1

O CASĂ DE PĂPUŞI

Henrik IBSEN

PIESA IN TREI ACTE (1879)

în româneşte de RADU POLIZU-MICŞUNEŞTI şi FLORIN MURGESCU

Personajele:

AVOCATUL HELMER

NORA, soţia lui

DOCTORUL RANK

DOAMNA LINDE

AVOCATUL KROGSTAD

CEI TREI COPII AI LUI HELMER

ANNE-MARIE, bonă la soţii Helmer

SERVITOAREA

UN COMISIONAR

ACTUL I

2

(Ac iunea se desf şoarţ ă ă în locuin a familiei Helmer).ţ

(Un interior confortabil, mobilat cu gust, f r îns a fi luxos. In dreapta, în fund, oă ă ă uş d în antre ; o alt uş în fund, la stînga, d în biroul lui Helmer. Intre acesteă ă ă ă ă dou uşi, un pian. In mijlocul peretelui din stînga, o uş şi mult mai în fa , spreă ă ţă scen , o fereastr . Lîng fereastr , o mas rotund cu fotolii şi o canapelu . Peă ă ă ă ă ă ţă peretele din dreapta, ceva mai spre fund, o uş şi, pe acelaşi perete, mai spreă primul plan, un şemineu cu dou fotolii şi un balansoar în fa . Între şemineu şi uşaă ţă lateral , o m su . Pe pere i, gravuri de aram . O etajer cu obiecte de por elan şiă ă ţă ţ ă ă ţ alte bibelouri ; o bibliotec micu cu c r i legate luxos. Covoare pe podea; foc înă ţă ă ţ sob . Zi de iarn . Se aude soneria în antreu; apoi cum se deschide uşa. Nora intr înă ă ă camer , fredonînd voioas ; e îmbr cat cu p l rie şi palton; duce multe pachete, peă ă ă ă ă ă care le aşaz pe masa din dreapta. Las dup ea uşa de la antreu deschis . Se vedeă ă ă ă prin uşa deschis un comisionar aducînd un pom de Cr ciun şi dînd un coşă ă servitoarei care a deschis.)

NORA: Helene, ascunde pomul de Cr ciun. In nică i un caz s nu-l vad copiii pînă ă ă desear , cînd va fi împodobit. ă (C tre comisionar, sco îndu-şi portmoneul.)ă ţ Cît face?

COMISIONARUL : Cincizeci de ore.

NORA : Poftim o coroan . Nu, p streaz restul. ă ă ă (Comisionarul mul umeşte şi pleac .ţ ă Nora închide uşa. Continu s zîmbeasc plin de mul umire în timp ce-şi scoateă ă ă ă ţ paltonul şi p l ria. Scoate din buzunar o pung cu praline şi m nînc vreo dou ; peă ă ă ă ă ă urm , se apropie cu precau ie şi ascult la uşa biroului lui Helmer.)ă ţ ă A, e acas .ă (Fredoneaz din nou, îndreptîndu-se spre masa din dreapta.)ă

HELMER (din camera lui): Cine ciripeşte acolo ? Ciocîrlia mea ?

NORA (pe cale s deschid un pachet)ă ă : Da, ea e.

HELMER : Şi cine zburd pe-acolo ? Veveri a mea?ă ţ

NORA: Da.

HELMER: Cînd s-a întors veveri a mea?ţ

NORA : Chiar acuma. (Bag punga de praline în buzunar şi se şterge la gur .)ă ă Torvald, vino s vezi ce cump r turi am f cut.ă ă ă ă

HELMER : Nu m deranja. ă (îndat apoi deschide uşa şi priveşte avînd înc tocul înă ă min .)ă Cump r turi? Asta numeşti tu cump r turi? Atîtea? Rîndunica mea, cumă ă ă ă scap în oraş, iar şi arunc banii pe fereastr .ă ă ă ă

NORA : Dar, Torvald, anul acesta putem şi noi s facem un pic de lux. Este primulă nostru Cr ciun f r economii.ă ă ă

HELMER : Bine, bine, dar nici risip nu putem face.ă

3

NORA : Sigur, Torvald, îns un pic tot putem risipi, nu-i aşa ? Numai un pic. Tu o să ă ai acum un salariu mare, o s ai mul i, mul i bani.ă ţ ţ

HELMER : Da, dar numai dup Anul Nou. Şi-apoi, am de aşteptat trei luni pîn laă ă primul salariu.

NORA : Ei ! Pîn atunci o s ne împrumut m.ă ă ă

HELMER : Nora ! (Se apropie de ea şi o trage de ureche în gluma.) Veşnic nechibzuit ! Presupune c ast zi m împrumut cu o mie de coroane, pe care tu oă ă ă ă s le risipeşti în s pt mîna Cr ciunului, iar eu ... de Anul Nou, m pomenesc cu oă ă ă ă ă c r mid -n cap şi... gata.ă ă ă

NORA (astupîndu-i gura) : Ei ! Nu fi atît de sinistru.

HELMER : Bine, dar s presupunem c aşa s-ar întîmpla. Atunci ? ă ă

NORA : Dac s-ar întîmpla aşa, mi-ar fi perfect indiferent dac am sau nu datorii.ă ă

HELMER : Dar oamenii de la care m-am împrumutat ?

NORA : Aia ? Cine şi-ar mai bate capul cu ei ? Nişte str ini !ă

HELMER : Nora, Nora, gîndeşti ca o femeie ! S fim serioşi, Nora, tu îmi cunoştiă p rerile în privin a asta ! Nici un împrumut. Înrobit, ba chiar şi mai r u, e c minulă ţ ă ă cl dit pe datorii. Pîn ast zi ne-am inut bine; tot aşa trebuie s ne inem şi înă ă ă ţ ă ţ pu inul timp ce mai avem de rezistat.ţ

NORA (se duce Ung sob , cu ja a spre aceasta)ă ă ţ : Da, da, cum vrei tu, Torvald.

HELMER (apropiindu-se de ea) : Dar ce v d ? Micu a ciocîrlie nu trebuie s -şi laseă ţ ă aripioarele în jos. Veveri a mea s-a îmbufnat ? ţ (Scoate portofelul) Nora, ce crezi că am aici ?

NORA (întorcîndu-se repede) : Bani !

HELMER : Ia-i ! (ii d cîteva bancnote).ă Doamne, doar în eleg şi eu c de Cr ciunţ ă ă sînt destule cheltuieli într-o cas .ă

NORA (num rînd)ă : Zece ... dou zeci... treizeci... patruzeci. O, mul umesc,ă ţ mul umesc, Torvald ; o s -mi ajung mult timp.ţ ă ă

HELMER : Da, aşa şi trebuie s faci.ă

NORA : Da, da, aşa am s fac. Vino acum s - i ar t tot ce-am cump rat. Şi cît deă ă ţ ă ă ieftin ! Uite, aici sînt haine noi pentru Ivan şi o sabie. Aici, un cal şi o trompetă pentru Bob. Şi aici e p puşa cu p tu ulă ă ţ ei, pentru Emmy ; le-am luat de la solduri ; ea, oricum, tot le face buc ele. Şi aici am stof de rochie şi lenjerie pentru bon ;ăţ ă ă b trîna Anne-Marie ar merita mult mai mult.ă

4

HELMER : Dar în pachetul acela ce e ?

NORA (precipitat) : Torvald, nu ! Nu trebuie s vezi pîn desear !ă ă ă

HELMER : Aha ! Dar spune-mi acuma, tu, risipitoare mic , pentru tine te-ai gîndit să ă cumperi ceva ? rezonabil şi care ar putea s - i fac pl cere ...ă ţ ă ă

NORA : Nu ştiu ce mi-aş dori. Dar, stai, ştii ce ? ...

HELMER :Ei?

NORA (jucîndu-se cu nasturii hainei lui, f r s -l priveasc )ă ă ă ă : Dac ai vrea s -mi faciă ă ceva, ai putea s ... ai putea . . .ă

HELMER : Ei, hai, spune o dat .ă

NORA (precipitat) : Ai putea s -mi dai bani, Torvald. Doar atît cît nu te-ar stînjeni deă loc ; i-aş p stra şi voi vedea pe urm ce-mi cump r.ă ă ă

HELMER : Dar bine, Nora, totuşi...

NORA : Ba da, f cum te rog, drag Torvald ; te rog mult de tot. Aş putea s pună ă ă banii într-un plic frumos de hîrtie poleit şi s -i atîrn în pomul de Cr ciun. N-ar fiă ă ă dr gu ?ă ţ

HELMER : Cum se cheam p s ric aia nesocotit ?ă ă ă ă ă

NORA : Da. Ştiu, sticlete. Dar f cum te rog eu, Torvald ; aşa o s am tot timpul să ă ă m gîndesc cum i-aş putea folosi mai bine. Vezi ce cuminte sînt ? Nu ?ă

HELMER (zîmbind) : Da ! Sigur, dar asta numai dac realmente ai fi în stare s -iă ă p strezi, şi-apoi dac în adev r i-ai cump ra ceva pentru tine. Numai c banii seă ă ă ţ ă ă vor irosi în cas pe tot felul de fleacuri, şi pîn la urm tot eu va trebui s -i scot dină ă ă ă buzunar.

NORA : Nu-i aşa, Torvald.

HELMER : M car de-ar fi aşa, unica şi draga mea Nora. ă (Cuprinzînd-o de talie.) Sticle elului meu scump îi trebuie mul i, mul i bani. E de necrezut cît de costisitorţ ţ ţ este pentru un b rbat un sticle el ca tine.ă ţ

NORA : Cum po i s spui asta ? Eu economisesc cît pot.ţ ă

HELMER (rîzînd) : Da, ai spus foarte bine : cît po i. Numai c nu po i de loc.ţ ă ţ

NORA (fredonînd şi zîmbind cu aer satisf cut) ă : Hm, ar trebui s ştii cît de multeă cheltuieli avem noi, ciocîrliile şi veveri ele, Torvald.ţ

5

HELMER : Eşti o micu bizar . Exact ca tat l t u. Te zba i în fel şi chip s pui mînaţă ă ă ă ţ ă pe bani ; dar îndat ce-i ai, î i şi alunec printre degete ; niciodat nu ştii ce-ai f cută ţ ă ă ă cu ei. Ce s -i faci ? Ce s -i faci ? Trebuie s te ia omul aşa cum eşti. Asta aiă ă ă moştenit-o prin sînge, Nora. Da, da. Ereditatea.

NORA : Ah, aş dori s fi moştenit multe din calit ile tatii.ă ăţ

HELMER : Eu îns nu te-aş dori niciodat altfel. Fii cum eşti acuma, dulcea şi micaă ă mea ciocîrlie. Dar ascult , am impresia c e ceva suspect, bizar cu tine.ă ă

NORA : Aşa par ?

HELMER : Desigur. Uit -te drept în ochii mei.ă

NORA (privindu-l) : Ei ?

HELMER (amenin înd cu degetul)ţ : Nu cumva mica mea gurmand a f cut aziă ă ravagii prin magazine ?

NORA : Vai, cum poate s - i treac asta prin minte ?ă ţ ă

HELMER : Spune drept : gurmanda mea n-a dat o rait pe la cofet rie ?ă ă

NORA : Nu, crede-m , Torvald.ă

HELMER : Nici m car cîteva dulciuri ? ă

NORA : Nu, absolut de loc.

HELMER : Nici ceva praline ?

NORA : Nu, Torvald, z u, te asigur.ă

HELMER : Las , las , bineîn eles, am glumit.ă ă ţ

NORA (ducîndu-se spre masa din dreapta) : Dar nici nu mi-ar trece prin minte s facă ceva împotriva voin ei tale.ţ

HELMER : O, asta o ştiu prea bine ; de altfel, mi-ai şi promis. (Apropiindu-se de ea.) Hai, p streaz - i micile tale secrete, scump Nora. Desear , cînd se va aprindeă ă ţ ă ă pomul, ştiu c o s le sco i tu la iveal .ă ă ţ ă

NORA : N-ai uitat, sper, s -l invi i pe doctorul Rank ?ă ţ

HELMER : Ah, ce minunat s te ştii st pîn pe o situa ie sigur , s ai venituri maiă ă ţ ă ă mult decît suficiente. Nu-i aşa c aceste gînduri î i dau o mare satisfac ie ?ă ţ ţ

NORA : Într-adev r, e minunat !ă

6

HELMER : î i aminteşti Cr ciunul trecut ? Cu trei s pt mîni înainte, te închideai înţ ă ă ă fiecare sear şi pîn dup miezul nop ii lucrai flori şi surprize pentru pom. Uf, a fostă ă ă ţ cea mai urît perioad din via a mea.ă ă ţ

NORA : Mie nu mi s-a p rut de loc urît .ă ă

HELMER (zîmbind) : Dar rezultatul nu prea a fost faimos. Nora.

NORA : Uf, iar m nec jeşti cu povestea asta. De unde era s ştiu c pisica intraseă ă ă ă în untru şi f cuse totul f rime ?ă ă ă

HELMER : Sigur c n-aveai de unde s ştii, micu a mea Nora. Principalul e c i-aiă ă ţ ă ţ dat osteneala s ne înveseleşti pe to i. E totuşi foarte bine c vremurile acelea deă ţ ă strîmtorare au trecut.

NORA : Da, în adev r, e minunat.ă

HELMER : Acum nu mai trebuie s stau singur şi s m plictisesc ; şi nici tu nu maiă ă ă trebuie s - i oboseşti frumoşii t i ochi şi minutele tale fine şi albe.ă ţ ă

NORA (b tînd din palme)ă : O, nu-i aşa, Torvald, de-acum înainte n-o s mai fieă nevoie ? O ! Ce minunat e s auzi asta ! ă (Luîndu-l de bra .)ţ Ascult , Torvald, am s - iă ă ţ spun ce-am pl nuit pentru viitor. Îndat dup Cr ciun . .. ă ă ă ă (Se aude soneria în antreu.) Ah, sun ! ă (Aranjeaz un pic . prin camer .)ă ă Sigur c vine cineva. Ceă plictisitor !

HELMER : Nu uita ! Pentru vizite nu-s acas .ă

SERVITOAREA (din uşa de la intrare): Coni , a venit o doamn .ţă ă

NORA : Bine, s intre.ă

SERVITOAREA (c tre Helmer):ă A venit şi domnul doctor.

HELMER : A intrat la mine ?

SERVITOAREA : Da.

(Helmer intr în camera lui. Servitoarea o introduce în camer pe doamna Linde,ă ă care poart un costum de voiajă şi închide uşa în urma ei.)

DOAMNA LINDE (timid şi ezilînd un pic)ă : Bun ziua, Nora.ă

NORA (nesigur )ă : Bun ziua. ă

DOAMNA LINDE : Nu m mai cunoşti ?ă

NORA : Nu ! Nu ştiu ... O, de fapt, mi se pare... (Izbucnind vesel .)ă Cum ? Kristine ! Tu eşti ?

7

DOAMNA LINDE : Eu sînt.

NORA : Kristine! Şi eu care nu te mai cunoşteam ! Dar cum aş fi putut... (în şoapt .)ă Cît te-ai schimbat, Kristine !

DOAMNA LINDE : Da, da, f r îndoial . Nou , zece ani. . . atîta vreme ...ă ă ă ă

NORA : Atît de mult e de cînd nu ne-am v zut ? Da, într-adev r. O, ultimii opt ani auă ă fost ferici i, po i s m crezi. Şi acum ai venit la oraş ? O c l torie atît de lung peţ ţ ă ă ă ă ă vreme de iarn ? E o adev rat vitejie.ă ă ă

DOAMNA LINDE : Am sosit cu vaporul chiar în diminea a asta.ţ

NORA : Ca s petreci Cr ciunul, f r îndoial . O, ce dr gu ! Da, s petrecem, astaă ă ă ă ă ă ţ ă avem de f cut. Dar scoate- i mantoul. Nu mai i-e frig, nu-i aşa ? ă ţ ţ (O ajut .) ă Uite, să ne aşez m mai bine aici, lîng sob . Sau, nu, tu în fotoliul acela, eu am s şed înă ă ă ă balansoar. (O ia de mîini.) Da, eşti neschimbat ; dar la prima vedere . . . Pari cevaă mai palid , Kristine, şi poate ceva mai slab .ă ă

DOAMNA LINDE : Şi mult, mult mai îmb trînit , Nora. ă ă

NORA : Da, poate, un pic, pu in, pu intel de tot ; aproape de loc. ţ ţ (Se re ine brusc,ţ cu seriozitate.) O, ce z p cit sînt, stau şi p l vr gesc ! Dulce şi drag Kristine,ă ă ă ă ă ă ă iart -m te rog ...ă ă

DOAMNA LINDE : De ce, Nora ?

NORA (în şoapt ):ă Biat Kristine, eşti v duv ! ă ă ă

DOAMNA LINDE : De trei ani.

NORA : O, ştiam, citisem în ziare. O, Kristine, crede-m , m-am gîndit deseori s - iă ă ţ scriu înc de atunci, îns mereu amînam şi mereu intervenea cîte ceva.ă ă

DOAMNA LINDE : Drag Nora, astea le-n eleg foarte bine.ă ţ

NORA : Nu, Kristine, n-a fost frumos din partea mea ! Vai, biata de tine, prin cîte trebuie s fi trecut. Şi nu i-a l sat nimic din ce s tr ieşti ?ă ţ ă ă ă

DOAMNA LINDE : Nimic.

NORA: Şi nici un copil ?

DOAMNA LINDE : Nu.

NORA : Şi nimic altceva ?

DOAMNA LINDE : Nici m car o amintire sau vreun regret.ă

NORA (privind-o neîncrez tor)ă : Dar bine, Kristine, cum e posibil asta ?

8

DOAMNA LINDE (surîde amar şi o mingile pe cap) : Ei, se mai întîmpl , Nora.ă

NORA : Atît de singur ! Ce ap sare sp imînt toare. Eu am trei copii delicioşi.ă ă ă ă Pentru moment nu po i s -i vezi, fiindc au ieşit cu bona. Dar acum povesteşte-miţ ă ă totul.

DOAMNA LINDE : A, nu ! Nu ! Spune-mi mai bine... tu ce faci ?

NORA : Nu, tu trebuie s începi. Ast zi nu vreau s fiu egoist . Azi vreau s mă ă ă ă ă ă gîndesc numai la greut ile tale. Î i spun doar un singur lucru. Nu ştii ce mareăţ ţ bucurie am avut zilele astea.

DOAMNA LINDE : Nu. Care ?

NORA : Nici nu- i închipui. So ul meu a fost numit director al b ncii.ţ ţ ă

DOAMNA LINDE : So ul t u ? O, ce şans . ..ţ ă ă

NORA : Da, enorm ! Ca avocat e greu s tr ieşti din profesie, mai ales cînd nu vreiă ă ă s te ocupi de alte cauze în afar de cele cinstite şi frumoase. Şi, bineîn eles, aşa aă ă ţ f cut Torvald totdeauna. In privin a asta am fost f r greş de p rerea lui. O, nici nuă ţ ă ă ă ştii ce bucurie e pentru noi. îşi va ocupa func ia chiar dup Anul Nou şi va avea unţ ă salariu mare şi multe tantieme. De azi încolo o s ducem cu totul alt via , nu caă ă ţă pîn acum ... o s facem tot ce-om dori. O, Kristine, cît m simt de uşurat , deă ă ă ă fericit ! Da, e minunat s ai bani mul i, s scapi de toate grijile. Nu-i aşa ?ă ă ţ ă

DOAMNA LINDE : Sigur ! în orice caz, trebuie s fie în adev r minunat s ai strictulă ă ă necesar.

NORA : Dar nu numai necesarul, ci mul i, mul i bani !ţ ţ

DOAMNA LINDE (zîmbind): Nora, Nora, tot n-ai ajuns rezonabil ? înc din şcoală ă ă te v deai o mare risipitoare.ă

NORA (rîzînd liniştit) : Da, Torvald şi acuma spune tot aşa. (Amenin înd cu degetul.)ţ Dar Nora, Nora nu-i chiar atît de nebun cum o crezi. De fapt, nici n-am avut ceă risipi. A trebuit s muncim amîndoi.ă

DOAMNA LINDE : Şi tu ?

NORA : Da, m run işuri, lucru de mîn , croşetaj, broderii, etcetera ... ă ţ ă (repede) şi... mai e ceva. Tu ştii c Torvald a demisionat din postul de la minister cînd ne-amă c s torit ? Nu erau perspective de avansare şi el avea nevoie s cîştige mai multă ă ă decît înainte. Dar în primul an s-a surmenat îngrozitor. Î i imaginezi c trebuia sţ ă ă caute tot felul de retribu ii suplimentare muncind pentru asta din zori pîn în miezţ ă de noapte. N-a putut rezista îns , s-a îmboln vit grav. Doctorii i-au prescris atunciă ă s plece în Sud.ă

9

DOAMNA LINDE : Da, a i stat un an întreg în Italia, nu-i aşa ?ţ

NORA : Da. Crede-m îns c n-a fost uşor s plec m. Tocmai atunci se n scuseă ă ă ă ă ă Ivar. Dar de plecat, trebuia s plec m. O, a fost o c l torie minunat . Şi asta i-aă ă ă ă ă salvat via a lui Torvald. Dar a costat bani mul i şi greu de ob inut, Kristine.ţ ţ ţ

DOAMNA LINDE : îmi închipui.

NORA : Ne-a costat patru mii opt sute de coroane. Sînt bani, nu glum .ă

DOAMNA LINDE : Da, e o fericire c i-ai avut.ă

NORA : Ni i-a dat tata.

DOAMNA LINDE : A, da. Era pe timpul cînd a murit tat l t u, dup cîte-miă ă ă amintesc.

NORA : Da, chiar atunci. Şi cînd te gîndeşti c nici m car n-am putut s plec la el caă ă ă s -l îngrijesc. St team aici şi aşteptam s -l nasc pe Ivar. Mai aveam s -i port de grijă ă ă ă ă şi bietului meu Torvald, bolnav de moarte. Dragul şi bunul meu tat ! Nu l-am maiă g sit în via , Kristine. A fost lovitura cea mai grea de cînd m-am m ritat.ă ţă ă

DOAMNA LINDE : Ştiu, ineai mult la el. Aşadar, dup aceea a i plecat în Italia ?ţ ă ţ

NORA : Da, ob inusem banii şi doctorii ne zoreau. Într-o lun , am plecat.ţ ă

DOAMNA LINDE : Şi so ul t u s-a restabilit complet ?ţ ă

NORA: Mai tare ca piatra.

DOAMNA LINDE : Dar . . . doctorul ?

NORA : Care doctor ?

DOAMNA LINDE : Mi s-a p rut c femeia a anun at venirea doctorului. Domnulă ă ţ care a venit odat cu mine.ă

NORA : A, da ! Doctorul Rank. Dar nu vine ca medic ; e prietenul nostru cel mai bun. Vine s ne vad cel pu in o dat pe zi. Nu, Torvald n-a mai avut absolut nimică ă ţ ă de atunci. Şi copiii sînt vioi şi s n toşi, şi eu de asemenea ă ă (Sare în picioare şi bate din palme.) O, Doamne, Doamne, Kristine, ce minunat e s tr ieşti şi s fii fericit ! .ă ă ă ă .. Ah, dar sînt îngrozitoare . . . vorbesc numai despre mine. (Se aşaz pe un sc unelă ă foarte aproape de ea şi-i pune mîinile pe genunchi.) Nu fi sup rat pe mine ! . . .ă ă Spune-mi, e chiar adev rat c nu ineai la so ul t u ? Atunci... de ce l-ai luat ?ă ă ţ ţ ă

DOAMNA LINDE : Mama mai tr ia, imobilizat în pat şi f r nici un sprijin. Şi maiă ă ă ă trebuia s îngrijesc de cei doi fra i mai mici. N-aş fi avut nici o scuz s -l refuz.ă ţ ă ă

NORA : Da, da, ai dreptate. Deci, era bogat ?

10

DOAMNA LINDE : Nu, dar st tea foarte bine. F cea îns afaceri nesigure, Nora.ă ă ă Cînd a murit, n-a mai r mas nimic.ă

NORA : Şi atunci ?

DOAMNA LINDE : A trebuit s m descurc singur . Un mic comer , medita ii şi ceă ă ă ţ ţ mai puteam g si. Ultimii trei ani au fost ani de munc neîntrerupt . F r pic deă ă ă ă ă odihn . Acum totul s-a terminat, Nora. Biata mea mam nu mai are nevoie de mine,ă ă pentru c s-a pr p dit. Iar b ie ii sînt acum în situa ia s -şi poat purta singuri deă ă ă ă ţ ţ ă ă grij .ă

NORA : Cît de uşurat trebuie s te sim i.ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Nu, drag ; tr iesc într-un gol de nedescris. S nu ai pe nimeni,ă ă ă s nu ai pentru cine tr i. ă ă (Ridicîndu-se neliniştit )ă De asta n-am putut s mai stauă acolo, în col ul acela pierdut. Aici poate va fi mai uşor s g sesc ceva care s mţ ă ă ă ă absoarb sau m car s -mi ocupe gîndurile. Aş fi fericit s am un post stabil, oă ă ă ă ă munc de birou.ă

NORA : Dar, Kristine, asta-i foarte obositor ; şi tu eşti de pe acum epuizat . Ar fiă mult mai bine dac te-ai duce undeva la odihn , poate la b i.ă ă ă

DOAMNA LINDE : Eu n-am un tat bogat, care s -mi dea bani pentru c l torii.ă ă ă ă

NORA : De ce eşti rea ?

