O SCRISOARE PIERDUTĂ

4
O SCRISOARE PIERDUTĂ Comedia este specia genului dramatic în versuri sau în proză, care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaţii neaşteptate, având un final fericit şi, deseori un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparenţă şi esenţă. Personajele comediei sunt inferioare în privinţa însuşirilor morale, a capacităţilor intelectuale sau a statutului social. Reprezentată pe scenă în 1884, comedia O scrisoare pierdută este a treia dintre cele patru scrise de autor, fiind o capodoperă a genului dramatic. Piesa este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului, fiind inspirată de farsa electorală din anul 1883. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinată reprezentării scenice, dovadă fiind lista cu Persoanele de la începutul piesei şi didascaliile, singurele intervenţii directe ale autorului în piesă. Piesa este structurată în patru acte alcătuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici între personaje. Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele îşi dezvăui intenţiile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezintă evoluţia acţiunii dramatice, se definesc relaţiile dintre personaje şi se realizează caracterizarea directă sau indirectă. Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre esenţă şi aparenţă. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează, de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument al şantajului politic „o scrisoare pierdută”, pretext dramatic al comediei. Articolul nehotărât „o” indică atât banalitatea întâmplării, cât şi repetabilitatea ei. Tema comediei o constituie prezentarea vieţii social-politice dintr-un oraş de provincie în circumstanţele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antrenează energiile şi capacităţile celor angajaţi, într-un fel sau altul, în farsa electorală. O scrisoare pierdută este o comedie în patru acte, primele trei urmărind o acumulare gradată de tensiuni şi conflicte, iar al patrulea anulând toată agitaţia şi panica stârnite în jurul scrisorii pierdute. În construcţia piesei, se remarcă trei elemente care subliniază arta de dramaturg a lui Caragiale: piesa începe după consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii), găsindu-l pe Tipătescu într-o stare de agitaţie şi nervozitate; nu există propriu-zis o acţiune, totul se derulează în jurul scrisorii, adică a pretextului; chiar dacă începutul şi finalul piesei nu sunt simetrice, piesa are o arhitectură circulară, în sensul că atmosfera destinsă din final reface situaţia iniţială a personajelor, aceea de dinaintea pierderii scrisorii, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Întreaga acţiune se desfăşoară în„capitala unui judeţ de munte”, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în perioada campaniei electorale, într-un interval de trei zile. Scena iniţială din actul I prezintă personajele Ştefan Tipătescu şi Pristanda, care citesc ziarul Răcnetul Carpaţilor şi numără steagurile. Pretextul dramaturgic, adică intriga, care încinge spiritele şi activează conflictul, este pierderea de către Zoe, soţia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresată lui Tipătescu, prefectul judeţului. Scrisoarea, găsită de Cetăţeanul turmentat şi sustrasă acestuia de Caţavencu, este folosită de acesta din urmă ca mijloc de şantaj pentru a obţine candidatura. Comicul de situaţie constă aici între calmul lui Zaharia Trahanache, soţul înşelat, care crede

Transcript of O SCRISOARE PIERDUTĂ

