O bazã pentru cronologia Noului Testament I. Introducere Evenimentele relatate în Noul Testament au avut loc în secolul I al erei noastre o perioadã pentru care cronologia Imperiului roman este bine stabilitã - totuºi datele lor nu pot fi precizate dincolo de orice discuþie deoarece scriitorii nu ne-au dat destule informaþii. Unica menþionare din Noul Testament a unui an specific (anul al XV-lea al lui Tiberiu) a fost supusã la diferite interpretãri. Epistolele nu poartã datã, iar scriitorii Evangheliilor erau interesaþi mai mult de însemnãtatea evenimentelor decât de datarea lor. Savanþii moderni scriu uneori dogmatic cu privire la cronologia vieþii lui Hristos, dar scrisul lor este bazat pe interpretãri subiective ale unor dovezi care nu sunt destul de clare pentru a fi concludente. Cititorul acestui comentariu va vedea cã deºi scriitorii Noului Testament ne dau destule informaþii cu privire la precizarea timpului pentru a arãta cã ei nu erau în nesiguranþã, nu ne dau totuºi destule pentru ca pe ele sã reconstruim mai mult decât o schemã cronologicã aproximativã a evenimentelor. Chiar ºi ordinea evenimentelor, asamblatã din cele patru Evanghelii, este câteodatã incertã. Trebuie sã se þinã seama de variaþiuni posibile. Problemele cronologice ale Noului Testament sunt fie interne, cu privire la interpretarea textului însuºi, fie externe, cu privire la relaþia dintre evenimentele Noului Testament ºi cronologia laicã. Scopul articolului acestuia este de a prezenta faptele care pot fi cunoscute ºi de a atrage atenþia la concluziile la care se poate ajunge în chip logic asupra problemelor cronologice externe cele mai importante din cuprinsul competenþei volumului V: datarea înainte ºi dupã Hristos a 1) naºterii lui Hristos, 2) botezului Sãu ºi, astfel, a începutului lucrãrii Sale ºi 3) rãstignirii ºi învierii Sale. Ca o prefaþã la aceasta este necesar sã se explice diferitele ere cronologice ºi metode de a calcula anii în antichitate. II. Calendare ºi calcularea anilor Lumea în care a trãit Isus a fost Imperiul roman al lui August ºi al lui Tiberiu. În imperiul acesta multe popoare ºi naþiuni de la Atlantic pânã la Eufrat, de la gurile Rinului pânã la cataractele Nilului, erau unite sub stãpânirea romanã ºi se bucurau de pacea romanã. Dar în aria aceasta, mai ales în est, unde civilizaþiile erau mult mai vechi decât civilizaþia Romei, limbile, obiceiurile ºi religiile locale încã mai persistau. ªi tot aºa ºi diferitele metode de a socoti timpul. Chiar ºi în chestiuni oficiale datele erau exprimate în termeni de ani de domnie ºi calculare calendaristicã a zonei locale. Calendare diferite în primul secol d.Hr. - Calendarul roman fusese schimbat sub autoritatea lui Iulius Caesar de la un an lunar la un an solar la începutul anului 45 î.Hr. Adicã, lunile romane, mai înainte lunare, fuseserã ajustate de cãtre Sosigenes, un astronom din Egipt, la anul solar egiptean de 365 de zile, cu adãugirea unei zile în plus la fiecare patru ani, fãcând astfel anul sã aibã în medie 3651/4 zile. Dar acest calendar iulian, care cu timpul a devenit moºtenirea Europei, n-a fost impus uniform prin tot Imperiul roman (Vezi vol. I, p.176,177; vol. II, p.118).

În Egipt, însuºi August a introdus sistemul anului bisect, cu urmarea cã ziua de Anul Nou egipteanã,1Thoth, a încetat sã rãmânã în urmã trecând prin toate anotimpurile, aºa cum se fãcuse totdeauna (Vezi vol. I, p.176; vol. II, p.104,154) ºi a ajuns sã fie fixatã la 29 august (sau 30 în unii ani). Altminteri calendarul egiptean a rãmas acelaºi, cu lunile lui de 30 de zile, pãstrându-ºi vechea denumire ºi cu cinci zile în plus la sfârºit (desigur, ºase la fiecare patru ani. Provinciile de la rãsãrit de Egipt ºi-au pãstrat calendarele lor lunare de 12 ºi 13 luni (vezi vol. II, p.103,104), dar în timpurile primelor secole ale ocupaþiei romane au adoptat de la Roma anul de 365 (366) de zile ºi au adaptat propriile lor nume de luni macedonene sau semitice la lunile iuliane de 31,30 sau 28 (29) de zile. Astfel în Siria, de exemplu, anul calendaristic semitic începea cu echivalentul lui Tiºri, care a fost schimbatã dint-o lunã lunarã într-una de 31 de zile, coincizând cu octombrie iulian. Nu se ºtie în ce mãsurã a ajuns sã fie extinsã schimbarea aceasta în secolul I al erei creºtine. Calendarul iudaic. - Iudeii, însã, ºi-au pãstrat calendarul lor lunar cu lunile lui de 30 ºi 29 de zile, anul lui de 12 sau de 13 luni ºi cu cele douã începuturi de an ale lui: anul religios de la Nisan la Nisan, primãvara, ºi anul civil de la Tiºri la Tiºri, toamna (vezi vol. II, p.102-104,109,116). Pe vremea lui Hristos însã, anul eclesiastic, începând primãvara, pare sã fi fost ºi anul de domnie (vezi p.238), adicã, anul cu care erau numerotate domeniile regilor Irodieni locali iudei (quasi-iudei). Iudeii ca ºi alþi semiþi din antichitate, aveau un calendar luni-solar, adicã, luni lunare cu o ajustare periodicã pentru a þine anul calendaristic în pas cu anotimpurile. Douãsprezece luni lunare totalizeazã cu aproape 11 zile mai puþin ca adevãratul an solar, care genereazã anotimpurile. De aceea era adãugatã o lunã în plus (numitã lunã embolismicã, sau intercalarã) la fiecare doi sau trei ani - Adar, luna a XII-a, era urmatã de o a XIII-a lunã, Adar II. Lucrul acesta era necesar pentru a þine luna Nisan, 1-a lunã, în linie cu sezonul seceriºului orzului (începutul lui aprilie), pentru a permite aducerea snopului de legãnat (omerul) la scurt timp dupã Paºti, în cursul Sãrbãtorii azimilor (vezi vol. II, p.100,101,103-105). Babilonienii dezvoltaserã un ciclu calendaristic în secolul al IV-lea î.Hr., care folosea o metodã diferitã de inserarea a lunilor în plus; ei dublau a XII-a lunã a lor, Addaru, de ºase ori în fiecare ciclu de 19 ani; dar într-un an (acum numerotat al XVII-lea) dublau pe Ululu (Elul iudaic), luna a VI-a (vezi vol. II, p.112-114). Dupã cât se ºtie, iudeii nu au inserat niciodatã un Elul II dupã luna a VI-a. O astfel de procedurã ar fi produs un interval neregulat între sãrbãtorile pe care le prescria legea leviticã în lunile I-a ºi a VII-a. Mai mult, faptul cã nevoia dupã o lunã în plus era guvernatã de legãtura mijlocului lui Nisan cu recoltarea orzului aratã cã originar, când calendarul probabil depindea numai de observare, luna a XIII-a urma în chip necesar sã fie inseratã primãvara, chiar înainte de Nisan, ºi nu existã nici un motiv de a presupune o schimbare prin dublarea lunii a VI-a. Nu se cunoaºte nimic pe vremea lui Isus cu privire la un ciclu iudaic de 19 ani care sã revinã regulat, ca acela al calendarului babilonian, . Totuºi, pare sã existe dovezi cã slujbaºii preoþi care puneau la punct calendarul aveau oarecare cunoºtinþe de metode de calculare teoreticã, deºi þineau obiceiul vechi de a vesti lunile pe baza observãrii faptice a lunii ºi a anotimpurilor. Potrivit cu tradiþia, de abia la câteva secole dupã Hristos rabinii au sistematizat calendarul lor pe baza unor reguli fixe de calculare cunoscute tuturor.(Calendarul revizuit sau rabinic a fost introdus conform tradiþiei, în secolul al IV-lea (dar probabil dezvoltat ulterior ºi treptat), datoritã nevoii iudeilor împrãºtiaþi prin alte þãri de a calcula calendarul fãrã sã aºtepte anunþãri de la rabinii palestinieni cu privire la luna nouã sau la seceriºul iudeu al orzului. În aceastã formã nouã a calendarului, au fost date reguli cu privire la un calcul artificial al lunii noi de la o medie a miºcãrilor ei variabile ºi succesiunea lunilor

de 29 ºi 30 de zile a fost sistematizatã. Adar II a fost fixatã cu anul al III-lea, al VI-lea, al IX-lea, al XI-lea, al XIV-lea, al XVII ºi al XIX-lea al fiecãrui ciclu; numerele acestea sunt acelea ale seriilor babiloniene, deºi anii ciclului iudaic (revizuit) decurgeau cu 7,1/2 ani mai târziu (socotiþi de la 1 Tiºri) decât anii babiloniei corespunzãtori, aºa cum erau ei numerotaþi de obicei. De pildã,1 Tiºri în toamna lui 1956 marcheazã începutul celui de al 17-lea an din ciclul de 19 ani iudaic care a început în toamna lui 1940. În felul acesta anul 1 al ciclului precedent a început în toamna lui 1921. Cu o sutã de cicluri mai devreme, anul 1 al unui ciclu ar fi început în toamna anului 21 d.Hr., dacã succesiunea aceasta s-a extins pânã acolo în trecut, dar pentru aceasta nu existã nici o dovadã.) Metode romane de desemnare a anilor. - Romanii cu moºtenirea lor republicanã, nu datau dupã anii de domnie ai împãraþilor lor, pentru simplul motiv cã în Italia ºi Apus un împãrat nu era privit ca un monarh domnitor. August, organizatorul Imperiului Roman care a înlocuit republica, a fost numit princeps, literal întâiul, sau (cetãþeanul) principal, ºi domnia lui nu era tehnic o monarhie ci un principat. Termenii greceºti echivalenþi hegemon ºi hegemonia pentru împãrat ºi domnia lui a fost folosite în Provinciile din Rãsãrit, unde limba greacã era limba guvernamentalã oficialã, o moºtenire de la Alexandru ºi regatele elenistice. Noi numim pe bunã dreptate pe August primul împãrat roman, ºi gândim la împãraþi ca monarhi, ceea ce de fapt în practicã ºi erau. Dar puterea lor se trãgea din deþinerea de cãtre ei a slujbei de imperator, comandant al forþelor armate (de unde termenul de mai târziu "împãrat"). Legal ei domneau în virtutea puterilor diferitelor funcþii civile care originar au fost votate lui August ºi apoi, în formã, fiecãrui împãrat succesiv. De abia pe vremea lui Diocleþian (anii 284-305) cârmuirea romanã a fost recunoscutã formal ca o monarhie absolutã. În datarea obiºnuitã romanii folosesc formula "în timpul funcþiei de consul a lui ____ ºi ______", numind fiecare an dupã cei doi consuli, cei doi slujbaºi comuni principali ai republicii, care erau aleºi anual. Sub imperiu consulii încã îºi deþineau slujba (ca simpli figuranþi) anual, de la 1 ianuarie. Liste consulare supravieþuitoare ne face în stare sã amplasãm astfel de ani consulari în scala de ani î.Hr. ºi d.Hr. Pânã la 23 î.Hr., August ºi-a legalizat controlul statului deþinând funcþia de consul în fiecare an (cu diferiþi "colegi" care de fapt nu aveau putere). La început el îºi socotea anii dupã numãrul de câþi ani fusese consul. Apoi a renunþat la funcþia de consul ºi a trecut la ceea ce a devenit metoda oficialã de a denumi anii unui împãrat - prin numãrul anilor cât deþinuse puterea de tribun, adicã, puterea (deºi nu funcþia) de tribun (cu privire la tribuni ca protectori ai drepturilor poporului în timpul republicii, vezi p.27). astfel de ani erau socotiþi ca începând la aniversarea primei acordãri a puterii de tribun. (Romanii, spre deosebire de Orientali, dãdeau multã importanþã zilelor de naºtere personale ºi erau mai obiºnuiþi sã socoteascã de la aniversãri; Rãsãritenii erau înclinaþi sã socoteascã anii calendaristici întregi, de la zilele de Anul Nou). Anii de domnie folosiþi în Rãsãrit. - În provinciile rãsãritene ºi regatele dependente de Imperiul roman obiceiul de a data dupã anii calendaristici numerotaþi ai fiecãrui domnii au durat atât de multã vreme încât popoarele din Rãsãrit au continuat sã aplice metoda aceasta la împãraþi romani în calendarele lor respective locale, . Diferenþele locale apar în cazul lui August, întrucât preluarea domniei lui asupra imperiului n-a fost un singur eveniment sãvârºit într-o zi. În general noi astãzi datãm domnia lui de la anul 27 î.Hr., deoarece în ianuarie al acelui an i-a dat numele onorific de August ºi puterile lui constituþionale au fost votate de cãtre Senat. Dar în Rãsãrit domnia lui a fost socotitã de la cuceririle lui de aici. În Siria ºi provinciile vecine este consideratã ca începând ca începând din anul 31 î.Hr., cu bãtãlia de la Actium la 2 septembrie, punctul decisiv la care el a câºtigat stãpânire

asupra imperiului prin înfrângerea de cãtre el a lui Antoniu. În Egipt domnia lui era socotitã de la moartea Cleopatrei în anul 30 î.Hr. pentru cã el era considerat succesorul ei, prin dreptul cuceririi, ca rege al Egiptului. Acolo domnia lui era socotitã prin ani calendaristici egipteni de la 1 Thoth, 30 î.Hr. O formulã pentru datarea dupã anul de domnie, ca de exemplu aceea folositã de Luca, "al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu" - o expresie care se pare cã n-a fost folositã niciodatã de Tiberiu însuºi în Roma - ar depinde în ce priveºte înþelesul ei de calendarul local particular folosit de scriitor, adicã, dacã el socotea anul de la 1 Thoth egiptean (totdeauna, dupã vremea lui August, în august), sau de la Nisan sau Tiºri iudaic, etc. În timpul perioadei elenistice ºi dupã ea calendarele siriene locale variau chiar ºi de la cetate la cetate. Douã metode de numerotare a anilor de domnie. - Data ar depinde ºi de care dintre cele douã metode a fost folositã la numerotarea anilor de domnie. Dupã o metodã partea neexpiratã a anului calendaristic dupã moartea regelui era numitã anul de urcare la tron al noului rege; anul 1 al noii domnii era primul an calendaristic complet, care începea cu urmãtoarea zi de Anul Nou localã, dupã urcarea la tron. Acesta era aºa numita metodã a anului urcãrii la tron, uneori cunoscutã ca post-datare. Sistemul acesta de numãrãtoare fusese folosit în secolele mai timpurii în Babilonia, Asiria ºi regatul Iuda, cum ºi printre iudeii post-exilici pe vremea lui Neemia (vezi vol. II, p.120,138,139; vol. III, p.101). Dar fusese întreruptã, chiar ºi în Babilonia, cu prilejul cuceririi macedonene, când anii lui Alexandru cel Mare au început sã fie numerotaþi dupã o altã metodã (deja cunoscutã în Egipt de multã vreme) - aºa numitul sistem al antedatãrii, sau fãrã anul urcãrii la tron. Dupã socotirea aceasta anul calendaristic care începuse ca ultimul an al vechii domnii se termina ca anul 1 al noului rege, ºi în felul acesta purta douã numere. Anul 1 al noului domnitor se extindea de la data urcãrii pe tron pânã la prima zi de Anul Nou urmãtoare, datã la care se începea anul 2 (vezi vol. II, p.138,139). Metode iudaice de datare. - Socotirea iudaicã a anilor este importantã pentru Noul Testament, dar nu se cunoaºte nimic despre datarea iudaicã din documente din secolul I datate, comparabile cu tãbliþele pe care le avem într-o aºa de mare abundenþã dintr-o perioadã mai timpurie din Mesopotamia. Sunt cunoscute monede palestiniene care poartã anii de domnie ai împãraþilor romani, dar nu existã dublã datare sau alte sincronisme (vezi vol. II, p.135; vol. III, p.88) prin care se poate fixa anul iulian î. ºi d.Hr. Totuºi, singurele indicaþii disponibile din literatura iudaicã, lasã sã se înþeleagã cã pe vremea lui Hristos anii de domnie ai regilor iudaici locali erau socotiþi din primãvarã. Lucrul acesta poate pãrea straniu, având în vedere anul de domnie socotit mai demult din toamnã în toamnã pentru regii iudei ºi pentru vremea lui Ezra ºi al lui Neemia (vezi vol. II, p.134,140,146; vol. III, p.102-105). Totuºi, anul care începe din primãvarã (al erei seleucide) pare sã fi fost folosit pe vremea Macabeilor (vezi p.25, nota2), probabil spre deosebire de calcularea macedoneanã din toamnã în toamnã a anilor din era seleucidã. Noii cârmuitori iudei independenþi, aºa numiþii Macabei, nu erau din vechea viþã domneascã a lui Iuda. Ei erau Hasmonei din seminþia lui Levi, ºi erau regi-preoþi. Ar fi fost natural ca ei sã scoatã în evidenþã anul religios, începând la 1 Nisan, primãvara, ºi nu anul de domnie vechi iudaic. În consecinþã nu este surprinzãtor sã gãsim pe Iosif care scria în secolul I, calculând anii lui Irod cel Mare, succesorul Macabeilor, din primãvarã ºi de asemenea dupã metoda numitã fãrã anul de urcare la tron. ªi de asemenea nu este surprinzãtor sã gãsim tradiþia aceleiaºi metode pãstratã în Talmud, care afirmã cã 1 Nisan era Anul Nou pentru regii izraeliþi (dar 1 Tiºri, în toamnã, pentru regii strãini aºa cum era socotit de iudei) (Potrivit cu Iosif bãtãlia de la Actium (2 septembrie, 31.î.Hr.) a avut loc în al VII-lea an al lui Irod cel Mare (Antichitãþi, XV. 5.2); aceasta ar face ca anul lui I sã înceapã în 37 î.Hr., în a cãrui varã Irod

