CHIRURGIE Lucrare Oglinda

Cel mai des se utilizeaz mprirea topografic - n 9 regiuni, care se poate observa n imaginea de mai sus.

1. Hipocondrul dreptEste zona dreapta subcostala; aici se afla lobul drept al ficatului, colecistul, iar mai in profunzime se situeaza rinichiul drept.

2. Hipocondrul stangAici se afla splina, o parte din stomac, iar mai in profunzime rinichiul stang.

3. EpigastrulEste zona corespunzatoare in popor "furcii pieptului", iar aici se afla stomacul si lobul stang al ficatului.

4. Flanc dreptEste zona in care se afla colonul (intestinul gros) ascendant.

5. Flancul stangEste zona lateral stanga a abdomenului, in care sunt localizate colonul descendent si ureterul stang (canalul prin care urina de la rinichiul stang ajunge la vezica urinara)

6. MezogastrulSau regiunea mijlocie a abdomenului; aici sunt localizate pancreasul, colonul transvers si intestinul subtire.

7. Fosa iliaca dreaptaSau zona din partea dreapta inferioara a abdomenului; aici se afla apendicele, cecul (fundul intestinului gros) si ovarul drept.

8. Fosa iliaca stangaAici se afla o parte din intestinul gros (colonul sigmoid) si ovarul stang.

9. HipogastruRegiunea situata sub ombilic; aici se afla vezica urinara, rectul (terminatia intestinului gros) si uterul.

Cancerul de colon

Cancerul de colon este o afectiune tumorala a colonului (intestinului gros). Cancerul rectal afecteaza ultimii centimetri ai colonului, astfel incat impreuna cele doua afectiuni poarta denumirea de cancere colorectale. Majoritatea cancerelor de colon debuteaza ca si proliferari benigne de celule, sub forma polipilor colonici. In timp, unii dintre acesti polipi se pot transforma malign in cancer de colon. Polipii pot fi de dimensiuni mici si de cele mai multe ori sunt asimptomatici. Semnele si simptomele cancerului de colon sunt:- Modificarile tranzitului intestinal, incluzand aici diareea sau constipatia, precum si modificarea consistentei scaunului pe o perioada mai mare de timp;- Sangerarea rectala sau prezenta de sange in scaun;- Disconfortul abdominal persistent crampe, balonari sau durere;- Senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa defecatie;- Slabiciunea musculara si fatigabilitatea;- Scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta.Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente ale bolii. Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros. Tratament

Tipul de tratament depinde in principal de stadiul afectiunii. Cele mai importante metode terapeutice sunt: inverventia chirurgicala, chimioterapia si radioterapia.

Tratamentul chirurgical in cancerul de colon aflat in stadii avansateDaca tumora se afla intr-un stadiu avansat si/sau starea generala este alterata se poate inverveni chirurgical cu viza paliativa, pentru a decomprima colonul si pentru a ameliora simptomatologia.Daca exista metastaze doar la nivelul ficatului, in numar redus, chirurgul poate efectua si interventia necesara eliminarii acestora din ficat. Ulterior se intervine si prin chimioterapie; in multe cazuri aceasta poate fi utilizata si inaintea interventiei. Aceasta asociere de mijloace terapeutice are drept scop cresterea sanselor de supravietuire. ChimioterapiaChimioterapia utilizeaza anumite medicamente pentru a distruge celulele canceroase; poate fi administrata pentru a distruge celulele ramase in urma interventiei chirurgicale, pentru a controla cresterea tumorala sau pentru a minimiza simptomele cancerului. Medicul mai poate recomanda chimioterapia in cazul in care cancerul s-a raspandit in afara peretelui intestinului gros sau la ganglionii limfatici. La persoanele cu cancer rectal chimioterapia se asociaza cu radioterapia. Radioterapia Radioterapia utilizeaza energie din surse de raze X pentru a distruge celulele canceroase care raman in urma chirurgiei sau pentru a ameliora manifestarile cancerului colo-rectal.Radioterapia este rareori utilizata in stadiile initiale; ea se foloseste in stadiile in care cancerul colorectal a strapuns tubul digestiv si a atins ganglionii limfatici. Radioterapia poate fi folosita dupa interventia chirurgicala si pentru a reduce riscul de reaparitie a cancerului in aria care a fost interesata initial.

ChimioterapiaChimioterapia utilizeaza anumite medicamente pentru a distruge celulele canceroase; poate fi administrata pentru a distruge celulele ramase in urma interventiei chirurgicale, pentru a controla cresterea tumorala sau pentru a minimiza simptomele cancerului. Medicul mai poate recomanda chimioterapia in cazul in care cancerul s-a raspandit in afara peretelui intestinului gros sau la ganglionii limfatici. La persoanele cu cancer rectal chimioterapia se asociaza cu radioterapia. Radioterapia este rareori utilizata in stadiile initiale; ea se foloseste in stadiile in care cancerul colorectal a strapuns tubul digestiv si a atins ganglionii limfatici. Radioterapia poate fi folosita dupa interventia chirurgicala si pentru a reduce riscul de reaparitie a cancerului in aria care a fost interesata initial..

Sindromul MalloryWeiss

Sindromul Mallory Weiss reprezinta totalitatea semnelor si simptomelor cauzate de ruptura mucoasei esofagiene la nivelul jonctiunii acesteia cu stomacul. Manifestarea principala este hemoragia digestiva superioara.

Mallory-Weiss

Principala cauza de aparitie a sindromului Mallory-Weiss este reprezentata de efortul intens de voma sau tuse, aceasta afectiune aparand in special la tusitorii cronici. Ruptura mucoasei poate sa apara si in cadrul convulsiilor epileptice, desi aceasta situatie este intalnita destul de rar.

Simptomotologia

Aproximativ 10% din rupturile mucoasei au localizare strict esofagiana, restul fiind la jonctiunea esofago-gastrica sau cu cativa mm sub aceasta jonctiune, in mucoasa stomacului. Simptomatologia reflecta localizarea leziunilor si este reprezentata in special de:- hematemeza (voma amestecata cu sange)- melena (scaun negru, lucios) apare cand cantitatea de sange scursa din leziune este importanta- aparitia acestora este corelata cu episoade violente de tuse sau voma la majoritatea pacientilor.De asemenea, pacientul poate resimti fatigabilitate, astenie (expresii ale anemiei asociate pierderilor sangvine, daca acestea sunt considerabile).Exista riscul aparitiilor unor dezechilibre hemodinamice si hidro-electrolitice in cazurile extreme de hemoragie.