DOAMNA LINDE (apropiindu-se de fereastr )ă : Nora drag , nu te sup ra. Cel maiă ă grav lucru la mine este c mi-am schimbat caracterul, rev rs numai am r ciuneă ă ă ă împrejur. N-ai pe nimeni pentru care s munceşti, şi totuşi trebuie s munceştiă ă necontenit. Trebuie, totuşi, s tr ieşti. Cînd îmi spuneai odinioar despre fericitaă ă ă schimbare a situa iei voastre — ai s m crezi ? — m-am bucurat nu atît pentru tine,ţ ă ă cît pentru mine.

NORA : Cum asta ? A, da, în eleg. Te-ai gîndit c Torvald ar putea s fac cevaţ ă ă ă pentru tine.

DOAMNA LINDE : Da, la asta m gîndeam.ă

NORA : Sigur, Kristine, va face. Ai încredere în mine ; am s -i vorbesc atît deă dr gu . O, in din toat inima s - i pot face acest serviciu.ă ţ ţ ă ă ţ

DOAMNA LINDE : E frumos din partea ta, Nora, s pui atîta zel pentru mine. E cuă atît mai frumos, cu cît tu personal nu cunoşti nimic din greut ile vie ii.ăţ ţ

NORA : Eu ? ... Eu nu cunosc nimic ?

DOAMNA LINDE (zîmbind) : O, Doamne, un lucru de mînâ sau ceva în genul sta . .ă . Eşti un copil, Nora.

11

NORA (în l înd brusc capul, începe s umble prin camer ) ă ţ ă ă : N-ar trebui s vorbeştiă cu atîta superioritate.

DOAMNA LINDE : Adic ? ...ă

NORA : Eşti la fel cu ceilal i. To i crede i c eu nu sînt capabil de ceva serios ...ţ ţ ţ ă ă

DOAMNA LINDE : Cum adic ?ă

NORA : .. .c n-am trecut niciodat prin greut ile vie ii.ă ă ăţ ţ

DOAMNA LINDE : Drag Nora, dar chiar adineauri mi-ai vorbit despre greut ileă ăţ tale.

NORA : O, acelea sînt fleacuri. (încet.) Nu i-am spus lucrul cel mai important.ţ

DOAMNA LINDE : Ce fel, important ? Ce vrei s spui ?ă

NORA : M priveşti de sus, Kristine ; dar n-ai motive s-o faci. Tu eşti mîndr pentruă ă c ai muncit atît de mult şi din greu pentru mama ta.ă

DOAMNA LINDE : S ştii c nu privesc pe nimeni de sus. Îns asta-i drept : sîntă ă ă mîndr şi fericit s -mi amintesc cel pu in c ultimele zile ale mamei au fost feriteă ă ă ţ ă de griji.

NORA : Şi de asemeni eşti mîndr cînd te gîndeşti la tot ce ai f cut pentru fra ii t i.ă ă ţ ă

DOAMNA LINDE : Mi se pare c am şi dreptul.ă

NORA : Aşa socotesc şi eu. Ascult -m , îns , Kristine. Şi eu am motive, poate la fel,ă ă ă s fiu mîndr şi bucuroas .ă ă ă

DOAMNA LINDE : Nici nu m îndoiesc. Dar la ce te referi ?ă

NORA : Vorbeşte mai încet. Nu trebuie s aud Torvald. Pentru nimic în lume.ă ă Nimeni nu trebuie s ştie, Kristine; nimeni, în afar de tine. ă ă

DOAMNA LINDE : Dar ce s-a întîmplat ?

NORA : Vino mai aproape. (O aşaz lîng ea, pe sofa.)ă ă Ştii... şi eu am de ce s fiuă mîndr şi bucuroas . Eu i-am salvat via a lui Torvald. ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Salvat ? ... Cum ?

NORA : Ştii doar, i-am spus despre c l toria în Italia. Torvald n-ar fi supravie uitţ ă ă ţ dac nu ar fi plecat acolo.ă

DOAMNA LINDE : Da ! Mi-ai spus, şi tat l t u v-a dat banii necesari.ă ă

NORA (zîmbind) : Aşa crede Torvald şi tot aşa cred to i ceilal i ; îns .. .ţ ţ ă

12

DOAMNA LINDE : Ins ?...ă

NORA : Tata nu ne-a dat nici un ban. Nici n-ar fi avut de unde. Eu am f cut rost deă banii pentru c l torie. ă ă

DOAMNA LINDE : Tu ? O sum atît de mare ?ă

NORA : Patru mii opt sute de coroane. Ce zici ?

DOAMNA LîNDE : Dar bine, Nora, cum ai reuşit ? I-ai cîştigat la loterie ?

NORA (cu dispre )ţ : La loterie ? (Dispre uitor.)ţ Ce merit aş mai avea ?

DOAMNA LINDE : Atunci cum ai putut s -i procuri ?ă

NORA (fredonînd şi zîmbind misterios) : Hm ! Tra-la-la-la !

DOAMNA LINDE : De împrumutat, nu aveai cum.

NORA : Da ? Şi de ce, m rog ?ă

DOAMNA LINDE : Pentru c o femeie m ritat nu poate împrumuta f ră ă ă ă ă consim mîntul so ului.ţă ţ

NORA (ridicînd brusc capul) : O, cînd e vorba de o femeie care are un pic de pricepere şi îndr zneal în afaceri ... o femeie care ştie s întrebuin eze pu ină ă ă ţ ţ ă şiretenie, atunci..

DOAMNA LINDE : Dar, Nora, nu mai în eleg nimic . . .ţ

NORA : Nici nu trebuie s în elegi ceva. Nici nu am spus m car c am împrumutată ţ ă ă banii. Poate i-am ob inut în alt mod.ţ (Trîntindu-se din nou pe sofa.) I-am primit poate de la un admirator. Cînd eşti atît de atr g toare, ca mine . . .ă ă

DOAMNA LINDE : Nebun mai eşti !ă

NORA : Nu-i aşa c te-am f cut curioas , Kristine ?ă ă ă

DOAMNA LINDE : Stai un pic, drag Nora, sper c n-ai f cut vreo prostie ?ă ă ă

NORA (cu o inut semea )ţ ă ţă : E cumva prostie s salvezi via a so ului t u ?ă ţ ţ ă

DOAMNA LINDE : Nu de asta e vorba. E vorba dac a ştiut sau nu.ă

NORA : Dar tocmai asta era cel mai important. S nu ştie. Doamne sfinte, nuă în elegi ? In nici un caz nu trebuia s ştie cît de grav îi era starea. La mine au venitţ ă ă doctorii, nu la el, mie mi-au spus c via a îi e în primejdie, c numai o plecare în Sudă ţ ă îl poate salva. Am f cut totul ca s nu b nuiasc nimic. Ii spuneam cît de minunat ară ă ă ă fi pentru mine s c l toresc în str in tate, ca alte tinere femei; plîngeam şi-l rugam;ă ă ă ă ă îi spuneam c ar trebui s in seama de starea în care eram, s fie dr gu cu mineă ă ţ ă ă ă ţ

13

şi s accepte; i-am sugerat ideea s fac un împrumut. Atunci, Kristine, a fost cît peă ă ă ce s -l apuce furiile. Mi-a spus c -s o uşuratic şi c -i datoria lui de so s nu cedezeă ă ă ă ţ ă „toanelor şi nazurilor" mele — exact aşa mi-a spus. Da, bine, mi-am zis. Important e numai s -l salvez. Astfel am ajuns s recurg la un expedient.ă ă

DOAMNA LINDE : Şi nu i-a spus tat l t u c banii nu veneau de la el ?ă ă ă

NORA : Nu, niciodat . Tata a murit chiar în zilele acelea. M gîndisem s -l pun laă ă ă curent cu toate şi s -l rog s nu-i dezv luie nimic lui Torvald. Era îns atît de gravă ă ă ă bolnav... De altfel, dup aceea n-a mai fost necesar.ă

DOAMNA LINDE : Şi de-atunci, nu i-ai spus nimic so ului t u ? Niciodat ?ţ ă ă

NORA : Nu, pentru Dumnezeu. Cum te-ai putut gîndi la asta ? El, care-i atît de sever în astfel de chestiuni! Şi-apoi, pentru Torvald, cu orgoliul lui de b rbat, ar fi fost preaă umilitor s ştie c -mi datoreaz ceva. Asta ar d una mult rela iilor dintre noi ;ă ă ă ă ţ c snicia noastr atît de frumoas şi de fericit n-ar mai fi cum este.ă ă ă ă

DOAMNA LINDE : N-ai s -i spui niciodat ?ă ă

NORA (reflectînd, aproape zîmbind) : Ba da, poate, odat ; peste mul i ani, cînd n-ă ţam s mai fiu atît de dr gu cum sînt acuma. Degeaba rîzi ! Adic atunci cîndă ă ţă ă Torvald n-o s m mai plac ; atunci cînd nu-l va mai distra numai s dansez, s mă ă ă ă ă ă travestesc şi s declam pentru el. Atunci i-ar prinde bine s aib ceva care s neă ă ă ă lege. (întrerupîndu-se) Ah, dar ce tot spun ? Niciodat n-o s vin timpul acela ... Ei,ă ă ă ce zici de marea mea tain . Kristine ? Nu-i aşa c -s şi eu bun la ceva ? Po i s mă ă ă ţ ă ă crezi c problema asta mi-a dat destule griji. A fost îngrozitor de greu pentru mineă s -mi respect obliga iile la termene. Trebuie s - i spun c în afaceri exist ceva careă ţ ă ţ ă ă se cheam rat trimestrial şi ceva care se cheam scaden , şi totdeauna e teribilă ă ă ă ţă de dificil s-o sco i la cap t. De aceea a trebuit s economisesc de oriunde omeneşteţ ă ă a fost posibil. Din cheltuielile casei n-am putut s pun prea mult deoparte pentru că ă Torvald trebuia s se hr neasc bine. Pe copii nu puteam s -i in prost îmbr ca i.ă ă ă ă ţ ă ţ Tot ce-mi d dea pentru ei nu concepeam s folosesc decît numai pentru ei. Dragiiă ă mei micu i !ţ

DOAMNA LINDE : Atunci n-a mai r mas s iei decît din strictul t u necesar, biată ă ă ă Nora.

NORA : Bineîn eles. De altfel, eu eram cea mai direct interesat în chestiunea asta.ţ ă De cîte ori Torvald îmi d dea bani pentru o rochie sau altceva, reduceam imediat laă jum tate ; cump ram totdeauna lucrurile cele mai simple şi mai ieftine, chiară ă solduri. E o mare fericire c orice îmi vine bine şi deci Torvald nu observ nimic.ă ă Cîteodat îmi vine foarte greu, Kristine ; pentru c e atît de pl cut s fii bineă ă ă ă îmbr cat ! Nu-i aşa ?ă ă

DOAMNA LINDE : Cred şi eu.

14

NORA : Ei, şi am mai g sit şi alt surs de venituri. Iarna trecut am avut norocul să ă ă ă ă am o mul ime de texte de copiat. M închideam la mine în camer şi scriam pînţ ă ă ă noaptea tîrziu. Ah, de multe ori eram atît de istovit . Dar prindeam for e la gîndul că ţ ă lucrez şi cîştig bani. Uneori m amuzam, aveam impresia c am devenit b rbat.ă ă ă

DOAMNA LINDE : Şi cît ai putut s achi i în felul acesta ?ă ţ

NORA : Vezi, asta n-aş putea s - i spun exact. în astfel de afaceri, vezi tu, e foarteă ţ greu s ii socoteal exact . Ştiu doar c am dat mereu tot ceea ce am putut să ţ ă ă ă ă adun. De multe ori nu mai ştiam unde mi-e capul. (Zîmbind) Cîteodat -miă închipuiam c un domn b trîn şi bogat s-ar fi îndr gostit de mine.ă ă ă

DOAMNA LINDE : Cum ? Ce domn ?

NORA : Fleacuri ! ... şi c ar fi murit, iar cînd i s-a deschis testamentul, scria cuă litere mari : „To i banii mei sînt l sa i moştenire doamnei Nora Helmer şi trebuieţ ă ţ pl ti i imediat, bani ghea ".ă ţ ţă

DOAMNA LINDE : Nora drag , despre ce domn e vorba ?ă

NORA : Ce Dumnezeu, nu pricepi ? Domnul cel b trîn nici nu exista ; era o crea ie aă ţ fanteziei mele. preocupat cum eram tot timpul de problema procur rii banilor.ă ă Acum îns nu m mai intereseaz nici el, nici testamentul lui. Acum am sc pat deă ă ă ă griji. (S rind în picioare.)ă O, Doamne, ce minunat e s ştii c ai sc pat de griji,ă ă ă Kristine! F r preocup ri! Eliberat definitiv de toate grijile! S po i avea o casă ă ă ă ă ţ ă dr gu şi aranjat aşa cum îi place lui Torvald ! Şi gîndeşte-te, acuşi vineă ţă ă prim vara cu atîta cer albastru. Atunci, poate, vom c l tori. Poate voi vedea din nouă ă ă oceanul. Da, da, e minunat s tr ieşti şi s fii fericit !ă ă ă ă

(Se aude soneria în antreu.)

DOAMNA LINDE (ridicîndu-se) : Sun , cred c-ar fi bine s plec.ă ă

NORA : Nu, r mîi, sigur nu-i pentru mine ; trebuie s fie pentru Torvald.ă ă

SERVITOAREA (în uşa antreului) :.Scuza i, doamn , e cineva care vrea s -l vad peţ ă ă ă domnul avocat.

NORA : Pe domnul director al b ncii, s spui.ă ă

SERVITOAREA : Da, pe domnul director al b ncii, dar nu ştiu ce s fac ... domnulă ă doctor e tot acolo...

NORA : Cine-i domnul ?

KROGSTAD (în pragul antreului) : Eu sînt, doamn .ă

(Doamna Linde tresare uimit şi se întoarce cu fa a spre fereastr .)ă ţ ă

15

NORA (f cînd un pas spre el, încordat , vorbind cu glas slab)ă ă : Dumneavoastr ? Ceă înseamn asta ? Ce vre i s vorbi i cu so ul meu ?ă ţ ă ţ ţ

KROGSTAD : Chestiuni de serviciu, într-un anumit sens. Am o mic slujb la bancă ă ă şi so ul dumneavoastr va fi directorul nostru, dup cîte se pare.ţ ă ă

NORA : Pentru asta a i venit ?ţ

KROGSTAD : Nişte afaceri aride, doamn , nimic altceva.ă

NORA : Atunci, fi i bun şi intra i în birou. ţ ţ (îl salut , indiferent, în timp ce închide uşaă de la antreu, pe urm se îndreapt spre sob .)ă ă ă

DOAMNA LINDE : Nora, cine-i omul sta ?ă

NORA : Avocatul Krogstad.

DOAMNA LINDE : Deci, el era.

NORA : II cunoşti ?

DOAMNA LINDE : L-am cunoscut cu mul i ani în urm . A fost într-o vremeţ ă reprezentantul procuristului din regiunea noastr .ă

NORA : Da, aşa-i.

DOAMNA LINDE : Ce mult s-a schimbat.

NORA : A fost foarte nefericit în c snicie.ă

DOAMNA LINDE : Acuma-i v duv ?ă

NORA : Cu mai mul i copii. Ah, era s m frig. ţ ă ă (închide uşi a de la sob şi împingeţ ă balansoarul ceva mai la o parte.)

DOAMNA LINDE : Se spune c se ocup cu tot felul de afaceri.ă ă

NORA : Da ? Poate. Nu ştiu nimic. Hai s nu mai vorbim de afaceri ; e plicticos.ă

(Intr doctorul Rank, venind din camera lui Helmcr.)ă

DOCTORUL RANK (înc în prag)ă : Nu, nu ; nu vreau s te deranjez ; am s trecă ă pu in la so ia ta. ţ ţ (închizînd uşa şi observînd prezen a doamnei Linde) ţ O, ierta i-m ,ţ ă v d c şi aici deranjez.ă ă

NORA : Nu, deloc. (F cînd prezent rile.)ă ă Doctorul Rank. Doamna Linde.

DOCTORUL RANK : A, doamna Linde. Numele dumneavoastr l-am auzit foarte desă aici, în cas . Cred c eram pe sc ri, înaintea doamnei, cînd a sosit.ă ă ă

16

DOAMNA LINDE : Da, urc greu ; nu pot s suport sc rile.ă ă

DOCTORUL RANK : Sînte i suferind ?ţ ă

DOAMNA LINDE : Nu, mai degrab surmenat .ă ă

DOCTORUL RANK : Nimic altceva ? Atunci a i venit desigur în oraş s v relaxa iţ ă ă ţ petrecînd de s rb tori ?ă ă

DOAMNA LINDE : Nu. Am venit aici s caut de lucru.ă

DOCTORUL RANK : Crede i c sta e un remediu împotriva surmenajului ?ţ ă ă

DOAMNA LINDE : Dar trebuie s tr iesc, domnule doctor.ă ă

DOCTORUL RANK : Da, e o p rere general c asta ar fi necesar.ă ă ă

NORA : Dar, doctore... şi dumneata ii la via . ţ ţă

DOCTORUL RANK : Da! In orice caz, vreau s tr iesc. Chiar ruinat, prefer să ă ă tr iesc, oricît aş suferi. De altfel, to i pacien ii mei sînt de aceeaşi p rere. Chiar şiă ţ ţ ă aceia care au psihicul bolnav. In momentul de fa se afl dincolo un astfel deţă ă specimen, bun de internare.

DOAMNA LINDE (re inut)ţ : A !

NORA : Despre cine vorbeşti ?

DOCTORUL RANK : Un oarecare avocat Krogstad. Nu cred c -l cunoşti. E putredă pîn în fundul sufletului, doamn . Pîn şi el spunea c ine la via ca la bunul celă ă ă ă ţ ţă mai de pre .ţ

NORA : Da ? Şi ce avea de vorbit cu Helmer ?

DOCTORUL RANK : Nu ştiu bine ; parc ceva despre banc .ă ă

NORA : Nu ştiam c Krog . . . avocatul sta Krogstad are ceva cu banca.ă ă

DOCTORUL RANK : Da, avea un fel de slujb acolo. ă (C tre doamna Linde.) ă Nu cumva exist şi pe la dumneavoastr specimene umane care se strecoar ho eşteă ă ă ţ peste tot, adulmecînd putreziciuni morale, pe care le p streaz în rezerv aşteptîndă ă ă ocazia pentru a le specula ? Cei s n toşi moralmente, vreau s spun oamenii cuă ă ă trecut imaculat, evident c nu risc nimic.ă ă

DOAMNA LINDE : Atunci, pentru a continua compara ia dumneavoastr , înseamnţ ă ă c bolnavii, adic oamenii cu trecutul p tat, nu ar putea fi puşi la ad post decît prină ă ă ă internare ?

17

DOCTORUL RANK (ridicînd din umeri) : Da, aşa stau lucrurile. Acest punct de vedere îns ar transforma întreaga societate într-un spital. ă (Nora, cufundat înă propriile-i gînduri, izbucneşte într-un rîs aproape zgomotos şi bate din palme.) De ce rîde i ? Şti i bine ce înseamn societatea ?ţ ţ ă

NORA : Dar ce-mi pas mie de societatea asta plicticoas ? Rîdeam de cu totulă ă altceva, enorm de amuzant. Spune-mi, doctore, to i angaja ii b ncii depind acum deţ ţ ă Torvald ?

DOCTORUL RANK : Şi ce g seşti enorm de amuzant în asta ?ă

NORA (zîmbeşte fredonînd) : Las -m ! Nu m -ntrerupe. ă ă ă (Invîrtindu-se prin camer .)ă Mi-e atît de pl cut gîndul c noi, adic Torvald, are o putere atît de mareă ă ă asupra atîtor oameni. (Sco înd punga din buzunar.)ţ Doctore, ce zici de o pralin ?ă

DOCTORUL RANK : Ia te uit , praline. Credeam c sînt interzise aici.ă ă

NORA : Da, dar astea mi le-a adus Kristine.

DOAMNA LINDE : Cum ? Eu ? . ..

NORA : Ne, ne, ne, nu te speria. Tu nu puteai s ştii c Torvald mi-a interzisă ă dulciurile. îi e teribil de fric s nu-mi stric din ii. Ei, o dat nu-i nimic. Nu-i aşa,ă ă ţ ă doctore ? Ia, te rog. (îi vîr o pralin în gur .)ă ă ă Şi tu, Kristine. Iau şi eu una ; una mică — sau cel mult dou . ă (Plimbîn-du-se prin camer .) ă Ei, acum m simt într-adev ră ă nespus de fericit . Un singur lucru mi-ar mai face pl cere nespus .ă ă ă

DOCTORUL RANK : Ei ? Şi ce anume ?

NORA : Ceva ce mi-ar face o pl cere nebun dac ar auzi Torvald.ă ă ă

DOCTORUL RANK : Şi de ce nu spui ?

NORA : Nu, nu îndr znesc. E ceva prea urît.ă

DOCTORUL RANK : Atunci nu te sf tuiesc. Nou îns po i s ne spui ceea ce ...ă ă ă ţ ă grozav i-ar pl cea s aud şi Helmer.ţ ă ă ă

NORA : Am o poft teribil s înjur.ă ă ă

DOCTORUL RANK : Eşti cam nebun !ă

DOAMNA LINDE : Vai Nora !

DOCTORUL RANK : Hai, d -i drumul. Uite-l...ă

NORA (ascunzînd punga cu praline) : Sst ! Ssst ! Ssst !

(Helmer, cu paltonul pe bra şi p l ria în min , vine din cameraţ ă ă ă lui.)

18

NORA (întîmpinîndu-l) : Ei, drag Torvald, ai sc pat de el?ă ă

HELMER : Da, a plecat.

NORA : D -mi voie s te prezint ; e Kristine, care a venit ast zi.ă ă ă

HELMER : Kristine ? . . . Ierta i-m , dar nu-mi amintesc . . .ţ ă

NORA : Doamna Linde, Torvald drag , doamna Kristine Linde.ă

HELMER : A, da. Probabil, o prieten din copil rie a so iei mele.ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Ne-am cunoscut de mult de tot.

NORA : Şi a f cut c l toria asta lung pîn aici, ea s stea de vorb cu tine.ă ă ă ă ă ă ă

HELMER : Cum aşa ?

DOAMNA LINDE : Nu numai pentru asta . . .

NORA : Kristine este priceput la lucr ri de birou şi ar dori s se perfec ioneze subă ă ă ţ conducerea unui om deosebit de capabil.

HELMER : Foarte bine v-a i gîndit, doamn .ţ ă

NORA : Şi cînd a auzit c ai fost numit director de banc — s-a aflat şi acolo despreă ă asta — a venit imediat încoace. Nu-i aşa, Torvald, tu po i, te rog mult, s faci cevaţ ă pentru Kristine ? Ce zici ?

HELMER : Cred c nu-i imposibil. Doamna e v duv ?ă ă ă

DOAMNA LINDE : Da.

HELMER : Şi ave i practic de birou ?ţ ă

DOAMNA LINDE : Da, suficient .ă

HELMER : Ei, în cazul acesta e foarte probabil s v pot oferi un post.ă ă

NORA (b tînd din palme):ă Ai v zut ? Ai v zut ?ă ă

HELMER : A i nimerit un moment potrivit, doamn .ţ ă

DOAMNA LINDE : O, cum s v mul umesc ?ă ă ţ

HELMER : Dar nu-i nevoie. (Punîndu-şi paltonul.) .Şi acum, v rog s m scuza i. ă ă ă ţ

DOCTORUL RANK : Aşteapt -m , vin şi eu cu tine. ă ă (Îşi ia blana din antreu şi o înc lzeşte la sob .)ă ă

NORA : S nu-ntîrzii mult, drag Torvald.ă ă

19

HELMER : O or , maximum.ă

NORA : Cum, pleci şi tu, Kristine ?

DOAMNA LINDE (luîndu-şi paltonul) : Da, trebuie s ies. Vreau s -mi caut oă ă camer .ă

HELMER : Atunci facem o parte din drum împreun .ă

NORA : Ce p cat c locuim atît de înghesui i ; ar fi imposibil s ...ă ă ţ ă

DOAMNA LINDE : O, nici nu te gîndi ! La revedere, Nora drag , şi î i mul umescă ţ ţ pentru toate.

