POEZII(dincolo de cele ºapte râuri)

TOMA GEORGE MAIORESCU

Mânzul*Motto:,,Codrule, codruþuleCe mai faci drãguþule?”M. Eminescu

Mânzule mânzuþuleBun venit puiuþule

Mânziºor mânzocMânzuleþ de focMânzuþ de norocMaicã-ta cu limbi de boareTe ridicã în picioare

Mânzulicã mânzãCin’sã te mai prinzã?

Murguºor de murg-murguþAlergând dupã cãruþ

Eºti buimac ºi ud te clatiniPui de prinþ între noatini

MurguleþRoibuleþCiucãrelStrânjnicelCârlãnaºTretinaº

Ori eºti ºargOri eºti corbeanSau te pomeneºti bãlan?Sau jãrpanSau ghipanCu aprfum de mãghiran?

Ochii globuri de agaveRãtãcesc în lumi firaveCreºti rotaºJugãnaºbuiestraº sau lãutraº?

Sau dârdalãPe cãrare de imalã?Sau visezi la sanieMânz de piticanieCu gãteli din ladã

*Versiune postmodernã

Gata de paradãNuntã mare clopoþeiªi o droaie de cãþei

Eºti huþan sau eºti tarpan?Ori fugaci sau chiar gonaci?Eºti mustangSau ducipal?

Ce visezi puiuþ de cal?Sã te urci în vârf de munteCu stea magicã în frunte?

Mînzule mînzuþuleUn’te duci cãluþule?

***

Va veni un vântºi va smulgeºi ultima frunzãva veni o noapteva închide ºi pleoapastelei din urmãdar eu voi scãpãrao silabã dincolode orizont

Lecturile somnului

cumplite sunt lecturile somnuluiimagini descompunmateria iluziei

trecerea e doar aparenþa visului

tu ºtii cã umbra ochilor tãie singura mea realitatechiar dacã memoriapatineazã în alte oglinzi

mã reabiliteazã pãdurilechiar dacã garoafa sfârcurilorimi decoloreazã buzeleºi sub piele migreazã

populaþii de termitenu mã închin trecerii

chiar dacã dorinþa mã zvârleîn delirul simþurilorºi cearceaful ud de ploaiese usucã de ºoapte

ºtiu: e materia iluziei

reþine:cometele traveseazã noapteafãrã sã priveascã înapo

nu sonda absenþeletimpul îl mãsoarã doarstelele fixe

ele ard în cercuri de arborisecuritatea mea e în ochii tãiîn umbra lor neþãrmuritã speranþa

ºi dacã mã întrebide ce descompunmateria iluziei în gesturi pãdurile în cercuribombardamentele stelare în silabeºi de ce împãrtãºesctristeþea antropofagilorcând scruteazã viitorulreþine:trecerea e doar speranþa visuluidacã nu vom ºtisã facem necesara distincþie

între a trãi ºi a existaºi vom viola mai departeteritoriul sentimentelor personalehamacele legate de trunchiurise vor desface din nodurile lorºi ne vom prãpuºi fãrã urmãîn abisul lipsei de memorie

1986

Calul albastru din conul de umbrã

AM-am regãsit cu ideiletrimise la hibernaregol gol golcaun ceaslov cu litere smulseºi n+am observat cândîn jurul creierului meu a crescuto translucidã ºi superbã colivieacum sunt de-a dreptul uluitnu-mi pot explica nici cu ajutorul silogismului(care-i mai mult o simplã inegalitate aritmeticãdecât un apanaj al teoriei mulþimilor)cum de a irupt din mine cu coada fluturândîn ciuda climatului de somn dirijat

umbra acestei idei ca un cal albastruuumbra acestei idei se vede vãraticãºi de-a dreptul somnambulã

BDesigur a rãtãcit multprintre circumvoluþiunipânã a inceput sã umble noaptea pe acoperiºîn loc sã doarmã în puful moaleal patului confratena rãtãcit mult printre baraje-slogane-capcanenoaptea fie ºi pe lunã plinãpe coama þuguiatã a umbreiºi când nechezând de fericirecã luna e un triunghi isoscel raþionalîn ciuda tuturor decretelor care o oficieazãîn forme elipsoidaleºi a edictelor trenuri-abator vizând holocaustul raseicabalineel ºtia cã a reputat o istoricã biruinþãasupra somnului

