider web

Ciripitul prin frunze The twitter as an echo devine ecou among the leaves

În oglinda lacului, Into the mirror of the lake,se spală o lebădă the swan and her chicksşi boboci ei are washing

Soarele se ascunde The sun hidesdupă perne de nori beyond clouds pillows

Printre crengile Among the thickstufoase - lumina branches - the lightpătrunde tot mai greu penetrates harder

Deodată focul Suddenly the fire acoperă cerul senin cover the serene sky

* * *

Cântecul bufniţei The owl songvestind căderea nopţii- announcing night fall-o linişte divină the divine silence

Somnul cuprinde Sleep encompassestoate vieţuitoarele all the creatures

„B.P.Hasdeu”School No.12, Constantza, Aprilie – 2005

H a i k u

Iarna rusească— Russian winter—o veveriţa ronţăie netulburată a squierrel crunches unruffled

o alună găsită a hit nut

În abis de ocean In the ocean abyssscafandru şi rechin alb— diver and white shark— întâlnire unică unic meeting

Vuietul mării-- The sea rumbles—înfiorată mă-ntorc I turn back thrilledspre fata cu flaut to the girl with a flute

Laura Văceanu

apărat energic nevinovăţia, ceea ce i-aadus elogiul lui von Anton (vd.).

ARNOLD DE LÜBECK Cronicargerman, autor al Cronicii slavilor (Chro-nica Slavorum), în care apar relatări im-portante privind evenimente din cadrulcelei de-a III-a şi a IV-a Cruciade.

ATHILT (numită şi Château-Pèle-rin) Cetate templieră în zona Ierusalimu-lui, la circa 25 km de Cezareea, având rolul de a asigura pazacoastei între Cezareea şi Haifa. A. a fost cel mai mare castel con-struit ca atare din temelii de cruciaţi în Ţara Sfântă. Referitor la mo-mentul edificării un contemporan a consemnat: „Săpându-seşanţul, a fost scos la iveală un zid foarte vechi, lung şi masiv, şi aufost găsite monede de un tip necunoscut locuitorilor de astăzi /.../Apoi, cum ei au continuat să sape şi să arunce nisipul, un alt zidmai scurt a fost scos la lumină şi, în spaţiul eliberat astfel între zi-duri, numeroase izvoare de apă proaspătă au ieşit la suprafaţă /.../Două turnuri au fost ridicate în faţa castelului, alcătuite din mari cu-buri de piatră de o asemenea mărime încât o singură astfel depiatră nu putea fi transportată decât cu mare greutate, pe un cartras de boi. Fiecare turn are o sută de picioare lungime şi şaizecişi patru lăţime.

Athli

Fiecare are două etaje boltite, iar înălţimea lor crescutăpuţin câte puţin, o depăşeşte pe cea a promontoriului. Între celedouă turnuri, un nou zid, cu merlon şi creneluri, a fost construit într-un chip atât de minunat încât cavalerii puteau circula călare şi în-armaţi în interior. La o oarecare distanţă de turnuri, un alt zidtraversează promontoriul de la un capăt la altul şi apără un puţ deapă dulce. De aici, un zid înalt face înconjurul promontoriului. Întrezidul de sud şi ţărm, există două puţuri care abundă în apă dulcepentru castel.“ A. nu a fost niciodată cucerit prin forţa armelor; înanul pierderii totale a Ţării Sfinte, A. a fost ultimul punct abandonat(fără luptă).

În 1229, în timpul Cruciadei a VI-a (vd.), împăratul germanFrederic II (vd.), mare adversar al templierilor, a intenţionat ca, prinînşelăciune, să pună stăpânire şi să facă din A. centrul puterii saleîn Palestina. Astfel, ascunzându-şi intenţiile, el a pătruns în cetateîmpreună cu suita sa şi, odată ajuns aici, a cerut comandantuluitemplier al cetăţii să i-o predea. Deloc impresionat, comandantul aporuncit alor săi să se înarmeze şi să închidă porţile. Apoi i-a co-municat împăratului că dacă nu părăseşte imediat cetatea, va fiarestat şi considerat prizonier. Plin de furie, Frederic II a părăsitcetatea.

LA FORTERESSE D’ATHLIT (Château-Pélerin) Bottom ofForm

ATHOS (MUNTELE -) Celebră zonă de manifestare mo-nahismului bizantin, unde se află numeroase mănăstiri. În tradiţiainterioară a Ordinului (tradiţie consemnată de episcopul Henri Gre-goire în celebra sa Istorie a sectelor, dar despre a cărei vechimeeste greu de pronunţat un verdict) se consemnează că la A. s-auaflat şi cavaleri templieri, a căror existenţă însă aici era ţinută se-cret.

BAGHRAS (sau GASTON) Cetate în Siria de nord), aflatăîn stăpânirea Ordinului în două rânduri, prima dată cândva după1130, până în 1188, a doua oară, după 1216, fiind abandonată şidistrusă de templieri în 1283.

BANYAS Cetate în Ţara Sfântă, aflată în stăpânirea Ordi-nului în două rânduri, între 1129-1132 şi 1140-1164.

BARTHÉLEMY, abatale JEAN-JACQUES - Erudit francez(1716-1795), a scris Voyage du jeun Anacharsis en Grèce („Călăto-ria tânărului Anacharsis în Grecia“). În Istoria sectelor, episcopulGregoire (vd.) îl include printre oamenii afiliaţi la Ordinul templieraflat în succesiunea lui Larmenius (vd.), adeziunea sa producându-se în 1745.