NORA : La revedere. Desear te întorci aici, bineîn eles. Şi dumneata, doctore.ă ţ Poftim ? Dac ai s te sim i bine ? O, dac te înfofoleşti cum trebuie ... ă ă ţ ă (To i trecţ conversînd, în antreu. Se aud vocile copiilor pe sc ri, afar .) ă ă Ei sînt ! Au venit, au venit. (Alearg s le deschid . Bona, Anne-Marie, intr cu copiii.)ă ă ă ă Intra i, intra i ! ţ ţ (Se apleac şi-i s rut .)ă ă ă O, dragii mei ! .. . Uite-i, Kristine, nu-i aşa c -s dr g laşi ?ă ă ă

DOCTORUL RANK : Nu sta i în curent ! ţ

HELMER : Veni i, doamn Linde, aici nu mai e loc decît pentru mame. ţ ă

(Doctorul Rank, Helmer şi doamna Linde ies. Bona intr în camer cu copiii. Noraă ă face acelaşi lucru, dup ce închide uşa de la antreu.)ă

NORA : Ce vioi şi ce bine ar ta i ! Ce obraji rumeni ! Ca merele şi ca trandafirii !ă ţ (în cele ce urmeaz copiii vorbesc to i o dat cu ea.) ă ţ ă V-a i distrat bine ? Minunat ! Aşa,ţ i-ai tras cu s niu a pe Emmy şi pe Bob ? Ia te uit , pe amîndoi deodat ? Da, eşti ună ţ ă ă b iat de isprav , Ivar. O, d -mi-o s-o in pu in, Anne-Marie. P puşic mic şi dulce !ă ă ă ţ ţ ă ă ă (Ia feti a mai mic de la bon şi danseaz cu ea.)ţ ă ă ă Da. Da, o s danseze mama şi cuă Bob. Cum ? V-a i b tut cu z pad ? Ce p cat c n-am fost şi eu cu voi ! Nu, nu ; lasţ ă ă ă ă ă ă s -i dezbrac singur , Anne-Marie. Las -m pe mine. îmi face atîta pl cere. Intră ă ă ă ă ă în untru pîn atunci ; pari înghe at . E cafea cald pentru tine, pe sob . ă ă ţ ă ă ă (Bona intră în camer , se aşaz lîng fereastr . Nora scoate paltoanele copiilor şi le arunc înă ă ă ă ă jur, în timp ce ei vorbesc to i o dat .)ţ ă Aşa ? V-a fug rit un cîine mare ? Dar nu v-aă muşcat ? Nu, cîinii nu muşc p puşici mici ca voi. Nu umbla la pachete, Ivar. Ce-iă ă acolo ? A, trebuie neap rat s scotoceşti ? Nu, nu ; e ceva tare urît în untru. Da ?ă ă ă Vre i s ne juc m ? De-a ce s ne juc m ? De-a ascunselea ? Bine, s ne juc m de-aţ ă ă ă ă ă ă ascunselea. Bob s se ascund primul. Eu ? Bine, m ascund eu întîi. ă ă ă

(Nora şi copiii se joac , rîzînd şi bucurîndu-se, în scen şi în odaia din dreapta. C treă ă ă sfîrşit, Nora se ascunde sub mas ; copiii n v lesc în camer , o caut îns nu oă ă ă ă ă ă g sesc, o aud rîzînd înfundat, se reped spre mas , ridic fa a de mas şi o z resc.ă ă ă ţ ă ă Bucurie tumultuoas . Nora înainteaz tîrîndu-se, ca şi cum i-ar speria. Haz, veselie.ă ă Între timp, a b tut cineva la uşa de intrare ; nimeni îns nu a auzit. Acum uşa seă ă

20

deschide pe jum tate şi avocatul Krogstad apare şi st un moment nemişcat ; joculă ă continu .)ă

KROGSTAD : lerta i-m , doamn Helmer.ţ ă ă

NORA (sco înd un strig t înfundat, se întoarce spre el ridicîndu-se pe jum tate) ţ ă ă : A, dumneavoastr ? Ce dori i ?ă ţ

KROGSTAD : Ierta i-m ; uşa de la intrare era întredeschis ; probabil a l sat-oţ ă ă ă cineva aşa.

NORA (ridicîndu-se) : So ul meu nu-i acas , domnule Krogstad.ţ ă

KROGSTAD : Ştiam.

NORA : Atunci... ce dori i ?ţ

KROGSTAD : Dou cuvinte cu dumneavoastr .ă ă

NORA : Cu mine ? (C tre copii, încet.)ă Duce i-v la Anne-Marie. Ce ? Nu, domnulţ ă str in nu vrea s -i fac nici un r u mamei. Dup ce pleac , ne juc m din nou. ă ă ă ă ă ă ă (Duce copiii în camera din sting şi închide uşa dup ei. Apoi neliniştit , agitat .) ă ă ă ă Ave i deţ vorbit ceva cu mine ?

KROGSTAD : Desigur.

NORA : Azi ? . .. Doar nu e înc zi-ntîi !ă

KROGSTAD : Nu, e ajun de Cr ciun. Depinde de dumneavoastr ce bucurii v vaă ă ă aduce Cr ciunul.ă

NORA : Ce dori i ? Ast zi n-am nici o posibilitate.ţ ă

KROGSTAD : Deocamdat nu de asta e vorba. E vorba de cu totul altceva. îmiă acorda i cîteva minute ?ţ

NORA : A, da ; da, desigur, cu toate c ...ă

KROGSTAD : Bun. Eram în restaurantul lui Olsen şi l-am z rit pe so ulă ţ dumneavoastr trecînd strada...ă

NORA : Aha !

KROGSTAD : ... cu o doamn .ă

NORA : Şi ?

KROGSTAD : Pot s -mi permit o întrebare ? Nu era oare doamna Linde ?ă

NORA : Da.

21

KROGSTAD : A venit de curînd aici ?

NORA : Da, ast zi.ă

KROGSTAD : E o prieten a dumneavoastr , desigur.ă ă

NORA : Da, este. Nu pricep îns ...ă

KROGSTAD : Da ? Ştia i ? V-a spus, deci. Trebuia s -mi închipui. Atunci permite i-ţ ă ţmi s v întreb, scurt şi cuprinz tor : doamna Linde va fi angajat la banc ?ă ă ă ă ă

NORA : Cum v permite i s -mi lua i acest interogatoriu ? Dumneavoastr , ună ţ ă ţ ă subaltern al so ului meu ? Ins pentru c m-a i întrebat, atunci afla i c da, doamnaţ ă ă ţ ţ ă Linde va avea un post la banc . Chiar eu am intervenit, domnule Krogstad. Acumă sîn e i satisf cut ?ţ ţ ă

KROGSTAD : Aşadar, nu m-am înşelat.

NORA (plimbîndu-se agitat prin camer )ă ă : O, poate am şi eu un pic de influen .ţă Asta o poate avea şi o femeie ... Cînd eşti un subaltern, domnule Krogstad, ar trebui s fii mai atent, s nu-i superi pe cei care... hm ...ă ă

KROGSTAD :... care au influen ?ţă

NORA : Exact !

KROGSTAD (schimbînd tonul) : Doamn Helmer, n-a i avea bun voin a s folosi iă ţ ă ţ ă ţ influen a dumneavoastr şi în favoarea mea ?ţ ă

NORA : Cum ? Ce vre i s spune i ?ţ ă ţ

KROGSTAD : Adic s fi i atît de bun şi s m ajuta i s -mi p strez postulă ă ţ ă ă ă ţ ă ă subaltern pe care-l ocup la banc .ă

NORA : Cine se gîndeşte s v ia postul ?ă ă

KROGSTAD : O, nu-i nevoie s face i pe neştiutoarea cu mine. În eleg şi pruden aă ţ ţ ţ prietenei dumneavoastr de a evita s dea ochii cu mine la banc . Şi în eleg preaă ă ă ţ bine cui trebuie s -i mul umesc pentru concedierea mea.ă ţ

NORA : Dar v asigur c ...ă ă

KROGSTAD : Acum, pe scurt, doamn Helmer, v sf tuiesc s folosi i influen aă ă ă ă ţ ţ dumneavoastr ca s împiedica i concedierea mea, cît mai e înc timp.ă ă ţ ă

NORA : Domnule Krogstad, n-am absolut nici o putere.

KROGSTAD : Deloc ? Doar adineaori chiar dumneavoastr spunea i c ...ă ţ ă

22

NORA : Dar a i interpretat cu totul greşit. Crede i c am atîta influen asupraţ ţ ă ţă so ului meu ?ţ

KROGSTAD : O, îl cunosc pe so ul dumneavoastr din vremea studen iei. Sper cţ ă ţ ă domnul director de banc nu-i mai intransigent decît al i so i.ă ţ ţ

NORA : Dac -mi vorbi i cu dispre despre so ul meu, v ar t uşa.ă ţ ţ ţ ă ă

KROGSTAD : Sînte i foarte îndr znea , doamn .ţ ă ţă ă

NORA : Nu m mai tem de dumneavoastr . Îndat dup Anul Nou, v voi achitaă ă ă ă ă integral.

KROGSTAD (cu st pînire de sine)ă : V rog, fi i atent , doamn . Dac va fi nevoie,ă ţ ă ă ă voi lupta pe via şi pe moarte pentru a-mi p stra micul meu post la banc .ţă ă ă

NORA : Da, asta se vede.

KROGSTAD : Lupt nu numai pentru salariul meu ; pentru mine, salariul are mai mic importan . E vorba de altceva ... V d c trebuie s v spun totul. Iat care-iă ţă ă ă ă ă ă povestea : Şi dumneavoastr şti i, cum ştie toat lumea de altfel, c mai demult, cuă ţ ă ă ani în urm , am comis o greşeal .ă ă

NORA : Parc am auzit ceva.ă

KROGSTAD : Lucrurile n-au ajuns în fa a justi iei ; dar de-atunci mi s-au închis toateţ ţ uşile. Atunci am început s m ocup de genul de afaceri care au prilejuit cunoştin aă ă ţ noastr . Ce vre i ? Trebuia s m apuc de ceva, şi pretind totuşi c n-am fost dintreă ţ ă ă ă cei mai cîinoşi. Acum îns , a trebuit s termin cu astea. Copiii mei cresc ; pentru eiă ă trebuie s -mi f uresc o platform de respectabilitate şi onorabilitate burghez , cîtă ă ă ă mai ridicat posibil. Acest post la banc este doar o prim treapt pentru mine. Şiă ă ă ă acum, so ul dumneavoastr vrea s -mi dea cu piciorul. M zvîrle de pe aceastţ ă ă ă ă biat treapt , direct în vechea-mi mocirl moral .ă ă ă ă

NORA : Dar, pentru Dumnezeu, domnule Krogstad, nu am nici o posibilitate s vă ă ajut.

KROGSTAD : Pentru c nu vre i ; nu v gîndi i c aş putea s v silesc ?ă ţ ă ţ ă ă ă

NORA : Doar n-o s -i spune i so ului meu c v datorez bani.ă ţ ţ ă ă

KROGSTAD : Hm ! Şi de ce nu ?

NORA : Ar fi ruşinos din partea dumneavoastr . ă (Cu lacrimi în glas.) Acest secret numai al meu, aceast bucurie, aceast mîndrie numai a mea, s -i fie dezv luită ă ă ă ă într-un mod atît de josnic ? Şi tocmai prin dumneata ? O, nu. Pe mine m-ai expune la mari nepl ceri.ă

KROGSTAD : Numai nepl ceri ?ă

23

NORA (cu vehemen )ţă : Dar mai bine f -o ; r utatea s-ar întoarce împotrivaă ă dumitale însu i ; cu-atît mai bine ar vedea so ul meu ce fel de om eşti. Atunci cuţ ţ siguran î i vei pierde postul.ţă ţ

KROGSTAD : Voiam s întreb dac v teme i numai de nepl ceri familiale ?ă ă ă ţ ă

NORA : Dac so ul meu ar afla, atunci, bineîn eles, ar pl ti imediat to i banii. Astfelă ţ ţ ă ţ nu vom mai avea a face cu dumneata.

KROGSTAD (înaintînd un pas) : Asculta i, doamn Helmer ; sau nu ave i de locţ ă ţ memorie, sau nu v pricepe i de loc în afaceri. Trebuie s v introduc în miezulă ţ ă ă problemei.

NORA : Nu-n eleg.ţ

KROGSTAD : Cînd so ul dumneavoastr era bolnav, a i venit la mine s vţ ă ţ ă ă împrumut patru mii opt sute de coroane.

NORA : Nu cunoşteam pe altcineva.

KROGSTAD : Eu v-am promis s v procur banii...ă ă

NORA : Şi mi i-a i procurat.ţ

KROGSTAD : Am promis s v procur suma în anumite condi ii. Era i pe atunci atîtă ă ţ ţ de preocupat de boala so ului dumneavoastr şi atît de gr bit s primi i baniiă ţ ă ă ă ă ţ pentru c l torie, încît cred c nu v-a i mai gîndit la toate am nuntele împrumutului.ă ă ă ţ ă De aceea e nevoie s vi le reamintesc. Aşadar : v-am promis s v procur baniiă ă ă contra unei chitan e redactate de mine.ţ

NORA : Da, şi pe care am semnat-o.

KROGSTAD : Exact. V reaminti i de asemenea c la sfîrşit am ad ugat cîtevaă ţ ă ă rînduri prin care tat l dumneavoastr garanta pentru bani. Aceste rînduri, ceă ă garantau restituirea sumei, trebuiau s fie semnate de tat l dumneavoastr . Aşa-i ?ă ă ă

NORA : Trebuiau semnate ? ... Le-a semnat doar !

KROGSTAD : L sasem data în alb ; adic , tat l dumneavoastr trebuia s pună ă ă ă ă ă personal data la care semnase hîrtia. V reaminti i, doamn ?ă ţ ă

NORA : Da, cred c da...ă

KROGSTAD : Apoi v-am înmînat chitan a, urmînd s-o expedia i prin poşt tat luiţ ţ ă ă dumneavoastr , pentru a o semna. Nu-i aşa ?ă

NORA : Ba da.

24

KROGSTAD : Ceea ce a i f cut probabil imediat, întru-cît la patru-cinci zile dupţ ă ă aceea mi-a i adus chitan a ce purta semn tura tat lui dumneavoastr . Drept pentruţ ţ ă ă ă care v-am înmînat suma solicitat , imediat.ă

NORA : Ei, da ; şi n-am pl tit ratele cu exactitate, la fiecare termen ?ă

KROGSTAD : Da, cu destul exactitate. Dar — s revenim la ceea ce spuneam —ă ă pe atunci trecea i prin nişte situa ii mai mult decît grele, nu-i aşa ?ţ ţ

NORA : Da, aşa-i.

KROGSTAD : Tat l dumneavoastr era grav bolnav, dup cîte ştiu.ă ă ă

NORA : Isi tr ia ultimele zile.ă

KROGSTAD : Curînd dup aceea a şi murit, au ?ă

NORA : Da.

KROGSTAD : Spune i-mi, doamn Helmer, nu cumva v aminti i data mor ii tat luiţ ă ă ţ ţ ă dumneavoastr ? Vreau s spun, în ce zi a lunii.ă ă

NORA : Evident. La 29 septembrie.

KROGSTAD : Exact ; ştiam înc de-atunci. M interesasem de altfel. De aceea, eă ă ceva ... ciudat... (sco ind o hîrtie din buzunar) ţ un lucru pe care nu reuşesc s -lă pricep cu nici un chip.

NORA : Ce e ciudat ? Nu v în eleg . ..ă ţ

KROGSTAD : Este ciudat, doamn , c tat l dumneavoastr a semnat chitan a treiă ă ă ă ţ zile dup ce murise.ă

NORA : Cum asta ?

KROGSTAD : P rintele dumneavoastr a murit la 29 septembrie. Acum — privi iă ă ţ aici. Tot dînsul îşi dateaz semn tura pe aceast chitan , la 2 octombrie.ă ă ă ţă Dumneavoastr nu vi se pare ciudat, doamn ?ă ă

(Nora tace.)

KROGSTAD.: Pute i s m l muri i? ţ ă ă ă ţ

(Nora tace în continuare.)

KROGSTAD : De asemenea, se vede foarte clar c aceste dou men iuni, adic „2ă ă ţ ă octombrie" şi anul, nu seam n de loc cu scrisul tat lui dumneavoastr , ci cu ună ă ă ă scris pe care parc l-aş cunoaşte. In fine. Asta înc s-ar putea explica în vreun fel ;ă ă tat l dumneavoastr , uitînd s -şi dateze semn tura, poate c altcineva a f cut-o laă ă ă ă ă ă

25

întâmplare, fiindc nu aflase înc de moartea lui. Nu-i nimic r u în asta. Esen ială ă ă ţ ă este semn tura. Ea conteaz . Dar semn tura asta e autentic , doamn Helmer ?ă ă ă ă ă Realmente tat l dumneavoastr , personal, şi-a pus semn tura aici ?ă ă ă

NORA (dup o scurt t cere, ridic brusc capul, înfruntîndu-l cu privirea)ă ă ă ă : Nu, nu el. Eu l-am semnat pe tata.

KROGSTAD : Fi i atent , doamn . V da i seama c face i o m rturisire . .. de-aţ ă ă ă ţ ă ţ ă dreptul periculoas ?ă

NORA : De ce ? Foarte curînd v ve i primi to i banii.ă ţ ţ

KROGSTAD : îmi permit s v pun o întrebare : de ce n-a i trimis hîrtia tat luiă ă ţ ă dumneavoastr ?ă

NORA : Era imposibil. Atunci tata era foarte greu bolnav. Dac -i ceream semn tura,ă ă trebuia s -i explic şi pentru ce aveam nevoie de bani. în starea în care se afla, eraă imposibil s -i spun c via a so ului meu e în primejdie.ă ă ţ ţ

KROGSTAD : Atunci ar fi fost mai bine pentru dumneavoastr s fi renun at laă ă ţ c l toria în str in tate.ă ă ă ă

NORA : Era exclus. Numai o plecare putea salva via a so ului meu. La aceasta nuţ ţ aveam dreptul s renun .ă ţ

KROGSTAD : Dar nu v-a i gîndit c v face i vinovat de înşel ciune fa de mine ?ţ ă ă ţ ă ă ţă

NORA : în nici un caz aşa ceva nu m preocupa pe atunci. De altfel, pu in îmi pasă ţ ă de dumneavoastr . V detestam pentru toate dificult ile ce-mi f cea i cu atîtaă ă ăţ ă ţ sînge rece, cu atîta nep sare, deşi ştia i prea bine în ce pericol se afla so ul meu. Altă ţ ţ mod de a proceda nu exista. Nu aveam încotro.

KROGSTAD : Doamn Helmer, v d c dumneavoastr nu ave i o idee clar asupraă ă ă ă ţ ă gravit ii acestei fapte. Nici a gradului dumneavoastr de vinov ie, fa deăţ ă ăţ ţă societate, fa de legi. Pot îns s v spun c fapta aceasta nu e cu nimic nici maiţă ă ă ă ă grav , nici mai uşoar decît aceea comis de mine odinioar şi care totuşi mi-aă ă ă ă distrus întreaga situa ie social .ţ ă

NORA : Dumneavoastr ? Vre i s cred c dumneavoastr a i f cut un gest eroic caă ţ ă ă ă ţ ă s salva i via a so iei?ă ţ ţ ţ

KROGSTAD : Legile nu vor s ştie de mobilul unui fapt. Scuzabil sau nu, faptul seă pedepseşte.

NORA : Dar sînt nişte legi foarte rele.

KROGSTAD : Rele sau nu, dac depun hîrtia asta justi iei, ve i fi judecat după ţ ţ ă ă lege.

26

NORA : Nu pot s cred. Cum ? O fiic nu are dreptul s -şi cru e tat l bolnav deă ă ă ţ ă moarte ? O so ie n-are dreptul s salveze via a so ului ei ? Nu cunosc legile ; sîntţ ă ţ ţ îns sigur c trebuie s fie scris undeva c , în astfel de situa ii, asemenea lucruriă ă ă ă ă ţ sînt permise. Dumneavoastr nu şti i nimic despre asta, dumneavoastr care sînte iă ţ ă ţ avocat ? Trebuie s fi i un slab jurist, domnule Krogstad.ă ţ

KROGSTAD : S-ar putea. Dar în afaceri de felul acelor pe care le discut m acuma —ănu crede i c ţ ă m pricep mai bine ? Dumneavoastr face i ce crede i. Eu atîta vă ă ţ ţ ă spun : dac mai sînt o dat dat afar ,ă ă ă îmi ve i ine tov r şie. ţ ţ ă ă (Salut şi iese prină antreu.)

NORA (r mîne pu in pe gînduri, apoi ridicîndu-şi capul)ă ţ : Nu se poate ! ... Am în elesţ ... vrea s m sperie! ă ă (Începe s adune lucrurile copiilor; dup pu in timp, seă ă ţ opreşte.) Dar dac ? . .. Nu, e imposibil. Am f cut-o doar din dragoste.ă ă

COPIII (la uşa din stînga) : Mam , domnul a ieşit pe poart .ă ă

NORA : Da, da, da, ştiu. S nu spune i nim nui despre domnul sta. A i auzit ? Niciă ţ ă ă ţ lui t ticu.ă

COPIII : Bine, mam ; dar acum vii s ne juc m ?ă ă ă

NORA : Nu, nu ; nu acuma.

COPIII : Bine, mam , dar ne-ai promis.ă

NORA : Da, îns acum nu pot. Duce i-v la voi, am o mul ime de lucruri de f cut.ă ţ ă ţ ă Duce i-v , duce i-v , copilaşii mei. ţ ă ţ ă (îi împinge cu binişorul în camera lor şi încuie uşa dup ei. Apoi se aşaz pe sofa, ia o broderie, face cîteva împuns turi dar seă ă ă întrerupe curînd.) Nu ! (Arunc broderia, se ridic , merge spre uşa vestibulului şiă ă strig .)ă Helene ! Ad bradul, te rog ! ă (Se duce la masa din stînga; deschide sertarul; din nou se opreşte.) Nu, e absolut imposibil !

SLUJNICA (cu bradul) : Unde s -l pun, doamn ?ă ă

NORA : Aici, la mijloc.

SLUJNICA : Mai ave i nevoie de ceva ?ţ

NORA : Nu, mul umesc ; am tot ce-mi trebuie.ţ

(Slujnica, dup ce a aşezat bradul în fa a ei iese.)ă ţ

NORA (în timp ce împodobeşte pomul) : Aici lumin ri. Aici, ghirlande. Ce omă însp imînt tor ! Ah ! Prostii! Vorbe goale ! Nu e în stare de aşa ceva. Pomul trebuieă ă s fie frumos. Vreau s fac tot ce- i va face pl cere, Torvald ; voi cînta pentru tine,ă ă ţ ă voi dansa pentru tine.

(Helmer, cu un teanc de acte sub bra , vine de afar .)ţ ă

27

NORA : Ah, te-ai şi întors ?

HELMER : Da. M-a c utat cineva ?ă

NORA : Aici ? Nu.

HELMER : Curios. L-am v zut pe Krogstad ieşind de la noi.ă

NORA : Da ? A, da, adev rat, Krogstad a trecut un moment pe aici.ă

HELMER : Nora, i se citeşte pe fa ; te-a rugat s pui o vorb bun pentru el.ţ ţă ă ă ă

NORA : Da.

HELMER : Şi tu trebuie s-o faci ca venind de la tine. Mai trebuia s nu ştiu c a fostă ă aici. Nu-i aşa c te-a rugat şi asta ?ă

NORA : Da, Torvald, îns ...ă

HELMER : Nora, Nora, şi te-ai pretat la asta ? S stai de vorb cu un astfel deă ă individ, poate promi îndu-i şi sprijin ! Şi culmea, s mai spui şi minciuni !ţ ă

NORA : Minciuni ?

HELMER : N-ai spus tu c n-a fost nimeni aici ? ă (Amenin înd cu degetul.)ţ S nu maiă fac niciodat aşa p s reaua mea. O p s rea cînt toare nu emite note false.ă ă ă ă ă ă ă (Luînd-o de talie.) Nu crezi şi tu c aşa trebuie s fie ? Da, da, ştiam eu bine. ă ă (Dîndu-i drumul.) Dar s nu mai vorbim despre asta. ă (Aşezîndu-se în fa a sobei.) ţ Ah, cît de liniştitor şi de confortabil e aici. (R sfoieşte pu in hîrtiile.)ă ţ

NORA (ocupîndu-se de brad, dup o mic pauz )ă ă ă : Torvald !

HELMER : Da. Nora.

NORA : Nici nu- i închipui cît m bucur de pe acum gîndindu-m la balul costumatţ ă ă de la familia Stenborg. E poimîine, nu-i aşa ?

HELMER : Da, poimîine. Şi eu sînt curios s v d ce surpriz ai s ne faci.ă ă ă ă

NORA : într-adev r, asta a devenit o problem pentru mine.ă ă

HELMER : De ce ?

NORA : Pentru c nu am nici o idee mai original ; toate îmi par banale sau f ră ă ă ă haz. Aş vrea s g sesc ceva mai deosebit.ă ă

HELMER : Ah ? A ajuns micu a mea Nora s recunoasc asta ?ţ ă ă

NORA (în spatele scaunului lui Helmer, sprijinindu-se cu bra ele pe speteaz )ţ ă : Eşti foarte ocupat,Torvald.

28

HELMER : Oh ! ...

NORA : Ce hîrtii sînt astea ?