a luat regatul de la Antigon. Dar dacã anul 1 al lui Irod a fost anul în care a devenit rege, atunci primul an complet calendaristic al domniei lui, începând în ziua de Anul Nou urmând dupã urcarea la tron era anul 2. Deci domnia era numerotatã dupã metoda antedatãrii, fãrã anul de urcare la tron. În continuare, Iosif plaseazã moartea lui Irod în anul al XXXVII-lea al domniei lui socotitã de la data numirii lui de cãtre romani, ºi în al XXXIV-lea socotit de la luarea fapticã a regatului de la Antigon (Antichitãþi, XVII 8.1). Aceasta ar fi în anul 4/3 î.Hr., socotind primul an din 37 ca 40/39 ºi 1l an din 34 ca 37/36. (Combinarea celor 34 de ani ºi 37 de ani pentru lungimea domniei lui Irod are sã cearã un calcul al anului din primãvarã în primãvarã). Apoi dacã Irod a murit în 4/3 î.Hr. din primãvarã în primãvarã, acelaºi an ar trebui sã fie socotit ca anul 1 al fiecãruia din cei trei fii ai ãi, care au împãrþit teritoriul. Aceastã socotire cu antedatare, sau socotire fãrã an de urcare la tron, a Irozilor poate fi demonstratã din informaþiile disponibile cu privire la date ale sfârºitului domniei lor (vezi p.228, diagrama 4). Talmudul descrie mai târziu aceeaºi metodã a socotirii iudaice a domniei. La afirmaþia din Miºna: "1 Nisan este Anul Nou pentru regi ºi sãrbãtori; 1 Tiºri este Anul Nou [socotirea] anilor [regilor strãini]", nota explicativã din subsol afirmã cã de la 1 Nisan erau "calculaþi anii domniei regilor israeliþi; astfel dacã un rege era întronat în luna precedentã, Adar, el începe al doilea an al sãu de domnie la urmãtorul 1 Nisan" (Miºna Rosh Hashanah 1.1 ºi nota 4 în ed. Danby). Comentariul Ghemara la aceste afirmaþii citeazã pe Rabbi Hisda (m.309) ca zicând cã regula cu 1 Nisan "era intenþionatã sã se aplice numai la regii lui Israel, dar anii regilor neizraeliþi erau socotiþi de la Tiºri" (Talmud Rosh Hashanah 3a, ed. Soncino, p.7). Faptul cã rabinii discutau chestiunea cu privire la Neemia ºi anul din toamnã în toamnã, aratã cã la data aceea târzie era confuzie cu privire la metoda veche iudaicã de socotire a anilor. Dar faptul cã socotirea din toamnã este atestatã pentru regii din vechime ai lui Iuda ºi socotirea din primãvarã pentru domnitorii mai recenþi, Irozii, s-ar pãrea sã arate cã tradiþia reprezentatã în Talmud era corectã pentru perioada Irodianã - adicã, anii regilor iudei cei mai aproape de timpul tradiþiei talmudice erau socotiþi din primãvarã, ºi cei ai regilor strãini din toamnã.) Exact aºa cum iudeii din timpul lui 1 Macabei se pare cã au folosit calcularea lor proprie din primãvara în primãvarã, în contrast cu socotirea din toamnã în toamnã a anilor de cãtre regii sirieni, probabil tot aºa vor fi urmat aceeaºi distincþie între anii Irozilor locali, care cel puþin nominal erau iudei ºi aceia ai împãraþilor romani care erau strãini. Ere tradiþionale romane ºi greceºti. - Istoricii din Imperiul roman datau evenimentele în douã ere tradiþionale ale cãror puncte de pornire erau plasate la date mult mai timpurii, dar de fapt cunoscute. Olimpiadele greceºti erau perioade de patru ani demarate de jocurile Olimpice cvadreniale, pornind de la presupusa origine a jocurilor în vara anului 776 î.Hr. Anul al 3-lea al celei de a 195-a Olimpiade, de exemplu (prescurtat Ol.195.3), corespunde anului 3/4 d.Hr., de la mijlocul verii la mijlocul verii. Socotirea romanã A.U.C. (ab urbe condita, "de la întemeierea cetãþii"), datând de la presupusul an al întemeierii cetãþii Roma de cãtre Romulus ºi Remus nu era precizat cu unanimitate de cãtre scriitorii romani; dar autorul acceptat în general, Varro, plasa întemeierea cetãþii în ceea ce corespunde la 753 î.Hr. Deºi data exactã se presupune cã ar fi fost 21 aprilie, anii A.U.C. sunt uneori socotiþi dupã anii calendaristici romani de la 1 ianuarie. Era aceasta, ca ºi Olimpiadele, a fost adesea folositã în afirmaþiile istorice, dar datarea romanã obiºnuitã era prin funcþie de consuli (vezi p.237).

Ere rãsãritene folosite pe vremea lui Hristos. - În regiunea cea mai rãsãriteanã a Imperiului roman, era seleucidã, începutã de regii seleucizi, era socotitã din toamna anului 312 î.Hr., dupã calendarul macedonean oficial, deºi în Babilonia ea era totdeauna socotitã de la Anul Nou babilonian în primãvara lui 311, ºi posibil de cãtre scriitorul iudeu al lui 1 Macabei din primãvara lui 312 (vezi p.25 nota 2). Au fot mai multe ere ale lui August. Una a fost era actianã, datatã de la biruinþa lui August (pe atunci Octavian) la Actium, 2 septembie, 31 î.Hr. (1 Dovezi monetare demonstreazã cã anul I al erei actiane era 31/30 d.Hr., dar nu aratã dacã anii erau socotiþi din ziua de Anul Nou din toamnã,1 Tiºri (aºa cum presupune Momsen, fãcându-l egal cu 1 octombrie roman), sau de la 2 septembrie, aniversarea bãtãliei de la Actium (alþi autori o admit pe ultima). În absenþa dovezilor, ultima pare mai probabilã întrucât Octavian a instituit o sãrbãtoare cvadrenialã în cinstea zilei.* O erã care comemoreazã o anumitã datã ar fi de aºteptat sã socoteascã anii de la data aceea pentru socotirea aniversãrii, la fel cum Olipmiadele ºi datarea A.U.C. romanã, au fost socotite prin anii începând, respectiv, la mijlocul verii, timpul jocurilor Olimpice ºi la 21 aprilie aniversarea tradiþionalã a fondãrii Romei. Dio Cassius (li.1.1,2) spune cã anii domniei lui sunt cuvenit socotite de la ziua aceea. )Era aceasta a fost continuatã dupã moartea lui August, aºa cã în timpul domniei lui Tiberiu gãsim monede bãtute timp de câþiva ani în Antiohia ºi în portul vecin cu Seleucia, purtând date duble, în era actianã ºi în anii de domnie ai lui Tiberiu. Egiptenii aveau o altã erã, a lui August, socotitã de la 1 Thoth, 30 î.Hr, socotind anii lui de domnie ca rege al Egiptului dupã moartea Cleopatrei. De asemenea, unii socotesc o erã augustanã de la 27 î.Hr., când a început domnia constituþionalã a lui August. Era creºtinã. - Era creºtinã nu aparþine istoriceºte la o trastfel de a secolului 1, deoarece nu a fost inventatã decât cu secole mai târziu. Totuºi, întrucât are ca obiect o calculare de la naºterea lui Hristos ºi însãºi expresia "secolul 1" este exprimat în termeni ai acestei ere, ºi întrucât toate datele atribuite Noului Testament (cu excepþia naºterii) sunt socotite prin ea, este necesarã o explicaþie a acestei ere. În secolul al VI-lea dupã Hristos un cãlugãr numit Dionysius Exiguus a inventat un nou tabel al Paºtelui, în care a introdus o nouã metodã de a numerota anii. Aºezând naºterea lui Hristos, potrivit cu cele mai bune informaþii la care avea acces, în anul roman A.U.C. 754, el ºi-a început noua scalã de numerotare a anilor "în anul Domnului nostru" (latineºte Anno Domini nostri; mai adesea, omiþând cuvântul "nostru", Anno Domini, sau A.D. [d.Hr.]) 532. Era aceasta n-a intrat în uz general pentru datãri obiºnuite decât dupã câteva secole, dar acum este mondialã, familiarã chiar ºi pentru naþiunile musulmane sau din Extremul Orient care încã îºi pãstreazã vechile lor calendare. De multã vreme s-a ºtiut cã Dionysius s-a fixat pe un an greºit în ce priveºte naºterea lui Hristos, dar utilitatea scalei este nestingheritã atâta vreme cât înþelegem cã anul 1956 d.Hr., nu este anul al 1956-lea de la naºterea lui Hristos, ci al 1956-lea an al scalei artificiale numitã era creºtinã, al cãrei punct de plecare este cu câþiva ani mai târziu decât adevãrata datã a naºterii. Autorii diferã cu privire la mãsura exactã a erorii, dar cu siguranþã cã nu este mai micã decât patru ani ºi cã, deci, naºterii lui Hristos trebuie sã i se dea o datã "înainte de Hristos". ( Datarea A.D.[d.Hr.] a evenimentelor de dupã vremea lui Hristos a dus la extinderea înapoi a scalei anilor calendarului iulian (vezi p.236) înainte de era creºtinã. Anul dinainte de 1 A.D. [d.Hr.] este numit I î.Hr. (vezi p.227, diagrama 2) ºi aºa mai departe, indefinit, în trecut. Absenþa anului zero, cu excepþia astronomilor (pentru care 1 î.Hr. este anul 0,2 î.Hr. este -1, etc.), a produs adesea erori la calcularea datelor î.Hr. ºi d.Hr. (vezi vol. I, p.178 ºi nota).) III. Data naºterii lui Isus

Data tradiþionalã. - Probabil data cea mai rãspânditã atribuitã naºterii lui Hristos a fost 4 (sau 5) î.Hr., deºi unii o dateazã cu 6,8 sau chiar mai devreme. Popularitatea datei 4 î.Hr., provine probabil de la Ussher, care a considerat cã era creºtinã era întârziatã cu patru ani. El a plasat data creaþiunii la 4004 î.Hr. deoarece credea cã Hristos s-a nãscut în anul 4050 de la creaþiunea lumii, adicã 5/4 î.Hr., din toamnã în toamnã. Aºa cã el a plasat data naºterii în apropiere de sfârºitul lui 5 î.Hr., ºi anul acesta a apãrut în marginalele multor ediþii ale Bibliei engleze timp de 250 de ani. Dar acum se ºtie cã datele lui Ussher, compilate acum 300 de ani, sunt departe de a fi exacte. Multe dintre ele sunt aproximativ corecte, dar cele mai multe sunt greºite în totalitate. Descoperirile mai noi din arheologie au fãcut posibilã cunoaºterea multor date cu certitudine, lucru care era dincolo de posibilitatãþile savanþilor vremii lui Ussher. Acum anul 5 î.Hr., poate fi privit ca aproximativ corect pentru naºterea lui Hristos. Totuºi, dovezile nu sunt destul de complete pentru a furniza dovezi despre anul exact, aºa cum se va vedea. Înscrierea de pe vremea lui Quirinius (Cyrenius). - Luca spuse cã Isus s-a nãscut pe vremea recensãmântului decretat de August ºi cã ea era "întâia înscriere, când Quirinius [Cyrenius KJV] era guvernator al Siriei (Luca 2,2, RSV). Iosif numeºte pe Senius Saturninus ºi pe Quintilius Varus ca guvernatori succesivi de la aproximativ 9 î.Hr. pânã dupã moartea lui Irod (Antichitãþi XVI.9.1; XVII.5.2;9.3). De aceea criticii au acuzat pe Luca de o eroare. Totuºi, dovezile nu înlãturã probabilitatea cã Hristos sã fi fost nãscut pe vremea recensãmântului fãcut pe timpul guvernatorului lui Quirinius. Douã inscripþii care menþioneazã pe Quirinius au fost interpretate unii ca indicând cã era guvernator asociat al Siriei înainte de moartea lui Irod ºi cã recensãmântul la care se referã Luca a fost unicul fãcut în 8 sau 6 î.Hr., nu cel din perioada de guvernare mai târzie al lui Quirinius, 6 d.Hr (vezi Deissmann în bibliografia de la sfârºitul acestui articol). Alþii preferã sã explice recensãmântul lui Luca ca unul care a fost ordonat de August în anul 8 î.Hr. ºi care a început în Palestina ceva mai târziu (datã la care Iosif ºi Maria au mers la Betleem), apoi lãsat neterminat la moartea lui Irod ºi terminat sub Quirinius (ºi deci asociat cu numele acestuia din urmã). Iosif afirmã cã Cyrenius a întreprins un recensãmânt roman în Iudea pe la anul 6 sau 7 d.Hr (Antichitãþi XVIII.1.1; 2.1; XX.5.2), ºi menþioneazã o insurecþie condusã de Iuda din Galileea în opoziþie cu el. Fapte 5,37 se referã la aceeaºi rãscoalã. Recensãmântul acesta a avut loc curând dupã ce Arhelau a fost demis ºi Iudea a fost anexatã formal la provincia romanã Siria în anul 6 d.Hr. Luate împreunã faptele acestea sugereazã posibilitatea ca antagonismul iudeu sã fi fãcut cu neputinþã sã se termine recensãmântul ºi adunarea impozitului bazat pe el sub domnia Irodianã ºi cã îndatã ce Iudea a fost încorporatã în provincia Siria recensãmântul ºi adunarea impozitului au fost exact aplicate. Vezi p.227, diagrama 2. S-a obiectat cã nu existã nici o relastfel de despre vreun decret imperial pentru supunerea Iudeii la impozit înainte de acela sãvârºit de Quirinius în anul 6 sau 7 d.Hr., dar trebuie sã se reþinã cã lipsesc relatãri detaliate ale administraþiei romane a Palestinei. Deºi tributarii Romei, Irod ºi Arhelau au exercitat o mãsurã considerabilã de independenþã în problemele locale ºi este mai mult decât probabil cã ei au colectat impozite în propriul lor nume ºi au plãtit Romei tribut din propriile lor tezaure. Este în întregime posibil cã Irod, probabil întârziat, va fi executat poate înscrierea cerutã mai de vreme de cãtre August. Un astfel de decret, deºi emis de fapt în numele lui Irod, ar fi putut fi considerat pe bunã dreptate un edict roman întrucât Irod era supus Cezarului. Iosif ºi Maria au mers la Betleem, cãminul lor strãmoºesc, pentru a fi înscriºi. Imperiul permitea ca un recensãmânt sã se facã dupã metode locale. Cã o astfel de practicã era urmatã în Rãsãrit este

demonstrat de un papirus al unui secol mai târziu, arãtând cã în Egipt oamenilor li se cerea sã se înapoieze la cãminele lor pentru recensãmânt (vezi Deissmann în bibliografie). Steaua nu poate fi datatã. - Toate încercãrile de a ajunge la o datã pentru steaua din Betleem (Matei 2,2) prin calcule astronomice sunt fãrã valoare. Nici un corp ceresc n-ar fi putut sã conducã pe cãlãtorii din Rãsãrit, apoi sã se fi întors spre sud de la Ierusalim la Beetleem ºi în cele din urmã sã fi stat asupra unei singure case. Evident steaua era miraculoasã (vezi DA 60) ºi neastronomicã. Moartea lui Irod datatã în 4 î.Hr. - Iosif dateazã moartea lui Irod în anul al treizeci ºi ºaptelea al domniei sale socotit de la numirea lui, sau al treizeci ºi patrulea socotit de la preluarea fapticã a regatului, adicã 4/3 î.Hr., de la Nisan la Nisan. ( Timpul morþii lui Irod trebuie sã fie bazat pe dovada istoricã din Iosif (vezi p.239, nota 2); el nu poate fi fixat astronomic printr-o eclipsã. Existã mai multe eclipse posibile în seria care ar putea fi identificatã cu aceea menþionatã de Iosif, dar anul 4/3 î.Hr., este data cea mai târzie cu putinþã, bazatã pe data numirii lui Irod, lungimea realã a domniei sale ºi datarea succesorilor sãi.) Unii au presupus cã Irod a murit târziu în 4/3 î.Hr. ºi în felul acesta au plasat naºterea lui Isus în toamna anului 3 î.Hr. sau mai târziu, dar interpretarea mai general acceptatã a naraþiunii lui Iosif este cã Irod a murit în primele zile ale lui Nisan, 4 î.Hr. Este explicat în altã parte cã Irod a murit la începutul lui aprilie, 4 î.Hr., evenimentele dintre naºterea lui Hristos ºi uciderea pruncilor în Betleem, pe când Irod era încã în viaþã, ar plasa naºterea la începutul lui 4 î.Hr., cel mai târziu, poate câteva luni mai de vreme, în toamna anului 5 î.Hr. (vezi la Matei 2,1; de asemenea p.227, diagrama 2). N-ar fi putut sã fi fost departe nici de anul 5 sau 4 î.Hr., deoarece Isus era "în vârstã de aproape treizeci de ani" când ªi-a început lucrarea în "anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu". IV. Începutul lucrãrii lui Hristos Afirmaþia cronologicã principalã pentru începutul lucrãrii lui Hristos este Luca 3,1.2. Înainte de a trata acest text important, vor fi cercetate mai întâi douã expresii, una exprimatã precis ca un numãr întreg ºi cealaltã aparent aºa. "În vârstã de aproape treizeci de ani". - Luca spune (cap. 3,23) literal cã "Isus însuºi începea vârsta de aproape treizeci de ani". De la Tyndale pânã în timpul de faþã aceasta a fost interpretatã cel mai adesea ca vârsta lui Isus când ºi-a început lucrarea; adicã, faptul cã "Isus însuºi începea", urmeazã sã fie înþeles ca: "Isus era, când a început", cam de treizeci de ani (vezi folosirea de cãtre Luca a aceleiaºi construcþii cu acelaºi cuvânt pentru "începea" în Fapte 1,22). Este adevãrat cã dacã Isus s-a nãscut, cel puþin, în anul 4 î.Hr. El ar fi terminat anul Sãu al treizecilea în anul 27 d.Hr. Dar, în afarã de incertitudinea metodei biblice exacte a socotirii vârstei, cuvântul grecesc hosei, "cam" aratã aici un numãr întreg. Isus ar fi cu siguranþã "cam de treizeci" între cel puþin un an sau doi într-o direcþie sau alta. Dacã Luca, care ne-a dat o naraþiune mai detailatã decât alþi scriitori ai Evangheliei, ar fi fost informat cu privire la vârsta exactã a lui Isus, cu greu ar fi fost mulþumit cu expresia vagã "cam treizeci". Data precisã a naºterii lui Isus ºi vârsta Lui exactã la data botezului Sãu nu sunt absolut deloc necesare pentru a determina începutul lucrãrii Lui. S-a sugerat cã Luca vrea sã arate cã Isus era cel puþin de treizeci de ani, adicã la vârsta când El ar fi putut sã fie considerat gata sã înceapã o carierã de conducere (vezi la Luca 3,23).

