FAMILIA ROMÂNÃREVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ ªI CREDINÞÃ ROMÂNEASCÃ

Editori: Consiliul Judeþean Maramureº, Biblioteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare ºi Asociaþia Culturalã „Fa milia Românã”

Di rec tor fondator: Dr. Constantin MÃLINAª

Di rec tor executiv - re dac tor ºef: Dr. Teodor ARDELEANRe dac tor ºef ad junct: Prof. Ioana PETREUª

Secretar de redacþie: Anca GOJARe dac tor responsabil de numãr: Florina VANCIU

COLEGIUL DE REDACÞIE

Hermina Anghelescu (De troit, SUA) 6 Vadim Bacinschi (Odesa) 6 Vasile Barbu (Uzdin, Ser bia) 6

6 Ion M. Botoº (Apºa de Jos, Ucraina) 6 Florica Bud 6 Sanda Ciorba (Algarve, Portugalia) 6 Eugen

Cojocaru (Stuttgart, Germania) 6 Flavia Cosma (To ronto, Can ada) 6 Cornel Cotuþiu 6 Nicolae

Felecan 6 Mirel Giurgiu (Fran kenthal, Germania) 6 Sãluc Horvat 6 Ion Huzãu (Slatina,

Ucraina) 6 Cãtãlina Iliescu (Alicante, Spania) 6 Lidia Kulikovski (Chiºinãu) 6 Natalia Lazãr 6

Adrian Marchiº 6 ªtefan Marinca (Lim er ick, Irlanda) 6 Viorel Micula (Sac ra mento, SUA) 6

Mihai Nae (Viena) 6 Ion Negrei (Chiºinãu) 6 Nina Negru (Chi ºinãu) 6 Ada Olos (Mon treal,

Can ada) 6 Mihai Pãtraºcu 6 Gheorghe Pârja 6 Viorica Pâtea (Salamanca, Spania) 6 Mircea Popa 6

Mihai Prepeliþã 6 Paul Remetean (Tou louse, Franþa) 6 George Roca (Syd ney, Aus tra lia) 6 Origen

Sabãu (Apateu, Ungaria) 6 Lu cia Soreanu ªiugariu (Aachen, Ger mania) 6 Vasile Tãrâþeanu

(Cernãuþi) 6 Teresia B. Tãtaru (Augsburg, Germania) 6 Traian Trifu-Cãta (Pe trovasâla, Ser bia) 6

ªtefan Viºovan 6 Erika Vârºescu (Is rael).

PRIETENII ªI SUSÞINÃTORII REVISTEI*

Valeriu Achim, re dac tor ºef al revistei „Pro Unione”, Baia Mare 6 Gavril Babiciu, col o nel(r), BaiaMare 6 Ioan Bâtea, procuror magistrat(r), Baia Mare 6 Pamfil Bilþiu, etnolog, Baia Mare 6 IoanBoroica, muzeograf, Sighetu Marmaþiei 6 Ion Buzaºi, prof. univ. dr., Universitatea „1 Decembrie1918”, Alba Iulia 6 Silvia Caba-Ghivireac, scriitoare, Herþa, Ucraina 6 Lu cia Da vis, ziarist,Auckland, Noua Zeelandã 6 Corneliu Florea, re dac tor ºef al revistei „Jurnal liber”, Can ada 6Stelian Gomboº, consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte, Bucureºti 6 Eugenia Guzun,ziarist, Ra dio Bucureºti 6 Vasile Ilica, Asociaþia „Pro Basarabia ºi Bucovina”, Oradea 6 Di anaIonescu, bibliotecar, Baia Mare 6 Vasile Iuga de Sãliºte, preºedintele Societãþii Culturale Pro Ma -ramureº „Dragoº Vodã”, Cluj- Napoca 6 Lidia Elena Kozma, conf. univ. dr., Universitatea de Nord,Baia Mare 6 Vasile Malaneþchi, re dac tor ºef al revistei „Ate lier”, Chiºinãu 6 Liviu Marta, di rec tor,Muzeul Judeþean Satu Mare 6 Ioan Miclãu, re dac tor ºef al revistei „Iosif Vul can”, Crin gila, Aus tra -lia 6 Tiberiu Moraru, preºedintele Asociaþiei „Morãriþa”, Oradea 6 Ana Olos, prof. univ. dr.,Univer sitatea de Nord, Baia Mare 6 Liviu Papuc, re dac tor ºef al publicaþiei „Revista Românã”, Iaºi 8 Mia Pãdurean, scriitoare, Ot tawa 8 Raisa Pãdurean, profesor, Tiraspol 6 Zinaida Pinteac,profesor, Frumuºica Veche, Ucraina 6 Vlad Pohilã, re dac tor ºef al revistei „BiblioPolis”, Chiºinãu6 Silvia Scutaru, profesor, Chiºinãu, Republica Moldova 6 Viorel Thira, preot, Baia Mare 6Viorica Ursu, muzeograf, Baia Mare 6 Mugur Voloº, profesor, Baia Mare.

IUNIE 2013 BAIA MARE

* Lista este deschisã tuturor celor care doresc sã susþinã ºi sã colaboreze cu Fa milia Românã

Redactori: Laviniu ARDELEAN, Simona DUMUÞA, Simona GABOR,

Valentina ROTARU, Paula RUS, ªtefan SELEK,

Corina ªANDOR-MARTIN, Antoaneta TURDA, Oana UNGUREAN

Tehnoredactare: Firuþa ªOMCUTEAN

Pe copertã: Gheza Vida la 50 de ani, alãturi de singurul Autoportret,realizat în anul 1963.

ADRESA REDACÞIEI:

BIBLIOTECA JUDEÞEANÃ „PETRE DULFU”

(Pentru redacþia revistei „Fa milia Românã”)

Bd. Independenþei, 4B, 430123, Baia Mare

MARAMUREª - ROMÂNIA

Tel: +4 0262 275583, Fax: +4 0262 275899

Email: familiaromana@ya hoo.com

Web: www.bibliotecamm.ro

Asociaþia culturalã „Fa milia Românã” - cont pentru donaþii:RO13BRDE250SV30956102500, deschis la BRD

Tipar EUROTIPBaia Mare, str. Dacia 4, tel./fax: 0262-211118

email: eurotipbm@ya hoo.com

ISSN 1454-8607

Gheza Vida – o personalitate accentuatãprin care Neamul Românesc

din Maramureº ºi-a vãzut Sufletul

Dr. Teodor ARDELEAN

Existã o poveste a lui Geo Bogza, frumoasã ca un poem mirabil. DespreDumnezeu ºi Sf. Petru ºi despre o gãzduire într-o casã de þãrani români. Însemn de mulþumire pentru primire, Sf. Petru îi cere Stãpânului Lumii „sã facã

ceva”, cât de cât, sã facã într-aºa fel „ca oamenii aceia sã-ºi vadã într-o zi sufletul”. ªiîntr-adevãr, peste câ þiva ani, din neamul acela de oameni, în satul acela... s-a nãscutMihai Eminescu.

În aceastã cheie l-am decriptat unii dintre noi ºi pe Marele Art ist GHEZA VIDA. Ca pe o ocazie minunatã ca Neamul Românesc din Ma ramureº sã-ºi vadã Sufletul.

Nu e o simplã aducere din condei a lu cru rilor. Mai ales pentru cei care au avutprilejul ºi privilegiul de a fi contemporani cu Vida. Întors mereu la vatra sa care-l chemaper ma nent ca o gravitaþie topograficã, Gheza Vida a devenit încã din deceniul cinci alsecolului trecut o personalitate atât de lucidã în filosofia sa artisticã, încât ascensiunea sapasionalã ºi profesionalã n-a mai întâmpinat nici o rezistenþã majorã, în ciuda unor vremimar cate de un ideologism de crepit.

Sigur cã unii justificã „succesele” manierei sale artistice prin „aderarea” sa la oanumitã ideologie, prin implicarea sa politicã, prin prietenia cu unii dintre „liderii roºii”ai Europei ºi ai Lumii. E o explicaþie valabilã ºi astãzi, dar numai la suprafaþa lucidã alucrurilor în evoluþia lor. În profunzime privind, dimpotrivã, putem decela cã tocmaidatoritã „implicãrilor” anterioare Maestrul Vida simte cã felul sãu de a se exprima ar tis ticare mult mai multe ºanse de reuºitã prin surprinderea elementelor antropologice perene.

Într-un Maramureº ge nial în Sinele Sãu în primul rând prin Arta lemnului, în caremeºterii au durat de sute de ani din lemnul codrilor biserici „falnice”, porþi „magice”, caseautentice ºi toate cele ale unui univers spe cific de viaþã, Gheza Vida, mergând pe linia unui tradiþionalism autoprogramat, risca ori sã nu fie remarcat, ori sã nu fie acceptat de o partesau de alta. Depãºind însã, tot ge nial, atât „manierismul pop u lar” cât ºi „elitismul ideo -logic” cu ale sale tendinþe fals-culturale, Gheza Vida deschide minunat ºi magic „fereastraviziunii” ºi, prin aceasta, poarta de intrare spre eternitate. Sculpturile sale aveau în acelaºi timp ºi simplitatea brâncuºianã a eliminãrii conºtiente a detaliilor neesenþiale, cât ºidemnitatea de a putea fi privite ca „reprezentând” op era de expresie majorã a „profiluluiantropologic” lo cal, fie acesta „om al muncii”, fie „stil de viaþã”, fie „lider istoric”.

E foarte clar cã a fost la mijloc atât o explozie de tal ent, cât ºi o formulã magicã de arezista cul tural în vremuri prea-ne-culturale. Iar timpul, ce putea curge atât foartefavorabil cât ºi în alte feluri, i-a fost prielnic. Prielnic pe dimensiunea contemporanã,operele sale fiind ur gent acceptate ca „model” ºi „puse în operã” de practicã monumentalã„oficialã”, dar prielnic ºi pe dimensiunea axiologicã majorã, în care artistul nu-ºi maipoate „ajuta” lucrãrile nici prin „explicaþii”, nici prin „susþineri”. E dimensiunea „cer -nerii ºi discernerii”, a analizei de esenþã, examen la care Gheza Vida a ieºit la fel de

IUNIE 2013 3

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

„biruitor”. Când cronicarii scriau „biruit-au gândul”, ne e clar cã la mijloc a fost loc dedisputã în idei. Când azi Gheza Vida, în cele mai exigente analize critice, este poziþionat nu doar ca „sculp tor ma jor al secolului XX”, dar ºi ca un „vrednic urmaº” al MareluiBrâncuºi, cel ce a intrat atât de timpuriu ºi atât de rapid în „universalitate”, e semn detrecere peste bariere, e semn de „virtute artisticã”, e semn de „trãinicie” a întregii saleopere.

Cã a fost o „personalitate accentuatã” a timpului sãu n-a încercat nimeni sãtãgãduiascã. Cã a servit ex em plar prin talentul sãu nativ esenþial cultura românã dinMaramureº, n-a încercat nimeni sã conteste. Dar „miracolul” acestei uriaºe reuºite, încare „broderia vieþii” ºi „filosofia esenþelor” s-au îmbinat maiestuos ºi magic, nu poate stadecât în aceastã decriptare, pe care am împrumutat-o de la Geo Bogza privitor spreEminescu.

Prin Gheza Vida, „art ist al locului”, devenit printr-o operã nepieritoare, „art ist alesenþelor”, Neamul Românesc din Maramureº întâi ºi apoi întreaga seminþie româneascãºi-a vãzut Sufletul. Suflet aºezat cu multã cumpãnire în „Sfatul Bãtrânilor”, în Mo -numentul de la Carei, în „Pintea Viteazul”, în Monumentul de la Moisei, în „Balada luiPintea”, în „Dans din Oaº”...

E o formã de decriptare simplã a unui destin „fericit” într-un mo ment în care, la 100de ani, lucreazã nu doar „op era”, cu toate „ecourile” sale, ci ºi viaþa artistului Gheza Vida,art ist al Maramureºului ºi Art ist al Neamului, art ist al Bãii Mari ºi art ist al Omenirii.

Fie ca acest scurt eseu sã rãmânã pe rãboj ca o „încercare” de Binecuvântare. ªi o„interpretare” cu tot balsamul ce-l poate pune în lucrare un mare admirator al unui mareArt ist al Sufletului-Românesc-în-Mare-Lucrarea-Lui.

4 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Maestrul Vida în atelier

Gheza VidaREPERE BIOGRAFICE

1913, 28 februarie – Se naºte la Baia Mare aloptulea copil al familiei Iosif ºiRozalia Vida, Gheza.

1920-1928 – Urmeazã ºcoala primarã ºi patruclase gimnaziale la Liceul „Gheorgheªincai” din Baia Mare.

1923 – La 10 ani ciopleºte din briceag o nuntã ºi o înmormântare þãrãneascã.

1928-1931 – Lucreazã ca grãdinar, paznic,salahor, muncitor de pãdure.Frecventeazã atelierul de picturã careaparþinea lui Mar tin Katz, SaroltaKahán, Lidia Agricola ºi era îndrumatde maestrul Alexandru Ziffer.

1932 – Este primit în organizaþia UTC ºi estearestat pentru rãspândirea unormanifeste.

Realizeazã douã figuri groteºti.

1934 – Sculpteazã: Cosaºul, Dabinuºca,Femeia cu gãleatã, Rãscoala, Þãrancãcu greblã.

În noiembrie, gazeta Bányai Lapokpublicã sub titlul „Un nou tal ent”,prima cronicã despre Gheza Vida.

1935 – Efectueazã stagiul militar la Satu Mare.

Sculpteazã: Þãran încercând coasa,Rãscoala (II).

1936 – Participã la înfiinþarea Sindicatului Artelor Frumoase din Transilvania ºi Banat.Este primit în PCR.

Sculpteazã: Þãrancã, Semãnãtorul, Mineri, Horia pe roatã.

1937 – Se constituie o nouã societate a artiºtilor bãimãreni în a cãrei conducere estecooptat ºi Gheza Vida. Prima expoziþie de grup, în 22 au gust, în sala festivã ahotelului „ªtefan” din Baia Mare. Expune lucrãrile: Miner, Þãran legat de stâlp,Þãran la interogatoriu.

În octombrie, împreunã cu un grup de voluntari, pãrãseºte clandestin þara pentrua lua parte la rãzboiul civil din Spania.

1938 – Luptã timp de doi ani în Brigãzile Internaþionale, pe fronturile de la Ma drid,Guadalajara, Andaluzia, Aragon, Catalonia.

Realizeazã lucrarea Cap de copil, din lemn de mãslin, dispãrutã.

1939 – Prizonier în lagãrul de la Saint-Cyprien, apoi în cel de la Gurs. Colaboreazã laziarele Libertate ºi Azi ºi mâine, scoase în lagãr.

Lucreazã gravuri în li no leum, acuarele ºi sculpturã: Horia, Cloºca ºi Criºan.

1940-1941 – Este transferat în lagãrul de la Argellés sur Mer, apoi la muncã forþatã înGermania, de unde, în noiembrie, fuge la Baia Mare.

IUNIE 2013 5

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

1942 – Intrã prin con curs la Ac a de mia de Belle-Arte din Budapesta ºi studiazã cuprofesorul Bári Jenõ.

Sculpteazã: Tãietorul de lemne, Aruncãtorul de disc, Nud de femeie, Minerii,Maternitate.

1943 – Pe timpul verii este concentrat într-un detaºament de muncã forþatã pentruromâni, la Seini.

Sculpteazã: Miner obosit, Copil mâncând, Þãran ridicând o poartã, Minerghemuit, Miner cu lãmpaº, Muncitor forestier, Dansator, Muncitori forestieri.

1944 – Continuã cursurile secþiei de sculpturã de la Ac a de mia de Belle-Arte dinBudapesta. Este concentrat la un detaºament de muncã forþatã pentru români înlocalitatea Kõbánya. Trei din lucrãrile sale: Mineri, Þãran legat de stâlp, Þãranla interogatoriu, sunt in cluse într-o expoziþie de grup organizatã la Cluj.

La început de au gust, se cãsãtoreºte la Baia Mare, cu pianista Ecaterina Kádar,fiica pictorului bãimãrean Géza Kádar ºi a pianistei Elisabeta Hevesi.

1945 – Gheza Vida se înroleazã ca voluntar în armata românã, pe frontul antihitlerist, ºiluptã pânã la sfârºitul rãzboiului, în Cehoslovacia.

O nouã expoziþie organizatã la Cluj cuprinde ºi cele trei lucrãri expuse în anulan te rior.

1946 – La expoziþia de artã plasticã organizatã la Cluj de Raoul ªorban, Emil Cor nea ºiCarol Pleºa, Gheza Vida participã cu lucrarea Mineri.

La 8 au gust se naºte primul copil al artistului: Gheorghe.

1947 – Expune la Salonul de picturã ºi sculpturã al Transilvaniei.

În acest an sculptorul terminã lucrãrile: Miner ghemuit cu lãmpaº, Buciumaºul,Dans oºenesc, Muncitor forestier, Miner, Farfurie cu re lief sculptat (Dans dinOaº).

1948 – La 24 octombrie, la Expoziþia de artã plasticã regionalã de stat a Transilvaniei,de la Cluj, Vida expune lucrãrile: Dans oºenesc, Cioban (Buciumaºul),Sãhãlbari.

La prima Expoziþie anualã de stat a artelor plastice, sculpturile sunt foarteapreciate, atât de cãtre vizitatorii expoziþiei, cât ºi de criticii de artã.

Sculpteazã: Miner împingând vagonetul, Istoria rãscoalelor þãrãneºti.

La 2 noiembrie se naºte Zoe, al doilea copil al artistului.

1949 – Ministerul Artelor ºi Informaþiilor îl premiazã pe Gheza Vida împreunã cu Al.Ciucurencu, Marcela Cordescu, Gheorghe ªaru, ªtefan Szönyi.

Participã la numeroase expoziþii în þarã (Baia Mare, Cluj, Bucureºti), colective ºipersonale, ºi în strãinãtate (Moscova, Veneþia, Budapesta, Le nin grad, Cairo, Al ex an dria, Damasc, So fia, Paris, Belgrad, Bo lo gna, Londra, Torino, Brno,Roma, Haga, Copenhaga).

Ciopleºte: Stup de albine, Mineri (re lief), Femeie împovãratã, Miner cu sapa.

Realizeazã Obeliscul Eliberãrii, cu un re lief în bronz, amplasat în centrul vechial oraºului Baia Mare.

1950-1954 – Funcþioneazã ca profesor ºi ul te rior ca di rec tor la ªcoala medie de artãplasticã din Baia Mare.

1953 – I se decerneazã Premiul de stat pentru altorelieful Pintea Grigore judecând unboier.

1955 – Modeleazã compoziþia Desþelenirea.

1956 – Realizeazã Monumentul minerului, ridicat la Baia Mare, în centrul nou aloraºului.

1957 – I se acordã titlul de Maestru emerit al artei.

Sculpteazã: Balada lui Pintea (re lief), Rãscoala, Horitoarea, La fân (Ghimpele),Cap de þãran, Odihna.

6 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1958 – Organizeazã împreunã cu graficianul Vasile Kazar, o expoziþie la Bucureºti.Expune: Odihna, Rãscoala, Cap de þãran, Miner, Dansator, Horitoarea, Copil la prânz, Dans oºenesc, La fân, Balada lui Pintea, 10 linogravuri realizateîn lagãr ºi 8 desene în tuº, din seria celor lucrate în 1945.

Ciopleºte un To tem. Participã la Bienala de la Veneþia.

1959 – Expune la Praga, Budapesta, Varºovia, Minsk.

Ciopleºte: Minerii (re lief), Butinarul (Þãpinar).

1960 – Participã la expoziþii la Le nin grad, Cairo, Al ex an dria, Hel sinki, Bratislava,Berlin, Praga.

Sculpteazã: Miner strigând, Recolta (Cariatidã), Colectivista, Nud.

1961 – Expune la Paris, Damasc, So fia, Moscova.

Sculpteazã în lemn: Colectivist (Pe ogorul înfrãþit), Bãiat citind, Mineri spre ºut(altorelief), Miner cu lampã.

1962 – Sculpteazã: To tem, Nud, Se unesc haturile.

1963 – La împlinirea vârstei de 50 de ani, Gheza Vida este decorat cu Ordinul Munciiclasa I.

Participã la expoziþia de la Varºovia ºi Praga.

Sculpteazã: Tropotita, Carnaval la sat, To tem, Autoportret.

1964 – Este distins cu titlul de Art -ist al poporului.

La Belgrad este prezentatãExpoziþia „Gheza Vida –Alexandru Ciucurencu”.

În octombrie se inaugureazã Monumentul OstaºuluiRomân la Carei, realizat încolaborare cu arhitectulAnton Dîmboianu.

1965 – Participã la expoziþia „Artãºi rezistenþã” de la Bo lo -gna.

Sculpteazã: Nud, Veselia,Zidar ºi Cuºma dracului.

1966 – Ciopleºte MonumentulÞãranilor Martiri de laMoisei, To tem, Figurã grotescã, Pintea Viteazul, Candelabru.

1967 – Executã macheta Monumentul lui Gelu.

1968 – Este decorat cu Ordinul Meritul Cul tural clasa I ºi ales vicepreºedinte al UniuniiArtiºtilor Plastici din RSR.

Sculpteazã: Miner citind, Priculiciul.

1970 – Ciopleºte: Ploaia, Varvara, Mãrþoaia, Þãran din Maramureº, Þãran, Nud.

1971 – I se conferã titlul de Erou al Muncii Socialiste.

Participã la Bucureºti la Expoziþia de artã plasticã dedicatã aniversãrii a 50 de ani de la crearea Partidului Comunist Român cu lucrarea Sfatul bãtrânilor, pentrucare obþine premiul CSCA.

1972 – Sculpteazã: Cap de þãran, Omul apelor, Omul cu pasãrea, Vâlva minelor,Monumentul Þãranilor Martiri de la Moisei (piatrã), Omul pãdurii, Omul dintrefocuri, Solomonarul, Priculiciul minei.

1973 – Expoziþia „Vida – Kazar” de la Sala Dalles (septembrie-octombrie).

Este re ales vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici din RSR.Se inaugureazã Monumentul Þãranilor Martiri de la Moisei (piatrã).

IUNIE 2013 7

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Fa milia Vida în anul 1965 (foto: Emeric Pop per)

Sculpteazã: Muncitor forestier, Fata pãdurii, Amintiri din copilãrie, Nud.

1974 – Este ales membru co re spon dent al Academiei RSR.

Expoziþia „Vida” la Haga, Bruxelles.

1975 – Ciopleºte: Nud, Muncitor forestier, Nud II, Nud III. Expoziþia „Vida” la Viborg,Bilund, Copenhaga, Oslo.

1976 – Participã la expoziþia „Ro ma nian art of the 20th cen tury. Brâncuºi and his coun try men” de la Londra, expoziþia omagialã Brâncuºi de la Paris, Bienala de la Veneþia ºi la Expoziþia de sculpturã micã de la Baia Mare (decembrie). SorinIlieºiu realizeazã primul sãu film despre Vida ºi op era sa, cu titlul „Rãdãcinilelui Gheza Vida”.

Sculpteazã: Muncitor forestier, Femeie cu fluier.

1977 – Participã la expoziþia „1907 în artele plastice” organizatã la Muzeul RSR de laBucureºti cu lucrarea Rãscoala.

Terminã relieful Ziua finelor (Botegiunea de pe Iza). Colaboreazã ca scenograf la Teatrul din Botoºani pentru spectacolul „Andrei Mureºanu” de Mihai Eminescu.

1978 – La împlinirea vârstei de 65 de ani este decorat cu Steaua Republicii SocialisteRomânia cl. II.

Expune la Expoziþia ºi Salonul Judeþean de artã plasticã „Maramureº ’78” de laBaia Mare ºi la Expoziþia de artã româneascã modernã ºi contemporanã dinBerlinul Oc ci den tal.Realizeazã o nouã versiune a lucrãrii Ziua finelor ºi sculpteazã o Rãstignire înstil maramureºean.

1979 – Sculpteazã: Dragoº Vodã (neterminat), Menumorut, Copil mâncând, Nud(neterminat), Doi mineri (re lief), Bogdan Vodã.

1980 – Sculpteazã: Copil cu pasãre, Femeia albã, Nud ºi ul tima sa lucrare, Copilul la izvor.

1980, 11 mai – Se stinge din viaþã la Baia Mare.

8 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Locul de veci în Cimitirul „Dealul Florilor” din Baia Mare

Bibliografie Vol ume:

Bodea, Gheorghe I. Gheza Vida, art ist mil i tant : [monografie]. Cluj-Napoca :Dacia, 1980. – 140 p. : il.

Mihalache, Marin. Vida G. Bucureºti : Meridiane, 1965. – 78 p.

Mihalache, Marin. Vida Ghéza : [monografie] / Román nyelvröl forditottaAradi Nóra. [Bu da pest] : Corvina kiadó, 1975. – 36 p. : il.

ªorban, Raoul. Vida : [monografie]. Bucureºti : Meridiane, 1981. – 320 p. : il.

Tucã, Florian. Coloanele-statui de la Moisei. Bucureºti : Editura Militarã, 1975. – 56 p. : il.

Marinescu, Otilia ; Brezovszki, Ana-Maria. Vida Gheza. Baia Mare : Bi bli -oteca Judeþeanã „Petre Dulfu” Baia Mare, 2003. – 36 p. : il.

Vanciu, Florina (coord.) ; Borbei, Aristiþa ; Pop, Li ana. Vida Gheza – 100 :Documentar biobibliografic aniversar. Baia Mare : Cromatica Press, 2013. – 144 p.,23 f. il.

IUNIE 2013 9

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Un mare art ist, sculptorul Gheza Vida

Centenar 1913-2013

Acad. Marius PORUMB

În anul 2013, la 28 februarie, se îm -plinesc o sutã de ani de la naºtereamarelui sculp tor român Gheza Vida,

unul dintre cei mai importanþi artiºti ai Ro mâ -niei postbelice. Fiul lui Rozalia ºi Iosif Vida s-anãscut în 1913, într-o familie de mineri origi -narã din Maramureºul istoric, ce locuia în oraºul Baia Mare, strãveche localitate minierã, a cãreifaimã artisticã internaþionalã se datora ºcolii depicturã întemeiatã aici la sfârºitul secolului alXIX-lea.

Vida a început sã sculpteze încã din ti -nereþe, mai întâi personaje din lumea satuluimaramureºean, sau inspirate din viaþa minerilor, manifestând o puternicã comuniune ºi admiraþie faþã de arta popularã maramureºeanã, care îi vafi un per ma nent izvor de inspiraþie.

Atmosfera artisticã de la Baia Mare l-ainfluenþat, încã din 1932 frecventând atelierulpictorului Alexandru Ziffer, un remarcabil re -prezentant al ºcolii de picturã. Tânãrul art ist, înformare, este remarcat de presa localã, care în1934 scria cã este „un tal ent înnãscut”. Debutulsãu ar tis tic are loc în 1937, când participã laExpoziþia Noii Societãþi a pictorilor din BaiaMare, când expune mai multe lucrãri, fiind re -mar cate sculpturile Miner ºi Þãran legat de stâlp.

În toamna aceluiaºi an, Gheza Vida pleacã spre Spania, unde ajunge în luna ianuarie 1938,împreunã cu ceilalþi voluntari români, par ti ci -pând în Brigãzile Internaþionale, la Rãzboiulcivil timp de doi ani. În 1939 voluntarii românidin Armata Republicanã spaniolã, împreunã cunumeroºi civili, se refugiazã, trecând Pirineii înFranþa. Membrii Brigãzilor Internaþionale aufost internaþi în lagãrele de la Saint-Cyprien ºiGurs. Vida ilustreazã cu desene ºi linogravurigazeta sãptãmânalã a lagãrului, linogravurilefiind semnate „Grigore” (aluzie la numele hai -ducului maramureºean Grigore Pintea Vitea -zul). ªi tot în Franþa, în lagãrul de la Gurs, Vidaa sculptat ºi a expus într-o expoziþie busturileeroilor naþionali Horea, Cloºca ºi Criºan.Scriitorul Dumitru Radu Popescu povesteºte în1976 acest episod, relatat de însuºi sculptorul

Vida: „...pe unde a fost în lume, el a cioplit înlemn tot lumea moroºenilor ºi chipurile zbu -ciumatei noastre istorii. În Franþa, venind dinrãzboiul din Spania, în lagãr, ciopleºte din treibutuci aruncaþi la bucãtãrie pe cei trei capi derãscoalã: Horea, Cloºca ºi Criºan. Într-o baracã,unde se face o expoziþie, Horea, Cloºca ºi Criºansunt o revelaþie... Pânã ºi conducãtorul lagãruluiîl felicitã pe art ist. Vine adjunctul lagãrului ºi-lîntreabã de unde a avut lemnul... «de la bu -cãtãrie»; «deci l-ai furat»; «Era aruncat»; «Darnu þi l-a dat nimeni, l-ai furat! Zece zile car -cerã!». ªi Vida Gheza face în Franþa, în lagãr,zece zile de carcerã pentru Horea, Cloºca ºiCriºan. Când iese din carcerã e purtat pe braþe de ceilalþi. ...Zece zile de carcerã pentru o filã dinistoria noastrã. De ani de zile Vida Gheza dãviaþã lemnului, intrând în istoria artei noastre!”.

Traverseazã toatã Europa ºi se întoarce laBaia Mare abia în 1941, oraºul împreunã cuîntreg Maramureºul fiind, în urma Dictatului dela Viena, sub ocupaþie horthystã. Fiind român ºiavând cetãþenie românã, a fost atent su pra ve -gheat de poliþie, fiind de trei ori concentrat îndetaºamentele de muncã forþatã din Ungariahor thystã. În timpul ºederii sale la Budapestaurmeazã cursurile Academiei de Belle-arte(1942-1944), având ca profesor pe Jenõ Bari.Dupã eliberarea de sub ocupaþia horthystã, Vidas-a înrolat voluntar în Armata Românã, luptândpe frontul antihitlerist pânã la sfârºitul rãzbo -iului, ajungând pânã în Cehoslovacia.

Revenind dupã rãzboi acasã, Gheza Vidaparticipã în 1946 la Expoziþia de artã plasticãorganizatã la Cluj de Raoul ªorban, Emil Cor -nea ºi Carol Pleºa. În anul urmãtor este prezentcu lucrãri la Salonul de picturã ºi sculpturã alTransilvaniei, organizat din iniþiativa lui Vir gilVãtãºianu, Sándor Szolnay, Raoul ªorban ºiLászló Gyula.

La 24 octombrie 1948 este vernisatã„Expoziþia de artã plasticã regionalã de Stat aTransilvaniei”, unde Vida expune grupul statuar Dans oºenesc ºi Buciumaºul, lucrãri impre sio -nante ca forþã de expresie. Lucrãrile au fost

10 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

expuse ºi la Expoziþia anualã de Stat, deschisã la 8 decembrie 1948 la Palatul Republicii. Sculp -turile lui Gheza Vida sunt admirate de marelepub lic ºi apreciate elogios de critica de spe -cialitate, fiind con sid er ate „lucrãri de maretal ent, de mare vigoare expresivã”. În 1949 Vida este premiat de Ministerul Artelor ºi Infor ma -þiilor.

„În sculptura în lemn, Gheza Vida este,alãturi de Brâncuºi ºi Ladea, cel mai apropiat delinia tradiþiei populare, iar Dans oºenesc, cioplitdintr-un trunchi de copac de cãtre Vida, este una din pilduitoarele înfãptuiri înacest ma te rial” (Petru Coma rne -scu, 1958).

Eugen Schileru scria în1958 despre Vida: „Adânc în rã -dãcinat în pãmântul din care irum -pe ºi din care îºi trage tãriile, si -gur, calm ºi fãrã ostentaþie, catoate existenþele sim ple ºi drepte,purtând, sub o tãcere afabilã, col -cãirea vieþii, gata sã-ºi transfereexploziile ºi sã le fixeze în forme,Vida aduce, în arta lui, ca ºi co -pacii, mesajul unui eroism simpluºi al unui lirism viril. Ca ºi co -pacii, ca ºi rocile vulcanice ie ºitedin zbuciumul rãrunchilor pã mân -tului ºi din cum plitele lor me ta -morfoze, ca ºi oamenii þãrii depia trã, atât de dragi inimii luiVida”.

Comentând Expoziþia Vidade la Sala Dalles din Bucureºti,deschisã în 1958, criticul DanHãu licã nota: „... n-am vãzut niciun chip care sãre spire atâta copleºitoare tãrie câtã se desprindedin imensul Cap de þãran sculptat în lemn deVida Gheza. N-am întâlnit în ex po ziþiile dinultimii ani niciun obraz asemenea acestui aspruºi grav, de ti tan su perb ºi îndurerat. Ar fi trebuit,fãrã îndoialã, sã se cheme Cap de erou” (Gazetaliterarã, 1958).

În anii urmãtori lucrãrile sale sunt pre -zente în expoziþii personale ºi colective din þarã(Baia Mare, Cluj-Napoca, Braºov, Satu Mare,Bucureºti). De asemenea, sculpturile sale suntselectate ºi participã la expoziþii de artã ro mâ -neascã din strãinãtate: Bienala Internaþionalã dela Veneþia, Cairo, Al ex an dria, Damasc, Mos -cova, Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Le -nin grad, So fia, Paris, Varºovia, Belgrad, Hel -sinki, Bo lo gna, Torino, Roma, Londra, Haga,Bruxelles).

Colaboreazã cu arhitectul Anton Dâm bo -

ianu la realizarea amplului Mon u ment al Os -taºului Român de la Carei, inaugurat în 1964,lucrare datoratã sculptorului Vida, complexulmon u men tal fiind o creaþie de excepþie a arteimonumentale de for pub lic din România.

Sculpturile lui Vida se caracterizeazã prinvigoare ºi monumentalitate, înfãþiºând adeseaoameni simpli în atitudini din viaþa zilnicã, întimpul muncii (La fân, Odihna, Horitoarea, Þã -rancã cu coºul, Cap de þãran, Butimanul, Tro -potita, Dans oºenesc, Veselia, Recolta, Minercu lãmpaº, Mineri, Miner citind, Miner stri -

gând, Copil cu pasãre, Copil mâncând, Mun -citor forestier, Femeie împovãratã). Lucrãrilesale înfãþiºeazã personaje ºi secvenþe ale istorieiromâneºti (Horea, Balada lui Pintea, PinteaGri gore judecând un boier, Dragoº Vodã, Me -numorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodã, Rãs -coala). Un grup im por tant de sculpturi înfãp -tuite de Gheza Vida au o bogatã încãrcãturãmetaforicã, artistul inspirându-se din universulmitic maramureºean (Omul apelor, Omul dintrefocuri – Foca, Omul nopþii, Omul Pãdurii, Solo -monarul, Ploaia, Varvara, Priculiciul minei,Fata pãdurii, Cuºma dracului, Mãrþoaia, Vâlvaminelor, Carnaval, Botegiunea de pe Iza).

Cãlãtorind prin Maramureº, Geo Bogzanota: „În vara trecutã oamenii Maramureºului –acei oameni pe care nu mi-i pot închipui decâtfalnici ºi mândri – nu s-au dezminþit ºi au ridicatla Moisei, din trainic ºi nobil lemn de stejar, uncom plex mon u men tal cum nu se mai gãseºte,

IUNIE 2013 11

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Dans din Oaº, 1948

poate, în nici unul din satele þãrii noastre. Uncom plex mon u men tal cãruia i se poate spune aºa pe bunã dreptate, ca ºi aceluia ridicat de Brân -cuºi la Târgu Jiu... Totul e sobru, sever, plin desimboluri ºi semnificaþii profunde, scoþând desub tristeþea cimentului, ºi reintegrând în no -bilele tradiþii ale Maramureºului, amintirea ce -lor douãzeci ºi nouã de fii ai sãi uciºi de cea mairea fiarã ce ºi-a purtat paºii pe acolo. Autorulacestui mon u ment, inspirat din sanctuarul dacicde la Grãdiºte, este sculptorul Gheza Vida, acãrui faptã meritã lauda întregului nostru popor” (Contemporanul, ianuarie, 1967).

Cioplit de Vida mai întâi în lemn în 1966,Monumentul þãranilor martiri de la Moisei,tran spus apoi în piatrã în 1972, este „o sintezã aspiritualitãþii româneºti atingând acea tensiuneunicã la care s-a afirmat vocaþia ordinii, a echi -librului psihic ºi cos mic, a locului impregnat de -cisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau dinspaþiile de evocare brâncuºiene” (Constan tin Prut).

Sfatul bãtrânilor (1973), realizat mai întâi în lemn (expus la Bienala de la Veneþia în 1972), a fost transpus în piatrã, fiind amplasat ca unsimbol în vecinãtatea Palatului administrativ din Baia Mare. Este un impresionant grup statuar,cu o largã deschidere filosoficã, ce vine dinsprestrãvechea civilizaþie a satului românesc, repre -zentând un mo ment profund ºi sol emn legat deviaþa obºtei.

Sintetizând, Raoul ªorban, autorul mo -numentalei monografii dedicatã marelui sculp -tor, scria: „Vida este sculptorul unui popor, în -tãrit cu credinþa în dreptul de viaþã universalã avalorilor autohtone. Cu aceastã înzestrare, op era sa rãmâne mãrturia acelei acþiuni spirituale ceîntruneºte într-o structurã unicã omul, artistul ºiistoria imediatã”.

Monumentul Ostaºului Român de la Careisau Monumentul Þãranilor martiri de la Moiseisunt realizãri artistice excepþionale, devenite înconºtiinþa publicã simboluri ale istoriei na þio -

nale, opere majore ale sculpturii monumentalecontemporane.

Valoroasa operã a sculptorului Gheza Vidase aflã în patrimoniul a numeroase muzee dinþarã, dintre care menþionãm Muzeul Naþional deArtã al României, Muzeul de Artã „Centrul ar -tis tic Baia Mare”, Muzeul Brukenthal Sibiu,Mu zeul de Artã Cluj-Napoca, Muzeul de ArtãContemporanã Galaþi, Muzeul de ArtãConstanþa, Muzeul de Artã Braºov, Mu zeul Ba -natului Timiºoara, Muzeul Þãrii Cri ºu rilor Ora -dea. Lucrãri semnate de Vida se aflã ºi în nu -meroase colecþii pri vate din þarã, dar ºi înco lecþii ºi muzee din Franþa, Spania, Italia, Un -garia, Is rael, Rusia, Iran.

Op era ºi personalitatea sa au fost încu -nunate cu numeroase premii ºi distincþii, dintrecare amintim Premiul de Stat (1953), MaestruEmerit al Artei (1957), Ordinul Muncii cl. I(1963), Art ist al Poporului (1964), PremiulCSCA (1971), Steaua Republicii (1978).

Maestrul Gheza Vida a fost ales în 1968vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, iar în 1974 a fost ales membru co re -spon dent al celui mai înalt for ºtiinþific ºi cul -tural al þãrii, Ac a de mia Românã.

În acest an, cu ocazia Centenarului naºte -rii marelui sculp tor, sub egida Academiei Ro -mâne vor avea loc numeroase manifestãri, res -pectiv expoziþii la Baia Mare, Cluj-Napoca,Bu cureºti ºi la Accademia di Ro ma nia în Roma.Editura Academiei va edita un al bum ce va filansat în Aula Academiei Române cu ocaziaSimpozionului dedicat Centenarului Vida dinluna iunie. În luna septembrie, cu implicareamajorã a Primãriei Municipiului Baia Mare, seva inaugura Atelierul me mo rial Gheza Vida.

Sãrbãtoarea Centenarului Gheza Vidaeste un prilej de a omagia memoria unui mareart ist de talie europeanã, o mare personalitateartisticã, ce aparþine galeriei celor mai im por -tanþi creatori de frumos din România.

12 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Balaur

Vida Gheza – tradiþie ºi modernitate

Dr. Ioan MARCHIªsculp tor, Baia Mare

Privit de aproape, Vida Gheza este unart ist al doinirii în forme plastice aþãranului, muncitorului ºi minerului

cu tot universul lui tradiþional ºi mod ern, culumea magicã a alchimiei misterelor sub pã mân -tene. Este omul formelor artistice sit u ate întreepiderma ºi esenþa lucrurilor.

El plaseazã universul sãu plas tic, ba învirtualitatea seminþei (duhuri, ºtime, animale,pãsãri ºi personaje fantastice), ba la suprafaþamanifestãrii, a fizionomiei ºi epidermei, a for -melor sau a veºmântului simplu al þãranului, alminerului, a dezvãluirii materiei în intimitateasubstanþei.

Vida Gheza inventeazã formele sinteticeale anatomiei muncii, deoarece el considerã cãpentru personajele pe care el le reprezintã, mun -ca este o acþiune sacrã, moralã ºi nobilã. Eldesfãºoarã compoziþional prin forme plastice un adevãrat dans al formelor muncii, al gestualitãþii ei. Astfel asistãm la desfãºurarea unui dans sa -cru, cu gesturi unghiulare, încordate, tensionate. Corpurile sunt reprezentate asemenea unui arc,în efortul fizic în care sunt angajate. Com po -ziþiile sale înlãnþuie corpurile, creeazã adevãrate filoane de energie ºi trasee plastice de tip barocsau secesionist. Securea þapinarului ºi a per -sonajului din Rãscoala se trage în spate descri -ind aproape un cerc, tensiunea pregãtirii lo vi -turii fiind de o expresivitate maximã. Chiar ºi încapodopera lui, Dans oºenesc, este prezentã a -ceastã încordare excesivã ce conferã formelor oîncãrcãturã maximã de energie.

Aºa cum Brâncuºi a gãsit prin Pãsãri for -ma zborului, prin Poarta Sãrutului forma iu -birii, prin Coloana Infinitului forma ne mãr gi -nirii, aºa a gãsit, la celãlalt capãt, Vida Gheza,prin personajele sale, formele sacre ale muncii,acel balet pulsatoriu al labirintului în dans sau în acþiunea lovirii cu securea, þapina, ciocanul saual lovirii pãmântului cu piciorul (Dans oºenesc):

ca formã de prezenþã a supranaturalului sau ademiurgului din om.

Op era lui Vida Gheza cuprinde o tendinþãa regimului diurn al imaginii, exprimatãprintr-un re al ism al formei, prin descriere aca -demicã, folosind min i mum de mijloace artisticecu max i mum de expresivitate plasticã, în temele lui le gate de mineri, muncitori, þãrani, þapinari,haiduci, dansatori etc.

Pe de altã parte, op era lui Vida Gheza estevizibil marcatã de regimul nocturn al imaginii,fapt care îl leagã de mitologia ºi tradiþia Ma -ramureºului, prin exprimarea plasticã sinteticã,uneori geometrizantã ºi simbolicã a perso na -jelor (Omul Nopþii, Figurã grotescã, PriculiciulMinei, Varvara, Cuºma Dracului, Omul Pã du -rii, Carnaval la sat, Solomonarul, Dansul ºer -pilor, Ursitoarele), pãsãri ºi animale de noapte,dar ºi în personajele simbolice ce compun mo -numentele eroilor de la Moisei ºi Carei.

Astfel, genialul art ist izvorât din tradiþiamilenarã a Maramureºului se dovedeºte atât unexplorator al suprafeþei formei plastice a por -tului pop u lar ºi a uneltelor de lucru cu toatedetaliile ºi semnificaþiile lor, cât ºi un explorator al esenþei, aºa cum a dovedit, creând plas tic for mesimbolice arhetipale ale imaginarului po p u lar, darºi ale mãºtilor ºi instalaþiilor populare de lemn care i-au marcat imaginaþia copilãriei, aºa cum sunt elerelevate în ciclul Amintiri din copilãrie.

În esenþã, op era lui Vida Gheza este opunte spiritualã între tradiþie ºi mod ern ism, între frumosul fizic ºi cel moral. De aceea, el însuºi,cu întreaga sa operã, a intrat în legendele ne -muritoare ale Maramureºului.

Vida Gheza realizeazã prin op era sa plas -ticã un soi de articulaþie între durere ºi extaz,între moarte ºi bucuria renaºterii, între istorie ºipreistorie, moral ºi di a bolic, convenþional ºi ine -dit, exprimând global jocul ºi agonia propriuluilabirint în eterna cãutare de sine.

IUNIE 2013 13

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Identitatea locului prin op era de artãCentenar Vida Gheza – însemnãri

Prof. univ dr. Nicolae SUCIUPictor, Baia Mare

Personalitate complexã a artei ro mâ -neºti din secolul XX – Vida Gheza,prin particularitãþile operei sale

sculp turale, se identificã cu spaþiul fabulos, în -cãrcat de mituri ºi simboluri ancestrale, al Ma -ramureºului, creaþia sa înscriindu-se astfel încircuitul uni ver sal de valori al sculpturii moderne.

Forþa ºi demnitatea sculpturii lui VidaGheza, spontaneitatea dãltuirii ºi expresivitatealimbajului sãu, comuniunea cu pãmântul na tal,autenticitatea „rostirii” sale exprimã Ma ra mu -reºul ºi „exprimând Maramureºul exprimã þa -ra”. Confesiunea artistului, fãcutã cu mulþi aniîn urmã, la 23 au gust 1974, în Contemporanul,devine o axiomã a sculpturii sale: „Continui sãlucrez în lemn – urmând o veche tradiþie a cio -plitului în Maramureº – la un ciclu de mituri,cãutând formã sculpturalã unor personaje fol -clorice. Integrarea acestui bogat tezaur spir i tualîn viaþa modernã, prin gãsirea unor expresii sti -listice adecvate, este o problemã ce mã frã -mântã”.

For mat în efervescenþa artisticã bãi mã rea -nã din prima jumãtate a secolului XX, sculptorul rememoreazã atmosfera „barbizonianã” de peSãsar astfel: „La Baia Mare, când eram copil, lafiecare colþ de stradã vedeai ºevalete la carelucrau pictori. Veneau aici din toatã lumea”.

În acest climat de preþuire pentru cei de -dicaþi activitãþilor artistice, Vida Gheza învaþãsã dezlege tainele artei, deseneazã, picteazã înacuarelã, modeleazã, racordat la ideile sã nã toa -se ale curentelor artistice din Europa prin grupul de artiºti for mat din Boromisza Ghéza, KádárGhéza, Noémi ºi Valer Ferenczi, Ol i ver Pittner,Mar tin Katz ºi conduºi de Iosif Klein – carefrecventau cercurile ºi saloanele artistice de laParis, München, Viena.

Desenele din anii de început, studiile decompoziþii, prin dinamismul ºi miºcarea per -sonajelor, prin învolburarea de linii curbe, frân -te, oblice sau drepte, haºuri dispuse vol u met ricºi pasaje tonale grave de certã orientare ex -presionistã, care polemizau cu realitãþile so cia -le, iar mai apoi xilogravurile, anunþã parcã

„freamãtul” dãlþii ce va degroºa ºi va eliberaforma zãgãzuitã în buºteanul de gorun.

Aºa cum artistul Renaºterii ghicea în blo -cul de marmurã viitoarea statuie, Vida Ghezapare a intui în lemn viitorul chip sau grup de eroi dragi lui. „Formele masive, îndesate, pline deforþã ale þãranilor ºi muncitorilor sãi sunt strãinede orice ideal canonizat al frumuseþii fizice.Forma artisticã a operei lui Vida transpune,prin tr-un limbaj re al ist, concentrat ºi stilizat, deautenticã inspiraþie popularã, un ideal de fru -museþe moralã.” (Contemporanul, 5 aprilie 1963)

În sculptura lui Vida Gheza accentuareaprezenþei umane o transformã în simbol. Sem -nificaþia filozoficã simbolizând eterna luptãdintre viaþã ºi moarte a stat la baza ansambluluide la Moisei, având ca punct de pornire cultulsoarelui, cult atât de frecvent în Maramureº.Sculptorul recurge la o sintezã a spiritualitãþiiromâneºti, în ansamblul de la Moisei re con -stituind locul impregnat de umanitate din sanc -tuarele dacice. Dupã mãrturisirea autorului, for -ma de cerc cu 12 raze în care sunt aºezatesta tuile simbolizeazã cele 12 luni ale anului „ºile-am gândit aºa pentru ca maramureºenii, saucei ce trec pe aici, pe la noi, sã îºi aminteascã înfiecare lunã din an ºi în fiecare zi din lunã decele petrecute la Moisei.”

Capacitatea artistului de a percepe ºi în -registra faptele ºi evenimentele lumii satuluimaramureºean ºi de a le înþelege într-o des -chidere filozoficã este evidentã în constituireaansamblului Sfatul bãtrânilor de la Baia Mare.Impresionant prin vibraþia formelor, de o mã -reþie aparte prin simplitatea lor, sinteza artisticãprin economia de mijloace, deformarea con ºti -entã pentru sublinierea esenþialului ºi a ex pre -sivitãþii, sculptorul ne propune vol ume capabilesã „restructureze vizual ºi spir i tual” spaþiile cã -rora le sunt destinate.

Prodigioasa activitate profesionalã a fostînsoþitã, pe tot parcursul vieþii, de o implicare aartistului în viaþa cetãþii. Subliniem aici sprijinul acordat la organizarea artiºtilor ardeleni „într-osocietate profesionalã pentru apãrarea inte re -

14 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

selor noastre profesionale ºi promovarea arteiplastice în gen eral” – iniþiatã la Cluj în 14 fe -bruarie 1945, precum ºi implicarea în Con du -cerea Uniunii Artiºtilor Plastici din România, încalitate de vicepreºedinte. Mereu de actualitate,în ceea ce priveºte creaþia ºi artistul, este ceea cenota în anul 1973 istoricul de artã Ion Frun zetti:„În metabolismul cul tural al României de azi,

Vida Gheza este un el e ment necesar ca aerul ºica apa. ªi tot ca aerul ºi ca apa care hrãnesc ºiîntreþin viaþa, fãrã ca ea sã-ºi dea seama, op eraacestui sculp tor hrãneºte ºi întreþine aceaconºtiinþã de sine a poporului nostru care-l facesã se simtã trãind, ºi-i dã certitudinea veºnicieisale. Cãci sculptura lui Vida Gheza e deodatã cumunþii ºi cu pãdurile ºi tinde sã existe cât ele.”

Bibliografie:0 Bodea, I. Vida art ist mil i tant, Cluj-Napoca, 1980.0 Grigorescu, Dan. Dicþionarul avan gar delor, Bucureºti, 2005. 0 Prut, Constantin. Dicþionar de artã modernã. Bucureºti, 1982.0 ªorban, Raoul. Vida. Bucureºti, 1981.

Art ist al locului ºi om al timpului sãu

Augustin COZMUÞAscriitor, Baia Mare

Acum, la centenarul naºterii sale, Vida Gheza rãmâne omul ºi artistul careînvinge uitarea ºi meritã o aducere aminte în memoria multor con -temporani ºi urmaºi. O soartã fericitã, am zice, l-a fãcut sã fie în acord cu

mersul istoriei, iar prin firea-i nezgomotoasã sã se situeze, fãrãoportunisme, mai mereu în armonie cu semenii sãi ºi cusocietatea în ansamblul ei. Nu toate momentele vieþii i-au fostprielnice sau faste, dar le-a strãbãtut cu voinþa omului fãcãtor de pace ºi doritor de bine. Încã din tinereþe, a manifestat adeziunefaþã de cei oropsiþi de soartã ºi le-a rãmas credincios prin toateidealurile sale din viaþã ºi din artã deopotrivã.

Puterea lui de revoltã ºi de luptã ºi-a încercat-o ºi ºi-adovedit-o prin participarea voluntarã în brigãzile internaþionalecare au intervenit în apãrarea republicii spaniole ºi apoi s-aconvertit în acþiuni consecvente menite a stãvili ororilerãzboiului ºi ale fascismului în Europa ºi, im plicit, în locurilesale de origine. Aºa se face cã România postbelicã l-a gãsit aptsã reprezinte aspiraþii politice ºi umaniste care s-au reflectat ºiîn cariera sa de sculp tor. Rãzvrãtirea Dansului din Oaº s-apotolit în recunoºtinþa adusã jertfei eroice prin expresivitateamonumentelor de la Carei ºi Moisei, sentimente convertite spreamurgul vieþii în blânda înþelepciune din Sfatul bãtrânilor dinBaia Mare. Legãtura cu tradiþia localã, popularã ºi cultã, i-asugerat deschideri spre arta modernã, esenþializatã în mesaj ºi forme plastice specificeMaramureºului. Arta cio plitului în lemn, cu unele echivalente în piatrã, l-au menþinutpe cre ator în coordonatele autenticitãþii. Spiritul pop u lar legendar, þãrãnesc ºimineresc, l-a sintetizat în formule originale de mare simplitate, inclusiv în lucrãrile desculpturã micã. I-a fost dat ca, în modestia ºi omenia conduitei sale, sã-ºi ridice propriul mon u ment în faþa posteritãþii, demn de re spect ºi de atenþie din partea celor care factranziþia dinspre secolul XX spre secolul al XXI-lea.

IUNIE 2013 15

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Vida Gheza – Centenar1913-2013

Traian MOLDOVANsculp tor, Baia Mare

Pentru un popor, frumosul ºi valoareaartisticã constituie certitudinea ade -vãrului vieþii. Acum, în anii post -

decembriºti, asistãm la contorsionarea valorilor, la exigenþe temerare, care uneori situeazã ne -meritat opere de artã în zone de minimã vizi -bilitate. Tangenþial, aici se poate situa o partenesemnificativã din creaþia sculptorului bãi mã -rean Vi da Gheza (Monumentul Os taºului So -vietic, re lief, bronz; Monumentul Mine ru lui dinBaia Mare, piatrã; Pintea judecând un boier,altorelief, gips). Asumarea valorilor autenticeprin pu nerea lor în ecuaþie, prin a nalize lucide,descãrcate de efemere implicaþii politice, ar pu -tea duce la un re vi ri ment benefic ºi necesar con -figurãrii ºi valorizãrii cre aþiei autentice ºicu noaº te rea personalitãþilor culturii naþionale.

La acest deziderat va rãspunde, chiar dacãnu ºi-a propus anume, ºi prezentul proiect cul -tural Centenar Vida Gheza 1913-2013, iniþiatsub egida Aca demiei Ro mâ ne de cãtre Acad.Marius Porumb ºi Zoe Vida Porumb, dedicatmemoriei sculp torului Vida Gheza (28 februarie 1913, Baia Mare – 11 mai 1980, Baia Mare).

Creaþia sculptorului se cristalizeazã într-operioadã de radicale prefaceri sociale ºi politice. Selectiv, urmãtoarele evenimente vor con di þi -ona ºi vor defini demersul creaþiei viitoruluisculp tor: din 1933 primeºte primele îndrumãride la pictorul bãimãrean Ziffer Sándor, în 1936devine membru al Partidului Comunist, în 1938îl gãsim activ în brigãzile internaþionale de luptã împotriva Armatei Franchiste din Spania, întreanii 1942-1944 studiazã la Ac a de mia de Artãdin Budapesta cu sculptorul Ferenczy Béni,dupã eliberarea Budapestei, în toamna anului1945 se înroleazã voluntar în Armata Românã ºi luptã pe frontul antihitlerist. Revine la BaiaMare ºi se dedicã creaþiei plastice, participând la Saloane de artã, expoziþii de grup ºi personale în þarã ºi peste hotare.

Op era lui Vida Gheza este esenþialãpentru dezvoltarea sculpturii româneºti, dar ºicom pa ra bilã cu mari creaþii din sculptura eu -ropeanã a se co lului XX. Întreaga creaþie – cu

nesemnificative excepþii – stã sub semnul cul -tului pentru lemn, ma te rial pref erat, din care aºtiut sã deslu ºeascã, prin fibra lui, viaþa tãcutã aacestuia. Ceea ce im presioneazã în sculpturama estrului Vida este coe ren þa, unitatea ex pre -sivã, forþa de comunicare ºi va lenþa mo nu men -talã. Se con stituie, astfel, într-un au ten tic des -chizãtor de drumuri în sculptura româneascã ºine relevã un univers ideatic bine încadrat înspiri tua li ta tea Maramureºului, a eto su lui satuluiromânesc.

În anul 1988, când maestrul Vida ar fitrebuit sã împlineascã 75 de ani, am avut prilejul de a organiza o expoziþie retrospectivã la Mu -zeul de Artã bãimãrean (pe atunci în calitate demuzeograf), prilej cu care am putut cunoaºteaproape întreaga creaþie, ºi m-am bucurat debuna colaborare cu Acad. Marius Porumb, ini -þiator ºi al acelui eveniment. Manifestarea a fost

16 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Monumentul minerului, Baia MareSursa: tudorphotoblog.blogspot.ro

consemnatã în revista Arta (nr. 4/1989) de cri -ticul ºi istoricul de artã Mihai Ispir, din carecitez: „Strãduinþa de a înfãþiºa publicului o ima -g ine închegatã, edificatoare asupra lumii ar tis -tice a lui Vida, a fost remarcabilã [...], de ase -menea au fost expuse numeroase linogravuri(fac sim ile) ºi desene, unele inedite; [...] a fostreconstituit un frag ment din fascinantul ate lieral sculptorului – totul, fireºte, în contextul însine impresionant al lucrãrilor lui Vida din pa -trimoniul muzeului”.

Desigur, nu este aici locul, iar spaþiul nupermite o analizã mai amãnunþitã a activitãþiicreatoare a maestrului Vida. De-a lungul a treidecenii de muncã asiduã, cãutãri ºi realizãri,începând cu Dans oºenesc (1947), pânã la celetrei ipostaze ale Amintirilor din copilãrie, re -ferindu-ne doar la creaþia în lemn, putem di -stinge un drum coerent ºi unitar, caracterizatprintr-o impresionantã putere poeticã a spi ri -tului. Vida a dus la perfecþiune reprezentareaplasticã a ideilor lui, demonstrându-ne fãrãosten taþie, cã arta mare nu poate ignora rolul deînnoitor al idealurilor sociale ºi umane, tinzândastfel cãtre sentimentul fascinant al perfecþiunii.

Dacã prin creaþia în lemn putem afirma cãvocaþia predilectã a artistului a fost împlinitã, cu re gret trebuie sã afirm cã vocaþia pentru artãmonumentalã îi este neîmplinitã. A realizat doar trei monumente: Monumentul Eroilor Românidin al Doilea Rãzboi Mondial (Carei, 1965), încolaborare cu arhitectul Anton Dâmboianu, An -samblul Mon u men tal de la Moisei, închinat me -moriei celor 29 de þãrani martiri uciºi la Moiseiîn toamna anului 1944 de cãtre trupele horthyste aflate în retragere, ºi Sfatul Bãtrânilor (BaiaMare, 1973), grup statuar (cinci personaje) întravertin, cu amplasament în faþa Palatului Ad -ministrativ din Baia Mare. Cu excepþia pri mu -lui, care a urmat cãile birocratice ale ad mi nis -traþiei cu tergiversãrile, avizãrile ºi aprobãrilede rigoare, celelalte douã au fost iniþiate ºi coor -donate de autor.

Este regretabil cã proiecte de artã mo -numentalã precum Monumentul lui Gelu, Mo -numentul lui Horia, Cloºca ºi Criºan, Mo nu -mentul Bogdan Vodã au rãmas în faza dema chetã.

Pentru recunoaºterea incontestabilã a me -ritelor sale în domeniul creaþiei plastice, Vida afost distins cu Premiul Ministerului Artelor ºiInformaþiilor (1949); Premiul de Stat (1953);Maestru Emerit al Artei (1957); Ordinul Muncii

clasa I (1963); Art ist al Poporului (1964); Eroual Muncii Socialiste (1971); Premiul CSCA(1971); Steaua Republicii Socialiste România,clasa a II-a (1978). De asemenea a primit func -þii/ onoruri publice: în 1968 este ales vice pre -ºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici din Ro -mânia; în 1974 este ales membru co re spon dental Academiei Române; în 1969 este ales mem -bru în Comitetul Cen tral al PCR, iar din anul1957 a fost ales în mai multe legislaturi, deputatîn Marea Adunare Naþionalã. Selecþii din lu -crãrile sale reprezintã România la Bienala In -ternaþionalã de la Veneþia în anii 1958 ºi 1976.

În albumul VIDA, Editura Meridiane,1981, realizat de reputatul istoric de artã, Raoulªorban afirma: „Vida este sculptorul unui po -por, întãrit cu credinþã în dreptul de viaþã uni -versalã a valorilor autohtone. Cu aceastã în -zestrare, op era sa rãmâne mãrturia acelei acþiuni spirituale ce întruneºte într-o structurã unicãomul, artistul ºi istoria imediatã”.

Maestrul Vida, cu sfialã decentã ºi o fer -mã intransigenþã, a lãsat moºtenire urmaºilor ocreaþie care face parte din patrimoniul naþional,iar ca om a rãmas în conºtiinþa confraþilor debreaslã bãimãreni un model de excepþie, care acontribuit nemijlocit, a adus un aport inegalabilla consolidarea ºi prestigiul „Centrului Ar tis ticBaia Mare” în plan naþional ºi internaþional.

IUNIE 2013 17

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Cuºma Dracului

Autohtonie ºi universalitate în creaþia unui autentic maramureºean - sculptorul Gheza Vida

Prof. dr. Negoiþã LÃPTOIU

istoric de artã, Cluj-Napoca

De timpuriu existenþa lui GhezaVida se confruntã cu mul ti ple, du -reroase neajunsuri. Îndeplineºte de

mic felurite munci, ºubrezindu-ºi adesea sã nã -tatea, dar nu avea alternativã decât munca pre -lungitã. Asprimile vieþii i-au fortificat voinþa ºicaracterul. Depresivul n-avea ce cãuta în stra -turile unei fiinþe predispuse cãtre fapta ziditoare. ªi-a cãutat anturaj adecvat pentru a-ºi limpezigândurile ºi a-ºi perfecta încercãrile care vizaumaterializarea în lemn a freamãtului existenþial.Joaca iniþialã pe care o practicã mulþi copii, dindivertisment, cioplind forme, s-a dovedit laGhe za Vida chemare organicã spre desãvârºireaunei biografii de cre ator. Va fi stimulat de at -mosfera din mediul ar tis tic bãimãrean, unde pelângã soluþii în spiritul valorilor consacrate, seîncercau ºi acomodãri, experimentãri specificetendinþelor moderne. Nu lipseau sugestiile con -structiviste, expresioniste, care se pretau cel mai bine unor transpuneri în sculpturã.

Obiºnuirea cu rigorile construcþiei plas -tice, cu imperativul unui mesaj ideatic ºi afectivse declanºeazã de prin 1931, an din care sepãstreazã ºi primele ten ta tive de încrustare, înfibra lemnoasã, a precipitãrilor unei trãiri ten -sionate. Pre text inspirativ aveau sã devinã niºtefãpturi groteºti, desprinse din zorii civilizaþiei. E surprinzãtor cum din aceastã fazã incipientãGhe za Vida poseda un remarcabil simþ al vo -lumelor, cu o evidentã înclinare spre sintezaformalã. Cioplite în lemn de nuc, figurinele gro -teºti din anii 1931-1934, unele pierdute, alteleaflate în colecþii particulare din Baia Mare ºiSighetu Marmaþiei, relevã o superioarã în þe le -gere ºi asociere cu ritmurile cre ate de muchiiferme ºi netezirea unor pasaje polisate pe carelu mina se strecoarã lin. Din 1933 se insinueazãîntre motivele inspiraþiei un Miner, dinamicaformelor fiind orientatã pe o tensionatã dia go -nalã, iar în 1934 fervoarea modalitãþilor ex pre -sive se materializeazã în câteva surprinzãtoarereliefuri: Dubinuºa, Cosaº, Þãrancã cu greblã.Simplitatea unor am ple aplatizãri se îmbinã cu

vigoarea unor an i mate conturãri, cu rotunjimicare sugereazã un elan de monumentalist. Totdin acel semnificativ an, 1934, dateazã o primãvariantã a Rãscoalei (re lief, lemn de nuc, 0,400 x0,950 m, colecþia Zoltán Zelinger, Cluj-Na po -ca), impresionantã prin fluenta dispunere a per -sonajelor pe oblice re pet i tive care încurajeazãsenzaþia unui nestãvilit iureº. Avântul formelorcapãtã as pect de aprigã furtunã, rezumând – prin modalitãþi strict plastice – strigãtul unui tonusrevendicativ.

Dupã cum se ºtie, din ianuarie 1938 pânãîn februarie 1939, Gheza Vida se alãturã bri -gãzilor internaþionale susþinãtoare a repu -blicanilor spanioli, înfruntând cu dârzenie ºi sto -icism cruzimile frontului. Expulzaþi din Spania,grupul de militanþi români sunt internaþi timp dedoi ani în lagãrele de la Saint-Cyprien ºi Gurs,din sud-vestul Franþei. În perioada celor doi anide detenþie ºi-a cãutat consolare imaginându-ºi

18 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Saint- Cyprien (Forþa) - linogravurã

scene din viaþa satului maramureºean, transpuse în acuarelã (care s-au pierdut) sau a sculptat întrunchiuri de stejar, înalte de 0,700 m, busturilelui Horea, Cloºca ºi Criºan (rãmase în Franþa).Dar ceea ce adaugã biografiei sale artistice unplus de profunzime ºi universalitate sunt cele 34linogravuri finalizate printr-o tulburãtoare ver -vã expresivã. Din ele, 13 au fost re cu per ate prinaducerea în þarã de cãtre confratele în idealMihail Florescu, restul încurajând lectura doardin reproducerile inserate în di verse publicaþiiale vremii, rãspândite graþie unor simpatizanþifrancezi. Fãcute cunoscute publicului din Ro -mânia într-o expoziþie deschisã la Bucureºti în1958 (asociindu-se cu un alt viguros mara mu -reºean, Vasile Kazar), linogravurile semnate„Gri gore” ilustrau Prima zi de lagãr, Saint- Cyprien Franþa, Lectura, Partida de ºah, Frãþia (Alianþa), În lagãrul Saint-Cyprien, Munca înlagãr, Sirena, Pintea Grigore, A murit un to -varãº, În jurul sobei, Agitatorul, De la Saint- Cyprien la Gurs (Din lagãr în lagãr). Sunt scene în care Gheza Vida se manifestã nu doar casimplu martor la dramatice evenimente, ci ca unvirtuos in ter pret de condiþie umanã ultragiatã.Vitalitatea energicului desenator conferã unorarcuiri ex pan sive un sen ti ment de energie ex -plozivã, care þine sã evadeze din cadru, su ge -rând gesturi de voinþã eliberatoare. La vâltoareacontururilor se adaugã ºi precipitãrile nervoaseale alternanþelor de închis-deschis, albul de vo -rând in sis tent zonele de negru, supuse parcãunei necontenite arderi.

Din toamna lui 1945 pânã în 11 mai 1980– când un atac de cord îi cauzeazã sfârºitulprematur – Gheza Vida a trãit ºi a creat la BaiaMare, mediu în care a simþit cã se poate ma -nifesta in te gral ca art ist. Urmare a condiþiei salede „mil i tant an ti fas cist” ºi promotor al ideo -logiei de stânga, a fost invitat în repetate rândurisã-ºi stabileascã domiciliul în capitalã. S-a li -mitat sã meargã acolo doar la ºedinþele Co -mitetului pe þarã al Uniunii Artiºtilor Plastici(îndeplinind ani prelungiþi calitatea de vice pre -ºedinte) sau în ocazii oficiale, sãrbãtori na þio -nale. Om integru, s-a þinut – cât a fost omeneºteposibil – la distanþã de avantajele venite dinconsiderente politice, preferând dãruirea totalãºi munca tenace pentru întregirea operei. Eraconvins cã are multe de spus însufleþind fibrageneroasã a lemnului, ma te rial fa mil iar, ca ºilumea din care provenea, fãcându-ºi din mân -dria de maramureºean raþiunea primã a întregiisale existenþe. În zeci de interviuri, cãutat demulþi pãtrunºi de imperativele proletcultistecare l-au stimulat ºi spre declaraþii cu iz pro pa -

gan dis tic, nu s-a dezis de condiþia de art ist- cetãþean pe care o considera nobilã ºi curatãdacã exprimã adevãrul prin mijloace artistice.Adevãrul vizat de Vida – care a rãmas cre -dincios viziunii fig u ra tive – nu þinea doar deaparenþele realului, ci ºi de tumultul in te rior,încifrat atât în tensiunea formelor, cât ºi-n fac -tura unor pãtrunzãtoare simbolizãri, tot maievidente dupã 1965.

Prezent în câteva expoziþii de grup ºi co -lective la Cluj ºi Baia Mare, Vida se impune ca o prezenþã referenþialã în miºcarea artisticã a vre -mii cu ocazia „Expoziþiei de artã plasticã re -gionalã a Transilvaniei”, Cluj (octombrie, 1948) ºi prima „Anualã de Stat a Artelor Plastice”,Bucureºti, (decembrie, 1948), când a expusaceleaºi lucrãri: Dans oºenesc (lemn, 1,000 xl,020 m, acum la Muzeul Naþional de Artã,Bucureºti), Buciumaºul (lemn, 1,280 x 1, 330 m, timp de trei decenii expus în galeria permanentãa Muzeului de Artã, Cluj-Napoca, dat încustodie de Muzeul Naþional de Artã) ºiSãhãlbari (Muncitori forestieri – Ministerul Pã -durilor ºi Apelor, Bucureºti). A ieºit preg nant laivealã vigoarea unui cre ator de forme puternictensionate, desfãºurate tumultuos în spaþiu princurbe bine stãpânite, supuse unei clare coerenþeexpresive. Dinamica volumelor se desfãºuracon form unei logice arhitecturãri, cu creºteri,expansiuni ºi alternanþe, tipice unui art ist stãpân pe ºtiinþa compoziþionalã, cu vocaþie pentru mo -n u men tal. În aceastã fazã a creaþiei predominã

IUNIE 2013 19

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Sirena, linogravurã

tendinþa articulãrii volumelor în cur sive ro tun -jimi, printr-o ritmicã a cioplirii continuativecare conferã suprafeþelor o plãcutã vibraþie. Aºaîntâlnim ºi-n Femeie împovãratã, Miner cu sapã– 1950, Horitoarea, La fân, Rãscoala – 1956,Odihnã – 1958.

Încã din compoziþia complexã inspiratã de Rãscoala – 1957, continuatã cu Butinarul –1959 (expus în galeria permanentã a Muzeuluide Artã Cluj-Napoca, varianta ultimã, din 1996),Tropotita, Carnaval la sat, To tem – 1961, Þã -rancã, Cuºma dracului – 1965, Gheza Vida în -cepe sã înlocuiascã volumele rotunjite cu totmai frecventa prezenþã a muchiilor ºi stilizareaformelor, mergând pânã la limpezimea ºi sim -plitatea aplatizãrii. Are loc o potenþare a ner -vului constructiv care antreneazã inevitabilsinteza formalã. Ea se preteazã excelent la genul de transpunere a unor subiecte ºi mo tive iscatedin geografia spiritualã a locului. Sesizãm per -ma nent un suflu arhaic, asemenea unui cântecde baladã, care abstrage realitãþii motivul pentru a-l conferi timpului într-o formã care devinemetaforã ºi simbol al unei idei ori sen ti ment:Veselia – 1966, Priculiciul minei – 1967, 1973,Ploaia – 1968, Varvara, Mãrtoaia – 1970, Omul pãdurii, Omul dintre focuri – 1971, Sfatul bã -trânilor, Omul apelor, Vâlva minelor, Þãraniimartiri de la Moisei – 1972, Omul nopþii, Fatapãdurii, Amintiri din copilãrie I, II – 1973.

La 60 de ani dispunea de un numãr im -presionant de noutãþi care au asigurat expoziþieianiversare, deschisã mai întâi la Baia Mare ºiSatu Mare, apoi în impozantele sãli „Dalles” din capitalã, ipostaza de eveniment în viaþa cul -turalã a vremii. Pub lic, oameni de breaslã, critici de artã, n-au fãcut economie de su per la tivepentru a defini amploarea ºi originalitatea uneiopere straºnic împlântate în tot ce are mai carac -teristic spiritualitatea neamului sãu. Con fe sân -du-se, a þinut sã precizeze într-unul din mul -tiplele interviuri: „Mie Þara Maramureºului îmidã de fiecare datã ceva nou. Îmi dã pita inspi -raþiei. Aici m-a for mat mediul. Eu sunt o ex -presie, o reflectare a universului în care trãiesc[...]. Sculptez chipul pãmântului na tal”1. ªi dincomentariul criticului Adrian Petringenaru re -iese aceastã identitate mediu-art ist: „Vida esteal locului pentru cã sintetizeazã, în însãºi per -sonalitatea sa, aceastã spiritualitate. Ex pri mân -du-se pe sine exprimã Maramureºul ºi ex pri -

mând Maramureºul exprimã þara. SculptorulVida este una dintre vocile autentice ºi de re -zonanþã prin care arta româneascã con tem po -ranã vorbeºte lumii”2.

Dupã relieful în bronz încastrat în struc -tura Obeliscului Eliberãrii – 1954 ºi Mo nu men -tul minerului – 1956 (piatrã, Baia Mare), ambele adaptate la convenþiile epocii, cea de a treialucrare de artã monumentalã amplasatã pub lic:Monumentul ostaºului român de la Carei (dez -velit în gips, 1964, transpus apoi în piatrã în1967-1968, lucrare beneficiind de o fericitã co -laborare cu arhitectul Anton Dâmboianu) relevãdin plin o complexã gândire plasticã, o adecvatãosmozã între temã ºi transpunerea ei plasticã.Emblematicul chip al ostaºului, împlântat stân -cos pe frontonul unor structuri arhitecturale, areîn spate un întreg univers de forme care sin -tetizeazã specificitatea unei istorii ºi civilizaþiimultiseculare. Simbolicul chip-efigie este ex -ponentul unei lumi pentru a cãrei neatârnare s-ajertfit, veghind acum dârz ºi demn. Iatã cum îldescrie autorul însuºi: „... poarta jertfei, mascamorþii; continuarea vieþii – þãranca care sãdeºteflori; soldatul eliberator ºi apoi flacãra veºnic

20 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Monumentul ostaºului român de la Carei

http://tudorphotoblog.blogspot.ro

1 Sever Utan, Ies în grãdinã ºi munþii-s lângã mine, Convorbire cu Gheza Vida, în „Scânteia”, Bucureºti, 3 mai1973.

2 Adrian Petringenaru, Forþa ºi demnitatea unei mari opere, în „Scânteia”, Bucureºti, 27 septembrie 1973.

aprinsã care seamãnã cu turnurile mara mu re -ºene din lemn. Tot ceea ce am gândit, am ºirealizat ...”1.

Încã din 1966, Gheza Vida a desãvârºitvarianta în lemn a Monumentului þãranilor mar -tiri de la Moisei, fiind ajutat la cioplire de sãteniai locului. Apelãm din nou la sursa cea maitemeinicã, evocarea sculptorului: „În de ter mi -narea complexului mon u men tal în formã decerc, am plecat de la cultul soarelui. Forma decerc, cu 12 raze, în care sunt aºezate statuile,simbolizeazã în concepþia mea, cele 12 luni aleanului. Le-am gândit aºa pentru ca ma ra mu -reºenii sau cei care trec pe aici pe la noi sã-ºiaminteascã în fiecare lunã din an ºi în fiecare zidin lunã de cele petrecute la Moisei. Modelesunt mãºtile vechi, expresive...”2. Dupã cum seºtie, în 14 octombrie 1944 trupele horthyste auasasinat 31 þãrani din Moisei. Cele 12 verticaleam ple, încununate de tot atâtea chipuri ne clin -tite în fermitatea ºi mãreþia lor, înfruntã sol emnºi grav spaþiul ºi timpul, îndemn de perpetuãrememorare ºi raþiune umanã.

Cine trece prin Baia Mare va fi frapat deprofunda ºi nobila respiraþie pe care o degajã ungrup statuar – Sfatul bãtrânilor, plasat în ve ci -nãtatea Palatului Administrativ al municipiului(piatrã, 1974). Cinci fãpturi de înþelepþi ai lo -cului stau împietrite într-o stranie impresie deveghere ºi reculegere. Par solide pietre de hotar,descinse din trecute vremi, dãinuind spre lu -minoasã aducere aminte. Ele se contopesc cusolul ºi spaþiul în statica lor prestanþã. Vor parcãsã confirme valabilitatea zicalei maramureºene:„Am fo’ º’om fi!”. Nimic retoric, nu revendicãostentativ, gãlãgios, ci stau încãrcaþi de povaratrudei pe care o poartã cu demnitatea insuluifinalizator de destin. Aºteaptã sã vadã cum secerne rodul vieþii lor. Compacte, siluetele emanã un pãtrunzãtor sen ti ment de liniºte ºi naturaleþe,admirând logica unui geometrism închegat, dis -tribuit masiv în variate ºi sugestive articulaþii.Lu mina cade lin, învãluitor, fãrã sã tulbure tihna unui consolator echilibru sufletesc. „În Sfatulbãtrânilor – con chidea edificator profesorulRaoul ªorban în referenþiala monografie – as -primea viziunii con þine ceva din acel con sim -þãmânt la viaþa durã care a cunoscut etica sa -

crificiului [...]. Dialogul lui Vida cu vârsteleomului se poartã despre acea istorie, care e omul însuºi [...]. Desigur, în limbajul sculpturii toatese exprimã prin calmul obiectiv ºi mut al formei, care ne poartã adeseori spre zãrile spaþiilor li -bere de teorii ºi in ter pre tãri, la marginea cãrorase aflã imperturbabilul sfinx. Ca ºi acesta, bã -trânii lui Vida fac punte între viaþã ºi moarte. Cuînfãþiºarea lor ex te rioarã, aceºti oameni colþu -roºi sunt totuºi blânzi ca o adiere, iar elocvenþalor misterioasã e ros titã muzical [...]. Sfatul bã -trâ nilor are forþã. Datoritã puterii artei”3.

Monumentul de la Moisei ºi Sfatul bã -trânilor au reprezentat cheia de boltã a uneicreativitãþi finalizate cu mult elan, încordare,care i-a solicitat la max i mum energiile unui trupvlãguit nu de puþine sau comode încercãri. Ur -marea a fost cã ultimii ani îi va petrece într-unregim de viaþã mai temperat, permiþându-ºi re -laxãri în intimitatea rezervaþiei de cactuºi, de-orarã feerie ºi spectaculozitate. Referitor la zes -trea sculpturalã ºi ea îºi domoleºte freamãtul,înregistrându-se abordãri cu mult fior liric: câ -teva nuduri, Fata cu floare, Copil citind, Femeia albã, Copil cu pasãre, Ziua finelor (Botegiuneade pe Iza, re lief). ªi-a rezervat timp ºi plãcere dea sculpta forme care sã capete ºi o anume func -þionalitate directã, desãvârºind zeci de obiecte,cãrora li se încrusteazã sugestive simbolizãri:vase cu capete de ºerpi, vas cu berbec, bufniþã,pãsãri, cãuce, cupe, scaun cu bufniþã, blidare,lingurã-cãuc, scrumierã, salamandrã etc. In te -resant de observat cã înaltul profesionalism almaestrului bãimãrean nu a cedat nicicând so -luþiei artizanale, în fiecare transpunere sim þin -du-se efectul unei viziuni sintetizatoare, careasigurã obiectelor de mici dimensiuni, finalitãþicre ative originale. Chiar ºi-n condiþiile ener -giilor fizice estompate a simþit ca nobilã în -datorire de suflet perfectarea unor ma chetepentru monumente menite sã eternizeze per so -naje simbol pentru trecutul românesc: Me nu -morut, Dragoº Vodã, Bogdan Vodã, Horea,Cloºca ºi Criºan. Au rãmas sim ple ma chete, darce minunat încheia o viaþã – în 11 mai 1980 – custãruinþã ºi gând spre alte fapte creatoare. E opildã de urmat, atât de distanþatã abandonului încomoditate, nimicnicie ºi anonimat.

