J U R N A L D E B O R D

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 1

Oceanica

Expediția “Merzouga”În anul 2005 am început alături de Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” derularea proiectului “Contribuții științifice românești la cunoașterea faunei mediteraneene”. Cu o ritmicitate de minim o expediție științifică pe an, proiectul s-a dezvoltat, ajungând astăzi să atragă parteneri din mai multe țări.

Proiectul “Expediția Merzouga 2013” se înscrie în programul operațional dezvoltat de S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club, numit TRANSAFRICA.Bucurându-se de un ecou important pe “piața” internațională a informației științifice, rezultatele expedițiilor Hamada 2005 și Atlas 2007, au atras atenția și au generat interes din partea unor reputați cercetători în domeniul științelor naturii, din alte țări. Astfel odată cu expediția Dakhla 2012, proiectele noastre au căpătat o adevărată dimensiune internațională, prin participarea la misiune a reprezentanților unor centre de cercetare dintr-o țară terță. Distinsul cercetător dr. Boris Kryštufek, de la Muzeul de Istorie Naturală din Ljubljana (Slovenia), unul dintre cei mai renumiți experți din lume în domeniul micromamiferelor, s-a alăturat demersurilor noastre, participând în

teren, alături de ceilalți 12 membri ai echipei expediționare la programul de cercetare științifică.Scopul expediției este unul eminamente științific, însă rezultatele sale vor avea un impact semnificativ atât în plan educativ cât și în planul dezvoltării cooperării științifice și

culturale ale unor instituții românești de prestigiu cu universități și centre de cercetare din alte state ale lumii. Se urmărește un studiu complex asupra impactului schimbărilor climatice în rândul populațiilor de mamifere,

păsări și insecte din regiune. De ce aici ? Pentru că este o zonă de intersecție între două mari areale biogeografice care se influențează reciproc: cel african și cel european. Expediția va îmbogăți patrimoniul național prin aportul de material biologic din zona Saharei. În filmul documentar ce va fi realizat cu acest prilej se vor prezenta situri antice din regiune și tradiții ale comunităților locale. Cu această ocazie vor fi documentate pentru instituții muzeale românești o serie de așezări antice mai puțin cunoscute de publicul românesc.Pe parcursul acestei expediții echipa va contribui la completarea catalogului faunei de mamifere a Regatului Maroc la care se lucrează de câțiva ani, alături de colaboratorii noștri din Maroc.Membrii echipajului expediționar “Merzouga 2013” sunt : dr. Răzvan Popescu-Mirceni, M.C.A. dr.Dumitru Murariu, dr. Corneliu Pârvu, dr. Boris Kryštufek, dr. Costică Adam, dr. Gabriel Chișamera, dr. Constantin Chera, dr. Cristina Constantinescu, biol. Cătălin Stanciu, ing. Răzvan Zaharia, speolog Victor Gheorghiu, biol. Liviu Moscaliuc, dr. vet. Marius Palade, laborant Petre Bogdan Matei. Din partea colaboratorilor marocani îi vom avea alături pe parcursul misiunii pe: dr. Imad Cherqaoui și dr. Adel BoujajaTraseul acestei misiuni va acoperi regiunea platoului Anoual din estul Regatului Maroc, regiunea ergului Merzouga și Valea Draa.

Răzvan POPESCU-MIRCENI

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin

Am început activitatea pe mare.6 Aprilie a fost prima zi în care S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club a început activitatea pe mare în anul 2013. Împreună cu Societatea Ornitologică …

Pag. 2

Proiectul “Fii prieten cu natura!”În luna Aprilie proiectul ”Fii prieten cu natura!” s-a manifestat activ la Grupul Școlar Cobadin. Au avut loc sesiuni de informare și discuții cu elevii înscriși și am început derularea atelierelor. Proiectul este implementat ...Pag. 2

Oceanic-Club și A.R.B.D.D.În luna Aprilie 2013 a avut loc o întâlnire între Directorul coordonator al organizației noastre și Guvernatorul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Cu această ocazie s-a luat în discuție continuarea dezvoltării unui parteneriat devenit…Pag. 2

Cronicar de expediție : Fuga în sud (6)...

Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu...

Pag. 3 - 4

Puțină istorie… a legăturilor dintre om și mare… și a “Oceaniștilor”Ionică Cepleanu, reprezentantul nostru în Franța, care ne-a vizitat în luna Aprilie la sediul central din Constanța, ne-a lăsat câteva rânduri pe care dorim să…

Pag. 5

Mulțumim companiei OMV Petrom ! pentru susținerea proiectului nostru de anul acesta “O mare liberă pentru delfini!”. Pe lângă disponibilitatea implicării cu voluntari…

Pag. 6

Revistă lunară. 6 pagini / 10 Lei Numărul 8 - Mai 2013

®

Publicație editată de S.E.O.P.M.M. Oceanic - Club

În laboratorul de la mansarda Muzeului Antipa, echipa pregătește planul expediției

Merzouga 2013 - în imagine dr. Gabriel Chisamera și biol. Cătălin Stanciu, doi

dintre membrii expediției.

