oglinda vietii psihice a copilului

1. Importanta educatiei plastice in formarea gustului artistic al elevilor 2. Desenele copiilor vorbesc despre viata lor 3. Cromoterapia 4. Art-terapia 5. Desenul ca instrument al terapeutului 6. Studiu de caz-Interpretarea desenului familiei a elevei T. G. din clasa a VI-a

1

1.IMPORTANA EDUCAIEI PLASTICE N FORMAREA GUSTULUI ARTISTIC AL ELEVILOR

Ochiul are nevoie de culoare cum are nevoie de lumin Lumea e colorat! O lume fr culori n-ar fi numai trist, ci ar prea moart. i dai seama gndindu-te doar la marea deosebire ntre o zi de var nsorit, scldat n cerul albastru i smluit cu flori i o zi de toamn trzie - ploioas, mohort cnd totul e dominat de cenuiu. i totui, chiar n trista nfiare a naturii ce se pregtete de iarn exist culori, chiar dac sunt reduse la o gam cromatic restrns ocru-cenuiu.Total lipsit de culoare e numai ntunericul absolut. O raz de lumin oricat de slaba nate culori; de lumin depinde existena culorilor. Lumina este chiar izvorul lor. Culorile au stat, n cea mai mare msur, la baza cunoaterii lumii de ctre oameni. Unii nvai au dovedit chiar, c omul percepe mai nti culoarea, apoi forma obiectelor. Exis o lume interioar, subiectiv, trit a culorilor, la fel cum exist lumea lor obiectiv, exterioar. Ocupnd un rol nsemnat n universul uman, culoarea este prezent n viaa i activitatea zilnic a oamenilor la fiecare pas: de la semnele de circulaie la mbrcminte, de la coloritul obiectelor i utilajelor industriale, de la flori i interioarele locuinelor la faade, reclame, afie, cri, reviste, de la mediul natural la pictur, simboluri i semnificaii, de la diagnosticul psihic la tratamentul psihocromatic. Cromoterapia a devenit o tiin care a ncercat s demonstreze nc din 1973 c ntr-o ambian coloristic agreabil, cu nuane bine alese i asortate de portocaliu, albastru-deschis i galben, inteligena i creativitatea copiilor crete substanial, iar n ceea ce privete viaa afectiv, bogia tririlor interioare, gustul pentru frumos, diferenele sunt i mai semnificative.De asemenea, s-a constatat faptul c sensibilitatea diferenial a copiilor crescui la ar, ntr-un univers cromatic foarte bogat i variat (cmpuri cu flori, cmpii verzi, livezi) este superioar aceleia a copiilor crescui ntre zidurile cenuii ale unui ora. Totodat, un mediu ambiant monoton i rece din punct de vedere artistic produce o cretere a tensiunii nervoase, o stare de iritare permanent i inactivism, n timp ce utilizarea cu discernmnt a culorilor tonific, echilibreaz i activizeaz comportamentul uman. n procesul de predare-nvare, culorile influeneaz pozitiv percepia, atenia i memoria, sporind gradul de nelegere i asimilare.Utilizarea unui cmp cromatic variat sporete randamentul activitii intelectuale i influeneaz conduita uman prin declanarea de triri afective pozitive. Studiindu-se influena culorilor asupra proceselor psihologice s-a constatat c 2

elevii care studiaz materiale didactice cu vizualizare cromatic obin performane superioare celor care studiaz materiale cu vizualizri acromatice. Culoarea aduce bucurie sau ntristeaz, vindec rni sufleteti, depresii, dezvolt inteligena i imaginaia, asigur un randament superior n munc, nltur oboseala i creeaz o bun dispoziie. Cu ajutorul culorilor putem s ne cunoatem mai bine personalitatea. Culoarea a fost studiat din cele mai vechi timpuri i nu exist savant, poet sau artist care s nu fi vorbit sub o form sau alta de culoare. Culoarea este viaa, este energie radiant care ne influeneaz n mod pozitiv sau negativ, indiferent dac ne dm sau nu seama de acest lucru, afirm Johannes Itten, unul din marii practicieni ai culorii. n prezent exist n lume numeroase institute pentru cercetarea utilizrii culorii. Se pune un accent mare pe folosirea culorilor, contrastelor i combinaiilor de culori n cele mai variate situaii i domenii ale vieii. n lucrarea Despre spiritualitate n art i mai ales n pictur, Vas Kandisky afirm c emoia pe care culoarea o exercit asupra sufletului este cu att mai puternic cu ct mai cultivat este spiritul omului asupra cruia se exercit culoarea. Menirea aceasta, de a cultiva spiritul o are arta, iar nelegerea artei ncepe nc din copilrie, prin nelegerea noiunilor specifice, prin acea educaie prin limbajul i gramatica artei cum o numete Ion Sual n Culoarea cea de toate zilele. Copilul, beneficiarul de art, omul de mine, capt gramatica limbajului pe care-o utilizeaz n nelegerea artei sau, poate n crearea ei iar animatorul i mentorul acestei achiziii este fiecare dascl. Pentru aceasta noi trebuie s stpnim foarte bine, pe lng matematic, limba romn i alte discipline fundamentale, gramatica artei plastice.Avem menirea ca pe lng nzestrarea copiilor cu noiunile i cunotinele fundamentale ale tiinei , s facem nelese mesajele artistice, s cultivm spiritul, gustul, simul estetic. Problema necesitii limbajului plastic a cptat o dimensiune artistic, o expresie esenial a personalitii, care nu este doar o motenire genetic ce se anun din prima copilrie, ci o ans de echilibrare fizico-psiho-comportamental. Ca activitate, a crei desfurare ine de o retort ce nu poate fi dect atelierul, educaia prin limbajul artei reclam i o nou form de organizare, superioar leciei, datorit faptului c este o activitate prin excelen practic, cu urmtoarele caracteristici: a)permite prin exersare vizual-manual, evaluarea maxim a potenelor creatoare ale fiecrui elev; b)ofer posibilitatea ncercrii diferitelor tehnici i procedee tehnologice din toate artele; 3