Investigatii

Ruptura mucoasei esofagiene nu poate fi evidentiata pe o radiografie abdominala standard.O leziune de 0,5-4 cm se poate vedea insa la investigarea endoscopica a esofagului si stomacului (se poate vizualiza chiar si sangerarea activa). Prin endoscopie se pot diagnostica si alte cauze de hemoragie digestiva superioara: ulcer peptic, gastrita eroziva, varice esofagiene.Hemoleucograma poate sa certifice existenta unui hematocrit scazut si astfel sa sustina existenta unei hemoragii.

Tratament

Ruptura simpla, necomplicata si avand dimensiuni mici se vindeca de la sine in aproximativ 10 zile (in absenta vreunui tratament special). Pacientul poate primi ca tratament medicamentos antiacid inhibitori de pompa de protoni (de tipul omeprazol) sau blocanti H2 (cum ar fi ranitidina), insa interventia chirurgicala, in aceasta situatie este foarte rar indicata.In cazul leziunilor importante, cu hemoragie importanta, abordarea terapeutica difera considerabil. Pacientul trebuie tratat in regim de urgenta si trebuie stabilizat din punct de vedere hemodinamic (se poate ajunge chiar si la transfuzie sangvina, daca situatia o impune). Se echilibreaza pacientul din punct de vedere hidroelectrolitic prin administrarea intravenoasa de solutii speciale. In majoritatea cazurilor, hemoragiile se opresc de obicei in 24-48 de ore, aceste masuri suportive fiind tot ce trebuie facut pentru a feri pacientul de orice pericol si a-i asigura confortul.In situatia in care hemoragia nu se opreste, se poate interveni endoscopic pentru tratamentul local al leziunii, fie prin injectarea locala de adrenalina pentru a realiza vasoconstrictia vasului si a stopa astfel sangerarea, fie prin cateterizarea sursei hemoragiei. Embolizarea vasului implicat in hemoragie se practica foarte rar, la fel si interventia chirurgicala in vederea ligaturarii arterei afectate.

Esofagita

este o inflamatie a mucoasei care captuseste la interior esofagul, organul tubar care transporta mancarea din faringe catre stomac. Daca nu este tratata, esofagita poate cauza probleme ale deglutitiei (inghititului) precum si ulcere si cicatrici ale esofagului. In unele cazuri esofagita poate duce la dezvoltarea unei afectiuni denumite esofag Barrett, care constituie un factor de risc pentru aparitia cancerului esofagian.

Care sunt cauzele esofagitei?

Esofagita poate fi cauzata de o infectie sau de o iritatie a esofagului. Infectiile pot fi cauzate de bacterii, virusuri, fungi sau boli care slabesc sistemul imunitar. Infectiile care pot cauza esofagita sunt:1. Candida. Aceasta infectie a esofagului este cauzata de aceeasi ciuperca intalnita si in cazul candidozei vaginale. Infectia se dezvolta in esofag atunci cand sistemul imunitar este slabit (cum ar fi la persoanele HIV pozitive sau la diabetici). Este usor de tratat cu ajutorul medicamentelor antifungice;2. Herpesul. Ca si in cazul candidozei, aceasta afectiune virala se poate dezvolta in esofag cand sistemul imunitar slabeste, si se trateaza cu medicamente antivirale.

Iritatia care poate cauza esofagita poate avea la baza oricare dintre urmatorii factori:- BRGE - boala de reflux gastro-esofagian; - Voma;- Interventiile chirurgicale;- Medicamente precum aspirina sau alte antiinflamatoare;- Pastilele prea mari luate cu prea putina apa sau inghitite inainte de culcare;- Substantele toxice ingerate;- Herniile;- Sechelele radioterapiei;

Care sunt simptomele esofagitei? ( gastro)

Simptomele esofagitei includ:- Dificultati la inghitit sau inghitit anevoios si dureros;- Senzatia de arsura;- Senzatia de amar in gura;- Senzatia de corp strain in gat;- Ameteli;- Voma.

Care este tratamentul esofagitei?

Tratamentul esofagitei depinde de cauza acesteia.Tratamentele posibile includ:- Medicamentele care blocheaza productia de acid, precum medicamentele antiacide;- Antibioticele, antifungicele sau antiviralele in cazul infectiilor;- Medicamente analgezice;- Corticosteroizi sistemici pentru a reduce inflamatia;- Nutritia parenterala (intravenoasa), pentru a oferi un ragaz esofagului sa se vindece si in acelasi timp sa nu permita instalarea deshidratarii sau a malnutritiei;- Endoscopia digestiva superioara pentru a indeparta fragmente de pastile inclavate in mucoasa esofagiana;- Tratament chirurgical pentru a indeparta portiunile afectate ale esofagului; In timpul tratamentului se pot adopta urmatoarele masuri care sa limitze disconfortul:- Evitati alimentele condimentate precum cele cu piper, chilli, ardei iute sau curry;- Evitati alimentele solide precum nucile, covrigii sau legumele crude;- Evitati bauturile acidulate precum sucurile de portocale, grapefruit sau rosii. Inlocuiti-le cu sucuri ce contin vitamina C;- Mestecati cu grija alimentele si luati imbucaturi mici atunci cand mancati;- Daca inghititul pune probleme, incercati sa ridicati capul pentru ca mancarea sa alunece mai usor de-a lungul esofagului;- Beti lichidele cu ajutorul unui pai pentru a usura inghititul;- Evitati fumatul si consumul de alcool.

Esofagita acuta postcaustica

are drept cauza ingestia involuntara sau voluntara

a unor substante caustice puternice (soda caustica, acid sulfuric, clorura de

mercur). Alcalinele si anume hidroxidul de sodiu, hidroxidul de potasiu sunt mai

caustice pentru mucoasa esofagiana decit acizii, avind o penetratie tisulara mai

mare si mai rapida.