Cei patruzeci ºi ºase de ani ai Templului. - S-a fãcut uneori încercarea de a deduce data lucrãrii lui Hristos din afirmaþia cã "patruzeci ºi ºase de ani s-a clãdit templul acesta" (Ioan 2,20). Aceasta nu era afirmaþia de cronologie atentã a unui istoric, scrisã dupã cercetarea rapoartelor. Ea fãcea parte dintr-o replicã oralã. Intenþia vorbitorului nu era de a relata un fapt istoric, ci de a îngrãmãdi batjocurã asupra susþinerii presupuse absurde a lui Isus cã El ar fi putut rezidi Templul în trei zile. Cifra s-ar fi putut sã fie exactã; tot la fel putea sã fie o aproximaþie. Cu siguranþã n-a fost indicat un punct de pornire ºi unul de sfârºit. De aceea nu trebuie sã fie clasificatã ca o datã cronologicã precisã de la care sã se calculeze o datã. Totuºi, o perioadã de 46 de ani de la data clãdirii Templului lui Irod poate fi socotitã ca o aproximare destul de apropiatã. Templul a fost început, spune Iosif, în anul al XVIII-lea al domniei lui Irod (Antichitãþi, XV.11.1). În altã parte dã anul al XV-lea (Rãzboi I.21.1 [401]). Unii privesc datele acestea ca acelaºi an în cele douã socotiri ale domniei lui Irod de la numirea lui de cãtre romani în anul 40 î.Hr., ºi de la luare fapticã în stãpânire a Iudeii în 37 î.Hr.). Totuºi, alþii privesc Antichitãþile ca îndreptând o eroare anterioarã din Rãzboi. Iar alþii sugereazã cã Irod se poate sã fi început pregãtirile cu trei ani mai înainte de a începe lucrãrile propriu zise de construire; sau cã cei 46 de ani trebuie sã fie socotiþi de la sfârºitul primului stadiu, când terminare clãdirii Templului, exclusiv curtea ºi alte clãdiri a fost celebratã printr-o mare sãrbãtoare (Antichitãþi XV.11.6). Dacã luãm anul al XV-lea al domniei, 23/22 î.Hr., intervalul este de 49 de ani pânã la cea mai timpurie cu putinþã calculare a anului al XV-lea al lui Tiberiu. Totuºi, dacã punctul de plecare era începutul construirii în anul al 18-lea, 20/19 î.Hr. (în ianuarie, 19 î.Hr., probabil, întrucât primul an ºi jumãtate din clãdire s-a terminat în varã, cu celebrarea aniversãrii ocupãrii tronului de cãtre Irod), atunci 46 de ani întregi s-au terminat în anul 28 î.Hr. ªi s-a întâmplat cã la câteva luni mai târziu, la Paºtele anului aceluia, potrivit cu cea mai timpurie cu putinþã interpretare a anului al XV-lea al lui Tiberiu, s-a fãcut afirmaþia cu privire la 46 de ani. Evident, având în vedere lipsa unui punct de pornire exact ºi natura întâmplãtoare a observaþiei, aceastã afirmaþie cu privire la 46 de ani nu poate fi privitã ca stabilind în chip evident vreo datã oarecare. Mult mai specificã ºi mai detailatã este afirmaþia cronologicã a lui Luca intenþionatã evident sã dateze începutul lucrãrii lui Hristos. Ea va fi tratatã în paragrafele urmãtoare. Formele de datare ale lui Luca. - Acelaºi capitol care conþin expresia "cam în vârstã de treizeci de ani" (Luca 3,23), conþine unicul an de domnie exact din noul Testament: Ioan Botezãtorul a venit din pustie "prin tot þinutul din împrejurimile Iordanului, ºi propovãduia" chiar înainte de botezul lui Isus "în anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Caesar" (Luca 3,3. 1). De asemenea, Luca plaseazã acest eveniment în cursul administraþiei lui Pilat din Pont (anii 26 -36 d.Hr.), a lui Irod (Antipa) (4 î.Hr. - 39 d.Hr) a lui Filip (4 î.Hr - 33/34 d.Hr), ºi Lisania (datele exacte necunoscute, dar cam pe vremea acesta) ºi preoþia lui Ana (anii 6-14 d.Hr) ºi a lui Caiafa (c. anii 18-36 d.Hr). ( Vezi la Luca 3,1. Datele date pentru Ana ºi ginerele sãu Caiafa nu sunt de fapt contradictorii. Ana a fost demis de un guvernator roman, dar Luca era evident printre aceia care îl priveau ca marele preot de drept multã vreme dupã ce îºi pierduse de fapt slujba. Ana câtã vreme a trãit pare sã fi avut mai multã influenþã asupra Iudeilor decât succesorul sãu; el era privit ca un fel de "mare preot emerit", ca ºeful familiei care dãduse cinci mari preoþi dupã el.) Aceastã combinaþie de date pune data evenimentului lui Luca în anii 26-34 (vezi p.228, diagrama 3). Dar numai anul al 15-lea al lui Tiberiu poate sã-l limiteze la un an specific. "Anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu". - Identificarea acestui an de domnie depinde de metoda de datare a lui Luca, întrucât anii domniei unui împãrat erau socotiþi de diferitele

popoare supuse potrivit propriilor lor calendare locale diferite ºi nu potrivit unei socotiri uniforme oficiale. Oficial, Tiberiu, ca ºi August, era princeps (gr. hegemon) ºi imperator, nu rege, ºi "al cincisprezecelea an al domniei" (de hegemonia) nu era de loc o formulã de datare romanã. Data romanã ar fi putut fi exprimatã ca anul al XXIX-lea (sau al XXX-lea) a puterii de tribun a lui Tiberiu sau ca un an consular (vezi p.237). Expresia lui Luca era rãsãriteanã, obiºnuitã în provinciile care mai înainte îºi calculaserã datele dupã anii de domnie ai propriilor lor regi ºi suzerani, fiecare dupã propriul sãu calendar (vezi p.236-238,245). Ce an calendaristic a folosit Luca? A socotit el anul I al lui Tiberiu în care regele a venit la tron, sau primul an calendaristic începând la urmãtoarea zi de Anul Nou? A socotit el începutul domniei de la moartea lui August sau de la coregenþã, începând mai timpuriu? Trebuie sã cunoaºtem toate acestea pentru a rãspunde la întrebarea: Ce voia sã spunã Luca atunci când zice: "anul al cincisprezecelea"? Din nefericire nu cunoaºtem toate acestea. Din dovezile sursã disponibile rãspunsul poate avea, în cel mai bun caz, numai o mare posibilitate de exactitate. Coregenþa lui Tiberiu cu August. - Unii autori au cãutat sã socoteascã al cincisprezecelea an lui Tiberiu amintit de Luca de la unul din diferitele puncte dinainte de moartea lui August. Este bine cunoscut cã Tiberiu a deþinut diferite slujbe înalte în administraþia civilã ºi militarã romanã în timp ce August era încã în viaþã. În anul 6 î.Hr. a fost investit cu putere de tribun împreunã cu August timp de cinci ani. Apoi, în anul 4 d.Hr., a fost adoptat ca fiu ºi moºtenitor al lui August ºi i s-a dat putere de tribun în comun timp de zece ani. Pentru a asigura succesiunea, August l-a fãcut împreunã-conducãtor în administrarea provinciilor. Un scriitor contemporan zice: "La cererea tatãlui sãu ca el sã aibã în toate provinciile ºi oºtile o putere egalã cu a sa, senatul ºi poporul roman au decretat aºa" (Velleius Paterculus, II. 121.1,2; ed. Loeb, p.307). Dificultatea constã în faptul cã existã dezacord în ceea ce priveºte data la care a început aceastã coregenþã, în anul 11,12 sau 13 d.Hr. Dacã, aºa cum au socotit unii, cuvântul lui Luca pentru "domnie" (hegemonia) era intenþionat sã desemneze coregenþa lui Tiberiu în contrast cu domnia lui singularã, nu existã nici o dovadã care sã sprijine o astfel de folosire.( O monedã greceascã datatã, a lui Tiberiu, din Antohia, era citatã mai înainte ca indicând cã anii lui Tiberiu erau socotiþi de la începutul coregenþei de doi ani. Dar presupusa monedã din data aceea, menþionatã numai într-un catalog de monede din secolul al XVIII-lea (al lui Morel), pare sã nu fie în existenþã. Nici o autoritate în numismaticã nu va accepta descrierea aceasta a presupusei monede ca dovadã; numãrul de an al erei actiane, care este dat ca 43, se crede cã este o citire greºitã; data era probabil 45, de fapt. O altã monedã datatã la fel 44 este la fel respinsã de autori. În ce priveºte monedele acestea ºi alte dovezi pentru teoria coregenþei, vezi George Ogg, The Chronology of the Public Ministry of Jesus, p.173-183.) Pe de altã parte, existã o considerabilã sursã de dovezi care indicã faptul cã nici Tiberiu ºi nimeni altul nu a început sã-ºi numere anii domniei înainte de moartea lui August. Urcarea la tron al lui Tiberiu. - August a murit la Nola, în Compania, în Italia, la 19 august, în timpul consulatului lui Sextus Pompeius ºi Sextus Apuleius, în al 44-lea an de la bãtãlia de la Actium (Dio Cassius lvi.29.2; 30,5). Anul este, fãrã discuþie, anul 14 d.Hr. Tiberiu, plecat în cãlãtorie, a fost chemat în grabã la patul de moarte al tatãlui sãu. Tiberiu a anunþat moartea împãratului care era tatãl sãu ºi, întrucât fusese de un an sau mai bine comandantul oºtilor ºi împreunã cârmuitor în provincii, pare sã fi fost acceptat fãrã discuþie de provinciali. Dar în Italia el a îndeplinit numai o guvernare provizorie, întrucât Roma nu era legal o monarhie ereditarã - nicidecum o monarhie din punct de vedere al romanilor. Se pare cã Tiberiu a primit cu reþinere titlurile ºi puterile unui împãrat. (vezi Velleius Paterculus II. 123.1,2; 124.2,3; Suetoniu, Vieþile cezarilor, "Tiberiu" III.23.1; 24.1,2; Tacit, Anale, I.5.7; Dio Cassius lvii. 2.1-4; 3.1; 7.1).

În Rãsãrit, unde calcularea anului de domnie era obiºnuitã, toate documentele ar fi început sã fie datate în domnia lui Tiberiu de îndatã ce au sosit veºti despre urcarea lui la tron. Numãrul anului urma sã se schimbe la urmãtoarea zi de Anul Nou în fiecare calendar local: în Egipt la 1 Thoth, 28 sau 30 august; pe insula Cipru în septembrie; în Antiochia sirianã la 1 Tiºri, luna nouã din octombrie (afarã de cazul cã la data aceea luna semiticã Tiºri fusese deja mutatã pentru a corespunde cu octombrie iulian, aºa cum a fost cazul cu siguranþã). Întrebarea este: a fost anul 1 sau anul 2 al lui Tiberiu acela care a început la ziua de Anul Nou care a urmat dupã urcarea lui la tron? Care a fost "anul întâi" al lui Tiberiu? - S-a explicat cã prin metoda de numerotare a anilor de domnie, a postdatãrii, sau a anului de urcare la tron, restul anului calendaristic în care începea domnia era numit anul de urcare la tron, anul I începând la urmãtoarea zi de Anul Nou dupã urcarea la tron; dar cã prin sistemul antedatãrii, sau fãrã an de urcare la tron, anul I era acela în care noul rege venea la tron, cu anul începând la urmãtoarea zi de Anul Nou numit anul 2 (vezi p.238). Aceastã a doua metodã, sistemul antedatãrii, sau fãrã an de urcare la tron, este atestatã de diferite documente sursã ca fiind calcularea folositã în mod obiºnuit în Orientul Apropiat în perioada timpurie a Imperiului roman. ( Metoda antedatãrii sau fãrã an de urcare la tron (prin care anul 1 este ultima parte a anului ultim a regelui precedent ºi anul 2 începe în prima zi de Anul Nou a noii domnii) a fost folositã în Egipt, Cipru, probabil Siria ºi Palestina. În Egipt aceasta era o practicã stabilitã de mult. Este atestatã încã de pe timpul lui Psamatik III din Dinastia a douãzeci ºi ºasea, o domnie care a durat numai 6 luni dupã Manetho (Aegyptica, fragmentul 68, ed. Laeb, p.170,117) ºi Herodot (III.14), dar s-a extins pânã în luna a cincea a anului al 2-lea (Papirusul Demotic, Strassburg 2, publicat de Wilhelm Spiegelberg în 1902; vezi de asemenea Richard D. Parker, "Persian and Egyptian Chronology", American Jurnal of Semitic Languages, LVIII[1941], 298). Papirusul Elefantini cu dublã datare din perioada dominaþiei persane aratã cã egiptenii foloseau metoda aceasta, deºi regii persani înºiºi foloseau socotirea babilonianã cu ani de urcare la tron (aºa cum este demonstrat de datele cu ani dubli în AP25 ºi AP28; în ce priveºte o diagramã care ilustreazã lucrul acesta, vezi vol. III, p.104, fig. 2). În perioada ptolemeicã, dupã Alexandru, acelaºi calcul în Egipt este arãtat de o listã de impunere care face anul al 2-lea al lui Ptolemeu Philopator sã urmeze dupã ultimul an al lui Ptolemeu Euergetes (citat în Bernard P. Grenfell ºi Artur S. Hunt, The Hibeh Papyri, patea 1, apendice 2, p.359,360). În vremurile romane, Egiptul data dupã aceeaºi metodã pentru domniile împãraþilor romani - probabil al succesorului lui Tiberiu, Gaius, sau "Caligula", evident a lui Galba, Otho, ºi Vespasian. Asupra lui Gaius vezi Grenfell ºi Hunt, Oxyrhynchus Papyri, vol. 2, nr.312 ºi John G. Tait, Greek Ostraca in the Bodleian Library, vol. 1, Petrie Collection, nr.205, respectiv, pentru douã chitanþe datând plãþi asupra aceluiaºi impozit egiptean pentru anul 22 al lui Tiberiu - ºi astfel probabil plãtitã în acelaºi an; chitanþele sunt datate respectiv în anul 22 al lui Tiberiu ºi anul 1 al lui Caligula. Cu privire la monedele alexandriane ale lui Galba datate atât în anul 1 cât ºi în anul 2 într-o domnie de 7 luni, vezi Reginal Stuart Pole, Catalogue of the Coins of Alexandria and the Nomes (British Museum, 1892), Nr.190,191, p.23. În ce priveºte o listã de plãþi de impozite care demonstreazã acest sistem de datare în timpul domniilor lui Galba, Otho ºi Vespasian, vezi Grenfell ºi Hunt, Oxyrhynchus Papyri, vol. 2, nr.289, p.285-287, ºi nota la p.284,285. În Cipru monedele lui Galba datate anul 1 ºi anul 2 indicã aceeaºi calculare a domniei sale ca în Egipt (George Francis Hill, A Catalogue of the Greek Coins of Cyprus, [Museul Britanic, 1904], p.CXXI). Întrucât autoritãþile în domeniul monedelor ºi papirusurilor recunosc atât de adesea

antedatarea ca metodã standard de calculare, ei o aplicã, de asemenea, la Siria, deºi dovada din monedele din Antiohia este echivocã pentru Tiberiu (vezi nota 9). În Palestina metoda antedatãrii este atestatã pentru iudeii secolului I prin calcularea fãcutã pentru Irozi de Iosif (vezi p.239, nota 2, ºi. p.228, diagrama 4).) Din dovezile acestea ar fi un lucru de la sine înþeles cã, în general, în Rãsãrit anul I al lui Tiberiu a început la Anul Nou din toamna anului 14 d.Hr. (care ar face anul 15 al domniei sale sã fie anul 28/29 d.Hr. ( Dovezile oferite pentru datarea romanã pentru 28/29 ca anul 15-lea nu sunt doveditoare, deoarece numãrãtoarea romanã oficialã a anilor unui împãrat era dupã anii deþinerii de cãtre el a puterii de tribun. În cazul lui Tiberiu anul lui I ca împãrat a fost fãcut egal cu anul al XVI-lea al puterii sale tribuniciane, socotitã de la 27 iunie, anul 14 d.Hr., la 27 iunie, anul 15 d.Hr. (ºi astfel, de fapt, antedatatã). Dar aceasta nu era adevãratã calculare a anului de domnie. O inscripþie gãsitã în Cipru (dublu datatã în noiembrie anul al 16-lea al lui Tiberiu ºi al 31-lea an al puterii sale tribuniciane) aratã cã anul 1 în calendarul local a început în septembrie, anul 14 d.Hr. De asemenea câteva papirusuri din anul I din Egipt sunt datate în diferite luni, demonstrând astfel cã anul 1 al lui Tiberiu în Egipt nu a fost intervalul scurt de 10 zile dintre 19 august ºi urmãtoarea zi egipteanã de Anul Nou; aceasta ar pãrea sã arate cã anul I al lui Tiberiu a fost anul calendaristic începând cu 1 Thoth, anul 14 d.Hr. Aceastã deviere aparentã de la practica comunã pare, cel puþin în Egipt, sã fi fost aplicaþia metodei obiºnuite într-un caz excepþional. La urmãtoarea zi egipteanã de Anul Nou, la numai zece zile de la moartea lui August, este probabil greu de crezut sã fi sosit în Egipt veºtile cã domnia lui Tiberiu începuse. În cazul acela, Anului Nou care începea i-ar fi fost dat numãrul urmãtor al domniei lui August ºi când veºtile despre schimbare ar fi venit, restul aceluiaºi an, dupã obiceiul uzual, ar fi continuat ca anul I al noului domnitor (vezi F.G. Kenyon, redactor, Greek Papyri in the British Museum, vol. 2, p.149, nota de subsol). Acelaºi lucru ar fi putut fi adevãrat cu privire la Antiohia Siriei, deºi veºtile ar fi putut sosi acolo înainte de Anul Nou din octombrie. Existã monede cu dublã datare din Antiohia ºi portul vecin Seleucia turnate în anii de domnie 1 ºi 3 respectiv, ai lui Tiberiu ºi anii 45 ºi 47 ai erei actiane. Dar, anii erei aceleia începeau probabil la 2 septembrie; de unde orice monedã datatã în anul 45 al erei actiane a fost turnatã între 2 septembrie anul 14 d.Hr., ºi 2 septembrie , anul 15 d.Hr. Dar anii de domnie erau în mod normal ani calendaristici începând de la ziua de Anul Nou, în cazul acesta 1 Tiºri, în octombrie. De aceea dacã anul 45 al erei actiane a început cu o lunã mai devreme decât anul de domnie, el se suprapunea ultimei luni (sau cam atâta timp) din ultima lunã dintr-un an de domnie ºi întregului an urmãtor fãrã o lunã. Au fost aceste monede din anul I turnate foarte curând dupã începutul anului 45 al erei actiane, în ultima lunã a anului 1 al lui Tiberiu (care se termina în cazul acesta în octombrie anul 14 d.Hr.)? Sau monedele acestea au fost turnate dupã 1 Tiºri în anul 45? În cazul din urmã anul 1 al lui Tiberiu trebuie sã fi fost anul calendaristic începând în octombrie anul 14 d.Hr., ºi terminând în anul 15 d.Hr. Este cu adevãrat logic sã presupunem cã primele monede ale lui Tiberiu ar fi fost turnate imediat dupã ce urcarea lui la tron ar fi fost cunoscutã ºi cã data emiterii a fost între 2 septembrie ºi 1 Tiºri, anul 14 d.Hr. Dacã s-ar ºti cã acesta era cazul, s-ar dovedi cã anul 1 în Antiohia era intervalul dintre urcarea lui la tron ºi octombrie urmãtor, la mai puþin de douã luni mai târziu. Totuºi, dacã aceastã turnare de monede a avut loc în ultima parte a anului 45, dupã 1 Tiºri (sau dacã, aºa cum credea Mommsen, anii erei actiane începeau odatã cu anul calendaristic, la echivalentul lui 1 Tiºri), atunci anul 1 al lui Tiberiu nu a