c)ntemeiaz o relaie adecvat cu natura, cu ambiana, n sensul n care Leonardo da Vinci recomanda s nu se copieze natura, ci s se lucreze n spiritul ei; d)implic deliberat toate individualitile n probleme de transformare estetic a ambientului, e)respect ritmul de lucru al fiecrui individ; f)creeaz posibilitatea unei stimulri sinestezice prin exersri active, favoriznd autoinstruirea. Dup cum se tie, fiecare individ motenete o matrice psihocomportamental unic i irepetabil, dar fiecare seamn cu ceilali prin existena la toi a aceleiai structuri fundamentale instrumental-simbolice a cortexului.Ceea ce se poate modifica prin educaie, ine de calitatea antrenrii specifice. Fr educare prin art e mutilat menirea fundamental a omului:aceea de a se dezvolta armonios i multilateral. Ora de educaie plastic este prilejul copilului de a nva aceast gramatic a artei, cu prile ei: morfologia i sintaxa. Este prilejul de a nva limbajul specific artei cu elementele lui de baz: punctul, linia, culoarea, forma, compoziia. coala este singurul loc unde elevul poate cpta cunotine de art n mod organizat , unde poate fi educat prin acest limbaj al simirii. Firete, nu ne vom limita doar la ora de desen, ci vom folosi fiecare prilej din activitatea didactic pentru a reliefa frumosul, dar ora de educaie plastic rmne cadrul n care se pot dobndi sistematic i pot fi fcute nelese noiunile limbajului specific. Ilustrrile prin plane sunt n or suport pentru discuii, observaii, mici experimente. Ca animator al orei de educaie plastic, profesorul trebuie s stpneasc foarte bine problemele pe care le abordeaz la or, s tie mai mult dect i spune copilului, pentru a ti s-l ndrume la momentul oportun astfel nct toi copiii s poat ajunge la nelegerea noiunilor i aplicarea lor n lucrri. Chiar dac nu se va teoretiza prea mult elevului modalitatea de armonizare a culorilor , atunci cnd l urmrete la lucru, profesorul intervine cu sugestii, soluii pentru rezolvarea unui contrast sau atingerea unei probleme propuse pentru lucru. Iat de ce, consider c noi, ndrumtorii pe calea cunoaterii avem datoria de a stpni limpede i prolematica gramaticii educaiei prin limbajul artei.

2. DESENELE COPIILOR VORBESC DESPRE VIAA LOR

4

V prezint n cele ce urmeaz o sumar interpretare a celor mai importante elemente care pot aprea n desenele copiilor. Copilul este copil pentru a dobndi, n timp, experiena vieii : copilul este mic pentru a deveni mare. Acesta este rostul copilriei. Este funcia ei. (P.Velciov, 1994) Vrsta copilriei i ndeosebi a precolaritii constituie una dintre cele mai importante perioade din viaa unei persoane. Influenele care se exercit asupra copilului, evenimentele care apar la aceast vrst au un rol foarte important n drumul spre a deveni adult responsabil, de caracter. Mediul n care triete copilul, educaia pe care o primete i vor pune amprenta n formarea viitoarei personaliti a acestuia. Una din principalele activiti ale copilului o constituie desenul. Culorile, formele, liniile, sunt elemente care poart cu ele ntreaga poveste a vieii, a evenimentelor i educaiei primite. Desenul este una dintre principalele metode de evaluare psihologic a copiilor. Dei ei nu tiu nc s scrie, totui se exprim prin simboluri. A desena este pentru copil o activitate prin care el se joac. Desenele sunt expresii ale strilor emoionale, ale relaiilor cu cei din jurul su, a traumelor suferite dar i a capacitilor de a face fa problemelor. Studiind micile compoziii ale copiilor putem opine informaii relevante n ceea ce privete lumea lor interioar, starea lor psihologic i stilul interpersonal. Personajele care apar n desen sunt pline de semnificaii, emoii, sentimente i gnduri trite de copil n legtur cu anumite evenimente sau persoane din viaa sa. 5

