METODELE PSIHOLOGIEI

of 23 /23
METODELE PSIHOLOGIEI 1. Caracterizarea metodei Cuvintul metodă vine de la grecescul „methodos", care оnseamnă „cale", drum către ceva. După A. Lalande, metoda este „un program reglînd dinainte o succesiune de operaţii şi semnalând anumite greşeli de evitat în vederea atingerii unui rezultat determinat". Ca program, metoda este un sistem, o înlănţuire de noţiuni şi judecăţi vizînd o activitate. Metoda are deci o existenţă raţională şi nu presupune neapărat acţiuni practice (de pildă, unii vorbesc de metoda deductivă). Totuşi, metoda se deosebeşte de teorie prin aceea că are un caracter normativ, formulînd unele indicaţii, unele reguli. Dar metoda e strîns legată de teorie. O teorie coerentă duce la o metodă precisă. De exemplu, din principiul lui Arhimede decurge o metodă generală de construire a vaselor plutitoare (acestea trebuie să dezlocuiască o cantitate de lichid având o greutate mai mare decît a corpului plutitor). Metoda se deosebeşte de ceea ce numim tehnică; aceasta constă într-un ansamblu de procedee bine definite şi transmisibile, destinate să producă anumite rezultate judecate utile (A. Lalande). Tehnica prevede totdeauna anumite acţiuni, procese concrete, ea nu se rezumă numai la fapte de conştiinţă. Nu-i mai puţin adevărat că în vorbirea curentă cei doi termeni sunt consideraţi sinonimi. De altfel, în cele ce urmează, ne vom ocupa nu numai de metode, ci şi de tehnicile implicate. În realitate, una şi aceeaşi metodă se realizează în practică prin tehnici diferite, în funcţie de domeniul în care se acţionează: vom avea o tehnică experimentală diferită în fizica atomică, faţă de cea utilizată în genetică ori în psihologie sau în chimie. Există divergenţe în legătură cu numărul de metode utilizabile în psihologie. După unii, există doar două metode fundamentale: observaţia şi experimentul. Iar dacă socotim experimentul ca fiind „o observaţie provocată", vom ajunge să vorbim numai de metoda observaţiei. Alţii, dimpotrivă, enumera 11 metode (G. Allport, 1981, p. 398), din care mai multe sunt,

Embed Size (px)

description

metodele

Transcript of METODELE PSIHOLOGIEI

METODELE PSIHOLOGIEI

1. Caracterizarea metodei

Cuvintul metod vine de la grecescul methodos", care nseamn cale", drum ctre ceva. Dup A. Lalande, metoda este un program reglnd dinainte o succesiune de operaii i semnalnd anumite greeli de evitat n vederea atingerii unui rezultat determinat". Ca program, metoda este un sistem, o nlnuire de noiuni i judeci viznd o activitate. Metoda are deci o existen raional i nu presupune neaprat aciuni practice (de pild, unii vorbesc de metoda deductiv). Totui, metoda se deosebete de teorie prin aceea c are un caracter normativ, formulnd unele indicaii, unele reguli. Dar metoda e strns legat de teorie. O teorie coerent duce la o metod precis. De exemplu, din principiul lui Arhimede decurge o metod general de construire a vaselor plutitoare (acestea trebuie s dezlocuiasc o cantitate de lichid avnd o greutate mai mare dect a corpului plutitor). Metoda se deosebete de ceea ce numim tehnic; aceasta const ntr-un ansamblu de procedee bine definite i transmisibile, destinate s produc anumite rezultate judecate utile (A. Lalande). Tehnica prevede totdeauna anumite aciuni, procese concrete, ea nu se rezum numai la fapte de contiin. Nu-i mai puin adevrat c n vorbirea curent cei doi termeni sunt considerai sinonimi. De altfel, n cele ce urmeaz, ne vom ocupa nu numai de metode, ci i de tehnicile implicate. n realitate, una i aceeai metod se realizeaz n practic prin tehnici diferite, n funcie de domeniul n care se acioneaz: vom avea o tehnic experimental diferit n fizica atomic, fa de cea utilizat n genetic ori n psihologie sau n chimie. Exist divergene n legtur cu numrul de metode utilizabile n psihologie. Dup unii, exist doar dou metode fundamentale: observaia i experimentul. Iar dac socotim experimentul ca fiind o observaie provocat", vom ajunge s vorbim numai de metoda observaiei. Alii, dimpotriv, enumera 11 metode (G. Allport, 1981, p. 398), din care mai multe sunt, dup prerea noastr, similare. De aceea vom adopta o poziie de compromis, descriind 6 metode: observaia, convorbirea, chestionarul, metoda biografic, experimentul i testele. Vom trece la analiza lor succesiv.