AAAA EEEE SSSS OOOO TTTT EEEE RRRR IIII CCCC AAAA EEEE


Situaţia cruciaţilor se arată în toată gravitatea ei atuncicând Şauar se adresează lui Şirkuk, de data asta chemându-l peel împotriva lui A. I. Regele se retrage în grabă, spre a evita să fieprins între două armate, dar pierduse mai mult decât o bătălie, maimult decât o campanie, iar consecinţele acţiunii din 1168 se vorevidenţia pe parcurs şi vor duce direct spre pierderea Ierusalimu-lui şi a celei mai mari părţi din Ţara Sfântă peste 20 de ani.

Şirkuk vine în Egipt ca de fiecare dată împreună cu ne-potul său Saladin (vd.); acesta se ocupă personal de Şauar, ce numai inspira de mult încredere. Şirkuk a devinit astfel stăpânul Egip-tului.

În octombrie 1169, A. I. – beneficiind şi de o armată bi-zantină – mai face o tentativă asupra Egiptului, asediind Damietta.Rezistenţa musulmanilor, dar şi certurile dintre franci şi bizantinifac ca totul să se încheie cu un eşec. Şirkuk moare, iar Saladin de-vine vizir în locul lui; în septembrie 1171, el dă o lovitură de statprin care aboleşte dinastia fatimidă şi interzice credinţa sunnită.Siria şi Egiptul formează acum o unitate ce strânge ca în cleştestatul creştin – aceasta este marea înfrângere a lui A. I., caremoare de tifos (11 iulie 1174).

AMBROISE (sec. XII-XII). Cronicar-poet francez, autor alunei relatări versificate şi corecte a celei de-a treia Cruciade, L’Es-toire de la guerre sainte (Istoria războiului sfânt), însumând 12 352versuri.

ANDREI II Rege al Ungariei (1295-1235). Andrei II era, aşacum îl prezintă Paul Lendvai, un „rege-cavaler de factură occiden-tală, ahtiat după fast, cu gândul numai la năzdrăvănii, extravaga-nţe şi glorie“; cruciada i-a oferit prilejul de a se manifesta în acestedirecţii, dar, faţă de alţi suverani la timpul lor, nu a avut răbdare sărămână în Ţata Sfântă decât trei luni, timp în care s-a angajat înacţiuni militare minore. Mult mai activ a fost A. II în acest interval înprivinţa achiziţionării de moaşte şi relicve, întorcându-se în ţară cuodoare foarte importante; precum activ a fost şi în acţiunile diplo-matice, contractând alianţe matrimoniale între membrii familiei saleşi diverşi principi străini. Una dintre acestea interesează aici spe-cial: e vorba de căsătoria unui fiu mai mic al lui A. II cu prinţesaZabel (Isabela), fiica regelui Armeniei şi moştenitoarea tronului,acţiune ce prevedea trimiterea aceluia în Armenia, pentru ca, dupămoartea socrului, să conducă ţara. A. II, organizând în detaliu acţiu-nea, îl ruga pe papă „să primiţi la sânul ocrotirii voastre pe acestcopil împreună cu coroana sa şi sfetnicii săi şi să-l daţi, în numelevostru şi din porunca voastră, ca pe un fiu duhovnicesc întru înpază şi spre ocrotire lăcaşurilor preasfinte ale Ordinului templieri-lor şi ospitalierilor (subl. mea)“. Deci intenţia lui A. II era ca, prinpapă, să pună ipoteticul viitor regat al fiului său sub protecţia tem-plierilor şi ospitalierilor, formulă care i-ar fi dat şanse de supra-vieţuire. Este aceasta o confirmare a devotamentului şi încrederiilui A. II faţă de templieri. Dar nu singura.

Plecând în cruciadă, A. II a desemnat în calitatea de lo-cţiitor al său, un fel de „vicerege“, căruia i-a lăsat pe mână destinulregatului, pacea şi prosperitatea acestuia, siguranţa dinastiei şiprotecţia familiei regale pe Maestrul templier pentru Ungaria, Pon-tio della Croce (vd. – Pontius de Croce, după alte grafii). Acestăstare de lucruri dovedeşte preţuirea şi încrederea de care se bu-curau templierii în Ungaria. Revenit în ţară şi apreciind felul în caretemplierul făcuse faţă unor situaţii fgoarte dificile, A. II a acordatOrdinului moşia Gecske (azi Gacka, în Croaţia).

Vd. şi TEMPLIERII ÎN UNGARIA

ANSBERG (sec. XII-XIII) Cronicar german. A scris o rela-tare a expediţiei în Orient a împăratului Frederic Barbarossa, His-toria de expeditione Friderici imperatoris, din cadrul cruciadei aIII-a, naraţiune care merge până în 1196.

ANTONIN DIN FLORENŢA, SFÂNTUL Arhiepiscop de Flo-renţa, a aparţinut ordinului dominicanilor, în cadrul căruia a deţinutfuncţia de vicar general şi s-a afirmat ca un reformator (1389-1459;canonizat în 1523). A deplâns distrugerea Ordinului templier şi i-a

Cristian TiberiuPopescu

ENCICLOPEDIA ORDINULUI TEMPLIERŞI A SPIRITUALITĂŢII TEMPLIERE


căţele de puşti mi-traliere pe poziţie;toată ziua mârâie deciudă, că nu maivine ocazia să-şi în-figă colţii în carnede ungur”.

Aşa treceavremea cu glume.Sectorul era liniştitmai mult ca oricând,iar voinicii aşteptaucazanul cu vin de larezervă.

Dar, deodată, auzim împuşcăturidese, puţină linişte, apoi iar se repetă îm-puşcăturile în dreptul nostru. Gloanţele şu-ierau de mama focului, despicau văzduhulfumuriu, iar ţinta nu o atingeau, căci sece-rau numai vârful sălciilor, după malul Tisei.