E C H I P A O C E A N I C - C L U B Î N A C Ț I U N E

2 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

G H E R I L A

C U LT U R A L - Ș T I I N Ț I F I CĂ

“Ceea ce nu știi poate și va fi folosit împotriva ta ! Cel mai adesea în scop comercial dar … nu exclusiv !”Absența calității în procesul educațional al unei generații este dovada vie a interesului potentaților vremii de a avea o masă socială amorfă, neștiutoare și prin urmare extrem de facil de manipulat. Pentru a fi cât mai puțin sau deloc victima acestor instrumentări trebuie să faci un singur lucru: să fii curios! Informează-te, citește și mai ales întreabă! În rest ține doar de logică și de capacitatea de analiză a fiecăruia pentru a fi un “luptător de gherilă cultural-științifică”. Dacă îți îndrepți atenția către știință și cultură mai mult decât o faci către presă, circuri politice și mondene sau personajele dubioase ale acestora chiar ai șanse să fii în grupul, restrâns e adevărat, al celor care câștigă. Atenție mare la raportul de timp: cât acorzi balastului și cât valorii. Important este ca a doua grupă să fie majoritară. Vei deveni mai curios decât înainte și vei constata cum imaginația și puterea de creație îți cresc. Iar acestea sunt armele esențiale, invincibile ale luptătorului de gherilă cultural-științifică, contra armatei spălătorilor de creiere.Având cunoștințe, fiind creativi și având argumente, nu doar că vom fi liberi și puternici, dar mai cu seamă ne vom putea păstra un patrimoniu natural și cultural valoros, capabil să ne asigure atât bunăstarea cât și … starea de bine!

Răzvan POPESCU-MIRCENI

Am început activitatea pe mare6 Aprilie a fost prima zi în care S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club a început activitatea pe mare în anul 2013. Împreună cu Societatea Ornitologică Română am început monitorizările costiere asupra păsărilor și cetaceelor.

Echipa Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic Club , are plăcerea să vă anunțe începerea activității pe mare. Sâmbătă 6 aprilie 2013 a fost efectuată prima zi de deplasări pe mare cu două obiective majore: 1. observații asupra etologiei (comportamentului) delfinilor prezenți în perimetrele înregistrate de noi ca zone de hrănire 2. monitorizare migrației/prezenței speciilor de păsări Puffinus yelkouan și Phalacrocorax aristotelis sub coordonarea Societății Ornitologice Române în cadrul proiectului finanțat de către Comisia Europeană Black Sea Seabirds: Preparing the basis for an inventory for Marine Important Bird Areas along the southern Black Sea Coast (Romania, Bulgaria and Turkey).În timpul misiunii s-a înregistrat prezența unui grup de 7 delfini din specia Tursiops truncatus hrănindu-se în perimetrul codificat în baza noastră de date ca fiind 1 A, la 3 km depărtare de țărm în dreptul localității Agigea. În timpul transectului efectuat la distanța de 3,5 km de țărm spre sud, în dreptul Mânăstirii “Sf. Maria de la mare” am înregistrat un grup de 3 marsuini aflați în migrație pe direcția Sud-Nord.

În ce privește monitorizarea ornitologică, Emil Todorov, reprezentantul S.O.R. a înregistrat prezența unui exemplar de Puffinus yelkouan aflat în migrație către NNE. În ultima parte a zilei de lucru, după finalizarea activităților de observațiii/monitorizare, 2 dintre voluntarii înscriși recent în echipa S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club au urcat la bordul ambarcațiunii pentru o deplasare în scop instructiv: Alexandra Jitaru și Ovidiu Drăgan. Împreună cu ei au asistat la misiunea demonstrativă și reprezentanți ai presei centrale. Mulțumim celor de la Poliția de Frontieră / Garda de Coastă pentru sprijinul și grija față de siguranța echipajului nostru, acordate în timpul acestor operațiuni.Misiunile pe mare vor continua până în luna noiembrie 2013 cu o frecvență crescută, de cel puțin 2 pe lună.

Raluca GRIGORE

Oceanic Club și A.R.B.D.D.În luna Aprilie 2013 a avut loc o întâlnire între Directorul coordonator al organizației noastre și Guvernatorul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Cu această ocazie s-a luat în discuție continuarea dezvoltării unui parteneriat devenit tradițional.