IUNIE 2013 21

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

1 Interviu, în „Cronica sãtmãreanã”, Satu Mare, 21 octombrie 1974.2 Vir gil Dãnciulescu, Cu Vida despre Maramureº ºi maramureºeni, în „Magazin”; Bucureþti, 28 ianuarie 1967.3 Raoul ªorban, Gheza Vida, editura „Meridiane”, Bucureºti, 1981, p. 76.

Vida Gheza(1913-1980)

Prof. Petre DOBROTÃBrãila

Se împlinesc 100 de ani de când ma -rele ºi bunul nostru prieten a venit pe lume, cel care prefera sã i te adresezi

cu „nene” dar care a fost ºi a rãmas un mare„domn”. În mintea ºi memoria tuturor celor carel-au cunoscut, l-au respectat ºi l-au apreciat caom ºi ca art ist, iar pentru noi cei împãtimiþi îndragostea pentru naturã ºi pentru minunãþiile eiºi pe nedrept neluaþi în seamã de mulþi (estevorba desigur de lumea cactuºilor), Vida a fostun cactusist de seamã, un pre cur sor ºi un des -chizãtor de drumuri.

Ca om, Vida s-a impus prin bunãtatea sasufleteascã, prin tãria caracterului sãu, prin sim -plitatea sa directã ºi prin capacitatea de a purta, a

urmãri ºi a se adapta oricãrui di a log, cu oricepartener de conversaþie, fie cã era un om simplu, un miner sau un þapinar, fie cã era un erudit, uncritic de artã sau un om de vazã, un demnitar. Un om ro bust, cu o privire blajinã, cu o vorbã mol -comã, în dulcele grai moroºenesc, acesta eraVida, cel dintotdeauna. Ca art ist, Vida a avut ocarierã lungã ºi deosebit de prolificã. Deºi pri -mele sale debuturi sunt datate de prin anii’34-’35, încã de pe bãncile ºcolii primare fãcând desene ºi sculpturã micã sub îndrumarea învã -þãtorului sãu. A realizat desene ºi schiþe în cre -

ion, în tuº ºi în acuarelã, de la linogravuri lasculpturã monumentalã. Eroii sãi au fost oameni simpli, muncitori sau rãzvrãtiþi împotriva ne -dreptãþilor sociale, haiduci sau personaje de le -gendã, dar parcã fiecare din aceºtia avea câteceva din chipul ºi asemãnarea artistului.

Creaþia sa artisticã a fost prezentã în peste60 de expoziþii. Personalitatea lui artisticã a fostobiectul a peste 40 de lucrãri, monografii ºialbume, lexicoane ºi dicþionare, studii, in ter -viuri, sinteze ºi reportaje. A scris multe articoleîn þarã ºi în strãinãtate, iar despre el au scrispeste 200 de publiciºti în presã. Méliusz Józsefîl considera unul din marii artiºti ai Europei, unalt art ist revoluþionar, Eugen Schileru îl con -

sidera adânc în rãdãcinat în pãmântuldin care irumpe ºi din care îºi tragetãriile, iar Petru Comarnescu îl situaalãturi de Brâncuºi, în sculp tura înlemn, pe li nia tradiþiei populare. Cuacordul ar tistului, Raoul ªorban i-adedicat o lucrare monumentalã, in -titulatã sim plu: VIDA.

Vida a fost un mare iubitor denaturã. Încã de mic copil îi plãcea sãhãlãduiascã prin pãduri, sã cauteplante, arbori, pietre, sã ad mire forme ºi structuri. A fost ucenic grãdinar întinereþe ºi unealta sa de bazã de carenu s-a despãrþit o viaþã întreagã a fost, nu întâmplãtor, „custura sau cu þitulde altoit”. Ca par tic i pant activ larãzboiul civil din Spania (an ti fas cist

convins fiind) nu putea sã nu ob serve plantaþiilenaturalizate de Opuntia ºi aºa s-a fãcut cã, laîntoarcerea sa în þarã, în buzunarul sãu de lapiept se aflau – dupã spusele sale – ºi câtevaseminþe de cactuºi, cu lese de el însuºi.

Dupã ani de peregrinãri, atunci când s-astabilit definitiv la Baia Mare, în curtea caseisale de sub Gutâi ºi-a amenajat o plantaþie decactuºi ºi ºi-a construit o serã de circa 100 mp.În timp, sera s-a populat cu peste 1.000 de speciide cactuºi ºi alte plante suculente. A fãcut multeachiziþii ºi de la cultivatori din þarã (a fost în

22 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Vida Gheza în mijlocul colecþiei de cactuºi (aztekium.ro)

relaþii apropiate cu doctorul Viºinescu din Bu -cureºti), dar ºi din strãinãtate, chiar ºi din China, unde a fost de câteva ori ºi ca parlamentar ºi caart ist. Beneficiind de microclimatul lo cal spe -cific, dar ºi de harul de cul ti va tor al lui Vida,plantele sale creºteau într-un an cât la alþii înºapte, cum spune povestea. Forme înalte, mo -numentale, ºi forme joase, globulare, încântauprin aspectul ºi prin florile lor. În curtea sa eraun per ma nent pelerinaj. Maestrul zâmbea stin -gher ºi rãspundea cu modestie complimentelorcare i se aduceau. Încã pe vremea aceea, deciprin anii ’60-’70 avea în colecþie mulþi Oreo -cereus, Espostoa, Eulychnia, Pachycereus dar ºiEchinocactus, Gymnocalycium, Astrophytum,Melocactus ºi încã multe genuri ºi specii dedimensiuni de neimaginat. Folosea un pãmântrenumit prin aciditatea sa corectã, compus turbãacidã, dar ºi pãmânt veg e tal din pãdurile de fag,fiind de fapt cel care a descoperit poate primulvirtuþile acestei bogãþii naturale. Altoia nu dedragul altoirii. Folosea ca portaltoi Echinopsis dediametrul mare pentru forme joase sau cu creº terelentã ºi Ce reus pentru altoiri înalte. Pe tot ceeace punea mâna devenea de nerecunoscut pesteun an sau doi. Cactuºii fãceau parte din viaþa lui.

L-am cunoscut în 1966 ºi pânã când aplecat dintre noi, deci în aproape un sfert deveac, l-am vizitat de nenumãrate ori, ca ºi cândpe atunci Baia Mare era mai aproape de Brãiladecât acum.

În vara lui 1973 mi-a fãcut o mare onoarevizitându-mã împreunã cu fa milia. În per ma -nenþã corespondam sau vorbeam la telefon. Îiprezentam plantele pe care le importam di rect,fie în diapozitive color ºi se minuna la vederealor ca ºi cum ar fi fost un începãtor în ale cac -tuºilor.

De la el am învãþat multe ºi mai ales cã„aceluia cãruia nu-i plac florile nu-i om” – dupãcum singur mãrturisea. Nu putea sã-ºi închipuielãcomia, avariþia sau incorectitudinea unora înrelaþiile dintre cactusiºti. Iar atunci când era pusîn faþa unor probe incontestabile, chipul i seînãsprea, iar vocea îi devenea gravã. A fost unmodel de conduitã ºi de corectitudine.

Nu mi-a fost greu sã scriu aceste rânduri,ca un mod est ºi pios omagiu despre Vida Gheza, omul, artistul, cactusistul. Dar ele nu pot descrieîntrutotul uriaºa personalitate a celui de la acãrui dispariþie fizicã au trecut aproape 33 deani, decât aºa, ca o pãrere.

IUNIE 2013 23

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Cactuºi din colecþia Vida Gheza la Baia Mare

Crez pol i tic = ideal ar tis ticVasile GAFTONE

jurnalist, Baia Mare

Ca ziarist, din 1957 în presa din Ma -ramureº ºi câþiva ani ºi la cotidianulcen tral Scînteia, am fost, nu de puþine

ori, în preajma Omului ºi Artistului de geniu VidaGheza. L-am întâlnit la vernisaje de expoziþii ºi înatelierul sãu de lucru. Am însoþit delegaþii strãinecare au dorit sã-l viziteze. Am fost prezent ºi amscris relatãri din campaniile electorale, Maestrulfiind ales deputat în Marea Adunare Naþionalã întoate legislaturile (1957-1980). Cu marele sãu pre -sti giu ar tis tic – dar ºi ca membru de partid dinilegalitate (1932) – Vida Gheza a fost ales mem -bru al CC al PCR. A fãcut parte ºi din autoritãþileregionale Baia Mare ºi, din anul 1968, judeþeneMaramureº de partid ºi de stat, preºedinte al Co -mitetului re gional pentru Culturã ºi Artã, al UAPBaia Mare.

„Nu m-am gândit sã-mi fac din trecutul meu pol i tic un cap i tal pentru tot restul vieþii, dar nu potsã nu mãrturisesc mulþumirea sufleteascã pentrurecunoaºterea arãtatã de stat activitãþii mele po -litice ºi artistice, alegându-mã în organe su pe -rioare de conducere, încununându-mi op era cuînalte titluri (Premiul de stat în 1953, Art ist alPoporului 1964, Erou al Muncii Socialiste 1971,Ordinul Steaua RSR 1978, membru co re spon dental Academiei Române 1974). Ca cetãþean român ºi art ist comunist mi-au fost limpezi îndatoririle de aservi poporul ºi pat ria, de a reflecta în arta meaproblemele din trecut ºi din prezent ale societãþiinoastre.” (Maramureº, Suplimentul ziaruluiPentru so cial ism, aprilie 1978, p. 5).

Din tinereþe, viaþa lui Vida Gheza nu a fostuºoarã. A suferit, ca ºi fa milia sa de mineri, camuncitor la Uzinele „Phoe nix”, alãturi de ceimulþi „umiliþi ºi obidiþi”, toate privaþiunile „pro -spe rei” perioade interbelice.

Baia Mare devenise vestitã încã din 1896 înlumea artisticã din þarã ºi strãinãtate, prin ºcoalaHollosy Si mon ºi colonia de picturã, mediul ar tis -tic influenþându-l ºi pe tânãrul, visãtor într-unideal mai omenos, Vida Gheza.

„Am cunoscut de mic mizeria, am luptatpentru o viaþã mai bunã – se confesa Vida Ghezaistoricului clujean, prof. dr. Gheorghe I. Bodea,nãscut la Baia Mare, în cartea Vida – art ist mil i tant(Editura Dacia, 1980). În calitate de comunist dauîntotdeauna lucrãrilor mele un caracter mil i tant.

Arta mi-am pus-o în slujba unui ideal. So -cietatea comunistã a fost idealul meu.”

Sigur, aceste declaraþii ar fi putut fi ºi decircumstanþã. Dar ºtiindu-l pe Omul Vida Gheza

ca pe unul de o magnificã sinceritate ºi fermãconvingere în ceea ce mãrturiseºte, trebuie sã cre -dem cã afirmaþiile sale sunt autentice, izvorâte clar din cugetul ºi simþirea sa. Trebuie însã, ur mã -rindu-i confesiunile, sã observãm cã nici el – ile -galistul comunist, luptãtorul pe baricadele re pu -blicanilor ºi comuniºtilor în rãzboiul civil,in ternaþionalist, din Spania (1937-1939), ales înautoritãþi su preme de stat ºi de partid – nu ºtia„cum va arãta societatea comunistã, dar credeamîn ea. Era un ideal. (ªi Vida Gheza era un ide al istbine temperat, încercat, în convingerile sale in -time, ºi de îndoieli). Cred ºi acum (în 1980) în el,chiar dacã nu pot sã-mi închipui pre cis cum va fi”.Nu vrem sã ne imaginãm cum ar fi reacþionatOmul pol i tic ºi Marele Art ist în decembrie 1989când „idealul sãu” s-a spulberat într-o tranziþiespre o „societate liberã”, în care s-au „afirmat” nupuþini veleitari în arta plasticã.

„Omul rãmâne pentru mine cea mai im -portantã problemã. Cred în om, în mãreþia lui”.

Din orice unghi am privi lucrurile – fiindcãistoria nu se scrie cu „dacã ar fi fost...” –, crezulsãu pol i tic s-a armonizat în simfonia idealului sãuar tis tic, s-a întrupat în op era sa artisticã.

Semnãtura sa pe operele monumentale aleOstaºului român de la Carei, ale Patrioþilor de laMoisei, sculpturale – portretele lui Horia, Cloºcaºi Criºan, cre ate în vara anului 1940 în lagãrul dinGurs (Franþa), când se retrãgea din Spania, Balada lui Pintea, Rãscoala, Lupta continuã, Grup demineri, Sfatul bãtrânilor etc. pe desene, gravuri,acuarele – poartã pecetea geniului sãu cre ator.Vida Gheza rãmâne înveºnicit, prin întreaga saoperã, în Panteonul celor mai iluºtri sculptoriromâni, alãturi de Brâncuºi, Ladea, Jalea, Medreaºi nu prea mulþi ca ei!

La marcarea Centenarului lui Vida Gheza,reþinând mãrturisirea sa – „arta mi-am pus-o înslujba unui ideal. Pentru asta am luptat în Spania ºi în România” – consemnez aici cã însuºi El Cau di -llo – generalul Franco, ºeful statului spaniol, carei-a biruit pe republicani ºi comuniºti în rãzboiulcivil, soldat cu peste 500.000 de victime din am -bele tabere potrivnice în ideal, a dispus înãlþareaCatedralei Celor Cãzuþi, dictând ca pe lespedealãcaºului sfânt sã fie încrustate cuvintele: „Ei, cutoþii, au murit cu credinþa cã îºi slujesc pat ria”.

Prin idealul sãu pol i tic ºi ar tis tic ºi ArtistulPoporului Vida Gheza ºi-a servit pat ria ºi naþiaromânã cu credinþa fermã a Artistului, cu elevatãsimþire patrioticã.

24 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

O amintire cioplitã în suflet ca lemnul sub dalta lui Vida Gheza

Al. Flo rin ÞENE

Membru corespondent al Academiei Americanã RomânãPreºedintele Ligii Scriitorilor Români

Când întorc paginile timpului pentrua reciti amintirile ce au rãmas însuflet din oraºul castanilor, un fior

de duioºie face sã vibreze sub degete paginaîngãlbenitã din albumul vir tual.

Eram, pe atunci stu dent la Institutul Ped a -gogic de 3 ani, Facultatea de Filologie, ºi aripilepoeziei începuserã sã-i creascã Pegas-ului meu,iar bucuria prieteniei ºi a dragostei de literaturãpe care le aveam, ºi le regãseam la tinerii poeþide atunci, Vasile Radu Ghenceanu, Ion GhiurPauleana ºi pictorul Mihai Olos a fãcut sã pu -nem bazele Cenaclului Nord, ce funcþiona încadrul Casei de Culturã din Baia Mare. Era prinanul 1963 ºi, din când în când, publicam înpagina culturalã a ziarului re gional. Þin minte cã era o toamnã târzie ºi frunzele castanilor ru -giniserã, iar Sãsarul ducea cu el la vale un dor almeu, inefabil, de locurile natale.

Începuserãm ºedinþele cenaclului literar,la care venea uneori ºi profesorul Chiº ªter, dela Institutul Ped a gogic, ºi orele de dezbateri pemarginea unor lucrãri citite se prelungeau, pânãcând orele târzii puneau stãpânire pe obosealanoastrã. Eram împreunã cu colegul Ion Ghiur,într-o searã când luna se strecura printre vâr -furile castanilor de lângã stadionul oraºului, ºi,trecând pe lângã casa sculptorului Vida Gheza,având culcate pe lângã temelie câteva lucrãrineterminate, din lemn, ne-a venit ideea sã-i luãm un interviu maestrului. Ne-am oprit, ºi prin gardam privit la ele. A fost momentul când am luataceastã hotãrâre. Însã, datoritã emoþiilor, nuºtiam cum sã facem sã înodãm legãtura cu dân -sul. Încã nu eram hotãrâþi cum sã-l abordãm. Nuºtiam dacã sã-i luãm un interviu sau sã scriem un reportaj despre domnia sa. Apoi sã-l publicãm în ziarul re gional Pentru So cial ism, unde eramgãz duiþi, uneori, în pagina de „Culturã ºi Artã”cu poezii, articole ºi reportaje.

Pânã la internat numai despre intenþianoastrã am discutat. Ne îndemnam unul pe altul,care dintre noi sã luãm legãtura cu Vida Gheza,

distins cu Premiul de Stat, primit dupã anul1950, pentru altorelieful Pintea judecând unboier. Ne simþeam aºa de mici faþã de o astfel depersonalitate, credeam noi, inabordabilã. De adoua zi am început sã ne interesãm, în timpulliber, de viaþa, dar mai ales despre lucrãrilemonumentale ale maestrului. La Biblioteca orã -ºeneascã din Centrul Vechi, unde ne pregãteampentru seminarii, am rugat-o pe o tânãrã bi -bliotecarã sã ne dea pentru documentare tot ceare despre Vida Gheza. Astfel, am consultatScânteia, Gazeta Literarã, Tri buna, Scrisul Bã -nãþean, Scânteia Tineretului ºi Pentru So -cialism. Astfel am aflat despre expoziþiile de laBaia Mare, Bucureºti, Cluj, de la Moscova,Belgrad, So fia, Cairo, Oslo etc.

Cu documentarea noastrã ºi pregãtireaexa menelor timpul a trecut. Dupã vacanþa deiarnã, din februarie, anul urmãtor, am sãrbãtorit, pe 26, ziua lui Mihai Olos, care ne-a promis sãne facã legãtura cu personajul nostru, care dejacãpãtase postura, pentru noi, de mon u ment, a -tunci când am citit în presã cã a primit titlul deArt ist al Poporului pentru lucrarea de la CareiMonumentul Ostaºului Român, avându-l co la -borator pe arhitectul Anton Dâmboianu.

Din economiile noastre ºi cu prima bursãdin anul urmãtor, eu cu Ion Ghiur, care îºi maiadãugase la semnãturã ºi numele Pauleana, dupã satul na tal Paulean, comuna Doba, ne-am dus cu o ocazie la Carei pentru a vedea MonumentulOstaºului Român. Lucrarea monumentalã ne-aimpresionat. Trãsãturile voluntare ºi dârze aleostaºului cioplit, liniile drepte sugerând vic to riaeliberãrii ultimei brazde de pãmânt a þãrii austârnit pe drumul de întoarcere discuþii aprinse.Când am ajuns la cãminul nostru, ideile dintrenoi se armonizaserã.

Într-adevãr, dupã câteva zile, prietenulOlos ne-a mijlocit vizita noastrã la atelierul luiVida Gheza. Pe Ion Ghiur, care era mai mare cupatru ani decât mine, venind de la o ªcoalãTehnicã Veterinarã din Satu Mare, fiind mai

IUNIE 2013 25

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

curajos, l-am desemnat „ºef”. Aºa cã i-am pasattoatã responsabilitatea primului con tact cumaestrul.

Þin minte, era într-o sâmbãtã. Zi de lucruºi noi aveam cursuri la Institut. Dupã primulcurs, dupã ora 10, am plecat amândoi spre ate -lierul maestrului Vida Gheza. Emoþiile eraumari. Mai ales cã citisem în presã cã avusese locla Belgrad expoziþia „Vida Gheza – AlexandruCiucurencu”. Când am intrat în ate lier, simþeaminima cã-mi iese din piept. Ne-a întâmpinat ma -estrul cu un zâmbet care m-a fãcut sã mã li -niºtesc. Era un om de înãlþime mijlocie, cu pãrulºaten, dat pe spate ºi cu fruntea latã. Era îm -brãcat în pantaloni închiºi, cu cãmaºã des chisãºi un jerseu peste ea prins în trei nasturi. Ne-aîntrebat la ce facultate suntem, cred cã ºtia, de laMihai Olos, dar era un motiv pentru a deschideco locvial discuþia. I-am spus cã sun tem studenþiºi pe deasupra mai ºi scriem, pre cizând cã amvenit sã-i luãm un interviu. Ne-a rãspuns cã nueste timp de interviu pentru cã aºteaptã un grupde elevi sã-i vi ziteze atelierul. Ne-a sugerat sãfacem un reportaj. Aºa am ºi fãcut pânã la urmã.Am vizitat atelierul. Erau multe lucrãri, uneledoar în cepute. Îmi aduc a minte de lucrarea Co -lectivista, executatã în 1960, dupã terminarea

procesului de co lecti vizare. Mai era sculpturaNud, foarte stilizatã, Bãiat citind, Miner cu lam -pa, lucrãri executate în anul 1961, un Auto -portret din anul 1963, ºi undeva pe o laviþã,parcã aban donatã, lucrarea Cap de þãran, ter -minatã în anul 1957.

Dupã ce ne-a explicat tehnica sa de lucru,strãdania de a recreea elemente din mitologiama ra mu re ºeanã, dupã ce ne-a spus programulsãu de lucru, iar eu notând cu con ºtinciozitatetot ce spunea pe un carnet ce avea pe primapaginã fotografia lui Dej ºi însemnul Secera ºiCiocanul, am auzit multe voci de copii la uºã.Elevii ºi pionierii veniserã sã cunoascã o marepersonalitate artisticã a þãrii noastre ºi aEuropei.

Reportajul l-am scris eu, l-a revãzut prie -tenul Ion Ghiur, ºi apoi l-am citit într-o ºedinþã aCenaclului Nord, pe care îl înfiinþasem, nu demultã vreme, împreunã cu Vasile Radu Ghen -ceanu.

Însã reportajul nu a apãrut niciodatã.Motivul a fost, l-am aflat ul te rior, cenzura, carenu a aprobat publicarea lui în cotidianul PentruSo cial ism, motivul fiind menþionarea în reportaj a expoziþiei lui Vida Gheza din anul 1944, orga -nizatã de hortiºti la Cluj, fãrã ºtirea maestrului.

26 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Sfatul bãtrânilor, Baia Mare

Vida Gheza – rapsod al lemnului100 de ani de la naºtere

Pamfil BILÞIU

etnolog, Baia Mare

Arta lui Vida Gheza îºi trage seva din arta þãrãneascã. Artistul însuºi a cu -treierat satele, i-a urmãrit pe

meº terii þãrani cum lucrau în lemn, cu care a ºiîntreþinut relaþii de prietenie, meºterul lui pre -ferat fiind Ion Stan Pãtraº. Am avut bucuria sã-lînsoþim ºi noi pe teren, prin satele mara mu -reºene, pe la marii meºteri nordici, care smul -geau lemnului nebãnuite frumuseþi. Cinstindu-imemoria ºi preþuindu-i op era ºi mãiestria, fai -mosul meºter de la Sãpânþa i-a sculptat chipul ºil-a aºezat în casa sa încãrcatã de trudã artisticã,care a devenit muzeu.

Lucrãrile lui Vida Gheza alcãtuiesc unvast epos al Maramureºului, asta pentru cã, înfolclor ºi tradiþii, în arta popularã, artistul adescoperit un inepuizabil izvor de inspiraþiecare i-a asigurat succesul în creaþia pe care azãmislit-o.

Vida a fost atras ca de un mag net de mito -logia popularã, cu universul ei fascinant ºi spec -taculos, pe care l-a transfigurat într-un sec torbogat al artei sale. Mitologia provinciei, din care fãcea parte, o cunoºtea în amãnunþime, o preþuia ºi o înþelegea, fiind o enciclopedie de folclor.Figurile fabuloase din mitologia þãrãneascã, pecare le-a transfigurat cu multã pasiune ºi dra -goste, sunt numeroase ºi ne dovedesc aplecareasa cãtre fabulos, ca expresie a gândirii populare:Omul Nopþii, Marþoaia, Solomonarul, Prico li -ciul, Fata Pãdurii, Omul Pãdurii, Omul dintreApe. E în op era sa o istorie miticã, de demult,ruptã din universul de gândire al þãranului, do -minatã de mituri, basme ºi legende. El a redat înlemn aspecte ascunse ale vieþii de la þarã. Înastfel de lucrãri, la care a þinut cel mai mult, cum însuºi ne-a mãrturisit, a înþeles în profunzimecredinþa þãranului în realitatea lumii închipuite.

În acest compartiment al creaþiei sale, ar -tistul a preferat, mai întâi, transfigurarea per -sonajelor mitice individuale, cãrora le-a im pri -mat personalitate, originalitate ºi forþã desugestie. În transfigurarea acestor lucrãri Vidaacordã o mare importanþã corpului uman,creând o bogatã gamã de fizionomii, cu trãsãturi

extrase din modul în care îºi imagina þãranulfiinþele sale mitologice. Ni se dezvãluie umorul,prin aceste lucrãri, dar ºi imaginaþia puternicã aartistului, identicã cu un spaþiu de viaþã fa bu -loasã. Energia sentimentului sãu nu este aceea aomului in di vid ual, ci a exponentului colectiv,care dã multã viaþã ºi profunzime unor trãiri.Sculptura lui este imaginea unui orizont vast,fabulos, cu particularitãþile ei lo cale ºi na þio -nale.

La Vida Gheza, corpul uman integreazãun întreg angrenaj etnic ºi devine cea de-a douafizionomie a omului. La Vida, etnia se manifestã deopotrivã în expresia formalã, ca ºi în ca rac -terul naþional al motivelor sale. Figurile artis -tului ne introduc în lumea ºi universul etnic alþãranului român, cãtre lu mina idealului naþionalal acestuia. Sculpturile sale se remarcã prin va -loarea expresiei formale, împreunã cu vitalitatea esteticã purã a conþinutului plas tic.

Dacã în multe lucrãri ale sale, Vida Ghezapune ac cent pe personajul mitic in di vid ual, nu aocolit în creaþia sa nici scene colective, rupte ºiele din universul bogat de gândire a þãranului.Cu Sfatul Bãtrânilor ne in tro duce în plan mi -tico-magic. Cele cinci personaje figureazã moºii înþelepþi, „dãtãtori de legi ºi datini”, care ju -decau fãrãdelegile ºi conduceau obºtea satuluidupã norme juridice nescrise. Personajele tran -sfi gurate sunt încremenite, într-o meditaþie pro -fundã, izvorâtã din dorinþa judecãþii drepte.Artistul respectã tradiþia pe care o cunoºtea înamãnunt. Cei cinci moºi sunt redaþi rezemaþi înbâte, bãþul având conotaþii magice ºi fiind indis -pensabil judecãþii drepte. Surprinde expresiacon cisã ºi bine precizatã a personajelor, cedefinesc un tragism existenþial. Descoperim uncer e mo nial al demnitãþii care se manifestã întransfigurarea celor cinci þãrani bãtrâni. În lim -bajul plas tic al acestei lucrãri se remarcã calmulobiectiv ºi mut al formei.

O categorie de lucrãri ne argumenteazãputernicul ataºament al artistului faþã de ma -nifestãrile ºi trãirile spirituale ale omului dinpopor. Sunt pline de forþã, de sugestie ºi re -

IUNIE 2013 27

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

marcabile prin energia ce o degajã trãirea omu -lui spir i tual în exerciþiul funcþiunii: Horitoare,Buciumaºul, Dans oºenesc, în care miºcarea su -geratã e plinã de energie, una primordialã. Ele -mentele acestui dans aparþin ºi ele patrimoniului autohton ºi se situeazã în acel univers þãrãnesc,care a asigurat supravieþuirea unor viguroaseforme de manifestãri spirituale primordiale. E -mo þia ce o degajã lucrarea este amplificatã decorpul uman care apare ca o oglindã a trãirilorsufleteºti.

S-a spus despre art ist cã ne in tro duceîntr-o atmosferã revelatoare, unde se inter fe -reazã douã zone existenþiale: lumea realã ºi lu -mea râvnitã, capabilã sã creeze o mutaþie eli -beratoare. Drept urmare, vorbind de mutaþiae li beratoare, Vida Gheza ºi-a ales un erou mitic,drag sufletului sãu, ca ºi poporului, Pintea Vi -teazul, transfigurat ca un personaj puternic, ma -siv, care degajã o energie extraordinarã, aºa cum reiese din legendele populare. Pe deasupra, ni-lprezintã înzestrat ºi cu o putere moralã su perioarã.

În tratarea eroului mitic, artistul gãseºte ºialege acele trãsãturi ºi momente ce definescdesfãºurarea faptelor sale, care îl ridicã la rangul de simbol al luptei pentru libertate socialã. Estetipicã pe acestã linie lucrarea-tablou PinteaViteazul judecând un boier, prin care haiduculrãzbunã nedreptãþile ºi abuzurile nobililor îm -potriva celor sãraci. Scenele colective sunt pline de miºcare ºi forþã de sugestie. Balada lui Pinteaeste un poem în lemn, în care haiducii, având înmijlocul lor figura centralã a conducãtorului lor, ne argumenteazã înþelegerea artistului ºi cu -noaº terea istoriei acelor vremuri. Petrecerea hai -ducilor, aºa cum este tratatã în lucrare, sem -nificã eliberarea de frica care-i pândeºte.Participarea ºi solidaritatea artistului cu faptelehaiducului sunt evidente. Realismul artei sale ne este potenþat în astfel de lucrãri, remarcabileprin veridicitatea reprezentãrilor plastice. Des -coperim în lucrãrile avându-l ca personaj cen tral pe Pintea, ecoul revoltelor sociale, de clasã, dinvremuri extrem de dificile.

În domeniul sculpturii monumentale înlemn, Vida Gheza a excelat printr-o lucrare uni -

cã: Monumentul de la Moisei, o veritabilã sin -tezã în care se contopesc or ganic elemente defilozofie popularã, mitologie ºi istorie. Mo nu -mentul este neîntrecut ºi pe linia aºezãrii spa þiale a personajelor reprezentate, dez vã luin du-ne un ar -t ist de concepþie. Figurile în cremenite ne dez -vãluie sugestivitatea mo nu mentului, o ancorareºi o restituire a unui eveniment istoric care asemãnat groazã ºi moarte.

Universul þãrãnesc, cu ce are el ca rac -teristic, reprezintã un compartiment de bazã aloperei artistului. Viaþa þãranului i-a inspiratcreaþii dom i nate de energia sentimentelor salepentru oamenii simpli, de la þarã, transfiguraþiadesea în corelaþie cu ocupaþiile ºi tradiþiile lor.Sunt semnificative pe aceastã linie: Desþelenire, Cosaºul, Þãran încercând coasa, Semãnãtorul,Þãranca cu grebla.

Artistul a manifestat aceleaºi sentimentede preþuire pentru variate categorii de oamenisimpli, între care ºi minerii, pe care i-a tran -sfigurat în lucrãri cu personaje colective sauindividuale. A ºtiut sã redea energia acestor tru -ditori care nu precupeþesc niciun efort în luptacu tãria stâncii, în folosul extragerii metalelorpreþioase. Izbeºte în aceste lucrãri redarea vieþiigrele a truditorilor din adâncuri: Miner ghemuit,Miner ghemuit cu lãmpaº, Miner obosit, Minerii etc. Sã adãugãm cã artistul este fiu de mineri.Aceleaºi sentimente manifestã artistul ºi pentrumunca grea ºi istovitoare a forestierilor. Suntsugestive lucrãri precum: Muncitor forestier,Bu tinarul, Tãietorul de lemne.

Aplecarea cãtre grotesc a artistului a ge -nerat opere expresive, rezultat al imaginaþieibogate, la care se adaugã talentul învestit înredarea fizionomiilor de tot felul, aºa cum ne-odovedesc lucrãrile: Dubinuºca, Figurã gro tes -cã, Stup de albine, Carnaval sãtesc sau Cuºmadracului. Descoperim în aceste lucrãri ºi re -sursele umoristice ale artistului.

Toate aceste calitãþi ne contureazã un ma -re art ist contemporan, realizator al unei operevaste ºi complexe, din care rezultã un art ist pecare îl putem considera pe drept cuvânt un neîn -trecut rapsod al lemnului.

28 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Redescoperirea lui Vida Gheza

Ofelia MARIANBaia Mare

În aceastã primãvarã am fãcut una dinpuþinele plimbãri tihnite, din CartierulSãsãr pânã în Centrul Vechi al Bãii

Mari, ºi trecând prin faþa Palatului Ad mi nis -trativ am revãzut Sfatul bãtrânilor, grup statuarrealizat de sculptorul Vida Gheza. Realizatîntr-o primã versiune în lemn, ansamblul sculp -tural mi-a stârnit o curiozitate specialã abiaacum, la anii maturitãþii. Îl ºtiam acolo demult,din copilãrie (a apãrut în acel loc când aveam 11ani) ºi mi se pãrea ceva firesc sã îl vãd de fiecaredatã când treceam pe acolo, dar adevãrata re -velaþie a descoperirii ºi înþelegerii am avut-o laînceputul lui martie 2013. Acela a fost mo men -tul de graþie în care am purces întru adevãratacunoaºtere a operei concitadinului meu. Desigur cã toate cifrele ºi coincidenþele nu pot fi des -cifrate niciodatã pânã la capãt, pentru cã ele facparte din destinul care se aflã mereu sub semnulnecunoscutului, im por tant cred cã este, pânã laurmã, sã fim atenþi mãcar la anumite momenteexistenþiale. Am încercat, aºadar, sã nu ratez unastfel de mo ment ºi m-am lãsat antrenatã înatmosfera jubiliarã, amintindu-mi, rând pe rând, tot ce ºtiam despre artistul a cãrui viaþã a statmereu sub semnul înþelepciunii, al trudei ºi alluptei pentru dreptate. Abia acum, am luat me -todic albumele ºi monografiile ce definesc unportret complet al celui care, chiar prin fizio -nomie, sugereazã legãtura cu sculptura. M-amoprit îndelung la monografia lui Raoul ªorban(scrisã cu acordul artistului), în care apare opozã a lui Vida Gheza la 4 ani ºi mai multefotografii de maturitate ºi mi-am pus întrebarea:Oare câtã suferinþã umanã a sculptat timpul pefaþa seraficã a copilului pânã sã ajungã la mar -carea trãsãturilor de maturitate? Desigur cã mul -te rãspunsuri se pot afla privind cu atenþie toatelucrãrile, ale cãror teme esenþiale sunt lupta ºiresemnarea înþeleaptã, nu capitularea în faþades tinului. Rãsfoind câteva zile toate ma te ria -lele ce contureazã portretul artistului bãimãrean,

am descoperit-o pe Mãriuca, bufniþa care m-adus cu gândul la filosofia cuprinsã în op erasculptorului ºi mi-am readus în memorie cele 5statui din faþa Palatului Administrativ al cãrorsimbol cifric înseamnã unire ºi echilibru. Fo -lositã de Vida Gheza cu câþiva ani înainte de amuri pentru a realiza ansamblul, care este unuldintre simbolurile oraºului, aceastã cifrã a stâr -nit probabil curiozitatea multor vizitatori ai BãiiMari. Acum, când scriu aceste rânduri, mãîntreb câþi dintre cei care au privit atenþi acestgrup statuar s-au întrebat cine e autorul sau auavut curiozitatea sã afle detalii ºi despre ce -lelalte lucrãri? Probabil cã o parte dintre ei auaflat mai multe dacã au avut privilegiul sã treacã pragul Muzeului de Artã din Baia Mare, unde seaflã multe piese (unele neterminate) precum ºiunel tele artistului, dar ºi 17 panouri cu fotografii despre activitatea sa. O binevenitã vizitã la Mu -zeu mi-a readus în atenþie toate lucrãrile ºi amîncercat sã le receptez dupã teme. Vãzându-le,mi-am amintit ce rol im por tant a avut în creaþiasa inspiraþia folcloricã ºi cea istoricã, magistraloglinditã în: Carnaval la sat, Ursitoarele, Ba -lada lui Pintea, Rãscoala sau Þãran legat destâlp. Puternic ancorat în atmosfera plaiurilornatale, Vida Gheza a lãsat în urma sa sugestivelucrãri reprezentând mineri, ce surprind mai de -grabã prin tenacitatea trebuincioasã sfredeliriiadâncurilor. Am privit îndelung toate ex po na -tele, iar când m-am reîntors acasã, din CentrulVechi în Cartierul Sãsar, am trecut din nou prinfaþa Palatului Administrativ ºi pe lângã SfatulBãtrânilor, m-am oprit pentru câtva timp cubucuria de a-l fi descoperit cu adevãrat pe con -citadinul nostru care trãieºte ºi acum prin lu -crãrile sale. Revelaþia acestei descoperiri a fostcu atât mai interesantã cu cât nu þine de pre -gãtirea mea profesionalã sau intelectualã, cidintr-o frumoasã mândrie româneascã ce por -neºte dintr-un nord de þarã deseori ignorat, darcare poate oferi mereu surprize.

IUNIE 2013 29

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Dãltuitorul Gheza Vida – un dãinuitor de sorginte maramureºeanã

Delia FLOREABaia Mare

„De n-ar fi fost Maramureºul ºipãdurile lui, oamenii Ma ra mu -reºului ºi poveºtile vieþii ºi ale

închipuirilor lor, nici eu n-aº fi fost cel care sunt. [...] Deci am ce face: sã le ascult, sau sã le caut în amintiri de demult [...] ºi sã le rânduiesc în fiinþalemnului” – spunea Gheza Vida – cel care con -sidera cã „nu poate fi nimic mai mãreþ pentru un adevãrat art ist decât sã se dedice cu talentul,munca ºi creaþia sa nemuririi Omului”. NiciMaramureºul, nici oamenii pe care îi iubea atâtde mult, nu l-au uitat ci îi pãstreazã o vie amin -tire aducându-i pios omagiu la ceas aniversar!Anul cul tural 2013 este dedicat comemorãriicentenarului naºterii sale.

Renumitul sculp tor român, Gheza Vida(Grigore), al optulea fiu al lui Iosif ºi al RozalieiVida, s-a nãscut la 28 februarie 1913, în BaiaMare, într-o familie de mineri originarã din Ma -ramureºul istoric. Dupã bunicul din partea ma -mei, avea origini slovace. A vãzut lu mina zileiîntr-o cãsuþã modestã „de lângã mina ValeaRoºie din Baia Mare” ºi a fost numit Gheza dupã numele ortacului tatãlui sãu care l-a botezat,însã mama îl alinta Vic tor „pentru cã era uniculei copil care izbândise în lupta cu viaþa, dupãcum „va reuºi ºi mai târziu, în pofida grelelorîncercãri la care va fi supus încã din mai fragedãcopilãrie”.1 (Cuvântul spaniol Vida înseamnã,de fapt, viaþã! Iar Sfântul Mucenic Vic tor esteprãznuit la 11 noiembrie, în aceeaºi zi cu Sfântul Mina!)

În anul 1916, în urma rãnilor grave pri -mite în timpul rãzboiului, Iosif Vida a decedat„lãsând în ghearele mizeriei” o vãduvã cu uncopil „blond, cu ochi ageri, mai mult tãcut”, învârstã de trei ani. Încã de pe atunci, micuþulVida cioplea linguri cu un cuþitaº. Iarna „sculp -ta” în zãpadã, uimindu-i pe toþi! A urmat cur su -rile ºcolii primare româneºti, iar din mâinile sale iscusite au început sã rãsarã diferite fig u rine:oameni, animale, pãsãri º.a. Talentul sãu deo -

sebit l-a determinat pe patronul mamei sale sã-lsprijine financiar, achitându-i taxele ºcolare sprea putea studia la prestigiosul Liceu bãi mãrean„Gheorghe ªincai” (ilustrul cãrturar Gheorgheªincai s-a nãscut la 28 februarie 1754).

Adolescentului Vida îi plãcea sã colindepãdurile din împrejurimile oraºului na tal, sã stu -dieze plantele, copacii ºi vietãþile, îl fascinauformele variate ale pietrelor. Se simþea puternicatras de creaþia popularã, de folclorul ma ra mu -reºean „cu legendele, cântecele ºi poeziile sale”. La vârsta de 15 ani, deoarece mama lui se îm -bolnãvise grav, ajunge ucenic la grãdinarulHarsanyi din Satu Mare. Dupã câteva luni a fostnevoit sã revinã în oraºul de pe malul Sãsaruluipentru a-ºi putea asigura traiul.

A lucrat ca salahor la uzina chimicã Phoe -nix, apoi ca muncitor forestier º.a. Având unspirit revoluþionar, s-a implicat în viaþa politicãºi „a militat” mai ales pentru îmbunãtãþirea vie -þii muncitorilor forestieri ºi a minerilor de careera legat prin originea sa.

Din anul 1932, alãturi de alþi artiºti îndevenire, Gheza Vida a început sã frecventezeatelierul condus de maestrul Alexandru Ziffer,un remarcabil profesor, reprezentant al ªcoliibãimãrene de picturã întemeiatã de Hollósy Si -mon. Ziffer a studiat în Germania, la Moelon(Franþa) ºi a lucrat alãturi de pictori renumiþi:Matisse, Monet º.a. Tânãrul Vida „era destinatsã devinã un mare art ist”. Vorbea despre artã cadespre „un fenomen uluitor”, iar sculptura „îiera ceva cu totul înnãscut, o facultate aproapelãuntricã”.

În anul 1934, Ziffer i-a prezis acestui dis -cipol al sãu „un viitor neobiºnuit”!2 Specialiºtiiîn domeniu, precum ºi cei din presa localã l-auremarcat ca fiind „un tal ent înnãscut”. Debutular tis tic al tânãrului Vida are loc în 1937, cândparticipã, alãturi de cei mai valoroºi plasticienibãimãreni din acel timp, la expoziþia Noii So -cietãþi a pictorilor din Baia Mare, cu mai multe

30 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Gh. I. Bodea. Vida – art ist mil i tant. Cluj Napoca : Editura Dacia, 1980, pp. 9-11.2 Raoul ªorban. Gheza Vida : [monografie]. Bucureºti : Editura Meridiane, 1981, pp. 20-35.

lucrãri, fiind remarcate în mod deosebit sculp -turile Miner ºi Þãran legat de stâlp.

Gheza Vida pleacã spre Spania în ianuarie 1938, alãturându-se altor voluntari români, încadrul Brigãzilor Internaþionale, care au parti -cipat la Rãzboiul civil (1936-1939) timp de doiani. În 1939 voluntarii români din Armata Re -publicanã spaniolã, împreunã cu numeroºi ci -vili, s-au refugiat în Franþa, iar membrii Bri -gãzilor Internaþionale au fost internaþi înla gãrele de la Saint-Cyprien ºi Gurs. Acolo, înacele nefaste condiþii – dupã cum afirmã re -putatul istoric al artei, academicianul MariusPorumb: „Vida ilustreazã cu desene ºi lino gra -vuri gazeta sãptãmânalã a lagãrului, lino gra -vurile fiind semnate „Grigore” (aluzie la numele haiducului maramureºean Grigore Pintea Vi tea -zul). De altfel, cu acest erou pop u lar, cãruia îi va consacra multe din lucrãri sale, se ºi identifica:„Spiþa mea a ieºit din mijlocul acelora de unde aieºit Pintea. În vâltoarea orânduirii vremii sale ºi el a fost un om al protestului so cial [...]. Senti -mentele mele au reacþionat con tra nedreptãþilor,ca ºi cele ale acestui haiduc”. ªi tot în Franþa, înlagãrul de la Gurs, Vida a sculptat ºi a prezentatîn cadrul unei expoziþii busturile eroilor na þio -nali Horea, Cloºca ºi Criºan.1 (De remarcat: înziua de 28 februarie, 1785, Horea ºi Cloºca aufost executaþi prin tragere pe roatã!)

Dupã ce a traversat întreaga Europã s-aîntors, în 1941, la Baia Mare. În urma Dictatuluide la Viena, întreg Maramureºul era sub ocu -paþie hortystã, iar Gheza Vida, „fiind român ºiavând cetãþenie românã”, a fost îndeaproape su -pra vegheat de poliþie. De trei ori a fost con -centrat în detaºamentele de muncã forþatã dinUngaria hor thystã. În timpul ºederii sale la Bu -da pesta, a urmat cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944), sub îndrumarea profesoruluiJenõ Bari. Dupã eliberarea de sub ocupaþiahorthystã, Vida s-a înrolat voluntar în ArmataRomânã, luptând pe frontul antihitlerist pânã lasfârºitul rãzboiului.

Dupã revenirea în patrie, în 1944, artistulºi-a unit destinul prin cãsãtorie cu cel al pianistei Ecaterina Kádár, fiica pictorului bãimãreanGéza Kádár. Acest abil mânuitor al peneluluiera preocupat de pictura bisericeascã: a pictaticoane pentru tâmplele ºi zidurile bisericilorma ra mureºene din ªiºeºti, Fãureºti, Cãrpiniº,Sighet; Racºa (Satu Mare); Muncaci (Ucraina)

º.a. În 1933 îl angajase pe Vida sã-i ciopleascã„fruntariile” pentru bisericile din Fãureºti ºiCãr piniº. Tâmplele au fost executate „cu o iste -þime preluatã din deprinderile bãtrâneºti ale cio -plitorilor populari...”2

Drumul sãu în artã a fost încununat deveritabila împlinire a unui puternic tal ent îm -binat cu un stil aparte, „de o neasemuitã ori -ginalitate”. Lucrãrile artistului se evidenþiazãprin „aspra poezie a vieþii, prin nota lor per -sonalã, prin formele monumentale, volumelepu ternice, expresiile vii”.

A participat la Expoziþia de artã plasticãde la Cluj din 1946, iar în urmãtorul an s-aprezentat cu câteva lucrãri la Salonul de picturãºi sculpturã al Transilvaniei, organizat la ini -þiativa unor personalitãþi marcante din lumeaartisticã, printre care s-au aflat Vir gil Vãtãºianuºi Raoul ªorban. În anul 1948, Vida a expusBuciumaºul ºi grupul statuar Dans oºenesc, „lu -crãri impresionante ca forþã de expresie”. Sculp -turile lui Gheza Vida sunt admirate de marelepub lic ºi apreciate elogios de critica de spe -cialitate, fiind con sid er ate „lucrãri de maretalent, de mare vigoare expresivã”. Renumitulcri tic Petre Comarnescu opina: „În sculptura înlemn, Gheza Vida este, alãturi de Brâncuºi ºiLadea, cel mai apropiat de linia tradiþiei po -pulare, iar Dans oºenesc, cioplit dintr-un trunchi de copac de cãtre Vida, este una din pil dui -toarele înfãptuiri în acest ma te rial.” Artistul aperceput ºi a materializat ritmul, dansul ca pe oeliberare. Cele trei personaje executã un danscare sugereazã o roatã solarã cu o direcþie dedeplasare în zig-zag – miºcare asemãnãtoareunei ieºiri din labirint.3 „Sensul iniþial al zig-za -gului se leagã de ideea victoriei asupra morþii”(Kurt Sachs). Marele sculp tor a fost premiat deMinisterul Artelor în 1949, ca o primã recu -noaºtere.

Având deja un nume consacrat în sculp -tura româneascã ºi europeanã, Gheza Vida par -ticipã, în anii urmãtori, la un numãr im pre sio -nant de expoziþii de artã plasticã, de grup ºipersonale, atât în þarã (Baia Mare, Satu Mare,Cluj-Napoca, Braºov, Bucureºti) cât ºi pestehotare (Bienala Internaþionalã de la Veneþia,Cai ro, Al ex an dria, Damasc, Moscova, Buda -pes ta, Bratislava, Praga, Berlin, Le nin grad, So -fia, Paris, Varºovia, Belgrad, Hel sinki, Bo lo gna, Torino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles). A fost

IUNIE 2013 31

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

1 Dan iel Pop. Centenarul Gheza Vida 1913-2013, în semn de neuitare a marelui sculp tor. În: GraiulMaramureºului, 25 februarie 2013, p. 9.

2 Raoul ªorban. Op. cit., p. 27.3 Gh. I. Bodea. Op. cit., p. 31.

singurul art ist care a participat de douã ori culucrãri în cadrul Bienalei de la Veneþia!

În perioada 1950-1968 a fost preºedinte alfilialei Uniunii Artiºtilor Plastici Baia Mare, iarîntre anii 1950-1954 a fost profesor ºi di rec tor la ªcoala Medie de Artã din Baia Mare, pe care aîntemeiat-o împreunã cu soþia sa. EcaterinaVida a fost primul di rec tor al Bibliotecii re -gionale din Baia Mare. Soþii Vida ºi-au crescutcei doi copii, pe Gheorghe ºi Zoe, într-un climatcul tural ar tis tic ºi le-au asigurat o desãvârºitãeducaþie. În calitate de dascãl, Gheza Vida aîndrumat ºi a for mat tineri talentaþi, care în timps-au afirmat pãºind cu profunzime pe „tãrâmul”Artei. Printre aceºtia se numãrã: Ida Grumaz –scenograf, Vasile Grumaz – profesor, sculptorul de renume Ioan Marchiº, Krupiczer Antal (n. 28februarie 1944) – sculp tor, numit „Ex pre sio -nistul Europei” º.a. A militat „cu pa na scrii -torului ºi cu dalta sculp to rului” pentru o edu -caþie esteticã pe înþelesul tuturor,astfel încât receptarea actului ar tis tic sã devinã un interes pub lic general.

În anul 1953, Vida a fostdistins cu Premiul de Stat pentru al -torelieful Pintea judecând un boier.Referitor la aceastã lucrare, carac -terizatã prin „monumentalitate virilã ºi forþã dramaticã”, în care „totuleste povestit cu mijloace sobre”,acad. G. Oprescu afirma cã autorul – „o per sonalitate deosebit de in te re -santã în sculptura românescã” – „aizbutit sã redea minunat spe cificulnaþional al personajelor”.1

La realizarea amplului Mon u -ment al Ostaºului Român de la Carei,inaugurat în 1964, cu prilejul co -memorãrii a 20 de ani de la eli -berarea întregului teritoriu al þãrii de sub ocu -paþia fascistã, Vida a colaborat cu arhitectulAnton Dâmboianu. Acest com plex statuar este„o creaþie de excepþie a artei monumentale defor pub lic din România”. Însuºi sculptorul aexplicat sensul elementelor simbol din cadrulacestei magnifice compoziþii: capul de þãran –simbol al rãscoalelor þãrãneºti din România;poar ta jertfei; masca morþii; continuitatea vieþiiprin þãranca care sãdeºte flori; soldatul eli be -rator al oraºului Carei ºi flacãra veºnic aprinsãcare seamãnã cu turnurile maramureºene delemn.2 Vida a fost un veritabil „alchimist” în -

zestrat cu o ca pac i tate unicã – aceea de „a tran -sforma lemnul în piatrã”! Dupã cum afirmãAurel Chiriac, di rec tor al Muzeului Þãrii Cri -ºurilor, ansamblurile statuare ale acestui art ist –care au un rol de mare forþã în con text istoric,so cial ºi religios – se caracterizeazã îndeosebiprin „revoltã ºi stâncitate”!

Monumentul Ostaºului Român de la Careiprecum ºi cel dedicat þãranilor martiri de laMoisei, sunt „realizãri artistice excepþionale,de venite în conºtiinþa publicã simboluri ale isto -riei naþionale, opere majore ale sculpturii mo -numentale contemporane” (Marius Porumb).

Cioplit mai întâi în lemn în anul 1966,apoi transpus în piatrã în 1972, Monumentulþãranilor martiri de la Moisei este „o sintezã aspiritualitãþii româneºti atingând acea tensiuneunicã la care s-a afirmat vocaþia ordinii, a echi -librului psihic ºi cos mic, a locului impregnatdecisiv de umanitate, de sanctuarele dacice sau

32 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 G. Oprescu. Sculptura româneascã. Bucureºti : Editura Meridiane, 1965, p. 170.2 Raoul ªorban. Op. cit., p. 100.

din spaþiile de evocare brâncuºiene” (Con -stantin Prut). Monumentul de la Moisei (1966),cu cele 12 coloane dispuse cir cu lar, re pre zen -tând figuri de maramureºeni, asemeni unormãºti din mitologia localã, evocã masacrul co -mis la 14 octombrie 1944 de trupele horthysteaflate în retragere, în timpul cãruia au fost îm -puºcaþi localnicii consideraþi ca fiind partizani.Acest sacrilegiu s-a sãvârºit chiar în ziua Sf.Parascheva, iar monumentul este dedicat tra -gediei celor douãzeci ºi nouã de eroi! Martiriisunt pildã, pentru noi toþi, a spiritului de sa -crificiu! De aceea aceastã „sculpturã majorã”este un simbol al istoriei noastre naþionale. Cin -stirea eroilor martiri constituie o îndatorire pu -blicã. Locurile, mormintele unde-ºi odihnescveº nicia martirii ºi eroii neamului trebuie res -pectate cu sfinþenie ºi onorate cu „opere co -memorative valoroase, simbolice ºi durabile”.Remarcãm faptul cã Monumentul þãranilor

mar tiri este amplasat în apropierea Centruluimo nahal de la Moisei. Mica mãnãstire de lemn,cea veche, a fost înfiinþatã încã din veacul alXIV-lea, iar legenda de întemeiere este strânslegatã de numele tânãrului Grigore Coman cares-a cãlugãrit.

Impresionantul grup statuar Sfatul bã trâ -nilor (1971), realizat mai întâi în lemn (expus laBienala de la Veneþia – 1972) a fost transpusapoi în piatrã, ºi este amplasat, ca un simbol, pepajiºtea din faþa Palatului Administrativ BaiaMare. Lucrarea are – dupã cum afirmã MariusPorumb – „o largã deschidere filosoficã, ce vinedinspre strãvechea civilizaþie a satului ro -mâ nesc, reprezentând un mo ment profund ºisol emn legat de viaþa obºtei”. Aºezaþi pe bãnci,bãtrânii lui Vida se sfãtuiesc, dincolo de con -cretul vieþii de fiecare zi, integrând parcã ex -perienþele tuturor înaintaºilor lor. Cele cinci ve -nerabile personaje – care „prin expresia concisã

ºi bine precizatã a întruchipãrii lorfac punte între viaþã ºi moarte” – sesustrag realitãþii ºi pãtrund într-unspaþiu al meditaþiei,1 asemeni unorîntrupãri ale Înþelepciunii care punepazã celor cinci simþuri!

Op era lui Vida graviteazã înjurul a douã lumi – „teluricã” ºi „mi -tologicã” – oarecum di vergente, darinsolit îmbinate în creaþia sa.

Viziunea teluricã este pusã înluminã prin lucrãri în care dominãredarea cu o excepþionalã forþã ex -presivã a unor „crâmpeie de viaþã”des prinse din cotidian. Având caelement cen tral intensa umanitate,scul p turile lui Vida se ca rac te ri zea -zã prin „vigoare ºi mo nu men ta li -ta te”, înfãþiºând adesea oameni

sim pli, dar cu in tense trãiri, ab sorbiþi de pre o -cupãrile lor cotidiene. Câteva dintre acesteasunt: Copil mâncând, Co pil cu pasãre, Ho ri -toarea, Femeie împovãratã, Þã rancã cu coºul,Butimanul, Muncitor fo res tier, La fân, Recolta,Odihna, Cap de þãran, Tropotita, Dans oºenesc,Veselia, Miner cu lãm paº, Mineri, Miner citind,Miner strigând.

IUNIE 2013 33

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Foto pag. 28-29. Centenar Gheza Vida. Membri ai familiei, oficialitãþi bãimãrene ºi bãimãrenila momentul comemorativ din Cimitirul „Dealul Florilor” din Baia Mare, 28 febr. 2013

1 Ibi dem, p. 76.

De asemenea, în aceastã sferã a creaþieisale se încadreazã ºi lucrãrile cu caracter eroic,care înfãþiºeazã personaje ilustre ºi momentememorabile ale istoriei româneºti: Bogdan Vo -dã, Menumorut, Voievodul Gelu, Dragoº Vodã,Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecând unboier, Horea, Rãscoala º.a.

A doua fascinaþie a lui Vida este cea defacturã mitologicã, ºi cuprinde mul ti ple ele men -te arhaice ale folclorului autentic mara mu re -ºean: Botegiunea de pe Iza, Ploaia, Carnaval,Fata pãdurii, Foca – Omul dintre focuri, Omulapelor, Omul nopþii, Omul pãdurii, Solo mo na -rul, Varvara, Priculiciul minei, Vâlva minelor.Aceste lucrãri inspirate din universul mitic au ointensã încãrcãturã metaforicã.

În calitate de scenograf, Gheza Vida aparticipat la punerea în scenã a operei lui FilaretBarbu intitulatã Pintea Viteazul ºi la realizareaspectacolului Andrei Mureºanu de MihaiEminescu.

Luând drept model obiectele de utilitatecasnicã din gospodãria tradiþionalã þãrãneascã,ºi utilizând mo tive antropomorfe, zoomorfe ºifitomorfe, acest „rapsod al lemnului” a cioplitminunate obiecte de artizanat, conferindu-leuno ra dintre acestea o funcþie pur esteticã: Paz -nicul cactuºilor, To tem – suport de bibliotecã,Sãrãriþã – pel i can, Scaune (bufniþã, pel i can),Stupi de albine, Broascã þestoasã – mãsuþãpentru cafea etc. Esenþele folosite sunt cele denuc, mãslin, plop, mãr, paltin, stejar. Rãs tig -nirea în stil maramureºean (1978) a fost rea -lizatã în lemn de pãr ºi reprezintã un Christdesprins de Cruce, cu braþele larg desfãcute sprea cuprinde întreaga umanitate într-o nesfârºitãIubire!

Grãdina de cactuºi – acea oazã de viaþãexoticã – de care se ocupa Vida în timpul liberprecum ºi bufniþele pe care le-a îmblânzit ºi care sãlãºuiau în apropierea casei sale, i-au sporitcelebritatea. A strâns circa 4.000 de plante, a -par þinând la 2.000 de specii. „Cunoºtea numelefiecãrei plante; chiar mai mult, biografia fie -cãreia, cu indicarea speciei din care fãcea parte,a locului de pe glob de unde a fost adusã. Încãdin timpul vieþii avea numeroºi vizitatori, astfelîncât casa familialã era un veritabil muzeu”.1

Dintre premiile ºi distincþiile cu care a fost recompesat pentru activitatea sa artisticã, a min -tim: Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit alArtei (1957), Ordinul Muncii cl.I (1963), Art ist

al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).Maestrul Gheza Vida a fost ales în 1968 vi -cepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, iar în 1974 a fost ales membrucorespondent al celui mai înalt for ºtiinþific ºicul tural al þãrii, Ac a de mia Românã.

În anul 1976, regizorul Mirel Ilieºiu a rea -lizat primul film documentar dedicat sculp to -rului ºi operei sale, intitulat Rãdãcinile luiGheza Vida.

Maestrul Gheza Vida s-a stins din viaþã înseara zilei de 11 a lui florar, 1980 la Baia Mare,ºi îºi doarme somnul de veci alãturi de soþia sa în cimitirul de pe strada Dealul Florilor.

Valoroase lucrãri realizate de acest „bãr -bat carismatic” se aflã în numeroase colecþiiparticulare ºi muzee din þarã, dar ºi în strãi -nãtate, în mari oraºe ale lumii. Dupã cum afirmãÎPS Jus tin ian Chira, operele sale „vor fi preþuiteîntotdeauna pentru cã ele sunt vii, vorbescîntr-un grai românesc ºi omenesc”.

În ziua de 28 februarie 2013, la Baia Mareau avut loc un ºir de evenimente comemorativeded i cate sculptorului, devenit un simbol nu doar al acestui oraº, ci ºi al þãrii. Ac a de mia Românã îl omagiazã în calitate de mare art ist, pa triot ºiacade mician.

Manifestãrile desfãºurate sub egida Aca -demiei au fost organizate de fa milia acestui „fiude seamã al Maramureºului”, în colaborare cuinstituþii prestigioase, cu sprijinul unor per so -nalitãþi ale artei ºi culturii româneºti.

„Flori ale recunoºtinþei” au fost depuse lamormântul soþilor Vida, iar la Catedrala Epis -copalã Sf. Treime s-a oficiat o slujbã de po -menire. În cadrul cadrul Serii in memoriam,prof. dr. Teodor Ardelean ºi-a îndeplinit cu mã -iestrie misiunea de amfitrion ºi a creat o en -tuziastã atmosferã. Printre oaspeþii de seamãs-au aflat academicieni, cadre didactice uni ver -sitare, artiºti, critici de artã º.a. care ºi-au ma -nifestat admiraþia ºi recunoºtinþa, dar ºi obli -gaþia moralã vis-B-vis de nepreþuita moºtenirepe care ne-a lãsat-o acest „cre ator al unor lumide mare vigoare artisticã”. Gheza Vida – art istex em plar pentru istoria artei româneºti (dar ºiuni versale) – prin unicitatea ºi mãreþia creaþiei sale a dat la ivealã lucrãri cu caracter de avangardã.

Ginerele artistului, acad. Marius Porumb,di rec tor al Institutului de Arheologie ºi IstoriaArtei Cluj-Napoca, ºi-a exprimat întreaga grati -tudine faþã de toþi cei implicaþi în aceastã amplã

34 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Valeriu Achim. Cuvânt rostit în ziua de 19 mai 2002, cu prilejul vernisajului unor exponate din colecþia decactuºi „Vida Gheza”, Baia Mare. În: Pro Unione, VI, nr. 1-2, dec. 2003, p. 143.

manifestare ºi a semnalat periclitarea stãrii deconservare a unor valoroase monumente expuseintemperiilor! Cu acest prilej a fost lansat Do -cumentul bibliografic aniversar, întocmit în ca -drul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu”, carecuprinde o serie de articole semnate de numeremarcabile. Discursurile de înaltã þinutã au fost„armonizate” cu piese muzicale virtuos inter -pretate de elevi ai Liceului de Artã din BaiaMare, de „tinerii” membri ai grupului vo cal„Cri zantema” de la Centrul de zi pentruvârstnici ºi de Grupul vo cal clujean „Sf. Mina”.

În acest an, cu ocazia Centenarului Vida,sub egida Academiei Române, vor avea loc ex -poziþii la Baia Mare, Cluj-Napoca, Bucureºti ºila Accademia di Ro ma nia din Roma, precum ºinumeroase manifestãri comemorative. EdituraAcademiei va lansa în Aula Academiei Române, cu ocazia simpozionului ce va avea loc în lunaiunie, un al bum dedicat Centenarului naºteriimarelui art ist. În oraºul na tal al sculptorului,

acþiunile destinate Centenarului vor „culmina”în luna noiembrie cu inaugurarea Atelierul me -mo rial Gheza Vida din actuala Piaþã a Pãcii, care urmeazã sã fie rebotezatã cu numele sculp to -rului. În noul parc se va construi, în stil mod ern,un pa vil ion expoziþional pentru colecþia de cac -tuºi. Cactusul, numit ºi „fântâna deºertului”,este unul dintre cele mai bune exemple de adap -tare a vieþuitoarelor la condiþiile aspre ale me -diului, iar pentru om poate fi un model de adãrui, a rãzbate ºi a dãinui.

Societatea umanã contemporanã este pre -dominatã adeseori de o pseudoculturã, cu toateacestea, op era maestrului Vida rezistã. Acest ti -tan al sculpturii maramureºene a biruit lupta cuCronos! Iatã cã timpul nu l-a îngropat în uitare,ci dimpotrivã, îi confirmã valoarea. Arta au -tenticã este asemeni unei magnifice lecþii desinceritate prin care poate fi ordonatã „icoanalumii”. Prin arta autenticã, onestul cre ator de -vine un profet al neamului sãu.

IUNIE 2013 35

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Monumentul de la Moisei - detalii

Centenar Gheza Vida

1913-2013

28 februarie 2013, Baia Mare

Manifestãrile comemorative ºi culturale ded i cate marelui sculp tor Gheza Vida,organizate sub egida Academiei Române, cu sprijinul mai multor instituþii dinBaia Mare, ded i cate aniversãrii a 100 de ani de la naºtere, au debutat la cimitirul

Dealul Florilor cu un mo ment de depunere de coroane la locul unde îºi doarme somnul deveci artistul, urmat de o slujbã de pomenire oficiatã de PSS Justin Sigheteanul, Episcop Vicaral Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureºului ºi Sãtmarului, la Catedrala OrtodoxãEpiscopalã „Sfânta Treime”dinBaia Mare. Acþiunea de evocarea marelui art ist a continuat laMille nium Busi ness Cen ter, însala de ºedinþe, reunind autoritãþi lo cale, academicieni, critici de ar -tã, profesori universitari, ar tiºti,oameni de culturã, ºi nu înultimul rând pe toþi cei care i-auapreciat ºi îndrãgit op era. Mo -deratorul acestei importante ma -nifestãri a fost prof. dr. TeodorArdelean, directorul BiblioteciiJu deþene „Petre Dulfu” Baia Ma -re, or a tor desãvârºit, care fo lo -sind expresii memorabile alelim bii latine a captat atenþia au -dienþei accentuând cuvintele, sur prinzând esenþialul, mânuind cuvântul astfel încât, pe par -cur sul a aproape patru ore, audienþa a rãmas antrenatã în acest registru, alocuþiunileper sonalitãþilor prezente fiind armonios completate de muzica instrumentalã ºi coralã.

A fost o searã memorabilã dedicatã sculptorului maramureºean în care s-a reliefatpersonalitatea artisticã ºi creatoare, originalitatea acestuia ºi, mai ales, reuºita interpretãriispecificului lo cal maramureºean într-o cheie a spiritualitãþii universale.

Teodor Ardelean:

Din lumi tremurate se-nchinã luceferi La ceas de botez aºternânde tãceriSe-aºazã miresme, se-ncrustã în vetreªi vin cãtre ziuã stârnite plãceriCeleste, nestinse, nespuse-ntre oameniCãci cerul e sieºi ºi tâlc ºi stãpân

Stãpân p este noaptea din care se-ncheagãªirag de lumini adumbrite-simbolAcesta-i mãreþul jertfelnic al clipeiStrãjer peste toate ºi-n toate mormânt!

Prin ceruri se cântã cum zis-a SocrateBa poate mai bine Pitagora... ieriE-un suflet-pereche anim pentru toateE-o lume fireascã cum încã nu ºtimAcei printre care colindã încântulªi care-s plecaþi sã se-nchine mereuE muzica vie-a tãcutelor ziceriE tot ce strãbate un drum cãtre EU.

S-au aºezat anii precum clipele pe rãbojulcioplit de Robul lui Dumnezeu GHEZA VIDA,

36 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

la stâlp de mormânt închinat spre vecie. S-aluminat un veac de luminã! ªi au venit azi, 28februarie 2013, la ceas de gând adânc ºi adâncãaducere-aminte, încolonate flori încoronate sãse aºeze pre cãpãtâi, de strajã ºi de umilã slovãpentru cel ce s-a ridicat atunci, la 28 februarie1913 spre luminã.

Când vine pe lume chip luminos pânã ºicerurile cântã! Când se-aºeazã talanþii pe ba -lanþe pustii... vine vreme de rod... între cei pri -sosiþi la darul. Fu pusã pecetea! Acesta e Fiul ceva cãlãuzi neamul sãu prin pustiuri sinaite! Pânã când lumea va-nþelege cã Cerul ne dã... cã Cerulne cere... cã Cerul ne-ndeamnã... cã Cerulne-aºteap tã! Lumini multicolore din lumi cti -torite de-un însuºi Stãpân!

Sã-i fie memoria binecuvîntatã, din ge -nunche în genunche! – zicea scriitorul la cã -pãtâiul unui seamãn fãrã de seamãn! S-a po -menit Robul lui Dumnezeu GHEZA VIDA laceas de amiazã la Catedrala închinatã SfinteiTreimi pentru a îmbiserici încã o datã chipul deluminã haricã ce i s-a dat sã poarte! ªi rugatu-s-a vrednicul Episcop pentru sufletul cel vestit prinrãbojuri de lemn ºi de piatrã, pentru pomenireacelui menit! ªi ne-am rugat ºi noi, din genuncheîn genunche spre a fi primitã jertfa de re spect ºiconsideraþie acolo unde îi este locul… sfânt!

ªi-am venit apoi UNITIS VIRIBUS (cuputeri re unite) sã serbãm cum se cuvine, prinofrande-cuvinte pe UNUS COGNORIS, pe unulfoarte cunoscut, sau pe unul o vreme cel maicunoscut dintre noi în cetate ºi în lume ca sã seºtie pe vecie cã jertfele nu sunt zadarnice nici -odatã!

VITA BREVIS... SED ARS LONGA... O fi viaþa scurtã, dar arta e lungã! Au zis-o înte -meietorii ºi a rãmas pe rãbojul vorbelor în du -hovnicite de timp... ARS HUMANA AE DI FI -

CAT URBES – Meºteºugul omenesc, arta o me -neascã, înalþã oraºe.

Prin op era sa inspirat naþionalã, bo gat-cul turalã ºi tainic-misionarã GHEZA VIDA, fi -ul cel demn al acestui ORAª... ORAª ÎNÃL -ÞAT-A!

Edilul de azi, convins cã EXERCITATIOPOTEST OMNIA... cã Experienþa poate realizaorice... vine azi sã susþinã crezul sãu în aplicarea sentinþei ºi poruncii cã Adevãrul este sufletulistoriei – VERITAS EST ANIMA HISTORIAE!

Cãtãlin Cherecheº: Municipiul BaiaMare ºi judeþul Maramureº reprezintã în an -samblu un loc privilegiat. Binecuvântatã deDumnezeu, aceastã zonã a dat României ºi lumii întregi oameni valoroºi, care au reuºit prin harullor sã înapoieze înzecit locului ºi comunitãþii,dragostea ºi inspiraþia nativã, ale cãror roadele-au lãsat moºtenire. Noi, cei care astãzi sun -tem rãspunzãtori de administrarea ºi dezvoltarea urbei ºi a judeþului, avem obligaþia moralã de amenþine vie memoria ºi de a preþui zestrea lãsatã de predecesorii noºtri. În registrul marilor oa -meni pe care Maramureºul i-a dat, se aflã la locde cinste ºi sculptorul Vida Gheza, pe care înacest an îl omagiem cu ocazia trecerii a 100 deani de la naºterea sa. Ideea de a organiza Cen -tenarul Vida Gheza a venit din dorinþa de a nemanifesta pub lic recunoºtinþa, admiraþia ºi apre -cierea pentru viaþa, creaþia ºi moºtenirea lãsatã de artistul bãimãrean, ale cãrui lucrãri stau ºi astãzimãrturie a mãreþiei ºi a unicitãþii creaþiei sale.

Acest eveniment cul tural im por tant carese desfãºoarã pe parcursul întregului an în þarã ºi strãinãtate va culmina în luna noiembrie a aces -tui an cu inaugurarea atelierului me mo rial VidaGheza în Municipiul Baia Mare.

Am dorit, împreunã cu fa milia, cu cei careiubesc oraºul, cu cei care susþin cultura ºi arta înmunicipiul Baia Mare, dar în spe cial cu fa milia,pentru cã ea a fost flacãra care a generat aceastãidee, am dorit sã reconstruim, sã reaºezãm ate -lierul lui Vida Gheza împreunã cu o parte din

IUNIE 2013 37

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

În centrul imaginii, artista plasticã Zoe Vida Porumb, fiica sculptorului

Cãtãlin Cherecheº, primarul Municipiului Baia Mare

colecþia de lucrãri ºi ne-am gândit unde am pu -tea amplasa acest ate lier. Ne-am gândit la zonele verzi din Baia Mare, la Câmpul Tineretului sauzona Parcului, ne-am gândit la viitorul Parc cen -tral pe care-l vom amenaja în zona nouã a ora -ºului ºi unde vom avea o urmã a lui Vida Gheza,vom avea acel pa vil ion expoziþional pentru co -lecþia de cactuºi a sculptorului. Abia ieri amgãsit locul potrivit absolut întâmplãtor, iar a -cesta va fi Piaþa Pãcii, în apropierea CentruluiVechi, unde este flacãra vie a oraºului nostru, de unde s-au inspirat foarte mulþi artiºti plastici.Fiind o zonã prea puþin pusã în valoare ºi demulte ori aruncatã în derizoriu, un spaþiu ex -poziþional, un spaþiu în care sã avem reconstituitatelierul lui Vida Gheza, este binevenit ºi poatesã înfrumuseþeze, sã îmbogãþeascã ºi centrul isto -ric al municipiului Baia Mare ºi oraºul în gen eral.

Cred cã acest lucru va fi realizat în no -iembrie cu sprijinul Consiliului Lo cal, cu spri -jinul executivului, cei care au înþeles ce în seam -nã sã munceºti pentru artã ºi culturã, nu doarpentru drumuri, canalizare, curãþenie. Pentru cãacestea sunt în prin ci pal lucrurile care îmbo gãþescoraºul, cele care þin de culturã ºi spiritualitate.

Cu ocazia evenimentului de azi vom aveaonoarea sã primim în oraºul nostru oaspeþi dra -gi, admiratori ai operei marelui art ist, pe care cumândrie îl numim Bãimãrean de cinste.

Atelierul în care vom expune o micã partedin viaþa ºi creaþia sculptorului va deveni întimp, pe lângã o atracþie turisticã, un loc depelerinaj, de contemplare pentru studenþii ºi ar -tiºtii care lucreazã în domeniu, iar în timp arputea deveni un simbol al Municipiului BaiaMare. Vida Gheza este unul din cei mai mariartiºti români, iar pentru Baia Mare, unul dinbãimãrenii emblematici, unul din simbolurilenoastre.

De aceea îmi revine onoarea, în numelecomunitãþii bãimãrene, sã-i asigur locul undememoria ºi creaþia lui se vor afla vii pentrutotdeauna, pentru cã aceasta este menireanoastrã: sã nu ne uitãm valorile ºi înaintaºii, sãnu-i uitãm pe cei care au adus cinste ºi onoareoraºului nostru, comunitãþii noastre.

Vreau sã mulþumesc încã o datã familieicare a fãcut un gest remarcabil pentru co mu -nitatea noastrã, generând acest eveniment.Acest eveniment este al oraºului, al Ma ra mu -reºului, al þãrii, un eveniment care ajunge pestehotare ºi aduce prestigiu, nouã tuturor.

În aceste vremuri tulburi, în care valorilede multe ori ne sunt rãsturnate, astfel de eve -nimente ne readuc spre adevãrata valoare, spremodele autentice pe care trebuie sã le urmãm.

Mulþumesc tuturor celor care s-au im pli -cat ºi se vor implica în acest eveniment, celorcare au venit azi în oraºul nostru din dragoste ºiapreciere pentru Vida Gheza.

Teodor Ardelean: Dupã ºedinþa plenarãdin martie 1974, Gheza Vida devine membruco re spon dent al celei mai înalte instituþii na -þional-culturale ACADEMIA ROMÂNÃ. As -tãzi, la acest minunat mo ment evocativ Ac a de -mia... ºi de câte ori zic acest cuvânt îmi vine sãcânt „Vivat Ac a de mia, Vi vant professores”...deci Ac a de mia este reprezentatã de un trio em -blem atic... VERBA DOCENT, EXEMPLA TRA -HUNT... Cuvintele învaþã exemplele conving!Magnificenþa Sa IONEL VALENTIN VLAD, vi -ce preºedinte al Academiei Române. MAGNI -FICUM ESSE LAUDARI A LAUDATO VIRO –Este mãreþ sã fii lãudat de cãtre un bãrbat lãudat! Inginer ºi fizician, cu drumuri ºtiinþifice prinFranþa, renumit profesor de op ticã, spe cial ist detalie naþionalã ºi in ter na þio nalã în prelucrareaoptimã a informaþiei... A inventat, atenþie, ºi unaparat de holografiat por tabil. Dacã îl are ladânsul vom avea ºi ho lograma acestui mo ment!

Ac a de mi cian Ionel Valentin Vlad: Amvenit aici ca sã cinstim un foarte mare art istcontemporan nouã, alãturi de dumneavoastrã.Aniversãm deci, împreunã, 100 de ani de lanaºterea lui Gheza Vida, unul din cei mai im -portanþi artiºti români. Vida Gheza este un ade -vãrat fiu al Maramureºului, sculp tor în lemn ºipiatrã al acestui þinut de voievozi ºi des cã le -cãtori, de lucrãtori deasupra ºi dedesubtul pã -mântului þãrii, de spaþii mirifice ºi de con ti -nuitate de milenii.

A ajuns sculp tor din tinereþe, având untal ent extraordinar ºi o dragoste puternicã faþã

38 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ac a de mi cian Ionel Valentin Vlad, doc toringiner, cercetãtor ºtiinþific I la InstitutulNaþional de Cercetare-Dezvoltare pentru

Fizica Laserilor, Plasmei ºi Radiaþiei,Profesor asociat la Facultatea de Fizicã a

Universitãþii din Bucureºti, membruco re spon dent din 1991, ºi apoi membrutit u lar al Academiei Române din 2009

de lumea maramureºeanã ºi de cultura ei atât deoriginalã în spaþiul românesc.

La 24 de ani prezintã în Baia Mare primele sale sculpturi de oameni simpli: mineri ºi þãrani.Dupã un an pleacã în Spania, unde luptã alãturide armata republicanã. Apoi se refugiazã înFran þa, cunoaºte Europa despãrþitã de conflicteºi revine în Baia Mare, cu o experienþã de viaþãfoarte interesantã, în 1941, într-un oraº care erape vremea aceea sub ocupaþie horthystã în urmaDictatului de la Viena. Studiazã la Ac a de mia deBelle Arte din Budapesta, revine acasã, se în -roleazã voluntar în armata românã, luptã con traforþelor hitleriste.

Dupã rãzboi, Gheza Vida realizeazã sculp -turi monumentale înfãþiºând fãuritorii de istorieai românilor: Dragoº Vodã, Bogdan Vodã, Me -numorut, Voievodul Gelu, Horea ºi alþii. Rea -lizeazã ºi sculpturi de contemporani: copii, bã -trâni, þãrani, mineri, forestieri, precum ºi per -sonaje din bogata mitologie a locurilor natale.

Aceste lucrãri sunt prezentate în im por -tante expoziþii din þarã ºi strãinãtate. Are aceastã posibilitate, în acele vremuri grele, sã cã lã to -reascã la douã bienale internaþionale de la Ve -neþia, în 1958 ºi 1976, unde expune Grupul sta -tuar Sfatul bãtrânilor, care se aflã amplasat înfaþa Palatului Administrativ din Baia Mare.

Prezintã opere în expoziþii internaþionalela Moscova, Le nin grad, Budapesta, Paris, Lon -dra, Bruxelles, Cairo.

În 1964 Vida colaboreazã cu arhitectulAnton Dâmboianu la realizarea unei opere im -presionante pentru istoria naþionalã modernã:Monumentul ostaºului român de la Carei.

În 1966 Vida ciopleºte în lemn ºi apoi înpiatrã altã operã monumentalã pentru istoria þã -rii noastre: Monumentul þãranilor martiri de laMoisei. Din studenþie ºi pânã acum am trecut decâteva ori pe an spre Borºa mamei ºi a bunicilormei ºi mã rog pentru cei 29 ºi pentru atâþia alþimartiri ai noºtri care ne-au învãþat ce înseamnãcurajul ºi spiritul de sacrificiu.