Aceste substante determina:

necroza de lichefiere

inflamatie severa

saponificarea straturilor peretelui esofagian

tromboza vasculara

colonizare bacteriana.

Causticele lichide sunt mai usor inghitite, determinind leziuni severe pe

intreaga lungime esofagiana.

Bolnavul prezinta imediat dupa ingestie o durere violenta cu localizare

buco-faringiana, retrosternala si epigastrica, disfagie, salivatie excesiva,

paloare si febra. Examinarea pacientului evidentiaza leziuni ulcero-necrotice

localizate in cavitatea bucala, hipersalivatie si in cazurile severe stare de

soc.

Leziunile superficiale se vindeca fara sechele, in timp ce leziunile transmurale

au o evolutie grava, cu instalarea de complicatii si stenoze severe.

Complicatiile sunt:

perforatia in mediastin, in caile respiratorii si in cavitatea peritoneala

abcesul pulmonar

edemul pulmonar acut

stenozele esofagiene strinse ce duc la casexie

carcinomul esofagian

coagularea intravasculara diseminata.

Tratamentul chirurgical este indicat in stenozele strinse, rezistente la

dilatare, precum si in cazurile in care se constata endoscopic o necroza

extinsa.

cauze

Chimicalele caustice produc leziuni tisulare prin alterarea starii ionizate si

structurii moleculare si prin ruperea legaturilor covalente. In solutiile apoase

ionul de hidrogen produce efectele toxice principale pentru majoritatea

acizilor, in timp ce ionul hidroxid produce efecte asemanatoare pentru

substantele alcaline.

Ingestia de alcaline determina leziuni tisulare prin necroza de lichefiere, un

proces ce implica saponificarea grasimilor si solubilizarea proteinelor. Moartea

celulelor rezulta prin emulsificare si ruperea membranei celulare. Ionul

hidroxid din substantele alcaline reactioneaza cu colagenul tisular si determina

edemul lor. Vasele mici de singe se vor tromboza si astfel va creste productia

locala de caldura.

Injuria severa apare imediat de la ingestia alcalinilor, la citeva minute de la

contact. Tesuturile cele mai afectate sunt cele care iau primele contact cu

substanta, straturile epiteliale scuamoase ale orofaringelui, hipofaringelui si

esofagului. Esofagul este organul cel mai frecvent implicat. Edemul tisular se

dezvolta imediat, persista 48 de ore si poate progresa suficient de mult pentru

a crea insuficienta respiratorie.

In timpul urmatoarelor 2-4 saptamini, cicatricile formate initial se string si

remodeleaza producind stenoze si stricturi. Arsurile superficiale determina

stricturi in mai putin de 1% din cazuri, in timp ce cele profunde in 100%, chiar

perforatia esofagiana.

Ingestia de acizi produce leziuni tisulare prin necroza de coagulare, cu

desicarea si denaturarea proteinelor tesuturilor superficiale cu formarea de

escara sau coagulum. Aceasta escara protejeaza tesuturile subiacente. Fata de

ingestia de alcaline, stomacul este cel mai afectat organ in ingestia de acizi.

Expunerea intestinului subtire apare in 20% din cazuri. Varsaturile sunt induse

de spasmul piloric si antral.

Escara se desprinde in 3-4 zile iar tesutul de granulatie modeleaza defectul.

Perforatia se poate produce in timpul zilei 3 sau 4. Obstructia gastrica se

poate instala pe masura ce escara se contracta pe o perioada de 2-4 saptamini.

Complicatiile acute constau in perforatia gastrica si intestinala si hemoragia

digestiva superioara.

Cauze

Surse feecvente de substante acide:

produse de curatare a toiletei, lichid de baterie auto

produse de indepartare a ruginei, produse de curatare a metalului

produse de indepartare a cimentului, produse cu clorat de zinc.

Surse frecvente de substante alcaline:

produse cu amoniac, produse de curatat haine

produse de curatat piscine

detergent de vase

balsamuri de par, tablete de curatare

ciment, inalbitori de rufe.

Semne si simptome

Pacientii care ingera substante caustice se pot prezenta in variate conditii

clinice, de la simptomatic la toxicitate franca cu perforatie viscerala. Poate

fi prezenta insuficienta respiratorie severa cu necesitatea traheostomiei de

urgenta.

Simptomele includ:

durere la nivelul cavitatii bucale

hematemeza, imposibilitatea sau refuzul de a inghiti

dispneea sugereaza edem laringean sau lezarea epiglotei

durere retrosternala sau epigastrica

disfagia, greata si varsaturi

salivatie excesiva, paloare si febra.

Tratament

Intoxicatia caustica reprezinta o urgenta medicala care necesita internare

imediata intr-o sectie de terapie intensiva.

Se va asigura functia respiratorie prin ventilatie corespunzatoare si la nevoie

se va interveni cu intubatie endotraheala si traheostomie.

Se va asigura un acces venos pentru reechilibrare hidroelectrolitica si

combaterea starii de soc.

Se va incepe nutritia parenterala si se opreste alimentatia orala.

Se va evita neutralizarea causticului prin administrarea unei solutii acide in

caz de intoxicatie cu alcaline si invers a solutiilor alcaline in caz de

intoxicatie cu substante acide, deoarece in urma reactiei de neutralizare

rezulta caldura care agraveaza arsurile.

Se va interzice spalatura gastrica deoarece se realizeaza o dilutie a toxicului

care poate sa duca la extinderea arsurilor.

Evitarea provocarii varsaturilor deoarece exista riscul de aspiratie a

substantei in caile aeriene. Prin varsaturi substanta caustica intra din nou in

contact cu esofagul ducind de asemenea la extinderea arsurilor sau chiar la

perforatie.

Se va evita traumatismul esofagian prin instalarea unei sonde gastrice.

In cazurile cu arsuri profunde si transmurale se va combate infectia bacteriana

prin administrarea de antibiotice cu spectru larg de actiune, pe o perioada de

7-10 zile. Antibioticele indicate sunt: ceftriaxona, ampicilina si sulbactam.