În ziua de 25 Aprilie s-a deplasat la tulcea o delegație a organizației noastre, pentru a avea o întâlnire cu reprezentanții Administrației Rezervației Biosferei Deta Dunării. Cu acest prilej s-a discutat reluarea unui program de colaborare, în baza unui parteneriat ce va fi semnat în cursul lunii iunie anul curent. Între alte activități ce vor reprezenta puncte comune de interes se numără și monitorizarea sectoarelor sudice și estice ( maritime) ale Rezervației Biosferei Delta Dunării, crearea unui mecanism de intervenție pentru salvarea animalelor sălbatice aflate în dificultate, semnalate pe teritoriul rezervației și implicarea în proiecte de reconstrucție ecologică și conservare pe teritoriul A.R.B.D.D.

Răzvan ZAHARIA

Proiectul “Fii prieten cu natura!”În luna Aprilie proiectul ”Fii prieten cu natura!” s-a manifestat activ la Grupul Școlar Cobadin. Au avut loc sesiuni de informare și discuții cu elevii înscriși și am început derularea atelierelor. Proiectul este implementat cu finanțare europeană prin programul “Tineret în acțiune” (Youth in Action 2007-2013).

Proiectul “Fii prieten cu natura!” constă în informarea tinerei generații din mediul rural cu privire la importanța colectării selective a deșeurilor, modalitățile de valorificare a acestora (direct în gospodărie sau prin valorificare financiară), promovarea activităților de voluntariat și a beneficiilor pe care această activitate le poate avea asupra comunității și a mediului înconjurător.

Astfel, în luna Aprilie au avut loc 3 sesiuni de informare și cursuri neconvenționale pentru elevii Grupului Școlar Cobadin. Cei mai mulți dintre aceștia s-au arătat interesați de activitățile propuse și s-au înscris la concursul de Photo-voice.

Elena GHEORGHIU

www.facebook.com/lumeain2345

C R O N I C A R D E E X P E D I Ț I E

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 3

Fuga în sud (6)Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu din perioada 2005 - 2012 cuprinse în cartea “Libertatea lui Gecko” ce va fi publicată în colecția organizației noastre. Astăzi episodul cu numărul 6.

… (continuare din numărul 7)

Capul Caliacra

29 iulie. Ne trezim bine d i s p u ş i , pentru că a t a c u l ţân ţar i lor n-a durat mult, iar pe drumul de ţară n-au trecut decât o motoretă, o căruţă şi d o u ă ţ e s t o a s e . „Eclozăm” ca fluturii, din crisalidele sacilor de dormit, punând imediat în funcţie ţigările şi nesurile. Kera şi Van sunt maeştrii tachinăriilor amicale. Van:- Iar mi-a luat cineva cana ! Cum îmi fac şi eu un nes ?Kera:- Pune în gură o lingură de nes, una de zahăr, toarnă apă şi bâţâie din cap ! - Ar fi mai bun decât ”şoricioaica ” ta ! Aluzie la nesul extrem de tare, îndoit cu coca cola de la Kiş, din biberonul neînţărcatului Kera.* Veterani ai debarcărilor şi îmbarcărilor, ne pregătim rapid de plecare spre casă dar la ieşiea din câmp în şosea, harabaua ne face figura: se rupe cureaua de transmisie şi evident, că dacă nu avem pompă pentru roată, nu avem nici curea de rezervă iar până la asfalt sunt câţiva kilometri. Sugerez să coasem cu sârmă cureaua, poate ne ţine până la asfalt. Ceea ce se şi întâmplă, dar la asfalt se rupe din nou. Noroc că dincolo de pod se zăreşte o fermă agricolă cu utilaje mari. Poate se potriveşte vreo curea de batoză.* În timp ce Van şi Kera, nedespărţiţi precum Castor şi Polux, se îndreaptă în viteză spre fermă, cu cureaua ruptă în mână, eu şi Kiş ne repezim, înarmaţi cu fileele, în „plutoanele” de ierburi de sub pod şi de pe malul râului, decişi să nu ratăm nici un biotop nou; furaţi de kinegetikos entomologikos, ne îndepărtăm într-atât de maşina înţepenită în drum, încât abia auzim claxonul care ne anunţă că putem pleca. Arkadaşii, adică prietenii turci ai românilor lui Hagi, le-au dat o curea de batoză care vine „mănuşă” pe piesele nemţeşti ale harabalei. Demarăm în forţă spre Bulgaria, oprindu-ne într-un ultim sat înainte de graniţă ca să cheltuim mărunţişul pe susan şi rahat turcesc.