2. Metoda observaiei

Observaia ca metod const ntr-o urmrire atent i sistematic a unor reacii psihice cu scopul de a sesiza aspectele lor eseniale. n psihologie exist dou feluri de observaii, dup cum urmrim reaciile psihice exterioare ale unei persoane sau propriile noastre procese psihice. Introspecia este tocmai aceast observare atent a propriilor noastre triri, insesizabile din exterior (mi amintesc de bunica mea i mi dau seama ct de mult ineam la ea; m gndesc la o problem de geometrie i constat c nu o pot rezolva, fiindc nu-mi aduc aminte o teorem etc). Introspecia are la baz o proprietate unic i caracteristic omului: dedublarea, acea nsuire de a tri o stare i de a fi contient de ea, n acelai timp. Introspecia a fost i este mult utilizat de filosofi. Veacuri de-a rndul, ea a constituit principala surs de consideraii psihologice. Secolul XX a nceput ns printr-o virulent critic adus acestei metode. Iat principalele obiecii: a) Este o investigaie strict individual, nimeni nu poate verifica adevrul celor afirmate (nimeni nu poate vedea imaginile, visele pe care un subiect le descrie); b) Este subiectiv : ceea ce afirmm despre noi este influenat de idei preconcepute ; chiar fr s vrem, tindem s ne prezentm ntr-o lumin favorabil, s scpm din vedere aspectele ce nu ne convin; c) Introspecia ne d o imagine foarte incomplet. Dac recurgem la memorie, memoria e lacunar, multe se uit; n timpul unor fenomene intense cum sunt emoiile .a., nu ne mai putem observa - orice ncercare n acest sens altereaz emoia; apoi, multe aspecte din viaa noastr psihic sunt incontiente (cazul unui tnr care este ndrgostit; toi cei din jur i dau seama, doar el nu e contient i vorbete cu senintate de o pur camaraderie"); d) Se susine c nici nu exist o introspecie, de fapt e vorba de o prompt retrospecie, de o rapid examinare a ceea ce s-a ntmplat cu o fraciune de secund nainte. Cu toate aceste deficiene reale, practic nu s-a putut renuna niciodat la aceast metod, deoarece e aproape imposibil cunoaterea motivelor adevrate, a atitudinilor, a viselor, a aspiraiilor cuiva fr a recurge la datele introspective. Aa nct introspecia, criticat pe fa, a fost introdus n cercetare pe scara din dos" : prin intermediul convorbirilor i al chestionarelor, ntrebnd subiecii despre triri pe care ei le cunosc numai pe baza introspeciei (ce doresc, de ce se tem, ce le place etc). Alte procedee ar fi cerina subiectului de a se descrie (Cine sunt eu?") sau de a se caracteriza printr-o list de adjective. Chiar dac n unele rspunsuri persoana investigate recurge la reamintirea unei comportri proprii, la multe din ele aportul introspeciei ehotrtor. Or, introspecia unor persoane fr o pregtire special, fr puncte de reper, face ca dezavantajele acestei metode s se amplifice. Mai bune sunt rezultatele cnd introspecia se desfoar ntr-un cadru bine delimitat: vom vedea c s-a folosit i o metod a introspeciei experimentale". n ce condiii putem avea ncredere n datele obinute prin introspecie ? Aa cum precizeaz W. Traxel, atunci cnd ele rezist la proba obiectivittii empirice, ceea ce nseamn ca datele s coincid la un numr mare de persoane neselecionate (i interogate n mod separat). Cnd urmrim manifestrile exterioare ale altor persoane vorbim de extrospecie, de observaie extern. Suntem ateni la faptele, replicile, expresiile lor. Desigur, aceast form de observaie permite o mai uoar confruntare ntre mai multe personae i o mai facil realizare a unui consens - n comparaie cu introspecia. Dar n psihologie i observaia extern se lovete de mari dificulti. Punnd mai multe persoane s observe, simultan, un scurt film n care acioneaz un personaj i cerndu-le apoi o serie de aprecieri privind conduita i caracteristicile sale psihice,apar numeroase deosebiri, unele fiind chiar contradictorii. De unde aceste nepotriviri? Mai nti, chiar simpla percepie a unor obiecte se dovedete a fi selectiv, darmite atunci cnd e vorba de o fiin uman care se mic, vorbete, rde sau plnge etc. : numrul de detalii ce se succed foarte rapid e mare i multe pot scpa ateniei. n funcie de ipotezele pe care un observator i le schieaz imediat, el va selecta ndeosebi unele amnunte pe care un altul le poate neglija. n al doilea rnd, noi nu percepem fenomenele psihice n integritatea lor, ci doar manifestrile lor exterioare, iar ntre acestea i latura lor intern, cauzele lor interioare, relaia e foarte complex. Aceeai reacie extern poate avea cauze foarte deosebite. Iat, de exemplu, profesoara de literatur, dup ce citete, plin de sentiment, o schi de Brtescu-Voineti, observ c un bieel a lcrimat. Ea poate s considere lacrimile ca fiind un rezultat al ncntrii estetice. Dar poate c colarul i-a amintit de un necaz trit de el sau e tare rcit, ori un coleg din spate i-a suflat n ochi un praf lacrimogen pentru a-i controla efectul! Uneori exact aceeai reacie poate proveni (la dou persoane) din motive foarte diferite. Apoi trebuie s putem distinge o manifestare caracteristic de una ntmpltoare, ceea ce nu e deloc simplu. Faptul c o persoan se exteriorizeaz violent ntr-o situaie nu nseamn c ar avea un temperament coleric - depinde de valoarea i sensul situaiei. Tot aa, blndeea manifestat de cineva, n mod obinuit, poate fi doar o masc acoperind o fire veninoas. n fine, prezena unei persoane care observ poate schimba fundamental conduit celorlali. Aproape nimeni nu se poart la fel cnd se tie singur, ca atunci cnd este urmrit de alii. Toate aceste aspecte fac evident necesitatea respectrii anumitor condiii pentru ca s fim siguri de obinerea unor informaii obiective, de valoare tiinific.a) O prim cerin este aceea de a ne clarifica, din capul locului, ce urmrim s constatm, ce aspecte ale comportrii, n ce situaii i n care moment. n felul acesta evitm a scpa din vedere fapte, reacii importante pentru ipoteza pe care ne-o schim n legtur cu persoana observat ori cu fenomenul avut n vedere.b) Trebuie s ne asigurm de posibilitatea unor numeroase observaii, pentru a putea discerne ceea ce este esenial, caracteristic de ceea ce este secundar. n acest sens, este important nu numai numrul de fapte, ci i varietatea lor, varietatea condiiilor n care observm. Uniformitatea condiiilor n care cunoatem pe cineva risc s duc la greeli mari n ce privete aprecierea ei. Personajul Nora din piesa lui Ibsen mrturisete c, dei mritat cu soul ei, de mai muli ani, i avnd doi copii cu el, totui nu 1-a cunoscut cu adevrat. Explicaia const ntr-o relaie desfurat mereu n aceleai condiii, cnd brbatul o trata ca pe un copil, ca pe o ppu de care trebuie s ai grij, s o alini, dar care nu are nici dreptul, nici posibilitatea de discernmnt n problemele serioase ale vieii. Abia cnd a survenit un eveniment grav i-a putut da seama Nora de imaginea real a soului despre ea nsi. Aadar un colar trebuie urmrit nu doar n timpul leciei, ci i n recreaii, acas la el, pe strad; uneori comportamentul su difer mult n afara colii, fa de cel din clas.c) Pentru a putea interpreta corect, se cere s notm ct mai exact observaiile noastre, dar n aa fel nct s se disting net faptele de eventualele interpretri (necesare, ns posibil s fie modificate). Ch. Darwin insista s notm imediat mai ales datele care par a contrazice ipotezele noastre, fiindc pe acestea avem tendina de a le uita - fr intenie.d) E bine ca persoana observat s nu-i dea seama de aceast situaie pentru a reaciona n mod firesc. Putem realiza acest lucru dac facem parte dintr-un grup n care se afl subiectul ce ne preocup il vom urmri prin scurte priviri n momentele favorabile. O privire insistent deranjeaz. Desigur, n cazul unor cercetri de laborator se pot folosi tot felul de aparate de nregistrare a pulsului, tensiunii arteriale, curenilor electrici din piele, muchi sau de pe creier (electroencefalograme). De altfel, i n ambiana obinuit se poate filma subiectul, se poate utiliza casetofonul, ns n toate aceste cazuri subiectul va ti c se afl sub observaie, ceea ce uneori e duntor. Dac vrem s evitm aceast situaie, cteodat trebuie s renunm chiar i la nregistrarea prin scris, amnnd-o dup terminarea observaiei (dar nu mult timp, cci altfel vom omite multe lucruri i aceasta poate diminua enorm valoarea investigaiei). n ce privete tehnica nregistrrii, informaiile fie c le consemnm n mod cursive pe msur ce le nregistrm, fie ne pregtim dinainte o fi n care trecem obiectivele principale sau mai bine, o serie de ntrebri solicitnd observaii precise. Observaia nu se ncheie cu nregistrarea informaiilor obinute. Principalul const ntr-o interpretare corect a materialului, pentru a nu confunda aparena cu esena, secundarul cu caracteristicul. De aceea nici nu e bine s ncepem observaiile nainte de a ne fi schiat o ipotezi soluiile posibile. Altfel, apare riscul unor informaii lipsite de coeren. Claude Bernard, ilustrul medic din secolul trecut, scria: un fapt nu valoreaz nimic prin el nsui, el nu valoreaz dect prin ideea care i se ataeaz sau prin proba pe care o aduce". Acelai lucru l subliniaz i un vechi proverb oriental: Erudiia (neleas ca un bagaj de cunotine) nu este tiin, aa cum nici crmizile nu sunt cas". Faptele, informaiile trebuie legate n ipoteze, argumente, probe, demonstraii - numai aa ele contribuie la progresul cunoaterii, al tiinei. n interpretarea observaiilor, inem cont de context, de situaie, ct i de atitudinile, expresiile subiectului. Din pcate, nici acestea nu se descifreaz uor: i n cazul lor exist multiple particulariti de interpretare. Pentru clarificare ne poate ajuta mult o convorbire cu persoana. Convorbirea constituie ea nsi o metod.

