0o Scrisoare Pierduta

7/27/2019 0o Scrisoare Pierduta

http://slidepdf.com/reader/full/0o-scrisoare-pierduta 1/34

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA

DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME

LA COMEDIA „O SCRISOARE PIERDUTĂ ”

Lecţii recapitulative pentru elevii din clasa a VIII-a

Prof. IOAN HAPCA

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.

Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.

(Romani 12:7)



piese de teatru, adevărate capodopere ale genului

• I. L. Caragiale (1852-1912) este unul dintre marii

clasici ai literaturii române care a scrisnemuritoarele şi arhicunoscutele Momente şi schiţe, prin care a realizat o adevărată comedie umană atimpului său, a creat numeroase nuvele fantasticesau psihologice (Kir Ianulea, Calul dracului, Lahanul lui Mânjoală, În vreme de război, O făclie de Paşte etc.) şi a adus literatura dramatică românească

pe culmi neîntâlnite până la el prin capodopere alegenului ca O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D’ ale carnavalului, Conul Leonida faţăcu Reacţiunea sau Năpasta.



Titlul comediei de moravuri (politice, sociale, familiale)

• Comedia O scrisoare pierdută a fost citită mai întâi

într-o şedinţă a societăţii literare ieşene „Junimea”,iar premiera a avut loc la 13 noiembrie 1884 pescena Teatrului Naţional din Bucureşti, bucurându-

se de un mare succes încă de la premieră. • Această piesă de teatru este o comedie de

moravuri (politice, sociale, familiale), iar titlul ei

are în vedere pretextul în jurul căruia se dezvoltăîntâmplările - pierderea de câtre Zoe Trahanache aunei scrisori de amor care îi era adresată de ŞtefanTipătescu, prefectul judeţului.



Tema comediei: icoana moravurilor

• Tema comediei o constituie prezentarea vieţii social- politice dintr-un oraş de provincie în preajma alegerilor pentru Cameră, în lupta electorală antrenându-se atât forţele puterii, cât şi ale opoziţiei.

• Aşa cum precizează autorul, în partea de început în caresunt prezentate personajele, acţiunea piesei se petrece încapitala unui judeţ de munte, în zilele noastre. Că aceastaeste Piatra- Neamţ, Curtea de Argeş, Craiova sau Piteşti nuare importanţă, întrucât I. L. Caragiale preciza că piesa

poate „să fie icoana moravurilor din Piatra- Neamţ ca şi aoricărui oraş din provincie, dar nu s-a inspirat şi nu a vizat

anumite persoane de aici”.



Expoziţiunea în actul întâi

• Comedia are patru acte, cuprinzând fiecare câtenouă, paisprezece, şapte şi, respectiv, paisprezece scene, iar acţiunea, în totalitatea ei, cuprinde o seriede întâmplări ale farsei electorale din anul 1883, încare sunt angajate toate personajele.

• Actul întâi cuprinde în primele două scene expoziţiunea, în care facem cunoştinţă cuTipătescu, prefectul judeţului, şi cu Pristanda, poliţaiul oraşului şi unealta docilă a puterii, în jurulcărora evoluează celelalte personaje ale piesei.



INTRIGA ACŢIUNII ÎN COMEDIE • Intriga comediei o constituie pierderea scrisori i ,

care se consumă însă înainte de începerea acţiunii,deoarece în actul I, scena I, Tipătescu află deja de laPristanda că Nae Caţavencu este în posesia unei

scrisori care-i poate asigura reuşita în alegeri. Acestfapt va declanşa desfăşurarea întregii acţiuni. • Alertat, prefectul îi ordonă poliţaiului să afle despre

ce este vorba, dar între timp Zaharia Trahanache şi

Zoe, soţia sa, sunt şantajaţi de Caţavencu, adversarul lor politic, cu publicarea scrisorii compromiţătoare dacă nu îl vor sprijini în alegeri.Aceştia îl înştiinţează pe prefect de cele întâmplate,iar el devine din ce în ce mai neliniştit.