* Ajungând pe lumină în Bulgaria, Kiş are ideea să mergem până la Capul Caliacra, fost teritoriu românesc şi subiect al uneia din cele mai spectaculoase diorame cu acelaş nume, din Muzeul Antipa. Greşim intrarea din şosea, pe un drum ce duce la Balcic. Ne grăbim, pentru că diseară vrem să ajungem la Constanţa. Ne orientează pe drumul cel bun un domn cu ochelari şi cu aer de intelectual, amestecând engleza cu... româneasca. Ajungem cam pe la orele 19, este încă soare, dar, fatalitate, Capul Caliacra este o

r e z e r v a ţ i e naturală şi a r h e o l o g i că , având o cetate romană ce poate fi vizitată doar contra sumei de 3 leva de persoană. Pe care nu-i avem! * De data asta a fost rândul meu să „bag Moartea Căp r i o a re i ” , adică să - l vră jesc pe b ă l g a r s k i C e r b e r . Mergând pe

principiul ”adevărul e cea mai bună minciună”, i-am spus cine suntem, că avem la muzeu o dioramă cu Capul Caliacra, că vom ţine o conferinţă cu ea şi că îl rugăm să ne lase pentru scurt timp, să o vedem şi să o fotografiem. Trebuie să recunosc că omul s-a purtat frumos. Ştia şi engleză şi a dat dovadă de fair play, lăsându-ne să intrăm în parcare gratis. Cu fileele entomologice la firul ierbii şi aparatele foto în bandulieră, ne îndreptăm spre faleză dar nu ne prea orientăm. La nişte tarabe unde se vând milieuri, cer lămuriri combinând engleza cu rusa, de la o doamnă care, după ce mă fixează o clipă îmi spune : - Tu eşti rumân !? - Da ! Sărut mâna! Încotro e marea, că ne grăbim să ajungem acasă. - Încolo, mergeţi sănătoşi !* E plăcut să întâlneşti bulgari cavaleri şi să auzi româneşte la Caliacra! *Ajungem pe lumina înserării la o faleză superbă, ce se întinde pe mulţi kilometri şi din care Capul Caliacra e doar un punct. Frumos acest tort de piatră de zeci de metri înă l ţ ime, cu s t r a t u r i l e geologice la vedere şi marea de un albastru mat, ca o pictură, vibrată de zborul pescăruşilor. Suntem bucuroşi că

am ajuns la timp pentru a umple şi borcanele entomolgice cu buburuze, albinuţe, musculiţe şi melcişori dar şi aparatele foto, cu sute de imagini ale amurgului, din uriaşa dioramă a fostului pământ românesc. Firescul sentiment de regret că nu mai deţinem acest loc, atât de aproape de România, este repede contracarat de cel de satisfacţie, că aici nu s-au întins ca râia, îmbogăţiţii şi potentaţii români, nemiloşi şi sălbatici cu bunurile ţării. Uite că bulgarii au ştiut să o ocrotească sub forma unei rezervaţii, fără urmă de vilă sau proprietate privată.

Am făcut-o și pe asta !

* La căderea nopţii suntem la Constanţa, surprinşi la fel de plăcut ca în Turcia, de forfota maşinilor, ce contrastează cu astenia rutieră bulgărească. Abia oprim harabaua, că Dudu, traducând în felul lui copilăresc, dorul de casă al tuturor, o rupe la fugă.. spre mama, fără să-şi mai ia la revedere de la coechipieri. Cei doi veterani ai „războiului troian”, Kera şi Van se îmbrăţişează în stilul „Bergenbier - prietenii ştiu de ce!”, felicitându-se cu un „Am făcut-o şi pe asta !” Acostăm pe strada Clubului Oceanic, perpendiculară pe stradela Mării, „înnobilată” de un bar deschis non stop, de unde îmi procur o sacoşă cu bere rece, adecvată reîntâlnirii cu părinţii lui Van. Toată lumea e bucuroasă : părinţii pentru întoarcerea fiului risipitor, fiul pentru că-şi poate da frâu liber foamei de Python, în faţa puilor fripţi, pregătiţi de mama, eu că pot testa rezistenţa instalaţiei de baie, Kiş pentru că poate să mai vorbească de vreo câteva sute de mii de lei cu soţia, la Bucureşti.* Încercăm să adormim, în ambianţa primitoare a celeiaşi sufragerii cu cărţi frumos legate şi narghilea de Çanakkale. E acelaşi întuneric moale, aceeaşi linişte patriarhală ca acum o lună, dar nu mai auzim pescăruşii. Pescăruşii, suntem noi...