început pânã în octombrie anul 14 d.Hr. Din nefericire, nu existã indicaþia dacã aceste monede au fost turnate înainte sau dupã Tiºri anul 14 d.Hr. De aceea fãrã noi dovezi nu putem ºti dacã Antiohia ºi Seleucia au socotit anul 14/15 d.Hr., ca anul 1 sau 2 al lu Tiberiu. Întrucât pare necorespunzãtor ca veºtile despre urcarea la tron sã fi întârziat pânã în octombrie urmeazã cã practica uzualã ºi anume, numind imediat anul curent anul 1 al noii domnii (antedatare), ar face anul 2 al lui Tiberiu anul 14/15 d.Hr., ºi astfel anul al 15-lea anul 27/28 d.Hr. Aceasta pare datarea cea mai probabilã, dar nu existã dovada.) Aceste date sursã pentru Tiberiu par sã fie excepþionale, cu numãrãtoarea decurgând cu un an mai târziu decât de obicei din cauzã cã urcarea la tron a avut loc atât de târziu (19 august) aºa încât a fost necunoscutã pânã dupã Anul Nou în regiunile depãrtate. Având în vedere calendarele felurite ale diferitelor popoare din Rãsãrit, metoda de datare a lui Luca trebuie sã fie hotãrâtã pe dovezile din propria sa þarã ºi nu de la vreo alta. Calcularea iudaicã a domniei lui Tiberiu. - Dar tot ce s-a spus lasã totuºi fãrã rãspuns întrebarea cheie: Au socotit iudeii drept "anul I" al lui Tiberiu scurtul interval începând cândva dupã 19 august ºi sfârºindu-se la urmãtoarea zi iudaicã de Anul Nou (octombrie, anul 14 d.Hr.) sau au socotit anul întâi al lui ca începând în ziua de Anul Nou a anului 14 d.Hr.? Din nefericire, nu existã inscripþii sau monede cunoscute din Palestina care sã dovedeascã una sau alta dintre aceste opinii. ( Deºi se cunosc mai multe monede iudaice datate în anii urmãtori ai lui Tiberiu, nu este cunoscutã nici o singurã monedã iudaicã datatã în anul I al acelei domnii. Aceasta este numai dovadã negativã; dar dacã este adevãrat cã în anul I al lui Tiberiu nu s-au turnat monede sau s-au turnat foarte puþine monede în Palestina, lucrul acesta ar fi de înþeles dacã anul acela ar fi fost o perioadã foarte scurtã ºi anume, ceva mai puþin de douã luni. Ar fi mult mai logic decât alternativa - cã în Palestina nu s-au turnat monede purtând numele lui Tiberiu decât poate la un an dupã urcarea lui la tron, cum ar fi cazul dacã anul I s-ar fi extins pânã la 1 Tiºri, anul 15 d.Hr.) Totuºi, existã dovezi pentru practica de datare iudaicã pentru secolul I din literatura iudaicã. Iosif aratã fãrã posibilitate de a greºi cã domniile lui Irod cel Mare ºi a fiilor sãi erau socotite prin metoda antedatãrii sau fãrã an de urcare la tron (vezi p.239, nota 2; p.228, diagrama 4). Mai departe, întrucât tradiþia rabinicã cu privire la calcularea anilor regilor iudei (vezi nota 2) este demonstratã de Iosif ca valabilã pentru secolul I, putem privi logic cealaltã parte a aceleiaºi tradiþii ca fiind, de asemenea, valabilã; ºi anume, calcularea iudaicã a regilor strãini de la 1 Tiºri. În cazul acela ar fi de aºteptat ca Luca sã socoteascã anii lui Tiberiu, un domnitor roman, de la 1 Tiºri, cu al 2-lea an începând în prima zi de Anul Nou a domniei lui, ºi anume, 1 Tiºri în anul 14 d.Hr. Întrucât data de la mijlocul lui octombrie a lui 1 Tiºri acorda timp suficient ca vestea despre moartea lui August, la 19 august, sã ajungã în Palestina înainte de 1 Tiºri, este greu de presupus cã iudeii ca ºi egiptenii sã fi început sã socoteascã anul I al lui Tiberiu numai dupã ziua de Anul Nou în anul 14 d.Hr. Dacã, deci Luca a folosit metoda normalã iudaicã de datare, aºa cum pare cel mai probabil, ( Este adevãrat, s-ar putea ca Luca sã fi fãcut parte din Neamuri, dar nu este nici un motiv sã presupunem cã el calculeazã data aceasta prin oricare altã metodã de calculare decât metoda iudaicã. Oamenii "care de la început fuseserã martori oculari" pe care el îi citeazã ca surse (Luca 1,2), erau desigur intimii lui Isus, iudei palestinieni. S-a sugerat cã detaliile lui Luca 2, de exemplu, au provenit de la Maria însãºi, însã nici ea, nici cei doisprezece nu ºi-au amintit data botezului lui Isus în oricare altceva decât calculul iudaic.) ar trebui sã aºteptãm ca el sã desemneze drept al 15-lea an al lui Tiberiu anul iudaic civil care decurge din toamnã în toamnã, anul 27/28 d.Hr. Lucrul

acesta nu este dovedit din dovezi contemporane directe, ci din uzul iudaic cunoscut ºi aceasta pare sã fie soluþia cea mai probabilã. Data botezului lui Isus. - Dacã Luca 3,1 se referã la anul 27/28 d.Hr. ca anul în care Ioan Botezãtorul a venit din pustie ºi în care L-a botezat pe Isus, lucrul acesta concordã perfect cu interpretarea cronologiei lucrãrii lui Hristos care pune botezul Lui la scurt timp dupã 1 Tiºri, în toamna anului 27 d.Hr. sau la 483 de ani dupã "darea poruncii" în toamna anului 457 î.Hr. (vezi sec. V). V. Lungimea lucrãrii lui Hristos ºi sãptãmâna a 70-a Trei ani ºi jumãtate din lucrarea lui Hristos. - Întrucât scriitorii celor patru Evanghelii nu erau preocupaþi de uniformitatea sau de ordinea strict cronologicã, au fost totdeauna diferenþe de interpretare în reconstruirea succesiunii ºi duratei evenimentelor lucrãrii lui Hristos. Nici una din diferitele armonii ale Evangheliilor nu poate pretinde dovezi complete pentru cronologia ei. Unii atribuie perioadei un an, alþii doi ºi mai mulþi, alþii trei ani ºi jumãtate, unii chiar ºapte ani. Comentariul acesta prezintã o schemã cronologicã ipoteticã a naraþiunilor biblice construitã pe cele trei sãrbãtori de Paºte relatate de Ioan (Ioan 2,13; 6,4; 12,1) ºi pe cealaltã sãrbãtoarea nenumitã (Ioan 5,1) dar interpretatã ca fiind la fel un Paºte ºi în felul acesta atribuie 31/2 ani lucrãrii lui Hristos (vezi p.193; 229, diagrama 5), începând-o în toamna anului 27 d.Hr. ºi terminând-o în primãvara anului 31 d.Hr. Cele ºaptezeci de sãptãmâni ale lui Daniel. - Lipsa unei dovezi concludente pentru data exactã a începutului lucrãrii lui Hristos nu numai cã a condus la deosebiri de pãreri în ce priveºte evenimentele implicate, dar a determinat ºi pe critici sã afirme cã sunt contradicþii între Evangheliile sinoptice ºi Ioan ºi sã atace aplicaþia istoricã a profeþiei referitoare la cele 70 de sãptãmâni (Daniel 9,24-27) la viaþa lui Hristos. Marea perioadã profeticã ce urma sã "sigileze vedenia ºi profeþia" prin indicarea timpului lui "Mesia Domnul" fusese interpretatã, în decursul veacurilor, de cei mai mulþi scriitori teologi ca arãtând spre întâia venire a lui Hristos, cu rãstignirea pe cruce fie la mijlocul, fie la sfârºitul celei de-a 70-a sãptãmâni. Interpretarea istoricistã clasicã începând de la Reformaþiune era cã cea de a 70-a sãptãmânã vine imediat dupã a 69-a, fãrã gol de timp ºi cã evenimentele profetizate ca urmând sã aibã loc în sãptãmâna a 70-a îºi gãsesc împlinirea în legãturã cu viaþa lui Hristos. Comentariul acesta prezintã ceea ce constituia interpretarea majoritarã în cursul miºcãrii advente din secolul al XIX-lea ºi anume, cã cele 70 de sãptãmâni încep cu anul al VII-lea al lui Artaxerxe (vezi la Daniel 9,25). Articolul acesta aratã cã, plasând botezul lui Hristos la începutul celei de-a 70-a sãptãmâni ºi rãstignirea Lui pe cruce la "mijlocul sãptãmânii", dovezile disponibile pentru datarea lucrãrii lui Hristos pot fi armonizate cu interpretarea aceea. Nu existã nici o dificultate în a amplasa "darea poruncii" la începutul celor 70 de sãptãmâni în toamna anului 457 î.Hr. Aceasta a fost tratatã în volumele precedente (vezi la Daniel 9,25; pentru stabilirea datei, vezi vol. III, p.100,103,104). Cititorul care gãseºte o armonie posibilã între evenimentele prezise profetic cu privire la sfârºitul acelei perioade ºi datele istorice cu privire la viaþa lui Hristos, poate lãsa povara împlinirii profetice sã decidã preferinþa sa în cazul datelor care

sunt deschise la interpretãri felurite ca de exemplu anii 27,28 sau 29 d.Hr., pentru începutul lucrarãrii lui Hristos ºi 30,31 sau 33 pentru crucificarea Lui. Pentru a rezuma: În prezent nu existã o dovadã concludentã istoricã ºi cronologicã ºi nici nu existã o dovadã contra cã Isus ªi-a început lucrarea în toamna anului 27 d.Hr., la sfârºitul celor 69 de sãptãmâni de ani dupã anul 457 î.Hr.; ºi cã El a încheiat simbolismul sacrificiilor la cruce 31/2 ani mai târziu, în primãvara anului 31 d.Hr., ultima jumãtate a sãptãmânii a 70-a extinzându-se încã 31/2 ani, pânã la sfârºitul celor 490 de ani de la punctul de plecare. Dar, deºi nu se poate susþine cã aceste date sunt definitiv dovedite prin dovezi sursã istorice directe, se poate susþine cã ele sunt deducþii cu totul logice din profeþie- drept concluzii care nu sunt incompatibile cu orice fapt cunoscut ºi în armonie cu multe fapte care sunt cunoscute din cercetãri recente. VI. Moartea ºi învierea lui Hristos Se prezintã trei întrebãri în legãturã cu moartea lui Hristos: 1) În ce zi a sãptãmânii a murit ? 2) Care a fost legãtura dintre aceasta zi ºi Sãrbãtoarea Paºtelor? 3) Care a fost anul? Secþiunea aceasta se ocupã cu prima ºi a doua întrebare care sunt examinate în note adiþionale la Matei 26, nota 1. Întrebarea a treia este examinatã în secþiunea VII. Timpul dintre rãstignire ºi înviere. - În decursul secolelor creºtinãtatea a fost de acord asupra faptului cã Isus a murit pe cruce vineri dupã amiazã ºi a înviat din mormânt în zorii dimineþii duminicii urmãtoare. Totuºi, în anii recenþi unii au susþinut cã atunci când Hristos a spus cã va fi "trei zile ºi trei nopþi în inima pãmântului" (Matei 12,40), El înþelegea cã urma sã fie în mormânt 72 de ore. Pe susþinerea aceasta este construitã teoria rãstignirii miercurea, care plaseazã învierea în Sabat dupã masã. Din aceastã cauzã se pare cã este necesar sã examinãm afirmaþiile lui Hristos cu privire la aceastã chestiune. Când Isus a vorbit mai înainte despre moartea ºi învierea Sa, a folosit diferite expresii cu privire la "trei zile" ºi o datã "trei zile ºi trei nopþi". Natural, prin calculare modernã occidentalã, dacã vorbim de trei zile dupã un eveniment, înþelegem trei zile întregi sau mai mult. Dar trei zile întregi de 24 de ore dupã vineri dupã amiazã, strict vorbind, se extind pânã luni dupã masã. Dar problema noastrã aici nu este ceea ce acele expresii ar putea sã însemneze pentru noi occidentalii moderni, ci ceea ce Isus înþelegea prin ele ºi ceea ce ascultãtorii Sãi din Orientul Apropiat înþelegeau prin ele. Înþelesul cuvântului "zi". - Existau diferite forme de vorbire folosite pe vremea lui Hristos care nu au acelaºi înþeles pentru noi. Unele exemple de felul acesta au fost deja explicate ("în vârstã de 600 de ani", "fiu", sau "frate"; vezi vol. I, p.181,182; vol. II, p.136,137; vezi la 1 Cronici 2,7). Ce înþelegea Isus prin o "zi"? El a vorbit o datã despre zi ca având 12 ceasuri (Ioan 11,9.10), referindu-Se evident la timpul zilei în opoziþie cu al nopþii. Lucrul acesta era literal adevãrat, aºa cum îl înþelegea Isus, cãci pe când trãia El printre oameni timpul dintre rãsãritul soarelui ºi apusul lui era împãrþit în 12 pãrþi egale sau "ceasuri", care variau în lungime dupã anotimp. Faptul cã astãzi noi folosim ore de ceasornic de lungime uniformã, în care rãsãritul soarelui ºi apusul lui sunt la mai multã sau mai puþinã distanþã de 12 ore de câte ºaizeci de minute fiecare în cea mai mare parte a timpului, nu face afirmaþia lui Isus incorectã. La fel expresia Lui "trei zile" trebuie

interpretatã conform cu ceea ce însemnau acele cuvinte atunci, nu potrivit cu înþelesul nostru prezent occidental. Deºi "zi" era, ºi este, uneori folosit pentru a însemna orele luminii de zi, totuºi cuvântul, când este folosit la calcularea unei serii de zile înseamnã atât în uzul vechi cât ºi în cel modern o perioadã care cuprinde o zi ºi o noapte. Limba greacã, în care a fost scris Noul Testament, avea un cuvânt pentru "noapte - zi", nuchthemeron (vezi 2 Corinteni 11,25); ºi Geneza enumera fiecare zi succesivã a creaþiunii ca fiind alcãtuit din "searã" ºi "dimineaþã". Cele "trei zile ºi trei nopþi" ale lui Isus sunt simplu "trei zile [calendaristice]", aºa cum sunt înþelese în limbajul de azi. Diferite expresii pentru aceeaºi perioadã. - Lucrul acesta este clar din faptul cã El Se referã la diferite timpuri ale aceleaºi perioade - intervalul dintre moartea ºi învierea Sa - ca "în trei zile", "dupã trei zile", în "a treia zi". Odatã, deoarece citeazã din Iona (cap.1,17), foloseºte expresia "trei zile ºi trei nopþi". Afarã de cazul cã-L acuzãm pe Isus cã Se contrazice pe Sine Însuºi, trebuie sã acceptãm toate aceste expresii ca însemnând aceeaºi perioadã de timp. Chiar ºi preoþii ºi Fariseii care citau pe Isus ca prezicând învierea sa "dupã trei zile" i-au cerut lui Pilat sã punã strajã la mormânt "pânã a treia zi" (nu pânã dupã a treia zi). Evident, ei au înþeles cele douã expresii ca însemnând acelaºi lucru. Toate textele care menþioneazã aceastã perioadã de trei zile sunt urmãtoarele: Tabel

Atunci ce înseamnã expresiile acestea diferite de trei zile? Putem descoperi uºor din alte pasaje ale Bibliei. Trei zile, inclusiv. - Întrebarea cu privire la cât de mult timp a rãmas Isus în mormânt nu s-ar fi ridicat niciodatã dacã unii cercetãtori moderni nu ar fi înþeles greºit vechea metodã de calculare numitã "calcularea inclusivã". Metoda aceasta cuprindea în calcularea unui interval de timp atât ziua (sau anul) în care orice perioadã de timp a început, precum ºi aceea în care s-a terminat, indiferent cât de micã fracþiune din ziua (sau anul) de începere sau încheiere era cuprinsã. Exemplul clasic al acestei metode este o perioadã care începe în al IV-lea an al lui Ezechia ºi al VII-lea an al lui Osea ºi se terminã în anul al VI-lea al lui Ezechia ºi al IX-lea an al lui Osea (vezi vol. II, p.136). Astãzi noi am exprima intervalul ca doi ani, scãzând 4 din 6 în domnia lui Ezechia, sau 7

din 9 în domnia lui Osea. Biblia, însã, descrie încheierea acestei perioade ca fiind la sfârºitul a trei ani (2 Regi 18,9.10). Evident a fost socotitã astfel: 4,5,6 (ai domniei lui Ezechia), trei ani inclusiv. Sã luãm un alt exemplu. Spunem cã un copil nu este în vârstã de un an decât dupã ce a trãit 12 luni întregi de la data naºterii lui. El devine în vârstã de un an când intrã în al doilea an al vieþii ºi ajunge în vârstã de 2 ani dupã ce îºi completeazã al doilea an al lui. În felul acesta un copil este socotit "de zece ani" în tot cursul celui de al unsprezecelea an al lui ºi devine de 11 ani numai dupã ce a ajuns la sfârºitul a 11 ani deplini. Dar lucrurile nu stau aºa în Biblie. Noe era, literal, "un fiu a 600 de ani" "în anul al ºase sutelea" al vieþii sale (Geneza 7,6.11); deºi cei 600 de ani ai sãi nu erau socotiþi inclusiv (vezi vol. I, p.181 ºi nota), versetele acestea aratã cã în al 600-lea an al sãu vârsta lui era consideratã 600, nu 599. Un prunc evreu era circumcis când era "la vârsta de opt zile" (Geneza 17,12), "în ziua a opta" (Levitic 12,3; Luca 1,59), sau "când a venit ziua a opta" (Luca 2,21). Biblia prezintã mai multe perioade de "trei zile" care se terminau în cursul, nu dupã ziua a treia ºi astfel cuprindeau mai puþin de trei zile întregi de 24 de ore (vezi Geneza 42,17-19; cf. 1 Regi 12,5.12 cu 2 Cronici 10,5.12). Nu numai la evrei, dar ºi la alte popoare vechi avem exemple de calculare inclusivã. Lucrul acesta era obiºnuit în Egipt, Grecia ºi Roma (vezi vol. II, p.136). El se mai gãseºte astãzi în Extremul Orient. Chir ºi în unele þãri ale Europei un interval de o sãptãmânã este numit ca "opt zile" ºi un bilet circuit de trei zile cumpãrat duminica, de exemplu, se aºteaptã sã fie folosit marþi. În Japonia modernã, pânã când cârmuirea lui Mac Arthur a schimbat sistemul pentru înlesnirea celor care alcãtuiesc statistici vitale, un copil nãscut în decembrie era în vârstã de un an pentru restul lunii ºi devenea în vârstã de doi ani la 1 ianuarie; "în vârstã de doi ani" înseamnã cã a trãit în decurs de doi ani calendaristici, indiferent cât de micã era fracþiunea din fiecare an. La fel, în calcularea chinezã, un copil nãscut târziu în ultimele luni ale anului trecut este în vârstã de doi ani anul acesta (al doilea an calendaristic al vieþii sale) ºi va fi în vârstã de trei ani de îndatã ce începe anul urmãtor. Întrucât deprinderea comunã de calcul inclusiv este bine atestatã pentru evrei, pentru alte naþiuni antice ºi în Orient pânã în vremurile moderne, pare cu totul nelogic sã înþelegem cuvintele lui Isus cu privire la perioada de trei zile în termeni ai metodei noastre moderne occidentale, matematice, de calculare. Prin folosirea obiºnuitã ascultãtorii Sãi urmau sã socoteascã cele trei zile succesive ca: 1. ziua rãstignirii 2. ziua de dupã acel eveniment 3. ziua "a treia" dupã (prin socotirea modernã, a doua zi dupã"). Nu putem insista cã, deoarece Isus a spus o datã cã El va învia dupã trei zile (Marcu 8,31), El vrea sã spunã prin aceasta, în felul modern, dupã sfârºitul celei de a treia zi depline, deoarece aceasta ar fi echivalentã cu "în ziua a patra". Dar noi nu suntem lãsaþi numai cu o deducþie evidentã cu privire la ceea ce Isus înþelegea prin "a treia zi". O avem de pe propriile Sale buze. Vorbind despre Irod cu un prilej El a spus: "Duceþi-vã ºi spuneþi vulpii acesteia: "Iatã cã scot dracii ºi sãvârºesc vindecãri astãzi ºi mâine, iar a treia zi voi isprãvi. Dar trebuie sã umblu astãzi, mâine ºi poimâine, fiindcã nu se poate ca un proroc sã piarã