CTotuºiar fi o eroare sã credemcã treaz înseamnã negreºitsã umbli noaptea pe acoperiºpoþi hoinãri ºi prin canale de scurgereale oraºuluisau poþi dimpotrivã sta liniºtit pe o margine de apãcu o nuia ºi un cârlig

prins de firul de smoalã smulsdin coada pintenoguluia fi treaz nu înseamnã negreºitcã trebuie sã sufliîn trâmbiþe de argint ca sã cadã dintr-o datãtoate ziduriledar probabil sã nechezi de fericirecând soneria taie liniºtea în douãca un joagãrºi tu nu ºtiice noi capcane ale somnuluite aºteaptã implacabildupã uºã

DUn cal cosind câmpulcu molarii galbeni de nicotinãsau speriind peºtele argintiudin ºuvoiul de pãcurãsau ºtergând cu coamapraful de pe galaxia alfasau lãsându-se cu aripile lipitede trupul umedabsorbit de tãcerede vidul cosmicca sã întoarcã ecoul copitelorspre trunchiul isoscel al luniiºi de aici ca un tropãit galactic peste bolþilecanalelor subteraneca un ecou al zborului nemãrginitca ecoul unui strigãt de eliberare

al ideii din conul de umbrã al ierniial aceleaºi idei vãraticecare nu vrea sã doarmãal aceleiaþi ideicu care m-am pomenit dintr-o datã nu ºtiu cumzburând ca un cal albastru fãrã frâiepe-aceastã hârtie evisceratã

Selena mirabilis

dacã m-aþi întins pe punteca pe o masã de disecþiecu palmele bãtute în cuiecu un cãluº în gurãºi vreþi sã-mi ãnfigeþi în inimãca unei pãpuºi de cearã magiceun pirin înroºitsã nu mai pomenesc nici în gând

delirul busoleiºi deriva drumurilor debusolate

ºi mã fericiþi cu apelative ad-hocSerenisme Excelenþã Nãpârcãîn timp ce purtând orgolioase pãlãrii cu pene de pãundaþi roatã cerbului împãiatºi scãrpinându-l între coarne

scandaþi peripatetizând,,ve-niþi pi-raþi sã ne-n-vãþaþiîn a-bor-daj sã fim stã-pânisun-tem co-pii nãs-cuþi bã-trânisã ne-n-vã-þaþi sã fim stã-pâni”

ºi iar apucaþi foalele sã înroºiþi piroaneîmpletiþi leagãne-sicrie din rãchitã sau studiaþi cântând

aplicarea teoriei mulþimilorîn recuperarea corãbiilor eºuate

dar eu stau rãstignit pe masa de disecþieprivesc frânghia întinsã între catargeplãmâni peºti caracatiþe viscere ºi rinichiagãþaþi în cârlig de rufese leagãnã în spleenul unui vânt de pupaºi rãstignit pe o punte plutiroare mã gândesc cãun petic de pãtrunjel în curteface mai mult decât întregul sol galacticchiar dacã am virat ancoraºi corabia a pornit cu toatã forþasistemelor sale electronicecu aceiaºi play-boy bronzaþi la bordîntr-o geometri invariabilã ºi mereu corectatãspre grãdinile suspendate ale intergalaxieispre Paradis CityEuromondiaSelena Mirabilisº.a.m.d.

1981

Hipnogogie

Când algonchini albaºtrilemuri ºi semizeine vor pofti la nunþile secretepe pânze ºi corãbiiheraldici sibilinese vor umfla ca zborul de eretePterodactili pãroºicu ochi parabolicine vor veghea din spaþiiclepsidre hipnogogicvor cerne în nisipuricosmogoniidin alte generaþiiEpave exaltate ºi-arhangheli epileptici

putibondând obsesii sexulaevor celebra ritos în capul meseielipsele ºi formele ovaleE însuºi tâlcul magic al calului troianrãscumpãrat de-o hetairã anonimãca depãºit îngheþul la 0 absolutsã fie doarcând nunta se animãºi-atuncea populaþii de manechine albealunecând pe axe abisalevor preamãri delirul paralogicºi drumul

aparentpe verticale

1975

Culori

Caprele, capreleUrcã din greuGolgota, golgotaDin sufletul meuÎn frunteSe caþãrãÞapul SabinCoarnele luiCoroanã de spini.În urmã-i trufaºãTrecePreamândraAleasã-ntre oarbeDe Sâmbra.Crãiþa-i a treiaCu cruceaPreablânda.În salturiÎncheie

UrcuºulBolânda.