Telefon de la o Excelență

* Întorşi la Muzeu, cu chipuri măslinii, suportăm mai ușor căldura unui Bükreş care vara, face parte din triada celor mai fierbinţi capitale

e u r o p e n e alături de Madrid şi Atena, dar nu putem e l i m i n a i m p r e s i a lăsată în fiinţa noastră (a mea şi a lui Kiş) de peregrinarea t u r c i c ă . C i t i m articolul din R o m â n i a liberă din 3 a u g u s t : E x p e d i ţ i a

zoologică Taurus 2005 - Cercetătorii s-au întors din

C R O N I C A R D E E X P E D I Ț I E

4 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Turcia cu o spectaculoasă colecţie ştiinţifică”, ascultând CD-urile cumpărate de Kiş pe criteriul chipului frumos al cântăreţelor de muzică uşoară Ebru Gündeş, Sertab Aşkölmez şi Sibel Can. Nu s-a înşelat procedând aşa: asprime şi moliciune,

dinamism şi romantism abia ţinute în frâu, toate se potrivesc cu limba sonoră, muzicală. Nectarul şi lumina soarelui mediteranean de care am avut parte, încep să se transforme în mierea amintirilor. * Sună telefonul de pe birou şi la capătul firului o voce necunoscută îmi spune că e secretarul Doamnei Ambasador, adică al soţiei Excelenţei Sale, Ambasadorului Turciei care a citit articolul şi ar vrea să vorbească cu subsemnatul. - În ce limbă ? întreb. - În engleză, dacă nu ştiţi turceşte. Bună presupunere! I se pare normal ca orice român să ştie turceşte! Am onoarea şi plăcerea să discut cu o Doamnă volubilă, inteligentă şi prietenoasă care ne felicită pentru rezultate şi ne spune că dacă vor fi manifestări legate de această expediţie, va participa cu plăcere. Îi promit s-o țin la curent* Stimulat de această discuţie încep pregătirea conferinţei „Zoolog printre ruine – de la Tomis la Troia”, delectându-mă să triez sutele de fotografii şi mai ales amintiri greu de uitat. Am susţinut-o la Muzeu, în prezenţa unor oameni care, fie că mai fuseseră în Turcia, fie că voiau să meargă acolo (puţini români au ratat această zonă paradisiacă, apropiată geografic şi sufleteşte). Conferinţa am adaptat-o apoi p e n t r u c o p i i , schimbându-i titlul în „ Zoologi ghiauri în Ţara lui Baiazid” prezentând mai atractiv rezultatele, cu glume şi aducându-l în prim plan pe Dudu cel năzdrăvan.

Rezultate

* Uneori numărul contează! Cele peste un milion două sute de mii de exemplare din toată lumea, conservate în colecţiile Muzeului Antipa,

nu s-au procurat uşor, iar cele 10. 000 de piese aduse de noi din expediţia Taurus 2 0 0 5 , s u n t valoroase nu numai ca număr ci prin ceea ce se ascunde între ele: noutăţi, piese ce completează serii, necesare studiilor s ta t i s t ice ş i sistematice. * M - a m bucurat să văd p r o s p e ţ i m e a interesului unor colegi, care s-au aplecat imediat, cu curiozitate, a s u p r a

„materialului”, cum spunem noi, şi m-au ajutat să organizez, încă în iarna anului 2005 o secţiune dedicată expediţiei, în cadrul Sesiunii Ştiinţifice Anuale a Muzeului. Astfel, am prezentat comunicări despre moluşte, coleoptere, aranee, lăcuste, libelule, păsări şi mamifere noi pentru colecţii sau insuficient cunoscute în literatura ştiinţifică. Faptul că aceste comunicări aveau să fie publicate în revista ştiinţifică a Muzeului iar colaborarea cu „Oceanic Club” din Constanţa părea să aibă viitor, mi-a sugerat întocmirea unui proiect de cercetare cu tema „Contribuţii româneşti la cercetarea faunei mediteraneene”, în cadrul unui protocol de colaborare pe câţiva ani. Nu ştiu ce anume a purtat noroc acestui proiect care avea să fie aprobat de Consiliul Ştiinţific al Muzeului şi apoi de Minister, ca element din planul de bază al Instituţiei, până în 2013. Cred în Pronia cerească, fie că vine de la Dumnezeu fie de la Allah, dar s-ar

putea să fie ceva şi de la noi: ceva numit sinceritate.