Cele mai frecvente apariii n creaiile copiilor sunt casa, copacul i omuleul. Casa constituie o tem preferat de copii. Ea apare foarte des n desenele acestora, chiar de la vrste mici. Simbolic, o cas reprezint cldur, adpost, iubire, siguran. Ea trebuie s i ofere copilului condiiile de care are nevoie pentru a crete i a se dezvolta. Este un punct de reper fa de tot ce este n exterior. Casa protejeaz copilul, adpostete familia, ofer siguran. Ferestrele i ua unei case reprezint comunicarea cu exteriorul. Ele sunt pori deschise spre lume, dar pot constitui de asemenea i dorine profunde de evadare dintr-un mediu familial foarte tensionat. De obicei uile i ferestrele indic aspecte legate de comunicare. Un copil care este foarte inchis, interiorizat, timid deseneaz de obicei o cas fr u, cu geamuri mici sau care pot avea gratii. Neglijena prinilor sau abuzul pot fi de asemenea "traduse" prin prisma acestor tipuri de ui i ferestre. Prezena fumului la case semnific o atmosfer cald, calm de nelegere ntre membrii familiei, iubire sau, n unele cazuri, dorin, speran spre o astfel de familie. Privind unele desene ale copiilor, casa seamn cu o figur uman, cu o persoan. O cas poate fi primitoare, cu elemente de decor, ngrijit. Este adpostul trainic n care crete copilul, familia lui. Casa printeasc este pmntul n care se formeaz rdcinile copilului. O cas fr fum este desenat uneori de un copil care are o familie disfuncional. Drumurile din jurul casei sunt un indiciu al strii emoionale a copilului. Majoritatea copiilor deseneaz o cas nconjurat de natur, de verdea, de un cadru plcut. O cas amplasat undeva departe, n aer, sau la marginea foii poate evoca eecuri, frustrri, blocaje emoionale. La copiii din grupa pregtitoare casa aprea ntotdeauna undeva deasupra pmntului iar n fa avea iarb sau flori. Acest lucru semnifica faptul c ei aveau un trecut de care nu le era fric, fr probleme i traume, un trecut pe care puteau s i-l aminteasc. O cas care este desenat chiar pe marginea foii poate ridica semne de ntrebare cu privire la trecutul unui copil. La copiii care au suferit pierderi ale prinilor casa apare desenat foarte vag, fr o form concret. Poate aprea doar o mic parte a casei, o urm a ataamentului, a siguranei copilului. O cas foarte mic poate fi un simbol al timiditii copilului, a sentimentului de inferioritate sau de hipersensibilitate, a unui ataament perturbat. Dimpotriv, o cas foarte mare semnific nevoia de afectivitate. O cas respingtoare poate semnifica autoritatea parental excesiv.

6

Copacul este un element care arat dezvoltarea psihologic a copilului, precum i tririle fa de mediul exterior, nconjurtor. Testul arborelui pote fi aplicat att la aduli ct i la copii, trebuie s se in seama, ns de nivelul dezvoltrii lor. Trebuie specificat copilului c trebuie s deseneze un pom fructifer, nu un brad, deoarece acesta nu poate fi interpretat. La fel ca i casa, copacul reprezint copilul. Prin acest desen copilul se proiecteaz, oferindu-ne indicii ale dezvoltrii sale. n interpretarea arborelui sunt privite elementele cele mai importante ale unui copac: rdcina, trunchiul i ramurile, coroana. O rdcin foarte groas sau cu multe ramificaii poate semnifica agresivitate a copilului care poate s se manifeste sau poate fi inhibat. Trunchiul este partea cea mai stabil a copacului. O mare importan se acord suprafeei acestuia. Un trunchi colorat cu ndrjire, apsat, scrijelit poate fi un semnal de alarm, deoarece poate fi indiciul unui abuz, a unei traume, dar i a agresivitii ndreptate spre sine sau spre altcineva. De asemenea poate semnifica inadaptare. Pn la 12 ani copiii vor desena un trunchi dreptunghiular, ceea ce este normal. Crengile sunt sudate de trunchi, ca i cum ar fi lipite. Este normal i acest lucru. Abia dup 12 ani poate ridica semne de ntrebare aspura dezvoltrii mentale.

Coroana semnific relaiile cu exteriorul. Ea poate fi nchis, acoperit cu o membran sau deschis. nchiderea coroanei arat un copil destul de retras, care are relaii timide cu exteriorul, cu persoanele din jur, este nchis, nu dorete s comunice i s interrelaioneze. El se protejeaz de ceilali, i nchide spaiul de acces. Vrea s fie singur, se teme. Coroana deschis las posibilitatea de interactiune, de comunicare. Barierele sunt aproape inexistente, copilul poate fi extrovertit, deschis, interacioneaz cu ceilali. Unii copii deseneaz multe frunze i fructe, simboluri ale vioiciunii, fanteziei, construciilor fabulatorii. Unii copii deseneaz copaci care nu au frunze dar sunt deschii, nu au o coroan care este delimitat strict. Coroana nu este nchis. Ei sunt vorbrei, deschii, dispui s comunice, s se ataeze. Totui, exist i desene n care apare o coroan care este inchis i nu are nici un spaiu deschis.