Pentru prevenirea stenozelor esofagiene se va indica tratament cu prednison in

doze de 60-80 mg/zi timp de 2-3 saptamini cu scaderea progresiva a dozelor in

urmatoarele 6 saptamini. De asemenea corticoterapia este indicata in urgenta

pentru edemul acut supraglotic.

Se vor administra antagonisti ai receptorilor histaminei H2 si sucralfat in

suspensie.

S-au incercat medicamente cu rol de inhibare a sintezei colagenului si anume:

penicilamina, E-aminoproprionitril.

Dilatatiile esofagiene se recomanda in stenozele esofagiene postcaustice la 3-4

saptamini dupa ingestia substantei.

Tratamentul chirurgical - rezectia chirurgicala este indicat in stenozele

rezistente la dilatare precum si in cazurile in care se constata endoscopic

necroza intinsa.

reflux gastroesofagian

Boala de reflux gastroesofagian

este cauzata de refluxul acidului si sucurilor gastrice in esofag, tubul ce uneste gatul cu stomacul. Boala de reflux gastroesofagian se produce atunci cand relaxarea sfincterului esofagian inferior se produce.

Simptome

Simptomele principale ale bolii de reflux gastroesofagian includ: - senzatie de arsura persistenta (pirozis). Pirozisul este o senzatie neplacuta sau o senzatie de durere cu arsura retrosternala. Aceasta poate aparea dupa masa, in pozitie culcata sau la aplecarea inainte. Medicamentele antiacide sau cele de reducere sau blocare a aciditatii pot diminua durerea. Pirozisul produs in boala de reflux gastroesofagian apare de obicei la 2 ore dupa masa. In cazul unei boli severe de reflux gastroesofagian, pirozisul poate dura o perioada indelungata, de exemplu cateva ore - gust acru sau amar. Refluxul continutului acid al stomacului poate fi destul de sever pentru a determina un gust acru sau amar in gura. Acesta poata aparea insotit de pirozis, dar poate reprezenta uneori singura manifestare - salivare excesiva. Refluxul acid poate produce uneori o salivatie excesiva ce este neplacuta.

intr-un moment nepotrivit (in alt moment decat al inghitirii alimentelor) si se mentine deschis pentru o perioada indelungata. In mod normal sfincterul se deschide pentru cateva secunde in timpul inghitirii..

Tratament

antiacide, blocanti ai aciditatii ce nu necesita reteta,

megaesofag

Dilatatie a esofagului cauzata de o tulburare a motricitatii segmentului sau inferior in cazul unui megaesofag, stagnarea alimentelor in esofag antreneaza treptat o dilatare a acestuia in amonte. Cauza acestei anomalii este necunoscuta. Megaesofagul se traduce printr-o dificultate la inghitit, prin senzatii dureroase de plenitudine gastrica, mai ales dorsale, si prin regurgitatii spontane care antreneaza o pierdere in greutate. Diagnosticarea se face pe baza radiografiei, endoscopiei digestive si a manometriei, care permite punerea in evidenta a anomaliilor motricitatii digestive. Tratamentul cuprinde, in principal, doua posibilitati: dilatatiile pneumatice sub control endoscopic (introducerea temporara in partea inferioara a esofagului a unui balonas umflat cu aer) sau operatia lui HeBer (interventie chirurgicala care consta in incizarea stratului muscular al esofagului pana la mucoasa).

Cavitate naturala sau patologica comunicand cu un organ cavitar.

ULCERUL

. o ntrerupere

circumscris, unic sau multipl, a continuitii

peretelui gastric sau duodenal, nsoit de o reacie

fibroas, ncepnd de la mucoas i putnd penetra

pn la seroas

Durerea simptomul cardinal n ulcer

Localizare predominant epigastric

Ritmicitate foamea dureroas n UD

Periodicitate

Marea periodicitate mai ales toamna i primvara

Mica periodicitate n cursul zilei

Iradierea

Modificarea caracterelor durerii

Vrsturi n general acide

Modificri ale apetitului

Simptome dispeptice: eructaii, meteorism, saietate precoce

Rar, debut dramatic prin HDS (hematemez i/sau melen)

eructatiile- regurgitatiile acide- constipatia- manifestarile de tip colon iritabil - scaderea ponderala.

se poate manifesta numai prin complicatiile ulcerului (perforatii, hemoragii).

Tumorile intestinului subtire Sunt mult mai frecnte ca tumorile maligne si pot fi de natura epiteliala sau conjunctiva. Apar de obicei in intestinul proximal, dar pot fi distribuite de-a lungul intregului tub digestiv si mai ales in regiunea ileala.Etiologie

Etiologia tumorilor benigne intestinale este necunoscuta ca de altfel a tuturor tumorilor digesti. Nu s-au pus in evidenta agenti etiologici cu actiuni proliferati (toxici, chimici, alimentari) la nilul intestinului (1,4, 11, 20). Cu toate acestea, proliferarea unor elemente structurale ale peretelui intestinale are loc.Tumorile intestinului pot aparea in cadrul unor boli cu caracter genetic (polipoza intestinala, sindromul Gardner). Factorul genetic, desi prezent in unele tumori benigne, nu poate fi incriminat in determinismul tuturor. Frecnta mai mare a tumorilor in segmentele superioare ale intestinului subtire, a sugerat ideea ca prezenta sucului bilio-pancreatic ar aa un rol in determinarea proliferarilor, fara insa a exista fapte relatoare in acest sens.