afarã din Ierusalim" (Luca 13,32.33). În felul acesta El fãcea ziua a treia egalã cu ziua de poimâine - a treia zi socotitã inclusiv. Rãstignirea în ziua de vineri. - Ce zi, putem întreba, a fost ziua în care s-a împlinit aceastã profeþie despre trei zile a lui Isus? Rãspunsul este: "În ziua întâia a sãptãmânii" (Marcu 16,9; vezi la Matei 28,1). Târziu "în aceeaºi zi" (Luca 24,1.13), doi ucenici L-au întâlnit pe drumul spre Emaus ºi vorbind despre rãstignirea Domnului lor ºi despre propria lor dezamãgire adâncã, declarau: "Astãzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri" (Luca 24,21). Isus Însuºi a spus când S-a arãtat în odaia de sus celor doisprezece: "Aºa trebuia sã pãtimeascã Hristos ºi sã învieze a treia zi dintre cei morþi" (Luca 24,46). Aºa cum a spus Pavel mai târziu: "A înviat a treia zi, dupã Scripturi" (1 Corinteni 15,4). Evident, duminica era a treia zi. Care a fost, deci, ziua rãstignirii, vãzând cã duminica era a treia zi, ziua de "poimâine"? Evident, vinerea precedentã, ziua dinaintea Sabatului. Lucrul acesta este în acord exact cu afirmaþia lui Luca cã femeile au lãsat îmbãlsãmarea neterminatã în ziua de pregãtire când s-a apropiat Sabatul ºi s-au odihnit în ziua de Sabat potrivit cu porunca înainte de a se înapoia în ziua întâia a sãptãmânii (Luca 23,54 la 24,1). Ele nu ar fi aºteptat câteva zile, cum se presupune de cãtre aceia care pun moarea lui Isus în ziua de miercuri ºi fac din Sabatul menþionat aici doar o sãrbãtoare sau un sabat ceremonial. În afarã de aceasta, expresia "o zi mare" este luatã de mulþi ca arãtând cã în anul acela sabatul sãrbãtoresc cãdea în Sabatul sãptãmânal (vezi la Ioan 19,31). VII. Anul rãstignirii Secþiunea a VI-a a acestui articol a arãtat cã Isus a murit vineri ºi a înviat duminica urmãtoare. În note adiþionale la Matei 26, nota 1, sunt prezentate motivele pentru a susþine cã El a murit în ziua care era numitã a 14-a din Nisan de cãtre conducãtorii iudei care-L acuzau pe Isus înaintea lui Pilat. Subiectul care mai este de discutat este anul crucificãrii, pentru care Noul Testament nu dã nici un indiciu cu excepþia a ceea ce poate fi dedus din afirmaþia cu privire la anul al XV-lea al lui Tiberiu ºi din lungimea lucrãrii lui Isus. Istoria contemporanã nebiblicã nu furnizeazã nici o dovadã independentã. Abordarea cea mai apropiatã a unei date este simpla afirmaþie a lui Tacit cã Hristos, întemeietorul creºtinilor detestaþi, a fost dat la moarte în timpul domniei lui Tiberiu de Ponþiu Pilat (Anale XV.44). Biserica primarã era în general de acord cã Isus a fost rãstignit la 14 Nisan (câþiva spun 15), dar curând au pierdut firul calculãrii acelei date din calendarul iudaic. A fost, din scrierile cele mai timpurii, un mare dezacord asupra anului. Dupã o tradiþie data a fost 25 martie în timpul consulatului lui Gemini (anul 29 d.Hr.); o alta identifica întunericul de la cruce cu o eclipsã solarã menþionatã de un cronicar pãgân, Phlegon, ca având loc în Ol.202.4 (anul al IV-lea al Olimpiadei a 202-a, anul 32/33 d.Hr); mai era o tradiþie în unele locuri cã anul 31 d.Hr. era anul rãstignirii (vezi Ogg la bibliografie, p.265). Data anului 29 d.Hr., în general legatã cu teoria unei lucrãri de un an, nu oferã nici o posibilitate a unui 14 Nisan vineri; ziua de 14 ar cãdea sâmbãta, duminica sau mai târziu. Eclipsa lui Phlegon n-ar fi putut avea loc la un Paºte (care era totdeauna la luna plinã sau imediat dupã ea) ºi o eclipsa nici n-ar fi putut dura atât de mult. Tendinþa modernã a fost de a încerca sã se fixeze data rãstignirii prin calcularea datei lunare înapoi din tabelele astronomice moderne pentru cel mai corespunzãtor an între 30 ºi 33 care ar permite un 14 Nisan într-o zi de vineri. Data este limitatã la un timp în cursul termenului de serviciu al lui Pilat (anii 26-36 d.Hr.) ºi cumva dupã anul al XV-lea al lui Tiberiu ºi la un an iudeu în care ziua pentru junghierea mielului de Paºte cãdea într-o vineri.

În consecinþã problema a ajuns sã fie privitã ca o cãutare a unei zile de 14 a lunii iudaice Nisan care sã cadã într-o vineri, luna lunarã începând cu luna nouã (vezi vol. II, p.114-116) în martie sau aprilie. Întrucât au fost pretinse dovezi astronomice pentru diferite date, valabilitatea lor trebuie sã fie tratatã aici, deºi diferenþa în metode ºi rezultate aratã cã trebuie sã se observe extrema prudenþã la întemeierea unei concluzii numai pe calculare astronomicã ºi calendaristicã. O astfel de calculare poate fixa date bazate pe relatãri specifice de eclipse sau alte date exacte; dar calcularea lunii noi poate doar sã excludã complet o datã dacã plaseazã o lunã într-o relaþie evident imposibilã cu fazele lunii. O datã lunarã calculatã aºa cum este posibil nu este doveditã prin aceasta cã este data realã; sunt prea multe incertitudini (vezi apendicele la acest articol, p.255-265). Anii posibili pentru o rãstignire vinerea. - Prin metodele moderne de calculare a lunii noi astronomice ºi de apreciere a intervalului dintre acestea ºi ziua întâia a lunii lunare, s-ar putea trage concluzia cã o zi de 14 vinerea s-ar fi putut întâmpla sã aparã în trei luni lunare posibile între anul 28 ºi 33: a) Luna începând într-o zi ºi dupã 22 de ore dupã luna nouã din martie, anul 30 d.Hr. (aproximativ 25 martie), dacã este socotitã de la vizibilitatea lunii noi (ziua de 14 fiind vineri 7 aprilie). b) Luna începând la trei zile ºi aproape patru ore dupã luna nouã a lui aprilie, anul 31 d.Hr. (aproximativ 14 aprilie), dacã este socotitã printr-un interval mai lung, dar posibil dupã luna nouã astronomicã (ziua de 14 fiind vineri, 27 aprilie). c) Luna începând la o zi ºi aproape patru ore dupã luna nouã a lui martie, anul 33 d.Hr. (aproximativ 21 martie, cu ziua de 14 la 3 aprilie), dacã aceastã datã neobiºnuit de timpurie putea sã introducã pe Nisan ºi nu pe Adar II. Nici unul din ceilalþi ani din perioada aceasta nu oferã o zi posibilã de Paºte vinerea. Anul 33 d.Hr., o datã discutabilã. - În trecut data multã vreme acceptatã a crucificãrii a fost anul 33 d.Hr. (prezentatã încã din secolul al XIII-lea de Roger Bacon). Acesta a apãrut în datele marginale Ussher-Lloyd din multe Biblii KJV. Totuºi, data aceasta este rareori susþinutã astãzi. La origine a fost bazatã pe susþinerea cã calendarul iudeu al secolului I d.Hr. a fost calculat exact la fel ca cel care a fost introdus la câteva secole dupã Hristos ºi a venit prin Evul mediu pânã în timpurile moderne. Acest calendar iudaic mai târziu îngãduie ca Paºtele sã vinã mult mai timpuriu (uneori chiar la 15 martie). Posibila zi de 14 vineri în anul 33 d.Hr., ar cere ca Nisan sã înceapã la 21 martie, care este cu patru zile mai timpuriu decât cel mai timpuriu 1 Nisan al ciclului babilonian (vezi p.236) ºi mai timpuriu decât ar indica papirusul de la Elefantina (secolul al V-lea î.Hr.) pentru practica mai veche iudaicã. De unde luna care ar începe la 21 martie, anul 33 d.Hr., ar fi de aºteptat sã fie un Adar II. Dacã luna aceea era Nisan, una din alternative este adevãratã; sau cã întregul ciclu iudaic pe vremea aceea era mai înainte decât cel babilonian, sau altminteri aceasta era un Nisan excepþional de timpuriu, ieºit din rândul unui ciclu obiºnuit. Un astfel de ciclu ar începe pe Nisan în martie cea mai mare parte din timp ºi în unii ani numai cu patru zile mai devreme decât limita aºteptatã, dar ºi mai timpuriu decât aceasta; de aceea un astfel de ciclu ar fi în dezacord cu aducerea snopului de legãnat (vezi p.236), care fãcea parte din sãrbãtorile din Nisan atâta vreme cât a existat Templul. Dacã Nisan din anul 33 d.Hr. a fost o lunã neregulatã, mai timpurie decât era normal pentru ciclul

fixat, atunci în lipsa unei dovezi documentare aceastã datã pentru rãstignire devine simplã ipotezã. Întrucât nu existã nici o dovadã care sã susþinã oricare dintre premize, anul 33 d.Hr. n-ar trebui sã fie luat în considerare afarã de cazul cã oferã unica zi de 14 posibilã care sã cadã vinerea din toatã perioada ºi nu aceasta este cazul. Luna lunarã începând în martie, anul 33 d.Hr., ar trebui, din toate dovezile, sã fie un Adar II. În cazul acela Nisan ar fi venit o lunã mai târziu, în care 14 nu cãdea vinerea. În felul acesta dovezile sunt atât de puternice împotriva anului 33 d.Hr., încât sã-l înlãture dintr-o serioasã luare în considerare. Aceasta reduce alegerea la 30 sau 31 d.Hr. Alegerea între 30 ºi 31. - În anii recenþi alegerea cea mai popularã a fost anul 30 d.Hr. Deºi unii care socotesc doi sau chiar trei ani ca durata a lucrãrii lui Hristos au susþinut data aceasta, o duratã de 31/2 ani nu poate fi socotitã ca terminându-se în anul 30 d.Hr., fãrã a presupune o coregenþã calculatã pentru anul al XV-lea al lui Tiberiu. De aceea, exponenþii mai recenþi ai acestei date au tins sã susþinã o duratã de un an sau puþin mai mult. Baza în general a fost calcularea lunarã a zilei de vineri, 7 aprilie, ca ziua de 14 Nisan. Mai departe faptul cã aceastã datã este în armonie cu ciclul babilonian de 19 ani (aºa cum a fost dezvoltat în secolul al IV-lea î.Hr.), în timp ce 33 nu este, a fost luat în unele locuri ca dovadã decisivã în favoarea anului 30. Un savant modern în Noul Testament atrage atenþia la incertitudinea aceasta, citând pe cel mai sigur exponent recent al acelei date: "A.T. Olmstead a identificat ziua crucificãrii lui Isus ca fiind vineri, 7 aprilie, anul 30 d.Hr. - probabil corect dacã iudeii din Ierusalim urmau calendarul babilonian la socotirea Paºtelui" (Sherman & Johnson, comentariu exegetic la Matei 25,17 în The Interpreter's Bible; cursivele adãugate). Totuºi, anul 30 se sprijinã pe douã presupuneri: 1) cã Nisan în anul acela era luna lunarã începând în martie, nu în aprilie; ºi 2) cã luna începea cu observarea lunii noi în seara lui 24 martie. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi doveditã. Nu toþi cãrturarii acceptã cele douã susþineri fundamentale de care depinde data de 30 d.Hr. Unii dintre ei, folosind premize la fel de valabile ºi prezentând un ºir de dovezi care li se par la fel de logice, dacã nu mai logice, ajungând la concluzia cã anul 31 d.Hr., ºi nu 30 d.Hr, este anul cel mai probabil. În lipsa de dovezi documentare reale cu privire la metoda iudaicã de calculare a calendarului la începutul secolului I, pare nesigur sã admitem cã luna iudaicã Nisan din anul 30 d.Hr., era în mod necesar luna lunarã care începea în martie. Dupã toate probabilitãþile este arãtat (vezi Apendice, p.258) cã în anul 30 d.Hr. calendarul iudaic nu urma ciclul babilonian, care ar începe pe Nisan cu luna martie, dar cã existã probabilitatea egalã, dacã nu mai mare cã iudeii au început acel Nisan în aprilie. Acest Nisan de aprilie nu ar fi avut un Paºte de vineri. Mai este arãtat cã în anul 31 d.Hr. lucrul acesta este posibil din punct de vedere astronomic, dar Nisan în anul acela ar fi început dupã mai mult de minimum de interval de la luna nouã astronomicã - o zi sau douã mai târziu de cum au calculat unii. La fel este observat cã o amânare intenþionatã a unei zile din motive partizane poate fi consideratã în diferenþa dintre þinerea joi seara a cinei Paºtelui de cãtre Hristos ºi ucenicii Sãi ºi þinerea vineri seara de cãtre conducãtorii iudei care au dus pe Isus la Pilat - o diferenþã acreditatã de critici a unei discrepanþe dintre Evangheliile sinoptice ºi Ioan (vezi note adiþionale la Matei 26, nota 1; în ce priveºte o trastfel de a argumentelor astronomice ºi calendaristice pentru 30 ºi 31 vezi Apendice, p.255-258). Aceia care prezintã dovezi care ar putea sã indice anul 31 d.Hr., admit sincer cã, în situaþia prezentã a cunoºtinþelor, cazul pentru anul acela nu poate fi clarificat prin dovezi astronomice sau calendaristice. Dar ei considerã cã este bine sã se atragã atenþia la faptele care aratã o egalã lipsã de certitudine pentru anul 30 d.Hr. ºi oportunitatea de abþinere de la orice susþinere dogmaticã în favoarea oricãrui an. Se poate ajunge la concluzia cã 31, sau vreun alt an, poate fi considerat posibil

sau probabil din punct de vedere astronomic dacã sunt admise anumite condiþii. Dar în absenþa datelor sursã care sã stabileascã condiþiile acum necunoscute, calcularea calendaristicã trebuie sã fie subordonatã altor factori în luarea unei decizii cu privire la anul cel mai probabil. Susþinãtorii anului 31 au socotit în general o lucrare de 31/2 ani de la sfârºitul anului 27 d.Hr. ºi au luat de asemenea în calcul împlinirea profeþiei lui Daniel cu privire la "jumãtatea sãptãmânii" (Daniel 9,27). Concluzia imposibilã numai din date calendaristice. - Rãmâne faptul cã în timpul de faþã nu putem fi siguri cu privire la sistemul calendaristic lunar al iudeilor din secolul I. De aceea nu putem spune cu certitudine: "Acesta a fost, potrivit cu astronomia lunarã, anul rãstignirii". Cu cunoºtinþele pe care le avem despre principiile generale derivate din relatãrile babiloniene, din papirusurile iudaice mai timpurii ºi din tradiþia iudaicã mai târzie, putem spune cã numai de trei ori în cursul perioadei ce se poate acorda rãstignirii putea sã se calculeze din date lunare un 14 Nisan vinerea. Întrucât una din acestea, anul 33 d.Hr., pare discutabilã, alternativele sunt anul 30 d.Hr. sau 31 d.Hr. Putem adãuga, în favoarea lui 31, considerarea "mijlocului" sãptãmânii a 70-a (vezi p. 247), la 31/2 ani de la botezul lui Isus. Dar atât cât priveºte dovezile calendaristice lunare, câmpul rãmâne deschis pentru aceia care printr-un sistem ajung la anul 31 d.Hr. (la "mijlocul" matematic exact al "sãptãmânii") ºi pentru aceia care printr-o altã metodã ajung la anul 30 d.Hr. (pe care unii îl socotesc ca mijlocul aproximativ al sãptãmânii). Alte consideraþii decât calcularea lunarã trebuie sã decidã alegerea. Data adoptatã în comentariul acesta. - Întreaga chestiune a datei Paºtelui în legãturã cu moartea lui Hristos este atât de complexã încât, aºa cum s-a afirmat, nu a fost prezentatã cu dovezi complete nici o datã astronomicã sau calendaristicã fãrã echivoc. Totuºi, oricine are dreptul sã caute, din dovezile oferite, ceea ce pare cea mai rezonabilã bazã pentru o alegere. Articolul acesta a prezentat dovezi biblice ºi nebiblice care pot fi luate ca indicând spre anul 31 d.Hr., dar incertitudinea dovezilor lunare face necesarã sprijinirea pe interpretarea textului biblic ºi a factorilor istorici. Comentariul acesta a prezentat data de 31 d.Hr. în termeni ai dovezilor pentru lucrarea lui Hristos ca un tot. S-a arãtat cã data cea mai timpurie cu putinþã a botezului lui Isus la vârsta de aproape 30 de ani, în al XV-lea an al lui Tiberiu, este toamna anului 27 d.Hr. (vezi p.247). Întrucât comentariul acesta foloseºte o armonie a Evangheliilor care dã lui Isus o lucrare de 31/2 ani dupã botezul lui, în chip natural alege anul 31 pentru rãstignire care este la 31/2 ani dupã toamna anului 27 d.Hr. Acesta este cea mai timpurie datã compatibilã atât cu anul al XV-lea, cât ºi cu durata lucrãrii lui Hristos ºi este cel mai târziu an compatibil atât cu mijlocul celei de-a 70-a sãptãmâni, cât ºi cu factorii lunari. În faþa absenþei dovezilor corespunzãtoare fie pentru 30 fie pentru 31, nimeni nu poate gãsi greºeala faþã de alegerea lui 31, chiar dacã în prezent nu se impune prin acceptarea majoritãþii. VIII. Concluzie Atât cât poate fi dedus din datele prezentate în articolul acesta -dovezile nu contrazic nicãieri naraþiunile Evanghelice. Mai departe, dovezile pot fi armonizate cu Evangheliile în cadrul unei posibilitãþi logice. Lipsa de date suficient de exacte nu aruncã în nici un fel îndoialã asupra Evangheliilor, care conþin atât de multe dovezi de precizie istoricã încât sã ne dea încredere în credibilitatea lor. Data pentru naºterea lui Hristos este cunoscutã ca fiind destul de timpurie,