Flăcăii noştri cu grija la frigare şicu pofta deschisă îşi băteau joc de gloan-ţele inamicului, glumind:

- “E loc pe alături, pe sus; duceţi-vă unde a dus mutu iapa, şi Nanu cârlanu şisă veniţi când vă vom chema noi”.

Rar câte un glonţ rătăcit, veneadupă flancuri, care ne mai dădea de lucru,dar tot cu destinaţie aiurea.

Numai ce-l auzeam pe telefonistulBudoiu Ion:

- “Du-te la dracul, numele meu nueste scris pe tine”.

- Mai taci, mă, moară stricată”, îiziceau ceilalţi camarazi.

- “Ce să tac, mă, că e de rău, cumtrag damblagii ăştia de unguri” şi cu dispreţscuipă spre Tisa. “Ptiu! fira-ţi ai dracului depocitanii, voi să apăraţi Ungaria?”.

Dar mustăcioşii lui Arpad, se vedecă în această zi, aveau mâncărime la limbăşi scărpiniş de piele, că trăgeau de mamafocului, să dea jos norii după cer, şi alta nu.

De la o vreme focul se mai domo-leşte, ai noştri îşi vedeau de frigări, fiecarecu purcelul lui, (cumpărat cu arginţi ferecaţişi plătibili la sfântul aşteaptă, cum zicea Bu-doiu Ion

Dar telefonistul Budoiu Ion, sevede că nu se astâmpăra de loc, ba urcă pepoziţie, ba cobora la telefon.

Într-un timp îl văd că vine cu ca-pela în mână.

- “Domnule locotenent inamiculare poftă să stea de vorbă cu noi, scoatecapul din mască, şi strigă: “Roomaan!Roommaan!”. Ce să-i fac? îi trimit un glonţ,să-l achit?

- Nu, îi răspund, lasă-l să vedemce vrea.

- Inamicul vrea cu orice preţ prie-tenie cu noi.

- Ia vezi, măi băiete, ce maispune?

- D-le locotenent, strigă mereu:“Roman, roman”, nu puşca, că noi nu puş-căm la voi”.

- Bine, ce de făcut Budoiule?- “D-le locotenent, fir-aş să fiu cu

părţile mele, lăsaţi-i pe mine că vi-i aduc euaici ca pe nişte fraieri”.


RRRR EEEEMMMM EEEE MMMMBBBB EEEERRRR

A fost destul un mic răspuns aluneia din companiile noastre la Szolnocpentru ea, într-o singură noapte, ei s-arunceîn aer toate podurile de peste Tisa de fricaameninţării de-a trece a trupelor noastre.

Disciplinaţi însă cu disciplina defier şi naturală, din convingere şi nu din silă,soldaţii noştri îşi păstrează răbdarea.

Ne-am încrezut şi de data asta încuvântul marilor noştri aliaţi care, vai, atuncicând în fine a sosit, n-a fost, cum credeam,punerea în imposibilitate de-a mai lupta ainamicului nostru încolţit, ci din contra, purşi simplu invitaţia către români de-a se re-trage pe linia frontierei de câmpie din pustaTisei dintre noi şi unguri, fără a da nici ceamai mică garanţie asupra românilor contraa ce ar fi decurs dintr-un asemenea pas ne-cugetat.

Însă, armata noastră nu era lipsităde şefi.

Din primul moment aceştia auvăzut prăpastia ce ni se săpa prin aceastăinvitaţie şi au primit-o cum se cuvenea. Aurăspuns îndată acelora care îşi luaserădrepturile de-a stătui dreptatea care anumeerau condiţiile îndeplinirii acestui dezideratşi cu ce condiţii am fi fost dispuşi să-l as-cultăm.

De la Rege până la sublocotenent,conducătorii noştri au fost la înălţimea vite-jiei de până acum a ostaşilor noştri cerândsingura şi cea mai eficace dintre garanţii:dezarmarea vrăjmaşului!

În timpul nesfârşitelor tratări înjurul acestei garanţii, inamicul nostru se în-tărea, se înarma (nu fără concursul dezin-teresat …al unora dintre marii noştri aliaţi) şise organiza în vederea revanşei şi reîn-toarcerea implicării seculare asupra sfântu-lui nostru Ardeal.

Trece o zi, trec două, trec săptă-mâni, depăşeşte luna şi graniţa nu se maiînfăptuia. Dar şi acum şefii noştri vegheaunecontenit. Armata noastră se echipase cudepozitele nesfârşite de echipament captu-rate de la inamic în fuga lui disperată, cu ar-mele, mitralierele şi tunurile luate prin luptăde la el şi cu cele necesare de-ale hranei.Pe de altă parte, instrucţia trupei şi ofiţerilora fost reluată şi dusă la înălţimea stării lorsufleteşti.

În vremea aceasta, guvernul bol-şevic de la Budapesta văzând că românii s-au oprit pe Tisa şi-au făcut planul ca, cuarmata reorganizată, să atace pe ceho-slo-vaci în scopul de-a pune mâna pe minelede cărbuni de la Salgo-Targan şi pe trecă-toarele Carpaţilor spre Galiţia.

Atacul trupelor bolşevice a începutla 28 mai când au luat ofensiva pe tot fron-tul de Nord. După lupte uşoare cu ceho-slo-

Desrobitorii


RRaadduu CCoossmmiinn

vacii au atacat şi ocupat Miskoltz.Unităţile române care se găseau

pe dreapta Tisei au fost retrase pe malulstâng, pe măsură ce ceho-slovacii se re-trăgeau spre Nord pierzând orice legăturăcu trupele române.

Ne mai existând niciun interes, în-treg detaşamentul român de la Tokay a fostretras spre malul stâng.