Medalion în ulei… (de măsline)

Regret că nu știu dacă nu cumva multe cuvinte turceşti din română sunt chiar ale noastre, traco dace, pe care ei le-au păstrat mai bine decât noi, dar și mai mult regret că pe la noi se vehiculează mai multe cuvinte decât obiceiuri turcești, culinare, de exemplu. Noi facem cafeaua exact după reţeta turcească: măcinată fin, la ibric, cu zahărul pus înainte de fierbere şi fără lapte; un proverb al lor spune despre cafea că trebuie să fie „ neagră ca iadul, tare ca moartea şi dulce ca iubirea”. Bazele bucătăriei turceşti au fost puse în perioada nomadă, dar ea reflectă toată istoria şi geografia. De exemplu în sud se mănâncă mai iute, în nord se bea mai mult ceai (10 ceaiuri pe zi!) iar la munte se consumă mai multă carne şi lactate. Frigăruile de miel şi pui au fost aduse de călăreţi iar plăcerea dulciurilor datează din perioada otomană, fiind mai degrabă originare din nordul Africii. * Bucătăria turcească, beneficiind de surse proprii de legume şi peşte, e sănătoasă şi delicioasă. Turcia e paradisul gurmanzilor, fiind clasată pe primele 3 locuri în lume în privința gastronomiei, mult mai spectaculoasă decât modesta mea schiţă „în creion”. Sper să revin în această Ţară Continent, pentru a-i face portretul în ulei (de măsline).

Fuga în sud...

Când m-a vizitat ”la Antipa”, Dudu mi-a făcut cadou cartea Fuga în sud, pe care o răsfoiesc cu nostalgie, pentru că şi noi am efectuat împreună o fugă în sud, şi în ea văd alte lucruri decât el. Słavomir Mroźek recunoaște că povestea cu cocoşul de tablă mâncat de foame de către asediaţi nu e decât o legendă, dar spune că legendele şi mirajul depărtărilor ne pot ajuta în viaţă. Numele ţărilor de pe traseu, Turcia, Persia, Eufrat, Sumatra, erau pentru protagonişti „îmbietoare ca aurul şi înmiresmate ca fructele exotice” aşa cum au fost pentru noi numele localităţilor şi cuvintele turceşti. Pe când goneau în maşina furată de la circ, condusă cu spatele de Mijlociul care nu ştia să o conducă altfel, băieţii simţeau că „nu mai aparţin de nimic, că o rupseseră cu trecutul iar viitorul era cu totul nebulos”. Se putea numi oricum: Tunis, Casablanca, Damasc, Palmira… * Toate astea se află în căldura sudului, în orizontul îndepărtat al estului sau în cețurile oceanice ale vestului. Nu în nordul nostru rece, al monotoniei de toate zilele.

Corneliu PÂRVU

- sfârșit de jurnal-

Începând cu numărul 9 al revistei noastre vom prezenta jurnalul intitulat “Marele Bolkar”, din aceeași carte pregătită pentru tipar “Libertatea lui Gecko”

S E Î N T Â M P L Ă Î N N A T U R Ă

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural 5

Puțină istorie… a legăturilor dintre om și mare … și a “Oceaniștilor”Ionică Cepleanu, reprezentantul nostru în Franța, care ne-a vizitat în luna Aprilie la sediul central din Constanța, ne-a lăsat câteva rânduri pe care dorim să vi le împărtășim în continuare.

* Legăturile dintre omenire și mare au fost aceleași cu cele dintre om și natură. Inițial, am făcut parte din mediu, ca orice altă specie, dar acest mediu ne speria. Ce-i drept ne hrănea, dar ne era și ostil uneori, și mai ales, o bună parte din el ne rămânea neînțeleasă. Mediul nostru era savana, pășunea, dar mai ales malul, țărmul. Dintre toate primatele, specia noastră este cea cu mâinile și picioarele cele mai puțin arboricole, dar cele mai palmate, mai adaptate bălăcelii; de altfel și azi ne place să ne bălăcim. Sugacii oricărei maimuțe, căzuți în apă, se îneacă imediat, pe când ai noștri, cel puțin până la vârsta de 6 luni, își rețin instinctiv respirația și înoată. Nările noastre se deschid înspre jos iar nasul nostru are “aripi” pe care ni le putem închide cu mâna, pe când la celelalte primate nările, fără aripi, se deschid spre sus, înlesnind intrarea apei. Însfârșit, blana ne-a dispărut în bună parte, caracter care ne aseamănă

cu speciile amfibii precum elefantul sau hipopotamul. După atâtea sute de milenii de evoluție, peste jumătate din omenire trăiește încă la mai puțin de 250 km de un ocean sau de o mare.

* Am evoluat, și, pe măsură ce ne perfecționam utilajul, ambarcațiile, armele, am devenit, din făpturile smerite, timide și superstițioase ce eram, din ce în ce mai cutezători, și până la urmă, mândri de cutezanța noastră, trufași chiar, și cruzi, lacomi, nechibzuiți stăpâni ai mării și ai naturii, pe care le-am golit de cetacee și de pești, pe care le-am întinat și pângărit fără să ne gândim că, poate, copiii și nepoții noștri au și ei dreptul de a vedea altceva decât beton și gunoaie la mare, de a mânca pește fără mercur și arsenic în el, de a mai gusta încă pește.

