OCTOMBRIE 1 - 11 octombrie - asm.md filefost cî†iva oameni care §i-au dep¶§it propria fric¶....

O C T O M B R I E

1 - 1 1 o c t o m b r i e

Vineri 1 octombrie 2010

Citesc cu întârziere textul Cristinei Manole “Lecturi învremuri de austeritate” din Observator Cultural (am avut alte“priorit¶†i”) din care extrag ce m¶ intereseaz¶. Deci tema estecartea lui Tudoran:

“Cînd toat¶ lumea tremura nu doar de foame §i frig – ce mese se maid¶deau prin Mun†ii Apuseni, eheee... –, dar mai ales de fric¶. £i, totu§i, aufost cî†iva oameni care §i-au dep¶§it propria fric¶. Cele 600 de pagini aleacestei halucinate c¶r†i depun m¶rturie despre cum a func†ionat aparatul tero-rii. Cum a fost urm¶rit, filat, filmat, înregistrat, ascultat, anchetat, turnatDorin Tudoran de o armat¶ de oameni – §i de mijloace specifice §i tehnic¶ deinterceptare –, pentru a nu mai ap¶rea un caz Paul Goma. Gestul de revolt¶ §igreva foamei întreprinse de Dorin Tudoran au venit dup¶ ce deja Paul Goma,mai mult de unul singur §i sprijinit doar de cî†iva oameni curajo§i – s¶ amin-tim c¶ doar Ion Vianu §i Ion Negoi†escu (corect: I.Negoi†escu, apoi - pentrua putea emigra: I. Vianu - n.m. P.G.) i se al¶turaser¶ – b¶gase spaima în zecide politruci PCR §i în sute de ofi†eri ai DSS. Povestea acelui nenorocit gene-ral Ple§i†¶ înc¶ nu a fost scris¶.”

Comentarii:

Indreptare Monitor - Duminica, 26 Septembrie 2010, 18:13@Cristina Manole

Mentiunea privind faptul ca P. Goma si B. Nedelcovici n-ar mai fi revenitdupa 1989 in Romania poate fi corecta doar in ccea ce-l priveste pe primuldintre cei doi scriitori exilati la Paris. Cat priveste pe dl. B.N., acesta a fostin vizita in Romania postdecembrista cel putin o data, la lansarea filmuluirealizat de regretatul Mircea Veroiu dupa romanul ,, Al doilea mesager" sem-nat de B. Nedelcovici (pelicula s-a chemat ,,Somnul insulei" -1992).

Despre "exactitate" si "adevar", Daniel StPaul - Duminica, 26Septembrie 2010, 19:49

despre dialectica lor mutual "cordiala" , s-a pronuntat cindva si Noica...Relativ la "Eu, fiul lor. Dosar de securitate (Editura Polirom, 2010), cu oprefa†¶ exact¶ a istoricului Radu Ioanid...", dupa ce sora lui Mihai Botez,doamna Viorica Oancea a pus sub ultra violet (atit in OC cit si in Revista 22)"exactitatea" unor aspecte din acea Prefata, autorul ei n-a(u) gasit cuvenit ase manifestata, asa cum nici altii din cei ce au fost in miezul evenimentelorimplic(a)nte. Se pare ca autoarea insemnarii de fata n-are nici indoieli, nicirezerve, ori ca n-a parcurs macar bibliografia de la locul prestatiei. Cataractesint pe te miri unde, dar la OC si alte publicatii sa fie un endemism?

Fiul credicios de la pagina 556 Paul Kremer - Joi, 30 Septembrie 2010,01:59

Stimata D-na Manole,V-as fi extrem de recunoscator daca dupa citirea celor 600 de pagini al

acestei “halucinante carti” dvs. ne-ati puta cita macar un singur document

1PAUL GOMA - JURNAL 2010

olograf semnat de Mihai Botez asa cum a fost declarat de nenumarate oriinainte de aparitia cartii, atat in articolele d-lui Tudoran cat si in prefata d-luiIoanid .

De asemenea sunt foarte curios sa aflu ce parere aveti dvs. despre docu-mentul anexat la pagina 556 unde putem citi negru pe alb raportul dat secu-ritatii de catre D-ul Tudoran putin timp inainte de a emigra, si care descriefelul in care scrisoarea dumnealui, adresata Europei Libere a fost pastrata siascunsa de catre Mihai Botez timp de o luna dupa care a fost transmisa decatre D-ul Botez unui diplomat strain pentru a fi remisa lui D-lui VladGeorgescu.

In plus m-ati indatora foarte mult daca dvs. mi-ati putea da o definitieexacta a acestei actiuni comise de catre D-ul Tudoran - asta deoarece eu unuln-am gasit pana acum nimic mai potrivit decat cuvantul “denunt”.

Va multumesc, cu multa stima,Paul Kremer


ïn leg¶tur¶ cu Herta Müller la Atheneu (din Observatorcultural de azi):

Marius Ghilezan: “A§teptam pe atunci s¶ v¶ enerva†i mai mul†i”:“Gabriel Liiceanu î§i scoate §col¶re§te noti†ele. (…)Gabriel Liiceanu nu poate ie§i din corzi. Insist¶: „A fost o genera†ie care

nu s-a sim†it niciodat¶ acas¶ în limba ei. Sînt oamenii §i acum traumatiza†i¶“.Herta Müller puncteaz¶: „Timpul lui Franco a trecut“, §i aminte§te cum firulcare o lega de „acas¶“ s-a întreupt, „atunci în 1987, cînd am fost dat¶ afar¶“(din †ar¶ – n.r.). „Romånii au r¶mas într-un colaj cu multe g¶uri“, puncteaz¶din nou scriitoarea de limb¶ german¶, luînd discu†ia pe cont propriu: „Dac¶a§ vrea s¶ vin, nu mai am pentru cine. To†i sînt pleca†i. Ce a§ fi f¶cut aici cuni§te c¶r†i? C¶r†ile erau §i o cale de a te eschiva. Un gest personal, onest, dea scrie c¶r†i curate, nu era un gest împotriva sistemului“. Gabriel Liiceanu:„De ce sînte†i atît de încrîncenat¶? Avansa†i pe un drum pe care al†ii nu vors¶ avanseze“ (subl mea, P.G.). Herta Müller: „Eu nu oblig pe nimeni s¶ lec-tureze c¶r†ile mele. Nu §tiu dac¶ sînt mul†i care vor s¶ se confrunte cu acesteprobleme (cu trecutul dictaturii comuniste – n.r.), pentru c¶ este greu s¶ seconfrunte cu trecutul lor. Pentru o societate, dac¶ nu se discut¶ aceste proble-me, ele pun în pericol societatea. Cînd nu te a§tep†i, ele ies la suprafa†¶“.Sigur¶ pe sine, puncteaz¶ din nou: „Au fost oameni care au avut multe privi-legii. Nu m¶ mir c¶ nu recunosc dictatura“. Urm¶resc reac†ia s¶lii. Înghe† §iuimire. Probabil c¶ multe persoane din public se simt vizate.Cînd HertaMüller îi spune lui Gabriel Liiceanu c¶ ea nu este scriitoare, c¶ doar oblig¶cuvintele s¶ exprime gîndurile, stupoare. „Dar aici sînte†i…“, zice gazda.„Scriitoare sînt doar singur¶. Aici sînt la circ.“ Hohote de rîs. £i continu¶ s¶acuze cohortele de ceau§i§ti §i securi§ti… T¶cere. „Dar au fost mul†i cei careau scris…“, simte Gabriel Liiceanu nevoia s¶ completeze. „Eu nu-i învi-nov¶†esc decît pe cei care au f¶cut literatur¶ la comand¶. Ceea ce vre†i dum-neavoastr¶ s¶ laud e prea pu†in“. „Sînte†i disident, eu nu sînt!“ Scriitoareagerman¶ rememoreaz¶ povara vremurilor cînd trebuia s¶ mearg¶ la Mili†ies¶-§i declare ma§ina de scris. Filozoful de la P¶ltini§ zice c¶ el nu s-a dus.„Deci, sînte†i disident!“ Din cele 45 de minute de dialog, în mintea mea §i aprietenilor mei r¶mîne sintagma: „A§teptam, pe atunci, s¶ v¶ enerva†i maimul†i“. Spre finalul dialogului, care în multe momente este condus de HertaMüller, nu de amfitrionul de la Humanitas, cum m¶ a§teptam, invitata seriitrage concluzia: „Sînt rea. E adev¶rat. Nu am ce s¶ fac“.


Comentarii:Pretinsa deziden†¶ a unora… George Calalb - Vineri, 1 Octombrie

2010, 21:30Superba prezenta a Doamnei Herta Muller a deranjat pe multi. Si o

parte din ei, erau in sala.

Herta Müller D. Stoian - Vineri, 1 Octombrie 2010, 21:47In sfarsit, o femeie a pus punctul pe i! Ne place, nu ne place,pe asta sta

Romania:fostii activisti si progeniturile lor ,,Secu'', conduc nestinghiritzidestinele noastre. Liiceanu,daca era intzelept, statea acasa la...editura, pe carea achizitzionat-o in calitate de ,,disident'', nu-i asa?

Aplauzele cu care a fost rasplatita de mai multe ori scriitoare, demons-treaza,daca mai era nevoie,ca tot romanul asa gandeste, dar ce folos?

Caius Dobrescu: “Gabriel Liiceanu lâng¶ Herta Müller”.“Orice revenire a Hertei Müller în România mi se pare un eveniment

inspirator, fiindc¶ autoarea reprezint¶ nu neap¶rat triumful literar, cît izbîndacredin†ei în literatur¶. În for†a ei moral¶. Herta Müller este un exemplu rar decuraj etic asociat curajului estetic, iar prezen†a ei în spa†iul nostru culturaleste de natur¶ s¶-i încurajeze pe to†i cei ce mai cred c¶ literatura joac¶ un rolserios în via†a oamenilor. Mai mult, orice revenire a Hertei Müller este în sineo provocare cît se poate de bine-venit¶ la adresa iner†iei, conformismului,leneviei mentale a unei societ¶†i române§ti prea dispuse s¶ uite abjec†iilecomunismului sau s¶ se prefac¶ de-a dreptul c¶ ele n-au existat.Dar tocmaipentru c¶ ne-a obi§nuit cu judec¶†i limpezi §i tran§ante, cu refuzul oric¶ruicompromis tactic, scriitoarea se a§teapt¶, sînt convins, s¶ fie tratat¶ în acela§ifel. S¶ primeasc¶, adic¶, opinii §i judec¶†i pornite din cea mai deplin¶franche†e. În acest spirit, †in s¶-mi exprim nedumerirea deplin¶ fa†¶ de modulîn care a acceptat s¶ apar¶ public, într-o scenografie cu puternice conota†iicanonico-simbolice, în compania lui Gabriel Liiceanu. Îmi este greu s¶în†eleg în ce fel se aplic¶ aici standardele morale la care Herta Müller a rapor-tat pîn¶ acum, într-un mod pe cît de radical, pe atît de consecvent, comporta-mentele intelectualilor în timpul dictaturii ceau§iste”. (…)

“Probabil publicul român î§i aminte§te în primul rînd protestul HerteiMüller împotriva includerii în programul unei §coli de var¶ organizate deICR Berlin a unor academici români cu prestigiu interna†ional, dar care aucolaborat în mod dovedit cu Securitatea. Judecînd dup¶ acest caz, am puteapresupune c¶ no†iunea de „colaborator“ pe care s-a bazat aceast¶ atitudinepresupune o rela†ie formal¶ cu poli†ia politic¶. În alte interviuri, îns¶, HertaMüller l-a acuzat de a fi fostmitläufer §i pe Mircea C¶rt¶rescu, a c¶rui lips¶de rela†ii de orice fel cu aparatul represiv este un fapt incontestabil („În limbagerman¶ exist¶ termenul «Mitläufer», cel care merge cu ei: tace, încearc¶ s¶nu ias¶ în eviden†¶, nu deranjeaz¶ pe nimeni, se face gri“ – interviu înRomânia liber¶, acordat de Herta Müller, 16 septembrie 2010).

“Gabriel Liiceanu este exemplul de manual al acestei tipologii a opor-tunistului care mimeaz abil, în func†ie de instan†a la care se raporteaz¶, atîtconformismul, cît §i subversivitatea. Celebritatea lui din anii 1980 se bazeaz¶strict pe debitarea de platitudini filozofice pompoase cu vag iz etno-heideg-gerian, care evitau orice referire la dictatur¶ §i care permiteau propagandeioficiale s¶ demonstreze larga libertate de gîndire din România. Direct spus,a§a cum lui Sergiu Nicolaescu i se cedase monopolul filmelor cu poten†ial desucces la public, lui Gabriel Liiceanu i se permitea s¶ vînd¶ en gros filozofie„idealist¶“ popularizat¶. Ceea ce, în condi†iile unei culturi monocrome §iarhicontrolate, nu putea însemna decît succes instantaneu.“ (…)

Prestigiul cultural acumulat de Gabriel Liiceanu, §i care-l îndrept¶†e§teast¶zi s¶ fie partener de dialog, în fa†a întregii opinii publice, al Hertei


Müller, reprezint¶, a§adar, dezvoltarea unui capital social acumulat în regi-mul anterior, cu concursul efectiv al responsabililor comuni§ti ai planific¶riiculturale. În plus, ca §i înainte de 1989, popularitatea de azi a lui GabrielLiiceanu se bazeaz¶ pe enun†area de platitudini pompoase care mimeaz¶radicalismul moral §i care înlocuiesc în con§tiin†a public¶ gîndirea vie aacelor, pu†ini, care au avut §i au curajul s¶ mearg¶ împotriva curentului. Mise pare trist¶ integrarea unei scriitoare de o mare autenticitate §i for†¶ avibra†iei morale, a§a cum este Herta Müller, în ma§ina de autocanonizare cadisident §i „rezistent“ a unui personaj care întrupeaz¶ conformismul moral-intelectual.”

Ca bun¶, ce bun¶ Herta Müller! Dar §i Ghilezan. Nu în†elegde ce Iov¶nel îl amendeaz¶ pe C. Dobrescu. (Multe nu în†eleg eu)

Comentarii utilizatoriExcelent M.B. - Vineri, 1 Octombrie 2010, 12:00

Da, s-ar fi cuvenit, dar n-au ei, ci, cu acceptul d-nei Müller!, eben der Resistenzlerdurch die Kultur des Mitlaufens, Herr Liician. Bedenklich - oder?Asta este la noi

D - Vineri, 1 Octombrie 2010, 12:11Liiceanu si-a aranjat foarte abis statutul insocietatea romaneasca. A ajuns unde a ajuns cumulta abilitate. Nu putem spune caeste doar un profitor. A facut si lucruri bune, atit nu cit a putut ci atit cit lucrurile aleabune au mers pe acelasi drum cu interesele proprii. Pina la urma Liiceanu (si n numaiel) este oglinda societatii romanesti. In sfarsit...

Matei - Vineri, 1 Octombrie 2010, 15:09 ... un articol care trebuia scris de anibuni.In sfarsit, asistam la coborarea de pe soclu a lui Gabriel Liiceanu (si cate efor-turi, cat mortar,cate masuratori a facut ca sa-i iasa o statuie la care sa te inchini pevecie). In sfarsit, putem exclama, "doamna Herta, sunteti minunata","chapeau bas,domnule Dobrescu",va admir, nu va injositi si spuneti adevarul despre cel care s-adorit Marele, Unicul, Inspiratul interlocutor al Hertei Muller. Mai multa modestiei-ar fi fost necesara: asteptam sa invite un alt partener pentru discutie. credeti caVasile Paraschiv n-ar fi facut fata? sau Paul Goma? sau doina Cornea? sau LiviuAntonesei? sau Ion Vianu? Admirabila secventa de la Ateneu:Liiceanu era tare man-dru ca nu s-a dus cu masina de scris la militie. Iar Herta Muller, ironica, zice:"Ati fostun disident!". Mai cunoasteti o ironie mai subtila? Felicitari, domnule Dobrescu! Savedem acum represaliile... cum vor incerca unii sa va ia caii de la bicicleta...N-a banuit ce-l asteapta?

Spectatorul de la peluza - Vineri, 1 Octombrie 2010, 15:33Enorma gafa a lui Liiceanu!!!!!!Au dormit toti de la Humanitas? Nu l-a consi-

liat nimeni pe Liiceanu? Ce-au facut Denisa Comanescu, Sahighian, Corina Bernic,Zografi, Lidia Bodea, acestia nu l-au avertizat pe Liiceanu - "nu te pune cu Herta,c-o incasezi". Cum a putut sa-i tina Hertei Muller lectii de disidenta, comunism,superioritatea intelectualului etc. etc.?

simplu als - Vineri, 1 Octombrie 2010, 16:26 caius dobrescu nu pare sa reali-zeze k, daca lucrurile in ceea ce-l priveste pe gabriel liiceanu ar fi fost asa cum leenunta el (pe un ton abia temperat de sarja impotriva 'idolilor forului'...), atunciPRIMA care n-ar fi acceptat sa sada linga gabriel liiceanu ar fi fost herta muller! sestie, doar, k nu este omul jumatatilor de masura, al compromisurilor s.a.m.d., nu?cum sa stea atunci, nonsalanta, alaturi de un om atit de 'compromis', cautionindu-l cuprezenta ei?! dincolo de aceasta evidenta - care contrazice spusele lui c.d. prininsasi prezenta hertei muller alaturi de g.l. -, raspunsul la intrebarea 'de ce era gabrielliiceanu alaturi de herta muller?' este simplu: pt k gabriel liiceanu, si nu altcineva,este editorul cartilor hertei muller. punct.

punct si virgula Ilinca - Vineri, 1 Octombrie 2010, 22:23@als Logica incorecta, argumente insuficiente...Daca accepti sa stai langa cineva nu inseamna neaparat ca-l cautionezi ci even-


tual ca-l suporti, eventual te amuzi urmarindu-i reactiile. Este de crezut ( si de spe-rat) ca Herta Muller a acceptat invitatia la Ateneu pentru oamenii ce veneau sa o vadasi sa o auda, nu pentru cei ce au organizat evenimentul. In plus, presupunand ca ar firefuzat prezenta lui Liiceanu alaturi de dansa, se putea interpreta ca se teme de acestdialog! Eu cred ca de fapt HM si-a dorit acest dialog, si l-a avut asa cum si-a imagi-nat, ba chiar mai mult avand in vedere slabele replici ale interlocutorului.

Iar despre faptul ca "gabriel liiceanu, si nu altcineva, este editorul cartilor her-tei muller" mi se pare evident ca Herta Muller este in ipostaza de a-si alege editorulsi nu invers. Sau poate vreti sa sugerati ca daca decide sa schimbe editura nimeni dintara nu o va publica pe Herta Muller?

Liiceanu sau Liicheanu Claude Karnoouh - Sambata, 2 Octombrie 2010, 01:01Excelent articol. Dar suntem citiva care stim de mult cà domnul Liiceanu era si esteun impostor. In 1986, cu Michael Safir, eram la congres international al studiilorromâneste la Avignon (Franta) si Domnul Liiceanu, a venit din Germani unde aveao burse Humbolt (mare disident!) si a laudat regimul comunist ceausist datorita fap-tului cà daduse voie sà publice un volum de eseuri ale lui Heidegger... Asta e disi-denta oare? Liicenanu a fost fàcut disident de Monica Lovinescu. De ce ? Pentruresistenta cu cultura... Ah! Ah! Ah! e de ris... Care cultura? Niciodatà Liiceanu n-aconta în Europa ca heidegerian de calitate!

Trebuie sà-l spunem înca o data, Liiceanu este exact cum mi-l-a spus Noica laParis imediat dupa publicatia Jurnalului de la Pàltinis: "un bistitar din Oltenia" (sic!)

Rezistenta prin cultura Camelian Propinatiu - Sambata, 2 Octombrie 2010,19:07

Ca OPOZANT la totalitarismul ceausist, Paul Goma nu poate fi ignorat nicimacar de manuale, oricat de alternative ar fi. Mai importanta insa este DISIDENTAsa, in raport cu restul intelectualitatii, dupa 1989: o intransigenta totala in chestiuneacompromisului cu securitatea si nomenclatura.

Ca o ironie, critica dnei Herta Muller, recent la Bucuresti, vizand asa-zisarezistenta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistilor este identica celei exerci-tate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc prezentei acestuia la Ateneu, acumcand implineste 75 de ani iar TVR Cultural lanseaza emisiunea Rezistenta prinCultura, titlu perceput ca o sfidare chiar daca ar urma motto-ul Gombrowicz: „litera-tura voastra amplifica fenomenul comunismului, construiti cu imaginatia un comu-nism atât de puternic, încât sunteti cât pe ce sa va lasati în genunchi în fata lui”.

Despre Dorin Tudoran (tot din Observator cultural)

“În exil, e pe cale s¶ ajung¶ în redac†ia Europei libere, dar Securitatea –cu sprijinul decisiv al turn¶torului „Some§an“, alias Nicolae Balot¶ – îicreeaz¶ prompt o imagine de suspect „disident fabricat“...

Ia te uit¶! Este prima oar¶ când întâlnesc, scris, negru pe alb,numele lui Balot¶. Doar eu îl, nu: suspectam, ci: scrisesem c¶ îlsuspectez. ïnseamn¶ c¶ “piful” meu func†iona f¶r¶ gre§. Prin1988, venise cu Bianca lui pe strada noastr¶ de atunci (JeanMoulin, din arondismentul 15), î§i garaser¶ ma§ina în fa†a imobi-lului: ins¶ eu nu am acceptat s¶… îi invit în cas¶. De ce? Nu †-oispune - dar a§a a fost.

Un an mai târziu - sau doi? - cu acela§i refuz l-am tratarisit§i pe Iorgulescu… De ce? De-aia…

Mai exist¶ o persoan¶ pe care nu am primit-o în cas¶:Nedelcovici, îns¶ nu din aceea§i pricin¶, ci din cauza comporta-mentului fa†¶ de Mihaela, amanta abandonat¶ în favoarea “D-neiL¶z¶roiu” - despre care eu crezusem c¶ e nevasta lui… Veroiu…


*Comentariu la D. Tudoran:

Jenant dle Liviu Antonesei Dan - Vineri, 1 Octombrie 2010, 23:33Inteleg ca-l preamariti pe "fratele" Tudoran, dar sa va permiteti despre rapo-satul Mihai Botez asertiuni, de genul: "C¶ nu e un simplu turn¶tor e limpede,nici m¶car nu semneaz¶ cu pseudonim", "Sub rezerva de a fi contrazis dedocumente ulterioare, eu a§ îndr¶zni s-o formulez §i pe cea a jocului dublu, acîntatului la dou¶ mese", "Poate c¶ Mihai Botez s-a iluzionat c¶ trage el pesfoar¶ ditai Securitatea pref¶cîndu-se c¶ îi face jocul", "de la un punctîncolo, parc¶ pref¶c¶toria devine prea natural¶", e mai mult decat MIZERIEMORALA si chiar IMPERTINENTA.

Degeaba incerci sa "dregi busuiocul" cu "Ca s¶ vedem cum stau cuadev¶rat lucrurile, ar trebui totu§i s¶ avem acces la acele dosare de neg¶sit!",RAUL IMENS SI ABJECT FACUT memoriei lui Mihai Botez si al familieilui e de neiertat.

Se va tine minte!

Chelf¶neal¶ meritat¶ de Isteril¶ Antonesei. Pe cine mailinge în cur: tot pe Simirad? B¶iatul ¶sta nu se mai maturizeaz¶?,tot în curtea §colii î§i face veacul, tot cu §otronul, din când încând r¶cnind: “Fraaate Dorineee!”, de sperie babele patriei?Astfel ap¶rîndu-l pe Tudoran, îl bag¶ §i mai adânc în… ceea cese b¶gase singur-singurel Poetul, “ajutat” de javra de Ioanid.

*Daniel Cristea-Enache (tot din Observator cultural) un pasaj:“Dar, a§a cum Gherla lui Paul Goma arat¶ c¶ se putea rezista moral

într-o închisoare politic¶, Eu, fiul lor dovede§te c¶ se putea articula o rezis-ten†¶, §i apoi o opozi†ie, fa†¶ de triada PCR-Securitate-Mili†ie, în anii ’80 §imai înainte”.

*Gabriel Ple§ea - §i Anca - îmi trimit:

Paul Goma la 75 de aniGanduri la Aniversarea unui Erou al Neamului Romanesc

Pe 2 octombrie a.c., Paul Goma implineste 75 de ani. O varsta plina sio varsta ce invita la o cugetare profunda asupra staturii celui care s-a distinsnu numai printr-o activitate literar-publicistica deosebita, dar si printr-o ati-tudine civica demna, de rezistenta fata de regimul dictatorial comunist. Manumar printre cei care il aplauda si il apreciaza fara rezerve pe Paul Goma.Desi l-am cunoscut la maturitate, apropierea sufleteasca de el mi-a redefinitsi mi-a intarit deosebirile dintre bine si rau, adevar si minciuna, curaj si lasi-tate, darzenie si cedare, principialitate si oportunism, credinta si necredinta,patriotism si tradare. Datorita lui, am ajuns sa urasc si mai mult impostura sidictatura in orice forma s-ar manifesta ele.

La 75 de ani, Paul Goma atinge culmile a ceea ce are mai bun neamulromanesc, strivind totodata, prin convingerile sale, ce are acesta mai las, maiabject, mai urat si mai ticalos. Destinul sau demn, oricat de lovit ar fi denemernicia patriei nerecunoscatoare, se impune ca un far calauzitor pentruconstiinta noastra nationala.

Reputatia lui Paul Goma a depasit hotarele Romaniei inca din anii dic-taturii bolsevic-comuniste si ea a capatat amploare de-a lungul anilor. Ca


scriitor, ca publicist, ca istoric si, nu in ultimul rand, ca vajnic rezistent anti-comunist. Paul Goma este numele romanesc ce se distinge in galeria univer-sala a eroilor biruitori in lupta binelui asupra raului.

Cu toate acestea, guvernantii Romaniei postdecembriste continua inmod rusinos ostracizarea sa. Iliescu, Constantinescu si Basescu nu se deose-besc cu nimic de Ceausescu cand este vorba de Paul Goma si repunerea sa indrepturile sale legitime de roman. Atitudinea lor fata de Paul Goma a fost, sieste in continuare, mandatata de ura intelectualitatii romanesti impotrivacelui care le-a spus adevarul verde in fata, demascandu-le colaborarea si curegimul dictatorial-comunist din Romania si cu mascarada pseudo-democra-ta instaurata dupa lovitura de Comitet Central de la sfarsitul anului 1989.Actele josnice ale unui Gabriel Liiceanu, care i-a topit cartile dupaDecembrie 1989, ori ale lui Nicolae Manolescu, care il cenzureaza si acumpe Paul Goma si impiedica prin toate mijloacele repunerea acestuia la loculde seama ce i se cuvine in randul scriitorilor romani, sunt doar cateva dinmizeriile cu care a fost „rasplatit" rezistentul anti-comunist. Reprobabil a fostsi gestul Monicai Lovinescu, care, printr-un enunt pripit "imi pare rau cal-am cunoscut pe Paul Goma", a dat mana libera detractorilor sa-l izoleze pescriitor.

Neabatut in credinta ca dreptatea este de partea sa, Paul Goma induracu demnitate toate aceste tribulatii. Statura sa sta deasupra lor si lui ii estedestinata gloria fiiilor celor mai de seama ai neamului nostru romanesc.

Laolalta cu cei care pretuiesc valorile noastre nationale, ii doresc nepre-tuitului nostru Paul Goma Multi Ani cu sanatate.

Gabriel Plesea(publicat in New York Magazin, nr. 688, 29 septembrie 2010)

*ïn jurul orelor 15 mi-a venit pachetul cu exemplarele din

Paul Goma 75, dosarul unei iubiri târzii !Mare bucurie/ £i la voi s¶ fie.

* Cu ce se ocup¶ “fra†ii no§tri, de veacuri: ovreii”: cu fire§te -

îngrijorarea:“Comunitatea evreiasc¶, îngrijorat¶

de vizita lui Paul Goma la Chi§in¶u 2010-10-01/12:42 Comunitatea evreiasc¶ din Republica Moldova se

arat¶ îngrijorat¶ în leg¶tur¶ cu vizita scriitorului Paul Goma la Chi§in¶u,transmite Info-Prim Neo.

Comunitatea precizeaz¶ într-un comunicat de pres¶ c¶ îngrijor¶rilesunt legate de ideile promovate de scriitor, precum c¶ în timpul celui de-aldoilea r¶zboi mondial nu a existat holocaustul.

Reprezentan†ii Comunit¶†ii evreie§ti consider¶ c¶ decorarea scriitoru-lui Paul Goma în Republica Moldova cu înalte ordine §i merite de stat repre-zint¶ o gre§eal¶ capabil¶ s¶ genereze un conflict religios §i na†ional. PaulGoma este cet¶†ean de onoare al Chi§in¶ului printr-un ordin emis de prima-rul Dorin Chirtoac¶.

Ideea justific¶rii §i, totodat¶, a neg¶rii fenomenului holocaustului sereg¶seflte în lucrarea scriitorului Paul Goma „S¶pt¶mâna ro§ie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia §i Evreii”. În 2008 Procuratura General¶ a RepubliciiMoldova a intentat o cauz¶ penal¶ privind instigarea etniilor la conflict §idezna†ionalizare, elemente g¶site în aceast¶ lucrare. Dosarul a ajuns laJudec¶toria sectorului Centru, se men†ioneaz¶ în comunicat.


Paul Goma este a§teptat la Chi§in¶u pe 2 octombrie, unde va avea maimulte întâlniri cu cititorii s¶i.

Paul Goma s-a n¶scut în Basarabia. În urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat peste Prut.” (sublinierea imi apar†ine)

S¶ nu mai fie îngrijorat¶ comunitatea voastr¶: Goma nu maivine la Chi§’nò: nu a primit zapisc¶ de la rabinul §ef alIerusalimului.

*ziar.jurnal.md“De§i a acceptat ini†ial invita†ia pre§edintelui Uniunii Scriitorilor din R.

Moldova de a reveni acas¶, dup¶ 66 ani de exil, Paul Goma nu va veni laChi§in¶u pe 2 octombrie, când va împlini 75 de ani.

Din jurnalul lui Paul Goma, postat pe http://paulgoma.free.fr/, afl¶m c¶pân¶ la finele lunii august, celebrul scriitor §i disident înc¶ nu primise o invi-ta†ie oficial¶ din partea autorit¶†ilor moldovene §i nu fusese anun†at privindactele ce trebuia perfectate pentru a i se acorda cet¶†enie moldoveneasc¶.Preciz¶m, c¶ Paul Goma nu are nici cet¶†enie francez¶, nici româneasc¶.

Potrivit acad. Mihai Cimpoi, pre§edintele USM, la Chi§in¶u s-au f¶cuttoate demersurile necesare, Pre§edin†ia Republicii Moldova acceptând s¶acorde cet¶†enie moldoveneasc¶ lui Paul Goma §i fiului s¶u, Filip. „Dar PaulGoma nici nu a depus cerere de cet¶†enie, nu §tiu de ce” (subl. mea, P.G.), adeclarat pentru JURNAL de Chi§in¶u Mihai Cimpoi.

La rândul s¶u, Paul Goma explic¶: „Valeriu Matei mi-a scrisanun†ându-mi acordarea cet¶†eniei pentru mine §i pentru fiul meu, dar nu §ipentru so†ia mea. I-am r¶spuns c¶, f¶r¶ so†ie, nu vin acas¶. Noapte bun¶, copiibasarabeni! Dormi†i – dar nu sfor¶i†i”.

“Cu prilejul anivers¶rii a 75-a a lui Paul Goma, la Chi§in¶u va fi orga-nizat¶ în data de 4 octombrie (ora 10.00) o conferin†¶ §tiin†ific¶ la Academiade §tiin†e a Moldovei, iar pe 15 octombrie va fi inaugurat¶ o expozi†ie de c¶r†i§i fotografii cu genericul „Paul Goma – 75”, la Uniunea Scriitorilor din RM.

Irina Nechit”

Dar ce fac eu, acum? M¶ iau la har†¶ §i cu Cimpoi ?(„DarPaul Goma nici nu a depus cerere de cet¶†enie, nu §tiu de ce” -de unde s¶ §tie, dac¶ m¶ uitase?, el pe mine, nu eu pe el?).

Sâmb¶t¶ 2 octombrie 2010

Azi m-am n¶scut. /£i bine-am f¶cut.

Camelian Propina†iu îmi trimite, de ziua mea:

“Paul Goma tot la Paris, 75 de ani“Dator¶m României de peste Prut oameni de cultur¶ originali,

liberi pân¶ la anarhism §i totu§i capabili de disciplina sau jertfa opereivaste: Ha§deu, Stere, Zamfir Arbore, Pan Halippa, Paul Goma, IurieColesnic (c¶ruia îi salut¶m al optulea volum din Basarabia necunos-cut¶), Mihai Cimpoi §i destui al†ii, de§i în istoriile literare vaste, scrii-


torii basarabeni, luptând mai mult pentru limb¶, nu prea escaladeaz¶statutul de autor de dic†ionar, a§a §i explicându-se, poate, de ce dac¶tastezi pe motorul de c¶utare Humanitas vorba "Basarabia" nu g¶se§tidecât Istoria lui Ion Nistor, îngrijit¶ de Stelian Neagoe acum vreodou¶zeci de ani.

Deosebirea dintre c¶rturarul basarabean §i specia bucure§tean¶ cese poate preta s¶-†i calculeze, cu piele de iepure sau de vulpoi în spina-re, cam cât ne-ar costa Unirea, sau un r¶zboi economic cu Rusia, estec¶ primul nu se mai teme de imperialistul rus sau bol§evic, deci nu seteme de nimeni, a§a c¶ va merge cu adev¶rul lui pân¶ în pânzele albe,ca r¶ze§ii sadovenieni. Iat¶ de ce Chi§in¶ul este l¶†it cu parcuri cam câttot Bucure§tiul, la o popula†ie de vreo trei ori mai mic¶: mândra capi-tal¶ de pe Bâc ignor¶ amenin†area c¶ vor t¶ia prietenii cei uria§i ener-gia troleibuzelor. Las' c¶-i bine!

Ace§ti profesioni§ti ai libert¶†ii, intelectualii basarabeni, au orgo-liul na†ional §i seme†ia micii nobilimi cert române§ti a mazililor (v.online Mircea Rusnac: Organizarea Basarabiei - R¶ze§ii §i mazilii), a§ac¶ nu era de a§teptat ca Paul Goma, nemembru al Asocia†iei Fo§tilorDe†inu†i Politici din România, s¶-§i cer§easc¶ de la scriitorii §i politi-cienii în putere fireasca reprimire în Uniune §i în RO, cu restituireadrepturilor materiale, morale furate sub bol§evism. Nu a f¶cut-o în2006 când cu admiterea în Comisia Tism¶neanu de condamnaresolemn¶ a comunismului, iar în aprilie 1994 i-a contestat într-o memo-rabil¶ scrisoare lui Iliescu §i regimului acestuia chiar calitatea juridic¶§i moral¶ de a anula condamnarea sa din 1957, cu toate c¶ ce tip¶riseîn acei ani prielnici editurilor nu-i va aduce venituri în 1995 nici câts¶-§i poat¶ cump¶ra un calculator, ba chiar de 23 august, urât¶ zi, va fievacuat din locuin†¶ pentru neplata chiriei, trebuind a sta la hotel §i pela prieteni pân¶-n decembrie! (Spre deosebire de al†i opozan†i, reali sauînchipui†i, care î§i rostuiser¶ deja, cât de cât, familiile dup¶ înlocuirealui Ceau§escu cu Iliescu. De! A nu pricepe c¶ politica e arta compro-misului, cost¶!)

S¶ nu uit¶m nici argumentul c¶ anul 1989 l-a g¶sit pe intransigen-tul Paul Goma în conflict cu îns¶§i Europa Liber¶, apropo de o "ame-ricanizare", instrumentat¶ §i de la Bucure§ti, vizând suprimarea cele-brelor emisiuni semnate de Monica Lovinescu §i Virgil Ierunca.

£i nimeni nu poate ignora "A doua disiden†¶ a lui Paul Goma",indubitabil mai important¶ decât opozi†ia la ceau§ism, h¶r†uiala sa cumai toat¶ intelectualitatea activ¶ civic §i politic, certând orice compro-mis vechi sau nou cu securitatea §i nomenclatura bol§evic¶, rupereatuturor pun†ilor producându-se în februarie 1997, odat¶ cu publicareade c¶tre Dan Petrescu la Nemira a Jurnalului I-II-III, într-un momentîn care nu pu†ini lupt¶tori ar fi visat s¶ se aranjeze cu abia instalatanou¶ putere CDR! S-a configurat atunci, pe vecie, modelul de analiz¶politic¶ românesc, est-etic, valabil §i ast¶zi, când am în†eles c¶ a jude-ca popoarele e rasism, responsabile fiind doar grupurile: politicieniisunt educa†i de clasa intelectual¶, deci nimic nu se mi§c¶ f¶r¶ compli-citatea civic¶ a acesteia!

A§adar, nimeni s¶ nu a§tepte de la proscrisul Goma sugestiiprivind s¶rb¶torirea sa la 75 de ani. Nici nu cunoa§tem, dealtfel, s¶ sefi organizat vreodat¶ ceva pentru Doina Cornea, Dan Petrescu, LászlóTökés, Radu Filipescu, Vasile Paraschiv sau al†i p¶str¶tori ai


demnit¶†ii române§ti.Iar chestiunea moral¶ a Cet¶†ii Bucurescilor, pozi†ionarea

Capitalei fa†¶ de judecata Istoriei §i Literaturii, se tot agraveaz¶ ca-nistoria Floren†ei prin unele nota†ii din Jurnalul actual, 2010, precum:"m¶ tem c¶ nu mai apuc s¶-mi v¶d tip¶rite Scrìsuri 1" (e în libr¶rii!)sau, deloc mioritic, "crema†ia (...) §i pres¶rarea cenu§ei în valurile tul-buroase ale Senei-apei-dulci"...