Până la 1 iunie, armata ceho-slo-vacă a evacuat Caşovia şi Eperies, locali-tăţi care au fost ocupate de trupele roşii.

Încurajaţi de retragerea precipitatăa trupelor ceho-slovace, bolşevicii au con-ceput planul de-a trece chiar Tisa în regiu-nea Tokay spre a ataca trupele române şi ale scoate din teritoriile ocupate de unguri.

Astfel în ziua de 1 iunie, două ba-talioane bolşevice au trecut Tisa pe malulstâng, în dreptul localităţii Vencsellö (Ven-celo), în scopul de-a forma un cap de podpentru înlesnirea şi asigurarea trecerii uni-tăţilor mai mari.

După lupte îndârjite, trupele noas-tre din sectorul Vencelo au zdrobit cumplitpe inamic şi l-au azvârlit în Tisa.

Majoritatea oamenilor care auscăpat din luptă s-au înecat în valurile râu-lui.

Ca prilejul luptelor de la Vencelo s-a constatat că în armata bolşevicilor ungurierau mulţi germani din Austria.

Armata română se limitează acumde-a face o “acoperire” pe Tisa, “eşalonând”rezervele înapoi în scopul de-a odihni tru-pele, de-a da oamenilor concediu şi de-aperfecţiona instrucţia.

“S-AU ARS CA NIŞTE FRAIERI”

(Şmecheria, inteligenţa şi veseliaoşteanului român pe malul Tisei în focul lup-telor).

Povestirea locotenentului IordanIon.

La 7 mai 1919, compania 7-a dinreg. 2 Vânători ocupa sector pe Tisa. Decealaltă parte a Tisei, în dreptul sectoruluinostru, inamicul ocupa satul Vejeni, cu lu-crări de-a lungul ţărmului drept al Tisei. Dis-tanţa ce ne despărţea de inamic, nu era maimare cu două sute de metri, lăţimea Tisei,în acel loc.

Toată ziua şi noaptea, inamicul nune slăbea cu focul, cum scoteam capul,gata pic-pocul!

Flăcăii noştri erau de mult obişnuiţicu asemenea bâzâit de muşte, cum îi zic eicând se înteţeşte dansul mai vârtos, astfelcă acest zgomot îl auzeau şi-l primeau ne-păsători. Grija lor mai mare era acum, lapurceii care se roteau în frigare pe jăratec,ca nu cumva să se dogorească rău şi nuvor avea cu ce trage o înghiţitură de vin.

Era pe la ora 12 din zi. Frigările cupurcei se învârteau deasupra jăratecului.Voinicii îşi pregăteau ospăţul, fără grijă, de-oarece îi auzeam:

- “Lasă-l dracului de inamicmucos. Câtă-i lumea nu trece Tisa”. Altulrăspundea:

- “Ce să treacă, mă, că am două (continuare în nr. viitor)

�3697

www.oglindaliterara.ro

OOOO SSSSCCCCRRRRIIIISSSSOOOOAAAARRRREEEE PPPPIIIIEEEERRRRDDDDUUUUTTTTĂĂĂĂ

Printr-o fericită întâmplare mi-a căzut în mână proiec-tul de statut al USR. Şi cum o pârdalnică temere mi-a încolţit însuflet, nu mă pot abţine să nu dau glas unor ciudate, ca să nuzic deşuchiate, năzdrăvănii.

Aflu cu stupoare, încă de la articolul 1, că s-a renunţatla ideea revenirii la denumirea iniţială de Societatea ScriitorilorRomâni din 1908. O fi bine, o fi rău?

La articolul 2, aflu că USR nu vrea să adere la activităţicontrare demnităţii, libertăţii umane şi libertăţii de opinie şi deexpresie. De aceea cred că s-ar impune menţiunea "conformConstituţiei României" sau să se precizeze că şi scriitorii nunumai Uniunea au obligaţia de a respecta aceste libertăţi.

În articolul 5 aflu că Uniunea poate să fie parteneră înînfiinţare de asociaţii, conform literei a fără a preciza în ce con-diţii poate finanţa activităţile şi publicaţiile partenerilor dinţară sau străinătate. La punctele b, c, g se face vorbire des-pre schimburi culturale, premii, tot felul de înfiinţări de librării,muzee etc. dar fără a se menţiona vreun criteriu sau respon-sabilitate ce va sta la baza iniţiativelor.

La articolul 6 se zice că poate deveni membru oricescriitor cu cetăţenie română sau străin cu domiciliul în Româniasau scriitor de limbă română cu domiciliul în străinătate, încâtstau şi mă întreb de ce să nu-l primim şi pe Ismail Kadare saualţi laureaţi ai Premiului Nobel care ar înnobila prin prezenţa lorUSR.

Articolul 7 devine şi mai drastic şi mă face să înţeleg căEminescu ar fi fost stagiar timp de cinci ani dacă nu ar fi avutun premiu al USR. Ori este cunoscut cazul multor scriitori,fie şiexemplul lui Caragiale, care în loc de premii ale vreunei entităţiculturale româneşti a stârnit doar ura şi pizma autorităţilor şicare potrivit acestui articol ar trebui să stea cinci ani stagiar,până să devină membru definitiv. De Creangă nu mai vorbim!Nu-i de râsul curcilor?

La articolul 8 trecem cu vederea limba de lemn „săaplice” -litera b- la proiecte, dar nu putem să nu ne întrebăm pece criterii se dau indemnizaţii de merit la scriitori putrezide bogaţi, ştiut fiind faptul că nu aceasta a fost intenţia le-giuitorului stimulat de senatorul şi poetul Adrian Pău-nescu, nemembru al USR care a fost exclus chiar de flăcăiicu dosare nedeconspirate nici pînă astăzi.