HELMER : De-ale b ncii.ă

NORA : De pe acum ?

HELMER : Am cerut împuternicirea fostului director s fac o serie de schimb ri înă ă organizarea bancar şi, implicit, a personalului b ncii. Trebuie s profit deă ă ă s pt mîna Cr ciunului ca s fiu gata la întîi ianuarie.ă ă ă ă

NORA : De aceea venise bietul Krogstad . . .

HELMER : Hm !

NORA (se apleac mai mult pe speteaza scaunului şi-l mîngîie pe cap):ă Dac n-ai fiă atît de ocupat, aş putea s te rog s -mi faci un mare serviciu, Torvald ?ă ă

HELMER : S auzim ! Despre ce e vorba ?ă

NORA : Tare-aş dori s ar t cît mai bine la balul costumat. Şi nimeni nu are atîtaă ă gust ca tine. Torvald, n-ai vrea s te gîndeşti pu in şi s decizi tu cum s mă ţ ă ă ă costumez şi cum s m aranjez ?ă ă

HELMER : Aha, sîntem la strîmtoare şi c ut m un salvator ?ă ă

NORA : Da, Torvald, nu pot s m descurc f r ajutorul t u.ă ă ă ă ă

HELMER : Bine, bine, am s m gîndesc, g sim noi ceva.ă ă ă

NORA : E dr gu din partea ta ! ă ţ (Se duce din nou la brad ; pauz .)ă Ce frumos arată florile astea roşii. Ia spune-mi, e cu adev rat atît de grav fapta lui Krogstad ?ă ă

HELMER : A isc lit pe cineva în fals. I i dai seama ce înseamn asta ?ă ţ ă

NORA : Poate c a f cut-o din necesitate ? ! ă ă

HELMER : Poate, sau, ca cei mai mul i, din nechibzuin . Dar eu nu sînt atît de lipsitţ ţă de inim încît s condamn un om pentru o singur ac iune culpabil .ă ă ă ţ ă

NORA : O, nu-i aşa, Torvald ?

HELMER : Oricine se poate reabilita dac -şi recunoaşte deschis vina şi-şi isp şeşteă ă pedeapsa.

NORA : Pedeapsa ?

HELMER : Dar Krogstad n-a mers pe calea asta ; a c utat s scape de urm ri prină ă ă minciuni, tertipuri, abilit i. Astea l-au pr buşit moralmente. De aceea a dec zut. ăţ ă ă

29

NORA : Crezi c asta duce ...ă

HELMER : Gîndeşte-te c un om, avînd mereu prezent conştiin a culpabilit ii,ă ă ţ ăţ trebuie s mint , s simuleze în fiece moment. Trebuie s poarte o adev rată ă ă ă ă ă masc , pretutindeni şi fa de oricine ; e silit s-o fac , fiindc clip de clip trebuieă ţă ă ă ă ă s -şi ascund fapta. Va face la fel, chiar în fa a so iei lui. Şi aceast pref c torieă ă ţ ţ ă ă ă zilnic devine tic loşenie atunci cînd are copii. ă ă

NORA : De ce ?

HELMER : Pentru c practica asta continu a minciunii contamineaz întreaga viaă ă ă ţă a familiei. într-o astfel de cas , cu fiecare suflare copiii aspir germenii putrefac ieiă ă ţ morale.

NORA (apropiindu-se pe la spatele lui) : Eşti foarte sigur de asta ?

HELMER : O, draga mea, am constatat-o suficient de frecvent în cariera mea de avocat. Aproape to i delicven ii minori au avut mame mincinoase.ţ ţ

NORA : De ce tocmai.. . mame ?

HELMER : Statistic, majoritatea proveneau din mame mincinoase ; evident, şi tat lă are aceeaşi influen d un toare, asta o ştie bine orice avocat. Krogstad ani de-aţă ă ă rîndul şi-a otr vit propriii copii cu minciuni şi pref c torii ; de aceea îl socot un omă ă ă pierdut moraliceşte. (Intinzîndu-i mîinile.) Iat de ce micu a şi dulcea mea Noraă ţ trebuie s -mi promit c nu se va mai ocupa niciodat de omul sta. Ne-am în eles,ă ă ă ă ă ţ nu? Bate mîna. Ia te uit ... dar, ce mai este ? D -mi mîna. Aşa ! Deci, s-a f cut ! Teă ă ă asigur, mi-ar fi imposibil s lucrez cu el ; simt literalmente un r u fizic în vecin tateaă ă ă unor astfel de oameni.

NORA (retr gîndu-şi mîna, se duce de cealalt parte a bradului)ă ă : Ce cald e aici. Şi am atîtea de f cut.ă

HELMER (se ridic şi-şi strînge hîrtiile) ă : Da, şi eu trebuie s studiez astea înainte deă mas . Am s m gîndesc şi la costumul t u. Şi... poate c mai am de preg tit cevaă ă ă ă ă ă ce trebuie atîrnat în pom, în poleial .. . ă (Punîndu-i mina pe cap.) O, mica mea p s ric ! ă ă ă (Se duce în camera lui, închizînd uşa dup el.)ă

NORA (încet, dup o scurt pauz )ă ă ă : Ah ! Nu poate fi aşa ! E imposibil. Nu se poate !

BONA (în uşa din stînga) : Copiii se roag atît de frumos s fie l sa i la m mica.ă ă ă ţ ă

NORA : Nu, nu, nu ; nu-i l sa la mine. Stai cu ei, Anne-Marie.ă

BONA : Bine, doamn . ă (închide uşa.)

NORA (palid de spaim )ă ă : S -mi corup copiii ! .. S -mi otr vesc c minul ? ă ă ă ă (O scurtă pauz ; ridicînd capul.) ă Nu-i adev rat. Niciodat , în veci nu poate fi adev rat.ă ă ă

30

ACTUL II

(Aceeaşi camer . ă Într-un col , lîng pian, este aşezat bradul de Cr ciun, înţ ă ă neorînduial şi cu buc i de lu-mîn ri arse. Paltonul Norei şi celelalte sînt pe sofa.ă ăţ ă Nora, singur în camer , se plimb de colo pîn colo, neliniştit ; pîn la urm , seă ă ă ă ă ă ă opreşte lîng sofa şi-şi ia paltonul.)ă

NORA (dînd drumul paltonului) : Vine cineva ! (Lîng uş ; ascult .)ă ă ă Nu, nu-i nimeni. Natural — nu vine nimeni azi, prima zi de Cr ciun ; şi nici mîine. Dar poate . . .ă (Deschide uşa şi priveşte afar .)ă Nu; nu-i nimic în cutia de scrisori ; complet goal .ă (Plimbîndu-se iar prin camer .) ă Ah, prostii ! Nu va face nimic. Nu se poate întîmpla aşa ceva. E imposibil. Am doar trei copii mici.

(Bona, cu o cutie mare de carton, vine din camera din stînga.)

BONA : Am g sit cutia cu costumul de bal. ă

NORA : Mul umesc ; pune-o pe mas . ţ ă

BONA (o pune) : Dar costumul trebuie s fie cam zdren uit.ă ţ

NORA : O, de-aş putea s -l rup într-o sut de mii de buc i.ă ă ăţ

BONA : Doamne fereşte ; poate fi uşor aranjat ; doar un pic de r bdare.ă

NORA : Da, vreau s m duc s-o rog pe doamna Linde s -mi ajute.ă ă ă

BONA : Iar ieşi i ? Pe-o vreme ca asta ? O s r ci i, o s v îmboln vi i.ţ ă ă ţ ă ă ă ţ

NORA : N-ar fi o nenorocire ... Ce fac copiii ?

BONA : Micu ii se joac acum cu darurile de la pom, dar...ţ ă

NORA : întreab des de mine ?ă

BONA : Dac sînt deprinşi s fie cu m mica lor !ă ă ă

NORA : Ştiu, Anne-Marie, de-acum înainte îns nu voi mai putea sta atît de mult cuă ei.

BONA : Ei, copiii mici se obişnuiesc uşor cu toate.

NORA : Crezi ? Crezi c vor uita de m mica lor dac ar pleca de tot ?ă ă ă

31

BONA : Doamne fereşte ! Cum de tot ?

NORA : Stai, spune-mi, Anne-Marie, m-am gîndit deseori la asta — cum te-a l sată inima s - i dai copilul pe mîini str ine ?ă ţ ă

BONA : A trebuit s-o fac ; şi-apoi... altfel nu eram doica micu ei Nora.ţ

NORA : Da, dar cum te-ai îndurat ?

BONA : Ce puteam face ? Şi-apoi unde mai puteam g si un loc atît de bun ? Cînd oă fat s rac p eşte o ruşine, trebuie s fie încântat s g seasc un loc ca sta.ă ă ă ăţ ă ă ă ă ă ă Tic losul acela nici nu s-a interesat de mine. ă

NORA : Dar fata ta ? Te-a uitat, desigur.

BONA : Nu m-a uitat de loc. Mi-a scris o dat , la prima împ rt şanie şi înc o dată ă ă ă ă cînd s-a m ritat.ă

NORA (o îmbr işeaz ) ăţ ă : B trîna mea Anne-Marie, tu mi-ai fost ca o mam cîndă ă eram mic .ă

BONA : Biata şi micu a Nora n-a avut alt mam .ţ ă ă

NORA : Şi dac şi micu ii mei n-ar mai avea mam , ştiu c tu vei r mîne pentru ei...ă ţ ă ă ă Ah ! Prostii, prostii ! (Deschizînd cutia.) Hai ! du-te la ei. Eu trebuie... S vezi ceă dr gu voi fi mîine.ă ţă

BONA : Nici vorb , nimeni n-are s fie atît de dr gu ca doamna Nora.ă ă ă ţă (Pleac înă camera din stînga.)

NORA (începe s desfac cutia, îns curînd o arunc la o parte)ă ă ă ă : Ah, dac aş aveaă curajul s ies.Numai de n-ar veni. De nu s-ar întîmpla ceva cît lipsesc. Vorbesc f ră ă ă şir ; nu vine nimeni. S periem manşonul. Ce m nuşi frumoase, ce m nuşiă ă ă frumoase. N-are importan , n-are importan ! Unu, doi, trei, patru, cinci, şaseţă ţă ( ip .)Ţ ă Ah, au venit.. . (Vrea s se îndrepte spre uş , dar se opreşte nedecis .ă ă ă Doamna Linde vine din vestibul unde şi-a l sat paltonul etc.)ă

NORA : O, tu erai, Kristine. Mai e cineva ? Ce bine c ai venit !ă

DOAMNA LINDE : Am auzit c m-ai c utat.ă ă

NORA : Da, am trecut pe la tine. Vreau s te rog s -mi aju i la ceva. S şedem peă ă ţ ă sofa. Iat despre ce-i vorba : mîine sear va fi un bal costumat la consulul Stenborg,ă ă acela care st sus, şi Torvald vrea s m costumez ca napolitan şi s danseză ă ă ă ă tarantela ; am înv at-o la Capri.ăţ

DOAMNA LINDE : Ia te uit , dai un adev rat spectacol.ă ă

32

NORA : Da. Torvald g seşte c e foarte nimerit. Uite costumul ; Torvald mi l-aă ă comandat în Italia; acuma-i atît de zdren uit, încît nu mai ştiu dac ...ţ ă

DOAMNA LINDE : O, îl punem noi repede la punct ; dar broderia s-a descusut pe alocuri. Ai ac şi a ? Perfect, avem tot ce ne trebuie.ţă

NORA : Ce dr gu din partea ta.ă ţ

DOAMNA LINDE (cosînd) : Aşadar, mîine te costumezi ? Ştii ce, am s trec şi eu să ă te v d g tit . Nora, am uitat s - i mul umesc pentru invita ia de ieri. A fost o seară ă ă ă ţ ţ ţ ă foarte pl cut . ă ă

NORA (se ridic şi umbl prin camer )ă ă ă : O, şi nici n-a fost ca de obicei. S fi venită mai demult la noi, Kristine. Adev rul e c Torvald are talentul de a face pe oricine să ă ă se simt bine. E o gazd priceput .ă ă ă

DOAMNA LINDE : Dup p rerea mea, eşti tot atît de talentat ; nu degeaba eştiă ă ă fiica tat lui t u. Spune-mi, Nora, doctorul Rank e întotdeauna atît de ab tut ca ieri ?ă ă ă

NORA : Nu, era mai deprimat ca de obicei. De altfel, sufer de o boal foarte grav .ă ă ă S rmanul, are tuberculoz la şira spin rii. E explicabil, tat l s u a dus o via foarteă ă ă ă ă ţă dezordonat . Vin, nop i pierdute, femei... desigur c sta-i motivul pentru care fiul eă ţ ă ă suferind din copil rie, În elegi.ă ţ

DOAMNA LINDE (l sînd s -i pice lucrul) ă ă : Dar, draga mea Nora, de unde-ai aflat astea ?

NORA (plimbîndu-se prin camer )ă : Ei, dac ai trei copii, mai eşti din cînd în cînd înă rela ii cu unele ... cu unele doamne care se pricep oarecum la medicin , şi care- iţ ă ţ povestesc cîte şi mai cîte.

DOAMNA LINDE (coase în continuare ; scurt pauz )ă ă : Doctorul Rank vine în fiecare zi pe la voi ?

NORA : In fiecare zi. E cel mai bun prieten al lui Torvald, înc din copil rie. Şi ală ă meu. Doctorul Rank este de-al casei.

DOAMNA LINDE : Spune-mi : e un om sincer ? Vreau s spun, nu-i place doar să ă spun amabilit i ?ă ăţ

NORA : Dimpotriv . De unde i-a venit ideea ?ă ţ

DOAMNA LINDE : Cînd mi l-ai prezentat ieri, m-a asigurat c auzise deseori numeleă meu la voi în cas ; am remarcat apoi c so ul t u habar n-avea cine sînt eu. Atunciă ă ţ ă cum putea s aud doctorul Rank? ...ă ă

NORA : Da, adev rat, Kristine. Torvald ine enorm la mine şi de aceea vrea, aşaă ţ spune el, s -i apar in în întregime. La început devenea gelos de-a binelea doar dacă ţ ă

33

pomeneam de vreunul dintre oamenii ce-mi erau dragi, de acas . Fireşte, i-am f cută ă pe plac. In schimb, cu doctorul Rank puteam vorbi despre oricine; vezi tu, lui îi place s m asculte.ă ă

DOAMNA LINDE : S - i spun ceva, Nora, în multe privin e eşti înc un copil; eu sîntă ţ ţ ă mult mai în vîrst decît tine, deci am şi mai mult experien . Vreau s - i dau ună ă ţă ă ţ sfat : ar trebui s termini intimit ile acestea cu doctorul Rank.ă ăţ

NORA : Ce intimit i ar trebui s termin ?ăţ ă

DOAMNA LINDE : Şi cu una şi cu alta. Ieri îmi vorbeai de un admirator bogat care urma s - i procure bani.ă ţ

NORA : Da, care îns nu exist . .. din p cate. Şi ce-i cu asta ?ă ă ă

DOAMNA LINDE : Doctorul Rank are avere ?

NORA : Da, are.

DOAMNA LINDE : Şi n-are pe nimeni de cine s se ocupe ?ă

NORA : Nu, pe nimeni ; dar ...

DOAMNA LINDE : Şi vine zilnic la voi în cas ?ă

NORA (cit un ton iritat) : i-am mai spus o dat .Ţ ă

DOAMNA LINDE : De ce eşti agresiv , Nora ?ă

NORA ; Nu sînt agresiv , dar nu în eleg.ă ţ

DOAMNA LINDE : Nu te mai preface, Nora. Crezi c n-am în eles de la cine aiă ţ împrumutat cele patru mii opt sute de coroane ?

NORA : i-ai pierdut min ile ? Cum ai putut s - i închipui una ca asta ? E un prietenŢ ţ ă ţ al nostru, care vine aici zi de zi ! S-ar fi creat o situa ie de-a dreptul insuportabil .ţ ă

DOAMNA LINDE : Atunci, nu-i el ?

NORA : Nu, te asigur. Nici nu mi-a trecut prin minte asemenea idee. De altfel, nici n-ar fi avut bani ; ia moştenit mult mai tîrziu.

DOAMNA LINDE : Ei, cred c a fost spre norocul t u, draga mea Nora.ă ă

NORA : Nu, niciodat nu mi-a trecut prin minte s -l rog pe doctorul Rank. De altfel,ă ă sînt sigur c dac l-aş ruga ...ă ă ă

DOAMNA LINDE : Ins , natural, n-ai s-o faci.ă

34

NORA : Nu, bineîn eles. Nu pot s cred, nici nu pot cel pu in s -mi închipui c arţ ă ţ ă ă putea fi necesar. Dar

sînt sigur c dac i-aş spune doctorului.. .ă ă ă

DOAMNA LINDE : F r ştirea so ului t u ?ă ă ţ ă

NORA : Da. Tot f r ştirea lui, trebuie s ies din încurc tur . Trebuie s termină ă ă ă ă ă odat .ă

DOAMNA LINDE : Da, da, aşa spuneam şi eu ieri, dar...

NORA (umblînd încoace şi încolo): Un b rbat se descurc mult mai uşor decît oă ă femeie în afaceri de-astea.

DOAMNA LINDE : Propriul t u b rbat, da.ă ă

NORA : Prostii ! (Se opreşte.) Cînd pl teşti tot ce datorezi, î i recape i chitan a ?ă ţ ţ ţ

DOAMNA LINDE : Se în elege de la sine.ţ

NORA (aparte): S po i rupe în mii de buc i, şi s dai foc acestei hîrtiiă ţ ăţ ă dezgust toare şi murdare !ă

DOAMNA LINDE (o priveşte fix, las lucrul şi se ridic încet în picioare)ă ă : Nora, îmi ascunzi ceva.

NORA : Vezi asta pe chipul meu ?

DOAMNA LINDE : i s-a întîmplat ceva, de ieri diminea încoace. Nora, ce s-aŢ ţă întîmplat ?

NORA (apropiindu-se de ea) : Kristine ! (Ascultînd atent .)ă Sst ! A venit Torvald. Du-te în camera copiilor. Torvald nu poate suferi croitoria. Roag-o pe Anne-Marie s teă ajute.

DOAMNA LINDE (adunîndu-şi lucrurile) : Bine, m duc, dar nu plec de aici pîn nuă ă vorbim amîndou , deschis.ă

(Trece în camera din stînga ; în acelaşi timp intr Hel-mer din vestibul.)ă

NORA (ieşind înainte): O, cît te-am aşteptat, drag Torvald.ă

HELMER : Era croitoreasa ?

NORA : Nu, era Kristine ; m ajut s -mi pun la punct costumul. S vezi ce bine amă ă ă ă s ar t.ă ă

HELMER : N-a fost bun ideea mea ?ă

35

NORA : Minunat ! Dar eu ... n-am fost dr gu c te-am ascultat ?ă ă ţă ă

HELMER (luînd-o de b rbie)ă : Dr gu ? Pentru c î i ascul i b rbatul ? Ei, ei,ă ţă ă ţ ţ ă nechibzuit mic , ştiu bine c n-ai gîndit aşa. Dar nu vreau s te deranjez, trebuieă ă ă ă s probezi, pe cîte v d.ă ă

NORA: Tu ai s lucrezi ?ă

HELMER: Da. (Ar tînd un teanc de hîrtii.)ă Uite, le-am adus de la banc . ă (Porneşte spre camera sa.)

NORA: Torvald !

HELMER(oprindu-se) : Da.

NORA : Dac mica veveri te-ar ruga frumos, din toat inima . .. ceva ?ă ţă ă

HELMER : Ce anume ?

NORA : Ai vrea s faci ?ă

HELMER : Bineîn eles c mai întîi ar trebui s ştiu despre ce-i vorba.ţ ă ă

NORA : Veveri a ar alerga împrejur şi ar face tot felul de nebunii, dac ai fi dr gu şiţ ă ă ţ i-ai satisface dorin a.ţ

HELMER : Hai, spune o dat , Nora !ă

NORA : Ciocîrlia mic ar ciripi în toat casa.ă ă

HELMER : Ei, oricum ai ciripi.

NORA : i-aş dansa ca o fiic a ielelor sub clar de lun . Pentru tine, Torvald.Ţ ă ă

HELMER : Nora... cred c nu e în leg tur cu ce mi-ai spus azi-diminea !ă ă ă ţă

NORA (apropiindu-se de el) : Ba da, Torvald, te rog, te implor!

HELMER : Şi tu, realmente, ai curajul s mai îmi vorbeşti de chestiunea asta ?ă

NORA : Da, da, trebuie s cedezi, trebuie s -l men ii pe Krogstad în postul de laă ă ţ banc .ă

HELMER : Draga mea Nora, postul lui l-am dat doamnei Linde.

NORA : Da, asta-i foarte frumos din partea ta; îns ai putea concedia alt func ionară ţ în locul lui Krogstad.

HELMER : Asta-i o înc p înare de necrezut ! Pentru c tu i-ai f cut ieri promisiuneaă ăţ ă ă necugetat s pui o vorb bun , s fiu obligat eu ...ă ă ă ă ă

36

NORA : Nu de asta, Torvald. E îns în interesul t u. Omul sta colaboreaz la celeă ă ă ă mai detestabile ziare; chiar tu mi-ai spus. Poate s - i fac enorm de mult r u. Mi-e oă ţ ă ă fric de moarte din cauza asta.ă

HELMER : Aha, în eleg. Te însp imînt vechile amintiri.ţ ă ă

NORA : Ce vrei s spui ? Nu pricep.ă

HELMER : C te gîndeşti, bineîn eles, la tat l t u.ă ţ ă ă

NORA : Ei, da. Aminteşte- i numai cî i tic loşi l-au terfelit groaznic în astfel de ziare.ţ ţ ă Eu cred c s-ar fi ajuns chiar la destituirea lui dac ministerul nu te-ar fi delegat peă ă tine s anchetezi şi dac tu n-ai fi fost atît de binevoitor.ă ă

HELMER : Micu Nora, e o deosebire considerabil între tat l t u şi mine. Tat l t uţă ă ă ă ă ă nu era un func ionar ireproşabil. Eu îns sînt; şi sper c voi r mîne astfel.ţ ă ă ă

NORA : O, nimeni nu-şi închipuie ce poate n scoci r utatea omeneasc . Am putea fiă ă ă atît de linişti i şi de ferici i aici, în c minul nostru tihnit şi f r griji; tu, eu şi copiii.ţ ţ ă ă ă Torvald ! De aceea te rog atît de mult.

HELMER : Tocmai fiindc tu intervii pentru el, m pui în imposibilitate s -l men in.ă ă ă ţ La banc se ştie de concedierea lui. Atît ar mai trebui, s se r spîndeasc zvonul că ă ă ă ă noul director a fost convins de cineva — probabil de so ia lui — s -şi schimbeţ ă hot rîrea. ă

NORA : Ei şi ?

HELMER : Bineîn eles, cînd e vorba de un capriciu, micu a înc p înat r spundeţ ţ ă ăţ ă ă doar : Ei şi ! M-aş face de rîs în fa a întregului personal, l sîndu-l s -şi închipuie cţ ă ă ă m pot l sa influen at... dinafar . Crede-m , foarte curînd aş sim i efectele. Şi înă ă ţ ă ă ţ plus, mai este o împrejurare care face total imposibil men inerea lui Krogstad laă ţ banc cît timp sînt eu director.ă

NORA : Ce anume ?

HELMER : La nevoie aş putea trece cu vederea tarele Ini morale.

NORA : Nu-i aşa, Torvald ?

HELMER : Am auzit c este şi foarte capabil. Vezi, îns , Krogstad e o cunoştin de-ă ă ţăa mea, din tinere e. Una dintre acele cunoştin e care te incomodeaz tot restulţ ţ ă vie ii. Da, pot s - i mai spun : în plus ne şi tutuim. Şi cum e total lipsit de tact, o faceţ ă ţ şi în prezen a altora. Ba, mai mult, tocmai atunci crede c este mai îndrept it sţ ă ăţ ă adopte un ton familiar fa de mine şi s fac parad : tu, tu, Helmer. Te asigur cţă ă ă ă ă îmi este mai mult decît nepl cut. M-ar pune într-o pozi ie imposibil la banc .ă ţ ă ă

NORA : Torvald, tu nu crezi nimic din ceea ce spui.

37

HELMER : Aşa ? De ce, m rog ?ă

NORA : Pentru c e un punct de vedere meschin.ă

HELMER : Ce spui ? Meschin ? î i par eu meschin ?ţ

NORA : Dimpotriv , drag Torvald; şi tocmai de aceea ...ă ă

HELMER : E unul şi acelaşi lucru, Nora ! Tu consideri argumentele mele meschine; în consecin , înseamn c şi eu sînt meschin. Aşa ! Meschin, deci ! Ei, asta trebuieţă ă ă s se sfîrşeasc o dat . ă ă ă (Se duce la uşa vestibulului şi strig .) ă Helene !

NORA : De ce o chemi ?

HELMER (c utînd prin hîrtiile aduse) ă : S termin o dat . ă ă (Slujnica intr în camer .ă ă C tre ea.)ă Ia scrisoarea asta şi d -o imediat unui comisionar. S-o duc îndat laă ă ă destina ie. Repede îns . Adresa e pe plic. Uite, ia şi banii pentru comisionar.ţ ă

SLUJNICA : Am în eles. ţ (Iese cu scrisoarea.)