În 1974 Gheza Vida a fost ales membru alcelui mai înalt for ºtiinþific ºi cul tural al þãrii,Ac a de mia Românã. A fost distins cu cele maiînalte premii ºi decoraþii ale vremii. La 100 deani de la naºtere, Ac a de mia Românã, pe care oreprezint în numele preºedintelui, aca de mi cia -nul Ionel Haiduc ºi ca fiu al Maramureºului, îlomagiazã ºi-i pãstreazã o amintire vie omului,marelui art ist, patriotului ºi academicianuluiGheza Vida.

Nu pot sã nu mã gândesc cã astãzi, cândþara se vinde bucatã cu bucatã, monumentele luiVida ne zic: „Noi am apãrat aceastã þarã”. Astã zi,

când concetãþenii noºtri din sate ºi oraºe pleacã,lãsându-ºi copiii, bãtrânii, þarina ºi tra diþiilepentru bani mai mulþi, monumentele lui Vida nezic „Noi am napãrat toate acestea”.

Academicianul Emil Burzo: Sunt deo -sebit de onorat de a participa la aniversareaCentenarului Gheza Vida, cu atât mai mult cucât fa milia mea îºi are obârºia pe meleagurimaramureºene.

Este fãrã îndoialã cã existenþa omului seconsumã în orizontul vast al valorilor, viaþanoastrã este o permanentã aspiraþie cãtre cerulînalt al valorilor ºi o luptã neostenitã pentrufãurirea acestora. În acest con text a trãit ºi acreat Vida Gheza. Op era sa graviteazã în jurul adouã misiuni care în creaþia sa se îmbinã ar -monios: cea teluricã, este pusã în luminã prinlucrãri reprezentând munca omului simplu, deexemplu: Cosaºul, Minerii, Muncitorul fo res -tier ºi, desigur cã, în aceastã sferã putem cu -prinde lucrãri cu caracter eroic: Horia, Cloºca ºi Criºan, Dragoº Vodã, Bogdan Vodã sau PinteaViteazu.

A doua fascinaþie a lui Vida Gheza estecea mitologicã, cu referire la elemente arhaiceale folclorului maramureºean, crâmpeie din via -þa acestora în mijlocul cãrora a trãit ºi a creat.

Ataºamentul sculptorului Vida Ghezapentru acest colþ de þarã îºi trage seva din multegeneraþii ale familiei sale, care au iubit acestemeleaguri ºi s-au identificat per ma nent cu va -lorile acestor locuri. Mai ex plicit, fa milia Vidaeste menþionatã în Diplomele maramureºene în -cepând cu 1474. În contextul viziunii mitologice op era sa pune în luminã mitologia popularã, aºacum reiese din operele sale precum: Omul ape -lor, Omul nopþii, Omul pãdurii, Solomonarul.Pe acest traseu se înscrie ºi Grupul statuar de laMoisei precum ºi Sfatul bãtrânilor.

Op era lui Vida Gheza reflectã admiraþia

IUNIE 2013 39

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Academician Emil Burzo, profesoruniversitar doc tor, spe cial ist în fizica

corpului solid, membru tit u lar alAcademiei Române (2009), preºedintele

filialei Cluj a Academiei Române

pentru munca ºi traiul oamenilor în variate as -pecte ºi imortalizeazã crâmpeie din modul deviaþã al acestora. Sunt reliefate astfel aspecte le -gate atât de muncã: Recolta, precum ºi modul încare sãrbãtoresc sau îºi manifestã bucuria: Dansoºenesc sau Rit ual.

Au fost mai mult de 20 de expoziþii or -ganizate cu operele sale de artã, în oraºe dinstrãinãtate, vizitarea ansamblurilor arhi tec to ni -ce cre ate, cãrþile scrise au fãcut ca, creaþiile luiVida Gheza sã fie cunoscute ºi apreciate în afara þãrii. Alãturi de 13 cãrþi despre viaþa ºi op era sa,publicate în limba românã, aº menþiona pe celepublicate în englezã, francezã, norvegianã ºimaghiarã, câte douã de fiecare.

ªi ca un el e ment inedit aº menþiona cãprintre cele 15 biblioteci din SUA în care se aflãcãrþile ce descriu op era lui Vida Gheza se aflãLi brary of Con gress sau cele ale universitãþilordin Stan ford, Ohio sau Wash ing ton. Aº men -þiona totodatã un grad de audienþã de 80 la sutãal acestor lucrãri. Op era lui Vida Gheza se con -stituie ca o referinþã în contextul uman al va -lorilor. Corelate indestructibil cu omul VidaGheza, operele sale s-au nãscut din dragosteapentru acest pãmânt, pentru oamenii de peaceste meleaguri. Aº dori sã menþionez în fi nalcã sculptorul Vida Gheza a fost membru co re s -pon dent al Academiei Române ºi al filialei Cluja Academiei. Sunt de aceea onorat sã aduc tot -odatã omagiul din partea Academiei Române,filiala Cluj – Transilvania, pentru cel care a fostun sculp tor de mare cuprindere, cre ator de valori inestimabile, cu contribuþii deosebite la pa tri -moniul cul tural universal.

Teodor Ardelean: Revenim în incinta A -ca demiei Române. Revenim la cuvânt, ca putere de aºezare a lucrurilor în matrici existenþiale ºiaxiologice fireºti HOMO LOCUM ORNAT –

Omul înfrumuseþeazã locul! Pornit spre marealume a ºtiinþei ºi cercetãrii de aici, din acestelocuri, cu harul cel bun al acribiei, cu simþuldatoriei pentru pãrinþi... Adevãrat zisu-s-aFINIS CORONAT OPUS (Sfârºitul încu nu -neazã op era), dar tot atât de adevãrat cã op eralui GHEZA VIDA în aceastã lume nu s-a sfârºit.Ea trebuie continuatã, pentru bunã memorie, ex -celentã trãire, eminentã rodire, elocventã sim -þire. ªi cine sã fie discipolul cel mai bun, sa -mariteanul cel mai potrivit, decât cel atât deaproape... de doamna Zoe Vida, de patrimoniullui VIDA... de orizontul de rodire al lui Vida.

Ac a de mi cian Marius Porumb: În 2013,la 28 februarie se împlinesc 100 de ani de lanaºterea marelui sculp tor român Gheza Vida,unul din cei mai importanþi artiºti ai Românieipostbelice. Fiul lui Rozalia ºi Iosif Vida s-anãscut în 1913, la 28 februarie, într-o familie demineri originari din Maramureºul istoric, ce lo -cuiau în Baia Mare, strãveche localitate minierã, a cãrei faimã artisticã internaþionalã se datoraªcolii de picturã întemeiate aici la sfârºitul se -colului XIX. Vida a început sã sculpteze încãdin tinereþe, mai întâi personaje din lumea sa -tului maramureºean sau inspirate din viaþa mi -nerilor, manifestând o pu ter nicã comuniune ºiadmiraþie faþã de arta po pularã maramureºeanãcare-i va fi per ma nent un izvor de inspiraþie.

De altfel, Vida a ºi spus într-un interviuodatã: „Maramureºul m-a in spi rat ºi mi-a dattotul, iar pentru asta voi fi veºnic recunoscãtor”.

Atmosfera artisticã de la Baia Ma re l-ainfluenþat încã din 1932, frec ven tând atelierulpictorului Alexandru Ziffer. Debutul sãu ar tis tic are loc în 1937, la Baia Mare, când expunesculp turile Minerii ºi Þãran legat de stâlp.

În toamna aceluiaºi an, Gheza Vida pleacã spre Spania, unde ajunge în luna ianuarie 1938,împreunã cu ceilalþi voluntari români la Rãz -boiul civil. Anul urmãtor, îm pre unã cu numeroºi civili se retrag spre Franþa, unde au fost internaþi

40 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Teodor Ardelean ºi Marius Porumb

Prof. dr. Marius Porumb, critic ºi istoric de artã, membru co re spon dent al Academiei

Române din 1993, di rec tor al Institutului de Arheologie ºi Istoria Artei, Cluj-Napoca

în lagãrele de la Saint-Cyprien, Gurs ºiArgelPs-sur-Mer. Vida ilus treazã cu de sene, li -no gravuri gazeta sãp tã mâ nalã a lagãrului refu -giaþilor, linogravurile sale fiind semnateGrigore.

Este o aluzie la numele lui Pintea Viteazupentru care avea o dragoste specialã. ªi tot înFranþa, în lagãrul de la Gurs, Vida a sculptat ºiexpus busturile eroilor naþionali Horea, Cloºcaºi Criºan. Traverseazã toatã Europa ºi se în -toarce la Baia Mare abia în 1941. Oraºul, îm -preunã cu întreg Maramureºul, era în urma Dic -tatului de la Viena sub ocupaþie horthystã. Fiindromân ºi având cetãþenie românã, a fost atentsupravegheat de poliþie, fiind de 3 ori concentrat în detaºamentele de muncã forþatã din Ungariahorthystã.

În timpul ºederii sale la Budapesta ur -meazã în paralel ºi cursurile Academiei de Belle Arte între 1942-1944. Dupã eliberarea de subocupaþia horthystã, Vida s-a înrolat voluntar înarmata românã, luptând pe frontul antihitlerist.

Revenind acasã dupã rãzboi, Gheza Vidaparticipã, în 1946, la expoziþia organizatã laCluj. În octombrie 1948 expune la „Expoziþiaregionalã a Transilvaniei” grupul statuar Dansoºenesc ºi Buciumaºul. În decembrie acelaºi an,cele douã sculpturi sunt expuse ºi la PalatulRepublicii din Bucureºti, fiind admirate de ma -rele pub lic. În anii urmãtori lucrãrile sale suntprezente în expoziþii personale ºi colective dinþarã: la Baia Mare, Cluj, Braºov, Satu Mare,Bucureºti.

Sculpturile sale cãlãtoresc ori în expoziþiicare reprezintã þara, selecþii de artã româneascãsau chiar în expoziþii personale. Vida este pre -zent la Bienala de la Veneþia de douã ori, în1958 ºi 1976. Lucrãrile sale sunt expuse la Cai -ro, Al ex an dria, Damasc, Moscova, Budapesta,Bratislava, Praga, Berlin, Le nin grad, So fia, Pa -ris, Varºovia, Belgrad, Hel sinki, Bo lo gna, To -rino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles.

Sculpturile lui Vida se caracterizeazã prinvigoare ºi monumentalitate, înfãþiºând adeseaoameni simpli, atitudini de viaþã cotidianã sim -plã, timpul muncii. Aºa sunt lucrãrile: La fân,Odihna, Þãrancã cu coºul, Cap de þãran, Tro -potita, Dans oºenesc, Veselia, Recolta. Mineriierau reprezentaþi în foarte multe dintre lucrãrilesale, pentru cã el fãcea parte din aceastã lume,fiind fiu de miner.

Lucrãrile sale înfãþiºeazã personaje dinsec venþe ale istoriei româneºti: Horea, Baladalui Pintea, Pintea Grigore judecând un boier,Dragoº Vodã, Menumorut, Voievodul Gelu,Bog dan Vodã, Rãscoala, dar s-a inspirat ºi din

universul mitic maramureºean: Omul apelor, O -mul dintre focuri, Omul nopþii, Omul pãdurii,Solomonarul, Ploaia, Varvara, Fata pãdurii,Cuºma dracului.

Cãlãtorind prin Maramureº, Geo Bogzanota în 1967, într-un articol pe care-l scria înContemporanul: „În vara trecutã, oamenii Ma -ramureºului nu s-au dezminþit ºi au ridicat laMoisei din trainic ºi nobil lemn de stejar, uncom plex mon u men tal ce nu se mai gãseºte,poate, în niciunul din satele noastre, cãruia i sepoate asemãna cel ridicat de Brâncuºi la TârguJiu. Este sobru, sever, plin de simboluri ºisemni ficaþii profunde, reintegrând în nobileletradiþii ale Maramureºului, amintirea celor 29 de fii ai sãi uciºi de cea mai rea fiarã ce ºi-a purtatpaºii pe acolo”. Autorul acestui mon u ment, in -spi rat din Sanctuarul dacic de la Grãdiºtea, estesculptorul Vida Gheza, a cãrui faptã meritã lau -da întregului nostru popor. Cioplit de Vida maiîntâi în lemn, în 1966, Monumentul þãranilormartiri de la Moisei, a fost transpus apoi înpiatrã, în 1972. Starea de conservare a mo nu -mentului în prezent nu este dintre cele mai buneºi ar trebui ca noi sã aducem un omagiu pentrucei care au pierit pentru dreptate ºi libertate prinrecondiþionarea acestui mon u ment.

Sfatul bãtrânilor, realizat din lemn, a fostexpus la Bienala de la Veneþia în 1972, a fostapoi transpus în piatrã, fiind amplasat, nu în -tâmplãtor, în vecinãtatea Palatului Ad mi nis tra -tiv din Baia Mare. Un grup statuar cu o largãdeschidere filosoficã ce vine dinspre strãvecheacivilizaþie a satului românesc, reprezentând unmo ment profund ºi sol emn legat de viaþa obºtei.

Monumentul ostaºilor români de la Carei, Monumentul þãranilor de la Moisei ºi Sfatulbãtrânilor au fost amplasate ºi gândite pentrulocurile re spec tive. Sunt realizãri artistice ex -cepþionale, devenind în conºtiinþa publicã sim -boluri ale istoriei naþionale, opere majore alesculpturii monumentale contemporane. Operelesculptorului se aflã în patrimoniul a numeroasemuzee din þarã. Aº enumera câteva mai im -portante: Muzeul Naþional de Artã al României,Muzeul de Artã Baia Mare, Muzeul Bruckenthal Sibiu, Muzeul de Artã Cluj-Napoca, Muzeul deArtã Contemporanã Galaþi, Muzeul de ArtãCon stanþa, Muzeul de Artã Braºov, Muzeul Ba -natului Timiºoara sau Muzeul Þãrii CriºurilorOradea. Lucrãri semnate Vida Gheza se aflã ºiîn colecþiile din Franþa, Spania, Italia, Ungaria,Is rael, Rusia, Iran ºi Chile.

Op era ºi personalitatea sa au fost în cu -nunate cu numeroase premii ºi distincþii, dintrecare amintim: Premiul de Stat în 1953, Maestru

IUNIE 2013 41

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Emerit al Artei în 1957, Art ist al Poporului în1964, Steaua Republicii în 1978.

Maestrul Vida Gheza a fost ales în 1968vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici dinRomânia, iar în 1974 a fost ales membru co re -spon dent al celui mai înalt for ºtiinþific ºi cul -tural al þãrii, Ac a de mia Românã.

De aceea toate manifestãrile ded i cate luiVida Gheza care au loc în acest an sunt subegida Academiei Române. Ev i dent ma ni fes tã -rile sunt cuprinse ºi în calendarul MinisteruluiCulturii. În acest an, cu ocazia CentenaruluiVida Gheza, vor avea loc numeroase ma ni fes tãri, respectiv expoziþii la Baia Mare, Cluj Na poca,Bucureºti ºi la Ac a de mia Românã din Roma.

Editura Academiei va edita un al bum ceva fi lansat în Aula Academiei Române cu oca -zia simpozionului dedicat Centenarului VidaGheza în luna iunie.

În noiembrie, prin implicarea majorã aPrimãriei Baia Mare se va inaugura Atelierulme mo rial Gheza Vida.

Fa milia artistului adreseazã conducerii A -ca demiei Române întreaga gratitudine pentrususþinerea, ca un adevãrat ocrotitor alculturii ºi ºtiinþei româneºti, a tuturoreve ni men telor Cen tenarului Vida ce sedes fã ºoarã sub presti giosul sãu pa tro naj.

Un cuvânt de mulþumire ºi de a -lea sã pre þuire adresãm domnului Cã -tãlin Cherecheº, pri marul Bãii Mari,care împreunã cu Consiliul Lo cal, cugenerozitate, în semn de cinstire a ma -relui art ist bãimãrean de talie euro pea -nã, a lansat un proiect ce va înveºnicinumele lui Vida în oraºul sãu na tal.

Gânduri de mulþumire adresãmMu zeului de Artã – Centrul Ar tis ticBaia Mare, domnului di rec tor TiberiuAlexa ºi colegilor mei mu zeo grafi, Bi -bliotecii Judeþene „Petre Dulfu”, dom nului di -rec tor, Teodor Ardelean. Un gând de mulþumireadresãm Uniunii Artiºtilor Plastici din BaiaMare, în temeiate din iniþiativa soþilor Ecaterinaºi Vida Gheza, Direcþiei Judeþene pentruCulturã.

Mulþumesc distinºilor oaspeþi care au þi -nut sã fie alãturi de noi, la debutul Centenaruluide la Baia Mare, omagiind astfel pe unul dintremarii artiºti ai secolului XX. Sentimente de re -cunoºtinþã îndreptãm spre dragii noºtri bãi mã -reni, concetãþeni cu Vida, care nu l-au uitat pemarele sculp tor al Maramureºului, apreciindu-iop era chiar ºi atunci când spuneau cunoscutazicalã intratã în folclorul lo cal.

Teodor Ardelean: ABUNDANSORATIO! Un discurs bogat, înãlþãtor, chiareclatant. Un cuvânt viu... VIVA VOX DOCET!(Cuvântul viu învaþã!)... Iar îndemnul domnuluiAc a de mi cian cãtre toþi cei ce au dorit sã seadape din moºtenirea culturalã a magistruluiVIDA este din gama îndemnurilor încãrcate voit cu nobleþe intelectualã: EX IPSO FONTE BI -BERE... A bea chiar din izvor... A veni aici undeun om a gãsit simbolurile... Sau cum foarte fru -mos a scris astãzi în GRAI poetul GheorghePârja pentru care VIDA vine din arhetip, dinsanctuarul dacic... pentru care VIDA exprimãar tis tic „durerea creatorului care locuieºte înþipãt”.

La început a fost Cuvântul! Pasajul biblicse referã la... Logosul! Aici ºi acum, dupã acestînceput de cuvinte... alese cu mãiestrie reto -ricã... un in ter mezzo muzical... pe linia con -cepþiei pitagoreice potrivit cãreia „toate cerurilecântã”. Un re cital de muzicã de camerã cu elevide la Liceul de Artã Baia Mare... Un canon, osonatã ºi o sonatinã... Profesor îndrumãtorCristina Nemeº Bota.

Teodor Ardelean: Eram ceva maipuþini azi la monumentul funerar în cimitir,dar pã rintele Fodoruþ a rostit ceva extrem defrumos, o clasificare a prietenilor, pe care ebine sã o reþinem ºi s-o zicem ºi altora cãci aºaeste. Prima categorie de prieteni sunt pentruoricine, fa milia, apoi companionii ºi apoi suntprieteni de dincolo de graniþe, de timp. Iatãcâþi prieteni care nu l-au cunoscut pe Vida, cidoar op era lui. Invit la cuvânt pe doamna conf. dr. RAMONA NOVICOV de la Universitateadin Oradea.

42 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Elevi de la Liceul de Artã din Baia Mare într-un minirecital de muzicã de camerã

Conf. dr. Ramona Novicov: Mã simt no -rocoasã sã fiu în faþa dumneavoastrã în aceastãsearã. Voi încerca sã rezum un articol pe carel-am scris cu mult drag; iubindu-l pe GhezaVida, iubindu-l ca pe un om pe care nu l-amcunoscut, dar pe care l-am apreciat foarte mult,pentru cã pentru mine Gheza Vida este exemplu, nu doar ca art ist, ci ºi ca om. Întotdeauna am fost interesatã de acest raport dintre frumuseþe ºiadevãr, dintre estetic ºi etic ºi mai ales de mo -mentele când viaþa bate op era.

Acesta este momentul la care vreau sã mãre fer acum, un mo ment spe cial când într-adevãrop era lui Vida a fost pusã sub semnul existenþialal vieþii ºi al morþii, a ceea ce numim un an -gajament existenþial, un art ist angajat exis ten -þial, aºa cum a fãcut-o Vida Gheza.

Sculptura ca act de credinþã

În mod ex em plar Gheza Vida a fost un omliber ºi a rãmas aºa în conºtiinþa posteritãþiipentru cã toatã viaþa sa, fãrã nici o ezitare, a fostluminatã de un crez. A crezut neclintit în adevãr, iar acest adevãr l-a fãcut liber, l-a fãcut sã nusimtã frica în anii cei mai crânceni ai secoluluiXX, calibrându-l echidistant în raport cu dez -nãdejdea sau exaltarea. ªi tocmai aceastã echi -distanþã trasatã de bun simþ, de onestitate ºi de oforþã creatoare ieºitã din comun a fãcut ca prinarta sa Maramureºul sã rãmânã un teritoriu pri -vilegiat, arhetipal ºi perceput ca loc cen tral peharta spiritului românesc contemporan.

Existã un miez tare ca piatra ºi ca nodurilelemnului în epicentrul operei lui Gheza Vida,dar acest miez nu este doar ferm, ci ºi luminos,destãinuit ºi protejat de profeþia unui maestruautentic. Maestrului Ziffer îi plãcea sã spunã cãîn faþa lui Vida „se aflã un viitor neobiºnuit, dela care nici nu se va îndepãrta, nici nu se vasustrage, fiindcã totul în viaþa tânãrului sãu în -vãþãcel va fi sculptura, acþiunile ºi gândurile,

manifestãrile sale de bucurie ºi revoltã, viaþa ºimoartea, vântul, zilele însorite ºi nopþile, toatevor deveni sculpturã”. Este mãrturia unui altcre ator, art ist ºi critic de artã pe care-l evocacum, regretatul Raoul ªorban, cuprinsã în am -plul volum Vida, publicat în 1981, la EdituraMeridiane.

Textul acesta cu alurã profeticã dezvãluieþesãtura tare a unui destin croit pe un om pre -destinat sã slujeascã arta sculpturii, sã simtãritmul ºi plasticitatea materiei culturale ºi sãdesluºeascã sensul încifrat în ea având clar vo -caþia monumentalitãþii.

Cãci atunci când un copil de 10 ani mâ -nuieºte cu dezinvolturã briceagul ca sã sculp -teze în lemn un bestiar can did înseamnã cã i s-adat prin har un anume traseu existenþial. Pe acest traseu, în ordinea materiei, cel care l-a chematireversibil ºi pentru totdeauna a fost lemnul,materia predilectã, caldã ºi asprã, prin care Vidaa putut sã dea glas acelor basme cu personajefantastice ce fac sã freamãte pãdurile Ma ra mu -reºului ºi înfioarã sufletele oamenilor, fie ei þã -rani, bãieºi sau orãºeni cu ºtaif, mici burghezi de Mitteleuropa. Primul mare pariu cre ator a fost în anii tinereþii, când s-a dãltuit pe sine, în plinrãzboi ºi apoi în lagãre. Butucul în care ºi-aînfipt fãrã ezitare securea a fost însãºi viaþa sa,de om tânãr ºi puternic, ajuns la maturitate, darmereu mirat ca un copil, de puterea ºi vraja artei.

In sist asupra acestui in ter val existenþialcuprins între 1937-1945, adicã al câmpurilor deluptã din Spania ºi Cehoslovacia, al lagãrelor demuncã din Franþa, pentru cã el dã mãsura ca -racterului ºi vocaþiei acestui om ºi art ist aparte,care este Vida Gheza.

Mãrturia lui Vida este revelatoare: „ÎnS pa nia am învãþat sã pierd, fãrã sã am sen -timentul cã am fost învins ºi sã nu-mi re proºezdacã fãcând totul în vederea unui scop nu amreuºit”. Stoicismul acesta cãlit din plin la ºcoalarãz boiului s-a rãsfrânt asupra caracterului o pe -rei sale ferind-o de exaltãri, lamentaþii, pa te -tisme, contorsiuni, ambiguitãþi, edulcorãri saudetalii pitoreºti. I-a conferit în schimb robusteþe, eu ritmie, monumentalitate, esenþializãri pemodel arhetipal, deci acea dimensiune rarã aatem poralitãþii. Aceste calitãþi sunt cu atâtmai pre þioase cu cât existã o anumitã fervoare ainte lectualilor de stânga în anii ’30-’40 ai se co -lului XX.

Camaraderia, sacrificiul, prietenia, onoa -rea, puterea de a îndura suferinþa proprie ºi de ate angaja pentru un celãlalt de cele mai multe orirãmas anonim, toate aceste repere ale unui ca -

IUNIE 2013 43

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Conf. univ. dr. Ramona Novicov, critic de artã, profesor de Istoria Artei

la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte Vizuale

racter puternic sunt astãzi rar evo cate ºi devintot mai mult de neînþeles.

Dar nu putem privi din comode fotoliicontemporane viaþa ºi op era intelectualilor mi -litanþi, în mod disjunct. Ele se lumineazã re -ciproc, cu multe nuanþe, de la tenebre la sua -vitãþi, iar Gheza Vida este o figurã exemplarã îngaleria ilustrã a celor care ºi-au pus viaþa lorpieziº peste destinul lor ar tis tic, într-un mo mentesenþial al vieþii lor, ca supremã garanþie a va -lorilor umane ºi abia apoi a talentului ºi culturiilor umaniste.

Este semnificativ faptul cã imediat dupãanii de front, dupã 1945, începe sã sculpteze olucrare definitorie pentru viziunea sa artisticã,ce are ca temã dansul oºenesc, dansul ca eli -berare, ca bucurie, ca frumuseþe. Expusã în ’47,la Salonul de picturã ºi sculpturã al Tran sil -vaniei de la Cluj, monumentala compoziþie re -veleazã criticii ºi publicului un art ist matur, alecãrui forme cioplite în forþã iradiazã o neo -biºnuitã energie plasticã. Era uimitor cum sculp -torul a surprins acel Ge nius loci, acel duh unic al Maramureºului, captându-l ºi amplificându-l lamaxim cu acorduri grave.

Dar nu doar formele erau încãrcate de oenergie teluricã ritmatã muzical, ci ºi suprafaþaformelor era vibratã, aproape expresionist, prinritmul alert al cioplirii de daltã. Se vedea acoloprezenþa unei mâini sigure, puternice, bine stru -nite, pe anatomii robuste, armonizate, fãrã greº.Publicul nu avea sã ºtie cât de mult a lucrat Vidaîn lagãrele rãzboiului, câte desene, câte mo -delaje, câte forme cioplite lãsase el în urmã, câtde exersate erau ochiul, mâna, dar mai ales min -tea ºi sufletul, modelate la rândul lor de credinþaºi dragostea pentru þinuturile Maramureºului.Astfel încât, întors acasã ºi integrat miºcãriiartistice contemporane, el s-a arãtat deja ca art ist împlinit, ce putea stãpâni un topor de lemne ºicãruia un întreg ar se nal de unelte de cioplit îi

venea pe mânã ca o mãnuºã. Fotografiile unde esurprins cioplind sunt de un farmec apartepentru cã miºcarea sa cu dalta în mânã are nudoar forþã, ci ºi graþie, nãscutã spontan din res -pectul ºi cãldura, chiar complicitatea cu careVida se apropia de trunchiul viguros. Spun com -plicitate pentru cã, aºa cum mãrturisesc cei carel-au cunoscut, sculptorul era o naturã profundempaticã, ce impunea rezonanþã cu energiilelocului în care s-a nãscut ºi de care era atât deataºat.

Cãci alãturi de figurile sale memorabile de þãrani, de înþelepþi ai satului sau eroi, aºa cumera îndrãgitul Pintea Viteazu, sau martirii de laMoisei, Vida a sculptat un vast bestiar cu stihiile misterioase ale pãdurilor ºi apelor Ma ra mu re -ºului. Le cunoºtea, le simþea, le respecta mis -terul, le prindea um bra pe trunchiuri mlã dioase,sã-i strãjuiascã universul cãrþilor, sã-l înno bi -

leze pe cel al vieþii de zi cu zi.Aºa stând lucrurile, atunci nu e de

mirare cã pe ul tima filã a calendaruluisãu manuscris din 11 mai 1980,sculptorul o înscrie ca pe o prezenþã depreþ pe Mãriuca, bufniþa, înþeleapta saprietenã. De fapt, tot ce a înfãptuit Gheza Vida în viaþa sa ºi dincolo de ea a stat sub semnul înþelepciunii ºi al harului.Printr-un fe ricit joc al sorþii aceste daruri au fost transmise familiei sale. La rândulei aceastã mirabilã fa milie îl face în acest an aniversar când se împlinesc 100 deani de la naºterea sa.

44 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Vida cioplind

Teodor Ardelean: Da, adevãrat sensulzicerilor de felul acesta VITA MORTUORUMIN MEMORIA VIVORUM. (Viaþa celor morþi în memoria celor vii). Cãci viaþa fãrã culturã estemoarte. VITA SINE LITTERIS MORS EST.

Cuvinte „AD PERPETUAM ME MO -RIAM” (Spre veºnicã pomenire). O pomenirefireascã pentru un GENIUS LOCI, pentru ungeniu al locului. O pomenire în cuvinte fru -moase, împodobite cu alesãturi de vorbã ºi detimbru. Dar ºi un viers de suflet ca o crizantemãlângã piatra de veci cea veºnic grãitoare: CorulCRIZANTEME al Centrului de Zi CASPEV,dirijor ªtefan Lupºa.

Teodor Ardelean: Înþeleptul Protagorasa lãsat moºtenire cea mai frumoasã zicere u -manã din toatã istoria lumii: „Omul e mãsuratuturor lucrurilor!” Latinii au preluat for mula ºiau rãspândit-o din Britania pânã la Pal myra.HOMO MENSURA OMNIUM. ªi azi putemspune în consens cu pãrinþii marilor ziceri, iar un adaggio vine cu sensuri noi. Da, hotãrât lucru ºimare adevãr! Omul este mãsura tuturor lu cru -rilor. A celor ce au fost despre cum au fost, acelor ce sunt despre cum sunt, iar a celor ce vorfi despre cum ar trebui sã fie!

Invit la cuvânt de omagiu pe domnul dr.CÃLIN STEGEREAN, di rec tor al Muzeului deArtã din Cluj-Napoca, capitala noastrã culturalãper ma nentã.

Cãlin Stegerean: Stimaþi invitaþi, astfelde momente, ca acesta pe care îl trãim acum,omagiazã personalitãþi cu caracter ex em plarpentru comunitate. Sculptorul Gheza Vida esteun art ist ex em plar nu numai pentru comunitatealocalã, pentru Þara Maramureºului, este unartist ex em plar pentru ceea ce înseamnã istoriaartei, pentru România, ºi cred eu, mai mult,

pentru istoria artei universale. Se vorbeºtedespre Gheza Vida ca despre un art ist rapsod almitologiei populare ºi al istoriei transilvãnene.Eu cred cã aici trebuie sã adãugãm o ca rac -teristicã a acestui art ist, o caracteristicã care îlsitueazã pe un anumit palier al istoriei artei decare nu putem sã facem abstracþie. Este vorba de

activitatea artistului ºi ceea ce a rezultat, o operã profund ancoratã în ceea ce a însemnat a van -garda istoricã a secolului XX. A fost o miºcarecurentã cum a fost futurismul, expresionismul,suprarealismul, miºcarea olandezã De Stijl,miº cãri care au avut un caracter revoluþionar,care au schimbat to tal arta universalã prin apor -tul lor de noutate ºi de implicare, mai ales lanivelul a ceea ce înþelegem prin artã. Con formacestor curente, ºi sculptorul Gheza Vida seînscrie per fect în aceste direcþii, arta nu rãmânela nivelul contemplãrii, arta trebuie sã se înscrieîntr-un amplu cir cuit so cial. Mai mult decât atât, aºa cum probabil aþi remarcat în colajul care s-asuccedat pe ecranul din spatele nostru, dar ºi înacest afiº care stã în permanenþã alãturi de noi,lucrãrile lui Gheza Vida rãspund unor ca rac -teristici ale miºcãrii de avangardã, respectiv in -fluenþa folclorului, de asemenea în cazul lui,sculptorul este acel demers ar tis tic di rect, cio -

IUNIE 2013 45

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Dr. Cãlin Stegerean, di rec tor al

Muzeului de Artã Cluj-Napoca

Corul CRIZANTEME al Centrului de Zi CASPEV, dirijor ªtefan Lupºa

plirea directã ºi în ultimul rând acel angajamentso cial care lui i-a fost caracteristic, ºi este unuldintre puþinii artiºti din spaþiul românesc pentrucare angajamentul ar tis tic ºi angajamentul so -cial au reprezentat o fuziune.

Cred cã nu trebuie sã trecem peste faptulcã Gheza Vida a fost un art ist mil i tant, ºi acestmilitantism este o altã caracteristicã a miºcãrilor de avangardã, miºcarea de avangardã con si de -rând cã prin artã se poate ajunge la o schimbare,la o transformare a societãþii. Nu cred cã trebuiesã trecem peste faptul cã Gheza Vida a fost unad ept ºi un membru al Partidului Comunist,într-o perioadã în care aceastã miºcare politicãreprezenta, la fel, o miºcare de avangardã înEuropa, mai ales în anii ’30 când ascensiuneafascismului ºi a altor miºcãri de extremã dreaptã a impus o contrapondere pe care numai Par tidulComunist ºi-a asumat-o. ªtim foarte bine ce aînsemnat ascensiunea la puterea politicã amiºcãrilor de extremã dreaptã ºi cel puþin dinaceastã perspectivã, cred eu, aceastã miºcare afost legitimã ºi aceastã miºcare a fãcut camiº carea de extremã dreaptã sã nu ocupe unîntreg spectru pol i tic ºi sã nu ajungã la aceltotalitarism so cial.

Cred cã artistul Gheza Vida a fost un art ist fericit, la fel ca ºi mulþi dintre artiºtii de avan -gardã, care ºi-au vãzut visul cu ochii. Artistuleste în gen eral o persoanã care þinteºte cãtre unideal, mai mult, probabil, decât restul semenilor. Dacã într-o anumitã poezie a lui Ma cedonski,acest ideal se îndepãrteazã pe mãsurã ce neapropiem de el, în cazul lui Gheza Vida ºi a altor contemporani, cum a fost Geo Bogza sau M. H.Maxy, artiºti activiºti ai miºcãrii de avan gardã,idealul lor a devenit realitate. Desigur, op era luiGheza Vida nu se poate confunda cu ceea ce aînsemnat arta produsã dupã venirea la putere aCo mu nismului la sfârºitul celui de-al doilearãzboi mondial. El a rãmas fi del acelor principiiavan gardiste care au însemnat o nouã mor fo -logie a imaginii, acel re curs la simplitate, la geo -me trism, aºa cum se vede ºi în imaginea Mo nu -mentului de la Moisei, ºi acel angajament cã arta prin dimensiunea sa monumentalã, so cialãpoate sã contribuie la schimbarea so cie tãþii.Cred, probabil dintr-o perspectivã su bi ec tivã, cã artistul este un ins privilegiat. Spun acest lucru,deºi pentru toþi viaþa are un fi nal, pentru art istfinalul vieþii nu se confundã cu finalul e xis -tenþei. Dacã op era este de calitate, op era dãinuieartistului, activitãþii artistului ºi con tinuã acelcorp spir i tual, în care cel puþin, în calitate decreºtini trebuie sã credem.

Venind astãzi de la catedrala în care s-a

sãvârºit acea slujbã de pomenire, am trecut prinfaþa Palatului Administrativ ºi vãzând acel grupstatuar, acel Sfat al bãtrânilor, am avut sen -timentul cã ceva din corpul spir i tual al sculp -torului Vida Gheza este acolo. La fel, vãzândimaginile despre care vorbeam, am avut sen -timentul cã ceva din acel corp spir i tual estealãturi de noi. Astãzi este ziua de naºtere aartistului, aniverseazã 100 de ani, ºi cred cã nueste deplasat sã adresez acestui corp spir i tual alartistului, La mulþi ani! Aºa cum spunea ºi dom -nul primar, care nu mai este aici, dar aº vrea sã-imulþumesc pentru felul în care înþelege sã seimplice în relaþie cu op era unui art ist atât de im -por tant, sã-i perpetueze memoria. Aºa cumspunea ºi domnia sa, este de datoria generaþiilorcontemporane sã perpetueze valorile culturale ºi valorile artistice; cred cã datoria noastrã este,aºa cum se întâmplã ºi astãzi aici, sã omagiemaceastã personalitate a vieþii artistice universale, ºi în calitate de di rec tor al Muzeului de Artã care va gãzdui o etapã din acest pro gram omagial pecare artistul îl meritã ºi pe care îl primeºte cuatâta generozitate, vreau sã vã invit în luna sep -tembrie la expoziþia pe care o vom organiza lamuzeul nostru ºi sper cã ºi atunci corpul spir i -tual al artistului sã fie alãturi de noi.

Teodor Ardelean: HABENT SUA FATALIBELLI... Cãrþile îºi au destinul lor. Toate cãr -þile au un destin. Fiecare carte cu destinul ei.Chiar ºi aceasta.

Iubiþii mei, stând aºa ºi gândindu-mã, cum totuºi, sã fac sã mai intre pe poarta axiologiei,care e la mare putere astãzi, totul se clasificã,totul se ierarhizeazã, ºi câte glorii sunt aºezateprin frunþi de clasamente, cu instituþia asta pecare o conduc spre bine, Biblioteca Judeþeanã„Petre Dulfu”, fie-mi îngãduit magnificenþavoastrã sã sar peste ce am stabilit împreunã

46 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

acolo, pentru cã nu mai pot, e un of prea mare;mi-am adus aminte câtã lume a lipsit de la apelul de acum 10 ani; la apelul de acum 10 ani a lipsitprea multã lume. ªi acum 10 ani, BibliotecaJudeþeanã, din pãcate singura din þarã carescoate astfel de lucrãri, lucrãri care se chemauCaiete biobibliografice pentru cã erau mai sub -þirele la început, cât un caiet, dar care astãzi secheamã Documentare biobibliografice, ºi celepentru Preafericitul Lucian, Înalt PreasfinþitulIustinian, pentru Mihai Dãncuº ºi multe alteledin ul tima perioadã, au fost chiar substanþiale,200-300 de pagini, ne-am gândit, ºi bine amfãcut, în urmã cu 10 ani, scoþându-i lui Vida uncaiet de genul acesta. ªi îmi pare nespus de rãusã spun cã nu a fost remarcat de nimeni, deºil-am trimis ºi la Ministerul Culturii, ºi la Aca -demie, ºi la toate muzeele de artã din þarã ºi n-avenit nici mãcar o adresã de mulþumire. Atât era, nu noi, cã noi suntem mici ºi umili, atât era de„în uitare” Vida. ªi de aceea, domnule ac a de mi -cian, nu pentru cã sunteþi ginere im por tant, cipentru cã aþi adus flacãra trezirii, da e mai im -por tant, sunt 100 de ani, e altceva.

La acest ro tund venim ºi noi, cu ce avem ºi cu ce putem: adicã, o nouã ediþie a docu men -tarului, sigur mai îmbogãþitã ºi n-o sã vã plic -tisesc, o sã vã spun numai cine semneazã: sub -semnatul, ac a de mi cian Marius Porumb, dr. Ioan Marchiº, prof. univ. dr. Nicolae Suciu, sculp -torul ºi pictorul Traian Moldovan, profesorulPetre Dobrotã de la Brãila, Augustin Cozmuþa,care acum e prin Amer ica, Vasile Gaftone, caree pe aici, Laura Teodora Ghinea, preºedintaUAP, Cãtãlin Che recheº, primarul oraºului, ºiurmeazã rubricile fireºti: Repere biografice, Bi -bliografie, Vida Gheza prin ochii con tem po -ranilor... în eter ni tate, Interviuri, Din scrierilelui Vida Gheza, Vida Gheza - cuvinte care dau... eternitate gân durilor, Albume ºi cataloage, Ico -nografie, Ane xã ºi Lista reproducerilor. Aceasta e structura, aceºtia sunt semnatarii, aici suntcolegele mele Florina, Li ana ºi Tiþa, de laBibliografic, unde lucreazã 5 persoane, din care3 au lucrat la acest caiet ºi cu contribuþia altor 2persoane plecate în pensie de acum 10 ani ºipânã acum. N-am fi vrut sã facem concurenþã,de aceea am fãcut aceastã intarsie aici, cã mo -deratorul este su veran, ºi am fãcut aceastãintarsie ca sã ºtiþi cã printre atâþia academicieniºi profesori ar fi pu tut vorbi ºi ai mei, adicãaceºtia din carte, ºi mã iartã cã-i sacrific astãzi,cã-i scenariul altora, eu sunt supus austriac,slujitor acum pe moºia alto ra, ºi îndeplinescceremonialul, ºi-am fãcut, am avut încuviinþarea

sã fac ºi aceastã prezentare. Cartea va plecaacolo unde va trebui sã ajungã, ºi la mari muzeede artã din lume, ºi la marile biblioteci ale þãrii,inclusiv la toate bibliotecile judeþene ºi cen traluniversitare ºi la Academie, ºi la bibliotecilepublice din judeþ, pentru cã este judeþul lui Vidaºi Vida este al judeþului, ºi al neamului ro mâ -nesc ºi al tuturor celor ce iubesc frumosul.

Îl invit acum la cuvânt pe colegul ºi prie -tenul meu de o viaþã, ºi azi, cel mai mare di rec tor al celui mai mare muzeu, Muzeul Þãrii Cri -ºurilor din Oradea, Aurel Chiriac.

Prof. dr. Aurel Chiriac: Da, mulþumesc,aºa este. Doamnã Zoe Vida Porumb, domniloracademicieni, doamnelor ºi domnilor re pre zen -tanþi ai autoritãþilor lo cale, doamnelor ºi dom -nilor, vreau în primul rând sã vã mulþumesc cãm-aþi primit aici alãturi de dumneavoastrã. Vindestul de rar la Baia Mare, atunci când mã chea -mã Tibi Alexa, ºi nu numai el, dar din pãcate,ajung greu.

Existã artiºti de certã valoare chiar ge -niali, a cãror operã poate fi împãrþitã în perioademar cate de moduri diferite de expresie, ca ºicum ar fi trecut la intervale de timp anumitepraguri estetice de interpretare care au obligat sã lase în urmã tot ce exprimaserã pânã atunci.Artiºti în a cãror activitate e aproape imposibilde gãsit o constantã, un fir roºu, o unitate es -teticã. Nu cred cã Gheza Vida face parte dinaceastã categorie. Deloc repetitiv, ori cum seîntâmplã adesea, epigon al propriului stil, Gheza Vida are în munca sa cel puþin o constantã. Voiexplica afirmaþia aceasta, amintind cã în Es -tetica pitorescului, Andrei Pleºu scria: „chiarînaintea unui model spe cific, artistul nu are areprezenta un munte anumit, ci stâncitatea, nu oapã anumitã, ci acvaticul, nu o pãdure anumitã,ci pãdurosul”. Frapeazã aici o anumitã forþare alimbii române, dacã nu am putea bãnui existenþa unui simplu joc de cuvinte. Totuºi privind, ana -lizând lucrãrile lui Gheza Vida nu ai cum sã nute gândeºti pentru a relata esenþa, tocmai la ter -

IUNIE 2013 47

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Prof. dr. Aurel Chiriac, di rec tor al Muzeului Þãrii Criºurilor Oradea

menul stâncitate. Chiar dacã materialul sãu pre -ferat a fost lemnul, capacitatea artistului de atransforma lemnul în piatrã, o materie moale înuna durã, un ma te rial maleabil într-unul de con -sistenþã ºi trãinicia rocii este una extraordinarãºi poate unicã.

Toate lucrãrile sculptorului bãimãrean de -gajã o forþã organizatã în jurul unei idei sausimboluri de neclintit, stâncoase, dure. Chiar ºilucrãrile de mici dimensiuni ale sculptoruluitrans mit o masivitate debordantã, o brutalitateatent finisatã însã, o putere de exprimare atentdistilatã. Ideea aceasta de forþã gata sã ºteargãtotul în cale, de stâncitate, o regãsim aºadar ºi însculpturile din alt ma te rial decât piatra. În a -ceastã forþã de stâncã gata sã se prãvale, e sin -tetizatã, probabil, constanta în timp, sunetul se -cund al activitãþii lui Gheza Vida, de la primeleîncrustãturi cu briceagul în lemn, încã de cândera copil, pânã la ul tima loviturã de daltã datãînainte de moarte.

Ar fi fost stupefiant, aº zice, ca op eraartistului sã arate altfel decât omul Gheza Vida.Cel puþin pânã la instalarea comunismului, dinunele mãrturii chiar ºi dupã aceea, chiar dacãunele în surdinã, biografia lui are prestanþa ºifrumuseþea unui revoltat perpetuu. Înainte de afi un om de stânga a fost un luptãtor, care înSpania, în timpul Rãzboiului Civil, ca româncare trece ilegal graniþa pentru a se reaºeza laBaia Mare, deºi teritoriul fusese cedat prin Dic -tatul de la Viena, fãrã sã-i pese de consecinþelepe care le va suporta, ºi-a aºezat existenþa subsemnul unui perpetuu J’accuse, ºi a tran sfor -mat-o într-o expresie neîntreruptã a indignãriiatât sociale cât ºi estetice. Întâlnim la GhezaVida o spontaneitate a revoltatului orig i nal, arevoltatului pentru care orice lucrare reprezintãun soi de metadiscurs al forþelor primare, alelementaritãþii, al simplitãþii brute, uneori chiarbrutalã ºi ameninþãtoare ca hermeneutul mito lo -giei maramureºene, al arhaicitãþii sale. O ar hai -citate revoltatã aº zice, dar purã, cristalinã, oarhai citate în expansiune, o arhaicitate a con -tem poraneitãþii artistului, oricare ar fi fost aceasta.

Spuneam cã artistul reuºeºte sã transfor -me lemnul în piatrã. Orice bucatã de lemn îºiconþine propria mitologie, e legãtura dintre pã -mânt ºi cer pentru þãranul român. A reuºi, lu -crând lemnul, sã scoþi la suprafaþã aceastã mi -tologie, dar dându-i o forþã ºi o duritate pe carenici apa, nici focul, alte elemente mitologice, nule pot distruge, înseamnã, nu a fi doar un art istadevãrat ci, a fi unul care reuºeºte sã proiectezesevele, esenþele atât de transparente ale su fle -tului oamenilor în mijlocul cãrora a trãit. An -

samble statuare care definesc cel mai bineaceastã îmbinare a stâncitãþii revoltei ºi arhai -cului, sunt Sfatul bãtrânilor din Baia Mare ºiMonumentul de la Moisei. În Sfatul bãtrânilorpersonajele par sã-ºi aibã propria istorie, fiecarereprezintã o trãinicie aparte, o retoricã a con -tinuitãþii umane, dar ºi a singularitãþii. E deremarcat cã nu se privesc unul pe altul, ca ºicum, în parte, ar fi obligaþi sã þinã, de ar finevoie, ºi locul celorlalþi. Fiecare personaj emasiv, lãsând senzaþia cã ar putea duce lumeamai departe doar pe umerii lui. Suspendat înpotrivniciile istoriei, Monumentul de la Moisei,nu doar îmbinã per fect cele trei elemente de care pomeneam, dar pentru a ajunge la el trebuie sãurci trepte, un drum, de fapt, al Golgotei însân -gerate a satului românesc. Figurile de þãrani ºimãºtile sunt figuri ce de fapt sprijinã cerul, laorice cer s-ar fi gândit artistul bãimãrean, celistoric, cel so cial, cel religios. Aflat, pe merit, laloc de cinste în Istoria artei româneºti ºi în Istoriaartei universale, aº putea spune în în cheiere cã el,cu siguranþã, asemeni majoritãþii personajelorsale, a fost ºi sunt gata sã rãstoarne lumea dintemelii, indiferent care ar fi aceastã lume, dincolode mode politice ºi ravagii ideo logice.

Teodor Ardelean: L-am lãsat intenþionatºi la rugãmintea lui, pe dr. Tiberiu Alexa, mai lafi nal, pentru cã fiind directorul Muzeului deArtã – Centrul Ar tis tic Baia Mare, se cuvine sãîncoronãm finalul cu cuvântul domniei sale, re -cunoscut în cetatea noastrã, ca unul dintre ceimai exigenþi critici de artã ºi vorbitori de artã, ºiacum fiind vorba de un palmares ºi de un pa -trimoniu care se cuvine sã fie pãzit de la far, înprimul rând de acolo, îl rog ºi îl invit sã cu -vânteze ºi sã breveteze tehnici ºi comunicãriprecum doreºte domnia sa.

Dr. Tiberiu Alexa: Distinsã doamnã ZoeVida Porumb, distinse domnule ac a de mi cianMa rius Porumb, stimaþi nemuritori ai Aca de -

48 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Dr. Tiberiu Alexa,di rec tor al Muzeului Judeþean de Artã

„Centrul Ar tis tic Baia Mare”

miei Române, distinse domnule primar, distinsedomnule subprefect, distinse domnule vice pre -ºedinte, stimaþi artiºti, dragi iubitori ai artei, îmirevine onoarea însoþitã cu aferentele emoþii, de a încerca sã vã propun o intervenþie pe care do resc sã o aºez sub umbrela unor propuneri, unor idei,pentru o reaºezare în con text, în relaþia VidaGheza ºi Centrul Ar tis tic Baia Mare.

Doamnelor ºi domnilor, aniversãrile, în -deosebi cele jubiliare, reprezintã cel mai adeseaºi prilejul de evaluãri ret ro spec tive, de exa mi -nãri ºi actualizãri ale statutului operei unui cre -ator în tab la de valori consacratã.

Vida Gheza – Baia Mare 1913-1980

Aniversând astãzi un secol de la naºtereaartistului, consemnând apoi 33 de ani de la tre -cerea sa în istorie, examinarea poziþionãrii ope -rei lui Gheza Vida în contextul tablei de valori aartelor plastice româneºti contemporane, ne re -levã urmãtoarele: Ce observãm? ªi ne referim în primul rând la ceea ce numim Ierarhia canonicã.Op era lui Vida beneficiazã pe mai departe deautoritatea de consacrare aºa cum s-a configurataceasta prin judecãþile de valoare ale criticii ºiistoriografiei de artã în deceniul 1970-1980.Astfel, creaþiei sale i s-au fixat reperele de evo -luþie, referinþele de identitate stilisticã, sferelede inspiraþie precum ºi matricile de inserþie an -tro po-culturalã. Ce observãm, aºadar, în aceastãierarhie canonicã? Op era lui Vida graviteazã înjurul a douã viziuni, oarecum divergente, darneaºteptat de bine îmbinate în creaþia sa. Ceadintâi, teluricã, are rãdãcina în energia primarã,forþa brutã de început de lume, ºi a fost pusã înluminã prin lucrãri reprezentând munca omuluisimplu. S-a fãcut înþeleaptã referire în mai multe rostiri aici, pe orizontul de virtute creativã es -teticã, de sursã de inspiraþie, de sevele, rã dã -cinile aºezate în niºte straturi culturale clar def i -nite, ºi-n care omul, aºa-zis simplu, eu i-aº spu neomul ge neric, reprezintã identitatea de bazãpentru ca apoi întreaga creaþie sã se în toarcã, cadestinatar fun da men tal, în aceeaºi temã.

Cea de-a doua viziune graviteazã în jurulunui orizont oarecum neaºteptat, dar îm bi nân -du-se per fect cu cel pre ce dent, ºi anume ori -zontul mitologic. Cred cã se cuvine a face douãpunctãri aici: este un caz absolut rar, rarisim aºîndrãzni sã spun, un art ist, în speþã un sculp tor,reuºeºte sã cumuleze stratul de inspiraþie mi -tologic, spe cific unei culturi de esenþã ruralã custratul de inspiraþie spe cific civilizaþiei de tip ur -ban, dar specificã, ºi mã re fer aici la mitologiafolclorului mineresc. Cred cã una dintre marilecontribuþii ale lui Vida poate fi definitã în felulurmãtor: a izbutit sã realizeze o sintezã per fectarticulatã între aceste douã straturi, izbutind pe

de o parte sã nu etnografieze orizontul cul turalspe cific, totuºi ur ban al culturii minereºti, alfolclorului mineresc, dupã cum a reuºit sã nuurbanizeze, sã nu citadinizeze ceea ce este e -senþial spe cific arhaicitãþii, arhetipalitãþii cul -turii populare. Cea de-a doua fascinaþie, mi -tologicã, a lui Vida se concentreazã, în primulrând, pe arta monumentalã de for pub lic, dar ºiîntr-o sumã întreagã de lucrãri. Aºadar, ce ob -servãm? Cã Vida Gheza a fost creditat, ºi maieste încã, cu statutul de sculp tor român ma jor alsecolului XX, unul dintre cei mai importanþisculptori români contemporani, în lemn, îm pre -unã cu Apostu, Vlasiu, Maitec, cel mai im por -tant sculp tor bãimãrean.

Pentru cã aºa avem noi românii, între mul -tele noastre calitãþi una mai specialã care zice aºa„nimeni nu-i profet în þara lui”, pe de altã parteîntotdeauna suntem, sigur, ºi artiºti, dar pre di s -puºi la a da credit întotdeauna corect, dar uneoriîn dezavantajul propriilor autoritãþi cul turale.

Ce mai observãm însã? Observãm, înainte de toate, cã însãºi ierarhia canonicã astãzi încultura româneascã se aflã sub o puternicã pre -siune, sau ca sã fiu mai ex act, sub puternicepresiuni, într-un clar proces de punere sub ase diu, prin ignorare sau prin marginalizare publicã.

Suntem la un mo ment emoþionant, la unmo ment aniversar, dar cred cã orizontul critic, la care ne obligã profesiunea, ne obligã sã subli -niem cã existã în clipa de faþã un aer de ignorareprin nepromovare, dacã vreþi, în primul rând avalorilor canonice. Poate cã în domeniul artelorvizuale fenomenul este mai puþin perceptibilpentru publicul larg, comparativ, spre exemplu,cu bãtãliile care se duc în câmpul literaþilor, dar,din pãcate, lucrurile se miºcã ºi în zona noastrã.Apoi, prin absenþa unei scrieri de autoritate ca -nonicã, din pãcate nu a existat niciodatã o istorie oficialã a artelor româneºti moderne ºi con tem -porane emisã de autoritatea supremã care esteAc a de mia Românã, ºi din câte înþeleg eu, spe -ranþe rapide în acest sens nu existã, dupã cum nu existã nici în sfera discursului pub lic privat oistorie sinteticã, dar com pen sativã în acelaºitimp de artã româneascã modernã ºi con tem -poranã. În sfârºit, con tes tarea postcomunistã avali di tãþii tablei de valori canonice, ºi aicimi-am notat reacþiile cele mai recente care dausem nal cã probabil începe bã tãlia ºi în câmpulnostru, reacþiile publice la o excep þionalã ex -poziþie restitutivã rea lizatã la Bucureºti de Fun -daþia Art So ci ety, care s-a nu mit Artistul ºi pu -terea – Pic tura româneascã 1950-1990. Ex po -ziþia este monumentalã, sigur despre care s-aputut spu ne mult, s-a spus puþin con sis tent, darcare a stârnit o reacþie clarã de respingere dinargumente, atât îmi per mit sã spun acum, din

IUNIE 2013 49

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

argu mente, dupã pãrerea mea, de intoleranþãcul t uralã, servite de voci care pe de altã parte neprevin sã ne manifestãm toleranþi, fie cã e vorbade toleranþã culturalã, toleranþã eticã ºi pluri -culturalã, fie cã este vorba de toleranþã cul turalã, º.a.m.d. Este un semn de întrebare. În acestecondiþii, îmi per mit sã pun întrebarea: ce nuobservãm despre Vida încã? ªi aceastã adu nare,aceastã întâlnire a noastrã a reuºit sã aducã îndiscuþie câteva observaþii. Nu observãm con -textualizarea devenirii intelectuale ºi artistice alui Vida în relaþii gen er a tive cu mediul pro -fesional, miºcarea artisticã bãimãreanã; enun -þurile rezumative la faptul cã a frecventat ate -lierul lui Ziffer, la faptul cã a activat în cadrulinstituþional al Centrului Ar tis tic Baia Mare. Pâ -nã în 1945, ºi apoi din ce în ce mai discret,aproape deloc între ’70 ºi ’80, reprezintã, dupãpãrerea mea, un câmp de întãrire a acelei ierarhii canonice, pentru cã aici este câmpul de dez -voltare a cercetãrii ºi, cu siguranþã, inclusivpro filul personalitãþii sale, se va schimba prinadãu gare, prin augmentare. Apoi, nu observãmcon textualizarea carierei artistice ºi a semni -ficaþiilor operelor sale în raport cu ambianþamediului de proximitate culturalã în Centrul Ar -tis tic Baia Mare. ªi o importantã subliniere cutoate consecinþele ar gu men ta tive de rigoare, in -clusiv, ºi cred cã este e senþial, cu nuanþareaparticularitãþii, cel puþin neaºteptate a afirmãriiunei stilistici de facturã expresionistã în am -bianþa re al ist-socialistã a anilor ’50 ºi mai pre -sus de toate acceptarea acestei stilistici, acesteiviziuni, le gi timatã apoi de cãtre „polul de puterepoliticã” din acea vre me. Cred cã dacã se vacerceta cu atenþie realitatea artisticã ro mâ neas -cã, la scarã na þio na lã, ev i dent, va fi unul dinfoar te puþinele asemenea cazuri. Este de cer -cetat, este de a tes tat, este de reliefat, este de scos în evidenþã. Ce nu mai vedem încã? Descifrarearo lului deþinut de art ist, de-a lun gul ob se dan -tului deceniu ºi imediat dupã, în conservarea,

transformarea ºi dezvoltarea struc turilor ins titu -þionale ºi so cial-profesionale specifice co mu -nitãþii artistice bãi mã re ne. Începem cu sin di -catul de artiºti ºi muzicieni din anii ’50-’54, cuªcoala veche de arte plastice, nemeritat ig no ratã sistematic, a fost prima încercare, apoi din ’58cu ªcoa la de muzicã ºi arte plastice, acestea fu -zionând apoi cu Liceul de Artã, ºi aºa mai de -parte. În sfârºit, descifrarea rolului pe care l-adeþinut în asigurarea factorilor de continuitate ºirelansare contemporanã a miºcãrii artistice bãi -mãrene ºi sigur, pe cale de consecinþã, a Cen -trului Ar tis tic Baia Mare. Apreciez cã, înviitorul apropiat ºi pe termen mediu, o recitireobiectivã a tablei canonice de valori în domeniul artei plastice contemporane ºi adecvarea ei lasensibilitãþile ºi percepþiile actuale, trebuie sãconþinã ºi o actualizare ºi restituire prin com -pletare a semnificaþiei operei ºi personalitãþii lui Vida Gheza. Este convingerea fermã ºi aici tim -pul de discuþii este extrem de larg, pentru cãviaþa comunitãþilor artistice nu este o viaþã sim -plã, cum nu este nici cea a comunitãþii politice,nici cea a comunitãþii inginereºti ºi aºa maideparte. Sunt personalitãþi puternice, sunt ori -zonturi, vocaþii puternice, care se întâlnesc, une -ori se completeazã, alteori se ciocnesc, dar din -colo de toate cele, Vida va rãmâne în continuare,oricum va arãta rescrisã viitoarea tablã de valori a artelor plastice româneºti contemporane. Cum sepoate face, cum s-ar putea împlini aceastã rã -mânere ºi întãrire? Dupã pãrerea mea, în pri mulrând prin redescoperirea ºi promovarea ro lu luisãu ºi a creaþiei sale în contextul Cen trului Ar tis -tic Baia Mare. Vã mulþumesc pentru rãbdare!

Teodor Ardelean: HONOR ALIT ARTES.Rãsplata hrãneºte artele. IN OPTIMA FORMAexerciþiul de astãzi, de E vocare, LAU DATIO,ADMIRATIO ET VE NERATIO, tre bu ie sã aibãun fi nal decupat din registrul armo niilor: grupulvo cal „Sf. Mina” din Cluj-Napoca condus deAlexandru Salvan.

50 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Grupul vo cal „Sf. Mina” din Cluj-Napoca, condus de Alexandru Salvan

Vida Ghezaprin ochii contemporanilor... în eternitate

„Pãºind în istorie, Vida Gheza ne-a lãsat moºtenire o creaþie care, poate mai preg nant decât altele, se pãstreazã cu profundã consecvenþã în contemporaneitate. La drept vorbind,ea face parte din acea privilegiatã categorie a valorilor care ne obligã sã ne revizuim unanume fel de a simþi ºi privi op era de artã. Existã în noi tentaþia neexprimatã de a resimþi,mai apoi de a investi mesajul ºi, im plicit, semnificaþia valorii creaþiei cu un coeficient deistoricitate anume – un fel de bla zon al timpului ºi spaþiului – care, cu cât poartã o patinãmai evidentã, cu atât tinde sã fie încorporat mai bine în elementele de definire a operei. [...]

Apelând mereu la metaforã ºi simbol, colportând în sine nãzuinþe ºi valori ancestraleºi contemporane asimilate din universul omului maramureºean, întrupãrile plastice aleviziunii lui Vida vor sã poarte prin posteritate însãºi viaþa acestuia concentratã în ce are eamai semnificativ. Totul dublat cu mãiestrie de acel timbru aparte, inconfundabil, al vociicreatorului. De unde vine ºi încotro se îndreaptã aceastã originalã forþã plasticã, iatã, cred,întrebãrile care ascund câte ceva din esenþialul creaþiei sale. Originile, pragul de inspiraþiese plaseazã undeva la confluenþa concretului istoriei cu vizionarismul legendei. Destinaþia– o angajare modelatoare de spirit ºi atitudine valabilã azi, dar ºi mâine. Iatã pasul hotãrâtor spre dobândirea statutului de valoare perenã. S-ar putea spune cã prin aceasta op era luiVida se deschide spre uni ver sal. Este adevãrat, cred însã cã, mai mult decât atât, prinaceasta ea tinde sã îmbogãþeascã universalul, valorile sale, desigur prin acea sumã deelemente, mo tive ºi aspiraþii inconfundabil româneºti pe care le proiecteazã la rangul delegende artistice.”

Alexa, Tiberiu. VIDA. Pentru so cial ism, 32, nr. 7946, 17 mai 1981, p. 3.

***„Vida Gheza, pe care-l sãrbãtorim, la 28 februarie, pentru cei 60 de ani ai sãi, face

parte din categoria acelor artiºti care au conºtiinþa ºi orgoliul originii. Ei nu se sfiesc sã fieºi sã rãmânã ai locului. Arta pe care o face o simte legatã de oamenii ºi obiceiurile, depãmântul ºi codrul Maramureºului, statuile sale nu le doreºte în altã parte. Are sentimentulcã oriunde le-ar duce ele nu s-ar integra or ganic în mediu, ca ºi cum nu s-ar fi putut naºte înaltã parte. Amplasarea lor rãspunde parcã unei armonii prestabilite: ele sunt destinate unorspaþii mo rale care le aºteaptã.

Monumentul de la Moisei, care exprimã o împlinire ºi un destin, constituie un modelstrãlucit de artã monumentalã în spiritul cel mai pur al ambientului arhaic tradiþional.Virtuþile expresive ale statuarului propriu-zis sunt potenþate printr-o desãvârºitã ºtiinþã aorganizãrii spaþiale. Existã aici o funcþionalitate esteticã a locului pe care Vida Gheza,acest mare cioplitor al lemnului, demn continuator al meºterilor populari, a fructificat-osub toate aspectele. Nici unul dintre elementele exterioare ale ansamblului mon u men tal dela Moisei, care þin de pãmânt, de cer, de atmosferã, în sensul cel mai pur al cuvântului, nuau fost tratate cu indiferenþã, ci au fost im pli cate în elaborarea moralã a operei, au fostaduse sã conlucreze sinergic astfel încât integrarea în naturã sã se facã în mod or ganic,transformând locul dintr-o situaþie fizicã într-o situaþie spiritualã, într-un loc de reculegere. Par tic u lar ca punct de plecare (tematic, mon u men tal se circumscriu strict unui interesnaþional, chiar lo cal), ansamblul statuar închinat eroilor maramureºeni a devenit, printratare artisticã, de interes gen eral. Cu alt prilej, scriam despre el cã este un loc dereculegere, o meditaþie asupra condiþiei umane.”

Barbosa, Octavian. VIDA GHEZA. Contemporanul, nr. 9 (1372), 23 feb. 1973, p. 1.

IUNIE 2013 51

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Grupul vo cal SF. MINA din Cluj-Napoca condus de Alexandru Salvan.

***„Probabil cã se va întâmpla în felul urmãtor: cât timp vor mai fi

pãduri în acel nord de þarã numit Maramureº ºi pãdurile vor aveacopacii lor care sã memoreze ploile ºi în fãþiºarea pãsãrilor, sã simtãglasul ºi pasul ºi chiar ameninþãrile omului, iar pe toate acestea sã lelase moºtenire, ne vom aduce aminte de Vida Gheza; apoi dacã

printr-o întâmplare ele nu vor mai fi, iar pãmântul va rãmâne gol, alierburilor, ºi noi vom mai apuca sã trecem prin vreun muzeu, printrefiinþele ºi uneltele din lemn cioplite de dânsul, numele lui ne va aminticã a existat o pãdure care n-a murit cu totul, pentru cã lemnul cel sfântdin care el a fãcut atâtea înfãþiºãri iatã-l, lângã noi, privindu-ne. [...]

Oamenii, cei care sunt, dar ºi ceilalþi nãscuþi din în tâm plãrilepoveºtilor, venind pe drumurile timpului cine ºtie de când. Iar el,rob în tãcerea atelierului, îi desprinde din infinitul lemnului, se -curea bate, inima bate, ciocanul ºi el în daltã, toate ca într-un rit ualsacru când muzica însoþea creaþia, ºi-atâta sudoare ºi chin, ºi

îndoialã, ºi atâta speranþã, braþele sunt obosite, dar ei, iatã-i,sunt aici.

Aici e ºi primãvara, dar ce folos... Atelierul e gol.Unde-i meºterul Vida? Cine ºtie... O fi prin vecini, la poveºti cu moroºenii...”

Bozbici, Cornel. Omul locului: Vida Gheza (1913-1980). Viaþa româneascã, 33, nr. 5-6, iun.-iul. 1980, p. 171, 172.

***„Sculptura este «patronatã» cu o cordialã majestate de Vida Gheza.

Figuri fabuloase din mitologia þãrãneascã sau minierã rãzbesc la luminãdin trunchiul stejarilor bãtrâni sub muºcãtura viguroasã a toporului. Com -poziþia intitulatã Varvara, de un stat ism menhiric, ne indicã drumul noilor cãutãri ale acestui «meºter», a cãrui artã de un dens umanism îºi trageseva din meºteºugul legendarilor cioplitori în lemn localnici. «Vâr -toºenia» cu care ne-a obiºnuit sculptura lui Geza Vida o regãsim, în alte structurãri formale, în creaþiile în lemn ale lui Dumitru Ciocotiºan.Unele dintre ele (Maternitate, de pildã) ridicã la scarã mo numentalãmotivul decorativ al «durgãlãului» ma ra mu re ºean. Altele, precum Ger -minaþie, au o organizare ce evidenþiazã puternica pulsaþie vitalã caretensioneazã formele. Tot în lemn este realizatã ºi cea mai con cludentãsculpturã semnatã de Gavril Törös, compoziþie de un sobru dra -matism. Figurile în aluminiu de mici dimensiuni, unele dintre elemeditaþii la arta lui Moore, sunt concepute cu un remarcabil simþ alproporþiei.”

Buºneag, Olga. Sub semnul mitului maramureºean. Arta, nr. 11, nov. 1969, p. 11-13.

***

„În ansamblul artei plastice româneºti un loc aparte, deosebitprin originalitatea sa, îl ocupã sculptura în lemn. În lunga istorie afolosirii sale de cãtre om, lemnului i-a fost dat sã fie flaut ºi nai, cobzãºi vioarã: tinzând mereu spre frumos, oamenii au încrustat în lemnscene din viaþã, au sculptat chipuri de animale ºi oameni, au semãnatflori în lemnul porþilor þãrãneºti, al stâlpilor din pridvoarele caselor. Înarta poporului nostru lemnul a fost un timp în bunã mãsurã ceea ce laalte popoare au fost pãmântul ars, granitul sau marmura. Sculptura înlemn are ºi în plastica româneascã contemporanã continuatori de seamã ai tradiþiilor populare ºi culte înaintate. Unul dintre aceºtia, reprezentativ

52 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Varvara

pentru arta sa vi guroasã, care reflectã adânc specificul pop u lar, este sculptorul Gheza Vida.

L-am vãzut pe Gheza Vida lucrând: aºa cumciopleºte cu barda trunchiurile de copac, pare untãietor de lemne din pãdurile maramureºene.Atelierul seamãnã cu al oricãrui sculp tor, cu mulaje din ghips ºi din lut. Dar aici dominã lemnul în formele luicele mai variate: dintr-o rãdãcinã de nuc întortochiatã ºilucioasã, artistul a creat un ºarpe. O creangã de mãlin,cãreia natura i-a dat o formã puþin obiºnuitã, avea sã devinão stilizatã dansatoare. În mijlocul atelierului, un trunchi decopac înalt de câþiva metri cãpãta, din cioplituri de bardã,conturul unei viitoare sculpturi.

Sculptorul cutreierã satele, cãtunele din munþi, ins pi -rându-se din viaþa oamenilor, din întâmplãrile de demult pe care le istorisesc bãtrânii. E prieten bun cu mulþi dintre sãteni […].

Operele lui sunt cunoscute ºi apreciate în toatã þara ºipeste hotare. Unele din ele evocã momente din trecutul deluptã al poporului.

În Rãscoala, un voinic cu înfãþiºarea eroilor de le -gendã – simbol al poporului – sparge cu toporul o poartãferecatã, poarta tuturor închisorilor ºi nedreptãþilor. Balada lui Pintea – basorelief, Judecata lui Pintea – altorelief, reprezintã epi -soade din lupta pentru dreptate a vestitului haiduc Pintea Viteazul.

Sculptura Dans în Oaº a fãcut parte dintre exponatele pre zentate în 1961 la MuzeulRo din din Paris. Numeroase alte lucrãri ale sculptorului român – Miner, Þãran la odihnã,Avem ºi noi gospodãrie colectivã – au fost prezentate în diferite þãri. El a expus în Bienalade la Veneþia, la Hel sinki, Bratislava, Cairo, Berlin, Damasc, So fia, Al ex an dria […].”

Clejan, Ion. Un maestru al sculpturii în lemn. Pentru so cial ism, 13, nr. 2863, 31 mart. 1963, p. 3.

***„E la mijloc nu numai o mitologie popularã sublimatã în imagini plastice, ci un

univers de viaþã în care artistul se simte armonios integrat ca parte. Este acea stare a omuluide comuniune cu natura, de relaþii intime cu secretele ei. Un fluture, o rãdaºcã, un pãianjen, o broascã, o ºopârlã, mai multe bufniþe (mare, mijlocie, micã) sunt propuse în expre -sivitatea lor naturalã, cu proporþii ac cen tu ate doar spre a le face mai evidentã, ºi totodatãmai vie parcã, existenþa lor în lume.

Poziþia, nu întâmplãtor aleasã, subliniazã expresia subiectului-fiinþã ºi dã semni -ficaþie atitudinii artistului, încãrcatã de umor ºi duioºie. Pânã ºi douã cãuce îngemãnate saule gate printr-un inel capãtã viaþã, dialogheazã între ele într-un limbaj aproape omenesc.Semn cã sub mâna artistului natura nu numai cã se lasã modelatã, dar se ºi umanizeazã.Vida Gheza nu duce acest proces spre ipostaze abstracte. I s-ar pãrea cã ar distruge viul, or,dorinþa lui este sã-l pãstreze ºi sã-l ocroteascã. Tocmai de aceea, nici formele nu suntºlefuite ºi finisate artizanal, ci perpetueazã urma de har a instrumentului de creaþie. E unmod nu de a face, ci de a naºte arta, ceea ce probabil explicã faptul cã o resimþim atât deapropiatã sensibilitãþii noastre.”

Cozmuþa, Augustin. Sculpturã în lemn. Pentru so cial ism, 27, nr. 6526, 16 oct. 1976, p. 3.

***„Multã vreme ai cãutat prin codri chipul lui Pintea. Tot umblând l-ai gãsit ºi ai mai

gãsit ºi altele.E mare lucru sã poatã cineva cunoaºte, aºa ca dumneata, oamenii. ªi nu numai pe cei

de pe lângã Baia Mare, sau de pildã din Valea Izei, unde eºti deputat. Cunoscând poþiînþelege mai bine, fiecare din ce soi de lemn s-ar potrivi mai bine sã fie cioplit. Stau ºi te

IUNIE 2013 53

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Rãscoala

ascult în atelierul dumitale pe când lucrezi. Spui cã pe vremuriîþi plãcea mai ales sã tai în lemnul moale de tei: asta se petrecea

de mult pe când erai copil ºi ai modelat o nuntã de þarã ºi oînmormântare... Dar cã pe urmã þi-a plãcut lemnul mai dur.

...Cã acum, la cincizeci de ani, îþi place stejarul, bãtrânulacesta maramureºean mândru ºi drept, care seamãnã cu oamenii

din sate ca Dragomireºti, ori Cuhea, ori Hoteni, în care locuitoriipoartã nume strãvechi ºi nu-ºi stricã numele, se mai numesc ºiastãzi Dragoº, ori Vlad, ori Sas, ori Hotea.

Te privesc ºi te mai vãd odatã, prin ochii dumitale. E aici, pecolþul din stânga, al camerei, un autoportret. Sculptura are trãsãturidrepte, limpezi, tãiate, fiecare parcã dintr-o singurã loviturã. Obuclã e azvârlitã într-o parte, maxilarele se strâng, sprâncenele seapropie: chipul unui om în plinã miºcare, cãruia chiar dacã nu-i vezimâinile, poþi sã i le bãnuieºti þinând ridicatã unealta tãioasã ºi durã –aceeaºi pe care o mânuie ºi acum.

Stau aici în ate lier, am venit ieri ºi alaltãieri ºi mai vreau sã maivin ºi mâine. Sã te privesc lucrând. Te apropii, te depãrtezi...Deodatã te aud: „Hai þurai!...” Strigi, þupureºti, cum se spune prinpartea locului. Îi strigi flãcãului ieºit din stejar. Simþi – simþim cutoþii – întreaga frumuseþe a jocului lui. Întregul lui avânt...”

Cremene, Mioara. Întreaga frumuseþe. Gazeta literarã, 10, nr. 12, 21 mart. 1963, p. 7.

***„Personalitate marcantã, de prim rang, a artelor plastice româneºti actuale, Vida

Gheza s-a impus atenþiei gen er ale încã de la începuturile activitãþii sale, din anii imediatpremergãtori celui de-al doilea rãzboi mondial, ºocând prin forþa manifestatã a mesajuluiartei sale, prin originalitatea creaþiei de o prospeþime frapantã, prin substratul etnic ºiistoric implicat al fiecãrei lucrãri luate în parte, a unitãþii de gândire militantã ce pe -cetluieºte hotãrâtor ansamblul întreg al operei, de la desenele, gravurile ºi acuarelele pe -rioadei de începuturi ºi pânã la sculpturile în lemn ºi în piatrã, marcând apogeul creaþieisale, pânã la ansamblurile monumentale cu care a înnobilat peisajul tumultuos al Ma -ramureºului, din care îºi trãgea obârºia.

Vida Gheza a fost ºi va rãmâne pentru totdeauna exemplul artistului angajat, printoate firele vieþii ºi creaþiei sale, în lupta pentru idealurile nobile ale oamenilor, de libertateºi dreptate socialã. [...].

Figurile sale vânjoase se inspirã din fizionomia þãranului din Munþii Oaºului, chiardacã aceia pe care îi reprezintã sunt mineri din aceeaºi regiune. În sculpturã, subiectele sale preferate se inspirã din revoltele þãrãneºti, din viaþa zbuciumatã a minerilor ºi þãranilor înmijlocul cãrora trãieºte. Acuarelele sale, din contrã, sunt inspirate numai din viaþa paºnicãa oamenilor de la munte. Aici culorile vii îi per mit un joc puternic de imaginaþie.Buciumaºul, torcãtoarea ºi dansurile naþionale formeazã subiectul preferat […].”

Cubleºan, Constantin. Arta ca expresie a unui crez pol i tic. Era socialistã (Bucureºti), 60, nr. 15, 5 aug. 1980, p. 47-48.

***„Un foarte bun cunoscãtor al creaþiei populare, Gheza Vida a înþeles caracteristicile

acesteia, în primul rând continuitatea unor tipare, menþinute de o solidã ºi autoritarãtradiþie. Preexistenþa unor tipare structurale – în indiferent care dintre producþiile populare– se referã ºi la arsenalul tradiþional de mijloace de realizare (în acest caz, al uneltelor decioplit). Repertoriul de formã ºi de tehnici – ºtiinþa cioplitului – este sedimentat înconºtiinþa realizatorului, are asupra lui o acþiune restrictivã, ce limiteazã iniþiativa per -sonalã, con duce chiar la o stereotipie de ordin gen eral, tradiþional, invariabil, anonim. (Araporta crearea de produse noi în sfera artei populare este dovada unei funciare, darfrecvente, neînþelegeri.) Luând în considerare caracterul eterogen al artei populare –

54 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Autoportret

decorativul, scrie Al. Dima, se dezvoltã în um bra practicitãþii obiectelor cu grija de a nu letulbura justa folosire – Gheza Vida realizeazã, în sensul normelor amintite, unele utilitãþi.Nefiind, desigur, posibilã menþinerea unei economii familiale – numai aceasta pro duce ºiconservã arta popularã –, Gheza Vida intenþioneazã o operaþiune cu sens di dac tic, reci -clarea producãtorilor de asemenea obiecte, furnizând în aceastã expoziþie (la Galeria deartã) o serie de obiecte cu statut mixt – între modernul prototip ºi vechiul exemplu albreslelor – ce reprezintã concluziile lui prac tice în legãturã cu pãstrarea nealteratã asurselor. Aceastã voluntarã subordonare la niºte norme statornice – ºi pe cale de a fipierdute – nu este un deghizament momentan în meºter pop u lar. Cã aceastã confuzie nupoate fi fãcutã o dovedeºte altã porþiune a expoziþiei, care îmbogãþeºte bestiarul per sonal al artistului.

Gheza Vida trece frontierele regnului zoo logic având criterii personale, chiar ciu -dãþenii – ne gândim în spe cial la atenþia artistului faþã de lumea insectelor: un pãianjencioplit de Gheza Vida pãstreazã amintirea straniilor maºini de rãzboi ale lui Le o nardo, darºi a montabilelor ºi demontabilelor cu care ne-a obiºnuit sculptura modernã – altele decâtcele ale tradiþiei populare.”

Driºcu, Mihai. Gheza Vida. Arta, 23, nr. 11, 1976, p. 34.

***„Nu întrezãresc pentru art ist bucurie mai mare decât cea izvorâtã din identificarea

deplinã cu spiritualitatea unei epoci, cu oameni de care se leagã întreaga sa fiinþã. Puþinesunt însã zonele care au avut privilegiul de a dobândi, graþie unui ex po nent de mare forþãcreatoare, dimensiunea perenitãþii ºi a universalitãþii. Pentru noi cei de astãzi, cu Ma -ramureºul se identificã Gheza Vida. Trecutul de istorie ºi de legendã, suferinþele ºi glo ria,bucuria ºi truda contemporanilor, îºi gãsesc toate chipul în lucrãrile lui Vida. Un chip maiîntotdeauna de viguroasã ten siu ne, în miºcãri pline de energie ºi dinamism, revãrsând unsen ti ment nestãvilit de viaþã.