Lipomul, al treilea ca frecnta, reprezinta intre 8-20% din tumorile benigne ale intestinului subtire. Lipomul este adesea singura leziune si se localizeaza in ileonul distal sau pe valvula ileo-cecala. Obisnuit se prezinta ca o tumora unica, dar in 10-l5% din cazuri poate fi multiplu. Se poate asocia cu lipoame mezenterice si epiploice constituind lipozoma Odelberg Leiomiomul (20%) se dezvolta din stratul muscular neted al muscularis mucosae sau stratul muscular extern, este cea mai comuna forma dupa polipii adenomatosi (6, 19, 28).Se intalneste mai frecnt intre 40-70 ani. Se pot dezvolta submucos, subseros sau intraluminal (. 2). Tumorile dezvoltate subseros pot atinge uneori dimensiuni mai mari, ceea ce permite palpa-rea lor. Cele dezvoltate submucos rareori depasesc 2 cm si sunt de obicei asimptomatice. in general sunt tumori de consistenta ferma, elastica. Polipul vilos constituie varietatea cea mai frecnta de adenom al intestinului datorita faptului ca mucoasa intestinala are structura viloasa (31). Se localizeaza de obicei pe jejun. Sunt de regula tumori voluminoase depasind 3 cm. Acest polip prezinta potential de malignizare ca si cei recto-colici dar mai scazut la nilul intestinului subtire. Polipul adenomatos al intestinului subtire poate fi unic - adenom sau polip solitar - sau multiplu. Polipul solitar este frecnt localizat pe portiunea proximala a intestinului, diminuandu-se ca frecnta catre ileon, unde de obicei se intalnesc polipi multipli. in aceste cazuri asocierea cu formatiuni polipoide recto-colonice este frecnta. Leiomiosarcom= tumora maligna care se dezvolta pornind de la muschii netezi. Leiomiosarcoamele apar mai ales pe tubul digestiv.

Tumorile de intestin subtire

Tumorile de intestin subtire pot aparea pe oricare dintre cele trei portiuni, dar sunt mai rare pe duoden. In majoritate sunt tumori benigne: adenoame (polipi au origine in mucoasa intestinala), fibroame (origine in tesutul conjunctiv), lipoame (origine in tesutul gras). Tumorile maligne ale intestinului subtire sunt rare doar 1-5% dintre neoplaziile digestive. Apar in special pe ultimele doua portiuni ale acestuia. Pot proveni din mucoasa (adenocarcinoame vezi Cancerele tubului digestiv), din tesutul conjunctiv (sarcoame) sau neuroendocrin (carcinoide) etc. O categorie aparte o reprezinta tumorile intestinale cu origine stromala (GIST gastrointestinal stromal tumors), care sunt derivate din celule speciale aflate in peretele intestinal. Tumorile de intestin subtire simptomeTumorile de intestin subtire evolueaza un timp asimptomatic. Adesea, singura lor manifestare este o anemie a carei cauza nu poate fi gasita. Anemia este provocata de sangerari repetate, produse prin ulcerarea mucoasei care acopera tumora sau chiar a tumorii propriu-zise. Durerile apar in fazele avansate ale bolii si sunt nespecifice, datorita pozitiei variabile pe care o ocupa ansele intestinale. Durerile cu origine duodenala se manifesta in portiunea superioara a abdomenului, la marginea inferioara a sternului (in capul pieptului) sau imediat la dreapta acestui punct, de unde si confuzia cu un ulcer, o suferinta hepatica sau biliara. Durerile din afectiunile jejunale sau ileale au o localizare imprecisa. De regula pacientii descriu dureri periombilicale (in jurul buricului), dar ele pot merge din jumatatea stanga a abdomenului (jejun) spre fosa iliaca dreapta (ileonul terminal). Tumorile ileonului terminal pot mima o apendicita. Greturile si varsaturile apar cand tumora impiedica golirea intestinului. Tratamentul tumorilor de intestin subtireTumorile mici, benigne si asimptomatice (diagnosticate intamplator cu ocazia unor investigatii de rutina), pot ramane sub monitorizare, fara tratament specific. De regula insa, tumorile de intestin subtire sunt diagnosticate in faza de complicatii, cand se impune un tratament chirurgical, clasic sau laparoscopic. In principiu, se extirpa tumora impreuna cu portiunea corespunzatoare a intestinului enterectomie segmentara. Daca tumora este maligna (examen microscopic obligatoriu!), se rezeca o portiune de intestin mai intinsa, impreuna cu vasele sangvine si ganglionii limfatici corespunzatori. Dupa rezectie, capetele intestinului se sutureaza entero-entero-anastomoza. Datorita unei particularitati anatomice locale, pentru a extirpa o tumora situata pe ultima portiune a ileonului poate fi necesara extirparea cecului si colonului ascendent hemicolectomie dreapta. In cazul in care se confirma natura maligna a tumorii, un tratament oncologic specific va fi instituit.

Boala Crohn - inflamatia colonului Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale - BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel. Boala Crohn si colita ulcerativa (denumita si colita ulcerohemoragica, afecteaza colonul si rectul) sunt bolile inflamatorii digestive cel mai frecvent intalnite.

Rectocolita hemoragica

inflamatie cronica a mucoasei colonului si rectului, de origine necunoscuta, caracterizata prin emisii de mucus si de sange prin anus. rectocolita hemoragica (R.C.H.) este o afectiune rara, ce afecteaza indeosebi femeia tanara.

Simptome si semne - Principalul simptom este aparipa emisiilor rectale, in general frecvente (pana la zece scaune pe zi), de mucus si de sange. Acestea sunt insotite adesea de dureri abdominale, de tulburari ale tranzitului digestiv, de febra si de o alterare a starii generale. Colonoscopia permite sa se evalueze intinderea leziunilor si practicarea unor prelevari de tesuturi. Boala evolueaza in pusee din ce in ce mai grave si mai frecvente. Dupa o evolutie indelungata (zece ani), exista un risc de degenerescenta a leziunilor in cancer al colonului, care impune un examen clinic si endoscopic anual. Complicatiile sunt hemoragiile digestive, perforatiile colonului si colectazia (dilatatia gazoasa a colonului). Aceste ultime doua complicatii necesita un tratament chirurgical de urgenta.

Tratament - Tratamentul asociaza un regim alimentar care evita substantele iritante (condimentele, prajelile) si produsele fermentate, precum si cresterea consumului de alimente bogate in fibre, cu un tratament medicamentos (antiseptice intestinale, antiinflamatoare pe cale generala sau prin spalaturi). Chirurgia este indicata in complicatiile grave sau acute (colectazie, perforatie), in formele severe care rezista la tratamentul medical si in degenerescentele canceroase. Tratamentul poate comporta ablatia completa a colonului si la nevoie, a rectului.