Fiindc¶ f¶r¶ îndoial¶ c¶, precum se asculta odinioar¶ Teze §iantiteze la Paris, cititorul informat, fie profesionist fie vârstnic, maifrecventeaz¶ pe furi§ situl webistic paulgoma.free.fr, spre a se amuzasau dimpotriv¶, cu ce a mai editat întâiul mare clasic român ce-§i arefree mai toat¶ Opera expus¶ publicului, oferind inclusiv spectacolullive al cre§terii ei – particularitate postmodernist¶ de invidiat de c¶treorice textualist.

Din acest Jurnal 2010, actualizat în 31 august, §tim acum c¶ dup¶ce România politic¶ §i intelectual¶ nu a rezolvat problema recuper¶riicelui mai neiubit dintre p¶mânteni, uite c¶ nici micul pospai de laChi§in¶u cu întoarcerea la ba§tin¶ a scriitorului nu pare a urmaprogramul de s¶rb¶torire la 75 de ani propus generos de academicianulMihai Cimpoi.

Astfel, toat¶ românitatea se situeaz¶ într-o pozi†iune pitoreasc¶ce-mi aminte§te rânjetul involuntar ce te cuprinde la Basilica di SantaCroce apropo de etalarea de c¶tre fiorentini a regretului c¶ le lipse§tetocmai celebrul lor Dante.

Pentru c¶ steaua lui Paul Goma va cre§te în întunericul românesc,pe m¶sur¶ ce drumul compromisurilor noastre se tot afund¶. Dreptateamazilului singuratic se vede orbitor în mizeria material¶, moral¶ §iintelectual¶, ceau§ist¶, a poporului nostru la anul 2010, explodeaz¶ înconfirmarea CNSAS a suspiciunilor Goma, percepute cândva, la 1990,ca nebune§ti, privind megaintelectuali turn¶tori sau r¶sverificate cadreale Free Europe agen†i bol§evici §i, mai cu seam¶, o sim†im noi citito-rii în rodul derizoriu al marasmului, în Biafra spiritual¶ a ultimilor 20de ani, de nu prea ai ce list¶ de lecturi s¶-†i storci de la contemporani,nici o sutime din pibul spiritual al României Regale Mari în tot atât descurte dou¶ decenii.

Tot ce e r¶u, poate chiar controversatul derapaj, s-ar fi evitat dac¶via†a noastr¶ intelectual¶ n-ar fi derapat ea îns¶§i, la col†ul de cotitur¶din blestematul an 1998, care începe la 5 martie cu asasinarea mituluieminescian (prin celebra Dilem¶ 265) §i sfâr§e§te la 2 decembrie, prinnum¶rul 48 presupus aniversar 80 ani de la Marea Unire al RomânieiLiterare, acolo unde e strecurat celebrul mesaj Adio, domnule Goma!,pare-se titlu re-scris postmodern dup¶ o desp¶r†ire Adio, Grobei! adre-sat¶ de Dorin Tudoran prin 1991, în Revista 22, criticului virulent alexilului de atunci, Nicolae Breban.

E adev¶rat c¶ din 1990 pân¶ la 1996 unii dintre intelectualii publi-ci valorificaser¶ deja, în Occident sau în RO, capitalul de notorietatecucerit civic, proces de institu†ionalizare des¶vâr§it la 1997 sub regi-mul Emil Constantinescu, §i c¶ nu mai era nici o nevoie de acelemar§uri §i mitinguri grandioase la care gloata, cât se practicaLuminarea Poporului, nu adera totu§i decât sub lozinci de un radica-lism Goma, dar r¶mâne suspect faptul c¶ nimeni nu s-a gândit, la col†ulde cotitur¶ din 1998, c¶ prin batjocorirea Poetului Na†ional, cu efecte


devastatoare pentru unionismul basarabean, §i prin interzicerea, doarpentru c¶ era incomod, practic în toate publica†iile Uniunii prin conta-giune, a scriitorului Paul Goma, care era simbolul nostru al rezisten†eila bol§evism, vor conduce în scurt¶ vreme la pr¶bu§irea dramatic¶ astatutului C¶rturarului în societate, la subsalarizarea lui §i la îns¶§i dis-pari†ia sa de pe micul ecran al con§tiin†ei publice.

De notat c¶ nu exista în Textul s¶u vreo suspiciune de antisemi-tism la 1998, iar ce scrie Paul Goma în Jurnal pe s¶rite la 10 martie1984 (!), despre la§itatea politicienilor români în vara lui 1940 §idespre r¶zbunarea pe evrei nevinova†i dup¶ trecerea antonescian¶ aPrutului anticipeaz¶ vorb¶ cu vorb¶ ce vor scrie megaintelectualiidemitizatori dup¶ 1997 despre istoria recent¶ a românilor!

Înv¶†ând cele bune de la Moscova, înc¶ înainte de anul de cotitur¶1998 mai marii no§tri trebuia s¶ fac¶ pentru Soljeni†în al nostru ce auf¶cut ru§ii pentru Goma al lor la Troi†e-Lîkovo, dovedind seriozitateprofesional¶ §i patriotism pân¶ §i la nivelul serviciilor secrete.

Dac¶ Paul Goma ar fi primit (§i acceptat) pe undeva pe la Snagovo dace modest¶, cu gr¶dini†¶ pentru leu§tean §i cu un coridor patriar-hal ca la Mana lâng¶ Orhei, atunci multe s-ar fi schimbat pe la noi!

În primul rând, ar fi crescut prestigiul scriitorilor în RO,Literatura ar fi redevenit func†ional¶, cetit¶ de norod, concret televiziu-nile ar fi cerut §i p¶rerea c¶rturarilor despre tâmpeniile zilnice, iar iera-rhia valorilor ar fi fost ameliorat¶, pentru c¶ în lupta sa pentru demo-cratizarea României, Paul Goma a scris, a acumulat vrând-nevrând, §iun Text critic est-etic ce s-ar putea numi "O istorie interesant¶ a litera-turii române din †ar¶ §i din exil", consultarea sclipitoarei memorialisti-ci-publicistici a exilatului fiind de mult o mai pl¶cut¶ z¶bav¶ decâtr¶sfoirea monotonului instrument de lucru întocmit de universitari capentru uz intern.

În al doilea rând, s-ar fi remodelat geografia turistic¶ concen-tra†ionar¶. Pe lâng¶ Memorialul de la Sighet, care p¶c¶tuie§te prin eli-tism §i pozi†ie ex-centric¶ la ce §osele sunt, am mai fi avut altele, depild¶ la Pite§ti (cu Reeducarea era logic a se începe), la subsolulCeceului, la Jilava, la Canal, la Salcia, la Periprava, la Râmnicu S¶rat,la Aiud §i la Gherla. Astfel, occidentalul c¶l¶tor cu dare de mân¶ nunumai c¶ ar fi avut ce vedea în RO, dar ar fi §i în†eles din IndustriaMancurtiz¶rii de ce România are dificult¶†i în construc†ia societ¶†iicivile, deci în integrarea european¶, cu totul altele decât inferioritatearasial¶ a locuitorilor ei sau un trecut istoric excremen†ial, cu radiogra-fie de fecal¶.

În fond, Programul politic al candidatului la pre§edin†ie PaulGoma din Scrìsuri II, sprijinit cumva §i de criticul Nicolae Manolescu,este impresionant §i azi, este cel mai pur din câte am citit în 20 de anide pluralism. Pare scris de un Rege!

E de anticipat c¶ nimeni nu va putea ignora aceast¶ Oper¶, cumult mai important¶ pentru români decât e a lui Céline pentru oceanulliterar francez.

Nu avem literatur¶ pe subiect concentra†ionar mai bun¶ decât a luiPaul Goma §i, cumva surprinz¶tor, Marin Preda înc¶ le pare actual citi-torilor, de§i "Istoria critic¶ a literaturii române" canonizeaz¶ bizareriaimplicit¶ c¶ securitatea lui Ple§i†¶, Achim §i Enoiu a evaluat corectlipsa de talent literar a lui Goma, uzurpatorul calit¶†ii de scriitor dove-


dindu-se cel mult un memorialist în exilul s¶u "autoimpus", iar pentrucine §i-ar bate capul s¶-i citeasc¶ pdf-urile „evident c¶ Goma, arestat §iapoi silit s¶ se expatrieze, î§i confec†ioneaz¶ o biografie de rezistent §imartir al comunismului“!

Dac¶ într-o zi Europa se va descotorosi de România, poate cuceva §pag¶ pe la politicieni §i complicii lor intelectuali, cum proce-deaz¶ Nicolas Sarkozy cu romii no§tri chiar în aceste zile de toamn¶,atunci viitorul politic bucure§tean ar putea fi controlat de o emana†iedincoace de Prut a partidului marxist-leninist al lui Voronin sau al luiSmirnov §i nu e deloc un exemplu bun pentru tân¶ra genera†ie idealist¶ingratitudinea c¶ numai îl critic¶m §i îl critic¶m pentru exces de tem-perament §i personalitate pe curajosul scriitor Paul Goma, f¶r¶ a nemai aminti nici m¶car cu o plac¶ memorial¶ în Aleea Compozitorilorc¶ a p¶timit 75 de ani pentru noi.

Dup¶ atâtea nota†ii de genul "cred c¶ eu ar fi trebuit s¶ m¶ nascevreu!" §i nenum¶rate replici §i proteste §i procese, percep†ia multorcititori r¶mâne-va c¶ Paul Goma, în opera controversat¶, e mai degrab¶antiholocaustolog decât antisemit, ceea ce nu-i totuna, §i mult¶îng¶duin†¶ vine §i din situarea scriitorului, ca §i Soljeni†în, dinainteaunui vid de cercetare istoric¶, încât el se pronun†¶ din auzite nu dinarhive când se gr¶be§te a descrie literar invazia sovietic¶ stalinist¶ diniunie 1940, înainte ca dnii Andrei Cioroianu, Armand Go§u, LucianBoia, Neagu Djuvara sau al†i profesioni§ti sau m¶car ni§te cercet¶torioarecum priva†i ca Stoenescu, Cartianu §i Moraru s¶ canonizezeadev¶rul istoric.

În plus, se poate citi în retorica controversat¶ a lui Paul Goma §io contracarare a expulz¶rii, la 2 decembrie 1998, practic prin contagiu-ne din toate revistele Uniunii, o încercare ultim¶ de a r¶mâne încon§tiin†a public¶ atunci când †i se r¶resc prietenii literari: f¶r¶ astfelde excese, cine §tie dac¶ am mai fi auzit de scriitorul care nu s-a temutde Ceau§escu!

T¶cerea este arma feroce prin care se ucid scriitorii români întreei, mai ales când e vorba de a desemna intelectualul dominant.

C¶ci for†a unei astfel de cenzuri este devastatoare, invidiabil¶pân¶ §i de securitate sau postsecuritate. Ce exemplu mai sugestiv avemîn acest sens decât publicarea degeaba la Bucure§ti, nu de o editur¶ deautor ci de puternica Editur¶ Corint la recentul Bookfest, a c¶r†ii Idoliiforului, coordonat¶ de un universitar American (!), Sorin Adam Matei,§i având printre colaboratori pe însu§i Michael Shafir de la EuropaLiber¶, f¶r¶ ca punerea în discu†ie a structur¶rii criptonomenclaturistea vie†ii noastre megaintelectuale s¶ declan§eze obligatoria dezbatere cuadev¶rat public¶? Decât poate alt exemplu bizareria c¶ nu exist¶reac†ie la incapacitatea puterii intelectuale de la Bucure§ti de a valori-fica prompt momentul politic european Mihai Ghimpu, de dup¶ 7 apri-lie 2009, înfiin†ând Institutul Cultural Român de la Chi§in¶u, cu meni-rea de a se adresa pe în†eles nu numai românilor ci §i popula†iei ruso-fone. Fiindc¶ bani s-ar g¶si, ast¶zi, când citim la tablet¶ c¶ pentruprima oar¶, dup¶ mult¶ vreme, un guvern, guvernul Boc, §i-a recunos-cut obliga†iile fa†¶ de cultur¶ la întâlnirea din 25 august 2010 cu §efiiAlian†ei Na†ionale a Uniunilor de Crea†ie, urmând a se finan†a cu unmilion de euro revistele de cultur¶ consacrate, deci nemeritându-se ane mai preocupa individual de cozile de la administra†ia financiar¶,


care s-ar fi putut evita printr-o mai atent¶ descifrare a instruc†iunilor.Sunt, a§adar, b¶nuite interese scriitorice§ti §i postsecuriste în

men†inerea lui Paul Goma extra muros. Dar ce e mai r¶u e c¶ ele nesunt §i ne vor fi prezentate într-un ambalaj ciudat.

Evreii au p¶timit Holocaustul §i comportamentul lor e firesc, el enatural chiar atunci când apar exager¶ri. Pur §i simplu, n-au chef s¶ lise mai repete istoria, §i avem de înv¶†at de la ei!

Anormal e comportamentul românesc. În Opera lui Paul Goma,momentul "S¶pt¶mâna Ro§ie" §i celelalte interven†ii controversate nuocup¶ o pondere mai mare decât texte similare în cea a Soljeni†înuluirus! £i totu§i, ast¶zi, Paul Goma împlinind 75 de ani la Paris, este unDante al României acesteia mancurtizate, de la Strehaia la Soroca, iarizolarea în care îl †in românii lui din dou¶ capitale este, de regul¶, pet¶cute, subîn†eles, azvârlit¶ exclusiv asupra evreilor. £ti†i, noi am vreas¶ rezolv¶m, dar ei se opun sau se vor opune...

Despre m¶re†ia rezisten†ei sale la ceau§ism istoria nu poate s¶tac¶, iar exilarea sa complet¶, definitiv¶, nu numai din reviste ci §i dinliteratura român¶ pe motiv c¶ n-ar fi suficient de scriitor este infezabil¶pentru simplul motiv c¶, la Paris, alt¶ treab¶ n-are, decât s¶ fie scriitor,pe când filologul universitar î§i ocup¶ memoria cu mii de nimicuri, iarcel institu†ionalizat manager nu mai poate conta pe creativitatea fondu-lui s¶u afectiv. Se va mai vorbi mult¶ vreme, de bine sau de r¶u, despreampla sa Oper¶ §i nu e nevoie a repeta c¶ nu se va admite scuz¶ mâinecum c¶ nu §tiu ce holocaustologi s-au opus întoarcerii lui Paul Goma,iar scriitorii §i politicienii români (unii b¶nui†i a fi emana†ia structuri-lor postsecuriste) nici usturoi n-au mâncat.

De aceea, nu e chiar a§a de r¶u a reaminti cititorilor s¶i §i benefi-ciarilor întru Libertate ai luptei sale necurmate, c¶ la 2 octombrie 2010Paul Goma împline§te tot la Paris 75 de ani.

Mai mult înc¶, deoarece tocmai s-a votat 15 ianuarie drept Zi ofi-cial¶ a culturii na†ionale, adic¶ s¶ nu-l mai serb¶m f¶†i§ pe Eminescu,ne a§tept¶m ca senatorilor s¶ le dea Dumnezeu gând bun §i imbold laa examina virtualitatea ca 2 octombrie, ziua lui Paul Goma, s¶ devin¶cumva "Ziua intelectualului român membru sau fost membru al uneiuniuni de crea†ie", motiva†ia fiind c¶, în sensul lui Émile FrançoisZola, intelectualul nu poate fi decât incomod, disident sau opozant.

S-o serbeze cine are curaj!Bucure§ti, 20 septembrie 2010

*Seara, orele 18. Am primit multe mesaje de felicitare. Nu le

num¶r, dar sunt nesperat de multe. Nu m¶ plâng - m¶ alint.S-a ars un bec de deasupra ordinatorului. Sunt nefericit.

Trebuie s¶ a§tept ziua de luni, ca s¶ pot cump¶ra altul. Pizdam¶-sii de bec! Nu de boc? Sunt sigur? Nu, nu sunt.

Duminic¶ 3 octombrie 2010

Azi - pentru ieri - Xiti îmi spune c¶ am avut 142 vizitatori,dintre care 42 din “Moldova”, unul singur din Israel.


Cum presim†eam: se îngroa§¶ - pe forum - opinia c¶ Tudoranar fi… el însu§i turn¶torul lui Botez. Iat`, rezumat¶ s’tua†ia de ofemeie:

“Lipsa de rigoare Ruxandra Ardeleanu - Sambata, 2 Octombrie 2010,18:09 Domnule Antonesei, In buna traditie jurnalistica,va rog sa cititi cuatentie documentul de la pagina 556, din cartea lui Dorin Tudoran; este vorbade o adevarta turnatorie - in care Tudoran il denunta pe Botez. Poate ca vaveti uita si la pagina 376 - este vorba de aceeasi delatiune. Dupa ce veti fifacut acest exercitiu elementar de "jurnalistica", daca mai puteti... aruncatipiatra. Sper ca sunteti de buna credinta, asa se aude aici in US.Cele bune.

Fire§te, nu cred c¶ Tudoran a… dela†ionat. Cred îns¶, din ceîn ce mai cu putere c¶ Poetul disident este lipsit de inteligen†¶ ele-mentar¶; ba, de-a dreptul: prost. Pe seama prostiei sale pun eu“pagina 556”. C¶ raportul din dosar este contraf¶cut de Securitate- nici o îndoial¶ (§i îmi declar triste†ea c¶ nici unul dintre discu-tatori nu-§i aminte§te c¶ în cartea mea, Culoarea curcubeului,de la Polirom, ap¶rut¶ în 2006, în anexa “B¶rbosul”, unde pre-zentam dos¶ra§ul meu, modest în raport cu uria§a cantitate dehârtie selec†ionat¶ de Tudoran - dar supravegheat strâns de“Ioanid” - în care, probabil întâiul, explicam “mecanismuldocumentelor” din dotarea Securit¶†ii).

Tudoran a p¶c¶tuit fiindc¶ s-a l¶sat pe mâna lui “Ioanid”.Din comentariile forumi§tilor reiese c¶ Javra (Ioanid), înainte cavolumul s¶ fie construit, avea ceva de pl¶tit lui Botez (Ce?);

Un comentator (deja cunoscutul Kremer) reproduce Notareferitoare la Botez:

“Ultimele doua materiale difuzate de postul de radio EUROPA LIBE-RA au fost redactate de Dorin Tudoran, in perioada iunie-iulie 1983.Sus-numitul afirma ca le-a predat lui Mihai Botez care le-a tinut asupra sacca. o luna de zile dupa care le-a trimis in strainatate printr-un diplomatamerican care a plecat definitiv de la post”

Dac¶ Tudoran ar fi fost normal de atent, ar fi explicat, într-onot¶, “natura” acestei… mici-turn¶torii, nu l-ar fi l¶sat pe Ioanids¶ fac¶ ce îi convenea lui, s¶ reias¶ din dosarul lui Tudoran, c¶Botez era omul Securit¶†ii (când omul Securit¶†ii era “Ioanid”.ïns¶ “disidentul” Tudoran este incapabil s¶ în†eleag¶ acest adev¶revident).

Intre fandaxie si psihanaliza Daniel StPaul - Sambata, 2 Octombrie2010, 19:37

Pe blogul personal, d-l Dorin Tudoran a publicat, prin iarna-catre pri-mavara a.c., un Plan de masuri urzit de Securitate pentru a-l compromite si a-l face sa treaca drept infiltrat al ei in Occident. Intr-un Drept la replica (publi-cat atit in OC cit si in 22, reviste in care a aparut Prefata d-lui Ioanid) d-na


Viorica Oancea, sora lui Mihai Botez, a facut publica existenta unui plansimilar si in ce-l priveste pe acesta din urma ("Ordinul 001604, din 31 mar-tie 1982 – aflat în arhiva SRI, fond D, dosar 10947, pp. 138-139, care preci-zeaz¶ c¶ „în scopul neutraliz¶rii ac†iunilor sale legate de postul de radioEuropa Liber¶ se ac†ioneaz¶ pentru compromiterea lui Mihai Botez, prinacreditarea ideii c¶ acesta este informatorul organelor de Securitate " inObsCult. si "In acest sens, într-un raport din 31 martie 1982, maiorul IonAlexandru Munteanu §i c¶pitanul £tefan Ramfu raporteaz¶ c¶ „se ac†ioneaz¶pentru compromiterea lui Mihai Botez în str¶in¶tate, prin acreditarea ideii c¶Mihai Botez este informatorul organelor de Securitate, sens în care i se vaaproba cererea de a efectua o c¶l¶torie turistic¶ în SUA“ in 22). Dar cele douaplanuri de masuri ale Securitatii ne se valent pas, cel care-l priveste pe DorinTudoran il auroleaza pe acesta, in timp ce acela care-l priveste pe MihaiBotez e simplamente ocultat de toti prim "interesatii" , printre care DorinTudoran si Radu Ioanid, care, mai abitir, in calitate de editor, ar fi avut dato-ria morala sa raspunda acelui Drept la replica, fiind la obirsia unor grave,pina la urma acuze, aduse lui Mihai Botez. NU a facut-o, caci in olimpianis-mul generatiei spalate cu hyssop, d.sa e mai presus de datorii morale.““Ultimele doua materiale difuzate de postul de radio EUROPA LIBERA aufost redactate de Dorin Tudoran, in perioada iunie-iulie 1983. Sus-numitulafirma ca le-a predat lui Mihai Botez care le-a tinut asupra sa cca. o luna dezile dupa care le-a trimis in strainatate printr-un diplomat american care aplecat definitiv de la post” (…)

“…la vremea cind Mihai Botez (citat din MB, din arhiva RFE-RL:"„N-am s¶ încetez niciodat¶ s¶ repet c¶ ceea ce am vrut a fost s¶ demonstrez, cusacrificiul unor ani buni din viata mea, c¶ se poate tr¶i în România de ast¶zisi f¶r¶ s¶ te tîrîi în genunchi.”) si Dorin Tudoran isi puneau zilele in joc inmod PUBLIC, mare specialist in totalitarisme Radu Ioanid avea curajulnemaipomenit de a raspunde unui "provocator": : „E noua dimineata, biroulde provocari s-a inchis“ si sa aiba "un adevarat proces de constiinta" gene-rat de arestarea lui Radu Filipescu, in cadru, da, cel putin confidential....(subl.mea, P.G.) Domnia sa nu ne spune ince conditii au fost colectate decatre Securitate "informarile" furnizate de Mihai Botez, dar nu are nici oindoiala. Cum fara nici o indoiala ne indatoreaza a ne ilumina:

Metodologie Ruxandra Ardeleanu - Sambata, 2 Octombrie 2010, 19:58“Autorul si prefatatorul cartii "Eu fiul lor"citeaza urmatoarele surse-

doi-securisti in viata, un congressman american mort si asa zisele dosare alesecuritatii.

Fara nici-o jena,Tudoran publica propria sa turnatorie de la pagina 556.Si...pentru ca o public¶ domnia sa-trebuie sa o luam in serios, nu-i asa?”

ïncol†it, Antonesei izbucne§te:

“ Nu vad ce mai e discutat, dati-ma in judecata in jurisdictia internatio-nala si gata! ”

I se r¶spunde:

“Dorin Tudoran, 556 de semne de intrebare Ruxandra Ardeleanu -Sambata, 2 Octombrie 2010, 20:45

Domnule Antonesei, Vorbim oare de acelasi document? Dorin Tudoran,AFIRMA, in fata unei surse a securitatii. Afirmatia cu pricina intr-un sistemtotalitar ca cel al Romaniei ceausiste insemna o condamnare la moarte. Nueste vina mea ca in cartea "Eu fiul lor" s-a strecurat acest sinistru denunt.(…)

Domnule Antonesei,


Ati inceput sa demolati insasi "constructia" lui Tudoran. Sper ca va datiseama de acest lucru. (…)Nu va sta de loc bine, in postura de aparatorpermanent al lui Tudoran.(…) : cand Botez "turna" ridicandu-l in slavi peTudoran (ce poet extraordinar e.t.e) asta vezi Doamne, era incriminator.(…)Cand inocentul Tudoran, care mai si plange cu lacrimi de crocodil..."sescapa" in fata unei surse securistice cu ceva ce nici in somn nu trebuia sapomeneasca... este scuzat si mangaiat pe crestet, ca un copil cretin..

Va rog sa folositi acelesi unitati de masura.” (…)

Cum “r¶spunde” infantilescul Antonesei? ïl plagiaz¶ peanalfabetul £imonca, paznic la poarta revistei O.C, a Forumului,a dezbaterilor despre adev¶rul-sau-minciunile cultivate-r¶spân-dite de Observator cultural, organ al “Securit¶†ii Nationale”,finan†at de supra-securistul Gheorghe Mu§at, care, primul, l-ainvitat pe “R. Ioanid” s¶-§i publice balele holocaustizatoarecontra mea (în 2003) - sub conducere de form¶ a Carmenei, feti†at¶ticu†ului §i a r¶t¶citului printre scaie†i I.B. Lefter:

“Pai, daca d-voastra imi dati mie lectii de obiectivitate...Liviu Antonesei - Sambata, 2 Octombrie 2010, 23:32

@) Ruxandra Ardeleanu...am incheiat chiar in acest punct discutia.” (subl. mea, P.G).

Iar Simonca ce-mi f¶cea? Ce s¶(-mi) fac¶: “Declara §edin†aînchis¶ - §i gata!:

“Disputa incheiata/ document facsimilatOvidiu Simonca - Sambata, 2 Octombrie 2010, 23:36Am adaugat, la textul meu, "O lume mizerabila", documentul facsimi-

lat, de la pagina 556, din cartea "Eu, fiul meu". Il puteti vedea, ca imagine laacest text, linga primele rinduri.

In acelasi timp, pentru ca disputa sa nu degenereze, avertizez cititorii caalte comentarii despre acest subiect nu vor mai intra pe site.

Va multumesc pentru intelegere.Ovidiu Simonca”

S¶ m¶ jur c¶ nu m¶ mai amestec în troaca luiTudoran+Ioanid+Manolescu+Antonesei+Simonca?

S¶ m¶ jur! - dar cine se va †ine de jur¶mânt?

*Am primit de la Chi§in¶u, din partea Academiei de £tiin†e

urm¶toarea scrisoare - cu expeditorul am avut, ieri, o convorbiretelefonic¶:

Mai întâi un mesaj amical:

De : [email protected] : La multi ani, PAUL GOMA!Date : 2 octobre 2010 17:50:28 HAECÀ : [email protected] : [email protected]


Stimate Domnule Paul Goma,Va expediez telegrama de felicitare din partea comunitatii stiinti-

fice basarabene. Va spun din suflet LA MULTI ANI cu mari impli-niri! Voi face tot ce-mi sta in putere ca sa Va readuc Acasa si sa nerevedem cu bine aici, la bastina Dvs. Va voi tine la curent privind pasiiintreprinsi in acest sens. Nu trebuie sa ne intristam, oricum vom invin-ge! Daca ne dam batuti, vom face mare bucurie neprietenilor neamu-lui nostru. Suntem deja caliti in tot felul de lupte, important este sa fimuniti si la unison in actiuni.

Aveti in anexa si invitatia Academiei pentru presa, legata deconferinta stiintifica PAUL GOMA LA 75 ANI, programata pentru 4octombrie. V-as ruga, sa adresati un cuvant de salut participantilor laacest mare eveniment stiintific. Sunt sigur ca toata lumea se va bucurasi veti da astfel tonul evenimentului mult asteptat.

Ma bucur ca am avut ocazia sa discutam azi la telefon, am intelesmai bine cum stau lucrurile.

Cu respect,acad. Gheorghe Duca

Apoi unul oficial:

ACADEMIA DE £TIIN¢E A MOLDOVEIBd. Stefan cel Mare, 1MD-2001, Chi§inau, Rep. MoldovaTel: (373 22) 27 14 78Fax: (373 22) 27 60 14

E-mail: HYPERLINK "mailto:[email protected]" [email protected]

Telegram¶ de felicitare

Mult stimate scriitor Paul GOMA,

Ziua de 2 octombrie din calendarul literaturii române §i uni-ver-sale constituie un fericit prilej pentru comunitatea §tiin†ific¶din Moldova de a V¶ adresa cele mai alese ur¶ri de bine §i cuvintede suflet.

Cu ocazia zilei de na§tere V¶ dorim mult¶, mult¶ s¶n¶tate,inspira†ie §i putere de crea†ie, peni†¶ ascu†it¶ §i cât mai mul†i cititori petoate continentele, bucurie §i împlinire familiei Dvs, so†iei Ana Maria§i fiului Filip, care V-au fost sprijin de n¶dejde pe drumul lung, drama-tic §i amar al exilului, - mai întâi în propria †ar¶, apoi, în str¶in¶tate.V¶ dorim, totodat¶, s¶ ave†i parte de recuno§tin†a cona†ionalilor, maicu seam¶, a basarabenilor printre care V-a†i n¶scut §i c¶rora le-a†idedicat aproape întreaga oper¶, alertând în acest mod Occidentulprivind drama Basarabiei §i ororile comise de regimul comunisttotalitar în aceste teritorii.

Am aflat ast¶zi cu mare triste†e c¶ nu ve†i (re)veni ACAS™, laChi§in¶u §i la Mana de pe plaiurile orheiene... Noi, oamenii de §tiin†¶§i cultur¶, V¶ a§teptam cu mare drag, pe 4 octombrie 2010, în CasaMare a Academiei de £tiin†e a Moldovei, în calitate de Înalt Oaspete


al conferin†ei §tiin†ifice „PAUL GOMA la 75 de ani”. S¶ ne ierta†ipentru faptul c¶ nu V-am împlinit ast¶zi Visul de-o via†¶, dar nu l¶sa†itriste†ea s¶ v¶ p¶trund¶ în inim¶ §i suflet. Cu r¶bdare §i d¶ruire de sinevom dep¶§i §i elementele de ordin birocratic ap¶rute.

V¶ asigur c¶ ave†i toat¶ recuno§tin†a §i tot sprijinul elitei intelec-tuale din Republica Moldova, care va face tot ceea ce-i st¶ în puterepentru a nu admite ca un scriitor-legend¶, un clasic în via†¶, un fiuvrednic al neamului nostru s¶ fie l¶sat în exil chiar §i dup¶ 20 de ani dela pr¶bu§irea comunismului în Europa. E nedrept §i anormal, în jocfiind îns¶§i demnitatea noastr¶ na†ional¶. Personal, am lansat dejaini†iativa de a V¶ acorda înaltul titlu de membru de onoare alAcademiei de £tiin†e a Moldovei, al¶turi de mari personalit¶†i na†io-nale §i universale, inclusiv laurea†i ai premiului Nobel. De asemenea,în calitatea mea de pre§edinte al Academiei de £tiin†e a Moldovei §i demembru al Guvernului Republicii Moldova, voi veni cu propunerea dea declara anul 2011 – ANUL PAUL GOMA.

Cred cu toat¶ puterea fiin†ei mele c¶ Visul Dvs §i al nostru se vaîmplini §i ne vom vedea în curând la Chi§in¶u, unde V¶ a§tept¶m cutoate onorurile ce se cuvin unui Erou autentic, b¶rbat de caracter, frateal Adev¶rului.

Dumnezeu s¶ V¶ binecuvânteze §i s¶ ne tr¶i†i mul†i ani ferici†i!Cu aleas¶ pre†uire §i admira†ie,acad. Gheorghe DUCA,pre§edintele Academiei de £tiin†e a Moldovei

Chi§in¶u, 2 octombrie 2010

*Neobositul Dan Culcer îmi trimite:

“Nici peste 66 de ani scriitorul Paul Goma nu va veni acas¶!01 Octombire 2010De Victoria UngureanuNici cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la na§terea sa, scriitorul

Paul Goma nu va veni acas¶, în Basarabia, de unde s-a refugiat cup¶rin†ii s¶i în anul 1944. Scriitorul §i-a dorit mult s¶ vin¶ la Chi§in¶uîmpreun¶ cu so†ia sa §i s¶ s¶rb¶toareasc¶ aceast¶ aniversare frumoas¶al¶turi de colegii de la Senatul onorific Hyde Park §i Uniunia scriitori-lor din Moldova.

Paul Goma va continua s¶ fie un azilant politic în Fran†a, dinmotiv c¶ elita politic¶ din RM nu a binevoit s¶-§i fac¶ timp §i pentruacest scriitor basarabean de valoare, oferindu-i cet¶†enia †¶rii noastre.

Pe la începutul lunii septembrie scriitorul mai avea o speran†¶,îns¶ dup¶ data de 27 septembrie, când a primit un mesaj de la directo-rul pentru proiecte §i programe la Uniunea Scriitorilor Valeriu Matei,Paul Goma a r¶mas dezam¶git, ba mai mult indignat de atitudineaguvernan†ilor §i de legisla†ia R.Moldova.

Un alt moment care l-a sup¶rat nespus de mult pe scriitor este fap-tul c¶ în scrisoarea lui Valeriu Matei se specifica faptul c¶ din start vaprimi cet¶†enie Paul Goma §i fiul acestuia, iar mai târziu §i so†ia scrii-torului. “De ce s¶ mi se acorde, mie §i fiului meu, cet¶†enia Moldovei– abia apoi so†iei mele (“în scurt timp”), când noi ne cunoa§tem de 45


ani, am fost împreun¶ mai mult la r¶u decât la bine? A§a estelegisla†ia? S¶ fie s¶n¶toas¶ legisla†ia aceea, eu nu dup¶ ea m-amcondus în via†¶, pân¶ la vârsta de 75 ani, nu potrivit acelei legisla†ii amscris 60 de volume – despre Basarabia – §i nu în vederea unei recom-pense (cet¶†enia?, da, îns¶ numai pentru mine §i pentru fiul meu, nu §ipentru so†ie?)” a r¶spuns cu ferocitate scrisorii venite de la Chi§in¶u.

Se pare c¶ în curând Paul Goma nu-§i va revedea meleaguriledragi despre care a tot scris, sau poate vor lua o atitudine guvernan†iidup¶ anticipate?

“Dar cine au fost/sunt legislatorii care au f¶cut ce au f¶cut, în sti-lul selec†ion¶rii bandi†ilor: unii “na prava”, al†ii “na leva” – dup¶ carecriterii? Nu vreau s¶ am de a face cu astfel de “legisla†ie”, cu atât maipu†in cu “legislatorii”. Aveam de gând s¶ vin la Chi§in¶u împreun¶ cumama fiului meu. Or, neavînd acte de c¶l¶torie, (cet¶†enie, decipa§aport), singur nu voi veni. Apoi, fie vorba între noi: azi, 27 septem-brie (2010) e prea târziu, ca s¶ apuc 2 octombrie.

£tiu, §tiu, guvernan†ii au alte treburi, toate mult mai importantedecât un fleac de cet¶†enie pentru un fleac de basarabean ca mine – nicim¶car cet¶†ean al Moldovei – dup¶ “legisla†ie”. Dup¶ ce le vor rezol-va, s¶ m¶ anun†e. Atunci va fi “momentul” pentru venirea mea acas¶:postum” a specificat scriitorul în acela§i r¶spuns adresat autorit¶†ilorde la Chi§in¶u.

Amintim c¶ în data de 2 octombrie scriitorul român (de vi†¶ basa-rabean¶) împline§te o vârst¶ de 75 de ani pe care o va s¶rb¶tori §i înacest an departe de plaiul s¶u natal. Cu aceast¶ ocazie, chiar daca PaulGoma nu va fi prezent la Chi§in¶u, Institutul de Filologie al ASM siUniunea Scriitorilor din Moldova la Academia de Stiinte a Moldoveiîn data de 4 octombrie vor organiza o conferin†¶ consacrat¶ scriitoru-lui Paul Goma.”

*Mi-a scris - în sfâr§it ! - str¶nepoata pricinatic¶.

*Paul Goma a împlinit ast¶zi 75 de ani §i românii (fie ei §i scriitori)

habar n-au avut. Ce se întâmpl¶ cu memoria noastr¶? Publicat pe 2 Oct2010 - de Liviu Ioan Stoiciu în categoria: LIS JURNAL

Sâmb¶t¶, 2 octombrie 2010. Azi Paul Goma, marele scriitor disident aîmplinit 75 de ani! V¶ pute†i imagina, 75 de ani – o s¶rb¶toare unic¶. £i cutoate acestea, azi Paul Goma a fost total ignorat în România. Nu-mi vine s¶cred în continuare. Am venit s¶ scriu aici, ca de obicei, de la §tirile de pe TVR1 – n-a fost scoas¶ o vorb¶ despre Paul Goma §i cei 75 de ani ai lui! De alt-fel, postul public de televiziune e aruncat în buzunarele celor de la putere, alelui B¶sescu §i Boc-PDL, §i-a pierdut orice credibilitate… Ce se întâmpl¶ cumemoria româneasc¶? R¶u am ajuns. Cine mai e ca Paul Goma, s¶ ne permi-tem atâta indiferen†¶ condamnabil¶? Paul Goma e un simbol a rezisten†eiromâne§ti §i un scriitor de anvergur¶ interna†ional¶ – a împlinit 75 de ani §inu a fost omagiat de nimeni! Niciuna dintre revistele literare s¶pt¶mânalecentrale m¶car nu §i-a amintit: România literar¶, Observator cultural,Luceaf¶rul, Cultura sau Revista 22, toate au t¶cut într-un glas, dac¶ pot s¶spun a§a. Las la o parte revistele literare lunare… Nu mai pun la socoteal¶ziarele §i revistele neliterare sau agen†iile de §tiri (deprofesionalizate, perver-tite de evenimente de doi bani). Care §i-au înghi†it §i ele limba, de§i aveau o


ocazie extraordinar¶ acum s¶-l scoat¶ pe Paul Goma în prim-plan, s¶ readuc¶pe tapet nerecuno§tin†a româneasc¶ la adresa lui (oficial¶ §i neoficial¶). £i-aamintit numai revista Antiteze 2 / 2010 de la Piatra Neam† (director CristianLivescu §i redactor-§ef Vasile Baghiu) sau cotidianul Timpul din Basarabia(http://www.timpul.md/articol/paul-goma-75-de-ani-de-la-nastere-16074.html). Ce s¶ mai spun? Revista de cultur¶ Amfitrion din Turnu Severini-a dedicat în 2008 un num¶r lui Paul Goma (redactor-§ef Ileana Roman).Apoi, basarabeanul Mihail Vakulovski a publicat în revista electronic¶ Tiuk!(www.tiuk.reea.net) un dosar Paul Goma. În plus, site Europa Cre§tin¶ al luiOctavian Mih¶escu a declarat Anul 2007 – Anul Goma… Nu mai exist¶ alt¶posibilitate de a afla ve§ti despre singuraticul §i izolatul Paul Goma„de la Paris” decât dac¶-i citi†i site / blogul s¶u, da†i click pe http://paulgo-ma.free.fr/.