O SCRISOARE PIERDUTComedia este specia genului dramatic n versuri sau n proz, care provoac rsul prin surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, avnd un final fericit i, deseori un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparen i esen. Personajele comediei sunt inferioare n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale sau a statutului social.Reprezentat pe scen n 1884, comediaO scrisoare pierduteste a treia dintre cele patru scrise de autor, fiind o capodoper a genului dramatic. Piesa este ocomedie de moravurin care sunt satirizate aspecte ale societii contemporane autorului, fiind inspirat de farsa electoral din anul 1883.Ca specie a genului dramatic, comedia este destinat reprezentrii scenice, dovad fiind lista cuPersoanelede la nceputul piesei ididascaliile, singurele intervenii directe ale autorului n pies. Piesa este structurat npatru actealctuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici ntre personaje. Principalul mod de expunere estedialogul,prin care personajele i dezvui inteniile, sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezint evoluia aciunii dramatice, se definesc relaiile dintre personaje i se realizeaz caracterizarea direct sau indirect.Titlulpune n eviden contrastul comic dintre esen i aparen. Pretinsa lupt pentru putere politic se realizeaz, de fapt, prin lupta de culise, avnd ca instrument al antajului politico scrisoare pierdut, pretext dramatic al comediei. Articolul nehotrtoindic att banalitatea ntmplrii, ct i repetabilitatea ei.Temacomediei o constituie prezentarea vieii social-politice dintr-un ora de provincie n circumstanele tensionate ale alegerii unui deputat, eveniment care antreneaz energiile i capacitile celor angajai, ntr-un fel sau altul, n farsa electoral.O scrisoare pierduteste o comedie n patru acte, primele trei urmrind o acumulare gradat de tensiuni i conflicte, iar al patrulea anulnd toat agitaia i panica strnite n jurul scrisorii pierdute. n construcia piesei, se remarc trei elemente care subliniaz arta de dramaturg a lui Caragiale: piesa ncepe dup consumarea momentului intrigii (pierderea scrisorii), gsindu-l pe Tiptescu ntr-o stare de agitaie i nervozitate; nu exist propriu-zis o aciune, totul se deruleaz n jurul scrisorii, adic a pretextului; chiar dac nceputul i finalul piesei nu sunt simetrice, piesa are o arhitectur circular, n sensul c atmosfera destins din final reface situaia iniial a personajelor, aceea de dinaintea pierderii scrisorii, ca i cum nu s-ar fi ntmplat nimic.Fiind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce privete amploareatimpuluii aspaiuluide desfurare a aciunii. ntreaga aciune se desfoar ncapitala unui jude de munte,la sfritul secolului al XIX-lea, n perioada campaniei electorale, ntr-un interval de trei zile. Scena iniial dinactul Iprezint personajele tefan Tiptescu i Pristanda, care citesc ziarulRcnetul Carpailori numr steagurile. Pretextul dramaturgic, adicintriga, care ncinge spiritele i activeaz conflictul, este pierderea de ctre Zoe, soia lui Zaharia Trahanache, a unei scrisori de amor ce i-a fost adresat lui Tiptescu, prefectul judeului. Scrisoarea, gsit de Ceteanul turmentat i sustras acestuia de Caavencu, este folosit de acesta din urm ca mijloc de antaj pentru a obine candidatura. Comicul de situaie const aici ntre calmul lui Zaharia Trahanache, soul nelat, care crede ns c scrisoarea este un fals, i zbuciumul celor doi amani care ncearc s gseasc soluii pentru a recupera scrisoarea.Actul IIprezint numrarea voturilor, dar cu o zi naintea alegerilor.Conflictul dramaticprincipal const n confruntarea pentru puterea politic a dou fore opuse: reprezentanii partidului aflat la putere (prefectul tefan Tiptescu, Zaharia Trahanache, preedintele gruprii locale a partidului i Zoe, soia acestuia) i gruparea independent constituit n jurul lui Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al zairuluiRcnetul Carpailor.Conflictul are la baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce vor s par personajele, ntre aparen i esen. Este utilzattehnica amplificrii treptate a conflictului. O serie deprocedee compoziionale(modificarea raporturilor dintre personaje, rsturnri brute de situaie, introducerea unor elemente-surpriz, anticipri, amnri) menin tensiunea dramatic, prin complicarea i multiplicarea situaiilor conflictuale.Conflictul secundareste reprezentat de grupul Farfuridi-Brnzovenescu, care se teme de trdarea prefectului. Tensiunea dramatic este susinut prin apariia i dispariia scrisorii, prin felul cum evolueaz ncercarea de antaj a lui Caavencu.n timp ce Zoe este dispus la acceptarea condiiilor cerute de