Colonul este situat in abdomen intre intestinul subtire si rect avand o lungime de circa 1.5m.El se imparte in 4 segmente :

colon drept sau colon ascendent situat in partea dreapta a abdomenului ;el incepe prin cec care leaga intestinul subtire de colon ,apoi se continua in sus pana la unirea cu colonul transvers ;

colonul transvers care traverseaza partea superioara a abdomenului legand colonul drept de cel stang ;

colonul stang sau descendent situat in partea stanga a abdomenului de la nivelul colonului transvers la cel sigmoid ;

colonul sigmoid este ultima parte a colonului legand colonul stang de rect.

Simptomele cancerului de colon

Semnele si simptomele cancerului de colon sunt:- Modificarile tranzitului intestinal, incluzand aici diareea sau constipatia, precum si modificarea consistentei scaunului pe o perioada mai mare de timp;- Sangerarea rectala sau prezenta de sange in scaun;- Disconfortul abdominal persistent crampe, balonari sau durere;- Senzatia de evacuare incompleta a continutului intestinal dupa defecatie;- Slabiciunea musculara si fatigabilitatea;- Scaderea ponderala marcata fara o cauza aparenta.Multi dintre pacientii cu cancer de colon nu prezinta simptome in stadiile incipiente ale bolii. Cand acestea apar, depind foarte mult de marimea tumorii si localizarea sa la nivelul intestinului gros.

Bolnavii cu cancer de colon nu au, de obicei, niciun simptom in stadiile timpurii ale bolii. De obicei, manifestarile se dezvolta in etapele avansate, pe masura ce boala progreseaza. Acesta este motivul pentru care screeningul cancerului de colon este foarte important, intrucat poate detecta conditia in cauza, chiar si in stadiile primare de evolutie.

Cele mai frecvent intalnite manifestari ale cancerului de colon sunt:

constipatia

scaunele apoase sau scazute cantitativ

modificari ale tranzitului intestinal

dureri abdominale

oboseala.

Sangele prezent in scaun sau sangerarea rectala este cel mai frecvent simptom al cancerului de colon. Totusi, acesta nu poate fi observat intotdeauna. De aceea, sunt necesare investigatiile, cum ar fi testul pentru identificarea sangerarii oculte din materiile fecale.

Prezenta sangelui in scaun poate fi asociata cu hemoroizii sau fisurile anale care sunt probleme de sanatate mai putin grave, dar poate fi si un semn al cancerului de colon. Cand nu are legatura cu cancerul, hemoragia poate fi cauzata de traumatisme, diverticuloza, colita sau angiodisplazie. Scaunul poate fi colorat in rosu si de alimente, cum ar fi pepenele verde, sfecla si rosiile.

Constipatia este un alt simptom comun al cancerului de colon. Oamenii pot fi constipati din diverse motive, de obicei, mult mai putin grave decat cancerul. In cazul in care, totusi, o persoana experimenteaza constipatia cronica, este important sa anunte medicul cat mai curand posibil. In cazul cancerului de colon, constipatia este declansata de o tumora care obstructioneaza colonul. Acelasi lucru este valabil si in cazul diareei, care este o manifestare comuna a cancerului de colon.

Scaunele apoase, cele scazute cantitativ, ar putea fi semnale de avertizare ca ceva functioneaza gresit. In aceasta situatie ar putea exista o cauza care face ca evacuarea scaunului sa fie blocata, cel mai posibil o tumora. Totusi, aceste scaune ar putea fi cauzate si de hemoroizi sau polipi benigni mai mari. Este normal ca uneori scaunele sa fie mai scazute cantitativ. Daca problema devine constanta se va consulta medicul.

Modificarile tranzitului intestinal nu ar trebui sa fie ignorate. La fel ca si simptomele mentionate mai sus, acestea pot indica afectiuni mai putin grave. Totusi, daca aveti senzatia ca ar trebui sa va goliti intestinul cand de fapt nu puteti face acest lucru, situatia poate indica prezenta unei tumori. O tumora poate oferi senzatia de intestin plin chiar si cand nu este cazul.

Durerea abdominala este o alta manifestare a cancerului de colon. Cand durerea abdominala este legata de cancerul de colon, indica blocarea colonului de o tumora. De obicei, durerile abdominale sunt provocate de gazele abdominale neeliminate, intrucat tumora nu permite gazelor sa iasa din corp prin colon.

Oboseala sau oboseala cronica este cu siguranta un semn ca ceva nu functioneaza corect. Cu exceptia cancerului de colon, oboseala ar mai putea fi cauzata de anemie sau alte conditii mai putin severe. Totusi, aceasta indica o problema medicala si trebuie raportata medicului.

Acestea sunt cele mai frecvente simptome ale cancerului de colon. Nu doar ca acestea apar mai ales cand boala este avansata, dar sunt destul de vagi si pot indica si alte probleme medicale sau conditii de sanatate. Este si motivul pentru care oamenii care se confrunta cu acestea trebuie sa consulte medicul pentru a sti care este cauza lor.

Cancerul rectal este cancerul cu localizare rectala (rectul este ultimul segment al intestinului gros) si apare cand anumite celule din interiorul rectului devin anormale sau incep sa creasca intr-un ritm exagerat transformandu-se intr-o tumora.

Simptomele cancerului rectal

Simptomele cancerului rectal sunt:

- modificari ale tranzitului intestinal, precum constipatie sau diaree persistenta;- sangerari rectale sau prezenta sangelui pe materiile fecale;- dureri abdominale persistente, balonare, arsuri, crampe;- oboseala si scaderea in greutate.

Tratamentul cancerului rectal

Tratamentul cancerului rectal include:

- rezectie chirurgicala;- chimioterapie;- radioterapie.

Chirurgia presupune eliminarea polipilor prin interventie laparoscopica. Polipii de mici dimensiuni pot fi extirpati printr-un colonoscop.

Frecvent, in cancerul rectal, se intalneste si procedura de colostomie (o procedura chirurgicala prin care se creeaza un anus artificial, printr-un orificiu realizat in peretele abdominal). Aceasta interventie are rolul de a permite eliminarea fecalelor atunci cand o parte din colon a fost indepartata sau pentru a permite vindecarea colonului.