HELMER (strîngîndu-şi hîrtiile) : Aşa, micu a mea doamn înc p înat .ţ ă ă ăţ ă

NORA (cu r suflarea t iat )ă ă ă : Torvald, ce scrisoare era aceea ?

HELMER : Concedierea lui Krogstad.

NORA : Opreşte-o, Torvald ! Mai e înc timp. O, Torvald, opreşte-o ! F asta pentruă ă mine, pentru tine chiar, pentru copii ! Ascult -m , Torvald, f -o ! Tu nu ştii ce neă ă ă poate aduce, tuturor, intransigen a ta.ţ

HELMER : Prea tîrziu.

NORA : Da ... prea tîrziu.

HELMER : Drag Nora, î i iert agita ia asta exagerat , deşi în fond este de-a dreptulă ţ ţ ă o ofens la adresa mea. Cel pu in aşa o consider. Nu-i oare o insult s - i închipuiă ţ ă ă ţ c m voi însp imînta de r zbunarea unui func ion raş ratat ? Te iert, totuşi, pentruă ă ă ă ţ ă c asta demonstreaz marea ta dragoste pentru mine. (Luînd-o în bra e.) Aşaă ă ţ trebuia s fac, scumpa mea Nora. Fie ce-o fi. La nevoie, crede-m , am şi curaj şiă ă putere. Vei vedea c ştiu s iau totul asupra mea.ă ă

NORA (însp imîntat ) ă ă : Ce vrei s spui cu asta ?ă

HELMER : Totul...

NORA (calm ) ă : Asta n-ai s-o faci niciodat !ă

HELMER : Bine, Nora; atunci s ne împ r im r spunderile, ca so şi so ie. De altfel,ă ă ţ ă ţ ţ aşa este şi normal. (Mîngîind-o pe cap.) Eşti mul umit acum ? Ei, ei, las ochişoriiţ ă ă

38

ştia de porumbi speriat . Toate nu-s altceva decît de-ale tale. Mai bine ai repetaă ţă ă tarantela şi te-ai exersa la tamburin . Eu m duc în biroul din fund, închid şi uşile deă ă la mijloc, aşa c n-am s mai aud nimic ; po i face oricît g l gie. ă ă ţ ă ă ă (Se îndreapt spreă uş .) ă Şi cînd vine Rank, spune-i unde m g seşte. ă ă (O salut cu capul, îşi ia hîrtiile şiă pleac în camera sa, închizînd uşa dup el.) ă ă

NORA (înlepenit de spaim , st ca pironit , abia şoptind) ă ă ă ă : Acum ar fi în stare s-o fac . O face, indiferent ce ar putea s urmeze. Nu, asta niciodat ! Nu ! Pentru nimică ă ă în lume, nu ! Ah ! O mîntuire ... o sc pare ... ă (Se aude sunînd în vestibul.) Doctorul Rank ! ... Da ! Orice, în afar de asta. Orice altceva ! ă (îşi trece mîna peste fa ,ţă încearc s se reculeag şi deschide uşa dinspre vestibul. Doctorul Rank e înă ă ă vestibul şi-şi atîrn blana în cuier. Pe m sur ce se desf şoar ac iunea, începe să ă ă ă ă ţ ă se întunece.) Bun ziua, doctore. Te-am cunoscut dup sunat. Stai, nu intra înc laă ă ă Torvald, mi se pare c are ceva de lucru.ă

DOCTORUL RANK : Şi dumneata ?

NORA (în timp ce Rank intr în camer , închizînd uşa dup el) ă ă ă : O, ştii prea bine că pentru dumneata am întotdeauna timp.

DOCTORUL RANK : I i mul umesc ; am s profit. Cît o s mai am timp.ţ ţ ă ă

NORA : Ce vrei s spui ? Cum... cît o s mai ai timp ?ă ă

DOCTORUL RANK : Aşa cum ai auzit. Te sperie ?

NORA : Da. Ceea ce ai spus e de-a dreptul straniu. Crezi c se va schimba ceva ?ă C se va întîmpla ceva ?ă

DOCTORUL RANK : Se va întîmpla ceea ce prevedeam mai de mult. Dar speram că nu va fi atît de curînd.

NORA (luîndu-l de min )ă : Ce anume, doctore ? Mie trebuie s -mi spui.ă

DOCTORUL RANK (aşezîndu-se lîng sob )ă ă : S n tatea mea merge spre r u. Şi ce-iă ă ă mai trist, e c nu-i nimic de f cut. ă ă

NORA (r sufl uşurat )ă ă ă : A, de dumneata e vorba ?

DOCTORUL RANK : Dar de cine altul ? La ce mi-ar servi s m mint singur ? Dintreă ă to i pacien ii mei, eu reprezint cazul cel mai grav. Situa ia cea mai disperat ,ţ ţ ţ ă doamn Helmer. Zilele acestea mi-am f cut un examen general. Faliment ! Poateă ă c -ntr-o lun voi putrezi la cimitir.ă ă

NORA : Vai, e oribil ce spui.

DOCTORUL RANK : Situa ia îns şi e al dracului de urît . In special, vor fi deosebitţ ă ă de urîte fazele premerg toare. Mai am de aşteptat doar rezultatul unei ultimeă

39

analize. In func ie de rezultat, voi şti aproximativ cînd se va produce deznod mîntul.ţ ă Aş dori s te rog ceva : Helmer are, prin natura sa delicat , o deosebit oroare deă ă ă tot ce este urît. N-aş vrea s m vad în halul în care voi fi, pe patul de suferin ...ă ă ă ţă

NORA : O, doctore Rank .. .

DOCTORUL RANK : ... s nu vin acolo. Sub nici un motiv. Uşa mea va fi închisă ă ă pentru el. În momentul în care voi avea certitudinea agrav rii st rii mele, î i voiă ă ţ trimite cartea de vizit însemnat cu o cruce neagr . Atunci vei şti c începeă ă ă ă descompunerea mea.

NORA : Vai, dar azi eşti cu totul absurd. Şi mie mi-ar fi p rut atît de bine s fiiă ă optimist.

DOCTORUL RANK : Cînd sînt cu moartea-n fa ? . . . Mai ales c pl tesc pentruţă ă ă altul. Asta-i dreptate ? Şi în cîte familii nu pîndesc astfel de isp şiri inevitabile !ă

NORA (astupîndu-şi urechile) : Prostii ! S fim veseli, veseli !ă

DOCTORUL RANK : Da, chiar de veselie îmi arde mie ! Nevinovata mea coloană vertebral pl teşte greu pentru ispr vile tatii, pe vremea cînd era locotenent.ă ă ă

NORA (lîng masa din sting )ă ă : Era prea ahtiat dup sparanghel şi pateuri de ficată de gîsc . Nu-i aşa ?ă

DOCTORUL RANK : Şi dup trufe. ă

NORA : Da, trufe, sigur. Şi stridii, dup cîte ştiu.ă

DOCTORUL RANK : Da, stridii, bineîn eles, şi stridii.ţ

NORA : Şi vin de porto şi şampanie. P cat c aceste lucruri delicioase atacă ă ă organismul.

DOCTORUL RANK : Mai ales c atac biete organisme nevinovate.ă ă

NORA : O, da. Asta-i cel mai trist dintre toate.

DOCTORUL RANK (privind-o cercet tor)ă : Hm ! . ..

NORA (dup un timp)ă : De ce zîmbeşti ?

DOCTORUL RANK : Eu, nu. Dumneata rîdeai.

NORA : Ba dumneata rîdeai, doctore Rank !

DOCTORUL RANK : Eşti mult mai pu in serioas decît îmi închipuiam.ţ ă

NORA : Ast zi sînt atît de dornic de nebunii !ă ă

40

DOCTORUL RANK : Aşa-mi pare şi mie.

NORA (cu amîndou mîinile pe umerii lui)ă : Drag , drag doctore, nu trebuie să ă ă mori, pentru Torvald şi pentru mine; nu ai dreptul s mori.ă

DOCTORUL RANK : O, m vei uita uşor. Mor ii sînt repede uita i.ă ţ ţ

NORA (privindu-l îngrijorat ) ă : Cum po i crede aşa ceva ?ţ

DOCTORUL RANK : Se leag noi prietenii şi astfel...ă

NORA : Cine leag noi prietenii ?ă

DOCTORUL RANK : Şi dumneata şi Helmer o ve i face cînd eu voi fi... departe.ţ Dumneata ai şi început, dup cît mi se pare. Asear ce c uta aici aceast doamnă ă ă ă ă Linde ?

NORA : Aha, nu cumva eşti gelos pe biata Kristine ?

DOCTORUL RANK : Da, sînt. Ea va fi succesoarea mea aici, în cas . Cînd eu voiă termina cu via a, poate c aceast femeie va ...ţ ă ă

NORA : Sst ! Nu vorbi atît de tare. E dincolo.

DOCTORUL RANK : Şi ast zi? Ce- i spuneam ?ă ţ

NORA : Numai ca s -mi aranjeze pu in costumul. Doamne, dar ce absurd eşti !ă ţ (Aşezîndu-se pe sofa.) Acum fii dr gu , doctore. Vei vedea ce frumos am s danseză ţ ă mîine ; şi-atunci s - i închipui c o fac pentru dumneata ... şi pentru Torvald,ă ţ ă bineîn eles. (Sco înd diferite lucruri din cutie.) Doctore, vreau s - i ar t ceva.ţ ţ ă ţ ă

DOCTORUL RANK (aşezîndu-se) : Ce anume ?

NORA : Ia te uit !ă

DOCTORUL RANK : Ciorapi de m tase.ă

NORA : De culoarea epidermei. Nu sînt delicioşi ? O, acum e întuneric, dar mîine . . . Nu, nu, nu; nu trebuie s vezi decît talpa piciorului. A, sigur, i-ar pl cea s vezi şiă ţ ă ă mai sus.

DOCTORUL RANK : Hm ! ...

NORA : De ce-i priveşti atît de critic ? Poate crezi c n-o s -mi şad bine ?ă ă ă

DOCTORUL RANK : In privin a asta nu-mi pot forma o p rere. ţ ă

NORA (privindu-l o clip )ă : S - i fie ruşine ! ă ţ (li atinge uşor cu ciorapii peste ureche.) Na ! Aşa- i trebuie. ţ (împacheteaz din nou lucrurile.)ă

41

DOCTORUL RANK : Şi ce minun ii o s mai v d ?ăţ ă ă

NORA : N-o s mai vezi nimic, pentru c nu eşti cuminte. ă ă (Fredoneaz încetişor,ă umblînd prin lucruri.)

DOCTORUL RANK (dup o scurt pauz )ă ă ă : Cînd stau aici cu dumneata, atît de intim, nu-mi dau seama .. . nu, nu pricep de loc ce s-ar fi întîmplat cu mine dac nuă v-aş fi cunoscut, dac niciodat n-aş fi intrat în casa voastr .ă ă ă

NORA (zîmbind) : în fond, cred c te-ai sim it bine la noi.ă ţ

DOCTORUL RANK (mai încet, privind int înaintea lui):ţ ă Şi acum s fii silit să ă p r seşti toate astea .. .ă ă

NORA : Prostii; n-ai s p r seşti nimic.ă ă ă

DOCTORUL RANK (acelaşi joc) : ... şi s nu po i l sa dup tine m car o imagineă ţ ă ă ă precis , ci doar un regret trec tor... nimic mai mult decît un loc gol, care va fiă ă ocupat de primul venit.

NORA : Şi dac te-aş ruga s ... Nu ! ...ă ă

DOCTORUL RANK: Ce ?

NORA : Ca o mare dovad de prietenie ...ă

DOCTORUL RANK : Hai ! Spune !

NORA : Voiam s spun ... o mare dovad de prietenie şi un imens serviciu pentruă ă mine.

DOCTORUL RANK : Ah, pentru prima oar îmi dai prilejul s m simt fericit.ă ă ă

NORA : Dar nici nu ştii despre ce e vorba.

DOCTORUL RANK : Bine, bine, te ascult.

NORA : Nu, nu pot, doctore, e cam prea mult... în acelaşi timp şi un sfat... şi un serviciu ...

DOCTORUL RANK : Cu atît mai bine. Nu în eleg îns exact ce vrei. Vorbeşte, deci.ţ ă Nu m mai bucur de încrederea dumitale ?ă

NORA : Ba da. Mai mult decît oricare altul. Îmi eşti cel mai bun şi mai credincios prieten. De altfel, o ştii prea bine. De aceea vreau s - i spun totul. Uite, doctore: eă ţ ceva ce trebuie s împiedic, şi dumneata po i s m aju i. Ştii cît de fierbinte, cît deă ţ ă ă ţ mult m iubeşte Torvald; n-ar ezita nici o clip s -şi dea via a pentru mine.ă ă ă ţ

DOCTORUL RANK (aplecîndu-se spre ea) : Nora ... crezi c -i singurul care ...ă

42

NORA (cu o mişcare uşoar )ă : Care ? ...

DOCTORUL RANK :. .. care şi-ar da bucuros via a pentru dumneata ?ţ

NORA (întunecat )ă : Atunci...

DOCTORUL RANK : Mi-am jurat c i-o spun cu pu in înainte de moarte. Acum eă ţ ţ cea mai nimerit ocazie. Da, Nora, acum ştii totul. Şi mai ştii c în mine po i aveaă ă ţ toat încrederea. Mie po i s -mi încredin ezi orice secret.ă ţ ă ţ

NORA (se ridic ; simpl şi calm ):ă ă ă D -mi voie s trec.ă ă

DOCTORUL RANK (îi face loc, continuînd s şad )ă ă : Nora . . .

NORA (în pragul vestibulului): Helene, adu lampa. (Apropiindu-se de sob .)ă O, dragă doctore, asta-i urît din partea dumitale.

DOCTORUL RANK (ridicîndu-se) : Pentru c te-am iubit ca nimeni altul ? Asta-iă urît ?

NORA : Nu, ci numai pentru c mi-ai spus-o. De altfel, nici nu era nevoie.ă

DOCTORUL RANK : Ce vrei s spui ? Atunci. .. ştiai ?ă

(Slujnica intr cu lampa, o aşaz pe mas şi iese.)ă ă ă

DOCTORUL RANK : Nora... doamn Helmer... te întreb: ştiai ?ă

NORA : Greu de spus dac am ştiut sau nu. Realmente, nu-mi dau seama. De ce aiă fost atît de stîngaci, doctore ? Ar fi fost totul atît de frumos !

DOCTORUL RANK : Ei, în orice caz, acum ştii c î i apar in. Cu trup şi suflet,ă ţ ţ vorbeşte, te rog.

NORA (privindu-l) : Dup toate astea ? S - i mai spun ?ă ă ţ

DOCTORUL RANK : Te rog ! Spune-mi despre ce este vorba.

NORA : Acum nu mai pot s - i spun !ă ţ

DOCTORUL RANK : Ba da. Nu trebuie s m pedepseşti astfel. D -mi voie s facă ă ă ă pentru dumneata tot ce este omeneşte posibil.

NORA : Acum nu mai po i face nimic pentru mine. De altfel, sigur, nu voi aveaţ nevoie de nici un sprijin. Toate astea nu erau decît închipuiri de-ale mele. Sigur c -iă aşa. Fireşte. (Se aşaz în balansoar, priveşte la el, zimbind.) ă Da, eşti un om corect, doctore. Acum, pe lumin , nu ai cumva o senza ie de jen , de ruşine?ă ţ ă

DOCTORUL RANK : Nu, absolut de loc. Nu trebuie oare s plec ... pentru totdeaunaă ?

43

NORA : Nu, asta s nu faci. Bineîn eles, trebuie s vii aici ca mai înainte. Ştiu că ţ ă ă Torvald nu se poate lipsi de dumneata.

DOCTORUL RANK : Dar dumneata ?

NORA : O, eu m simt nespus de bine cînd vii aici.ă

DOCTORUL RANK : Poate de aceea am fost indus în eroare. Eşti o enigm pentruă mine. De multe ori am avut impresia c pl cerea dumitale era aceeaşi, fie c st teaiă ă ă ă cu mine, fie cu Helmer.

NORA : Da, vezi, sînt unii oameni la care ii foarte mult şi al ii cu care mai multţ ţ decît cu oricine î i place s fii împreun .ţ ă ă

DOCTORUL RANK : în definitiv, e şi asta ceva.

NORA : Cînd eram acas , cel mai mult, bineîn eles, ineam la tata. Ins îmi pl ceaă ţ ţ ă ă foarte mult s m strecor în camera slujnicelor; pentru c ele nu m ineau de r uă ă ă ă ţ ă niciodat ; şi totdeauna vorbeau despre lucruri amuzante.ă

DOCTORUL RANK : Aha, în eleg. Pe ele le înlocuiesc eu.ţ

NORA (sare în picioare şi se duce la el) : O, dragul, bunul meu doctor, nu asta am vrut s spun. Dar nu în elegi ? Cu Torvald e parc acelaşi lucru ca şi cu tata.ă ţ ă

(Slujnica intr din vestibul.)ă

SLUJNICA ; Doamn ! ă (Şuşoteşte ceva şi-i d o carte de vizit .)ă ă

NORA (aruncînd o privire pe cartea de vizit )ă : Ah ! (O bag în buzunar.)ă

DOCTORUL RANK : Ceva nepl cut ?ă

NORA : Nu, nu, deloc; e pentru ... e vorba ... e pentru costumul meu ...

DOCTORUL RANK : Cum asta ? Costumul ? E aici doar.

NORA : O, sta, da, îns -i vorba de altul; l-am comandat ... Torvald nu trebuie să ă ă ştie nimic .. .

DOCTORUL RANK : Aha, sta-i deci marele secret ?ă

NORA : Desigur; du-te pe la el; e în camera din mijloc ; re ine-l cît mai mult timp.ţ

DOCTORUL RANK : Nici o grij ; nu scap el de mine. ă ă (Intr în camera lui Helmer.)ă

NORA (slujnicei): Zici c m aşteapt în buc t rie ?ă ă ă ă ă

SLUJNICA : Da, a urcat pe scara de serviciu...

44

NORA : Nu i-ai spus c e cineva aici ?ă

SLUJNICA: Ba da, dar zadarnic.

NORA: Crezi c nu vrea s plece ?ă ă

SLUJNICA: A spus c nu pleac pîn nu vorbeşte cu doamna.ă ă ă

NORA : Atunci pofteşte-l. Caut îns s nu se aud . Helene, s nu spui nim nui c aă ă ă ă ă ă ă venit. Vreau s -i fac o surpriz so ului meu.ă ă ţ

SLUJNICA: Da, doamn , am în eles. ă ţ (Iese.)

NORA: Vai ! Se apropie catastrofa ! Totul e-n zadar ! Nu, nu, nu se poate ! Nu trebuie, nu !

(Se duce şi trage z vorul la uşa lui Helmer. Slujnica deschide uşa vestibulului pentruă avocatul Krogstad şi închide dup el. Acesta e cu blana de c l torie, cizme de iarnă ă ă ă şi c ciul .)ă ă

NORA (ieşindu-i înainte): Vorbi i încet, so ul meu e acas .ţ ţ ă

KROGSTAD : Nu face nimic.

NORA : Ce dori i de la mine ?ţ

KROGSTAD : Trebuie s primesc r spuns la o chestiune.ă ă

NORA : Atunci gr bi i-v . Despre ce-i vorba ?ă ţ ă

KROGSTAD : Şti i desigur c am fost concediat.ţ ă

NORA : Mi-a fost imposibil s împiedic concedierea, domnule Krogstad. Am luptată din r sputeriă

pentru dumneavoastră; totul a fost în zadar.

KROGSTAD : Oare atît de pu in v iubeşte so ul dumneavoastr ? Cînd ştie ceţ ă ţ ă pute i p i, îndr zneşte totuşi...ţ ăţ ă

NORA : Cum, v-a i imaginat c ştie ceva ?ţ ă

KROGSTAD : Da. Ave i dreptate. Nici nu-mi imaginasem c ştie ceva. De altfel, nu eţ ă în firea amicului Torvald Helmer manifestarea unui astfel de curaj.

NORA : Domnule Krogstad, nu permit nici o lips de respect fa de so ul meu.ă ţă ţ

KROGSTAD ; Scuza i, tot respectul cuvenit. Observ c doamna ine foarte mult sţ ă ţ ă nu ştie nimic, deci presupun c v da i seama mai bine decît ieri de gravitateaă ă ţ faptelor comise.

45

NORA : Destul de bine, chiar f r concursul dumneavoastr .ă ă ă

KROGSTAD : Ei, da. Un jurist atît de slab ca mine ...

NORA : Ce dori i ?ţ

KROGSTAD : Doar s ştiu ce mai face i, doamn Helmer. Toat ziua m-am gîndit laă ţ ă ă dumneavoastr . Un biet... casier, un biet avocatei... un ... în fine, unul ca mine,ă precum vede i, are şi un pic de inim .ţ ă

NORA : A i putea s-o dovedi i, gîndindu-v la copilaşii mei.ţ ţ ă

KROGSTAD : Dar dumneavoastr şi so ul dumneavoastr v-a i gîndit la ai mei ?ă ţ ă ţ Acum îns tot nu maiă

are nici o importan . De altfel, voiam s v spun c nu trebuie s lua i lucrurileţă ă ă ă ă ţ prea tragic. în primul rînd, s şti i c nu voi depune nici o plîngere.ă ţ ă

NORA : O, nu-i aşa ? Eram sigur .ă

KROGSTAD : Totul se poate aranja dac exist bun voin . Nu e nevoie s afleă ă ă ţă ă toat lumea. Chestiunea se va aranja între noi trei.ă

NORA : Dar so ul meu nu trebuie s afle niciodat nimic.ţ ă ă

KROGSTAD : Cum crede i c o pute i evita ? Sînte i oare în m sur s achita i înţ ă ţ ţ ă ă ă ţ întregime ? ...

NORA : Nu, momentan nu.

KROGSTAD : Atunci poate ave i posibilitatea s v procura i suma într-o zi, dou ?ţ ă ă ţ ă

NORA : Nu. De altfel tot n-aş face uz de ea.

KROGSTAD : Şi nici nu v-ar folosi la ceva. Chiar dac a i poseda teancuri deă ţ bancnote, tot nu v-aş restitui chitan a.ţ

NORA : Dar ce ave i de gînd s face i cu ea ?ţ ă ţ

KROGSTAD : Vreau doar s-o p strez ... s-o am la-ndemîn . Evident, nimeni n-ar ştiă ă de existen a ei. Dac cumva a i lua vreo hot rîre desperat ...ţ ă ţ ă ă

NORA : O voi lua.

KROGSTAD :. . . dac v-a i gîndit cumva s fugi i de-acas ...ă ţ ă ţ ă

NORA : O voi face !

KROGSTAD . . . sau v-a i gîndit poate la ceva şi mai grav.ţ

46

NORA : De unde şti i ?ţ

KROGSTAD : . .. p r si i gîndurile astea.ă ă ţ

NORA : De unde şti i c m-am gîndit şi la asta ?ţ ă

KROGSTAD : Cei mai mul i dintre noi se gîndesc la asta ... la început. Şi eu m-amţ gîndit cîndva. Dar n-am avut destul curaj ...

NORA (cu glasul stins) : Nici eu n-am.

KROGSTAD (uşurat) : Nu-i aşa ? N-a i avea curaj nici dumneavoastr ?ţ ă

NORA : N-am; n-am deloc.

KROGSTAD : Ar fi de altfel o mare prostie. Dup ce va trece furtuna conjugal ...ă ă Am aici, în buzunar, o scrisoare c tre so ul dumneavoastr ...ă ţ ă

NORA : în care i-a i spus totul ?ţ

KROGSTAD : O ! Da. Îns cu multe menajamente. ă

NORA (precipitat) : Nu-i trimite i scrisoarea. Face i-o buc ele. Voi g si oţ ţ ăţ ă posibilitate, oricare, pentru a procura banii.

KROGSTAD : Ierta i-m , doamn , îns cred c doar adineauri v-am spus ...ţ ă ă ă ă

NORA : Dar nu vorbesc de banii pe care vi-i datorez. M-am referit la suma ce-o pretinde i so ului meu. Spune- i-mi cît şi voi procura imediat banii.ţ ţ ţ

KROGSTAD : Nu bani pretind de la so ul dumneavoastr .ţ ă

NORA : Atunci ce ?