3. Metoda convorbirii

Pentru ca o convorbire s se ridice la rangul de metod tiinific ea trebuie s fie premeditat n vederea obinerii unor date cu privire la o persoan. Premeditat n sensul de a fi pregtit, gndit dinainte cu scopul ndeplinirii unor condiii care s garanteze obinerea unor date valabile, importante pentru cercetarea ce o ntreprindem. Putem organiza o convorbire libera n care ntrebrile nu sunt dinainte formulate. Alteori concepem convorbiri standardizate, cnd ntrebrile sunt n ntregime formulate anterior i nu avem voie s le modificm n timpul conversaiei. Convorbirile standardizate sunt utilizate dac vrem s interogrii un mare numr de persoane, de obicei n cadrul unei anchete. Ele sunt preferate de sociologi. Convorbirea cu o persoan este cea mai direct cale pentru a afla detalii referitoare la motive, aspiraii, triri afective, interese. Dac cineva ar vrea s afle ce filme prefer un adolescent pe baz de observaie, ar trebui s se transforme in detectiv, s-1 urmreasc zilnic, mult vreme ; e mult mai simplu s-1 ntrebe. Desigur, trebuie s avem certitudinea c subiectul va fi sincer i ne va comunica exact prerea lui, constatrile sale. Aceasta e principala dificultate, fiindc de obicei, fiecare are tendina de a da acel rspuns pe care l consider a-i fi favorabil. n psihologie se vorbete de tendin de faad", aceea de a prezenta celorlali o aparen pozitiv. Totodat, cnd se pun ntrebri mai complicate trebuie s avem garania c persoana va face efortul de gndire necesar i nu va rspunde superficial. Avem deci nevoie de o colaborare din partea sa. Din acest motiv se consider convorbirea a fi cea mai dificil metod : nu e simplu s convingi o persoan, de obicei necunoscut, s colaboreze cu sinceritate in sondarea fiinei sale. Exist unele persoane crora le face plcere s-i povesteasc viaa, necazurile. Altele sunt ns foarte rezervate. Trebuie ca psihologul s le ctige ncrederea. S-i dea seama c nu exist nici un risc, fiind vorba de o cercetare n cadrul crora ele vor fi subieci anonimi. Uneori le putem trezi dorina de a contribui la succesul unei investigaii tiinifice, mai ales dac e patronat de o instituie impuntoare (academie, universitate). Intervine tactul cercettorului de a se face plcut, de a inspira ncredere; de el depinde, n msur hotrtoare, succesul convorbirii. Sunt i alte condiii pentru ca o convorbire s aib succes. Mai nti, cum am spus de la nceput, ea trebuie bine gndit, se impune s elaborm un ghid de interviu" - adic s prevedem care vor fi temele principale pe care va trebui s le abordm (ceea ce nu nseamn c vom sta cu acest plan n fa n timpul convorbirii). Dar existent acestei tematici s nu deranjeze cursivitatea discuiei. ntrebrile s decurg n mod firesc din succesiunea replicilor, fr nici o cramponare rigid de tematic". Vom avea grij s punem n discuie tot ceea ce ne-am propus, ns totul la momentul potrivit. O preocupare constant o constituie meninerea interesului subiectului, a colaborrii sale. n acest scop se impune s-1 urmrim cu atenie, s-1 aprobm din cnd n cnd (critica nu este permis, cci provoac imediat reacii de aprare; C. Rogers recomand o aprobare necondiionat"). Din cnd n cnd, n relaie cu ceea ce povestete el, s ne amintim i noi o ntmplare sau o trire similar. Mrturisirile noastre sunt de natur s stimuleze memoria interlocutorului, favoriznd deschiderea" sa. O dat cu schimbul de impresii i replici, vom observa atitudinile i expresiile persoanei, ele permindu-ne s ne dm seama de sensul exact al afirmaiilor sale, de sinceritatea i mobilizarea sa real. Totodat, este necesar s ne observm i pe noi nine : s nu ne trezim cscnd sau oftnd, cnd povestirea celuilalt e banal. O piedic poate fi emotivitatea subiectului; de aceea, la nceputul convorbirii e bine s plasm discuia n jurul unor fapte ori date puin importante. Iar chestiunile delicate vor interveni mai trziu, cnd interlocutorul se va fi acomodat cu situaia. S evitm, prin felul de a pune ntrebrile, sugestionarea subiectului. Nu e simplu : orice ntrebare are un oarecare coninut sugestiv. n istoria metodelor psihologice a rmas consemnat urmtorul fapt : naintea primului rzboi mondial s-a iniiat o cercetare n rndul persoanelor care se adposteau n aziluri de noapte" (locuine mizere, unde, contra unei sume foarte modeste, se putea petrece o noapte la adpost de frig). Au fost utilizai numeroi operatori. Dup studierea tuturor protocoalelor, s-a constatat c ele puteau fi mprite n dou mari grupe : dintr-una reieea proveniena ereditar a decderii azilanilor". iar din cealalt apreau ca rspunztorifactorii de mediu i educaie. Analizndu-se situaia s-a stabilit c, dei anchetatorii au pus exact aceleai ntrebri, ei au reuit, totui, s sugereze persoanelor studiate propriile lor opinii care se mpreau, ntr-adevr, dup amintitele puncte de vedere. Aadar, prin ton, atitudine, participare, se poate sugera unui subiect rspunsul pe care l atepi. n fine, desigur, trebuie s nregistrm rspunsurile subiectului. Azi avem reportofon" (casetofon) la dispoziie. Totui, la noi n ar, oamenii nu s-au obinuit cu microfonul, nct va trebui s consemnm n scris rspunsurile. E preferabil s o facem dup convorbire, dar imediat dup, pentru a nu uita nimic important. Interpretarea rezultatelor convorbirii nu este prea complicat, dac ea a fost bine pregtit i bine condus, dei uneori rzbat din incontient reflecii ce pot li interpretate n mod diferit.