Copita din faþãPipãie drumulCerbice cãlca-vorNecumulNicicumulÎn stinse priviriFixate-nainteLucesc-doarPâcloaseAduceri-aminte.Degeaba mirajeSiuº-curcubeuNu-i þara culoriiÎn sufletul meu

Golgotele nu-sOsuar de sorginteCi culori putrezite-nCuvinte.O capreCu ochii întorºiÎn abisOrbirea-iDesigurUn altParadis.

1988

Un ochi zburând

noapteapocnescicoanelezboarãprin tãcerecâte-un achide sfântcinemãsoarãtoaneleobiectelorpe-acest pãmântîn cimitirul Belus-a ocupatºi ultimul

locaºteaptãîn schimbnoi crematoriipurificaþi-vã deciprin focºi veþi plutiprietenica norii

cãci altfelce-am mai aveade speratîn sihãstria noastrãcolectivãdacã nuîn rânddisciplinataºteptândsalata de andivãsau fluturânduralele pe buzevreun solal neguroaselor planetece-i drepthãlãduite de meduzedar falnic înorbirile secrete

când în pãmântnu-i loc a ne întoarce

când tigvele-s zvârliteîn betoanerefuz de golurifunigei de pacevãzduh turnatîn splendide canoane

atât

noi basmelor nu le-ncheiemsfârºitul- un ochi zburând- înseamnã-un început-cãci dacã-n lumeva dispare mitulCuvântul însuºi va rãmânemut

1978

Drumul

Eu nu vând ºi nu cumpãrCenuºa Crucii pe care a-i fost rãstignitDar ca martor al aceleiDramatice crucificãriAm dreptul moral sa afirmCã aceea CruceN-a putrezit în pãmântn-a fost tãiatã-n aºchii-talismanºi n-a fost mistuitã de flãcãriImediat dupã ce ElA fost coborât ºi pus în linþoliul albPe Cruce a fost ridicat CelãlaltDupã sãvârºirea AcestuiaCrucea a fost preluatî de Altul

ªi-n fiecare clipã de AltulPânã-n vecii vecilor

De aceea vã spun vouãEu nu vând ºi nu cumpãrcenuºa Cruciici doar martoral trecerii ei de la Unul la Altulvreau sã vã rogvã vã împãcaþi cu gândulvã nimeni nu poate fi salvatde Drumul Golgotei

Tabloul dinamicla început de mileniu

Aleargã vaci nebuneMugind peste EuropaPiei satanã – strigãStareþul CleopaPiroane ruginiteÎn inimi de cârpeMarionete îºi cautãO nobilã stirepeStrigoii moroiiVin în ºiraguriUngeþi geamuri ºi praguriCu gaz ºi mujdei

E noapte de Sfântu AndreiSperiaþi pompeianiiSe scoalã din lavãSã sarã drept

Strigoii moroiiVin în ºiraguriUngeþi geamuri ºi praguriCu gaz si mujdeiE noapte de Sfântu AndreiSperiaþi pompeianiiSe scoalã din lavaSãsard drept într-oOglindã concavãBalenele nopþiiDin cupe s-adapãLupi in caguleÎnoatã sub apãImobil stã centrulRoþii de carLuna-bolid s-a opritÎntr-un parJongleurii de fiscLiciteazã creanþeBocancii cu þintãSe-nfundã-n speranþeCum se mai schimbãMãºti ºi proiecteOmul clonatZâmbeºte-n prospecte

Ajutã transplantulDe creier sicofant?Mãsori cronometricTranziþii-n neant?Cu pocnet de biceªi-n zgomotul capselorInterferenþteleBruºte sinapselor

Câand becuri de-alarmãPâlpâie-n MallPe strãzi se multiplicãRegele golRuleta ruseascãRulând era coxuluiCere-autonomiaNonparadoxuluiStanislawski dormeaCu pãduchioºii-n azileDar arta n-o afliÎn jocul de bileAutenticul nu-iReal-informaþtieCi harul turbatCi starea de graþie

Unul in trei

Pe un camp nesfarºitin halate lungi de inMoise si Mahomed rãtãcescfãrã o directie anume stabilitãei cautã crâmpeie / zdrenþe / sfãrãmituride copiisfartecati de bombe

Aº extinde metafora lui Evtuºenkoconvocându-l la rãscolirea spaþiuluiºi pe Isusintregind astfel un sens cu caresunt sigurprietenul meu poetul rusva fi de acord