Radioterapia si chimioterapia au rolul de a distruge celulele canceroase si previn recidivele locale ale tumorii.

CANCER DE COLON- SEMNE DE LABORATOR

1. Testarea sangelui. Nu exista analize ale sangelui care sa stabileasca un diagnostic, acestea pot avea insa un important rol orientativ;2. Colonoscopia.Colonoscopul este un instrument tubular flexibil care are atasata in varf o camera video supraspecializata, pentru a monitoriza aspectul mucoasei digestive. Daca medicul observa in timpul efectuarii colonoscopiei eventuale anomalii, prin introducerea in colonoscop a unor instrumente asemanatoare celor chirurgicale se poate preleva o proba de tesut (biopsie) de la nivelul intestinal dorit;3. Utilizarea razelor X pentru a realiza o imagine a colonului. Necesita utilizarea de substante de contact precum sulfatul de bariu. Se poate vizualiza conturul intestinului. Prin insuflarea ulterioara de aer se poate vizualiza conturul mucoasei colorectale, investigatie ce poarta denumirea de proba cu dublu contrast. Bariul ramane atasat un timp de mucoasa ce captuseste intestinul, creand astfel o imagine de rezolutie buna a interiorului tubului digestiv;4. Utilizarea tomografiei computerizate (CT). Colonoscopia virtuala combina imaginile de tomografie computerizata pentru a crea o imagine detaliata a colonului. Se recomanda in cazurile in care colonoscopia nu poate fi efectuata.

Alte semne pot fi cele de laborator, de exemplu anemia prin lipsa de fier. + ANALIZE UZUALE DE S _ HLG + CEA.

GASTROENTEROLOGIE

Hernia hiatala

Generalitati

Sus

Vezi galerie foto

O hernie apare in momentul in care tesuturile din interiorul abdomenului se exteriorizeaza printr-un orificiu al musculaturii peretelui abdominal. In momentul in care hernierea se realizeaza spre cavitatea toracica, aceasta se numeste hernie hiatala. Exista trei tipuri de hernie hiatala: prin alunecare, paraesofagiana si mixta. Hernia hiatala prin alunecare este cea mai comuna si in general nu este grava. Hernia paraesofagiana si cea mixta pot dezvolta complicatii, fiind astfel mai grave.

Limita dintre abdomen si torace este formata dintr-un muschi subtire numit diafragm. Trecerea esofagului (un tub muscular ce face legatura intre faringe si stomac) prin diafragm se face printr-un orificiu numit hiatus. Hernia hiatala apare in cazul slabirii musculaturii si tesutului conjunctiv de la nivelul hiatusului. In cazul herniei prin alunecare, o mica portiune din stomac aluneca spre torace prin diafragm si se pozitioneaza deasupra abdomenului in cavitatatea toracica. Sfincterul esofagian, care delimiteaza esofagul de stomac, se pozitioneaza de asemenea deasupra diafragmului.

Simptome

De obicei nu apar simptome in cazul herniei prin alunecare. Daca totusi apar, acestea sunt cauzate de aciditatea de reflux (adica refluxul sucului gastric din stomac spre esofag), datorita slabirii sfincterului esofagian. Simptomele refluxului gastro-esofagian includ urmatoarele: - arsura retrosternala, acompaniata de caldura si durere. Apare postprandial, in pozitia culcat sau la aplecarea in fata. In termeni medicali se numeste pirozis. - gust acru sau sarat in gura. Se datoreaza de asemenea refluxului de acid din stomac in esofag. De obicei acompaniaza pirozisul, insa se poate sa fie singurul simptom uneori. Simptome secundare : - senzatie de plenitudine in abdomenul superior dupa mese - dificultate la ingurgitarea alimentelor (disfagie) sau senzatie de nod in gat - greturi - voce ragusita.

Refluxul gastro-esofagian

pirozis si regurgitatia acida. Cauze

Desi nu sunt cunoscute in totalitate elementele cauzatoare de reflux gastroesofagian, una dintre cauze ar putea fi: - Hernia hiatala - aceasta are loc atunci cand o parte a stomacului ascensioneaza supradiafragmatic prin hiatusul esofagian al diafragmului.

Alti factori cauzatori de reflux gastro-esofagian sunt reprezentati de: - consumul de alcool - obezitate - sarcina - fumatul.

Alimente a caror consum poate provoca refluxul: - citricele - ciocolata - bauturile cu cafeina - alimentele cu continut mai mare de grasimi si prajelile - ceapa si usturoiul - dulciurile mentolate - alimentele condimentate - sosurile cu suc de rosii utilizare la spaghetti, sosurile iuti si pizza

Tratament

Daca sunt prezente si persista semne precum pirozisul (arsuri in capul pieptului si pe gat) sau alte simptome descrise mai sus este recomandabil sa va prezentati la un medic specializat pentru diagnosticare si tratament de specialitate. De preferat sa va consulte un medic specializat in aceste afectiuni cum ar fi un gastroenterolog. In functie de cat de severa este afectiunea tratamentul va implica una sau mai multe masuri prin care se va schimba modul de viata, daca este nevoie se va administra si un tratament medicamentos sau chiar interventie chirurgicala in cazurile cele mai grave. Schimbarile modului de viata ce vor trebui facute sunt in primul rand urmatoarele: - daca fumati sa renuntati la fumat - sa evitati consumul de bauturi alcoolice - sa scadeti in greutate atat cat este nevoie - sa mancati cate putin si mai des - trebuie evitata vestimentatia prea stramta.

Tratamentul medicamentos

- Antiacidele

medicamente antisecretorii a caror efect este de a reduce secretia acida.

Maalox, Dicarbocalm, Pepto-Bismol, etc

Inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol, Lansoprazol, Pantoprazol, etc.) Metoclopramidul

Tratamentul chirurgical

Optiunea chirurgicala este ultima la care se poate apela in tratamentul refluxului gastroesofagian atunci cand modificarea modului de viata si tratamentul medicamentos nu au avut eficienta.