4. Chestionarele

Convorbirea necesit mult timp. De aceea, cnd vrem s cuprindem o populaie mai larg se recurge la chestionare, acestea fiind de fapt convorbiri purtate n scris. Mai exact, am putea defini un chestionar ca fiind un sistem de ntrebri elaborate n aa fel nct s obinem date ct mai exacte cu privire la o persoan sau un grup social. Exist chestionare cu rspuns deschis, cnd subiectul are libertatea de a rspunde cum crede el de cuviin, i altele cu rspuns nchis, n care i se dau mai multe rspunsuri posibile din care el alege pe cel considerat convenabil. Acest din urm tip de chestionar are avantajul c se completeaz uor de ctre subiect i poate fi cuantificat" (prin acordarea de puncte se pot stabili diferene cantitative ntre persoanele ce completeaz chestionarul). ns are i dezavantajul c poate sugera rspunsuri la care subiectul nu s-ar fi gndit. Ca i convorbirea, chestionarul se lovete de dou categorii de dificulti: cele ce decurg din particularitile introspeciei i aceea de a ctiga ncrederea subiectului pentru a rspunde n mod sincer i cu seriozitate. Acest din urm dezavantaj este sporit la chestionar, ntruct, neavnd un contact direct cu subiectul n timpul rspunsului, n-avem nici un fel de indiciu pentru a putea aprecia sinceritatea i angajarea sa efectiv. De aceea, prima i cea mai important condiie a unui chestionar este de a fi alctuit n aa fel nct s combat tendina de faad, ceea ce nu este deloc facil. Unul din mijloace este acela de a evita ntrebrile directe ; se prezint o afirmaie i se cere s se aprecieze dac e corect sau nu. De pild : Frica de poliie i face peoameni s fie cinstii". E adevrat? Apoi, ca i la convorbire, va trebui s evitm sugestionarea persoanei. Avnd n vedere c se succed multe ntrebri, se cere s evitm i efectul de halo" influenarea rspunsului de cele precedente. Totodat, se impune combaterea tendinei ctre rspuns pozitiv" ; n mod obinuit, tindem s fim de acord cu ceilali i, n cazul cnd n chestionar ni se cere s rspundem da" ori nu". nclinaia ctre da" poate falsifica rezultatul urmrit. Sunt i alte condiii care, dei par simple, ridic probleme De exemplu, se cere ca ntrebarea s fie specific", adic s nu fie prea larg. Or. o chestiune de genul i este uneori fric?" nu ndeplinete aceast condiie, fiindc se tie c motivul fricii e foarte variat i specific: cuiva nu-i e fric de ntuneric, dar se teme de circulaia rutier, altcineva se terne de erpi i nu de automobile etc. nct, ca s fie corect, ntrebarea trebuie indicat exact: V este frica s traversai o strad pe care se circul intens?" ori Noaptea, cnd ai fost singur, v-a fost fric de ntuneric?" Cum mai sunt i alte condiii (Mucchielli, 1974), elaborarea unui chestionar se dovedete a fi un lucru complicat, cernd calificare i experien. n mod greit, cu ani n urm, cnd se cerea profesorilor de liceu s efectueze munc tiinific, unii din ei formulau cteva ntrebri, solicitau cteva clase de elevi s rspund i comunicarea era gata ! Dar colarii caut s fac bun impresi; profesorului, sau unii recurg la teribilisme, ceea ce anuleaz orice valoare de adevr rspunsurilor lor. S lsm n seama specialitilor ntocmirea de chestionare ca i interpretarea lor. Opinia elevilor se afl mai bine prin convorbiri cu ntreaga clas ori cu fiecare elev n parte.