Sculptorul Vida radiazã one o biºnuitã originalitate, ºi a ceas -ta ºi-a fãcut loc timpuriu, în opo -ziþie cu grele ºi repetate pre dici,care ar fi putut frânge orice ca -ractere cu mai slabã structurã. Gã -sind repede tainele cioplirii lem -nului, ºi-a creat cu naturaleþe unstil per sonal, în care a turnat, me -reu diversificatã, întreaga dra -goste de oameni ce îl ca rac te ri -zeazã. Tema exclusivã care îlis pi teºte este de fiecare datã omul. Tra tate în vol ume mari ºi sintetic,personajele sale capãtã o im pu nã toare monumentalitate. Aproape tot deauna în acþiune, eleprilejuiesc ritmuri tumultoase ºi apar unghiuri prin care se realizeazã miºcãri con cen trate ºi viguroase. […]

Oricare din realizãrile sculpturale ale maestrului ne apar învestite cu o deosebitãfuncþie de simbol. Capacitatea de generalizare a artistului permite depãºirea anecdoticuluisimplu ºi a accidentalului ºi transpune imaginile cre ate în aria etern-valabilului. PinteaViteazul devine simbolul setei de dreptate ºi al luptei hotãrâte pentru împlinirea ei, dartotodatã mitul este transformat în om al zilelor. Numeroasele imagini de dansatori, printrecare se numãrã uneori grupuri care þâºnesc în vârtejuri iuþi, alteori personaje unice,ritmându-ºi paºii în miºcãrile cunoscute ale unor dansuri bãrbãteºti, vor rãmâne mereuexpresii ludice ale acelui neam din pãrþile Maramureºului care a avut tãria sã-ºi obþinãdreptul la bucurie. Chiar sub hainele de miner este tot þãranul din aceste locuri cu care elfuzioneazã in te gral, pe care îl redã, în structura lui, identicã cu a lui Vida. […]

Un mo ment cu totul par tic u lar constituie în aceastã creaþie complexele statuaremonumentale. În primul rând se impune amintit aici – printre altele – grupul de la Moisei.

IUNIE 2013 55

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Dans din Oaº, detaliu

Prin simplificare maximã, sculptorul a obþinut concretizarea unei idei preþioase: omul secontopeºte cu pãdurea, are rãdãcini care nu pot fi smulse. Cei omagiaþi, eroii, nu suntsinguri, rãmân înconjuraþi de grupul com pact al celorlalþi semeni.

Ca sã recepþionezi mesajul artistului, în toatã bogãþia sa, ar trebui sã ºtii ceva desprelupta acerbã pe care a dus-o pânã la completa eliberare a spiritului sãu, impunându-ºi probe de conºtiinþã cum a fost acea experienþã din Spania stãpânitã de tragism, sau înrolareavoluntarã de mai târziu în încleºtarea rãzboinicã a þãrii sale. […]

Dar, meditând asupra destinului acestui mare art ist în viaþa româneascã, poþi oaretrece cu vederea pe Vida-omul, cel simplu ºi apropiat, deschis ºi extrem de receptiv,retrãgându-se totdeauna mod est în admirarea artei populare, lucrãtor neobosit, care îºiîndeplineºte cu regularitate programul sãu de creaþie? Sau ai putea uita pe cetãþeanul pa -triot, mil i tant aprig pentru ideea de progres ºi schimbãri în bine? Pe omul loial ºi activ carea câºtigat un meritat prestigiu printre colegii de breaslã ºi printre toþi cei care, într-un felsau altul, au avut prilejul de a-l cunoaºte.”

Fodor, Constantin. Omagiu lui Gheza Vida. Tri buna, 17, nr. 8(844), 22 feb. 1973, p. 11.

***„A murit unul dintre cei mai de seamã artiºti din câþi a avut þara aceasta în ultimele

decenii. Unul dintre cei care au învestit statutul artistului cu o mare nobleþe, cu o adâncãomenie. Unul dintre cei care, fãrã false sfieli, era de o pilduitoare modestie, acea modestiece înseamnã, mai presus de orice, siguranþa împlinirilor. [...]

E creatorul unei arte ce-ºi trage obârºia din substanþa baladei populare. Vida e unpovestitor, un mare narator de esenþã folcloricã, s-a spus. ªi nu fãrã dreptate. Dar aceasta în sensul unei excepþionale expresivitãþi a gestului, a atitudinii. În sensul unei contopiri cumediul în care trãiesc personajele sale. Vida nu a cãutat miºcarea pentru cã voia sã rezolveo problemã de plasticã a vo lumelor. Frenetica miºcare a per so najelor sale e întrutotulfireascã, pentru cã se supune legii decare ascultã vâr tejul dansului de Oaº.Modelul sãu nu e motivul folcloric, însens decorativ, ci însuºi etosul þã rã -nesc, al þãranului din Maramureº. Unetos de o asprã nobleþe, al unei lumicãreia Meºterul Vida îi aparþinea pede-a întregul.

Artistul ºi omul erau parte aacelei provincii româneºti ale cãrei ba -lade le ascultau ºi le tãlmãceau în forme sculpturale. Strãvechea baladã a luiPintea. ªi tragica baladã a martirilor dela Moisei. De la Brâncuºi încoace nus-a înãlþat pe pãmântul acestei þãri unansamblu sculp tural al cãrui înþeles sãfi fost atât de amplu con so nant cuînþelesurile gândirii populare. Arhitectura spaþiului e îndelung gânditã, în felul în carecioplitorii în lemn, þãranii þinutului românesc de la miazãnoapte ºi-au gândit întotdeaunaoperele. În ansamblul de la Moisei, se aude parcã vibrând fibra lemnului, atinsã de aer,împlântatã în pãmânt. Nu este – s-a observat – un spaþiu plas tic, ci un spaþiu etic în care seunesc laolaltã elementele întregii naturi maramureºene. ªi, în acelaºi timp, relevând oatitudine carac teristicã întregii umanitãþi.

Sculpturile lui sunt proiecþii ale unui spirit gen eral uman, dar aparþin, în chipcaracteristic, unei viziuni filosofice ºi mo rale a acestui pãmânt. Ele alcãtuiesc, laolaltã,fragmentele unui vast epos; un epos al Maramureºului, al acestui þinut cãruia perso -nalitatea lui Vida i-a primit, în plãmada ei, marile energii ºi adânca înþelepciune, robusteþea ºi incomparabila delicateþe sufleteascã.

Detesta grandilocvenþa ºi în atitudine ºi în vorbã. Semn al adevãratei mãreþii, Vida

56 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Balada lui Pintea, detaliu

era un om discret. Ceea ce ne-a îndemnat întotdeauna sã-l respectãm ºi sã-l îndrãgim.Moartea lui e nefireascã, pentru cã a retezat pe negândite o mare forþã creatoare.

Omagiindu-l pe Meºterul Vida, omagiem viaþa pe care el a dat-o operei sale.”

Grigorescu, Dan. Meºterul Vida. România liberã, 38, nr. 11055, 14 mai 1980, p. 2.

***„Am avut atâtea sculpturi înfãþiºându-l pe Doja sau alte figuri de þãrani rãsculaþi. Am

vãzut atâtea gesturi largi ºi ameninþãtoare, atâtea braþe furioase, agitând furci ºi securi. Darn-am vãzut niciun chip care sã re spire atâta copleºitoare tãrie, câtã se desprinde dinimensul „cap de þãran”, sculptat în lemn de Vida Gheza. N-am întâlnit, în ex poziþiile dinultimii ani, niciun obraz asemeni acestui cap aspru ºi grav, de ti tan su perb ºi îndurerat. Ar fi trebuit, fãrã îndoialã, sã se cheme «cap de erou».

Nu ºtiu dacã în celelalte lucrãri din expoziþia sa, Vida mai atinge astfel deînãlþimi; dacã mai face sã vibreze coarda eroului. Dar nici nu seconcentreazã asupra expresiei; vrea sã ne convingã prin elocvenþavolumelor, prin forþa imperativã a miºcãrii. ªi se pricepe sãdãruiascã forþa ºi celei mai mici compoziþii; sã adune forma, s-ostrângã, ca pe un re sort, din tensiunea cãruia ºtii cã vor izbucnienergiile zãgãzuite. De obicei, un corp încordat sugereazã maimult latenþele dinamice decât unul angajat într-o miºcaredezlãnþuitã. Dar chiar atunci când sculpteazã oameni avântaþi îndans, prinºi cu toatã fiinþa lor în vârtejul jocului, Vida te face sãghiceºti în el rezerve de miºcare neconsumate; sã simþi cum, depildã, un picior ridicat în aer va atinge, în clipa urmãtoare, maispornic pãmântul. De aceea, þãranii aceºtia de o energie masivã nudau, în jocurile lor, impresia freneziei. Precum un urs, oricât de greoi,are în cãlcãturã ceva uºor, nu ºtiu ce delicateþe în felul cum întoarcelaba, tot astfel tãlpile lor se lipesc apãsat, dar lent ºi parcã fãrãzgomot, de sol. La Vida, miºcarea, chiar intensã, nu pare dez -ordonatã ºi capãtã o anume greutate, fiindcã artistul a înscris-oîntr-un desen de curbe, de obicei închise. […]

Prin compoziþii precum aceste gravuri, Vida îºi spunea, în anii grei de lagãr,credinþele democratice care au biruit odatã cu înfrângerea fascismului. ªi dacã un oarecaregi gan tism, o dilatare a formelor, prezente în astfel de lucrãri, artistul avea sã le pãrãseascã,el se poate mândri cu calitãþile pe care le relevã aceste gravuri: cu energia trãsãturii ºi cuforþa generoasã a simþirii. A unei simþiri care a ºtiut sã coboare la izvoarele afunde ale vieþii celor mulþi. Cãci nu atinge sãnãtatea ºi forþa solemnã a artei lui Vida, decât un cre ator caretrãieºte din plin, pe dinãuntru, viaþa a lor sãi”.

Hãulicã, Dan. Vida Gheza. Gazeta literarã, 5, nr. 14, 3 apr. 1958, p. 7.

***„Mi-l închipuiam uriaº. Trãsãturile feþei – dupã cum îl arãtau fotografiile din epocã –

trãdau un bãrbat puternic, rupt parcã din lemnul pãdurilor pe care le înnobila. Mi-lînchipuiam nemuritor.

Iatã-l!Mãrunt la stat, blând ºi timid, nu nemuritor ci încercat de bolile inimii (inima bunã se

îmbolnãveºte repede în tot omul), Vida Gheza este în curtea ºi în casa lui adevãratulmoroºan, încât oamenii – unii dintre ei – chiar trecând prin dreptul casei lui ºi fãrã ca el sãse arate, au tendinþa de a ridica pãlãria, clopul vreau sã zic, spre a-l saluta. Spre a saluta un om.

Îmi povestea cã durerea lui cea mare e când nu poate lucra. Furã puþin timp pentru amai înfige securea în lemn. Inima îl cenzureazã. Dar râvneºte la lupta cu securea. La luptacu lemnul. Surâde când se mândreºte cu ciopliturile proaspete. Pe cele vechi le priveºte caºi noi toþi: ca pe un bun al întregului popor.

Ce altceva devine arta decât bun al tuturor? Acolo unde a gândit poezia sa Eminescu,limba românã simte pentru tot deauna aceasta. Nu se mai poate vorbi româneºte dacã nu þii

IUNIE 2013 57

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Cap de þãran

seama de existenþa lui Eminescu, de româneasca lui.Natura se regãseºte în marii ei sculptori. Cum le-ar sta

pãdurilor nordului ma ramureºean fãrã securea lui Vida Gheza?Pietrei Pietrosului cum i-ar sta fãrã marele com plex al

durerii de la Moisei? Nu i-ar sta cum îi stã. Sigur, natura e maibãtrânã decât sculptorii ei ºi o armonie mai veche a existatînainte de orice tulburare a elementelor, la care se dedau – spre

o nouã structurã – artiºtii. Dar dupã ce monumentele existãorice gând care ar închipui peisajul fãrã ele e o nerozie.Monumentele adevãrate intrã în naturã. Vida Gheza e, azi,parte a naturii moroºene.

– Când eram întâi deputat, oamenii n-aveau încrederecã pot face eu ceva pentru ei. «Ce sã facã el? E un comedieº».

Aºa mi-o zis unul, la depunerea candidaturii.– ªi eu cioplesc lemnul ca ºi voi, le-am zis. L-am

reîntâlnit târziu încoace pe cel care-mi dãduse numele decomedieº. «Mã mai þii minte? l-am întrebat». ªi el mi-arãspuns: «Nu, nu-mi mai aduc aminte». «Sunt co medieºul»am râs unul spre altul. «D-apoi, nu, dum neata eºti cioplitor caºi noi, mi-a rãspuns».

...Vida Gheza are o viaþã populatã cu forme de re lief. LaCarei, soldatul român din Mon u ment surâde a veºnicie ºi a netrãdatã blândeþe

protectoare spre toate fruntariile pãmântului.Maramureºul – neasemuitã veghe de þarã, þinut al vitejilor ºi

tuturor comorilor din suflet – trãieºte ºi în op era de lemn ºi piatrã a luiVida Gheza.

Vorbindu-mi despre arta monumentalã, în implicaþiile ei de azi ºidintotdeauna, Vida Gheza spunea cã «moroºanul are simþul mo nu men -talului» ºi în obiectele de uz casnic, obiectele mici de masã ºi înîncrustãturile de pe mãnãstirile sale de lemn ºi în cele de pe porþi.«Monumentalul nu e mare, e mãreþ. Dacã iei ºi mãreºti fiecare obiect micdin casa moroºanului, a þãranului, îþi dai seama ce simþ al mo nu -mentalului are».

Astfel e ºi Vida Gheza. Un suflet mon u men tal care – mãritproporþional – capãtã înfãþiºarea mãreaþã, tainicã ºi blândã a Uni -versului. ªi, pentru cã seamãnã cu Universul, el pro duce monumente. Monumente mult mai mult ale naturii decât ale sale, cetãþeanul VidaGheza, omul liniºtit ºi surâzãtor care – tot pentru a-ºi aminti cum elumea – are acasã, aduºi din Spania tinereþii sale ºi a revoluþiei lacare s-a dus ca voluntar, cactuºi.

Mi-l închipuiam uriaº.L-am vãzut. Nu era uriaº.Dar acum, când scriu, îmi apare din nou, în ciuda evidenþei

formale, uriaº, uriaº cu adevãrat.”

Pãunescu, Adrian. Uriaºul din Maramureº. România liberã, 37, nr. 10769, 12 iun. 1979, p. 1, 2

***„Atunci când stãpâneºte închipuirea unui ºir de generaþii, mitul este ºi el un doc u -

ment. Vida a restituit povestirilor esenþa lor de realitate ºi a dat realitãþii dimensiunilelegendei. ªi cum spiritul pãtrunde în lucruri ºi rãmâne în obiceiuri, soliile de odinioarã îºidesfãºoarã îndemnul cuprins în versuri, cântece ºi datini. ªi astfel, proptindu-se zdravãn,cu sarica miþoasã fluturând, tânãrul Buciumaº adunã pilda rândurilor de generaþii adormite

58 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Buciumaºul

Amintiri din copilãrie

ºi o împrãºtie apoi spre cei rãsfiraþi în depãrtãri, în locuri ferite sauaºezaþi în case la tihnã, stârnind zvon, vestind semne de bucurii sauprimejdii.

Toate izvoarele sculpturii lui Vida se aflã în viaþa, în lumea ºi înistoria Mara mureºului românesc.”

ªorban, Raoul. Geza Vida. Tri buna, 11, nr. 47, 23 nov. 1967, p. 7.

***„Simplificând forma pentru a transforma în semn mon u men tal,

lãsând urme de bardã cu o severitate care recheamã in sis tent privireaºi gândul, reducând detaliile la arhetipuri dic tate de geo metrismulimemorial al crestãturilor, transformând feþele per sonajelor în mãºtiºi însufleþind subtil fiecare trup, amplificând hiperbolic elementeleconcepute sã devinã chei ale lecturii, Vida a identificat istoria cumitologia ºi a conferit istoriei banale, imediate capacitatea de a creamituri perene, menite înþelegerii trecutului, dar ºi co municãrii noastrecu nesfârºitele generaþii ale viitorului. Cu alte cuvinte, a fãcut ca, prinsculpturã, valori definitorii ale civilizaþiei româneºti sã-ºi pãstrezedreptul pe remptoriu la interesul, recunoaºterea ºi validarea uni -versalitãþii.”

Þoca, Mircea. Mit ºi istorie. Steaua, 34, nr. 4, apr. 1983, p. 51.

IUNIE 2013 59

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

Reproducerile din aceastã paginã: To tem, Fata cu floare, Miner strigând, Vâlva minelor.

Vida Gheza,cuvinte care dau... eternitate gândurilor

„ARTA tinde mereu sã dea unitate naturii, ea apãrând mereu ca o activitate deînfruntare permanentã, dar ºi de elogiu ºi ataºament, cãci ordonând natura, artistul îºideclarã sentimentele faþã de lumea care-l înconjoarã. În ce mã priveºte am o credinþã pecare-am povestit-o ºi cu alte prilejuri: noi suntem din Maramureº. Noi suntem între pãduri.La noi omul este legat de lemn odatã cu naºterea. De la leagãn. ªi moare odatã cu lemnul, în siciru. Dar eu am zis sã-i dau viaþã lemnului. Am auzit strigãtul lui de moarte – rãcnetulcolosal – ºi-am zis sã nu-l ucid, ci sã-l fac sã trãiascã. Eu cred foarte mult în lemn. Am fostîntrebat: dar cât þine lemnul? De ce nu lucrezi numai în piatrã? E adevãrat, lemnul nudureazã prea mult. Dovadã cã ansamblul de la Moisei a trebuit sã-l retorn în piatrã. Dar mie mi se pare cã faþã de piatrã, lemnul seamãnã mai mult cu omul. Fiindcã lumea însãºi este cao pãdure miraculoasã care înainteazã mereu fãcându-i pe artiºti sã-i prefere varietatea,exprimând-o în cele mai diferite chipuri ºi cu cele mai diferite mijloace. În tot cazul,examenul artei a conþinut întotdeauna interpretãri ale sufletului omului, sugerându-ipropria meditaþie, gândire ºi acþiune.”

Examenul artei. România literarã, 6, nr. 34, 23 aug. 1973, p. 2.

*** „Am afirmat de mai multe ori crezul meu într-o

artã care sã serveascã unei cauze, sã acþioneze prinmijloacele vizualului în numele unui conþinut de ideiprofund integrat în epoca de mari transformãri pe care otrãim. De altfel, noi descifrãm mai sugestiv societãþilecare s-au succedat de-a lungul timpului, în lu minastudiului stilurilor artistice ca re flex al marilor epociistorice. ªi la nivelul artei populare, care este departe de a fi atemporalã, se pot observa elemente ce exprimã osituare în viaþa socialã. În acest sens aº vrea sã dau unexemplu semnificativ: în Maramureº, în trecut, un mare cioplitor þãran (autor ºi al unei ce le bre porþi, astãziexpusã la Muzeul Satului) a creat o figurã simbolicã, unþãran legat în lanþuri, pe care l-a aºezat între cãprioriicasei. În acest fel, el a vrut sã protesteze, cu mijloacespe cific plastice, care-i erau apropiate, împotriva uneivieþi asuprite.

ªi asemenea exemple ar putea con tinua. Cred cãarta noastrã trebuie sã conþinã acele mo tive care sãrefere profund ºi su pe rior despre realitãþile complexe de astãzi, astfel ca generaþiile viitoare sã înþeleagã ºi dinaceste creaþii ceva din tumultul procesului re voluþionarprin care a trecut ºi trece România [...].”

Crezul meu. Contemporanul, nr. 39, 24 sept. 1971,p. 10.

60 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Þãran legat la stâlp

***„Golitã de sensurile primordiale, desprinsã de cerinþele utilitare imediate, arta

noastrã popularã are un sens profund în viaþa contemporanã; ea împlineºte cerinþe spi -rituale ºi, oricât de paradoxal ar pãrea, de ordin practic. În privinþa cerinþelor de ordin spir i -tual, ea comunicã omenirii, cu originalitate, trãsãturile unui suflet, ale unui suflet colectivcare, în urcuºul mileniilor, a gãsit înmiite forme de exprimare, de la cioplitul porþiimaramureºene, pânã la clopul înstruþat al oºenilor, de la blidul roº, primitiv, dar dacã vreþi,pânã la delicateþea broderiilor pe borangic. Acest mod de exprimare în cioplitul lemnului,în forma, în culoarea ºi în împodobirea ceramicii, în alesãturile cãmãºii, sunt ale noastre ºinumai ale noastre. Frumuseþea acestei exprimãri ne prezintã lumii. ªi din acestã pre -zentare, noi avem numai ºi numai de câºtigat. Prin tradiþiile noastre artistice, cioplit,ceramicã, bro derie, picturã pe sticlã etc., lumea ne cunoaºte ºi cunoscându-ne ne pre -þuieºte. Noi îi dãm ceva nou, ceva din sufletul poporului nostru, ceva din felul sãu de agândi lumea. De aici universalitatea creaþiei noastre populare, contribuþia ei la mareletezaur cul tural al umanitãþii.”

Marele mesaj al artei noastre populare. România liberã, 25, nr. 7009, 30 apr. 1967, p. 2.

***„Nenumãrate mãrturii ne determinã sã putem vorbi de existenþa la poporul român a

unui adevãrat cult al lemnului.[...]Existã la þãranii din Maramureº, trainic înrãdãcinat în psihologia lor, un re spect

adânc al lemnului, un fel de omenie faþã de copac ºi pãdure, milenarã ºi ea ca ºi întreagacivilizaþie a lemnului pe care au creat-o ºi ale cãrei însemne geniale le gãsim în multe altezone spirituale ale spaþiului românesc. Înainte de a tãia copacul, moroºanul i se închinã ºise roagã sã-l ierte. Un asemenea gest nu poate izvorî decât din conºtiinþa faptului cãarborele pãdurii e o fiinþã vie, apropiatã, ºi cã a-l tãia e o vinã pentru care trebuie sã ceriiertare. [...]

Nu întâmplãtor, iarãºi, pãdurea e invocatã în atâtea momente importante din viaþaomului cum sunt naºterea, cãsãtoria, moartea, iar copacul în ipostaza sa ocrotitoare îºi aratã prezenþa în prejma unor felurite evenimente specifice colectivitãþii rurale, de la cele cupronunþat caracter practic ºi utilitar pânã la altele care demonstreazã un înalt ºi ales simþ alfrumosului, ambele, de fapt, aflându-se intim îmbinate în realitatea cotidianã a satuluitradiþional, cu prelungiri încã viguroase pânã în zilele noastre.

Nicãieri gratuitate ºi artificiu pur, nicãieri joc al hazardului, ci dimpotrivã structurã ºi funcþionalitate de ordinul esenþei, cu forme echilibrate ºi armonioase, în centrul lor fiindsituat omul ca mãsura adevãratã a tuturor lucrurilor. Iar în spatele celei mai abstracteornamentici, al universului de mo tive geometrice ºi de simboluri cu sens doar în partedezlegat, vedem în permanenþã aceeaºi dragoste ºi intimã vibraþie în faþa naturii, cu atâteadin elementele ei personificate sau zeificate, fãrã a avea nimic mistic în ele ºi în relaþia lorcu omul. Cãci þãranul român a creat o artã care miroase a trudã ºi sudoare, nicidecum aparfum.

Statornic pe aceste locuri, el ºi-a creat, cel mai adesea singur, tot ce i-a trebuit ºi aavut nevoie în gospodãria sa. Mânuind numai o se cure, din osteneala sa a ieºit o artãrobustã, care, în forme aspre, emanã forþã ºi monumentalitate. Iar lemnul, ca ma te rialpentru sculpturã, nu e privit ca fiind in ert, ci animat de un principiu vi tal care-l ataºeazãomului, ºi, în ipostaza de operã de artã, îl face durabil numai în continuitatea vieþii ºi însuccesiunea de generaþii.

Pentru þãranii maramureºeni, de altfel, interdicþia interioarã de a tãia copacul ajungepânã acolo încât ei preferã mai mult sã meargã sã lucreze ca tãietori de lemne în pãduriledin alte zone ale þãrii decât în cele din imediata lor apropiere, cu care se aflã într-opermanentã comuniune.”

Cultul lemnului la români. Arta, 23, nr. 6, iun. 1976,p. 26-27.

IUNIE 2013 61

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

***„Arta a fost ºi rãmâne o carte veºnic deschisã în care oamenii pot citi trecutul,

prezentul ºi viitorul unei naþii. Dar nu numai atât; arta nu este chematã doar sã consemnezeo stare de spirit ci, în primul rând, este chematã sã formeze conºtiinþe, sã modelezepersonalitãþi.”

Un nesecat izvor de inspiraþie. Scînteia, 44, nr. 10044, 5 dec. 1974, p. 1, 4.

62 IUNIE 2013

00

1 –

ADI

V A

ZE

HG

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Pintea Viteazul

Copilul la izvor, ul tima lucrare

Vida în atelierul sãu, foto Ion Oprea, 1979

Nota Redacþiei:/ Am folosit s-au am acceptat în cuprinsul revistei atât formularea „Gheza Vida” cât ºi

formularea „Vida Gheza” din raþiuni de uz lingvistic. Pe majoritatea lucrãrilor sale autorul a semnat Vida sau Vida G. Potrivit regulilor topice ale limbii române de aºezare a prenumelui înainteanumelui avem valabilã sintagma Gheza Vida.

/ Dacã nu au specificatã o altã sursã, reproducerile dupã operele sculptorului Vida Ghezasunt dupã albumul Vida de Raoul ªorban, Editura Meridiane, 1981.

CUNUNA DE AUR A ROMÂNIEI

Portret în timpVlad Pohilã ºi Limba Românã

Tamara GORINCIOIChiºinãu

Pesemne, noi, românii (basarabenii),suntem printre puþinii în lume careluptãm dintotdeauna, pe baricade, în

apãrarea limbii materne ca pentru propria viaþã.În numele Limbii Române, de-a lungul istoriei,s-a luptat ºi s-au apãrat hotarele de puhoaiele desãlbãticime, s-au scris letopiseþe ºi s-au con -struit cetãþi. Fapt ce l-a determinat pe An to nioBonfini, contemporanul lui ªtefan cel Mare, sãafirme cã „Limba lor [a românilor n.a.] n-a putut fi extirpatã, deºi sunt aºezaþi în mijlocul atâtorneamuri de barbari ºi aºa se luptã sã nu o pã -rãseascã în ruptul capului, încât parcã nu s-ar filuptat atâta pentru viaþã cât pentru o limbã.”

Pentru ea, pentru Limba Românã, luptã cu devotament o mânã de intelectuali de la noi dinBasarabia, printre care ºi omul de culturã, pu -blicistul ºi lingvistul Vlad Pohilã. Fãcându-ºidin Limba Românã o duminicã, asemeni unuiºlefuitor de piatrã scumpã, ºterge colbul, mu -cegaiul întru frumuseþea, sonoritatea ºi drep -turile limbii bãºtinaºilor la ea acasã, într-o so -cietate semi-bilingvã, cu o legislaþie lingvisticãplinã de carenþe (limba rusã mai are statut delimbã de comunicare, în unele instituþii func -þionând ºi ca limbã de stat). Purtându-ºi cruceade intelectual într-o societate în care munca oa -menilor de culturã nu are un statut, copleºit depoverile existenþei, cu un salariu derizoriu ceabia acoperã minimul de consum, preocupat îna-ºi câºtiga pâinea, pe când judecãtorii, pro -curorii, politicienii de toate culorile, cu un venitde zeci de ori mai mare, îºi înalþã castele ºi vile,dânsul zideºte tenace, cuvânt cu cuvânt, în ce -tatea de scaun a scrisului corect, a cuvântuluipotrivit la locul potrivit.

Cunoscându-l de ani buni, în calitate decoleg ºi ul te rior, re dac tor-ºef la ziarul Mesa -gerul, mi-l amintesc mereu captivat ºi pasionat

de Limba Românã, dragostea sa de o viaþã. Care dac tor-ºef nu numai cã îºi scria fulminantelesale editoriale, în care pleda combativ pentrudrepturile limbii române la ea acasã, dar gãseatimp pentru fiecare în parte, cu o delicateþe doarlui specificã, sã ne vorbeascã de frumuseþea

„veºmântului fiinþei noastre”, sã ne ofere lecþiide stilisticã, gramaticã ºi redactare. În fiecaredimineaþã apãrea la serviciu oarecum grãbit ºiuºor precipitat, cu zâmbetu-i larg pe buze, sã nedea bucuros ul tima veste sau ºtire cititã, cu le -gendara-i borsetã neagrã aruncatã pe umeri, tic -sitã cu ziare ºi reviste, manuscrise ºi foi scoasela imprimantã, xeroxate sau tãiate din di versesurse, citite din mers. Energia sa molipsitoare,

IUNIE 2013 63

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Vlad Pohilã. Portret de Vasile ªoimaru.Sursa www.romaniidinjurulromaniei.ro

figura înaltã asemeni unui brad din munþii Car -paþi, imprima localului nostru de la ultimul etajal fostului ho tel „Moldova”, cu balcoanele sprescuarul de lângã Sala cu Orgã, un aer deatmosferã boemã (unde mai pui aroma inter -minabilã de cafea, fumul de þigarã ºi þãcãnitultastaturii).

Deja cunoscut ca un reputat pub li cist laGlasul, la alte ziare ºi reviste, ca lingvist ºi autor al volumelor Sã citim, sã scriem cu litere latine,Grafia latinã pentru toþi, Nume proprii din altelim bi în con text moldovenesc, colegul nostru,dupã o zi de lucru la ziar, rãmânea peste pro -gram, lucrând la viitorul volum Mic dicþionar de nume proprii strãine, apãrut dupã 1999 în maimulte ediþii. Ceea ce m-a (ne-a) frapat era mo -destia sa proverbialã (despre care Grigore Vieruavea sã spunã „Vlad Pohilã este un remarcabillingvist, dar ºi un strãlucit pub li cist, care s-aascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite lanoi...) ºi generozitatea. Ne trata ca pe niºte egaliºi ne ruga sã-i parcurgem materialele pentru a ne da cu pãrerea. Flataþi, o fãceam cu oarecaremândrie ºi atenþie. Cu o energie debordantã,reuºea, în acelaºi timp, sã redacteze textele pentrunumãr, sã rãspundã la telefoane, sã ne in vite la ocafea, sã dea consultaþii ºi sã comunice cu oaspeþii veniþi la redacþie, unii dupã ajutor sau dupã unsfat, alþii sã-ºi spunã pãsul sau amarul, iar uniisã-l vadã pe „Învãþãtorul de la ra dio”, cum îispu neau unii. Pe atunci susþinea la Ra dio Mol -dova o emisiune foarte popularã de cultivare alimbii. La o pauzã de cafea, reuºea sã spunã unbanc sau sã ne povesteascã o întâm plare din ne -nu mã ratele sale cãlãtorii de pe când era ghidpentru turiºtii români în þãrile din ex-URSS.

Cu anumite ocazii ºi intervenþii, lingvistul ºi scriitorul Vlad Pohilã a dat definiþia lupteinoastre, a basarabenilor, pentru pãstrarea ºiocro tirea limbii. Unele gânduri fiind adevãratemaxime sau fragmente dintr-o carte de în vã -þãturã pentru noua generaþie: „Pentru noi limbaromânã este un in stru ment de muncã. Dar dacãne limitãm numai la asta, atunci e trist, pentru cãlimba trebuie sã fie ºi o pasiune, trebuie sã fiemai mult decât o pasiune, o dragoste, o bucurie,

cea mai mare, dar desigur ºi o durere, cea maimare, atunci când este agresatã, când este ne -glijatã” sau „Nu mã mai satur de frumuseþea ºibogãþia limbii române…”, ea, limba românã „estesubiectul cel mai drag, cel mai scump. Pentru cãlimba românã este cu mult mai mult decât avorbi ºi a scrie. Este ºi o istorie frapantã. Este unfolclor extraordinar în aceastã limbã românã.Este o muzicã. Este o literaturã ex traordinarã.”„Limba românã este un cos mos, este cevainfinit. Avem ce iubi. Ajunge pentru toþi.”

Trãind în acest cos mos, unde cuvinteleemanã luminã ºi vrajã, aidoma stelelor din uni -vers, trãind întru strãlucirea continuã a „floriisufletului etnic al românimii”, cum spuneaEminescu, colegul nostru nu ºi-a schimbat nicipentru o clipã convingerile, nu ºi-a trãdat mareapasiune a vieþii. Ne-o spune ºi titlul unuia dinultimele sale vol ume de eseuri, recenzii ºi in -terviuri ªi totuºi, limba românã ºi Arta de apasiona cititori.

Or, peste ani, Vlad Pohilã, aflându-se înfruntea revistei BiblioPolis, editatã de Bi blio -teca Municipalã „B.P. Hasdeu”, a rãmas acelaºi, fi del marii sale pasiuni – Limba Românã. Cuaceeaºi geantã imensã pe umãr, plinã de ziare ºireviste, de manuscrise, îl poþi surprinde la omasã, într-o cafenea ieftinã, unde savurându-ºicafeaua sau þigara, e cu ochii ºi pixul pe foaia dehârtie, asupra cuvintelor (cãci, în garsoniera saevadatã de cãrþi, manuscrise, ziare, cuvintelor leeste tot mai strâmt). Un de cor insolit, cu portretde intelectual într-o societate bulversatã de in -trigi ºi interese meschine, când o conducere de -mocratã, culmea, la fel ca cea comunistã, lasãoamenii de creaþie sã se zbatã în stresuri ºirutinare. N-are cum, deocamdatã. Cum sã a -jungã la conºtiinþa lor cã un popor fãrã spi -ritualitate, fãrã culturã n-are viitor, nu su pra -vieþuieºte, e ca ºi mort, sau cã „Limba estemãsurariul civilizaþiei unui neam.” (Mihai Emi -nescu). Ei, bine mersi, vor construi ºi mai de -parte castele. Pe durerea noastrã ºi pe ignoranþalor. Iar Vlad Pohilã, intelectualii noºtri oneºti,vor clãdi piatrã cu piatrã, cuvânt cu cuvânt, încetatea de neclintit a Limbii Române.

64 IUNIE 2013

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Pe unde existã mãcar un singur român…

Maria TOACÃjurnalistã, Zorile Bucovinei, Cernãuþi

„Nu-l uitaþi pe cel cãzut în rãzboi,lãsaþi-i din când în când un loc liber la masã,ca ºi cum ar fi viu între noi,ca ºi cum s-ar fi întors acasã.”

(Nichita Stãnescu)

N-aº crede cã un asemenea om e -xistã în realitate, cã tot ce face elnu conþine nici iotã de prag ma tism,

nu urmãreºte niciun interes ma te rial… Mai cu -rând mi s-ar pãrea un personaj coborât din ba -ladã, Vasile ªoimaru din Chiºinãu, iar faptelesale desprinse dintr-o frumoasã poveste, dacã nu l-aº cunoaºte per sonal, dacã n-aº primi uneoriun apel telefonic sau un me -saj în poºta elec tronicã, princare îºi anunþã sosirea la Cer -nãuþi, de obicei, cu un scurtpopas la Boian. Este cu nos -cut, în carne ºi oase, nunumai la Boian, unde îi areprieteni apropiaþi pe VasileBotã ºi Eleo nora Bizovi, ci ºi la Voloca, ºi la Crasna, ºi pela alte vetre româneºti dinnor dul Bucovinei. Vine desãr bãtorile de iarnã, vine înzilele de come morare a luiEminescu – cu dorul ºi cudurerile, noi fiindu-i cei maiapropiaþi (ca distanþã!) fraþiîntru iubire ºi suferinþã ro -mâneascã.

Or, indiferent de lo cu -rile pe unde a dat de urmeleromânilor, de distanþele, mailungi ori mai scur te, parcurse în cãutarea lor, toþi îi sunt scumpi ºi apropiaþi, îndeosebiconaþionalii a runcaþi de soar tã în cele maiîndepãrtate, negre strãinãtãþi. Uneori mi se parecã s-ar porni, cu maºina sa încercatã de atâteadrumuri, ºi spre Lunã, ºi spre Marte, dacã l-arîncredinþa cineva cã acolo existã colonii deromâni condamnaþi la izolare ori mãcar unsingur frate de sânge cu memoria treazã.Neîndoielnic cã ºi confraþii ex tra tereºtri (dacã

existã undeva în univers) ºi-ar gãsi locul înmonumentala sa colecþie foto gra ficã, ce-i uneºte pe românii de pretutindeni.

Dar existã pe harta sufletului sãu locuriunde, deºi poate n-a vãzut aievea niciun român,s-a întâlnit cu sute de mii de compatrioþi. Deobicei, mã strãduiesc sã evit cuvântul „pa triot”,precum ºi derivatele lui, devenite vorbe de ocarã

astãzi, când interesulnaþional, de fapt, nu e decâtinteres per sonal, scos fãrãscrupule pe tarabã. Nu, însã,în cazul lui Vasile ªoi maru,unicul dintre români, care astrãbãtut de douã ori drumulde mai bine de douã mii dekilometri, prin in fer nulostaºilor români aruncaþi peFron tul de Est în cel de-alDoilea Rãzboi Mondial. Fã -rã trâmbiþe, fãrã susþinere denicãieri, a pornit de la Chi -ºinãu în cãutarea urmelor ce -lor 600 mii (mai pre cis624.540) de români cãzuþi ladatorie – de la suburbiileOde sei pânã în Crimeea,Cau cazul de Nord, StepaCalmucã, ajungând pânã laCotul Donului. Astã varã, pe

la începutul lunii au gust, au aflat cã sepregãteºte sã parcurgã pentru a doua oarã acestdrum, nebãtut de ni meni în cei 70 de ani trecuþide la cel mai tragic mo ment, cea mai oribilãînfrângere a Armatei Române. L-am rugat sã-mi trimitã fotografii ºi câteva rânduri scrise despreîntâlnirea cu oasele românilor sacrificaþi în celemai sângeroase bã tãlii din anii celui de-al doileamãcel mondial.

Dupã aproape ºase luni de tãcere, în zilele

IUNIE 2013 65

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

sãrbãtorilor de iarnã, am primit mai mult decâtcâteva rânduri – o carte Cotul Donului, 1942 –„despre eroism, jertfã, trãdare…, toate îm ple -tindu-se într-o incomparabilã tragedie ro mâ -neas cã uitatã sau, mai degrabã, prea dureroasã ºi incomodã contemporaneitãþii pentru a fi e vo -catã”. Prima datã, Vasile ªoimaru a reuºit sãajungã în acele locuri de rea faimã ºi tristã po -menire (pânã în partea de sud a Donului, laKalaci pe Don ºi în staniþa Golubinskaia) în vara lui 2009. A doua oarã, în au gust 2012, a pornitsub impresia filmului documentar Eroism ºijert fã pe Frontul de Est, turnat în anul 2010, cusprijinul Fundaþiei Creºtine „Pãrintele ArsenieBoca”. Având ca subiect rememorãrile unuiveteran de rãzboi, medicul Iosif Niculescu, învârstã de 96 de ani, pelicula redã dezastrul dincel mai in fer nal loc al bãtãliei de pe Don ºiVolga din iarna geroasã (40 grade sub zero) aanului 1943.

Cotul Donului nu-i o paginã din istoriaromânilor, cu care putem sã ne mândrim, dar edurerea noastrã ºi mãrturiseºte multe adevãruricelor porniþi pe calea cãutãrilor. Vasile ªoimarua pornit îndemnat de mesajul supravieþuitoruluiIosif Niculescu: „În legãturã cu Cotul Donului,pot sã le spun oamenilor cã niciodatã ArmataRomânã nu ºi-a închipuit cã va putea cuceriRusia. Armata Românã a fost pe Frontul de Est,ca sã dezrobeascã teritoriile româneºti… Preoþii noºtri din armatã nu reuºeau cu botezul, cu ru -gãciunile, cu împãrtãºania populaþiei, care dedouãzeci ºi ceva de ani nu mai auzise de preoþi ºi de Dumnezeu… Asta a fost. Noi am mers acolosã-l aducem înapoi pe Iisus Hristos, nu sã lecucerim þara. Nu avem noi nevoie de þara lor.Avem þara noastrã, bogatã ºi frumoasã.”

Anul trecut, la 14 septembrie, acest omtrecut prin toate cercurile iadului, a împlinit 98de ani. A fost nevoit sã-ºi schimbe numele defamilie, pentru a evita persecutãrile din epocasocialistã – din Dumitrescu s-a fãcut Niculescu.Chirurg de elitã, care a fãcut prima operaþie pecord deschis în România, el a lucrat toatã viaþaîntr-o comunã, a crescut viermi de mãtasepentru a avea cu ce-ºi coase pacienþii dupã ope -raþie, cãci statul nu-l asigura cu inventarul ne -cesar unui chirurg. Aceeaºi soartã au avut-o ºialþi combatanþi, în cel mai bun caz alegându-secu dispreþ ºi desconsiderare din partea puterii,dar ºi a societãþii. Întrebarea „Ce-au cãutat ro -mânii la Cotul Donului ºi la Sta lin grad?”, erapiatra ce li se arunca în faþã, dar ºi o veºnicãrãvãºire a sufletului lor. „Cum a fost posibilacest dezastru, de ce au luptat soldaþii români lamii de kilometri departe de Þarã?” – aceste

întrebãri i-au însoþit întotdeauna pe supra vie -þuitori. Ele nu pot fi ºterse din istorie, precumnici din conºtiinþa eroilor de rãzboi. Chiar dacãnu-i niciun cimitir al ostaºilor români, nicio troi -þã, nicio simplã cruce pe acele locuri, unde nu -mai în zilele de 19-22 noiembrie 1942 au fostseceraþi de gloanþe 150 mii de ostaºi români!

În Europa de Vest, dar ºi în multe þãripostsocialiste, inclusiv România, sunt cimitireîntregi ale ostaºilor celui de-al Doilea RãzboiMondial, indiferent de care parte a frontului auluptat ei. La Cotul Donului abia vara trecutã aapãrut un semn simbolic, improvizat spontan deVasile ªoimaru pe dealurile de cretã ale staniþeiKletskaia: „…am fãcut cu cuþitul o crucedintr-un copãcel uscat, legând-o cu lipici, amrupt ul tima paginã din albumul meu Poeme înimagini, care reprezenta fotografia „TricolorulIndependenþei” (cu semnãturile deputaþilor dinPrimul Parlament al Republicii Moldova, careau votat pe 27 au gust 1991 Declaraþia de In -dependenþã, inclusiv semnãtura mea…). Amprins poza tot cu lipici, de cruce, pe care amînfipt-o cât mai adânc posibil în pãmântul rãz -muiat de ploaie…”

Cine ºtie cât a stat ºi dacã se mai þine aceacruce acolo, însã Vasile ªoimaru a aprins ºi afãcut sã ardã can dela pentru memoria celor sa -crificaþi prin drumul sãu de ex act 1942 kilo -metri, numai într-o direcþie, ºi cartea în care,paralel cu omagiul adus morþilor, a adunat ºimãrturiile celor vii, le-a notat tributul de sânge.Cu puþin timp înainte de a pleca la Cotul Do -nului, numai într-o singurã comunã, la Miroslo -veºti, judeþul Iaºi, el s-a întâlnit cu patru ve -terani, ascultându-le mãrturiile despre faptelelor ºi jertfele camarazilor rãmaºi sã putrezeascãîn Stepa Calmucã ºi dealurile albe din apro -pierea Donului.

Revenind la pelerinajul sãu ºi misterul în -tâlnit în cale (dupã o varã de secetã cumplitã, înziua sosirii în orãºelul Kletskaia a cãzut potopde ploaie), nu pot sã nu cred alãturi de eroul Iosif Niculescu cã „Unul, mãcar, dintre cei morþi,acolo, la Cotul Donului, îºi are moaºtele de sfânt în acel pãmânt ºi, Acela lucreazã din Cer: m-aluminat pe mine sã fac filmul, ºi pe ªoimaru l-atrimis la Cotul Donului în acest an al tristeianiversãri…”.

Fapta temerarã a lui Vasile ªoimaru ºicartea sa de mai puþin de-o sutã de pagini mi-aurãscolit nu numai emoþii, ci ºi interesul de acunoaºte în profunzime mai multe din tot ce sereferã la luptele de la Don ºi Sta lin grad – din 23au gust 1942 pânã la 2 februarie 1943. Româniierau lãsaþi în situaþii dezastruoase. Iatã ce scria,

66 IUNIE 2013

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

la 25 noiembrie 1942, ºeful Statului-Ma jor alArmatei a 3-a române, col. C. Eftimiu, în notacãtre Misiunea militarã germanã, trimisã dinzona Stalingradului: „Ofiþerii ºi soldaþii Cor -pului VI de armatã, care se retrãgeau prin Ka -laci, n-au primit timp de 4-5 zile nici cel puþin odatã îngrijire din partea serviciilor ger mane.Unii au fost dezarmaþi, iar unor ofiþeri li s-auluat chiar propriile pistoale.” Cu câteva luniînainte (22 iulie 1942), îngrijorat de soarta Ar -matei Române, trimisã în continuare, sub pre -siunile germanilor, sã lupte chiar în Caucaz,Iuliu Maniu, preºedintele PNÞ, îi scria adeptului sãu pol i tic Nicolae Lupu, care trebuia sã ia legã -tura cu Mareºalul Ion Antonescu: „…te rog sã-iaduci la cunoºtinþã acestea [nemulþumirile ce sefãceau simþite în þarã – n.a.] ºi sã faci tot po -sibilul sã simtã durerea ºi îngrijorarea, care strã -bat inimile ºi sufletul românesc, ºi sã ia ur gentmãsurile ce se impun de împrejurãrile actuale.”

Prevederile lui Iuliu Maniu s-au doveditrealiste, iar din telegrama Mareºalului, trimisãgeneralului ªteiflea, în seara de 3 decembrie1942, reiese cã el n-a avut altã soluþie decât sã-ºi asume rãspunderea pentru inevitabila ca ta stro -fã: „Rãspunderea în faþa istoriei o port eu, pentru cã nu am fãcut mai mult decât am fãcut pentru aîmpiedica masacrarea armatelor, datoritã uºu -

rinþei cu care a procedat conducerea germanã, alipsei totale de prevedere ºi a impasivitãþii cucare a primit semnalele noastre de alarmã…”Oricum, istoricii militari (Vladi mir Zodian,Leo nid Moise, Teofil Oroian), care au studiatconflictul vi o lent dintre aliaþi dupã înfrângereadin noiembrie 1942, scriu cã felul în care sol -daþii români au fost trataþi de aliaþii germani peparcursul rãzboiului este incomparabil mai bunfaþã de cel la care au fost supuºi românii dupã23 au gust 1944 de cãtre ruºi.

Imaginea cu o cruce singuraticã, înfiptã peun deal de la Cotul Donului de Vasile ªoimaru,mi-a adus aminte de o nobilã lucrare, pornitã laBoian de o mânã de români în anii când erau înviaþã profesorul Vasile Bizovi ºi preotul BorisÞapu. Odatã cu plecarea lor dintre cei vii s-a uitatdefinitiv despre datoria de a cinsti memoria ºi a-iaduce acasã pe cei sacrificaþi în lupte. Proiectulînãlþãrii unui mon u ment funerar în ci mitirul satu -lui, pe locul unde mai de mult s-a aflat CruceaEroilor de rãzboi, a rãmas sã adune praful printreschiþele sculptorului Dumitru Gorº covschi.

Pânã la Don ºi Volga e prea departe ca sãajungem vreodatã sã ne închinãm osemintelorstrãbunilor, dar ºi mai greu este sã arãtãm unsemn de neuitare aici, aproape de casele ºi ini -mile noastre.

IUNIE 2013 67

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Crucea simbolicã improvizatã de Vasile ªoimaru pe un deal la Cotul Donului

Festivalul Re gional al Creaþiei PopulareRomâneºti din Transcarpatia

Anca GOJA

Duminicã, 26 mai, în localitatea ro -mâneascã Strâmtura din Ucraina(pri mar interimar, Ion Creþ), a avut

loc cea de-a XXIII-a ediþie a Festivalului Re -gional al Creaþiei Populare Româneºti, la careau participat interpreþi din toate cele 7 sate ro -mâneºti din Transcarpatia.

Pe scena în aer liber amplasatã în faþaCasei de Culturã s-au perindat, sub ochii lo -calnicilor care au umplut curtea, prunci îm brã -caþi în straie tradiþionale, dar ºi o mulþime deoficialitãþi ale locului, ucrainene de la nivel ra -ional ºi cen tral, precum ºi români din judeþeleMaramureº, Satu Mare ºi Bihor. Nu au lipsitconsulul României la Cernãuþi, Cornel Ciu bo -taru, prefectul Maramureºului, Anton Rohian,directorul Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu”Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, directorul Di -recþiei Judeþene pentru Culturã Maramureº, dr.Ioan Marchiº, directorul Ra dio Sighet, DorelTodea, parlamentarii Cornelia Negruþ ºi ValerMar ian, colonelul Mihai Cozma, preºedinteleAcademiei OJT, împreunã cu câþiva membri,Ion Botoº, preºedintele Asociaþiei Românilordin Transcarpatia „Dacia”, Ana Bococi, pre -

ºedintele Asociaþiei „Maramureº” din Slatina,primari din România ºi Transcarpatia etc. Pre -fectul Rohian le-a transmis românilor de pesteTisa salutul Guvernului României ºi a arãtatposibilitatea ca, în aceºti ani, sã fie dezvoltate cu aceastã regiune ºi relaþii economice, nu doarculturale. „E o manifestare istoricã, nu e uºor sã

organizezi o manifestare româneascã înafara frontierelor României. Dar, prin bu -nã vo inþa românilor ºi a organizatorilor, azi de pãºim a 23-a ediþie a uneia dintre celemai mari manifestãri de suflet ale ro mâ -nilor, manifestare de talie regionalã, la care par ticipã toþi românii din Trans car patia”, aspus Ion Botoº.

Vasile Buga, vicepreºedintele ad mi -nistraþiei raionale Teceu, a declarat:„Acest fes ti val se desfãºoarã în fiecare anîn alt loc. Avem 7 sate româneºti ºi nemutãm dintr-un sat în altul. Ul tima datã, lanoi în Strâmtura a avut loc în 2006. Este unfes ti val re gional, avem invitaþi din toatesatele româneºti din Transcarpatia, dar ºioaspeþi din sate din România. Acest fes ti -val înseamnã cã am putut ºi putem sã nepãstrãm portul, limba, sã nu uitãm cãsuntem români. Chiar dacã trãim înUcraina, suntem români, avem ºi ºcoli în

limba românã ºi aºa mai departe. În familie sevorbeºte doar româneºte, pentru cã în satulStrâmtura 99% din populaþie este reprezentatãde români”. Din pãcate, sistemul comunist adistrus în mare parte tradiþiile locului. Portulpop u lar renaºte azi, prin copii, prin acest gen demanifestãri, el fiind purtat doar la ocazii fes tive.La manifestare a fost organizatã o expoziþie decusãturi ºi þesãturi tradiþionale, însã meºte -ºugurile sunt pe cale de a fi uitate, doar câtevabãtrâne le mai practicã. Totuºi, cântecul pop u lar românesc rezistã, „lea gãnã, liniºteºte, mângâie,cântecul e peste tot”, a spus Ion Botoº. Tot cuaceastã ocazie, în holul Casei de Culturã a fostdeschisã expoziþia de fotografie „Copiii satuluiromânesc”, a artiºtilor Constantin Dancoglu ºiGheorghe Petrila.

68 IUNIE 2013

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Delegaþia maramureºeanã, la monumentullui ªtefan cel Mare din Slatina, Ucraina

Mãiºorul din Biserica AlbãFlorentin NÃSUI

jurnalist, Sighetu Marmaþiei

Comuna Biserica Albã, cu 740 dehectare ºi 980 de fumuri, se întinde pe malul drept al Tisei. Cu o populaþie de

3.200 locuitori (98% români), localitatea dinUcraina a fãcut parte din Plasa Sighet, pânã în1920, când a intrat în componenþa Cehoslovaciei,iar apoi a URSS. Din 1991, aparþine Ucraineiindependente.

Din 1989, când sârma ghimpatã care ne des -pãrþea s-a rupt, besermenii organizeazã anual „Mãr -þiºorul”, un fes ti val al creaþiei populare româneºti,maramureºene, care în acest an s-a numit „Mãi -ºorul”. Manifestarea a fost amânatã pânã în Du -minica Tomii, pentru cã de Paºti toþi românii vinacasã. Apoi pleacã din nou în lume, la lucru.

Gheorghe Berinde ºi-a petrecut aproape ju -mate din viaþã ca pri mar, deºi nu are decât 50 deani. Gazdã bunã, dom -nia sa ºi-a primit du mi -nicã oaspeþii cum secu vine. Au venit la„Mãiºor” con sulul Con -sulatului Gen eral al Ro -mâniei la Cernãuþi, dlCorneliu Ciubotaru, ºe -ful Administraþiei Ra io -nale Rahãu, DmytriAndryuk, ºeful ad junct

al Administraþiei Ra io nului Teceu, Vasile Buga,care este ºi primar al comunei Strâmtura din ace laºiraion, primarul din Slatina, Gheorghe Uhali º.a.Din stânga Tisei au fost Dan Pralea, re pre zentantulprimarului din Sighet, primarul comunei ucrainene

Rona de Sus, Ioan Romaniuc, prof. dr. DorelTodea. Aceºtia au venit cu un grup din Ansamblul„Mara” al Centrului Cul tural Si ghet, cu fraþiiFlorea, Ileana Matus ºi Ionuþ Bledea. Ei au fost ºi laKolomoyya, regiunea învecinatã Iva no-Frankivsk,la Festivalul Internaþional al Oului Încondeiat.

În deschiderea spectacolului au urcat pesce na în aer liber elevii ºcolilor ºi grãdiniþelorromâneºti din Biserica Albã, Plãiuþ, Slatina, Apºade Mijloc, dar ºi Ansamblul „Mugurel” al Cen -trului Multi cul tural din localitate. Nu au lipsit nicitalentaþii dansatori ucraineni ai ansamblului„Lisorub” din Bocicoi.

Printre numeroºii spectatori l-am zãrit ºi petânãrul sighetean Bogdan Corneºtean, preotulgreco- catolic din Biserica Albã, stabilit aici din

toamna anului trecut.Bi serica greco-catolicãa fost interzisã în 1946.Unii au rãmas fãrã re -ligie, alþii au trecut lasectele neoprotestante,ca re azi sunt majoritareîn zonã. În 1989, cei fã rãbisericã s-au întors cutoþii la gre co-ca to li cism,în biserica ziditã la 1898. Pentru cele câ teva fa mi -lii de or to doc ºi s-a înãl -

þat re cent o bi sericã, ale cãrei cupole se vãd dejadin centrul localitãþii.

Duminicã 12 mai, s-au aniversat ºi cei 640de ani de atestare documentarã a Bisericii Albe,strãvechea aºezare dacicã atestatã arheologic.

IUNIE 2013 69

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Grup din Biserica Albã

Gheorghe Berinde Bogdan Corneºtean

ASTRA la raport

Radu ÞUÞUIANUOctavian ZELINSKI

Sâmbãtã, 13 aprilie a.c., la Mãg dã -ceºti, a avut loc Adunarea Generalã a ASTREI ieºene, la care au participat

reprezentanþi ai despãrþãmintelor ºi cercurilorASTRA din Republica Moldova. Fiecare dintrecei 40 de participanþi au prezentat proiecte ºirezultate ale activitãþilor.

Filialã nouã

Profesoara Elena Iacub a anunþat în fiin -þarea unui nou despãrþãmânt ASTRA la Oniþ -cani, denumit „Areta Moºu”, în onoarea vice -preºedintei ASTRA. Elena Iacub ºi MarianaMâþu, reprezentantele de la Oniþcani, au ex -plicat nu mele noului despãrþãmânt: „Areta Mo -ºu este oniþcãneancã de-a noastrã ºi ne mândrimcu ea” – în Oniþcani a copilãrit tatãl, AndreiMoºu. Vicepreºedinta ASTRA ºi preºedintades pãrþã mântului „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi,Areta Moºu, a anunþat cã urmãtorul congresinter naþional al jurnaliºtilor români va avea locla anul, în regiunea Odesa. În perioada 5-7 a -prilie 2013, în Ser bia, a avut loc ediþia a IV-a acon gresului la care au participat 100 de ziariºtiai diasporei, din spaþiul balcanic, Moldova ºiUcraina.

Reþea de jurnaliºti

Jurnalistul Octavian Zelinski a anunþat cã

intenþioneazã sã editeze un por tal de ºtiri alASTREI basarabene. „Astriºtii ne vor trimiteinformaþii despre activitãþile lor, iar eu ºi co -laboratorii mei vom edita ºtirile ºi le vom pu -blica pe site”, a spus Octavian Zelinski, ed i tor alAdevãrului de Anenii Noi, publicaþie de tineretºi culturã care beneficiazã de susþinerea Mi -nisterului Tineretului ºi Sportului. Octavian Ze -linski a prezentat noul proiect de constituire aunei reþele regionale de jurnaliºti comunitari înraioanele Anenii Noi, Cãuºeni ºi ªtefan Vodã,cu extindere în Ucraina – raioanele Reni ºiIsmail. Alt proiect coordonat de Octavian Ze -linski este ªcoala europeanã de varã ASTRA,aflatã la ediþia a III-a. În perioada 7-12 au gust2012, la Vadul-lui-Vodã, tineri din RepublicaMoldova, România (Iaºi) ºi Ucraina (Ismail,Reni) au participat la ateliere de lucru cu te -matici europene, scrierea de proiecte, stabilireade parteneriate, lecturi în aer liber, vizite la

70 IUNIE 2013

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Delegatia ASTRA la Palatul lui Manuc, Hinceºti

Octavian Þâcu, ministrul Tineretului ºi Sportului din Republica Moldova,

ºi preºedinta Areta Moºu; în fundal, ziaristul Octavian Zelinski

muzee. În anul curent se preconizeazã orga -nizarea celei de-a IV-a ediþii a ªcolii de Varã.

Liceu în refugiu

De la Grigoriopol a venit o delegaþie con -dusã de profesoara Svetlana Jitariuc, care a sus -þinut cauza celor 180 de elevi obligaþi sã facãzilnic naveta. „De 11 ani, copiii ºi profesorii dela Liceul „ªtefan cel Mare ºi Sfânt” din Gri -goriopol trec vama transnistreanã în patru au -tobuze, parcurg 17 km, pentru a ajunge în cla -sele unde sunt primiþi sã înveþe, la liceul „MihaiEminescu” din Doroþcaia, raionul Dubãsari.„Tre cem prin aceste dificultãþi pentru cã amdorit sã dãm copiilor educaþie cum vrem noi”, aspus directorul ad junct, Svetlana Jitariuc. Au -toritãþile transnistrene vor sã impunã în vã þã -mân tul rusesc ºi au interzis elevilor ºi pro fe -sorilor sã facã ore în vechea clãdire aliceului „ªtefan cel Mare ºi Sfânt”. Înoc tombrie anul trecut, CEDO a datcâºtig de cauzã in sti tuþiei de învã þã -mânt românesc din Gri goriopol, con -siderând cã Federaþia Rusã încalcã drep -tul la educaþie în regiunea trans nis trea nã.

Elogiu muzical

Adunarea Generalã de la Mãg -dãceºti a fost precedatã cu o zi înainte,vineri, 12 aprilie, de o activitate cul -turalã deosebitã, desfãºuratã în cadrulLiceului „Principesa Natalia Dadiani”

din Chiºinãu. Activitatea astristã „La crimã dedor, Basarabie”, a fost un elo giu muzical-dra -matic adus atât tre cu tului dureros al Basarabiei,ruptã în 1940 ºi 1944 de România, dar ºi roluluiASTREI în pro pã ºirea naþionalã a neamului.Organizatorii acti vitãþii – membrii cerculuiASTRA din liceul sus-menþionat, au prezentatscene teatrale isto rice, au interpretat cântece, aurecitat versuri istorice, care nu au lãsat in di -ferenþi pe cei pre zenþi la activitate.

Spectacolul deosebit organizat de ASTRAa fost onorat cu prezenþa domnului Octa vianÞîcu, Ministrul Tineretului ºi Spor tului, de Ex -celenþa Sa Ambasadorul Ex tra or di nar ºi Pleni -potenþiar al României, Marius Lazurcã, de scri -itorii Spiridon Vangheli, Claudia Partole, de altefiguri marcante ale culturii naþio nale ºi repre -zentanþi ai Direcþiei municipale din educaþie.

IUNIE 2013 71

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

C

Explicaþii fotografii:

• Întâlnirea cu reprezentanþii Astrelor basarabene la Mãgdãceºti, raionul Criuleni (foto stânga sus);

• Prof. Svetlana Jitariuc, preºedinta cercului ASTRA Grigoriopol, transmite mesajulLiceului Românesc din Grigoriopol, la întâlnirea de la Mãgdãceºti (foto dreapta sus);

• Spectacolul de teatru, de la Liceul „Principesa N. Dadiani”, realizat dupã nuvela„Copii în cãtuºele Siberiei” de Spiridon Vangheli (foto dreapata jos).

Congresul Internaþional al Jurnaliºtilor Români- O ediþie reuºitã

Octavian SUCIUjurnalist, Pancevo, Ser bia

Forumul Internaþional al JurnaliºtilorRomâni, cea mai reprezentativã A -so ciaþie de profil din România, a

organizat la Donji Milanovac – Ser bia, a patraediþie a Congresului anual al jurnaliºtilor deexpresie româneascã.

Întâlnirea a avut loc în perioada 5-7 aprilie a.c. la Hotelul Lepenski Vir, sub genericul Eu -ropa – Manipulare – Minoritate, iar eve ni -men tul a fost organizat cu sprijinul InstitutuluiCul tural Român, al Departamentului pentru Ro -mânii de Pretutindeni ºi al Consiliului JudeþeanCluj.

Temele principale in cluse în programuldezbaterii au fost:

/ crearea unui sistem coordonat ºi rapidde reacþie în chestiuni care vizeazã încãlcareadrepturilor minoritãþii româneºti;

/ profesionalizarea presei de limbã ro mâ -nã din afara graniþelor;

/ identificarea unor soluþii de finanþarepentru presa din comunitãþile româneºti.

Dintre obiectivele ediþiei a patra a Con -gresului þinem sã amintim doar câteva:

/ identificarea problemelor cu care se

con fruntã presa de limbã românã din co mu ni -tãþile de români din Valea Timocului;

/ elaborarea unei strategii care sã ducã laconectarea mediului jurnalistic românesc dinafa ra României;

/ realizarea unor acþiuni care sã sen si -bilizeze autoritãþile din þãrile unde existã presãromâneascã pentru susþinerea acesteia.

La deschiderea Congresului au luat parteînalte oficialitãþi: Cristian Da vid - ministrul de -legat, Andrei Marga – preºedintele InstitutuluiCul tural Român, Stejãrel Olaru – secretar destat, Corneliu Visoianu – consilierul pri mului

ministru, Dan iel Banu – am ba sa dorulRomâniei la Belgrad, Dusan Par vulovici – di rec tor Timoc Press Negotin ºi Ro meoCouti – preºedinte FIJR.

Aceastã sesiune a avut participanþidin ºapte þãri în care existã comunitãþi deromâni: Ser bia, Republica Moldova, U -craina, Ungaria, Bul garia, Grecia ºi Al ba -nia, iar lucrãrile Congresului s-au desfã -ºurat pe secþiuni.

Dat fiind faptul cã ediþia de anulacesta s-a þinut în Ser bia, este fireascã ºipar ticiparea unui numãr însemnat de re -prezentanþi ai mass-mediei româneºti dela noi, precum CPE Libertatea din Pan -

ciova, Glasul Cerbiciei ºi RTV, Vic to ria dinVârºeþ, Ra dio Far din Ali bunar, Timoc Pressdin Ne gotin ºi nu în ultimul rând RTV Panciova– Redacþia românã, care s-a prezentat cu o co -municare ºi cu o expoziþie de fotografii în holulHotelului Le penski Vir, inti tulatã „Portul ro -mânesc din Timocul sârbesc”, semnatã de Lu -cian Suciu.

Duminicã, 7 aprilie, la închiderea lu crã -rilor au fost adoptate ºi câteva concluzii: lan -sarea „Proiectului România”, punctarea pro ble -melor organizatorice ºi stabilirea locaþieivii to rului Congres la Odessa în Ucraina.

72 IUNIE 2013

IEI

NÂ

MO

R A

RU

A E

D A

NU

NU

CÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Traian Bãrbulescu, directorul TVR Craiova

IN MEMORIAM

Ioana Dragotã(22 mai 1959 - 22 ianuarie 2013)

În data de 22 mai anul acesta, Ioana Dragotã ar fi împlinit 54 de ani. La aceastã datã a fost lansat în prezenþa prietenilor ºi a familiei volumul comemorativ, ... ºi drumuritoate s-au retras de sub picioare, de sub pas – In memoriam Ioana Dragotã, realizat

de Serviciul de In formare Bibliograficã ºi Do cu men tarã,al Bibliotecii Ju deþene „Petre Dulfu”, în cadrul pro gra -mului „Personalitãþi maramureºene – Aniversãri”. Ar -ticole precum: Elogiul blân deþei, Ioana, o colegãdeo sebitã, Ioana Adelina Dra gotã, comoara din spatelecãr þilor, Ioana, parfum de om deosebit, Omagiu mo -destiei, Lacrima nevãzutã, Ioana Dra gotã, o bibliotecarãcom pletã..., Ochii care mi-au dezvãluit biblioteca,semnate de colegii din Biblioteca Judeþeanã, de colegi dela bi blio tecile din þarã, cu care a interacþionat de-a lungultimpului, per sonal sau pe forumurile profesionale, dez -bãtând pro bleme biblioteconomice, de colaboratori, defoºti pro fesori, de preoþi, toþi încadrându-se în aceeaºi cat -egorie – prieteni, redau per fect Omul ºi BibliotecarulIOANA DRAGOTÃ.

De acolo de sus, Ioana a fost încã o datã sufletul unei manifestãri ce a avut loc la Bibliotecã, loc atât de drag ei!

IUNIE 2013 73

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

Elogiul blândeþei

Dr. Teodor ARDELEAN

Aflasem încã din copilãrie cã „ceiblânzi vor moºteni Pãmântul”. Cutimpul însã calitatea aceasta a

„blân deþii” mi-a pãrut tot mai încãrcatã de ambi -guitate, cãci vedeam cu ochii cum „cei blânzierau cãlcaþi în picioare” de cãtre cei hrãpãreþi,iar blândeþea pãrea a deveni chiar un dezavantajde viaþã.

De aceea mi-am fãcut un fel de strategiedin a-i þinea lângã inimã pe toþi cei apropiaþi ºicare jucau acest rol al „blândului Ion”. Îi sim -þeam mai sensibili, dar ºi mai fragili, mai silitori, dar ºi mai simþitori, mai aplecaþi spre ceea cefac, dar ºi mai profunzi. În aceastã categorie amîncadrat-o dintru început ºi pe Ioana. ªi cred cãn-am fãcut o „triere” greºitã.

Eram tânãr di rec tor când Ioana a bãtut laporþile instituþiei noastre. A fãcut o lucrare carene-a impre sionat pe toþi cei din comisie. Unmatematician, un informatician cu o culturã fi -lo logicã ºi bibli ote co no micã atât de solidã eraceva de domeniul raritãþii. ªi, în consecinþã, amiubit-o toþi pentru dragostea ei faþã de carte ºipentru „cartea de vizitã” ce ne-o prezentasechiar prin lucrare.

Timpul a dovedit cã, de fapt, venireaIoanei Dragotã în colectivul nostru a fost o bine -facere so cialã. Prin Ioana s-a reuºit atât tran -sferul de com petenþe de la cei vârstnici la ceimai tineri, cât ºi ridicarea ºtachetei profesionalea sectorului de pre lucrare ºi, im plicit, a bi blio -tecii la nivel naþional. Ca apoi, împreunã, într-o„armonie” greu de închipuit sã facem ca dina -mismul managerului sã fie mereu înno bilat cusublinierile epitetice ale exerciþiului de va lenþederivat din blândeþea funciarã.

A fost multã vreme mult prea retrasã diniureºul nostru instituþional. Dar de fiecare datã arevenit însã, în aºa fel încât pãrea cuprinsã egalcu tensiunea lu crurilor. Astfel încât am avut înIoana „omul bun la toate” în orice mo ment carecerea ceva deosebit. Fie un cuvânt de întâm -pinare, fie o valorificare de con juncturã, fie o

oportunitate de exprimare publicã... Ioana puteaaºeza în creuzetul vorbelor alese stãri ºi situaþiiexemplare, putea pune în ecuaþii de înþelesuridirecþii ºi sensuri ascunse, putea rotunji formealtfel deranjante ca re lief labirintic, putea ame -naja cadre de armonie pentru idei opozabileaparent.

M-a sprijinit enorm atunci când aveamcea mai mare nevoie de cineva. Venise domnulMãlinaº cu darul elefantin al Familiei Române.Trebuia sã de venim peste noapte din bi blio -tecari, jurnaliºti de pre sã patrioticã adevãratã.Din servitori ai cãrþii ºi infor maþiei, în slujbaºiai tribunei de atitudine ºi ai soli daritãþii ma -nifeste între românii de pretutindeni. N-amputut refuza oferta orãdeanã. Sã preiei spreconducere o re vistã atât de iubitã de cãtre „ro -mânii din jurul României”! O revistã desprinsãdin trupul ºi trunchiul vechii ºi distinseiFamilii a lui Iosif Vul can nu e de refuzat. Darpovara rãspunderii era uri aºã. Începusem eudestinul profesional ca ziarist în anul de graþie1972, dar de atunci multe s-au schim bat. Prinlume ºi prin viaþã! Domnul Mãlinaº aºteptaconfirmarea. Mi-a venit în gând figura Ioanei.Am zâmbit singur, pe dinlãuntru, ºi am spus, cu mândrie de vic to rian: „Am oa meni cu care sãduc mai departe aceastã misiune Sfântã!”. ªiIoana mi-a fost cu ade vãrat ºi ajutor ºi coleg înacest nou început. Cu Ioana Dragotã ºi apoi cucealaltã Ioanã, Ioana Petreuº, am ridicat Fa -milia Românã în fruntea publicaþiilor ro mâ -neºti pentru românii de pretutindeni.

De aceea acum, când Ioana s-a dus am -basador în Lumea Îngerilor figura ei pentrumine rãmâne ex trem de luminoasã. ªi îi mul -þumesc pentru blândeþea sa dãruitã prin cuvinte.Cuvinte mereu bine alese ºi mereu bine rostite în angrenajul lucrurilor esenþiale.

Iar pentru a se întâmpla ce s-a rostit la des -pãrþirea de pe Dealul Florilor îi binecuvântãmme moria de câte ori se iveºte o ocazie potrivitã.Aºa cum e ºi cazul rândurilor de faþã.

74 IUNIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

In memoriam: Ioana Dragotã

Gavril BABICIU

Soarta mi-a hãrãzit sã cunosc ºi sãdiscut cu multe, extrem de multepersoane. Unele dintre a cestea mi-au

fost alãturi în momente deosebite, motiv pentrucare amintirea lor este mereu asociatã cu a cesteîntâmplãri din viaþa mea. Doamna bibliotecarãDragotã mi-a împãrtãºit interesul faþã de istoriasa tului meu na tal, ªiºeºti, devenindu-mi, înscurt timp, prietenã ºi colaboratoare în demersul comun legat de editarea volumelor, ªiºeºti -Vatrã Strãbunã, nu mã rându-se printre membriiAsociaþiei „Renaºterea ºi ºeº teanã”.

Ori de câte ori aud rostindu-se numeleIoana Dragotã sau citesc rânduri ori însemnãrifãcute de ea, gândurile mele stãruie asupra unorclipe de mare bucurie trãite în Sala de Lecturã de la Colecþii speciale a Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu” din Baia Mare, unde distinsa doamnã îºidesfãºura activitatea.

Era în perioada în care se documentapentru scrierea cãrþii Revista Catolicã a luiVasile Lucaciu. Spirit organizat, conºtientã ºiresponsabilã, adepta lu crului bine fãcut, s-a strã -duit sã cerceteze toate ma terialele publicate înaceastã revistã, motiv pentru care a so licitat Bi -bliotecii Judeþene Cluj, numerele ce lipseau dincolecþia unitãþii bãimãrene. Fire deschisã, îm -pãr tãºea, celor care aveau rãbdare ºi interes sã oasculte, multe din tainele ascunse ale cãrþilor dela aceastã secþie, precum ºi din preocupãrilesale, dar mai ales, lucrurile inedite descoperiteaici, zi de zi. Aºa am luat cunoºtinþã desprenumerele Revistei Catolice îm pru mutate de laCluj. Binevoitoare, mi-a pus la dispoziþie pentru a „frunzãri” întreaga colecþie, cunoscând in te -resul meu faþã de activitatea ºi op era „Leului dela ªiºeºti”, marele nostru tribun, pãrintele dr.Vasile Lu ca ciu.

Liniºtea sãlii de lecturã a fost întreruptã de

bu curia nestãpânitã care m-a cuprins în timp cestudiam una dintre aceste reviste. Ioana! Vino sã vezi. Extra ordinar! Astfel, privim amândoi ima -ginea unei bi sericuþe, ºi o rog sã citeascã cu voce tare, sã audã ºi ceilalþi cititori prezenþi în salã:„Biserica cea veche parohialã din ªiºeºti cuHra mul la Sfântã Mãrie- Mare” rãsunã, ca undangãt de clopot, vocea-i blândã în sala în carese reinstalase liniºtea. Atunci am vãzut cum faþaIoanei s-a înseninat, împãrtãºindu-mi mareamea uimire când am descoperit aceastã fo to -grafie. Sur priza a fost cu atât mai mare cu câtaceastã foto grafie „orna” un articol ce nu aveanimic comun cu lo calitatea ªiºeºti. Aºa a fostredatã în patrimoniul mu zeal al satului ªiºeºtiimaginea bisericuþei vechi, or to doxe, desprecare pãrintele Vasile Lucaciu scria:

„Parochia ªiºeºtilor este una din cele maivechi din aceste provincii locuite de Români.Însemnãri scri se nu avem, decât dela 1672”.1

Îþi mulþumesc Ioana pentru tot ceea ce aifãcut pentru comuna ªiºeºti ºi pentru ºiºeºteni.Ca membrã a Asociaþiei „Renaºterea ºi ºeº tea -nã” ai contribuit la realizarea celor 4 vol umeªiºeºti - Vatrã Strãbunã rea lizând co rec tura fi -nalã a textelor publicate, ai adus date ine dite în„Pãrintele dr. Vasile Lucaciu (1852-1922) -mãrturii documentare mai puþin cu nos cute”2 iarîn amplul studiu „Informaþii despre circulaþiacãr þii vechi ro mâneºti în comuna ªi ºeºti ºi satele apar þi nã toare” ai deschis o nouã viziune privindistoria zonei ªiºeºti în perioada în care sufletulºiºeºtenilor era ro mânesc, dar trupul lor era înafara þãrii. In tervenþiile per tinente în cadrul Sim -po zioanelor de is to rie orga nizate la ªiºeºti, lacare întotdeauna ai luat parte, au avut darul de-aface sã fii consideratã „de-a locului” nu mã rân -du-te printre „fiii satului” pe care l-ai iubit ca oriceºiºeºtean. Vei rãmâne veºnic în amintirea noastrã!

IUNIE 2013 75

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

1 Dr. Vasile Lucaciu: Biserica S. Uniri a Tuturor Românilor, Adicã Mãnãstirea Maicei Românilor în ªIªEªCI,Schiþe istorice ºi dare de seamã, Baia-Mare, 1892, p. 5.

2 ªiºeºti - vatrã strãbunã, Volumul III, Editura Bibliotecii Judeþene „Petre Dulfu”, Baia Mare, 2007, p. 211-214.

Lacrima nevãzutã

Tiberiu MORARU

E varã! Cu soare ºi nisip mângâiat debriza plãcutã a mãrii, cu ritmul leneºde clopot al valurilor Mãrii Negre

îmbrãþiºând plaja staþiunii Sat urn…De câtevazile, parcã uitat între valuri, un va por imens de„marfã“, staþioneazã sus pect în apropierea deþãrm… Surprind lângã geana unei fete faine,miºcarea lentã de manevrã a vaporului, trezitdupã câteva zile de adormire, cu sunete ma rinede oc tave reverberând: huuuuuuu, huuuuuuu…

Cu semn de noroc, sau tristeþe, oare ceînseamnã plecarea unui va por, cãtre largul demare, mã întreb? Poate doar plecarea, ca des -tinaþie a unei iluzii? Sau poate speranþa, carepoartã mesajul nemãrginirii la întâlnirea cumarea? O sun pe Ioana, prietenã do veditã defaptele ei, sã-i trans mit vraja acestei spe ranþefrumoase a vieþii, sã o încurajez prin drumulacestui va por pe care îl vãd imens, dinainteaochilor mei. Rãspunde, miratã de tonul meuîncurajator, bi nefãcãtor ºi prevestitor. Clipaunui va por care pleacã spre zãri Ioana, purtând o parte a speranþelor lumii, nu-i întotdeauna a lui;astãzi, de lângã bãtrânul far genovez al Man -galiei, clepsidra timpului toarce o mol comealãplãcutã mãcinând neobositã fineþea ni sipuluiauriu al mãrii, încredinþând acestui va por spe -ranþa ta de viaþã. Din nemiºcarea nisipului, tim -pul se face mãsurã a vieþii, prin curgerea bu -curiilor ºi a tris teþilor ei… Eºti tristã Ioana, oîntreb? Sunt realistã, Tiberiu. Am primit ca da -ruri dragi prietenia voastrã, a orãdenilor:Mãlinaº, Ilica, tu ºi Rozalia. Am simþit stând devorbã cu voi, profunzimi de sentimente, deproiecte ºi omenie, de înþelegere a bucuriei, pecare nu le bãnuiam posibile. Dacã revista a de -venit viaþa mea actualã, mã identific cu ea, cuarticolele ºi autorii din þarã ori dinafarã; voisunteþi curajul meu de a trãi toate acestea... Re -pere de prietenie, pe care o ceri ºi o dai doarcelor dragi! Simt cã vã mulþumesc spunând vor -bele astea… Tu ce crezi?