7

Amplasarea copacului n partea stng a foii semnific orientarea fa de mam, trecut. Dac este situat n partea dreapt, copilul este nclinat spre tat, spre viitor. Prezena scorburilor i a cioturilor constituie un semn de alarm, acestea fiind simbolul unui gol, vid, a unei traume suferite de copil, care i-a luat o parte din el i care nu a fost depit n unele cazuri. Desigur, n evaluarea desenelor copiilor trebuie s se in seama n primul rnd de vrsta acestora. n grupele mic i mijlocie copiii nu tiu s deseneze copaci sau case deoarece informaiile pe care le au, cunotinele lor sunt destul de limitate. De aceea cele mai multe desene pot fi interpretate dup vrsta de 4 -5 ani. Cea de-a treia parte a testului, copilul , constituie o parte foarte important a interpretrii. Testul omuleului este un test foarte complex ca interpretare, obinndu-se indicii ai dezvoltrii mentale. La copiii precolari desenul persoanei este mai superficial la vrste mici i devine din ce n ce mai complet la vrste mai mari. Ceea ce este vizibil i uor de observat n desenul unei persoane este maniera de execuie, caracteristicile desenului. Un omule foarte mic poatre fi un simbol al unei timiditi, al ngrdirii, al frustrrii, descurajrii. Relaiile din cadrul familiei pot fi observate cu uurin n desen. Copilul poate s-i deseneze membrii familiei, sau poate s-i omit, fiindc aa simte n acel moment sau aa dorete el. Distana dintre membrii familiei poate semnifica anumite bariere, restricii sau chiar interdicii. Copiii abuzai de tat l vor omite din desene de cele mai multe ori, sau, l vor desena mai departe de ceilali membrii. Zmbetul personajelor, expresia feei se pot interpreta cu uurin. O feti care era foarte des certat de ctre mama sa a desenat-o pe aceasta avnd o gur foarte mare, disproporionat fa de celelalte componente ale feei. Minile pot fi semne ale unui abuz suferit. Copiii care sunt btui de prini le deseneaz acestora mini foarte mari. ns, ele pot fi i simbolul proteciei. Un copil care era cel mai des cu mama lui, tatl fiind plecat , o desena pe mam cu mini lungi, innd de mn un bieel. Era simbol al grijii, al sprijinului, ea era cea care i oferea acestuia sigurana, era persoana de baz din viaa copilului. Apropierea dintre prini i copii poate aprea i n desen. De obicei, copiii se in de mna prinilor sau a printelui preferat, desenul este viu colorat, atrgtor, vesel. De multe ori, observnd comportamentul unui copil pe o perioad mare de timp putem obine 8

informaii directe despre el, prin aciunile pe care le face, cuvintele pe care le folosete. Privind atent un desen ne putem completa informaiile referitoare la copil, relaiile din familia sa, emoiile trite, dificultile sau chiar frustrrile lui. Desigur, nu este de ajuns s analizm un singur desen pentru a ajunge la concluzii certe. ns, acesta poate constitui un instrument care ne ajut n formarea imaginii generale despre mediul n care crete copilul.

3. CROMOTERAPIA Culorile au o actiune terapeutica asupra tulburarilor afectivitatii, aducand energia si speranta in vietile noastre

Daca am trai intr-o lume "pictata" numai in alb si negru am deveni mai agitati, mai nervosi si am suferi de mai multe afectiuni, cu siguranta.

Chiar daca nu realizam efectele pe care culorile le au asupra psihicului si afectivitatii noastre, ar trebui sa incepem sa constientizam efectul terapeutic pe care acestea le au asupra noastra, eliberandu-ne de stres, imbunatatindu-ne sanatatea si facand lumea mai plina de lumina si de stralucire. Pe langa cele 2 non-culori, albul si negrul, exista sapte culori principale care pot fi observate de oricine atunci cand se formeaza curcubeul, dupa ploaie, sau prin reflectarea razelor soarelui intr-o prisma de cristal. Cele sapte culori care se formeaza prin prisma sunt: rosu, portocaliu, galben, albastru, verde, violet si indigo. Rosul, galbenul si albastrul reprezinta culori primare sau fundamentale, deoarece nu pot fi obtinute prin nicio combinare a altor culori. In schimb, ele formeaza, prin amestec, celelalte culori din spectrul luminos: verdele (obtinut din combinarea galbenului cu albastrul), portocaliu (galben si rosu) si violet (rosu si albastru). 9

Este demonstrat stiintific faptul ca lumina si culorile au efecte diferite asupra afectivitatii indivizilor. Reactiile si atitudinile fata de anumite tonuri de culoare sunt cauzate de puterea pe care culorile o "exercita" asupra psihicului nostru: ele ne pot calma, relaxa sau vindeca, sau ne pot face tristi, pot induce o stare de nervozitate etc. De asemenea, putem ghici calitatile sau defectele unei persoane in functie de preferintele pe care le are pentru anumite culori.

Negrul este non-culoarea formala si conventionala, aflata in antiteza cu verdele, care este culoarea vietii. De obicei, negrul este asociat cu moartea si durerea provocata de aceasta, dar, in unele tari - cum ar fi in China - ritualul mortii este simbolizat de culoarea alba. Albul simbolizeaza Luna, prin urmare feminitatea si puritatea. Rosul este culoarea pasiunii si a optimismului, care intensifica activitatea de orice fel, fiind considerata culoarea cea mai puternica. Ea induce vitalitate, curaj si incredere in sine. Dar poate simboliza si agresiunea sau pericolul. Unele culturi o asociaza cu masculinitatea. De exemplu, vechii egipteni isi pictau statuile ce reprezentau femei in alb, iar statuile ce reprezentau barbati in 10