5. Metoda biografic

Metoda biografica este denumit si anamnez dup termenul folosit n medicin, unde ea desemneaz reconstituirea istoricului unei maladii. n psihologie, metoda biografic implic o analiz a datelor privind trecutul unei persoane i a modului ei actual de existen. Acest studiu al trecutului e foarte important, fiindc n primii ani ai vieii, ndeosebi n familie, se pun bazele caracterului, ale personalitii. Aici gsim cauzele primare ale comportamentului din perioada matur : firul vieii psihice concrete, desfurat de-a lungul anilor, ne dezvluie motivele, interesele, aspiraiile reale. Apoi, examinnd modul concret de reacie ai cuiva n condiiile vieii obinuite, ajungem la o imagine corect asupra specificului su, nedistorsionat de ambianaartificial a unui examen psihologic. n cadrul investigaiei biografice putem disocia dou aspecte : culegerea datelor i interpretarea lor. n adunarea datelor biografice, utilizm i procedee specifice altor metode, cel mai important fiind convorbirea cu subiectul, convorbire pe teme biografice. Dar convorbiri vom avea i cu colegii, cu prinii, cu efii persoanei n cauz. E nevoie i de observarea condiiilor n care lucreaz i locuiete. Sunt ns i procedee specifice metodei biografice : analiza unor documente (acte de stare civil, de stare material, fie medicale, matricola colar, .a.), ct i a unor produse ale activitii concrete (picturi, mulaje, caiete de teme, aeromodele etc). n unele lucrri, acest ultim procedeu este considerat o metod aparte (metoda analizei produselor activitii"), ceea ce nu ni se pare a se justifica, important fiind interpretarea lor - caracteristic a metodei biografice. ntr-adevr, aspectul esenial i cei mai dificil al metodei biografice este efortul de interpretare n cazul tuturor metodelor, interpretarea este necesar, dar numai n anamnez ea devine esenialul, momentul caracteristic. S-ar putea spune c metoda biografic este o hermeneutic" a materialului oferit de existena unei persoane. Din pcate, acest demers specific este puin elaborat tiinific. Psihanaliza a acordat mult atenie trecutului unei persoane, dar punctul ei de vedere este simplist i nchistat, totul reducndu-se la cteva conflicte cu substrat erotic Aceleai fenomene au putut fi explicate de A. Adler ori C. Rogers altfel dect le descifrase S. Freud. Au mai acordat atenie biografiei W. Dihhey (1833-1911), iar mai recent, G. Allport. Cel care a creat ns un sistem complex de interpretare (n zilele noastre) este profesorul german H. Thomae. n cartea sa Das Individuum und seine Welt (aprut n 1968), el face o analiz minuioas a resurselor oferite de biografie. Pe lng analiza cursului vieii" (adic povestirea de ctre subiect a vieii sale n ntregime), el a reliefat i interesul unor microuniti biografice" : de exemplu, relatarea felului n care cineva i petrece o zi de munc, din momentul trezirii pnla culcare. Noi am verificat acest mod de descriere a vieii i ni s-au prut deplin edificatoare trei zile: una de munc, o zi de duminic i una din concediul de odihn. Aflm multe detalii importante mai ales n ce privete interesele, preocuprile persoanei. Dar povestirea vieii" rmne necesar, ntruct exist evenimente care-i pun pecetea asupra mentalitii individului. n lucrarea amintit, H. Thomae arat cum poate fi analizat materialul biografic, el evideniind posibilitatea utilizrii a 29 de categorii, 29 de puncte de vedere prin care putem privi trecutul persoanei. Din pcate, el n-a reuit s demonstreze stabilitatea nsuirilor reliefate, ele schimbndu-i ponderea o dat cu trecerea anilor, astfel nct trebuie s fie studiate n continuare. Deocamdat, interpretarea biografiilor urmrete s precizeze o serie de situaii i relaii care influeneaz mult formarea personalitii, n special cristalizarea caracterului. Menionm, n primul rnd, nsemntatea atmosferei din familie, dependent de relaiile dintre prini. Cnd relaiile sunt proaste, cnd ei se ceart mereu, se despart, iar se mpac, din nou intr n conflict etc. copilul este puternic stresat, mereu n tensiune. Cercetrile arat c, dei divorul are o influen negativ asupra copiilor, totui convieuirea plin de ostilitate i conflicte este i mai duntoare. O situaie foarte grav ntlnim cnd fiecare din prini caut s-i atrag de partea sa copilul, ponegrindu-1 pe cellalt. Foarte importante sunt raporturile dintre prini i copil. Se pot face, ndeosebi, trei mari greeli.a) Prinii sunt prea severi, copilul se lovete la tot pasul de interdicii, mereu este certat, uneori btut, i se prevede un viitor sumbru etc. n felul acesta, personalitatea tnrului este strivit, n-are voin i iniiativ, este mereu anxios. Doar n cazul unui sistem nervos foarte puternic asistm la formarea unui spirit anarhic, revoltat mpotriva prinilor i apoi mpotriva oricrei autoriti.b) A doua greeal este opus celei dinti: prinii i rsfa peste msur odrasla, i satisfac toate capriciile, nu-1 deprind cu munca, cu respectul autoritii etc. Astfel, crete un adolescent care cunoate doar drepturi personale, nu i ndatoriri. Nu nva, nu muncete, dar pretinde mereu. Pe lng insuccesele colare i profesionale, unii ajung chiar delincveni, dei deseori provin din familii foarte onorabile.c) A treia eroare const n inconsecvena educativ. Astzi prinii au ncasat o prim, sunt veseli i atunci copilul poate face tot ce poftete. Chiar dac sparge ceva: Ei nu-i nimic! Se mai ntmpl!". Dar peste cteva zile prinii sunt nervoi i copilul e obligat s stea neclintit la mas, s nvee, s nu crcneasc ceasuri de-a rndul. n asemenea familii copiii sunt dezorientai, devin ncpnai, capricioi, foarte dificili n raporturile lor sociale. Efecte negative pot avea relaiile neechitabile dintre prini i copii: unul este preferat, rsfat, protejat, iar altul este vinovat de toate micile accidente" survenite n timpul convieuirii i al jocurilor, ocrt i pedepsit. Se dezvolt animoziti ntre copii, apar pra, minciuna, btile ntre frai, uneori se deformeaz caractere, se urete viziunea tinerilor despre om. Scriitorul american J. Steinbeck, n romanul su IM est de Eden descrie o asemenea inegalitate de tratament ntre doi frai, care a dus la o ur reciproc att de intens, nct erau s se omoare. Din pcate, aa ceva nu este un simplu rod al unei imaginaii poetice, ci o trist posibilitate. Desigur, mai sunt i alte aspecte nu lipsite de importan, cum ar fi condiiile materiale i culturale din familie. Un efect negativ l poate avea i cercul (banda") de copii din cartier, cnd e dominat de tineri certai cu moravurile. Preadolescenii (copiii de 11-14 ani) pot fi foarte puternic influenai. Toate asemenea aspecte pot fi depistate atunci cnd se face o cercetare biografic susinut. Ele ne pot clarifica multe din trsturile de caracter ale persoanei pe care o studiem.