KROGSTAD : V spun îndat . Eu vreau s tr iesc pe propriile mele picioare, vreauă ă ă ă s m redresez, doamn , vreau s avansez ; şi so ul dumneavoastr va trebui să ă ă ă ţ ă ă m ajute. Timp de un an şi jum tate nu m-am f cut vinovat de nici oă ă ă incorectitudine, luptîndu-m în acelaşi timp cu cele mai mari greut i; eram totuşiă ăţ mul umit c m ridicam pas cu pas. Acum, iat -m dat afar . De aceea nu-miţ ă ă ă ă ă ajunge s fiu reprimit, ca o poman . Vreau s parvin. Vreau s reintru la banc într-ă ă ă ă ăun post important ; so ul dumneavoastr trebuie s înfiin eze acest post important;ţ ă ă ţ şi trebuie s -l înfiin eze pentru mine.ă ţ

NORA : Niciodat nu va face asta.ă

KROGSTAD : Ba o va face ; îl cunosc bine ; nu va îndr zni nici s crîcneasc . Şi oă ă ă dat ajuns acolo, al turi de el, atunci ve i vedea ! într-un an voi ajunge mînaă ă ţ dreapt a directorului. Nils Krogstad şi nu Torvald Helmer va fi conduc torul b ncii.ă ă ă

47

NORA : N-o s ajunge i niciodat ziua aceea !ă ţ ă

KROGSTAD : Sau a i vrea poate ...ţ

NORA : Acum, da. Am curajul s vreau.ă

KROGSTAD : O, nu reuşi i s m însp imînta i. O doamn delicat şi r sf at caţ ă ă ă ţ ă ă ă ăţ ă dumneavoastr . ..ă

NORA : O s vede i, o s vede i !ă ţ ă ţ

KROGSTAD: Ce ? Sub sloiuri, poate ? Pe fund, în apa rece şi neagr ca huila ? Şi-nă prim var s ieşi i la suprafa — hîd , de nerecunoscut, cu p rul c zut.. .ă ă ă ţ ţă ă ă ă

NORA : Nu m pute i însp imînta.ă ţ ă

KROGSTAD : Nici dumneavoastr pe mine. Astea-s lucruri care se spun, dar nu seă fac, doamn Helmer. De altfel, nici n-ar folosi la nimic. Şi aşa, eu tot îl am la mîn .ă ă

NORA : Cum ? Chiar şi atunci cînd eu n-aş mai fi ?...

KROGSTAD : Uita i c ... şi dup moarte, reputa ia dumneavoastr tot de mineţ ă ă ţ ă depinde ?

(Nora r mîne f r glas, privindu-l.) ă ă ă

KROGSTAD : Ei, şi fiindc acum şti i ce v aşteapt , nu are rost s face i vreoă ţ ă ă ă ţ prostie. Cînd Helmer va primi scrisoarea, m va chema. Şi nu uita i : so ulă ţ ţ dumneavoastr m sileşte s merg pe aceast cale. N-am s-o iert niciodat . Adio,ă ă ă ă ă doamn . ă (Iese prin vestibul.)

NORA (la uşa vestibulului, o întredeschide şi ascult )ă : A plecat. N-a l sată scrisoarea. O nu, nu, ar fi fost imposibil. (Deschizînd uşa din ce în ce mai mult.) Ce-o mai fi ? S-a oprit afar . Nu coboar pe trepte. Se r zgîndeşte ? Oare va... ă ă ă (O scrisoare cade în cutie ; dup aceea se aud paşii lui Krogstad care se pierd în josulă sc rilor.)ă

NORA (cu un strig t înfundat, alearg repede lîng masa de Ung sofa; scurtă ă ă ă ă oprire) : în cutia de scrisori! (Se strecoar timid în vestibul.)ă Acolo e. Torvald, Torvald, nu mai e nici o salvare !

DOAMNA LINDE (venind cu costumul din camera din stînga): Asta-i tot ce am putut s aranjez. Hai s -1 probezi.ă ă

NORA (r guşit şi încet)ă : Kristine, vino încoa.

DOAMNA LINDE (aruncînd hainele pe soja) : Ce-i cu tine ? Pari cu totul tulburat .ă

NORA : Vino încoa. Vezi scrisoarea aceea ? Acolo, prin gemule ul cutiei de scrisori.ţ

48

DOAMNA LINDE : Da, da, o v d. ă

NORA : Scrisoarea aceea e de la Krogstad. ..

DOAMNA LINDE : Nora... Krogstad i-a împrumutat banii !ţ

NORA : Da ; şi acum Torvald va afla totul !

DOAMNA LINDE : Crede-m , Nora, e mai bine aşa. Pentru amîndoi.ă

NORA : Dar nu ştii totul. Eu am falsificat o semn tur . ă ă

DOAMNA LINDE : Sfinte Dumnezeule ! ...

NORA : Despre asta vreau s - i vorbesc, Kristine. Va fi nevoie s fii martora mea.ă ţ ă

DOAMNA LINDE : Cum martor ? Ce s ...ă ă

NORA : Dac îmi voi pierde min ile ... şi m tem c aşa va fi...ă ţ ă ă

DOAMNA LINDE : Nora !

NORA : Sau dac mi s-ar întîmpla altceva . .. ceva . . . încît s nu mai fiu aici. . .ă ă

DOAMNA LINDE : Nora, Nora, dar i-ai ieşit cu totul din min i !ţ ţ

NORA : M gîndesc c ... dac atunci, cineva ... de aici, ar vrea poate s ia totulă ă ă ă asupra lui, s -şi asume vina . . . m în elegi tu ...ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Da, da ; dar cum po i s te gîn-deşti ...ţ ă

NORA : Tu s fii martor c nu-i adev rat, Kristine. Nu am înnebunit. Sînt în toateă ă ă ă min ile şi de aceea î i spun : nimeni n-a ştiut nimic despre chestiunea asta, singurţ ţ ă am s vîrşit totul. S nu ui i asta.ă ă ţ

DOAMNA LINDE : N-am s uit. Nu pricep înc nimic. ă ă

NORA : Nici nu ai putea s pricepi. Se va produce îns o minune.ă ă

DOAMNA LINDE : O minune ?

NORA : Da, o minune. Dar e atît de teribil , Kristine, încît ar fi de preferat s nu seă ă produc .ă

DOAMNA LINDE : M duc îndat s vorbesc cu Krogstad.ă ă ă

NORA : Nu te duce la el ; s nu- i fac vreun r u !ă ţ ă ă

DOAMNA LINDE : A fost o vreme, mai demult, cînd ar fi f cut bucuros orice pentruă mine.

49

NORA : El ?

DOAMNA LINDE : Unde locuieşte ?

NORA : Nu ştiu .. . dar stai... (Caut în buzunar.)ă Am cartea lui de vizit . Dară scrisoarea, scrisoarea ! .. .

HELMER (din camera lui, bate la uş ):ă Nora !

NORA ( ip îngrozit )ţ ă ă : Ce este ? Ce vrei cu mine ?

HELMER : Ei ei, nu te speria. Nu intr m ; ai încuiat uşa ; mai probezi înc ?ă ă

NORA : Da, da ; mai probez. Voi ar ta minunat, Torvald !ă

DOAMNA LINDE (care a citit cartea de vizit ) ă : Locuieşte chiar al turi, la col . .ă ţ

NORA : Da, dar e cu totul inutil. Nu mai e nici o sc pare. Scrisoarea e în cutie.ă

DOAMNA LINDE : Şi so ul t u are cheia ?ţ ă

NORA : Da, întotdeauna.

DOAMNA LINDE : Krogstad trebuie s -şi cear scrisoarea înapoi ; va g si ună ă ă pretext pentru asta.

NORA : Ah ! Dar tocmai pe la ora asta Torvald obişnuieşte ...

DOAMNA LINDE : Re ine-l. Stai cu el cît mai mult. M întorc numaidecît.ţ ă

(Iese repede pe uşa vestibulului.)

NORA (se duce la uşa lui Helrner, o deschide şi priveşte în untru) ă : Torvald !

HELMER (în camera din fund) : Ei, se permite în fine s intri în propria- i cas ?ă ţ ă Vino, Rank, vom putea vedea şi noi... (în prag.) Dar asta ce mai e ?

NORA : Ce anume, drag Torvald ?ă

HELMER : Rank îmi anun ase un mare spectacol, cu tine costumat . .ţ ă

DOCTORUL RANK (în prag) : Aşa în elesesem, iat îns c m-am înşelat.ţ ă ă ă

NORA : Nu te-ai înşelat ! Am decis c nimeni nu trebuie s -mi admire splendoareaă ă pîn mîine.ă

HELMER : Dar, Nora drag , pari extrem de obosit . Ai exersat prea mult ?ă ă

NORA : Nu, înc n-am exersat de loc.ă

HELMER : Totuşi, ar fi necesar.

50

NORA : Sigur c ar fi necesar, Torvald. F r tine nu pot face nimic. Am uitat absolută ă ă totul.

HELMER : O, te ajut eu s te pui repede la punct.ă

NORA : Da, Torvald, ocup -te o dat şi de mine. Îmi promi i ? Mi-e atît de fric . Atîtaă ă ţ ă lume ... In seara asta trebuie s te ocupi numai de mine. Las orice treburi, oriceă ă afaceri ; s nu pui mîna nici m car pe condei. Nu-i aşa, drag Torvald ?ă ă ă

HELMER : I i promit; în ast -sear î i stau la dispozi ie, eşti mic şi n-ai pe nimeniţ ă ă ţ ţ ă s te ajute. Dar mai întîi vreau s ... ă ă (Se duce spre uşa vestibulului.)

NORA : Ce cau i acolo ?ţ

HELMER : S v d dac e vreo scrisoare.ă ă ă

NORA : Nu, nu, Torvald. Stai aici !

HELMER : De ce nu ?

NORA : Torvald, te rog ; nu-i nici o scrisoare.

HELMER : Las -m s v d. ă ă ă ă (Vrea s se duc .)ă ă

NORA (lang pian, execut ultimele m suri ale tarantelei).ă ă ă

HELMER (în prag, se opreşte) : Aha !

NORA : Nu pot dansa mîine dac nu repet cu tine.ă

HELMER (se apropie de ea) : Eşti atît de speriat , Nora drag ?ă ă

NORA : Da, nespus. S începem imediat, e destul timp pîn la mas . Aşaz -te aici şiă ă ă ă cînt -mi, Torvald drag ; corecteaz -m ; îndrumeaz -m ca de obicei.ă ă ă ă ă ă

HELMER : Bucuros, foarte bucuros, dac doreşti tu. ă (Se aşaz la pian.)ă

NORA (scoate tamburina din cutie şi de asemeni un şal lung, pestri , cu care seţ drapeaz într-o clipit ; pe urm , dintr-un salt, vine în fa şi strig )ă ă ă ţă ă : Cînt -mi acum !ă Vreau s dansez ! ă

(Helmer cînt şi Nora danseaz , doctorul Rank st lîng pian, în spatele lui Helmeră ă ă ă şi priveşte.)

HELMER (cîntînd) : Mai lent, mai lent.

NORA : Nu pot altfel.

HELMER : Nu atît de violent, Nora !

51

NORA : Aşa trebuie.

HELMER (ridicînd capul) : Nu, nu, aşa nu merge deloc.

NORA (rîzînd şi agitînd tamburina) : Nu- i spuneam ? ţ

DOCTORUL RANK : D -mi voie s -i cînt eu. ă ă

HELMER (ridicîndu-se) : Bine, cînt tu ; am s-o pot îndruma mai uşor.ă

(Rank se aşaz la pian şi cînt ; Nora danseaz cu o s lb t cie creseînd . Helmer s-ă ă ă ă ă ă ăa aşezat lîng sob şi-i faceă ă mereu observa ii ; Nora pare c nu le aude ; p rul i seţ ă ă despleteşte şi-i cade pe um r ; ea nu observ şi continu s danseze. Intr doamnaă ă ă ă ă Linde.)

DOAMNA LINDE (înm rmurit lîng uş )ă ă ă ă : Ah ! ...

NORA : Uite de ce pozne ne inem, Kristine.ţ

HELMER : Dar, draga mea Nora, pui atîta pasiune de parc ai dansa pe via şi peă ţă moarte.

NORA : Aşa şi este !

HELMER : Rank, opreşte-te ; asta-i curat nebunie ! Opreşte-te, î i spun ! ă ţ (Rank înceteaz cîntecul şi Nora se opreşte brusc.) ă N-aş fi crezut niciodat c ai uitat totă ă ce te-am înv at.ăţ

NORA (azvîrlind tamburina) : Acum vezi şi tu.

HELMER : într-adev r, e nevoie s fii corectat .ă ă ă

NORA : Vezi c e necesar ? Trebuie s m corectezi tot timpul. Îmi promi i,ă ă ă ţ Torvald ?

HELMER : Desigur, şi o s ai numai de cîştigat.ă

NORA : Da, Torvald. Şi azi, şi mîine nu trebuie s ai alt preocupare în afar deă ă ă mine. Nu trebuie s citeşti nici m car o scrisoare ; nici s nu atingi cutia de scrisori.ă ă ă

HELMER : O, tot î i mai e fric de omul acela ?ţ ă

NORA : Da, şi asta.

HELMER : Nora, o v d pe chipul t u, a şi sosit o scrisoare de la el.ă ă

NORA : Nu ştiu ; s-ar putea, îns nu trebuie s citeşti nici o astfel de scrisoare acumă ă ; s l s m totul dup Cr ciun.ă ă ă ă ă

DOCTORUL RANK (încet lui Helmer) : Nu te împotrivi.

52

HELMER (luînd-o în bra e) ţ : Copiilor le faci pe plac. Îns mîine sear , dup ce vei fiă ă ă dansat. ..

NORA : Atunci ai s fii liber.ă

SLUJNICA (în uşa din dreapta) : Doamn , masa e servit .ă ă

NORA : Vrem şampanie, Helene.

SLUJNICA : Bine, doamn .ă (Iese.)

HELMER : Ei, ei... facem chef mare, aşadar ?

NORA : Chef cu şampanie pîn mîine în zori. ă (Strig .)ă Şi praline, Helene, multe, m car de data asta.ă

HELMER (luîndu-i mîinile) : Na, na, na, dar f r atîta agita ie. Fii ca înainte, micu aă ă ţ ţ mea ciocîrlie.

NORA : Da, aşa am s fiu. Dar acum treci dincolo ; şi dumneata, doctore. Kristine,ă ajut -m s -mi aranjez p rul.ă ă ă ă

DOCTORUL RANK (încet, în timp ce merge) : Parc s-ar fi întîmplat ceva, te aştep iă ţ la ceva ? !

HELMER : Dar deloc, drag prietene ; e doar teama aceea copil reasc de care i-ă ă ă ţam vorbit. (Amîndoi intr în camera din dreapta.)ă

NORA : Ei?!

DOAMNA LINDE : A plecat la ar .ţ ă

NORA : Ah ! i-am spus.Ţ

DOAMNA LINDE : Se întoarce mîine sear . I-am l sat un bilet.ă ă

NORA : Nu trebuia s-o faci. Nu po i opri nimic. Şi, în fond, poate totuşi se întîmpl oţ ă minune.

DOAMNA LINDE : A, e greu s pricepi. Du-te la ei. Vin şi eu îndat .ă ă

(Doamna Linde intr în sufragerie.)ă

NORA (st o clip ca şi cum s-ar reculege ; pe urm se uit la ceas)ă ă ă ă : Cinci. Încă şapte ore pîn la miezul nop ii. Apoi, dou zeci şi patru de ore pîn la miezul nop iiă ţ ă ă ţ urm toare. Atunci s-a terminat cu tarantela. Dou zeci şi patru plus şapte ? Treizeciă ă şi una de ore de tr it.ă

HELMER (în uşa din dreapta): Unde e micu a ciocîrlie ?ţ

53

NORA (înspre el, cu bra ele deschise)ţ : Aici, aici e ciocîrlia !

ACTUL III

(Acelaşi deeor. Masa de lîng sofa cu scaunele dimprejur au fost mutate în mijloculă camerei. Pe mas , o lampă ă aprins . Uşa spre vestibul e deschis . Se aude muzică ă ă de dans de la etajul de sus. Doamna Linde st la mas şi r sfoieşte distrat o carte ;ă ă ă ă încearc sâ citeasc , dar nu se poate concentra ; de vreo dou ori ascult atentă ă ă ă ă înspre uşa de la intrare.)

DOAMNA LINDE (uitîndu-se la ceas) : înc nu. Şi totuşi, ar fi timpul. Dar dac nu ...ă ă (Ascultînd din nou.) A, el este. (Se duce la vestibul şi deschide cu precau ie uşa deţ la intrare ; se aud paşi uşori pe sc ri; şopteşte.) ă Intr . Nu-i nimeni aici.ă

KROGSTAD (în uş ) ă : Am g sit acas un bilet de la dumneata. Ce înseamn asta ?ă ă ă

DOAMNA LINDE : Trebuie neap rat s - i vorbesc. ă ă ţ

KROGSTAD : Da ? Şi trebuie s vorbim neap rat aici, în casa asta ?ă ă

DOAMNA LINDE : La mine acas era imposibil; camera mea n-are intrare separat .ă ă Intr . Sîntem absolut singuri ; slujnica doarme şi Helmerii sînt sus, la bal.ă

KROGSTAD (intrînd în camer )ă : Ia te uit . In seara asta . .. Helmerii danseaz ?ă ă Adev rat ?ă

DOAMNA LINDE : Da.

KROGSTAD : O, desigur, de ce n-ar dansa ? . ..

DOAMNA LINDE : Ei, Krogstad, avem de vorbit ceva.

KROGSTAD : Noi doi mai avem ceva s ne spunem ?ă

DOAMNA LINDE : Da ! Avem multe s ne spunem.ă

KROGSTAD : Nu prea cred.

DOAMNA LINDE : Pentru c niciodat nu m-ai în eles bine.ă ă ţ

54

KROGSTAD : Mai era şi altceva de în eles ? De altfel, asta se-ntîmpl destul de desţ ă în via . O femeie f r inim îşi p r seşte iubitul cînd i se iveşte o partid mai bun .ţă ă ă ă ă ă ă ă

DOAMNA LINDE : Crezi c eu sînt f r inim ? Şi crezi c am f cut-o f r s suf r ?ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă

KROGSTAD : Vrei s spui c nu i-a fost uşor ?ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Krogstad, ai putut s crezi altfel ?ă

KROGSTAD : Atunci de ce mi-ai scris aşa cum mi-ai scris ?

DOAMNA LINDE : N-am putut altfel. Cînd a trebuit s-o rup cu tine, am considerat c aveam obliga ia moral s - i şterg din inim tot ce sim eai pentru mine.ă ţ ă ă ţ ă ţ

KROGSTAD (frîngîndu-şi mîinile) Asta era deci. Şi totul.. . totul numai pentru bani !

DOAMNA LINDE : Nu trebuie s ui i c aveam o mam lipsit de orice ajutor,ă ţ ă ă ă suferind , şi doi fra i mici. Nu puteam s aştept, Krogstad ; iar perspectivele taleă ţ ă erau prea îndep rtate pe atunci.ă

KROGSTAD : Poate ; îns nu trebuia s renun i la mine pentru altul.ă ă ţ

DOAMNA LINDE : Da, poate c ai dreptate. De multe ori m-am întrebat dac amă ă avut acest drept.

KROGSTAD (încet) : Cînd te-am pierdut, parc s-a pr buşit p mîntul sub mine.ă ă ă Acum, priveşte-m ; sînt un naufragiat ag at de-o epav .ă ăţ ă

DOAMNA LINDE : Salvarea ar putea fi aproape.

KROGSTAD : Era aproape ; îns venirea ta a împiedicat-o.ă

DOAMNA LINDE : F r s-o ştiu, Krogstad. Abia azi am aflat c - i voi lua locul laă ă ă ţ banc .ă

KROGSTAD : Pentru c mi-o spui tu, cred. Dar acum, cînd ştii... nu te retragi ?ă

DOAMNA LINDE : Nu ; pentru c tot nu i-ar mai fi de nici un folos.ă ţ

KROGSTAD : O, folos, folos... eu, în locul t u, aş face-o totuşi.ă

DOAMNA LINDE : Am înv at s ac ionez ra ional. Via a şi necesitatea aspr şiăţ ă ţ ţ ţ ă amar m-au înv at astfel.ă ăţ

KROGSTAD : Şi pe mine tot via a m-a înv at s nu cred în vorbe.ţ ăţ ă

DOAMNA LINDE : In cazul sta, te-a înv at un lucru foarte rezonabil. Dar în fapteă ăţ crezi ?

KROGSTAD : Ce vrei s spui cu asta ?ă

55

DOAMNA LINDE : Adineauri te comparai cu un naufragiat pe o epav .ă

KROGSTAD : Am motive temeinice s-o fac.

DOAMNA LINDE : Şi eu sînt o naufragiat pe o epav . Nimeni c ruia s -i port deă ă ă ă grij , nimeni care s aib nevoie de mine.ă ă ă

KROGSTAD : Aşa ai vrut.

DOAMNA LINDE : Atunci nu aveam alt cale.ă

KROGSTAD : Cum adic ?ă

DOAMNA LINDE : Krogstad, dac noi, doi naufragia i, ne-am salva unul pe altul ?ă ţ

KROGSTAD : Ce vrei s spui ?ă

DOAMNA LINDE : Doi pe aceeaşi epav se ajut mai bine decît fiecare luptîndă ă numai pentru sine.

KROGSTAD : Kristine !

DOAMNA LINDE : De ce crezi c am venit aici, în oraş ?ă

KROGSTAD : Te-ai gîndit cumva şi la mine ?

DOAMNA LINDE : Am muncit şi numai aşa am putut supravie ui. Toate zilele vie iiţ ţ mele, de cînd m in minte, am muncit, şi asta a fost cea mai mare şi unica meaă ţ bucurie. Dar acum am r mas cu totul singur pe lume. M simt însp imînt tor deă ă ă ă ă p r sit . Nu ai nici o satisfac ie muncind numai pentru tine. Krogstad, ajut -m ,ă ă ă ţ ă ă ofer -mi un scop pentru care s muncesc. ă ă

KROGSTAD : Nu pot crede. Asta nu-i decît generozitatea ta exaltat , care teă îndeamn s te jertfeşti.ă ă

DOAMNA LINDE : i s-a p rut vreodat c sînt o exaltat ?Ţ ă ă ă ă

KROGSTAD : Realmente, ai fi în stare ? Dar ... îmi cunoşti tot trecutul ?

DOAMNA LINDE : Da.

KROGSTAD : Şi ştii ce reputa ie am ?ţ

DOAMNA LINDE : Mai adineauri spuneai c al turi de mine ai fi alt om.ă ă

KROGSTAD : De asta sînt convins.

DOAMNA LINDE : Şi acum ... n-ar mai fi posibil ?

56

KROGSTAD : Kristine, eşti sigur de ce spui? Da! Da! Aşa-i, citesc pe fa a ta.ă ţ Adev rat? Ai avea curajul?...ă

DOAMNA LINDE : Am nevoie de cineva c ruia s -i fiu ca o mam ; şi copiiiă ă ă dumitale au nevoie de o mam . Noi doi avem nevoie unul de cel lalt. Krogstad, amă ă încredere în tine.

KROGSTAD (îi apuc miinile)ă : Mul umesc, mul umesc, Kristine . . . acum am s mţ ţ ă ă reabilitez în fa a oricui. Ah, dar uitasem ...ţ

DOAMNA LINDE (atent )ă : Sst ! Tarantela e pe sfîrşite ; înseamn c pot veni dină ă clip în clip .ă ă

KROGSTAD : A, da, trebuie s plec. Şi de altfel totul ar fi zadarnic. Tu n-ai de undeă s ştii ce-am f cut împotriva Helmerilor.ă ă

DOAMNA LINDE : Ba da, Krogstad, ştiu.

KROGSTAD : Şi cu toate astea, mai ai curajul s ...ă

DOAMNA LINDE : Da ! Fiindc -mi dau seama pîn unde îl poate împinge pe un omă ă desperarea.

KROGSTAD : Ah, dac aş putea s mai îndrept ceva ! ă ă

DOAMNA LINDE : Po i. Scrisoarea ta e înc în cutie. ţ ă

KROGSTAD : Eşti sigur ? ă

DOAMNA LINDE : Absolut sigur , dar ...ă

KROGSTAD (privind-o cercet tor)ă : Nu cumva asta e explica ia ? Totul doar fiindcţ ă vrei s - i salvezi prietena ? Vorbeşte-mi deschis. Aşa-i ?ă ţ

DOAMNA LINDE : Krogstad, m-am vîndut o dat pentru al ii. N-o mai fac a douaă ţ oar .ă

KROGSTAD : Am s -i cer scrisoarea înapoi.ă

DOAMNA LINDE : Nu, nu.

KROGSTAD : Ba da, Kristine, îl aştept s coboare şi-i cer s -mi restituie scrisoarea,ă ă pe care nu-i cazul s-o mai citeasc , fiind vorba doar de concedierea mea.ă

DOAMNA LINDE : Nu, Krogstad, nu trebuie s ceri scrisoarea înapoi.ă

KROGSTAD : Dar explic -mi, nu tocmai pentru asta m-ai chemat aici ?ă

DOAMNA LINDE : Da, în primul moment, de spaim . De atunci au trecut însă ă dou zeci şi patru de ore ; în acest interval de timp am fost, aici în cas , martoraă ă

57

unor întâmpl ri de necrezut. Helrner trebuie s afle totul ; acest secret nenorocită ă trebuie s ias la iveal ; trebuie s se clarifice situa ia între ei amîndoi; esteă ă ă ă ţ imposibil s se mai continue cu aceste taine şi subterfugii.ă

KROGSTAD : Prea bine; dac î i iei asemenea r spundere . .. Dar ceva pot face înă ţ ă orice caz şi voi face imediat.