undeva în apropiere de începutul anului 4 î.Hr., poate câteva luni mai devreme. Botezul lui, potrivit cu metoda cea mai probabilã de calculare a fost în 27/28 d.Hr.; rãstignirea, deºi încã nedeterminatã astronomic între anul 30 ºi 31 d.Hr. este, dupã cea mai exactã interpretare a celei de a 70-a sãptãmâni (vezi p.248), plasatã în anul 31 d.Hr. APENDICE Mulþi au fost de pãrere cã data rãstignirii poate fi determinatã foarte uºor calculând data unei luni noi sau a unei luni pline cu ajutorul tabelelor astronomice. Apendicele acesta este introdus pentru a arãta complexitatea ºi incertitudinea unei astfel de calculãri. Acesta cere cercetarea a douã puncte: 1. Metodele ºi factorii implicaþi în încercãrile fãcute pentru a proba posibilitatea sau probabilitatea unui 14 Nisan vinerea în unul dintre anii 30 sau 31 d.Hr. 2. Limitãrile acestor metode, adicã imposibilitatea de a depinde de calcularea lunarã modernã pentru a stabili vreo datã precisã pe timpul lui Hristos în absenþa documentelor sursã care sã reverse luminã asupra calendarului iudaic al acelui timp. Aplicarea datelor lunare la problema gãsirii unei date de Paºte în vremurile Noului Testament implicã doi actori variabili. Alegerea trebuie sã se facã între luna nouã din martie ºi luna nouã din aprilie în orice an dat ca bazã pentru identificarea lunii Nisan. Apoi luna nouã astronomicã (conjuncþia) trebuie sã fie calculatã înapoi din tabelele lunare moderne cu o marjã de eroare micã, dar uneori însemnatã. În sfârºit, intervalul dintre punctul acela ºi luna nouã vizibilã trebuie sã fie calculat, dupã teoria astronomicã sau calendaristicã, pentru a ajunge la cel mai probabil apus de soare pentru începutul primei zile a lunii. Trebuie sã se reþinã cã lipsa noastrã de cunoaºtere exactã a practicii reale a acelor timpuri poate duce la alegerea unei luni sau zile greºite; în consecinþã nici un rezultat nu este mai mult decât o probabilitate. Elementul acesta de incertitudine este clarificat în scrisorile de la astronomi, de la sfârºitul apendicelui. Argumente calendaristice asupra anilor 30 ºi 31 d.Hr. Baza pentru datele anilor 30 ºi 31 d.Hr. - Evident în anul 31 luna lunarã începând în aprilie trebuie sã fi fost Nisan, deoarece luna nouã din martie ar fi fost prea timpurie anul acela pentru a permite sezonul Paºtelui la mijlocul lui Nisan, cu aducerea snopului de legãnat de orz nou, sã coincidã cu recolta orzului. Dar în anul 30 luna lunarã începând probabil la 25 martie era suficient de târzie pentru Nisan. Pe de altã parte era destul de timpurie ca sã fi fost rânduit un Adar II, a 13-a lunã (vezi p.236). 25 martie poate fi considerat prea aproape de limitã pentru a permite o decizie precisã asupra acestui punct fãrã dovezi specifice. Aceia care cred cã calendarul iudaic de pe vremea aceea coincide cu cei babilonian sunt siguri cã anul 30 d.Hr. a fost anul rãstignirii din cauza certitudinii lor cã în anul acela Nisanu babilonian, luna 1 (corespunzând cu Nisan iudaic), era luna lunarã care începea în martie - unde din cele trei luni lunare posibile în care ziua a 14-a putea sã cadã vinerea (vezi p.252). Nisanu n-ar fi început în aprilie în anul acela; anul 30/31 d.Hr., era un an de 13 luni în calendarul babilonian, potrivit cu

ciclul fix care s-a dezvoltat în secolul al 4-lea î.Hr. ºi încã folosit în texte astronomice pânã pe vremea lui Isus; ( În ciclul babilonian fixat de 19 ani anul cunoscut acum ca al 17-lea (numãrãtoarea veche nu este cunoscutã) începea cel mai timpuriu primãvara ºi dubla luna a 6-la. Ululu, nu pe a 12-a Addaru, ca în ceilalþi ani de 13 luni ai fiecãrui ciclu. În forma aceea a ciclului anul 30/31 d.Hr., un al 17-l3a an, a avut un al doilea Ululu. La fel ºi iudeii au putut începe Nisan în martie anul 30 d.Hr. ºi au adãugat pe Adar II dupã luna a 12-a în martie anul 31 d.Hr., ºase luni mai târziu decât Ululu II babilonian; pe de altã parte se poate ca ei sã-l fi adãugat în schimb cu ºase luni mai devreme, în martie, anul 30 d.Hr., în luna pe care babilonienii o numeau Nisanu în anul acela.) ºi un an de 13 luni începea totdeauna în martie. Dacã iudeii îl începeau la fel pe Nisan cu aceeaºi lunã nouã din martie, atunci vineri, 7 aprilie, ar fi putut fi 14 Nisan, ziua de Paºte. Dacã, însã, pe de altã parte, iudeii au repetat luna Adar în anul 30 d.Hr., atunci vineri 7 aprilie, ar fi fost 14 Adar II, nu Nisan. Dacã este aºa, ziua de Paºte în anul 30 ar fi venit o lunã mai târziu ºi astfel nu într-o vineri. În cazul acela anul 30 d.Hr. n-ar fi putut sã fie anul rãstignirii, aceasta ar fi lãsat ca anul 31 d.Hr. sã fie cea mai bunã posibilitate. Conform cu acestea, condiþiile alternante pentru determinarea anului morþii lui Isus pe temeiul calendarului lunar pot fi exprimate dupã cum urmeazã: Dacã iudeii aveau un Adar II în anul 30 d.Hr., rãstignirea nu ar fi putut avea loc în anul acela. Dacã iudeii aveau un Adar II în anul 31 d.Hr., atunci rãstignirea ar fi putut sã aibã loc fie în 30 fie în 31, potrivit cu una din cele douã interpretãri diferite ale calculãrii lunii de la luna nouã. Data în general acceptatã în lumea ºtiinþificã de astãzi este anul 30 d.Hr. Ea apare în cele mai mult cãrþi de referinþã ºi în noile materiale ajutãtoare la studiu din Bibliile de Oxford recente. Data aceasta este bazatã pe presupunerea cã calendarul iudaic pe vremea lui Hristos, ca ºi calendarul babilonian, era bazat pe observaþia lunii noi în fiecare lunã ºi cã ambele calendare introduceau luna a XIII-a în aceiaºi ani, potrivit cu ciclul de 19 ani babilonian fixat în secolul al IV-lea î.Hr. Cât de valabilã este presupunerea aceasta? Paragrafele urmãtoare vor trata dovezile astronomice ºi calendaristice în favoarea anului 30 d.Hr., care sunt bazate pe o serie de presupuneri, ºi pentru data alternativã de 31, care sunt bazate pe alte presupuneri; ºi vor arãta insuficienþa dovezilor tehnice ºi pentru una ºi pentru cealaltã. Ultimele douã paragrafe din sec. VII oferã motive pentru adoptarea datei anului 31 d.Hr. în acest comentariu. Argumentarea în favoarea anului 30 d.Hr. Susþinerile gemene de care depinde teoria curentã cã anul 30 d. Hr. a fost anul crucificãrii (vezi pagina 253) sunt explicate astfel: 1) Cã noi suntem siguri cã Nisan a început în martie, nu în aprilie, în anul 30 d. Hr., deoarece în secolul I iudeii foloseau acelaºi ciclu fixat de 19 ani pe care-l dezvoltaserã babilonienii în secolul al IV-lea î. Hr.; 2) Cã putem ºti cã 1 Nisan era 24 martie deoarece datele lunare iudaice antice pot fi socotite pânã la zi din tabele lunare moderne ºi dintr-o calculare teoreticã a intervalului dintre conjuncþie ºi vizibilitate. Dar nici o presupunere nu poate fi doveditã. În tabelele cele mai moderne ale calendarului babilonian (vezi Parker ºi Dubberstein în bibliografie, p. 266), incertitudinea considerabilã cuprinsã în încercãrile de a fixa o datã babilonianã sau iudaicã este clarificatã în afirmaþia autorilor în legãturã cu metoda lor de calculare.

Tabelele acestea urmãresc dezvoltarea treptatã a calendarului babilonian. În documente antice pe tãbliþe de lut din Babilon, date menþionând Addaru II sau Ululu II în anumiþi ani de domnie indicã amplasarea multor ani babilonieni de 13 luni. Succesiunea unor astfel de ani pare sã fi devenit fixã pe la anul 367 î.Hr. într-un ciclu regulat de 19 ani, cu un Addaru II adãugat în anul al III-lea, al VI-lea, al VIII-lea, al XI-lea, al XIV-lea ºi al XIX-lea al fiecãrui ciclu ºi un Ululu II în anul al XVII-lea. De la astfel de date Parker ºi Dubberstein au continuat ciclul acesta pânã în anul 45 d.Hr. ºi au tabelat datele iuliane (vezi pag 236) ale zilei întâi a fiecãrei luni babiloniene, reconstruind în felul acesta o aproximare relativ completã a calendarului babilonian pentru câteva secole. Ei admit o eroare posibilã de o zi la 30 la sutã din luni, precum ºi ocazional de o lunã când, în lipsa unui document sursã datat în luna a XIII-a, luna în plus ar fi putut fi înscrisã într-un an greºit. Aplicând aceste tabele de calendar lunar babilonian la date biblice, autorii admit posibilitatea unei proporþii ºi mai mari de luni care sunt cu o zi în întârziere din cauza diferenþei de longitudine între Babilon ºi Ierusalim: ºi natural, o deosebire de o lunã ori de câte ori iudeii intercalau luna în plus la un timp diferit de calendarul babilonian. Tabelele Parker-Dubberstein sunt un instrument valoros pentru a aproxima cu o acurateþe rezonabilã calendarul real babilonian antic mai ales pentru perioada care urmeazã dupã fixarea ciclului de luni în secolul al IV-lea î.Hr. Pentru scopuri istorice o marjã de eroare de o zi este microscopic de micã ºi chiar ºi aceea de o lunã este cel mai adesea neglijabilã. Savanþii biblici pot fi justificaþi în aplicarea acestor tabele cu precauþie corespunzãtoare ºi la aprecierea datelor iudaice. Dar este un alt lucru sã bazãm în întregime o datã precisã, o anumitã zi a sãptãmânii pe o reconstrucþie modernã care este admisã numai cu o aproximare variabilã la calendarul iudaic. O astfel de datã ca vineri, 7 aprilie 30 d.Hr. pentru ziua rãstignirii ar trebui cel mult sã fie oferitã numai ca o mare probabilitate, nu ca un fapt stabilit. Tabelele astronomice ale lui Schram amplaseazã conjuncþia din martie la 22 martie în anul 30 d. Hristos. Conjuncþia ("Luna nouã" astronomicã) apare când luna trece direct între pãmânt ºi soare, cu faþa ei neluminatã întoarsã spre pãmânt (vezi vol. II, p.115). Acesta este un fenomen invizibil, dar momentul lui specific în timp poate fi calculat chiar ºi pentru secolul I, cu o marjã de eroare de douã sau trei ore. Totuºi adevãrata zi numitã 1 Nisan în calendarul babilonian era determinatã de factori variabili - dupã mãrimea ºi luminozitatea primei Luni noi vizibile, dupã distanþa ei deasupra orizontului local ºi dupã condiþiile atmosferice (vezi vol. II, p. 115,116). Data de 25 martie pentru 1 Nisan în anul 30 d.Hr. pe tabelul babilonian reconstruit este o apreciere modernã supusã la diferenþe de pãreri ºi imposibil de verificat. Era Luna nouã vizibilã dupã apusul soarelui la 24 martie? Sau a fost cerul acoperit ºi luna nu a fost vãzutã decât noaptea urmãtoare, cu rezultatul cã luna a fost amânatã cu o zi dacã urma unei luni de 29 de zile? Chiar dacã 1 Nisan babilonian era 25 martie, cu ziua de 14 a lunii consecvent vinerea, 7 aprilie, dovedeºte aceasta în mod concludent cã ziua de 14 a acelei luni lunare a cãzut tot vinerea, 7 aprilie, în calendarul iudaic? Care era situaþia dacã pentru vreun motiv oarecare luna nu era vizibilã la Ierusalim în aceeaºi zi ca în Babilon; sau dacã slujbaºii iudei însãrcinaþi cu calendarul foloseau un sistem de calculare a lunii care era deosebit de metoda babilonianã? Mai departe, chiar dacã ambele calendare începeau o lunã la 25 martie nu este neapãrat sigur cã iudeii numeau luna aceea Nisan. Dacã aveau un ciclu diferit sau dacã în primãvara aceea recolta de orz era consideratã prea târzie, data aceea de hotar de 25 martie ar fi putut prea uºor sã fie 1 din Adar II ºi în cazul acela, 14 Nisan, cu o lunã mai târziu, nu ar fi cãzut vinerea.

Dovezile tehnice necorespunzãtoare ca probe. Acceptarea curentã a anului 30 d.Hr. ca datã stabilitã a rãstignirii este bazatã de unii pe premiza cã, dupã captivitate, iudeii au adoptat calendarul babilonian în totalitate ºi în amãnunt. Premiza este bazatã cel puþin pe anumite presupuneri dintre care nici una nu poate fi probatã ºi împotriva câtorva dintre ele sunt cel puþin câteva dovezi: 1) cã atât iudeii cât ºi babilonienii socoteau ziua întâi a lunii numai dupã apariþia lunii noi; 2) cã 25 martie anul 30 d.Hr., o datã apreciatã din diferiþi factori prin calculare modernã, era de fapt 1 Nisan atât la Babilon cât ºi la Ierusalim; 3) cã nici vremea noroasã ºi nici vreun element de calculare nu amâna luna Nisan iudaicã ºi luna precedentã cu atât de mult ca o zi; 4) cã iudeii, legaþi de observarea localã în ce priveºte ziua întâi a fiecãrei luni, urmau ciclul fixat babilonian pentru inserarea lunilor a XIII-a, indiferent de recolta palestinianã de orz sau de oricare alþi factori locali. Alternativa anului 31 d.Hr. Existã nu numai o singurã metodã de a ajunge la anul 31 d.Hr., dar s-au publicat puþine lucruri cu privire la tratamentul tehnic. O expunere a acestui punct de vedere este ipoteza cã iudeii de pe vremea lui Hristos foloseau o lunã cel puþin parþial calculatã ºi nu o lunã în totul observatã ºi cã probabil ei au fãcut 14 Nisan (când mielul pascal era înjunghiat) sã aparã la o zi dupã luna plinã admiþând, intenþionat uneori, o zi mai lungã decât de obicei între conjuncþie ºi 1 Nisan. ( Vezi Amadon în bibliografia de la sfârºitul acestui articol.) Aceeaºi datã ar rezulta dintr-o ajustare posibilã, sugeratã într-o explicaþie a problemei ioanin-sinoptice a cinei pascale: vinerea de la 14 Nisan în anul rãstignirii poate sã fi fost rezultatul unei amânãri intenþionate a lui 1 Nisan mai târziu decât ar fi cerut-o posibil luna, de cãtre preoþii care aveau rãspunderea calendarului. O astfel de amânare ar fi putut, sã zicem, sã fi fost plãnuitã pentru a face ca snopul de legãnat sã cadã la 16 Nisan în ziua care urma dupã Sabatul Decalogului. Printre Saduchei, dintre care preoþii principali erau reprezentanþii de seamã, unii credeau cã "a doua zi dupã Sabat" (Levitic 23,15.16) însemna a doua zi dupã Sabatul sãptãmânal, nu dupã Sabatul de sãrbãtoare. În cazul acela, joia ar fi putut sã fie ziua de 14 potrivit cu luna, dar ziua de vineri ziua a 14-a potrivit cu calendarul oficial, sau cel puþin potrivit cu slujbaºii dintre preoþi care au dus pe Isus la Pilat, dar au refuzat sã intre în clãdirea romanã deoarece þineau Paºtele vinerea. Nu existã nici o relastfel de în literatura iudaicã cu privire la o astfel de diferenþã în pãzire, deºi existã referiri la încercãrile de a manipula calendarul de cãtre astfel de grupãri (vezi Talmud Rosh Hashanah 22b ºi nota 7 în ediþia Soncino, p.95). Este binecunoscut faptul cã anumiþi Saduchei ºi Farisei se angajau în controversã înverºunatã cu privire la faptul dacã ziua snopului de legãnat ar fi sã urmeze primul sabat de Paºte sau Sabatul sãptãmânal ºi cã douã ºcoli de gândire dintre Farisei se certau asupra faptului dacã legea Sabatului avea precãdere faþã de legea sãrbãtorilor( Pentru prima din aceste controverse vezi Talmul Menahoth 65a, ed. Soncino, p.383-385; o sursã probabilã pentru a doua este Talmud Pesahim 66a, 70b, ed. Soncino, p.334.361. Existã un alt motiv posibil, care ar putea fi considerat adecvat, ca în anii din urmã sã justifice o întârziere de o zi într-o lunã de sãrbãtoare. În forma anterioarã a calendarului revizuit, era o cerinþã obiºnuitã cã Nisan trebuia sã fie întârziat dacã cumva data de 15 cãdea într-o zi de vineri (sau întro zi de luni sau miercuri, care avea ca rezultat punerea urmãtoarei date de 1 Tiºri sau de 15 Tiºri într-o vineri sau duminicã). Aceste sabate ceremoniale pãzite strict erau împiedicate sã vinã dupã Sabatul sãptãmânal din douã motive: 1) dacã sabatul sãrbãtoresc cãdea duminica, pregãtirile pentru acea zi, care implicau muncã, ar fi cãzut în Sabat; 2) combinarea a douã sãrbãtori, vineri-Sabat sau Sabat-duminicã ar fi putut provoca greutãþi în aceea cã ar fi trebuit sã fie o pãzire strictã a celor douã zile de sãrbãtoare. Nu se ºtie dacã astfel de "amânãri" au fost þinute înainte de reforma calendarului, la câteva secole dupã Hristos. Cu siguranþã, interdicþia de a avea un 15 Nisan care sã cadã într-o zi de luni sau miercuri, datoritã sãrbãtorii din luna Tiºri, n-ar fi avut nici un sens pânã când lungimea lunilor a fost fixatã astfel încât sã fi fost un numãr neschimbat de zile între Nisan ºi Tiºri. Dar evitarea zilei