6. Experimentul

Experimentul este considerat cea mai important metod de cercetare, avnd posibilitatea de a ne furniza date precise i obiective. nelegem prin experiment provocarea unui fenomen psihic, n condiii bine determinate, cu scopul de a gsi sau verifica o ipotez. Valoarea experimentului deriv din aceea c modificm una din condiii i urmrim ce transformri rezult; mrimea acestora ne indic ponderea factorului influenat n producerea efectului. Iat o experien efectuat de J. Bullock pentru a stabili care din simuri asigur arpelui precizia n prinderea przii. El a astupat ochii unui arpe i a constatat c reptila n-a fost prea mult stnjenit n detectarea unui oricel plasat n apropiere. De asemenea, astupndu-i pe rnd urechile i nrile, n-au rezultat modificri. n schimb, acoperind 2 orificii aflate deasupra nrilor arpele a devenit dezorientat, nemaiizbutind s prind prada. n aceste orificii se gsesc 250.000 de celule senzoriale termice (sensibile la cldur), adic de 5 ori mai mult dect gsim pe ntregul corp omenesc. Ca urmare, arpele poate sesiza diferene termice extrem de mici, prin care el detecteaz locul unde se afl un animal, chiar i pe ntuneric. n aceast experien gsim, ca totdeauna n experiment, dou categorii de variabile: independente - cele asupra crora acioneaz numai experimentatorul ( n cazul nostru, diferitele simuri ale animalului) i dependente - cele ce depind tocmai de variabilele independente (n cazul nostru comportamentul arpelui prin care descoperea i prindea oarecele). Numrul variabilelor ce pot fi luate n consideraie este foarte mare : exist diveri factori ai mediului natural, mediul social (diferite persoane), apoi variabile subiective (prin consemn putem cere de la subiect s urmreasc anumite semnale, s acioneze pe unele butoane, s memoreze nite numere etc). Dup scopul urmrit, experimentatorul modific unele din ele, altele rmnnd constante, ceea ce i permite s induc o serie de concluzii. n conceperea i desfurarea unui experiment se disting mai multe etape :a)observaia iniial n care urmrim modul de manifestare a unui fenomen psihic idegajm o problem ce se cere soluionat; b) imaginm o presupunere, o ipotez viznd soluionarea problemei degajate; totodat, concepem i modul de verificare a ipotezei (descriem un montaj experimental): c) urmeaz desfurarea efectiv a experimentului n care observm i nregistrm rezultatele: d) ultima etap consist n organizarea si prelucrarea statistic a datelor (experimentul psihologic se efectueaz de obicei cu numeroase persoane) care ne permit s tragem concluziile, generalizndu-le n msura ngduit de structura i amploarea populaiei. Deseori concluziile ne duc la schimbarea ipotezei i conceperea unui alt experiment. Reuita experimentului depinde n mod esenial de valoarea ipotezei i ingeniozitatea montajului experimental; aceasta implic uneori utilizarea mai multor grupe de subieci, pentru a putea disocia o anume variabil (A. Cosmovici, 1980, p. 123). n acelai timp, e foarte important calitatea observaiilor. n experiment exist dou observaii: cea iniial i cea final (efectuat n timpul desfurrii experimentului). Comparaia dintre ele ne permite s tragem concluzii. CI. Bernard chiar definea experimentul ca fiind o observaie provocat". Precizia unor nregistrri a pus problema msurrii n psihologie, fiindc o manifestare psihic nu e numai prezent sau absent, ci ea poate fi mai mult sau mai puin intens. Unii filosofi au negat intensitatea fenomenelor psihice atribuindu-le numai deosebiri calitative. Fr a ncerca s intrm ntr-o asemenea dezbatere, vom observa c nota do" difer de nota mi" altfel dect un do" abia audibil, de unul care ne sparge timpanul. n psihologie ntlnim numai mrimi intensive. Acestea, spre deosebire de mrimile extensive (n care o unitate de msur poate fi comparat cu mrimea: un metru se include de mai multe ori ntr-o lungime), nu se pot msura dect indirect, prin efectele lor. Temperatura se msoar prin gradul de dilatare a mercurului, determinat prin extensiunea sa ntr-un tub gradat. Intensitatea curentului electric sedetermin prin mrimea cmpului magnetic, precizat i ea prin deplasarea unui indicator pe un cadru. A msura nseamn a evalua o mrime prin comparaie cu o alta numit unitate de msur. n domeniul psihic, noi putem compara ntre ele doar efectele tririlor psihice: numrul de micri, amploarea ori intensitatea lor, durata unor modificri, mrimea modificrilor expresive (sau fiziologice); dar suntem n situaia de a compara i exprimrile verbale. n toate cazurile ne lovim de dou dificulti: a) nu exist un raport proporional ntre manifestare exterioar i fenomenul psihic interior. Cnd la moartea unei rude cineva plnge n hohote, i smulge prul etc, dar peste puin timp o vedem rznd ntr-un restaurant, rezult c durerea nu era mare. Alii, care nu plng i ncremenesc, pot fi mult mai profund afectai. b) al doilea obstacol consist n aceea c aspectul calitativ conteaz, cel cantitativ putnd s n-aib nici o semnificaie : o telegram n care scrie Mama e bolnav" are cu totul alt importan dect una n care se scrie Mama nu este bolnav". Efectul celor dou litere este esenial, sensul e profund diferit, distincia neputnd fi msurat prin dou sunete. De aceea diferenele cantitative n psihologie se consemneaz, adesea, prin acordare de puncte, aa cum se procedeaz n notarea cunotinelor colare. n felul acesta, mrimile, numerele stabilite n psihologie au proprietatea de a forma o