DESFĂŞURAREA ACŢIUNII

• Intervin în acţiune Farfuridi şi Brânzovenescu (primulfiind preferatul puterii pentru funcţia de deputat), deoareceîi bănuiesc pe aliaţii politici de trădare, văzându-i peTrahanache, pe Zoe şi pe Pristanda în vizită la NaeCaţavencu. Mai mult decât atât, adepţii lui Caţavencudistribuie în oraş bilete prin care susţin că acesta va fisprijinit în alegeri chiar de prefect.

• Ştefan Tipătescu şi Zoe află de la Cetăţeanul turmentat că Nae Caţavencu i-a sustras scrisoarea, iar Pristanda lecomunică pretenţiile acestuia: „ori o mie de poli, orideputăţia”. Îi linişteşte însă „venerabilul nenea Zaharia”,care le spune că l-a descoperit „pe onorabilul cu alta mai

boacănă (...). Cu altă plastografie”.



DESFĂŞURAREA ACŢIUNII • În actul al doilea desfăşurarea acţiunii continuă,

tensionându-se treptat. Farfuridi şi Brânzovenescu trimit odepeşă la „Centru”, la Bucureşti, acuzând-1 pe prefect detrădare, Pristanda îl arestează pe Caţavencu din ordinul luiTipătescu. Speriată de cele întâmplate şi de posibila

publicare a scrisorii, Zoe acceptă să se întâlnească cu NaeCaţavencu şi încearcă să-l lămurească şi pe prefect să-l

susţină în alegeri, dar acesta refuză din cauza depeşei luiFarfuridi şi a lui Brânzovenescu care ajunsese deja laBucureşti. Îi propune însă adversarului numeroase funcţii şi

o moşie, dar acesta nu vrea decât „mandatul de deputat”,ceea ce face ca prefectul să devină impulsiv. Până la urmă,Zoe îl va determina pe Tipătescu să fie de partea luiCaţavencu şi a ei, iar Cetăţeanul turmentat este sfătuit să

facă şi el acelaşi lucru.



DESFĂŞURAREA ACŢIUNII • Nemulţumirea cuplului Farfuridi -

Brânzovenescu creşte şi ameninţă din noucu… Bucureştiul.• Memorabilă este scena conceperii

telegramei către centru, când Farfuridi şiBrânzovenescu dovedesc o prostiedezarmantă: Trebuie să ai curaj ca mine,

trebuie să o iscăleşti, o dăm anonimă!• Între timp, soseşte însă Pristanda aducândtelegrama prin care se anunţă candidatura lui

Agamiţă Dandanache, propus de la centru.



PUNCTUL CULMINANT

• Actul al treilea este actul discursurilor candidaţilor şi al punctului culminant al acţiunii. Discursul lui Farfuridi ilustrează o adevărată beţie de cuvinte, o totală lipsă delogică, îmbinată cu agramatisme de toate felurile, iar cel al lui Caţavencu este tipic demagogic.

• În pauza dintre cele două discursuri, grupările rivale seconfruntă ca un exerciţiu preliminar al încăierării din finalulactului, iar Zaharia Trahanache le arată prefectului şi Zoei

poliţa falsificată de Caţavencu, hotărând să anunţecandidatura lui Agamiţă Dandanache.

• În final, când acest lucru se întâmplă, are loc oîncăierare pusă la cale de Pristanda, când Caţavencu îşi

pierde pălăria pe care o găseşte Cetăţeanul turmentat.



DEZNODĂMÂNTUL ACŢIUNII • În actul al patrulea, după punctul culminant (încăierarea violentă

dintre cele două tabere) care se petrece în actul al treilea, acţiuneaevoluează câtre deznodământ, proclamând înfrângerea lui

Caţavencu şi alegerea lui Agamiţă Dandanache. Zoe se teme încă de publicarea scrisorii, căci posesorul ei pare că „a intrat în pământ”.Soseşte Dandanache care povesteşte cum, tot printr -un şantajexercitat prin intermediul unei scrisori, a ajuns sa fie propus „de laCentru”.