Deci pe nesfârºita pustietate de sticlãluminatã când de-un soare muiat în sângecând de-o lunã ingãlbenitã de spaimãCei TreiMoise, Mahomed si Isus(dupã ce Unul-Unicul a fost sfâºiat în treiªi arealul sufletesc parcelat)cautã împreunãînsângerate ciozvârte de prunci

Ei ºtiu:fãrã recompunerea întreguluinu poate exista resurecþieDoar într-un târziucând umbrele se vor lungiCei Trei îºi vor da seamacã sub paºii desculþiscrâºnind cioburi de sticlãnu zac numai rupturi de copiici ciopârîþitãinsãºi fãptura lor

Cã de faptcãutând impreund frânturile celor cen-au apucat sã pipãie viitorul(ca recompunându-le sã le restituie vieþii)Ei iºi reintregesc Sinele sfâºiatredimensionând la statura originalãUnul-Uniculfãrã-nume fãrã chipdin toate din toþidin fiecare Indivizibilul.

Insomnie semanticã

demenþa cuvintelor supraponderalealergând spre panglica intinsã la finiºul curseiretorica anxioasã a convenþiilorincercând canonul pe mai multe vocisilabe eviscerate scandate unisonmetamorfoza insignifiantului în personalitatecodul ambiguu al conversaþiilor mondenecãutând faþa ascunsã a fonemeiseductia reconfortantã a discursului publictranchilizând revoltele spontaneapologetica provincialã a sintagmelor notabilepetalele decolorate ale vocabulelorplutind stângaci ca un nor inutilcuvinte întoarse pe dos

ca o hainã prea uzatã cuvinte stresate schilodite rupte in douãviolate de sensîmpleticindu-se bâlbâindu-secuvinte muribundecontur netrupescrãtãcind dezarticulat gura plinã de pãmântpiatra tombalã tãceriicimitir semantic fosilizatdepozit de speranþe calcinateiluzii descompuse-n putregaipietrificate-n pulberea oaselor

Acarianul auriu

De un timp în coaceLa o palmã de colþul ochiului stângA început sã atârne un firMai târziu s-a agãþat de elCãutând sã se legeneUn pãianjen auriu

Am încercat sã-l înlãtur printr-unGest fermDar mâna mea n-a bãtut decât aerulAm crezut apoi cã e probabilUn fir de pãr rebelSi razele soarelui rãsfrângându-seÎmi creeazã halucinaþii vizuale

Dar pãianjenul auriuApãrea si la cerul înnorat

Oculistul mi-a fãcut un fund de ochiDar n-a gãsit ce sã sfideze normalulDe altfel la sfârºitul vizitei(Dupã ce a tãiat factura)Mi-a mãrturisit ca el însuºiVede uneori în colþul ochiului(Când stâng când drept)Un fir atârnând probabil tot un acarian

Dar nu-i dã nicio importanþãªi mã sfãtuieºteSã-l trec ºi eu cu vedereaCãciNu-i aºa domnul meuCâte nu ni se par cã aparFãrã sã existe mãcar?

De Sânziene

Arcuri de triumf din papurã verde semeaþãºi cununi de sulfinã culeasã pe ceaþãcortul întins panã-n fundul liveziiºi orzul gãlbui prin febra amieziiºi nunta pupilei de brigadierîn aer junghiatul þipãt de viertarafu-l acoperã abil ºi subtil „hai cu mine drag copil

sã ne dam în ringliºpil”vecinul (care a trãit cu maicã-sa pânãla înhumare)ºi-a scos chelia în soare

la metalo-casnica din nou inventarpentru „reaºezat„(sodã? lemn? mânzat?doar nu se scoate la mezat un cnezat!)în baltã nu se scaldã nimenide Sanziene e zi rea de înecîn pãdure ºcolarii se întrecavizi„cine adunã-n butoaie mai multe omizi?”Piki (cel care a mâncat nasul ºi urechilefraþiorului-sugar) se-ntrece ºi el cu Bãlan cel buzat„carele sparge geamuri mai multe la accelerat”(neapãrat cel internaþional de Ruse)strigarea de nuntã de la 800-n sus e!apa nu curgegrãdinile au ajuns în stare liticãprimarul cu intarziate pasiuni arheologicedezgroapã o vatrã neoliticãnumai ovãzul în câmpºi vidrele dorm tâmp

somn de sãrbãtoaresatul poartã flori la pãlãrieºi în gât ºtergare

,,hai cu minedrag copilsã ne dãm în ringliºpil”