serie ordinal, dar diferenele ntre dou cifre nu sunt egale, det n situaii foarte speciale. Cu alte cuvinte, putem afirma c A>B>C, ns nu putem ti dac A-B = B-C, aa cum e greu s afirmm c elevul care a luat nota 8 tie de dou ori maimult dect cel care a luat 4. De asemenea, diferena dintre primul colar i cel de al doilea poate fi mult mai mare dect ntre cel de al doilea i cel de al treilea. Ca urmare, n psihologie nu sunt legitime adunrile, scderile, nmulirile dintre cote; totui, practic ele se utilizeaz, susinndu-se c s-au putut obine rezultate, chiar dac sunt aproximative. Vom folosi deci statistica, dar fr a supraestima precizia calculelor care nu e comparabil cu cea din matematic, fizic .a. Se pot descrie trei teluri de experimente psihologice :a) experimentul de laborator realizat ntr-o ncpere amenajat, utilizndu-se diferite aparate sau materiale. Avem avantajul posibilitii de a elimina tot felul de factori perturbatori, ns subiectul se afl n condiii artificiale i n faa unor sarcini neobinuite, nct e greu s putem extinde rezultatele obinute i asupra comportrii n condiiile vieii obinuite.b) experimentul n condiii standardizate - care se desfoar ntr-o ambian obinuit (un birou, o sal de clas), dar subiectul e supus totui unor probe cu care nu e familiarizat, premisele acestora sunt strict standardizate - aceleai pentru toi subiecii.c) experimentul natural invocat de psihologul rus Lazurski, la nceputul secolului, const n a urmri o persoan (sau un grup) n condiiile vieii sale obinuite n care a survenit o modificare. De pild, directorul a hotrt ca muncitorii s aib o pauz de 30 de minute dup 4 ore de munc sau un profesor s-a hotrt s utilizeze sptmnal filme didactice, cte 1/2 de or. Psihologul poate examina efectele unor astfel de modificri. Cnd intervenia e propus de experimentator, se vorbete de experiment de teren" - el fiind tot experiment natural, pentru c att ambiana ct i natura modificrilor sunt familiare populaiei respective. n experimentul natural dispare artificialitatea condiiilor i a sarcinii. n schimb, subiectul este influenat de numeroi factori pe care n-avem cum s-i controlm, putnd distorsiona rezultatele. nct un astfel de experiment este mai puin precis. Metoda experimental este foarte valoroas. Totui,n psihologie ea a dat mai puine rezultate dect se spera, deoarece n acest domeniu ne lovim de o serie de dificulti specifice. Ele au fost scoase n relief de filosofii care, de-a lungul anilor, au contestat nsi posibilitatea experimentului n psihologie (P. Fraisse, 1956, pp. 8-39). Experimentul presupune analiz, au spus unii, adic disocierea unor variabile, a unor procese. Dar psihicul este extrem de unitar i separarea percepiei de gndire, de pild, sau de afectivitate este imposibil. Totui, se poate rspunde, unele procese elementare, cum sunt senzaiile, sufer n mic msur influena ansamblului. Apoi atenia, dirijat de subiect, poate realiza o relativ disociere, cel puin n ce privete procesele cognitive. Analiza este posibil repetnd o experien de multe ori sau efectund-o cu un mare numr de subieci. n acest fel, prin repetare, ies n eviden factorii dominani, iar cei cu o influen secundar se atenueaz reciproc, atunci cnd calculm indici statistici cum sunt media sau varianta (numr care exprim variaia rezultatelor). Omul nu e un obiect, s-a spus, ci un subiect care, introdus n laborator, se ntreab : Ce vor tia de la mine ? E prudent s-mi dau ostenela ori mai bine rmn pasiv?" etc. etc. Refleciile, inteniile reale, atitudinile scap observaiei, ns pot avea un rol hotrtor n modul de reacie a persoanei. Experimentul pierde din vedere esenialul". Aceast critic este rodul unei exagerri: viaa interioar se reflect totui n exterior; nu n mod simplu i nu totdeauna imediat, totui ea poate fi cunoscut. Pn i S. Freud (care supraestimeaz rolul incontientului) recunoatec putem s aflm ce se petrece chiar n incontient prin influenele acestuia asupraasociaiilor libere, viselor, gesturilor greite .a. Obiecia amintit scoate n relief necesitatea mbinrii experimentului i cu alte metode (convorbirea, metoda biografic, testele proiective). O dificultate real exist: restriciile de ordin moral. Nu putem interveni n aa msur nct s dereglm total personalitatea (s-i insuflam unui subiect un sentiment intens de ur ori de afeciune). Experimentul se termin, dar subiectul ar rmne cu atitudini, convingeri, sentimente mpovrtoare. n felul acesta, viaa afectiv superioar, complex este inabordabil experimental; de asemenea, voina. n timpul ultimului rzboi mondial, nazitii, GESTAPO-ul au ncercat, prin schingiuiri oribile, s transforme caracterul ferm al unor membri din rezistena francez n firi slugarnice care s spioneze i s-i trdeze camarazii. n unele cazuri au reuit, fenomen numit splarea creierului". Desigur, un asemenea act constituie o crim condamnat de orice tribunal. Persoana este inviolabil att fizic, ct i psihic. n fine, exist i dificultatea legat de elementele artificiale ce se introduc, mai ales n experimentul de laborator. Ea se depete mbinnd cercetarea de laborator cu aceea de pe teren, cu experimentul natural, acesta evideniind n ce msur relaia constatat n laborator se menine i n condiiile vieii obinuite. Aadar, experimentul psihologic ntmpin multiple obstacole. Dar cu perseveren i ingeniozitate se pot obine rezultate importante. O dovad o constituie investigaiile cruciale efectuate de Jean Piaget.