• Îşi face apariţia Caţavencu „dezolat” că pierduse scrisoarea întimpul încăierării, dar soseşte şi Cetăţeanul turmentat în posesiacăruia se afla acum scrisoarea pierdută şi i-o dă „adrisantului”.Acum, Nae Caţavencu, ameninţat cu poliţa falsificată, acceptă săconducă festivitatea în cinstea noului ales, iar totul se termină într -oatmosferă de sărbătoare, de împăcare şi veselie unanimă.



în cadrul dialogului : diversitatea repl ici lor

• De asemenea, în cadrul dialogului se remarcădiversitatea replicilor, care constituie şi omodalitate de realizare a comicului. Astfel, seîntâlnesc replici diverse chiar în aceeaşi scenă şi

numai între două personaje - Tipătescu şi Pristanda,replici întrebare / răspuns: • „Tipătescu: Cine era?

• Pristanda: Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu,Popescu, popa Pripici...• Tipătescu: Şi popa? • Pristanda: Da, popa şi d. Tăchiţă...”;



în cadrul dialogului : diversitatea repl ici lor

• Replică / continuarea replicii: • „Tipătescu: Mişel! • Pristanda: Curat mişel! • Tipătescu: Murdar!

• Pristanda: Curat murdar!• Tipătescu: Ei! Nu s-alege!• Pristanda: Nu s-alege!”

• Sau replică / completarea replicii: • „Pristanda: Nouă suflete, coane Fănică, nouă şirenumeraţie...

• Tipătescu: După buget!

• Pristanda: Mică, sărut mâna, coane Fănică.”



replica în atenţia partenerului de discuţie

• Alteori, replica încearcă să capteze atenţia partenerului dediscuţie: „Cum vă spuneam...”, „Ce să zici?”, „Da' să vedeţice s-a-ntâmplat...”.

• Astfel de replici au şi menirea de a reveni la tema principalăa discuţiei (ameninţarea lui Caţavencu aflat în posesia uneiscrisori), căreia i se alătură două teme secundare (articoluldin ziarul „Răcnetul Carpaţilor” şi afacerea cu steagurile).

• Legătura dintre ele se face prin replicile lui Tipătescu care-lîndeamnă pe Pristanda să revină asupra „istoriei”: „Dar, însfârşit, las-o pe asta! (...) începuseşi să-mi spui istoria deaseară”; „Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă... (...) Spune odatăistoria de-aseară, că mă grăbesc...”.



dezvoltarea conflictului de bază în confl icte secundar

• Aceeaşi măiestrie deosebită dovedeşte I.L. Caragiale şi îndezvoltarea conflictului de bază al piesei căruia îi

subordonează o serie de conflicte secundare. • Conflictul principal se declanşează o dată cu ameninţarea

lui Caţavencu de a publica scrisoarea şi evoluează treptat, pe măsură ce îi şantajează, pe rând, pe Zaharia Trahanacheşi pe Zoe, soţia acestuia. Ştefan Tipătescu, autorul scrisorii,şi mai ales Zoe, intră în alertă, în timp ce Trahanache esteconvins că este o plastografie. Soţia „venerabilului” este

dispusă să accepte toate condiţiile impuse de NaeCaţavencu, iar prefectul cedează şi el, după ce adversarulsău îi refuză toate propunerile, neacceptând decât mandatulde deputat.



Conflictul se acutizează şi apar conflicte secundare.

• Conflictul se acutizează şi atinge intensitatea maximăîn momentul în care este anunţat candidatul în persoana luiAgamiţă Dandanache şi începe o adevărată bătălie întretaberele de alegători. Stingerea lui are loc atunci cândscrisoarea revine la Zoe prin intermediul Cetăţeanului

turmentat, iar Caţavencu, deposedat de obiectul şantajului,acceptă toate condiţiile impuse acum de Zoe, devenită dinvictimă, „călău”.