DOAMNA LINDE (ascultînd atent spre uş )ă ă : Acuma fugi ! Du-te ! Du-te ! Dansul s-a terminat ; nu mai putem fi singuri nici o clip .ă

KROGSTAD : Te aştept jos.

DOAMNA LINDE : Da, aşteapt -m ; ai s m conduci pîn acas .ă ă ă ă ă ă

KROGSTAD : N-am fost niciodat atît de fericit ! ă (Iese pe uşa ce d spre vestibul şiă care va r mîne de acum înainte deschis .)ă ă

DOAMNA LINDE (face pu in ordine prin camer şi-şi preg teşte paltonul etc.)ţ ă ă ă : Ce întors tur ! Cineva pentru care s muncesc, pentru care s tr iesc, o cas în careă ă ă ă ă ă s aduc mul umire. Trebuie s se realizeze. De-ar veni mai repede ! ă ţ ă (Ascult .)ă Ah, iat -i. Echiparea ! ă (îşi pune p l ria şi paltonul.)ă ă

(Se aud de afar vocea lui Helmer şi a Norei ; se r suceşte o cheie în broasc şiă ă ă Helmer o aduce pe Nora în vestibul aproape cu for a. Ea poart costumul italian cuţ ă un şal mare, negru ; el e îmbr cat în haine de sear , pe deasupra cu un dominoă ă descheiat.)

NORA (înc în prag, împotrivindu-se)ă : Nu nu, nu ; nu acas . Vreau din nou sus. Nuă vreau s plec atît de devreme.ă

HELMER : Dar, scumpa mea Nora . ..

NORA : Te implor, Torvald ; te rog frumos, din inim , m car o or ! ă ă ă

HELMER : Nici m car un minut, dulcea mea Nora. Tu ştii c-aşa ne-a fost vorba. Hai,ă intr în cas ; ai s r ceşti aici. ă ă ă ă (Cu toat împotrivirea ei, o conduce cuă menajamente în camer .)ă

DOAMNA LINDE : Bun seara.ă

NORA : Kristine !

HELMER : Cum, doamn Linde, atît de tîrziu aici ?ă

DOAMNA LINDE : Da, scuza i-m , îns doream mult s-o v d pe Nora costumat .ţ ă ă ă ă

NORA : Ai stat aici şi m-ai aşteptat ?

58

DOAMNA LINDE : Da ; nu am venit la timp, tu erai sus şi nu m-a r bdat inima să ă plec înainte de a te vedea.

HELMER (sco îndu-i şalul Norei)ţ : Ei uita i-v bine la ea. Sper c n-o va sup raţ ă ă ă admira ia. Nu-i aşa c -i fermec toare, doamn Linde ?ţ ă ă ă

DOAMNA LINDE : Tocmai asta voiam s spun şi eu.ă

HELMER : Nu-i aşa c -i minunat ? De altfel, a fost şi p rerea tuturor invita ilor. Dară ă ă ţ e însp imînt tor de înc p înat , micu a mea dulce. Ce-i de f cut cu ea ? Crede-m ,ă ă ă ăţ ă ţ ă ă a trebuit aproape s-o iau cu for a de acolo. ţ

NORA : Torvald, ai s regre i c n-ai vrut s mai r mînem m car o jum tate de or .ă ţ ă ă ă ă ă ă

HELMER : Asculta i, doamn ! îşi danseaz tarantela — are un succes enorm, deţ ă ă altfel binemeritat, deşi interpretarea a fost poate prea naturalist ; fa deă ţă exigen ele artei pure, vreau s spun. In fine, asta n-are importan , principalul esteţ ă ţă c a avut succes, un succes deosebit. Trebuia s mai r mîn acolo dup aceea ? Să ă ă ă ă ă dilueze efectul ? Sigur c nu ; mi-am luat de bra delicioasa, mai bine spusă ţ n zuroasa mea fat din Capri, am f cut un tur prin sal , cîteva reveren e, apoi, cumă ă ă ă ţ se spune în romane, frumoasa apari ie s-a f cut nev zut . Un final reuşitţ ă ă ă accentueaz efectul ob inut, doamn Linde ; dar mi-a fost imposibil s-o fac pe Noraă ţ ă s sesizeze ideea asta. Uf, ce cald e aici. ă (Arunc dominoul pe un scaun şi deschideă uşa c tre camera sa.)ă Cum ? Aici e întuneric. A, da, bineîn eles. Pardon ! ţ (Intr înă camer şi aprinde dou lumin ri.)ă ă ă

NORA (şoptind repede, cu r suflarea t iat ): ă ă ă Ei ? !

DOAMNA LINDE (şoptind) : I-am vorbit.

NORA : Şi ? . . .

DOAMNA LINDE : Nora, trebuie s -i spui totul so ului t u.ă ţ ă

NORA (f r glas)ă ă : Ştiam.

DOAMNA LINDE : S nu mai ai nici o team din partea lui Krogstad. Ins trebuieă ă ă s -i vorbeşti.ă

NORA : Nu vorbesc nimic.

DOAMNA LINDE : Atunci îi vorbeşte scrisoarea.

NORA : I i mul umesc, Kristine, acum ştiu ce am de f cut. Sst ! ...ţ ţ ă

HELMER (revine în camer )ă : Ei, doamn , ai admirat-o ?ă

DOAMNA LINDE : Da, şi v spun noapte bun .ă ă

59

HELMER : O, atît de repede ? Lucrul acesta de mîn e al dumneavoastr ?ă ă

DOAMNA LINDE (luîndu-i-l) : Da, mul umesc ; îl uitasem.ţ

HELMER : Aşadar, tricota i ?ţ

DOAMNA LINDE : Desigur.

HELMER : Şti i ce ? Ar fi mai bine s broda i.ţ ă ţ

DOAMNA LINDE : Aşa ? De ce ?

HELMER : Pentru c e mult mai gra ios. Vede i dumneavoastr , se ine broderia ...ă ţ ţ ă ţ aşa ... cu mîna stîng , şi cu dreapta se duce acul... aşa ... cu o mişcare arcuit ,ă ă elegant , nu?ă

DOAMNA LINDE : Da, s-ar putea.

HELMER : în timp ce, cînd tricotezi nu poate fi decît inestetic ; ia uita i-v ,ţ ă amîndou bra ele strînse, andrelele, cînd în sus, cînd în jos, mişc ri înghesuite, eă ţ ă ceva chinezesc în asta. A, s-a servit o şampanie minunat .ă

DOAMNA LINDE : Noapte bun , şi nu mai fi înc p înat , Nora.ă ă ăţ ă

HELMER : Bine spus, doamn Linde iă

DOAMNA LINDE : Noapte bun , domnule director.ă

HELMER (înso ind-o pîn la uş )ţ ă ă : Noapte bun , noapte bun ; sper s ajunge i cuă ă ă ţ bine acas . Mi-ar fi f cut pl cere s v conduc... dar ave i atît de pu in de mers.ă ă ă ă ă ţ ţ Noapte bun , noapte bun . (Doamna Linde iese ; Helmer închide uşa în urma ei şiă ă se înapoiaz în camer .) Aşa ; în sfîrşit, a plecat. E îngrozitor de plicticoas .ă ă ă

NORA : Nu eşti obosit, Torvald ?

HELMER : Nu, deloc.

NORA : Nici nu i-e somn ?ţ

HELMER : Deloc. M simt pe cît se poate de vioi. Dar tu ? Da, tu pari obosit , şiă ă somnoroas .ă

NORA : Sînt foarte obosit . Aş dori s m culc cît mai repede.ă ă ă

HELMER : Ei, vezi ? Iat , prin urmare, c am f cut bine insistînd s plec m.ă ă ă ă ă

NORA : Da, tu în toate împrejur rile procedezi bine.ă

HELMER (s rutînd-o pe frunte) ă : Acum, ciocîrlia mea vorbeşte tocmai ca un om. Ai observat şi tu ce vesel era Rank ast -sear ?ă ă

60

NORA: Era vesel ? Nici n-am apucat s vorbesc cu el.ă

HELMER : Nici eu ... sau aproape deloc ; îns de mult nu l-am mai v zut într-oă ă dispozi ie atît de bun .ţ ă (O priveşte o clip ; apoi, apropiindu-se de ea.) ă Ah... ce minunat e s fii din nou acas , în propriul t u c min; numai cu mica şi încînt toareaă ă ă ă ă ta so ioar . ţ ă

NORA : Nu te uita aşa la mine. Torvald !

HELMER : Nu-i voie s m uit la bunul meu cel mai de pre ? La aceast minun ieă ă ţ ă ăţ care-mi apar ine ? Numai mie ? Mie, cu totul şi cu totul !ţ

NORA (trecînd de cealalt parte a mesei)ă : Nu trebuie s -mi vorbeşti astfel înă noaptea asta. Helmer.

HELMER (urm rind-o)ă : V d c ai înc tarantela în sînge. Dar asta te face şi maiă ă ă ispititoare. Ascult ! Au început s plece musafirii... ă ă (Mai încet.) Nora, curînd se va linişti toat casa.ă

NORA : Da, sper şi eu.

HELMER : Nu-i aşa ? Iubita mea ce-mi apar ii ! O, ştii tu, ştii de ce cînd ies cu tine înţ lume, ştii de ce abia î i vorbesc, de ce m in atît de departe de tine, pri-vindu-teţ ă ţ doar pe furiş, ştii de ce ? îmi închipui c tu eşti iubita mea tainic , logodnica meaă ă tainic , şi nimeni nu ştie c este ceva între noi.ă ă

NORA : O, da, da, ştiu bine c toate gîndurile tale sînt numai pentru mine. ă

HELMER : Ast -sear , cînd ne preg team s plec m şi- i aşezam şalul pe umeriiă ă ă ă ă ţ tineri şi catifela i, pe aceast minunat linie a gîtului, mi-am închipuit c eşti tîn raţ ă ă ă ă mea mireas , c tocmai ne întorceam de la nunt , c pentru prima dat te conducă ă ă ă ă în locuin a mea, c pentru prima dat sînt singur cu tine — cu totul singuri, tu,ţ ă ă tîn ra şi frumoasa mea adorat ! Toat seara asta n-am dorit altceva în afar deă ă ă ă tine. Te-am sorbit cu privirea şi te-am dorit în tot timpul tarantelei ; îmi clocotea sîngele, nu puteam s te mai privesc ; de aceea te-am luat atît de devreme acas .ă ă

NORA : Acum du-te, Torvald ! Trebuie s m laşi. Ast -sear nu pot.ă ă ă ă

HELMER : Ce înseamn asta?Din nou capricioas , micu a mea Nora? Trebuie,ă ă ţ vreau! Nu sînt so ul t u? ...ţ ă

(Se aude cioc nind la uşa de intrare.)ă

NORA (tres rind speriat )ă ă : Ai auzit ?

HELMER (îndreptîndu-se spre vestibul) : Cine-i acolo ?

DOCTORUL RANK (de afara) : Eu sînt. Pot s intru o clip ?ă ă

61

HELMER (în şoapt , moroc nos)ă ă : Ce-o mai fi vrînd la ora asta ? (Tare.) Aşteaptă pu in. ţ (Se duce şi-i deschide.) O, ce dr gu din partea ta c , trecînd pe la uşaă ţ ă noastr , nu ne-ai ocolit.ă

DOCTORUL RANK : i-am auzit vocea şi am inut s intru s te mai v d o dat .Ţ ţ ă ă ă ă (Privind împrejur prin toat camera.) ă O, ce loc drag şi primitor. E atîta calm şi atîta fericire aici, la voi.

HELMER : Se pare îns c te-ai sim it destul de bine şi acolo, sus.ă ă ţ

DOCTORUL RANK : Minunat. De ce nu ? De ce s nu profi i de orice lucru pe lumeaă ţ asta ? In orice caz, atît cît mai ai timp. Vinul a fost excelent.

HELMER : Mai ales şampania.

DOCTORUL RANK : Nu-i aşa ? De necrezut cîte sticle am putut s golesc.ă

NORA : Şi Torvald a b ut mult şampanie.ă ă

DOCTORUL RANK : Da ?

NORA : Da, şi de aceea e bine dispus.

DOCTORUL RANK : Ei, şi de ce s nu petreac o sear vesel dup o zi bineă ă ă ă ă întrebuin at ?ţ ă

HELMER : Bine întrebuin at ? Nu prea am de ce s m laud.ţ ă ă ă

DOCTORUL RANK (b tîndu-l pe um r)ă ă : E ! Eu îns am, vezi tu.ă

NORA : Sînt sigur c te-ai ocupat de vreo cercetare ştiin ific .ă ă ţ ă

DOCTORUL RANK: Exact.

HELMER : Ia te uit , micu a Nora vorbeşte de cercet ri ştiin ifice !ă ţ ă ţ

NORA : Şi pot s te felicit pentru rezultat ?ă

DOCTORUL RANK : Sigur c po i.ă ţ

NORA : Aşadar, a fost... bun ?

DOCTORUL RANK : Pe cît se poate de bun atît pentru medic cît şi pentru pacient... Am ob inut... certitudinea.ţ

NORA (gr bit şi speriat ) ă ă ă : Certitudinea ?

DOCTORUL RANK : Deplina certitudine. Nu aveam dreptul m car la o sear pl cută ă ă ă ?

62

NORA : Ba da, doctore. Bine-ai f cut.ă

HELMER : Şi eu sînt de aceeaşi p rere ; cu condi ia s n-o pl teşti scump mîine.ă ţ ă ă

DOCTORUL RANK : Ei, f r plat nu ob ii nimic în via .ă ă ă ţ ţă

NORA : Doctore, nu-i aşa c - i plac balurile costumate ?ă ţ

DOCTORUL RANK : Da, mai ales cînd sînt travestiuri comice.

NORA : Ascult , cum s ne travestim noi doi la viitorul bal ?ă ă

HELMER : Tu, micu şi ner bd toare, de pe acum te gîndeşti la urm torul bal !ţă ă ă ă

DOCTORUL RANK : Noi doi ? Stai s - i spun : dumneata te vei costuma în copil ală ţ norocului.

HELMER : Bine, dar trebuie g sit costumul care s poat avea aceast semnifica ie.ă ă ă ă ţ

DOCTORUL RANK : E destul s apar cum este ; ca în via a de toate zilele.ă ă ţ

HELMER : într-adev r, ai perfect dreptate. Dar tu, tu cum te vei costuma ?ă ă

DOCTORUL RANK : O, drag prietene, şi în privin a asta ştiu perfect de pe acum.ă ţ

HELMER : Ei ?

DOCTORUL RANK : La viitorul bal costumat voi fi invizibil.

HELMER : Ce idee original !ă

DOCTORUL RANK : Cu o p l rie mare, neagr ; n-ai auzit de p l ria care te faceă ă ă ă ă nev zut ? O pui — şi nimeni nu te vede. ă

HELMER (zîmbind re inut)ţ : Da, ai dreptate, am auzit.

DOCTORUL RANK : Dar uitasem cu totul pentru ce am venit. Helmer, d -mi oă igar , una din havanele tale negre.ţ ă

HELMER : Cu cea mai mare pl cere. ă (Ii ofer tabachera.)ă

DOCTORUL RANK (ia un trabuc şi-i taie vîrful) : Mul umesc.ţ

NORA (aprinzînd un chibrit) : D -mi voie s - i aprind eu.ă ă ţ

DOCTORUL RANK : Mul umesc frumos. ţ (Nora ofer chibritul şi Rank îşi aprindeă igara.)ţ Şi acum, adio.

HELMER : Adio, adio, drag prietene.ă

NORA : Somn uşor, doctore.

63

DOCTORUL RÂNK : Mul umesc pentru urare.ţ

NORA : Ureaz -mi acelaşi lucru.ă

DOCTORUL RANK : Dumitale ? ... M rog, dac vrei aşa ... Somn uşor. Şiă ă mul umesc pentru foc.ţ

(Salut cu capul spre amândoi şi iese.)ă

HELMER (moderat) : Era bine b ut. ă

NORA (cu gîndul în alt parte)ă : Poate. (Helmer, sco înd cheile din buzunar, se duceţ spre vestibul.) Torvald, ce cau i acolo ? ţ

HELMER : Vreau s golesc cutia cu scrisori : e atît de plin c nu mai e loc pentruă ă ă ziare mîine diminea .ţă

NORA : Lucrezi la noapte ?

HELMER : Ştii c nu vreau. Ce-i asta ? A umblat cineva la broasc .ă ă

NORA : La broasc ? ă

HELMER : F r îndoial . Cine a putut fi ? Poate Helene ... E un ac de cap în broasc .ă ă ă ă Nora, e al t u....ă

NORA (repede): Poate copiii. . .

HELMER : Ti-ebuie neap rat s -i dezve i de apuc turile astea. Hm, hm, şi totuşi eă ă ţ ă deschis .ă ( Ia con inutul şi strig spre buc t rie.) ţ ă ă ă Helene. Helene, stinge lampa în antreu. (Intr în camer şi închide uşa dinspre vestibul.)ă ă

HELMER (cu scrisorile în min )ă : Uite. Ce multe s-au adunat. (Le r sfoieşte.) ă Ce-o fi şi asta ?

NORA (lîng fereastr ) ă ă : Scrisoarea ! O, nu nu, Torvald !

HELMER, : Dou c r i de vizit ... de la Rank... ă ă ţ ă

NORA : De la doctorul Rank ?

HELMER (citind) : „Doctor în medicin Rank''. Erau deasupra ; desigur, le-a pus cîndă a ieşit.

NORA : A scris ceva pe ele ?

HELMER : O cruce neagr deasupra numelui. Priveşte ! Ce idee sinistr . Parc şi-ară ă ă anun a propria-i moarte.ţ

NORA : Chiar asta şi face.

64

HELMER : Cum ? Ştii ceva ? i-a spus ceva ?Ţ

NORA : Da ! Mi-a spus c atunci cînd primim cartea de vizit , înseamn c -şi iaă ă ă ă r mas bun de la noi. A decis s se închid la el şi s moar .ă ă ă ă ă

HELMER : S rmanul meu prieten. Ştiam c nu-1 vom avea mult timp. Dar atît deă ă repede ... Şi se ascunde ca un biet animal r nit.ă

NORA : Dac trebuie s se întîmple asta, e mai bine s se întîmple pe t cute. Nu-iă ă ă ă aşa. Torvald ?

HELMER (plimbîndu-se agitat prin camer )ă : Parc ar fi crescut împreun cu noi.ă ă Nici nu-mi pot închipui m car c într-o zi nu-l vom mai vedea. Rank, deşi întunecată ă şi suferind, a dat totuşi relief fericirii noastre însorite. E. dar poate c -i mai bine aşa.ă Pentru el, cel pu in. ţ (Oprindu-se.) Poate c şi pentru noi, Nora. Acum r mînemă ă amîndoi ; tu şi eu. (Cuprinzînd-o în bra e.)ţ Iubita mea so ioar , am impresia cţ ă ă pentru prima oar te in aşa. Ştii tu, Nora, cîte-odat aş dori s fii amenin at de oă ţ ă ă ţ ă primejdie mare, ca s pot da totul pentru tine : averea, sîngele, via a.ă ţ

NORA (desprinzîndu-se, îl priveşte în ochi, rostind cu ton hot rît) ă : Acum citeşte- iţ scrisorile, Torvald.

HELMER : Nu, nu acum. In noaptea asta vreau s stau cu tine. Iubita mea so ie.ă ţ

NORA : Cu imaginea mor ii prietenului t u ?ţ ă

HELMER : Ai dreptate. Asta ne-a zguduit pe amîndoi, hidoşenia mor ii s-a strecuratţ între noi. Trebuie s ştergem cît mai repede imaginea ei. Pîn atunci. . . vom mergeă ă fiecare în camerele noastre.

NORA (îmbr işîndu-l)ăţ : Noapte bun , Torvald ! Noapte bun !ă ă

HELMER (s rutînd-o pe frunte) ă : Noapte bun , p s ric mea încînt toare. Somnă ă ă ă ă uşor. Nora. Acum am s citesc scrisorile. ă (Pleac cu pachetul în camera lui, închizîndă uşa.)

NORA (cu teroare în priviri, bîjbîie împrejurul ei, ia dominoul lui Helmer şi, strîngîndu-l la piept, şopteşte precipitat, cu vocea alterat )ă : N-am s -l mai v dă ă niciodat ! Niciodat ! O, apa aceea neagr şi rece. Adîncul cel f r fund ... De s-ară ă ă ă ă termina mai repede . .. Acum a luat-o ... acum o citeşte. Nu, nu, înc nu. Torvald,ă adio, ie şi copiilor ! ţ (Se precipit spre vestibul; în aceeaşi clip , Helmer deschideă ă violent uşa, avînd scrisoarea deschis în min .)ă ă

HELMER : Nora !

NORA (cu un ip t sfîşietor)ţ ă : Ah !

HELMER : Ce-i asta ? Ştii ce scrie aici ?

65

NORA : Da. ştiu. Las -m s plec ! Las -m s plec !ă ă ă ă ă ă

HELMER (re inînd-o)ţ : Unde vrei s te duci ?ă

NORA (încercînd s se elibereze)ă : Nu ! Las -m ! Nu încerca s m salvezi,ă ă ă ă Torvald !

HELMER (îi face loc, retr gindu-se uluit)ă : Deci, e adev rat. E adev rat ce scrie ?ă ă Îngrozitor ! Nu, nu poate fi adev rat. ă

NORA : Ba da ! E adev rat. Te-am iubit mai mult decît orice pe lume.ă

HELMER : Nu invoca scuze prosteşti !

NORA (f cînd un pas spre el)ă : Torvald ! ...

HELMER : Nenorocito ! ... Ce-ai fost în stare s faci !ă

NORA : Las -m s plec. Nu vreau s suferi urm rile vinii mele. Nu vreau s-o ieiă ă ă ă ă asupra ta.

HELMER : Las teatrul ! ă (Incuind uşa spre vestibul.) Trebuie s stai aici şi s -mi daiă ă socoteal . I i dai seama ce-ai f cut ? R spunde ! I i dai seama ?ă ţ ă ă ţ

NORA (privindu-l scrut tor şi cu o expresie împietrit )ă ă : Da, acum încep să pricep . . . multe.

HELMER (umblînd agitat prin odaie) : Ce trezire în-sp imînt toare ! In to i aceştiă ă ţ opt ani... ea. care era bucuria şi mîndria mea ... o ipocrit , o mincinoas ... oă ă tic loas , tic loas ... o criminal . Cît hidoşenie în toate astea . . . Ptiu, ptiu !ă ă ă ă ă ă

(Nora tace şi continu s -lă ă priveasc scrut tor.)ă ă

HELMER (oprindu-se în fa a ei) ţ : Ar fi trebuit s prev d c se va întîmpla aşa. Toateă ă ă Înclin rile uşuratice ale tat lui t u ... Ptiu ! Toate înclin rile uşuratice ale tat lui t uă ă ă ă ă ă le-ai moştenit. Nici religie, nici moral , nici sim ul datoriei. O, cît sînt de pedepsit că ţ ă am tras cu buretele peste faptele lui. Pentru tine am f cut-o şi uite cum mă ă r spl teşti.ă ă

NORA : Da, aşa.

HELMER : Mi-ai pustiit fericirea. Mi-ai distrus viitorul. O. numai gîndindu-m la astaă şi m cutremur. Sînt în puterea unui om lipsit de scrupule ; e în m sur s fac totă ă ă ă ă ce vrea cu mine, s -mi cear orice, s -mi ordone ce-i place, f r s pot crîcni. Şi —ă ă ă ă ă ă gînd cu atît mai umilitor — trebuie s cad la fund din pricina uşurin ei unei femei !ă ţ

NORA : Cînd n-am s mai fiu pe lume, nu vei mai avea de ce te teme.ă

66

HELMER : F r patetisme. Cu vorbe de-astea mari umbîa şi taic -tu mereu. La ceă ă ă bun c n-ai s mai fii pe lume ? Ce-aş avea de cîştigat ? Şi dup moartea ta ar puteaă ă ă da la iveal lucrurile astea. Iar dac o face. Aş putea fi b nuit c am fost la curentă ă ă ă cu ac iunea ta criminal . S-ar putea crede chiar c eu te-am îndemnat ! Şi ieţ ă ă ţ trebuie s - i mul umesc, ie, pe care te-am inut pe bra e de-a lungul întregiiă ţ ţ ţ ţ ţ noastre c snicii. Pricepi acuma ce-ai f cut împotriva mea ?ă ă

NORA (cu un calm rece) : Da.