- Fundoplicatura este interventia chirurgicala frecvent practicata si considerata standard in aceasta situatie denumita si fundoplicatura Nissen dupa numele celui care a descris-o. Se realizeaza prin intermediul interventiei chirurgicale o plicaturare a fundului stomacului in jurul cardiei (sfincterul esogastric) ce va avea ca efect intarirea acestuia si impiedicarea refluxului la acest nivel sau cu sau fara repararea eventualei hernii hiatale.

- Interventia este realizabila si prin intermediul laparoscopiei,

Esofagul Barrett Esofagul Barrett este o afectiune in care epiteliul scuamos normal al esofagului, sub actiunea refluxului gastro-duodenal (acid si bilio-pancreatic), este inlocuit de un epiteliu columnar metaplazic care este alcatuit din celule caliciforme si columnare inalt diferentiate de tip gastric (in special fundic) sau de tip intestinal

Simptome

Esofagul Barrett nu determina simptome specifice. Simptomele sunt mai degraba cele ale bolii de reflux gastroesofagian. Majoritatea pacientilor au un istoric indelungat de simptome de reflux manifestate prin:- arsurile retrosternale (pirozis)- odinofagie (durere la inghitire)- disfagie (dificultate la inghitire)- este frecventa si se datoreaza tulburarilor de motilitate- regurgitare- sialoree (salivatie excesiva).Paradoxal, 25% dintre pacienti sunt complet asimptomatici pana la instalarea complicatiilor sau acuza simptome minime de reflux gastroesofagian, sugerand o sensibilitate scazuta la acid a epiteliului Barrett. De fapt, peste 90% din persoanele din populatia generala care au esofag Barrett nu solicita consult medical ramanand nediagnosticati. Esofagul Barrett se poate complica cu formarea de stricturi sau ulceratii profunde care pot sangera.

Tratament

impune tratament agresiv cu inhibitori de pompa de protoni,

Tratamentul chirurgical radical cu rezectia esofagului inferior afectat se realizeaza in:- stenoza stransa nedilatabila- suspectarea transformarii maligne- displazie columnara severa la acest nivel- ulcer jonctional penetrant (Barrett)- pacientii la care procedeele antireflux efectuate anterior nu au avut succes.Tratamentul chirurgical poate rezolva stenoza, vindeca ulcerul esofagian, previne complicatiile ulterioare. Pentru inlocuirea esofagului rezecat se foloseste cu succes stomacul, jejunul, colonul.

cauterizare sau terapie fotodinamica (folosind fotosensibilizanti si energie laser) a dus la regresia partiala sau completa a epiteliului columnar.

Blocantii de receptori de histamina H2 ca: cimetidina, famotidina, nizatidina sau ranitidina, impiedica producerea acidului la nivelul stomacului.

Inhibitorii de pompa de protoni includ omeprazolul, lansoprazolul, pantoprazolul, rebeprazolul sau esomeprazolul

GASTRITA ACUTA

AINSeste cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina, antiinflamatorii - gastrita postconsum de ), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric, clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice - gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului ce favorizeaza refluxul bilios. Gastritele acute pot fi clasificate in: gastrita acuta simpla, coroziva si alergica. Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.

Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice. O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea sangelui pierdut - de la usoara anemie, la scaune cu sange (melena) si soc hemoragic. Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si arsura in epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influentate mai ales de schimbarea de pozitie sau de miscari. Gastrita cronica de multe ori, este nemanifesta si se descopera intamplator. Unele cercetari medicale au aratat ca numai o treime din adulti au o mucoasa gastrica absolut normala, restul de doua treimi prezentand semne de gastrita. Atunci cand sunt prezente simptomele, acestea sunt reprezentate la debut de dureri epigastrice de intensitate variabila si initial fara ritmicitate, care apar de obicei dupa mese mai condimentate, dupa consumul alimentelor mai acide sau mai greu digerabile, alcool, etc. Durerile sunt insotite de senzatie de balonare, satietate, mai rar apar chiar varsaturi postprandiale.Unii autori sustin ca o gastrita cronica neglijata poate fi urmata de displazie epiteliala cu dezvoltarea ulterioara a unui adenocarcinom. De aceea se recomanda o abordare serioasa a afectiunii si efectuarea in scopul diagnosticarii precoce a unor endoscopii si examinari histologice seriate.Printre cauzele gastritei cronice se mai numara infectia cu Helicobacter Pylori, refluxul biliar, utilizarea pe termen lung a medicamentelor de tip aspirina si auto-imunitatea (boala Biermer). Examenul radiologic poate releva pliuri de mucoasa ingrosata, iar investigatia gastroscopica cu biopsie va stabili diagnosticul de certitudine. Diagnosticul diferential se va face cu alte afectiuni cronice ale abdomenului superior precum ulcerul peptic, hernia diafragmica, esofagita si pancreatita cronica.

Simptome

Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome. Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool, anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS - antiinflamatoarele nesteroidiene, dar si cele steroidiene, pot genera iritatii ale mucoasei gastrice pina la gastrita si uneori complicatii ale acesteia chiar administrate in doze uzuale la cei sensibili), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu Helicobacter Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase, stresul, etc. La pacientii cu aceasta afectiune se pot constata prin mijloace specifice de investigatie (radiologie si endoscopie), anumite semne de alterare a mucoasei gastrice, precum si semne functionale legate de secretia de acid clorhidric.

Tratament

Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite acute hiperacide vor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele: - antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea secretiei acide) - antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida actionind asupra receptorilor histaminici - ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor de protoni - omeprazolul) - pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice un film protector ce va ajuta la refacerea acesteia). Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va asocia un tratament antibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu metronidazol.Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.).

Profilaxie

Pentru prevenirea gastritei, exista cateva principii de alimentatie ce pot fi aplicate si adaptate necesitatilor fiecaruia. Este utila eliminarea zaharul si alimentelor cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de alimentele imbogatite cu E"-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizeaza (in special zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori in stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).Se recomanda renuntarea la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie - acesta alaturi de tutun este marele inamic al stomacului. Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate sa declanseze pusee de gastrita printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat. Fumatul joaca un rol extrem de important in etiologia gastritei si ulcerului - se recomanda renuntarea cit mai rapida la fumat in cazul suferintei gastrice.