Teama

undevaîn subconºtient sau aiureapititãgalbenãîn zeghestã de veghegata sã tremurefricade angoasa din noide cutremurede rãzboide excomunicarede necomunicarede acel tsunami al urii

armãsarul acvaticsãlbaticdezlãnþuitinfinitapocalipticridicat în picioaretârând planetape-o coamã de valspre lagãrul spaimei finalde exterminare

Plural

S-ar putea sã n-am totuºi dreptatecã nimeni nu mai cautã þap ispãºitorcã singularul s-a epuizat pe tarabe ciudateîn fum de oase sau cârlige de-abatorca azi complexul de vinã se numeste pluralcolac de salvare pentru ce-a fost ºi ce estecã radiosul Maine nu-i decât un prea lung discursinauguralmereu identic cu sine-n festine agreste

ºi timpul de observaþie s-a umplut de privateoraºe subterane saltimbanci si cisternenu se mai lanseazã Ciclon B din aerostate

focoase de neutron aºteaptã soluþii eternenimeni nu mai mânã convoaie de oameni sau vitetotul se dirijeazã pe terminale de calculatoram renunþat sã ne pierdem iluziile-n vagoaneplumbuiterãtãcind linii moarte-n viitorazi totul e mult mai simplu mai rãspicatclarobscurul s-a topit în noapte sau zicum spune Elytis - pretutindeni rahatrahat în jos ºi sus cine ºtie ce-o finu-mi plac intrebãrile ca niºte sãli de-aºteptareºi nici rãspunsuri-fregate dispãrând pe undelumea e-o imensã pistã de decolarecu avioane zburând în neundes-ar putea sa n-am totuºi dreptateºi-om urni acest timp aparent sculpturalchiar dacã-l impingem pe roþi cam pãtratecãci dreptul la viaþã se numeste plural

1982

Labirint

nu umbãm dupã carul mare al iluziilorghitara electricã ne þipã iubiriledar mai mult absenþa lor împroºcatã cu varromantici demitizãm sexullipim petice false pe blugii de vãcarinimi galbene ºi frunze roºii pe coateºî visul e-un petic coloratpe latrina publicã poatepurtam doliu universal sub unghiipentru adevãrul cu neutron sau entropicãnu credem în geriatrie socialãîn manichiurã filantropicãîn farduri politice

în pomezi cuvioaseîn slogane învieri futurologieîn elixire miraculoasenu ne târâm dupã carul mare al iluziilornumai cã potecile noastre umblate-neumblateîncurcate în paienjeniºul socialnicãieri nu ies în spaþii curateºi nu gãsesc ieºirea din labirintºi vaicum sã trecem prin mãri de absintºi cum sã cãlcãm cu cizme de geambaº drept peste fãrã margineatristeþiidin sufletul nostruîncã pãtimaºinca trufaºîncã nu sinucigaº

1977

Tinereþea mea

În ce depãrtãriîn ce lume anticãte-ai pierdutsãrmana mea tinereþe anticã_

(Aripi albastrenemãrginit universzbotr infinit spre astre ºi vers)Secoleziduri de cearãtimp rãstignit imprecisceasornic inversrãtãcit paradisCa în neguri contururi se ºtergcu glezne bãtute în fiare alerg

Înapoi?Înainte?Nu ºtiu...Totul rãdunãgol de sicriuse sfãrâmã în vidse destramã

Caut ºi mi-e teamã

Unde-i cadavrul?Pe umeri cine-l ducesus pe o vânãtã cruce? Unde ºi Cine mi-l poartãspre pecetluita de 7 ori Poartã?Înapoi?Înainte?Atât m-au rãmas doar: cuvinte.Timpane de plumbgîtleje striviteochi de sticlã umplute orbite.Cinedar Cineîmi poate rãspundeTinereþea mea unde e unde?Cine mã poate dar duceIar mormântul cu vânãtã cruce?

(Aripi albastrenemãrginit universzbor infinit spre astre ºi vers)

Au albit nopþile

ªi dacã-þi spun: nu se mai poatee pentru cã au albit nopþileºi sensurile au rãmas descoperitee pentru cã s-a comis un atentat la cuvântºi ideile au rãmas goaleca niºte statui fãrã formãªi dacã-þi spun nu se mai poatecel care a înjunghiat cuvântulºi-a prins de omoplaþi aripiiar cel care poartã cuþitul în spate – aplaudãªi dacã-þi spun: nu se mai poatee pentru cã sensul a rãmas în afara cuvântuluirãtãcind orb între gestul mecanic ºi ºtreang.

