Obiceiurile de Craciun pastrate de la daci. Legatura dintre jocul ursului si Zalmoxis, legendara zeitate suprema a dacilor

Danut Zuzeac,

Jocul Ursului, taiatul porcului si ,,pitaratul" sunt obceiuri vechi de mii de ani, pe care romanii le-au pastrat de la daci. Aceste traditii mai sunt inca respectate, mai mult in sate, unde tinerii si copii incearca sa duca mai departe o mostenire culturala ce dainuie din generatie in generatie.

Sfarsitul de an, atunci cand se sarbatoreste Craciunul si Anul Nou, este perioada favorita a anului pentru multi dintre romani. Chiar daca Craciunului este considerata una dintre cele mai mari sarbatori crestine, obiceiurile pastrate de cateva mii de ani arata ca defapt atat Craciunul, cat si Anul Nou sunt defapt sarbatori pagane. Jocurile cu masti, ce au loc in perioada Craciuniului, provin din ritualuri vechi prin care stramosii nostrii aduceau anumite ofrande animalelor pe care le considerau sacre sau zeilor.

,,Asemenea ceremonii sunt inca populare in Balcani, in Romania mai ales, in timpul celor 12 zile din Ajunul Craciunului, pana la Boboteaza. La origine, acestea erau ceremonii in legatura cu intoarcerea periodica a mortilor si comportau tot felul de masti animale - cal, capra, urs", spunea Mircea Eliade despre aceste vechi obiceiuri.

Jocul Ursului este unul dintre cele mai spectaculoase jocuri cu masti pastrate in satele din Romania si semnifica moartea si invierea naturii. In Bucovina, mai ales, jocul Ursului este cel mai practicat, tinerii lucrand saptamani

in sir la costumele pe care le vor purta in preajma sarbatorilor de iarna, atunci cand isi fac aparitia cetele de uratori.

"In colindul cu Ursul, animalul moare si invie, intr-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos. Astfel, rostogolirea ursilor in cerc, batutul si moartea ursului, apoi invierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bata (toiag), redau in chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, candva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa invinga iarna si sa vesteasca primavara", arata Mihai Coman in ,,Bestiarul mitologic romanesc".

Dacii considerau ursul ca fiind un animal sacru si chiar numele lui Zalmoxis, zeul suprem al dacilor, confirma acest lucru. Etimologia numelui Zalmoxis provine de la cuvintele dacice zalmo (piele) si oxis (urs).

,,Numele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului si al soarelui, in ipostaza lui umana, un purtator de piele de urs, nu atat in sensul de nebrida, cat de masca - galee, alcatuita dintr-un cap de urs, folosita in ritualurile si ceremoniilece tineau la daci de cultul stravechi al ursului carpatic", a explicat etnologul Romulus Vulcanescu.

Taierea porcului de la daci Solstitiul de iarna (21 - 22 decembrie) reprezenta pentru daci lupta dintre lumina si intuneric. Astfel, stramosii nostri erau de partea luminii, luptand pentru ca nu cumva divinitatea intunericului sa puna stapanire pe intreaga lume. Asadar, in aceasta zi, dacii sacrificau porcul pentru a ,,hrani" soarele, intarindu-l in batalia impotriva intunericului. Dupa solstitiul de iarna, ziua incepea sa se mareasca si asa a ajuns Craciunul sa reprezinte pentru daci o sarbatoare a vietii si a luminii. Traditia dacica prevedea ca ziua taierii porcului sa fie vesela si sa fie cinstita cu vin in jurul animalului sacrificat.

,,Dacii avea cunostinte de astronomie, asa ca atunci cand se apropia solstitiul de iarna aveau obiceiul de a taia porcul, obicei pastrat de romani pana in zilele noastre. Dacii considerau ca prin acest sacrificiu, ajutau partea luminii sa invinga intunericul, in cea mai scurta zi  din an", a explicat si istoricul sucevean Ilie Gliga.

,,Pitaratul" - una dintre cele mai veche traditii dacicie pastrate pana in zilele noastre de satenii din Alba In unele sate din judetul Alba este pastrata unul dintre cele mai vechi obiceiuri ce au existat de Craciun in spatiul carpato - danubiano - pontic, respectiv ,,Pitaratul". Traditia spune ca atunci cand copiii merg la colindat, trebuie sa primeasca un colacel special, facut din aluatul ce ramane de la paine sau cozonaci, ce este numit ,,pitarau".

In Ajunul Craciunului, odraslele satenilor din Alba merg la colindat din casa in casa, ei fiind rasplatiti cu ,,pitarau", mere si nuci. Micii pitarai sunt asteptati de gazde cu tot felul de bunataturi, pe care le arunca in curte, iar colindatorii se ,,lupta" intre ei pentru a-si umple traistutele. Cei mai in varsta sustin ca acest obicei este pastrat, din generatie in generatie, inca de pe timpul dacilor. 

Alte stiri pe aceasta tema: Colinda, clasificata drept cea mai solemna manifestare a traditiei romanesti. Care sunt semnificatiile ascunse ale cantecelor stravechi

Obiceiuri si colinde de Craciun din anul 1900: care erau traditiile in Marginimea Sibiului si cum era intampinat noul an

Obiceiuri romantice de Craciun: de ce arunca cehoaicele un pantof peste umar si cum sunt petite romancele