Caavencu, Tiptescu i ofer acestuia diferite funcii n schimbul scrisorii, dar adversarul nu cedeaz. Dac, n zarva acestui conflict, Zaharia Trahanache pare a fi convins c este vorba de o plastografie, Farfuridi i Brnzovenescu bnuiesc o trdare i se decid s expedieze o anonim la centru.nactul III,care constituie ipunctul culminant,aciunea se mut n sala mare a primriei unde au loc discursurile candidailor. Moment de maxim ncordare, n care cei doi posibili candidai, Farfuridi i Caavencu, rostesc discursuri antologice. ntr timp, Trahanache gste o poli falsificat de Caavencu pe care intenioneaz s o foloseasc pentru contra-antaj. Apoi anun n edin numele candidatului susinut de comitet: Agami Dandanache. Btaia dintre taberele de alegtori se declaneaz imediat dup anunarea candidatului, astfel ncercarea lui Caavencu de a vorbi n public despre scrisoare eueaz. n ncierare, Caavencu pierde plria cu scrisoarea, gsit pentru a doua oar de Ceteanul turmentat, care o duce destinatarei.Actul IV, deznodmntul,aduce rezolvarea conflictului iniial pentru c scrisoarea revine la Zoe, prin intermediul Ceteanului turmentat, trimisul de la centru este ales, iar Caavencu apare umil i speriat. Propulsarea ploitic a candidatului-surpriz se datoreaz unei poveti asemntoare deoarece i el gsise o scrisoare compromitoare. Caavencu este nevoit s accepte s conduc festivitatea n cinstea noului ales, i totul se termin ntr-o atmosfer de srbtoare i mpcare.Dou personaje secundare au un rol aparte n construcia subiectului i n meninerea tensiunii dramatice. n fiecare act, n momentele de maxim tensiune, Ceteanul turmentat intr n scen, avnd intervenii involuntare, dar decisive n derularea intrigii. El apare ca un instrument al hazardului, fiind cel care gsete scrisoarea din ntmplare, n dou rnduri, face s-i parvin mai nti lui Caavencu i o duce n finaladrisantului,coana Joiica. Dandanache este elementul-surpriz prin care se realizeazdeznodmntul, el rezolv ezitarea cititorului ntre a da mandatul prostului de Farfuridi sau canaliei Caavencu. Personajul ntrete semnificaia piesei, prin generalizare i ngroare a trsturilor, candidatul trimis de la centru fiindmai prost ca Farfuridi i mai canalie dect Caavencu.

4)PERSONAJELE:TEFAN TIPTESCU, ZOE TRAHANACHE.RELAIA DINTRE CELE DOU PERSONAJEPersonajele din comedii au trsturi care nlesnesc ncadrarea lor n diferite tipuri. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romn. Ele aparin viziunii clasice pentru c se ncadreaz ntr-o tipologie comic, avnd o dominant de caracter i un repertotiu fix de trsturi. n comediaO scrisoare pierdutse ntlnesc urmtoarele clase tipologice: tipul ncornoratului (Zaharia Trahanache), tipul primului-amorez i al donjuanului (tefan Tiptescu), tipul cochetei i al adulterinei (Zoe), tipul politic i al demagogului (Tiptescu, Caavencu, Farfuridi, Brnzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul ceteanului (Ceteanul turmentat), tipul funcionarului (Pristanda), tipul confidentului (Pristanda, Tiptescu, Brnzovenescu), tipul raisonerului (Pristanda). Un alt mijloc de caracterizare esteonomastica.Numele personajelor sugereaz trstura lor dominant.tefan Tiptescueste prezentat nc din lista cuPersoanelede la nceputul piesei n funcia de prefect al judeului. La adpostul autoritii politice, i folosete avantajele n propriile lui interese. n acelai timp, el ntruchipeaz n comedietipul donjuanului, al primului amorez.Prietenul cel mai bun al lui Zaharia Trahanache, Tiptescu o iubete pe soia acestuia, Zoe,femeia cochet,nc din momentul n care ea se cstorete cu neica Zaharia, dup cum observ cu naivitate soul:pentru mine s vie s bnuiasc cineva pe Joiica, ori pe amicul Fnic, totuna e... E un om cu care nu triesc de ieri, de alaltieri, triesc de opt ani, o jumtate de an dup ce m-am nsurat a doua oar. De opt ani trim mpreun ca fraii, i niciun minut n-am gsit la omul acesta mcar attica ru.n comparaie cu celelalte personaje, Tiptescu este cel mai puin marcat comic, fiind spre deosebire de toi ceilali un om instruit, educat, dar cu toate acestea impulsiv, dup cum l caracterizeaz nmod directi Trahanache:E