La articolul 9 se stipulează că stagiarii n-au dreptulde cinstire a memoriei, iniţiere de acte şi de parteneriate chiardacă unii dintre ei ar avea valori net superioare bătrânilor mem-brii definitivi, care nu mai au neuronii şi nici voinţa necesarăunor astfel de iniţieri. În schimb la articolul 10, litera d stagia-rii trebuie să respecte normele deontologice ale breslei şi sămanifeste grijă faţă de prestigiul USR de parca ar şti cinevacare sunt normele deontologice? Cine le deontologizează? Cîtdespre prestigiu,ce să mai vorovim…..

La articolul 11 se precizează că poţi fi exclus în con-diţiile prevăzute de regulamentul comisiei de validare, care estealeasă, cică, prin vot de noul consiliu, de parcă nu ar fi fostnormal să fie votată în secret de cătare Adunarea Gene-rală a breslei care şi aşa este alcătuită din reprezentanţi. Prac-tic un scriitor incomod prin corectitudinea şi moralitatea saîmpotriva găştilor cunoscute şi consacrate deja, nici dacăeste ales să fie reprezentant în adunarea generală, nupoate vota comisia care îl poate exclude. Norocul nostru cănu este şi Talpeş membru al USR. Şi-ar fi adus ciracii să neconducă destinele şi să ne lipsească de amărâta aia de 50 %din pensie pe care tot Păunescu a promovat-o în legislativulRomâniei.

La capitolul IV, fiindcă veni vorba de organizare sevorbeşte că asociaţia pentru a fi validă trebuie să aibă minim50 de membri (art. 14).

Cu alte cuvinte, pentru ca să nu mă duc cu căciula înmână în aşa zisele capitale culturale ale patriei, trebuie să res-pir acelaşi aer cu turnătorii, securiştii şi ofiţerii activi ai scriitori-mii române. Altfel n-am nicio şansă ca să mă înscriu sau să mă

GGhheeoorrgghhee AAnnddrreeii NNeeaagguu

„Cu statutul nostru-n frunte,vom avea victorii multe”

transfer într-o asociaţie unde aerul, democraţia şi libertatea deexprimare sunt , cât de cât ,mai prezente. N-am înţeles şi nu voiînţelege de ce nu punem obligativitatea la 500 de membrii pen-tru ca scriitorii să fie călăriţi cât mai strâns de una şi aceeaşipersoană. Nu m-ar mira ca mâine poimâine să se propună doaro singură asociaţie şi aia obedientă prin reprezentanţii ei ,pânăla vomă.

La articolul 16 „legarea de moşie” sau iobăgizareascriitorilor români este şi mai bine conturată, astfel încât dacăîn cinci ani de zile nu mă duc la asociaţia pe raza căruia domi-ciliez voi fi deferit excluderii. Păi în cazul acesta, cum unii scrii-tori îşi au domiciliul la Pocreaca iar alţii la Tichiriş trebuie să-şifacă asociaţie, acolo unde domiciliază. Mai rămâne să le spunăcă se pot hrăni doar la Alimentara din colţul străzii unde îşi auadresa pe buletin şi am realizat încă un mare deziderat al exis-tenţei democraţiei şi libertăţii în USR.

Trecem peste multele comitete şi comiţii din articoleleurmătoare şi ne ducem la articolul 21 care specifică printre al-tele că odată la 5 ani se organizează o conferinţă naţională. Cualte cuvinte suntem înştiinţaţi că viitorul preşedinte va domni -oriunde s-ar afla el – timp de 5-cinci -ani de zile. Conferinţa Na-ţională de fapt este o Conferinţă a reprezentanţilor scriitorilor,de unul la şapte în cazul USR. Dacă tot vă este dragă domni-lor cifra 5 de ce nu faceţi raportul de 1 la 5 şi nu închiriaţi salaPalatului pentru ca aceşti reprezentanţi să încapă cu toţii ,casă-şi poată spune păsurile şi apăra drepturile pentru care în-săşi breasla există.

Mai mult, la articolul 23 nu vedem de ce cei trei vi-cepreşedinţi nu ar fi aleşi prin vot secret la fel ca preşe-dintele pentru ca să nu mai existe puteri discreţionare detip ceauşist în mâna unui singur om.

La articolul 24 iar ni se inoculează varianta mandatu-lui de cinci ani şi pentru consiliu, ca atunci când se spune cevadespre preşedinte să nu se omită a se menţiona şi durata man-datului acestuia. Nu credeţi că pentru a da mai mult dina-mism breslei noastre un mandat de trei ani ar fi suficient?Nu de alta dar s-ar putea să ne moară preşedintele în primul ande activitate şi timp de patru ani să convieţuim sau să ne în-credinţăm soarta unui preşedinte surogat. În cazul unui mandatde trei ani acest neplăcut eveniment s-ar reduce la jumă-tate.

La articolul 27 litera a se spune că onoratul consiliumodifică statutul ori de câte ori e necesar. Haida de, chiar aşa?Pentru stabilitate ,statutul nu trebuie modificat decât cuprilejul Conferinţei Naţionale la trei ani. De asemenea, cu-antumul cotizaţiei de la litera i, comitetul executiv de la literab, comisia de validare şi excludere, comisia socială, comisia deonoare şi juriul USR trebuie supuse votului secret al Confe-rinţei Naţionale care să se ţină odată la trei ani. Tot Confe-rinţa Naţională trebuie să aprobe organigrama direcţieiadministrative, să aprobe regulamentul de funcţionare alcomisiilor speciale de la punctele j şi k. S-ar elimina astfeltoate cloşcăriile pe care le mai vedem astăzi în breasla noas-tră. Iar reducerea mandatului de la 5 la trei ani ar da posibilita-tea ca în trei decenii de existenţă activă a unui scriitor să existezece posibilităţi de îndepărtare şi corijare al relelor ce ne bân-tuie uniunea, faţă de numai 6 ori în mandantul de 5 ani.