• Conflictul principal antrenează cu sine şi alte conflicte

secundare. Astfel, Farfuridi şi Brânzovenescu, temându-secă vor fi trădaţi, intră în dispută cu Tipătescu, cu Zoe şi cu

• Trahanache, iar la un moment dat apar disensiuni chiar întreŞtefan Tipătescu şi Zoe Trahanache în privinţa susţinerii

candidaturii lui Nae Caţavencu.



Conflictul se acutizează şi apar conflicte secundare.

• De asemenea, în pauza dintre cele douădiscursuri electorale din actul al treilea, cei doi

oratori- Farfuridi şi Caţavencu - intră în conflict, primul acuzându-l pe cel de-al doilea că este

„candidatul prefectului”, iar anunţarea candidaturiilui Agamiţă Dandanache şi încăierarea din final vor avea ca urmare „spargerea” partidului independent:

„După ce a fugit Caţavencu, dăscălimea s-a apucatla ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, şinici vorbă să mai scoată gazeta... S-a spart partidul

independent... s-a spart!”.



trăsătura esenţială a oricărei comedii : râsul

• Derularea faptelor, evoluţia conflictelor şicomportarea personajelor pun în evidenţătrăsătura esenţială a oricărei comedii: stârnirea (provocarea) râsului şi finalulcomic prin rezolvarea neaşteptată a situaţieiiniţiale datorită unei adevărate „lovituri deteatru”.

• Cu alte cuvinte, este vorba de prezenţacomicului şi diversitatea mijloacelor princare I. L. Caragiale reuşeşte să-l realizeze.



un comic de situaţie • Există mai întâi un comic de situaţie obţinut prin

pierderea şi găsirea scrisorii de amor, prin posturaridicolă a lui Caţavencu, de a ajunge, din stăpân pesituaţie, victimă a unei escrocherii asemănătoare

celei la care el apelase. Totodată, comică este situaţia finală, când cele două forţe potrivnice seîmpacă şi farsa electorală se termină cu uncompromis pe care toată lumea îl acceptă cu

dezinvoltură. Tot în comicul de situaţie seîncadrează existenţa unor cupluri de personaje — Farfuridi şi Brânzovenescu - sau a triunghiuluiconjugal Zoe - Tipătescu - Trahanache.



un comic de moravuri• În al doilea rând există un comic de

moravuri, realizat prin înfăţişarea relaţiei

dintre Tipătescu şi Zoe, ori a felului în care se pregătesc şi se desfăşoară alegerile sau seobţine victoria.

• Este, aşadar, vorba atât de moralitatea dinviaţa de familie, cât şi de cea politică, iar corupţia politicienilor îmbracă o diversitate de

forme.



un comic de caracter • În al treilea rând, este prezent comicul de caracter careizvorăşte din comportarea personajelor, din atitudinea lor

şi din ipostazele în care acestea sunt prezentate.

• Personaje ca Dandanache, Caţavencu, Pristanda

generează râsul prin contrastul dintre pretenţiile pe care leau şi comportamentul lor. Caţavencu se pretinde patriot, dar urmăreşte interese personale meschine; Dandanache esteramolit, dar şiretenia sa depăşeşte starea de decrepitudine încare se află. La rândul său, Pristanda se supune orbeşte luiTipătescu, ceea ce nu-l împiedică să gândească despreCaţavencu: „Straşnic prefect ar fi ăsta!” după ce-i

mărturisise că-i citeşte gazeta „ca pe Evanghelie”.



un comic de limbaj • Tuturor acestor forme de comic, li se alătură comicul de

limbaj şi de nume. Comicul de limbaj se realizează printicurile verbale ale personajelor („Ai puţintică răbdare”,„Curat”), prin pronunţarea greşită a unor neologisme şi aunor cuvinte obişnuite („renumeraţie”, „famelie”, „bampir”,

plebicist”, „cioclopedică”, „catindeală”, „nifilist”,„momental”, „fevroarie”, „enteres”, „dumneei” etc.).Alteori, cuvintele sunt înţelese greşit, dându-li-se alt sens(„capitalist” cu sens de locuitor al capitalei, „anonimă”