de vineri ca 15 Nisan ar fi valabilã ca motiv în secolul I d.Hr. ºi oricând dupã aceea. S-a sugerat cã cei care stabileau calendarul, care pe vremea aceea acumulaserã suficientã teorie în construirea lui, ar fi putut sã înceapã chiar sã foloseascã unele principii prin care au putut sã regleze calendarul fãrã sã deranjeze vechiul obicei al apariþiei Lunii noi. Totuºi, se pare cã nu existã dovezi ale problemei amânãrii unui sabat de sãrbãtoare în secolul I.) S-a fãcut menþiune cu privire la incertitudinea faptului dacã calendarul iudeu avea 13 luni în anul 30/31 d. Hristos, care era un al XVII-lea an în ciclul clasic babilonian. Singura dovadã documentarã asupra acestui punct provine din trei papirusuri din anul al XVII-lea al unei perioade mai timpurii. Papirusurile acestea de la Elefantina (vezi vol. III, p. 79-83,103-107) aratã cã practica iudaicã era cu siguranþã inconsistentã - cã un Adar II era tot atât de posibil în al XVI-lea ca ºi în al XVII-lea an. Este de asemenea arãtat cã dacã iudeii aveau un ciclu fixat pe vremea lui Hristos, nu era ceva imposibil ca contrapartea lor a lui Ululu II din anul al XVII-lea sã fi fost un Adar II la sfârºitul anului precedent. S-a explicat cã dacã anul iudaic 30/31 era un an obiºnuit de 12 luni atunci Nisan din anul 30 d.Hr., este complet eliminat (vezi p.255) ca o datã posibilã pentru crucificare. Totuºi anul 31 d.Hr. este posibil, indiferent dacã Adar II venea în 30 sau 31, dacã 1 Nisan în 31 venea dupã un lung interval de la conjuncþie, sau dacã era amânat potrivit unui plan. Calcularea în calendarul iudaic. - Întrucât atât de mult depinde de elementul calculãrii în luna iudaicã ºi de un posibil ciclu de ani fixat, ar fi bine sã se examineze dovezile cu privire la aceºti doi factori. Calcularea calendarului iudaic era, potrivit cu Talmudul, totdeauna empiricã, adicã bazatã pe observarea lunii noi ºi a anotimpurilor, fixatã de un comitet al Sinedriului. Totuºi, Talmudul conþine indicaþii cã exista o oarecare îngãduinþã ca slujbaºii care se ocupau cu calendarul sã-ºi foloseascã discernãmântul. Amintindu-ne mereu cã Talmudul este cu câteva secole mai târziu decât timpul lui Hristos - deºi se considerã cã reflectã uzanþa timpurilor mai de demult ºi cã este uneori contradictoriu, vom cerceta, cu privire la ceea ce meritã, unele din dovezile pe care el le conþine cu privire la calendar. Talmudul menþioneazã trei condiþii, iar oricare douã dintre ele ar indica nevoia pentru introducerea unei luni a XIII-a pentru a face sã întârzie Nisan pânã la urmãtoarea lunã:1) dacã echinocþiul era întârziat în legãturã cu sfârºitul lui Adar, adicã dacã luna a XII-a se sfârºea prea devreme în martie; 2) dacã recolta de orz nu ar fi fost coaptã la timp pentru ceremonia snopului de legãnat; 3) dacã pomii fructiferi nu erau în pârg, aceasta arãta cã era prea de timpuriu; o altã condiþie menþionatã era dacã mieii de primãvarã, necesari pentru Paºte, erau încã prea tineri. Chiar dacã intercalarea unei luni în plus era determinatã numai de condiþii ale anotimpului, douã din condiþiile acestea erau necesare pentru a determina nevoia de o amânare. Aceasta lãsa loc pentru decizia din partea autoritãþilor (vezi Talmud Sanhedrin 11b, ed. Soncino, p.49). În ce priveºte recolta de orz, cele trei regiuni principale ale Palestinei se deosebeau în ce priveºte coacerea; pentru a decide necesitatea de intercalare al unui al doilea Adar, recolta trebuia sã fie consideratã ca fiind necoaptã în douã din cele trei regiuni. Regula ca luna în plus sã nu fie anunþatã înainte de 1 Tiºri (cu ºase luni mai înainte) dovedeºte cã experþii aveau cãi de a o calcula mai dinainte, prin metode teoretice. În ce priveºte regulile din Talmud pentru intercalarea lunii în plus, vezi Sanhedrin 11a-13b, ed. Soncino, p. 44,46,91. Se spune cã atunci când a fost întemniþat, Rabbi Akiba (c. anii 50-132 d. Hr.) deja calculase mai dinainte trei ani succesivi a câte 13 luni. El nu ar fi putut face lucrul acesta dacã nu ar fi avut cunoºtinþe în legãturã cu vreun fel de ciclu. Pentru a rezuma: Întregul tablou dã impresia cã cei cu rãspundere pentru punerea la punct a calendarului aveau considerabilã calculare teoreticã dincolo de metodele aparent empirice - observarea Lunii ºi a anotimpurilor -ºi cã aceste vechi metode, deºi de fapt lipsite de necesitate,

erau continuate ceremonial (vezi apendice la tractatul Rosh Hashanah, ed. Soncino, p. 178). S-ar pãrea cã persoanele oficiale, deºi primeau scrupulos mãrturii în fiecare lunã nouã (vezi vol. II, p.113,122), ar fi putut face uz de anumite reguli pentru amânarea lunii uneori ºi în condiþii multiple pentru determinarea lunii a XIII-a ei trebuie sã fi avut o ocazie considerabilã ca sã-ºi foloseascã propria judecatã (vezi Rosh Hashanah 22a-25b ºi apendice, ed. Soncino, p.91-115,181). Talmudul aratã cã ei fãceau calcule calendaristice de un fel cunoscut numai celor câþiva puþini aleºi. Ei puteau sã calculeze echinocþiul aproximativ ºi cu greu ar fi putut sã fie complet ignoranþi faþã de teoria calendarului lunar, care era de multã vreme cunoscutã babilonienilor ºi grecilor, ca de exemplu ciclul de 19 ani. Când regulile pentru calendarul iudaic au fost în cele din urmã publicate într-o formã sistematicã, aºa încât sã-i elibereze pe iudeii care locuiau la distanþã de dependenþa de Ierusalim, nu s-a pretins cã regulile acestea ar fi o invenþie nouã, ci promulgarea unor metode pãstrate multã vreme în cercuri preoþeºti. Este cu totul posibil, deºi nu ºi cu putinþã de dovedit, cã încã din secolul I, preoþii sã fi orânduit luna lui Nisan pentru a amplasa Paºtele în raport cu luna plinã, sau sã-l fi plasat într-o anumitã zi a sãptãmânii (cf. Talmud Rosh Hashanah, 20a, 22b, Ed. Soncino, p.91-115), sau ca ei sã fi determinat intercalarea lunilor a XIII-a printr-un ciclu fixat, care se repetã, în timp ce se urmau, într-un sens formal, vechile practici empirice din pur conservatorism. Posibilitatea unui ciclu fixat. - prin secolul al III-lea, cel puþin creºtinii aveau cunoºtinþã de ciclul iudaic de 19 ani (vezi un extras din Anatolius in Eusebius, Istoria bisericeascã VII.32). Dacã exista un astfel de ciclu iudaic în secolul I, care ar fi putut sã fie schema lui? Era în acord luna a XIII-a a lui, care reapãrea în aceiaºi ani în fiecare ciclu succesiv, cu cea de-a XIII-a lunã din ciclul babilonian care fusese standardizat la începutul secolului al IV-lea î.Hr.? Papirusurie Elefantine indicã o aliniere destul de strânsã a lunilor babiloniene ºi iudaice pentru secolul al V-lea î.Hr. (vezi tabelele din vol. III p.108,109). Similaritatea aceasta se poate sã fi rezultat din metode empirice similare, dar ulterior pe vremea lui Hristos, ar fi putut la fel sã fie rezultatul faptului cã iudeii foloseau o formã asemãnãtoare de ciclu de 19 ani, un ciclu de care slujbaºii iudei din secolul I n-ar fi putut sã nu-l cunoascã. Dacã un ciclu regulat iudaic, asemãnãtor celui babilonian, exista deja în secolul I, ar fi fost de aºteptat ca iudeii sã intercaleze un al doilea Adar, sau cu ºase luni mai devreme sau cu ºase luni mai târziu decât Elul II babilonian în anul al XVII-lea (vezi p.236). Care ar fi putut sã fie? Nu se poate spune cu certitudine. Totuºi, este interesant de observat cã dacã numerotarea ulterioarã a anilor ciclului iudaic poate fi extinsã înapoi într-o formã din secolul I al ciclului care aproximeazã seria babilonianã, un Adar II al anului iudeu al VIII-lea ar cãdea cu ºase luni mai devreme decât un Elul II în anul al XVII-lea babilonian; ºi cã într-un astfel de caz un Adar II ar cãdea atât în anul 30 d. Hr, cât ºi în anul 33 d. Hr., ºi ar elimina amândoi anii aceºtia ca date posibile pentru crucificare, lãsând anul 31 d. Hr. drept cea mai bunã posibilitate. Dar aceasta nu este în prezent mai mult decât o observaþie interesantã, întrucât nu avem o dovadã directã cu privire la practica iudaicã din secolul I. Ciclul lor, dacã exista unul, nu este cunoscut ºi s-ar putea ca ei sã fi folosit metode pur empirice care pun pe Adar II în diferiþi ani fãrã un sistem, aºa cã ar fi putut cãdea, de exemplu, fie în 30 fie în 31. Dovezile istorice în timpul de faþã nu oferã nici o bazã pentru a fi siguri cu privire la luna a XIII-a în oricare din anii aceºtia. O chestiune de probabilitate. În mãsura în care probele din dovezi astronomice ºi calendaristice se potrivesc, problema anului 30 d. Hr. faþã de anul 31 d. Hr. poate fi rezolvatã numai în termeni ai probabilitãþii relative. În secolul I, iudeii sau foloseau un ciclu regulat de 19 ani, ca o succesiune fixã a anilor de 13 luni sau nu foloseau. Dacã ei nu aveau o succesiune regulatã aºa cum cred mulþi,

o datã ca vineri 14 Nisan în anul 30 d. Hr., care depinde de identitatea anului iudaic de 13 luni cu un an al XVII-lea al ciclului babilonian (vezi p.255 ºi nota), este o simplã ipotezã. Dacã aveau o succesiune fixã, nu existã dovadã cã ea era identicã cu ciclul babilonian ºi nu ar fi putut sã fie aceeaºi ca forma ulterioarã a ciclului iudaic, care se terminã prea devreme faþã de recolta orzului. Dacã succesiunea lor fixã mai timpurie a anilor de 13 luni era aceeaºi cu aceea pe care au avut-o mai târziu, când ºi-au standardizat calendarul, atunci anului iudaic 30/31 d. Hr., anul corespunzând celui de-al XVII-lea an babilonian, cu siguranþã nu era un an cu 13 luni, cu 14 Nisan vinerea. A fost arãtat cã dacã factorii calculaþi afectau pe 1 Nisan în anul 31 d. Hr., sunt mai multe motive posibile pentru a considera anul acela ca nu doar ca fiind posibil ca an al rãstignirii, dar cel mai probabil din cei doi. Mãrturia unor experþi asupra calculãrii lunare Motivele pentru alegerea anului 31 d. Hr. ca an al rãstignirii pentru scopurile acestui comentariu, au fost explicate (vezi p.254). Din cauza incertitudinilor inerente cuprinse în încercãrile moderne de a calcula o datã dintr-un calendar antic când nu sunt la îndemânã documente sursã, s-a dat o atenþie deosebitã factorilor neastronomici. La evaluarea dovezilor oferite de calcularea lunarã, redactorii acestui comentariu au simþit nevoia de informaþii de la experþi asupra gradului de încredere a unor astfel de dovezi. De aceea, redactorul a scris la mai mulþi astronomi de seamã cerând opinia lor asupra 1) gradului de acurateþe posibilã la calcularea înapoi spre data iulianã a vreunei luni noi sau luni pline pe vremea lui Hristos pe baza tabelelor lunare moderne; ºi 2) cu privire la elementele de incertitudine în transformarea unei astfel de date vechi din termeni astronomici într-o zi anumitã din calendarul iudaic, care ar fi necesarã pentru a atribui rãstignirii o datã iulianã. În rãspunsurile lor la prima întrebare cei patru astronomi care au rãspuns diferã în ce priveºte gradul de eroare care trebuie sã fie permis pentru calcularea unei faze din antichitate a lunii, aceastã marjã de eroare fiind atribuitã mai ales variaþiei în rotaþia Pãmântului în jurul axei sale. (Aceastã variabilitate de rotaþie, care nu poate fi prezisã, nu este datoratã incertitudinii în calcularea miºcãrilor relative ale corpurilor cereºti; ea afecteazã numai timpul unei zile când a apãrut, de exemplu, o lunã nouã. Eroarea aceasta poate fi înlãturatã numai în cazul în care documente sursã antice, ca de exemplu, relatãri de eclipse, dau ora apariþiei.) Ocazional, aceastã micã marjã de eroare ar avea ca rezultat o incertitudine cu privire la faptul dacã luna a atins un unghi de vizibilitate posibilã într-o anumitã localitate înainte sau dupã apusul lunii. În astfel de cazuri o diferenþã de câteva minute ar putea constitui o diferenþã de o zi întreagã în calendarul iudaic, întrucât o lunã nouã nu suficient de departe de soare pentru a fi vãzutã într-o searã, nu poate fi vãzutã decât seara urmãtoare. Însã, în rãspunsurile lor la a doua întrebare, astronomii atrag atenþia în unanimitate la o incertitudine importantã ºi de neînlãturat la fiecare datã de calendar lunar antic. Chiar dacã o lunã nouã ar putea sã fie socotitã exact pânã la o fracþiune de secundã, ar rãmâne încã elementele variabile ºi neverificabile afectând intervalul dintre conjuncþie ºi prima vizibilitate dupã apusul soarelui (vezi p.256). La întrebarea aceasta rãspunsurile sunt de acord în a scoate în evidenþã incertitudinea cuprinsã în orice metodã de calculare de la date astronomice la o zi specificã a unei luni iudaice ori de câte ori date din surse antice nu sunt disponibile. În felul acesta ei aratã clar imposibilitatea de a identifica echivalentul iulian al vreunui Paºte iudaic cu certitudine absolutã.

Scrisoarea de întrebare a redactorului ºi rãspunsurile de la astronomi sunt reproduse aici în întregime:

REVIEW AND HERALD

Revista generalã a Bisericii adventiste de Ziua a ªaptea

Takoma Park - Washington 12, D.C., U.S.A. 15 ianuarie 1956 (Scrisoarea aceasta a fost adresatã mai multor astronomi) STIMATE DOMN, "Scriu în calitate de redactor al unui Comentariu Biblic de 7 volume, din care volumele Vechiului Testament au fost deja editate. Ocupându-se cu corelaþia cronologiei Bibliei cu faptele cunoscute ale istoriei antice în termeni ai datãrii iuliene, colectivul nostru redacþional, în chip natural doreºte sã evite afirmaþiile neîntemeiate. Noi am lucrat pe temeiul cã anumite date din perioada Vechiului Testament pot fi stabilite cu o mare mãsurã de certitudine interpretând, prin calculãri astronomice moderne, documente sursã antice ca de exemplu relatãrile specifice despre eclipse, tãbliþe astronomice babiloniene, sau papirusuri dând date lunare ºi solare echivalente. Pare, însã, sã fie un contrast între certitudinea relativã a rezultatelor ce se pot obþine când astfel de surse sunt disponibile ºi încercãrile de a calcula anumite date lunare din Noul Testament, ca de exemplu data Paºtelui pe vremea lui Hristos, prin calculare din tabele astronomice moderne, în lipsa unor documente iudaice antice datate. Studiul nostru ne-a fãcut sã punem la îndoialã vrednicia de încredere a datelor lunare iudaice calculate în felul acesta. De aceea, am vrea sã vã punem douã întrebãri: 1. Cronologia babilonianã de Parker ºi Dubberstein (Univ. Chicago 1942) bazatã pe tabela M a lui Schoch ºi lucrarea lui Sidersky, pretinde numai 70% acurateþe în ce priveºte ziua pentru calendarul ei babilonian ºi admite un procentaj ºi mai mic pentru date iudaice corespunzãtoare. Mi s-a spus cã în datarea fazelor lunii în trecut pânã în secolul 1 d. Hr., trebuie sã se admitã o eroare posibilã de cam douã ore. Totuºi, mi s-a mai spus cã anumite tabele, ca de exemplu acelea ale lui Schoch ºi Neugebauer, ( Aceste tabele lunare ale lui Neugebauer sunt lucrarea Dr. Paul V. Neugebauer din Germania, un expert apreciat în astronomia babilonianã anticã, a cãrui scrisoare este reprodusã aici.) având drept scop calcularea datelor din calendar lunar din tabele lunare, au o eroare mãsuratã în minute. Aceste tabele, calculate anume pentru vremurile vechi, merg la o mai mare fineþe de calcul care ar reduce eroarea uzualã, sau trebuie ca marja lor de eroare sã fie adãugatã la cele douã ore? 2. Afarã de marja lor de eroare anterioarã, pare sã fie atât de mulþi factori calendaristici variabili, încât mã întreb câtã valabilitate este în încercarea timpului de faþã de a data rãstignirea lui Hristos din tabele lunare, având în vedere cã încercãrile acestea se sprijinã pe susþinerea cã aceste tabele, aºa cum s-a menþionat mai înainte, fac cu putinþã ca sã ºtim exact în care ani ziua de 14 a lunii lunare Nisan iudaice a cãzut într-o vineri. Motivele mele pentru a pune la îndoialã valabilitatea acestor încercãri sunt cã determinarea unei astfel de date ca 14 Nisan pare sã fie dependentã de 1)

calcularea înapoi de la tabele moderne la conjuncþie lunarã, cu posibilitatea aparentã a unei marje de eroare mai mare de cum am crezut; 2) aprecierea teoreticã a intervalului dintre conjuncþie ºi luna nouã vizibilã pentru începutul lunii, cu incertitudinea în plus a practicii iudaice ºi a stãrii vremii locale ºi 3) identificarea acelei luni lunare ca Nisan (ºi nu Adar II) prin extinderea ciclului mai timpuriu babilonian de 19 ani în secolul I fãrã surse documentare datate ºi fãrã de nici o asigurare cã era în uz în forma aceea în Palestina. De aceea aº întreba: ce valabilitate, dacã este vreuna, existã în calcularea lunarã ca metodã de a ajunge la 14 Nisan în orice an a secolului I d. Hr.? Iertaþi-mã cã vã rãpesc timpul dvs. preþios. Rãspunsul dvs. rapid va fi foarte mult apreciat. Afarã de cazul cã dvs. veþi specifica altfel, voi înþelege cã rãspunsul dvs. poate fi citat." "Cu sinceritate, (Semnat) F. D. Nichol."

DEPARTMENT OF NAVY

U.S. NAVAL OBSERVATORY

Washington 25, D.C.

