Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă, pretinsa luptă pentru putere politică realizându-se, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al şantajului politic “o scrisoare pierdută”. Prezenţa articolului nehotărât indică atât repetabilitatea întâmplării (pierderea succesivă a scrisorii), cât şi banalitatea ei. Reprezintă, de fapt, pretxtul dramatic al comediei.

Expoziţiunea este reprezentată de primele două scene ale Actului I, în care facem cunoştinţă cu Tipătescu, prefectul judeţului, şi cu Pristanda, poliţaiul oraşului, în jurul cărora evoluează celelalte personaje ale piesei. Intriga comediei este constituită de pierderea scrisorii. În Actul I, Scena I, Tipătescu află de la Pristanda că Nae Caţavencu este în posesia unei scrisori care-i poate asigura reuşita în alegeri. Informaţia este confirmată de Trahanache, care vine la Tipătescu cu răvaşul în care era şantajat de către Nae Caţavencu cu publicarea scrisorii. Acest fapt va declanşa desfăşurarea întregii acţiuni. Soţul înşelat este convins că scrisoarea este o plastografie. Calmul său contrastează cu zbuciumul amorezilor Zoe şi Tipătescu, care acţionează impulsiv şi contradictoriu. Intervin Frfuridi şi Brânzovenescu, deoarece îi bănuiesc pe aliaţii politici de trădare atunci când îi văd pe Trahanache, Zoe şi pe Pristanda în vizită la Nae Caţavencu. Ştefan Tipătescu şi Zoe află de la Cetăţeanul turmentat ca Nae Caţavencu i-a sustras acestuia scrisoarea, însă îi linişteşte “venerabilul nenea Zaharia”, care le spune că l-a descoperit “pe onorabilul cu alta mai boacănă”. În Actul II, Farfuridi şi Brânzovenescu trimit o depeşă la “la Centru”, la Bucureşti, acuzându-l pe prefect de trădare, în timp ce Pristanda îl arestează pe Caţavencu din ordinul lui Tipătescu. Speriată, Zoe ordonă eliberarea lui şi uzează de mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipătescu să susţină candidatura lui Caţavencu, în schimbul scrisorii. Zoe îi promite şantajistului sprijinul său, dar, între timp, Pristanda aduce telegrama prin care se anunţă candidatura lui Agamemnon Dandanache, propus de la Centru.Punctul culminant este atins în Actul III, când acţiunea se mută în sala primăriei unde au loc discursurile candidaţilor Farfuridi şi Caţavencu. În pauza dintre cele două discursuri, grupările rivale se înfruntă, iar Zaharia Trahanache le arată prefectului şi lui Zoe poliţa falsificată de Caţavencu, hotărând să anunţe candidatura lui Agamemnon Dandanache. În final are loc o încăierare pusă la cale de Pristanda, în care Caţavencu îşi pierde pălăria cu scrisoarea, pe care o găseşte Cetăţeanul turmentat, care o duce destinatarei.Deznodământul coincide cu Actul IV şi aduce rezolvarea conflictului iniţial, pentru că scrisoarea ajunge la Zoe, se proclamă înfrângerea lui Caţavencu şi alegerea lui Agamemnon Dandanache. Apariţia lui Dandanache, care întrece prostia şi lipsa de onestitate a candidaţilor locali, a fost facilitată tot printr-un şantaj, obiectul său fiind tot o scrisoare de amor. Este ales în unanimitate şi totul se încheie cu festivitatea condusă de Caţavencu, unde adversarii se împacă.

Comedia este o specie a genului dramatic, care prezinta situatii neasteptate, moravuri si personaje care starnesc rasul. Opera este destinata prezentarii scenice. Tema comediei o constituie prezentarea vieţii social-politice dintr-un orasel de provincie, in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala fiind antrenate atat fortele aflate la putere, cat si cele din opozitie. O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri (politice,sociale…), iar titlul prezinta pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile: o scrisoare trimisa de Tipatescu lui Zoe este pierduta si ajunge în mainile adversarilor politici. Textul are trasaturi caracteristice atat operei dramatice, cat si comediei.

Ca orice operă dramatică, a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă şi este structurată în acte şi scene. Piesa este structurată in patru acte ,care au la rândul lor scene (9,14,7,14)

Totodată, timpul şi spaţiul acţiunii sunt limitate, întâmplările relatate petrecându-se în capitala unui judeţ de munte, în timpul alegerilor parlamentare din anul 1883.Modul predominant de expunere este dialogul, cãruia i se adaugă monologul dramatic.In cadrul dialogului se remarcă diversitatea replicilor care este o modalitate de realizare a comicului.Apar şi scene constituite numai din monolog, datorita prezenţei unui singur personaj. O altã trasaturã a operei dramatice este prezenţa indicaţiilor scenice care se referă la decor, la gesturile sau vestimentaţia personajelor. Descrierea si naraţiunea nu apar decât in replicile personajelor sau in indicaţiile de regie . Opera dramatică nu are narator, rolul acestuia fiind luat de personaje. Prezentarea conflictului dramatic este o altă trăsătură specifică acestui gen literar, întâlnită şi în ``O scrisoare pierdută``. El începe odată cu pierderea scrisorii de amor şi evoluează pe măsură ce Caţavencu îi şantajează pe adversarii săi cu publicarea ei. Conflictul atinge punctul culminant în momentul în care de la Centru se anunţă candidatura lui Dandanache şi se stinge când Caţavencu este deposedat de scrisoare.