Anul acesta, o sigur¶ revist¶ de cultur¶ i-a dedicat pagini întregi, sub tit-lul „Paul Goma – 75”, §i aceea a fost Arge§ (director, Jean Dumitra§cu). Erevolt¶tor. Conducerea Uniunii Scriitorilor fli-a luat adio de la Paul Goma(reciti†i ce am scris despre §edin†a ultimului Consiliu al USR, legat de PaulGoma: http://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/09/usr-n-a-dat-turnatori-din-contra-usr-a-dat-cei-mai-multi-disidenti-oponenti-rezistenti-un-fragment-de-valeriu-stancu/), Pre§edin†ia României st¶ la dispozi†ia du§manilor lui PaulGoma (public o fotografie f¶cut¶ de filajul Securit¶†ii). N-am s¶ în†eleg nicio-dat¶ de ce s-a ajuns la atâta nemernicie.

“Paul Goma – 75. Ce destin chinuit, m¶ gândesc iar c¶ numai un marescriitor, cum e Paul Goma, poate avea parte de atâta nerecunofltin†¶ public¶.Anume, s¶-l provoace la masa de scris, s¶-l izoleze. Poate exagerez, dar dejasunt convins c¶ la marii scriitori îngerul p¶zitor (eventual propriulsubcon§tient, dac¶ nu destinul) st¶ în permanent¶ alarm¶, nu-i las¶ s¶ sebucure de nimic, îi †ine în priz¶, el §tie c¶ „omenirea” are nevoie de clarvi-ziunea lor creatoare §i le storc §i ultima pic¶tur¶ de crea†ie original¶, careconteaz¶. Se bucur¶ într-o via†¶ de om numai spiritele mediocre, cei care nucunosc limitele §i nu sunt da†i cu capul de pere†i de propriul destin. PaulGoma a r¶mas un singuratic superior… Cum trece timpul degeaba: am înminte cartea Elvirei Iliescu, „Paul Goma – 70”, acum ar fi trebuit s¶ apar¶ pepia†¶ „Paul Goma – 75” (e extraordinar s¶ aud c¶ ea chiar va ap¶rea, semnat¶de prieteni ai lui Paul Goma; regret c¶ eu n-am fost în stare s¶ m¶ mobilizezs¶ scriu ceva deosebit pentru aceast¶ carte; pur §i simplu m-am blocat, credc¶ Paul Goma m¶ inhib¶, mai mult ca niciodat¶ azi are nevoie de semn¶turinoi care s¶ scrie despre el, s¶ nu se spun¶: „tot Stoiciu scrie despre Goma, totFlori B¶l¶nescu §i Dumitru Ungureanu, tot Magda §i Petru Ursache, tot revis-ta Arge§, tot Elvira Iliescu, unde sunt ceilal†i?”). Paul Goma trage în conti-nuare ponoasele spiritului lui liber incomod, a spus întotdeauna ce a gândit,n-a fost „diplomat”, a atacat subiecte tabu, a fost sincer în tot ce a scris. Daropiniile lui publicistice n-au convenit „spiritului vremii” (politicii corecte).Pentru mine e aberant ce se întâmpl¶ în continuare, aud permanent c¶ PaulGoma „s-a pus r¶u cu to†i, §i de aceea” – de aceea, ce¶ S¶ ai un mare scriitorromân în via†¶ ajuns la 75 de ani, un disident ca nimeni altul între scriitoriiromâni, care a rupt gura Occidentului, adic¶ „s¶ ai un Paul Goma” §i s¶ nufie azi membru al Academiei Române? S¶ nu aib¶ cele mai înalte ordine §imedalii ale statului român postcomunist? Ba, s¶ nu fie pus nici pe steagul dedefilare al breslei lui, al Uniunii Scriitorilor din România? Cum e posibil s¶fie în continuare marginalizat, ignorat, înjurat Paul Goma, la 20 de ani de laRevolu†ie? Cum e posibil s¶ nu i se fi redat nici azi cet¶†enia §i drepturilepierdute din 1977 pân¶ azi (cu toate cheltuielile compensatorii pentru sufe-rin†ele inimaginabile îndurate §i cu toate indemniza†iile legale), s¶ fie †inut §iazi în exil la Paris? Iat¶ c¶ e posibil, Pre§edin†ia României se face c¶ plou¶ în


continuare (ba chiar azi îi invit¶ pe to¶i românii s¶-i urmeze exemplul luiPaul Goma, dac¶ nu le convine ce se întâmpl¶ în România; Românie pe careregimul B¶sescu a falimentat-o), Academia Român¶ n-are loc între nemuri-tori, iar în Uniunea Scriitorilor (la vârf cu un vajnic du§man al disiden†eineiert¶toare a lui Paul Goma) func†ioneaz¶ resentimentul… Personal, consi-der c¶ pân¶ ce Paul Goma nu va fi repus în drepturi, nu i se vor recunoa§temeritele, România nu va intra în normal (nici statul reprezentat la vârf, niciAcademia, nici Uniunea Scriitorilor). E eclatant s¶ vezi c¶ România nureu§e§te s¶ intre în normal nici dup¶ 20 de ani de libertate, fie ea §i libertateprost în†eleas¶, pus¶ în ghilimele (c¶ în efectele benefice ale democra†iei numai crede nimeni). Mie îmi e ru§ine c¶ Paul Goma nu are statuie în România,§i pe an ce trece cre§te în mine sentimentul de neputin†¶ §tiind c¶ Paul Gomaare §i azi statut de refugiat politic la Paris. Mi se face r¶u când încerc s¶ m¶pun în pielea lui. Las la o parte faptul c¶ nici Basarabia natal¶ nu-lîmbr¶†i§eaz¶, nu-l pune pe soclu. Nu am alt¶ explica†ie la tot ce i se întâmpl¶lui Paul Goma, decât în steaua lui nenorocoas¶, în harta astral¶ nepotrivit¶, îndestinul care-l oblig¶ s¶ se sacrifice, s¶ scoat¶ din el ce e mai bun. Dar cefolos s¶ fie chinuit într-atât, dac¶ nu i se recunosc la adev¶rata valoare meri-tele scriitorice§ti? I se vor recunoa§te postum? Da†i-mi voie s¶ m¶ îndoiesc,au murit atâ†ia scriitori, considera†i mari ai României în timpul vie†ii, de cares-a uitat imediat dup¶ ce au murit. E un specific al nesim†irii române§ti post-comuniste s¶ nu i se dea Cezarului Paul Goma cei e al Cezarului, în timpulvie†ii? De ce nu profit¶m de vitalitatea spiritual¶ a lui Paul Goma acum, câtmai e în via†¶, de ce nu-i acord¶m maximum de aten†ii (inclusiv materiale;dar nu suntem în stare s¶-i acord¶m nici m¶car aten†ii morale)? De ce, fiindc¶suntem cu to†ii ni§te am¶râ†i improviza†i, p¶r†i dintr-un popor caraghios,popor care nu mai crede în viitor – viitor ce trece minut de minut §i nu maialege nimic de capul nostru. Am ajuns o popula†ie de plâns, care nu maimerit¶.

La mul†i ani, Paul Goma! S¶ fi†i s¶n¶tos §i inspirat §i s¶ v¶ urma†i pemai departe calea ce vi s-a dat! Dumnezeu s¶ v¶ ocroteasc¶ §i s¶ v¶ binecu-vânteze, c¶ de la români nu mai ave†i ce a§tepta.

Liviu Ioan Stoiciu, Arge§ 9 / 2010. (am mai reprodus acest text, îns¶acum îl re-produc : îmi place, P.G.)

PS. Flori B¶l¶nescu (foto) îmi scrie pe e-mail / Facebook: cartea dedi-cata lui Paul Goma a aparut de citeva zile si poate fi comandata pe Amazon…Veti avea surpriza intilnirii cu 39 de autori, nume cunoscute ale literelor sispatiului public, romani din Romania si de peste tot din lume, oameni din altedomenii, iubitori de literatura si istorie necenzurate – care ii poarta lui PaulGoma un indatorat respect – da†i click pe http://www.amazon.com/Paul-Goma-75-Dosarul-Romanian/dp/6069232151/ A§adar, „Paul Goma – 75.Dosarul unei iubiri târzii” (e anun†at¶ cu 230 de pagini, Publisher: EaglePublishing House) – §i are urm¶toarea prezentare: Cartea din fata DomniilorVoastre este o marturie. Una individuala, dar si una colectiva, din care voci-le razbat deseori ca una, lasand mult spatiu de respiratie fiecaruia, asa incatsa fie si martor, implicat sau contemplativ, si marturisitor. O marturie despreom si despre istorie, despre om si umanitate in comunism si in pseudodemo-cratie. Despre ceea ce este omul sau despre ce ar putea deveni. Bine si rau.Adevar si minciuna. Dreptate si nedreptate. Umanitate si crima impotrivaumanitatii. Despre a fi singur si a fi noi. Este o carte despre omul care s-aaflat singur impotriva Lor, despre istoria care nu l-a invins si despre actorii eimulti, care isi intemeiaza viata pe contracte caduce. Este o carte libera deconstrangeri, autorii dovedind curaj prin simpla prezenta sub numitorulcomun: Paul Goma. In orice epoca si regim, este nevoie de o atitudine nor-mala pentru a lua in raspar obedienta, conformismul, corectitudinea politica.


De aceea, asezam in fata cititorilor o carte deschis¶. Eventual, pute†i coman-da cartea prin Flori B¶l¶nescu: [email protected], domnia safiind ini†iatoarea §i coordonatoarea c¶r†ii.

Tags: a lua in raspar obedienta, a[l] Uniunii Scriitorilor din România,ale lui B¶sescu §i Boc-PDL, ale statului român postcomunist, Am ajuns opopula†ie de plâns, Anul 2007 – Anul Goma, Arge§ (director, atâta indife-ren†¶ condamnabil¶, azi Paul Goma a fost total ignorat în România, basara-beanul Mihail Vakulovski, care a rupt gura Occidentului, care nu mai merit¶,cartea Elvirei Iliescu, Ce se întâmpl¶ cu memoria noastr¶?, ConducereaUniunii Scriitorilor, conformismul, cotidianul Timpul din Basarabia, Culturasau Revista 22, de la români nu mai ave†i ce a§tepta, deprofesionalizate,director Cristian Livescu §i redactor-§ef Vasile Baghiu, Flori B¶l¶nescu,func†ioneaz¶ resentimentul, ignorat, în buzunarele celor de la putere, în revis-ta electronic¶ Tiuk!, înjurat Paul Goma, izolatul Paul Goma „de la Paris”,Jean Dumitra§cu, la vârf cu un vajnic du§man al disiden†ei neiert¶toare,Luceaf¶rul, marginalizat, n-au convenit „spiritului vremii” (politicii corecte),nici Basarabia natal¶ nu-l îmbr¶†i§eaz¶, nu aib¶ cele mai înalte ordine §imedalii, Observator cultural, Paul Goma - marele scriitor disident, PaulGoma a împlinit ast¶zi 75 de ani, Paul Goma e un simbol a rezisten†ei româ-ne§ti, Paul Goma – 75. Dosarul unei iubiri târzii, pervertite de evenimen-te de doi bani, ponoasele spiritului lui liber incomod, postul public de televi-ziune e aruncat, Pre§edin†ia României se face c¶ plou¶, R¶u am ajuns, RevistaAntiteze, Revista de cultur¶ Amfitrion din Turnu Severin, revistele literares¶pt¶mânale centrale, România literar¶, Românie pe care regimul B¶sescu afalimentat-o, s¶ fie †inut §i azi în exil la Paris, s¶ nu fie azi membru alAcademiei Române, s¶ nu fie pus nici pe steagul de defilare al breslei lui, s¶nu se spun¶: „tot Stoiciu scrie despre Goma, s¶ readuc¶ pe tapetnerecuno§tin†a româneasc¶, §i românii (fie ei §i scriitori) habar n-au avut, §iun scriitor de anvergur¶ interna†ional¶, §i-a pierdut orice credibilitate, §i-auînghi†it §i ele limba, site Europa Cre§tin¶, statut de refugiat politic la Paris,tot Elvira Iliescu, tot Flori B¶l¶nescu §i Dumitru Ungureanu, tot Magda §iPetru Ursache, tot revista Arge§, un disident ca nimeni altul între scriitoriiromâni, unde sunt ceilal†i?”, Uniunii Scriitorilor din România

Po†i urm¶ri comentariile pentru acest articol folosind feed-urile RSS2.0. Po†i de asemenea s¶ la§i un comentariu, sau un trackback de la propriult¶u site.

5 Responses to “Paul Goma a împlinit ast¶zi 75 de ani §i românii (fie ei§i scriitori) habar n-au avut. Ce se întâmpl¶ cu memoria noastr¶?”

Octavian Mihaescu octombrie 2nd, 2010 at 23:34Va multumesc dle LIS ptr ca ati mentionat proeictul meu, respectiv Europa-

Crestina, copilul meu de suflet (spiritual, strict), am sarbatorit si noi, tot pe ascuns caasa suntem obligati face (stiu ce vb), aceasta frumoasa vârsta de 75 ani pe care ProniaCereasca a data-o Marelui Român Paul Goma, Eminescu zilelor noastre pe care eupersonal l-am declarat de mult, de prin.. 2002. Pentruca am marsat pe scrierile dlGoma (Euro-Observator), stabilimentul mi-a inchis situl. Desigur nu direct ci indi-rect… datorita unor reclamatii de anti…. Nu ma pot plânge nimanui, nu am doveziiar a ma victimiza chiar ca nu vreau! Ii multumesc dl Goma ca… ma stie si pe mine!

Europa-Crestina a sarbatorit-cinstit cum se cuvine un Erou al NeamuluiRomânesc, un Eminescu al zilelor noastre pe nume Paul Goma, cinistita fie mama saca si generatiei mele a dat un reper si unuia ca mine care este si va ramâne PaulGoma! In spiritul sau actionez inca din ani 80, când m-am trezit, uite, de-aia il iubescpe Goma! Ia mai duceti-va dracului bolsevicilor, nu va dau raportul, sa-l tucati in curpe Goma dar si pe mine!

Octavian Mihaescu octombrie 3rd, 2010 at 00:00Dedic dl Paul Goma, Hava Nagila


Liviu Ioan Stoiciu octombrie 3rd, 2010 at 01:45Domnul Camelian Propinatiu a publicat acest comentariu in dreptul fotografiei

“Goma foto fiu”, îl fac aici cunoscut:Camelian Propinatiu scriitor octombrie 3rd, 2010 at 00:57Romanii aveau un Soljenitin al lor si au facut din el nu un biruitor intors acasa,

ci un izolat Shalamov.

Liviu Ioan Stoiciu octombrie 3rd, 2010 at 01:59Doamna Oana St¶nciulescu m-a anun†at pe e-mail c¶ a preluat pagina mea de

jurnal online de azi dedicat¶ Domnului Paul Goma pe site-ul publica†iei“ExpresMagazin.ro” – http://www.expresmagazin.ro/ (pe care o conduce).Îi mul†umesc pentru prietenia ar¶tat¶ – da†i click pehttp://www.expresmagazin.ro/arta/paul_goma_a_implinit_75_de_ani.html

Octavian Mihaescu octombrie 3rd, 2010 at 12:59Am postat si acolo /expresmagazin/ un comentariu, strigat mai bine zis, nu de

alta dar sa se stie ca nu suntem totii neam de rahati, ba si pe face-boci am bagat una(articolul dvs dle LIS), unul nu a zis macar o vorba, si astia) face-boci suli lui Ilici)se dau anticomunisti. niste rahati sunt absolut toti!

*[email protected]

Objet : SCRISOARE DESCHISA CATRE PAUL GOMA, ILUSTRULDIZIDENT ROMAN, DE SORGINTE BASARABEANA

Date : 3 octobre 2010 14:54:38 HAECDistinse si iubite frate, Paul Goma:De cand v-ati postat Jurnalul lunii septembrie pe Internet, eu, dacul

liber, Florin Carlan ma aflu in stare de soc psihofunctional. Saptamana tre-cuta ma aflam in sediul revistei "Literatura si arta" din Chisinau, cand cine-va face un anunt dintre cele mai electrizante pentru noi, romanii, mai alespentru romanii basarabeni; "Pe data de 2 octombrie 2010 Paul Goma vine inBasarabia. Este deja oficial!" Nu va puteti imagina ce atmosfera s-a creat inacea incapere dupa minunata stire. FETELE TUTUROR CELOR PREZEN-TI IRADIAU DE BUCURIE, BUCURIA IMPLINIRII, BUCURIA REVE-DERII SI, MAI ALES, BUCURIA TRIUMFULUI DREPTATII. Marele lup-tator pentru cauza noastra sfanta, nationala, Nicolae Dabija s-a si orientatcatre ce articole trebuiesc publicate in revista, cinstind astfel evenimentulepocal. Se pot urmari aceste articole accesand www.literaturasiarta.mdAm inceput sa anunut la randu-mi revenirea dumneavoastra acasa, peste tot.De atunci asa am inceput orice discutie, orice dialog, cu oricare dintre roma-nii nostri care s-au dovedit a fi oameni de buna credinta si nu lepadaturi, sar-latani. Pe data de 29 septembrie 2010 am zburat inapoi la New York. Candmi-am revenit un pic dupa drumul lung, primul lucru facut a fost sa intru peInternet si sa vad unde ne aflam din punct de vedere al calatoriei dumnea-voastra catre Chisinau. Tocmai aparuse postarea Jurnalului. Mi s-au jilavitochii, mi-a fost zdrobit sufletul, iar aseara, cunoscutul dacolog si medicNapoleon Savescu a stabilit ca tensiunea mea arteriala este aproape 180 cu120. Am comentat marea nedreptate care se face, in primul rand la adresadumneavoastra si mai apoi la adresa noastra, a romanilor de buna credinta.Domnul Savescu va saluta cu cel mai profund respect

L-am trezit din somn si pe cel cu care ati impartit spatiul temniteiGherla, pentru o vreme, fara chiar sa realizati decat dupa ce v-ati intalnit inlibertate, si anume domnul Nicolae Dima din Arizona, unde era un pic dupaora sase dimineata cand am sunat. L-am contactat si pe fiul parintelui VasileTepordei, marele preot ce a decedat cu numele Basarabia pe buze. DomnulValentin Tepordei din Washington mi-a spus ca, intr-adevar, mizeria nu maiare margini in lumea noastra de astazi. Ce sa va spun despre bravii mei cola-


boratori cu care am pus bazele Fundatiei "Grigore Vieru" la New York;Andrei Guzun, tanarul chisinauian, este foarte puternic rascolit sufleteste detoata nedreptatea, iar Nicolae Zagariuk, bravul cernautean, nu poate concepeca noi vom sta cu mainile legate in fata acestei samavolnicii. Si, promitem,ca vom face tot ce depinde de noi pentru Paul Goma!

In anul 1977, chiar dupa cutremur, veneam la Bucuresti, in cadrulGrupului Scolar CFR de langa cimitirul Sfanta Vineri. Pe unde ma intor-ceam, mai in soapta, mai cu voce tare se vorbea despre extraordinarul curajmanifestat de disidentul Paul Goma in lupta cu putregaiul rosu de la Kremlin.Chiar aveam profesori ce criticau socialismul lui Ceausescu si terminauzicand; "Stie el, Paul Goma, ce spune. Ne mai vindeca doar un cutremursocial." Si iata asa, dupa copilaria petrecuta in cea mai mare parte printrerefugiatii basarabeni si cei cu domiciliul obligatoriu in Satul Nou dintreCalarasi si Fetesti, cu alte cuvinte pe Baragan, Paul Goma imi da curaj saincep si eu sa-mi ascut vocea, sa ies cu curaj in fata si sa scriu la EuropaLibera domnilor Liviu Floda si Justin Liuba. Imi aduc aminte de casele incare locuiam pe Baragan, construite din pamant galben, batut si acoperite custuf si papura aduse din Balta Borcei, unde cei cu domiciliul obligatoriu mun-ceau la indiguirea baltii. Printre ei se aflau nenicu Toni si nenicu Dima,banateni intelectuali ce terminau comentariile cu tatal meu despre nenoroci-rea in care ne aflam si incepeau a ma invata sa citesc si sa scriu. In primulan de scoala eram in stare sa citesc ziarul "Vulturul" aparut in 1918, despreistoria facuta de Basarabia pe 27 martie in Sfatul Tarii. La doisprezece anidupa exilarea dumneavoastra, mai precis la 5 august 1989, a trebuit sa-mi facsi eu traista si sa plec din Tara. Nu inainte, insa, de a ma "infrupta" din spa-nacul spalat cu furtunul si intors cu furca pe un trotuar din ciment, in combi-natie cu vestitul "turtoi", folosind, in acelasi timp, cu incredere, tineta pentru"aromizarea" atmosferei. Asa am contribuit la demolarea ultimei baraci dincele construite de condamnatii ce au inceput primul Canal, in cadrul temuteiPoarta Alba. Chinuite frate, Paul Goma; vreau sa scot in evidenta ca mi-atidat curaj, ca ne-ati dat multora curaj intr-o lume ce parea blocata la mantine-la. Acei ani ne leaga precum este legat condamnatul de lant, si, ce este celmai grav, ca pentru dumneavoastra, lantul refuza sa va elibereze.

Am sa relatez in continuare ceva, ce s-a petrecut, aici, in New York, laputin timp dupa executarea cuplului Ceausescu. In felul acesta vom intele-ge, poate, mai bine ce se intampla cu lumea aceasta, in general, si cu noiromanii, in special. Treceam prin fata sediului ONU si un domn respectabilma intreba daca sunt roman. Ii raspund afirmativ si-mi spune ca si-a trait ceamai parte a vietii prin partile noastre, datorita serviciului, de aceea recunosteromanii numai din privire. A urmat una dintre cele mai interesante intreba-ri, si anume daca sunt bucuros de moartea cuplului Ceausescu. I-am spus canu sunt bucuros de moartea nimanui, dar, in schimb, ma bucur de spargereacoliviei in care fusesem tinuti vreme de jumatate de secol. I-a placut raspun-sul meu si a continuat spunandu-mi ca stie foarte multe lucruri importante siinteresante despre viata noastra in acea parte de Europa, deoarece a avutcontacte dese cu Brejnev, Gheorghiu Dej, Andropov, Ceausescu, Gorbaciov.Acesta a fost momentul culminant al scurtei mele intalniri cu acel domn ame-rican, deoarece s-a exprimat cam asa; "Daca credeti ca omarandu-l peCeausescu ati scapat de necazuri, ei, bine, afla ca necazurile voastre abiaacum au inceput, cu adevarat. Din 23 august 1939 cand Stalin si Hitler ausemnat binecunoscutul pact, voi, romanii, sunteti intr-un EXPERIMENTUNIC PLANETAR. Nici rusii care au adus socialismul si comunismul inviata de zi cu zi nu au trecut si nu trec prin ce treceti voi. Despartiti, mutila-ti, cu vise fabricate, drogati, batuti cu biciul pe spate, alcatuiti cea mai inter-esanta populatie a planetei. Si tare-mi doresc sa traiesc pentru a vedea rezul-tatul acestui experiment." Nu l-am mai intalnit pe acel om niciodata si n-am


cum sa stiu daca mai traieste sau nu. Dar dupa ce v-ati postat Jurnalul, greuincercat frate al nostru, mi-au revenit automat in minte cele 15-20 de minutepetrecute in compania distinsului domn american de la care am aflat un ade-var atat de dureros; "EXPERIMENTUL UNIC PLANETAR, ROMANESC,CONTINUA CU SI MAI MARE INVERSUNARE!" Ne-am hranit cu iluziidupa 1989 si iata, de fapt, care este realitatea. Sunt multe lucruri de comen-tat aici, legate strict de viata si activitatea dumneavoastra, unicul Paul Goma.Cu alta ocazie, insa. Si, nu uitati: candva ati afirmat ca la Kremlin se afla osingura stea iar la Washington cincizeci, dar ele sunt tot stele indiferent undes-ar afla. Cat adevar, cat simbol in spusa aceasta! FIAT JUSTITIA ET PER-EAT MUNDUS! (Sa fie justitie, chiar de-ar pieri omenirea). Mai crede cine-va in asta? Ma tem ca nu. Cu exceptia celor alcatuiti din aluatul Goma, aluatce parc-ar apartine unei alte planete, unei alte lumi, mai drepte, maiverticale.

Se apropie sfarsitul acestui 2 octombrie 2010 ce ar fi trebuit sa fie ince-putul renasterii noastre romanesti, prin sacrificiul de 75 de ani ai fratelui nos-tru Paul Goma, sarbatoriti acasa, la Mana, cu cei dragi. N-a fost sa fie asa!Nu stiu de ce, dar tare ma bate gandul ca poporul acesta asa de incercat inistoria sa va intra intr-un cutremur al constiintei nationale, chiar incepand cuaceasta fericita, nefericita zi. Fericita pentru ca sunteti al nostru, iubite frate,si nefericita pentru ca sunteti lasat sa ardeti in continuare intr-un foc experi-mental. Parafrazand o mare personalitate a contemporaneitatii voi spune doaratat; "Cine crede ca voi, romanii, puteti fi desfiintati peste noapte, ori este uncaz patologic, ori nu stie despre ce vorbeste". Si acesta este un mare istoricamerican! Dumnezeu nu ne-a creeat ca sa ne distruga, nu-i asa? Sunt doarminti bolnave, secatuite.

Am remarcat indoiala avuta in privinta domnului academician MihaiCimpoi. O spun cu toata convingerea si cu toata credinta; domnul Cimpoieste un mare OM si un mare ROMAN! Va rog sa considerati actiunile dan-sului drept gesturi nobile, fratesti care n-au nimic de-a face cu falimentulmoral in care se zbate lumea noastra de azi. Dumnealui va iubeste si va res-pecta asa cum o facem noi, toti, oamenii de bine ai acestui neam oropsit.Sunt convins ca multi romani ar dori sa va vada, sa va contacteze, dar, ca simine, pana in momentul de fata, se simt inhibati in fata personalitatii dum-neavoastra extrem de puternice. Imi este teama, ne este teama sa nu va supa-ram cu vreo vorba sau vreun gest si pentru asta exista ezitare dar nu nepasa-re. NE PASA DE DUMNEAVOSTRA IN MASURA IN CARE NE PASADE PROPRIA NOASTRA VIATA, DEOARECE PENTRU MULTIDINTRE NOI SUNTETI VIATA INSASI, TRAITA LA ADEVARATAVALOARE! LA MULTI ANI FRATE GOMA SI HAIDETI SA NE UNIMFORTELE INTRU SALVAREA NEAMULUI NOSTRU, INDIFERENT PECE MERIDIAN S-AR AFLA. VA IUBIM SI VA PRETUIM CUM MAN-TUITORUL IUBESTE SI PRETUIESTE BISERICA.

Cu plecaciune in fata OMULUI, ROMANULUI de bine si frumos, PaulGoma,

[email protected] Carlan

New York2 octombrie 2010 [email protected]

Luni 4 octombrie 2010

Ieri am scris r¶spunsuri, azi, devreme le-am trimis laChi§in¶u, lui Gheorghe Duca, pre§edintele Academiei de £tiin†e:


Stimate Domnule Gheorghe Duca,Pre§edinte al Academiei de £tiin†e al Moldovei,

Paris, 3 octombrie 2010Am primit, atât felicitàrile pentru aniversarea mea, cât §i

promisiunea Dvs. de a încerca o nouà formulà de încet¶†enire anoastr¶, a mea, a so†iei Ana Maria §i a fiului Filip-Ieronim, pentru aob†ine actele necesare unei c¶l¶torii la Chisinàu.

Ce anume vom mai face împreun¶ vom hot¶rî la momentulpotrivit, adicà în primàvara anului 2011 - fapte pentru care vàmultumesc cu anticipatie.

Al Dvs., Paul Goma

Deasemeni, am trimis un text, urmînd a fi citit la deschi-derea Colocviului de azi de la orele 10, ora Chi§in¶ului :

4 octombrie 2010Doamnelor, Domnisoarelor, Domnilor,

Sunt convins cà sunteti convin§i/convinse: tare a§ fi vrut sà fiu defatà la acest colocviu.

Ar fi fost primul în care tema ar fi fost, nu: “Ràzboi sau pace înEuropa reconstituit¶”; nici “Drepturile omului în statele totalitare”,nici m¶car “Limba român¶, pe glob”… - teme care au fost propuse,dezb¶tute în întâlniri cu francezi, belgieni, olandezi, italieni, spanioli,americani, canadieni din Québec - sprijinite pe hàr†i desenate de mine,pe foi mari de hârtie §i care încercau s¶ indice cam unde, pe glob, seaflà România ceea - §i desigur: Basarabia.

Dar o tem¶ purtînd numele meu? Unde s-a mai vàzut a§a ceva? Ei, unde! Aici, la Chisinàu!Din p¶cate: în absen†a mea, orisicum buricul lumii…Am înteles, din program: participantii vor vorbi despre mine §i

despre scrìsurile mele…Mai bine c¶ nu voi fi de fatà: a§ fi intervenit, din salà, corectînd

cutare cronologie inutil¶, cutare fleac important de care nimeni nu arenevoie. Dar a§ fi participat §i eu la dezbatere! £i mi-a§ fi apàrat cughearele §i cu din†ii partea mea de adevàr.

Nu stiti, stimati domni, dar mai ales iubite doamne de ce atiscàpat: Vreau sà spun: de cine: de mine.

ïns¶, aten†ie, nu de tot §i nu pentru totdeauna: în primavara voiface o nou¶ tentativ¶ de a înc¶lca “legisla†ia republicii”, pentru areveni pe pàmântul Basarabiei mele.


Iar dac¶ nu §i nu §i nu, mà voi întoarce postum.Atunci pe multi am sà scriu eu!

Semnez de pe acum, nu sunt sigur cà dincolo au hârtie de scris.Paul Goma

*Azi, devreme, am primit de la Nicolae Dima înc¶ un semn de

prietenie (ne §tim de la Gherla, din 1958, ne-am rev¶zut în 1978,la el, la Washington): a aflat de “aventura” mea basarabean¶ §i seofer¶ s¶-§i adune prietenii, s¶ intervin¶ la Departamentul de Stat.

I-am mul†umit.

*Au continuat mesajele de felicitare - desigur, mult mai

pu†ine decât cele din ziua de 2 octombrie. M¶rturisesc f¶r¶ru§ine: îmi fac pl¶cere. Mare. Dup¶ cum mare - chiar foarte -r¶mâne pl¶cere de a citi-reciti-r¶sciti volumul redactat de FloriB¶l¶nescu, sprijinit decisiv de Tofan.

Exist¶ îns¶ o primejdie: b¶tut la cap de atâtea laude, s¶ începa crede c¶ le chiar merit. Ar exista primejdia, dac` nu ar func†ionaînc¶ frânele. Da, oameni buni: sunt un mare ipocrit: spun c¶nu-mi place s¶ fiu vorbit de bine, cu atât mai pu†in urcat în sl¶vi- §i gata! M-am absolvit de p¶catul trufiei!

Nu e simplu? Ba-i!

*ïn continuare, comentarii la textul lui M. Ghilezan:

“Ipocrizia dnei Herta MullerDan - Duminica, 3 Octombrie 2010, 12:38In august 1977, 40000 de mineri ai Vaii Jiului s-au ENERVAT pe

Ceausescu si regimul lui criminal. Unde s-a aflat si ce atitudine a luatatunci Herta Muller? Dar Gabriel Liiceanu? Si chiar TOTI intelectua-lii din Romania de la acea vreme?

Ipocrita Herta Muller, precum si toti intelectualii generatiei sale,NU au dreptul sa emita judecati, ci sa fie JUDECATI MORAL pentruca nu s-au "ENERVAT" si SOLIDARIZAT cu zecile de mii de mine-ri revoltati ai Vaii Jiului!

Bleah, ipocrizii si jigodisme!”

Replica lui Paul Goma catre Herta MullerDan - Duminica, 3 Octombrie 2010, 16:30"Asa, carevasazica: "In alte tari, intelectualii ..." In care alte tari,

ma rog? In Romania, in care voi, scriitorii svabi n-ati scos un mieunat,ati asteptat, tremurand - de atata simt... civic - sa fiti extrasi, de par, decatre statul german, contra muuulte marci nemtesti? "In alte tari...inte-lectualii..." - care tara? In Germania Federala?, unde "intelectualii se


ocupa..." Dar parca voi, svabii din Banat, aveati alt crez politic, vaziceati neomarxisti, ii batjocoreati pe parintii vostri, acuzandu-i denazism, iar ca sa va pregatiti viitorul de aur, taceati ca pestii ceicurajosi, faceati pactul cu Diavolul si invatati-fara-profesor-holocaus-tologia - astfel ati devenit mai ca-ca decat pa-pa: de ce nu v-ati"refugiat" [repatriat] voi in Republica Sovietica Nem†easca, m¶itovarasi Genosseni svabi, unde va era locul?

"Scriitorii si artistii din Romania nici macar nu au vrut sa discutedespre problemele colaborationismului" - iata o afirmatie iresponsa-bila. Domnia ta, cat timp a vietuit in Romania, a discutat ceea ce lereprosezi romanilor ca nu facusera?

Eu, in Romania, am facut ceea ce trebuia sa fac, ceea ce eranormal sa fac: ma exprimam in public si suportam consecintele - cefacea, Domnia ta, in acel timp? Macar ti se auzea - la Timisoara -respiratia invocata in titlul unei carti, de atata curaj nemtesc?"

Ce se mai poate adauga? Doar diferenta, de la cer la Pamant,dintre Paul Goma si Herta Muller!”

*Rugat de mine printru-un supliment de scrisoare, Gheorghe

Duca îmi confirm¶ sosirea la destinatie a textelor.

*D. Tudoran, pe blogul s¶u de la “Cultura” îi mul†ume§te lui

Kakat T. Popescu fiindc¶ i-a luat ap¶rarea… ïmpotriva cui i-aluat ap¶rarea?

Bietul Dorin: a ajuns ceea ce parc¶ nu a meritat.

*Dan Culcer îmi face o floare: îmi trimite “Mea Culpa” de

Céline. Din care copiez doar:

Louis-Ferdinand CélineMEA CULPA" Il me manque encore quelques haines.Je suis certain qu'elles existent. "Ce qui séduit dans le Communisme, l'immense avantage à vrai dire, c'est qu'ilva nous démasquer l'Homme, enfin?! Le débarrasser des " excuses ". Voicides siècles qu'il nous berne, lui, ses instincts, ses souffrances, ses mirifiquesintentions… Qu'il nous rend rêveur à plaisir… Impossible de savoir, ce cave,à quel point il peut nous mentir?!… C'est le grand mystère. Il reste toujoursbien en quart, soigneusement planqué, derrière son grand alibi. "L'Exploitation par le plus fort. " C'est irréfutable comme condé… Martyr del'abhorré système?! C'est un Jésus véritable?!” (…)

*Abia acum observ, în Obscult, la comentarii:


“Parerea lui Paul Goma despre Herta Muller Kartouche - Sambata,2 Octombrie 2010, 17:53

Parerea lui Paul Goma despre Herta : "Ca neamt, Herta Muller a fostrecuperata de Germania. Am auzit-o laudandu-se ca in curand are sa scrie ocarte despre suferintele mamei ei din lagarele rusesti. Si, va intreb, a scris-o?"

Paul Goma aratandu-se surprins, dar si indignat ca scriitoarea laureatacu Nobel este considerata a fi "de origine romana" (…).

- A devenit ceausista dictatura ceea prin 1982 - 1985, cand sotul sau,Richard Wagner avea “functii de conducere in institutiile comuniste alevremii”?

- Nascuta în 1953, Herta Müller avea doar trei anisori în 1956(Revolutia maghiara), deci nu putea “sa ia pozitie”: în 1968 (invadareaCehoslovaciei), avea doar 15 ani, era minora.

- "Grupul de Actiune Banat". Sa fi trecut ei la… actiune, prin macar untelefon de simpatie, daca nu de adeziune la Declaratia noastra pentruapararea drepturilor Omului? Ce, erau oameni dobitoci? Ei erau nemtidestepti, nu romani! Cuvantul de ordine al lor era: nu ne amestecam întreburile interne ale romanilor, asteptam vinderea (ei foloseau termenul:“recuperarea”) noastra, iar odata în RFG (în niciun caz în RDG! - ce erauoameni marxistii nostri cei destepti ca oaia si ca Totok?), ne vom puteamexprima în libertatea capitalista”.

Sper ca pe Goma nu-l contestati ca dezident anticomunist ?”

Mar†i 5 octombrie 2010

ïl citez pe tata: «M¶i fimèì! Am o idèì!”Ideea fiind: o Serie “Jurnale” la editura £tiin†a, a Academiei

de la Chi§in¶u.

*Aliona Grati îmi trimite “presa din Basarabia” :

“PAUL GOMA, OMAGIAT ÎN ABSEN¢™L-au omagiat în absen†a sa! Academia de £tiin†e a Moldovei §i Uniunea Scriitorilor au desf¶§urat o

manifestare §tiin†ific¶ dedicat¶ scriitorului român basarabean Paul Goma,stabilit în Fran†a. La 2 octombrie, Paul Goma a împlinit 75 de ani.

Paul Goma este un militant anticomunist. S-a refugiat din Basarabia,împreun¶ cu p¶rin†ii s¶i în 1944 în Transilvania. În 1977 s-a stabilit în Fran†a.Pre§edintele Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi, a precizat la evenimentimportan†a pe care o au lucr¶rile §i personalitatea scriitorului Paul Goma pen-tru Republica Moldova.

Chiar dac¶ anterior se preconiza ca scriitorului §i familiei sale s¶-i fieacordat¶ cet¶†enia Republicii Moldova pentru a putea reveni împreun¶ laba§tin¶ pe 2 octombrie, asta nu s-a întâmplat, deoarece în conformitate culegisla†ia în vigoare ini†ial cet¶†enia urma s¶-i fie acordat¶ lui Paul Goma §ifiului s¶u, iar mai apoi, so†iei lui. Academia de £tiin†e a Moldovei va între-prinde îns¶ ac†iunile necesare pentru a rezolva aceast¶ problem¶.