Te vãd prin amintirile verii, cu bucuriafetelor revistei Familiei Române, venite la Ora -dea sã trãiþi pro iectul lui Botoº, în curgerea luiprin ani. Te vãd la dezvelirea plãcii co me mo -

rative dip lo mat dr. Mihai Ma rina, pe stradaAurel Lazãr numãrul 13, ascultând ºi con sem -nând alocuþiunile, depunând apoi flori alã turi deIlie Bolojan, primarul Oradiei, de cei ºaizeci deelevi ºi cadre didactice, pecetluind semnul decinstire a legãturii de suflet, a punþii istoricedintre Apºa de Jos ºi Oradea, o exprimare ono -rantã a românismului ºi poruncã de cercetaretuturor maramureºenilor ap ºeni, cinstind „des -cãlecãtorul” apºan, drept dovadã ºi pildã exem -plarã prin sacrificiu ºi ataºament a unui oficialromân, pentru toþi evreii salvaþi din lagãrele deconcentrare naziste, cât ºi pentru românii rãmaºi în teritoriile def i nite arbitrar de Diktatul de laViena din 1940… Te vãd povestind la o bere înºtrandul din Bãile Fe lix, între cele douã zile câtne-ai însoþit, co rectând ºi lucrând la articoleleviitorului numãr, re fuzând bucuria apelortermale, în vreme de cãldurã… Te vãd în Sala„Gen eral Traian Moºoiu” a primãriei orãdene,pledând ºi prezentând pub lic numerele cu renteale revistei, doritorilor de culturã prezenþi…

Aºa te vãd Ioana, aºa te pãstrez, acolo, înfru museþea clipei pe care ne-ai lãsat-o! Sã fiiiertatã de tot ce ai putut greºi, prietenã IoanaDragotã, ºi tu sã mã ierþi pentru tot ce puteam…

Prin coama valurilor, într-o plecare ne -ºtiutã de noi, vaporul împingea tot mai uºorpovara lui, cu sunete ma rine de oc tave re ver -berând: huuuuuuuuuuuuu…

76 IUNIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

La întâlnirea cu eternitateaFlorian ROATIª

Scriu despre Ioana Dragotã cu o dublã mâh nire: în primul rând, pentru cã ofac la timpul trecut ºi apoi pentru cã

nu ne-am gândit sã-i dedicãm în urmã cu 3-4 ani, la o vârstã rotundã, un caiet oma gial.

Sigur, în modestia ei exageratã, nu ar fifost de acord cu un asemenea gest, dar ar firãmas o mãrturie a faptului cã i-am preþuit mun -ca, experienþa, pro bitatea etc.

ªi poate cã, înainte de trecerea ei sprecelãlalt tãrâm, ar fi avut – o, deºertãciune adeºertãciunilor! – infima satisfacþie a lucruluibine fãcut, chiar dacã ne terminat.

ªi mã gândesc cã de multe ori îi preþuim laadevãrata lor valoare – sau aproape – pe semenii noºtri abia atunci când ei nu mai sunt. Explicaþii, desigur, ar fi multe.

Într-un colectiv prin excelenþã feminin,Ioana se singulariza printr-o discreþie ºi ame -nitate cvasi-totale, care se transmiteau în modfiresc celor din jur. Abia apoi conºtientizai câtde multe ºtia, surprins totodatã ºi de manierametodicã, riguroasã în care prezenta lucrurile.(Tardiv, am aflat cã formarea sa iniþialã era dematematician.)

Avea o mare disponibilitate ºtiind sã vinãîn întâmpinarea celor care, din pasiune sau dinnevoi profesionale, îi frecventau sectorul, în careo perce peau ca fiind la ea acasã! ªi aceasta pentru cã intuiau la ea o adâncã devoþiune pentru me -seria sa – atât de prozaicã pentru unii, atât despecialã pentru alþii –, în care gãsea in dene -gabile satisfacþii. κi iubea, deci, ne osten tativprofesiunea ºi locul de muncã ºi ca atare nuregreta faptul cã pãrãsise matematica ºi sala declasã. În locul atâtor formule abstracte a preferat cartea – veche sau nouã – în care simþea cumpâlpâie viaþa.

Într-o lume grãbitã ºi indiferentã, Ioanaera o fiinþã lipsitã de suspiciune, având încre -dere – poate prea mare – în semeni.

κi fãcea mereu scrupule deontologice – sã nu greºeascã, sã nu supere pe nimeni –, dândimpresia unei vulnerabilitãþi înnãscute, conºti -entã de propriile limite, pe care le exagera înmod nejustificat.

Ani la rând am studiat în sala colecþiilorspeciale pe care o lu mina prin prezenþã, com -petenþã ºi vorba calmã, mãsuratã.

Am colaborat de câteva ori cu Ioana, în -tot dea una în profitul meu. În vara anului trecut

m-a sur prins printr-o ofertã neaºteptatã darbinevenitã pentru mine. ªtia cã sunt preocupat –eram chiar îngrijorat –, cãci trebuia sã dau latipar o carte de N. Steinhardt ºi nu elaborasemîncã studiul in tro ductiv. S-a oferit, deci, sã-miculeagã textul ºi a fãcut-o con comitent cu ritmul în care scriam. M-a frapat mi gala de care dãdeadovadã, discutând anumite idei, cerând lãmuriri, venind cu propuneri de modificare, corectând ºiîmbunãtãþind textul. Era în a doua ju mãtate alunii iunie. Pe la începutul lunii urmãtoare, cândam trimis cartea la editurã, Ioana nu mai era labibliotecã. Ne-am mai întâlnit o datã fugitiv pestradã, cu gândul nerostit din partea mea la altecolaborãri, fãrã sã bãnuiesc prezenþa bolii care îi va frânge in tempestiv cursul vieþii.

Toamna, Ioana nu s-a mai întors la ceade-a doua casã, la bibliotecã. Se pare cã destinulîi hãrãzise o altã casã... Nu o mai puteai vedeatrecând discretã, parcã cerându-ºi scuze, prinsãlile bibliotecii.

Intrigat de îndelungata-i absenþã, i-amscris un e-mail în 22 septembrie la care mi-arãspuns cu deli cateþea care o caracteriza. Spera,cu o liniºte ºi o înþe lepciune de curând do bân -dite, cã vor veni zile ºi mai bune pentru ea.Astfel cã, dupã câteva amãnunte le gate de boalasa, îmi scria: „Ceea ce mi se pare foarte im por -tant, însã, este cã am învãþat – în sfârºit! – cã totceea ce primim în viaþã trebuie acceptat cu dra -goste ºi recunoºtinþã. Dumnezeu ºtie ce ne estecu adevãrat de folos. (Mã rog sã mã pot menþineîn aceastã atitudine). În funcþie de cât îmi va fiîngãduit, intenþionez sã-mi iau un concediu câtmai lung. Mi-ar face plãcere sã vã întâlnesc, întot -deauna am avut ceva de învãþat de la dum nea -voastrã. Poate cã va veni ºi ziua aceea cândva”.

Dar ziua aceea n-a mai venit. În mijloculiernii a cãzut pe neaºteptate vestea cã Ioana aplecat la întâl nirea cu eternitatea… A plecatprea devreme sã-ºi întâlneascã soþul, lãsându-ne imaginea unei fiinþe de o mare probitate moralãºi intelectualã, dar ºi un gol în suflete pe caredoar timpul, indiferent ºi implacabil, îl va facesã disparã. Pentru noi cei, care doar am cu nos -cut-o, nu ºi pentru neconsolaþii ei fii…

Putem spera, însã, cã acolo unde s-a mutatIoana este mai bine pentru ea decât aici, aºa cumne în credinþeazã versurile lui Esenin: „Nu-l je -liþi pe cel ce moare/ Pe cel dus pe vânt ºi ploi/Acolo-ntre lãcrimioare/ E mai bine ca la noi!”

IUNIE 2013 77

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

A trecut un an…În memoriam, ac a de mi cian Flo rin Constantiniu(8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012)

O prietenie care mã onoreazã

Constantin GOMBOª

Sunt momente în viaþã pe care nu lepoþi uita. ªi nu vrei sã le uiþi. Aºacum este pentru mine, despãrþirea de

cei dragi. Nu mã pot împãca în nici un fel cugândul, cã „prietenul meu din Capitalã” a trecutla cele veºnice, în Vinerea Mare a anului trecut(13 aprilie 2012), când mai avea un an pânã laîmplinirea vârstei de opt decenii. Este vorba, încazul meu, de academicianul Flo rin Con stan -tiniu, de care mã leagã o relaþie specialã din anul 2006. Am purtat o bogatã corespondenþã cuacesta. Este posibil ca, în viaþã fiind, întrebat,academicianul Flo rin Constantiniu sã nu fi ac -ceptat, poate chiar ºi dupã moartea sa, sã-i fietipãrite scrisorile sau alte acte similare, pe care,în principiu, le considera prea personale, ca sãfacã obiectul uzului comun. Este posibil, nul-am întrebat niciodatã ºi nici nu mi-a trecut prin gând aºa ceva, cât el a trãit. Dar, toatã co res -pondenþa cu domnia sa, o pãstrez cu sfinþenie ºire spect, ca pe o comoarã dragã sufletului meu ºipe care, uneori, când mã apucã dorul de el, lerecitesc cu multã plãcere. Dacã o fac acum, suntcâteva mo tive în acest sens. Mai ales cã dupãmoartea sa, s-a aºternut prea multã tãcere, deparcã nici n-ar fi existat în istoriografia ro mâ -neascã un asemenea erudit. ªi-a dorit, ºi a reuºitîn mare mãsurã, sã ducã o viaþã cât mai ferit de„gura lumii”, cu toate cã apariþiile sale pe pos -turile de televiziune ºi în presa de specialitate aufost dese ºi mult aºteptate de iubitorii de istorieºi adevãr, dupã vâltoarea evenimentelor din De -cembrie 1989. Ca om, dat fiind statutul sãu deac a de mi cian ºi istoric de primã mãrime (aca -demicianul Rãzvan Theodorescu rostea, la 16aprilie 2012 la Cimitirul Militar Ghencea III:„Este pentru cultura românã o pierdere uriaºã.Flo rin Constantiniu era cel mai im por tant istoric al acestui mo ment în România, un om de ofrumoasã ºi amplã culturã, cu un caracter in tran -si gent, care-ºi spunea opiniile curajos. Rãmâneun model al istoricului, rãmâne un model alintelectualului român. Din pãcate, oameni pre -cum Flo rin Constantiniu îi poþi numãra pe de -

gete.”), nu-ºi mai aparþinea, era – ca sã mã exp -rim metaforic – bun pub lic. Acestea, dar ºi alteaspecte, nu mã îndemnã „sã dau în vileag”corespondenþa pe care am purtat-o cu distinsulsa vant de-a lungul mai multor ani. M-a onoratcu prietenia sa, iar eu, fãrã sã so licit asta, i-amdevenit – scrisorile domniei sale o dovedesc –un fel de con fi dent. Avea multe frãmântãri inte -rioare, simþea nevoia sã le împãrtãºeascã, le

împãrtãºea scriindu-mi, uneori epistole cu tre -murãtoare. Nu-i plãcea direcþia în care se în -drepta România prin cei de la putere, era întristat de starea istoriografiei româneºti, de servilismul arãtat de aºa-zisa elitã intelectualã de dreapta,de rapacitatea oamenilor politici. Subliniaîntr-un interviu „Situaþia catastrofalã în care seaflã astãzi România are, ca sã spun aºa, doiresponsabili, în afara crizei mondiale: clasa po -liticã ºi masa poporului român. Clasa politicãpostdecembristã nu a avut – indiferent de partid– nici un proiect naþional. A avut în schimb, ununic gând: sã se cãpãtuiascã. S-a repezit asupraRomâniei cu singurul gând al îmbogãþirii. Oa -menii politici au acþionat ca niºte vandali,distru gând ºi jefuind totul. Mongolii, ungurii,turcii, nemþii, ruºii nu au fãcut românilor atâtarãu, cât au fãcut politicienii postdecembriºti îndouã decenii. Când, peste ani ºi ani, se va scrie

78 IUNIE 2013

MAI

RO

ME

M NI

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Acad. Flo rin Constantiniu împreunã cu autorul

istoria timpurilor de azi, «nu vor ajunge bles -temele» pentru a-i condamna pe cei care aufãcut ca România sã rateze o mare ºansã deafirmare ºi bunãstare ºi sã fie adusã la sapã delemn.” (Jurnalul Naþional, anul XIX, nr. 5898,18 aprilie 2012.)

Rãspunzându-i, încercam sã-l liniºtesc,sã-i fiu alãturi, fãrã a declara o compasiuneaparte faþã de persoana sa. Iatã ce-i scriam, prin -tre altele, la 27 au gust 2007: „Vã mulþumesc dininimã pentru scrisoarea Dvs. Nu ºtiþi ce imensãbucurie mi-aþi produs, reluând corespondenþa.Mã rog la Bunul Dumnezeu sã vã dea sãnãtate,Dvs. ºi fiului Laurenþiu, în orice lãcaº de cult din þarã intru. Aºa cum se obiºnuieºte în neamulnostru creºtin de la începuturi. Fac acest gestpentru cã vã cunosc drept un luptãtor per se -verent ºi tenace pentru cunoaºterea ºi salvareade intruºi a istoriei neamului. Sunt alãturi deDvs. ºi ca mine, mulþi alþii. Nu ºtiu de ce acestneam care-ºi poartã cu demnitate crucea, esteatât de hulit ºi umilit de impostori în prezent, dela cei veniþi din afarã, pânã la mai tinerii «ana -liºti politici» ºi, vezi Doamne, «istorici» fãrãoperã. Dar existã, undeva, o platã cereascã ºipentru ei. Toate la rândul lor!”…

Doar ºapte ani ne despãrþeau ca vârstãbiologicã, domnia sa fiind nãscut la 8 aprilie1933, în Bucureºti, iar eu în anul 1940, la 31martie 1940, în comuna Ciceu – Giurgeºti, dinfostul judeþ Someº, an de grea cumpãnã pentrudestinul Neamului Românesc, fa milia mealuând calea refugiului. Eram, ca sã zic aºa, camdin aceeaºi generaþie (tatãl acestuia, colonelulintendent Constantiniu D. Constantin, în de pli -nea funcþia de ºef al intendenþei Forþelor Ae -riene Militare pe frontul din Est, iar tatãl meu,sergentul refugiat din Ardealul de Nord,Constantin Gomboº din Regimentul 6 PionieriAlba Iulia, a luptat la Sta lin grad ºi pe Frontuldin Moldova pânã în au gust 1944, cãzând pri -zonier la ruºi, unde a suportat viaþa de lagãr pânã la 1 mai 1949), care am ºtiut ce înseamnã rãz -boiul, noua ocupaþie sovieticã, regimul impus în ºcoalã ºi în viaþa de toate zilele (pâinea neagrãpe cartelã, îmbrãcãmintea pe puncte, ardereacãrþilor „com pro mise” ale generaþiilor de in -telectuali din trecut º.a.). În mod cert, între nois-a legat o prietenie sincerã, putând sã-i înþelegmai bine zbuciumul sãu in te rior, rãspunzând cuconºtiinciozitate scrisorilor primite. Eram în -

grijorat când nu-mi rãspundea, uneori, perioademari, din varii mo tive, la scrisori. Pe neaºteptates-au adunat mai multe scrisori, un epistolar cemã onoreazã în cel mai înalt grad. Mi-am în -trebat conºtiinþa: dacã le pub lic, împietez me -moria sa? Dacã nu le pub lic, cât eu mai trãiesc,ce rezolv prin aceasta? M-am consultat înaceastã privinþã cu istoricul Aurel Pentelescuprin intermediul cãruia (îi mulþumesc pentruges tul nobil fãcut) l-am cunoscut pe domnulacademician Flo rin Constantiniu la Ploieºti, laSe siunea ºtiinþificã organizatã de Universitateade Petrol ºi Gaze, cu tema „1916 – Un an ho -tãrâtor pentru istoria românilor”, din 28-29 iulie2006. M-a sfãtuit sã le pub lic cu atenþia cu -venitã. Cred cã publicând corespondenþa mea cu acad. Flo rin Constantiniu, la un an de la trecereasa în ne fiinþã, nu sãvârºesc un act necugetat, ciofer posteritãþii o laturã mai puþin cunoscutã adistin sului istoric ºi om de culturã, ca fiinþãumanã în primul rând, cu temeri ºi spaimespecifice unei persoane în vârstã, singur aproape ºi suferind car diac de mai mulþi ani. Istoria mãva judeca pentru gestul meu. (Într-o convorbiretelefonicã, întrebat de mine dacã pot sã folosescco res pon denþa cu Domnia Sa în lucrãrile mele,acesta mi-a spus: fãrã nicio problemã). Pentru cã a fost doar un haz ard al împrejurãrilor cã miemi-a scris, iar eu, cel puþin cât mai am de trãitîmi spun cã am datoria sã ofer urmaºilor aceastãcorespondenþã, poate singura pe care a purtat-ocu cineva în aceºti ultimi ani ai vieþii sale. Nu eusunt im por tant în aceastã relaþie, ci omul ºi sa -vantul Flo rin Constantiniu, pe care BunulDumnezeu mi l-a scos în cale. Drept urmare, lascititorului libertatea de a mã condamna sau nupentru gestul meu. Dat fiind timpul scurt deredactare a cãrþii, autorul îºi cere scuze cã n-aputut identifica toate activitãþile eruditului cãr -turar, de-a lungul existenþei sale. Suntem con -vinºi cã o va face Secþia de Istorie ºi Arheologiea Academiei Române, fa milia ºi cei care l-aucunoscut mai bine. Meritã atâta atenþie !

P.S. Rândurile de faþã vor face parte dinvolumul In Memoriam, ac a de mi cian Flo rinCon stantiniu (8 aprilie 1933 – 13 aprilie 2012).Corespondenþã ºi însemnãri capitolul I, care vavedea lu mina tiparului, la Timiºoara, în aceastãvarã.

IUNIE 2013 79

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

MAI

RO

ME

M NI

ROMÂNI ÎN LUME

„N-am sã mã miºc din turnul de veghe al Patriei mele”

Interviu cu scriitoarea ºi jurnalista Maria Di ana Popescu, redactor ºef adjunct al revistei Agero, Stuttgart

Col. (r) dr. Ion PETRESCU

Maria Di ana Popescu – o publicistã tenace, cu con -vingeri deloc convertibile, care vede, din Stuttgart,imperfecþiunile societãþii româneºti, pe care le

încondeiazã, cu tal ent, în filipice cu succes la conaþionalii ce îºidoresc o Românie unitã ºi demnã.

Cum se vãd din Germania îndoielile românilor? Ce per cepþie– alta decît cele cunoscute acasã, rod al poziþiilor politice ºicampaniilor de presã, cu þinte clare – existã la cineva care aparþine,prin naºtere, spirit ºi speranþe, naþiunii române, dar trãieºte în centrul Europei? Rãspunsuri mul ti ple, într-un interviu ce dezvãluie opersonalitate puternicã. Cu dragoste de þarã.

Maria Di ana Popescu este o conaþionalã care mi-a atras a tenþiaprin comentariile acide, dar inteligent argumentate, pu blicate în for matelec tronic, cu im pact în reþelele de socializare, pe Internet.

Întrebãrile mele au primit rãspunsuri mar cate ºi de afir maþii lacare nu subscriu, precum aceea vizînd ºansele reu nificãrii celor douã state româneºti.

Nu am cenzurat nici opiniile sale mai dure, pentru simplul motiv cã este bine sã cunoaºtemºi puncte de vedere care ies din tiparul gîndirii mediatizate, cu obstinaþie, pe diferite canale me -dia, din raþiuni lesne de înþeles.

Am respectat ºi ortografia pe care Maria Di ana Popescu o promoveazã prin editorialele ºicronicile sale. Ea fiind o româncã, care ºtie ex act în cine crede, de ce ºi cu ce ochean percepeviitorul naþiunii din care face parte. Ca o luptãtoare.

Tot ce-i românesc nu piere!

Ion Petrescu: Ce cautã o fiinþã eu ro pea nã,de sorginte românã, la Stuttgart, în Ger mania,unde pare izolatã într-un turn de fildeº, din carerãzbat – spre lumea limbii natale – poeme, dia -loguri mai puþin previzibile ºi irizãri mai degrabãspecifice unei existenþe tipice altei planete, aceeaintangibilã, luminoasã, fas ci nantã, din sufletulfiecãrui pãmântean?

Maria Di ana Popescu: Tot scotocind du pãdate imediate ale conºtiinþei europene, m-am opritla Agero, Stuttgart, ca într-o librãrie uriaºã, ca sãpot gusta dinlãuntru ºi dinafarã gustul provocãrii.Oricît de im per sonal, oricît de me canic ar fi jocul

din turnul de fildeº, încerc sã-l investesc cu virtuþipe care însãºi definiþia lui le ex clude: conversiaconºtiinþei în agent uni ver sal, putere moralã res -ponsabilã de circulaþia „no durilor ºi semnelor” înlume ºi de întorsãtura ce o vor lua. E o nebunie sã-ºi închipuie cineva cã adevãrul stã în alegere, iarfuncþionarii eu ropeni sînt niºte au to mate, care ex -citã con tinentul cu lozinci din Pascal.

Din turn pot coborî nevãzutã în vîltoare, potrãsfoi alminteri conºtiinþa întrebuinþatã de unelecivilizaþii, ca felinar de luminat gunoiul, pot privimai bine bordelul de la etajele su perioare ale Curþiiºi ºerpii unor specii strãine, care îºi pun puii verziîntre frunze ºi nu mai privesc înapoi, cînd pomiiromâneºti scapã fruc tele pe pãmînt ºi niciunul nu se

80 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

apleacã sã le ridice. ªi-atunci? Nu e o greºealã sãcrezi cã diavolii din turn sînt ateiºti! Ei cred înexistenþa lui Dumnezeu, dar luptã împotriva Lui.Sã mã fi rãtãcit unde nu trebuia? Dar oare Platon nu era un sculp tor rãtãcit în filosofie? Bine ar fi dacãspaima nu i-ar re duce pe compatrioþi la ano nimat,arãtîndu-le neputinþa.

Iatã de ce nu mã amãgesc cu iluzia cãGermania ar aparþine, ne im plicat, neºtiutor, „alteiplanete”. Ei au un Goe the, noi, cu nimic mai prejos, avem un Lu ceafãr Eminescu, ºi tot ce-i românescnu piere! Moscopol spunea asta.

Chiar dacã duhul anarhic al puterilor occi -dentale simte plãcerea sã cojeascã, din temelii, fiin -þa noastrã naþionalã, va veni vremea cînd îºi vornetezi ruinele, iar bogãþiile statelor de sub scarauniunii, nu se vor mai curge în vasele danaidelor.Cum sã nu mã mînii? ªtefan Cel Mare a fãcut dincreºtinism forþa moralã a Mol dovei, Bãlcescu a datcea mai sãnãtoasã con cepþie po lit ico-creºtinã, ast -fel ca noi, con tem poranii, sã nu acceptãm ideea cãdomnul lumii e dracul ºi nu Dumnezeu.

Revanºa nemuririi

I.P.: Revista electronicã Agero este un me -teorit publicistic, un website cu un pub lic þintã clar, sau un suport elec tronic pentru stãri de spirit des -tinate celor ce preþuiesc demnitatea necesarã co -mu nitãþii românilor?

M.D.P.: Revista de culturã ºi atitudine aromânilor din afara graniþelor, una dintre cele maivechi publicaþii de gen, ale cãrei baze au fost pusede cunoscutul eseist ºi poet Lucian Hetco, „Ro -mânul planetar”, cum i se mai spune, Agero este oatmosferã culturalã de lung metraj, o lume de relaþii spirituale asemãnãtoare cu lu mea Neranþulei luiPanait Istrati. Într-o vreme a atrocitãþilor ºi a indi -ferenþei, Agero comunicã prin vocea credinþei înspaþiul românesc po tenþator, în matricea saculturalã.

Mizînd pe dezgheþ ºi deschidere, spre zo neale adevãrului, pãstrînd românismul cu va lorilesale în imediata apropiere, Agero este punte spi -ritualã între românii de pe meridiane. Importantãsursã de documentare ºi de in for mare asupra rea -litãþilor. Aºa cum Florenþa pe rioadei Medici a rã -mas în istorie, prin Ac a de mia oamenilor de erudiþie ºi de tal ent, sper ca fe nomenul Agero sã-ºi pri -meascã revanºa ne mu ririi. Vremea trece, culturaneamului rãmîne, traiectoria revistei Agero nu poa -te fi asemuitã cu cea a meteoriþilor care se mistuieîn hãuri.

României i s-a dat brînci în fresca vînãtorilor de resurse

I.P.: Aþi fi putut sã nu mai priviþi spre þarã,sã nu mai scrieþi pentru conaþionali, sã ignoraþi osituaþie postdecembristã cu evoluþiile cunoscute.De o vreme vã citesc cursivele, edi torialele,

filipicele. ªi mã întreb de unde, totuºi, atîta cu -noaºtere, la nivel de detaliu, a unor împiedicãrioficiale ºi spaime individuale, de acasã?

M.D.P.: Îndrãgostitã de þarã în sensul si -tuãrii naþionale, în cel al întoarcerii la închiderea de acasã, care trebuie deschisã, nu pot fi parte a unuijoc de raportãri pur teoretice. Existã Patrie, trebuiesã existe acel pa tri o tism care sã de pã ºeascã liniamanifestã a ideologiilor stîn je ni toare ºi nefaste. Dinin te rior, patriotismul se aratã nu ca o structurã deelemente inter ac þio nînd dinamic, ci ca o fiinþã slã -bitã, luptîndu-se cu sine pentru sufixul din coadã.

Teritoriul patriotismului, defriºat dupã lo -vitura de stat din 1989, a fost cultivat cu exerciþii de teorie, pre text al predicãrii unei „mo rale” strãinerãdãcinilor româneºti. Astãzi, cînd in formaþia cir -culã cu viteza gîndului, e uºor de alcãtuit, fie ºi depe un versant, o imag ine holo graficã la nivel dedetaliu. O simplã privire arun catã asupra istorieinaþionale ºi vom vedea pe fondul Patriotismului unimens tablou de fapte, de trepte ºi schimbãri, ma -joritatea avînd drept scop realizarea unor þeluri sauidealuri spirituale înalte. Tenebrele colonialismuluimod ern ºi aºa- zisa unitate europeanã folosesc isto -ria noastrã drept un obiect, în jurul cãruia se þescomploturi ºi fantezii distructive. României i s-adat brînci în fresca cuceritorilor ºi vînãtorilor deresurse.

Pe celãlalt versant, în contextul in te gra tor,ignorarea clivajelor care þin de unitatea na þio nalã,în favoarea unor pacte maculate înfãptuite princomplicitatea guvernelor postdecembriste, au im -pus o nouã versiune de pa tri o tism: pa triotismul caservitute. Iar o patrie în sclavie nu mai are un destinpropriu.

Cu atît mai mult cu cît niciun Manole de lacîrmã nu mai e dispus sã-ºi îngroape în var ºi piatrãfemeia, Patriotismul stãruie cu ne vi no vãþie pe con -trasensul bule var dului cap i tal ist, aºa cum a scãpatdin flãcãrile loviturii de stat, din decembrie 1989,cu rãni ºi arsuri ce par sã nu se mai vindece. Dacã aº fi ministru al educaþiei, atunci aº crea de îndatã ocatedrã de pa tri o tism ºi una de unitate naþionalã.

Puterea ºi opoziþia se toarnã ºi se înghiontesc de 23 de ani

I. P.: Care sunt, din perspectiva dumnea -voastrã publicisticã, simptomele neg a tive la ni -velul clasei politice din România? Ce odi fe renþiazã pe aceasta de politicienii germani?

M.D.P.: De pe „Goagãl”, de la televizor saude la „succesurile” din Parlamentul Eu ro pean, ro -mânul a învãþat pe de rost simptomele ºi bolileactivistului cap i tal ist autohton: au tism, sferto doc -tism, corupþie, imoralitate, par ve ni tism, para noiaindividualã sau de grup. Poli ticianul nostru e plinde gargarã, însurat, avar, posesiv, incult, vînzãtorde gogoºi, ateu, plictisit de viaþa de cuplu sau di -vorþat, membru al unui clan mafiot, cu ogoare,

IUNIE 2013 81

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

tractoare, masterate, fer me, puºti, pistoale, doc to r a -te, pãduri, am bar caþiuni de lux, conturi, domenii devînãtoare. Unii nici nu ºtiu cine sînt. Fac traseul cusîrg, de la un partid la altul, din opoziþie la putere ºiinvers. Vrãbiile doar la mãlai trag. Culmea, nu facniciodatã gripã aviarã. Vînãtorii îºi pun sin guri vrã -biile pe gard, ºi ce noroc!, tot ei le îm puºcã.

Puterea ºi opoziþia se toarnã ºi se în ghion tesc de 23 de ani. Probabil ºi dupã ce vor muri exem -plarele vor bîntui Parlamentul României ºi vor apã -rea în fiecare zi la televizor. Pe cît de întunecaþi laminte ºi vînzãtori de neam se aratã, pe atît mã simtmai neputincioasã în simplitatea protestului meu!Marea dramã a României este cã alegerile rotescbãieþii deºtepþi între ei. Pur tãtorii de man date aufãcut din Þara mea ceea ce li s-a cerut: o colonie cuoameni nefericiþi. Co rupþia fãrã sfîrºit, distrugereaeconomiei, si gu ranþei sociale, învãþãmîntului, sã -nãtãþii, lipsa ve niturilor sigure, discriminarea ce -tãþenilor fãrã venit, jaful con stant asupra pensiilorºi sala riilor, asupra istoriei, culturii ºi tradiþiei strã -moºeºti, manipularea prin intermediul mass-me dia,sînt grave atentate la fiinþa neamului ro mânesc.

Înclinaþi spre imag ine, putere ºi „co mu ni -care” – poate pentru a arãta cã au învãþat ceva dinistoria lor, politicienii germani par a fi plã mãdiþi laºcoala politicã a superficialitãþii. Însã nu trebuie sãignorãm faptul cã Germania a renãscut din pro -pria-i cenuºã, din ruinele celei mai teribile con -flagraþii a omenirii. Sigur, nu de la sine, ci prinefortul poporului ger man con jugat cu sprijinul Un -chiului Sam, pentru a face în ciudã Kremlinului.Astãzi, cea mai mare eco nomie a zonei euro ºi unadintre þãrile cu cele mai sta bile finanþe, aratã cudegetul, dispune, trage de urechi. Fiind o puternicãlocomotivã europeanã, care îºi adaugã pe ri odic cîte un vagon cu marfã, apãrarea intereselor naþionale eo temã majorã pe agenda lor politicã. ªi totuºi, diniubirea Germaniei pentru Europa, criza prin caretrece uniunea monetarã s-a prelungit ne permis demult.

Aº iniþia un ref er en dum în „cele douã Românii”

I. P.: Cum vã raportaþi la cel de-Al Doilea Stat Românesc, republica inventatã de sovietici, între Prut ºi Nistru? Este o himerã comparareaprocesului de unificare al R.F.G., cu R.D.G., cuacela, dezirabil, necesar ºi previzibil, al reu -nificãrii celor douã maluri ale Milcovului deazi? Dacã aþi fi numitã în fruntea unui min is teral reunificãrii, precum existã o instituþie deacest gen, în Coreea de Sud, ce proiecte, pla -nuri, intenþii aþi promova?

M.D.P.: Istoria celor douã state româneºti ºia celor douã state ger mane trebuie privitã dife -renþiat. Cum diferenþiate au fost ºi ra por turiledintre fiecare „pereche”. Perioadele de separare au

fost ºi sînt de asemene diferite, la fel ca ºi con -juncturile ce au generat separãrile. Dacã R.D.G. afost secþionatã de la Heimat cî teva decenii, rupturacelor douã state româneºti du reazã de douã secole,timp în care structura populaþiei a suferit meta -morfoze deloc de neglijat.

Primul rapt teritorial rusesc, cel din 1812,apoi Pactul Hit ler - Sta lin ºi urmarea diabolicã, ulti -matumul sovietic din 26-28 iunie 1940, ca tastrofade la 23 au gust 1944, care a favorizat, fãrã echivoc,ocuparea Þãrii, dar ºi apãsarea cizmei sovieticevreme de decenii, au culminat cu inabilitatea ma -rionetelor instalate la putere în România, atît dupãrãzboi, cît ºi dupã 1989. Ce poate oferi, acum,Bucureºtiul României Mici de dincolo de Prut ºiromânilor de acolo?

ªi apoi, clasa politicã româneascã, pre ocu -patã de aderare, par don de supunere la or ganizaþiipolitice euro-atlantice a abandonat orice preo cu -pare serioasã, în ceea ce priveºte interesul naþionalºi reunificarea. Ipotetic, dacã mi s-ar încredinþaconducerea unei instituþii al cãrui scop ar fi ºter -gerea graniþei artificiale, aº ter nutã pe hartã, cu cre -ionul de tîmplãrie, de cãtre Molotov, aº iniþia unref er en dum în „cele douã Românii”, din stînga ºidin dreapta Pru tului, al cãrui rezultat sã fie, „ne -lucrat” pe cal culatoare. Abia dupã aceea dorinþa arputea fi luatã în considerare ºi transformatã în reali -tate.

Sã nu ne amãgim, însã. În contextul nouluiDik tat de la Bruxelles, al noilor pacte, nici SUA,nici Rusia, nici Germania, nici Uniunea Euro peanãnu gireazã ideea.

Din pãcate, diplomaþia româneascã nu mai ecea din vremea lui Titulescu, nici mãcar cea de pînã în 1989. În conjunctura în care Înalta Poartã de laBruxelles a impus regio nali za rea/federalizareaÞãrii, iar corbii iredentiºti stau sã ciuguleascã dintrupul ei, e greu de presupus cã cele douã maluri ale Prutului se vor reuni curînd, pentru a reîmplinidorinþa Neamului Românesc.

Un di a log al surzilor

I. P.: Germania a gãsit o cale a re con cilieriiistorice cu Franþa. România a fãcut paºi com -parabili – ca þarã membrã a NATO ºi a UniuniiEuropene – în relaþia cu Ungaria. ªi totuºi, puseuri de sorginte revanºardã, se mai manifestã, pe ri odic, la Budapesta. Care este opinia dumneavoastrã, înaceastã privinþã?

M.D.P.: Situaþia dintre cele douã state occi -dentale Germania-Franþa nu poate fi com paratã cucea dintre România ºi Ungaria. Dacã primele douãurmãresc ºi respectã anumite re guli stabilite decomun acord, dezinteresul con ducerii Românieieste net surclasat de obstinaþia iredentiºtilor ma -ghiari de refacere (?) a im pe riului Sfântului ªtefan.Prin guvernele sale anti naþionale ºi maºinaþiunileU.D.M.R. (oficial, uni une culturalã, nu partid pol i -

82 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

tic), România a cedat moºtenirea Gojdu în favoarea Ungariei, a acordat privilegii, nu drepturi, etnicilorma ghia ri din România. „Garda Maghiarã” – or -ganizaþie extremistã, rasistã ºi xenofobã, interzisãîn Un garia – ºi alte formaþiuni paramilitare îºi facde cap pe teritoriul românesc, nestingherite ºi subprivirile îngãduitoare ale guvernelor româneºti.Primul ministru al Ungariei ºi alþi reprezentanþioficiali ai þãrii vecine ºi „prietene” îºi per mit pre -siuni impardonabile ºi inacceptabile în re laþiile in -terstatale, fãrã a fi contracaraþi de ofi cialitãþile ro -mâneºti. Autoritãþile de etnie ma ghiarã sfideazãlegile ºi Constituþia României. ªi iarãºi batem sprediplomaþia noastrã, care pune pe tapet un di a log alsurzilor. Relaþiile noastre externe sînt regresive, dacãnu cumva au stagnat.

Peste toate acestea, Uniunea Europeanã, noua Uniune Sovieticã, cum a denumit-o isto ricul CorvinLupu, priveºte impasibilã, adaptînd eve nimentelecunoscutului adagiu latin: „Di vi de et impera!”

Amintesc în con text mesajul Þarului Pu tin:„În Rusia trãieºte poporul rus, iar poporul rus nuadmite nici un afront al unei minoritãþi; acesteatrebuie sã respecte Rusia, pe ruºi ºi le gile fãrã sãcearã favoruri speciale sub pretextul cã sunt discri -minaþi; cine face astfel este invitat sã pãrãseascãimediat Rusia! Nu Rusia are ne voie de minoritãþi,ci ele au nevoie ca Rusia sã-i primeascã, sã le ofereadãpost, locuri de muncã ºi hranã; în Rusia traiescdoar ruºi!” Mo ra li zator, nu? Ca sã nu iau bucata depîine de la gura analiºtilor, las problema în seamalor. Cert este cã în istorie am înregistrat momentemult mai dramatice. Acesta este doar un impas.

Noi anexe se crete?

I. P.: Berlinul a gãsit o cale pragmaticã, de a menþine un di a log cu Moscova. Nu acelaºi lucru sepoate spune despre raporturile Ro mâniei cu Fe -deraþia Rusã. Ce ar fi de fãcut pentru depãºirearealã a unei adversitãþi tacite, a unei neîncrederivizibile, cu consecinþe la ni velurile pol i tic ºi eco -nomic?

M.D.P.: Probabil un di a log fondat de Vla di -mir Putin pe nos tal gia dupã Germania de Est, ºtimnoi de ce! Are amintiri plãcute, din cei 5 ani pe -trecuþi la Dresda. Deºi afirmã cã nos tal gia e se -cundarã ºi cã relaþia se construieºte pe baze noi,rãmîn un Toma necredinciosul. Sã fim obi ectivi,revenirea lui Vladi mir Putin la Kremlin a fost pri -mitã cu dezamãgire la Berlin.

Dupã o tãcere de plumb pe axa Mos cova -Berlin, cînd Putin nici n-a vrut sã audã de anu mitecereri ale cancelarului ger man (eliberarea luiMihail Hodorkovski, fostul magnat al pe trolului ºiri val al lui Putin, aflat de ani buni în închisoare saupoziþia Rusiei faþã de criza din Siria), cînd însuºi el, Þarul, o considera pe Mer kel vasalã americanilor ºi o acuza cã a cedat presiunilor Americii, blocîndaccesul com pa niilor ruse la anumite contracte.

„E posibil sã nu ne înþelegem cu privire laanumite lucruri, dar vom încerca sã ajungem la uncompromis ºi cu siguranþã cã nu va exista, între noi, atmosfera durã despre care se vor beºte”, a spusPutin. Aºadar, un compromis.

I.P.: Sã fie vorba cumva de o nedeclaratãversiune modernã a Pactului Mo lotov - Ribben -trop?

M.D.P.: În 1939, trupele sovietice defilaucot la cot cu trupele naziste, la Brest-Litovsk, apoicunoaºtem ce s-a întîmplat. Interesant de vãzut ar fi posibilele noi anexe se crete ale acestuia.

Germania ºi Federaþia Rusã, douã mari pu -teri economice ºi militare ale momentului, au inte -resele lor, care, in de pend ent de voia noastrã, voraduce atingere României.

„Am impresia cã mã aflu în pragul anului1940...”, afirma profesorul Dinu C. Giurescu, com -pletînd fi del imaginea României de azi.

În ceea ce priveºte axa Bucureºti - Mos cova,bîntuitã de fantoma neîncrederii, resetarea rela -þiilor ar putea fi fãcutã prin douã chei: te zaurul ºiacea parte mare ºi frumoasã din Vatra Moldovei,precum o numea Luceafãrul poeziei româneºti.

Cele douã chei menþin uºile închise ºi azi,dar ºi o evidentã iritare la Moscova, mai ales dupãce Adunarea Parlamentarã a C.E. a reco mandatRusiei sã respecte anumite anga jamente.

Românismul e marginalizat

I. P.: Existã o percepþie deformatã, pe tãrâm ger man, despre românii care vin acolo. Cum sevede de la Sttugart retuºarea necesarã a relaþieibilaterale, dintre Germania ºi România, astfelîncât conduite individuale, deloc civili zate, sã nufie atribuite, prin exagerare, tuturor celor care aupaºaport românesc?

M.D.P.: N-avem ºanse prea mari cu di -plomaþia noastrã. Cînd ni se cere ceva, dãm ºi pedeasupra, fãrã sã pretindem nimic în schimb. Amdeschis porþile invaziei strãine în toate un gherele.Asta era prevãzutã în planul loviturii de stat. Sãluãm marfã sclipitoare din afarã, unde erau stocuriuriaºe. Ne-au înghesuit la noi acasã, ne-au aruncatpeste bord de la hore pînã la gãini, recolte ºi fi -losofie. Cosmopolitismul era negat înainte, acumromânismul e marginalizat. Re tuºarea nu va fi luatã prea curînd în calcul, atîta timp cît sîntem trataþi cao þarã de sub scara Puterii europene.

Cancelarul ger man nu favorizeazã pe ni meni mai mult decît i-o cer propriile interese, potrivitcãrora imediat face stînga-împrejur ºi „Angelamer ge mai departe”, cum era titlul unui film ro -mânesc, în regia lui Lucian Bratu.

„Dacã voi nu mã vreþi, eu vã vreau”, ca sã vãîngenunchez în fiecare zi, iatã optica.

Cînd în Sa hara vor fi piste de schi ºi eschi -moºi, iar în Antarctica vor creºte portocali ºi mã -

IUNIE 2013 83

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

slini, atunci va începe lucrul la imaginea noastrã înlume, extrem de ºifonatã, de cãtre specimenele care au ruinat poporul român, aºe zate confortabil înjilþurile statului.

În loc sã cultive, peste graniþã, româ nis mul ºi valorile sale, patriotismul ºi unitatea na þionalã, s-au grãbit cu epoca pseudovalorilor, unde cultura,ºtiin þa, moralitatea, credinþa, dez voltarea perso na -litãþii umane sînt vise urîte ale Puterilor capitaliste.Dezmãþul face toþi banii.

Ar trebui sã mulþumim I.C.R. ºi vechii gãºti,cu pantalonii în vine, cu prohabul des cheiat sau cupoalele ridicate, vulgari, dez gus tãtori, plãmãdiþi înlaboratoarele pornografiei ºi traduºi în zece lim bi,pe banii noºtri, ca sã facã imag ine „bunã þãrii”,premiaþi orbeºte de Ac a de mia Românã. „La o re -voluþie, eroii mor ºi gunoaiele ies la suprafaþã”,spunea Nicolae Iorga.

Iatã, timp de 23 de ani, gunoaiele au stîn jenitimaginea României, în faþa ipocritului Oc ci dent,care a fãcut un imn din „lozinca” discri minãrii.

Dar cînd a simþit hoardele cerºetorilor ºi ho -þilor þigani la el acasã, Occidentul a uitat de de -mocraþie. I-a urcat în avion ºi i-a trimis retur.

Pe actele lor fiind înscrisã cetãþenia ro mânã,au to mat s-a extins percepþia negativã asu pra tu -turor românilor. În mod deliberat, mass-me dia ace -luiaºi Occident a trecut sub tã cere infracþiunile de -lic venþilor autohtoni, exa gerîndu-le premeditat peale celor proveniþi din România, fie ei români sauþigani.

Pe rînd, Italia, Franþa, Spania au rupt ºi mo -totolit propriile declaraþii populiste, luînd mã suridiscriminatorii cu românii.

Aus tria, Germania ne privesc ca pe niºteunitãþi de muncã ieftine, iar Marea Britanie ºiOlanda dau cu „epopeea” spaþiului Schengen depãmînt, cînd vine vorba despre noi. Cum peste totîn lume „legile sunt doar pentru cãþei, nu ºi pentrudulãi!”

Aºadar, bine aþi venit, dragi români, în erasclaviei moderne! Diplomaþia româneascã a fãcutarmistiþii proas te, cînd exista ºansa altora de tre -buinþã na þionalã.

Ni s-a vîndut independenþa pe libertãþi dez -mãþate ºi anarhice. Au curs sudorile de pe noi ca sãavem o industrie doldora, iar „di plomaþii” noºtri,de deºtepþi ce sînt, au dez membrat-o piesã cu piesã. Halal liberare!

Aºa încolþitã, din toate pãrþile, mã simt utilã

I. P.: Ce nu v-am întrebat ºi aþi fi dorit sã semai ºtie despre proiectele dumneavoastrã de viitor?

M.D.P.: Deºi nu se vãd indicatoare sausensuri unice spre viitor, merg într-acolo nu curesemnare, ci ca un Om care are nevoie de iz bînzi,pentru a se simþi pe de-a-ntregul Om.

Proiectele mele se aseamãnã cu un cãlãreþ,care-ºi îndeamnã calul spre locul unde douã lumi se zbat între tiranie ºi disperare, fãrã sã uit cã istoria amers în viitor ºi datoritã unor ano nimi ca mine.

Dupã circul din decembrie, mi-am gãsittrupul încã viu, întins lîngã Dunãrea albastrã.Pentru cã adîncul îmi refuzase înecul, m-a az vîrlitla mal. Uite-aºa, am ajuns în lumea mare sã vînd aer curat ºi pietre.

De atunci, ºi rãnitã ºi medaliatã, locuiesc înuniformã, într-o scorburã de mãtase ºi tot încercsã-mi vînd piatra funerarã la reducere, înaintînd pecãrarea îngustã, dintre douã prã pãstii, de parcã aºcãlca pe clape ascuþite de orgã.

Uneori merg ca o dansatoare, prin bîlciulaglomerat de personaje sinistre, fiecare împins dela spate de muzicanþi fioroºi.

Alteori adorm în tranºee, sînt ca un pri zonierde rãzboi, cãruia i se aduce cafeaua la pat. Unprizonier are timp sã se agaþe de lumea aceasta, ca o hainã mototolitã, care nu mai þine de cald sãracilor.

Lumea aceasta, ca un conclav în care ºer -puiesc miºei, lumea aceasta trosnind ca o casã demelc prinsã sub fotoliul negru, de piele, al CaseiAlbe.

La urma urmei, evadasem dintr-o dictare lacitire ºi nimerisem în alta, cu teama cã mi-a scãpatceva de preþ, din buzunarul de la piept.

Însã nu mã socotesc de prisos. Sînt omul care trage cortina la teatrul de pãpuºi.

Mã simt recunoscãtoare cã ex ist, pre zen tulîmi e suficient, cãci pare inepuizabil, iar politicaseducãtoare.

Cu atîtea haite de politicieni, politica pro -duce propriii gropari, burtoºi – ca niºte greieri –, deprisos – ca niºte larve de cãrãbuºi.

Îmi vine sã ies la colþul strãzii, ca sã arunc lavale, cu mînie, ca pe o zoaie, haosul din þarã, pentru cã îmi e silã, pur ºi simplu, cînd stau la rînd, pentruexistenþã, la uºile unor cheflii strãini.

Promit sã fac rost de mai multã rãbdare, casã-mi pot duce mai departe protestul ºi supliciulsupravieþuitorului.

Îmi place rolul ºi n-am sã-mi schimb greu -tatea, de pe un picior pe altul, ba mai mult!

N-am sã mã miºc din turnul de veghe alPatriei mele.

Aºa încolþitã, din toate pãrþile, mã simt utilã,de parcã aº încerca, cu toate forþele mele mici, sãsalvez corabia noastrã de la înec.

84 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Herman Victorov – Din viaþa unui om oarecare

Pagini de jurnal

Elena BUICÃTo ronto, Can ada

Am avut bucuria sã fiu la lansarea vo -lumului Din viaþa unui om oa recare(Pagini de jurnal) apãrut la Editura

Ma ple Red, Pub lish ing House din To ronto, în 2012,semnat de autorul debu tant la 81 de ani, HermanVictorov. Era în ziua de 27 ianuarie 2013, la oîntâlnire a publicaþiei Observatorul din To ronto cucititorii sãi, când s-a înfãþiºat înaintea noastrã un oma cãrei personalitate puternicã s-a impus din pri mulmo ment prin statura sa mo -numentalã, prin pasul a pã sat ºi sigur, prin vocea bi ne timbratã,clarã, prin ges turi, prin aerul pe care-l degaja. Înalt, doar patrucen timetri îi lipsesc din doimetri, cu miº cãri care sur -prindeau prin dinamism pentru anii pur taþi cu des toi nicie, cupã rul alb, vâlvorit, cu sprân -cene negre, stu foa se, cu ae rulomului stã pân ºi sigur pe el,din care nu lipseau semnele decaldã o menie, totul fãcea caprezenþa sa sã fie re marcabilã.

Prima datã am auzitdes pre Domnia Sa cu maimul þi ani în urmã, de la niºteprieteni de familie care ne în -demnau sã ne mutãm la Wind -sor, fiindcã „este acolo un român, Herman Vic torov,care an gajeazã ºi sprijinã emigranþii ro mâni pri cepuþi ºi harnici ca sã lucreze în com pania sa producãtoarede cap sule tari ºi moi din gelatinã, acele înveliºuri îndouã culori, în interiorul cãrora sunt prafurile-me di -ca ment din antibiotice”. Prie tenii aceºtia ne vorbeauatunci cu mare entuziasm despre inovaþiile acestuiin giner, inovaþii care au schimbat in du stria echi -pamentelor medicale, re voluþionând in du stria depro fil, proiectând ºi con struind un nou model demaºini producãtoare de cap sule care au fãcutdintr-un em i grant în Can ada, în mai puþin de ºase anide la sosire, un multi milionar cunoscut prin in ves -tiþiile fãcute în toatã lumea, inclusiv în România.Cum copiii mei aveau deja servicii bune, nu s-auoprit mai mult la a ceastã pro punere. În urmãtorii ani,informaþiile despre suc cesele avute s-au înmulþit.Am aflat cã a vândut ºi instalat „la cheie” maºini ºi

operaþiuni de cap sule în 26 de þãri care au dus la re cu -noaºterea performanþelor ºi va lorii companiei sale, ades chis noi oportunitãþi de afa ceri ºi a ajuns unuldintre cei mai bogaþi oameni de afaceri români dinCan ada. Câteva proiecte au fost semnate chiar în faþa pri mului mi nis tru al Canadei, Jean Chre tien. Peacesta l-a însoþit în România în vizitã la Cer na vodã.Când avea 76 de ani, a vândut compania, pro du cã to -rului de cap sule Qualicaps, deþinut de cel mai mare

fond de investiþii din lume,Carlyle, în al cãrui consiliu deadministraþie se afla ºi GeorgeBush se nior. Deºi s-a hotãrât sãdedice mai mult timp fa miliei, arevenit la pre ocupãrile sale dintinereþe, îm bunãtãþiri în procesulde pre lucrare a trestiei de zahãr,spri jinit de o echipã pe care el afor mat-o.

Dupã 1989, a fost unuldintre primii in vestitori în Ro -mânia, construind câteva fa bri ciºi astfel a creat locuri de muncã.ªi astãzi, aceste maºini per for -mante sunt produse doar în douãþãri din lume: Can ada ºiRomânia. „Dacã vor echi pa men -te trebuie sã vinã la noi!”

Pânã la plecarea din þarã în 1975, a lucrataproape 20 de ani în construcþia hidro cen tra lelorelectrice de la Bicaz, de pe Valea Bistriþei, Ar geº,Porþile de Fier ºi Valea Ar geºului, pe ºan tierele deconstrucþii ale hidro cen tralelor din România, apoi aemigrat în Is rael ºi trecând prin Grecia, a ajuns înCan ada.

Cartea aceasta, pe care atunci o aveam înmânã, conceputã pe un suport autobiografic, ase -menea jurnalelor, urma sã îmi aducã noi ºi in te -resante aspecte de pe un tãrâm pe care nu pot cãlcamulþi oameni. Dar mai mult, din aceastã carte do -ream sã desluºesc printre rânduri câte ceva din re -sortul in te rior al unei persoane alcã tuite dintr-oplãmadã deosebitã, aceea a unui om nãscut pe me -leagurile României, prin vene curgân du-i sânge deevreu, construit parcã dupã tipare con cepute de ame -ricani, în piept o inimã în care în cape dragostea desemeni de pretutindeni, dar rãmânand un român ade -

IUNIE 2013 85

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

vãrat. „M-am con siderat totdeauna român. Acum, la80 de ani, ºtiu cã România este þara sufletului meu.Sã ne ajute ºi binecuvânteze Dumnezeu pe fiecaredintre noi ºi neamul nostru românesc”, noteazã au -torul.

Cartea a fost ademenitoare de la primele pa -gini. Am citit întotdeauna cu deosebit interes pa -ginile de jurnal, fiindcã aceastã spe cie literarã apartea genului memorialistic constituie o ade vãratã sursã,extrem de preþioasã, pentru cu noaº terea unei epoci, a unui climat sau a unei personalitãþi deosebite, cuefecte psihologice foar te puternice asupra cititorului. Abia aºtep tam ca lectura acestui jurnal sã-mi ofereun soi de schimb de experienþã, un fel de colaborare,sã-mi lu mi neze mai clar unele unghiuri mai um briteale vie þii. „Jurnalul este cea mai strânsã formã decola borare cu viaþa”, spunea filozoful Ga brielLiiceanu, iar cartea autorului Herman Victorov esteun strãlucit exemplu. Pentru cã nu am orgoliul unuicritic literar, eu tocmai la aceste aspecte mã voi referi cu precãdere în însemnãrile mele. Con sider cã nu secuvine sã adaug cuvinte acolo unde faptele vorbescatât de grãitor. Cele 400 de pagini ale cãrþii care pre -zintã concretizarea unui timp deja trãit, o vor facemult mai bine decât oricine. Prefaþa sem natã dedoamna Mihaela Vic to ria Ignat ne oferã ºi ea ooglindã demnã de apreciere la înãlþimea operei pre -zentate, iar mulþimea altor însemnãri sau emisiunitelevizate fãcute cu multã com petenþã, pot fi gãsitecu uºurinþã pe internet.

Cea mai recentã transmisiune de la TVR In -ter na þional a avut loc pe data de 27 martie 2013 încadrul emisiunii „Investiþii în România, Euro eco -nomia”, realizatã de domnii Sorin Bur tea ºi CristinaLeorenþ, emisiune în care au pre zentat activitatea ºicartea domnului Herman Victorov. Amploarea unuiasemenea eveniment este su bli niatã ºi de prezenþaunor remarcabile personalitãþi care au vorbit desprevaloarea de excepþie a a cestui român aflat pe pãmântca na dian, cu faimã în întreaga lume: consululgeneral al României la To ronto, doamna AntoanellaMarinescu, directorul publicaþiei Observatorul dinTo ronto, domnul Du mitru Puiu Popescu, parohulcatedralei „Sfântul Gheorghe” din Wind sor, pã rin -tele Gheorghe Sãn dulescu, sem natara prefeþei cãrþii,doamna Mi haela Vic to ria Ignat ºi încã alte perso -nalitãþi.

Lectura cãrþii mi-a oferit secvenþe de via þã,ca-ntr-un film, le gate prin comentariile au torului ºireuºind sã captiveze prin profunzimea ºi cla ritateaideilor. Ajutat ºi de o memorie pro digioasã, autorulne oferã o carte în care abundã observaþiile judi -cioase ºi pertinente, ne invitã la meditaþii ºi reflecþiiºi în acelaºi timp, este un adevãrat cod moral.

Savoarea acestei cãrþi creºte ºi datoritã cre -dibilitãþii autorului, impunând prin ex pri ma rea li berã a unei subiectivitãþi supravegheate în dea proa pe derigoare, de francheþe nestân je nitã, de spontaneitate.

Sunt surprinzãtoare deschiderile impuse detemperamentul ºi viziunea autorului, care pot sã de -clanºeze întrebãrile: De ce? Unde? Când? Cum? E oprovocare adresatã fiecãruia dintre noi, având caprin ci pal obiectiv împlinirea vieþii prin muncã, res -pectând principiile mo rale. Aceste cu vinte ar puteasuna ca un slo gan din timpul „heirupismului” co -munist, dacã autorul nu ar fi susþinut ideea cã sepoate trãi frumos ºi cu succes aplicând aceste dezi -derate. Ne con vinge, nu prin cuvinte, ci prin fapte,pre zentând o întreagã suc cesiune de tablouri de viaþãtrãitã muncind fre netic din zori ºi pânã în noapte,îngãduindu-ºi puþine momente de rãgaz, lucrândde-a lungul vieþii în diferite locuri, ba chiar în diferite þãri cu diferite orânduiri sociale ºi în fi nal, te lasã sãtragi con cluziile singur. Despre pasiunea pentrumun cã ne vorbeºte ºi prin co pertele cãrþii con sid er ate un fel de rãspuns al vibraþiei textului. Coperta 1 – În -chiderea Du nãrii la Porþile de Fier, coperta 4 – Ba -rajul Vi draru, Hidrocentrala de pe Argeº.

Nu de puþine ori am reflectat la felul cumautorul a dat nume ºi sens într-un alt chip în care aevoluat într-o direcþie sau alta. M-a surprins mã reþianecunoscutã a frumosului acolo unde nu mã aºtep -tam, munca pe ºantierele de con struc þie, o glinditã înochii mei ca „munca de jos”, un fel de „abnegaþie”pentru o muncã înrobitoare, drept rãs puns la lozincarãsunãtoare a PCR-ului. Autorul pune altã culoareprivitã din cu totul alt unghi, cel al nobleþei ºi aldevenirii ca om. Având spiritul dreptãþii, implicareasocialã, u neori a mers pânã în pragul sacrificiului desine ºi nu de puþine ori s-a împotrivit regimului co -munist, dar, din fericire, nu a suferit consecinþe: „Numã suportau din cauza atitudinii mele, dar mã to -lerau, aveau nevoie de mine”.

Sunt multe de învãþat de la acest un om: cu -rajul ºi forþa de a lupta, de a þine piept în cercãrilorvieþii de tot felul, nedreptãþilor so ciale, ale vieþii deem i grant, ale escrocheriilor sau con curenþei acerbedin lumea capi ta lis mu lui. Trezeºte în cititor dorinþasã semene acestui chip, aºa cum se desprinde dintrerânduri: în drãzneþ, neobosit în muncã, neconformist,pri ceput, cult, statornic în sentimente, inteligent,demn ºi mod est. I-am ad mirat cutezanþa, o trã sãturãexersatã ca pi lot în tinereþe, care mi-a fulgerat inimala amintirea celui care acum pu tea sã stea lângãmine, dacã aceastã trãsãturã, cutezanþa, i-ar fi purtatmai mult noroc ºi nu l-ar fi trimis în ultimul lui zborca pi lot la vârsta de 29 de ani.

Deºi este prima carte pe care o semneazã,pentru cã tot ce face, face bine, puternica vi talitate aautorului a dat viaþã acestui conþinut dinamic, cumulte valenþe în care a fãcut uºor de înþeles trep teleurcuºului spre împlinire. Este o carte a de terminãrii,un discurs cu putere de man i fest, cu putere creativã, e un refugiu în care te poþi imagina împlinit într-o lume idealã. E o carte a unui în vingãtor care împãrtãºeºtecu o modestie cu ce ritoare ce-l apropie de „oricare

86 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

om” aºa cum se considerã pe sine însuºi. Despreinvenþia sa de milioane ne vorbeºte cu sim plitate, cadespre ceva firesc: „A fost o chestie de oportunitate,nu am fãcut nimic grozav, am optimizat doar, nu erocket sci ence. Putea sã fie alt inginer acolo cãruia sã îi vinã ideea ºi o fãcea el”. Dar ca sã ajungã pânã laacest mo ment, drumul a fost anevoios, cu multedificultãþi ºi greutãþi care-l fãceau uneori sã se în -trebe: „Cum dracu am ajuns eu aici?”

Un plus de farmec se datoreazã acurateþii ex -primãrii în mirabila limbã româneascã, în care cu -vintele curg cu o uºurinþã naturalã, parcã se aºternsingure pe hârtie. Limbajul e cuceritor prin sim -plitate ºi limpezime, lipsit de stereotipii ºi cu vo -cabularul controlat de bunul gust. La plãcerea lec -turii mai contribuie ºi modul rãs picat cu care autorulspune ce gândeºte ºi uºu rinþa cu care sta bileºte co -nexiuni între idei, subiecte, personaje. Stãpânind ologicã ºi o vi ziune coerente, având exerciþiul cla -sificãrilor, analizelor, ordonãrii idei lor, te face sãcrezi cã totul este uºor de înfãptuit, de parcã-þi vine sã zici: „ia sã încerc ºi eu”.

În timpul lecturii te simþi confortabil, fiind cãnu pui nimic la îndoialã din tot ce spune, îl crezi pecuvânt ºi nu te îndoieºti cã este un om cu marevaloare moralã ºi spiritualã, cã e un om cu suflet caldºi deschis, un om pe care fiecare din noi am vrea sã-lavem în viaþa noastrã.

E o plãcere sã desprinzi dintre rânduri arta cucare ºtie sã creeze punþi spre sufletele oa me nilor. ªi-a ascultat salariaþii sau partenerii nu numai cu mintea, ci ºi cu ochii ºi cu inima, a stat lângã ei punând umãrulcu prietenie. Având darul iubirii de semeni, simþiprezenþa plinã de cãldurã a unui om puternic pe u -mãrul cãruia poþi sã îþi aºezi capul.

Pe lângã privirea atentã ºi mãsuratã asupravieþii, autorul are timp sã-ºi arunce privirea ºi asupraflorilor, a câmpului cu întinderi de po rumb cu ºtiu -leþii plini de promisiuni, ºi-aruncã privirea destul deadânc asupra cãrþilor, mângâie cu pri virea fru mu -seþile ieºite în cale sau pe cele cãutate, mãnâncã fãrãsã numere caloriile, nu se dã în lãturi nici de la unpãhãruþ de coniac sau de la ceºcuþa cu cafea, facedaruri din prea plinul inimii, sare în ajutorul celoraflaþi în nevoie, nu-ºi uitã obligaþiile sociale, nici pecele cultu rale, nici prietenii în compania cãrora sesimte bine, iar pe cei mai apropiaþi îi poartã în bu -zunarul inimii.

Pentru Can ada are admiraþie, dragoste ºi re -cunoºtinþã: „Iubesc ºi Can ada, þara libertãþii mele,þara care mi-a dat oportunitatea sã realizez fãrã re -stricþii ceea ce mi-am dorit bun sã fac.” Dar oriundes-ar afla, gândul ºi sufletul poartã aureola României.

Complexitatea vieþii trãite a îndemnat au torulla însemnãrile unor fragmente de analizã spectralã acâtorva dimensiuni importante ale e xis tenþei o me -nirii. S-a oprit, nu de puþine ori, asu pra unor complexe

probleme sociale care au rãs colit viaþa oamenilor,multe dintre ele din Ro mânia.

Din vizitele fãcute în mai multe þãri, in clusivRomânia, comenteazã per ti nent despre di ferenþelede valori materiale sau mo rale. Îþi oferã astfel, re -flecþie, cã multe aspecte sunt re pe tabile în forme in fi -nite: lupte, întorsãturi de situaþii ne aºteptate, faptecare întorc pe dos orice logicã omeneascã, forme desclavagism in cre dibile... ªi nu de puþine ori, autorulface com paraþie cu Ro mânia. Sunt memorabile des -crie rile unor aspecte cutremurãtoare de viaþã. ÎnViet nam, la câþiva ani dupã terminarea rãz bo iului,foºtii combatanþi trã iau într-un mod în care i-au creathalucinaþii au torului. Aflându-se la un res tau rant,Herman a „fost surprins de faptul cã cei care stãteaula mar ginea platformei care dãdea în stradã, aruncauoasele de la frip turile pe care le mâncau peste ba -lustradã. Mânat de curiozitate, m-am îndreptat spremarginea terasei unde, îngrozit, am asistat la unscenariu grotesc. Oameni care purtau rã mã ºiþeleunor hai ne militare, invalizi de rãzboi aºtep tau subgeamurile restaurantului, aproape bã tân du-se ca sãprindã un os de pe care luau ultimele fãrâme decarne”. În Ban gla desh a fost puternic im presionat deefortul epuizant al tinerilor care cãrau ricºe. „Încep la 18 ani sau chiar mai repede ºi la 24 de ani «sunt arºi», îi relateazã un lo calnic. În acelaºi timp, sunt ºi valoricare du reazã... oa menii de pretutindeni au un codmoral nescris în care politeþea, respectul, dorinþa de a sãri în aju torul celui aflat în nevoie sunt norme carenu pot fi încãlcate. ªi nici mãcar dictatura sau viciileunui sistem pol i tic nu le pot dis truge”.

Pentru autor, amintirile sunt o iluminare con -tinuã, oameni, fapte ºi întâmplãri, totul este privit cuînþelepciune ºi înþelegere. Fãrã sã fie di dac tic, ni seadreseazã, parcã vrând sã împartã cu noi bucuriile ºiîmplinirile lui ºi parcã ne ia de mânã sã intrãm înhorã cu el ºi sã fim pe acelaºi pas. Ne aminteºte cã înspaþiul de libertate indi vidualã pe care îl avem, de -sigur, limitat, putem sã luãm o decizie de viaþã caresã ducã la îm pliniri, numai sã vrem.

Închizând cartea, am credinþa cã ceva s-aschim bat, sau mãcar s-a miºcat în fiecare cititor.Dupã ce ai terminat de citit, îþi vine sã iei lectura de la capãt ºi sã urmãreºti mai atent drumul pe care te-aadus, sã desluºeºti mai limpede cum se con struieºtecalea care duce spre înalþimea suc cesului. Nu putemsã ne desprindem uºor de impresia cã sinele nostru afost cuprins în aceastã posibilã lume a împliniriimarilor vise.

E un privilegiu ºi o bucurie lectura acesteicãrþi a zilelor noastre, profund gânditã, care res pirãautenticitate, redã încrederea în forþele pro prii, neconvinge, trãim alãturi de autor care împãrtãºeºte cunoi experienþa dulce ori amarã a exilului dintr-o þarãîn care oamenii nu se mai pot regãsi, dar rãmânelocul pe care-l numim „acasã” oriunde ne-am afla.

IUNIE 2013 87

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Repere ale diasporei române: Linda Maria Baros

Antoaneta TURDABaia Mare

Nãscutã în 6 au gust 1981 la Bu cu -reºti, Linda Maria Baros a pãrãsitRomânia copil fiind ºi s-a stabilit

cu pãrinþii în Franþa. Formatã intelectual înParis, obþine un Doctorat în literaturã comparatã la Universitatea Sorbona din capitala Franþei.Este cunoscutã, atât în România cât ºi în þara de

adopþie, nu doar graþie talentului sãu, ci ºi da -toritã unei susþinute activitãþi pe tãrâm cul tural.Mã re fer la numeroasele traduceri precum ºi lapromovarea literaturii române în calitate de di -rec tor al revistei literare VER SUs/m (Bucureºti,2005), precum ºi în cea de coorganizatoare afestivalului Primãvara poeþilor/ Le Printempsdes PoPtes în România, iniþiat în 2005. Cu onotorietate de anvergurã dobânditã la doar 26 de ani, în strãinãtate, deºi debutul sãu s-a produs launa din revistele literare bucureºtene, LindaMaria Baros aduce în lirica româneascã putereaintrospecþiei, într-o liricã reflexivã, menitã par -cã a împrospãta suflul po etic autohton, post -decembrist cu volumele de poezii: Amurgu-ideparte, smulge-i rubanul!, Autoruta A4 ºi altepoeme, Casa din lame de ras, Dicþionar de sem -ne ºi trepte, Poemul cu cap de mistreþ.

Înclinatã spre introspecþia capabilã a-ides luºi nu doar propriile adâncimi sufleteºti, ciºi pe ale semenilor sãi, poeta se dezvãluie pesine, dar smulge mãºtile ºi de pe feþele celor dinjurul ei, convinsã fiind cã doar sinceritatea nepoate salva din jocul uneori macabru al vieþii.Pornind de la acest deziderat, Linda Maria Ba -ros scrie o poezie în care spiritul civic estenecruþãtor, iar descrierea experienþelor per so -nale ancorate în realitatea României comunisteºi a lumii apusene surprinde prin sentimentulacut de însingurare. În situaþia provocatã dedestin, refugiul pare singura ºansã de su pra -vieþuire, aºa cum bine demonstreazã cartea ceamai reprezentativã Casa din lame de ras. Re -marcabilã prin rigoarea structuralã, în com po -nenþa ei se poate lesne observa grija ca fiecaredin cele 7 cicluri sã þeasã povestea unui destincare, sub aparenta banalitate, ascunde tragismulunei existenþe ce, marcând douã lumi, cea co -munistã ºi cea liberã, are totuºi capacitatea de aînvinge, cu luciditate, viaþa. Clãditã din sme -renia atât de necesarã în a rãzbate în lume (bineredatã în Fata Morgana, prin registrul simbolicce face trimitere la textele biblice), casa esteasemeni unei veste antiglonþ ce marcheazã li -mita dintre individ ºi lume, limitã aproape in -vizibilã care, asemeni muchiei lamei de ras, tra -ge semnalul de alarmã atunci când se simteescaladatã, fiind capabilã sã protejeze acel te -ritoriu intim al fiecãruia dintre noi, chiar dacãacel teritoriu na tal se aflã într-o Românie ori -pilatã de comunismul pe care Linda Maria Baros îl demascã, chiar la început:

„Eu m-am nãscut în sufertaºul deceniuluinouã, pe vremea când toatã casa era un zid”1,urmând ca dupã aceastã intrare în scenã, sã fo -loseascã un întreg ar se nal de elemente care de -finesc acest spaþiu geografic mai ales prin pa -radigmele sale mo rale care îl fixeazã în limiteleunei neputinþe ce þine de o lege româneascãnescrisã, dar ancestralã. Purtând povara acestei

88 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Linda Maria Baros. Casa din lame de ras. Bucureºti : Cartea româneascã, pag. 9.

neputinþe naþionale, autoarea cunoaºte, de tim -puriu EVADAREA, acea „binefacere” venitãdintr-un noroc al destinului, care însã nu o ajutãsã scape de puterea propriilor amintiri sau acelor evo cate de propriul anturaj, amintiri încare România apare ca o þarã în care oameniisunt prinºi în viiturile Levantului de un farmecirezistibil reflectat ºi în propria casã pe careautoarea o celebreazã cu ajutorul trupului, sal -vând-o prin propria fiinþã. Efectele stilistice alediscursului liric surprind, pe tot parcursul volu -mului, ele conturând în fi nal imaginea uneicase- fiinþe pânditã de tenebrele angoasei exis -tenþiale bine re date ºi pe plan sintactic, mor -fologic ºi mai ales în topica frazelor ºi a pro -poziþiilor. Poezia Peste grãdini se rupe toamnaeste poate cea mai relevantã în ceea ce priveºtemodul de exprimare al autoarei care, asemeniunui cãlãtor abulic, umblã prin lume strã duin -du-se sã surprindã realitatea pe care apoi o de -velopeazã „în cam era obscurã a inimii”, în acealiniºte ºi singurãtate pe care doar un art ist ade -vãrat are curajul sã le accepte pentru a crea.Asumarea curajului creativ devine, în cazul Lin -dei Maria Baros, sim i lar oarecum cu cel al ac -cep tãrii propriei existenþe pentru cã viaþa însãºie, în fond, o creaþie al cãrei schelet ne este dat deputerea divinã, urmând ca noi sã desãvârºimconstrucþia prin propriile forþe. Conºtientizarearolului creativ al omului dotat cu acel har careface posibilã redarea experienþei existenþialeîntr-o creaþie artisticã, o determinã pe LindaMaria Baros sã facã apel la eul liric care, por -nind din in te rior, ajunge în ex te rior dirijând re -construcþia unei lumi, graþie cãreia artistul în -vaþã sã retrãiascã prin propria creaþie, acest jocatenuând zbuciumul in te rior, care înfruntã astfel timpul ºi vremurile transformându-l la finalulfiecãrui poem într-o esenþã de învãþãminte ex -trasã din fascinantul periplu lumesc. Pendulareacontinuã între angoasele vieþii ºi liniºtea pro -priei intimitãþi oferã cititorului imagini care serecompun în mintea sa, într-un mozaic care areîn centru casa ce poartã amprenta indi vi dua -litãþii. În cazul Lindei Maria Baros marcantesunt frica ºi singurãtatea, exprimate aproape caun strigãt disperat chiar din Prolog, unde pro -pria casã care: „…se-nalþã din cerurile fiinþeipare-un palat din lame de ras/ care stã-n echi -libru”1 pânditã fiind de ºapte lupi tineri (sim -boluri ale ordinii), pândã care sugereazã gro -tescul realitãþii unei þãri aflate sub dictaturã.Discretele referinþe autobiografice (care nu alu -

necã niciodatã în ispita confesiunii auto bio gra -fice) prezente pe tot parcursul acestei construcþii poetice circulare contureazã portretul copleºitor de vulnerabil, al unui prototip uman: acela alemigrantului care, de fapt, nu se simte în ele -mentul sãu nicãieri, stare de fapt care genereazã, la Linda Maria Baros, ca de altfel la toþi scriitorii ce fac parte din diasporã, acea fricã pornitã dinnesiguranþa propriei case pe care o cautã mereu.Binomul CÃLÃTORIE-INIÞIERE, este legat demare, întrucât apa este un el e ment pri mor dial,simbol al vieþii, al regenerãrii ºi al puritãþii,ascunzând, în adâncimile ei, misterul ºi liniºteape care doar propria casã o poate oferi, ab -sorbindu-te în ea, indiferent unde este plasatã.Absorbþia fiinþei în casã dã viaþã locuinþei încare totul se petrece într-un mod static, lipsamobilitãþii adâncind sensul lucrurilor într-un u -ni vers în care singurul personaj e însãºi autoarea care se raporteazã la lumea, care este doar su -geratã graþie prezenþei ferestrei care, în poeziaQ.H.S. (Zonã de maximã securitate), primeºtetoate valenþele simbolisticii ce þin de re cep ti -vitate ºi deschidere. Zidirea casei, în beneficasingurãtate îi pare poetei asemeni unei ploi ceaduce belºug, iar aspectul fi nal al construcþiei îipare cititorului un mozaic baroc (vizibil ºi înstructura compoziþionalã a volumului). Con -strucþia mozaicalã fiind modelatã de eul in te rioral poetei, accentueazã caracterul confesiv caredã lecturii acea apropiere spiritualã obligatorieîntre scriitor ºi cititor, apropiere care genereazãconfesiuni ca cea din Pieptul ºi vena jugularã încare Linda Maria Baros se confeseazã cititorilorsãi:

„— Dacã-mi tai gâtul, mi-ai spus într-onoapte,

vor curge numai cuvinte. Fiindcã poetului îi cresc colþi uneori,

– lungi, ca de fiarã.Cu ei îºi despicã în zori

– pieptul. ªi vena jugularã.”2

Cu sufletul în palmã, poeta francezã deorigine românã se adreseazã publicului prin„vor ba care deschide capcane de lupi”, în cer -când sã facã faþã condiþiei tragice de em i grant.Volumul, em blem atic pentru îmtreaga sa cre -aþie, de fineºte tragismul ºi un miniportret al scri -i toarei care are semn distinctiv pãrul vopsit înverde ºi care poartã o ghiarã de argint la mânadreaptã. Cei ce vor sã o cunoascã mai bine ºi sãintre în con tact cu ea o pot face prin intermediulsite-ului per sonal: www.lindamariabaros.fr.

IUNIE 2013 89

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

1 Op. cit. pag. 5.2 Op. cit. pag. 25.

Cãutând date despre aceastã prolificã autoarefrancezã de origine românã am gãsit un in te -resant interviu din noiembrie 2012, publicat ini -þial pe site-ul agentiadecarte.ro, la 18 noiembrie 2012. Acolo, în acel interviu a vorbit despre„greutatea” Premiului „Guillaume Apollinaire”primit pentru La Mai son en lames de rasoir,despre a doua participare, în octombrie 2010, laBienala internaþionalã de poezie de la LiPge,despre Doctoratul obþinut cu Summa cum laudela Universitatea Paris-Sorbonne, cu teza Mitulmetamorfozei erotice. Din acel interviu putemafla cum se împacã rigoarea studiilor doctoralecu spiritul poetului: „În fapt, cercetãtorii nu sunt

neapãrat scorþoºi, iar poeþii nu sunt neapãratboemi. Aºadar, cercetarea ºtiinþificã se împacãper fect cu creaþia. Este vorba, pânã la urmã,despre douã faþete ale aceluiaºi univers. Aºspune chiar cã spiritul analitic ºi rigoarea saintrinsecã sunt necesare oricãrei creaþii care îºipropune sã se îndepãrteze de siajele literare pre -existente ºi sã propunã o nouã formulã poeticã.”Cunoscutã deopotrivã ca scriitoare, dar ºi catraducãtoare, iatã cum priveºte aceastã activitate extrem de importantã pentru un om de litere:„Cred, totodatã, cã traducerea, ca ºi orice altdomeniu, prezintã doi versanþi. Pe de o parte,este vorba despre o pasiune. Pe de altã parte,este vorba despre o luare de poziþie determinatãde decelarea lacunelor literare mul ti ple care ca -rac terizeazã sfera traducerilor din limba ro mâ -nã. În fapt, traducerea este un nexus care leagãcuvinte, oameni, lumi ºi care-i permite în acestfel poeziei, ºi noi ne referim aici la poezia ro -mânã, sã se racordeze la sfera literarã in ter -naþionalã… în România, traducãtorii nu suntpremiaþi sub pretextul cã evaluarea traducerilorîn principalele lim bi de circulaþie ar fi dificil derealizat... Însã, acolo unde grija pentru pro mo -varea literaturii este realã, au fost înfiinþate demultã vreme premii importante care re com pen -seazã traducerile; în Germania, de exemplu, pre -miile de acest fel sunt însoþite ºi de o sumã de25.000 de euro, în Olanda de 40.000 de euro…ªi, în gen eral, în Occident, instituþiile oficialesau cele pri vate oferã burse consistente, pe pe -rioade lungi. Ceea ce este întru totul firesc, devreme ce – dupã mulþi ani, am aflat ºi eu acestadevãr bru tal – benevolatul nu plãteºte fac tu -rile...”. Abordând tema traducerilor, dialogul aajuns ºi la participarea României ca þarã invitatãde onoare la Salonul de carte de la Paris dinprimãvara acestui an, eveniment în care LindaMaria Baros s-a implicat, fiind ºi de aceastã datã una dintre vocile cele mai puternice ale dias -porei române care contribuie enorm la pro mo -varea culturii române în afara graniþelor þãrii.

Tot în aceastã primãvarã, la 22 mai, LindaMaria Baros a fost aleasã, la numai 31 de ani,membru tit u lar al Academiei Mallarmé1 dinFranþa, fiind cel mai tânãr membru al acesteiinstituþii.

90 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

La Editura Tracus Arte a apãrut vo -lumul în limba francezã Anthologie de lapoesie roumaine contemporaine 1990-2013,selecþii ºi traducere de Linda Maria Baros.Cei 13 autori incluºi în antologie sunt: IoanEs. Pop, Lucian Vasilescu, Paul Vinicius,Mihail Gãlãþanu, Dan Mircea Ci pariu,Mihail Vakulovski, Dan Sociu, Teo dorDunã, Alexandru Vakulovski, Andra Ro -taru, Miruna Vlada, Moni Stãnilã, CosminPerþa. Volumul a fost lansat cu ocazia Salo -nului de Carte de la Paris, a.c.

1 Academia Mallarmé este o academie literarã fondatã în 1937 la Paris. Poartã numele poetului Stephan Mallarmé. Acordã anual prestigioasele premii Mallarmé pentru poezie.

