8/7/2019 Obiectul psihologiei juridice

1/4

Obiectul psihologiei juridice

Tiberiu BAN

Asemanator altor stiinte, nici obiectul psihologiei juridice nu poate fi strict delimitat,in mod exhaustiv, deoarece, cuantumul cunostintelor sistematice care formeazacontinutul unei discipline stiintifice se contureaza in timp prin insumarea si articularea

progresiva a descoperirilor sigure, stiintifice, rezultate din cercetare si din aplicatiile practice.

Desi psihologia juridica este considerata o ramura a psihologiei, luata ca disciplina desine statatoare, se constata ca ocupa o pozitie interdisciplinara, situandu-se la hotarul maimultor domenii care au ca obiect fenomenul infractional ca fenomen de devianta socialasi anume: sociologia, psihologia sociala, psihiatria.

Din punctul de vedere al sociologiei, se urmareste relevarea legitatilor generale ale

fenomenului infractional, urmarind dinamica acestuia statistic sau ecologic.In aceeasi ariea sociologiei se efectueaza abordarea fenomenului infractional sub influienta sistemuluisocio-economic, sau analiza pur sociologica a infractionalismului ca fenomen dedisfunctie sociala ( E. Durkeim si R.K.Merton )

Pe de alta parte se situeaza cercetarea infractorului ca individ, pornind fie de laconsiderente de ordin biologic-constitutional, sau de la analiza factorilor psihologici

propriu-zisi.Pe o pozitie intermediara intre cele doua extreme de mai sus se situeaza cercetarile

psihologice sociale cu tratarea fenomenelor de cultura, conflict interpersonal, transmisiecomportamentala, imitatie, mediu familial, etc.

Anchetatorul penal, de pe pozitia rolului sau profesional de aparare a societatii de

elementele antisociale, dar si factor educativ in exercitarea influentelor formale derecuperare a culpabililor, desfasoara o munca profesionala interesanta, dar totusineplacuta, avand in vedere contactul permanent cu persoane ale caror acte le dezaproba.

In utilizarea cunostintelor sale de psihologie, lucratorul de justitie trebuie sa porneascade la nivelul autocunoasterii dimensiunilor propriei sale personalitati, descifrarea sianularea propriilor slabiciuni, simpatii, dar mai ales de la combaterea repulsiei trezite deindivizii antisociali.

Un ajutor substantial este oferit lucratorului de justitie de catre psihologia sociala sigenerala, prin cunostintele aprofundate si nuantate despre individul uman, despreCARACTERISTICILE PSIHO-SOCIALE ale participantilor la actiunea judiciara:INFRACTOR, VICTIMA, ANCHETATOR, MARTOR, MAGISTRAT si AVOCAT )sidespre legitatile psihice care se evidentiaza in diferitele faze, in masura generalitatii si

permanentei acestor factori.Implicarea dimensiunilor psihologice si a tehnicilor specifice acestui domeniu in

psihologia judiciara se reflecta si la nivelul definirii obiectului psihologiei judiciare.Conform definitiei formulata de Fl. Stefanescu Goanga, psihologia judiciara este

domeniul care se ocupa cu problemele practice de ordin psihologic pe care le ridica viata juridica, in prima linie cu problema mentalitatii criminale si problema marturiei.

Dupa Mira J. Lopez, psihologia judiciara este psihologia aplicata in scopul unei mai

8/7/2019 Obiectul psihologiei juridice

2/4

bune exercitari a dreptului . I. Castellari puncta faptul ca introducerea punctului de vedere psihologic in cercetarea infractionalismului inseamna studierea stiintifica a activitatiiumane si a avea in vedere omul in modul cum el exista si actioneaza in mediul ambiant,fizic si social, in modul in care cugeta asupra acestuia si in modul in care omul se vede pesine insusi in raport cu mediul sau (lucrarea "Initiation a la psychologie moderne", Ed.

Sedes, Paris, 1969). Astfel, cercetarea psihologica ce are ca scop intelegerea omului,cuprinde in aria sa si descifrarea diferitelor dimensiuni psihologice cu accent pemotivatie, afectivitate, descifrarea personalitatii in ansamblul sau; insa comportamentuluman, atat cel conformist, cat si cel nonconformist-deviat nu poate fi inteles si interpretatdecat in termeni probabilistici.