Cu prilejul manifest¶rii omagiale a fost inaugurat¶ §i o expozi†ie culucr¶rile scriitorului Paul Goma.”


De : [email protected] : FW: Mesajele lui Paul Goma si Gh. Duca - conferinta PAULGOMADate : 4 octobre 2010 14:48:14 HAECÀ : [email protected]épondre à : [email protected] Message-----Subject: Mesajele lui Paul Goma si Gh. Duca - conferinta PAUL GOMA

“Bun gasit!“Va expediem alaturat textele telegramelor de salut ale scriitoru-

lui disident Paul GOMA de la Paris si acad. Gheorghe Duca, aflat intr-o vizita in capitala Muntenegrului, adresate participantilor Conferintei stiintifice PAUL GOMA LA 75 ANI, organizata astazi de Academiade Stiinte si Uniunea Scriitorilor din Moldova.

Notam ca marele nostru scriitor Paul GOMA - nume emblematical exilului romanesc, urma sa vina sambata la Chisinau si sa participleastazi cu intreaga sa familie la Conferinta stiintifica, dar, din motivegreu de inteles, militantul anticomunist nu a ajuns la Chisinau, fiindlasat in exil chiar si dupa 20 de ani de la caderea comunismului inEuropa.

Ii spunem scriitorului si pe aceasta cale: LA MULTI ANI si sastie ca elita intelectuala a Moldovei va face tot ce-i sta in putere pen-tru a-l aduce ACASA!

Centrul Media al Academiei de Stiinte a MoldoveiSediul central: bd Stefan cel Mare si Sfant, nr. 1MD-2001, Chisinau, Republica MoldovaTel: 27-41-93, 27-23-37e-mail: [email protected], www.international.asm.md

Telegram¶ de salut pentru participan†ii la Conferin†a §tiin†ific¶ „Paul GOMA la 75 ani”

Onorat public, stima†i colegi de pe ambele maluri ale Prutului, m¶bucur mult c¶ a†i venit ast¶zi în Casa Mare a Academiei de £tiin†e aMoldovei §i c¶ AM REU£T, cu eforturi comune, s¶ organiz¶m un eve-niment de anvergur¶ dedicat unei personalit¶†i unice în literaturaromân¶ §i istoria rezisten†ei na†ionale de secole - Paul GOMA.

Acestui incomparabil fenomen literar-artistic §i na†ional-politic,Paul GOMA numai Poetul Na†ional Mihai EMINESCU îi poate fi„judec¶tor”, dac¶ e s¶ †inem cont de versul marelui nostru poet GrigoreVIERU. În opera sa politic¶ EMINESCU scria: „Inteligen†e se g¶sescadesea, caractere – foarte rare.” Marele scriitor disident, p¶mânteanul§i cona†ionalul nostru Paul GOMA, este prin îns¶§i esen†a sa ca OM §iOPER™ literar¶, publicistic¶, politic¶ un caz RAR de b¶rbat deCARACTER, nonconformist din fraged¶ adolescen†¶, militant antico-munist nu doar contra regimului ceau§ist, ci contra ideologiei comunis-


te în general. Celebrul nostru dramaturg Eugène IONESCO îl definea „un

SOLJENI¢IN român”, dar Paul GOMA nu este doar atât. Trecut fiindprin refugiul de la ba§tina ocupat¶ de URSS, apoi, prin mai multearest¶ri §i deport¶ri în propria †ar¶, apoi, prin exilul amar, Paul GOMAa fost mai mult decât un SOLJENI¢IN. Paul GOMA a fost „judecat”de un regim str¶in, de ocupa†ie, el a fost crucificat pe Prut §i a suferitpentru dou¶ †¶ri, c¶rora le apar†ine în egal¶ m¶sur¶. În plus, pentrulibertatea sa de gândire §i exprimare, vocea lui Paul GOMA a fost„asfixiat¶” chiar §i în Occident, de neprietenii neamului nostru, carenici ast¶zi, ca §i lui EMINESCU, nu-i dau pace...

Paul GOMA - nume emblematic al exilului românesc, este unscriitor de cert¶ valoare artistic¶, este Omul care, în ciuda riscurilorpersonale, nu a tr¶dat sau dezam¶git basarabenii s¶i, nu a contraf¶cutAdev¶rul, el este prin excelen†¶ Frate al Adev¶rului. S¶ nu uit¶m c¶prin opera sa, Paul GOMA ne-a ajutat s¶ supravie†uim ca fiin†¶na†ional¶. El a alertat decenii în §ir Occidentul privind problemaBasarabiei de dup¶ 1940 §i crimele comise de regimul totalitar comu-nist în aceste teritorii.

Paul GOMA este mândria noastr¶ na†ional¶ §i trebuie s¶-l cins-tim, precum o merit¶ din plin. Regret faptul c¶ Paul GOMA nu a ajunsast¶zi la Academia de £tiin†e cu toat¶ familia sa, dar îmi exprim spe-ran†a c¶ fericita aducere ACAS™ a Eroului na†ional Paul GOMA a fostdoar amânat¶ §i ne vom întâlni cât de curând. S¶ nu disper¶m. Ocaziide zile mari vom mai avea. În calitatea mea de pre§edinte al A£M amini†iat deja procedura de acordare a titlului de membru de onoare alA£M pentru marele scriitor Paul GOMA, iar, în calitate de membru alGuvernului R. Moldova voi propune în aceast¶ s¶pt¶mân¶ ca anul2011 s¶ fii declarat – ANUL PAUL GOMA. S¶ sper¶m c¶ demersuri-le comunit¶†ii §tiin†ifice vor fi sus†inute la cel mai înalt nivel. Repet înîncheiere ceea ce am declarat sâmb¶t¶, 2 octombrie 2010, postului deteleviziune JURNAL TV: nu Paul GOMA are nevoie de noi, ci noiavem nevoie de Paul GOMA, inclusiv din perspectiva ader¶rii †¶riinoastre la UE. Avem datoria moral¶ de a ne respecta §i cinsti persona-lit¶†ile cu renume mondial.

Doresc tuturor participan†ilor la conferin†a §tiin†ific¶ mult succes!Paul GOMA este al¶turi de noi, am vorbit cu el la telefon §i l-am infor-mat detaliat despre programul acestei conferin†e.

Acad. Gheorghe DUCA,pre§edintele Academiei de £tiin†e a Moldovei

Podgori†a, Muntenegru, 4 octombrie 2010

*Mesajul scriitorului Paul GOMA adresat participan†ilor la

Conferin†a §tiin†ific¶ „Paul GOMA la 75 ani”, organizat¶ de Academia de £tiin†e §i Uniunea Scriitorilor din Moldova


Paris, 4 octombrie 2010Doamnelor, Domnisoarelor, Domnilor,

Textul a fost reprodus la 4 octombrie

*Din Basarabia literar¶ de azi:

One Response to “PAUL GOMA: 75 DE ANI DE LA NA£TERE”Camelian Propinatiu Says: October 3rd, 2010 at 8:59 am

“De la 7 aprilie 2009 încoace (de fapt de la cutremurul de constiintacare a fost inaltarea lui Grigore Vieru la Eminescu), viata spirituala roma-neasca pulseaza mai degraba la Chisinau decat la Bucuresti.

De aceea, cum necum, Paul Goma e mai degraba aniversat aici decat inRomania, unde ca o ironie, critica dnei Herta Muller, recent la Bucuresti,vizand asa-zisa rezistenta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistiloreste identica celei exercitate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc pre-zentei acestuia la Ateneu acum cand implineste 75 de ani.”

*Thedor Codreanu îmi scrie §i - reproduc textul în jurnal:

“Draga D-le Goma,Probabil veti primi detalii despre Conferinta Paul Goma, din 4

octombrie 2010, din Sala azurie a Academiei de Stiinte a RepubliciiMoldova chiar de la cei din Chisinau. Eu am fost impreuna cu Lina,sotia mea. Am <prezidat>, ca sa zic asa, simpozionul alaturi de mode-ratorul Mihai Cimpoi, de Aliona Grati si de o alta doamna de laAcademie care a plecat imediat ce si-a sustinut interventia.Presedintele Gh. Duca a lipsit, lasand un inlocuitor sa-i citeasca<Cuvantul de salut>. Gest academic? Altminteri, am mai vazut si altigrabiti. Pana si Dinu Mihail, care a lansat cartea <Paul Goma sau pre-dica in pustiu> a plecat... moldoveneste de indata ce si-a spus spiciul.Sentimentul meu e ca organizatorii au stat sub semnul FRICII. In Salaazurie incap vreo 200 de persoane, dar, dupa numaratoarea sotiei, n-aufost decat vreo 50. Directorul Institutului de Filologie, VB, mi-a spusca s-a dorit un cadru mai <restrans>, incat evenimentul nu a fost popu-larizat. Si m-am luminat de ce: mi s-a spus ca s-au facut presiuni dinpartea anumitor cercuri impotriva intrarii spirituale a lui Paul Goma inBasarabia, din pricina ca este autorul <Saptamanii Rosii>! ValeriuMatei a avut curajul sa explice, in finalul simpozionului, de ce<Saptamana Rosie> nu este o carte antisemita. Eu mi-am inceput dis-cursul iesind din tiparele lecturarii unor foi, citand cuvintele luiEminescu despre frica: <Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spai-ma de-a privi in fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar -dar numai el foloseste>, dupa care am continuat cu aceasta observatiecruda a lui Paul Goma: <Ce fel de oameni suntem noi, românii? Nistefiinte lipsite de coloana vertrebrala, incapabili sa facem ceva prin noi


insine, mereu privind, tragand cu coada ochiului la Stapanul cel Mare,ca sa aflam daca avem voie sau nu sa-l injuram pe Stapanul cel Mic...Si, ca pe vremea fanariotilor, numai cu binecuvantarea Portii...>.Discursul a durat cam 20 de minute.

Exista la Husi un istoric, autor, intre altele, al unei carti intitulate<Martiraj in Baragan. Latesti>. El se numeste Vasile Calestru, basara-bean de origine, deportat impreuna cu familia la Latesti, pe cand era devreo zece ani. Are ceva referinte si la Paul Goma. El doreste sa va tri-mita cartea, de aceea, va rog sa-mi trimeteti adresa din Paris. Am vrutsa-l iau pentru o comunicare la Chisinau, dar avea pasaportul expirat.

Cu prietenie, Th. Codreanu”

*Aliona Grati îmi trimite textul comunic¶rii lui Andrei

¢urcanu:“Paul Goma: atitudine §i poezie

Paul Goma a avut de timpuriu con§tiin†a specificului voca†iei pro-prii. Într-un intrerviu din vremea începuturilor sale literare el m¶rturi-sea: “Istrati, acuza §i plângea. Am re†inut r¶zvr¶tirea, am refuzat lacri-mile (…). De la Sadoveanu am oprit cântecul, am alungat mila”.“Produs al marginii românismului” (Theodor Codreanu), basarabeanulprin excelen†¶ Paul Goma a §tiut ce spune când s-a raportat la cei doimari scriitori români: Panait Istrati §i Mihail Sadoveanu. Primul – unurgisit al soartei §i un aed al dezmo§teni†ilor, un ve§nic r¶zvr¶tit împo-triva minciunii §i nedrept¶†ii §i, în consecin†¶, un crucificat pe cruceacu însemnul vertical al Adev¶rului §i cel orizontal al Drept¶†ii. Al doi-lea – pân¶ la întos¶tura sa c¶tre “prealuminatele” canoane literare veni-te de la r¶s¶rit – un poet dr¶muind c-un ochi fabulos o existen†¶ mile-nar¶ ritualizat¶, un povestitor aplecat cu o pl¶cere rafinat¶ asupra cur-gerii cuvintelor, propozi†iilor §i a t¶cerilor dintre ele, l¶sându-se prins(vr¶jit) de ritmurile interioare ale acestui ceremonial al spunerii.

R¶zvr¶tirea lui Paul Goma a fost întotdeauna la vedere: §i înmodul s¶u de via†¶, §i în literatura sa. Ca §i la marii s¶i înainta§i basa-rabeni Ha§deu §i Stere. L-a§ mai ad¶uga – mai încoace – pe VasileCoroban: amândurora le reg¶sesc nu numai afinit¶†i structurale decaracter, dar §i o izbitoare asem¶nare fizic¶. E §irul de basarabenijusti†iari, inclemen†i §i incomozi, mari vizionari v¶rsa†i din aceast¶margine de latinitate vitregit¶ de istorie c¶tre centrul românismului, caun ferment necesar, salvator, de vigoare moral¶ §i rezisten†¶ etnic¶. Eun §ir nu prea lung, dar suficient de reprezentativ prin modelele deintransigen†¶ §i de caracter propuse §i prin rezonan†a ac†iunii lor întimp. “Avatar eminescian r¶t¶cit la cump¶na dintre dou¶ milenii”(Theodor Codreanu), dar §i avatar al neînduplecatei r¶ze§ii orheiene c-un Hâncu, vechi §i incurabil cârcota§, emblem¶, Paul Goma era ca §icum predestinat s¶ devin¶ un indezirabil §i un exilat, un Ahasferus,c¶ruia i s-a refuzat, pe rând, totul: casa, patria, cet¶†enia român¶, sta-tutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România etc., etc. Din


p¶cate, nici Basarabia, pentru Adev¶rul c¶reia Paul Goma s-a zb¶tutîntreaga sa via†¶ ca un leu, nu s-a ar¶tat mai vrednic¶. O ini†iativ¶ dea-l readuce ACAS™ pe acest mare exilat a e§uat în fa†a primului semnde nemul†umire din partea unei oculte atotputernice. Bravii no§tripatrio†i, ca ni§te români adev¶ra†i, au pus coada între vine §i au dat îna-poi. Cu atât mai mult c¶ Goma, §i-au f¶cut ei socoteala, nu are cum s¶le aduc¶ voturi în plus în pu§culi†a lor electoral¶. Pentru basarabeanulr¶t¶citor prin lume, cu fantasma ideal¶ a patriei sale terfelit¶ în noroiulpoliticianismului, h¶cuit¶ de interesul meschin, unicul loc de refugiu i-a r¶mas limba român¶ (el nu a scris nici o carte în alt¶ limb¶) §i unicacetate – zidurile unei opere tot mai înver§unat¶ împotriva tuturor,cuprins¶ tot mai mult de dezgust §i de însingurare, împins¶ încet, cumetod¶, din motive cu totul neliterare, tot mai la o margine a literatu-rii române. În recenta “Istorie” a lui Nicolae Manolescu lui Paul Gomai se refuz¶ nu numai voca†ia de scriitor (de altfel, un loc comun pentrucritica ata§at¶, mai întâi, la locomotiva ideologiei comuniste, apoi lacea a corectitudinii politice), dar §i cea de memoralist.

Postura de disident, de lupt¶tor împotriva totalitarismului comu-nist nu i-a fost contestat¶ decât doar în ultima vreme §i acum nu într-oformul¶ direct¶, ci în maniera la§¶ a omisiunii, a trecerii sub t¶cere anumelui s¶u, cum o face, de pild¶, Andrei Ple§u, care, în “pu†ina” disi-den†¶ român¶, îi reg¶§e§te pe Doina Cornea §i Radu Filipescu, nu îns¶§i pe “patriarhul” (cuvântul ar putea fi scris §i f¶r¶ ghilimele) ei, PaulGoma. Refrenul îns¶ cu “lipsa de talent” a turbulentului basarabean efoarte vechi. “Goma nu reprezint¶ nimic… Paul Goma nu este o per-sonalitate în lumea scriitorilor…”. Acestea §i altele de acela§ gen eraucalificativele fostei securit¶†i comuniste menite s¶ minimalizeze rezo-nan†a unui nume incomod §i de nedomolit. Mai încoace, negareavoca†iei sale literare a recidivat, consolidându-se într-un curent de opi-nie cu preten†ii elitiste, dar mai degrab¶ resentimentar, fiind un fel dea r¶spunde la ploaia de s¶ge†i (otr¶vite) aruncate de Paul Goma dup¶’90 în toate gr¶dinile. De la contestarea talentului pân¶ la promisiuneapublic¶ a unei “cur¶†enii generale” a literaturii române, când Goma “vafi scos pe f¶ra§. Ca o gânganie în care s-a metamorfozat comis-voiajo-rul lui Kafka” (Nicolae Manolescu) nu era decât un pas. Numai c¶ lite-ratura român¶, din fericire, nu †ine chiar de hatârul fiec¶ruia.

“Nu cred c¶ doi critici literari din România se pot în†elege în pri-vin†a lui Paul Goma.” Observa†ia îi apar†ine lui Ion Simu†. Cauzarezid¶ nu numai în caracterul noduros al orheianului nostru, în faptulc¶ uneori îl ia gura (stiloul, tastatura ordinatorului) pe dinainte, slobo-zind la stânga §i la dreapta apelative mu§c¶toare, mortale, uneori de obrutalitate stânjenitoare, exagerate sau chiar nedrepte. La mijloc e §ispecificul scrisului s¶u, lipsa de stil (în sensul elitist, nu literar, alcuvântului), confundat¶ cu un program estetic “rudimentar, dar aplicatcu consecven†¶” (Alex. £tef¶nescu). E un program conform c¶ruia,continu¶ acela§ critic, “scrisul înseamn¶ înainte de orice altceva deli-teraturizare”, din care cauz¶ “realismul s¶u devine hiperrealism, iarhiperrealismul – hiperprozaism”. £i în continuare: “Adev¶ra†ii proza-


tori reali§ti sunt de fapt poe†i sobri. Lui Paul Goma poezia îi lipse§testructural - §i poate tocmai de aceea §i-a f¶cut un program din respin-gerea ei sistematic¶. El vede lumea dintr-o perspectiv¶ moral-adminis-trativ¶ §i vulgar-fiziologic¶”.

Fiind de acord cu postulatul prozatorilor reali§ti – poe†i sobri, nuputem accepta, în mod categoric, generalizarea concluziv¶ “nimicitoa-re”, în care u§or se b¶nuie§te ranchiuna §i r¶zbunarea; mai exact, oripost¶ “pe potriv¶” la ni§te acuze anterioare. “Din calidor”, desprecare e vorba în comentariul de mai sus, dar §i alte texte literare ale luiGoma sufer¶, dup¶ cum au remarcat mai mul†i critici, din cauza unorlungi paranteze istorice §i analize socio-morale obositoare. Acestora,îns¶, le putem g¶si dac¶ nu o scuz¶ estetic¶, cel pu†in o explica†ie. PaulGoma e primul m¶rturisitor redutabil al atrocit¶†ilor regimului comu-nist din România în Occident §i primul mesager de rezonan†¶ al drameiBasarabiei §i basarabenlor în lume. Împins de un patos justi§iar abso-lut, sprijinit de o memorie “de elefant” (Daniel Cristea Enache), cu ocon§tiin†¶ puternic¶ a misiunii sale §i cu o voin†¶ de neclintit întru rea-lizarea ei, ca s¶ se fac¶ auzit §i în†eles, el simte mereu nevoiacomplet¶rii cadrului narativ cu detalii suplimentare, consider¶ nece-sar¶ deschiderea unor paranteze l¶muritoare cu explica†ii în plus. Cuatât mai mult c¶ la mijloc e vorba nu numai de ignoran†a total¶ în“materie estic¶” a interlocutorului occidental (cititorul c¶ruia i se adre-seaz¶ naratorul §i pe care vrea s¶-l sensibilizeze), dar §i o vraj¶ ideolo-gic¶ interpus¶ între el §i realitate, fascina†ia unui stângism “cu fa†¶uman¶” care îl încurc¶ s¶ în†eleag¶ §i s¶ accepte adev¶rul în cruditateasa cumplit¶, bestial¶. Cum s¶ con§tientizeze acesta strâmb¶t¶†ile uneiistorii nedrepte, traumatizante, jignirile §i silniciile unui sistem tiranic,r¶nile adânci ale unei memorii defulate cu o putere de revan§¶ remar-cabil¶, egal¶ cu îmlinirea unui destin – neuitarea ca act de justi†ie?

Lipsa de “stil” nu înseamn¶ §i lips¶ de poezie la Paul Goma.Faptul c¶ proza sa refuz¶ morga rafinamentului literaturizant, distinc†iastilizatorului manierat, mergând direct c¶tre ni§te ritmuri verbale per-cutante, rebele, pline de convulsii interioare, de hiatusuri, de fractur¶risintactice §i de t¶ceri, dovede§te un altfel de rafinament decît cel for-mal-estetizant, descoper¶ o altfel de poezie decât cea izvorât¶ dinlirism, etnografie ori joc textualist. Autorul “Patimilor dup¶ Pite§ti”refuz¶ programatic poeticitatea, nu §i poezia. Aceasta gâlgâie neoprit¶în însu§i patosul sacadat al rememor¶rii, în tonusul vital al lungilormonologuri din care se isc¶ §i pe care se înal†¶ c¶r†ile sale. “Goma esteun dionisiac prin energia care-i alimenteaz¶ scrisul. El este un om alesen†elor tari, atac¶ virulent prin confesiune, se descarc¶ la modulcathartic prin digresiuni, se impacienteaz¶ în fa†a avalan§ei de aminti-ri §i idei, c¶rora le pune frâu cu mare greutate.” (Anca Mih¶il¶). Pe dealt¶ parte, în adâncul acestui tonus narativ, descoperim o mare poeziea sim†urilor (cu preponderen†¶ a v¶zului §i a sim†ului auditiv, nelipsindîns¶ sinestezia patetic¶ §i a altor senza†ii) care fixeaz¶ (au fixat când-va) totul, în mi§carea vie a gestului, în specificul exprim¶rii lingvisti-ce a personajelor, în amplificarea, stingerea sau interferen†a diverselor


sunete umane ori de alt¶ natur¶. Ion Negoi†escu spunea c¶ Goma esteun “excep†ional poet al cruzimii”, ceea ce este foarte adev¶rat. Cititedin acest unghi de vedere, “Gherla” §i, mai ales, capodopera “Patimiledup¶ Pite§ti” sunt ni§te poeme ale demoniz¶rii omului (“sc¶ri” inverseîn¶l†¶rilor patristice) §i ale suferin†ei umane. Un ochi atroce, implaca-bil, ca o camer¶ de filmat cu încetinitorul, ne pirone§te cu imaginilesale percutante din cotloanele unei memorii care a promis cândva s¶re†in¶ totul, s¶ nu uite nimic. Scene zguduitoare de cruzime din via†ade fiecare zi a închisorilor comuniste alterneaz¶ cu scene de o impre-sionant¶ poezie a rememor¶rii imaginilor “celeilalte” lumi: proasp¶t¶§i neîntinat¶, r¶mas¶ undeva fabulos de departe, contrastând violent curealitatea concentra†ional¶. În infernul închisorii, viziunea unui cadrucu cei dragi, de acas¶, are intensitatea §i sublimul tr¶irii unui col† deparadis: "De la poarta închisorii ne mut¶m cu to†ii în livada de laPiatra, sub dud; într-un cap al mesei, bunicul Pamfil; în cel opus, tata;în dreapta bunicului: bunica Agapia, Artimon, mama; dincoace:Elisav, lâng¶ tata apoi Seliva între noi, apoi eu - în stânga bunicului -fa†¶ de mas¶ alb¶, cu pete de soare mi§c¶tor, de vânt din frunzi§uldudului, ca în ap¶ adânc¶; acea lini§te a satului în amiaz¶ de var¶, plin¶de sunete: g¶ini cotcod¶cind speriate a var¶ §i a cald, o coas¶ ascu†it¶,hâr§âit, cu gresia, o chemare, scâr†âit de ro†i; var¶ zumz¶ind de miro-suri: amar, de frunz¶ de nuc; a†os §i b¶rb¶tesc, cel de baleg¶ de cal; iute§i vesel cel de la focul f¶cut în curte - alt miros decât fumul din hornu-ri seara; miros securizant de la c¶m¶§ile noastre, al trupurilor noastre,adunate în jurul mesei, formând un cor de odori: bunicul - t¶mâie §i,u§or coclit¶, adierea de argint vechi, de la od¶jdii; bunica - gutui,busuioc §i calap¶r; Artimon – tutun Abdulah §i iuft; mama - mam¶;Seliva - coam¶ r¶scoapt¶ în soare §i înc¶, înc¶, amestec de acrui de ladegetele p¶tate de cerneal¶ §i str¶lucitor §i de rochie nou¶; Elisav -sudoare curat¶ de lup adineaori îmb¶iat; tata - nu §tiu, el r¶mâne pedinafar¶; în fine, eu sim†indu-m¶ bine în mine §i cu".

Pentru a fi mai conving¶tor am s¶ citez §i o scen¶ din romanul“Din calidor”, o scen¶ (din multele) cu Mo§ Iacob, vecinul de la Manaal familiei Goma, un fel de bunic adoptiv al micului Paul, în care ges-turi §i imagini surprinse de ochiul pur al copilului de alt¶dat¶ renasc înpagin¶ cu o prospe†ime §i intensitate poetic¶ de balad¶: “Mai v¶zusem,aveam s¶ v¶d butnari b¶tând cercuri – dar nu ca Mo§ Iacob. To†i cei-lal†i b¶teau cercuri – cu mai mult¶, mai pu†in¶ meserie; §tiin†¶; înde-mânare – dar atâta tot, pe când Mo§ Iocob…

Chiar înainte de a atinge cu “gura de §¶rpe” vreun cerc (iar cu cio-canul mânerul “gurii”), intra în ritm – pe care-l marca din tot trupul,mai ales cu t¶lpile b¶tute de p¶mânt. Dup¶ ce se înc¶lzea bine, pe loc,pornea în jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii:încolo, încoace; apoi, la patru pa§i, o lovitur¶ în cerc, dar §tears¶, maimult de form¶ decât de b¶tut cercul acela); încolo, încoace; apoi o§tears¶ tot la doi pa§i; apoi la fiecare pas – încolo, încoace. Timp de…mai mult nu se atingea de butoi, decât a§a, c¶ venise vorba, ar fi pututbate cercul acela cu o §tears¶ §i în genunchiul lui – de pild¶. Ai fi zis


c¶ vrea s¶-l, mai întâi, îmblânzeasc¶, farmece, ame†easc¶ – înainte dea-l, lovi cu adev¶rat. Lovituri ciocan-dalt¶ §i pauze §i contratimpimarca†i de strig¶turi scurte, mai degrab¶ icnete împu§cate din familia“h¶!”-ului de diminea†¶.

Ame†eam eu, primul. O ame†eal¶ special¶, cu o special¶ durere decap – dar nu sup¶r¶toare – biciuit¶, ciocaboc¶nit¶, lip¶it¶, h¶!-uìt¶,icnit¶. Dar chiar a§a, îmi d¶deam seama c?, de la o vreme (dac¶ nucumva înaintea mea) ame†ea el, Mo§ Iacob. Ca s¶ nu se piard¶, s¶ nunimereasc¶ cine §tie unde §i în ce, ca s¶ nu se izbeasc¶ de vreun pereteori gard – sau s¶ dea peste polobocul-osie – ori s¶ cad¶ la p¶mânt, Mo§Iacob avea o singur¶ – de ast¶ dat¶, adev¶rat¶ – solu†ie: s¶ continue; s¶nu se opreasc¶.

Dac¶ p¶rin†ii erau acas¶, ie§eau în calidor §i ei. Dac¶ în acelemomente se aflau prin apropiere oameni, se lipeau de gard §i priveau.Dac¶ din întâmplare, erau clase, atunci se d¶dea recrea†ie §i copiiin¶v¶leau la ferestre (de obicei b¶trânul t¶n†uia când nu erau cursuri,dar se mai în§ela §i el…). Eu, din calidorul meu, §tiam c¶ Mo§ Iacobpentru mine face ce face. £i, în felul meu, îl ajutam s¶ †ie, îl sprijineamîn încercare: p¶strând §i eu ritmul, †inându-l cu toat¶ fiin†a. Mai ales îlajutam pe Mo§ Iacob s¶ nu-§i piard¶ p¶l¶ria §i capul. Erau dou¶ p¶r†iale corpului s¶u care i s-ar fi putut desprinde de rest §i c¶dea – în tim-pul tan†ului: întâi p¶l¶ria: m¶ încordam, m¶ concentram asuprap¶l¶riei, o p¶stram pe capul Mo§ului; fiindc¶ §tiam: dac¶-i pic¶ p¶l¶ria,capul, r¶mas f¶r¶ acoperi§, are s¶-§i piard¶ §i temelia; are s¶ se des-prind¶ de gât §i are s¶ se rostogoleasc¶ în colbul b¶t¶turii. £i-atunci,chiar c¶ Mo§ Iacob cel f¶r¶ de cap n-are s¶ mai poat¶ fi oprit dincioc¶nit §i t¶n†uit cine §tie cât¶ vreme – poate ani, dac¶ nu cumva pân¶la sfâr§itul lumii, ceea ce, pentru mine, atunci, însemna cam multicel.

Ca ucenic ajutor de (§i) butnar §tiam c¶ Mo§ Iacob n-ar fi avutnevoie s¶ îmbuneze astfel polobocul, l-ar fi putut cercui pe dat¶. Da,dar Mo§ Iacob era Mo§ Iacob. Butoiul acela n-avea mare importan†¶;important era, nici m¶car tan†ul ci, pe de-o parte t¶n†uitorul; pe de alta,cred §i acum c¶ eu, privitorul, eram cel mai important. De pe lume.”

Studiul acestor aspecte ale operei lui Goma abia se anun†¶.Dincolo de un Momos cârtitor §i, pentru mul†i, agasant se descoper¶ unzeu tân¶r, un Dionis cu sim†urile mereu dezl¶n†uite, vii, proaspete, unanimal primar gata s¶ capteze §i s¶ absoarb¶ cu porii trupului, ca cuni§te tentacule uria§e, totul “ce mi§c¶” în jurul s¶u. Apar†inând, cu voiasau f¶r¶ voia strajnicilor de la poart¶, literaturii române, Paul Gomaeste, prin destin, (§i) un “m¶dular” al Basarabiei. Al¶turi de o inteli-gen†¶ “boant¶, †¶r¶noas¶, basarabean¶”, de care vorbe§te el în “Dincalidor”, în prozele sale se reg¶se§te §i o sensibilitate specific¶ locului.O sensibilitate de r¶ze§ de la o margine de †ar¶. Pe vremuri, chiar cândtr¶gea din flint¶ acesta p¶rea s¶ cânte din frunz¶.

3 octombrie 2010”


Iat¶ §i textul Alionei Grati:

“Aliona Grati “ALT™ IMAGINE ARTISTIC™ A BASARABEANULUIVoi începe discursul meu prin a men†iona ipoteza de lucru §i prin

a atrage aten†ia asupra concluziilor la care voi ajunge spre sfâr§it. Basarabeanul din romanele lui Paul Goma se dovede§te a fi total

diferit de personajele cu mentalit¶†i formatate, resemnate, p¶§uniste,senine, evlavioase ale canonului literar moldovenesc instaurat dup¶refluxul realismului socialist. Consider¶m c¶ basarabenii extraverti†i ailui Paul Goma constituie o replic¶ §i o alternativ¶ serioas¶ la galeria depersonaje mioritice canonizate la un anumit moment în literatura dintrePrut §i Nistru. Scriitorului îi reu§e§te punerea în form¶ artistic¶ a uneirealit¶†i umane care nu se las¶ supus¶ plafon¶rii §i standardiz¶rii ideo-logice, r¶mânând structural deschis¶ §i redefinibil¶.

Se §tie c¶, de-a lungul activit¶†ii sale scriitorice§ti, Paul Goma §i-a f¶cut un obicei din demontarea tabuurilor, din persiflarea „v¶ic¶tori-lor” §i a sensibilit¶†ilor necritice, precum §i din satirizarea idolilor. Darceea ce a atras întotdeauna aten†ia a fost intransigen†a sa în interpreta-rea istoriei, constant¶ care a atras de-a lungul anilor, deopotriv¶ solida-rizare §i oprobriu. Nu voi spune nimic nou afirmând c¶ istoriaBasarabiei §i soarta basarabenilor a fost cea mai important¶ preocupa-re a domniei sale. „Pentru mine Basarabia înseamn¶ tot” sus†ine PaulGoma într-un interviu din 1990. Dragostea fa†¶ de basarabeni se resim-te în fiecare articol sau interviu la tem¶.

£i totu§i, Paul Goma are ce s¶ le repro§eze basarabenilor, dar §iacest repro§ iese de sub formele standard – lucrul pe care nu-l poateaccepta scriitorul este c¶ basarabenii „au îndurat”, „au rezistat”, dar„nu s-au opus”. Citez din interviul lui Paul Goma realizat de DinuMihail, publicat anul acesta la editura Magna Princeps §i intitulat PaulGoma sau predica în pustiu: basarabenii „au suferit cumplit, au fostdeporta†i, au murit prin Siberii, au fost împu§ca†i – dar nu s-au opus.Basarabenii au rezistat… exact ca scriitorii români: au rezistat în sen-sul c¶ au îndurat; c¶ n-au pierit de suferin†¶, de umilin†¶. Dar a rezistanu înseamn¶ doar a muri sub lovituri (f¶r¶ s¶ crâcne§ti), înseamn¶ §i ada înapoi m¶car a suta parte; înseamn¶ a protesta; prin gest, princuvânt; a rezista înseamn¶ cel pu†in s¶ urli tare atunci când e§ti lovit,nu, prin t¶cere, s¶ te faci complicele martirizatorului t¶u” (p.50).

Aceasta este pozi†ia axiologic¶ §i viziunea omului Paul Goma,ceea ce am încercat s¶ urm¶resc cum acestea prind contur, i-au form¶artistic¶ în crea†ia scriitorului. De§i o privire mai larg¶ ar demonstrafaptul c¶ toat¶ literatura scriitorului ilustreaz¶ figura basarabeanuluir¶zvr¶tit, ne vom limita la romanul Din calidor, din mai multe motive,e suficient s¶ spunem ca aici g¶sim, cantitativ spus, cele mai multe per-sonaje-basarabeni.

Dac¶ e s¶ d¶m crezare teoriei psihanalitice, mediul §i momenteleimportante din primii ani ai vie†ii unui om marcheaz¶ evolu†ia lui men-tal¶, fapt care ne justific¶ s¶ c¶ut¶m anume în evenimentele rememo-


rate §i descrise în romanul Din calidor (1987 în francez¶, 1989 înromân¶) structura §i dispozi†ia organic¶ pentru angajarea ulterioar¶ aautorului. Mai mult, credem c¶ pân¶ a fi un scriitor disident, PaulGoma este, mai întâi de toate, creatorul unei variante alternative a tipu-lui literar de basarabean diferit de imaginile personajelor resemnate,contemplative §i p¶§uniste. Dincolo de comentariile privind reac†iileinsurgente ale lui Paul Goma fa†¶ de realitatea social-politic¶, se poatevorbi, cu siguran†¶, §i despre o replic¶ în plan artistic a scriitorului. Pelâng¶ dimensiunea contestatar¶, ostentativ discutat¶, autorului i s-arecunoscut meritul de a produce o scriitur¶ care, pornind de la propriabiografie, „se instaleaz¶ durabil ca valoare în fic†iune §i în regimulautenticit¶†ii” (Simu†, 2004, 192). Considera†iile unor personalit¶†inotorii – „un excep†ional poet al cruzimii” (I. Negoi†escu), „DisidentAbsolut” (I. Simu†), „estet al sadismului” (L. Hanganu) §.a. – îi reabi-liteaz¶, în mare, opera adeseori devastat¶ de calific¶rile denigratoare,punându-i în lumin¶ prestan†a estetic¶.

Reconstituirile romanului Din calidor sunt „amintirile dincopil¶rie” ale lui Paul Goma. În zadar îns¶ vom c¶uta s¶ fim plimba†iprin paradiziace spa†ii humule§tene sau prin tihnite §i idilice ambian†eale conacului boieresc, de genul celor imaginate de Ionel Teodoreanusau Constantin Stere. Secven†a temporal¶ rememorat¶ nu este una ces-ar fi înscris în capitolul „secolul de aur al istoriei na†ionale”,Basarabia devine în prima jum¶tate a veacului trecut locul unor spec-tacole ideologice §i a unor experien†e sociale monstruoase. Pentru asurprinde aceast¶ realitate, precum §i pentru a da form¶ artistic¶încerc¶rii disperate omului de a supravie†ui acesteia, Paul Goma alegeun alt discurs. Romanul Din calidor demonstreaz¶ un emblematismrealist pe baz¶ folcloric¶, oferindu-ne o biografie organizat¶ în siste-mul de imagini §i simboluri carnavale§ti.

Amintesc: carnavalul este s¶rb¶toare popular¶, îndeosebi euro-pean¶ (de origine precre§tin¶, dar absorbit¶ de cre§tinism), de factur¶optimist¶, cu caracter vesel, incluzând în cadrul unor ample serb¶rigrote§ti, alegorice, m¶§ti, costuma†ii de deghizare. La origine carnava-lul a fost un ritual, o larg¶ liturghie popular¶, cu scopul principal alpurific¶rii. Acest complex ritual §i ceremonial avea loc anual §iurm¶rea r¶sturnarea complet¶ a ordinii ierarhiei, desc¶rcarea în publica sentimentelor §i resentimentelor refulate, relaxarea §i purgarea colec-tiv¶, rena§terea spiritual¶, retr¶irea timpului sacru.