"La rãspuns referiþi-vã la

Nav Obsy/G

H 5 (14)

Ser 127

24 ianuarie 1956 "Mr. Francis D. Nichol, Redactor Review and Herald Takoma Park Washington 12, D.C. "Stimate Mr. Nichol: Am primit scrisoarea dvs. din 15 ianuarie 1956. Acurateþea de 70% pe care Parker ºi Dubberstein o estimeazã pentru tabelul lor de cronologie se referã la procentajul cazurilor în care o datã luatã din tabel va concorda cu data calculatã astronomic pentru începutul lunii. Incertitudinea unei zile ar putea fi evitatã calculând începutul fiecãrei luni, în loc de a folosi tabelul M a lui Schoch, dar munca pe care ar cere-o aceasta n-ar fi justificatã. Când apare un caz când este importantã ziua

exactã, dacã se doreºte, s-ar putea face o calculare; totuºi data calculatã astronomic este încã supusã unei erori de cel puþin o zi, parþial din cauza incertitudinilor de neînlãturat în timpul calculat al unei luni noi, dar mai ales din cauza incertitudinii intervalului de la luna nouã pânã la timpul când luna nouã era faptic observatã. "Ca rãspuns la prima dvs. întrebare eroarea din timpul calculat al lunii noi se datoreazã parþial greºelilor de calculare din aproximãrile din anumite tabele folosite ºi parþial incertitudinilor din elementele orbitale ale soarelui ºi ale lunii, precum ºi variaþiilor care au apãrut în viteza rotaþiei pãmântului. Eroarea de calcul a tabelelor lui Schoch pentru luna nouã, care au fost folosite de Parker ºi Dubberstein ca bazã astronomicã a tabelului lor, este mai micã de 5 minute. Eroarea adiþionalã posibilã din erori în elementele orbitale adoptate de Schoch, ºi din variaþii în viteza de rotaþie a pãmântului, este foarte greu de evaluat, dar incertitudinea este de cel puþin douã sau trei ore în sec. I d. Hr. Intervalul de la luna nouã pânã la apariþia ei vãzutã nu poate fi calculatã numai din teorie. Trebuie sã fie stabilite criterii în mod empiric pentru fiecare localitate geograficã în parte. Diferiþii scriitori nu au fost întotdeauna complet de acord asupra acestor criterii ºi mai mult, trebuie probabil sã se acorde o toleranþã pentru variaþii datorate practicilor ºi circumstanþelor locale la data observaþiei. În plus, credibilitatea corelaþiei datelor din calendarele vechi lunare cu date din calendarul iulian depinde de exactitatea cu care calendarul a fost restaurat ºi cronologia stabilitã. Noi nu suntem calificaþi sã comentãm asupra fazei acesteia a problemei; a doua ediþie a lui Parker ºi Dubberstein, publicatã în 1946 este fãrã îndoialã cea mai bunã care era de gãsit atunci, deºi admite supunerea la noi îmbunãtãþiri. Ca rãspuns la a doua întrebare a dvs., deci, concluzia dvs. cã din cauza celor trei factori pe care-i menþionaþi, încercãri de a fixa datele lui 14 Nisan în calendarul iudeu timpuriu sunt de valabilitate îndoielnicã, este corectã. Nu este cu putinþã sã fie determinate datele lui 14 Nisan în anii primului secol al erei creºtine printr-un calcul astronomic; ele pot fi fixate, dacã cumva lucrul este în vreun fel oarecare cu putinþã, numai prin studierea ºi interpretarea relatãrilor contemporane. Puteþi sã citaþi scrisoarea aceasta dacã doriþi sã o faceþi, dar preferãm ca ea sã fie citatã în întregime ºi nu în parte." "Cu sinceritate al d-voastrã (semnat) G. M. Clemence Director Nautical Almanac U. S. Naval Observatory"

O bazã pentru cronologia noului testament

"H. M. Nautical Almanac Office

Royal Greenwich Observatory Herstomonceux Castle Mr. Hailsham Sussex, England 24 ianuarie, 1956" "Ref.79/4 Mr. Francis D. Nichol, Redactor, Review and Herald" Takoma Park Washington 12, D.C. U.S.A. "Stimate Domn, Ca rãspuns la interesanta dvs. scrisoare din 15 ianuarie 1956, regret cã nu pot sã vã dau multe informaþii sau ajutor cu multã autoritate în legãturã cu întrebãrile dvs. Rãspunsuri depline pot fi date numai de o autoritate în cronologia anticã ºi eu nu pot sã am pretenþia de a fi aºa ceva. Dificultatea principalã în calcularea fazei lunii acum douã mii de ani este imposibilitatea de a prezice neregularitãþile rotaþiilor Pãmântului în ultimele douã mii de ani. Este cunoscut faptul cã viteza rotaþiei a fost treptat redusã datoritã fricþiunii mareelor ºi o valoare medie pentru efectul acestora este ea însãºi inclusã în accelerarea secularã a longitudinii Lunii; valoarea aceasta este ea însãºi incertã ºi trebuie sã fie adãugatã la aceste fluctuaþii în longitudinea Lunii datoritã schimbãrilor neregulate în viteza de rotaþie a Pãmântului, care nu poate fi prezisã. În oarecare mãsurã toate aceste schimbãri sunt netezite de faptul cã valorile pentru accelerarea secularã au fost deduse dintr-un studiu nu numai al observaþiilor moderne, dar ºi din relatãrile unor eclipse antice. Luând toate lucrurile în consideraþie, cred cã este improbabil ca faza Lunii sã fie în eroare cu mult mai mult decât câteva minute de timp la începutul erei creºtine. O explicaþie a erorii posibile de douã ore este cã anumite tabele omit unele din perturbãrile periodice în miºcarea Lunii; în timp ce se simplificã mult calculele, omisiunile acestea pot sã dea naºtere la erori de aproape aceastã ordine. Nu pot sã rãspund cu autoritate la a doua întrebare a dvs., întrucât lucrul acesta depinde de estimarea teoreticã pentru intervalul dintre Luna nouã ºi prima observare a Lunii noi vizibile. O cantitate considerabilã de lucru a fost fãcutã asupra acestui subiect de autori ca Fotheringham, Schoch ºi Neugebauer, dar faptul rãmâne cã condiþii pur locale pot sã anuleze chiar ºi lucrarea cea mai îngrijitã cu privire la o anumitã observare a Lunii noi.

Al d-voastrã cu stimã (semnat) D.H.Sadler Superintendent" 18 decembrie 1968

BROWN UNIVERSITY

Providence 12, Rhode Island

19 ianuarie, 1956 Mr. Francis D. Nichol, redactor Review and Herald Takoma Park Washington 12, D.C. Stimate Mr. Nichol, Am scrisoarea dvs. din 15 ianuarie ºi nãdãjduiesc cã urmãtoarele observaþii vor lãmuri întrebãrile dvs.: E necesar de a face o distincþie clarã între problema determinãrii momentelor conjuncþiilor ºi opoziþiilor ºi problema primei vizibilitãþi a lunii noi. Toate tabelele moderne pe care le menþionaþi vor da conjuncþiile sau opoziþiile cu extrem de mare exactitate. În consecinþã, toate datele care sunt legate de eclipse sunt pe deplin demne de încredere. Însã exact opusul este cazul în problema primei vizibilitãþi. Toate tabelele moderne trebuie sã facã presupuneri arbitrare cu privire la condiþiile de vizibilitate în antichitate în general sau în anume localitãþi. Presupunerile acestea sunt extrem de arbitrare ºi, chiar pentru timpuri moderne, sunt extrem de nedemne de încredere. Întrucât fenomenul primei vizibilitãþi e legat de apusul soarelui, toate tabelele de felul acesta cuprind inexactitãþi de o zi întreagã. Sunt, natural, multe cazuri când problema primei vizibilitãþi ar putea fi decisã cu multã probabilitate, dar multe cazuri critice vor rãmâne totdeauna nedecise. Pot sã vã atrag atenþia la calcule babiloniene contemporane de primã vizibilitate, care adesea lasã rezultatul în îndoialã. Tabelele moderne nu sunt probabil mai bune, ba adesea mai rele. Spre referire aº putea cita articolul meu: "Metoda babilonianã de calculare a ultimei vizibilitãþi a lui Mercur", Lucrãrile Societãþii Americane de Filozofie, vol.95, nr.2,1951 ºi Astronomical Cuneiform Texts, Londra 1955, vol.3, planºele 140 urm. Motivele dvs. pentru a pune la îndoialã valabilitatea datãrii lui 14 Nisan sunt pe deplin îndreptãþite. Fiecare argument în parte menþionat de dvs. ar fi îndestulãtor pentru a face rezultatele cu adevãrat îndoielnice.

Cu foarte multã sinceritate, al dumneavoastrã, (Semnat) O. NEUGEBAUER.

ASTRONOMISCHES RECHEN-INSTITUT IN HEIDELBERG

Heidelberg, 21.2.1956 Grabengasse 14 Telefon 71231/330 71666 Mr. F.D.Nichol Redactor la Review and Herald Takoma Park Washington 12, D.C., U.S.A. Stimate Domnule Nichol, "Profesorul Fricke mi-a încredinþat sarcina de a cerceta întrebãrile pe care le-aþi pus în scrisoarea dumneavoastrã adresatã domniei sale ºi m-a însãrcinat sã vã rãspund. Cu privire la prima dvs. întrebare, sunt de spus urmãtoarele: calcularea fazelor Lunii este bazatã pe determinarea Lunii noi. Pentru scopul acesta, se pot folosi unul din diferitele tabele care se deosebesc unele de altele însã prin acurateþea rezultatelor la care conduc. Sunt de fapt tabele care dau rezultate care pot fi în eroare de cel mult o orã. Pe de altã parte, folosind tabelele lui Schoch (astronomice etc.) se obþine timpul Lunii noi cu o acurateþe de câteva minute. În probleme cronologice, se are de-a face adesea cu determinarea Lunii noi, vizibilitatea cãreia - aºa cum bine se ºtie - joacã un rol distinctiv în cursul vechiului calendar iudaic. De exemplu, acurateþea calculãrii ei cu ajutorul tabelelor lui Neugebauer, este pe deplin corespunzãtoare pentru cerinþe cronologice. Vin acum la a doua întrebare ºi anume cu privire la acurateþea cu care poate fi calculat un 14 Nisan. Atâta vreme cât determinarea lui 14 Nisan este bazatã pe apariþia Lunii noi - astfel o problemã pur astronomicã - nu întâmpinãm nici o dificultate. Miºcarea Soarelui ºi Lunii în trecut, în vremurile antice, este cunoscutã destul de bine din date cu privire la eclipse pentru a calcula Luna nouã ºi Luna nouã vizibilã cu suficientã acurateþe, aºa cum am afirmat mai sus. Întrebarea este însã dacã pe vremea lui Hristos începutul lunii era determinat prin observarea Lunii noi vizibile sau dacã la data aceea erau larg rãspândite alte forme de calendar. Aceasta este o problemã importantã pe care trebuie sã o stabileascã cercetãtorii Antichitãþii.

Dacã cineva, pentru un anumit moment, presupune cã începutul lunii era bazat pe observarea Lunii noi, nu poate afirma sau tãgãdui cu deplinã certitudine cã o determinare calculatã a unui 14 Nisan ar coincide cu aceea obþinutã din observaþii actuale ale Lunii noi. O abatere de la rezultatele din calcule poate avea loc în anumite împrejurãri dacã în condiþii slabe de observare, lungimea lunii era determinatã ciclic. La fel, folosirea empiricã a intercalãrii [de exemplu, intercalarea unei corectãri a unui al doilea Adar] poate duce la nepotriviri. De aceea, fiecare caz trebuie sã fie cercetat separat în tratarea acestei probleme, deoarece este totdeauna posibil ca, prin situaþia favorabilã a unui anumit caz, un calcul demn de încredere poate avea loc, în timp ce, pe de altã parte, nici un rãspuns echivoc nu poate fi obþinut în circumstanþe nefavorabile. Cu deosebitã stimã, (semnat) Dr. Ulrich Baehr" (Dr. Baehr a scris scrisoarea sa în limba germanã. Traducerea este fãcutã de Simone Daro Gossner de la U.S. Naval Observatory - Redacþia) Bibliografie AMADON, GRACE. "Calendarizarea iudaicã anticã", Journal of Biblical Literature, LXI (1942),227-280. un studiu tehnic al unei metode propuse de a potrivi calendarul iudaic pe vremea lui Hristos, explicând, cu diagrame, factorii astronomici cuprinºi în calendarul lunar. El ajunge la concluzia cã anul rãstignirii a fost anul 31 d.Hr. Din nefericire, datele iudaice derivate din date lunare sunt toate bazate pe presupunerea care rãmâne nedoveditã în lipsa dovezilor sursã - cã iudeii au calculat calendarul lor aºa ca sã facã din 13 Nisan ziua Lunii pline ºi deci, uneori începeau pe Nisan la un interval relativ lung (pânã la trei zile ºi mai mult) dupã conjuncþie. La fel, dovezi existente nu susþin o altã premisã pusã - cã mielul Pascal era de obicei junghiat la apusul soarelui de la începutul lui 14 Nisan ºi consumat în seara aceea. Totuºi, cineva care poate folosi datele tehnice cu discernãmânt va constata cã articolul acesta este valoros. Vezi critica acestui articol de Richard A. Parker ("Calendarizarea iudaicã anticã: criticã") în acelaºi jurnal LXII (1944),173-176 ºi rãspunsul lui Miss Amadon ("Calendarul crucificãrii") în acelaºi numãr, p.177-190. BOAK, ARTHUR E.R. A History of Rome to 565 A.D. Ed. A 4-a New York: The Macmillan Company, 1955. 569 p. O bunã istorie scurtã a Romei, concisã, interesantã, uºor de citit ºi cu autoritate. Capitolele 16 ºi 17 se ocupã de evenimente ale perioadei Noului Testament. The Cambridge Ancient History (vezi cele scrise în acest comentariu, vol.II, p.163). vol.X, The Augustan Empire, cuprinzând perioada de la 44 î.Hr., la anul 70 d.Hr. dã fundalul organizaþiei ºi administraþiei imperiului în timpurile Noului Testament. De un deosebit interes pentru studiul acesta sunt capitolele 5,11 ºi 19, despre August, Irod, Tiberiu. DEISSMANN, ADOLF. Light From the Ancient East. Tradusã de Lionel R.M. Strachan. Ediþie rev. Londra: Hodder and Stoughton, 1927. 535 p. O lucrare savantã ºi totuºi uºor de citit, asupra limbii ºi formei literare a Noului Testament ºi asupra fundalului lui religios aºa cum este ilustrat

de descoperiri recente din secolul I - scrisori, contracte, documente juridice, fragmente literare, etc., cele mai multe pe papirus. Deissmann a fost cel dintâi care sã arate clar înrudirea dintre Noul Testament ºi aceste documente ale vieþii de toate zilele în greaca neliterarã. Ilustraþia din faþa paginii 5 prezintã o inscripþie care menþioneazã pe Quirinius, nota de la p. 5ºi 6 despre inscripþia aceasta ºi o alta a lui Quirinius, pentru care el citeazã pe Sir William Ramsay, The Bearing of Recent Discovery on the Trustworthiness of the New Testament. Mai este ºi o ilustraþie ºi o trastfel de a unui document care anunþã un recensãmânt în Egipt, în care fiecare cap de familie trebuia sã se înapoieze la cãminul lui pentru înscriere (p. 270-271). HORN, SIEGFRIED H., ºi WOOD, LYNN. The Chronology of Ezra 7. Washington: Review and Herald, 1953. 160 p. O lucrare semitehnicã care stabileºte data 457 î.Hr. din dovezi scrise. Capitolele ei mai de la început dau faptele fundamentale, cu documentare asupra calendarelor antice ºi a calculãrilor de ani. Vezi tabelizarea ipoteticã a unui calendar iudaic de cãtre aceºti autori în comentariul acesta, vol. III, p.108,109; vezi de asemenea, asupra problemelor calendaristice, alte cãrþi înscrise în bibliografia articolului asupra calendarului iudaic în vol. II, p.123. JOSEPHUS, FLAVIUS. Vezi explicaþii la p. 81. OGG, GEORGE. The Chronology of the Public Ministry of Jesus. Cambridge: The University Press, 1940. 339 p. O cercetare a datelor prezentate de diferiþi scriitori, ajungând la datele 28/29 pânã la 33 pentru lucrarea lui Isus. Cercetãtorul subiectului care poate sã cearnã diferitele opinii ºi sã cântãreascã dovezile pentru a ajunge la propriile sale concluzii, va gãsi material valoros în cartea aceasta, deºi concluziile ei nu sunt acceptabile. De pildã, ea explicã ºi respinge teoria coregenþei anului al XV-lea al lui Tiberiu (p. 173-183); discutã diferitele soluþii ale problemei ultimei Cine ºi calendarul iudaic (cap.9); prezintã numeroase puncte de vedere asupra lungimii lucrãrii lui Hristos (cap. 4-6), de asemenea ºi asupra datei rãstignirii ºi a metodelor de calculare lunarã folosite de obicei (cap.10). OLMSTEAD, A.T. "The Chronology of Jesus' Life", Anglican Theological Review, XXIV (1942),1-26. O susþinere excesiv de dogmaticã a presupusei datãri fixe a lucrãrii lui Isus. Eliminând un text despre Paºte din Evanghelia lui Ioan ºi aplicând "sãrbãtoarea iudeilor" la sãrbãtoarea corturilor, articolul acesta acordã lucrãrii lui Isus numai cu puþin peste un an. Expunerea din partea ei a lui 7 aprilie, anul 30 d.Hr., ca datã a rãstignirii nu este nouã, dar trece dincolo de alþii în a pretinde dovada absolutã dintr-o reconstruire (teoreticã) a calendarului babilonian (vezi Parker ºi Dubberstein în bibliografia aceasta). La scurt timp dupã ce a apãrut articolul sãu, acelaºi autor a fost amãgit sã publice o altã concluzie netemeinicã prin examinarea prea superficialã a unei cãrþi noi asupra lecturilor antice din Scripturã în sinagogã. El a intercalat într-un apendice la cartea sa Jesus in the Light of History (Scribner's 1942), susþinerea cã lucrarea lui Isus a început cu predica Sa din Isaia în sinagoga din Nazaret la 18 dec. anul 28 d.Hr. ºi deci a durat exact 475 de zile! Pentru o respingere a susþinerilor dogmatice ale lui Olmstead cu privire la presupuse date fixate vezi Carl H. Kraeling, "Olmstead's Chronology of the Life of Jesus", în acelaºi volum al aceleiaºi publicaþii, p.334-354. PARKER, RICHARD A., DUBBERSTEIN, WALDO H. Babylonian Chronology, 626 B.C.-A.D. 75. Ed. a 2-a, Chicago: The University of Chicago Press, 1946, p.46. Conþine tabele dând data Iulianã a zilei 1 a fiecãrei luni a calendarului babilonian, reconstruit din tabelele lui Schoch ºi Sidersky ºi încorporând informaþii cu privire la anumite luni a XIII-a din surse babiloniene. Trebuie sã se ia aminte la avertizarea de o eroare de o zi la 30% din luni ºi mai mult cu privire la date iudaice.

TALMUD. Vezi lãmuriri la The Babylonian Talmud la p.101.