Personalitatea umana este complexa si dinamica, extrem de complicata, existand unnumar mare de parametri, care nu permit o previziune simplista a efectului, ci doar una

probabilista.Omul in ipostaza de subiect evaluat nu trebuie privit ca un ideal supus exclusiv

judecatilor rationale, ci ca o faptura care obisnuit actioneaza rational, dar de multe oriautomat, si cateodata chiar irational. De asemenea trebuie avute in vedere si diferentele

existente individuale care influenteaza pozitiv, sau negativ comportamentul lor.A intelege omul inseamna:

a recunoaste inegalitatea inzestrarii native a indivizilor a recunoaste faptul ca nu toti sunt la fel de educabili si nu toti invata la fel a recunoaste inegalitatea mediilor sociale de provenienta, fiecare cu influentele

sale asupra omului, producand tipuri deosebite, cu necesitati si motivatii diferite ca prin inzestrarea nativa si valorificarea sau nevalorificarea potentelor

educationale, fiecare individ are limite individuale in rezistenta fata de oprelisti,fie ele morale sau legale, rezistenta diferita fata de tentatii

a cunoaste faptul ca atitudinile sale antisociale in genere sunt reversibile, iar

oameniiPOT FI

recuperati prin educatieParticularitatile personalitatii delicventului se manifesta in comportamentul sau

deviant (infractional), act care intr-o ultima analiza este rezultatul unui conflict dintreindividul neintegrat si colectivul din care face parte. Acest caz de infractiune esterezultatul actiunii unei persoane (sau a unor persoane ) concrete, fiind un act deviant, oreactie atipica fata de o situatie data, un comportament cu continut antisocial. Oricecomportament trebuie sa fie mai intai social, sa se incadreze in prescriptii sau oprelisticaracteristice cadrului cultural in care se produce.

Astfel, comportamentul deviant se refera la conduita care se indeparteaza sensibil dela normele existente.

Raportat la sistemul de norme existente ,in societatea determinata social-istoric se prefigureaza mai multe tipuri de comportament, reprezentate grafic mai jos:

8/7/2019 Obiectul psihologiei juridice

3/4

Reprezentarea grafica de mai sus este doar orientativa, prin intrepatrunderea diferitelor sectoare. Indiferent daca un comportament poate fi incadrat in sfera deviantei legale de lanormele generale sau socio-morale, esentiala este devianta in sine.

BIBLIOGRAFIE

1. ADLER, A. Cunoasterea omului, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 19912. BOGDAN, T. Probleme de psihologie juridica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 19733. BRINZEI, P. Comportamentul aberant in relatiile cu mediul, Ed. Junimea, Iasi,

1970

4. CASTELLAN, Y. Initiation a la psychologie moderne, Ed. Sedes Paris, 19695. CEACANICA, D. Insemnarile unui criminalist, Ed Militara, Bucuresti, 19806. CLAPAREDE, Ed. La psychologie jusiciare in Annee Psychol vol 12, 19067. DRAGOMIRESCU, V. Psihosociologia comportamentului deviant, Ed.

Stiintifica si enciclopedica Bucuresti, 19768. ESYSENK, N.J. - Crime and Personality, Routlege et Paul, London, 19659. FRAISSE, P. Les emotions, in Traite de Psychologie experimentale, P.U.F., vol

V, 196310. FREUD, S. La psychopatologie de la vie quotidienne, Payot, Paris, 192411. FREUD, S. Les mecanismes du defense de moi, P.U.F., Paris, 195612. HOLBAN, I. Realizarea personalitatii, hazard sau stiinta, Ed. Enciclopedica

romana, 197113. LANDY, F. Psychologie: The Science Of People, Prentice-Hall, Inc.,Englewood Cliffs, N.J. 1986

14. LEVENTHAL, H. Emotions, today's problems, Annual Review of psychology,1986

15. MICLEA, M. Stress si relaxare, in Psihologie, vol.II, Univ. Cluj-Napoca16. MIRA Y LOPEZ, E. Manuel de psychologie juridique, P.U.F. Paris, 195917. MUNN, N.L. Traite de psychologie, Payot, Paris, 1965

8/7/2019 Obiectul psihologiei juridice

4/4

18. PODAR, T. Invatarea in psihologie vol I, Univ Cluj-Napoca,199119. RADU, I. Personalitate si dimensiunile ei psihologice vol II, Univ. Cluj-

Napoca, 1991