Romanul lui Paul Goma ne surprinde prin bogatul repertoriu car-navalesc. Autorul carnavalizeaz¶ „amintirile din copil¶rie”, propunândo alternativ¶ artistic¶ de biografie, tr¶it¶ colectiv. La fel el carnavali-zeaz¶ istoria, politica, morala §i chiar frica de moarte, gesturi pe carele interpret¶m ca pe o tentativ¶ de inversare a ierarhiilor, afirmândputerea celui slab. E vorba aici de valorificarea dimensiunii subversi-ve a carnavalului, în rezultatul c¶reia basarabeanul slab, vulnerabil,marginalizat, c¶lcat în picioare de istorie cap¶t¶ o bizar¶ m¶re†ie. Maimult, în planul fic†iunii, Paul Goma creeaz¶ o lume care se arat¶ a filocul unui carnaval transistoric, în care mai multe voci au dreptul s¶ se


expun¶. Pân¶ la evadarea în „singur¶tatea turnului rilkean” a Jurnalelor

sale, Paul Goma este creatorul unui nou cronotop – cronotopul calido-rului. „Calidorul” este nu doar un motiv al subiectului, o metafor¶ aunui paradis transcendent sau o obsesie sublimat¶, pe care naratorul arevoca-o într-o atmosfer¶ înv¶luit¶ de misticism evlavios, ci o tr¶ire înplan real §i terestru a timpului cu o organizare specific¶ în roman.Dovad¶ a unui fel aparte al raportului spa†iu-timp ne stau configura†iilepunctului de reper: „vestibul deschis spre ambele p¶r†i, acel afar¶proxim §i nu definitiv, acel loc la aer §i lumin¶ §i umbr¶ §i c¶ldur¶expus agresiunilor – dar nu mortale: oricând pot face pasul înapoi, laad¶post...” Calidorul este un spa†iu deosebit de cele private, închise asalonului sau a c¶minului familial etc. Nucleul formator al romanuluicu implica†ii estetice, adic¶ cronotopul, este unul de origine carnava-lesc-rabelaisian¶.

Prin calidor trec toate destinele personajelor, aici se producecriza, se percep schimb¶rile radicale §i cotiturile nea§teptate ale desti-nului, se iau hot¶râri, se trece hotarul „bunelor maniere” etc. Ac†iuni-le romanului se desf¶§oar¶ întotdeauna în spa†iul deschis al calidoru-lui, sub cerul liber, în câmp sau în codru, întotdeauna în afara bordeie-lor întunecoase §i s¶r¶c¶cioase („Bor†i, nu case!”). M¶nenii lui PaulGoma sunt avizi de libertate spa†ial¶, „prepeleacurile” lor „de paz¶”fiind adev¶rate „opere de art¶”, de la în¶l†imea c¶rora po†i „acoperi cuprivirea o raz¶ de cel pu†in un kilometru”. Eroul lui Paul Goma, basa-rabeanul, nu poate fi considerat un contemplativ introvertit, el este un„auril¶” (de la „aur” §i „aiurit”), care î§i exteriorizeaz¶ §i chiar î§iexpune z¶naticele idei despre frumos.

Gravitatea absolutiz¶rii, proprie romanului modern, este sl¶bit¶de perspectiva ironic¶, patosul este înlocuit cu râsul s¶n¶tos de sorgin-te †¶r¶neasc¶ §i puternic ancorat în folclor. E adev¶rat, în Din calidorrâsul nu e zgomotos, ba chiar în¶bu§it, redus la limit¶, dar acestareu§e§te s¶ consemneze o viziune profund¶ asupra lumii. El exprim¶,în pofida oric¶ror distorsiuni ale istoriei, un optimism vital. În lumealui Paul Goma patimile se amestec¶ cu râsul §i veselia, iar via†a arefranche†e de carnaval.

Carnavalul, dar §i genurile dramatice ale folclorului român, stauîntre via†¶ §i cultur¶ §i acest lucru îi determin¶ formele §i ritualurilespecifice. Men†ion¶m faptul c¶ începutul romanului Din calidor esteconstruit dup¶ schema retoric¶ a genurilor dramatice populare.Oratoria naratorului este îndreptat¶ în vederea provoc¶rii auditoriului,a facilit¶rii întâlnirii ontologice a tuturor participan†ilor la actul lectu-rii, a apropierii lor sub imperiul confortului familiar pe care îl implic¶râsul popular: „Galeria casei p¶rinte§ti din Mana este buricul p¶mân-tului”. Autorul desemneaz¶ o viziune asupra lumii, pe care ConstantinNoica a definit-o în urm¶torii termeni: „În†elepciunea aceasta, de avedea nu ostilitatea lucrurilor, nici fragilitatea lor în cadrul universaleidu§m¶nii, ci fr¶gezimea vie†ii §i a leg¶turilor dintre ele, este poate maiadânc¶ decât în†elepciunea obi§nuit¶, a marilor triste†i”. C¶ci – sus†ine


filosoful român, preluând un pasaj din Înv¶†¶turile lui Neagoe Basarab,– a§a iaste rândul §i obiceaiul lumii acesteia. £i toat¶ veselia §i bucu-ria ei nu poate fi într-alt chip, pân¶ nu s¶ umple cu jale; a§ijderea §ijalea s¶ umple cu veselie §i bucurie”. Aceast¶ permanent¶ r¶sturnare aregistrelor de sensibilitate uman¶ marcheaz¶ într-un fel aparte compor-tamentul §i limbajul eroilor din roman Personajele lui Paul Gomasunt fra†i spirituali cu eroii rabelasieni §i crengieni sau idio†iidostoievskieni.

M¶nenii lui Paul Goma sunt nepo†ii lui P¶s¶ri-L¶†i-Lungil¶,Ochil¶, Geril¶ sau Fl¶mânzil¶, doar c¶ imaginea lor grotesc¶ seconstruie§te nu prin descrierea fizicului diform §i hidos ci, în primulrând, prin limbajul buf. Combina†ii ce frizeaz¶ logica obi§nuit¶, amin-tind într-un fel renumitele configura†ii zoologice ale personajelormedievale, pot fi întâlnite de-a lungul întregului roman. Men†ion¶m, înacest sens splendidele paradoxuri: „numai liberul lucreaz¶ ca un rob”sau „§i doamna Y §i domni§oara Z §i dumneavoastr¶, doamn¶, sunte†idoamne, v¶ permite†i s¶ face†i pe servitoarele, dar eu sunt †¶ranc¶,doamn¶, eu nu-mi permit...”, sau parodia celebrei mentalit¶†i arhaic-mioritice a †¶ranului basarabean: „§i plânge Ivan, plânge cu lacrimi câtpearja... £i tu, moldovan-cap-de-bou-omenos, te sim†i dintr-odat¶nu-§tiu-cum, c¶ l-ai nedrept¶†it, l-ai obijduit, l-ai oc¶rât pe cre§tin... £ite pomene§ti cerându-i iertare, tu lui, rugându-l s¶ te ierte – el petine...”, f¶r¶ a trece cu vederea structura absolut grotesc¶ a cuvântuluice denume§te spa†iul natal evocat – „Ba(Be)sarabia” §i, respectiv, alocuitorilor lui „ba(be)sarabeni” (subl. n.)

Idiotismul e un fel de a tr¶i. Suci†ii lui Paul Goma se afl¶ lagrani†a dintre via†¶ §i art¶, ei nu sunt actori comici, dar nici oamenipro§ti §i redu§i. Caractere ambivalente, necomplinibile, excentrice, cucele mai nea§teptate posibilit¶†i, pendulând între o masc¶ scenic¶ §i ovia†¶ interioar¶ ocultat¶, oamenii „din calidor”, pe jum¶tate †¶rani, iarpe cealalt¶ jum¶tate înv¶†¶tori sau „premari”, au un fel aparte de rezis-ten†¶ – travestit¶ cu preocup¶ri elementare. Personajele memorabileale romanului sunt tocmai †¶ranii cu pu†ine îngrijor¶ri pentru agricul-tur¶, meseria§i de talia lui Mo§ Iacob, care §tia s¶ fac¶ bine doar „bort¶în covrig” sau în lingur¶ („pentru aceast¶ «opera†ie» avea cel pu†inzece unelte”). Dar tocmai aceast¶ simulare a con§tiin†ei rudimentare i-a dezlegat gura clovnului/bufonului/marginalizatului în fa†a puterii:„Bine-a†i venit, daraghie tovar¶§’, ob§tea m-o trim¶s de s¶ v¶ spui, dela inim¶, c¶ muuuul’ v-am mai a§teptat! D-amu, c-a†’ venit, fi†i bine-veni†’!”. Astfel de scene burle§ti dezv¶luie un umor hâtru §i gros, unsim† comic, oarecum excentric §i ermetic, care necesit¶ asocia†ii com-plexe, de natur¶ filosofic¶ §i social-politic?, un sim† deosebit al subti-lit¶†ilor cuvântului §i cunoa§terea folclorului dramatic românesc.

Râsul relativizeaz¶ tot ce îi separ¶ pe oameni sau imprim¶ vie†ii ofals¶ gravitate. Râsul este un tip ideal de comunicare, care anuleaz¶distan†ele. Fragmentul care surprinde întoarcerea m¶nenilor din codrulce i-a ad¶postit în vreme de r¶zboi este revelator în acest sens.Priveli§tea ce li se a§terne în fa†¶ e macabr¶, satul §i p¶pu§oaiele sunt


pres¶rate de corpurile neînsufle†ite, „r¶umirositoare” ale solda†ilor, iarogr¶zile gospodarilor au devenit teren de manevrare a tunurilor §i care-lor de r¶zboi. Reac†ia ciudat¶ a m¶nenilor, ilaritatea aproapedemen†ial¶, care se instaleaz¶ la vederea acestei anomalii, are for†¶reconfortant¶, eliberatoare de sub imperiul tensiunii existen†iale §i d¶m¶sur¶ superiorit¶†ii morale a omului. Râsul ofer¶ speran†a unei posi-bile rea§ez¶ri a normalit¶†ii în acest spa†iu n¶p¶stuit de invazii secula-re §i în via†a m¶nenilor, desf¶§urat¶ mereu pe muchia „refugilor”.

Splendidele carnavaliz¶ri ale mor†ii exprim¶ o transgresare a sen-timentului thanatic §i a seriozit¶†ii legate de el. De regul¶, exorcizareamor†ii se desf¶§oar¶ dup¶ un ritual de s¶rb¶toare iconoclast¶, dar careniciodat¶ nu ia forma revolu†iei grave, ci, dimpotriv¶, instaleaz¶ ovoio§ie §i o ilaritate general¶, un festin vesel, facilitând manifest¶rilef¶r¶ limite ale libert¶†ii: „M¶i, §i se-ncinge hor¶ mare – de ast¶ dat?, debucurie. Toat¶ lumea bea, cânt¶, chiuie, plânge, url¶, boce§te, cânt¶,râde-plânge §i chiuie, chiuie lumea asta”. Scena în care tat¶l î§i joac¶crucea de pe mormânt se înscrie în linia tradi†iei carnavalului: „Apoitata nu trântea crucea în mijlocul cur†ii §i n-o sp¶rgea cu toporul; n-ostropea cu gaz §i nu-i d¶dea foc. £i nu dansa, gol pân’la brâu, în ciz-mele lui, ruse§ti, de foaie-de-cort, kaki; §i nu se desc¶l†a de cizmele depânz¶ ruseasc¶ §i nu le azvârlea în foc, peste cruce, pe rând; §i nur¶cnea, dansând gol, descul†, cu o sticl¶ de vin în mân¶, cu p¶ru-n ochi,cu ochii albi”. Bufonada tat¶lui, „întoarcerea pe dos” a mitului luiHristos etaleaz¶ un fel aparte a †¶ranului de a exprima tragedia uman¶,evitând preceptele autoritare. Dansurile sunt gesturi ale vitalit¶†ii §i auînsemnele unor posibile existen†e.

Basarabenii lui Paul Goma au un cult aparte al orgiilor eliberatoa-re, acestea fiind petrecute dup¶ anumite rânduieli §i tabieturi, menite s¶fac¶ deliciul participan†ilor. Estetizarea ceremonialului de preparare avinului are o profund¶ logic¶ carnavalesc¶. De la „butn¶rie”, f¶cutul de„butii §i butoaie, poloboace §i butoane, balerci §i balercu†e, z¶c¶toriînalte §i deje scunde, ciubere §i doni†e – tot ce se-nchega din doage §idin cercuri...”, pân¶ la „ame†eala special¶, cu o special¶ durere de cap– dar nu sup¶r¶toare – biciuit¶, ciocaboc¶nit¶, lip¶it¶, h¶-uit¶, icnit¶”,pe care o creeaz¶ b¶utura revigorant¶, discursul face parada fantezieiluxuriante cu ecouri din poetica s¶rb¶torilor dionisiace. Bog¶†ia desenza†ii festive compenseaz¶ priva†iunile vie†ii cotidiene §i desc¶tu-§eaz¶ reful¶rile personale, v¶rsându-le în imensa energie colectiv¶.

Personajele hedoniste ale lui Paul Goma nu pot fi tratate dreptcazuri de „naturalism”, „biologism” sau „fiziologie vulgar¶”. Nu sepoate vorbi aici de patologii §i efecte ereditare malefice, ci de o sensi-bilitate a naturalului, a percep†iei organice a lumii, care instaureaz¶domeniul umanului §i omenescului chiar §i în condi†iile unei realit¶†imortifiante. Preocup¶rile mature ale copilului „din calidor” fac dova-da victoriei for†elor naturale asupra efectelor nefaste ale civiliza†iei.Aventura sc¶ldatului, cea a „mânc¶rii”, splendidele imagini ce evoc¶„omenirea goal¶ alergând prin viile-n floare” sunt înc¶rcate de remi-


niscen†e folclorice. Cu toat¶ „depravarea” §i „grosol¶nia” etalat¶, aces-te scene au ceva din sacralitatea riturilor, ele figureaz¶ dezm¶†ul sacrual pubert¶†ii §i restabilesc „f¶r-de-b¶trâne†ea”.

Dar s¶ revenim la interpretarea istoriei. În acest roman Tat¶l esteinvestit cu vocea care „face lumin¶” în culoarele istoriei §i ale politici-lor administrative. Tr¶gându-§i c¶ciula brum¶rie pe o ureche §i mijin-du-§i †¶r¶ne§te ochiul, Tat¶l aduce istoria în prezent, în planul orizon-tal al existen†ei autentice, §i-o face familiar¶, o transform¶ în subiectde discu†ie la §ez¶tori: „S-a-nchinat, s-a-nchinat (e vorba de £tefan celMare, de regula idealizat în ac†iunile sale r¶zboinice), c¶ a§a era modape-atunci – s-a pref¶cut c¶ se-nchin¶ §i polonezilor, §i turcilor §i ungu-rilor – dar i-a b¶tut el pe to†i? Drept: pe rând, pe câte unul, cu ajutorulcelorlal†i... Da, bre, h¶tu-i ceara ei de is-to-rie! Dac¶ a§a ne-a fost nou¶datul... S¶ ne d¶m cu ghini§orul, s¶ ne mai închin¶m – ca s¶ nu pierimstrivi†i, înghi†i†i de scumpii no§tri vecini...”. Profanarea istoriei se pro-duce dup¶ poetica carnavalului, ale c¶rui forme de disimula†ie instituiejocul semnifica†iilor ambivalente. Replicile Tat¶lui reprezint¶ expresialudicului popular cu rolul de a tempera §i a preveni posteritatea asupraprecarit¶†ii §i caducit¶†ii demersurilor de sacralizare a evenimenteloristorice.

S-a afirmat despre autorul romanului Din calidor: „El vede lumeadintr-o perspectiv¶ moral-administrativ¶ §i vulgar-fiziologic¶” (Alex£tef¶nescu, România literar¶, nr. 21, 2002). Se poate spune c¶ §iaceast¶ perspectiv¶ este un element indispensabil viziunii carnavale§ti,pe care §i-o asum¶ autorul, pe deplin justificat¶ în economia romanu-lui. În romanul Din calidor, Paul Goma î§i scoate temporar masca cini-cului sarcastic din celelalte romane §i o înlocuie§te cu „blana de urstând¶lit”, de sub al c¶rui chip se poate spune §i lua în derâdere oricemanifestare de autoritate. Semnifica†iile romanului dep¶§esc îns¶ cumult limitele temporale, spa†iale, social-politice, construind imagineaomului al c¶rui destin este împins pân¶ la maximum, evolueaz¶ pemuchie, în pozi†ia în care este posibil¶ orice r¶sturnare.

Con§tiin†a „subversiv¶”, „disident¶” §i „carnavalesc¶” caracteri-zeaz¶ spiritul secolului a XX-lea. Pentru Paul Goma, literatura este osurs¶ virtual¶ de libertate, o modalitate de demolare a constrângerilor§i a limit¶rilor de tot felul.

Este o variant¶ imbun¶t¶†it¶ a textului reprodus aici.Aliona mi-a trimis §i textul lui Theodor Codreanu pe care

l-am afi§at în jurnal, de curând.£i unul mai vechi al lui Alexandru Burlacu:

“ALEXANDRU BURLACU PAUL GOMA si calidorul prin care pulseaza istoria

“Paul Goma, ca un „Soljeni†ân român”, este o adev¶rat¶ con§tiin†a Basarabiei, iar cu romanele sale ie§im în Europa. Studiul demons-


treaz¶ faptul c¶ modelul epic al romanului Din calidor este unul bio-grafic (accentul punându-se pe documentul uman §i politic), foarter¶spândit în literatura Estului în a doua jum¶tate a secolului trecut.Farmecul acestui roman st¶ în orchestrarea vocilor personajelor,constituind un ansamblu de voci, de stiluri, aflate într-un dialog conti-nuu. Plurilingvismul este marca romanului Din calidor.

„Destinul lui Goma, cum observ¶ Mihai Cimpoi, este destinulunui basarabean”. Mai mult, Paul Goma, ca un „Soljeni†ân român”(cum a fost numit de Eugen Ionesco §i apoi de întreaga pres¶ francez¶),este o adev¶rat¶ con§tiin†¶ a Basarabiei, iar cu romanele sale ie§im înEuropa. Ion Simu†, un expert important al prozei române dinBasarabia, identific¶ în crea†ia lui Goma „blestemata parte basara-bean¶”, o ran¶ care se cicatrizeaz¶. Despre aceasta redutabilul criticremarc¶: „…Cenu§a trecutului originar persist¶ totu§i mocnit, ie§ind laiveal¶ târziu, într-o carte extraordinar¶, micul roman „Din calidor”(1987, în francez¶ §i 1989 [în 1990 corectarea mea, P.G.], înromâne§te)”.

Romanul lui Paul Goma „Din calidor” (Paris,1987) a avut partede o larg¶ rezonan†¶ european¶. În dosarul recept¶rii române§ti,re†inem recenzia lui Eugen Simion („România literar¶”, 28 februarie1991), în care afl¶m c¶ textul a fost scris într-o prim¶ variant¶ în 1983§i c¶ el deschide un ciclu autobiografic din care mai fac parte „Artarefugii”, „Astra”, „Sabina”, roman-intim, care, al¶turi de romanelegulagului românesc: „Ostinato”, „Patimile dup¶ Pite§ti”, „Gherla”,„Câinele soldatului”, „Bonifacia”, „Culorile curcubeului” etc., ini†iaz¶„un capitol nou în literatura român¶ postbelic¶”.

Manuscrisul „Din calidor” este definitivat în 1985, iar carteaapare la editura parizian¶ „Albin Michel” în 1987. Tot aici afl¶m c¶Georges Dupoy o consider¶ „o povestire inspirat¶, r¶scolit¶ de emo†ie,de prospe†ime, de fantezie §i tandre†e”. Eugen Simion înclin¶ s¶ cread¶c¶ romanul memorialistic al lui Constantin Stere ar fi un posibil modelepic, c¶ Paul Goma „§i-a pus, cum se zice, via†a în roman §i c¶, îngenere, scrie numai ceea ce a tr¶it...”, tratând literatura aceasta ca pe „oepic¶ de tip biografic, un document, în fine, uman §i politic în consenscu o bun¶ parte din literatura Estului (de la Soljeni†ân la Kundera)”.

Fic†iunea biograficului este nuan†at¶: „Faptele narate aici s-auîntâmplat sau s-ar fi putut întâmpla. Ceea ce intereseaz¶, la lectur¶,este puterea lor de sugestie, capacitatea de a impune o atmosfer¶ §i undestin (acela al naratorului) credibil în ordine existen†ial¶”. Ce esteimportant, cum observ¶ criticul, e c¶ „autorul nu ascunde niciunmoment faptul c¶ personajul despre care e vorba este chiar el, PaulGoma, fiul lui Eufimie §i al Mariei Goma, înv¶†¶tori în satul Mana,comuna Vatici, jude†ul Orhei...”, dar „asta nu înseamn¶ c¶ trebuie s¶punem semnul identit¶†ii între cel care poveste§te (naratorul ajuns la oanumit¶ vârst¶) §i personajul s¶u, copilul pe care îl reinventeaz¶ dup¶50 de ani”. Cu adev¶rat, „între timpul ac†iunii §i timpul nara†iunii seîntinde un spa†iu enorm pe care îl acoper¶ numai fantezia autorului.


Unele date sunt din chiar timpul în care este scris¶ cartea (informa†ii,anecdote pariziene), altele privesc istoria Basarabiei §i nu au decât orela†ie indirect¶ cu via†a naratorului”. Preciz¶rile lui Eugen Simion vins¶ limpezeasc¶ unele lucruri despre natura c¶r†ilor lui Goma, s¶ stabi-leasc¶ raportul dintre fic†iune §i document, s¶ explice anumite pru-den†e ale criticii literare în abordarea unui fenomen greu de calificat.

S-au emis mai multe opinii „pro” sau „contra” lui Paul Goma,disidentul §i scriitorul. S-a pus §i se mai pune la îndoial¶ nu numai disi-den†a sa politic¶, dar §i dimensiunea estetic¶ a prozei sale, calit¶†ile eiliterare. Chiar se insist¶ foarte mult pe valoarea documentarului care areclipsa prin for†a sa imaginarul, pe esen†a naturalist¶ a prozei saleconcentra†ionare. „Marele merit al lui Paul Goma, remarc¶ MihaiCimpoi, e acela de a exprima adev¶rul cu o autenticitate ce nu admitenicio not¶ de contraf¶cut §i cu o ardoare etic¶ ce nu permite nesocoti-rea m¶car par†ial¶ a lui. Adev¶rul întreg m¶rturisit pân¶ în pânzele albeeste imperativul categoric în lumina auster¶ a c¶ruia scrisul lui Gomacap¶t¶ calitatea cea mai de pre†. Confesionalitatea p¶tima§¶ e ob†inut¶,paradoxal, prin men†inerea crudit¶†ii realiste a desenului, faptelecople§esc ele însele prin atrocitatea lor, ajutând artisticul sau chiarsuplinindu-l prin fondul lor de groaz¶, de imposibil sub aspectulinumanului de absurditate §i demonic”.

Acest „excep†ional poet al cruzimii” (Ion Negoi†escu) este §i unmare explorator al cuvântului bivoc, al construc†iilor hibride, al pluri-lingvismului. Dialogismul prozei sale face, la drept vorbind, calitateacea mai de pre† a poeticii sale. Iat¶ de ce valoarea romanului lui PaulGoma nu se reduce la documentarism sau la naturalism, ea st¶, în pri-mul rând, în dialogismul poeticii sale.

Confuzia dintre autor §i narator, mai bine zis, identificarea auto-rului cu naratorul, a§a cum observ¶ Ion Negoi†escu (pentru care „Dincalidor” e un roman al amintirii), e încurajat¶ nu numai de memoria luiPaul Goma, copilul, ci §i de memoria lui Paul Goma, scriitorul (disi-dentul), aflat într-un permanent dialog nu numai cu sine însu§i, dar §icu p¶rin†ii, cu istoria, cu cititorii. E o memorie specific¶. A§a cumobserv¶ Ion Negoi†escu, naratorul, „amintindu-§i, de§i se situeaz¶ini†ial în vârsta contempla†iei lui de atunci, împlete§te §i completeaz¶propria sa memorie, m¶rginit¶ desigur, cu memoria p¶rin†ilor s¶i §ichiar cu memoria istoriei”. Într-un moment, Paul Goma se întreab?: „laurma urmei, de ce n-ar avea dreptul s¶ fie considerate memorie §ilucrurile, evenimentele la care, totu§i, am fost martor, îns¶ pentru c¶ înacel moment aveam mai pu†in de cinci ani, acum mi se spune c¶ atun-ci nu puteam înregistra, p¶stra – pentru acum? De acord: anume„amintiri” mi s-au alc¶tuit, f¶cut, apoi fixat – din amintirile altora,povestite de aceia, adul†ii; sunt îns¶ altele: scene statice, scene cheie,scene-sâmbure: momente, st¶ri care „atinse” mai apoi (chiar azi) cudoar suflarea gurii înspre arama acelui clopot, prind s¶ r¶spund¶, s¶vibreze, s¶ sune, declan§înd o adev¶rat¶ †inere-de-minte a mea: succe-siune, coborâre din treapt¶-n (sau: din piatr¶-n piatr¶), dep¶§ind înco-lo, înd¶r¶t, nu doar pragul vârstei de la care, cic¶, po†i avea amintiri


„directe”, ba chiar hotarul na§terii – sunt convins: o parte din memorianoastr¶ e intrauterin¶; iar dac¶ nu fac deosebite eforturi de st¶pânire (înaceasta n-ai nevoie de motor; numai de frân¶), atunci înaintez –retr¶gându-m¶ §i dincolo; în s¶mân†¶, în gr¶untele de grâu – pentrucine are urechi de auzit”. Memoria lui Paul Goma „actualizeaz¶” maimulte scene, lucruri, evenimente la care a fost martor ocular, protago-nistul sau nareaz¶ ceea ce a auzit acesta de la al†ii. Important este c¶deschide spa†ii §i teme absolut noi pentru literatura român¶.

Romanul debuteaz¶ cu o „Pre-mergere” semnificativ¶ pentru stra-tegia unei scriituri caleidoscopice cu o poetic¶ a memoriei §i a punctu-lui de vedere dialogizat:

„Galeria casei p¶rinte§ti din Mana este buricul p¶mântului.” Totul îmi pleac¶ de acolo §i de atunci, toate mi se întorc, dup¶ ocolurilargi, perfect rotunde, dup¶ definitive dusuri – atunci §i acolo.

I-am spus: galerie, ca s¶ se în†eleag¶ despre ce este vorba, în rea-litate, casa avea ce avea: pridvor, prisp¶, cerdac, verand¶ – îns¶ nu i sespunea nici prisp¶, nici pridvor (slavisme †¶r¶ne§ti); §i nici cerdac (cueventual geamlâc...) – turcism târgove†. Casa noastr¶ din Mana avea(domnilor) calidor.

De§i tata îmi explicase doct, ca un înv¶†¶tor de †ar¶ ce era, „deunde, pe unde ne-a venit cuvântul” (de la Francezi, prin Ru§i); de§i,mai târziu, la Universitate, acceptasem eviden†a lingvistic¶: francezulcorridor (numind coridorul, culoarul nostru) devenise, în rus¶: karidor,sub aceast¶ form¶ trecând în Basarabia rusificat¶, unde româna îl...înmuiase (oleac¶) – totu§i, etimologia propus¶, la început de tot, demama era atât de mult mai frumoas¶, încât în mod necesar era §i r¶pitorde adev¶rat¶:

„Calidor, carevas¶zic¶: dor-frumos”.(Carevas¶zic¶) grecescul kali §i românescul dor se întâlnesc pe-o

c¶rare (spre izvor), se v¶d, se plac, se iau, se cunun¶ (ca mama mamei,grecoaica luându-l pe Popescu de bunicul-meu) – iar din unitatea lor arezultat, nu doar mama §i cu frate-s¶u, dar §i dorul cântat, dorul jelit,dorul oftat între Nistru §i Prut dup¶ 1812, mai mult decât în oricare alt†inut românesc; dorul frumos, acel dor special care te prinde, cuprinde,str¶prinde; te n¶p¶de§te, cople§e§te, bate, r¶zbate, str¶bate – atuncicând (de sus, din calidor) cu privirea aburit¶ de durere, ca†i încolo, -nspre-Asfin†it unde b¶nuie§ti Prutul – râu bl¶st¶mat care-n dou¶ ne-at¶iat, de când Moscalii ne-au furat jum¶tate din ¢ara Moldovei §i aubotezat-o Bessarabia...

Prea pu†in timp §i doar în câteva întâmpl¶ri cheie am stat cu-adev¶rat, la noi, în calidor (chiar afla: cum s¶ ne vin¶ calidorul de laFran†uji, când ei nu au esen†ialul – §i dulcele – verb a sta?), îns¶ m¶întorc f¶r¶ odihn¶ §i f¶r¶ efort spre mereu acela§i punct de plecare:calidorul.

Desigur, pictura, literatura – mai cu seam¶ poezia – au zugr¶vit,cântat, consacrat, alt punct-de-plecare; de-privire: fereastra. Capuflc¶riafl am cunoscut-o, frecventat-o, în felul meu am celebrat-o;îns¶ calidorul... Pe m¶sur¶ ce m¶ îndep¶rtez de el, punct-de-plecare,


m¶ apropii de punctul-de-sosire, timpul fiindu-mi ca drumul, rotund.Ca mai to†i copii b¶ie†i, mai legat am fost §i r¶mas de mama, prin

ombilicul intact. De aceea, poate, locul meu de întoarcere nu esteîn¶untru de tot, ca înc¶-nen¶scu†ii, ci în calidor, acel vestibul deschisspre ambe p¶r†i, acel afar¶ proxim §i nu definitiv, acel loc la aer §ilumin¶ §i umbr¶ §i c¶ldur¶ expus agresiunilor – dar nu mortale: oricândpot face pasul înapoi, la ad¶post (cel refuzat, de pild¶, lui Rilke, poe-tul-Fiu din Pietá: „Acum îmi zaci, cruci§, în poal¶ / Acum nu te maipot na§te”...)

Pe mine mama nu m-a trimis: m-a adus pe lume: nu m-a expulzat,m-a condus, de mân¶. Iar atunci când a plecat, când a reintrat, ea, defi-nitiv în mama ei, pe când î§i desprindea o mân¶ de o mân¶ a mea, cucealalt¶ mân¶ îmi punea, în cealalt¶ mân¶ a mea, mâna fiului meu,Filip (dup¶ treisprezece ani de agonie, mamei i se mic§orase trupul,obrazul îi sc¶zuse, involuase, c¶p¶tând tr¶s¶turile unui nou-n¶scut;treisprezece luni mai târziu îmi venise Filip, ca to†i nou-n¶scu†ii cuobraz de bab¶ – dar nu al oric¶reia, ci al mamei, la ducere).

A§adar, de mân¶, din, în, spre calidorul casei din Mana: buriculP¶mântului. Osia lumii”.

O simpl¶ enumerare a primelor capitola§e – „Casa”, „£coala”,„Satul”, „F¶r¶arabia”, „Tr¶iasc¶ Gutenberg!”, „Vin românii”, „Înrefugiu”, „Au venit românii!”, „Au plecat românii” – l¶rgesc spa†iulini†iatic §i amplific¶ drama unui destin de copil identificat cu destinulBasarabiei.

Într-o panoram¶ asupra romanului basarabean, Ion Simu† sus†inec¶ „cel pu†in trei coordonate sunt importante pentru a în†elege particu-laritatea romanului „Din calidor”, subintitulat „o copil¶rie basara-bean¶” – cartea cea mai bun¶ a scriitorului. Mai întâi, aceast¶ parte aautobiografiei este o poveste a copil¶riei, cu toate acele aventuri tristeale inocen†ei contrariate, contrazise, corupte de experien†elematuriz¶rii. Memoria privilegiaz¶ locul de privire al calidorului (prid-vorul casei). Amintirea se întoarce în repetate rânduri în timp, pentru oregenerare a spiritului fli reconstruieflte întregul univers al copil¶riei.Întâietatea §i suveranitatea le de†in, desigur, p¶rin†ii, mama §i tat¶l, zeiivârstei infantile. Spa†iul se deschide dinspre locul casei – pe m¶suracuceririlor copilului – spre §coal¶, spre sat §i, în cele din urm?, spre¶inutul natal al Basarabiei. Cedarea din 1940 fli r¶zboiul sunt de natur¶s¶ zguduie con§tiin†a fragil¶ a copilului. Pe acest fond, „Din calidor”se transform¶, la al doilea nivel al s¶u, dintr-un roman al copil¶riei într-un roman al ini†ierii. Coordonatele principale ale celei din urm¶ sunterosul §i istoria. Impactul cu violen†a §i ostraciz¶rile conduc spreconturarea unui sentiment tragic al istoriei ultragiate. În al treilea rând,„Din calidor” este romanul unui destin definitoriu. Pentru cine ar vreas¶ în†eleag¶ în profunzime realitatea situa†iei disperate a Basarabiei (deacum §i de alt¶dat¶) aceast¶ carte este esen†ial¶” [1, p. 255-256].

Drama Basarabiei este relatat¶ nu monologic, ci dialogic.Dialogismul se instituie, mai întâi, dintre Goma, scriitorul, §i Goma,copilul, apoi dintre ace§ti doi (minorul §i maturul) §i p¶rin†ii s¶i, Mo§


Iacob, vecinul-„premar”, al†i locutori extrem de memorabili §i pitore§tiprin limbaj, prin maniera lor de a interpreta lumea. Ca în orice proz¶de calitate, construc†iile hibride, cuvintele bivoce, atât de frecvente îndiscursul narativ, sporesc înc¶rc¶tura relat¶rii dialogice: „Am spus:„casa p¶rinteasc¶”, de§i nu era proprietatea p¶rin†ilor, ci a statului, asatului, constituind o arip¶ a §colii. S¶ fi spus: „casa natal¶”? – nicim¶car: m-am n¶scut în zorii zilei de 2 octombrie 1935, „în alt¶ parte”,cu vreo dou¶zeci de metri mai spre drum, într-o bojdeuc¶ de lut, aco-perit¶ cu paie, cump¶rat¶ odat¶ cu terenul de §coal¶. A§adar: casa-p¶rinteasc¶ nu era a p¶rin†ilor, nici natal¶ a mea”.

Ideea casei revine obsesiv cu diferite ocazii. Într-o explica†iedespre „arhitectura” §colii sentin†ele sunt date în plan parodic sau iro-nic: „casa-i ca omul, în p¶mânt se întoarce” sau: „De§i scriitor §i el, n-ar fi în†eles cum fac eu, cu mânurile mele, o cas¶ – din cuvinte. Dup¶re†eta covrigului (care se confec†ioneaz¶ învârtind aluatul în jurul uneig¶uri date), înv¶l¶tucesc §i eu cuvinte de-jur-împrejurul calidorului”.

Discreditarea oric¶rei identit¶†i de sens prin jocul de cuvinte, dis-trugerea parodic¶ a structurilor sintactice, citatele ascunse, discursulaltuia în limbajul altuia sunt cele mai simple §i mai frecvente procedeede intensificare a vocilor. Cuvântul se umple de rezonan†e dintre celemai nea§teptate, dar farmecul acestui roman st¶, mai mult, în orches-trarea vocilor personajelor. Romanul este, cu adev¶rat, un ansamblu devoci, de stiluri, aflate într-un dialog continuu. Plurilingvismul estemarca unui roman autentic. Limbajul personajelor este puternic indivi-dualizat, un fenomen foarte rar în romanul basarabean. Cu func†ii dife-rite în ansamblul întregului, limbajul personajelor amalgameaz¶ stilu-rile, distrug grani†ele dintre ele. Astfel, spre exemplu, limbajul tat¶luie al unuia care gânde§te „§tiin†ific” istoria, din r¶d¶cini, iar fiul aces-tuia îl ironizeaz¶ („Nu po†i sta de vorb¶ cu un basarabean, f¶r¶ ca, dela a doua propozi†iune s¶ nu-†i spun¶ c¶ el e „r¶ze§ de-al lui £tefan, cuzapis”…”) sau: „Nu vorbesc de Petru al Ru§ilor, †arul, lua-l-ar benga –din pricina lor ne-au îngenuncheat definitiv Turcii §i ne-au impusdomni fanario†i! Din pricina lui Petru, zis cel-Mare – pentru Ru§i,fiindc¶ nou¶ ne-a stricat †ara…”. Istoria Basarabiei e ilustrat¶ în lim-bajul înv¶†¶torului prin istoria satului Mana: „…h¶tu-i ceara ei deis-to-rie! Dac¶ a§a ne-a fost nou¶ datul… S¶ ne d¶m cu ghini§orul, s¶ne mai închin¶m – ca s¶ nu pierim strivi†i, înghi†i†i de scumpii no§trivecini… £i uite: au pierit ei, s-au topit T¶tarii, s-au dus Turcii, Polonia§i Ungaria s-au strâmtat, s-au zbârcit, au intrat la ap¶… Numai Rusiase întinde §i se tot întinde ca pecinginea; numai cu fra†ii no§tri, §icre§tini fli ortodoc§i, Ru§ii, nu ne-o m¶rs ghini§oru’…” sau: „… Manaa rezistat, ren¶scând din cenufla tuturor arderilor, a trecerii tuturor„trec¶torilor”: T¶tari, Polonezi, Lituanieni, Turci, Suedezi, Cazaci,Rufli… Îns¶ ceea ce nu izbutiser¶ focul §i sabia n¶v¶litorilor, ceea cenu reu§ise armia ruseasc¶ (cea care zicea c¶ porne§te r¶zboiul sfântîmpotriva p¶gânilor, pân¶ la liberarea ¢arigradului, dar se a§eza cun¶dejde în †¶rile române§ti, prietene cic¶ §i uita s¶ se mai întoarc¶acas¶ – un an, §apte ani, dou¶zeci de ani…), a des¶vâr§it administra†ia


rus¶, dup¶ ocuparea „Bessarabiei”, în 1812”. Dar §i discursul tat¶lui ereperat pe parabole, pe bivocitatea unor cuvinte, cum ar fi „liberat”,discu†ii din lag¶r etc. Deosebit de elocvent¶ e scena cu Sap§a luiAvrum, dughenarul, mai ales limbajul lumpenului securist, dar §inenum¶ratele dialoguri cu Mo§ Iacob, cu Tuza, cu Lina, cu Tecla, cuB¶lana etc. Iat¶ un model de explorare a dialogismului într-o adev¶rat¶bog¶†ie de rela†ii: „§i ce dac¶ n-ai zis? Ce importan†¶ are c¶ n-ai zis tu– tu n-ai zis, dar au zis ai t¶i? Burjuii? Capitali§tii? Antisemi†ii? Au zis!C¶ tu unul, ai zis… N-ai zis… ce conteaz¶! Nu în unul ca tine se împie-dic¶ roata istoriei care merge înainte! Conteaz¶ c¶ e§ti înv¶†¶tor vechi,educator de tip burghez! C¶ e§ti român! C¶ e§ti reac†ionar! Conteaz¶c¶ to†i Românii sunt reac†ionari! C¶ to†i burjuii sunt antisemi†i!”.