maro (considerat a fi un ton de rosu.) Rozul, format din alb si rosu, este o culoare feminina ca si albul, inducand comfort si relaxare. Portocaliul reprezinta ambitia, fiind o culoare rece prin comparatie cu rosul. Energia portocaliului ne face mai veseli si ne creste pofta de viata. Aceasta culoare este folosita ca mijloc terapeutic pentru a elimina starile de anxietate si pentru a introduce o nota de culoare in mediile terne, mohorate. Galbenul este considerat culoarea pozitiva prin excelenta, fiind cel mai aproape de lumina pura si stralucire. Este culoarea ce aduce oamenii laolalta - o culoare sociala - si in acelasi timp culoarea oamenilor inteligenti. Energia culorii galben ne ajuta sa gandim mai clar si ne stimuleaza interesul si curiozitatea. Este folosit in cromoterapie pentru a indeparta starile de stres si depresie. Verdele este recunoscut la nivel mondial ca fiind "culoarea care vindeca". Verdele simbolizeaza viata, cresterea si renasterea, fiind culoarea vegetatiei ce ne inconjoara pretutindeni. Este culoarea echilibrului si a autocontrolului. Chiar daca in anumite culturi albastrul a fost privit ca fiind culoarea cea mai apropiata de negru si tonurile inchise, o nuanta negativa prin urmare, albastrul desemneaza personalitatile idealiste si aduce liniste in suflet. Are un efect relaxant asupra sistemului nervos si este recomandata folosirea lui ca agent terapeutic in tulburarile somnului si odihnei. Maroul si griul sunt culori neutre, insa maroul este considerat a fi o culoare neutra calda, in timp ce griul este privit ca o culoare neutra rece.

4. ART-TERAPIA Copiii au rareori limbajul si dezvoltarea cognitiva necesare procesarii si redarii experientelor lor numai prin intermediul cuvintelor (cu atat mai putin copiii care prezinta o deficienta), astfel incat ei isi completeaza comunicarile in mod spontan cu ajutorul formelor simbolice de expresie si comunicare, cum ar fi joaca, metaforele si o varietate de imagini vizuale, auditive si kinestezice. 11

Tehnicile de art-terapie ofera copiilor oportunitatea de a explora si exprima, prin intermediul materialelor specifice creatiei artistice, dificultatile in legatura cu diversele trairi sau relatii personale, dificultati ce ar putea fi greu de exprimat in cuvinte. Atmosfera relaxata il indeamna pe copil sa se exprime liber oferindu-i posibilitatea de a se descarca, de a dezvalui trairi care, in alte conditii, par a fi inacceptabile. Produsele activitatii vorbesc in locul persoanei.Copilul invata sa creasca prin experienta. Art-terapia utilizeaza toate formele expresive: pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul, si dansul ca mijloace de punere in valoare si imbogatire a personalitatii fiecaruia, ajutandu-l sa exprime emotiile profunde si dificultatiile pe care le intampina. Atunci cand intram in contact cu persoane care se confrunta cu o suferinta psihofizica, ne dam seama ca de cele mai multe ori, scanteia creativa se afla intr-o stare de imobilitate, cotidianul cu ritmul sau obsesiv devine o inchisoare si orice mic pas catre ameliorare intalneste obstacole ce sunt aparent de nedepasit (Silvia Masini), astfel, utilizarea diferitelor tehnici artistice devine un canal/o cale de deblocare a acelor resurse ce sunt momentan paralizate, gestul creativ devenind modalitatea de a depasi obstacolul si insusirea in mod treptat a drumului catre increderea in sine. Una dintre valentele terapeutice ale artei consta in oportunitatea de a schimba realitatea cotidiana prin intermediul "metamorfozei creative". Pe langa rolul extrem de important pe care desenul il joaca in evaluarea unui copil si in stabilirea obiectivelor de urmarit pe parcursul terapiei, desenul este utilizat si pentru a ajuta copilul sa devina constient de sine, de existenta sa in lume. Desenele pot fi folosite in moduri variate, cu scopuri multiple si la diferite nivele. Prin intermediul picturii (inclusiv cea cu degetele) copilul isi exprima cu usurinta emotiile. Simplul act de a desena fara interventie exterioara reprezinta o puternica exprimare a sinelui care ajuta stabilirea identitatii persoanei si este o cale de exprimare a sentimentelor. Tocmai in aceasta constau beneficiile acestei tehnici in ceea ce priveste copiii cu deficiente. Copiii cu deficiente (copii cu intarzieri in dezvoltarea psiho-fizica, cu encefalopatii infantile, cu sindrom Down, cu sindrom autist, etc.) prezinta toti, intr-o masura mai mica sau mai mare, dificultati de exprimare. Desenul le ofera aceasta posibilitate pe care ei o fructifica cu placere desi au dificutati destul de mari in ceea ce priveste motricitatea fina. Invatand sa aiba incredere in propriile forte, copilul se dezvolta. Modelajul ofera atat experiente kinestezice, cat si tactile. Flexibilitatea si maleabilitatea lutului se potrivesc unei varietati de nevoi. El pare sa sparga adesea blocajele copilului, putand fi utilizat cu succes si de cei care au mari dificultati in exprimarea sentimentelor. 12