HELMER : Totul e atît de necrezut, încît nu pot s -mi revin.. Şi totuşi, trebuie să ă g sesc o solu ie. Scoate- i şalul. Scoate- i şalul, n-auzi ? E neap rat necesar s -1ă ţ ţ ţ ă ă satisfac într-un mod oarecare. Lucrurile trebuie muşamalizate cu orice pre . In ceeaţ ce priveşte raporturile dintre noi. s p r sim iluzia c totul va fi ca mai înainte.ă ă ă ă Evident doar de ochii lumii. Ai s r mîi şi de acum înainte în cas , asta se-n elege.ă ă ă ţ îns nu- i mai dau dreptul s te ocupi de copii ; nu mai pot risca s i-i încredin ez.ă ţ ă ă ţ ţ O, s fiu obligat s spun asemenea lucruri aceleia pe care am iubit-o atît de mult şiă ă pe care înc . .. Nu, totul a trecut ! De-acum înainte nu mai poate fi vorba de fericireă ; trebuie doar s salv m aparen ele.ă ă ţ

(Se aude sunînd la intrare.)

HELMER (tres rind de spaim )ă ă : Cine poate fi ? La ora asta ? Nenorocire ! . . . Probabil chiar el. Ascunde-te, Nora ! Spune c eşti bolnav .ă ă

(Nora r mîne nemişcat . Helmer se duce şi deschide uşa vestibulului.)ă ă

SLUJNICA (pe jum tate dezbr cat , din uşa vestibulului)ă ă ă : O scrisoare pentru doamna.

HELMER : D -mi-o mie. ă (Ia scrisoarea şi închide uşa.) Da, e de la el. Nu i-o dau ;ţ vreau s-o citesc eu întîi.

NORA : Citeşte-o.

HELMER (ducîndu-se lang lamp )ă ă : Abia am curaj s-o deschid. Sîntem poate pierdu i amîndoi. Trebuie totuşi s-o deschid. ţ (Deschide nervos scrisoarea; parcurge cîteva rîn-duri, se uit şi la o hîrtie anexat ; apoi cu un strig t de bucurie.)ă ă ă Nora !

(Nora îl priveşte întreb tor.)ă

HELMER : Nora ! . .. Nu ! Trebuie s-o mai citesc o dat ! . .. Da, da, aşa-i ! Sîntă salvat ! Nora, sînt salvat !

NORA : Şi eu ?

HELMER : Şi tu, bineîn eles ; sîntem salva i amîndoi : şi tu şi eu. Uit -te ! î i trimiteţ ţ ă ţ înscrisul înapoi. Scrie c se c ieşte... o schimbare fericit în via a lui... ei, dar n-areă ă ă ţ importan ce scrie. Principalul e c sîntem salva i, Nora ! Nimeni nu- i mai poateţă ă ţ ţ

67

face nimic. O, Nora. Nora . . . Nu, mai întîi s distrugem toate hîrtiile astea. Las -mă ă ă s v d.. . ă ă (Aruncînd o privire pe înscris.) Dar nu, nu vreau s mai v d nimic ; totulă ă trebuie s r mîn pentru mine doar un vis urît şi nimic altceva. ă ă ă (Rupe în buc iăţ chitan a şi scrisoarea, le arunc şi se uit la ele cum ard.) ţ ă ă Aşa ; acuma n-a mai r mas nimic. I i scrie c tu, din ajunul Cr ciunului ... Trebuie s fi fost trei zileă ţ ă ă ă teribile pentru tine, Nora.

NORA : Au fost trei zile cumplite.

HELMER : Şi, desperat , nu ai g sit alt cale decît... Nu, nici nu trebuie s ne maiă ă ă ă amintim de coşmarul sta. Sau numai pentru a repeta : s-a terminat, s-a terminat !ă Dar ce-i privirea asta împietrit ? O, micu Nora, te în eleg ; nu- i vine s crezi că ţă ţ ţ ă ă te-am iertat. Dar aşa-i, Nora, î i jur, i-am iertat totul. Ştiu c tot ce-ai f cut a fostţ ţ ă ă din dragoste pentru mine.

NORA : Adev rat.ă

HELMER : M-ai iubit aşa cum o so ie trebuie s -şi iubeasc b rbatul. Dar n-ai alesţ ă ă ă bine mijloacele. Crezi îns c -mi eşti mai pu in drag fiindc nu te-ai priceput s teă ă ţ ă ă ă descurci singur ? Nu, nu ; sprijin -te pe mine, te voi conduce, te voi îndruma. N-aşă ă fi b rbat dac incapacitatea ta feminin nu te-ar face de dou ori mai atr g toare înă ă ă ă ă ă ochii mei. Nu trebuie s ii seam de cuvintele aspre pe care i le-am spus în primulă ţ ă ţ moment de groaz , cînd sim eam c totul se d rîm pe mine. Te-am iertat, Nora ; î iă ţ ă ă ă ţ jur c te-am iertat, Nora ; î i jur c te-am iertat. ă ţ ă

NORA : I i mul umesc pentru iertare. ţ ţ (Se îndreapt spre uşa din dreapta.)ă

HELMER : Nu, stai ! (Urm rind-o cu privirea.)ă Ce vrei s faci în dormitor ?ă

NORA (din untru)ă : S scot de pe mine costumul sta de mascarad .ă ă ă

HELMER (din pragul uşii deschise) : Da. da. Scoate-l; încearc s te linişteşti şi s teă ă ă odihneşti dup spaima asta, tu, p s ric mea încînt toare. Odihneşte-te f r griji ;ă ă ă ă ă ă ă am arme puternice ca s te ocrotesc. ă (Plimbîndu-se prin dreptul uşii.) O, cît de calm şi pl cut e c minul nostru, Nora. Aici eşti la ad post de orice ; aici am s te in ca peă ă ă ă ţ o porumbi pe care am salvat-o nev t mat din ghearele uliului; am s - i alinţă ă ă ă ă ţ s rmana ta inim care palpit . încetul cu încetul aşa va fi, Nora ; crede-m . Mîineă ă ă ă vei vedea altfel toate lucrurile ; curînd toate vor fi ca mai înainte ; nu va mai fi nevoie s - i repet c te-am iertat; tu singur î i vei da seama. Cum ai putut s - iă ţ ă ă ţ ă ţ închipui c te voi repudia sau m car c - i voi face vreun reproş ? Tu, tu nu ştii ceă ă ă ţ înseamn o adev rat inim de b rbat, Nora. Pentru un b rbat este o imensă ă ă ă ă ă ă bucurie s ştie c şi-a iertat so ia, c a iertat-o din toat inima. E ca şi cum ară ă ţ ă ă dobîndi o dubl proprietate; ca şi cum ar fi adus-o din nou pe lume ; ea a devenit,ă într-un anumit fel, deopotriv so ia şi copilul s u. Aşa trebuie s fii tu pentru mineă ţ ă ă de-acum înainte, micu f ptur nehot rît şi f r puteri. Nu te mai îngriji de nimic,ţă ă ă ă ă ă ă

68

Nora ; fii cu inima deschis fa de mine : eu am s fiu voin a şi conştiin a ta... Ceă ţă ă ţ ţ este ? Nu te culci ? Te-ai îmbr cat din nou ?ă

NORA (în rochia ei de toate zilele) : Da, Torvald, m-ain îmbr cat din nou.ă

HELMER : De ce, acum, la ora asta ? ...

NORA : în noaptea asta nu dorm.

HELMER : Dar, Nora drag ...ă

NORA (uitîndu-se la ceas) : înc nu-i prea tîrziu. Aşaz -te aici, Torvald ; noi doiă ă avem s ne spunem multe. ă (Se aşaz la un cap t al mesei.)ă ă

HELMER : Nora ... ce-i asta ? Expresia asta rigid . ă

NORA : Ia loc. Va dura mult. Am atîtea s - i spun.ă ţ

HELMER (aşezîndu-se în fa a ei)ţ : M nelinişteşti, Nora. Nu în eleg.ă ţ

NORA : Da, aşa-i. Nu m în elegi. Şi nici eu nu te-am în eles bine pîn as -sear .ă ţ ţ ă ţă ă Nu, s nu m întrerupi. Trebuie numai s ascul i ce- i spun. Asta-i încheiereaă ă ă ţ ţ socotelilor noastre, Torvald.

HELMER : Ce vrei s spui ?ă

NORA (dup o scurt pauz )ă ă ă : Nu te izbeşte ceva, aşa cum st m noi doi aici ?ă

HELMER : Ce anume ?

NORA : Sîntem c s tori i de opt ani. î i dai seama c este pentru prima oar cîndă ă ţ ţ ă ă noi doi, tu şi eu, so ul şi so ia, st m serios de vorb ?ţ ţ ă ă

HELMER : Cum „serios" ... ce vrei s spui ?ă

NORA : In opt ani... sau şi mai mult... chiar de la început... n-am schimbat niciodată o vorb serioas despre un lucru serios. ă ă

HELMER : Ar fi trebuit s - i împ rt şesc grijile mele, cînd ştiam bine c nu m po iă ţ ă ă ă ă ţ ajuta în nici un fel?

NORA : Nu de griji vorbesc. Vreau s spun c noi n-am încercat m car s discut mă ă ă ă ă vreo chestiune important .ă

HELMER : Dar, drag Nora. crezi c chestiunile importante te-ar fi putut interesa ?ă ă

NORA : Ai pus degetul pe ran . Tu nu m-ai în eles niciodat ... V-a i purtat nedreptă ţ ă ţ cu mine, Torvald. Mai întîi tata şi pe urm tu.ă

HELMER : Cum ? Noi doi. .. noi care te-am iubit mai mult decît orice pe lume ?

69

NORA (cl tinînd din cap)ă : Voi nu m-a i iubit niciodat . Vi s-a p rut numai. înţ ă ă realitate, pentru voi eram numai un amuzament.

HELMER : Bine. Nora, ce vorbe-s astea ?

NORA : Da, aşa-i, Torvald. Cînd eram acas , la tata, îmi comunica toate gîndurile luiă şi eu le împ rt şeam; dac aveam altele, le p stram pentru mine ; l-ar fi iritat. Mă ă ă ă ă numeam p puşa lui şi se juca mereu cu mine aşa cum m jucam eu cu p puşileă ă ă mele. Pe urm am intrat în casa ta...ă

HELMER : Ce fel de expresii foloseşti pentru c snicia noastr ? ă ă

NORA (f r s se tulbure)ă ă ă : Vreau s spun c am trecut din bra ele tatei în ale tale.ă ă ţ Tu ai aranjat totul dup gustul t u şi eu m-am adaptat gustului t u ; sau mi se p reaă ă ă ă numai c m adaptez ; nici eu nu ştiu bine... cred c şi una şi cealalt . Cînd privescă ă ă ă în urm , mi se pare c am tr it aici ca o paia , pentru c atît cereai de la mine,ă ă ă ţă ă Torvald. Aşa î i convenea. Tu şi tata a i f cut un mare p cat. Din cauza voastr nu s-ţ ţ ă ă ăa ales nimic din mine.

HELMER : Nora, cit eşti de absurd şi de nerecunosc toare ! N-ai fost fericit aici ?ă ă ă

NORA : Nu, niciodat . Credeam, dar n-am fost niciodat . ă ă

HELMER : Niciodat ... niciodat fericit ? ă ă ă

NORA : Nu, cel mult vesel . Şi tu erai întotdeauna atît de dr gu cu mine. Dar casaă ă ţ noastr n-a fost niciodat decît o cas de p puşi. Aici eram p puşa-so ie, dup cumă ă ă ă ă ţ ă la tata fusesem p puşa-copil. Iar copiii noştri, la rîndul lor, au fost p puşile mele. Eă ă adev rat c m-a distrat mult vreme s te joci cu mine, dup cum pe copii îiă ă ă ă ă distreaz şi acum s m joc cu ei. Asta a fost c snicia noastr , Torvald.ă ă ă ă ă

HELMER : într-o oarecare m sur , aşa este, oricît ai exagera. îns de-acum înainteă ă ă va fi altfel. Vremea jocurilor a trecut ; acum începe aceea a educa iei.ţ

NORA : A cui ? A mea sau a copiilor ?

HELMER : A amîndurora : şi a ta şi a copiilor, scumpa mea Nora.

NORA : Da, Torvald, numai c nu eşti tu b rbatul care s mâ poat transforma înă ă ă ă so ia ideal pentru tine.ţ ă

HELMER : Tu spui asta ?

NORA : Şi eu ... sînt eu preg tit s educ copii ?ă ă ă

HELMER : Nora !

NORA : Chiar tu spuneai adineauri... c n-ai mai îndr zni s -mi încredin eziă ă ă ţ misiunea asta.

70

HELMER : într-un moment de furie ! De ce mai pomeneşti . . . ?

NORA : Pentru c ai avut dreptate. Nu sînt apt pentru aceast sarcin . Trebuie să ă ă ă ă încep prin a-mi face propria mea educa ie. Şi tu nu eşti omul care s m poatţ ă ă ă ajuta. Trebuie s m descurc singur . De aceea plec de la tine.ă ă ă

HELMER (s rind în picioare)ă : Ce-ai spus ?

NORA : Numai fiind singur voi reuşi s gîndesc prin mine îns mi şi s -mi f urescă ă ă ă ă propria mea moral . Iat de ce nu mai pot r mîne la tine. ă ă ă

HELMER : Nora, Nora !

NORA : Plec de-aici chiar acum. Kristine m va g zdui în noaptea asta ... 1ă ă

HELMER : i-ai pierdut min ile ? Nu se poate ! I i interzic !Ţ ţ ţ

NORA : Nu mai încerca s -mi interzici ceva de-acum înainte. îmi iau lucrurileă personale. De la tine nu vreau s mai am nimic, nici acum, nici mai tîrziu.ă

HELMER : Ce nebunie mai e si asta ?

NORA : Mîine plec acas .. . vreau s spun în oraşul meu. Acolo îmi va fi mai uşor să ă ă m apuc de ceva.ă

HELMER : Dar eşti total lipsit de experien !ă ţă

NORA : Experien a se cîştig , Torvald !ţ ă

HELMER : S - i laşi casa, b rbatul şi copiii ! Gîndeş-te-te ce va zice lumea !ă ţ ă

NORA : Nu-mi pas de ce va zice lumea. Ştiu doar c e spre binele meu.ă ă

HELMER : O, asta-i revolt tor, tr dezi îndatoririle cele mai sfinte.ă ă

NORA : Ce în elegi prin îndatoririle cele mai sfinte ?ţ

HELMER : E trist c trebuie s i le spun eu. Nu sînt acelea fa de so şi de copii ?ă ă ţ ţă ţ

NORA : Mai am şi altele, tot atît de sfinte.

HELMER : Nu mai ai. Care altele ar mai putea fi ?

NORA : îndatoririle fa de mine îns mi.ţă ă

HELMER : Mai înainte de toate, eşti so ie şi mam .ţ ă

NORA : Nu mai cred în asta. Mai înainte de toate sînt om, întocmai ca şi tine, sau cel pu in trebuie s încerc s fiu. Ştiu bine c cei mai mul i î i vor da dreptate ie,ţ ă ă ă ţ ţ ţ Tor-vald, pentru c aşa scrie şi în c r i. Dar eu nu mai vreau s in socoteal de ceă ă ţ ă ţ ă

71

spun cei mai mul i şi de ce scrie în c r i. Trebuie s gîndesc singur şi s -mi fac oţ ă ţ ă ă ă concep ie personal despre via .ţ ă ţă

HELMER : Nu- i dai seama de rolul pe care-1 ai în c minul t u ? N-ai în privin a astaţ ă ă ţ o c l uz care nu poate greşi ? N-ai religia ?ă ă ă

NORA : Ah, Torvald, nu prea ştiu bine ce-i religia.

HELMER : Cum po i s spui una ca asta ?ţ ă

NORA : Nu ştiu altceva decît ceea ce pastorul Hansen mi-a spus la confirmare. Mi-a spus c religia este cutare şi cutare lucru. Dup plecarea mea, în singur tate, am să ă ă ă reflectez şi asupra acestor lucruri. Am s v d atunci dac este just ceea ce ziceaă ă ă pastorul Hansen sau, în orice caz, dac era just pentru mine.ă

HELMER : O, e nemaiauzit din partea unei femei tinere ! Dac nici religia nu- i esteă ţ c l uz , trebuie s fac apel la conştiin a ta. C ci ai, totuşi, o moral ? Sau, r s-ă ă ă ă ţ ă ă ăpunde-mi. . . nu ai nimic ?

NORA : Ei, Torvald, nu-i uşor de r spuns. Nici eu nu ştiu bine. In privin a asta, sînt înă ţ plin confuzie. Atîta ştiu : c am cu totul alte concep ii decît tine. Aud acum c legileă ă ţ ă sînt altfel de cum credeam. Dar c legile sînt drepte, nu-mi intr de loc în cap.ă ă Aşadar, o femeie nu are dreptul s -şi cru e tat l muribund sau s salveze via aă ţ ă ă ţ so ului s u ? Nu pot s cred.ţ ă ă

HELMER : Vorbeşti ca un copil. Nu în elegi societatea în care tr im.ţ ă

NORA : Adev rat. Dar vreau s-o cunosc de-acum înainte. Vreau s -mi dau seamaă ă cine are dreptate, societatea sau eu.

HELMER : Eşti bolnav , Nora ; cred chiar c delirezi.ă ă

NORA : Niciodat n-am avut mintea mai lucid şi nu m-am sim it mai sigur deă ă ţ ă mine.

HELMER : Şi... luciditatea şi siguran a te fac s - i laşi so ul şi copiii ? ' NORA : Da.ţ ă ţ ţ

HELMER : O singur explica ie posibil .ă ţ ă

NORA : Care ?

HELMER : Nu m mai iubeşti.ă

NORA : Exact. Aşa-i.

HELMER : Nora ! .. . Ai ajuns s -mi spui şi asta.ă

NORA : Crede-m c -mi pare r u, Torvald. pentru c tu ai fost totdeauna atît deă ă ă ă bun cu mine. Ins nu m pot preface. Nu te mai iubesc deloc. ă ă

72

HELMER (încercînd s se st pîneasc )ă ă ă : Şi asta-i tot luciditate şi siguran ?ţă

NORA : Da, şi de data aceasta sînt] la fel de lucid şi sigur de mine. De aceea nuă ă mai vreau s r mîn aici.ă ă

HELMER : Şi po i s m l mureşti cum am pierdut dragostea ta ?ţ ă ă ă

NORA : Da, pot foarte bine. Asear , cînd nu se întîm-plase înc minunea, atunci mi-ă ăam dat seama c nu eşti omul pe care mi-l închipuiam.ă

HELMER : Explic -te mai l murit, nu pricep nimic.ă ă

NORA : Opt ani am crezut în tine ca în Dumnezeu. Cînd s-a ab tut nenorocireaă asupra mea. am fost sigur c o minune m va salva. Vreau s spun c tu m veiă ă ă ă ă ă salva, într-un gest minunat. In timp ce scrisoarea lui Krogstad era în cutie, nici o clip nu m-am gîndit c te-ai putea supune şantajului acelui om. Aveam credin aă ă ţ neclintit c -i vei spune : Adu lucrurile acestea la cunoştin a întregii lumi. Şi dac s-ă ă ţ ăar fi întîmplat aşa...

HELMER :Ce-ar fi fost?Ce-ar fi fost dac l sam ca propria mea so ie s fie expusă ă ţ ă ă ruşinii şi dispre ului ? ...ţ

NORA : Dac s-ar fi întîmplat aşa. credeam orbeşte c vei lua totul asupra ta,ă ă spunînd întregii lumi : Eu sînt vinovatul.

HELMER : Nora !

NORA : Vrei s spui c niciodat n-aş fi acceptat un asemenea sacrificiu din parteaă ă ă ta ? Sigur c n-aş fi acceptat. Dar cine-ar fi crezut dezmin irile mele ? Asta eraă ţ minunea pe care-o speram cu groaz . Şi pentru a o împiedica, voiam s -mi pună ă cap t vie ii.ă ţ

HELMER : Aş fi muncit cu bucurie zi şi noapte pentru tine, Nora, aş fi suportat oricîte griji şi lipsuri. Dar nimeni nu-şi jertfeşte onoarea pentru acel pe care îl iubeşte.

NORA : Sute de mii de femei au f cut-o.ă

HELMER : Gîndeşti şi vorbeşti ca un copil neştiutor.

NORA : Poate. Dar tu nici nu gîndeşti, nici nu vorbeşti ca un om al turi de care să ă pot tr i. Dup ce i-a trecut spaima — ai fost speriat nu pentru c primejdia mă ă ţ ă ă amenin a pe mine, ci fiindc tu însu i erai expus — ai socotit c pentru tine nu s-aţ ă ţ ă schimbat nimic. Eu eram, exact ca mai înainte, p s ric ta încînt toare, p puşa ta,ă ă ă ă ă pe care de acum înainte trebuia s-o ii în bra e cu aten ie dubl , pentru c e atît deţ ţ ţ ă ă fragil şi de slab . ă ă (Ridicîndu-se) Torvald, în clipa asta mi se pare c am tr it opt aniă ă cu un str in ; c am avut trei copii cu un str in. Nici nu pot suporta s m maiă ă ă ă ă gîndesc ! îmi vine s -mi sfîşii carnea de pe mine.ă

73

HELMER (întunecat) : Da. F r îndoial s-a s pat o pr pastie între noi. Dar, Nora, n-ă ă ă ă ăam putea oare arunca o punte peste ea ?

NORA : Nu. Nu m mai simt so ia ta.ă ţ

HELMER : M simt în stare s devin alt om.ă ă

NORA : Poate .. . fiindc i se ia p puşa.ă ţ ă

HELMER : S m despart... s m despart de tine ? Nu, Nora, e un gînd pe care nu-ă ă ă ă1 pot suporta.

NORA (mergînd spre uşa din dreapta) : Şi totuşi, trebuie s ne desp r im. ă ă ţ (Se întoarce cu paltonul etc. şi cu un mic sac de voiaj pe care-l pune pe scaun, lîngă mas .)ă

HELMER : Nora, Nora, nu acum ! Aşteapt pîn mîine. ă ă

NORA (punîndu-şi paltonul) : Nu pot s r mîn noaptea în locuin a unui str in.ă ă ţ ă

HELMER : Dar n-ar îi posibil s tr im aici ca frate şi sor ?ă ă ă

NORA (punîndu-şi p l ria)ă ă : Ştii prea bine c asta n-ar putea s dureze. ă ă (Aruncîndu-si şalul pe umeri.) Adio, Torvald. Nu vreau s v d copiii. Ştiu c sînt în mîini maiă ă ă bune decît ale mele. Aşa cum sînt eu acum, nu mai pot face nimic pentru ei.

HELMER : Dar într-o zi. Nora . . . într-o zi...

NORA : De unde s ştiu eu ce voi deveni şi ce voi sim i în viitor ?ă ţ

HELMER : Dar tu r mîi so ia mea, orice-ai sim i şi orice ai deveni.ă ţ ţ

NORA : Ascult , Torvald . . . cînd o so ie p r seşte casa b rbat^ui, cum fac euă ţ ă ă ă acuma, am auzit c legea îl dezleag de orice obliga ie. Nu trebuie s te sim i legată ă ţ ă ţ de ceva. dup cum nici eu nu vreau s m simt legat . S existe libertate deplină ă ă ă ă ă pentru amîndoi. Uite verigheta ta. D -mi-o înapoi pe a mea.ă

HELMER : Şi asta ?

NORA : Şi asta.

HELMER : Iat-o.

NORA : Aşa. Acum totul s-a sfîrşit. Aici sînt cheile. Cît priveşte menajul, ştiu femeile de serviciu mai bine decît mine. Mîine dup plecarea mea, va veni Kristine aici să ă împacheteze toate lucrurile pe care le-am adus cu mine de acas . Vreau s -mi fieă ă expediate.

HELMER : S-a sfîrşit ! S-a sfîrşit ! Nora, n-ai s te mai gîndeşti niciodat la mine ?ă ă

74

NORA : Am s m gîndesc deseori la tine, şi la copii, şi la cas .ă ă ă

HELMER : Pot s - i scriu. Nora ?ă ţ

NORA : Nu ... niciodat . N-ai voie.ă

HELMER : Dar pot cel pu in s - i trimit...ţ ă ţ

NORA : Nimic, nimic.

HELMER : ... s te ajut dac ai nevoie.ă ă

NORA : Nu. î i repet. Nu accept nimic de la str ini.ţ ă

HELMER : Nora... n-am s fiu niciodat decît un str in pentru tine ?ă ă ă

NORA (luîndu-şi sacul) : O, Torvald. ca s fie altfel, ar trebui s se întîmple cea maiă ă mare dintre minuni !

HELMER : Spune-mi-o şi mie.

NORA ; Ar trebui ca şi tu şi cu mine s ne transform m în aşa m sur incit... Dar,ă ă ă ă Torvald, nu mai cred în minuni.

HELMER : Eu îns vreau s cred. Explic -te ! S ne transform m în aşa m sură ă ă ă ă ă ă încît...

NORA : .încît via a noastr comun s devin o c snicie. Adio ! ţ ă ă ă ă ă (Iese pe uşa dinspre vestibul.)

HELMER (se pr buşeşte pe scaun lîng uş , ascunzîn-du-şi fa a în mîini) : Nora Iă ă ă ţ Nora ! (Priveşte în jurul s u şi se ridic .)ă ă Gol. Nu mai e aici. (O speran încol eşte înţă ţ el.) Cea mai mare dintre minuni ? (De afar , de jos, se aude zgomotul unei por iă ţ trîntite.)