iute! N-are cumpt. Aminteri bun biat, detept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect.n fond, Tiptescu triete o dram. De dragul unei femei pe care este nevoit s o mpart cu altcineva, sacrific o carier promitoare la Bucureti, aa cum remarc acelai Trahanache:Credei d-voastr c ar fi rmas el prefect aici i nu s-ar fi dus director la Bucreti, dac nu struiam eu i cu Joiica... i la drept vorbind, Joiica a struit mai mult...Disperat de pierderea scrisorii, el aplic o bine susinut tactic de atac mpotriva lui Caavencu, nclcnd chiar legea. Abuzul de putere este principala sa arm: i d mn liber lui Pristanda, controleaz scrisorile de la telegraf i dispune s nu fie transmis niciun mesaj fr tirea lui, i ofer lui Caavencu diferite posturi importante, pentru ca apoi, la refuzul acestuia i contient c alegerile sunt o fars, s cedeze. Pus n situaia de a se apra, Tiptescu dovedete o bun tiin a disimulrii: cnd Trahanache i aduce vestea existenei scrisorii, se preface a nu ti nimic; n faa lui Farfuridi i Brnzovenescu ia poz de victim a propriei sale sensibiliti pentru partid, iar n relaia cu Nae Caavencu este perfid i violent. Personajul nu are ambiii politice, postul de prefect oferindu-i o stare de suficien, tulburat doar de pierderea scrisorii.Zoe, n schimb, n ciuda vicrelilor, a leinurilor, dar i faptului c este considerat o damsimitoare,este n realitate o femeie voluntar, stpn pe sine, care tie foarte bine ce vrea i care i manipuleaz pe toi n funcie de propriile dorine. Spre deosbire de amantul ei, ea nu cade prad disperrii ci ncearc s rezolve situaia cu Caavencu ct mai repede posibil, dei face parad de iubirea pentru Tiptescu i de sacrificiile ei pentru el, n fapte ea nu a jertfit altceva dect o fidelitate conjugal stnjenitoare, sacrificiul fiind fcut de fapt de Tiptescu.Dincolo de aparene, n cuplul pe care Zoe l formeaz cu Tiptescu, ea reprezint raiunea, puterea i deine de fapt controlul asupra relaiei. Fiindun om cruia i place s joace pe fa,dup cum el nsui mrturisete, Tiptescu refuz iniial compromisul politic i i propune Zoei o soluie disperat, artndu-se pregtit s renune la tot pentru ea:S fugim mpreun...Ea intervine ns energic i refuznebunia,deoarece nu dorete s renune la poziia sa de prim doamn a oraului. De aceea i rspunde ferm prefectului:Eti nebun? Dar Zaharia? Dar poziia ta? Dar scandalul i mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?...Izbucnirea scandalului o ngrozete mai tare dect pierderea brbatului iubit:Cum or s-i smulg toi gazeta, cum or s m sfie, cum or s rz!... O sptmn, o lun, un an de zile n-au s mai vorbeasc dect de aventura asta... n orelul acesta, unde brbaii i femeile i copiii nu au alt petrecere dect brfirea, fie chiar fr motiv... dar nc avnd motiv... i ce motiv, Fnic! Ce vuiet!... ce scandal! Ce cronic infernal!Replica ei la ntrebarea lui Tiptescu ascunde o ironie amar:Zoe! Zoe! M iubeti? / Te iubesc, dar scap-m.n confruntarea dintre cei doi n ceea ce privete susinerea candidaturii lui Caavencu, prefectul este cel care cedeaz pn la urm de dragul Zoei:n sfrit, dac vrei tu... fie!... ntmpl-se orice s-ar ntmpla... Domnule Caavencu, eti candidatul Zoii, eti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare i al meu!... Poimine eti deputat!...Crispat, ncordat, pe parcursul ntregii comedii, Zoe devine, la sfritul piesei, generoas, fermectoare, spunndu-i lui Caavencu:Eu sunt o femeie bun... am s i-o dovedesc. Acum sunt fericit... Puin mi pas dac ai vrut s-mi faci ru i n-ai putut. Nu i-a ajutat Dumnezeu pentru c eti ru; i pentru c eu voi s-mi ajute totdeauna, am s fiu bun ca i pn acuma.Finalul comediei aduce mpcarea tuturor. Odat ce intr n posesia scrisorii, Zoe devine triumftoare, se comport ca o doamn, i recapt superioritatea la care renunase pentru scurt timp, face promisiuni pentru Caavencu (Fii zelos, asta nu-i cea din urm Camer!), n timp ce Tiptescu se retrage ca i mai nainte n umbra ei.Dei nu sunt sancionate prin comicul de limbaj, personajelecu cartesunt ironizate pentru legtura extraconjugal, semnificative n acest sens fiind numele lor de alint, Fnic i Joiica.