7. Testele

Unii autori dau o definiie foarte larg testului, vorbind de test oricnd intervine o msurare (L. Cronbach, 1970). Credem c e mai bine s restrngem caracterizarea, altfel nu vom putea delimita o categorie (i aa foarte larg) de probe. Considerm testul ca fiind o prob standardizata, viznd determinarea ct mai exact a gradului de dezvoltare a unei nsuiri psihice sau fizice. Am adugat i nsuirile fizice pentru c medicii ori antrenorii sportivi utilizeaz i ei teste, viznd determinarea performanelor de care sunt capabile unele persoane. Standardizarea const n obligaia de a aplica exact aceeai prob, n exact aceleai condiii psihologice, utiliznd un consemn identic pentru toi subiecii. n majoritatea cazurilor se urmrete i standardizarea interpretrii rezultatelor, elaborndu-se criteria precise de apreciere i chiar etaloane (uniti de msur). Iat un exemplu de etalonare : testul Toulouse-Pieron (test de atenie). Se prezint patru ptrele model care difer numai printr-o liniu (vezi fig. 2).

Fig.2

Ele se afl n fruntea unei foi pe care sunt tiprite multe rnduri de ptrele, fiecare avnd cte o linioar ntr-una din cele opt poziii posibile. Se cere subiecilor s bareze cu o linie toate ptrelele identice cu unul din cele patru date ca model. Toi subiecii ncep s lucreze n acelai timp. Dup 3 minute lucrul nceteaz i foile sunt strnse. Testul e considerat a determina capacitatea de atenie. Dup aplicarea lui la cteva sute de persoane diferite se corecteaz foile, acordndu-se cte un punct pentru fiecare ptrel barat corect. Din totalul punctelor se scad puncte pentru ptrelele barate greit ori omise. Fiecare subiect obine un scor : unii 76 de puncte, alii de 43, alii de 56 etc. Se urmrete ce punctaj ntlnim la 50 % din subieci. Acesta constituie mrimea etalon a testului. S presupunem c am gsit cote ntre 52 i 58 de puncte la 1/2 din persoanele testate. Cine realizeaz un astfel de punctaj are o capacitate de atenie normal, cine are mai mult se presupune c posed o atenie superioar, cei cu mai puine - atenie inferioar. mprind populaia n grupe de 10% din subieci se obin 10 note, numite decile, care permit o clasificare difereniat. Ulterior, un psiholog aplicnd cuiva testul, dup ce l cerceteaz, are la ndemn un tabel pe baza cruia poate aprecia nivelul de dezvoltare a capacitii de concentrare a ateniei n sarcini facile. Etalonarea ajut mult n obiectivarea aprecierilor. Testele etalonate mai sunt denumite i psihometrice. Din pcate, nu orice fel de rezultat se preteaz la o msur aa precis. Totdeauna ns exist o standardizare a condiiilor de aplicare. Putem deosebi patru feluri de teste : teste de inteligen i dezvoltare intelectual ; teste de aptitudini i capaciti; teste de personalitate (referindu-se la trsturi de caracter i temperamentale); teste de cunotine (utilizate de obicei n nvmnt). Structura probelor este extrem de variat : uneori se utilizeaz aparate, alteori diferite materiale (cuburi, plane, fotografii etc.); n multe cazuri se recurge doar la creion i hrtie, ca la orice prob de control (se dau probleme aritmetice, se cer stabilirea de asemnri, continuarea unor serii .a.m.d.). Printre testele de personalitate cele mai rspndite sunt testele proiective, denumite astfel fiindc au la baz n special fenomenul de proiecie (ne identificm cu o persoan i tindem s proiectm asupra ei felul nostru de a fi: aa cum facem la un spectacol cnd ne identificm cu un personaj anumit). Un asemenea test este i Testul de apercepie tematic" (T.A.T.). Se prezint subiectului 20 de plane n care se disting personaje aflate ntr-o situaie neclar. Se cere elaborarea unei povestiri n legtur cu fiecare imagine. Aceasta ne poate da informaii interesante asupra motivaiei, mentalitii persoanei (vezi Cristescu Miltred, 1972). Astzi se utilizeaz un mare numr de teste (aproape 10.000). Dei practica a dovedit valoarea lor, ele au fost i sunt obiectul unor variate critici. Cercetrile au evideniat avantajul folosirii de teste mai nti n industrie. S-a demonstrat c, dac selecia muncitorilor se realizeaz i prin teste, scade fluctuaia forei de munc i numrul accidentelor, n comparaie cu situaia cnd selecia se face fr teste. De aceea, ntreprinderile occidentale avnd cel puin 1.000 de muncitori i organizeaz i un laborator de psihologie. La fel, studiile n care s-a urmrit, prin aplicarea testelor, evoluia tinerilor orientai profesional - comparativ cu dirijarea lor fr asemenea probe - au artat rezultate evident mai bune. Din practica examinrilor au fost culese numeroase cazuri dovedind necesitatea recurgerii la teste. De exemplu, bine cunoscutul scriitor american Truman Capote (autorul romanului Cu snge rece) cnd avea 12 ani constituia o problem pentru profesorii si. ntr-o zi, directorul colii a venit la prinii elevului s-i roage s-i nscrie copilul la o coal special, el tiind debil mintal. Surprini, acetia i-au dus biatul la un institut de psihologie unde, dup aplicarea unui test de inteligen, s-a obinut diagnosticul copil genial" ! ! Dar probabil c pe Truman Capote l plictisea coala. Viitorul a dovedit cu prisosin justeea diagnosticului psihologic. Cu toate acestea, n 1936, comitetul central al partidului comunist al Uniunii Sovietice a emis o decizie prin care erau condamnate pedologia (tiina copilului") i utilizarea testelor psihologice, considerate unelte reacionare" n slujba imperialismului. Documentul nu era lipsit de temei deoarece, n acea vreme, unii psihologi americani, aplicnd teste de inteligen unor copii de negri i unor copii de albi, au tras concluzia c primii sunt mai puin inteligeni. Alii au testat copii de muncitori - paralel cu copii de intelectuali i industriai - constatnd de asemenea c fiii de muncitori sunt mai puin dotai dect cei din pturile avute. Era firesc s asistm la un protest n rndul claselor dezavantajate. Psihologii amintii fceau atunci o mare confuzie ntre inteligen i cultur. n America anilor "30 masele puin avute erau dezavantajate cultural, ceea ce se reflecta n performanele la teste. Dar (ceea ce se nega atunci) orice rezultat la un test este influenat de experien, de cultur. Rmnerea n urm din punct de vedere cultural se poate remedia relativ uor, ceea ce nu e posibil n cazul unei slabe dezvoltri aptitudinale. n folosirea testelor se fceau i alte greeli. Testele de aptitudini erau considerate a discrimina numai o aptitudine (numai aceea perceptiv ori numai reprezentarea spaial) care ar fi ereditar n ntregime. Aadar, un diagnostic stabilit la 12 ani ar fi fost valabil toat viaa. Azi se tie: nivelul de inteligen constatat la acea vrst se poate schimba destul de mult n anii urmtori (exceptnd cazurile de debilitate mintal, avnd cauze de ordin neurologic), iar disocierea complet a funciilor n cadrul unei probe este iluzorie. Apoi, s-a subestimat rolul motivaiei, dei ea influeneaz foarte mult performanele, ct i faptul c cei mai buni sunt de obicei dezavantajai de ctre teste (mai ales la cele de inteligen). Psihologia contemporan este contient de limitele testelor. Un test nu are precizia unui termometru: l pui pacientului i dac are 39 e sigur bolnav. Orice' rezultat trebuie interpretat n funcie de modul n care s-a lucrat, de experiena anterioar a subiectului, de starea lui de spirit etc. Deci testele nu pot fi concepute, aplicate i interpretate dect de persoane cu pregtire special. Fac o mare greeal cei care recomand nvtorilor i profesorilor s aplice ei nii teste. Folosite cu competen de specialiti, testele au avantajul c ntr-un timp relative scurt (de cteva ore) pot pune o persoan n situaii foarte variate, n faa unor probleme extrem de diferite. Dac ar fi s ne bazm numai pe observaii, ar putea trece luni de zile fr a gsi o situaie concludent ntr-o privin sau alta. Deci testele dau un randament mare. Apoi ele permit o mai mare obiectivitate n apreciere datorit standardizrii. nct nu e surprinztoare rspndirea lor n lume. Ele furnizeaz psihologului un instrument preios. Ca instrument, nu putem spune despre un test c este reacionar ori progresist; aa cum cu un bisturiu poi salva o via, darpoi i suprima una, la fel testele utilizate competent ne pot ajuta, dar folosite mecanic creeaz mari posibiliti de eroare. S lsm deci testele n mna celor competeni. Orice metod, din cele studiate, rareori ne poate duce la concluzii certe, dac e utilizat fr nici o comparaie. Aproape totdeauna e nevoie s facem apel la mai multe metode din cele descrise, dac nu chiar la toate. Ele se completeaz reciproc.

Sursa bibliografic:

1. Psihologia generala de Andrei Cosmovici ( Polirom, Iai 1996 ).