Romanul „Din calidor” se remarc¶ nu numai prin documentarismsau naturalism, ci §i prin dialogismul intens nu numai în interiorulcuvântului, a citatelor în citate §i alte structuri dialogice, dar §i prinpolemici artistice cu alte texte despre drama Basarabiei §i, mai ales, cu„Biserica alb¶” §i „Povara bun¶t¶†ii noastre” de Ion Dru†¶. E adev¶rat,într-un dialog subtil cu Paul Goma intr¶ Aureliu Busuioc cu „Hroniculg¶inarilor”. „Calidorul” devine treptat o Agor¶ a literaturii române dinBasarabia.

*LIS mi-a trimis ieri “Jurnalul de Vrancea” - cu:

“„La aniversar¶”04/10/2010 21:10:00 Articol publicat de: Petru Ionescu Nu §tiu dac¶ §i cât de antisemit era Eminescu, cât de antiromân era

Caragiale, cât de antiamerican era Miller, cât de antisovietic sau antirus eraSoljeni†în, cât de antisemit e Goma etc.... (dac¶ nu cumva chiar evreii au fostcam antisemi†i fa†¶ de Iisus, sau viceversa- scuza†i blasfemia) dar to†i §i mul†ial†ii ca ei, sânt necru†¶tori în scrierile lor §i felul de-a fi cu propriile popoare,cu con-na†ionalii §i con-etnicii §i al†i coni, lucizi pân¶ la auto-cinism, mereuîntre ciocanul urii §i nicovala iubirii sau invers... nu §tiu ce-a fost în capu’ lorîn anumite momente, da omu’ mai are §i suflet... §i instinct... §i interese... §iuneori „simt enorm §i v¶d monstruos”, nu-i a§a?!

Aceast¶ scurt¶ introducere ar putea „înfierbânta” unele min†i, unelesuflete, instincte sau interese, dar asta e realitatea §i n-o putem de dragul luipolitically correct (sau tocmai din cauza asta!) sau altor „cutume” ori reful¶ri,deful¶ri §i generaliz¶ri oficializate în anumite împrejur¶ri §i condi†ion¶ri. Armai fi de precizat - pentru cei care s-au temut ca dracu’ de t¶mâie §i n-au doritca la aniversarea a 75 de ani Paul Goma s¶ vin¶ la Chi§in¶u, în Basarabianatal¶ - c¶ acest român, acest ve§nic exilat politic, acest om... nu este antise-mit, nu a negat existen†a holocaustului în anumite zone din fosta Româniemare, precum cea dintre Prut §i Nistru, ci doar a precizat c¶ nu numai evreiiau fost prigoni†i, ci §i alte etnii, în func†ie de cine a avut la un moment dat„pâinea §i cu†itul”. Oricum, Goma n-a venit la Chi§in¶u, invocând unele„probleme birocratice” cu care ar fi fost confruntat atât el cât §i familia lui.Atât.

L¶sând la o parte-dumnezeu §tie care-toate aceste „mici scandale”... ”ches-tii de tarab¶, stimabile”, s¶ încerc¶m s¶ nu-l uit¶m pe Goma §i ce a f¶cut el


în anii ’70 când nimeni nu concepea c¶derea comunismului ce p¶rea etern §iimensa majoritate a românilor se adaptaser¶ „m¶nu§¶” la „societatea multila-teral dezvoltat¶” §i construiau „omul nou” cântând în mar§ „spre m¶re†eleculmi ale socialismului §i comunismului”.

...£i apropo de „rezisten†a prin cultur¶” - minunatul concept strecuratdup¶ decembrie ’89 de unii intelectuali ro§i paranoic de discret de„remu§c¶tura duhului l¶untric” vis-a-vis (mai mult co§mar) de ceea ce-auf¶cut sau mai degrab¶ nu „sub dictatur¶”, m¶ auto-pasti§ez §i redau aici unfragment dintr-un articol mai vechi pe care l-am publicat în revista EURO-MUSEUM... voila:

... „lipsa de disiden†¶” §i-ai rezistat nu prin cultur¶ ci împreun¶ cu eaprin pu§c¶rii... a§a c¶ înjur¶-ne cât pofte§ti, o merit¶m în ce te prive§te... daraccept¶-ne a§a cum sântem §i va veni §i reciproca... ai dreptate, ce s¶ facem...nu mai putem schimba nimic, dar s¶ vedem ce putem face de-acum înainte...Dar ce a împiedicat astfel de replici, un asemenea dialog civilizat, o astfel derezolvare ?!... Orgoliul numai, sau motive §i interese de politic¶ „etnic¶”... §if¶r¶ sup¶rare pentru nici una din p¶r†i... Apropo de raportul scriitor-disident,artist-cet¶†ean: nu marele artist Kundera a fost marele disident care a ajunspre§edinte, ci marele militant Havel...

Rezisten†ii prin cultur¶ (care de fapt n-au fost decât rezisten†i chiar la cul-tur¶ f¶r¶ s-o §tie) n-ar fi trebuit s¶ aib¶ decât m¶car acum curajul , fa†¶ de eiîn§i§i pân¶ la urm¶, de a-§i pune pe hârtie cenu§a pe care nu le-o pretindenimeni pe cap (da’ nici s-o arunce în capul altora), s¶ fi scris m¶car acum, cao auto-exorcizare, despre teama, neputin†a, la§itatea, venalitatea,descurc¶reala lor, unii; ba chiar despre clipele lor de „r¶t¶cire” prin turn¶torieori tacita colaborare cu dictatura, al†ii, destul de multi§ori... Atât ! Ar fi pro-dus ceva §i valoros artistice§te §i benefic omene§te §i astfel n-ar mai fi supor-tat nici Goma nerecuno§tin†a confra†ilor §i nici ei jignirile lui... (textul conti-nu¶, îns¶ eu nu mai pot…)

*La Mul†i Ani, Paul Goma! 04 oct 2010 de Liviu Antonesei

Paul Goma este omagiat la Chi§in¶u,pe malurile Dâmbovi†ei e t¶cere deplin¶.

La 2 octombrie, scriitorul Paul Goma, cel mai important disident romândin vremea comunismului, a împlinit 75 de ani. Cu acest prilej, Academia de£tiin†e a Republicii Moldova - scriitorul s-a n¶scut la Mana, în Basarabia - îitrimite un mesaj de felicitare, prin care, transmi†ându-i cuvenitele ur¶ri, îlanun†¶ c¶ urmeaz¶ a fi cooptat membru de onoare al înaltei institu†ii acade-mice. De asemenea, pre§edintele Academiei, dl Gheorghe Duca, î§i exprim¶regretul c¶, din motive birocratice, pe care nu le cunosc, Paul Goma n-a pututfi oaspetele de onoare al conferin†ei §tiin†ifice „Paul Goma la 75 de ani",organizat¶ la 4 octombrie de institu†ia pe care o conduce. Mai §tiu c¶ revista„Metaliteratura", editat¶ de „Institutul de Filologie" al Academiei, preg¶te§tenum¶rul special Goma, iar presa basarabean¶ din aceste zile, atât cea scris¶,cât §i cea electronic¶, îl s¶rb¶tore§te cum se cuvine pe marele scriitor §ilupt¶tor anticomunist.

TAGURIÎn acelea§i zile, pe malurile Dâmbovi†ei, Some§ului §i Bahluiului, e

lini§te deplin¶. Nimeni, în afara unor mesaje private, nu s-a gândit c¶ ar fi fostcazul ca Paul Goma, dac¶ nu s¶ fie celebrat precum dincolo de Prut, m¶cars¶ fie felicitat cu prilejul frumoasei vârste. De parc¶ nu i-ar fi dorit-o! £tiu c¶


Paul Goma nu este simpatizat de oficialit¶†ile politice §i culturale dinRomânia, pentru c¶ §i-a spus clar §i r¶spicat p¶rerea fa†¶ de ele, a§a cum aprocedat §i în vremea comunismului. £tiu c¶ nici confra†ii scriitori nu-l au lainim¶, pentru c¶ Goma a avut curajul s¶ protesteze în gura mare atunci cândcei mai mul†i, dac¶ nu f¶ceau direct jocul regimului, atunci protestau în gândsau sub plapum¶. £tiu c¶ unii nu-i iart¶ opiniile din jurnale. £tiu c¶ mul†i auf¶cut jocul Securit¶†ii, difuzând opinia acesteia c¶ „o fi având Goma curaj,dar nu e scriitor. Unii o fac §i acum! £tiu, de asemenea, c¶ unele din p¶rerilesale din ultimii ani sunt dificil, poate imposibil, de acceptat. £tiu toateacestea. £i, totu§i, cred c¶, m¶car cu un asemenea prilej, securea t¶cerii - c¶acesta este chipul luat de securea r¶zboiului - putea fi îngropat¶, în ciudatanoastr¶ patrie.

Pentru c¶ Paul Goma este scriitor român §i, dincolo de zecile de limbiîn care a fost tradus, §i-a scris c¶r†ile în române§te. Mai mult, cu fantasticuls¶u talent lingvistic, a §i îmbog¶†it „mult e dulcea §i frumoasa", dup¶ formu-la altui basarabean. De asemenea, Goma §i-a f¶cut închisoarea §i domiciliulfor†at în România, tot aici a ini†iat mi§carea pentru drepturile omului - la carenu au aderat decât 2 (doi!) scriitori, Ion Negoi†escu §i Ioan Vianu - , aici afost arestat din nou în prim¶vara lui 1977 §i tot de aici a fost expulzat în toam-na aceluia§i an. Nu §tiu dac¶ mai e cazul s¶ reamintesc cum i-am mul†umitnoi pentru opera oferit¶ §i pentru exemplul de curaj §i verticalitate, pe care,de altfel, nu ne-am dovedit în stare s¶-l urm¶m. C¶ nu i-a fost reacordat¶ nicipân¶ azi cet¶†enia la care nu a renun†at de bun¶voie, ci i-a fost retras¶?! C¶i-au fost arse c¶r†i întoarse în limba român¶, pentru c¶ nu se vindeau repedeca Sandra Brown?! C¶ nici m¶car Uniunea Scriitorilor n-a fost în stare s¶comit¶ gestul reparatoriu al reprimirii în rândurile sale, pe care, iar¶§i, nu debun¶voie le p¶r¶sise?!

Pân¶ la urm¶, am reamintit toate aceste gesturi de mul†umire para-doxal¶! Cu ce folos? Niciunul, desigur. Doar a§a, ca un simplu act de neuita-re. Neuitarea c¶tre care el însu§i ne îndeamn¶, chiar dac¶ nu în ceea ce-lprive§te.

La Mul†i Ani, Paul Goma!Dumnezeu s¶-†i dea s¶n¶tate.

S¶-mi deie! Am mare nevoie, acum.

INIMAREA05.Oct.10-08:57hsPare-se c¶ românii le poart¶ pic¶ eroilor care n-au bunul sim† de a pleca la timp undele e locul . la cele ve§nice, în istorie. Dac¶ tot §i-au încheiat lucrarea, la ce-ar maiz¶bovi printre noi, muritorii - par a-§i spune ei. Altceva era dac¶ aniversarea de azi era o comemorare. S-ar fi g¶sit urma§i ai lui Gur¶de Aur, care s¶ se-ntreac¶ ditirambic în a-i prosl¶vi memoria - faptele §i istoria.Totul, sub uria§ portret mut al celui în¶l†at la rangul de spirit protector al neamului. Dar cum s¶ ri§ti a§a ceva cînd te-a§tep†i la ce-i mai r¶u, oricum ai da-o? (…)Noroc c¶-§i mai aminte§te cîte unul din noi §i de Sfîntu' Goma, c¶ ne §i uitasem deel, cum ne-am luat noi cu via†a §i angaralele, §i grevele §i austeritatea, §'atîtea altelede care Sfîntu 'abar n-are. £i-i mai bine-a§a. C¶ ia s¶ ne fi amintit §i s?-l fi-ntrebat:Ia zi, Mo§ule, de-asta †i-ai pus pielea-n saramur¶, s¶ ne nenoroce§ti pe to†i?Da' parc¶ nu s-ar face, de§i - deh...

SANIS05.Oct.10-09:00hsBrava, Maestre! Gestul e cu atit mai nobil cu cit, uneori, dl Goma a avut cuvinteamare si la adresa ta. Jos palaria!


Dl Goma este disidentul perpetuu. Ba chiar, cred, acum e mai disident decit era inain-te de 90. Nu cu voia domniei sale, desigur - ci, imprejurarile o cer! Conspiratia "tace-rii" incepe sa devina... asurzitoare :-) Pe Cititor de Proza a fost comemorata ziua dluiGoma printr-un articol. Fara ecou, desigur. Cei tineri nu il cunosc, cei mai invirsta,stiu ca "nu e bine" sa vorbeasca in rind. Dar uite ca mai sunt unii "disidenti"...Stii, ma gindeam: ce ar fi daca Partidul Alba ca Zapada s-ar numi Miscarea Goma?Ar avea, dintr-o data, profil moral si program: punerea la zid a tuturor jigodiilor!.Deieri si de azi.

LIVIU ANTONESEI05.Oct.10-00:38hs@) StefanaSi chuar daca ar fi ilegala, primesc imbratisarea cu inima deschisa si tot la fel o sireintorc.

LIVIU ANTONESEI05.Oct.10-01:42hs@) PaunEu cred, dar probabil ca sint cam demodat, mereu merita sa lupti pentru o idee, saaperi in principiu, sa pui in lumina un exemplu, indiferent de efectele cu totul pro-blematice. Dar, cum spuneam, imi dau prea bine seama ca sint cam "vieux style"!

STEFANA05.Oct.10-02:17hs@ Liviu AntoneseiNu cred ca e chestiune de a fi "demodat" in a lupta pentru idei si in a apara pricipiiin care crezi.Cred in sa ca "modernul" asta e atat de toxic incat lasa loc doar nimicului si nimic-niciei.Probabil ca...altele sunt vremurile pe care le traim.... si fiecare isi vede intereselefunctie de neuronii de care dispune.Am sa-ti spun, prietene drag...(cu riscul ca din cauza mea si a prieteniei afisate publicsa te pomenesti maine cu injuraturi pentru asta si in cel mai bun caz , ca sa fie " echi-tabil" sa ne injure pe amandoi=)) )- ca te citesc cu atata drag si cu atata nerbadare itiastept scrierile... incat atunci cand ma asez in fata ta, lumea mea se inchide intr-uncocon unde ma simt atat de confortabil incat mi-e greu sa plec.Nu stiu daca mai exista un loc in eter unde sa ma simt mai confortabil decat aici.Pari din alta lume, dar nu o lume ciudata ci insasi lumea din care eu candva am ple-cat si acum tanjesc dupa ea, pentru ca e greu de regasit...Mi-e dor sa am unde sa stau in liniste si sa ma cufund in amintiri...sa vad cum incamai sunt oameni verticali care nu tagaduiesc sa isi mentina verticalitatea indiferentde consecinte si remarcabil, desi demodat, cum sustii, e ca esti mereu consecvent ...Lucruri rare in lumea asta atat de prinsa in modernism...

LIVIU ANTONESEI05.Oct.10-02:22hs@) StefanaMultumesc tare mult pentru acest mesaj, cum sa spun?, consternant de cald! Cit pri-veste eventualele injuraturi, chiar nu sint o problema, am capatat, nu neaparat mi l-al si dorit!, un antrenament formidabil din 1990 incoace! Auguri!

DOREL DOLCEA05.Oct.10-02:42hsAbia acum, Dle Antonesei? De ce si si in anii trecuti?Aaaaa, acum iti/va cade bine, nu?Rusineeeee!

DOREL DOLCEA05.Oct.10-02:44hsRectificare!A se citi: De nu si in anii trecuti?


MANU DE LA VRANCEA05.Oct.10-03:18hsFoarte frumos sa iti aduci aminte de cel mai frumos roman, care a avut curajul sa ilinfrunte pe Ceausescu si regimul diabolic comunist.Atunci cand noi taceam si incercam sa fugim pe sest, din Romania. Bravissimo pen-tru acesta urare si cu adevarat, Bunul Dumnezeu sa il tina sanatos.Ppoate, poate, ceicare au franele Romaniei, se gandesc sa il repuna in dreptul celui mai frumos romna,al ultimilor ani. La Multi Ani, Domnule Paul Goma

LIVIU ANTONESEI05.Oct.10-08:57hs@) Dorel DolceaSinteti sigur ca e primul articol scris despre PG?Super coment...Am citit cu placere !

LIVIU ANTONESEI05.Oct.10-09:09hs@) SanisPaul a vrut o data sa se implice in politica, anuntindu-si chiar candidatura la prese-dintie, doar ca patriotii nostri de serviciu nu i-au dat inapoi cetatenia, situatie nere-zolvata nici pina acum!

*De : [email protected] : Articol omagialDate : 4 octobre 2010 23:29:05 HAECÀ : [email protected]

Stimate domnule Paul GomaMi-as fi dorit sa va trimit acest articol in ziua de 2.10.2010, dar forte

potrivnice au impiedcat aparitia lui sambata. Pana la urma am reusit. Cred caeste unul din putinele ziare locale -Viata libera - care a publicat un articoldespre Dvs. L-am pregatit din timp dar tot n-a iesit cum am dorit eu. Pana laurma, cu concursul unui tanar ziarist din redactie pe numele lui Marius Tuca,am reusit sa obtin dreptul de a-l publica. In forma lui initiala articolul era maivitriolant(!) dar dupa ce a fost "periat" s-a publicat in forma pe care o vedetisi Dvs. acum. http://www.viata-libera.ro/articol-Aniversarea_unui_disident_2.html

Inca odata va spun La multi ani!George Onofrei, Galati,h00.24

PS-m-am zbatut pentru inca doua proiecte care urmau sa fie gazduite deBiblioteca VA Urechia dar cu zambetul pe buze mi s-a promis tot sprijinuldar in ultimul moment nu s-a mai putut!

*Am num¶rat jurnalele; sunt 17, cu 2009. Ins¶ dac` le fac

separate, adic¶ desprind “Unde am gre§it” de restul ”Jurnaluluide Noapte Lung¶”, atunci se fac 19. Iar cu Jurnal 2010: 20 în cap.

*Timpul, Un articol de: Nicolae Roibu La 5 Octombrie 2010, ora 05:04

LA ANIVERSAREPaul Goma a fost omagiat la Academie

“Ieri, la Academia de £tiin†e a Moldovei §i-a desf¶§urat lucr¶rileconferin†a §tiin†ific¶ prilejuit¶ de cea de-a 75-a aniversare a cunoscutuluiscriitor disident român de sorginte basarabean¶ Paul Goma, n¶scut în satul


Mana, comuna Vatici, jude†ul Orhei, §i stabilit la Paris, în 1977, dup¶ ce afost expulzat din România.

La evenimentul organizat de Institutul de Filologie al A£M §i UniuneaScriitorilor fusese invitat §i omagiatul care, din p¶cate, n-a putut veni.Scriitorul Valeriu Matei a †inut s¶ precizeze c¶ lui Paul Goma, feciorului §iso†iei sale urma s¶ le fie acordat¶ cet¶†enia R. Moldova. Din cauza unorcaren†e în legisla†ie, aceasta nu i-a putut fi acordat¶ §i so†iei disidentului, careeste apatrid¶, familia Goma urmând s¶ vin¶ la Chi§in¶u în prim¶vara anuluiviitor.

În schimb, Paul Goma a trimis participan†ilor la conferin†¶ un mesaj, elfiind fli un r¶spuns la telegrama de felicitare expediat¶ de pre§edintele A£M,Gheorghe Duca, sâmb¶t¶, la Paris, de ziua de na§tere a scriitorului, prin careacesta îl anun†¶ c¶ a lansat ini†iativa de a-i acorda titlul de membru de onoa-re al A£M §i, în calitate de membru al guvernului, va veni cu propunerea ca2011 s¶ fie declarat „Anul Paul Goma”.

„Mai bine c¶ nu voi fi de fa†¶: a§ fi intervenit, din sal¶, corectând cuta-re cronologie inutil¶, cutare fleac important de care nimeni nu are nevoie. Dara§ fi participat §i eu la dezbatere! £i mi-a§ fi ap¶rat cu ghearele §i din†iipartea mea de adev¶r”, r¶spunde, în stilul caracteristic scrisului s¶u, PaulGoma. „Nu §ti†i, stima†i domni, dar mai ales iubite doamne, de ce a†i sc¶pat- vreau s¶ v¶ spun de cine - de mine. Îns¶, aten†ie, nu de tot §i nu pentrutotdeauna: în prim¶var¶ voi face o nou¶ tentativ¶ de a înc¶lca „legisla†iarepublicii”, pentru a reveni pe p¶mântul Basarabiei mele. Iar dac¶ nu §i nu §inu, m¶ voi întoarce postum”, se mai spune în telegrama venit¶ de la Paris.

În discursul s¶u, acad. Mihai Cimpoi l-a caracterizat pe Paul Gomadrept un cavaler al adev¶rului, iar Alexandru Burlacu a spus c¶ el este oadev¶rat¶ con§tiin†¶ a Basarabiei, cu romanele c¶ruia ie§im în Europa. „PaulGoma este o cale spre salvarea noastr¶”, a afirmat criticul, prof. univ.Theodor Codreanu din Hu§i, România. Pe marginea crea†iei omagiatului s-aumai pronun†at Andrei ¢urcanu, Aliona Grati, acad. Vasile Anestiade, NicolaeBile†chi, Zaffi Davide, cercet¶tor în istorie de la Universitatea dinVene†ia §.a.”

Miercuri 6 octombrie 2010

Xiti zice c¶ ieri am avut 124 vizitatori, din care 31 dinBasarabia. Necazul fiind c¶, pe de o parte nu s-a f¶cut delocpublicitate, deci mul†i - printre care cei din familia mea - nu au§tiut de colocviu; pe de alta: cei care au aflat, dar, pruden†i, nunumai c¶ nu s-au dus, dar i-au sf¶tuit §i pe al†ii s¶ nu mearg¶,«c¶-i periculos s¶ se afle c¶ te intereseaz¶ Goma».

Mai las o zi-dou¶ de odihn¶ (m-au stors de via†¶ - dar cummi-au mai umplut-o!) mesajele primite de ziua mea §i am s¶ m¶ocup de ovreii din Basarabia care pur §i simplu i-au terorizat pene-ovrei, cu sperietoarea Goma.


*Citat dintr-un interviu dat de O. Nimigean României libere:

(…) - “Cum te raportezi la literatura român¶ actual¶?- Ar fi prea multe de spus, poate alt¶dat¶. M¶ bucur, în orice caz,

c¶ am reu§it s¶ le dau un plus de încredere, la începuturile lor, unorscriitori precum Dan Lungu, Dan Sociu, Lucian Dan Teodorovici (cede-a Dani, lipse§te Dan Brown!), Michael Astner, Gabriel H. Decuble,Constantin Acosmei, £erban Axinte, Radu Pavel Gheo, ChristianT¶n¶sescu. Sunt fericit c¶ în câteva s¶pt¶mâni va ap¶rea un excelentvolum de poezie, „Federeii", al lui Nicolae Avram. Sunt, pe de alt¶parte, umilit c¶ Paul Goma împline§te 75 de ani în exil, dup¶ ani de„capitalism", iar Sorin Ovidiu Vîntu este proclamat de Dinescu „unmare c¶rturar".

- Dar în cultura român¶ în general - pe cine preferi: Herta Mullersau Gabriel Liiceanu?

Am spus mai înainte: pe Paul Goma”.

*Am trimis aceast¶ scrisoare lui Gheorghe Duca. Am mai

trimis un exemplar Lumini†ei Dumbr¶veanu, consiliera/consili-erul sa/s¶u:

“Paris, 6 octombrie 2010

Stimate Domnule Gheorghe Ducapresedinte al Academiei de Stiinte al Moldovei

In caldele Dvs scrisori pe care mi le-ati adresat, ati promis cà vetiimpulsiona luuungul drum al birocratiei - vorbesc de acordarea cetàte-niei moldovene;

Sunt convins c¶ o veti face - drept care v¶ multumesc cuanticipatie;

Deasemeni afirmati:“Personal, am lansat deja initiativa de a V¶ acorda înaltul titlu de

membru de onoare al Academiei de Stiin†e a Moldovei, al¶turi de maripersonalit¶ti nationale si universale, inclusiv laureati ai premiuluiNobel.”

Si pentru aceast fapt v¶ multumesc.M¶ întreb îns¶ dac¶ membrìa Academiei îmi va acorda si înles-

niri de natur¶ strict cultural¶-editorial¶? De-un exemplu : îmi va edita “£tiinta” o Serie de Jurnale?Nu foarte multe, dar bune, asa spune so†ia mea. Ar fi 20

(dou¶zeci) de volume, acoperind anii de exil în Franta: 33…?Dac¶ atunci când, curând-curând, voi veni - v-am amenintat: nu

sc¶pati usor de mine - m-ati întâmpina cu primele volume din Seria deJurnale?

Ce bine, ce cald, ce colorat îmi va fi!Dac¶ g¶siti bun¶ propunerea, v¶ rog s¶ m¶ anuntati.


Stiu (n-as mai sti!) c¶ altele sunt priorit¶tile tàrii acum, îns¶preg¶tirea unei astfel de editii, la o editur¶ cu prestigiul si cu mijloa-cele materiale ale “Stiintei” nu va (de)mobiliza masele largi dealeg¶tori, deturnîndu-le de la obligatiile cet¶tenesti: masele nu vor stice complot¶m noi. Editarea se va perfecta între cinci-sapte persoane -prima: Domnia voastrà, a doua: eu, autorul, celelalte fiind editori siredactori (si graficieni, s¶ nu uit).

Ce spuneti?In asteptare,

Paul Goma”*

Azi m¶ voi apleca asupra Jurnalelor.Dup` ce m¶ odihnesc pu†in.

*Am primit de la Ambasada Moldovei:

De : [email protected] : invitatie la Ambasada Republicii MoldovaDate : 6 octobre 2010 15:41:04 HAECÀ : [email protected]épondre à : [email protected]

Stimate domnule GOMA,Vom fi bucurosi sa va avem in calitate de oaspete la sediulAmbasadei Republicii Moldova in Franta intr-o zi si la o oraconvenabila pentru dumneavoastra.Adresa ambasadei : 22 rue Berlioz,75016,Paris

Cu respect,Oleg SEREBRIANAmbasador

Am r¶spuns:

“Domnule ambasador,I-am comunicat subalternului Dvs. : Nu am nimic a và comunica, nu ave†i nimic a-mi comunica:Dacà a†i fi avut, ati fi fàcut-o în scrisoarea trimisà.De ce mà invitati la ambasadà? Ca sà mà asigurati de considera-

tia Dvs.,? - sunt asigurat. Ca sà-mi incredintati un secret-de-tainà? Dar eu nu am secrete, nici de primit, nici de transmis. Eu nu sunt

spion, Domnule Ambasador, faptele si cuvintele mele iubesc luminazilei, aerul liber, nu ungherele, subteranele, nici întâlnirile-la-o-cafe-lutà în care se vorbeste cu gurile strâmbate de… tainà-mare. Detestsecretomania care a fàcut din noi, românii de pe ambele maluri alePrutului o comunitate fàrà coloanà vertebralà, alcàtuità din indivizineinstare sà rosteascà limpede, clar, ce au de rostit - cà n-om fi noi onatie de spioni.


Multumesc pentru invitatie, însà nu este pentru mine.Scrieti-mi.Voi citi cu aten†ie scrisul Dvs.

Paul Goma”

*Valerian Stan îmi repet¶ o veste-proast¶:

De : [email protected] : procesul...Date : 6 octobre 2010 18:32:03 HAECÀ : [email protected]“Azi am fost din nou la instanta, a fost termen in dosar. Din pacate s-a

amanat din nou, de data asta pentru 2 februarie 2011. Aceleasi probleme cu"procedura", cu citarea a vreo 6 "parati" - cu revista Timpul*) si a FundatieiTimpul (editorul revistei), de exemplu, care si-au schimbat sediul si nu reu-sim sa-l gasim pe cel nou. Pesemne ca nici ei, si nici alti parati "necitati", nuau vreun interes sa-i gasim... Pe site, revista are indicata o casuta postala, darsi de acolo s-a intors citatia. Va trebui sa ne adresam de data asta judecato-riei care tine registrul in care este inregistrata Fundatia. Nici cu Wiesel**) siTotok nu a fost "procedura indeplinita". Va trebui sa o iau de la capat cu DnaCrangariu si sa vedem cum procedam pentru ca la termenul din februarie saavem mai multe sanse.VS–––––––––––––––––––

*) Este vorba de Timpul din Ia§i, condus de Liviu Antonesei, “prietenul” meu.**) Atât Marele Wiesel, cât §i micul turn¶tor Totok î§i †in ascuns¶ adresa -

obicei c¶p¶tat de la comuni§ti, de la spioni, de la evrei în “ilegalitatea” practicat¶ printradi†ie (notele mele, P.G.)

Joi 7 octombrie 2010

Flori B¶nulescu mi-a trimis interviul dat de OvidiuNimigean - am trecut aici pasajul care m¶ privea.

*“£erban Foar†¶ î§i înceteaz¶ colaborarea la „Dilema Veche”

pentru c¶ nu vrea s¶ fie vecin de pagin¶ cu Sever Cotoi Voinescu, „unpersonaj nefrecventabil”

Ce bomb¶! Ce eveniment! Foar†¶ însu§i, ca un b¶iat mare,nesilit de nimeni, ia hot¶rîrea de a nu mai fi “vecin de pagin¶”cu Cotoi! Te pomene§ti c¶ acum a§teapt¶ lini§tit felicit¶ri…

ïn Cultura (dup¶ titlul revistei lui Buzura) în care un disidentde isprav¶ (Tudoran) îi mul†ume§te unui C.T. Popescu (motivul?nu conteaz¶), gestul eroic al simpaticului Foar†¶ se înscrie laPo§ta redac†iei.

*Paul Goma la 75 de ani de Bedros Horasangian

“Scriitorul Paul Goma a împlinit o anume vârst¶. Scriitorul român Paul


Goma, care a împlinit 75 de ani, tr¶ie§te la Paris, Fran†a, este un cet¶†ean f¶r¶cet¶†enie. "Stateless person" ar veni persoan¶ f¶r¶ patrie. Chiar a§a? Foartechiar a§a. Nu sun¶ prea bine, nici pentru Paul Goma, nici pentru noi, româ-nii, care avem o patrie, ba§ca §i câte o cet¶†enie. E foarte trist §i dramatic s¶fii al nim¶nui §i nimeni s¶ nu aib¶ grija ta. (…)

Nu e bine s¶ se §tie chiar toate pove§tile acestei lumi. Uitarea are §i eap¶r†ile ei bune. Paul Goma prin tot scrisul lui a f¶cut apel la neuitare. Nu dis-cut¶m dac¶ a procedat bine sau r¶u, dar memoria, a lui §i a lumii din jur, aalimentat o proz¶ de o excep†ional¶ vigoare epic¶. Paul Goma a avut o patriecare i-a fost luat¶. Ea s-a numit România, pentru c¶, atunci când s-a n¶scutcopilul Paul Goma, Basarabia era România. Nu a mai fost, dup¶ pu†in¶vreme. Povestea vie†ii lui Paul Goma, dramatic¶ pe alocuri §i tragic¶ în între-gul ei, a devenit literatur¶. Un teribil testimoniu despre istoria României §iromânilor. C¶ vrem, c¶ nu vrem, c¶ ne place sau nu de Paul Goma, c¶r†ile luiexist¶. Chiar dac¶ omul, cu bunele §i relele lui, este exclus dintre noi, aici înRomânia. £i tr¶ie§te singur, cu familia lui, la Paris. Doar c¶r†ile lui tr¶iescprintre. Pot fi ignorate - cum se §i întâmpl¶ -, pot §i minimalizate - cum s-a §iîntîmplat, pot fi ca §i inexistente, cum, din p¶cate continu¶ s¶ se întâmple.P¶cat. £i semnificativ pentru felul nostru de a ascunde sub pre§ propriilenoastre mizerii. Sl¶biciuni, temeri, la§it¶†i, compromisuri, uneori lucruri multmai grave. Orice se poate aranja, negocia, tocmi, las¶-bre-c¶-nu-schimb¶m-noi-lumea. Oricât am vrea s¶-l ignor¶m pe Paul Goma - §i o facem cu o per-severen†¶ demn¶ de cauze mai bune -, el exist¶. Tr¶ie§te înl¶untrul limbiiromâne pe care o mânuie§te §i serve§te exemplar. Este o prostie când seafirm¶ c¶ Paul Goma nu este scriitor. La urma urmelor, ce mare lucru a f¶cut?A protestat deschis fa†¶ de un regim dicre†ionar §i nu a avut al¶turi decât doidistin§i intelectuali. Doi. Ion Vianu §i Ion Negoi†escu.

[Sunt exasperat: pentru a nu §tiu câta oar¶ oameni cu carte, litera†i §icare, în 1977 erau m¶ricei, copticei, când vine vorba de “distin§ii intelec-tuali” care au semnat Scrisoarea noastr¶ îl pun mai întâi pe Ion Vianu - cândacesta a venit în timp, multi§or dup¶ Negoi†escu §i cu un text artistic, fire§te,dar prin care cerea dreptul la emigrare - §i abia apoi îl pun pe I. Negoi†escu,cel care venise cu un text general-cultural, de mare valoare uman¶ - §i artis-tic¶. Aceasta nu este o gre§eal¶ de intervertire a cronologiei - frecvent¶ laromâni, în stare s¶ pretind¶ c¶ muriser¶ înainte de a se na§te - ci o apleca-re v¶dit¶ spre slug¶rnicie, din z¶p¶ceal¶, din inconsisten†¶, din futuim¶sis-mul nostru na†ional: desigur, în ochii simpatrio†ilor, ca BedrosHorasangian, I.Vianu este muuult mai valoros, pentru c¶ el este în via†¶;este prezent la toate cumetriile holocaustologice - pe mine m-a etichetat de“antisemit basarabean” /?/, de te întrebi dac¶ este fiul lui Tudor Vianu - , î§ilanseaz¶ c¶r†i, †ine conferin†e în care î§i exerseaz¶ dreptul s¶u de iudeu des-coperit alalt¶ieri, de a min†i, de a interverti cronologia, de a se l¶uda cu cenu a f¶cut §i de a fi sigur c¶ nu va fi amendat, necum pedepsit… - Nota mea,mânioas¶, P.G.]

…Despre care nu §tim, la fel, mai nimic. Oameni de prim¶ mân¶, româ-ni de isprav¶ - nu auzim toat¶ ziulica românii §i românii în gura politicieni-lor no§tri¶ -, care au avut îndr¶zneal¶, atunci când noi am t¶cut. Anii au tre-cut, memoria noastr¶ se dovede§te selectiv¶. Paul Goma exist¶, la Paris, §i aîmplinit pe 2 octombrie 75 de ani. Dac¶ prietenul Liviu Antonesei nu ne adu-cea aminte de aceast¶ aniversare, nici nu §tiam c¶ Paul Goma mai exist¶.P¶cat. P¶cat §i trist în acela§i timp. Dar §i semnificativ. Nu se poate facenimic. M¶car s¶-i citim c¶r†ile §i tot ar fi ceva.


La mul†i Ani, Paul Goma!”

*Mi-au venit muuulte exemplare din Jurnal 2007, trimise de

p¶rintele Hodi§ prin Ciprian Mure§an. I-am scris imediat,mul†umindu-i.

*Am în†eles bine? Mario Vargas Llosa a primit Premiul

Nobe? "Pour sa cartographie des structures du pouvoir et sesimages aiguisées de la résistance de l'individu, de sa révolte et deson échec".

Ce bine, ce bine, ce bine!

*Liviu Ioan Stoiciu îmi trimite indignarea sa consemnat¶ în 6

octombrie, fa†¶ cu neacordarea cet¶†eniei moldave…Oamenii, oricât de curajo§i, de d¶t¶tori cu barda-n

Dumnezeu, se arat¶ pruden†i când discu†ia, discursul, textul lor seapropie de Teroarea Evreiasc¶.

ïn Basarabia îmi era cunoscut¶ de acum aproape un deceniu,dup¶ semnalul de holocaustizare dat de “Radu Ioanid” înObservatorul cultural al Mu§atei §i al Lefterului. Semnalulatacului Terorii cu pricina a fost pe dat¶ perceput - §i aplicat, înpres¶, pe ambele maluri ale Prutului, la Chi§in¶u prin inenara-bilui deputat kamunist Stepaniuk, prin c¶†eii de la Contrapunct:Gârne† §i V. Ciobanu, iar în “Regat” de Dan Pavel, Shafir,Laszlo, Pecican, Andreescu, Oi§teanu, A. Cornea - preluat dehaita lui Manolescu la Congresul Scriitorilor - iar peste hotare deM.D. Gheorghiu §i, surpriz¶, de fostul meu prieten N. Trifon, zis“¢umpi”, anarfist de nuan†¶ bulgar¶, cel care, luîndu-§i libertateade a interveni în Wikipedia, mi-a confec†ionat o biografie n¶uc¶,obraznic¶, prosteasc¶, potrivit c¶reia a§ proveni “dintr-o familiede înv¶†¶tori rumanofoni (!) din Jude†ul Orhei”.

ïns¶ Teroarea Evreiasc¶ a trecut, la Chi§in¶u, de la atacurileîn “presa” lor (“Focu§or…” §i nu mai §tiu cum se traduce - dinruse§te - titlul organului) la ac†iuni… hot¶rîte la mai multeSaloane ale C¶r†ii: Grupuri de “tovar¶§i indigna†i” (eu traduc înromâne§te autotitulatura lor, în limba-care-nu-exist¶: nici rus¶,nici idi§, nici româna, pardon: “maldaviniascî”) au protestat cuhot¶rîre bol§evic¶ împotriva prezen†ei c¶r†ilor lui Paul Goma înstanduri, mai cu seam¶ a volumului S¶pt¶mâna Ro§ie, cel careprovoac¶ isterie r¶zboinic¶ în rândurile “tovar¶§ilor evrei dinMaldova Nuastrî”.