* Începem să ne dăm seama că de fapt specia dependentă, specia fragilă, specia ce trebuie ocrotită suntem noi, nu numai delfinii sau scrumbiile. Dacă distrugem marea, meduzele, algele și Mnemiopșii vor supraviețui mai ușor decât noi.

* În acest context am apărut noi, “0ceaniștii”. Suntem una dintre diferitele specii de exploratori și apărători ai mărilor care mișună de jur împrejurul acestora, încercând să ne informăm și să ne formăm semenii. Nu suntem perfecți, nu avem pretenții, am greșit și noi, oameni suntem. Dar ne gândim la generațiile viitoare, le ce fel de

lume, d e

natură și de mare le vom lăsa. Știm că prin bazinele versante, de suprafață sau subterane, tot ce poluează uscatul până la urmă tot în mare ajunge. Știam că ceea ce s-a întâmplat în Marea Neagră prefigura ce se petrece acum în Mediterana, care prefigurează ce a început să se producă în restul mărilor și oceanelor. De cercetarea științifică, de educația pentru mediu, de difuzarea cunoștințelor depinde viitorul copiilor și nepoților noștri. Asta ne este pasiunea.

* La început, imediat după Revoluție, a existat o perioadă când lucrurile erau aproape imposibile în țară, unde cuvântul “ecologie” devenise sinonim cu “escrocherie”, pe când peste hotare mergeam și primeam ajutoare din Franța, de la “frații noștri” din asociația “Mer Nature” cu baza la Toulon. Apoi tendința s-a inversat, ca și cum la noi conștiința că trebuie făcut ceva pentru generațiile viitoare s-ar fi dezvoltat, în timp ce în Franța, pe măsură ce situația mediului se agravează, finanțările se micșorează, de parcă factorii de răspundere de acolo ar fi cele trei vestite maimuțe care-și acoperă una ochii, alta urechile, ultima gura.

* Ce ne-a salvat dintotdeauna a fost umorul. Arheologi, biologi, botanisti, climatologi, ecologi, etnologi, geologi, geografi, hidrologi, istorici, limnologi, oceanografi, paleontologi, pedologi, speologi, zoologi de diferite specialități, toți știm că suntem ologi față de puterile nestăvilite ale naturii și ale poftelor omenirii, dar așa modești cum suntem, și fără să ne luăm prea în serios, încercăm totuși să le înțelegem, și să pregătim viitorul. Cu umor, că altfel am înebuni.

* O specie marină, devenită foarte rară la noi, simbolizează datoria noastră. Iată: caracatița este cea mai deșteaptă dintre toate moluștele, învață ușor, găsește soluții la tot felul de situații și probleme, este expresivă prin gesturi și culori, tandră când face dragoste, mamă bună până la sacrificiu, mănâncă mai ales crabi sau scoici, nici cele mai mari nu atacă omul, hormonii ei îi interesează în mod dosebit pe farmacologi și orice scafandru știe că la atingere este mătăsoasă sub apă, când este vie… Dar continuă să fie luată drept o lighioană scârboasă sau o simplă mâncare de către marea majoritate a oamenilor. Datoria noastră este să ne ajutăm semenii să-și schimbe părerea, abordarea, relația lor cu caracatița, și cu întreaga mare !

Ion CEPLEANU

V E N I Ț I A L Ă T U R I D E N O I !

6 Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

Vă mulțumim !Toate programele noastre pe termen lung sunt operaționale și toate proiectele noastre punctuale sunt puse în practică prin implicarea membrilor, voluntarilor și partenerilor noștri și cu susținerea materială: logistică și financiară a sponsorilor și donatorilor !Mulțumim companiei OMV Petrom

pentru susținerea proiectului nostru de anul acesta: “O mare liberă pentru delfini!”. Pe lângă disponibilitatea implicării cu voluntari din rândurile angajaților și a promovării proiectelor noastre pentru al șaselea an consecutiv, partenerii noștri de la OMV Petrom asigură peste 50% din bugetul de 18.000 euro necesar desfășurării activităților prevăzute a începe din data de 15 Iunie 2013. În acest an vom putea împreună să punem bazele primului sector marin românesc fără plase pescărești pierdute/abandonate (una dintre principalele cauze pentru care mortalitatea delfinilor din cauze nenaturale la coasta

românească se menține la cote ridicate). Mai este nevoie de încă 8.000 de euro pentru a putea fi siguri că vom duce a bun sfârșit activitățile proiectate în cadrul acestui proiect, în 2013