„Te iubesc, Doamne, ajutã neiubirii mele!”II1

Nina NEGRUChiºinãu

Sârma. Zimþii

Sã revenim la interesantul laitmotiv al sâr -mei. Rãsfoindu-mi jurnale vechi de lecturã, daupeste notiþe din revista clujeanã Steaua. NicolaeSteinhardt scria despre „neirosita tinereþe a mo -nahului mirean” Mircea Eliade ca unul care seincludea ºi pe sine în aceastã categorie ne în -þeleasã de oameni. Nu este un se cret cã ºiCristian Bãdiliþã a meditat mult asupra acestuitip de pro gram de viaþã creºtin (Nodul gordian,2002). El ascultã din tinereþe prelegeri despreorganicitatea monahismului mirean ºi viseazã sã scrie un ro man spir i tual despre marele misticEvagrie Ponticul. În plus, printre personalitãþilece-l marcheazã spir i tual o are pe bunica, re -fugiatã din Bucovina sovieticã, despre care ascris în câteva rânduri cum numai Sf. Sim eonNoul Teolog scria despre iubitul sãu duhovnic.Sã ne mai mire dupã aceea cã se considerã „nãs -cut prea târziu înaintea erei voastre./ Dispãrutprea devreme într-un poem fãrã identitate” (Ar -chibald) sau cã anunþã: „Eu am greºit, nãs cân -du-mã, doar veacul”? Într-adevãr, înþelegereascrierilor sale nu este cu putinþã în climatul deconfuzie axiologicã actualã ºi în ceea ce Bãdiliþã numeºte „lipsa unui orizont cul tural nor mal,înãuntrul cãruia teologia ºi literatura s-ar sti -mula reciproc”. În perioada interbelicã Cioran,de exemplu, nu pãrea excentric pentru cã citeaVieþile Sfinþilor ºi scria ca un îndrãgostit despreSfânta Tereza de Avila. ªi la Cristian Bãdiliþãtipul de femeie preferatã, irezistibilã este înacest volum o cãlugãriþã, Viridiana, „numelenesfârºirii” din filmul suprarealistului BuZuel.„Ai fost singura femeie pe care am iubit-o./Singura femeie pe care n-am înºelat-o./ Singurafemeie necesarã” (Viridiana). Universul lui po -etic e plin de instrumentele cu care se au to -flagela Viridiana: cununa de spini, zimþii, cu -iele, crucea, sârma. Din primele sale cãrþi depoeme „miroase-a irosire de femei/ când Rãstig -

nitul bate-n fruntea mea/ cuiul de foc acum ºipururea”. (Regele cu o harfã în mâini). N. Stein -hardt nota în Jurnalul fericirii despre acest filmal lui BuZuel, pentru a se lãmuri în legãturã cu„pericolul de a cãuta sfinþenia de unul singur”.Devenise ºi Viridiana un fel de cãlu gãri þã-mi -rean, ruptã de comunitatea mo na halã pentru a seîngriji de sãraci. E posibil ca poetul sã se re -cunoascã în aceastã cãlugãriþã întoarsã în lumearea sau sã-ºi recunoascã slã biciunea pentru unanume tip de femeie, care, deºi nu reuºeºte sãajungã pânã la capãt pe cãrarea cea strâmtã, celpuþin contabil nu este: „Sãrutãri de gheaþã ºiplumb./ Îmbrãþiºãri de sârmã ghimpatã./ Buzecu zimþi./ Pleoape cu zimþi./ Degete cu zimþi./Crucifix al mântuirii tale dorite” (Viridiana).Foarte interesant s-ar deschide aici cercul „vi -ridian” al egoismului mântuirii: prin iubire, prin„extazul lepãdãrii de sine”. Dar „partida de cãrþinu se va sfârºi nici odatã”, ne previne poetul ºicei care au vizionat filmul înþeleg. Toatã sârmaºi toþi zimþii din poemele lui Cristian Bãdiliþãsunt rãmãºiþe din scutul ºi zalele cu care acest„Alioºa dosto evskian” (cum se vede singur înalte cãrþi de poeme) s-a întors în lume. Nu era deneglijat o moºtenire ca cea rãmasã lui de labunica, omul care i-a dat „o lecþie mutã, în -trupatã, despre frumuseþea Fiinþei”. Lu cid, îi re -proºeazã Jeannei d’Arc (in di rect sieºi) trãdareade care a fost capabilã: „Dumnezeu i-a ruptpiciorul arã tându-i enervat obrazul: Fatã dragã,eu te aºtept în cer ºi tu mã cauþi în patru labe prin mocirle?!” (Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crãpatã pe umãrul meu).

Îngerii

Îngerii sunt inseparabili de poezia lui Cri -stian Bãdiliþã, cei mai fini curgând „prin venelepoemelor” lui. Din op era lui Evagrie Ponticulaflãm cã „îngerilor li s-a dat contemplaþie na -turalã primordialã, la care pot ajunge ºi fiinþeleumane desãvârºite”. La Cristian Bãdiliþã îngerii

IUNIE 2013 91

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

1 Partea a II-a a prezentãrii cãrþii lui C-tin Bãdiliþã Peisaj cu maimuþã ºi înger. Zimþi. Scrisori apocrife ale luiArchibald de la Cruz (Limes, 2011). Partea întâi a fost publicatã în numãrul din aprilie al revistei noastre.

sunt de regulã fiinþe ordinare, aºa cum în unelebiserici de la þarã Maica Domnului ºi sfinþiipictaþi seamãnã la chip ºi veºminte cu consãtenii pictorului. O hoardã de îngeri, „gunoi ceresc,puroi de heruvimi” (decât) populeazã universullui po etic, în aºa mãsurã încît poetul poate a -firma cã „ret ina-i este spãlatã numai cu zeamãde îngeri”(Dumnezeu de la Mancha doarme cutâmpla crãpatã pe umãrul meu). În ul tima cartede poeme sunt îngeri beþi, cu dinþii rupþi, cutâmplele al bite, îngeri în salopete ce coboarãcântând Internaþionala, dupã cum în alte cãrþi nuse putea fãrã îngeri în armurã, îngeri clãpãugisau cotcodãcitori sau din cei care „cascã de-itrosnesc fãlcile groase” când îi citeºti ceva dinSfintele Scripturi. Cei mai insuportabili, cul -pabili de pãcatul neiubirii, sunt însã îngerii mân -dri, neduºi în ispitã, din poemul Jucaþi-vã maides cu focul: „Dar mai ales nu-i cruþaþi peîngeri,/ care trec nepãsãtori prin dreptul priviriinoastre,/ tãind-o cu aripa ascuþitã ca briciul/ºiluîndu-i brusc viaþa./ Meritã cel puþin un auto -dafe”.

Tonul trimite la o altã poezie, în care suntutilizate cuvinte (dar nu cuvinte-cheie) ºi ca -lapodul for mal din rugãciunea Tatãl nostru:„Ini mioarã de fontã sau tablã/ inimioarã de lutsau cãrbune //(...)// ºi nu ne duce pre noi în ispitavreunui sen ti ment/ oricât de pirpiriu/ ci ne iz -beºte la timp în moalele capului/ cu singurul tãucolþ/per fect ascuþit ºi rece/ Amin.” (Colþul).

În Exorcizãri (5), publicate în revista O -glin danet, „îngerul nesedus de ispitã”, „pur ist ºiin tran si gent” este nu „mai binele”, ci „mai rãulcu masca întoarsã”. S-ar putea sã fie un monstrude neiubire mai subtil decât cel din Luceafãrul,care avea cel puþin o naturã oximoronicã.

Dan C. Mihãilescu a observat mai demult:„câtã sete de ascezã, atâta sete de trãire în firealui C. Bãdiliþã.” Dar, ne întrebãm, trãirea caexperiere a iubirii nu este un deziderat al as -ceþilor? Privitã din acest unghi, starea cuprinsãîn cuvintele cãrþii cu Zimþi este a unui om care se luptã, înarmat cu programele suprarealiste ºi cuinstrumentele misticii, sã facã faþã celui maipericulos demon: cel al acediei, definitã ca un„compozit de lene, silã ºi melancolie”, dar ºicelui mai periculos înger - cel al neiubirii. „Teiubesc, Doamne, ajutã neiubirii mele” dubleazãºi nuanþeazã evanghelicul „Cred, Doamne, ajutã necredinþei mele”, invocat ºi de Nicolae Stein -hardt în momente de verificare a sufletului.„Vrãj maº al melancoliei” poetul se declarã dinprima paginã a acestei cãrþi. Remediile îm po -triva acediei sunt rãbdarea, îndelunga rãbdare,aºteptarea. Sfinþii Pãrinþi, ºi Evagrie printre pri -

mii, recomandau rãmânerea în chilie, adicã înacelaºi loc, cu orice preþ, ºi - tãlmãceºte Bãdiliþã– „rãmânerea cu faþa la Dumnezeu, cu oricepreþ”. În asta ar consta monotropia monahuluimirean: privirea aþintitã spre Dumnezeu. Tonapo dic tic, laconism ºi, nu în ultimul rând, ieºirea din acedie ºi neiubire prin iubire.

E greu a-l face monah pe omul dinlãuntruatunci când el rãmâne în lume. Numai cei iniþiaþi de un mistagog, ºi nu cei nepregãtiþi care seretrag în cerc închis, ajung la performanþemistice, ºi doar în momente de graþie divinã.Mistica nu se fundamenteazã, dupã V. Lossky,„pe fantezie, pe evadare din real, ci pe echilibrulpsihic ºi pe concretul Revelaþiei”. Nu întâm -plãtor printre meditaþiile referitor la poezie gã -sim la Bãdiliþã ºi unele ca acestea: „Poezia cereo imensã disciplinã (...) Harul nu poate fi captatºi orientat decât prin aceastã disciplinã a aºtep -tãrii, prin aceastã reculegere în faþa timpului”sau „Poezia - stare de luciditate hiperbolicã”. Ul -tima Ars po eti ca pare cã face un con trast ev i dentapologiei suprarealiste a scriiturii au to mate. To -tuºi s-ar putea ca aceastã disciplinã ºi luciditate sã fie doar instrumentul de captare ºi revelare asubliminalului, care nu împiedica „her metizareatextului” (H.G. Gadamer) în lirica modernã.

Critica literarã ºi cultura teologicã

Pentru a descifra ºi gusta poezia ºi eseis -tica, glafirele ºi studiile de filozofie ale luiCristian Bãdiliþã este necesarã o pregãtire teo -logicã, nu numaidecât de facultate, ci de creºtincult ºi catehizat care îºi ia în serios sufletul.Pentru cã el nu scrie „pe teme religioase”, ciscrie „în orizontul unei credinþe”. Deseori face

92 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Cristian Bãdiliþã

apel la „curãþia inimii” (Fericirea a ºasea) a -tunci când se adreseazã cititorului. „Criticii li -te rari, lipsiþi de culturã teologicã ºi filozoficãse rioasã nu-l pot înþelege pe un scriitor cu des -chidere spre teologie”, considerã Cristian Bã -diliþã. „Câþi dintre criticii noºtri de astãzi auconsacrat studii serioase unor autori precum He -liade Rãdulescu, Vasile Voiculescu, GalaGalaction, Damian Stãnoiu, Ioan Alexandru,Mircea Ciobanu, Ioan Agârbiceanu, scriitori îm -bibaþi de culturã teologicã?” (Degetul pe ranã ºialte dezintoxicãri antipolitice). În pofida crâc -nelilor unor intelectuali, care ºtiu numai dinauzite despre cartea lui Dumitru Stãniloae Po -ziþia domnului Lucian Blaga faþã de creºtinismºi ortodoxie, con sider cã poetul ºi filozoful aavut marea ºansã de a fi fost „examinat” de undogmatician, iar cititorul a avut numai de câºti -gat în urma acestei analize exigente. La fel ºiArghezi, descoperit cititorului în mare mãsurãdatoritã performanþelor de exeget creºtin ale luiNicolae Balotã. Mã gândesc ºi la profunzimeatragicã a Luceafãrului eminescian, reanimat ºirevelat cititorului în urma analizei strãbãtãtoarede platitudini fãcutã de patrologul CristianBãdiliþã.

Într-unul din jurnalele sale patrologul ro -mân mãrturisea cã se gândeºte serios la o mo -nografie personalã despre filozofia religioasã aruºilor plecând de la 10 autori. Se simte ºi înacest volum de poezie cât de penetrant devineCristian Bãdiliþã când este vorba de clasicii ruºi. Poemul Gogol ni-l reanimã pe un Cicikov sim -patic, „Cu socotelile lui con crete./ Cu mistica lui mercenarã”, pe „sfinþiºorii cu suflete moarte” ºi„maculatura de amvon”. Simetric, poemul Pie -trele aduce, cu finã ironie, din spaþiul catolic,aceleaºi simptome de fals creºtinism: „Inau gu -rãm au to strada Imaculatei Concepþiuni//(...)//Vom merge sã vindecãm orbi ºi sã înmulþimpâini//(...) //Apoi vom deveni sfinþi cu sãrbãtorilegale în cal en dar//(...) // Iar El va fi rãstignit lapicioarele noastre/ Proaspãt spãlate ºi par fu ma -te//(...) // În cele din urmã vom închide ochii ºivom muri./ Atunci un fulger ne va zdrobi ple -oapele./ Vom învia./ Vom învia sub formã depietre./ ªi nimeni nu va înþelege de ce.”

Voi încheia prin a atrage atenþia asuprapoemului Zeii, unul dintre cele mai reuºite din

aceastã carte. Autorul, par tic i pant la evenimente ºi martor oc u lar, declara într-un interviu cã mor -þii din 1989 ºi din 1990 îi cãlãuzesc viaþa ºicãrþile. În Zeii este vorba despre toþi martiriiregimului comunist: „Prin faþa plutonului de e -xe cuþie pãrinþii ºi fraþii noºtri/ Omenirea în cos -tum de jertfã”. În aceeaºi cheie scria ºi desprecei 14 mii de prunci martiri omorâþi de Irod.Sunt la finalul poemului versuri care-mi amin -tesc de incitantele cãrþi ale pr. Ioan Buga desprechemarea înfricoºãtoare a preotului, „frateles ãvârºitor” al Liturghiei - „un nesfârºit Avraam,care înjunghie în carnea Ofrandei” (Plinirea Po -tirului credinþei): „Dar unde sunt preoþii?/ Undesunt preoþii cu iataganele lor as cuþite în mâini?/Unde sunt cei care trebuie sã împlineascãjertfa?/ Un hohot de râs urcã din fiecare./ Unhohot de râs ºi unul de plâns./ Pe al tar amestecde terci ºi de carne stricatã” (Zeii). Pentru aînþelege acest ultim vers chiar este nevoie sãînveþi la facultate despre Epiclezã ºi celelalte ale preoþiei.

Putem spune oare cã Bãdiliþã este un poetreligios? Depinde ce „severitãþi” impunem noiacestei categorii de scriitori. O definiþie ar putea fi gãsitã chiar în aceastã carte: „poeþii miro -nositori”, dar nu ºi cei consideraþi de CristianBãdiliþã „fitile fãrã dinamitã”, „mironosiþe deelitã” (Poeþii).

Am putea medita asupra observaþiei salecã Norii lui Petru Creþia „în care Dumnezeu nu e numit, cred, niciodatã, mi se pare o carte de osutã de ori mai religioasã decât orice man ual dedogmaticã în care Dumnezeu este pomenit, in -vocat, „citat” la tot pasul” (Nodul gordian, 2002).

Cristian Bãdiliþã clasicistul ºi patrologul,ºcolit în câteva cen tre universitare din Occident- Ma drid, Trento, Paris - va rãmâne în memoriageneraþiilor mai mult decât ca poet. Asemeniunui alt moldovean plecat prin strãinãtãþi - Spã -tarul Nicolae Milescu, primul traducãtor în ro -mânã al Vechiului Tes ta ment, numãrat de greci,într-o Istorie a Bisericii, printre cei 40 de bãrbaþi cãrturari ai lumii creºtine - Cristian Bãdiliþã nuºi-a irosit tinereþea în Occident. Îi urãm ceea ceºi-ar dori sã ia de la modelele sale spirituale: dupã ce a început printr-o deschidere bunã, sã aibãparte ºi de o închidere bunã. Pentru asta rãmânede luptat, de scris, de murit ºi apoi de aºteptat.

IUNIE 2013 93

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Limba noastrãIoan NICOARÃ

Phoe nix, Arizona, SUA

Între cauzele generatoare de conflicteau fost (din pãcate) ºi limbile. Na þiu -nile s-au for mat în jurul acestora, deºi

faptul în sine n-ar trebui sã fie motiv de dis -cordie între oameni.

În multitudinea limbilor eu vãd cevaatractiv. Între farmecele unui anumit teritoriu,este ºi limba vorbitã acolo. Cât ar fi de mo -notonã lumea noastrã fãrã diversitatea lim bi -lor!? Ar fi ca o grãdinã cu un singur soi de pomi;flori cu o singurã culoare, cu acelaºi miros,fructe cu acelaºi gust.

Imaginaþi-vã un câmp cu flori; toate la fel(fie ele cât ar fi de frumoase). Dar iatã cã îngrãdinã avem tot soiul de pomi, fiecare înflo -reºte în culoarea lui, fiecare fruct cu gustul lui.

Aºa e ºi cu limbile: avem prilej de com -paraþie, mai multe variante de exprimare... cãciuna este sã citeºti o carte ori poezie în traducereºi alta sã o citeºti în orig i nal.

Asistãm însã în ultimele decenii, la unadevãrat asalt împotriva limbii noastre, pe carepoeþii noºtri o comparau cu un fagure de miere.Noi nu mai silabisim decât în clasa întâia.

Noi nu ne întrebãm: – Cum se pronunþãceea ce-am scris, ori cum se scrie ceea ce-ampronunþat? Limba noastrã este limpede ca apade izvor.

În ce mã priveºte, cu cât mai mult amstudiat lim bi strãine, cu atât mai mult mi-am datseama de frumuseþea limbii cu care m-a crescutmama.

În timp ce alte naþiuni nu-ºi prea bat capulnici cu propria lor limbã, noi românii suntempoligloþi.

Prin strãinãtate am întâlnit nenumãraþi ro -m ânaºi ºi am fost surprins cât de repede auînvãþat limba þãrii re spec tive. Iar acuma cu li -bera circulaþie, aprope cã în fiecare familie estecineva care mai vorbeºte douã-trei lim bi strãine. Ba chiar ºi cei care n-au cãlãtorit, au învãþat.

Nu demult în Remetea Chioarului am în -tâlnit o fatã de ºcoalã elementarã care vorbeacursiv spaniola.

Învãþase din telenovele (poate singurul lu -cru bun ce se poate învãþa de la aceste seriale).

Dar revenind la asaltul împotriva limbiiromâne, cu pãrere de rãu constat cã mulþi din

tinerii noºtri, în conversaþiile lor folosesc frec -vent cuvinte strãine. Ziarele sunt pline de ele.

Astã toamnã participasem la un parastasþinut la bustul luiAvram Iancu din Brad. Dupãslujbã, unul care ne-a vorbit frumos în dem nân -du-ne sã ne pãstrãm limba ºi-a încheiat cu vân -tarea cu: „Vã doresc un week end plãcut!”

Bravo domnule! Ai dat cu bâta-n baltã!

Eu, aici, pe partea opusã a globului, vor -besc cu nepoþii (toþi nãscuþi aici), numai ro -mâneºte, în timp ce mulþi reporteri de ra dio ºiTV, fo losesc câte-un cuvânt strãin la fiecarefrazã, vrând probabil sã ne dovedeascã gradullor de culturã. Oare îºi dau seama ce deserviciuaduc ei frumoasei noastre lim bi!?

Extremiºti sunt peste tot. Avem norocul cã sunt într-un procent foarte mic ºi nu pot tulburabuna convieþuire între oameni.

Am vãzut aici inscripþii pe maºini:„SPEAK ENGLISH OR GET THE HELL OUT!”Ni se întâmplã uneori prin mag a zine sã ni seatragã atenþia: „SPEAK ENGLISH, THIS ISAME RICA!”

N-aº fi de acord dacã un român ar scrie pemaºina de acolo: „VORBIÞI ROMÂNEªTE ORI DUCEÞI-VÃ DRACULUI!”

Cetãþenii aici sunt liberi sã-ºi vorbeascãlimba chiar ºi în locurile publice, însã n-am auzit sã existe vreo ºcoalã unde sã se predea în limbavreunei minoritãþi.

Cu re spect pentru toate limbile pã mân -tului, dar trebuie sã ne-o pãstrãm ºi pe a noastrã.

94 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Ioan Nicoarã în deºertul Arizonei, februarie 2011

Bisericile Româneºti din Can ada

Ing. Aurel PANTEABaia Mare

Religii ºi biserici ale populaþiei din Can ada

În vastul teritoriu al Canadei, cu o po -pulaþie de peste 34 milioane de lo cuitori,con vieþuiesc în bunã în þelegere ºi re spect

reciproc ºi în ceea ce priveºte viaþa spiritualã, maimult de 200 de minoritãþi etnice, de di verse religii ºiculturi.

Existenþa bogatelor resurse minerale a de ter -minat, în ultimul secol, o creºtere im pre sionantã aextracþiei de petrol ºi gaze, de mi nereuri ºi cãrbuni, a industriilor prelucrãtoare, a sectorului de prestãriservicii ºi comerþului ex te rior, creºteri care aureclamat ºi reclamã spor irea an de an a forþei demuncã calificatã. Anual, Can ada acceptã în jur de250 de mii de imigranþi din toate statele lumii.

Con form recensãmântului din anul 2011 (Sta -tis tics Can ada-Cen sus), 77% din populaþia Canadeieste creºtinã, majoritatea de religie ro mano-catolicã, urmatã de anglicani ºi baptiºti ºi alþii, 16,2% s-audeclarat fãrã religie, 2% mu sulmani, 1,1% iudaism,1% budism, 1% hin du ism ºi 1,7 % alte religii.

Religia de bazã romano-catolicã are ºi celemai somptuoase biserici. Bisericile din lo ca litãþilerurale sunt construite de regulã pe lo curi mai înalte,coline, la intersecþii de drumuri, pe faleze ce seridicã deasupra unui râu sau lac, cunoscut fiind cã8,62% din suprafaþa Canadei este ocupatã de ape,aici se aflã peste 60% din lacurile planetei.

În funcþie de numãrul de membri ai co mu -nitãþilor ºi ai religiilor aparþinãtoare s-au con struit ºilãcaºele de cult. Spre exemplu, în oraºul mi niero- metalurgic Flin Flon din Man i toba, – unde minele,flotaþia ºi uzina meta lur gicã fac parte din holdingulHud son Bay Com pany – oraº cu cca. 6.000 de lo -cuitori, situat la 830 km N-V de Win ni peg, capitalaprovinciei, existã bisericã romano-catolicã, an gli -canã, uni tarianã, baptistã, penticostalã, iehovistã,or to doxã ucraineanã ºi greco-catolicã ucraineanã.

În marile metropole precum To ronto, Mon treal,Ot tawa, Van cou ver, Ed mon ton, Que bec etc, în con -cordanþã cu numãrul mare de locuitori ºi religii,existã ºi un numãr im pre sionant de lãcaºuri de cult

În Mon treal existã douã superbe baziliciromano-catolice din sec. XIX, No tre-Dame cu douãturnuri gemene, construitã în stil neogotic cu inte -riorul iluminat mistic. Somptuosul sãu in te rior este o fuziune între sculpturile bogat det aliate, vitralii ºijocul creat de lu mina naturalã ºi cea artificialã. Lemnul aurit ºi albastrul mistic al bolþilor ºi al altarului creeazã

o atmosferã de liniºte sufleteascã. Sanctuarul este ooperã de artã.

Catedrala Ma rie-Reine-du-Monde, inau gu ra -tã în 1894, închinatã Sfintei Fecioare Maria, Re ginalumii, este o copie mai micã a Bazilicii San Pietrodin Roma.

Tot la Mon treal se aflã masiva bisericã depelerinaj, de pe creasta nord-vesticã a lui Mont-Royal, Oratorie Saint-Jo seph, construitã în 1904 ºireamenajatã în anul 1924. Altarul orig i nal este înafara clãdirii principale a bi sericii, unde se fac ºiopririle pe drumul Crucii. Oratoriul se aflã în vârfulunui ºir de 99 de trepte. Capela No tre -Dame deBonsecours, cu noscutã ºi ca Biserica Marinarilor,construitã în sec. al XVIII-lea, are în vârf o statuieînaltã din cupru a Fecioarei Maria, cu braþele întinsecãtre cei care navigeazã pe fluviul St. Law rence.Aici se aflã ºi splendida catedralã anglicanã în stilneogotic Christ Church Ca the dral, construitã în 1859.

În Que bec City se aflã mãreaþa instituþie re -ligioasã romano-catolicã Mãnãstirea Ursu li nelor,su perba Bazilica No tre Dame de Que bec, re con -struitã în anul 1922, unde în in te rior, zilnic poþi

IUNIE 2013 95

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Cea mai mare bisericã din Can ada - OratoireSaint-Jo seph du Mont-Royal, Mon treal

vedea un adevãrat spectacol de sunet ºi lumini, iar îninteriorul Catedralei episcopale anglicane HolyTrin ity, se pãstreazã mobilierul orig i nal de peste 200 de ani, având ºi o stranã regalã fãcutã din stejarenglezesc.

La To ronto, turla Catedralei St. James se ridi -cã la peste 90 de metri ºi mulþi ani a fost principalul

reper al oraºului. Asemenea cate drale mari ºi cuinterioare somptuoase se pot vizita în marile oraºede la At lan tic la Pa cific.

Oraºul St. John’s din New found land ºi Lab ra -dor are douã catedrale consacrate ace lu iaºi sfânt,Ca the dral of St. John the Bap tist, anglicanã ºiBasilica of St. John the Bap tist, romano-catolicã, dela care se pare cã ºi-a luat numele ºi oraºul. Este ceamai veche bisericã anglicanã din Amer ica de Nord,cei care îi trec pragul regãsind aici ºi o icoanã a MaiciiDom nului adusã de la Fatima. Turnurile gemene alecate dralei romano-catolice, încã din 1892, data con -sacrãrii, au servit mult timp ca faruri pentru ma rinari.

Multe biserici romano-catolice, an gli ca ne,uni tariene, au o construcþie ºi amenajãri inte rioaresim ple.

În Can ada, îndeosebi în partea vesticã, de-alungul autostrãzii Trans-Can ada 1, se vãd Stâlpi to -temici, consideraþi de cãtre unii abo rigeni ca strã -moºi ºi protectori al populaþiei re spec tive, fiindve neraþi ca atare, alþii con si de rând cã Totemul re -prezintã mândria unei familii în vechimea ei ºi nu un obiect ritualic sau de cult. Diversele sculpturi de peun stâlp to temic, înfãþiºeazã creaturi supranaturale(umane ºi ani male), iar forma lor este specificã uneifamilii. Totemuri se gãsesc ºi la unele expoziþii dinoraºul Duncan din Brit ish Co lum bia, datoritã nu -mãrului mare de stâlpi totemici expuºi fiind denumit ºi „oraºul totemurilor”.

Peste 5 milioane din locuitorii Canadei suntcreºtini ortodocºi, afiliaþi bisericilor orto doxe ucrai -nene, ruseºti, greceºti, armene, sâr beºti, româneºtisau bulgãreºti.

Românii au adus cu ei datinile, obiceiurile ºi credinþa strãbunã

Primii imigranþi români au sosit în Can ada lasfârºitul secolului al XIX-lea ºi s-au aºezat în Sa -katchewan, închegând comunitãþi româneºti înAssiniboia, Canora, Dy sart, Elm Spring, Flintoft,Kayville, Mac Nut, Pierceland, iar în Al berta, înluna martie 1898, au ajuns primele familii din Bo -ianul Bucovinean ºi s-au aºezat la 100 km nord-estde Ed mon ton. În aprilie 1900 au imigrat un numãrmai mare, aºa cã, în 1901, erau mai mult de 100 defamilii ºi astfel a luat fiinþã Boianul Albertan, lo -calitatea mai târziu fiind denumitã Willingdon.

Încã de la începutul sec. XX, comunitãþile deromâni au început sã înfiinþeze parohii ro mâneºtiortodoxe ºi greco-catolice.

Prima bisericã ortodoxã românã în Amer icade Nord a fost construitã în anul 1902, în Re gina,capitala provinciei Sas katch e wan, cu hra mul Sfân tul Nicolae.

Din anul 1903, românii din Al berta au început sã ridice o bisericã ortodoxã românã, în Boian, dupãmodelul celei din satul de origine din Bucovina, pecare au finalizat-o în 1905, cu hramul Sfânta Maria.Dupã 1903, alþi bu co vi neni s-au aºezat în Hairy Hill

ºi Hamlin, loca litãþi apropiate de Boian. Au fostridicate bi serici ortodoxe, în anul 1911 la Hairy Hillcu hramul Naºterea Fecioarei Maria, la Hamlin în1912 cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt ºi în 1914la Shepenit cu hramul Înãlþarea Sfintei Cruci.

Comunitãþile de evrei români s-au aºezat înprovincia Sas katch e wan în localitãþile Hofer,Hirsch, Lipton, iar pe parcurs s-au dispersat în altezone ale þãrii ºi lumii. Cei din Lipton, din 1901 ºipânã în anul 1970, au avut sinagogã, cimitir, ºcoalãºi proprietãþi agricole, lucrate în comunitatea coo -perativ-agricolã.

Comunitãþile de maghiari venite din Ro mânia s-au stabilit la Cupar ºi Punnichy în Sas katchewan.Dupã 1989 s-au aºezat ºi în alte localitãþi, înfiinþândo parohie reformatã la Wind sor – On tario.

Din istoria imigraþiei româneºti în Can ada,aflãm cã imigranþii români, la începutul secoluluitrecut, circa 85% erau de religie orto doxã, iar dife -renþa de 15% erau greco-catolici, romano-catolici,luterani, evrei, baptiºti, pen ticostali.

Dupã cel de Al Doilea Rãzboi Mondial ºi înspe cial dupã 1989, numãrul imigranþilor de ori gine

96 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Stâlp to temic, Jas per, AB. În fundal Munþii Stâncoºi

etnicã românã a crescut potrivit cifrelor din Sta tis -tics Can ada ºi Cit i zen ship & Im mi gra tion. În anul2001, comunitatea de origine etnicã ro mânã era de131.830 ºi era grupatã în 8 provincii ale Canadei:56.615 On tario; 19.455 Que bec; 19.910 Brit ish Co -lum bia; 20.235 Al berta; 10.290 Sas katch e wan;3.950 Man i toba; 815 Nova Sco tia; 115 New found -land ºi Lab ra dor. La finele anului 2012, numãrulpersoanelor cu origine etnicã românã a ajuns la200.000, aºa încât ºi numãrul bisericilor româneºti acrescut, mai ales în ultimii 10 ani. Acolo unde suntcele mai mari comunitãþi cu origine etnicã românã,precum To ronto, Kitchener, Ham il ton, Lon don,Wind sor, Mon treal, Que bec City, Van cou ver, gãsim astãzi lãcaºuri de închinãciune ºi ru gã ciune ale mul -tor culte, cu di verse denumiri ºi hramuri, astfel:

Prima Bisericã Baptistã Românã din Kit che -ner, Ham il ton, Wind sor, Mon treal, First Ro ma nianBap tist Church – Laval des Rapides; Bi se rica Bap -tistã Românã din To ronto, Viaþa Nouã – To ronto,Speranþa – Kitchener, Bethel – Kit chener, Don Mills – On tario, Dragostea – Mon treal, Baptistã RomânãEmanuel ºi Harul din Van cou ver, Britsh Co lum biaºi Asociaþia Bap tistã Românã din SUA ºi Can ada.

Biserica Penticostalã Românã Lo gos – To -ronto, Kitchener, Izvorul Vieþii – Kitchener, Em -man uel în Lon don – On tario ºi în Sur rey – Brit ishCo lum bia, Bethel în Laval Que bec.

Biserica Evanghelicã Românã Glory -Growth - Gos pel Kitchener.

Biserica Adventistã de ziua a ºaptea Ro ma -nian Heraldes To ronto.

Dupã cum aflãm din Pagini Aurii Ro mâ no-Ca nadiene, în To ronto existã Institutul In ternaþionalde Studii prin Corespondenþã Ves titorii Sola Scrip -tura To ronto, care oferã în mod gratuit cursuri deBiblie, sãnãtate ºi fa milie. Pro gramul de citire ºistudiere sistematicã a Bibliei are durata de doi ani.Sunt de asemenea ºi pro grame de scurtã duratã peteme de: Fa milie, Sãnãtate, Pildele Domnului Iisus,Fe ri cirile Dom nului Iisus.

Biserici Române Unite cu Roma Greco-Ca -tolice în prezent funcþioneazã în To ronto Buna

Vestire în Ham il ton, Fericitul Ie remia în Mon treal,Sfânta Maria Micã, Parohia Naºterea Maicii Dom -nului. Toate parohiile ºi misiunile greco-catoliceromâne din Can ada ºi SUA se aflã sub jurisdicþiaEparhiei Sf. Ghe orghe în Can ton, Ohio, condusã decãtre PS Episcopul John Mi chael Botean.

Odatã la 4 ani, bisericile române greco-ca tolice aleg din membrii comunitãþii, prin vot se cret, con -siliul parohial ºi consiliul ad mi nis trativ-fi nan ciar.

Bisericile greco-catolice celebreazã: Sfin teLi turghii; Spovedania sau Mãrturisirea; Bo tezurile;Sfântul Mir (Confirmaþiunea); Pre gã tirea copiilorpentru prima spovedanie ºi pri mirea Sfintei Îm pãr -tãºanii; Cununiile; Sfân tul Maslu sau Ungerea bol -navilor; Rânduiala Parastasului (pomenirea celora dormiþi); Sfeº tania sau sfin þirea casei; Bi ne cu vân -tarea ca selor ºi Familiilor (Boboteaza).

Comunitatea românã greco-catolicã din To -ronto construieºte o bisericã de lemn dupã modelulcelor din România, asemãnãtoare celor din Mara -mureº.

Comunitatea canadianã cu origine etnicã ro -mânã fiind de religie ortodoxã în proporþie de 85%,în Can ada a 33-a parohie ortodoxã românã a fostînfiinþatã în 20 decembrie 2007, la Ga tineau – Que -bec, iar numãrul bisericilor – dupã cum se poateconstata din Almanahul Credinþa 2012, editat deArhiepiscopia Ortodoxã Ro mâ nã din Cele DouãAmerici – în funcþiune ºi a celor în construcþie estecu mult mai mare. În prezent parohii ortodoxe ro -mâne ºi biserici existã în ºase provincii:

În Brit ish Co lum bia sunt câte douã Bi sericiOrtodoxe Române, în Van cou ver ºi New West min -ster, una în Sur rey, Misiunea Ortodoxã Românâ Sf.Treime în Vic to ria ºi douã sub de numirea HollyAnnuciation Ro ma nian Ortodox Church – NorthVan cou ver.

În Al berta funcþioneazã 4 parohii ale bi se -ricilor ortodoxe române (douã în Cal gary cu hramulSf. Maria ºi Sf. Andrei), una în Ed mon ton, una înBoian (Willingdon) cu filii în Hairy Hill, Hamlin,She penith, Two Hairy Hill, Pier celand. Bisericiromâ neºti ale altor culte nu sunt în aceastã provincie.

Sas katch e wan. Catedrala Ortodoxã Ro mânãSf. Gheorghe – Re gina, Biserica Ortodoxã RomânãSf. Nicolae – Re gina, Sf. Treime – Mac Nutt, Sf.Gheorghe – Dy sart, Sf. Treime – Saskatoon, Co -borârea Sf. Duh – Assiniboia, Sf. Maria ºi Sf. Petruºi Pavel – Kayville, Holy Trans fig u ra tion Ro ma nian Ortodox Church – Word Moun tain cu filie la ElmSpring.

Man i toba. Biserica Ortodoxã Românã Sf.Dumitru – Winnpeg ºi cu oficierea slujbelor în lim -ba englezã, B.O.R. Sf. Gheorghe – Winnpeg, Sf.Ioan Botezãtorul în Shell Valey ºi Saint Elias, TheProphet Ro ma nian Or tho dox Church în Lennard, aicãror credincioºi cu origine etnicã românã, cât ºipreoþii sunt din a doua sau a treia generaþie.

On tario. Catedrala Ortodoxã Românã Sf.Gheorghe – Wind sor, Biserica Ortodoxã Ro mânã

IUNIE 2013 97

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

Biserica Ortodoxã Românã „Sfânta Maria” din Boian (Willingdon), AB

Coborârea Sf. Duh – Wind sor, Sf. Apos toli Petru ºiPavel – Kitchener Waterloo în fiinþatã la 30 aprilie1967, Sf. Ioan Botezãtorul – Kitchener, Toþii Sfinþii– Scaborough, Sf. Cruce – Lon don, Sf. ApostolAndrei – Mississauga, Sf. Prooroc Ilie – Thornhill,Învierea Domnului – Ham il ton, Sf. Matei – Ot tawa,Sf. Gheorghe – To ronto, Sf. Maria – Timmins, Viaþa Nouã – To ronto, Sf. Împãraþi Constantin ºi Elena –Don Mills. Parohiile Ortodoxe Române Trei Ierarhiºi Sf. Dumitru – To ronto. Misiunile Ortodoxe Ro -mâne Sf. Ioan Evanghelistul – To ronto, Sf. Nicolae – Ot tawa.

În 5 iunie 2011, la Mãnãstirea Sf. Dimitrie celNou din Basarabi a avut loc slujba de sfinþire a noiibiserici a mãnãstirii de cãtre Î.P.S. dr. Nicolae Con -drea, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Ro -mâne a Celor Douã Americi, Prea sfinþitul EpiscopVicar Ioan Casian ºi Prea sfin þitul Varsanufie Pra -hoveanul împreunã cu un sobor de preoþi dinCanada, S.U.A. ºi România.

În Provincia Que bec. Catedrala OrtodoxãRo mânã Sf. Ioan Botezãtorul – Mon treal. B.O.R.Buna Vestire ºi Înãlþarea Domnului – Mon treal, Sf.Gheorghe – ST. Hubert, Sf. Ar hangheli Mihail ºiGavril – Saint Laurent, Sf. Apostol Andrei ºiNaºterea Maicii Domnului – Laval, înfiinþatã în 8iulie 2007, Sf. Apostoli Petru ºi Pavel – Que becCity. An nun ci a tion Ro ma nian Ortodox Church –Mon treal. Parohia Ortodoxã Sf. Gheorghe –Brossard. Pa rohia ºi Biserica Naºterea Maicii Dom -nului – Gatineau, înfiinþatã pe 20 de cembrie 2007,aºa cum consemneazã preotul paroh Teofil Arsene,are scopul de a con tinua ºi menþine spiritul tra diþieiºi al credinþei strãmoºeºti a dap tatã vremurilor ºisocietãþii canadiene în care trãim. Mãnãstirea Ador -mirea Maicii Domnului – Mon treal.

Catedrala Ortodoxã Românã din Mon treal în -fiinþatã în 1973, bisericã în stil bizantin ridicatã ºisfinþitã în 1978, este lãcaºul în care au oficiat li -turghii înalþii ierarhi ai Patriarhiei ºi Mi tro poliilordin România. Aici au avut loc un mare numãr decongrese arhi epis copale ale bisericilor ortodoxe ro -mâne din SUA ºi Can ada.

Altarele bisericilor ortodoxe române în stilbizantin sunt flancate de drapelul României ºi alCanadei.

Toate bisericile ortodoxe române au Con siliuparohial, Comitetul (Reuniunea) Doam ne lor ºi ªcoa -la duminicalã. Pe lângã bisericile din metropole ºialte oraºe cu entitãþi mai mari ro mâneºti, func þio -neazã Cen tre culturale ro mâ neºti ºi Societãþi ro -mâno-canadiene. ªcolile de duminicã sunt orga ni -zate pentru predarea religiei, a limbii române, aisto riei Ro mâniei ºi pentru di verse cercuri de pic -turã, de mu zicã etc. pentru copii de diferite vârste.

Românii din Can ada au în marile oraºe an -sambluri de cântece ºi dansuri, formaþii de teatru,publicaþii în limba românã, ziare: Jurnal Românesc,Acasã, Observator, Pagini Aurii Ro mâno-Ca na die -ne; Almanahul Credinþa; Re vis tele de spirualitateCredinþa, Cuvântul Ade vã rului, Icono stas, DatinaStrãbunã etc, precum ºi emisiuni în limba românã„Noi Românii” a te leviziunii din To ronto, ºi alteposturi lo cale de televiziune ºi ra dio din Mon treal,Cal gary, Van cou ver etc.

Biserica este liantul atât de necesar ro mânilordin diasporã. Fiind de mai multe ori în Can ada, amvizitat lãcaºuri de cult în mai multe provincii ºi amasistat la liturghii la biserici romano-catolice, u -crainene, ortodoxe ºi gre co-ca tolice. Ni s-au umplutinimile de bucurie când am vãzut la Biserica Or -todoxã Românã din Ed mon ton, unde am participatde mai multe ori la Sfânta Liturghie, cã întreagaasistenþã cântã colinzi la Crãciun, de Sfântul Vasileîn ziua Anului nou, Troparul în Iordan la Boboteazã. La oficierea Parastasului de Pomenire a Morþilor,alãturi de preot, diacon, cântãreþul bisericesc ºi corul bisericii s-a cântat Cu sfinþii odihneºte. Parastaselese oficiazã înainte de a se încheia liturghia, cu par -ticiparea tuturor credincioºilor. Nimeni nu pãrãseºte biserica fãrã pecetluirea cu semnul darurilor dum -nezeieºti, ungerea cu Sfântul Mir.

Bisericile din diasporã au reuºit sã adune înjurul lor comunitatea localã românã, dornicã sã seîntâlneascã, sã se roage împreunã, ºi la agapele creºti -neºti sã depene amintiri de pe pla iurile mioritice.

Bibliografie:0 Istoria imigraþiei româneºti în Can ada.0 Almanahul CREDINÞA, ed. 2012, Arhiepiscopia

Ortodoxã Românã a Celor Douã Americi. 0 Pagini Aurii Româno Canadiene, ed. 2008.

98 IUNIE 2013

EM

UL

NÎ IN

ÂM

OR

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Biserica Ortodoxã Românã „Sfinþii ÎmpãraþiConstantin ºi Elena” Ed mon ton, AB

FILE DE ISTORIE

„Calabalâcul de la Bender”300 de ani de la sfârºitul ºederii regelui

suedez Carol al XII-lea în Moldova

George CRISTEApub li cist, Stock holm, Suedia

Aniversãrile istorice – mai ales celecu cifre rotunde – sunt întotdeaunabinevenite, pentru cã îndepãrteazã

pentru o clipã colbul uitãrii de pe evenimenteledin trecut, amintindu-ne de oameni care auschim bat istoria ºi soarta semenilor prin faptelelor. În funcþie de caz, ele con -stituie de ase menea, prilej deevocare a bunelor relaþii dintre state.

Ne referim în cele ce ur -meazã la oameni ºi întâmplãricare, prin forþa lucrurilor ºi vo -ia de stinului, au fãcut ca Suediaºi România sã în registreze pri -mele contacte dintre ele la ni -vel înalt; mai ex act, la pe ri -oada de acum trei secole, cândregele Carol al XII-lea, una din cele mai renumite, dar ºi con -troversate figuri a Suediei ºi,în acelaºi timp, a istoriei mo -derne europene, a poposit pemeleagurile noastre ºi nu maivoia sã plece. El ocupã un locde primã mãrime în ana lele suedeze ºi istoriciinoºtri din trecut, în cepând cu cronicarii mol -doveni ºi munteni ºi continuând cu A.D. Xe -nopol, M. Kogãlniceanu ºi, mai aproape de noi,Nicolae Iorga i-au a cordat importanþa cuvenitã.

Prezenþa numelui sãu în evocarea re la -þiilor româno-suedeze a devenit, am putea spu -ne, un lucru de la sine înþeles ºi astãzi nu existãdip lo mat român la Stock holm sau un dip lo matsuedez la Bucureºti care, la prezentarea scri -sorilor de acreditare, sã nu facã referinþã la acestcap încoronat, ca primul rege suedez pe pã -mântul românesc ºi, simbolic, deschizãtor de

drumuri la cunoaºterea reciprocã dintre celedouã popoare.

Dacã însã astfel stau lucrurile la niveldiplo matic ºi de specialiºti, trebuie remarcatfaptul cã noile generaþii ºi lectorul obiºnuitdin Ro mânia nu cunosc deloc, sau aproape

deloc, su biectul ºi în cãrþile ºima nu alele de istorie din þarãnu mele sãu nu mai apare decât foarte rar, în trecere.

Cine a fost, dar, acestrege nordic, cum era, de undeºi cum a ajuns el în Moldovaºi a stat trei ani ºi jumãtate pemalul Nistrului, ce a fãcutacolo, cum a plecat pânã laurmã ºi unde? Întrebãri in ci -tante, la care încercãm sã rãs -pun dem în cele ce urmeazã,acum, la a trei suta aniversarede când a pãrãsit – silit – pã -mântul Moldovei.

Carol al XII-lea s-anãscut în 17 iunie 1682, tatãfiindu-i Carol al XI-lea, rege

al Suediei, iar mamã, Ulrika Eleonora, fiica re -gelui Danemarcei. Ca mic copil era blând, darteribil de încãpãþânat. A avut o educaþie pe mã -sura rangului, cu cei mai buni dascãli ai tim -pului, care au ºtiut sã-i stimuleze interesulpentru culturã ºi ºtiinþã, sã-i trezeascã curi ozi -tatea ºi dorinþa de a realiza fapte mari. Vorbeacâteva lim bi, dar pentru francezã, deºi o cu -noºtea foarte bine, avea o aversiune instinctivã,ca ºi tatãl sãu, nu se ºtie de ce. Germana o vorbea flu ent, iar latina o agrea extrem de mult ºi recitaadeseori cu voce tare pasaje întregi din QvintusCurtius, în care sunt re date discursurile lui

IUNIE 2013 99

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

Ale xandru cel Mare cãtre soldaþii sãi. Printretrã sãturile lui de caracter demne de menþionat arfi, înainte de toate, felul sãu de a fi su pe rior ºidis tant, uneori chiar arogant. Sunt com por ta -mente pe care le regãsim, cu grade diferite demani festare ºi la alþi regi din fa milia Vasa, dincare ºi el fãcea parte.

Carol s-a urcat pe tron în urma morþiisubite, la numai 42 de ani, a tatãlui sãu, la5 aprilie 1697, când nu avea decât 15 ani. În mo -mentul când se afla la slujba de învestire, laCatedrala din Uppsala, a voit sã-ºi demonstrezepub lic, de la început, personalitatea ºi voinþa dea hotãrî singur, printr-un act spec tac u lar: cândarhiepiscopul se pregãtea sã-i aºeze pe capcoroana, Carol i-a luat-o din mânã ºi ºi-a pus-osingur. (Un gest care îl va fi inspirat oare ºi peNa po leon, o sutã de ani mai târziu?)

A avut o viaþã furtunoasã, petrecându-ºimai mulþi ani în campanii militare îndepãrtate,decât în þarã. La început a trebuit sã facã faþãunei coaliþii formate din Danemarca, Polonia ºiRusia. În fruntea armatelor sale proaspete, binepregãtite ºi dornice de luptã, Carol pãrãsiStockholmul la 8 mai 1700 ºi se îndreptã maiîntâi împotriva Danemarcei care, surprinsã, ceru pace. Porni apoi spre Riga, în Livonia, pe vre -mea aceea posesiune suedezã, pe care regelePoloniei începu s-o asedieze, dar la apropierealui Carol s-a retras. Între timp, ruºii au vrut sãvinã în ajutorul polonezilor, dar Carol se nãpusti asupra lor nimicindu-i la Narva.

Vestea victoriilor sale rapide se rãspândica fulgerul în toatã Europa, fiind adulat pestetot. În plinã ofensivã ºi încrezãtor mai multdecât oricând în steaua lui, în vara lui 1708,dupã ocuparea Poloniei, Carol al XII-lea pornimarºul împotriva ruºilor al cãror þar era atunciPetru cel Mare.

Trecem peste aceastã etapã care depãºeºte subiectul nostru ºi vom aminti doar cã planurileregelui suedez de a-l învinge pe þar s-au spul -berat într-o ultimã luptã, la Poltava, la sfârºitullui iunie 1709, când suedezii au fost completdistruºi.

Convoiul celor scãpaþi, cu regele lor petargã (Carol fusese rãnit de un glonþ, la un pi -cior, chiar înaintea bãtãliei hotãrâtoare), s-a lan -sat într-o cursã con tra cronometru spre vest, casã scape de urmãrirea ruºilor ºi sã ajungã cât mai repede la apa Bugului, pe care sã o treacã din -colo, spre Oceakov, pe malul Mãrii Negre, peacea vreme cea mai avansatã poziþie otomanãspre nord-est de pen in sula Balcanicã, la 350 kmîn linie dreaptã de Poltava. Când, de acolo,Carol a ajuns mai departe spre vest, pe malurile

Nistrului, el mai era însoþit de vreo 1500 demilitari; era tot ce mai rãmãsese din faimoasa saarmatã de aproape 50.000 de ostaºi, cu carepornise cam pania din Rusia.

În bune relaþii cu Poarta, încã de pe vre -mea regilor precedenþi, cu aprobarea sultanului,suedezii trecurã pe malul de vest al apei, pevechiul pãmânt românesc al Moldovei, lângãzidul cetãþii Bender (în turceºte – dupã unii,Cetatea întãritã, dupã alþii Oraºul Port – iar înromâneºte Tighina), ocupând pen in sula din faþasatului Barcani, la ora aceea sub stãpânire tur -ceascã încã din 1538, de altfel ca tot sudul Basa -rabiei.

Era 24 iulie 1709; o paginã de istorie fu -sese întoarsã!

Turcii au pus la dispoziþia suedezilor cor -turi, o soluþie de mo ment, deoarece ideea era caei sã se întoarcã în þara lor cât mai repede cuputinþã; dar, dupã cum spune proverbul, „nimicnu este mai definitiv ca provizoriul!”. Carol serefãcu destul de rapid ºi în mintea lui încolþisegândul rãzbunãrii; ºi pentru cã el nu mai aveaarmatã, credea posibil sã-i aþâþe pe turci îm -potriva ruºilor. Bender i se pãrea un loc potrivitpentru acþiunile lui diplomatice ºi fãrã sã spunãsultanului nimic mai mult decât cã vrea sã mairãmânã un timp acolo, el primi accepþiunea Por -þii. Mai mult, sultanul dãdu dispoziþii domni -torului moldovean Nicolae Mavrocordat sã a -corde tot sprijinul suedezilor pentru a-ºicon strui în locul corturilor, clãdiri de cãrãmidã.Totodatã, tot moldovenii erau aceia care tre -buiau sã-i aprovizioneze pe aceºtia cu alimentepentru hrana cea de toate zilele.

Carol începu sã organizeze viaþa taberei ºisã impunã reguli de funcþionare precum ºi unpro gram de activitate pentru întreaga co mu ni -tate. Avea trimiºi la Iaºi, Bucureºti ºi Con stan -tinopol ºi câteva grupuri de militari în mai multe cen tre din Moldova, care îl informau despre totce se întâmplã. Avea legãturi cu cercurile di -plomatice din alte þãri, iar cu Stockholmul era încon tact per ma nent. Cu domnitorii români dinMoldova ºi Þara Româneascã nu voia sã aibãnici un fel de relaþii, dar sesizându-le jocul du -blu (creºtini sub ocupaþie „pãgânã”) sau pur ºisimplu pentru cã nu îi satisfãceau prompt di -versele cereri, îi pâra la Poartã.

În toamna lui 1710, turcii hotãrãsc sã în -ceapã un rãzboi împotriva ruºilor. Mulþi suedezisusþin cã acesta a fost rezultatul uneltirilor luiCarol, care a lucrat la planul bãtãliei în detaliu,dar dupã Xenopol ºi alþi istorici, nu numai ro -mâni, cauzele adevãrate erau cu totul altele,decât satisfacerea dorinþelor „craiului pribeag”,

100 IUNIE 2013

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

ºi anume, încercarea turcilor de a împiedica ex -tensia ruºilor la Marea Neagrã ºi, în gen eral,orice mãrire a forþei acestor „protectori ai creºti -nilor din Pen in sula Balcanicã”. Faptul cã regelesuedez a lucrat ºi el la astfel de planuri este deasemenea adevãrat, dovadã prezenþa unui grup de militari de-ai sãi ca observatori în armata turcã.

Confruntarea a avut loc la Stãnileºti pePrut, în 8 iulie 1711, cu rezultatul pe care îl ºtim: ruºii au fost învinºi, iar Cantemir, noul domnitor pus de turci în scaunul Moldovei, a fu git înRusia, ascuns în caleaºca Ecaterinei, soþia þa -rului Petru. Carol nu a participat la ostilitãþi, cãci nu putea conta pe conducerea supremã, ceea ceel considera cã era sub demnitatea sa; dar, fiindînºtiintat de un gen eral al sãu cã turcii par a fiprea toleranþi cu învinºii, se aruncã în ºaua ca -lului ºi veni la Huºi, dar ajunse prea târziu,pacea se semnase ºi Petru plecase cu trupele lui.Carol se întoarse dezamãgit la Bender; Stã ni -leºti fusese ultimul act din marea tragedie ru -seascã a regelui suedez, poate mai mare decâtPoltava, pentru cã aici i se nãruise ºi ul timasperanþã într-o posibilã întoarcere a lucrurilor înfavoarea sa.

Înapoiat la Bender, Carol avu surprizasã-ºi vadã tabãra inundatã în aºa fel, cã nu se mai putea face nimic. Suedezii se mutarã la 4 kmnord, la Varniþa (numele provine de la cup -toarele din apropiere, unde se ardea piatra de var necesarã construcþiilor). Acolo a fost clãditã oaltã rezidenþã, ale cãrei planuri furã elab o rate deCarol însuºi. „Noul Stock holm” cum începuse afi numitã mica aºezare, deveni capitala politicã a Suediei ºi centru al diplomaþiei europene. Ca ºila Bender, aici continuau sã vinã trimiºi ai dife -ritelor curþi occidentale ºi de aici dirija regeletoate treburile interne suedeze care îi reveneauca ºef al statului.

Totuºi, situaþia lui nu era de invidiat. Printratatul încheiat cu ruºii, sultanul se obliga sã-lexpulzeze, dacã acesta nu voia sã plece de bu -nãvoie. I se fãcuserã câteva propuneri, dar el nule acceptã. Atunci turcii se hotãrârã sã-l în de -pãrteze cu forþa. La sfârºitul lui ianuarie 1713,trupe de ieniceri aduse spe cial pentru a acþiona,înconjurarã aºezarea suedezã ºi la 1 februarielansarã atacul, urmând ceea ce istoricilor sue -dezi le place foarte mult sã-l numeascã – pro -babil din cauza sonoritãþii cuvântului – „Cala -balâcul de la Bender” (deºi locul se chemaVar niþa, „Bender” se pare cã a fost mai agreat).

Dupã o rezistenþã disperatã, în care însuºiCarol luptase cu sabia în mânã ºi se înre gis -traserã morþi ºi rãniþi ºi de o parte ºi de alta, afost ºi el dezarmat. Din „mosafir” al turcilor, eldevenise acum prizonierul lor. Dupã luptã ie -nicerii l-au aºezat într-un rãdvan ºi l-au trimisspre Adrianopol, fiind debarcat în localitateanumitã Demotica, unde a mai stat un an ºi ju -mãtate, dupã care s-a întors în þara lui, tra ver -sând, de aceastã datã, printre altele, Valahia ºiTransilvania.

Dupã cum remarca un istoric de-al nostrude la sfârºitul secolului al XIX-lea: „Astfel atrecut, pentru prima oarã prin Þãrile Române, un rege al depãrtatei ºi simpaticii Suedie; în acestfel, Carol al XII-lea, fãrã a voi sã ºtie nici depopor, nici de þarã, nici de Domn, a tãiat Ro -mânia de-a latul, de la Dunãre la Carpaþi, prinGiurgiu, Copãceni, Piteºti, Rucãr – ºi a pierit!”1

Notã: În luna februarie a.c., la Muzeul Armelor din incinta Palatului Re gal dinStock holm, a avut loc o recepþie oferitã de dl Emil Druc, Ambasador al RepubliciiMoldova în Sue dia, prilejuitã de aniversarea a 300 de ani de la evenimentele de laBender-Varniþa. Au parti cipat d-na Matache Rãduþa, Ambasador al Ro mâniei la Stock -holm, parlamentari ºi demnitari suedezi ºi un numeros pub lic, suedezi ºi români.(Q.E.D. )

IUNIE 2013 101

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

Stema localitãþii Varniþa, strânslegatã de trecerea regelui

Carol al XII-lea prin aceste locuri

1 G.I. Ionescu-Gion, Cãlãtoriile lui Carol al XII-lea, Bucureºti, 1890, p. 82.

Presa ºi scriitorii maghiari din perioada lui Avram Iancu

Ioan BÂTEA

În 1848, Iancu a fost spiritul de care aavut nevoie Europa ºi Transilvania. Ela întruchipat atunci în gândire ºi ac -

þiune o concepþie modernã dem o crat-liberalã,spirit promovat de atunci ºi pânã în prezent detoþi cei care au dorit domnia democraþiei, frã -þietãþii ºi respectiv spiritul unei Eu rope unite.Europa anilor 1848-1849 nu a cunoscut un re vo -luþionar umanist mai mare decât Avram Iancu.Era omul faptelor bune, al gândurilor cu rate, nua cunoscut minciuna ºi infidelitatea faþã de se -menii sãi, iar adversarilor sãi politici le-a cerutclar ºi hotãrât: „abolirea oricãrei forme de iobã -gie ºi a conservatorismului feu dal, eman cipareasocialã ºi naþionalã a tuturor celor orop siþi”.

Nimic mai greºit decât a crede ºi a spunecã Iancu s-a luptat cu ungurii. El s-a luptat curelaþiile so cial-politice feudale ºi cu con ser va -torismul nobiliar maghiar care, împotriva unorlibertãþi scrise ale Curþii din Viena, con tinua sãînrobeascã ºi sã subjuge populaþia þãrãneascã.Avram Iancu n-a fost un revoluþionar lo cal, zo -nal, izolat, ci unul de talie europeanã atât pe plan po lit ico-ideo logic, cât ºi în planul acþiunilorcon crete. El dorea schimbarea politicii Europeiºi considera cã Revoluþia românilor era o partedin acþiunea de renaºtere a popoarelor Europei.El spera în triumful dreptãþii ºi înlãturarea con -servatorismului feu dal.

Avram Iancu trebuie cunoscut sub as pec -tul menirii lui în istoria universalã a Europeianilor 1848-1849 ºi a Revoluþiei din Tran sil -vania. Conaþionalii noºtri trebuie sã ºtie cã el nua fost Omul politicii de forþã ºi a violenþei. Nu afost haiduc, nici tâlhar de codri ºi nici crim i nal.Atunci, în Europa, nu a fost un judecãtor alstãrilor de lucruri mai drept decât Iancu.

Din presa maghiarã ºi din opiniile scriseale unor scriitori maghiari exprimate în perioada imediat dupã revoluþie, reþinem urmãtoarele:

Scriitorul maghiar Réthi Lajos a fãcut maimulte vizite în Munþii Apuseni dupã Re voluþiadin 1848. Se pare cã era atras de peisajul zoneiºi-l interesa ca pe orice scriitor ºi per sonalitatealui Avram Iancu. În unul din arti colele sale

intitulat: „Regele Munþilor” ne vorbeºte depopularitatea lui Avram Iancu în zonã. Pe bazacercetãrilor fãcute ne spune: „Cu miile s-auadunat la el poporul neºtiutor (fãrã carte – n.n.)ca la un mântuitor, iar pe numeroºii tribuni careau rãsãrit din pãmânt i-au considerat ca pecomandanþii lui; pe el însã l-au considerat maiputernic oricãrui muritor, l-au numit «Re geleMoþilor». Nu este simplu sã câºtigi stima ºiîncrederea oamenilor; pe om numai faptele bune îl conving, iar dacã Iancu a reuºit sã fie vãzut pecea mai înaltã treaptã ºi apreciat ca Regele Mun -þilor, înseamnã cã a fãcut lucruri extraordinare,care l-au propulsat în conºtiinþa lumii de atunci,deasupra tuturor oamenilor”. Acest lucru îl re -cunoaºte ºi scriitorul mai sus amintit, men þio -nând cã: „Poporul s-a prosternat în faþa lui, erafericit cel care putea sã-i sãrute marginea hainei. Îi sãrutau ºi urmele picioarelor. Cum de nu, când Iancu era mai puternic decât Curtea de la Viena,fiindcã pe el di rect Dumnezeu l-a destinatpentru putere” ºi cã „Armatei maghiare trimisãîmpotriva lui i-a rezistat din toate puterile, daromorurile celor fãrã apãrare ºi pustiirile vandale nu-i murdãresc numele... Dar care familie un -gureascã a ajuns înaintea lui Iancu, se puteasocoti fericitã, viaþa bãrbaþilor ºi virtutea fe -meilor, deopotrivã, au avut parte de ocrotire”.

La numai un an dupã revoluþie, respectivla 8 februarie 1850, Avram Iancu însoþit deprietenul sãu apropiat, maramureºeanul SimionBalint, în drum spre Viena au poposit în Oradea. ªtirea a fost lansatã în oraº cu o zi mai devremede cãtre I. Maior, care cãlãtorea ºi el spre ca -pitala Imperiului. Despre aceastã vizitã a luiIancu, publicaþia în limba maghiarã Katone ascris un articol care s-a publicat ºi în GazetaTransilvaniei, nr. 11, din 9 februarie 1850 ºi încare se spuneau urmãtoarele:

„Faima sosirii (lui Iancu – n.n.) se lãþi cafulgerul, peste o orã cetatea era plinã. Toþi îlaºteptau cu simpatie ºi admiraþie, românii do -reau din inimã sã-l vadã pe iubitul frate; nicimaghiarii mai puþin; numai unii neînsemnaþi canumãr voiau sã-l vadã din curiozitate, ca pe un

102 IUNIE 2013

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

om renumit. În asta ºi urmãtoarea zi nu se vor -bea de altceva decât de Iancu, tot insul dupã alesale închipuiri; vezi bine cã mare parte cugeta de ceva om peste fire, extraordinar, cum li se în -fãþiºeazã lor în fabulã eroii vechimii”.

Corespondentul cotidianului mai sus arã -tat, aºa cum rezultã din cele menþionate precumºi din cele ce urmeazã, ne informeazã cã exista oanimaþie „de bine ºi de bun venit” din partearomânilor, dar ºi a maghiarilor, cu toþii se bu -curau de prezenþa în mijlocul lor a unui om, aunui dem o crat adevãrat, a unui lib eral care do -rea prosperitatea socialã ºi economicã, egalitateºi fraternitate pentru toþi, indiferent de etnie.

Aici la Oradea, potrivit regulilor, în drumspre Viena, trebuiau vizate paºapoartele – laCetate – adicã la centrul administrativ al ora -ºului, un fel de poliþie a zilelor noastre. „Cã -pitanul primariu”, adicã ºeful organuluirespectiv, observând paºaportul lui Iancu pecare-l prezentase S. Balint, l-a rugat pe acestasã-l in vite pe Iancu la el, pentru a-l cunoaºte.Iancu s-a prezentat ºi au purtat discuþiile pro -tocolare de cuviinþã. La ieºirea din birou, s-aconstatat cã în jurul Cetãþii s-a adunat multãlume. Iancu era împreunã cu S. Balint, iar lumeanu ºtia care dintre ei este Avram Iancu. Cei doioaspeþi au intrat în ospãtãria „La pomul verde”,lumea i-a urmat, „iar curtenirile nu se maicurmarã pânã seara cãtre nouã ore. Dn. Iancu i-acuprins bucuros ºi prieteneºte, ce foarte bine lepãrea, mai vârtos când le zicea cã vine între ei,ca amic ºi le recomanda ca sã trãiascã cu rânii înfrãþietate (aceasta era miercuri – n.n.). Joi di -mineaþa pânã la 10 ore ce plecarã cei doi bãrbaþide renume, poporul venea cu turma, încet. Iancuera silit a ieºi afarã sã li se arate; când se depãrta, orãºenii tot cãutau înapoi ca sã-l mai vadã ºi-lbinecuvântau. Cu câtã mânie erau maghiarii subRãscoala lui Iancu, cu atâta îl doreau acum maimult. Simpatia nãscutã din vederea-i personalãîntãreºte iubirea lor. La suire în car, Dn. Iancu ºiBalint abia puturã strãbate prin poporul co adu -nat, care la plecare-i intonã un «Éljen!» rã -sunãtor. Pânã astãzi se mai vorbeºte în publiculnostru de acei bãrbaþi români transilvãneni, caretrecurã pe la noi. Maghiarii aflã cã Iancu arepurtare prea plãcutã (igen nyájas)”.

Jókai Mór a vizitat de mai multe ori ÞaraMoþilor, ca turist ºi ca om de ºtiinþã pe care l-ainteresat viaþa moþilor ºi personalitatea eroilorsãi. Efectuând o „hoinãrealã romanþatã” cumnumeºte el aceste vizite în Munþii Apuseni – separe cã, prin 1856, a ajuns ºi la Vidra despre care ne relateazã urmãtoarele:

„Aici am vãzut ºezând mult timp lângã un

pârâu pe Avram Iancu. Era acolo un fel de han,iar el stãtea în faþa acestuia; pãlãria lui verdespãlãcitã trasã peste ochi, pãrul zbârlit ajutausã-i facã ºi mai tristã faþa-i arsã de soare. Stãteaacolo nepãsãtor faþã de toþi. Cineva l-a întrebatdacã nu vine sus la cumnatul sãu de lângã cas -cade. Nu primi întrebarea. Nu voia sã vorbeascãcu nimeni; nici de el nu-i pãsa nimãnui. De cânda devenit om sãrac ºi umblã îmbrãcat sãrãcãciosnu prea e preþuit. Dacã se poate auzi ceva bundespre el, aceasta vine de la ungurii salvaþidintre care mai mulþi îºi amintesc cã i-a scãpatde mare primejdie când cei de o soartã cu ei autras de mai multe ori asupra lui. Dumnezeu carevede în inimi judecata ºi iartã; omul sã nu co -menteze aceasta. Noi lãsãm sã creascã iarba pemormântul anilor de tristeþe, sã uitãm faptele,dar sã reþinem din ele învãþãmintele”. Nu-mi pot permite sã spun cã aº completa acest pasaj almarelui scriitor, dar nu mã pot abþine sã nu mãgândesc la un pasaj biblic care spune: „Cine areurechi sã audã!”, valabil tuturor.

Marele scriitor maghiar ne relateazã cuatâta splendoare ºi plasticitate realitatea exis -tentã, precizând: „n-o sã fac politicã, dar ceea ceam vãzut, de ceea ce m-am convins, e o datoriefilantropicã sã o spun. Poporul român în sufletullui nu duºmãneºte nici unul dintre vecini, mai cu seamã pe maghiari; poporul român de rând esteascultãtor, muncitor, se mulþumeºte cu puþin, seîmprieteneºte uºor”.

Un bun cunoscãtor al istoriei iobagilor din imperiul Hasburgic a fost ºi scriitorul DomokosHaraga Balazs, care aºa dupã cum rezultã dinromanul sãu istoric Avram Iancu a studiat foartemultã literaturã istoricã ºi a consultat multe do -cumente ale vremii. Pe scriitor îl interesa, separe, ºi legitimitatea rãscoalelor lui Horea, Cloºcaºi Criºan precum ºi a Revoluþiei din 1848.

În „Cuvânt de început”, autorul, dupã cevorbeºte de cerbicia boierilor „alcoolici ºi cusuflet bes tial” care încã mai practicã „jus pri mae noctis”, îi robea ºi schingiuia pe iobagii pe careîi hrãneau cu pâine din scoarþã de copaci ºitãrâþe, ne mãrturiseºte cã: „Iobagii din EvulMediu din Ungaria au mâncat ºi carne de om...se nutreau ºi cu astfel de mâncare... Nu e opoveste, ci realitate tristã... În secolul alXVI-lea, în piaþa din Aiud se vindea în vãzultuturor carnea de-aproapelui semenilor lor maisãrãci”. Acest autor ne mai mãrturiseºte cã încursul cercetãrii izvoarele de inspiraþie pentrulucrarea mai sus arãtatã, a gãsit documente careconþineau date de-a dreptul drãceºti privitoare la situaþia iobagilor. „În Ardeal, unde populaþiaromâneascã formeazã majoritatea covârºitoare,

IUNIE 2013 103

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

românii au fost trataþi cu vitregia cea mai ne -umanã de cãtre stãpânirea maghiarã”. Pentru cei care se îndoiesc de realitatea celor exprimate, lerecomandã sã citeascã câteva din izvoarele in di -cate ca bibliografie la sfârºitul romanului. Acestom de ºtiinþã atrage atenþia cititorului cã cei care vor citi aceste documente vor înþelege de ce„împãratul Iosif al II-lea a spus lui Horea ºiCloºca la 1 aprilie 1871 în prezenþa cãpitanuluiau di tor Szolder: „Thut ihr das” adicã „Faceþi-o”(Revoluþia n.n.). Concluzionând, scriitorul spu -ne cã, „dacã împãratul i-a îndemnat, ca în inte -resul naþiunilor sub ju gate sã foloseascã armaîmpotriva nobililor asupritori, atunci faptul de afolosi arme nu poate fi clasificatã drept rãscoalãordinarã ºi crime bestiale, ci o flacãrã care s-aaprins în sufletul poporului pentru libertate, ega -litate ºi fraternitate. Infidelitatea habsburgilor

prin încãlcarea cuvântului dat i-a rãpus peHorea, Cloºca ºi Criºan. La fel a pãþit ºi Iancu cu tradiþionala fãþãrnicie a habsburgilor, care nui-au strivit însã trupul, ci sufletul”.

Discutând personalitatea lui Avram Iancuprin faptele istorice, scriitorul reþine cã în Iancu„nu vom gãsi numai pe eroul naþional, dar ºi peomul nobil cu suflet bun, cu un patrimoniu su -fletesc preþios, iar din punct de vedere al inter -naþionalismului uni ver sal, pe omul adevãrat, pecel creat de Dumnezeu dupã chipul ºi ase mã -narea sa”. Scriitorul ne spune cã „aºa l-a gãsit elpe Iancu din izvoarele cercetate ºi aºa-l vedeînaintea ochilor sãi sufleteºti”. „ªi astfel l-auvãzut cu siguranþã ºi acele familii maghiare dinanul 1848, a cãror viaþã a salvat-o prin peri -clitarea propriei sale vieþi”.

În perioada premergãtoare Revoluþiei,pre sa, cât ºi oamenii politici ºi mai ales in te -lectualitatea ºi tineretul, obiºnuiau sã comenteze

pe marginea unor evenimente ºi a reformelor cese preconizau. Astfel de discuþii se organizau ºide cãtre cancelariºtii din Tg. Mureº (practicanþipentru avocaturã n.n.). Cercul cancelariºtilor, îngen eral, era dominat de fiii nobililor, ai unorgrofi ºi boieri. În rândul acestora a fost primit –spune scriitorul Lukács Béla – ºi Avram Iancu,adicã Abi, cum îi spuneau cancelariºtii. Iancu,spune scriitorul, „era înzestrat cu judecatã atentã ºi pãtrunzãtoare... învãþa sârguincios ºi de tim -puriu a început sã se gândeascã. Faptele ºi fe -nomenele din jurul lui i-au atras atenþia”.Acelaºi autor ne informeazã cã îi plãcea sã nu fie stânjenit în gândire ºi meditaþie, stãtea multizolat de lume ºi nu avea relaþii influente. Încadrul întâlnirilor organizate de cancelariºti, else aºeza la o masã ºi de acolo asculta discuþiile.Cel care îl urmãrea – ne spune scriitorul – „putea

sã ob serve cum îi cresc emoþiile” atun -ci când se discutau probleme le gate delegislaþia apãrutã în 1847, 1848 ºi pro -blema desfiinþãrii regimului ur barial(robote, iobãgie ºi alte obligaþii le gatede aceasta n.n.). „Iancu, mai ales, eraprofund preocupat de starea delãsatã anaþiunii din care fãcea parte. Pãtruns în sanctuarul civilizaþiei, tânãrul reuºisesã priceapã în cruda ei realitate ne -glijarea situaþiei ºi absorbit de spiritulse co lului, asimilase idei cãlãuzitoareale vremii, se simþea cu preaplinulinimii sale îngrijorat de soartapoporului român”. Iancu, deºi nu aluptat pentru o cauzã personalã, nu afost or golios, nu a dorit funcþii înguvern ºi nici în comitat. Nu a fost

lider de partid ºi nici con ducãtorul unei orga -nizaþii atestate sau clan des tine. El ºi-a luat peumeri crucea poporului român pe care voia sã-lmântuiascã de rã mãºiþele relaþiilor feu dale, careapãsau greu asupra poporului de rând.

Autorul articolului ne informeazã cã înfinalul discuþiilor Iancu a spus: „Ori eliberareapoporului meu, desfiinþarea sistemului urbarialpentru totdeauna ºi fãrã despãgubiri, ori moar -tea”. Iatã cã fãrã nici o învestiturã din parteacuiva, Iancu vorbeºte în numele naþiunii ro mâ -ne, pe care o apãrã cu înverºunare ºi în slujbacãreia ºi-a consacrat ºi ºi-a dat viaþa. El atuncis-a simþit rãspunzãtor pentru soarta românilordin Ardeal ºi voia sã o vadã fericitã. Iatã de ceIancu trebuie sã fie la Baia Mare ºi peste tot înDaco-România pe care o dorea reîntregitã, alã -turi de revoluþionarii moldoveni ºi de cei dinÞara Româneascã.

104 IUNIE 2013

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Mormântul lui Avram Iancu la Þebea

Participarea comunitãþilor româneºti din SUA la serbãrile Unirii, din 1929

Dana Maria MÃRCUªdrd Universitatea „Babeº-Bolyai” Cluj-Napoca

Dintotdeauna o sãrbãtoare a fost o ma -nifestare colectivã, o formã de re pre -zentare a autoritãþii religioase ºi

se culare, un discurs al puterii despre ea în sãºi1, dar ºi o bunã ocazie de a urmãri gradul de implicare so -cialã a diferitelor grupuri.

În lucrarea sa Imag ined com mu ni ties, Ben e -dict An der son, referindu-se la crearea statelor na -þionale, afirma cã acestea sunt în fapt structuri „ima -ginate”, construcþii culturale ce vin sã niveleze ºi sãdilueze diferenþele în vederea creãrii unei co mu -nitãþi omogene. În tot acest proces de recompunere a structurilor sociale, ceremoniile oficiale s-au do -vedit întotdeauna a fi un mediu propice pentru amodela identitatea naþionalã, prin utilizarea di fe -ritelor tipuri de amintiri, existând în acest sens unper ma nent trans fer între memoria individualã, ceade grup ºi memoria oficialã a statului.

Prezentarea de faþã se doreºte a fi o incursiune în spiritul festivitãþilor interbelice, a modului în care într-o asemenea manifestare publicã anumite sche -me culturale ºi de interacþiune umanã devin (re)ac ti -vate, dând naºtere unor modele de comportamentso cial.

Trebuie pentru început delimitat cadrul teo -retic pe care cercetarea îºi construieºte premisele ºianume teoria schemei culturale. Conceputã de so -ciologul japonez Nisihida, aceasta explicã felul încare interacþiunile ºi informaþiile repetate între per -soanele aflate într-un anumit con text cul tural cre -eazã în timp o „structurã cognitivã” sedimentatã înmemoria de lungã duratã. Aceasta va determina larândul ei modelele de comportament pe care o per -soanã le va adopta atunci când intrã într-o situaþiefamiliarã din propria culturã.2 Cu alte cuvinte, neputem aºtepta ca oamenii aparþinând unui grup cul -tural, care au trãit aceleaºi experienþe socio-cul -turale, sã posede acelaºi tip de schemã culturalã.3

Convingerile patriotice le putem, prin urmare, con -sidera a fi un astfel de set de informaþii ce în anumite

ipostaze se pot grupa în scheme culturale care larândul lor au puterea de a determina ºi influenþareacþia indivizilor.

În cazul de faþã, grupul luat în discuþie este cel al comunitãþii româneºti din Statele Unite ale Ame -ricii ºi modul lor de a reacþiona la invitaþia Gu -vernului român de a participa la serbãrile organizatecu ocazia împlinii a unui deceniu de la Marea Unire.

În preajma zilei de 1 decembrie 1928, opiniaromâneascã începuse sã-ºi exprime indignarea faþãde faptul cã timp de zece ani autoritãþile statului nuau mai acordat atenþie acestei importante sãrbãtorinaþionale, cu atât mai mult cu cât pe plan externîncepuserã sã se manifeste tendinþe revizioniste pri -vind teritoriul românesc. Pe de altã parte, mijloacelede comunicaþie aduceau ºtiri despre fastul cu caredeceniul de libertate naþionalã era sãrbãtorit în cele -lalte state desprinse din fostul imperiu Austro- Ungar4.

Venit la putere, la finalul anului 1928, ca -binetul naþional-þãrãnist condus de Iuliu Maniu avea nevoie de o manifestare de amploare care sã îivalideze popularitatea ºi sã imprime în memoriacolectivã punctul de de but al unei noi guvernãri.Împlinirea a zece ani de la unirea Transilvaniei cuRegatul României conferea contextul ideal pentru ca PNÞ-ul sã-ºi inaugureze discursul ºi perspectiva po -lit ico-identitarã pe care urma sã o imprime þãrii pringuvernarea sa.

Ziarele þãrãniste ale vremii anunþau cititorii cã „Dupã cum ºtim, serbãrile aniversãrii unirei Ar dea -lului cu Pat ria-mamã cari trebuiau sã aibã loc la 1Decembrie 1928, s’au amânat pentru ziua de 10 Mai1929”5. Comemorarea Unirii Transilvaniei la 10 mai nu trebuie sã surprindã. Timpul sãrbãtorii, în gen eral pe toatã perioada interbelicã, este supus schim bã -rilor ºi nevoilor politicului. Spre exemplu, în 1920se emisese un ordin oficial prin care toate dateleaniversare le gate de unirile provinciilor româneºticu Vechiul Regat sã fie in cluse în celebrãrile Zilei

IUNIE 2013 105

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Simona Nicoarã, Sãrbãtoare, celebrare, comemorare, În: Caiete de antropologie istoricã, an IV, nr.1, 2005, p. 7.2 Hiroko Nishida, Cul tural Schema The ory, În: The o riz ing About Intercultural Com mu ni ca tion, Lon don, SAGE

Pub li ca tions, 2005, pp. 408-409.3 Zhini Zeng, Sec ond-Cul ture Worldview Con struc tion: In te grat ing in-class and out-of-class ac tiv ity in In-China

Study, The Ohio State Uni ver sity, 2011, p. 7.4 Ioan Pleºa, 75 de ani de la Serbãrile Unirii din 1929, La: http://www.dacoromania-alba.ro/nr17/75_ani.htm 5 Pregãtirile pentru impozanta sãrbatoare a unirei din 10 mai 1929, În: Românul, XVI, nr. 11, 1929, p. 11.

naþionale de 10 Mai. În economia activitãþii co -memorative, comasarea atâtor aniversãri într-o sin -gurã datã calendaristicã a reprezentat o încercare din partea monarhiei de a-ºi consolida autoritatea1, de aevita, în acelaºi timp, anumite animozitãþi asupradreptului de a organiza aceste manifestãri, ºi nu înultimul rând, de a preveni pretenþiile altor grupãriasupra unor elemente simbolice ce aveau de a facecu însãºi existenþa politicã a României întregite.