Să nu excludem şi posibilitatea ca în două mandatede cinci ani încăpute pe mâna unui răuvoitor breasla să fie dis-trusă fără putinţă de împotrivire al membrilor săi.

Cât priveşte articolul 29 unde se vorbeşte de proble-mele financiare, salarii, angajări, etc. cred că ar trebui să existestipulate câteva cifre privind un maximum de salariu, un mini-mum de pregătire în domeniu şi mai ales să se stabilească res-ponsabilităţi în caz de neducere la îndeplinire şi denerespectare a sumelor prevăzute în buget aprobat deConsiliul Naţional odată la trei ani şi raportat statistic anualde comitetul executiv aşa cum prevăd legile în vigoare dinRomânia.

În sfârşit la articolul 31 preşedintele este ales pe unmandat de 5 ani. Şi dacă avem parte ca el să mai deţină vreofuncţie care să-i mănânce timpul pentru care Uniunea Scriitori-lor dă şi banii aferenţi aşa cum avem nenorocul în prezentatunci să te ţii coerenţă şi dragoste fraternă între breslaşii uni-unii. Măcar dacă ar fi fost propunerea pe trei ani. Iar vicepre-şedinţi de ce să fie aleşi în bloc de către preşedinte? Adică elne propune 3 yesmani şi noi să-i votăm. Nu frăţioare vicepre-şedinţii să aibă şi ei libertatea de acţiune dată prin vot de Con-


VVVVAAAA RRRR IIII AAAA

Celor care ne-au solicitat Antologia de poezii, le comunicăm săaibă răbdare că o vor primi negreşit.

Detractorilor care-mi doresc moartea îndemnându-mă să-i duc unexemplar din Antologie lui Goga, le comunic că mi-au făcut o bucurie. Nu-i uşorlucru să fii pe cealaltă lume alături de Eminescu, Goga, Shakespeare, Dante,etc. etc. decât să continui să fii un urmaş al lui Ştefan Gheorghiu năimit, să lingimâna unor troglodiţi ce-şi permit să facă presă la modul mizerabil. Din neferi-cire ei nu vor putea duce pe lumea ailaltă decât abjecţia, ura şi impostura.

Domnului care mi-a trimis o cronică despre Jurnalul fericirii, îi voitransmite că o voi publica. Nu ştiu ce semnătură să pun pentru că semnăturanu există. Deci anonimă. Păcat!

De asemenea;cine este autorul la Agonii betnice?Acelaşi lucru şi pentru cel care mi-a trimis o hazoasă dezbatere le-

gumicolă cu morcovi năstruşnici ş.a. Semnaţi-vă oameni buni chiar la începu-tul materialului pentru a putea să vă publicăm, chiar dacă nu-mi trimiteţi şi ofotografie de autor, de parcă v-ar fi ruşine să vă arătaţi faţa către cititori. Vă în-demn să nu aveţi nicio jenă pentru că aveţi parte de nişte cititori minunaţi prinrevista noastră.

Festivalul „Duiliu Zamfirescu” ediţia a VIII-a ce trebuia să se des-făşoare în cadrul zilelor municipiului Focşani, nu a mai avut loc. Cred că noiialeşi nu mai au chef de aşa ceva. În consecinţă, mă voi mulţumi să trimit di-plomele pe care le întocmisem special pentru începutul lunii iulie 2008, celor pecare intenţionam să-i premiem, cerându-ne scuze pentru că Duiliu Zamfirescua ajuns la lada de gunoi a memoriei culturale vrâncene. Cum şanse de sărbă-torire a 150 de ani de la naşterea lui Duiliu nu sunt întrezărite nici măcar la ur-maşii care şi-au primit podgoriile prin legea restituirii şi cum nu am bani din nicioparte a societăţii româneşti pentru a cinsti acest eveniment, aştept şi eu să măduc lângă el şi să-i cer scuze pentru că n-am putut ţine mai mult decât şapteediţii, memoria cetăţii, vie.

Doamnelor şi domnilor care n-au înţeles că revista noastră urmeazăsă fie distribuită numai prin abonament le transmit de asemenea regretul meusincer. De aceea am şi organizat pe site-ul www.oglindaliterară.ro descărcarearevistei în întregime. Ne bucurăm că avem de câteva ori mai mulţi cititori decâtLuceafărul şi România Literară la un loc şi vă rugăm să vă abonaţi cât se maipoate încă la RODIPET de unde nu mai primim niciun ban de foarte multăvreme. Dar cui îi mai pasă?

siliul Naţional în mod democratic, la concurenţăpentru a fi obligat să dea seamă nu numai în faţapreşedintelui căruia de regulă îi jură supunere înculisele de dinaintea votării sale ci să vină cu pro-grame serioase pentru apărarea breslei şi a pres-tigiului şi a deontologiei de care se face vorbirepână şi în această propunere de statut.

La articolul 35 preşedintele şi vicepreşe-dinţii primesc indemnizaţii lunare în funcţie debuget. Adică orice sumă e permisă, iar consiliul na-ţional să n-o voteze. Dar ia să votăm noi o sumăde maximum 50 de milioane vechi lunar pentrunoi şi 30 de milioane pentru vicepreşedinţi şi săvezi cum scade pofta unora de a mai candida şi ane reprezenta interesele şi deontologia breslei. Ceziceţi nu-i mai moral aşa?