Copiii suparati pot simti un sentiment al controlului si stapanirii de sine, prin intermediul lutului. Copilul agresiv poate folosi lutul pentru a-l lovi si sfarama. Se poate utiliza de asemenea si plastilina. Pentru copiii cu spasticitate la nivelul membrelor superioare, plastelina, are un efect benefic in sensul relaxarii mainilor, in urma realizarii unor exercitii specifice. Modelajul este una dintre activitatile preferate de acesti copii. Colajul ajuta la eliberarea imaginatiei si poate fi utilizat ca exprimare senzoriala si emotionala. Pe copilul cu deficiente, folosind diverse exercitii, il ajuta foarte mult in imbunatatirea motricitatii fine. Povestile au rolul de a-l ajuta pe copil sa asimileze experientele traite si realitatea in general. Copilul invata sa dea sens lumii din afara lui dar si sa-si structureze gandurile. Alte tehnici folosite sunt teatrul de papusi, jocul de rol, jocurile de miscare, muzica si dansul, etc. La copiii cu deficiente teatrul de papusi si dansul, desi prezinta o mare atractie, este si o mare provocare. Tinerii in schimb realizeaza aceste activitati cu usurinta si indemanare. Muzica este folosita cu succes in recuperarea multor intarzieri in invatare si a multor tulburari in dezvoltarea neuropsihica. In ascultarea si prelucrarea muzicii, creierul uman foloseste ambele emisfere. De aceea, orice informatie adusa prin intermediul muzicii este preluata rapid de catre alte zone ale creierului. Iata de ce in corectarea anumitor deficiente de vorbire, pentru achizitionarea si dezvoltarea limbajului, cantecelele simple au o deosebita eficienta. Ritmul ajuta la dezvoltarea si recuperarea motorie si faciliteaza de asemenea, dezvoltarea generala a copilului cu deficieta. Folosind o muzica calmanta putem ajuata copii cu tuburari de atentie sa se concentreze pe o anumita sarcina data. Un lucru de notat este faptul ca intrumente precum toba sau xilofonul ii ajuta pe copilul agresiv sa-si descarce aceste pulsiuni intr-un mod adecvat, acceptat din punct de vedere social. Iar unul dintre scopurile ce trebuie urmarite, alaturi de dezvoltarea personala, este integrarea acestor copii, indiferent de deficienta, intr-un grup social. Unul din punctele forte ale tehnicilor de art-terapie il reprezinta faptul ca pentru copilul cu deficienta orice exercitiu devine o joaca, il va realiza in mod natural, fara sa i se para ca depune vreun efort considerabil. Tehnicile de art-terapie sunt folosite atat pentru obiective specifice psihoterapiei (o mai buna autocunoastere, o comunicare mai buna, o relationare mai buna etc.), cat si pentru a contribui la dezvoltarea personalitatii si armonizarea interiorului cu mediul inconjurator. Astfel, printre beneficiile art-terapiei se numara descoperirea propriilor capacitati, a 13

potentialului de schimbare, capacitatea de a se exprima liber, dezvoltarea creativitatii, satisfactia unui lucru facut cu propriile forte, increderea in sine, sentimentul implinirii, descarcarea tensiunilor, cunoasterea si invatarea unei game de abilitati compotamentale necesare integrarii in diferite grupuri sociale.

5. DESENUL CA INSTRUMENT AL TERAPEUTULUI - Scopul n lucrul cu desenul este de a ajuta copilul s devin contient de sine i de existena sa n lume. - Desenele pot fi utilizate n moduri variate, cu scopuri multiple i la diferite nivele. - Simplul act de a desena fr intervenie terapeutic este o puternic exprimare a sinelui care ajut la stabilirea identitii persoanei i este o cale de exprimare a sentimentelor. Violet Oaklander - tehnicile expresive de desen la copii - Pornind de la acest punct de plecare procesul terapeutic poate evolua dup cum urmeaz: a) copilul s exprime experiena desenului (sentimentele lui cnd abordeaz sarcina, cum a abordat i a continuat aceast sarcin - aceasta este o exprimare a sinelui); b) copilul s descrie desenul n felul su (o nou exprimare a sinelui); c) la un nivel mai profund, promovarea autodescoperirii copilului, cerndu-i s elaboreze diferitele pri ale desenului, s fac aceste pri mai clare, mai evidente, s descrie umbrele, formele, culorile, reprezentrile, obiectele i oamenii; d) i se cere copilului s descrie desenul ca i cum acesta ar fi un copil, folosind cuvntul eu: Eu sunt acest desen. Eu am linii roii peste tot i un ptrat albastru n mijlocul meu; e) se aleg elemente specifice din desen i i se cere copilului s se identifice cu ele: Fii ptratul albastru i descrie-te - cum ari, care este funcia ta, etc.; f) i se pun copilului ntrebri, dac este necesar, pentru a ajuta procesul: Ce faci tu? , Pe cine foloseti tu?, De cine stai cel mai aproape?; g) concentrarea ateniei copilului prin exagerarea unor pri din desen; ncurajarea copilului s mearg ct de departe poate cu o anumit parte, mai ales dac exist o anumit energie din partea acestuia sau a terapeutului sau dac exist o lips de energie; se pun ntrebri ca: Unde merge?, Ce va face?, Ce se va ntmpla cu acesta? i aa mai departe; h) copilul s creeze un dialog spontan ntre dou pri ale desenului; i) ncurajarea copilului s fie atent la culori; 14