Pentru transilvãneni însã, comemorarea e ve -nimentelor de la 1 Decembrie 1918 avea o im por -tanþã deosebitã. Cu toate cã nu era parte din ca -lendarul oficial al sãrbãtorilor naþionale, în fiecarean pe 1 decembrie, ºcolile ºi asociaþiile culturale dinspaþiul intracarpatic (în spe cial ASTRA) or ga ni zea -zã serbãri, manifestaþii fes tive, depuneri de coroane,spectacole, sau chiar excursii la Alba-Iulia pentru apãstra vie amintirea acelor momente istorice. Ac -þiunile erau susþinute ºi de presã, care nota cã: „Ziuade 1 Decembrie, pentru poporul Român, începândcu anul 1918, trebuie consideratã în ultimã analizã,ca momentul când se sãrbãtoreºte dreapta sentinþãpronunþatã în favoarea Românismului, dupã dez -baterile unui îndelung proces istoric”.2 Cu toate a -cestea, 1 decembrie a rãmas, în primul deceniu deexistenþã a Statului Român, o sãrbãtoare apreciatã ca atare mai mult la nivel re gional. Pe mãsurã însã ceciocnirile de pe scena politicã dintre liberali ºi þã -rãniºti se vor intensifica, la fel se va întâmpla ºi cumanifestaþiile ºi gesturile culturale, precum ce le -brãrile. Serbarea zilei de 1 Decembrie devine în -cãrcatã de puternice nuanþe ale demagogiei politiceîn încercarea transilvãnenilor de a se opune ten -dinþelor centralizatoare ale capitalei ºi de a pãstra ungrad de autonomie localã.3 Era aºadar firesc ca ve -nirea la putere a PNÞ sã fie legatã în mod simbolicde unul din momentele istorice ale României. În -fãptuirea Marii Uniri era consideratã de membriipartidului ca fiind o marcã definitorie pentru profilul lor pol i tic.

Cei delegaþi cu organizarea manifestãrilor vor fi Alexandru Vaida-Voevod ºi Sever Bocu. Pro -gramul conceput de comitetele conduse de aceºtia,popularizat apoi prin intermediul presei, avea caapogeu o reiterare a Marii Adunãri Naþionale de laAlba Iulia: „Dimineaþa va fi o scurtã ºedinþã în salaunirei în prezenþa Regelui, Familiei Re gale, înalteiRegenþe, membrilor guvernului, Corpului dip lo ma -tic ºi a membrilor Corpurilor Legiuitoare [...]. Vaurma apoi defilarea armatei, formatã din de taºa -mentele tuturor unitãþilor militare din þarã, corpulvoluntarilor din Rusia ºi Italia, corpul românilor

americani, acel al studenþimei, cei zece mii primaridin þarã etc. Vor fi banchete ºi mese populare.”4

Grandoarea unei ceremonii publice este datãînsã în primul rând de participanþi, indiferent dacãsunt ei implicaþi activ în manifestare sau simplispectatori5. De aceea Guvernul Maniu lanseazã oserie de invitaþii de participare cãtre organizaþii ºioficialitãþi de peste graniþe, a cãror prezenþã urma sãpotenþeze valoarea simbolicã a festi vitãþilor. Ecoulacestor convocãri rezoneazã pâ nã de partea cealaltãa Atlanticului. Þãrãniºtii folosesc simpatiile na þio -nal-þãrãniste ale celor emigraþi în Statele Unite,majoritatea având rã dãcini în zona Ardealului ºiBanatului, pentru a atesta baza largã de popularitatea partidului.

Parte integrantã, pânã la Primul Rãzboi Mon -dial, din Imperiul Habsburgic, românii din acestezone ºi-au definit schema identitarã prin raportare laalteritate, în cadrul unei permanente strãduinþe de aobþine drepturi ºi libertãþi cetãþeneºti egale cu ce -lelalte naþionalitãþi. Imposibilitatea de a atinge celpuþin o parte din aceste obiective ºi condiþiile di -ficile de viaþã au determinat o parte din populaþiaromâneascã sã migreze cãtre Lumea Nouã. Mai alesdupã 1894, aceastã miºcare spre Statele Unite aleAmericii a crescut, iar în 1914 aproximativ 100.000- 150.000 români din Transilvania ºi Banat trãiaupeste Oceanul At lan tic.6 Un punct im por tant caretrebuie subliniat este faptul cã un numãr mare deemigranþi erau proprietari de terenuri ºi membrirespectabili ai comunitãþilor lor, care au plecat încãutarea unor oportunitãþi mai bune, a unei ºanse dea-ºi dovedi competenþele, având înrãdãcinat în ei unsen ti ment foarte puternic al identitãþii ºi un set binedefinit de valori mo rale. Cu timpul, pânã la de -clanºarea Primului Rãzboi Mondial, s-au for mat co -munitãþi româneºti în zone precum Cleve land Ohio,Chi cago, New York sau Min ne sota. Toþi aceºti imi -granþi români, indiferent de clasa lor socialã, au adus împreunã cu ei un set de informaþii conceptualedespre cultura lor. Deoarece cei mai mulþi dintre eiau venit din Transilvania sau Banat în Statele Uniteînainte de 1918, schema lor culturalã era structuratãde-a lungul discursului naþionalist care a dominatmult timp zonele lor natale. Confruntându-se cu oculturã strãinã, unde din nou statutul lor devineacela de minoritate, ei vor cãuta în mod nat u ral sã-ºiprezerveze identitatea de grup so cial, apelând lamatricea culturalã specificã provinciei de origine.

Un studiu asupra imigranþilor din Tran sil va -nia efectuat în perioada interbelicã îl va prezenta peromânul provenit din aceste pãrþi, ca pe cineva care„spre deosebire de fratele sãu român fa tal ist pasiv,

106 IUNIE 2013

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Maria Bucur, Stag ing the past, West La fay ette, Purdue Uni ver sity Press, 2001, p. 289.2 Gheorghe Sofronie, O comemorare: reflecþii cu ocazia zilei de 1 Decembrie, În: Vestul României, an I, nr. 53,

1923, p. 3.3 Maria Bucur, op.cit., p. 293.4 Pregãtirile pentru impozanta sãrbãtoare..., p. 11.5 Constanþa Vintilã-Ghiþulescu, op. cit, p. 9.6 ªtefan Meteº, Emigrãri româneºti, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1971, pp. 69-70.

acesta este îndrãzneþ, cu un spirit de independenþã pe care îl considerã a fi o moºtenire sacrã de la strã -moºii sãi, cu un acut simþ al drepturilor sale, pentrucare este capabil a lupta cu multã cu perseverenþã"1.Participarea ºi implicarea se dovedesc astfel a fidouã elemente-cheie în schema culturalã a ro mâ -nilor emigranþi în Statele Unite.

Sever Bocu, ministrul însãrcinat cu aranjareafestivitãþilor, va trimite un emisar spe cial cãtre di as -pora americanã în persoana lui Vic tor Filip, preºe -dintele Societãþii Românilor Americani din Timi -ºoara.

Punctul acestuia de debarcare a fost Cleve -land, Ohio, unde se afla una din cele mai numeroaseºi bine organizate comunitãþi româneºti. MesajulGuvernului român este prezentat aici în faþa Uniuniiºi Ligii Societãþilor Române Americane, o alianþãcreatã doar cu un an mai devreme „pentru a putea fimai de folos sfintei cauze româneºti, care are nea -pãratã nevoie de fiii ei, pentru a apãra poporul ro -mânesc de pretutindeni, ºi de a pãstra pãrþile bune cu care este înzestrat poporul nostru românesc”2. Scri -soarea oficialã a guvernului reamintea cã „În ziuamarilor serbãri ale Unirii tuturor Românilor, Gu -vernul þãrii se gândeºte cu neþãrmuritã dragoste lafraþii de acelaºi sânge din Amer ica ºi socoteºte de asa datorie ca în programul marilor serbãri come -morative ce vor avea loc la Bucureºti, Alba-Iulia ºiIaºi, un loc de cinste sã fie pãstrat acelora – cari rupþi din trupul Patriei – au rãmas ºi acolo, peste ocean,vrednici fii ai acestui neam”3. Mai mult, celor caredoresc sã participe le sunt oferite ºi anumite î nles -niri, precum paºapoarte, scutire de taxe, vize gra -tuite, iar odatã ajunºi în þarã anumite reduceri pecãile ferate.

Ca ºi o consecinþã a acestui mesaj co mu -nitãþile româneºti de pe coasta de Est, în spe cial dinOhio, dar ºi din alte zone, încep a se mobiliza. Gestul în sine este perceput ca fiind o ocazie pentru e -migranþi de a-ºi reafirma ºi dezvolta identitatea et -nicã. Presa noteazã cã „Guvernul d-lui Maniu s-agândit la noi, la pribegii de cari nimeni nu-ºi maiaducea aminte, ºi cu dragostea pe care i-o cunoaºtem ne chiamã ºi pe noi, Românii Americani” ºi con -siderând cã „învitarea fãcutã Românilor Americanica sã participe la serbãrile de la Alba-Iulia, pe lângão atenþiune delicatã ce ni se aratã de Guvernul pre -zidat de dl. Maniu, e ºi cea dintâiu recunoaºtere amodestelor servicii aduse cauzei româneºti de cãtreRomânii Americani”.4

Grupul care se va îmbarca pe 26 aprilie 1929,pe vaporul Statendahm, cuprindea aproximativ 300

de persoane, delegaþi ai diverselor societãþi ro mâ -neºti din Statele Unite, împreunã cu 169 de steaguriºi drapele.

În þarã venirea unui grup atât de numeros eraprezentatã de mai toate publicaþiile ca un fapt ineditºi totodatã demn de a conferi serbãrilor o aurã(re) unificatoare: „Fraþi din Amer ica bine-aþi venit.O þarã întreagã, un popor întreg cu ardoare ºi emoþievã îmbrãþiºeazã [...]. Fraþi din Amer ica, care prinprezenþa voastrã ridicaþi fastul ºi nimbul sãrbãtoriineamului, potenþaþi emoþia sufletului nostru, cariprin prezenþa voastrã dovediþi lumii întregi ardoareacu care îºi iubeºte Românul þara sa, îmbrãþiºându-vãcu toatã cãldura sufletului nostru, vã zicem încã unBine aþi venit!”.5

Reprezentanþii diasporei româneºti din Sta -tele Unite ajung în patrie la data de 7 mai, primaoprire fiind la Timiºoara, unde însoþiþi de autoritãþile lo cale, muzicã de reg i ment ºi spectatorii inerenþiunui astfel de eveniment defileazã cu steagurile pebulevardul prin ci pal. Urmeazã apoi Bucureºtiul, cuprimirea oficialã de la Ateneul Român, la care iauparte membri ai Guvernului în frunte cu Iuliu Maniuºi un numãr mare de personalitãþi ai vieþii culturale.O analizã a declaraþiilor rostite cu aceastã ocazie arepotenþialul de a dezvãlui motivaþiile care au de -terminat un numãr atât de mare de membri a dias -porei sã traverseze Atlanticul pentru aceastã ocazie.Aºa cum am menþionat, interesul contemporan poate apela la memoria colectivã pentru a influenþa acþi -unile ºi declaraþiile indivizilor. Cãtre sfârºitul anilor’20, miºcarea revizionistã maghiarã se accelerase.Acest lucru, la rândul sãu, a declanºat o reacþienaþionalistã, ce cuprinde cea mai mare parte dinemigranþii transilvãneni din di as pora ro mânã- ame -ricanã, cu o conºtiinþã pronunþatã faþã de drepturilenaþionale.

Discursurile pronunþate fac referiri la nevoiade a transmite lumii cã România este unitã, „anultrecut sute de Unguri au trecut Oceanul, fãcândpropagandã pentru revizuire. Dar jeluirile lor aurãmas fãrã rãsunet, pentru cã dreptatea este cu noi.Cãci este scris în cartea vremurilor cã RomâniaMare is here to stay for ever”.6

Calendarul ziarului Amer ica puncteazã fie -care etapã a acestei vizite, fiecare solemnitate, de -punerea de coroane la mormântul eroului ne cu nos -cut, vizita la Mãrãºeºti, audienþa la Palatul Re gal,pelerinajul la mormintele domneºti de la Curtea deArgeº ºi la mormântul lui Gheorghe Lazãr de laAvrig.

Punctul culminant l-a reprezentat însã par -

IUNIE 2013 107

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

EIR

OT

SI E

D E

LIF

1 Chris tine Avghi Galitzi, A study of as sim i la tion among the Roumanians of the United States, New York,Co lum bia Univeristy Press, 1929, pp. 18 – 56.

2 M.T. Ro man, Congresul de Unire a organizaþiilor româneºti din Amer ica, În: Cultura poporului, VIII, iunie,1928, p. 1.

3 Românii americani la serbãrile Unirii, În: Calendarul naþional al ziarului Amer ica, 1930, p. 35.4 Idem, p. 38.5 Alexandru Horga, Bine aþi venit, În: Chemarea, an IV, nr. 11, 1929, p. 4.6 Românii americani..., p. 66.

ticiparea la ceremoniile de la Alba Iulia, acþiunedespre care revista Transilvania scria cã a fost „ceamai grandioasã manifestare a solidaritãþii româneºtiºi o dovadã cã neamul nostru va fi gata oricând sã-ºiapere unitatea realizatã”.1 Delegaþia românilor a -mericani refuzã locurile de onoare ce li s-au oferit întribunele oficiale ºi preferã sã se implice activ, de -filând cu drapelele comunitãþilor lor prin faþa fa -miliei Re gale, „delegaþii s-au încolonat mergând pecâmpia Unirii, unde s-a for mat uriaºul cortegiu alRomânilor de pretutindeni, [...] s-au înºiruit într-osfântã procesiune din care, ca un simbol mãreþ, dra -pelele americane, înfrãþite cu cele româneºti, se ri -dicau falnice deasupra mulþimii”2. Aºa cum a re -marcat ºi sociologul francez Emile Durkheim„ri tualurile sunt o modalitate de a acþiona care ianaºtere în mijlocul unor grupuri re unite ºi care suntdestinate pentru a excita, menþine sau recrea anu -mite stãri mentale în aceste grupuri”.3 Parada, for -marea de cortegii este în contextul ceremoniilor mo -derne unul din gesturile paradigmatice cel mai desfolosite, ce transmite un mesaj religios, civic, pol i -tic, so cial.4 În acest caz, prezenþa ºi autoincluderearomânilor-americani în cortegiu are o semnificaþieidentitarã. Este un gest provenit din convingerea cã

solidaritatea naþionalã trebuie sã fie afiºatã, de mon -stratã într-o manierã cât mai publicã. În fapt, re -prezentarea discursului identitar al acestei co mu -nitãþi începe cu acceptul de a face cãlãtoria pesteOcean, în numãr atât de mare. Mai mult, participarea lor activã era un gest menit sã demonstreze pãs trarea în memoria colectivã a diasporei a valorilor na -þionale ºi identitare, parada fiind o metodã de re -constituire simbolicã a unei scheme culturale asu -mate, de naþionalism activ.

De cealaltã parte, pentru românii din þarã,sosirea celor plecaþi în Amer ica purta cu sine o seriede alte conotaþii. Pe de o parte, într-un substratpsihologic, se reitera în acelaºi loc ca ºi cu un de -ceniu înainte sentimentul de unitate a românilor, in -diferent de poziþia lor pe glob. Pe de altã parte, dinpunct de vedere pol i tic, prezenþa lor contribuie laprestigiul pe care noul guvern doreºte sã ºi-l creeze.Mai mult, viziunea celor peste 150 de steaguri cusimboluri americane, precum ºi discursurile rostitese constituie într-o demonstrare a forþei comunitãþiiromâneºti din Statele Unite, ce în cazul unui con flictde naturã revizionistã putea exercita un lobby in -tensiv pe lângã Guvernul SUA pentru sprijinireacauzei naþionale.

Bibliografie:

Cãrþi:! Bucur, Maria; Merriwether Wing field, Nancy, Stag ing the Past: the pol i tics of com mem o ra tion in Habs burg Cen tral Eu -

rope, 1848 to the pres ent, West La fay ette, Purdue Uni ver sity Press, 2001. ! Durkheim Émile, The El e men tary Forms of Re li gious Life, Part 1, New York, Ox ford Uni ver sity Press, 2011.! Galitzi, Chris tine Avghi, A study of as sim i la tion among the Roumanians of the United States, New York, Co lum bia

Univeristy Press, 1929.! Gudykunst, Wil liam B., The o riz ing About Intercultural Com mu ni ca tion, Lon don, SAGE Pub li ca tions, 2005.! Meteº, ªtefan, Emigrãri româneºti, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1971.! Mi lan, Marcela, Imaginarul sãrbãtorilor politice în România postcomunistã, Bucureºti, [s.n], 2008.! Radosav, Doru, Arãtarea împãratului, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2002.! Vintilã-Ghiþulescu, Constanþa, Spectacolul pub lic între tradiþie ºi modernitate: sãrbãtori, ceremonialuri, pelerinaje ºi

suplicii. Bucureºti, Institutul Cul tural Român, 2007.! Zhini Zeng Sec ond-Cul ture Worldview Con struc tion: In te grat ing in-class and out-of-class ac tiv ity in In-China Study, The

Ohio State Uni ver sity, 2011, http://etd.ohiolink.edu

Periodice :! Arca : revistã lunarã de literaturã, eseu, artã plasticã, muzicã. Arad, 1991-.! Caiete de antropologie istoricã : revistã semestrialã publicatã de Seminarul de Antropologie Istoricã. Cluj-Napoca :

Ac cent, 2002-.! Calendarul Naþional al ziarului Amer ica pe anul 1926. Cleve land, 1926-.! Chemarea Tinerimii Române, un ziar bisãptãmânal al tinerimei grupate sub steagul Partidului Naþional. Cluj : Tip.

Naþionalã, 1926-.! Cultura Poporului. Cluj, 1921.! Românul. Arad, 1911-1938.! Transilvania : revistã lunarã de culturã, Braºov; Sibiu, 1868-.

Linkuri: ! http://www.dacoromania-alba.ro/nr17/75_ani.htm

108 IUNIE 2013

EIR

OT

SI E

D E

LIF

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

1 Serbãrile unirii, În: Transilvania, an 60, nr. 6, p. 476.2 Românii americani..., p. 88.3 Émile Durkheim, The El e men tary Forms of Re li gious Life, Part 1, New York, Ox ford Uni ver sity Press, 2011, p. 11.4 Doru Radosav, Arãtarea împãratului, Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2002, p. 18.

VALORI ROMÂNEªTI

O aniversare

Teresia BOLCHIª TÃTARUAugsburg, Germania

Recitesc din scrierile poetului eroucãzut în rãzboi, Ion ªiugariu(1914-1945), pentru cã am nevoie

de îndrumare în viaþa poeziei moderne, pe careeu nu o ºtiu citi! Citesc scrierile sale de criticãliterarã din care învãþ cum trebuie sã fie o criticãºi asta nu pentru cã eu m-aº ocupa cu asta, cipentru cã involuntar am fost pusã în situaþia de-a face o comparaþie între ce trebuie sã fie o criticãliterarã ºi ceea ce fac azi aºa-ziºii critici, caredau cu laudele sau cu muºtarul, dupã cum leumblã ploile, fãrã mãcar sã fi citit lucrarea pecare o criticã! Citind, regãsesc citatul ce multmi-a mers la inimã, dar pe care nu-l puteam re -pro duce ex act: discutând cartea de poeme a luiLucian Blaga, La curþile dorului, poetul, criticul ºi eseistul Ion ªiugariu, zice în Revista Cronicadin Baia Mare, în decembrie, 1938: „Cartea [....] ne aduce aminte cã avem o sfântã datorie sã nevenerãm valorile, sã ne cinstim mesagiile pecare geniul acestui neam le trimite din când încând Eternitãþii. Lucian Blaga reprezintã unastfel de mesagiu. Lucian Blaga reprezintã oastfel de valoare.” ªi când te gândeºti cum autratat gunoaiele comuniste abjecte, aceste va -lori! Pentru simplul motiv cã nu erau rebuturi, cisclipiri de valori ce estompau absurditatea mar -xistã, pentru simplul motiv cã erau români ade -vãraþi ºi nu zdrenþe de cârpe de ºters cizmesovietice.

Pentru cã e primãvarã, martie, aprilie,mai, serbãm Sfintele Paºti, dar nu cu pui ºiiepuri, ci cu imaginea lui Christ cel Înviat dinmorþi ºi ciocnind ouã roºii salutându-ne:Christos a înviat! – Adevãrat cã a înviat! ºisuntem fericiþi cã Divinul serbeazã cu noi, în fa -milia adunatã toatã, de nu mai gãseºti scaune! Pe masã, din glastrã ne zâmbeºte o crenguþã de mãrînflorit: cireºul ºi mag no lia ºi prunul ºi-au scu -turat deja „zãpada”, dar le-a luat locul mãrulparfumat ºi careva zice: „uite ce minunatã e

crenguþa cu florile de mãr! Ca ºi cele din tabloullui Grigorescu!” Da, l-am vãzut odatã în muzeuldin Câmpina, dar ce demult a fost asta!...

Acum, în coºuleþul de nuiele, de pe masã,ouãle roºii sclipesc aºezate pe iarbã proaspãtã ºinu numai: niºte frunze inimioare, aproape ro -tunde, lucioase, de un verde mai gãlbui decât alfirelor de iarbã, întregesc primãvara din co º u -leþul cu ouãle Paºtilor. Sunt frunziºoarele de„untiºor” sau „sãlãþicã,” cele mai multe nu maimari decât un bãnuþ, cele mari cât o monedã decinci lei, iar mama luând un ou din coºuleþ decare s-a lipit o asemenea frunzuliþã, zice: „Uiteºi sãlãþica a revenit cu primãvara, mâine vomface mâncare cu smântânã, din frunze de sãlã -þicã în loc de spanac!” „Da!”... strigã pruncii, –„cãci sãlãþica e mai bunã decât spanacul,” – ziceLi ana – iar mama o completeazã: „ºi spanacul ebun, dar sãlãþica e mai moale, poate vi se paremai bunã pentru cã nu o avem decât primãvara!” Uite, cum, de la aceastã banalã ºi drãgãlaºãranunculacee de primãvarã: Ranunculus ficariasau Ficaria verna (de primãvarã) ajung la o altãvaloare naþionalã, la un alt geniu al acestuineam, trimis Eternitãþii!

Re cent, ocupându-mã de lucrãrile lui Ion ªiugariu, descopãr într-o altã lucrare a lui, ti -pãritã tot postum, un text intitulat: „Poetul pri -mãverii”, care nu e altul decât pictorul NicolaeGrigorescu!

Ion ªiugariu colaboreazã cu poezii ºi stu -dii critice la revistele literare ale vremii: Uni -versul literar, Curentul literar, Meºterul Manole, Decalogul, iar, în calitate de critic literar, inau -gureazã în 1942, la Revista Fundaþiilor Re gale,rubrica intitulatã „Viaþa poeziei” pe care o con -duce pânã în 1944, întreruptã din cauza rãz -boiului. Aºa, descopãr textul dedicat „poetuluiprimãverii,” pictorului Nicolae Grigorescu, pu -blicat în Revista Decalogul, în numãrul din mai,1938. Poetul ºi criticul Ion ªiugariu spune: „Pic -

IUNIE 2013 109

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

torul Grigorescu, pe care recunoºtinþa ro mâ -neas cã îl sãrbãtoreºte în aceastã lunã, cu ocaziaîmplinirii a 100 de ani de la naºterea lui, a fostprea mare ºi prea deosebit de sufletul nostru,pentru a nu întâmpina greutãþi serioase, cãutândsã-l de fineºti în câteva coloane de ziar.”

Citind aceste rânduri, mã scuturã gândul:„dar ºi noi suntem în luna mai, 2013! Câþi anisunt din 1838, pânã acum? Deci, în 15 mai 2013, se împlinesc 175 de ani de la naºterea geniuluiromânesc, trimis de acest popor Eternitãþii,mem bru de onoare al Academiei Române! Amauzit ceva cã va fi sãrbãtorit? Nu ºtiu, pentru cãeu sunt prea departe, dar îmi fac eu o datorie deconºtiinþã sã amintesc de asta, mulþumindu-i înacelaºi timp poetului cãzut în rãzboi, Ion ªiu -gariu, cã ne-a lãsat moºtenire gânduri atât deminunate despre pictorul ºi poetul primãverii.„A trecut prin viaþã cu visul în pãlãrie ºi cuveºnicul zâmbet pe buze. În inimã a purtat tot -deauna cea mai frumoasã poezie a vieþii: natura.Niciodatã n-a fost preocupat de titluri ºi de ono -ruri deºarte, niciodatã n-a schimbat o searã deprimãvarã din câmpurile Moldovei, cu fumul decafenea. În ochii lui, ca ºi în op era lui, a strãlucittotdeauna soarele ºi sinceritatea. A vorbit cuflorile, cu drumurile, cu þãranii ºi le-a ascultat,cu penelul între degete, povestea. [...] „Pri mã -vara” pe care a concretizat-o în chipul unei þã -rãncuþe sim ple ºi desculþe, care ºi-a uitat vaselecu apã alãturi ºi se îmbatã privind florile, esteuna dintre cele mai caracteristice pânze ale lui.[...] Pictura lui Grigorescu n-a fost niciodatã unmeºteºug ºi n-a cunoscut curentele. Sim ple, caºi autorul lor, tablourile sale nu sunt altcevadecât o sincerã ºi adâncã identitate cu natura.Timid, ide al ist, poet, Grigorescu a stat de vorbã,pur ºi simplu, cu motivele sale. Le-a ascultatcuvintele ºi le-a scris pe hârtie. Nimic mai mult.Tot ce este frumos ºi înalt în sufletul românesc,tot ce formeazã originalitatea ºi mãreþia lui, esteminunat concretizat în pictorul Grigorescu. Deaceea, Al. Vlahuþã îl numeºte cel mai repre -zentativ geniu al nostru, iar Caragiale spuneundeva cã prietenul primãverii este cel mai mare liric al Þãrii Româneºti.”

ªiugariu mai vorbeºte despre patriotismulpictorului care, deºi a cutreierat lumea, n-a uitatniciodatã cã niciun apus de soare nu e atât deminunat ca cel de pe dealurile Moldovei... de pedealurile de la Câmpina etc. ºi mi-a mai spusceva, ce pe mine m-a lãsat fãrã grai: „Niciodatãn-a uitat cã în copilãria lui, a trebuit sã vândãuntiºor cu frunzã grasã, prin mahalalele Bucu -reºtiului pentru a-ºi putea cumpãra sculele nece -sare picturii.” Când am citit asta m-a cuprins aºa

un re spect ºi o dragoste faþã de aceastã „bu -ruianã” atât de comunã în pãdurile de luncã, înlivezi, pe sub tufiºuri ºi pe sub gardurile vii, înlunile de primãvarã, martie-mai când sub pomiipe sub care creºte face covoraºe din frunzele eilucioase, dese, bãgate una în alta, printre caremai rãsare ºi câte o floricicã galbenã, scli pi -toare, de „piciorul cocoºului”, dar mult mai mi -cã. Dacã ºi aceastã umilã vieþuitoare a contribuit cu ceva la creºterea geniului românesc, atuncimeritã sã o pun ºi eu în coºuleþul cu ouã roºii cevor fi duse la bisericã la „sfinþit”împreunã cupasca, la liturghia Învierii din dimineaþa Du -minicii de Paºti.

Un asemenea re spect, ce tot de la Gri -gorescu mi se trage, am mai de mult faþã de oaltã minunãþie de primãvarã ce nu îngheaþã substratul de zãpadã, ghiocelul, Galanthus nivalis ºi luºcuþa, Leucojum vernum. Citisem, nu prea demult, despre bouleanul pictorului, pe care unprieten i-l dãruise sã-l aibã ca model. Bouleanulera frumos ºi alb ca laptele, ca toþi boii pictaþi deGrigorescu. Pictorului i-a fost, de la început,foarte drag animalul care-l privea cu ochii luimari ºi blânzi prin care parcã-i vorbea. A angajat chiar un copilandru sã grijeascã de boulean, pecare l-a numit „Ghiocel” sã-l ducã la pãscut, sã-l adape, sã-l perie, iar dimineaþa sã i-l aducã lageamul atelierului. Nu mult i-a trebuit lui„Ghiocel” sã înveþe drumul spre geamul ate lie -rului, dimineaþa devreme pictorul îi apãrea mân -gâindu-l ºi vorbindu-i cu duioºie, iar bouleanulînþelegea ºi era fericit. Dar într-o dimineaþã devarã, de 21 iulie 1907, nimeni n-a mai venit lageamul atelierului sã-l sa lute pe „Ghiocel”. Ani -malul era nedumerit ºi nicicum nu voia sã plecede la geamul care nu se mai deschidea. A rãmasneconsolat toatã ziua. Scena s-a repetat câtevazile la rând, pânã când „Ghiocel” se pare cã aînþeles ceva, cãci ochii lui s-au umplut de tristeþe ºi s-a culcat sub geam, aºteptându-ºi prietenul.A închis ochii ºi s-a dus ºi el pe urmele celui ce îl mângâia în fiecare dimineaþã.

ªi ne-au rãmas carele cu boi, þãrãncuþele,hanul ºi horele, florile de mãr ºi ulcelele cu floride câmp, portretele de femei ºi de fete ºi fetiþa cu basma roºie ºi portretul boierului NãsturelHerescu ºi în ate lier ºi dorobanþul ºi gornistul ºiatacul de la Smârdan ºi evreul cu gâsca ºi evreulcu caf tan ºi bãtrânã(a) cârpind ºi in te rior la Vitre ºi „primãvara” ºi târgul de la Sinaia ºi luminiº ºipeisaj ºi natura moartã ºi, ºi, ºi... ºi ne bucurãmcã „geniul românesc” a împlinit 175 de ani!... ºicã tablourile lui sunt mult mai multe decât aceºti ani! Deo gratias.

110 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Lecturile verii: Mircea Eliade – Memorii

Mirel GIURGIUFran kenthal, Germania

„Cu gândiri ºi cu imagini Înnegrit-am multe pagini ª-ale cãrþii, º-ale vieþii Chiar din zorii tinereþii.”

(Mihai Eminescu)

Olecturã se poate transforma într-oadevãratã întâlnire cu autorul cãrþiidacã reuºeºti tu, ca cititor, sã pã -

trunzi mãcar o parte din ideile ºi frãmântãrilecare animã peste ani þesãtura scrisului în care, pe mãsurã ce parcurgi paginile, þi se pare cã re -gãseºti fãrâme din propria ta viaþã. Eu aº numiasta o revelaþie, fiindcã þine de ceva su pra sen -sibil, indescriptibil, cu obiºnuitele ºi chiar fru -moasele cuvinte pe care le folosim pentru a neexprima stãri ºi sentimente faþã de ceilalþi... re -velaþie miraculoasã a mãrturisirilor lui Eliadele gate de primii ani ai copilãriei petrecute laRâmnicu Sãrat ºi mai apoi la Cernavodã, Te -chirghiol ºi Bucureºti – pe unde i-a fost dat sã seminuneze de lu mina cãzutã din cer ca sã fiemetamorfozatã în cele mai neaºteptate chipuri.Tatãl sãu era ofiþer ºi fusese mutat din Bucureºticu garnizoana la Râmnicu Sãrat, locul primeloramintiri din viaþa lui Mircea Eliade, colorate deplimbãrile cu trãsura prin pãdurile ºi viile dinjurul oraºului… Întorcându-se în timp nu uitã sãne descrie casa mare în care locuia împreunã cupãrinþii ºi fratele sãu – în jur o livadã plinã depruni, caiºi ºi gutui... un adevãrat paradis alcopilãriei, aºa cum ºi noi am avut parte la rândulnostru, fiecare într-un alt mod, într-un alt loc –toate având numitorul comun în magia care, dincând în când, se înteþeºte în pieptul nostru încãl -zindu-l ºi fãcând inima sã ne palpite pânã cândsimþim cã ne-am desprins de toþi ºi de toate câtesunt în jurul nostru... Abia atunci ºtim cu ade -vãrat cã suntem liberi de orice constrângeri…

Bucuros mã las în voia primelor amintiricare au prins contur în inima scriitorului – rã -mânând tãinuite acolo o viaþã de om pãmântean ºicine ºtie, poate cã ºi dupã aceea: „...Dar mai cuseamã îmi amintesc de o dupã-amiazã de varã,când toatã casa dormea. Am ieºit din odaianoastrã, a fratelui meu ºi a mea ºi de-a buºilea, ca

sã nu fac zgomot, m-am îndreptat spre sa lon…Aproape cã nu-l cunoºteam cãci nu ni se îngãduiasã intrãm decât în zile mari sau când aveam mu -safiri... Cred, de altfel, cã uºa era încuiatã cu cheia. Dar de data aceasta am gãsit-o descuiatã ºi tot de-a buºilea, am pãtruns înãuntru... În clipa urmãtoareemoþia m-a þintuit locului. Parcã aº fi intrat într-unpalat din basme: storurile erau lãsate ºi perdelelegrele, de catifea verde, erau trase. În odaie plutea o luminã verde, irizatã, irealã, parcã m-aº fi aflatdintr-o datã închis într-un bob uriaº de strugure.Nu ºtiu cât timp am rãmas acolo, pe covor, respi -rând anevoie... Când m-am deºteptat, am începutsã înaintez cu grijã pe covor, ocolind mobilele,privind cu nesaþ mãsuþele ºi etajerele pe care seaflau aºezate fel de fel de statuete, ghiocuri, sti -cluþe de cristal, cuþite de argint, privind mai alesoglinzile mari, veneþiene, în ale cãror ape adânci ºi clare mã regãseam altfel, mai crescut, mai frumos,parcã eu însumi înnobilat de lu mina aceea ajunsãacolo dintr-o altã lume...”

Acum când recitesc, pentru a nu ºtiu câtaoarã, rândurile acestea îmi rãsar crâmpeie din pro -pria mea copilãrie, vãd cam era zisã „dinainte”, din faþã, a casei bunicilor mei, unde nu intram cumnici alþii nu intrau în casele lor de la þarã în caremai totdeauna erau încãperi tãinuite privirilor co -piilor – doar la vreo sãrbãtoare sau la vreo mareospeþie puteam intra întotdeauna însoþiþi de cinevadin familie ºi numai pentru scurtã vreme... Câþidintre noi nu regãsesc ceva din fiorul propriiloraduceri aminte, de demult, atunci când se cufundãîn paginile pline de lu mina vieþii lãuntrice a unuipersonaj sau a altuia, scãldatã în dulcea luminã avacanþelor de varã a copiilor care am fost ºi amrãmas...

„Dar sã nu-l lãsaþi sã citeascã prea mult, cãci îºi oboseºte ochii. ªi deja nu are ochi prea buni.L-am pus în banca întâi ºi totuºi nu vede în -totdeauna ce scriu pe tablã.” – Învãþãtorul lui

IUNIE 2013 111

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Mircea Eliade cãtre tatãl acestuia, cãpitanul Ghe -orghe Eliade...

De când citesc Memoriile lui Eliade nu în -cetez sã mã gândesc la devenirea lui ieºitã dincomun, ieºitã din obiºnuitul vieþii unui copil pa -sionat de ºtiinþele naturii care alerga la propriudupã fluturi ºi dacã nu reuºea sã-i prindã se cãz -nuia dupã insecte, brotaci ºi ºopârle, pierzându-ºiverile prin mlaºtinile dunãrene de la Cernavodã.Acolo locui o vreme fa milia cãpitanului Gheorghe Eliade înainte de a se muta la Bucureºti, cu puþinînainte de începutul primului rãzboi mondial.

Cum sã nu fii recunoscãtor profesorului deªtiinþe Naturale, domnul Nicolae Moisescu...? Ele primul care a in tuit precocitatea ascunsã dincolode încãpãþânarea „adolescentului miop” de a sededa învãþãturii ca toþi ceilalþi elevi din clasã,îndatoraþi manualului ºi programei ºcolare în vi -goare la vremea aceea.

Miopia nu l-a împiedicat pe Eliade sã vadãfoarte curând mult mai departe decât colegii ºichiar decât unii dintre profesorii lui de liceu ºi, mai târziu, de facultate...

„Ce ro man a fost viaþa mea” ar fi pututspune parafrazându-l pe Na po leon, marele ori -entalist de mai târziu, amintindu-ºi de atâtea în -tâmplãri neverosimile pentru cei mai mulþi dintreapropiaþii ºi prietenii sãi în ale ºtiinþei ºi mai apoiîn ale scrisului... Cu timpul, pe mãsurã ce mãlãsam acaparat de fascinaþia lecturii, am început sã cred tot mai mult în miracolul existenþei pe careunii îl probeazã de timpuriu – ajung sã caute ºi sãgãseascã celebra piatrã filozofalã... Simþind a trac -þie pentru chimie, Eliade petrece multe ceasuri pezi fãcând experienþe de laborator, pe cele maiinteresante le con tinua în vis, pânã când într-onoapte i se pãru cã a gãsit piatra filozofalã – unbulgãre de aur nãscut într-un creuzet dupã com -binaþiile nãstruºnice pe care le fãcuse urmând sfa -turile unui strãin pasionat. Creuzetul plesni pânã la urmã, lãsând sã cadã pe podea un bulgãre de aurmasiv. Dimineaþa începu odatã cu zgomotul pro -vocat de cãderea pietrei – un semnal prevestitor alunei cariere de literat al unui elev neastâmpãrat,care câºtigã premiul întâi la concursul de literaturã pe liceu cu povestirea intitulatã Cum am gãsitpiatra filozofalã. Povestirea va fi publicatã în anul1921, primul pas cãtre literatura fantasticã cãreiaviitorul mare scriitor i se va consacra fãrã nici unmenajament, fusese fãcut...

De când a aflat de la învãþãtor cã bãiatul luiciteºte greu ce scrie pe tablã – cãpitanul Eliade i-ainterzis acestuia sã citeascã orice altceva în afarãde ce se cerea la ºcoalã... O pedeapsã mai marenici cã se putea pentru copilul înclinat spre lecturãcu orice preþ, oriunde ºi orice ambiþie provocatã de natura lui cãutãtoare de nou, mereu doritoare sã

afle cât cuprind rafturile pline cu cãrþi de tot felul... Unde mai pui cã tatãl sãu avea o frumoasã bi bli -otecã cu vol ume le gate în piele ale autorilor cla -sici. Din pãcate pentru Mircea Eliade, cãpitanulavusese de grijã sã închidã bine uºile de sticlã ca sã facã inutilã orice tentativã de lecturã frauduloasãdin partea fiului. De altfel, chiar dacã ar fi avutochi sãnãtoºi, tot nu ajungea sã citeascã romanedin colecþia paternã, fiindcã acestea erau con sid er -ate a fi „sub ver sive”, „imorale”, cu totul „ne po -trivite” pentru vârsta bãiatului cãruia i se re co -mandau numai basmele lui Ispirescu ºi Creangã –deºi pe ascuns, prin poduri, prin grãdini ºi prinparcuri, Eliade citea cam ce-i cãdea în mânã: Sher -lock Holmes, Psaltirea, Cheia Visurilor ºi multealtele, la marea nimerealã…

Îmi pare cã am mai auzit de cazuri din a -cestea în care romanele unor autori celebri erauprohibite copiilor ºi adolescenþilor, dupã cum al -coolul fusese scos în afara legii pentru toþi mu -ritorii de cãtre marea prohibiþie din Amer ica anilor ’30. Mai pe urmã au venit dictaturile care au fãcut„ta bula rasa” din frumoasa ºi folositoarea ocupaþie care este ºi va rãmâne cetitul cãrþilor.

În fine, cititul la întâmplare avea ºi un meritîn ochii pedagogilor ºi pãrinþilor din alte vremi:trezea ºi întreþinea pofta de lecturã, interesulpentru carte al viitorilor candidaþi la nobila titu -laturã de intelectual cu diplomã – un „moft” obli -gatoriu la vremea aceea (ºi-mi pare cã ºi astãzi…)pentru a putea avea acces în sferele mai de sus alesocietãþii, chiar în politicã dacã se poate, astfel capãrinþii sã-ºi poatã satisface acele orgolii ne mã -surate, care mai degrabã instrumentalizeazã cul -turã odraslelor lor decât o favorizeazã cu adevãrat.

Fenomenul e descris admirabil de Tu dorMuºatescu cu referire la unele persoane cu pre -tenþii intelectuale: „El se bucura de faima unui omfoarte cult, ceea ce îl scutea de a fi aºa ºi înrealitate...”

Cãrþile sunt tot atât de vii pentru foarte tâ -nãrul Eliade pe cât sunt insectele, ºopârlele ºifluturii, care-l fascineazã în timpul ºi dupã lecþiilede zoologie ale profesorului Moisescu. Miopia luigalopantã piere ºi se pierde în lu mina rãspânditã în jur de bulgãrele de aur – piatra filozofalã – care serostogoleºte mai departe, dincolo de zidurile caseipãrinteºti, dând luciu meandrelor pe care rãtãceºtecând visãtor, când melancolic, luptându-se cu zã -dãrniciile ºi dezorientãrile, resimþite în suflet cape-o boalã pe care o pune pe seama originii salemoldoveneºti pe linie paternã... De fiecare datãcând se simte victima unui atac de melancolie îºiaduce aminte de mama lui care avea origine olte -neascã: „Când, ad o les cent, au început sã mã în -cerce crizele de melancolie ºi tristeþe, îmi spuneamcã astea fac parte din zestrea mea moldoveanã.

112 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Uneori mã rãzvrãteam împotriva acestei aplecãricãtre visãtorie ºi contemplaþie, a tendinþei de a mãlãsa doborât de amintiri – mã rãzvrãteam îm po -triva sângelui meu moldovenesc ºi chemam înajutor zãcãmintele de energie ale familiei mamei,spiritul de aventurã, puterea de muncã ºi dârzenia,vitalitatea aproape vulgarã a crescãtorilor de caide la Dunãre...”

„Rãzvrãtitul” Eliade dispãrea pe nesimþitede-acasã în compania fratelui sãu Nicu, agã þân -du-se de tramvaiul cu cai ºi mai apoi de cel elec -tric, ceasuri întregi gusta din sfânta libertate ado -lescentinã lunecând pe ºine cãtre statuia luiBrã tianu unde cobora ºi-o lua mai departe la sã -nãtoasa suind Dealul Mitropoliei...

Când îºi aducea aminte de cãrþi, lua anti -cariatele la rând ºi nu ieºea din ele fãrã douã-treivol ume pe care începea sã le devoreze chiarînainte de a urca în mansarda lui dragã, din careprivea în jur livezile de pomi ce dãdeau atâtafarmec strãzii Pache Protopopescu unde locuia cuai lui, în casele moºtenite de la strãbunii din parteamamei...

Da, cãrþile sunt vii, sunt fiinþe minunate pecare oricât le-ai admira simþi uneori nevoia sã teîntrebi la ce servesc... ? De exemplu, cartea aceeaa lui Plutarh intitulatã De Pythiae oraculis – la ceserveºte...? Lectura ei la ce-þi foloseºte...? Dacã techeamã Mircea Eliade ºi ai numai 14 ani, te aºezipe-o bancã-n Ciºmigiu, te frãmânþi, îþi ºtergi ne -contenit ochelarii ºi citeºti mai departe cu încã -pãþânarea unui beduin care strãbate deºertul.Cândva, pierdut în nisipul de aur al lecturii, des -coperi cã viaþa are un sens ºi cartea lui Plutarhmeritã cititã, Pythia îþi prevesteºte în oracolul ei de la Delfi cã te vei risipi curând în scris, dupã cum terisipeºti acum cu cititul. ªi romanul cu care îþiîncepi cariera de scriitor îºi dã cu de la sine putereun titlu ce va deveni glorios... Romanul ado les -centului miop... Cartea se scrie singurã, literele iau foc când vrei sã arãþi cã aparþii unei generaþiidiferite de a pãrinþilor tãi, care pãtimiserã în rãzboi ca sã facã Întregirea Neamului Românesc. Idealulunei generaþii nu se împrumutã ca niºte moºii celei urmãtoare. El se întrupeazã din energiile ascunseîn abisurile fiinþei, din când în când ies la suprafaþã ca o lavã gata sã pârjoleascã cugetele ºi sã mo -tiveze zi de zi existenþa celor ce cautã cu disperaresensurile ºi rosturile existenþei...

Generaþia pe care o descrii este una care nuse recheamã de la cãrþile lui Ionel Teodoreanu,nici ale lui Sadoveanu sau Cezar Petrescu, este cutotul altceva: „Adolescenþii lui Ionel Teodoreanunu erau cei pe care-i cunoscusem eu. Aparþineaualtei lumi care mã fermeca ºi mã înduioºa totodatã, dar pe care o simþeam definitiv depãºitã. Ado -lescenþii mei erau într-adevãr de atunci ºi de acolo,

din Bucureºtii primilor ani de dupã rãzboi, aniijazzului ºi a lui La Garçonne...” (M. E.)

„Cei ce se aseamãnã lesne se adunã!” spuneun prov erb cunoscut mai de toatã lumea de la noi – el s-a adeverit ºi-n ceea ce-l priveºte pe Eliade,poate cã piatra lui filozofalã, sau poate Pythia sã-lfi ajutat sã dea peste un autor ºi peste o carte care-iva influenþa creaþia ºi-l va motiva în felurite chi -puri de-a lungul vieþii, ajutându-l mereu sã fiealtfel decât ceilalþi – urmând firescul meandrelordezvoltãrii sale intelectuale. Este vorba de scrii -torul ital ian Giovanni Papini, autorul romanuluiUn uomo fini to (Un om sfârºit), un om care aveamulte în comun cu „Adolescentul miop”, la fel cael era un miop precoce devorat de pasiunea cu -noaºterii, de sentimentul cã adolescenþa este ovârstã a marilor descoperiri intelectuale, a marilortrãiri, a marilor entuziasme... Surpriza descoperirii unui veritabil al ter-ego în persoana eroului creatde Papini îl ajutã pe Mircea Eliade sã-ºi conturezeºi mai bine personajele din propriul sãu ro man, sãse defineascã ºi mai mult pe sine, cât de multeasemãnãri ben e fice, câte deosebiri salvatoare între aceºti doi scriitori aflaþi la distanþã geograficã (mai ales în contextul anilor 20) ºi având vârste foartediferite, unul era la rãsãritul vieþii ºi al Europei ºialtul la apusul lor. Un sen ti ment plin de nobleþenedisimulatã îl face pe Eliade sã mãrturiseascãrecunoºtinþa lui faþã de Papini: „Îi mai sunt re -cunoscãtor lui Papini ºi pentru faptul cã prin elm-am familiarizat încã din liceu cu literatura ºicultura italianã, izbutind astfel sã mã eliberez detutela librãriei franceze...”

Cum sã treci cu vederea forþa caracteruluiviitorului mare sa vant care de la vârsta Cãpi ta -nului la 15 ani al lui Jules Verne urmeazã altei cãiîn culturã ºi-n creaþie decât cele bãtute de cei maimulþi dintre intelectualii noºtri care la vremea res -pectivã erau tributari aproape în exclusivitate mo -delului francez...?

Într-una din cugetãrile sale memorabile,Constantin Noica afirma cã poþi afla fãrã preamare greutate locul unde se aflã vãrsarea unui curs de apã – a unui râu, sau a unui fluviu – va fi însãfoarte greu, dacã nu imposibil, sã-þi dai seama deprovenienþa lui, sã localizezi cu precizie izvorulsau izvoarele din care îºi alimenteazã albia.

Gândul acesta îmi vine în minte ori de câteori caut sã înþeleg felul în care adolescentul Eliadedevine treptat un pasionat al Lumii Orientului,apoi un bun cunoscãtor în materie ºi în cele dinurmã un erudit inconturnabil pentru cei care stu -diazã istoria ºi filosofia religiilor orientale.

Adolescentul, pe care l-am comparat an te -rior cu celebrul Cãpitan la 15 ani al lui JulesVerne, simte cã trebuie sã lase apele sã se despartãºi sã aleagã între ºtiinþele naturii ºi cele umaniste –

IUNIE 2013 113

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

era elev în clasa a VII-a când s-a decis sã seconsacre cu precãdere studiului filosofiei, orien -talisticii ºi istoriei religiilor. Asta însemna sã punãpe planul secund, dacã nu chiar sã renunþe lafizico-chimice, la zoologie ºi la matematici. Dacãnu ºtim prea bine ce l-a determinat sã renunþe launele din pasiunile lui din fragedã pruncie, suntem îndreptãþiþi sã dãm crezare mãrturiilor lui Eliadecare insista în Memorii asupra marilor însuºiripedagogice ale profesorului sãu de Limba Latinã – domnul Nedelea Locusteanu. Acesta era un „ex -celent Latin ist”, un foarte bun traducãtor al unortexte de valoare, între ele cele aparþinând lui Ti tusLivius, un cunoscãtor al limbilor clasice, un om de mare cuprindere în domeniul ºtiinþelor antichitãþii. Foarte tânãrul Eliade era stãpânit, pe mãsurã cetimpul se scurgea, de setea nepotolitã a cunoaºterii în mai multe direcþii care se îndreptau spre miste -rele piramidelor, înþelepciunea chaldeenilor, ºtiin -þele oculte ale magilor persani etc. Voia sã seapropie cu orice preþ de izvoarele tãinuite ale reli -giilor, stãpânit de entuziasmul caracteristic vârstei adolescentine, credea cã va ajunge sã ºtie totuldespre ele într-o bunã zi. Încurajat de profesorulLocusteanu, studiazã limbile persanã, sanscritã ºiebraicã.

Anii ºcolaritãþii au trecut destul de repedepentru un elev atât de prins de studii încât îºidrãmuia cu acribie timpul, chiar dacã întreþineamai departe legãturile de prietenie cu unii colegide ºcoalã, iar la sfârºit de sãptãmânã respectabunul obicei de a urca împreunã cu ei pe Bucegi,oprindu-se doar atunci când ajungeau la PiatraCraiului.

În toamna anului 1925, Mircea Eliade de -vine stu dent, înscriindu-se la Facultatea de Litereºi Filosofie din Bucureºti. Urmeazã cursurilecare-l interesau mai mult, prezenþa nefiind obli -gatorie are posibilitatea sã urmãreascã prelegerileprofesorilor care-l atrãgeau mai mult. Foarte inte -resante mi s-au pãrut remarcile ºi aprecierile pecare tânãrul stu dent le face în Memorii la adresaunora dintre profesori – cu atât mai mult cu câtaceºtia fac parte din rândul unor personalitãþi cu -noscute ale culturii româneºti. Un dascãl pe care-lfrecventa Eliade era Constantin Rãdulescu-Motrude la catedra de psihologie a universitãþii, – pãreamai îmbãtrânit în raport cu numãrul anilor, vreo 60 la numãr – care cunoºtea materie, dar avea o vocestinsã ºi era greu de urmãrit din amfiteatru tocmaidin aceastã cauzã. Peste ani îl va întâlni multîntinerit, op ti mist ºi foarte activ, semn cã vârstabiologicã e de multe ori înºelãtoare cu omul, re -surse ºi energii ascunse îl pot întineri în ciudascurgerii timpului.

P. P. Negulescu preda „Enciclopedia Filo -soficã” – înþelegem din portretul creionat deMircea Eliade cã fãcea parte din acei profesori

care-ºi cunosc foarte bine materia, dar nu ieºea din tiparul manualului ºi nu-i lãsa nici pe studenþii sãisã o facã. Un tip de o „hieraticã rigiditate”, careafiºa un aer de superioritate în faþa studenþilor,tributar unor concepþii pozitiviste dupã care ºtiinþa e totul, iar metafizica mai nimic, un obiect demnde lãsat la o parte. Toate aceste însuºiri nu erau peplacul lui Eliade, care aºtepta altceva din parteaunui dascãl de filosofie. Am întâlnit ºi eu acest tipde profesor, chiar dacã am trãit în alte epoci ºi amzãbovit prin alte amfiteatre – dupã cum am întâlnitºi cadre didactice de tipul domnului Al. Posescu -despre care aflãm din partea memorialistului cãaproba cu supunere discursul superiorului sãu -era deci preaplecat ºefului de catedrã, cãruia nu-ispunea niciodatã altceva decât ºtia dinainte cã-i va face plãcere auzului ºi-i va gâdila orgoliul. Ur -marea fireascã împrejurãrilor a fost cã domnulPosescu a fost desemnat drept succesor de ne -contestat la catedrã, dupã pensionarea titularului,adicã a domnului P. P. Negulescu.

Un nume cunoscut în lumea universitariloranilor ’30 era domnul Mircea Florian – con fe -renþiar la catedra de „Istorie a Filosofiei” – cu el seputea discuta mult mai lejer decât era cazul cu ceimenþionaþi mai sus, îl însoþea pe Eliade prin li -brãrii, îl sfãtuia ºi-i împrumuta cãrþile, dupã cumera cazul. Dacã nu l-ar fi întâlnit pe Nae Ionescu,probabil cã mentorul sãu ar fi fost Mircea Florian.

Din fericire pentru Mircea Eliade ºi pentru o întreagã generaþie de studenþi, ºeful catedrei deLogicã ºi Metafizicã era profesorul Nae Ionescu –un om pe care îl poþi descrie doar dacã ai un tal entliterar comparabil cu al ilustrului memorialist scri -itor, cu mare viitor la vremea aceea. Nae Ionescuavea capacitatea rarã de a electriza amfiteatrul încare-ºi þinea cursurile în faþa unui auditoriu fer -mecat de cha risma lui ieºitã din comun: nu þineadiscursuri, ci dialoga cu studenþii, apela la ca -pacitatea lor de a discerne, de a cumpãni lucrurile,lãsând mereu impresia cã nimic din ceea ce spunenu ai mai auzit vreodatã, nici n-ai putea gãsi învreo carte, iar despre un man ual dupã care sãînveþi nici nu putea fi vorba. Un torent nu încape în niciun re cip i ent – nici ºtiinþa de carte imensã a luiNae Ionescu nu încãpea decât drãmuitã între co -perþile unui tratat, oricât de vast ar fi fost. Acestaera prototipul de profesor ideal, care marcheazãpeste veacuri destinul a zeci, chiar sute de ge -neraþii de studenþi, care se mândresc cu o amintiresau mãcar cu un citat din op era maestrului.

Odiseea viitorului mare sa vant a început înmansarda lui din Bucureºtii postbelici, compusãdin douã odãiþe înþesate de cãrþi, felurite minerale,retorte, insectare vorbind fiecare în felul lor despre pasiunile mai vechi sau mai noi ale tânãruluiEliade.

114 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Adesea veneau la el prieteni, majoritateacolegi de ºcoalã ºi mai nou de facultate. Aveaubunul obicei de a se întâlni din când în când, ca sãpoarte discuþii pe teme la modã, schimbau im -presii, aflau unii pãrerile celorlalþi, inclusiv înmaterie de arte, filosofie ºi literaturã. Mircea eramereu în cãutarea altor cãi decât cele bãtute deînaintaºi, avea un mod per sonal de a vedea lu -crurile, chiar dacã-i contraria pe unii care se în -trebau de unde atâta admiraþie ºi preocuparepentru op era lui Hasdeu...? De ce atâta stãruinþã îna scrie mereu foiletoane despre cãrþile lui Iorga...?Interogaþiile nu conteneau, pe alþii îi reconfortauîn demersul lor cul tural. Vom vedea mai târziu cãefervescenþa ºi iniþiativele unora dintre tinerii care frecventau mansarda din strada Pache Proto po -pescu îºi vor pune marca lor indelebilã pe scenaculturalã româneascã a anilor ’30.

Era de aºteptat sã cadã ploi de întrebãridintr-un cer plin de preocupãri ar tic u late de ten -dinþe avangardiste venite de pe malurile Senei, din Oraºul Luminã – Parisul începutului de secol XX,dãtãtor de ton în picturã, sculpturã ºi bineînþeles în literaturã. Tinerii noºtri nu erau strãini de toateacestea, francofilia ºi francofonia stãteau la te -melia edificiului cul tural cu care se mândreau.

Adevãrat erou de ro man în viaþã, MirceaEliade îºi urmeazã netulburat calea lui proprie,ascultând vocea destinului care-i spunea cã prinstãruinþã, omului toate îi sunt cu putinþã. κi fixaseîncã din liceu un pro gram spar tan de lucru care-lþinea activ pânã la 3-4 dimineaþa, dupã câteva orede somn se deºtepta ºi o lua de la capãt cu cititul ºicu scrisul, în jurul orei 8 a aceleiaºi dimineþi. Îmipare cã respecta îndemnul lui Dimitrie Cantemirformulat în greceºte, în limba noastrã sunã camaºa: „Dzua ºi noaptea în mânã sã-þi fie, sara, di -mineaþa în minte sã-þi vie...”

O viaþã întreagã s-a temut cã n-o sã-i ajungãtimpul, din pãcate întreaga lui generaþie avea sãconstate adevãrul acestor temeri odatã cu o nouã„cãdere în istorie” ce s-a petrecut în toamna lui1939, odatã cu izbucnirea celui de-al doilea rãzboimondial. Timpul reflexiei în deplinã libertate degândire ºi exprimare, murise...

Curând dupã intrarea la Universitate, me -ritele literare ºi jurnalistice îl consacrã între ceialeºi sã facã parte din redacþia ziarului Cuvântul,într-o companie cum nu se putea mai selectã: NaeIonescu, Pamfil ªeicaru, Nichifor Crainic, CezarPetrescu ºi alþii. Mai trebuie spus cã la aceastãpublicaþie de prestigiu colaborau între alþii LucianBlaga, Perpessicius, G. Breazul, Oskar Wal terCizek, tot nume aureolate de renume într-un timpfast – auroral al culturii noastre interbelice...Eliade va rãmâne mulþi ani credincios Cuvântuluitrimiþând articole sãptãmânale la redacþie chiar ºi

din In dia ºi în gen eral de peste tot de pe unde îlpurtau paºii destinului sãu neobiºnuit.

Dintru începuturile lui gazetãreºti care suntle gate de o serie de foiletoane intitulate „Citind peIorga” – (primul intitulat „De la Her mes Tris -megistos la Nicolae Iorga”) expresie a dorinþei luide a menþine în actualitate continuã extraordinaraop erã a istoricului, se vede stilul aparte ºi tendinþajurnalistului de a nu þine cont întotdeauna de po -litica generalã a gazetei la care lucra. κi permiteasã aibã opinii critice indiferent de glo ria ºi bunulrenume de care se bucura cutare persoanã sau alta,chiar ºi atunci când era vorba de idolul sãu Iorga,nume în mare vogã la vremea aceea, ca cele ale luiIonel Teodoreanu, Cezar Petrescu ºi alþii...

„Fericit e cel care, ca ºi Ulysse, a fãcut ocãlãtorie frumoasã” spune versul inspirat al po -etului francez Joachim du Bellay la începutul poe -mului în care eternizeazã impresiile sale dupã vo -iajul fãcut în Italia.

Fericit trebuie sã fi fost memorialistulcând a aflat cã poate participa împreunã cu ele -vii li ceului Spiru Haret la o cãlãtorie prin maimulte oraºe vestite ale Italiei. Proaspãt stu dent,Mircea Eliade, corespondase încã din anii deliceu cu scriitorul Giovanni Papini, cu per so -nalitãþi ale vie þii culturale ca Buonaiuti, Macchioroºi alþii. La Florenþa îºi vede visul cu ochii, atunci când reu ºeºte sã-l întâlneascã pe Papini la elacasã, recu noscându-l cum ºi-l închipuia dinpaginile ro ma nului Un uomo fini to...

Cunoscutul scriitor la care se gândise înatâtea rânduri, îl primi în odaia lui de lucru plinãde cãrþi ºi tablouri, pe Mircea Eliade, ºi avu sur -priza sã afle despre cele trei foiletoane pe care i lededicase în paginile ziarului Cuvântul – texte ceurmau sã-i fie traduse în italianã de cãtre se cre -tarul sãu. Dialogul dintre ei se desfãºura în italianã la cererea românului, care mãrturisi fãrã ocol câtde impresionat a fost dupã lectura romanului Unom sfârºit, încât îl încercase la un mo ment datteama de a nu fi acuzat cã imitã op era lui Papini.Rep lica acestuia veni imediat: „Nu-þi fie teamã –m-a liniºtit el. Dintr-un anumit punct de vederetoþi intelectualii seamãnã între ei, dar din alt punctde vedere nimeni nu seamãnã cu nimeni altcineva,nici mãcar cu el însuºi…”

Singularitatea marilor spirite este tot atât decunoscutã pe cât e ºi generozitatea care le ono -reazã; la despãrþire gazda vroia sã ofere mai tâ -nãrului sãu admirator câteva din scrierile lui,Eliade refuzã po lit i cos spunând cã le avea pe toateîn mansarda lui de la Bucureºti... Era ºi acesta unfapt care confirma unicitatea despre care tocmaivorbiserã...

(Va urma)

IUNIE 2013 115

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Grigore Leºe, sacerdot de veghe la Lada de zestre a Neamului

Ovidiu SUCIUjurnalist, Satu Mare

Cu siguranþã, Grigore Leºe este con -temporanul nostru cel mai avizat îndomeniul culturii populare, arhaice,

ancestrale, un însetat de cunoaºtere a acestuiteritoriu al spiritualitãþii româneºti, un îm pã -timit al cercetãrii directe, pe teren, ºi al dorinþeide comunicare cu contemporanii, îndeosebi cutânãra generaþie, cãreia se simte obligat sã-i pre -dea cheia Lãzii de zestre a Neamului.

Când l-am vãzut pentru prima datã într-ofotografie, sub clopul sãu de lãpuºan, cu borurisaturniene, Grigore Leºe mi-a inspirat o imag ine cosmicã. Era sever, scrutãtor, hotãrât, im per -turbabil ca o statuie de bronz. L-am cunoscutcândva în di rect în atelierul bucureºtean al prie -tenului sãu, fost elev al meu, pictorul VasilePop-Negreºteanu, împãtimit la rândul sãu deetnografie ºi folclor (oºenesc). L-am reîntâlnit la Cluj Napoca într-o expoziþie semnatã VasilePop-Negreºteanu, la Muzeul de Artã al Palatului Banfi din capitala Transilvaniei. Atunci m-a fas -cinat, cucerindu-mã definitiv ºi irevocabil. Avorbit, a cântat atât la „n” instrumente muzicale, cât ºi din grumaz horile cu noduri, specificeMaramureºului, uluitoare în dramatismul lor,faþã de iodlerele tiroleze ori mexicane, realizând momente de neuitat, învãluite în aura au ten -ticitãþii contaminante. L-am urmãrit mereu când

am avut prilejul în emisiunile fascinante de laTVR Cul tural Bucureºti. Mi-l imaginez la ca -tedra universitarã prezidând autoritar, ºi totuºiapropiat, întâlnirile sale cu discipolii studenþi.

La statutul ºi statura sa inte lec tual-spi -ritualã, Grigore Leºe te obligã sã i te adresezi cu„Domnia Voastrã, Maestre”. Sincer sã fiu, sunttentat sã-l apelez „ca la gura sobei”, cu „Uncheº, ce ne mai spui despre…”, iar dialogul sã aibã loc pe o laviþã în faþa unei case þãrãneºti, fie dinmers pe o potecã pe un deal, sau la um bra rã -coroasã a unui nuc bãtrân, ori într-o cãruþã cufân, ascultând buciumul ce sunã cu jale ori lavreo stânã mai din vale.

Mi-l imaginez pe pruncul Grigore stâr -nind colbul uliþelor satului na tal, ori fluierândprin pãdure, cãþãrându-se prin copaci dupã cui -buri de pãsãri, culegând aromitoare mure, sauascultând vraja unduirii firelor de iarbã, subzefirul de searã, ori foºnetul spicelor de grâuprinse în aurie salbã; contemplând zborul în -toarcerii acasã a triunghiului de cocori, ori fâl -fâirea fluturilor peste flori, urmãrind sãgeatasemeaþã a bisericilor de lemn transilvane în di a -log cu divinitatea ºi cu universalitatea, ori spe -riat de biciuirea de fulger a þâpuriturilor în adân -cul codrilor. Îl mai vãd ca prunc isteþ zgândãrind cloºtele cu pui, sau încãlþat în opincuþe, îm -brãcat în strai lãpuºean, în drum spre ºcoalã, custraiþa la gât, în care purta tãbliþa cu stil de grafit, fie jucând „ºotron” sau „hai la groapa cu fur -nici” în preajma unui arici, uneori la scaldã înbulboane, speriind peºtii cei mici, alteori, înserile de iarnã, îl vãd zãbovind la lu mina lãmpiicu petrol, desluºind tainele slovei, apoi coli -ndând pe la casele gospodarilor, iar în primãvarã jucându-se cu puii de gãinã, asistând uimit lanaºterea mieilor ºi a viþeilor, mai târziu, trecut în adolescenþã, ascultând înfiorat prin pãduri bon -cãnitul cerbilor ºi urletul disperat al haitelor delupi la foame damnaþi.

Grigore Leºe a avut marea ºansã sã senascã, sã trãiascã copilãria în vatra strãmoºeascã de la þarã, acolo unde s-a nãscut, dupã cum

116 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Grigore Leºe, la þarã. Fotografie de pe site-ul per sonal www.grigorelese.com

spunea Lucian Blaga, veºnicia, sã scruteze lu -mea satului cu viu ºi avid interes, cu o aprigãdorinþã de cunoaºtere, descifrând cu luciditaterelaþiile subterane ale obiectelor ºi faptelor, întainicele lor înþelesuri, descoperind grandoareamirificã a mitologiilor, a datinilor, obiceiurilorºi eresurilor, vraja incantatorie a descântecelorºi cântecelor rituale, fascinaþia danþului în bã -tãturã, sub pãlimarul târnaþului, ori în poianaînfloratã, în tropotul an ces tral al jocului fe cio -rilor ori în „purtata fetelor de la Crihalma”, îndansul fetelor de la Cãpâlna („C-aºe umblã defrumos/ de parcã scrie pe jos”), în momente cedefinesc unicitatea magicã spiritualã ro mâ neas -cã. Toate acestea Grigore Leºe le absoarbe pre -cum un însetat burete, le decanteazã, ºi apoicristalizate „…iarãºi la lume date”.

Filosoful etnomuzicolog J. G. Herder, înGlasuri ale popoarelor prin cântec desluºea, lasfârºitul secolului al XVIII-a, 40 de mo tive fol -clorice muzicale europene. Mai târziu, dupã ce a cunoscut arealul spir i tual românesc, cifra aajuns la 400! Dar dacã Herder l-ar fi cunoscut pe Grigore Leºe? Câtã bogãþie, varietate, uni ver -salitate sãlãºluiesc pe plaiurile noastre mio ri -tice? Grigore Leºe este indubitabil o adevãratãenciclopedie vie, cu ochi ºi urechi ciclopici, cepenetreazã avid tainiþele pãmântului ºi adân -cimea infinitã a gândului, atât de vaste, colorate, în care Grigore Leºe descifreazã frãmântarearocilor ce izvodesc minunea florilor de minã,redeºteptate din somnul lor geo logic la luminã.Grigore Leºe este pãtruns de zumzetul con ste -laþiilor ºi de rotirea Terrei, de ºoaptele vântuluiprin ramurile pãdurii, de clipocitul tandru alizvoarelor de munte, de dansul spicelor de grâuîn pârgã, de foºnetul aromat al iilor pe trupulfetelor fecioare, sclipitor or nate cu însemne dedor, cu acul ºi arniciul, ca pe niºte încrestãri perãboj pe albul chimeºilor. Îl vãd surprins detãcerea lemnelor pãdurii din care vor creºte mi -rifice instrumente muzicale purtãtoare de dor,bucurie ºi jale, ce vor încânta prãznuind urechile ºi sufletele lumii. Grigore Leºe trãieºte din plinacele momente luminoase, înãlþãtoare, chiar laum bra unui pahar de horincã ori de ghin, cândcalcã sfios pragul caselor þãrãneºti ºi se lasãpurtat de minunea pruncilor zâmbãreþi, scãldaþiîn copaie, în „apã lioroasã, limpede ºi lã crã -moasã”, îmbibatã cu aromele florale, tainic des -

cântatã de ursitoare, apoi la botejune în carepruncilor li se menesc mari daruri de frumuseþe,bogãþie ºi omenie, urmate mai târziu de ri tua -lurile de credinþare ºi cununie, precedate de acelfascinant împletit al cununii miresii ºi de alteminuni greu de spus ºi scris. Grigore Leºe picurã lacrimi de cearã, în fapt de searã, în can dela de la crucile mormintelor cuvioºilor strãmoºi, prinþin tirime, la priveghiuri, la hrubele tainice alezeilor Zalmoxis ºi Gebeleizis, la amintirea fap -telor de arme ale lui Burebista ºi Decebal, aleBãtrânului Mircea, ale Slãvitului ªtefan, ale luiMihai Bravu, ale voievozilor transilvani Glad,Gelu ºi Menumorut, ale oºtenilor ce ºi-au lãsatoasele pentru apãrarea þãrii de la Nistru pân’ laPrut ºi Tisa (ale eroilor neamului de care „totromânu’ plânsumi-s-a”), ale martirilor Horea,Cloºca ºi Criºan, zdrobiþi de roata habsburgicã,act odios neurmat de vreo slujbã liturgicã, alã -turi de alþi martiri dispãruþi fãrã nume, ca apos -toli ai Neamului, cât ºi a altor fraþi încrustaþi peColoana Infinitului Românesc precum Emi nescu,Enescu, Brâncuºi, Vlaicu, Vuia, Coandã, Eliade,Ionescu, Cioran, ce-ºi adaugã mereu nu mele ne -muririi noastre an de an.

Grigore Leºe este certamente un fenomenbenefic con tam i nant, care ne va propulsa vo -lens- nolens dincolo de neant.

Parafrazându-l pe Geo Bozga, am puteaafirma cã Grigore Leºe, prin voia lui Dumnezeu, îi face pe români sã-ºi vadã sufletul.

Op era lui Grigore Leºe trebuie neapãrateditatã într-un „Cor pus” al spiritualitãþii po pu -lare arhaice româneºti, printr-un DVD având labazã strãlucitele sale emisiuni realizate la TVRCul tural. Aceasta este cat e goric o necesitate im -perativã pentru viitorime.

Contemplând în memorie chipul voie vo -dal al lui Grigore Leºe, gândul mã poartã la unalt cugetãtor de marcã – Dan Puric. Îi vãd ca pedoi apostoli luminaþi ai Neamului. Dacã aº aveafotografiile domniilor lor, le-aº pune alãturi, pepost de icoane, pe peretele din Rãsãrit al apar -tamentului meu, înrãmate în ºterguri þãrãneºtibrodate cu fir de busuioc, ca sã-mi aducã în casãnoroc.

Mã întreb cum ar reacþiona parlamentariiRomâniei dacã la o reuniune a celor douã ca -mere ar fi anunþatã pe ordinea de zi o întâlnire cu Dan Puric ºi Grigore Leºe?

IUNIE 2013 117

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

REMEMBER

O celebrã cântãreaþã, trei aniversãri semnificative

Vlad POHILÃChiºinãu

Nu-mi amintesc sã fi avut vreo altã personalitate marcantã tocmai trei aniversãri peparcursul unui singur an. Neasemuita noastrã interpretã de muzicã popularã, MariaTãnase, iatã, ºi la acest capitol, este fãrã seamãn. Cãci în 2013, toamna, se vor împlini 100

de ani de la naºterea cântãreþei; ceva mai devreme, la varã, ne vom aminti cã s-a scurs jumãtate desecol de la grãbita ei plecare în lumea umbrelor. În fine, menþionãm cã la 20 februarie a.c. s-au marcat75 de ani de la debutul radiofonic al artistei, eveniment care a adus-o cel mai sigur în faþa popularitãþii ºi dragostei, excepþionale, de care s-a bucurat cât a trãit ºi de care mai beneficiazã ºi acum, în pofidatrecerii nemiloase a anilor ºi a schimbãrii spectaculoase a gusturilor.

Maria Tãnase constituie, neîndoios, un fe no -men aparte în cultura româneascã, dar ºi în existenþacotidianã, banalã, comunã, a milioanelor de cona -þionali ai ei, în destinele celor de o limbã, de un sângeºi de o simþire cu ea. Datoritã talentului ieºit dincomun, dar ºi puternicei ei pasiuni pentru muzicapopularã, marea interpretã a putut cultiva, stimula,menþine ºi întãri dragostea celor mulþi faþã de fol -clorul românesc. Promovând, prin cântecele din re -pertoriul sãu, capodopere ale muzicii populare ro -mâneºti, Maria Tãnase, mai mult decât oricine dinepoca sa ºi dupã aceasta, a reuºit sã întreþinã gustulpentru muzica frumoasã, pentru melosul autentic: erade neconceput în timpul pe când evolua ea pe scenãsau cânta în di rect la Ra dio Bucureºti, apoi ºi la TVR,sã se audã pe undeva manele; pãleau, parcã se ruºinausã aparã în pub lic atunci chiar ºi „cântecele de viaþãnouã”, prop a gate in sis tent de noul regim, dupã insta -urarea în România a „puterii populare”, la sfârºitul

anilor ’40 – începutul anilor ’50 ai secolului trecut. Orice comemorare, la scarã largã, a Mariei Tãnase, este un prilej de a ne apropia mai mult de

folclor, de muzica de calitate, pentru a ne feri de kitschurile ce inundã tot mai agresiv sufletelenoastre, sufletele tinerilor, mai ales. Aniversãrile din acest an ale celebrei cântãreþe oferã instituþiilorde culturã, inclusiv bibliotecilor, mai multe posibilitãþi pentru a evoca personalitatea neordinarã aMariei Tãnase ºi, în egalã mãsurã, de a-i populariza moºtenirea muzicalã, din nou, cu scopul de apromova valorile autentice, frumuseþea netrecãtoare a melosului românesc – inestimabilã avuþiespiritualã, cu care orice popor s-ar mândri. Cu atât mai mult suntem în drept sã ne mândrim cu aceastanoi, cei înrudiþi ge netic cu melodiile Mariei Tãnase, cei cãrora le aparþin aceste cântece. Ca ºi cupoeziile lui Mihai Eminescu, picturile lui Nicolae Grigorescu, lecþiile de istorie ale lui Nicolae Iorga,sculpturile lui Constantin Brâncuºi… Lista poate fi prelungitã, fãrã eforturi deosebite, dar preferãmsã ne întoarcem la Maria Tãnase.

Eseul biografic de mai jos, ca ºi bibliografia de la sfârºitul ei, sunt alcãtuite, în primul rând,pentru a trezi interesul ºi pentru a fi de folos bibliotecarilor care vor gãsi de cuviinþã sã o omagieze pemarea noastrã artistã prin manifestãri publice. Chiar ºi la o familiarizare „în goana ochilor” cu acesttext, puteþi afla diferite sugestii de programe captivante. Bine inspirate, cu drag organizate, asemeneaevenimente culturale (muzicale, literar-muzicale, cog ni tive etc.) pot asigura succesul deplin aliniþiativelor, dãruind satisfacþie sufleteascã participanþilor, tuturor iubitorilor de cântec pop u lar cuadevãrat românesc.

118 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Maria Tãnase

* * *Faimoasã cântãreaþã de muzicã popularã, încã

în timpul vieþii, supranumitã Pasãrea Mãiastrã amuzicii româneºti (N. Iorga), Re gina cântecului po -p u lar (Ileana Constantinescu), apoi Pri ve ghetoareaBucureºtiului, Edith Piaf a României (MariaRoºca), Maria cea fãrã de moarte (G. Mi chai lescu)etc., Maria Tãnase s-a nãscut la 25 septembrie 1913,în mahalaua Cãrãmidarilor (azi cartierul Ti ne re tu -lui) din Bucureºti; s-a stins din viaþã la 22 iunie1963, la Spitalul Fundeni din Bucureºti, fiind înmo -rmântatã la Cimitirul Bellu.

Era al treilea copil, „fata cu pãr bãlai ºi ochiverzi”, în fa milia florarului Ion Coandã Tãnase, ori -ginar din Oltenia, ºi a gospodinei Ana Munteanu,ardeleancã din Þara Fãgãraºului. Când aflase cãnevasta îi era din nou gravidã, Ion C. Tãnase îiaminti cã sunt prea sãraci ca sã hrãneascã atâþia copii ºi îi ceru „sã lepede copilul”. Frica de Dumnezeu afãcut-o sã-ºi ig nore soþul ºi astfel Ana a adus-o pelume pe cea care era sã devinã Maria Tãnase. Toatãviaþa tatãl i-a arãtat fetei „nedorite” o dragoste pu -ternicã, dar amestecatã într-un fel cu remuºcãri. Alt -fel, era ºi el o fire artisticã: deseori cânta din caval, îiplãcea sã meargã la spectacole de muzicã popularã,de revistã, de operetã ºi operã, înmânând generos in -terpretelor dragi buchete de flori din propria grã dinã.

Primii paºi spre glorie

Maria a urmat ºcoala primarã din Cãrãmidari,apoi cursul in fe rior al Liceului „Ion Heliade Rã -dulescu”, iar mai târziu a audiat cursuri la Con -servatorul Re gal de Muzicã ºi Artã dramaticã. To -tuºi, strãlucita-i carierã muzical-artisticã, adevãratul ei triumf în lumea muzicii se datoreazã, cu pre -cãdere, talentului nativ, intuiþiei estetice, per se ve -renþei ºi, într-o oarecare mãsurã – anturajului epociicare neîndoios a favorizat-o. Debuteazã la vârsta deopt ani (1921), pe scena Cãminului cul tural dinCãrãmidari, la serbarea de sfârºit de an ºcolar. Apare apoi ºi pe scena liceului pe care a trebuit sã-l pã -rãseascã pentru a munci în grãdinã, alãturi depãrinþi, pentru bunãstarea familiei. În 1928, pe cândavea 15 ani, se înscrie la un con curs Miss România,unde însã picã proba costumelor de baie. La 16 anitrãieºte o mare poveste de dragoste cu un tânãrmedic care dispare din existenþa ei dupã ce o lãsasegravidã. Se prea poate cã interpretând „hitul” de maitârziu, Cine iubeºte ºi lasã, cântãreaþa îl adresa ºiacestui iubit din prima ei tinereþe. La 17 ani se„încadreazã în câmpul muncii” în calitate de ca -sieriþã într-un birt, unde mai ºi cântã. Aici este des -coperitã de publicistul ºi regizorul de teatru SanduEliad, care devine ºi primul ei pro tec tor, cel care oin tro duce în lumea literar-artisticã a Bucureºtilor.