Vă mulțumim tuturor celor care ați direcționat 2% din valoarea impozitului pe venit pentru S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club!Vă vom ține la curent cu noutățile privind u t i l i z a r e a b a n i l o r d i r e cț i o n aț i d e dumneavoastră către organizația noastră. Așa cum am mai menționat în numerele anterioare ale revistei noastre banii proveniți din donațiile anonime și din redirecționarea 2% vor fi alocați fondului creat pentru achiziția de echipamente vitale pentru activități le desfășurate. Primul echipament ce va fi achiziționat din acești bani este dispozitivul R.O.V. (Remote Operated Vehicle model SEABOTIX) necesar pentru accelerarea a c t i v i tăț i i d e i d e n t i fi c a r e , recuperare și distrugere a plaselor pescăreșt i pierdute/abandonate în zona cost ieră r o m â n e a s c ă . Valoarea acestuia se ridică în prezent la

suma de 36.800 Euro din care deținem la ora actuală în fond suma de 353,36 Euro. Mai este nevoie de 36.446,64 Euro.

Puteți susține activitatea noastră:- Ca voluntari: pentru aceasta trimiteți un mesaj

la adresa club@oceanic.ro cu exprimarea dorinței de a voluntaria în cadrul organizației noastre, datele de contact și un scurt C.V. atașat.

- Ca donatori: puteți face donații în bani (lei-RON) în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța, Agenția Tomis Mall, pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club. De asemenea puteți face donații în echipamente și consumabile și pentru aceasta vă rugăm să ne contactați la adresa club@oceanic.ro

- Ca sponsori: pentru a stabili detalii legate de preferințele asupra activității pe care doriți să o sponsorizați precum și pentru încheierea documentelor vă rugăm să ne contactați la adresa e-mail: raluca@oceanic.ro sau la numărul de telefon 0744 507 709

Consiliul de conduceredr. Răzvan Popescu-Mirceni — Director coordonatordr. Corneliu Pârvu — Director științificRăzvan Zaharia — Director executivRaluca Grigore — Director de programedr. Constantin Chera — Coordonator al Corpului de experțidr. Marius Palade — Coordonator al Corpului de voluntari

Directori departamente: Cătălin Stanciu - Misiuni expediționare; Răzvan Radu - Tehnici de pătrundere sub apă; Lucian Ghimeș - Navigație; dr. Virginia Schröder - Biooceanografie și Geooceanografie; Victor Gheorghiu - Speologie; Cristian Iohan Ștefănescu - Imagine / film; Elena Gheorghiu - Campanii publice/educație; Victor Păduraru - Relații internaționale, reprezentare externă și mass-media

Relații publiceRaluca GRIGORE - tel: +4 0744 507 709 fax: +4 0341 101 585 * * e-mail: club@oceanic.ro

S.E.O.P.M.M. Oceanic-ClubStr. Decebal Nr. 41Constanța 900674ROMÂNIA

Ajută-ne să publicăm o carte !În anul 2010 s-au împlinit 5 ani de când echipa Oceanic - Club în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au demarat un program de cercetare în regiunea biogeografică mediteraneană.S-au împlinit mai mult de 5 ani de muncă continuă pe care coordonatorii volumului împreună cu ceilalți 18 autori (reputați cercetători, specialiști de marcă în domeniile abordate de carte) doresc să îi împărtășească publicului românesc.Am scris cartea, am ilustrat-o, am machetat-o și a venit momentul să o ducem la tipar. Numai că, dacă până aici a fost posibil să realizăm totul pe bază de voluntariat, am ajuns într-un moment în care fără resurse financiare nu putem continua să dăm viață acestui volum. Avem nevoie de 8.000

de Euro pentru a scoate un prim tiraj de 1.000 de exemplare.Oferim în schimb spațiu publicitar pe ultima copertă și între paginile cărții și un număr de 30 de exemplare ale volumului tipărit.

Vă puteți abona la Oceanica pentru a primi revista gratuit în format electronic trimițând un mesaj la adresa club@oceanic.ro sau o puteți comanda în format tipărit contra sumei de 10 RON/exemplar. Plata se face în numerar, la sediul nostru sau prin virament în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

ATENȚIE !!! © Textul, siglele, desenele și fotografiile din prezenta publicație a Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic-Club, numită Oceanica, fac obiectul proprietății intelectuale și drepturilor de autor ! Reproducerea parțială sau totală a textului, siglelor, desenelor și fotografiilor care apar în prezenta publicație, atât în format electronic cât și în format tipărit, fără acordul scris al asociației noastre sau al autorilor, constitue infracțiune și va face obiectul demersurilor noastre în instanțele competente pentru recuperarea daunelor interese !