De ce S¶pt¶mâna Ro§ie “a lu‘ Paviel Guoma” (exact a§a


fusese rostit numele meu de Stepaniuk, în Parlament cândceruse, nu doar Justi†iei, ci §i “Organelor” s¶ interzic¶ difuzareaei în Moldova) trebuia s¶ dispar¶?

«Fin’c¶ ia iesti antisimit¶!» - iat¶ r¶spunsul Terorii Evreie§ti.Un prieten (atunci epistolar) care supraveghea standul a

întrebat de ce este antisemit¶ cartea lui Goma?«A§¶!», a venit “r¶spunsul”, de ai fi zis c¶ sonorizatorul - cu

tot cu tovar¶§a sa de via†¶, v¶rsînd venin prin ochii de sticl¶a†inti†i la neru§inatul întreb¶tor - fuseser¶, nu cu mult timp înurm¶ membri plini ai “troicelor” care trimiteau în Siberia, dac¶nu în mormânt zeci, sute, mii de basarabeni vinova†i de… A§¶.

Fiindc¶ tân¶rul prieten nu le-a permis Teroristizatorilor evreis¶ ia exemplare(le) din cartea cu bucluc, tactica a fost schimbat¶:

Acum voiau s¶ o cumpere - dar nu un singur exemplar, citoate! ïns¶ prietenul acela fusese sf¶tuit de mine: suspec†ilor s¶nu li se dea decât un singur exemplar (pentru a nu fi aplicat¶metoda bol§evico-sionist¶ a “stingerii” unei c¶r†i, prin cump¶-rare-§i-distrugere-a-ei!

S-o credem noi c¶ au fost descuraja†i: la scurt timp a maivenit un cuplu; apoi altul; apoi înc¶ unul - l¶udîndu-se tovar¶§ii-de-veacuri c¶ ei pl¶tesc - f¶cînd acela§i gest, de pip¶ial¶ prinbuzunare, dar nesco†înd nimic, niciodat¶. Furio§i au… §terpelitun exemplar-dou¶ §i au alergat “la baz¶”, s` dea raportul.Nesatisf¶c¶tor: ei voiau toate c¶r†ile lui Goma! Furio§i c¶ priete-nul b¶gase c¶r†ile în cutii, sub mese, terori§tii evrei au atacat,curajo§i, cutiile (de sub mese). Nu au reu§it, au fost respin§i.Atunci s-au adunat mai multe cupluri §i au improvizat un mitingde protest, amenin†înd cu… Pracuratura!, de parc¶ aceea erainstitu†ia care împ¶r†ea dreptatea între Prut §i Nistru. Au ame-nin†at c` vor reclama cazul “la Varonin”; apoi s-au prezentat laBiblioteca Na†ional¶, speriind-o pe directoare c¶, dac¶ nu“iliminî cartea antisimit¶ a lui Guoma…”, îns¶ nu au spus ce-ors¶-i fac¶ directoarei: au s-o treac¶ prin troica lor?, au s-o depor-teze la Irku†k?, au s-o impu§te pe loc, a§a cum le st¶tea obiceiul,bunicilor, p¶rin†ilor lor, pe când terorizau întreaga Basarabie §iBucovin¶ de Nord, cu Naganul, începînd din 26 iunie 1940?

Am mai spus: tân¶rul meu prieten încercase în mai multerânduri s¶ intre într-un dialog civilizat cu ei, cerîndu-le s¶explice în ce const¶ antisemitismul S¶pt¶mânii…? Efort inutil:ace§tiau aveau un singur r¶spuns: «A§¶!»

D¶duse Shafir alt r¶spuns? Deloc: nu citise cartea - o m¶rtu-risise - îns¶ o condamnase, ca ai s¶i tovar¶§i de §aib¶ de laChi§in¶u. Dar Dan Pavel, alt antisemitizator? Nici el - §i nici elnu citise cartea. Dar Gabriel Andreescu (protejatul lui


Antonesei), cel care tuna §i fulgera împotriva c¶r†ilor lui GomaS¶pt¶mâna Ro§ie §i Basarabia §i evreii, când cartea mea are…un titlu §i un subtitlu?

Dealtfel episodul Salonul C¶r†ii l-am consemnat în Jurnal2007, începînd de la pagina 339, 1 septembrie.

Am mai scris, am tot scris: noi, ne-vreii suntem vinova†i c¶accept¶m judec¶†i strâmbe, aiuritoare, de-a-n curulea, condam-n¶ri f¶r¶ apel («Voi, care ne-a†i ars în cuptoare, la Auschwitz!»).Neprimind nici o contesta†ie din partea noastr¶, au devenit obraz-nici, abuznici: dac¶ boul de goi nu protesteaz¶, înseamn¶ c¶ eu,ovreu am dreptate când îl acuz de p¶cate grele, chiar de crime!

Revenind la Chi§in¶u §i la “întâmplarea” cu imposibilitateade a c¶l¶tori pe p¶mântul meu §i al str¶-str¶-mo§ilor mei:

ïn primul moment de uluial¶ §i de mânie îi scrisesem luiValeriu Matei:

“Dar cine au fost/sunt legislatorii care au f¶cut ce au f¶cut,în stilul selec†ion¶rii bandi†ilor: unii “na prava”, al†ii “na leva” –dup¶ care criterii? Nu vreau s¶ am de a face cu astfel de“legisla†ie”, cu atât mai pu†in cu “legislatorii”!

Chiar dac¶ b¶nuiam Mâna Terori§tilor Evrei, nu aveamprobe.

Ei, bine, probele nu s-au l¶sat a§teptate (paradoxal: evreii seferesc de publicitate, nu vor s¶ li se afle secretele: numeleadev¶rate, faptele, inten†iile, în acela§i timp, †in s¶ li se §tie defric¶; ei au o mare for†a de distrugere a celuilalt - atotputerniciaEvreului, nu doar la Chi§in¶u, ci în toat¶ lumea.

“Din p¶cate, nici Basarabia, pentru Adev¶rul c¶reia Paul Gomas-a zb¶tut întreaga sa via†¶ ca un leu, nu s-a ar¶tat mai vrednic¶. Oini†iativ¶ de a-l readuce ACAS™ pe acest mare exilat a e§uat în fa†aprimului semn de nemul†umire din partea unei oculte atotputernice.Bravii no§tri patrio†i, ca ni§te români adev¶ra†i, au pus coada întrevine §i au dat înapoi.” (subl mea)

Iat¶ un citat dintr-un text reprodus mai sus. “Oculta!”

*Primesc:

De : [email protected] : FW: Flash Mob Ministerul de ExterneDate : 7 octobre 2010 18:16:11 HAECÀ : [email protected]épondre à : [email protected]: Democratia Acasa <[email protected]>Date: Thu, 7 Oct 2010 03:50:18 -0700 (PDT)To: <[email protected]>Subject: Flash Mob Ministerul de Externe


Buna ziua,Miscarea Democratia Acasa organizeaza maine, 8 octombrie, la ora 15.00, un flash

mob in fata Ministerului de Externe al Republicii Moldova, contra autoritatilor de laChisinau, care nu au acordat cetatenia Republicii Moldova familiei scriitorului disi-dent Paul Goma si au blocat, astfel venirea acestora la Chisinau pe data de 2 octom-brie 2010. O zi frumoasa! Centrul de presa al Miscarii "Democratia Acasa"


Mizerabili mai sunt, “smântâni§tii ‘telecualita†ii noastre(dragi)” - în raport cu Herta Müller. Ca†aveic de C¶rt¶rescu seplânge c¶ Herta nu l-a l¶udat, miorl¶ie c¶ l-a chi§cat on chic;Liicheanu morm¶ie, nemul†umit c¶ nu a fost în†eles - el, filozo-ful-cel-mai-tân¶r-la-român (citat din Ierunca). ïns¶ culmeaputuro§eniei, a neamului prost, a relei-credin†e o atingeTurn¶torul Unesco, Manolescu.

Niciunul nu merit¶ s¶ se dea citate din produc†iile lorde bale.

*Am trecut la Jurnal de Noapte Lung`; am f¶cut cca 100

pagini. “Unde am gresit ?” va fi într-un volum aparte (4).Am terminat Jurnal de N. L. - f¶r¶ Unde am gresit?

*Azi am dat, în revista Metaliteratura din 2008 peste un text

de Mihai Dinu Rachieru despre mine. Am rugat-o pe AlionaGrati s¶ mi-l trimit¶, copiabil.

“Adrian Dinu Rachieru (Metaliteratura, anul VIII, nr. 3-4 (18), 2008)

Paul Goma §i „barbaria interpret¶rii”„Interpretul r¶u inten†ionat este,

de fapt, barbarul interpret¶rii”(Nicolae Râmbu)

Din unghiul sociologiei recep†iei se spune, cu îndrept¶†ire, c¶opera este ceea ce devine. „Legile” jocului literar, strategiile decontact, oglinzile epocii, jubila†ia critic§¶, primenirea criteriilor, obo-seala recep†iei §i iner†ia cli§eistic¶ între†in numeroase conexiuni (fluc-tuante) §i îi asigur§, inevitabil, o existen†¶ mediat¶. Sociologic vorbind,cauza final¶ a oric¶rei literaturi nu este scriitura ci destina†ia, ecoulsocial; comunicarea, altfel spus, cât¶ vreme fenomenul cultural seconsum¶ în doi timpi: crea†ia, respectiv receptarea (consumul). Fie §iîn†eleas¶ ca produs derivat, critica nu poate fi taxat¶ ca o îndeletnicireparazitar¶, ca o „umbr¶ incolor¶ a literaturii”. Ea este – spuneam cu unalt prilej – spectacol de idei, nu vegeta†ie metaforic¶ (1, p. 258); operaeste „s¶vâr§it¶” (închis¶) doar privind spre autor. Altminteri, ea


r¶mâne o structur¶ incitativ¶, o platform¶ de virtualit¶†i invitând laadecvare. Fiindc¶ orice critic (ca „cititor esen†ializat”) se vrea un exci-tator mentis în†elegând c¶ ipotezele vin din interiorul operei. Chiardac¶ lectura critic¶ este una ap¶sat personal¶ deviind (uneori) într-oparad¶ personalist¶. Adev¶rat, critica e mai bogat¶ decât opera (ira-diind axiologic) dar libertatea interpretativ¶ (multivoc¶) e totu§i limi-tat¶ de obiectualitatea operei, stopând – în pofida infidelit¶†ilor lectu-rale – vagabondajul imaginativ. S¶ nu uit¶m apoi „drepturile textului”,jocul de oglinzi al lecturii, cum avertiza U. Eco. Gestul valorizator ceresupunerea la obiect dar §i o „simpatie p¶trunz¶toare” (cf. MarcelRaymond), infiltrarea subiectivit¶†ii. Adic¶ participarea la text §i, core-lativ, o percepere contextual¶. F¶r¶ a îmbr¶†i§a ravagiile relativismului(un deconstructivism care proclam¶ inexisten†a „identit¶†ii” operei)dar §i f¶r¶ a gândi în categoriile definitivului, repudiind schimbarea,erodarea canonului, prefacerea ierarhiilor §i a h¶r†ii literare. Cum tex-tul, dup? H.G. Gadamer este un „concept hermeneutic” iar lumea deazi tr¶ie§te sub / cu obsesia manipul¶rii, rela†ia de lectur¶ este / poatefi deformatoare. Polisemia nu îng¶duie o lectur¶ ultim¶, definitiv¶,„epuizând” textul. „Revizitarea” lui provoac¶, prin medierea inter-pret¶rii, r¶sturn¶ri axiologice, alte puncte de vedere, implicit fluctua†iarecep†iei, alte lecturi „în ram¶” (în orizontul socio-cultural al epocii)încât putem vorbi de o sarcin¶ infinit¶ în acest caz. Cu inevitabile erori§i abuzuri de interpretare, cu furii nihiliste atacând „coloana verte-bral¶” a textului, cu asaltul „asasinilor rafina†i”, capabili de barbariiintelectuale (2, p. 83). Mai cu seam¶ în epoca pe care o travers¶m cândun precept anarhic, sub flamura postmodernismului (anything goes),face ravagii. Intentio lectoris intr¶ în conflict, dintotdeauna, cuinten†iile autorilor; încât binomul „func†ional” interpretare-barbarie nutrebuie privit doar ca o bizarerie. Mai mult, lumea de azi, „plat¶” (G.Steiner), plural¶, în dispersie, evacuând transcenden†a §i sensul suport¶acuza unei „barbarii moderne” în care „relativismul §i culturalismulsunt barbarii autentice ale reflec†iei” (3, p. 229). Conversiaciviliza†ional¶ §i, concomitent, „venirea imundului”, rec¶derea uma-nit¶†ii, între†inând barbaria intern¶, confirm¶ o veche constatare: „vomfi întotdeauna barbari” (Schiller). Frecvent invocat¶, debarbarizareapare o imposibilitate. Îndeosebi în lumea scriitoriceasc¶, acolo unde„pumnalul invizibil al cuvântului” (Cioran), orgoliile în clocot, ura,invidia (ca boal¶ profesional¶) încurajeaz¶ §i între†in adversitatea. Fieîn exerci†iile interpretative (exegetul devenind un „barbar al semnifi-ca†iilor”), fie în etichetologie (când sentin†ele evaluative cad nemilos,de la expirare la decapitare, cum se întâmpl?, vizibil, §i în strictacontemporaneitate). S? fie scriitorul un „soldat al urii”? Parc¶ ura –aflase Cioran – era combustia omului politic. Dar „discursul urii”(André Glucksmann) defileaz¶ în lume…

*Am propus aceast¶ (preg¶titoare) incursiune în „barbaria inter-

pret¶rii”, reflex, probabil, al interiorit¶†ii barbariei (de care, vai, nu ne


vom lep¶da) pentru a discuta, cu argumente pro §i contra, cazul Goma.Or, despre Paul Goma, cel condamnat la un „exil perpetuu” s-a scrisabundent §i, deseori, nedrept. Recent, ivit la editura Vremea, volumulDialog aduce în fa†a cititorilor o lung¶ discu†ie „sugrumat¶” (care,fire§te, va continua), mijlocit¶ de Internet, între faimosul nostru dizi-dent §i „gomista” Flori St¶nescu. Acest dialog internetic ridic¶, dinstart, o întrebare pe care o formuleaz¶ r¶spicat chiar cea care l-a pro-vocat: sunt, oare, femeile mai sensibile la subiectul Paul Goma? (4, p.55). R¶spunsul pozitiv pare la îndemân¶; în afara op-ului semnalat aumai ap¶rut câteva titluri sub semn¶turi feminine. S¶ amintim aici peMariana Sipo§ cu Destinul unui disident – Paul Goma la UniversalDalsi, în 2005 (plus un film TV) §i, tot atunci, volumul Paul Goma –70, la Criterion Publishing, apar†inând Elivirei Iliescu. Judecând super-ficial-psihanalitic, o observa†ie se impune; spiritul maternal, protectors-a r¶sfrânt asupra unui brav erou (§i el, vai, vulnerabil) într-un mediuistoric agresiv §i opresiv. Încât, compensator, veghind la destinul unuiînsingurat, cel care (singurul!) s-a opus „pe fa†¶” dictaturii ceau§iste,astfel de reac†ii feminine încearc¶ s¶ anihileze tentativele de discredi-tare, coborând cazul Goma (s¶ recunoa§tem, §i cu largul concurs laîmpricinatului) în b¶l¶c¶reala cotidian¶.

N¶scut în Mana-Orhei (2 octombrie 1935), Paul Goma debuta cuproz¶ scurt¶ în Luceaf¶rul barbist, spre sfâr§itul anului 1966, sub untitlu dat de redac†ie (cumva premonitoriu): Când tace toba. Fiindc¶„afurisitul de Goma”, de fibr¶ contestatar¶, condamnând ezit¶rile §ila§it¶†ile co-bresla§ilor s-a b¶tut „cu forurile” §i n-a t¶cut. Editorial,Camera de al¶turi (EPL, 1968) ar marca debutul propriu-zis. Dup¶scurta exaltare din august, „pu§c¶rizatul” Goma, un „basarabeanr¶t¶citor”, un ins „în plus” în propria-i †ar¶, h¶ituit, cunoscând expe-rien†a solitudinii va scrie, cu h¶rnicie, împotrivindu-se castr¶rii memo-riei. Va transforma în „fic†iunile (sale) realiste” oglinda în instan†¶moral¶ (devenind „oglindibil”) §i va condamna vehement dela†iunea,exersarea vasalit¶†ii, calomniile §i vânz¶rile, delirul dictatorial. Or,„Gomi†¶” n-a cedat. Va fi, a§adar, izolat, evitat §i, mai apoi, expulzat(1977), „bucurându-se” de solidaritatea la§¶ a confra†ilor. £ideclan§ând un teribil scandal politic. Cazul Ostinato, carte în traduce-re german¶ lansat¶ la Târgul de la Frankfurt (editura Suhrkamp, 1971)este prea bine cunoscut. Ascunzându-§i scrisul de „seci” (cum m¶rtu-rise§te), trimi†ându-§i manuscrisele peste hotare, transformând – f¶r¶voia sa – c¶r†ile ivite în ne-române§te în veritabile „delicte literare”,condamnând – din interior – regimul, Goma reprezenta un simbol.Treptat, scriitorul a fost eclipsat de ac†iunile disidentului, opunându-sef¶†i§ coabit¶rii cu sistemul opresiv al comunismului oriental. £i bla-mând – prin atitudini tran§ante – inac†iunea, t¶cerea §i „tremuriciul”scriitorimii, celebrul nostru „a§teptatorism”, compromisurile unuineam amnezic, tranzac†ional §i, îndeosebi, reac†iile elitei, incapabil¶ dea se smulge din bra†ele „la§it¶†ii majoritare”. Ori de a sfida consemnult¶cerii. Cum iar¶§i se §tie, în aprilie 1977, Goma a fost exclus dinUniunea Scriitorilor. Încât, pentru lumea scriitoriceasc¶, cazul Goma a


devenit complexul Goma. Un m¶rturisitor al istoriei netrucate, PaulGoma era, observa V. Podoab¶, „indicatorul propriei noastrevinov¶†ii”. Evident, dup¶ ’89, alibiurile intelighen†iei noastre (rezis-ten†a prin cultur¶) deveneau jenante pentru dilemio†i; vecin¶tatea luiGoma era inconfortabil¶, „m¶§tile eroice”, înmul†indu-se spectaculos,defilau în preajm¶ §i „detronarea” celui care luptase pe fa†¶, îngropatacum în t¶cere ori calomniat, înjuriind vârtos, la rându-i, pe toat¶lumea, func†iona ca un comandament implicit, reducând meritele salela publicizare (prin scandal politic), opera fiind lipsit¶, chipurile, desuport axiologic. Dat „pe mâna exilului” (cum se l¶udase generalulPle§i†¶), urmând a fi „halit”, Goma s-a confruntat cu virusul suspiciu-nii §i, desigur, cu „bra†ul (lung) al Revolu†iei”. Trimis s¶-l lichideze,agentul securit¶†ii Mo†u Haiducu s-a predat îns¶, lucrând în contraspio-najul francez (D.S.T.). Iar Goma, torturat cu amenin†area cu moartea,s-a r¶zbunat trimi†ându-i în neuitare prin depozi†iile sale beletrizate.Ciclul autobiografic, reconstituind odiseea studen†ilor „ungari§ti”, oro-rile marca Gh. Enoiu ori ale pomenitului Ple§i†¶ sub aceast¶ deviz¶ acrescut: Goma „nu v¶ va cru†a de uitare”! În primii ani ai exilului, înneromâne§te, e adev¶rat; în „hain¶ str¶in¶”, cum zice, privat de „ecou-ri”. Dar §i dup¶ seismul decembrist când productele sale literare, puseeruptiv la îndemâna cititorului român nu s-au bucurat de „o abordarenormal¶” (4, p. 132), de vreme ce el era prizat, în multe comentarii,doar pe latur¶ militantist¶, ca animator al Mi§c¶rii din 1977. £i taxat,în pofida „cantit¶†ii de disperare” din proza „a§a-ist¶”, drept autor alunor scrieri „pi§¶cioase”. Încât nescriitorul-scandalagiu a fost, din nou,„carantinizat”, îndeosebi de c¶tre cei încondeia†i cu verv¶ pamfletar¶,Goma afirmând r¶spicat: „cine nu are memorie nu are dreptul laviitor”.

„Excep†ional poet al cruzimii”, observa I. Negoi†escu, întors dininfern §i mânat de ner¶bdarea „spunerii”, într-un limbaj sacadat, str¶inde metaforit¶, Goma nu a rostit adev¶ruri „pe jum¶tate”. Pruden†a,autocenzura, limbajul esopic au f¶cut epoc¶, alimentând – în decortotalitar – epidemia romanesc¶ a „obsedantului deceniu”. Or, Gomas-a rostit „cu toat¶ gura”, corectând proza „de curaj” într-o vreme încare produc†ia romanesc¶, pl¶tind, totu§i, tribut infec†iei ideologiceera, realmente, mai aproape de adev¶rul documentaristic, compensând-o istoriografie lacunar-mincinoas¶. Constatând, de pild¶, c¶ „desprePite§ti se tace”, semnatarul volumului Le Tremblement des hommes(editat de Seuil, în 1979) §i la Humanitas, în române§te (Culoareacurcubeului, 1990), imediat retras, Goma §i-a asumat datoria de ascrie, §tiind c¶ „nu po†i scrie doar cu talent”. „Pite§tizarea” scriitorilorse manifesta §i prin simptomul „întrecenzurii”; neo-intelectualii /„culturrezisti§tii” fluturau stindardul rezisten†ei estetice asumându-§i /arogându-§i un nimb eroic. Repus în circula†ie, „recuperat” înavalan§¶, suportând – credem – o receptare excesiv politizat¶, Goma§i-a încheiat, astfel, exilul literar. Dar nu §i cel propriu-zis. C¶r†ile sale,cu accent autobiografic, v¶desc o memorie prodigioas¶ §i dezvolt¶luxuriant oralitatea. „Respectul pios” (chiar dac¶ înc¶lcat), cerut – de


unele voci – pentru opozant, nu trebuie transferat – f¶r¶ examen critic– scriitorului. Suspectat de a fi exploatat scandalul politic, vinovat,a§adar, de seduc†ie publicitar¶, prozatorul Goma dovede§te – credeVasile Baghiu – §i „excelen†¶ literar¶”. Al†ii, dimpotriv¶, consider¶ c¶,†inut lung¶ vreme „sub obroc”, beneficiind de aura disiden†ei, scriito-rul a fost umflat valoric. Oricum, contondentul Goma, punându-neoglinda în fa†¶ inconforteaz¶; el ne arat¶ cum nu suntem §i, firesc, dia-tribele lansate cu îndârjire veninoas¶ i-au pus în cap „scriitoricimea”.Contemporanii ignari, elitarzii, „literatorii carpatini” s-au iritat înnumele etichetologiei. Goma a fost supus antisemitiz¶rii,„smânt¶nimea României” s-a dezl¶n†uit §i „otr¶viciosul” autor, provo-cat, a devenit, iute, incontrolabil (apud Monica Lovinescu). Folosindun limbaj violent, divulgând indiscre†ii, colec†ionând am¶nunte pican-te §i jenante, Goma face figura unui „demolator”, ruinând pe band¶rulant¶, prin portretiz¶ri negativiste, în aqua-forte, numeroase prestigii.Holocaustologii, editorii „tic¶lo§i” sunt pu§i la zid sub tirul unei incle-men†e nevindecabile, hr¶nit¶ de excese temperamentale §i pusee umo-rale. În replic¶, dac¶ nu va fi înconjurat de o „t¶cere mortifer¶”, scrii-torul risc¶ a fi taxat, cu un diagnostic reluat, drept un veleitar lipsit detalent; §i suspectat c¶ ar acuza un nefondat „delir de persecu†ie”.Goma, dup¶ noi, sufer¶ îns¶ de un deficit de generozitate; „excesulcare deranjeaz¶” (cf. O. £imonca) nu vine nicidecum din aceast¶direc†ie, îmbr¶†i§ând tandru §i reu§itele confra†ilor. Un mare auditiv,narând istoria tr¶it¶ sub interdic†ia de a uita, cu experien†a deten†iei §ia §ocurilor unei existen†e care î§i exorcizeaz¶ amintirile, Goma dore§tes¶ înregistreze totul. El se vrea un „dezv¶luitor”, încât literatura sa,nutrit¶ de o memorie fabuloas¶, porne§te de la document. Spiritjusti†iar, incomod, incisiv-radical, blamând ipocrizia bresla§ilor §iculpa colectiv¶ în care ne-am b¶l¶cit, Goma – trecut prin supliciileizol¶rii – §tie c¶ „a fi scriitor înseamn¶ a nu min†i”. Încât groz¶viileepocii trec, cu severitate §i sinceritate, în c¶r†ile sale, dorite a fi o„cript¶ transparent¶”. Chiar deten†ia pare / poate fi o „binevenit¶”documentare, prozatorul înregistrând cu minu†ie toate detaliile. £ilivrându-le, apoi, febricitant, într-un nemilos rechizitoriu, dezv¶luindindignat violen†ele universului concentra†ionar, dezastrul moral,absen†a revoltei civice. Dar prozatorul Goma, un captiv al memoriei,refuzând s¶ tac¶ §tie c¶ Istoria se scrie „cu pana”. Nu pare capabil s¶p¶r¶seasc¶ †arcul biografic, cum cred unii? O biografie care, ciudat,pare „oprit¶” la borna 1977 §i care, „epuizându-se”, a provocat spaimaunor comentatori, îngrijora†i c¶ epicul secretat, sub imperativ etic,redundant pe alocuri, de „scoica resentimentar?” (cf. Marta Petreu) arproba tocmai lipsa de imagina†ie a controversatului autor. Dar la Gomaexist¶ nu doar co§marescul univers concentra†ionar, golit de metafizic¶ci §i un „dincolo de dincolo”, v¶dind – chiar str¶in fiind de elanuriceleste, pe temeiul regresivit¶†ii amniotice – o recuperare paradisiac¶,reverii diurne, impulsul „fantasm¶rii”. Totul îns¶ pe temelia tr¶itului,s¶ recunoa§tem. În fond, copil¶ria basarabean¶, aflând în rusismul cali-dor (v. Din calidor) un „punct de observa†ie” (pridvorul – simbol


între†inând sentimentul de siguran†¶) ori Arta refugii, discutând soarta„basarabe†ilor”, încercând, sub t¶v¶lugul Istoriei, a trece „râulbl¶st¶mat” (Prutul, bineîn†eles) probeaz¶ c¶ radicalismul s¶u vindica-tiv r¶mâne egal cu sine; §i c¶ narcisiacul Goma, intransigent, culpabi-lizator, cunoscut ca un „cal breaz” §i, negre§it, ca autor liber, sfidândconjuncturile, se raporteaz¶ mereu la sine. Într-o vreme a uzurp¶riisimbolurilor, reconsiderarea lui Goma se impune (5, p. 1). „Oribil”,zicea Monica Lovinescu (în faza post-Goma) ori, dimpotriv¶, un reperistoric §i moral? „Un Soljeni†ân român?” (v. Literatura §i arta, nr.48/28 noiembrie 1991, p. 1) ori un feroce antisemit, cu „onoarea pier-dut¶”, cum ne asigura Mihai Dinu Gheorghiu? În fine, un vanitosîncrâncenat, ruinându-§i capitalul moral prin sarcasmul parisianrev¶rsat „nediferen†iat” sau un dezam¶git, blamând gena etnic¶ §itic¶lo§irea semenilor¶ Cele trei volume ale Jurnalului tip?rit la Nemiradovedesc, credea Alex £tef¶nescu, „o selec†ie tenden†ioas¶” §i trans-form¶ statuia lui Goma într-un „morman de moloz” (6, p. 646). S¶ nuuit¶m îns¶ c¶ foiesc §i gomafobii lansând cu h¶rnicie bârfeme mistifi-cante, urmând o directiv¶ ocult¶: „decizia de a-l t¶cea pe Goma, de a-l inexista” (cum citim în interviul-carte). £i cum crede, neclintit, exce-datul §i suspiciosul Goma, v¶zut de unii drept un disident deghizat,narând, într-o oper¶ estetice§te debil¶, despre gulagul b¶§tina§.Explozia depozi†ional¶ a primilor ani postdecembri§ti a încurajat erup-tiv memorialistica. Fie, s-a observat, pe linia unor ilumin¶riîndur¶toare §i izb¶vitoare, a experien†ei mistice §i cristific¶rii, a muce-niciei întorcându-§i „inima de la r¶u”; fie, dimpotriv¶, pe direc†ia uneisuferin†e masochiste, pornind de la cruditatea scenelor penitenciare,tutelat¶ de pilda §i notorietatea lui Goma. Lunga sa retrospec†ie dove-de§te (spun cârcota§ii, f¶r¶ a gre§i prea mult) apetit digresiv, ostentati-vitate, mahalagism. £i, uneori, chiar o memorie deficitar¶, colportândinforma†ii §i falsând. Oricum, „e ceva paradoxal feminin” în proza sa,observa Marian Popa în Istoria sa „de azi pe mâine” (7, p. 730), debor-dând de p¶l¶vr¶geal¶ vervoas¶ §i propunând, totu§i, izbutite personajefeminine. În chip concluziv vom nota c¶, pân¶ la urm¶, „beneficiar” alincredibilei §anse istorice (r¶sturnarea comunismului), acest „micSoljeni†ân român” (7, p. 726), mereu în a§teptarea ipoteticului cititorromân chiar a avut parte de aceast¶ râvnit¶ întâlnire. E drept, sub bruia-jul „barbariei interpret¶rii”, partitur¶ sus†inut¶ cu aplomb din toatedirec†iile §i sprijinit¶ masiv de Goma însu§i. „Asasinii rafina†i” ai tex-telor tr¶iesc lâng¶ / printre noi.

*Dac¶ în†elegem trecutul ca element (ingredient) al identit¶†ii cul-

turale §i dac¶ stratul memoriei colective intervine în definireacon§tiin†ei de sine a oric¶rei comunit¶†i, rescrierea Istoriei (proces fil-trat, de regul¶, prin prisma ultimelor consecin†e) ni se înf¶†i§eaz¶ –sublinia Pierre Nora – „întotdeauna problematic¶ §i incomplet¶”. Ceeace, fire§te, nu poate z¶d¶rnici eforturile de reconstruc†ie istoric¶, încer-când a corecta prin reflec†ie critic¶ tentativele de deformare (oficiali-


zat¶), de cosmetizare, înc¶rcate cu grade variate de nostalgie fic†iona-lizant¶. Cunoa§terea „redobândit¶” a trecutului suport¶, s-a spus, inevi-tabilul tangaj dintre memorie §i uitare, existând – igienic – §i „uit¶rifericite”, dup¶ vorba lui Paul Ricoeur. Dup¶ cum exist¶ fapte, întâm-pl¶ri, procese etc. care nu au dreptul la uitare. Memoria, spuneaAristotel, „are ca obiect numai trecutul”. Iar „spunerea” lui îmbrac¶numeroase chipuri, deoarece tot stagiritul avertiza: „fiin†a se spune înmultiple feluri”. £i, negre§it, avem în vedere nu doar ce se spune ci §icine §i cum o face. F¶r¶ a uita îns¶ distan†a dintre istorie §i memorie,prima schi†ând / propunând o „arhitectur¶ a sensului”, dep¶§ind resur-sele memoriei (fie ea §i colectiv¶), instituind paradigma „indiciar¶”.Or, „travaliul memoriei î§i va fi atins scopul dac¶ reconstruc†ia trecu-tului ar reu§i s¶ provoace un fel de înviere a trecutului” (8, p. 605).Fire§te, doar în sens scriptural, animând competi†ia „între dorin†a defidelitate a memoriei §i c¶utarea adev¶rului în istorie”.

Sâmb¶t¶ 9 octombrire 2010

Acest Manolescu: nu pierde nici o ocazie de a spune-scrie prostii. ïn leg¶tur¶ cu Llosa:

"Faptul c¶ Llosa a luat premiul Nobel pentru literatur¶ e o surpriz¶ maimare decât Nobelul pentru Herta Muller", spune N.M.

“Ce e interesant", spune Nicolae Manolescu, "este c¶ anul acesta (subl.mea) nu l-am v¶zut pe Llosa pe nici o list¶ de favori†i, spre deosebire de anultrecut când ap¶rea împreun¶ cu Philip Roth.

"Llosa este în primul rând scriitor §i abia apoi începi s¶ vezi dac¶ areceva cu regimurile politice. Premierea lui e o schimbare de macaz, to†i ceicare l-au luat de mult¶ vreme încoace erau din stânga spectrului literar.Pentru cei considera†i de dreapta, precum Borges, nu s-a pus niciodat¶ pro-blema s¶-l ia. Ori Llosa e liberal, în tradi†ie european¶ e de centru dreapta",continu¶ Nicolae Manolescu.

"Scriitori am avea, dar ceea ce nu avem sunt traducerile f¶cute la timp§i nu la zeci de ani dup¶ ce a ap¶rut cartea, plus bani de promovare pentruaceste traduceri. C¶rt¶rescu, de exemplu, a fost tradus în Suedia, dar f¶r¶popularizare degeaba.”

Zi-i Manolescu §i arunc¶-l la co§.

Duminic¶ 10 octombrie 2010

Noapte grea, agitat¶, ud¶. M-a atins r¶u ac†iunea holocausto-logilor ac†ionînd în Chi§in¶u. “Oculta” m-a pus în genunchi §i pemine, fiindc¶ bie†ii basarabe†i de azi sunt, demult pu§i-pe-burt¶,ca fiii, nepo†ii martiriza†ilor no§tri basarabeni, bucovineni,her†eni începînd din 26 iunie 1940 §i chiar de nu-§i mai aducaminte (memoria, ca †ol murdar, zdren†uit, sub care se ascund


supravie†uitorii Terorii Bol§evice atunci instalate), au p¶strat înviscere, din genera†ie în genera†ie frica, groaza de bol§evici. £i deferocii executan†i ai noilor st¶pâni: evreii.

Fire§te, ace§tia, în simulacrele lor de ap¶rare, de justificare acruzimii cu care “aplicaser¶ linia partidului bol§evic” pe spinareaneferici†ilor b¶§tina§i, zbiar¶ f¶r¶ contenire, repetînd pân¶ la sa†iusuferin†ele milenare ale poporului evreu. Iar când sunt adu§i la“cestiune”, care sun¶ (când sun¶):

«De ce v-a†i r¶zbunat, cu atâta cruzime pe basarabenii §ibucovinenii ocupa†i?»,

…în cazul fericit când nu o iau de la început cu plângerile luiIeremia, cel mai târziu de la Inchizi†ie încoace, acuz¶, cu bale, custropi “orânduirea fascist¶” din †ara noastr¶ “persecu†iile” alec¶ror victime erau evreii, pân¶ în 1940, când fuseser¶ libera†i dePuterea Sovietic¶… Adev¶rat, în general, neadev¶rat în am¶nunt:persecuta†i - aresta†i, întemni†ati erau, nu evreii ca evrei, ciagen†ii bol§evici ai Moscovei, în majoritate zdrobitoare: evrei.

ïn criticele - în realitate: contest¶rile - la etalarea documen-telor (adev¶rat, redactate de poli†ie) a faptelor rele ale…“unorevrei” (!), atât în S¶pt¶mâna Ro§ie, tragica evacuare a provin-ciilor cedate URSS, cât §i în Anul Negru (26 iunie 1940 - 15 iulie1941) în care ocupan†ii sovietici §i slugile lor ascult¶toare(§i jubilatoare), evreii, holocaustologii încearc¶ - §i reu§esc,blestema†ii! - s¶ strecoare în sufletul victimelor - otrava, de peurma c¶reia, se întreab¶:

«£i dac¶ noi, basarabenii §i bucovinenii eram vinova†ii unicide soarta lor, de oameni f¶r¶ †ar¶ - atât, c¶ nu §tiam c¶ le pricinu-isem atâta suferin†¶? ïnseamn¶ c¶ au avut temeiuri s¶ se r¶zbunepe noi, începînd cu faptul c¶ noi nu eram, în primul rând: evrei;în al doilea, noi nu eram, ca ei: bol§evici ?».

Sar ca pi§ca†i de streche evreii când aud de r¶zbunare.Doamne, fere§te, cum s¶ nutreasc¶ ei setea de r¶zbunare, degra-dant¶, ei niciodat¶ nu s-au r¶zbunat pe cel¶lalt, ei doar au suferit,suferit, suferit… Iar când le bagi sub ochi documentele (depoli†ie, doar n-or fi pretinzînd s¶ le oferi “documente de partidcomunist”), le neag`, cu indignare, le contest¶ cu oroare §i… cerprobe, oameni buni! Probe c¶ a§a fusese, dar nu cum zic docu-mentele poli†iei române§ti, ci numai Istoria PCb! Iar pentruadev¶r-adev¶rat cople§itoarea “bibliografie” a crimelor f¶ptuitede români, în 1941-1942, în Transnistria, îns¶ Doamne fere§te s¶fie pomenite crimele evreilor în slujba ocupantului rus, înainte deTransnistria, între iunie 1940 §i iulie 1941! Cu o neru§inaredezarmant¶ “istoricii” evrei - de la “ru§ii” Ilia Ehrenburg §iGrossman, pân¶ la “românii” Ancel, Radu Ioanid, Oi§teanu,


Shafir, Volovici practic¶ alert inversiunea cronologic¶, în carecaz admit, cu un sfert de gur¶ c¶, da, mda §i ei au (cam) practicatpe ici pe colo, numai în cazuri neesen†iale r¶zbunarea:

Reproduc, pentru a n-a oar¶ exemplul clasic al holocaus-tologilor:

“Evreii bol§evici se purtaser¶ sever (?) cu românii basara-beni §i bucovineni - în 1940-41 - pentru c¶ (aten†ie, vine logicaholocaustologic¶!) autorit¶†ile fasciste antonesciene îi masacra-ser¶ pe evrei, în Transnistria, în… 1941-42!»

Dac¶ ar fi ad¶ugat “în mod preventiv” la eufemizanta“se purtaser¶ sever”, ar fi fost doar o glum¶ (foarte) proast¶, nuo l¶b¶r†at¶ minciun¶. O “istorie” de-a-n curulea!