j) se urmresc indicii n tonul vocii, postura, expresia facial i corporal respiraia, tcerea copilului (tcerea poate nsemna cenzurare, gndire, amintire, represie, anxietate, team sau contientizare); k) lucrul cu o identificare, ajutarea copilului s posede ceea ce s-a spus despre un desen sau despre pri ale desenului; copilul poate fi ntrebat: Tu simi vreodat n acest fel?, Tu faci vreodat acest lucru?, Se potrivete acest lucru cu viaa ta n vreun fel?; l) prsirea desenului i lucrul asupra situaiilor de via ale copilului i asupra problemelor neterminate care se dezvluie din desen; m) cutarea prilor lips sau libere din desen i chestionarea n acest sens; n) atingerea tririi emoionale a copilului (sau terapeutul poate porni de la propria trire emoional). - De obicei se lucreaz mai nti cu ceea ce este uor i confortabil pentru copil i doar apoi se trece la ceea ce este mai greu i mai neconfortabil. - Astfel, copilul va fi mai deschis cnd va vorbi despre lucrurile mai greu de abordat. - Acest lucru nu este ntotdeauna adevrat: uneori copiii care in n ei mult furie trebuie s se elibereze de ea nainte de a putea scoate la lumin sentimentele bune. - Terapeutul poate opta pentru a lucra mai nti cu propriile sentimente: n faa unui copil, el poate simi tristee sau disconfort sau poate fi deranjat de poziia postural a copilului. Metoda Scribble - Este o metod bun pentru a-i ajuta pe copii s se autoexprime. - I se spune copilului s-i nchipuie c n faa lui exist o coal mare de hrtie, nalt ct de sus pot ajunge minile lui i lat ct pot cuprinde minile lui ntinse n lateral. - S-i imagineze c ine cte un creion n fiecare mn i c deseneaz pe aceast foaie imaginar, astfel nct fiecare col i fiecare parte a acestei foi s fie atins. - Scopul acestui exerciiu corporal este de a-l ajuta pe copil s se elibereze i s realizeze un desen ct mai liber pe foaia real. - Apoi i se cere copilului s deseneze pe o coal real, uneori cu ochii nchii, alteori cu ochii deschii. - Se examineaz desenul din toate prile, cu scopul cutrii unor forme care s alctuiasc o imagine. - Copilul identific imagini i spune povestiri n legtur cu desenul. Jocul Squiggle - Este un termen ce desemneaz trasarea unei linii la ntmplare pe o foaie de hrtie i provocarea copilului s continuie desenul. 15

- Copilul poate apoi s spun o poveste despre desen, s fie desenul, s vorbeasc cu desenul, etc. - D. W. Winnicott descrie o metod de a stabili contactul cu copilul folosind jocul Squiggle: 1. terapeutul se aeaz la mas cu copilul, cu dou creioane i o foaie de hrtie; 2. terapeutul nchide ochii i ncepe un desen (fr form); 3. i cere copilului s transforme acest nceput n ceva; 4. aceast procedur poate continua; 5. ei vorbesc unul cu cellalt despre desen i despre orice alt material care apare. Desenul cu degetele - Cel ce deseneaz nu triete sentimentul eecului i nu are nevoie de prea mult talent. - Poate spune o povestire despre desenul realizat sau poate vorbi despre ceea ce-i amintete desenul respectiv. - Aceast metod d rezultate excelente n tratamentul copiilor hiperactivi. - De fapt, orice experien tactil i ajut pe aceti copii s se concentreze i s devin mai contieni de corpul lor. Cndva desenam ca un adult. Dar mi-a luat o via ntreag s pot desena ca un copil... P. Picasso

16

Studiu de CazInterpretarea Desenului Familiei, a elevei T. G. Mediul familial reprezinta unul din factorii cu cea mai mare importanta asupra dezvoltarii psihice si apoi a dezvoltarii ulterioare personalitatii a fiecarui copil. Se stie ca un mediu familial viciat poate constitui o tara in dezvoltarea personala a copiilor, insa un mediu familial armonios poate crea conditiile de lansare in sensul atingerii performantei. Aspectele redate pot fi descoperite sau identificate prin interpretarea desenului familiei, interpretare pe care terapeutul sau ( psihologul, consilierul) o utilizeaza ca instrument clinic pentru a depista anumite detalii ce tin de viata intima si personala a subiectului, detalii deosebit de importante in conturarea profilului psihologic a diferitelor persoane. Desenul familiei realizat de eleva precizata in acest studiu poate fi interpretat astfel: Amplasarea desenului in stanga are o conotatie mai personala, reflectand trecutul, sinele si sensibilitatea subiectului. Evoca viata interioara, intimitatea, amintirile ,visele dar totodata fuga fata de mediul inconjurator, de actiune , de viitor. Aceasta amplasare releva si o oarecare dependenta si un atasament ambivalent fata de mama. In cazul de fata chiar daca mama naturala nu este prezenta in viata copilului ,aceasta este identificata cu bunica materna fata de care asa cum reiese si din desen manifesta sentimente ambivalente. 17