(semnată), „puncte esenţiale” (pe ici pe colo) etc.). Sau structurile conţin nonsensuri datorită negării primului enunţ prin cel de-al doilea: „...e sublimă, dar lipseşte cudesăvârşire”, „aclamăm munca, travaliul care nu se face de

loc”, „să se revizuiască primesc, dar atunci să nu se schimbenimic”.



un comic de limbaj

• Sunt prezente contradicţiile de termeni („12trecute fix”), truismele (constatări de ordingeneral), de cele mai multe ori pleonastice

(„un popor care nu merge înainte stă pe loc”,„unde nu e moral, acolo e corupţie”) sau pleonasmele propriu-zise („fără prinţipuri, va

să zică că nu le are”, „nu dau voie să-şi permită”, „măcar câtuşi de puţin”, „aclamămmunca, travaliul”, „nu spune decât numai şi

numai”.



di it t d til i



o diversitate de stiluri• Toate aceste elemente de limbaj se îmbină într -o

diversitate de stiluri: familiar (colocvial), publicistic,

administrativ, oratoric, pentru că apare ca elementscrisoarea (în două variante „de amor” şi o dată ca plângeresau reclamaţie), dar în toate situaţiile ca obiect de şantaj,ziarul (ca modalitate de manipulare a opiniei publice),

discursul (în actul III), alocuţiunea şi toastul (ca modalităţioratorice - în actul IV). Hazul creşte mai ales atunci când personajele folosesc unul sau altul dintre structurilespecifice unui stil într-un context neadecvat, aşa cum se

întâmplă când, adresându-se lui Pristanda, Caţavencuîmbină limbajul familiar cu cel solemn, pretenţios şisentenţios: „îmi pare râu, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzeletale... Adică noi nu ştim cum merge politica? (sentenţios).într-un stat constituţional, un poliţist nu e nici mai mult nicimai puţin decât un instrument!”

i l d



comicul de nume • Tot în comicul de limbaj se încadrează şi comicul de nume pentru că

acestea sunt deosebit de sugestive încât „fac concurenţă stării civile”.

Trahanache sugerează amânarea, tergiversarea, decrepitudinea, bătrâneţea, iar Caţavencu reprezintă pe cel care se agaţă cu disperarede orice pentru a-şi atinge scopul, se agită şi „căţăie” (flecăreşte), fiindtipul demagogului lătrător. Farfuridi şi Brânzovenescu, prin aluziaculinară a numelor lor, sugerează inferioritatea, vulgaritatea, pe cândDandanache ne duce cu gândul la dandanaua (încurcătura) pe care o

produce prin apariţia lui. Alăturat lui Agamemnon nume ilustru dinmitologia greacă, cu formă de diminutiv - Agamiţă - şi pronunţat deTrahanache „Gagamiţă”, numele Dandanache reliefează şi ramoliţiacelui care îl poartă. Pristanda îşi trage numele de la un jocmoldovenesc şi sugerează zbaterea permanentă şi inutilă, fără a ajungeundeva, la un rezultat, sau exprimă ideea că e capabil să joace aşa cumi se cântă. Numele lui Tipătescu ne duce cu gândul al un tip importantîn viaţa politică, dar şi capabil de aventuri amoroase, datorită poziţieişi prezenţei sale.



un comic al intenţiilor • În cadrul categoriilor de comic se observă un comic al

intenţiilor prin care este pusă în evidenţa atitudinea scriitorului faţă de evenimente şi personaje: umor, ironie,sarcasm etc. acestea fiind categorii ale comicului. De pildă,

autorul priveşte cu îngăduinţă ticul verbal al lui Pristanda,deşi acesta ajunsese la expuneri ilogice şi creează astfelumorul:

• „Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!

• Tipătescu: Mişel! • Pristanda: Curat mişel!

• Tipătescu: Murdar!

• Pristanda: Curat murdar!”

0o Scrisoare Pierduta

Documents

Transcript of 0o Scrisoare Pierduta