Ca in orice comedie, si aici sunt prezente diferite tipuri de comic, realizat printr-o diversitate de procedee. Exista mai intai un comic de situatie , obtinut prin pierderea si gasirea scrisorii ,postura ridicola a lui Catavencu de a ajunge din stapan pe situatie, victima a unei escrocherii asemanatoare celei la care el apelase. Totodata, comica este si situatia finala, cand cele două forte potrivnice se impaca. Tot in comicul de situatie se incadreaza si cuplurile de personaje Zoe-Tipatescu-Trahanache, Farfuridi si Branzovenescu. Este prezent comicul de caracter, care izvoraste din comportarea personajelor. Personaje ca Dandanache, Catavencu, genereaza rasul prin contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para. Acestor tipuri de comic li se adauga si comicul de limbaj si de nume care se realizeaza prin ticurile verbale ale personajelor "curat","ai putintica rabdare", prin pronuntarea gresita a unor cuvinte "famelie", "bampir", "enteres","renumeratie" ori, cuvintelor intelese gresit, li se da un alt sens:"capitalist”, cu sensul de locuitor al capitalei. Ca dramaturg, I.L.Caragiale se remarcă prin măiestria cu care îşi construieşte personajele, care reprezintă tipuri umane . Aceste personaje sunt caracterizate atât în mod direct de către alte personaje , cât si în mod indirect prin fapte, atitidini, vorbe. Stefan Tipătescu este tipul junelui prim, numele lui ne duce cu gândul la un tip important în viaţa politică capabil de aventuri amoroase. Trahanache este tipul încornoratului, iar Catavencu il reprezintă pe cel care se agaţă cu disperare de orice pentru a-si atinge scopul, se agita ( căţăie).Farfuridi si Brânzovenescu, prin aluzia culinară al numele lor , sugerează inferioritatea. Dandanache ne duce cu gândul la ,,Dandanaua”(încurcătura) care se produce prin apariţia sa. El este tipul prostului ticălos . Pristanda îşi trage numele de la un joc moldovenesc şi sugerează zbaterea permanentă si inutilă, fără a ajunge undeva, sau exprimă ideea că e capabil să ,,joace aşa cum i se cântă”.El este tipul omului slugarnic, al slujbaşului supus.Prin aceste tipuri de comic autorul a reuşit să realizeze umorul şi ironia. Prin caracterul dramatic, prin diversitatea tipurilor de comic şi prin prezenţa personajului comic, această operă literară este o comedie.

TRASATURIPrivit in intregimea sa, textul operei literare “O scrisoare pierduta ” are trasaturile caracteristice generale ale unei creatii dramatice, dar si unele specifice care-i dau originalitate si care se imbina cu cele generale.Din prima categorie face parte structura in acte si scene. Modalitatea principala de comunicare din textul piesei, deci principalul mod de exprimare, este dialogul, caruia i se alatura monologul dramatic. Descrierea si naratiunea nu apar dacat in replicile personajelor sau in indicatiile de regie (indicatiile scenice) scrise intre paranteze la inceputul unui act, sau al unei scene, ori pe parcursul actiunii si se refera si la decor, fie la jocul de scena al actorilor.

STRUCTURA Comedia are patru acte, cuprinzand fiecare cate noua, paisprezece, sapte si, respectiv, paisprezece scene, iar actiunea, in totalitetea ei cuprinde o serie de

intamplari ale farsei electorale din anul 1883, in care sunt angajate toate personajele.

COMEDIAComedia (opera literara in proza care apartine genului dramatic) Comedia este o specie a genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, având un final fericit şi, deseori, un rol moralizator. Aceasta opera este o comedie de moravuri (politice, sociale, familiale), iar titlul ei are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile - pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de amor care ii era adresata de Stefan Tipatescu, prefectul judetului. Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintr-un oras de provincie in prejma alegerilor pentru Camera, in lupta electorala antrenandu-se atat fortele politice, cat si ale opozitiei.Asa cum precizeaza autorul, in partea de inceput in care sunt prezentate personajele, actiunea piesei se petrece in capitala unui judet de munte, in zilele noasre.

COMICULComicul este o categorie estetică având ca efect râsul, declanşat de contrastul dintre aparenţă şi esenţă, pretenţii şi realitate, aşteptări şi rezultate, dintre ceea ce este şi ceea ce vrea să pară un personaj.Tipurile de comic sunt: comicul de situaţie, comicul de caractere, comicul de moravuri, comicul de limbaj, comicul de intentii şi comicul de nume.

PERSONAJECaragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului respectiv, fiecare avandu-i identitatea sa bine prezentata, trasaturile sale specifice, modul sau de a fi, de a gandi si de a se exprima.

Personajele sale sunt asadar tipuri umane, personaje de factura clasica, avand ca dominanta o trasatura careia i se subordoneaza celelalte trasaturi, pentru ca personajele, desi tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite in complexitatea

lor. Astfel, exista trasaturi comune si trasaturi individuale care se contopesc in realizarea personajului.

Principale: Zaharia Trahanache, Zoe Trahanache, Ștefan Tipătescu, Nae Cațavencu

Secundare: Ionescu, Popescu, Pristanda, Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul turmentat