Nu mă bag la organizarea asociaţiilor şisecţiilor pentru că nu mai am spaţiu şi timp dar potsugera înfiinţarea unei categorii de Mecena aiUniunii Scriitorilor pentru situaţia în care vreunmiliardar băştinaş s-ar încumeta să ne îndestu-leze viaţa de scriitor.

Şi dacă tot am fost recunoscuţi ca per-soană juridică de utilitate publică încă din 1949 prindecretul 267 nu văd de ce la articolul 54 venituriatrase nu s-ar specifica şi sumele dirijate de gu-vernul României breslei noastre pentru a ne efec-tua în bune condiţiuni toate activităţile propuse înacest statut.

Mă opresc aici, sperând ca prin umila meacontribuţie la acest proiect de statut să stârnescşi-n rândul celorlalţi colegi de breaslă un cât de micinteres pentru propuneri menite să îmbunătăţeascăşi să apere demnitatea scriitorului român, aflatîntr-o situaţie din ce în ce mai precară care-l silescsă abdice tocmai de la libertatea de expresie şidemnitate umană de teama de a nu-şi vedea volu-mul tradus, opera tipărită şi promovată cu onesti-tate de cei pe care el îi alege prin reprezentanţi saunu, cu credinţa că a făcut un lucru bun pentru ţarăşi neam. Nu spun vorbe mari ci aştern pe hârtiedoar simţirile mele oneste şi pe care nu mă ruşinezîncă să le susţin.

Poştalionul cu peniţePoştalionul cu peniţeGheorghe Andrei Neagu

„Cu statutul...urmare din pag. 3697


RRRREEEEVVVVIIIISSSSTTTTAAAA RRRREEEEVVVVIIIISSSSTTTTEEEELLLLOOOORRRR

Scriitorul, azi

Au trecut aproape două decenii de libertate a cuvântului, dar faptememorabile în literatura română încă nu s-au petrecut. Aceeaşi de-zordine, aceeaşi lăcomie de bani şi onoruri şi-n societate şi-n scris.O imagine profund adevărată a literaturii contemporane privim, cuun apăsat sentiment de disperare, cum se desprinde din comen-tariile scriitorului Theodor Codreanu în dialog cu poetul Virgil Dia-conu publicat în Revista „Cafeneaua literară” din iunie 2008. Citim:„Or, societatea românească, în ansamblul ei, este departe de a fiintrat pe făgaşul normalităţii, cu atât mai puţin breasla scriitorilor,deşi, fiind vorba de „intelighenţia” naţională, prin excelenţă, scrii-torimea ar fi fost îndrituită să fie în avangarda respectării regulilordemocratice. Nici vorbă de aşa ceva, căci viaţa literară a moştenitceea ce a fost mai maladiv în perioada socialismului multilateraldezvoltat: narcisismul de grup, ca să mă exprim eufemistic”.

Despre demnitate

Temă apropiată (ceea ce înseamnă că se trezesc conştiinţele)abordează şi Revista „Cuvântul” nr. 6/2008 într-o minianchetă deopinie despre demnitatea văzută din zece perspective, de zece in-terlocutori cu preocupări diferite. Sunt zece definiţii posibile aledemnităţii, dar o singură concluzie: demnitatea nu prea mai existăîn zilele noastre. Dedublarea românească, însă, funcţionează ne-tulburată, deci existăm! Iată un scurt fragment din cuvântul scrii-toarei Ara Şeptilici: „Demnitatea este un concept pe care făcătoriide opinie din ţara asta îl trâmbiţează oricui le dă bani. Adică, ei sedau de dreapta, le curg lacrimi de sânge pentru ăia care au muritîn puşcăriile politice, pentru cei deposedaţi de comunişti etc; astafac în aceeaşi zi în care scriu un articol pentru un ziar finanţat deunul care a supt de la ţâţa lui Ceauşescu…”.

LECTOR, nr. 9, 2008 Revista Bibliotecii judeţene „Duiliu Zamfirescu” – Focşani, Vran-cea. Periodic de informare bibliologică şi atitudine culturală. „Car-tea a devenit o pasiune obositoare. Abundenţa editorială ne puneîn dilemă. Standurile supra încărcate ne dezarmează. Hotărârea eînlocuită de constatare, de trecerea în revistă. Vrem totul şi nimic”,spune Gabriel Funica, redactorul-şef, în editorialul „Câteva suspi-ciuni”. Se referă, bineînţeles, la riscul de a fi partizani, plictisitori,atunci când vorbim despre destinul cărţilor. Atacul concertat al atâ-tor variante de înlocuire a cărţii pare ireversibil. Totuşi, sperăm într-o întoarcere a cititorului spre varianta tipărită. În conţinutul revisteiaflăm articole ce ar putea ocupa oricând pagini din revistele defrunte ale vieţii culturale româneşti: „Despre multiculturalism” –Adrian Ţiglea; „Biblioteca publică în spaţiul interculturalităţii” – sem-nat de drd. Teodora Fântânaru, directorul bibliotecii judeţele „Dui-liu Zamfirescu”. O interesantă discuţie pe această temă cu AlvarGarcia Gimeno, director al bibliotecii centrale „Convert de SantRoc”, Gisela Sendra Perez – coordonator la „Junta Multicultural” şiAdriana Maria Cioran – mediator intercultural, personalităţi din ora-şul Gandia, provincia Valencia, Spania; „Bibliotecari prinlume”(visul american al unei bibliotecare)”- Lia Sabău; „Anevoioasacale”- Doina Stoiciu; „Un triunghi intercultural: Pasternak – Rilke –Ţvetaieva” – I.D. Denciu. Revista se rotunjeşte inspirat în jurul ideii:„Anul european al dialogului intercultural”