Aliniamentul desenului pe baza foii confera subiectului o forma de securitate fata de tensiunea si instabilitatea pe care o traieste in sanul familiei. Dimensiunea personajelor redata in acest caz in mai putin de jumatate din suprafata foii subliniaza o eventuala depresie a subiectului care determina interiorizarea anumitor aspecte cotidiene care pot afecta relatiile interpersonala ale acestuia. Trasajul lejer este caracteristic persoanelor inhibate, timide, nesigure , aspecte care caracterizezaza si subiectul aflat in discutie. Diferentele de calitate intre anumite linii subliniaza regiunile conflictuale. In cazul nostru diferenta de redare intre personajul bunicului si cel al bunicii este evident. Bunica este redata calitativ foarte saracacios tocmai pentru a atrage atentia ca in acel loc poate fi evidentiata o stare conflictuala sau un anumit complex. Dispunerea foarte schematica subliniaza trasaturi obsesionale si rigide. Subiectul devalorizeaza personajul desenat intre personaje, in cazul nostru fiind vorba tocmai de subiectul in discutie , in desen ( reprezentarea de sine), ceea ce denota complexe personale , nerezolvate. Reprezentarea Sinelui intre cele doua personaje scoate in evidenta firea tematoare a sa , avand in permanenta nevoie de protectia celor adulti. Distanta intre personaje reda confuzia intre generatii. Sunt evidentiati anumiti factori regresivi care caracterizeaza persoana in discutie: lipsa de finisaj dau impresia de dizarmonie, regasindu-se in trasaj neindemanare si banalitate. Regresia reprezinta in cazul nostru mai degraba o modalitate defensiva , primitiva. Este vorba de o retrogradare la practica sau comportamentul dintr-o perioada anterioara. Primitivismul reprezinta un mod de a intelege o realitate care il preocupa.

Reprezentarea primitiva a membrelor denota anxietate nascuta din incapacitatea de a obtine performante motrice dar din punct de vedere clinic poate fi un indice al unei tulburari de personalitate, o eventuala psihoza.

18

Asociaza partile lipsa ( Corpul Bunicii) cu un conflict ,cu negarea psihologica si cu dependenta. Acest aspect releva problemele subiectului la nivel afectiv si social. Mutilarea unui personaj poate avea o functie de devalorizare sau de eschiva a regiunilor unde se afla conflictualitatea in plan fantasmatic. Verdele culoarea prin care este exprimat personajul bunicului este o tonalitate relaxanta ceea ce denota ca bunicul este cel care aplaneaza eventualele conflicte din familie reducand amaraciunea , mania celor implicati . Sinele reprezentat in tonuri maronii este indicatorul constrangerii , al inhibitiei, al seriozitatii dar si al rebutului. La nivelul capului se regasesc tendintele de control , de intelectualizare catre imaginar dar si nevoile sociale. In anumite cazuri de dependenta capul este marit pentru ca este semnul comunicarii sociale . (Asa cum este redat capul bunicului). Expresia fetei traduce configuratia emotionala a persoanei in momentul desenarii . Dispozitia avuta de subiect in momentul desenarii este una multumitoare, vesela. Aceste informatii denota modul de comunicare a subiectului cu celalalt. Ochii desenati mici denota tendinte introverse si introspective. Omiterea pupilelor denota dezinteres sau o confuzie in perceperea mediului inconjurator. Ochii desenati rotunzi exprima frica. Gura desenata printr-o trasatura scurta poate indica pulsiuni agresive puternice insotite de o teama de represiune ( de o reactie punitiva). Gatul reprezinta legatura intre viata instinctuala si cea rationala.Gatul reprezinta trecerea intre capul care controleaza si corpul pulsional. Aceasta regiune poate exterioriza conflictul intre aceste doua zone. Gatul scurt denota o personalitate posomorata si primara. Trunchiul sub forma a doua paralele si restul gol indica o regresie , o disociere si arhaism.

19

Trunchiul foarte subtire ( cazul bunicii) face trimitere la o stare de slabiciune, de nemultumire fata de corp sau la dorinta de a ramane copil). Umerii mici denota sentimente de inferioritate. Bratele si mana reprezinta organe de conflict cu anturajul si de stapanire a mediului. Bratele deschise ( in cazul nostru) denota sociabilitate. Absenta mainilor indica o lipsa de siguranta in contactele sociale, sentimente de inadecvare, de temeri , culpabilitate. Detaliile ce insotesc desenul familiei ( casa si arborele ) subliniaza nevoia de a se inconjura de a-si crea un mediu inconjurator securizant. Personajul bunicului are o importanta particulara pentru subiect , deoarece este persoana cu care se identifica , avand un loc special in plan afectiv.Este executat primul. Aceasta figura parentala este conforma cu aspiratiile copilului. Devalorizarea vizeaza escamotarea unei realitati inacceptabile si dureroase. Desenul personajului devalorizat este executat ultimul , care este mai rau facut, nepersonalizat. Desenul este influentat de valorile personale si de sentimente. Distantele aproximativ egale face trimitere la acceptare si sustinere afectiva. Personajele lipsa sunt asociate cu respingerea ,cu afecte de izolare sau negare.

20

BIBLIOGRAFIE

1. Ilioaia, M. Metodica predrii desenului, Bucureti, Editura Didactic i Pedagogic, 1981. 2. ual, Ion; Brbulescu, Ovidiu Dicionar de art.Termeni de atelier, Bucureti, Editura Sigma, 1993. 3. Dasclu, Aurel Educaia plastic n ciclul primar, Editura Corint, 1995 4. Bumbulu, S., (2004): Desenul n evaluarea copilului abuzat 5. Munteanu, A., (1998): Psihologia copilului i a adolescentului, Timioara, Ed. Augusta 6. Velciov, P., (1994): Psihologia vrstelor,Tipografia Universitii, Timioara Rozorea, A., Sterian, M.: Testul arborelui, Editura Paideia

21