1970

Melci

melci cu antene zdrobitecarã în spatespirala vieþii lor lunecoasebâjbâie spaþiulcãutându-se

oameni purtând pe umeripovara potecilor încurcaterãtãcesc spaþiulcãutându-secum dâra de salivã argintiea melcilor cu antene zdrobiteomului îi paveazã urmasurâsul oncogenal disperãrii

februarie 2008

La Zidul Plangerii

ªi-a culcat pe o bancã arma „Uzi”ªi-a suflecat cãmaºa kakiªi descifrand tainice indicaþii graficea început sã-ºi înfaºoare pe antebraþbenzile negre.Poate ca Dumnezeul pãrinþilor sãia rãmas la Auschwitz sau aiureaPoate nici Dumnezeul copilãriei saleincã n-a revenit din exildar ºi-a legat pe fruntecutiuþa neagrã cu porunciºi cu bocancii grei de pulberi s-a apropiat de ZidO Doamne ajuta-mã sã-þi indeplinesc poruncile

(ºi nu în ultimul rând legea aproapelui)se ruga soldatul leganandu-ºi trupul deºirat înfaþa ZiduluiDacã lacrimile vârsate la Zid s-ar aduna,picãturã cu picãturã cel mai greu fluviual lumii ar porni de aiciDacã din fiecare dorinþã rostitã aici s-araprinde mãcar o flãcãruie de opaiþ ar fi atâtaluminã în lume cã n-ar mai incãpeanici mãcar umbrafirului de iarbã

Ajutã-mã Doamne sã prefac nisipurileîn livezi roditoare ºi lumina Ta în dragostepentru aproapele meuIþi mulþumesc o Doamne pentru pãmântul acesta sfâantde unde nu mai pot fi gonit (nici în convoaie de abatornici ca un Câine de pripas)numai pentru ca sunt ceea ce suntªi dacã Tu eºti ceea ce eºti ajutã Doamneca iubindu-mi aproapele ca pe mine insumisã mã iubeascã ºi el la fel. / Amin.

Haosul - ordinea maxima

1Haosul e ordinea maximaîntr-o dezordine absolutã2Dragostea e starea de fluidizare a Sineluicând acesta se revarsã în Celãlalt.3Adevãrul e absenta alternativeiMinciuna artisticã - dimpotrivã4Arta este drogul prin careEul ameþitSe aruncã intr-un Timp ideal

5Unde incepe clonareaAgonizeazã metafora6Iubirea e iezerul SineluiIrupt în havuzSã lege pãmântul de cer7Poeziaorgasmul stãrii de graþie8O sãmanþã albastrãa rãtãcit în mine vijelia oarbãºi-a crescut peste noapteîntr-un ochi imenssã to soarbã9Bolnav sunt de tineOracol cu lancea in inimãOtravã ºi foc imi curg în vineDoamne, o Doamne, þine-mã10Pe drumul vietiiCãlãtoruleMoarteaNu-i decâtO haltã de ajustare11Fluturii - petale cãutând Þara FlorilorFlorile - fluturi incremeniþiÎn zãdãrnicia cãutãrii

12Câmpul vizual al poetuluiRoatã de bronzSpaþiul dintre cuvinteRostogolind13Din când în cândMã reintorc la minela izvodsã mã confruntsau pur ºi simplu sã vãddaca mai SUNT14Ne pavãm drumul cu iluziiºi ne înghit gropile15Frecvenþa ideilor altoraCa sã le gãsim pe ale noastre16Tãcerea albului –Albine îngheþate în faguri17 Am reinventat oiºtea cu dublu sensSã înhãmãm caii la ambele capeteFãrã nici un risc de a greºiDirecþia18Prezentul –plasma atomiºtilorApoape nici n-a apãrutCând vezi bineNu-i

19Suntem ºi nu suntem vântul despre noi înºineÎntre real ºi oniricVeveriþã rotindu-se Într-un cerc de foc20Poezia e ieºirea din sine a Sineluipentru a se revela ºi a se regãsi în Cuvânt.21Poemul e spovedania poetuluiÎn speranþa vieþii de apoi22Dacã poezia e lacrima de fericirea CreatoruluiMuzica e rugãciunea lui Dumnezeusã îmblânzeascã fiara din om

www.cartesiarte.ro – Editura on line

.......................................................................................................