BUCOVINA LITERARĂ, nr. 5-6,2008Revistă editată de Consiliul Judeţean Suceava şi Societatea Scrii-torilor Bucovineni. „A fi român într-un sat multi-etnic” este editoria-lul din acest număr alprestigioasei reviste buco-vinene, semnat de VasileAndru. Satul lui VasileAndru – Muşeniţa este unsat cât o lume, în care sevorbesc multe limbi: „Lumea este satul nostru extins la scara pla-netei, spune autorul, mărginit, în chip ciudat, cu patru ţări, dintrecare două imperii: a avut graniţe cu Rusia, cu Austria, cu Ucraina,cu Polonia.” Redactorul-şef, Ion Beldeanu ne vorbeşte în „Cadran”despre Alexandru Zub, Emil Brumaru şi doi oameni ai scrisului dinCernăuţi: Dumitru Covalciuc şi Tudor Zegrea. Constatările de lareuniunea Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Buco-vina desfăşurată la Cernăuţi fac să crească tensiunea oricăruiromân de bună-credinţă. La pagina 5 puteţi citi interviul lui PetreFlueraşu cu scriitorul Mihail Vakulovski. Intrebări pe care şi le punscriitorii şi la care nu găsesc încă răspunsuri clare. Maestrul RaduCârneci – 80 ne încântă cu „Mărul de aur”, „Tainice oficieri”, „Vis-col sfânt”, „Fiul risipitor”, „Mândru poem”, „Castel de rouă” s.a., într-o frumoasă sfântă limbă românească. Ioan Holban face odigresiune în opera poetului sucevean Gheorghe Lupu şi îl diag-nostichează astfel:”Zgârcit cu propriul său har poetic, incontestabil,remarcat de toţi cei care l-au citit sau, mai ales i-au ascultat poe-zia”. Salutăm cu acesta ocazie pe poetul şi prietenul vrâncenilor,Sterian Vicol la cele 65 de salturi peste ani. Să fie acelaşi om dis-tins şi plin de viaţă ! Mai puteţi citi incursiuni în opera eminescianăde Dimitrie Vatamaniuc, Theodor Codreanu; „Magda Isanos şi Cân-tecul vieţii” de Adrian Dinu Rachieru; „Cărturarul şi ucenicii” de Ale-xandru Dobrescu.

ASTRA, nr. 19, 2008„Schimbarea schimbării or-tografiei nu a fost opera in-ginerilor din Academie, ci aunui singur inginer” susţineacademicianul Radu Voi-nea în interviul acordat lui Sorin Basangeac de la pag. 16-17. Ace-laşi Sorin Basangeac ne vorbeşte „Despre bogăţia culturii şi culturasăracului” – „Săraca ţară bogată”, iar Lidia Maria Baros despre „Ila-rie Voronca şi poeţii români la Sorbona”. Ilie Ocneriu despre „Lu-cian Blaga – perspective europene”; Vasile Oltean – „Ioan Papazuşi Revoluţia de la 1948”; Ovidiu Moceanu – „Noi, eminescologii…”;Ioan Paler –„O istorie a eşecurilor din literatura română”; Ion To-polog Popescu – „Tentaţia istoriilor literare – între reuşită şi eşec”;Valeriu Sîrbu – „Poeme”; Nicolae Stoie – „Cărţi cu viaţă de efeme-

ride”; Nicolae Munteanu – „Paridul e-n toate”; Teofil Mihăileascu –„Kitsch-ul creştinesc”.

ORIZONT LITERAR, nr. 2, 2008Revista apare sub egida Fundaţiei „Mâna şi Acoperământul MaiciiDomnului” şi cu concursul membrilor vasluieni ai Uniunii Scriitori-lor din România. Director – Mihai Cantuniari, Redactor-şef – DanielDragomirescu. O revistă limpede de la un capăt la altul. Ne-au re-ţinut atenţia confesiunile lui Cezar Ivănescu, consemnate de An-gela Baciu-Moise; „Complexul propriei imagini la români” – LucianHetco; „Actualitatea unui scriitor uitat” (Calistrat Hogaş) – DanielDragomirescu; Proză: „Alexandra” – Gheorghe Neagu; „Poet şisimbol” –Teodor Pracsiu; „Ion Barbu – geneză şi cunoaştere” –Ian-cică Dobriţă;

NORD LITERAR, nr. 5, 2008Apare la Baia Mare sub egida Consiliului Judeţean Maramureş.Ne-au captivat: Tatiana Dragomir prin „Masa de biliard” şi interviulrealizat de Mihaela Dordeade la pag. 9 –„George Filip.Poetul cu…fără…lauri”;Mariana Puiu –cu „GeorgeBacovia şi simbolismulfrancez – Charles Baudelaire”; Andreas Saurer –„Poeme”. Ale-xandru Bogdan Petrovai –„Mimesis”; Săluc Horvat –„Liviu Re-breanu în evocări şi documente”.

CAFENEAUA LITERARĂ, nr. 6, 2008 Se deschide cu Radu Cange –„Geniu şidemnitate”. Invitatat la cafenea, TheodorCodreanu spune: „Dacă nu faci partedintr-o anumită gaşcă, nu exişti ca scriitor”. O incursiune în reali-tatea scriiturii româneşti de azi. Săgeţi aruncate spre instituţiile carear trebui să-i reprezinte pe scriitori, să-i ajute, sau măcar să-şi res-pecte statutele. Ori acestea se înscriu şi ele în mersul vremii, alsocietăţii româneşti în ansamblul ei. Aşteptăm o normalitate. Pânăcând vom aştepta ?La pagina 12 găsiţi „Dinu Rachieru: Nichita Stănescu un idol fals ?”– semnat de Doru Timofte.

...cu Gheorghe Mocanu...

...şi completată de Liviu Comşia

oglinda.80

Documents

Transcript of oglinda.80