De agresori - evreii - m-am ocupat în nenumarate rânduri(cu documente!) §i în multe scrieri, este timpul s¶ scriu câtevacuvinte §i despre agresa†i: victimele, b¶§tina§ii basarabeni:

Ca unul care a scris o carte despre reeducarea de la Pite§ti -adus¶ §i e, pe tancurile sovietice - cunosc psihologia victimei:

Atât de îndelungat¶ vreme, atât de cu violen†¶ au fost“trata†i” neferici†ii c¶zu†i între labele ru§ilor ocupan†i §i aicaraliilor, politrucilor evrei, încât pu†ini dintre ei au putut p¶straconvingerea c¶ ei, alc¶tuitorii comunit¶†ii basarabene înghi†it¶ demonstrul sovietic sunt nevinova†i. Dar, spre deosebire de nevino-va†ii ru§i, culpabili de a gândi altfel (sau de a fi b¶nui†i c¶ o fac),neru§ii au fost feroce persecuta†i §i pedepsi†i pentru motive de…ras¶: nu erau ru§i! Ceea ce, în capul enkavedistului : “neom”.

Basarabenii no§tri - câ†i mai tr¶iesc - §i urma§ii lor (chiardac¶ unii s-au n¶scut în deportare, la mama dracului, în Siberia -ca Grecianina de sinistr¶ faim¶) s¶ §tie, iar dac¶ refuz¶, s¶ fieobliga†i s¶ accepte:

Comuni§tii ru§i, prin slugile lor, evreii, ne-au martirizat,ne-au jefuit, ne-au înfometat, ne-au deportat, ne-au împu§cat,ne-au ucis prin munc¶ istovitoare - nu pentru c¶ am fi fost cuadev¶rat “culaci”, nu pentru c¶ eram intelectuali, preo†i,func†ionari “burgheji”, nici m¶car pentru c¶ cei mai r¶s¶ri†if¶cuser¶ unirea cu Patria Mam¶, prin Sfatul ¢¶rii…,

- …ci pentru c¶ nu eram ca ei: nici ru§i, nici evrei.Or o asemenea “crim¶” nu poate r¶mâne nepedepsit¶ de

Statul Terorist Sovietic;£i a §i fost.Mai grav: Evreii supravie†uitori ai lag¶relor în care îi

închiseser¶ Germanii §i Românii, odat¶ libera†i, din tradi†ionalulspirit de r¶zbunare - i-au înlocuit pe dat¶ pe gardienii, directoriide închisori “fasci§ti” - dovedindu-se a fi chiar mai bestiali decâtcei mai bestiali nazi§ti - cazul evreului Morel, fost internat la


Auschwitz, pus de sovietici director de Centru de Denazificare,în Polonia, §i care s-a “refugiat” în Israel, dup¶ ce §i-a exersat aniîndelunga†i întreaga ura §i cruzimea §i inventiile sale în materiede tortur¶, ale rasei sale, nu pe fo§tii c¶l¶i, ci pe victimelor aces-tora, a nem†ilor: polonezii cre§tini - de ce? Fiindc¶ nu erau evrei,fiindc¶ nu acceptau noua “dreapt¶ orânduire”; cea bol§evic¶, are-ocupa†iei sovietice.

Cine alc¶tuie§te “oculta” despre care vorbesc Andrei¢urcanu, Valeriu Matei în leg¶tur¶ cu veto-ul exprimat deComunitatea Evreilor din Moldova?

Dar toat¶ lume §tie - îns¶ toat¶ lumea tace - de frica lor (§i cese mai bucur¶ tic¶lo§ii, cum mai dau din coad¶ de satisfac†ie c¶doar printr-o r¶steal¶ înspre autorit¶†ile guvernamentale, rostindcuvântul cheie: “antisemit”, au ob†inut f¶r¶ efort ce doreau:închiderea u§ii spre †ara mea, spre p¶mântul meu, de unde am fostalungat tot de ei §i ai lor, în urm¶ cu 66 ani.

Ace§tia - “supravie†uitorii”, “veteranii”, “victimele fascis-mului românesc”, au fost §i sunt oameni f¶r¶ c¶p¶tâi, f¶r¶ studii,altele, decât de marxism-stalinism, f¶r¶ o meserie cinstit¶, semia-nalfabe†i, necunoscînd mul†umitor nici o limb¶ : nici rus¶, niciidi§, cu atât mai pu†in român¶ - îns¶ ei au fost enkavedi§ti,func†ionari de partid, instructori de partid, anchetatori, procurori,directori de institu†ii, de unit¶†i industriale, agronomice,prisidateli de cantine universitare §i de toalete publice, de taberepioniere§ti, responsabili cu agita†ia la manifesta†ii, vigilen†i(cite§te: informatori, turn¶tori) mai mici §i mai mari - nu totdea-una pentru a-§i dovedi devotamentul fa†¶ de comunism, dar §ipentru a “elibera în mod revol†ionar” un apartament mai frumos,mai bine situat, pentru a pune labele-i de maimu†oi râios pe ofemeie - etc, etc, adic¶ în fruntea bucatelor. Indigenilor,b¶§tina§ilor moldoveni le fusese imposibil (mai adev¶rat: inter-zis) s¶ accead¶ la astfel de posturi, ele fiind rezervate ocupan†ilor- printre ei, prioritar, evreilor, ca “victime ale fasci§tilor români”.

Ace§tia, care au acum peste 80 ani, î§i consum¶ pensiileobraznic de grase în apartamentele “prioritare” acordate slugilorascult¶toare, zeloase (precum §i “veteranilor”: miilor ofi†eri dinbrava Armat¶ Ro§ie, de politruci, de enkavedi§ti, pensiona†i înRusia, dar trimi§i “în refacere” în dulcea Moldov¶, unde e soare,fructe, vin §i femei câte pofte§ti), amintindu-§i cu nostalgie, maiîntâi Anul Negru : 1940-1941, când exercitau teroarea asupraunor bie†i rurali, întâi speriindu-i, amenin†îndu-i, apoi jefuindu-i,apoi deportîndu-i, apoi împu§cîndu-i - ca“ neoameni”, în limbalor: “necomuni§ti”, “neevrei”. Ace§tia §i urma§ii lor poart¶ ouria§¶ vin¶ în ororile pricinuite de “colectivizare” - mai întâi în


campania de kulakizare a oamenilor, într-o prim¶ faz¶ desistemul tâlh¶resc de cote (postavka) care i-a privat pe †¶rani, nudoar de cerealele de s¶mân†¶ pentru anul viitor, ci §i de hrana lor§i a copiilor lor (§i a animalelor). Ace§ti activi§ti-poli†ai, printrecare numero§i evrei poart¶ vina foametei care a bântuit doi ani dezile cât o eternitate în Basarabia sovietizat¶, provocînd zeci demii de mor†i. £i a canibalismului sovietic.

S¶ nu pretind¶ evreii contemporani c¶ p¶rin†ii, bunicii lor“veteranii”, medici §i înal†i func†ionari în Ministerul OcrotiriiS¶n¶t¶†ii (sic-sic) Averbuch, Hechtmann, Beidburd nu §tiau cese petrece “în republic¶” : foamete, distrofie, otr¶viri cu buruienetoxice, canibalism. Ba §tiau foarte bine, îns¶ în rapoartele lorrecomandau nu diminuare cotelor, pentru ca popula†ia s¶ benefi-cieze de o alimenta†ie minimal¶, ci… pedepsirea penal¶ sever¶ acelor “vinova†i de canibalism”… Iar fiii, nepo†ii acestor“medici” criminali (pentru neasisten†¶ dat¶ persoanelor înpericol de moarte), consum¶, în continuare, f¶r¶ nici un aport dinpartea lor pâinea §i carnea §i laptele cuvenite celor care le produc(supravie†uitorii victimelor lor directe), nu urma§ilor unor tâlharisângero§i, profitori pe veci, pentru unicul motiv c¶ sunt evrei -deci foste victime ai “fasci§tilor români”.

Ehei, ce poreadk¶ instituiser¶ ei - vorbesc de “oculti§ti” - pecând atacau, în iunie 1940 coloanele de refugia†i, încercînd, înpanic¶, o trecere peste Prut; ce jubila†ie revolu†ionar¶ bol§evic¶atunci când ei, juni în putere, agresau femei §i b¶trâni, lezmulgeau boccelele §i geamantanele, pretinzînd c¶ acelea suntale “narodului truditor” pe care ei, burjuii, românii, regali§tii lefuraser¶ §i încercau s¶ fug¶ cu prada; ce avânt bol§evicesc îimâna s¶ intre în biserici, s¶ se pi§e în altare, cântînd Interna-tionala lor, mânjind cu c¶cat icoane §i punînd pe foc c¶r†i de cult;ce be†ie a puterii cunoscuser¶ ace§ti “protestatari” în Anul Negru(1940-1941), când aruncau pe ferestre copiii bolnavi din spitaluldoctorului Ione†; când, în iunie 1941, în graba de a-§i lua cât mairepede t¶lp¶§i†a peste Nistru, ca s¶ nu pun¶ Românii mâna pe ei,criminalii-tineri, astupaser¶ cu scânduri ferestrele închisorii dinOrhei (numai din Orhei?) §i d¶duser¶ foc de†inu†ilor; când, înnebunia distrug¶toare participaser¶, ca voluntari, la dinamitarea,la incendierea §colilor, a bisericilor, a palatelor, a depozitelor dem¶rfuri - mai ales de tutun, principala bog¶†ie a Basarabiei - chiar§i a cl¶dirii B¶ncii din Tighina (iar vita de “artificier” se l¶udamai ieri cu isprava-i, într-un jurnal din Chi§in¶u, ca “îndeplinitorde porunc¶ a lui Iosif Vissarionovici de a nu l¶sa piatr¶ pe piatr¶du§manului” - se cunoa§te numele individului, “erou al MariiUniuni Sovietice”: Medger, arhitect de forma†ie).


™§tia sunt “oculta†ii”, “oculti§tii”, holocaustologii -analfabe†i f¶r¶ leac, învenina†i de necontinuarea vie†ii de huzurpe spinarea “boilor de moldoveni”.

De ace§tia s-au speriat oamenii care s-au temut s¶ fieprezen†i la colocviul organizat de Academia de £tiin†e? De ace§tib¶§ino§i otr¶vicio§i s-au speriat “guvernan†ii” de la Chi§in¶u,când au încercat - §i au reu§it, tovar¶§ii-domni!: Dungaciu,“consilierul” trimis de B¶sescu, Leanc¶, brav func†ionarsovietic, avînd grad de general (sau “doar de colonel”?),Serebrean, trep¶du§ de profesie - s¶ încurce lucrurile astfelîncât s¶ nu i se acorde cet¶†enia moldav¶ §i so†iei mele (auzi†i,motiv de respingere: “pentru c` are azil politic în Fran†a”, ei, da,ca §i so†ul §i fiul s¶u), pentru a împiedeca întoarcerea noastr¶ înBasarabia, ¢ara mea!

Cum s¶ m¶ ap¶r împotriva hoardelor de guzgani, de p¶duchi,de lipitori - alc¶tuitori ai “Ocultei”! - care m¶ atac¶ din toatep¶r†ile, din toate pozi†iile, nu pentru c¶ a§ fi propagatorul unorneadev¶ruri istorice, din contra: pentru c¶ lucrez cu adev¶ruri(istorice). Or ace§ti întuneca†i din na§tere, ace§ti beznicoli prinvoca†ie, ace§ti m¶cin¶tori de cuvinte goale cu gurile lor de canal- acuzatoare, ca “Antisemitule!” - se tem de adev¶rul rostit tare.

Din p¶cate - pentru ei, nu pentru mine, eu m¶ descurc cumm-am descurcat §i pân¶ acum - se tem, în continuare §i victimelelor macurtizate.

De ce? Ce li se se mai poate întâmpla basarabenilor mei - dinpartea parazi†ilor numi†i ocolit: ocul†ii?

Nimic - evreii au terminat de distrus ce mai era în picioarepe p¶mânturile noastre - dar victimele nu cunosc acest adev¶r.

*O veste prin un comunicat care m¶ unge la inim¶:

From: Democratia Acasa <[email protected]>Subject: Nota de protest_Paul GomaTo: [email protected]: Sunday, October 10, 2010, 5:21 AM

Buna ziua,Mi§carea „Democra†ia Acas¶” a pichetat Ministerul Afacerilor

Externe §i Integr¶rii Europene §i Pre§edin†ia Republicii Moldova înleg¶tur¶ cu z¶d¶rnicirea revenirii la Chi§in¶u, pe 2 octombrie curent, ascriitorului basarabean Paul Goma.

Tinerii au cerut ministrului de externe, Iurie Leanc¶ §i pre§edin-telui interimar, Mihai Ghimpu, s¶ elucideze cauzele acestei situa†ii §is¶ explice motivul pentru care lui Paul Goma nu i-a fost acordat¶cet¶†enia Republicii Moldova.


Mi§carea „Democra†ia Acas¶” a înregistrat o not¶ de protest, înleg¶tur¶ cu „cazul Goma”, la sediul Pre§edin†iei Republicii Moldova§i la cel al Ministerului Afacerilor Externe §i Integr¶rii Europene alRepublicii Moldova. Tinerii asocia†i Mi§c¶rii „Democra†ia Acas¶”a§teapt¶ un r¶spuns în scris, în termenele prev¶zute de legea privindpeti†iile cet¶†enilor. Dac¶ autorit¶†ile vor ezita s¶ dea curs acestei notede protest, Mi§carea „Democra†ia Acas¶” va ac†iona în judecat¶Ministerul Afacerilor Externe §i Integr¶rii Europene §i Pre§edin†iaRepublicii Moldova.

Centrul de Pres¶ al Mi§c¶rii „Democra†ia Acas¶”

¤ Pre§edintelui interimar al Republicii Moldova, dl Mihai Ghimpu,Ministrului Afacerilor Externe §i Integr¶rii Europene

al Republicii Moldova, dl Iurie Leanc¶

N O T ™ de P R O T E S Tdin partea unui grup de tineri participan†i la revolta

anticomunist¶ din 7 aprilie 2009Prezenta Not¶ de protest reprezint¶ îngrijorarea §i nemul†umirea

noastr¶ fa†¶ de modul în care este tratat¶ familia scriitorului PAULGOMA, c¶reia i-a fost blocat¶ în mod inexplicabil, întoarcereaACAS™, anun†at¶ pentru 2 octombrie 2010.

De-a lungul lunilor august §i septembrie 2010, autorit¶†ile moldo-vene §i conducerea Uniunii Scriitorilor de la Chi§in¶u s-au tot întrecutîn promisiuni c¶, la 2 octombrie 2010, îl vor readuce acas¶, în actualaRepublic¶ Moldova, pe celebrul scriitor disident PAUL GOMA, origi-nar din s. Mana, jude†ul Orhei, Basarabia, personalitate cu renumemondial, lupt¶tor anticomunist exilat la Paris în anul 1977, care a dedi-cat dramei Basarabiei circa 60 de opere, încercând s¶ ne salveze pe noi,cei de aici, de închisoarea §i de teroarea bol§evic¶. PAUL GOMA este,deci, cona†ionalul nostru, care, în ciuda tuturor suferin†elor prin care atrecut împreun¶ cu familia sa, nu ne-a uitat, nu ne-a tr¶dat, dimpotriv¶,ne-a fost, decenii în §ir, avocat înfl¶c¶rat în Occident §i clopotar alrede§tept¶rii na†ionale.

Pentru toate aceste sacrificii în numele cauzei na†ionale §i generalumane – lupta contra comunismului inuman – responsabilii de laChi§in¶u de afacerile externe §i de problema cet¶†eniei, care se declar¶proeuropeni, anticomuni§ti §i chiar mari românii, i-au „mul†umit” cuvârf §i îndesat scriitorului PAUL GOMA: nu i-au acordat cet¶†eniaRepublicii Moldova, anun†at¶ cu mare tam-tam, nu i-au acordat dis-tinc†ia Ordinul Republicii promis¶ cu surle §i trâmbi†e, nu i-au asigu-rat REVENIREA ACAS™, nu i-au trimis scriitorului nici m¶car unmesaj de felicitare cu ocazia celei de-a 75-a anivers¶ri. Mai mult decâtatât, actualii diriguitori de stat, care au ajuns la putere pe spatelenostru, al tinerilor, §i-au închis to†i telefoanele, s-au ascuns prinbirouri, vile sau buc¶t¶rii, astfel încât nimeni dintre reprezentan†iipresei nu le-a putut lua vreo declara†ie privind aceast¶ situa†ie penibil¶,


care a f¶cut de ru§ine Republica Moldova în plan extern, dar §i în ochiino§tri. Declara†iile, explica†iile §i scuzele oficiale de rigoare, privindblocarea revenirii la Chi§in¶u, în 2 octombrie 2010, a familiei luiPAUL GOMA lipsesc pân¶ în prezent.

Ce popor, cu atât mai mult Republic¶ aproape invizibil¶ pe hartalumii, §i-ar mai fi permis s¶ dea cu piciorul într-o personalitate-simbol,disident cu renume mondial, scriitor universal, mândria neamuluinostru?! Noi nu avem nevoie de certificate de la str¶ini ca s¶-l iubimpe MIHAI EMINESCU, noi nu avem nevoie de sfaturile str¶inilor cas¶-l iubim pe PAUL GOMA!

În leg¶tur¶ cu aceast¶ „t¶cere” §i „diploma†ie” suspecte aleautorit¶†ilor de la Chi§in¶u pe marginea „cazului GOMA”, care nedetermin¶ s¶ b¶nuim c¶ autorit¶†ile moldovene se las¶ influen†ate defor†e oculte din exterior (implicate §i în ocupa†ia noastr¶ din 1940,1944, când familia GOMA s-a refugiat din Basarabia), în calitateanoastr¶ de cet¶†eni ai RM §i de peti†ionari, V™ CEREM:

Publicarea motivelor exacte ale neacord¶rii pân¶ în acest momenta cet¶†eniei Republicii Moldova pentru scriitorul PAUL GOMA §ifamilia sa – so†ia Ana Maria §i Filip Ieronim. Declara†ia strecurat¶ înpres¶ c¶ so†ia sa ar fi apatrid¶ nu este conving¶toare, deoarece §iscriitorul PAUL GOMA are statut de apatrid în Fran†a, informa†ie pus¶pe blogul s¶u personal. Despre care diferen†¶ de statut juridic estevorba §i dac¶ era necesar¶ o modificare de legisla†ie na†ional¶, atuncide ce nu s-a operat în decurs de mai bine de câteva luni?

Publicarea motivelor exacte privind neprocurarea pân¶ în prezenta unei case de locuit în Republica Moldova pentru familia refugiatuluidin Basarabia PAUL GOMA, promisiune f¶cut¶ de asemenea public¶.Se §tia din start c¶ PAUL GOMA dore§te s¶ se întoarc¶ ACAS™ pen-tru totdeauna. Care demnitar sau func†ionar moldovean î§i imagina c¶PAUL GOMA va reveni la ba§tina sa f¶r¶ so†ia, care i-a fost al¶turipeste 45 de ani §i care de altfel, a§a cum am aflat din pres¶, este deorigine evreiasc¶?

Publicarea motivelor §i termenelor exacte ale acord¶rii cet¶†enieiRepublicii Moldova lui Dan Dungaciu, cet¶†ean român, consilier alPre§edintelui interimar Mihai Ghimpu, cunoscut ca expert în„gestionarea” banilor destina†i culturii din Basarabia, mai ales prin„filtrul” de la Ia§i. Solicit¶m ca aceast¶ informa†ie s¶ con†in¶ num¶rulexact de zile în care i s-a acordat lui Dan Dungaciu cet¶†enia RM,motivele „regimului de urgen†¶”, temeiul juridic §i informa†ii privindactivitatea lui Dan Dungaciu în România de pân¶ la 1989, când PAULGOMA lupta contra lui Ceau§escu §i a comunismului.

Publicarea motivelor exacte, care l-au împiedicat pe Pre§edinteleinterimar Mihai Ghimpu s¶ emit¶ decretul promis privind acordareacelei mai înalte distinc†ii – Ordinul Republicii marelui scriitor PAULGOMA, chiar §i în lipsa acestuia pe teritoriul RM, cu prilejulîmplinirii la 2 octombrie 2010 a vârstei de 75 de ani.

RECHEMAREA AMBASADORULUI REPUBLICII MOLDO-VA LA PARIS, Oleg Serebrian, care, prin comportamentul s¶u §i al


subalternilor s¶i: sfid¶tor, arogant §i dispre†uitor fa†¶ de familia luiPAUL GOMA, a adus atingere intereselor §i demnit¶†ii na†ionale.Diploma†ii lui Oleg Serebrian l-au tratat pe PAUL GOMA ca pe ungastarbeiter oarecare, umilindu-l. Aceasta e „misiunea” pentru careSerebrian a fost trimis la Paris, s¶ calce în picioare personalit¶†ile §ivalorile neamului?

Sanc†ionarea ministrului Afacerilor Externe §i Integr¶riiEuropene al Republicii Moldova, Iurie Leanc¶, pentru proastagestionare a „cazului GOMA”, fapt care a compromis excep†ionaluleveniment anun†at al REVENIRII ACAS™ a familiei GOMA §i a adusprejudicii grave intereselor na†ionale §i imaginii statului nostru pe planextern. Oare cu care valori dore§te s¶ intre în Europa Iurie Leanc¶,tendin†¶ pe care o g¶sim în elementul „Integrare European¶” dintitulatura ministerului, nu cumva cu importan†a propriei persoane înplan global?!

Confirmarea sau infirmarea public¶ a informa†iei, potrivit c¶reiaactualul ministru de externe al Republicii Moldova, Iurie Leanc¶ aactivat în cadrul Ambasadei URSS la Bucure§ti pân¶ la puciul de laMoscova din 1991. În CV-ul acestui ministru, afi§at pe mai multesite-uri, scrie ca în 1986 „absolve§te Institutul de Rela†ii Interna†io-nale din Moscova (doar absolvent sau licen†iat?), iar între 1986-1993 afost „angajat al Ministerului Afacerilor Externe”. MAE al c¶rei †¶ri §iunde, domnule ministru Leanc¶? Cerem s¶ fie publicate detaliile,conform înscrierilor din cartea de munc¶: data, luna, anul, locul demunc¶, func†ia, categoria sau gradul diplomatic din perioada 1986-1993. Cerem, totodat¶, ca ministrul Iurie Leanc¶ s¶ informeze publi-cul, dac¶ are sau nu grad militar, daca „da”, care-i acesta §i al c¶rei †¶ri.

Înregistr¶m prezenta not¶ de protest la sediul Pre§edin†ieiRepublicii Moldova §i la cel al Ministerului Afacerilor Externe §iIntegr¶rii Europene al Republicii Moldova §i a§tept¶m r¶spuns în scris,conform competen†ei, în termenele prev¶zute de legea privind peti†iilecet¶†enilor.

Nu tr¶da†i interesele §i valorile na†ionale, pentru c¶ ve†i fi judeca†idur de urma§i!

Mi§carea tinerilor „Democra†ia ACAS™” (DA)

*£i-acum ce-o s¶ le fac¶ Oculta protestatarilor?Nu spun, acum; acum sunt b¶iat binecrescut.ïns¶ mâine diminea†¶…

Luni 11 octombrie 2010

Nu §tiu dac¶ ac†iunea junilor-tineri (a§a le spun eu, cu drag)va avea vreun efect benefic asupra situa†iei mele (personale, cumvorb¶ie§te incontinentul poetul Dinescu, st¶pânitor al limbiiromâne corecte). B¶nuiesc îns¶ ceva tulbur¶ri în schema guver-namental¶, m¶car reajust¶ri privitoare la tovar¶§ul Leanc¶,


“moldovean de-al nostru”pân¶ în r¶runchii Grecianinei, tr¶d¶toa-rea material-didactic. Urgent ar fi s¶ fie expediat el la Moscova,ca obedient diplomat în slujba Monstrului Sovietic la AmbasadaURSS din Bucure§ti. Urgent¶ ar fi §i expedierea lui Dungaciu,“consilierul” lui B¶sescu (nu al lui Ghimpu!) la cote†ul cotroce-nic, ca s¶ nu-i mai ame†easc¶ §i el pe bie†ii basarabeni §i a§an¶uci†i de soarta-crud¶-§i-nedreapt¶.

Iar dac¶ a§a va fi, atunci nu se poate, nu se poate ca oalelesparte ale Coali†iei înfrânte - ceea ce nu doresc cu nici un chip -s¶ nu fie puse în spinarea lui Goma. Cum, când †ara arde, despaima revenirii kamuni§tilor lui Varonin, liberal-democra†ii s¶înregistreze o alt¶ înfrângere - din pricina lui Goma?

Da, domnule! Grindinìt de ve§tile despre Colocviul de laChi§in¶u (l-am majusculizat, ca s¶ par¶ mai important decât nu afost), agresat de “prietenii” mei, holocaustologii-de-veacuri, nuam fost atent la strâmbele sc¶pate de ai mei. Vreau s¶ spun;basarabenii din fruntea †¶rii. Iat¶, uitasem ori nu §tiusem nicio-dat¶ c¶ ei (tot de basarabeni vorbesc), promiseser¶ o distinc†ie, bachiar dou¶: cet¶†enia de onoare a Chi§in¶ului §i o decora†ie. Nupentru c¶ a§ dispre†ui semnele de cinstire, îns¶ nu m¶ gândisemla ele: cet¶†ean de onoare sunt §i al Timi§oarei §i al Pite§tiului(acolo, primarul Pendiuc, fiu de refugiat bucovinean, a promis §io locuin†¶ - dar dac¶ nu am †ar¶ pentru locuin†¶ ceea…); decora†ii- am §i de la unguri §i de la polonezi §i de la francezi, nu m-auf¶cut nici mai literat, nici mai bogat. Acum, c¶ m¶ gândesc:mi-ar fi f¶cut pl¶cere s¶ fiu b¶gat în seam¶ §i de ai mei. Dar, deunde nu-i…

Mi-au adus aminte tinerii-juni prin protestul lor: guvernan†iinu g¶siser¶ de cuviin†¶ s¶-mi trimit¶ un cuvânt de felicitarepentru cei 75 ani împlini†i în 2 octombrie 2010 - m¶car laColocviul de la Academia de £tiin†e. Sincer: nu am suferit deabsen†a semnului de via†¶ din partea oficialit¶†ilor - iat¶: niciDungaciu, nici B¶sescu, nici Nu†i Udrea, nici N. Manolescu, niciPatapievici, nici chiar Liiceanu, editorul meu… - nu s-au ostenits¶ o fac¶. £i n-am murit.

Spuneam c¶ în cazul unui e§ec în alegerile viitoare, voi fiar¶tat cu degetul:

«Din cauza lui Goma!»Câte alte catastrofe nu s-au petrecut din cauza lui Goma!

Este adev¶rat, de cele mai multe ori acuza†ia (rostit¶ cu ur¶, cuochi injecta†i) r¶mânea la… simpla acuza†ie, f¶r¶ a se explica cese petrecuse (din cauza lui Goma cela…).

ïmi aduc aminte (s¶ uit? eu?) cum, în decembrie 1956, laInterne, în Bucure§ti, un anchetator pe nume ¢ârlea, m¶ luase la


b¶taie §i î§i zdrelise degetele unei mâini în din†ii mei. F¶r¶ a luaîn seam¶ c¶ mie, din gura zdrobit¶, începuse a-mi picura sângeleadunat în b¶rbie, bravul securist începuse a miorl¶i, pe când m¶acuza:

«Din cauza ta, m¶!» §i-mi ar¶ta mâna însângerat¶.Ei da: din-cauza-mea-m¶.La Chi§in¶u în caz de nereu§it¶ electoral¶ a democra†ilor - va

fi de mirare cu un “consilier” ca Dungaciu?, ca un aliat ca MarianLupu?, cu un sprijin-tacit ca altfel vorb¶re†ul B¶sescu? - se vag¶si fulger¶tor… cauza: Goma.

*Dar ia stai!, îmi poruncesc, fiindc¶ mi s-a ar¶tat o idèi (m¶i

fimèi):Dac¶ ¶§tia, cu oculta lor au dat din mâini, din picioare, din

falc¶ pentru a-mi provoca neintrarea în ¢ara mea, Basarabia, nudoar pentru c¶ a§ fi “antisemit”, ci pentru c¶ nevast¶-mea, AnaMaria, “jidanca-aia” cum îi zice - în absen†¶ - turn¶toarea cu treistele Geta Dimisianu, este o persoan¶ redutabil¶, când î§i ap¶r`ea puiul (Filip) §i b¶rbatul (Goma)! Vor fi aflat, din c¶r†ile mele,cum a zbierat ea la mini§tri - Coman, de Interne - la securi§tiifioro§i, ca generalul Ple§i†¶, la anchetatori îmb¶trâni†i în rele :colonelul Vasile Gheorghe, comandantul Anchetelor Penale de laRahova, când m-a v¶zut cum ar¶tam la “predarea m¶rfii”, eu,în 6 mai 1977, dup¶ campania interna†ional¶ pentru liberarea luiGoma:

«Criminalilor, ce i-a†i f¶cut? Ce i-a†i dat?, l-a†i drogat,criminalilor!»

Vor mai fi aflat oculte†ii de la Chi§’n¶u - din pres¶, de pesite-ul meu internetic - “tratamentul” la care l-a supus ea pe“prietenul tatii”, jivina pseudonimat¶ “Sorin Toma” (el, el, cel cu“putrefactul Arghezi”), dup¶ ce a avut neru§inarea, odat¶, s¶ nescrie, din Israel (§i ¶sta g¶sise ad¶post în vizuina unde s-aug¶vozdit marii criminali bol§evici, odat¶ ce f¶cuser¶ tot r¶ulposibil în †¶rile ocupate de ru§i), ca s¶ se laude cu “prietenia luiPetre” (N¶vodaru, tat¶l Anei), când el îl denun†ase c¶ “pactizasecu Arghezi”; a doua oar¶ într-un interviu dat analfabetei Betea, încare, dup¶ moartea“prietenului nepre†uit”, se l¶udase c¶ îi d¶dusebani pe care s¶-i folosesc eu, ginerele lui, lipsit de mijloace, dup¶liberarea din ultima arestare. Replica Anei fusese distrug¶toare -dar s¶ simt¶ nesim†itul “Sorin Toma”? A decedat în pace, senin,mul†umit c¶ î§i f¶cuse datoria de evreu comunist.

Presupun, deci, c¶ fosilelor de la Chi§in¶u le era fric¶, nu demine, antisimitul, ci de so†ia mea, “jidanca”!


*ïn leg¶tur¶ cu «A§¶!»-ul care le †inea loc de explica†ie (de ce

sunt eu antisimit?), vizitatorilor-vân¶tori-de-scrieri-necu§er deacum câ†iva ani ai Salonului c¶r†ilor de la Chi§in¶u:

De ziua mea, 2 octombrie acest an, prietenii mi-au f¶cut undar de pre†: volumul omagial de 230 pagini Paul Goma 75,dosarul unei iubiri târzii, alc¶tuit de nepre†uita Flori B¶l¶nescu,cu ajutorul lui Gelu Tofan. M-au onorat cu scrisul lor 40 deautori, c¶rora le mul†umesc §i pe acest¶ cale.

Un capitol, ultimul, adun¶ zece texte vorbind despre A§a-ul- “metoda de lucru” a mea, dup¶ propriile declara†ii.

O uitasem. £i bine f¶cusem. Incon§tient, o protejasem debalele holocaustologilor, cei care voiau s¶ pun¶ laba pe c¶r†ilemele expuse §i s¶ le distrug¶…

De ce, nene Anghelache?A§¶!, fiind r¶spunsul troglodi†ilor evrei, legendari iubitori de

carte §i de adev¶r.

*Aliona Grati mi-a trimis:

Blogul Nicoletei Savin“Paul Goma, la 75 de ani de via†¶, din care 32 de exil!

“Chiar dac¶ am fi fost, cândva, „cei mai persecuta†i (de istorie)“, aceleventual trecut nu justific¶ acest prezent de z¶p¶ceal¶, de demisie, de atitudi-ne de elev puturos care nu a înv¶†at decât dou¶ lec†ii: a smiorc¶ielii – c¶ el nu§tie – §i a datului vinei pe altul, pe altceva, niciodat¶ pe sine. Chiar dac¶, întrecutul apropiat, ca principali alia†i ai lui Hitler, am fi fost „cei mai persecu-ta†i de istorie“ (prin Stalin), aceast¶ eventual¶ situa†ie nu explic¶ actualasitua†ie de supu§enie cârcota§¶ (dar supu§enie), de resemnare mi§tocar¶ (darnu mai pu†in resemnare) – §i, mai ales, nu justific¶, azi, absen†a intelectua-lit¶†ii, ca p¶tur¶ social¶, având interese, †eluri comune, ap¶rându-§i-le, impu-nându-§i-le în corpore, cu mijloace comune.”

Cam a§a scria Paul Goma prin 1984.Ieri a implinit 75 de ani.Moldovenii îl s¶rb¶toresc, luni, la Chi§in¶u ca pe un «Soljeni†în român»

cum l-a numit Eugen Ionescu, ca pe o adev¶rat¶ con§tiin†¶ a Basarabiei.Românii s-au f¶cut c¶-l uit¶. £i nu pentru c¶, în sinea lor, nu i-ar recu-

noa§te geniul. Pentru c¶, pe fa†¶, §i-a permis s¶-i înjure pe to¶i. Goma spune adev¶rul cu o autenticitate ce nu admite nicio not¶ de

contrafacere, cu o ardoare etic¶ ce nu permite nesocotirea m¶car par†ial¶ alui. Pentru Goma nu exist¶ compromis cu ceea ce gânde§te, la el vorbele nuascund gândurile, nici nu le înfrumuse†eaz¶, dup¶ caz.

Adev¶rul întreg, m¶rturisit pân¶ în pânzele albe, este imperativul cate-goric care-l distinge pe Goma în aceea§i m¶sur¶ în care-l ostracizeaz¶ în ochiiintelectualilor români, deloc obi§nui†i s¶ li se spun¶ verde-n fa†¶ c¶ suntduplicitari, mincino§i, tr¶d¶tori de idealuri.


£i câte … §i mai câte…Marea mas¶ a românilor nu-l cunoa§te, c¶ci cine nu este mediatizat, nu

exist¶, nu-i a§a? Dac¶ l-ar vedea adesea, §i-ar permite s¶-l adore, fiindc¶,românii ne-scriitori, mult mai pu†in vanito§i decât colegii lui de breasl¶ saude genera†ie, n-ar sim†i c¶ sila le este adresat¶.

Da, sil¶, acesta cuvântul corect pentru ce simte Goma fa†¶ de o Româniede la care nu mai a§teapt¶ nimic, în care refuz¶ s¶ se întoarc¶ pentru a vedea,fa†¶ c¶tre fa†¶, l¶untric c¶tre l¶untric, cât de ingra†i pot fi oamenii, în general,§i prietenii, în special.

Pentru fal§ii lui prieteni, Goma a fost §i r¶mâne ”un †¶r¶noi” orgoliosdin Basarabia, care refuz¶ adev¶rurile c¶ldu†e, jocul la mai multe capete, ale-gând o re†et¶ de trai destul de boem¶, dar foarte pu†in cosmopolit¶. F¶r¶ defi†e, aproape s¶rac, cu o expresivitate care nu intr¶ în canoanele de frumuse†e,deloc comod, chiar teribilist în unele abord¶ri, Goma ajunge un proscris înbreasl¶ §i înainte de ancheta Securit¶†ii, urmat¶ la scurt timp de plecarea înexil. Caracterul nu este iubit niciodat¶ de cei care nu-l au!

Goma n-are deta§area total¶ a unui Cioran, e un coleric care n-a vrut s¶-§i educe firea, a preferat s¶ întoarc¶ spatele unei lumi care nu mai valorizeaz¶adev¶rul. Goma poate ierta orice reflex de stânga sau orice dublu limbaj uneielite franceze care l-a adoptat, dar n-ar putea ierta niciodat¶ o elit¶colabora†ionist¶ româneasc¶ pentru refuzul de a se spovedi §i c¶i dup¶ 1989.

Un r¶zvr¶tit ca în basme, pe care nu se poate s¶ nu-l iube§ti, un DonQuijote care a în†eles târziu, dar atunci s-a revoltat pân¶ în m¶duva oaselor,c¶ §i-a sacrificat degeaba tinere†ile, c¶ a riscat totul, inclusiv via†a, pentruni§te s¶lcii care au preferat solu†iile de salvare individual¶ celor colective…Iar turnul de filde§ a fost cea mai “onorabil¶” dintre c¶ile alese de intelectua-lii români.

Sigur, nimeni nu este de vin¶, vinovat e doar “nebunul” de Goma, c¶ sesimte LIBER s¶ fie exilat, proscris, dezinhibat, ghidu§, chiar, în naturale†ealui n¶ucitoare, vulgar¶ pentru “apreta†ii” intelectuali din genera†ia lui. Asta cas¶ nu le spun gomo§i…

Goma î§i permite s¶ fie el, are libertatea interioar¶ s¶ fie vertical, s¶ nuse mint¶ §i s¶ nu-i mint¶ pe al†ii. De§i e un talent uria§, un mare scriitor, s-aajuns la situa†ia absurd¶ în care oricine îi recunoa§te valoarea, risc¶ margina-lizarea în cultura român¶, risc¶ s¶ nu fie publicat nici m¶car în reviste, iar edi-turile importante, în frunte cu Humanitas, s¶-i închid¶ u§ile în nas. £i nu ecorect.

La mul†i ani, Paul Goma!Noi, cei care te citim, chiar ne permitem s¶-†i declar¶m dragostea §i

pre†uirea. Ne-ai înv¶†at s¶ nu ne temem. £i bun profesor ai fost, Paul Goma!”

M¶ opresc aici, la sfâr§itul zilei de 11 octombrie 2010. Mi-am zis c¶ timpul cuprins între 1 §i 11 octombrie merit¶ o

rapid¶ afi§are, mai ales c¶ s-au f¶cut 80 pagini în cap.Jurnalierul.


OCTOMBRIE 1 - 11 octombrie - asm.md filefost cî†iva oameni care §i-au dep¶§it propria fric¶....

Documents

Transcript of OCTOMBRIE 1 - 11 octombrie - asm.md filefost cî†iva oameni care §i-au dep¶§it propria fric¶....