În mai 1934 se angajeazã, pe o perioadãscurtã, la Teatrul de revistã „Cãrãbuº”, unde debu -teazã într-un spectacol de N. Kiriþescu, numindu-seMary Athanasiu, iar pe afiºe figurând ca Elise Lamé, ambele pseudonime fiindu-i alese de maestrul

Constantin Tãnase. Pãrãseºte totuºi „Cãrãbuº”-ul,inclusiv, dacã nu în primul rând, din cauza cos -tumelor pe care trebuia sã le poarte în roluri derevistã, ºi pe care tânãra artistã le gãsea „frivole”.Astfel încât, adevãratul de but pe scenã al MarieiTãnase a avut loc la 21 de ani, însã nu ca interpretãde muzicã popularã, ci ca artistã a teatrului de re -vistã. În toamna lui 1934 este prezentatã lui Con -stantin Brãiloiu, care-i recunoaºte marele tal ent ºi-irecomandã sã-ºi aleagã repertoriul de la izvoare (in -clusiv din Arhiva de folclor ce o întemeiase). Înacelaºi an dramaturgul Tu dor Muºatescu o re co -mandã unui bun prieten care deþinea o „fabricã dediscuri” ºi unde imprimã Romanþa Mansardei (deNelu Mânzatu). Graþie vocii Mariei Tãnase amicullui T. Muºatescu scapã de faliment, iar Mansardadevine un veritabil ºlagãr al epocii. În 1936 imprimãun ciclu de cântece populare la casa americanã dediscuri „Co lum bia”, care avea birouri la Viena ºi laBucureºti. Înregistrãrile au fost realizate sub su pra -vegherea muzicologilor C. Brãiloiu ºi Harry Brauner, care i-au fãcut mai multe sugestii pentru repertoriu.

Apariþia la Ra dio Bucureºti i-a purtat noroc

La 20 februarie 1938 a avut loc debutul ra -diofonic al Mariei Tãnase, când, acompaniatã detaraful lui Ion Matache (doi violoniºti, un basist, unþambalagiu, un cobzar) din Argeº a prezentat „peviu” un pro gram de cântece populare la emisiunea„Ora satului”, dupã care era programatã aproapesãptãmânal la Ra dio România. În acelaºi an are uncon tract cu faimosul res tau rant „Luxandra”, undesearã de searã interpreteazã melodii populare, cudiferite formaþii de lãutari, inclusiv cu ansamblulcondus de violonistul ºi dirijorul Petricã Moþoi. Dealtfel, în anii ’30-’50, M. Tãnase a cântat, având oremunerare maximã, în numeroase restaurante bu -cureºtene, cele mai multe – de lux („Cafe Wil son”,„Luxandra”, „Capºa”, „Lu ther”, „Parcul ARO”,„Con ti nen tal”, „Bufet de ºapte lei”, „Hanul lui Ma -nuc”, „Prispa ’naltã” din Piaþa Obor, „Neptun” –unde veneau sã o asculte celebritãþi ale vieþii literareca Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Camil Petrescu,Ion Pillat º.a.), dar ºi unele mai modeste. De altfel,când nu cânta, mergea la restaurantul de lux„Capºa”: la o discuþie cu amicii, la o bârfã cu prie -tenele, pentru a se relaxa, a gusta din bucatele pre -ferate – numai mâncãruri alese –, ºi un vin bun.

În au gust 1938 cântã la încheierea cursurilorUniversitãþii de Varã de la Vãlenii de Munte, ocaziecu care cunoaºte admiraþia ºi elogiile lui NicolaeIorga. Tot atunci se angajeazã la Teatrul „Alham -bra” al lui Nicolae Vlãdoainu, unde participã la unpro gram-revistã, cu cântece de Ion Vasilescu, pecare le imprimã ul te rior la casa de discuri „Co lum -bia”. În aprilie 1939, în urma audiþiei de la „HanulAncuþei”, este aleasã pentru delegaþia românã cepleca la New York, unde se pro duce la Casa Ro -

IUNIE 2013 119

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

mâneascã (pavilionul României) de la ExpoziþiaUni versalã New York World’s Fair, acompaniatã de or ches tra lui Grigoraº Dinicu ºi de naistul FãnicãLuca. I-a avut printre ascultãtori pe George Enescu,acad. Dimitrie Gusti, Constantin Brâncuºi (cu carefãcuse cunoºtinþã la Paris, cu câþiva ani în urmã),preºedintele în exerciþiu al SUA Frank lin Roo se velt, fostul preºedinte amer i can Her bert Clark Hoo ver(1874-1964, cu mandat între 1929 ºi 1933), violo -niºtii de notorietate mondialã Yehudi Menuhin(discipolul lui G. Enescu) ºi Jasha Heifetz, scriitorulfrancez André Gide º.a.

În martie 1941, în cadrul unui „pro gram depropagandã româneascã”, Maria Tãnase întreprindeun turneu ar tis tic în Turcia. Prezintã spectacole laAn kara ºi la Is tan bul, inclusiv la deschiderea tea -trului „Taksîm”, unde interpreteazã ºi câteva me -lodii populare turceºti. Preºedintele turc îi acordãcetãþenia de onoare a acestei þãri, i se propune unpost de cercetãtoare la Institutul turc de etnologie ºifolclor.

Revenind în patrie, în vara ºi toamna lui 1941, împreunã cu alþi reprezentanþi de seamã ai teatruluiºi muzicii româneºti, Maria Tãnase cântã pentruostaºii rãniþi în rãzboiul ce tocmai începuse. Efec -tueazã un turneu „la est de Prut”, susþinând concertela Chiºinãu, Bãlþi, Tighina, apoi ºi la Tiraspol ºi înfastuoasa salã a Operei din Odesa. În decembrie1943 a fost invitatã sã ia parte la serbarea pomului de Crãciun la Regimentul de Gardã Cãlare, inter pre -tând melodii populare ºi un pro gram de colinde înfaþa unui pub lic for mat din Regele Mihai, Re gina- mamã Elena, Mareºalul Ion Antonescu, prof. MihaiAntonescu, toþi membrii guvernului.

Tal ent ar tis tic polivalent

În 1944, când se impusese definitiv ca in -terpretã de piese folclorice, revine la teatru: cântã înopereta Mascota de Edmond Audran, iar doi ani maitârziu (1946) se pro duce în rolul prin ci pal din co -media muzicalã Sfinxul de la Holywood de RalphBenatzky. De altfel, a cântat ºi în filme: Se aprindfãcliile (1939, un film care s-a pierdut), România(1947), Ciulinii Bãrãganului (1958), Amintiri dinBucureºti (scurtmetraj, 1958). În 1945 joacã, la Tea -trul Mu nic i pal, rolul Maºei din Cadavrul viu de LevTolstoi, iar ceva mai târziu, pe scena aceluiaºi teatruavea sã joace în piesa Horia de M. Davidoglu. Înoctombrie 1946, la inaugurarea noii fundaþii a So -cietãþii Române de Radiodifuziune, M. Tãnase asusþinut un con cert memorabil, la care ºi-au datconcursul ºi alþi artiºti de seamã, inclusiv cântãreaþaliricã Zenaida Pally (originarã din Soroca), pianistaMaria Fotino, violonistul Ion Voicu, care ul te rior vacânta la înregistrãrile Mariei Tãnase pentru Ra dio,TVR ºi Casa de discuri „Electrecord”.

În 1952 este solicitatã sã predea la o catedrãnou-creatã, de cânt pop u lar, la ªcoala de MuzicãNr. 1 din Bucureºti. Printre elevele ei s-au aflat ºiviitoarele cântãreþe Ileana Constantinescu, Natalia

ªerbãnescu sau Vic to ria Darvai (originarã din Bi -serica Albã, actuala regiune Transcarpaticã aUcrai nei). Un an mai târziu, la cel de-al IV-lea Fes ti -val Mondial al tineretului ºi studenþilor, care a avutloc la Bucureºti, în vara lui 1953, M. Tãnase are unpro gram de mare succes în cadrul unui grandiosCon cert al popoarelor. Din 1954 discuri cu piese fol -clorice interpretate de M. Tãnase sunt înregistrate laCasa de discuri „Electrecord” din Bucureºti. Ace -eaºi firmã, în 1958, imprimã patru cântece în fran -cezã (traduse de cumnata interpretei, Nicole Sa -chelarie), care mai târziu au fost alãturate altor piese, în românã, pe un disc editat de „Electrecord” ºi casafrancezã de discuri „Le Chant de Monde”.

În decembrie 1957 este distribuitã în rolulprin ci pal (Anica) din Ciulinii Bãrãganului, o co -producþie româno-francezã dupã romanul omonimal lui Panait Istrati, alãturi de actorii Mihai Berechet, Mar cel Anghelescu ºi Flo rin Piersic. Cu puþin timpînainte de moarte i se distribuie rolul Jeny Speluncãdin Op era de trei parale de Bertold Brecht.

Rãvãºitoare, ultimele acorduri

Când simþi cã o lasã puterile, Maria Tãnase apãrãsit Bucureºtiul, fiind transferatã, la cererea sa, în funcþia de folclorist la Or ches tra „Taraful Gorjului”din Târgu Jiu. Dorea mai de mult sã se consacre ºiînvãþãmântului ped a gogic de facturã muzi cal- fol -cloricã; tocmai aici intenþiona sã deschidã o ºcoalãpentru tinerii interpreþi de muzicã popularã. Pre -zintã, cu „Taraful Gorjului”, concerte ºi spectacoleaparþinând filonului folcloric oltenesc. Pune la caleun amplu turneu prin þarã, de 75 de zile, prin care sãstrãbatã toate judeþele istorice ale României, peatun ci adunate în regiuni, dupã model sovietic.

La începutul primãverii lui 1963, fiind într-un turneu cu „Taraful Gorjului” la Hunedoara, MarieiTãnase i se face rãu pe scenã. Atunci aflã de lamedici cã este bolnavã de can cer pulmonar, deºi seplânsese ºi mai înainte, celor mai apropiaþi, cã „portîn trup boalã grea”. Dupã o pauzã reia totuºi, tur -neul, dar numai pentru douã sãptãmâni, cãci uneoriabia rezista pânã la sfârºitul spectacolului. Sus pen -deazã concertele, rugând-o pe Mia Braia (sora IoaneiRadu) sã o înlocuiascã. În primele zile de mai, laBucureºti, face investigaþii, apoi urmeazã un tra -tament disperat la Spitalul Fundeni, unde se aflãpânã în ul tima zi ºi ul tima ei orã: 22 iunie 1963, ora14:10.

Ceva timp înainte de moarte, când se simþeatot mai rãu, Maria Tãnase cheamã un notar ºi îidicteazã un tulburãtor Tes ta ment, în care, printrealtele, roagã sã nu se dea publicitãþii ºtirea decesuluiei decât dupã înmormântare, care sã aibã loc discret,fãrã parastas ºi alte forme de omagiere cu implicaþiipublice, aceastã rugãminte a Mariei Tãnase amin -tindu-ne de versul eminescian „ºi nime-n urma mea/Nu-mi plângã la creºtet”, din poemul Mai am unsingur dor. Totodatã, suferinda dispune sã se insti -tuie din banii lãsaþi douã burse, pentru un stu dent ºi

120 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

o studentã, talentaþi, care sã poatã învãþa astfel încât„sã nu fie nimeni trist”. Roagã, de asemenea, ca unsculp tor sã sape în stâncã un mon u ment al fol clo -rului românesc, iar într-un loc secetos din þarã sã sesape o fântânã din care trecãtorii pe acolo sã-ºi poatã potoli setea. Doleanþele însã nu i-au putut fi înde -plinite, deoarece ºtirea cã Maria Tãnase a murit s-aîmprãºtiat în þarã ca fulgerul ºi s-a decretat doliunaþional; la ora când sicriul cu corpul ei neînsufleþitîºi fãcea drum spre Cimitirul Bellu, se spune cã circa un milion de bucureºteni ºi oameni din provincieieºiserã sã-i prezinte omagiul; întreprinderile, in -clusiv transportul pub lic, ºi-au întrerupt activitateapentru un minut de reculegere. Dupã cum avea sãmãrturiseascã peste ani interpreta de muzicã po -pularã Minodora Nemeº, „niciodatã ca atunci (laînmormântarea Mariei Tãnase) nu s-au adunat atâþiaoameni la cãpãtâiul unui om. Bucureºtiul era inun -dat de oameni, veniþi sã-ºi ia rãmas bun, [ceea ce]avea sã arate încã o datã cã trecerea ei prin lume alãsat în sufletele oamenilor atât de multã dragosteîncât ºi astãzi se mai vorbeºte despre geniul ei”.

Când se afla pe patul suferinþei, Maria Tãnasea scris ºi câteva scrisori unor fiinþe apropiate, în unadin ele cãtre soþ îi cere iertare pentru cã „Mai presusdecât iubirea mea pentru tine a fost cântecul”, dupãcare îl îndeamnã: „Culege-mi visele, pe care le-amcroit lângã tine ºi împartele oamenilor. Au fost cu -rate ºi rare”. Clery Sachelarie a gestionat onorabilmoºtenirea artisticã a Mariei Tãnase, iar la câþiva ani dupã moarte a editat ºi o primã carte despre femeiaiubitã, îndrãgitã de întregul popor. Între timp, undisc editat în 1958, conþinând melodii populare ro -mâneºti, interpretate de Maria Tãnase în românã ºiîn francezã, a fost distins cu Grand Prix du Disque(Marele Premiu al Discului), decernat de Ac a de miaCharles Cros din Paris. S-a întâmplat aceasta, cu re -gret, când Maria Tãnase plecase deja în lumea um -brelor (1965). An te rior, acasã, în 1955, i se de -cernase Premiul de Stat, iar în 1957 i s-a acordattitlul suprem de Artistã Emeritã. În conformitate cuuzanþele vremii ºi ale regimului, în 1954 fusesedecoratã cu Ordinul Muncii, clasa a III-a.

Extraordinarã, ºi totuºi,aproape ca o muritoare

Cântecele, viaþa de artistã, dar ºi moartea nã -prasnicã a Mariei Tãnase au alimentat circulaþiamultor amãnunte impresionante, unele cu aromã delegendã despre felul ei de a fi între colegii de breas -lã, printre cei care o adorau ºi în preajma simpliloradmiratori sau chiar a unor trecãtori. „Deºi îi plãceasã trãiascã în lux, sã se bucure de noul statut dereginã a cântecului pop u lar românesc, Maria Tãnase nu ºi-a uitat originile, iar în preajma apropiaþilor, înintimitate, redevenea fata simplã din mahalaua Cã -rãmidarilor”, citim în amintirile cântãreþei IleanaConstantinescu. Aproape cã la uni son este ºi evo -carea muzicologului Harry Brauner, amintit deja încontextul biografic al Mariei Tãnase: „Purta pe

scenã rochii frumoase. Nu pregeta sã cheltuiascã obunã parte din câºtig în mândria ei de interpretã acelui mai pur cântec pop u lar. În viaþa de toate zilelerãmânea însã aceeaºi mod est înveºmântatã fatã amoºului Tãnase”. „Era frumoasã, se machia, numaide la Paris se îmbrãca”, îºi amintea muzicianulJohnny Rãducanu, al cãrui tal ent a fost descoperit ºiprotejat chiar de Maria Tãnase. „Hainele de scenã ile fãcea cea mai iscusitã croitoreasã din Bucureºti.Era cap de afiº, ºi ea încheia întotdeauna spec -tacolele. Pentru celelalte art iste ale vremii, MiaBraia sau Ioana Radu, era un motiv de invidie ºibârfã”. Dupã cum mãrturiseºte muziciana Florentina Vlad, care se bucurase de privilegiul de a-i fi prie -tenã apropiatã, Maria Tãnase „nu avea inhibiþii.Vor bea liber despre convingerile ei ºi era conºtientãde magnetismul ei. ªtia cã e frumoasã. κi cultivafeminitatea îmbrãcându-se doar de la Paris. Era oprezenþã fascinantã, iar bãrbaþii care ajungeau înpreajma ei sfârºeau prin a se îndrãgosti de ea. Sespune cã a trãit o poveste de amor chiar ºi cu Con -stantin Brâncuºi […]”. O confirmare a acestei evo -cãri gãsim ºi în memoriile actriþei Au rora Sotropa, obunã prietenã a cântãreþei: „Sfida canoanele vremii.Avea un limbaj colorat ºi nu se sfia sã cearã ce-iplãcea. Maria a iubit. Cucerea rapid ºi pãrãsea la felde rapid. Ardea pasiunile aºa cum ardea pe scenã”.Nu au trecut cu vederea memorialiºtii nici unelevicii ale Mariei Tãnase: „Ar fi fost în stare sã fumeze ºi când dormea. Nu conta cã sunt Naþionale [þigareteproaste] sau þigãri fine. De fumat s-a luat de la 16ani, când a început sã cânte prin cartier. Toatã ziuastãtea ori la o familie de nemþi din vecini, ori la popa

IUNIE 2013 121

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Maria Tãnase ºi Mihail Sadoveanu în 1956.Sursa nelusabau.wordpress.com

Vasile: el a botezat-o, el a cununat-o ºi tot el i-a fãcut slujba de înmormântare” (con form Florentina Vlad).

Maria Tãnase s-a cãsãtorit târziu, în de cem -brie 1950, cu juristul Clearch Raul Vic tor Pappo -dopulo-Sachelarie (cunoscut mai ales drept ClerySachelarie), care i-a stat în preajmã mulþi ani caprieten bun, aºteptând aceastã decizie a femeii iu -bite. Perceput de mulþi contemporani (de multe con -temporane!) ca un soþ aproape ideal, cu deosebire,memoriile tipãrite dupã 1990 îl prezintã pe ClerySachelarie ºi ca pe un cartofor înrãit, ce a profitat din plin de cãsãtoria cu Maria, cheltuind din banii ei,adeseori, serile, în sãlile cu jocuri de noroc. Cum nua putut avea copii, în 1960, M. Tãnase a adoptat otânãrã cântãreaþã din Banat, Minodora Nemeº, de 17 ani, pe care o numea nu altfel decât „fata mea”.Trãitoare acum în Amer ica, Minodora Nemeº estecea care a cusut perna de flori de sub capul decedatei ºi i-a pus hainele cu care dorise Maria Tãnase sã fieîmbrãcatã în sicriu.

Voce de aur, repertoriu strãlucit,acompaniament pe potrivã

Nu numai specialiºtii, ci ºi simplii iubitori aimuzicii populare apreciazã cã M. Tãnase are o voceinconfundabilã, ce îmbinã fericit profunzimea, forþaºi autenticitatea. Este cea care a consacrat modul deinterpretare în con cert al doinei, dar a cântat ºi ba -lade, cântece de pahar, „cântece de mahala”, ro -manþe, cuplete; a fost auzitã interpretând cu elan„Hora Unirii” ºi alte melodii patriotice. RepertoriulMariei Tãnase întruneºte peste 400 de cântece po -pulare, din toate regiunile istorice ale României. Ainclus în repertoriu ºi prelucrãri, piese muzicale„culte”, în stil pop u lar, cântãreaþa însãºi a culesunele piese, pe altele le-a prelucrat, a ºi compusmelodii apropiate de melosul naþional. Melomaniidornici de a o asculta „pe viu”, dar rãmaºi fãrã bilete, adeseori spãrgeau uºile ca sã intre în salã; dãrâmaugarduri ca sã treacã în sãlile improvizate în aer liber.Când însã apãrea pe scenã Maria Tãnase aceastãlume agitatã, zgomotoasã, agresivã chiar, amuþea ºise transfigura într-o mulþime de admiratori cuminþi,cu un comportament de cent ca în sfânta bisericã.Totuºi, adeseori la spectacolele marii interprete pu -teau fi vãzute, în egalã mãsurã, ºi lacrimi ale celormai cu rate emoþii, ºi isterii rezultate din forþa cu care unii trãiau frumuseþea muzicii ºi grandoarea ta len -tului ei. Este edificator cazul, devenit ºi legendar, depe litoralul românesc al Mãrii Negre, produs prinanul 1960, într-o zi de varã, când, înainte de în -ceperea spectacolului, cineva rãspândise printrespec tatori zvonul cã impresarii i-ar fi înºelat, cã defapt va evolua în faþa lor o „falsã Maria Tãnase”.Scandalul ce se iscase putea fi explicat, putea fiînþeleasã întru câtva ºi mulþimea învãluitã de o pri -mejdioasã furie, care se exprima prin þipete, în -jurãturi, ameninþãri… Despre zvon auzise ºi cân -tãreaþa ºi, ieºind în scenã, a lansat un îndemn lacalm, însã degeaba! Atunci a fãcut un semn con -

ducãtorului de taraf, dupã care a început sã cânteLung îi drumul Gorjului. Sala nu numai cã s-a cal -mat dupã primele cuvinte cântate, dar ce i-a fost datsã vadã, a emoþionat-o ºi pe interpreta ce se supãraseºi ea pe neîncrederea publicului: toþi ascultãtorii, ºifemei, ºi bãrbaþi, au ascultat concertul cu capul lãsatîn jos, pânã tot Maria Tãnase i-a îndemnat: „Suscapul, cei care iubesc muzica româneascã!...”

Însãºi cântãreaþa era iubitã, cu adevãrat, „ºi înbordeie, ºi în pal ate”, în acest sens existând nu -meroase mãrturii documentare, multe fascinante,despre ce dragoste mare îi purtau oameni ce o ºtiaudoar din emisiunile radiofonice (televizoare erauîncã prea puþine în România, la cumpãna anilor’50-’60), dar ºi unele persoane din piramida statului, care, totuºi, nu-ºi puteau aduna tupeul sã o in vite(„sã o convoace”!) sã le cânte… Vom cita aici doarcâteva referinþe ºi aprecieri, expuse de celebri oa -meni ai culturii româneºti. Astfel, Mihail Sadoveanu mãrturisea cã se regãseºte cu tot ce e mai bun în el întoate melodiile Mariei Tãnase. La rându-i, Tu dorArghezi scria cã „nici diavolul nu calcã silaba ro -mâneascã ºi cântarea” ca M. Tãnase. Iar ConstantinBrâncuºi, despre a cãrui tulburãtoare idilã cu MariaTãnase s-a scris în mai multe cãrþi, spunea cu refe -rire exclusivã la muzica ei: „Când te ascult cum lezici, Ma rie, aº fi în stare sã dãltuiesc pentru fiecarecântec de-al nostru [românesc] câte o Pasãre Mã -iastrã” (dupã cartea lui P. Pandrea Brâncuºi – Amin -tiri ºi exegeze).

Dintre piesele mai cunoscute, mai îndrãgitesau mai des solicitate, preluate ºi de interpreþi dingeneraþiile urmãtoare, amintim doar o micã parte:Mãrie ºi Mãrioarã, Lume, lume; Lung îi drumulGorjului, Trenule, maºinã micã; Ciuleandra, Cineiubeºte ºi lasã, Astã iarnã era iarnã, Cât îi Ma -ramureºul, Hãulita de la Gorj, Ce-i mai dulce caalviþa, M-am ju rat de mii de ori, Doina Doljului,Geaba mã mai duc acasã, Uhãi, bade; Iac-aºa, MãiGheorghiþã, un’ te duci; Bun e vinul ghiurghiuliu,Habar n-ai tu, Mi-am pus busuioc în pãr, Asearãþi-am luat basma, Când o fi la moartea mea etc. Oprimã, extrem de modestã selecþie, din repertoriul eia fost scoasã de Editura Muzicalã: Cântecele mele –Maria Tãnase. Acest eveniment ed i to rial s-a produsînsã în 1963, pe când marea cântãreaþã, hãrþuitã demaladie, nu mai putea trãi din plin bucuria îm -plinirii.

De-a lungul carierei sale muzicale a fost a -companiatã de cele mai bune orchestre, tarafuri con -duse de cei mai iscusiþi ºefi / dirijori, cu participareacelor mai talentaþi instrumentiºti: Petricã Moþoi, Mi -ticã Mâþã, Ilie Rãdulescu, Costicã Tandin, GrigoraºDinicu, Vic tor ºi Nicuºor Predescu, Ionel Banu,Henry Mãlineanu, Electrecord etc.; ªtefan Bun gea -nu (armonicã), Vasile Constantin (clar i net), Fãrâ -miþã Lambru (acordeon), Fãnicã Luca (nai), IonVoicu (vioarã), Theodor Cosma (pian) º.a.

Modelul oferit de Maria Tãnase a fost preafrumos, prea fascinant, prea ispititor ca sã nu fi

122 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

apãrut, mai ales dupã decesul ei, interprete de mu -zicã popularã care au încercat sã cânte ca ea, sã oimite, sã-i preia cele mai frumoase piese din re -pertoriu. Nu au lipsit acestea nici la noi, în Ba -sarabia, chiar ºi atunci când nu se preconiza (de fapt, nu se permitea) a urma niciun model din România.Vom aminti, în con text, de cântãreþele Maria Drã -gan, Marica Bãlan, Tatiana Chiþaniuc; nu au fostmai puþine nici în alte spaþii româneºti interpretelece doreau sã fie mãcar în vreun fel ca Maria Tãnase.Deocamdatã, însã, nu se ºtie sã se fi ridicat cineva laaltitudinea Mariei Tãnase. În acest sens, este edi -ficatoare confesiunea Ioanei Radu, care pânã lamoar te a avut remuºcãri pentru cã îºi stãpânise cugreu invidia faþã de Maria Tãnase, din care motiv,deºi îi ceruse iertare, la patul suferinþei, în iunie1963, peste decenii a þinut sã fie imprimatã pe peli -cula de film o declaraþie plinã de re gret dar ºi deadevãr: „Am vrut sã o depãºesc, fãrã a-mi da seamacã nici sã o ajung nu aº fi fost în stare…” (citat dinmemorie)

A avut ºi o viaþã secretã

Din mo tive încã neelucidate pânã la capãt,dupã un con cert susþinut la Focºani, în toamna anu -lui 1940, regimul legionar interzice orice activitãþiartistice ale Mariei Tãnase, distrugând discurile ei,existente în discoteca de la Ra dio Bucureºti, subpretextul (enunþat) cã acestea ar distorsiona fol clo -rul românesc autentic. Con form mai multor cer -cetãtori, acest grav in ci dent s-ar fi produs pentru cãunora nu le plãceau bunele relaþii pe care le aveacântãreaþa cu personalitãþi de stânga sau din rândulintelectualilor evrei (premierul Armand Cãlinescu,Sandu Eliad, regizorul Teatrului evreiesc „Bara -ºeum”, muzicianul Harry Brauner, ziaristul Gheor -ghe Dinu (pe numele adevãrat Ste phen Roll) etc.Potrivit altor surse, aceasta ar fi fost o rãzbunarepentru implicarea artistei în activitatea unor reþelese crete din Vest, drept rezultat, fondurile acumulatede la un turneu la Paris al Mariei Tãnase nimerind înmâinile „brigãzilor internaþionaliste” (republicane),unde luptau kominterniºtii, spre deosebire de le -gionari, care se aflau în tabãra lui Franco. Prezintãinteres faptul cã penibilele incidente nu au influenþat bunele relaþii ale Mariei Tãnase cu persoanele maisus-amintite, nici nu au schimbat atitudinea ei faþãde prieteni, indiferent ce hram purtau aceºtia. Astfel, în anii de rãzboi, mai mulþi intelectuali evrei i-ausolicitat cântãreþei ajutorul ºi protecþia ºi, datoritãprestigiului ºi popularitãþii de care se bucura, a putut sã intervinã pe lângã sus-puºii acelor timpuri grele,ca sã li se acorde tot concursul celor care-l jinduiau.ªi mai cu rios este faptul cã asemenea „mici nimicuriale vieþii” pe timp de rãzboi au fost date uitãrii demajoritatea celor ajutoraþi; nici vorbã sã fie con -semnate aceste dovezi ale altruismului ºi uma nis -mului Mariei Tãnase (ca ºi ale lui Iuliu Maniu sauMircea Vulcãnescu, ale atâtor alþi vrednici in te lec -

tuali români…) în vreun studiu de-al celor obsedaþide tematica holocaustului evreiesc.

Viaþa mai puþin cunoscutã a Mariei Tãnaseînscrie ºi pagini ce relevã cã a fost agentã (de le -gãturã ºi de influenþã, nu de informare) a ServiciuluiSpe cial de Informaþii (SSI), condus în timpul Ma -reºalului Ion Antonescu de Eugen Cristescu. Acestas al serviciilor speciale româneºti, fiind ºi un mareadorator al ei, a luat-o pe cântãreaþã „sub aripa sa”,tocmai atunci când se declanºaserã primejdiile dinpartea unor lideri legionari. Dupã armistiþiul so -vieto-român, din 23 au gust 1944, M. Tãnase erasuspectatã de legãturi cu unele servicii din Occident(cu cele britanice, în primul rând), ºi „noua” Se -curitate îi deschide un dosar de urmãrire in for ma -tivã, deºi, concomitent, este invitatã la diferite ma -nifestãri organizate la vârf. Sângerosul regiminsta urat în România de kominterniºtii locali sauveniþi pe tancuri sovietice nu a putut sã placã MarieiTãnase, mãcar ºi din motivul cã tatãl ei fusese cla -sificat ca „mic-burghez”, din care cauzã nepoþii i-aufost daþi afarã din ºcoalã. (Nu e întâmplãtor cã înultimele sale clipe, „moº Tãnase”, cum îi spuneautatãlui cântãreþei, îºi ruga un prieten „sã sãrute pã -mântul þãrii, când se va elibera de comuniºti, ºi dinpartea lui”). De altfel, se pare cã antipatia era re -ciprocã: pânã a avea recunoaºterea pe care o avusese an te rior ºi pe care, desigur, o merita în continuare,M. Tãnase a trecut prin grele încercãri. Cu deosebire în anii ’50‚ artista a îndurat multe lipsuri, inclusiv de bani, trãind iarna într-un apartament neîncãlzit ºicãrând apã menajerã de la subsolul blocului, câtevaetaje în sus (a se vedea mãrturiile documentare puseîn cir cuit de biografa Maria Roºca).

Averile Mariei Tãnase

„N-avea noþiunea banului”, povestea dis ci -pola Mariei Tãnase, cântãreaþa Ileana Constan ti -nescu. „Deseori ajungea falitã, cu datorii. N-a avutaveri, pentru cã n-a avut nevoie de ele. Se îm pru -muta de bani ca sã-ºi facã plãcerile, iar ca sã-ºiachite datoriile pleca în turnee lungi ºi obositoare.Azi avea în conturi sute de mii de lei, iar mâine numai avea nimic. Împrãºtia banii în stânga ºi-n dreap -ta, ajutând mai ales oamenii sãraci”, nuanþeazã Flo -rentina Vlad. „Îi plãcea sã facã daruri scumpe, sãajute tinerii sã meargã la ºcoalã, sã scape de sãrãcieoa menii ce-i ieºeau în cale”, reitereazã IleanaConstan tinescu. „A plecat fãrã sã lase averi ma -teriale”, de clara Minodora Nemeº, într-o evocare aultimelor zile pãmânteºti ale Mariei Tãnase.

Maria Tãnase, un nume pentru eternitate

Din 1969, la Craiova, se desfãºoarã Festi -valul-Con curs Naþional al interpreþilor cânteculuipop u lar românesc „Maria Tãnase” – omagiu mariicântãreþe, ajuns în 2011 la cea de-a XXI-a ediþie(preºedintele juriului – maestrul Tu dor Gheorghe) ºi la care, din 1991, participã ºi interpreþi din R. Mol -dova. În mai multe oraºe sunt strãzi ce îi poartã

IUNIE 2013 123

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

numele: Bucureºti, Craiova, Iaºi; la Chiºinãu e fostastr. Balakirev din sectorul Buiucani. Interesul faþãde moºtenirea muzicalã a Mariei Tãnase, dar ºi pentru personalitatea ei excepþionalã, pentru zbu -

ciumata-i viaþã este con stant, dacã nu chiar în con -tinuã creºtere, dovadã fiind ºi numeroasele CD-uri,DVD-uri, emisiuni ra dio ºi TV, filme documentare,cãrþi ºi articole apãrute numai în ultimii ani.

Bibliografie despre Maria Tãnase:a) vol ume:

# Cosma, Viorel. Bucureºti, citadela secularã a lãutarilor români / Viorel Cosma. Bucureºti:Fundaþia Culturalã „Gh. M. Sepeteanu”, 2009. – (Referiri la arta interpretativã ºi la repertoriulMariei Tãnase).

# Ghiaþã, Petre. Maria Tãnase ºi cântecul românesc / Petre Ghiaþã, Clery Sachelarie. Ed. a 3-a.Bucureºti: Ed. Muzicalã, 1969. – 234 p.

# Michailescu, Gaby. Maria cea fãrã de moarte / Gaby Michailescu. Cluj-Napoca: Ed. Eikon, 2003. – 375 p.: il.

# Nedelcea, Tu dor. Pasãrea Mãiastrã: Maria Tãnase / Tu dor Nedelcea. Craiova, 1993. – 56 p.# Roºca, Maria. Maria Tãnase. Privighetoarea din „Livada cu duzi” / Maria Roºca. Bucureºti: Ed.

Ginta Latinã, 2000. Vol. I. – 400 p.: il. Vl. 2. – 388 p.: il.# Sbârcea, George. Pasãrea Mãiastrã a cântecului românesc îºi povesteºte viaþa lui George

Sbârcea. – Bucureºti: Edit Tom Helicon, 1991. – 50 p.

b) articole din surse de referinþã ºi din presã periodicã:

# Herlo, Paula. Moºtenirea Mariei Tãnase / Paula Herlo, Cãtãlin Bucur, Nicoleta Medrea, RoxanaVlãdãºel. // Ziarul de Duminicã, 1 iul 2010.

# Iacob, Valentin. Cine iubeºte ºi lasã...: [secvenþe din viaþa Mariei Tãnase] / Valentin Iacob.// Jurnal de Chiºinãu. 13 ian 2012, p. 8.

# Loteanu, Emil. Inscripþie cu negru [poezie]: În memoria Mariei Tãnase, cântec înfiorat pestevreme, dragostea mea ºi a unei lumi / Emil Loteanu // 101 poeme. Chiºinãu: Ed. Biodova, 2011.p. 69. (Col. „Ideal”).

# Maria Tãnase – 75 de ani de la debutul ra dio al „Pãsãrii Mãiestre”. // Timpul: cotidian naþionalin de pend ent, 20 febr. 2013, p. 8. – (Enciclopedia oamenilor iluºtri).

# Maria Tãnase // Calendarul bibliotecarului – 1993. Chiºinãu: BNRM, 1992. p. 96-98; Cal en darNaþional – 2003. Chiºinãu: BNRM, 2002, p. 199-201; Cal en dar Naþional – 2008. Chiºinãu:BNRM, 2008, p. 319-320.

# Pohilã, Vlad. Scrisoare de drag ºi recunoºtinþã Mariei Tãnase: La 25 sept. marea cântãreaþãMaria Tãnase ar fi împlinit 95 de ani / Vlad Pohilã // BiblioPolis. – 2008. – Vol. 27, Nr. 3. – P.35-46.

# Pohilã, Vlad. Maria Tãnase, ascultatã, vãzutã ºi iubitã din Basarabia / Vlad Pohilã // LimbaRomânã. – 2009. – Nr. 5/6. – P. 132-141.

# Roseti, Roxana. Maria Tãnase, povestea adevãratã a uneia dintre cele mai mari românce /Roxana Roseti // Evenimentul zilei. - 2011. - 25 sept.

# Tãnase, Maria // Chiºinãu: Encicl. – Chiºinãu: Mu seum, 1997. – P. 505.# Tãnase, Maria // Dicþionar enciclopedic român. vol. IV: Q-Z. – Bucureºti: Ed. Politicã, 1966. –

p. 616. # Tãnase, Maria // Dicþionar enciclopedic. vol. VII: T-Z. – Bucureºti: Ed. Encicl., 2009. – p. 39-40.# Tãnase Maria – Doamna cântecului românesc // Enciclopedia marilor personalitãþi. vol. XVI

(J-Z). – Bucureºti, 2010. – p. 357-359. # Tãnase, Maria // Enciclopedia Universalã Bri tan nica. – Chiºinãu: Litera, 2010. – Vol. 15. –

p. 143. # Viaþa de agent se cret a Mariei Tãnase // Timpul. – 2010. – 1 oct.

c) resurse electronice:

# Maria Tãnase : http://www.bestmusic.ro/maria-tanase/# Maria Tãnase : http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Tãnase# Maria Tãnase, o divã autenticã de Bucureºti: http://lacoltulstrazii.ro/

2009/08/14/maria-tanase-de-bucuresti/# Cântecele Mariei Tãnase: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cântecele_Mariei_Tãnase# Discografia Mariei Tãnase http://ro.wikipedia.org/wiki/Discografia_Mariei_Tãnase# Muzica Mariei Tãnase : http://www.bestmusic.ro/maria-tanase/muzica-maria-tanase/

124 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Copacii nu mor niciodatã – Tamara Buciuceanu-Botez

Magdalena ALBU

„Cãci drumul care duce pe ac tor spre un nat u ral cât mai desãvârºit este ºi calea ce îl duce cãtre o umanitate cât mai adâncã.” (Maria Filoti)

Ne rotim, de cele mai multe ori,într-un cerc îngust cãruia vrem sãîi calculãm întotdeauna cu precizie

raza. Un spectacol mai mult sau mai puþin fas -cinant – cel al vieþii –, unde o simplã figurãgeometricã planã e capabilã sã roadã fãrã pic decompasiune, anulând chiar, prin ipocrizia pro -priei sale perfecþiuni aparente, conºtiinþe. Fie ºiaºa, aidoma copacilor care nu cad niciodatã în -genunchiaþi în faþa profund inesteticã a morþii,se mai poate încã vedea astãzi pe o scenã deteatru oarecare, cum se stinge molcom sufletulunui personaj smuls realmente din cotidian oriînchipuit subiectiv de cãtre dramaturg, cu o ul -timã lacrimã a sa strãbãtând delicat obrazul cufoarte multã grijã umplut de fard al unui ac tor.Ssst!... Liniºte, vã rog!... Gongul bate, ca într-oveche clopotniþã medievalã, de trei ori lung tã -cerea – o tãcere complice, am putea spune, înmiezul cãreia rãsare ºi asfinte nãvalnic ori timiddestinul artistului cu rostul ºi cu vremelnicia luicu tot. Lu mina începe sã îºi stingã încet propria-i fiinþã difuzã. Ca prin farmec, viaþa din spatelecortinei prinde a-ºi forfoti instantaneu fragilaexistenþã de doar câteva ceasuri ale serii în efe -meritatea decorului cu minuþie construit...

Probabil cã mulþi au parcurs, asemeneamie, în cadrul tipic al sanctuarului teatral, magia aceloraºi timpi inefabili ai trecerii. Am avut,într-o mãsurã sau alta, ºansa de a simþi rosto -golindu-mi-se acolo, cu o iuþealã de fulgerparcã, una câte una, clipele drãmuite ale propriei mele vieþi în hãul imens ºi destul de colþurosparcã al vãmilor nemiloase ale timpului, un timp calculat cu exactitate de cãtre regizor ºi actori,deopotrivã, într-un spaþiu cu o istorie personalãsãlãºluind, în integralitatea sa, printre faldurilesomptuoase ale cortinei roºietice de catifea ºi înaerul cu adieri de metaforã solemnã al sãlii despectacol. Aici mi se amestecau, cu intensitãþilãuntrice inegale, ºi râsul, ºi plânsul, ºi bucuria,ºi clasica durere fãrã margini a sufletului, oprin -

du-mi-se aproape or ganic, pentru o anumitãbu catã de vreme de „întinderea” unui infinit ma -tematic scurt, suflul firesc al plãmânilor, ca ºicum atmosfera aceea compusã din câteva ele -mente chimice atât de cunoscute tuturor de ve -nea brusc un soi de intrus complet nedorit înstare sã îmi spargã în mii de bucãþi micul edi -

ficiu estetico-emoþional, ce tocmai se strãduiacu sfioºenie a-ºi contura o soliditate concretã asa într-un teritoriu al spiritului armonizat geo -met ric ºi cu bunã meºteºugealã de cãtre con -structorii lui dupã legi fizice numai de ei ºtiute.

Un ac tor de facturã stanislavskianã în toa -tã puterea cuvântului. Cred cã aceasta ar con -stitui, dupã mine, tonalitatea distinctivã în care o putem aºeza pe Tamara Buciuceanu-Botez alã -turi de artiºti precum Maria Filotti, Silvia Du -mitrescu-Timicã, Leopoldina Bãlãnuþã, IleanaPredescu, Silvia Popovici, George Calboreanu,Toma Caragiu, Rodica Tapalagã, George Con -stantin º.a., pentru care marea poezie a spaþiului

IUNIE 2013 125

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

Tamara Buciuceanu-Botez

românesc ºi a lumii, respectiv distincþia in ter -pretãrii dramaturgice, reprezentau veritabile la -turi congenere cu fiinþa fiecãruia dintre aceºtiaîn parte. Fie ºi numai dacã ne ducem cu gândulla cuprinzãtoarea dimensiune creatoare a Ta -marei Buciuceanu-Botez – dimensiune marcatãde un lanþ de date cu vizibilã înclinaþie tra -gicomicã ºi consubstanþialã nu doar cu tem -peramentul sãu vãdit dezinvolt, dar ºi cu o per -sonalitate sensibilã ºi fermã, care a descris unsoi de fa cies al perimetrului in di vid ual ludiccompletamente inimitabil –, putem afirma fãrãvreo urmã vagã cu iz dubitativ faptul cã acestãactriþã face parte (asemenea islamicei al-Uzz~)din categoria zeitãþilor cu chip de om scoborâtedi rect din taina nesfârºitã a Universului în mie -zul istoriei teatrului românesc cu scopul de anaºte o vie ºi uniformã þesãturã de luminã spi -ritualã, acolo unde întunericul stãpâneºte în mod nestingherit spaþiul, timpul, oamenii, tot...

Cãutând cu pasiune a metamorfoza în vul -canismul deloc îmblânzit de trecerea vremii alilustrei sale arte ceea ce cu sensibilitate ºi deli -cateþe sufleteascã for mula cu ani în urmã DanMizrahy, Tamara Buciuceanu-Botez a dat laivealã în permanenþã acea fascinantã „lume avisurilor coloratã de sunete”, dupã spusele ma -relui pi a nist, unde s-au întâlnit cu asupra demãsurã în aura luminoasã a unui tal ent de pro -porþii uriaºe nenumãrate elemente alcãtuitoaredimpreunã ale unui tipar teatral em blem aticpentru spaþiul cul tural autohton, dar ºi plu ri -valent, în egalã mãsurã, sub raportul varietãþiilui dis cur sive ºi a tehnicilor artistice în tre bu -inþate. Discutãm, desigur, aici despre un an -samblu unitar sprijinit în genere pe naturaleþe ºispontaneitate, pe expresivitatea chipului ºi ges -tica adecvatã rolului, pe vervã molipsitoare ºielasticitatea construcþiei scenice, pe umoruljucat cu nerv ºi emoþia descãtuºatã a lacrimei, pe complexa, pânã la urmã, bro derie a parcursuluiexistenþial al personajului abordat. Cãci TamaraBuciuceanu-Botez a conceput cu fiecare re pre -zentaþie scenicã a sa mereu câte un alt copil per -fect al artei dramaturgice româneºti ºi uni ver -sale, încercând sã propunã prin tot ceea ce azãmislit cu patimã ºi zvâcnet de atâþia zeci ºizeci de ani o viziune despre ac tor, aºa cum puþini mai sunt interesaþi sã îl vadã în ziua de azi,anume aceea cã actorul reprezintã o entitateîndelung reformatoare a actului ar tis tic în sine(ºi nicidecum o simplã piesã ce executã cuminteun întreg set de nevoi regizorale cu accenteestetico-gândiristice profund îndoielnice în ceea ce priveºte conturarea discursului ar tis ticexperimental, unele cu draci plesnind focos din

coadã a vifor existenþial, altele cu vampe ºi fanþico loraþi în exces cu bidineaua la ex te rior, darbat jocorindu-ºi din plin ºi sufletul, ºi frumuseþea limbii rostite, deopotrivã, prin expresii verbaleurât mirositoare mai ceva ca o hazna publicãoarecare nespãlatã cu anii), cu atât mai mult cucât creaþia respectivã este una de ordin iterativ ºi cu o dinamicã impresionantã a dezvoltãrii eitemporale, repetiþia incluzând, de fapt, în struc -tura-i specificã posibilitatea de a modela lanesfâr ºit nu atât fina þesãturã a limbajului dra -maturgic însuºit, cât, mai ales, bogãþia vasteisale semantici caracteristice.

Scriam în paragraful an te rior faptul cãTamara Buciuceanu-Botez este un ac tor prinexcelenþã stanislavskian al spaþiului teatral ro -mânesc. ªi asta pentru cã interpreta compune înpermanenþã din propriile-i trãiri lãuntrice unpro totip ar tis tic cãruia îi aºtepþi cu nerãbdareprezenþa spre a-i respira avid ºi fãrã de-ncetareharul identitar dãruit, iar la sfârºitul piesei, bi -neînþeles, parfumul suav al mai mult decât me -ritatei sale recunoaºteri gen er ale din partea au -ditoriului prezent. Dacã luãm în calcul aspectulimagologic, dar ºi pe cel semiotic al sferei cre -ative propuse de interpreta noastrã de teatru ºide film, observãm cum ni se deschid în faþã, cugenerozitate, porþile altor ºi altor definiþii par -ticulare ale actorului aici analizat. Avem dintr-odatã ºansa de a creiona cu fineþe aproape lu -chianicã parcã pe o pânzã imaginarã a sufletuluifigura de stil plinã de forþã ºi de culoare a jocului sce nic al actriþei, joc capabil sã redea, cu su -premã fidelitate, imaginea unei lumi personale,ce închide în lãuntricitatea ei un veritabil simbol de sorginte esteticã, cu mare bucurie descoperitprintre iþele miraculoasei pânze de pãianjen apersonajului construit, deopotrivã, ºi de cãtreac tor, ºi de cãtre dramaturg, în mãsuri egale saudiferite întrucâtva. Cu alte cuvinte, participãmaici la întâlnirea de neuitat cu un Ac tor cu ma -jusculã de dimensiunea unui infinit matematiclung, de astã datã, care vede în profunzime am -plitudinea realã a oricãrui rol abordat ºi pe careîl putem asemui în liniºte cu un fel de catedralã a Luminii celeste neîngenunchiate nici de timp ºinici de uscãciunea sufletului din Celãlalt...

Dacã ar fi sã o plasez pe Tamara Bu -ciuceanu-Botez în intervalul spe cific al uneianu mite direcþii dramaturgice din vasta culturã a umanitãþii de pânã acum, cred cã acestui modelteatral atât de bine conturat între limitele so -noritãþii sale caracteristice nu i se pot stabili custricteþe particularitãþile definitorii decât încomplexul angrenaj al creaþiei româneºti de gen. Vasile Alecsandri, Alexandru Kiriþescu, Tu dor

126 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Muºatescu, Gabriela Adameºteanu º.a. au fostîn mod plenar creionaþi de-a lungul vremii prinmanifestarea actoriceascã plinã de voluptate ºide inteligenþã a sus-amintitei noastre interprete.Viaþã, sunete, rosturi, sens, culoare, toate la unloc ar tic u late cu multã originalitate ºi cãldurãde-a lungul anilor, definesc o traiectorie a ar -tisticului deloc abstractã ori închisã în variiexer ciþii de ordin ex per i men tal a actriþei. Unlucru remarcat cu constanþã la Tamara Bu ciu -ceanu-Botez este ºi faptul cã aceasta a încercatcontinuu sã rescrie, cu argumentul decisiv alimpresionantei sale personalitãþi, textul fiecãreipartituri dramaturgice studiate, aºezând în co -fraje puternic individualizate ºi bine înfipte înstructura memoriei colective ceea ce autorulpie sei a intenþionat sã comunice publicului prinintermediul textului respectiv. Fãrã a deosebivreun par a dox anume în anatomia scenicã a artei sale in ter pre ta tive, artista a reuºit continuu sãtopeascã în torentul haric al spiritului sãu mul -þimea tuturor destinelor literare cu care s-a in -tersectat în vreme, ajutându-le sã iasã cu uºu -rinþã la suprafaþã din carapacea înþelesului lortainic spre a se furiºa cuminte într-un loc pecare, teoretic, nimeni, în afarã de Dumnezeu, nuar trebui sã îl atingã cu aripa hâdã a rãului in te -rior vreodatã – sufletul...

Dacã despre unii artiºti afirmãm cã suntînconjuraþi de o aureolã de tip cehovian, desprealþii de una sculp tural-ibsenianã º.a.m.d., princeea ce respirã ºi împrãºtie în jurul sãu, TamaraBuciuceanu-Botez constituie o veritabilã parteintegrantã ºi integratoare, totdeodatã, a spi ri -tului clasic autohton, un spirit în genere lipsit dedisimulare ºi contrafacere, dar încãrcat pânã larefuz de emoþia purã a registrului spe cific altransfigurãrii scenice. O emoþie intens aca pa -ratoare, în substanþa cãreia simþi brusc cum teafunzi pânã în straturile cele mai adânci aletimpului psihologic ºi îþi abandonezi cu bunãºtiinþã sufletul. Efervescenþa magiei dificil ex -plicabile a personajului zãmislit de actriþã adunã laolaltã, ca într-o reprezentaþie dramaturgicãsin gularã a însuºi autorului piesei de teatru re -spec tive, patima fãrã de graniþe fixe a unui ludiccontinuu reconstruibil, simþul mãsurii indi vi -dua le în raport cu stilistica interpretativã aleasã,dar ºi participarea vãdit directã a sa la desluºireaînþelesurilor primare propuse expuse în corpultextului conceput.

Un ada gio deosebit de im por tant de sem -nalat în acest con text are drept fundament ideeacã Tamara Buciuceanu-Botez nu îºi propunedeloc sã distrugã sensuri ºi nici sã adopte semnenoi numai de dragul unei semioze teatrale agre -

sive de tip postmodern. Dimpotrivã. ªi aici ar -tista are un merit decisiv în a conserva ºi asusþine un fel de normalitate mult prea bogatã înesenþe de tot felul ºi în rosturi funciare nobile,care trebuie, desigur, respectate de cãtre ge -neraþiile actuale de actori ºi prelungite în chipnecesar pe axa timpului viitor, a departelui, sã-lnumim, ca pat tern cul tural ex em plar pentru ceicare vor urma sã construiascã de acum înaintealbia teatrului românesc. Altfel spus, ne gãsim,dupã cum lesne se poate observa, în faþa uneireale ecuaþii de continuitate de gen sta nis -lavskian instituite de cãtre interpretã, ecuaþie cese lipeºte cumva intim de graniþa permeabilã ateritoriului antropologiei culturale con tem po ra -ne, artistul de teatru reuºind sã inoveze, iatã, înacest caz, vreme de peste jumãtate de secol, îndirecþia a ceea ce denumim progres al artei dra -matice în sine sub toate aspectele lui analizabileevidente.

Ca ºi cum ar fi desprinsã dintr-un tablouliterar leonidandreevian dominat de puternicetuºe cromatice distincte, unde viaþa, boala,moar tea ºi, finalmente, destinul personajuluiima ginat sunt proiectate cu insistenþã ºi vigoarepe ret ina oricãrui par tic i pant la lectura vizualã amaterialului dramaturgic respectiv, Tamara Bu -ciuceanu-Botez a fost, este ºi va rãmâne tot -deauna acel prototip ar tis tic care înmoaie mie -zul comediei clasice în focul purificator al uneilacrimi, compunând prin modalitãþile sale deexprimare scenicã un orig i nal crochiu de hi -perbolã non-barocã, dacã ar fi sã îl parafrazãmpe inegalabilul comparatist Ed gar Papu, în aºafel încât ºi hohotul de râs, ºi plânsul par a fi,deopotrivã, nicidecum rezultanta fãrã sem ni fi -caþii majore a unui sur plus de forme diferitecuprinse în planul per sonal al manifestãrii ar -tistice, ci veritabile instrumente con crete de ex -plorare a celui mai întunecat ungher al sufletului omenesc din structura rolului interpretat. Pro -babil cã aici sãlãºluieºte una dintre multiplelelaturi harice, anevoios descriptibile, de altfel, ale creatorului plin de substanþã ºi tal ent al tea truluiromânesc numit Tamara Buciuceanu- Botez.

Pentru unii actori, porþile zeilor se deschid cu generozitate, pentru alþii însã rãmân zãvorâtedefinitiv. În dialogul lor despre Dumnezeu, per -sonajul Luca din celebra piesã gorkianã Azilulde noapte îi rãspunde cu francheþe lui VascaPepel urmãtoarele: „Dacã crezi cã existã, atunciexistã; dacã nu crezi – nu existã!” Pentru Ta -mara Buciuceanu-Botez – o actriþã, care, prinvibraþia sufletului sãu, vorba Cellei Serghi înPânza de pãianjen, „crea de la început un climatal ei” sau, mai bine zis, un model de climat

IUNIE 2013 127

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

exclusiv numai al ei, ca ºi cum scena de teatru arfi for mat mereu acel spaþiu sin gu lar, unde numai încãpea absolut nimic în afarã de puterniculsãu spirit atotstãpânitor –, Dumnezeu sigur aexistat întotdeauna cu bucurie ºi cu nãdejde lacele mai de sus cote ale trãirii ei interioare.Fiindcã, deºi „viaþa este ticãloºitã de niºte sãl -batici care au pus stãpânire pe ea” (MaximGorki), strigãtul puternic al conºtiinþei de sine aOmului ºi a Actorului se mai poate auzi încã ºiazi cu tãrie, dacã facem referire la glasul ar -tistului stãpân pe crezul lui profesional ºi uman,deopotrivã, un izvod miraculos de la care sepoate porni oricând la drum înspre polilateralulteritoriu al cunoaºterii de sine ºi de ceilalþi. IarTamara Buciuceanu-Botez întruchipeazã cudeo sebire un astfel de reper fun da men tal al arteidramatice naþionale.

Aproape întotdeauna, în spatele mãºtii,bu fonul cu chip de rege niciodatã învins este, îngen eral, trist... Un fel de duioºie amarã a mes -tecatã cu un op ti mism bine disimulat acto ri -ceºte, dar ºi cu tristeþea inerentã a propriei vieþi.Nestrãin de zgura sufleteascã a eternului vag a -bond gorkian, care zace întristat la masa umi -lului adãpost nocturn al lui Costîliov ºi al Va -silisei, zadarnic ºi cu oarece timiditate încercând a cãuta sensul unic de a fi al cumplit de tragiceisale existenþe pãmântene, interpretul de teatruîºi aruncã ºi el, la rându-i, cu durere, de cele mai

multe ori, masca personajului construit spre a seoferi publicului, de fapt, pe sine însuºi ca per -sonaj real de aceastã datã, desprins din geo -metria celui zãmislit cu anterioritate de cãtredramaturg. Este cu siguranþã cel mai credibil ºiechivalent cu sublimul rol din cariera de pescândurã a oricãrui ac tor.

Brusc, începe sã mi se facã frig. Cortinacade din nou cu ne-milã peste apa tulbure avremii, iar piesa de teatru abia încheiatã se to -peºte în neantul vitreg al nefiinþei, ca ºi cum nuar fi existat niciodatã pânã atunci cu formã pre -cisã ºi destin ex act în faþa mea. Emoþia dis -cursului dra matic interpretat de ac tor îºi întindecomplet istovitã trupu-i subþiat pe catafalcul ne -gru al unei tãceri cu iz aproape mo nas tic, dis -pãrând cu o repeziciune devastatoare pentru su -fletul privitorului mut în unda impalpabilã aluminii venite înspre scenã din spaþiul acela ex actºi singur, situat întotdeauna deasupra glorieie tern trecãtoare a oricãrui art ist. O parte sem -nificativã din noi mereu se stinge ºi ea, încetulcu încetul, o datã cu moartea fiecãrui personajînchipuit pe scenã de cãtre actori, ca o mãsurãparcã a dimensiunii discutabile a timpuluinostru fizic concret ºi înfipt cu încãpãþânare încadranul imuabil al unui orologiu ce bate liniºtitdin peretele lui veºnicia... Povestea teatrului s-ascris ºi se va scrie, pe scurt, de fiecare datãnumai aºa, indiferent de numele interpreþilor sãi.

128 IUNIE 2013

IT

ªE

NÂ

MO

R IR

OL

AV

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

Tamara Buciuceanu-Botez într-un portret postat pe blogul Only Pic tures (catalinlazaroiu.blogspot.ro/) în seria Nemuritorii

Gheorghe Traian Dascãl – simbol al voluntariatului Astrei contemporane

Prof. Ioan SENINãsãud

Membru fondator al Astrei ºi vice -preºedinte al Despãrþãmântuluinã sãudean, Gheorghe Traian

Dascãl1 s-a nãscut la 21 noiembrie 1938 în satulCristeºtii Ciceului, comuna Uriu, judeþul Bis -triþa-Nãsãud, în fa milia gospodarilor Gheorgheºi Ana Dascãl. Dacã domnia sa a urmat ºcoliînalte, uni ca sa sorã – Maria a rãmas sã mun -

ceascã în agriculturã, alãturi de pãrinþi. MediculGh. Tr. Dascãl n-a avut copii, dar sora sa i-aadus pe lume pe nepoata Georgeta, ale cãreifiice Andreea (jurnalist) ºi Ioana (psiho pe da -gog), au urmat ºcoli înalte, fiind licenþiate laUBB Cluj-Napoca.

ªcoala primarã o face în satul na tal, ªcoa -la elementarã la Reteag, Liceul sanitar la Cluj,iar Universitatea la Timiºoara, Facultatea desto matologie. Dupã absolvire a lucrat ca medicstomatolog la Þibucani, jud. Neamþ, apoi laBistriþa Bârgãului, Nuºeni, Zagra ºi Nãsãud, din1993, iar din 1998 are Cab i net Med i cal in di vid -ual în oraºul Nãsãud. Dupã 40 de ani deactivitate profesionalã – stomatologie generalã,s-a pensionat, dar starea de sãnãtate îi permite sã

lucreze cu foarte bune rezultate, fiind mediculstomatolog ce nu duce lipsã de pacienþi. Dinanul 1990 devine membru activ al Astrei, iar din1995 trece în rândul membrilor fondatori ai Cer -cului Astra, oraºul Nãsãud, ocupând în prezentfuncþia de vicepreºedinte al Despãrþãmântuluinãsãudean al Astrei ºi de preºedinte al secþiuniimedicale.

Reprezintã Despãrþãmântul nãsãudean înAsociaþia „Cultul Eroilor”. A participat activ lasesiuni ºi simpozioane, la adunãrile anuale aledespãrþãmântului Astrei, începând cu anul 1993pânã în prezent. La fel de activ s-a prezentat laadunãrile Astrei de la Sibiu, Dej, Sângeorgiu dePãdure, precum ºi la manifestãrile astriste rea -lizate în comun cu ºcolile, bisericile sau pri -mãriile din diferite localitãþi ale judeþului.

S-a remarcat ca un „Mecena” al Zilelornoastre, preferând sã investeascã în monumenteculturale sau istorice prin care tinerele generaþiisã se împãrtãºeascã cu uºurinþã din culturanoastrã naþionalã. Astfel, cele mai numeroasemonumente le-a donat satului sãu na tal, Cris -teºtii Ciceului, zis ºi „satul cu statui”2: Mo nu -

IUNIE 2013 129

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Gheorghe Traian Dascãl, portret ºi la dezvelirea bustului lui Petru Rareº la Cristeºtii Ciceului

1 Ioan Seni – coordonator, Dicþionarul Culturii ºi civilizaþiei populare al judeþului Bistriþa-Nãsãud, vol. I ÞaraNãsãudului, Cluj-Napoca, Napoca Star, 2010, p. 128-129.

2 Înv. Cornelia Moldovan Dascãl (ªcoala „C-tin Brâncuºi” Cluj-Napoca, fiicã a satului), ªcoalã ºi educaþiepatrioticã la Cristeºtii-Ciceului, în „Normaliºtii clujeni”, an VII, nr. 14, decembrie 2010, p. 33-34.

mentul Eroilor, Crucea Eroilor Unirii (cu efi -giile lui Ferdinand I, Al. I. Cuza, Mihai Viteazulºi ªtefan cel Mare), Grupul statuar Lupa Ca -pitolina (flancatã de busturile lui Decebal ºiTraian) ºi Crucea Bisericii vechi. De altfel, mo -numentul Lupa Capitolina a fost donat demedicul Gh. Tr. Dascãl mai multor localitãþi dinValea Someºului: oraºelor Dej1, Gherla2 ºiNãsãud3, comunelor Maieru ºi Leºu. Toate mo -numentele sunt op era sculptorului Vlad Prunã,absolvent al Institutului de Arhitecturã „IoanAndreescu” din Cluj. La Monumentul Eroilordin satul na tal a cooperat cu prof. Ioan RaduNistor ºi Ioan Nichifor Someºan. În aceeaºi ideea donat numeroase busturi localitãþilor pe carele-a îndrãgit. Astfel, folosind serviciile aceluiaºi sculp tor, Vlad Prunã, a donat satului sãu na talCristeºtii Ciceului busturile4: Mihai Eminescu,Ion Creangã, George Coºbuc, Karoly Torma,Andrei Mureºanu, Petru Rareº. Bustul Eminescua mai fost donat comunei Chiueºti (jud. Cluj),oraºului Nãsãud ºi ªcolii Gen er ale „MihaiEminescu” Nãsãud. Bustul Ferdinand a fostdonat oraºului Beclean, iar statuia în mã rimenaturalã a regelui Ferdinand a donat-o oraºuluiNãsãud. Bustul Iuliu Hossu5 l-a oferit oraºuluiDej; bustul Ianoº Bolyai6 – localitãþii Nuºeni;bustul Nicolae Drãganu – comunei Zagra; douã

busturi Liviu Rebreanu – pentru oraºul Beclean; douã busturi Iustin Ilieºiu7 – pentru Maieru ºiAnieº; bustul Decebal – pentru Rebriºoara ºiCoºbuc; bustul Sever Pop – pentru Poiana Ilvei.

Va oferi ºi alte busturi (Burebista, De -cebal etc) altor localitãþi pe care le preferã, pre -cum Lupa Capitolina8 la Sighetu Marmaþiei ºiDecebal la ªomcuta Mare, iar bustul ªtefan celMare comunei Cârlibaba, judeþul Suceava.

Pentru eforturile depuse pe linia me ce -natului9, numeroase localitãþi i-au oferit titlul de Cetãþean de Onoare, titluri înmânate de primariilocalitãþilor re spec tive, în urma hotãrârilor deConsiliu Lo cal (unsprezece pânã în prezent).Aceste titluri onorifice primite din partea ora -ºelor Dej10, Nãsãud11, a localitãþilor Zagra, Ma -ieru, Leºu, Chiueºti (Cluj), Rebriºoara,Coºbuc12 ºi bineînþeles a comunei sale nataleCristeºtii Ciceului se pãstreazã la loc de cinste în locuinþa medicului. A primit medalia de aur ºicalitatea de membru de onoare al Astrei, me -dalia jubiliarã a oraºelor Dej ºi Beclean. Câþidintre îmbogãþiþii þãrii au cheltuit ceva pentruculturã? Câþi oare susþin cu sinceritate un actcul tural? Ziarul românilor americani editat laChi cago Ro ma nian Tri bune13 – Tri buna Româ -neascã estimeazã la 500.000 lei (cinci miliardelei vechi) eforturile materiale ale me dicului

130 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

1 Primãria Municipiului Dej, ing. Ioan Ungur – primar, Poarta Someºului: monografie al bum, Cluj-Napoca,Studia, 2005, p. 119.

2 M. Vaida, ASTRA ºi „simbolul latinitãþii”, la Gherla, în „Fãclia de Cluj”, an XXIV, nr. 6815, 3 aprilie 2013,p. 11.

3 Olga Lucuþa, Monumentele Nãsãudului, în „Curierul nãsãudean”, an V, nr. 47, gãzduit de cotidianul „Rãsunetul” nr. 4541, 11 iulie 2007, p. 11.

4 Mircea Popa, Mari serbãri astriste la Cristeºtii Ciceului, în „Astra clujeanã”, an VI, nr. 1-2, 2009, p. 57-58.5 Primãria Municipiului Dej, ing. Ioan Ungur – primar, Poarta Someºului: monografie al bum, Cluj-Napoca,

Studia, 2005, p. 109.6 Prof. dr. Gh. Pleº, Ianoº Blyai (1802-1860) matematicianul de geniu, cu suflet de copil rãsfãþat ºi fãrã de noroc

(manuscris).7 Barbu I Bãlan, În memoria poetului „sângerãrilor ardelene”, Iustin Ilieºiu (1970-1976), în „Pro Memorie

1940-1945”, nr. 11, oct-dec. 2006, Cluj-Napoca, p. 33-37.8 Ani Sandu, Lupoaica la români, în „Decât o revistã Vama veche”, 2010, p. 56-60.9 Col. r. dr. Vasile Tutula, Un Mecena al judeþului Bistriþa-Nãsãud, medicul Traian Gh. Dascãl, în Almanah

cul tural-ºtiinþific „Virtus Romana Rediviva”, nr. 10, Cluj-Napoca, 2006, p. 133-139.10 Primãria Municipiului Dej, ing. Ioan Ungur – primar, Poarta Someºului: monografie al bum, Cluj-Napoca,

Studia, 2005, p. 152.11 Ing. Dumitru Mureºan ºi prof. Ioan Lãpuºneanu, Cetãþeni de onoare ai oraºului Nãsãud, Bistriþa, Karuna, 2009,

p. 93-95; Ibi dem, 2011, p. 110-113; Olga Lucuþa, Cetãþeni de onoare ai oraºului Nãsãud Dr. Traian GheorgheDascãl, în „Curierul nãsãudean” gãzduit de cotidianul „Rãsunetul”, nr. 4237, 12 iulie 2006, p. 10.

12 Olga Lucuþa, Medicul Traian Gheorghe Dascãl, pentru mecenat, al 11-lea titlu de Cetãþean de Onoarea, în„Curierul nãsãudean” gãzduit de „Rãsunetul”, nr. 5576, 8 decembrie 2010.

13 Dinu Mocanu, Un Mecena al Asociaþiunii Astra, în „Tri buna Româneascã”, an 12, nr. 1(233), ianuarie 2013,pag. 1, 10, 11, articol realizat în urma unui reportaj al autorului, fãcut în exclusivitate pentru ziarul româniloramericani în care este etalatã jertfa culturalã a medicului Gh. Tr. Dascãl, cunoscut ºi în Amer ica drept „mediculcare-ºi cheltuie averea pe îmbogãþirea artei monumentale”. În acelaºi sens, „Portalul Bistriþa24.ro” îl numeºte pedistinsul doc tor „Medicul statuilor”, text în care i se evidenþiazã calitãþile de bun român, înþelepciunea ºigenerozitatea cu care medicul slujeºte ca nimeni altul, cultura românã din zilele noastre („E greu de spus cine îiva mai urma exemplul..”, Ibi dem).

Gh. Tr. Dascãl pe altarul culturii ro mâneºti,eforturi materializate prin programul educativ al Asociaþiunii ASTRA.

În viaþa sa, preþuirea valorilor culturii na -þionale ºi universale a însemnat mai mult decâtorice îmbogãþire personalã. De aceea a vizitatoraºele Zagreb, Sankt Pe ters burg, Moscova,Kiev, Belgrad, Veneþia, Florenþa, Budapesta,Viena, Salzburg, Graz, Roma etc., iar în þarãpuþine oraºe i-au rãmas nevãzute. Prin in ter -mediul Astrei are relaþii culturale cu numeroasezone sau localitãþi – Sibiu, Blaj, Iaºi, Chiºinãu,Braºov, Sãcele, Arad, Maramureº, Sf. Gheor -ghe, Orãºtie, Dej etc. A participat la zece con -grese naþionale de stomatologie generalã ºi lacinci congrese internaþionale. În anul 2002 aparticipat la Congresul Mondial al medicilor destomatologie, la Viena.

În prezent finalizeazã volumul Flora na -turistã de pe Valea Iliºua, în colaborare cu bo -tanistul Constantin Svoboda. Despre Gh. TraianDascãl au scris numeroºi condeieri care i-auetalat sau admirat împlinirile, lãsând posteritãþiiopinia contemporanilor sãi despre propriile-ifapte: prof. univ. dr. Ioan Buzaºi (Blaj), prof.Areta Moºu (Iaºi), col. dr. Vasile Tutula (Cluj),Ioan Seni (Nãsãud), ªtefan Mihuþ (Dej), prof.univ. dr. Ironim Marþian (Cluj), scriitorul IoanPopa (Blaj), Ioan Mititean (Nãsãud), prof. univ.dr. ing. Barbu Bãlan (Cluj), Olga Lucuþa (Nã -sãud), Aurel Podaru (Beclean), MaximinianMe nuþ (Bistriþa), Cornel Cotuþiu (Beclean),Sever Ursa (Maieru), prof. univ. dr. D-tru Acu(Sibiu), prof. Silvia Pop1 (Blaj), Radu Sîrbu(Nãsãud), Ana Tãtar (Cristeºtii Ciceului), LiviuDârjan (Braºov Sãcele), Icu Crãciun (Maieru),Sanda Mureºan (Bistriþa), I. Lãpuºneanu ºi Gri -gore Marþian (Nãsãud).

I-au apreciat laudativ faptele aca de mi cie -nii Dumitru Protase ºi Horia Colan (Cluj), Ale -xandru Surdu (Braºov), prof. univ. dr. GeorgePop (Baia Mare), prof. univ. dr. doc. CriºanMircioiu (Cluj), prof. univ. dr. ing. OctaveanBologa ºi ec. Dumitru Borþan2 (vicepreºedinþiAstra Centralã Sibiu), prof. Miticã Pricopie(Bacãu), prof. univ. Vasile Borza (Bucureºti),primarii Vasile Borº (Maieru), D-tru Mureºan(Nãsãud), Nicolae Lupºan (Leºu), NicolaeBodiu (Rebriºoara), Ioan Ungur (Dej), Petruªerban ºi Gh. Oprea (Uriu), Nicolae Moldovan(Beclean), dir. Cornel Urian ºi Ana Tãtar(Cristeºtii Ciceului) etc.

Consãtenii sãi din Cristeºtii Ciceului i-audat ªcolii numele sãu, iar pe faþada ªcolii pri -mare în care a învãþat (astãzi Grãdiniþã) i-audezvelit o placã pe care au consemnat un text alrecunoºtinþei: Aceastã clãdire, azi Grãdiniþa decopii era ªcoala la care a fost elev între anii1946-1950, medicul stomatolog GHEORGHETRAIAN DASCÃL, cel care a ridicat ºi donat peValea Someºului monumente ºi busturi ca sim -

bol al latinitãþii, al Marii Uniri ºi al unor distinsepersonalitãþi ale istoriei, ºtiinþei ºi culturii. Dez -velitã de Asociaþiunea culturalã ASTRA, Des -pãrþãmintele Cluj, Dej, Blaj, Iaºi, Bistriþa ºi Nã -sãud în ziua de 21 noiembrie 2008 la a 70-aaniversare a zilei sale de naºtere. În respectivazi, prietenii astriºti, din toate colþurile þãrii, Con -siliul Lo cal ºi Primãria, profesori universitari,scriitori ºi academicieni, ªcoala Generalã audepus coroane de flori la toate monumentele ºibusturile din comunã, iar directorul ªcolii –Cornel Urian a organizat o sesiune astristã decomunicãri, iar colegii sãi un pro gram ar tis ticregizat de înv. Nadia Urian. Un spectacol ar tis -

IUNIE 2013 131

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erBustul lui Mihai Eminescu la Nãsãud,inaugurat în mai 2009

1 Prof. Silvia Pop – preºedinte al Desp. Astra Blaj, Gheorghe Traian Dascãl – 70 Un Mecena al culturiiromâneºti, în Astra blãjeanã, an XII, nr. 4(49), decembrie 2009, p. 34-35.

2 Dumitru Borþan, Paul Gruian, Politica naþional-economicã a Asociaþiunii ASTRA, Sibiu, Editura AsociaþiuniiASTRA, 2011, p. 92-93.

tic al Casei de Culturã a Sindicatelor Bistriþa(dir. Alex. Câþcãoan) încheia manifestãrile festi -vitãþii ded i cate medicului Dascãl, festivitate deo rarã mãreþie ºi recunoºtinþã. Nu se putea altfel,atâta vreme cât Domnia sa respectã ºi sprijinãfolclorul românesc, tradiþiile ºi obiceiurile po -pulare din Valea Someºului, cultura naþionalã

prin tot ceea ce are aceasta mai frumos, re -prezentativ ºi valoros.

Iatã de ce, a fi contemporan cu distinsulmedic Gheorghe Traian Dascãl este un pri -vilegiu deo sebit lãsat de Dumnezeu pentruromânii care cu adevãrat îºi iubesc pat ria ºipatrimoniul ei spir i tual.

Portret

Dr. Gheorghe Traian Dascãl – omul care înnobileazã Ardealul cu statui

Simona DUMUÞA

Ne facem o datorie de onoare din aprezenta în paginile revistei Fa -milia Românã un român adevãrat,

un pãstrãtor ºi pro tec tor al istoriei, artei, culturii, valorilor ºi identitãþii româneºti, un românadevãrat care ºi-a dedicat viaþa faptelor notabileºi caritabile în arealul culturii româneºti: dr.Gheorghe Traian Dascãl din Nãsãud.

Deºi pensionat acum, continuã sã-ºi e -xercite activitatea de medic, iar pe lângã aceastacu pasiune, dãruire, ºi un foarte dezvoltat simþ al datoriei ºi pe cea cul tural-filantropicã. De anibuni se preocupã de iniþierea ºi punerea în prac -ticã a proiectelor sale culturale: monumente,busturi, cruci, grupuri statuare.

Pentru militantismul sãu cul tural a fostdistins cu medalia jubiliarã a oraºului Dej,medalia jubiliarã a oraºului Beclean, medalia deaur a Societãþii Culturale ASTRA ºi a primitdistincþia de cetãþean de onoare în nu mai puþinde 11 localitãþi.

De numele lui Gh. Traian Dascãl se leagã35 de busturi ºi monumente realizate cu efortfinanciar per sonal ºi do nate apoi spre a sta la locde cinste, spre a sta mãrturie istoricã ºi culturalãgeneraþiilor urmãtoare.

Toate aceste acte de culturã realizate debinefãcãtorul nãsãudean i-au adus recu -noaº terea ºi aprecierea semenilor, dovadã zecile de pagini scrise despre viaþa ºi activitatea dom -niei sale ºi din care am spicuit câteva fragmente:

„Gh. Traian Dascãl îºi descoperã pasiunea nobilã de slujitor al Asociaþiunii ASTRA, pe

care o demonstreazã prin acte de binefacere cepun în valoare rolul ASTREI ºi al astriºtilor,atrãgând satele de pe Valea Someºului ºi Ilvei lalucrarea de înfrumuseþare ºi de întâlnire la ma -nifestãri de sãrbãtoare a spiritului cre ator ro -mânesc” (Prof. Silvia Pop - Un mecena al cul -turii româneºti în „Astra blãjeanã”);

„Se pare cã Gheorghe Traian Dascãl, pro -vocatorul evenimentului de la Cristeºtii Ci ceu -lui, a socotit ºi socoteºte cã oriunde ar fi ridicatun mon u ment – act, de altminteri, de aleasãculturã – închinat unor figuri reprezentative aleneamului, el ar fi acasã, cã oriunde se audevorbindu-se româneºte devine ºi el al pã mân -tului, cu prezenþa lui însufleþind ºi înnobilândlocul ºi oamenii de acasã.” (Ioan Popa – LaCristeºtii Ciceului în „Astra blãjeanã”);

„Este un iubitor al istoriei sin cere ºi con -crete a poporului român, al arheologiei, sculp -turii ºi arhitecturii, deschis spre colaborare, aju -tor dezinteresat ºi un mare iubitor de oameni,calm ºi echilibrat, care are multe din calitãþilebãtrânilor ºi oamenilor înþelepþi din satele so -meºene (…) interesat tot timpul sã facã cevautil, chiar ºi pentru un sat mai mic, sã planteze ostatuie, pentru ca istoria marilor oameni deºtiinþã, culturã ºi artã sã fie expusã la vedere,spre a fi cunoscutã, mai ales de cãtre tineret.”(Col.(r.)dr. Vasile Tutula – Un Mecena al ju -deþului Bistriþa Nãsãud, medicul Traian Gh.Dascãl în „Virtus Romana Rediviva”);

„Acest fiu al satului, împãtimit cunoscãtor al istoriei neamului românesc, a reuºit prin con -

132 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

tribuþia sa bãneascã, în mare parte, sã facã aiciun centru cul tural istoric ru ral.” (înv. CorneliaMoldovan – ªcoalã ºi educaþie patrioticã laCristeºtii Ciceului în „Normaliºtii clujeni”);

„Unic în România prin patima sa in cu -rabilã, prin iubirea faþã de monumentele nea -mului (…) domnia sa a þinut sã-ºi întâmpinevârsta a treia cu o apreciatã ºi splendidã operã de mecenat care-l fixeazã, credem, definitiv ºi ire -vocabil, în galeria bãrbaþilor ce nu s-au lãsatcumpãraþi „cu tot aurul din lume”, în schimb ºi-a vândut propria-i fiinþã culturii, spiritualitãþii ºiistoriei naþionale, înnobilãrii plaiurilor natale cu simboluri trainice.” (Liviu Dârjan – Averea doc -torului Dascãl… în „Cetatea Rodnei”);

„Medicul stomatolog, Gh. Traian Dascãl,

un fiu deosebit al satului este ambasadorulnostru în înscrierea istoriei locului spre eter -nitate. Un om deosebit în fiinþa cãruia pulseazãistoria neamului românesc (…) sã-i mulþumimpentru cã s-a întors mereu printre ai sãi ºi aînnobilat pãmântul acesta cu idealurile sale.” (în Cristeºtii Ciceului – Istorie ºi actualitate);

S-a mai scris despre domnia sa în: Tri buna Româneascã din Chi cago, Mesagerul, Curierulnãsãudean, Politica naþional-economicã a Aso -ciaþiunii ASTRA, Dicþionarul culturii ºi ci vi -lizaþiei populare al judeþului Bistriþa Nãsãud,Decât o revistã, Pro Memoria º.a.

Subscriem la ceea ce se spune despre dr.Gheorghe Traian Dascãl: este unic în Româniaprin ceea ce realizeazã.

IUNIE 2013 133

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Lupa capitolina ºi Bustul Regelui Decebal

Prof. dr. Constantin Mãlinaº ºi AsociaþiaRomânã pentru Ex Li bris (A.R.E.L) – Oradea

(I)

Ioan MICLÃU GEPIANUL

Crigilla, Australia

EX LIBRIS ROMÂNESC – în ima -ginea alãturatã avem Buletinul se -mestrial de informaþii, analizã ºi

bi blio grafie în Ex Li bris, editat la Oficiul „M ihaiEminescu” Oradea, având ca primredactor peprofesorul Constantin Mãlinaº. Publicaþie cre -atã pentru a deservi activitãþile A.R.E.L. Aparesub egida Inspectoratului pentru Culturã alJudeþului Bihor. Avem în faþã publicaþia luniioctombrie 1995, în acea vreme consilier-ºef:Viorel Horj. La pagina a 2-a, partea dreaptã, este publicat un tablou cu Membrii Fondatori alA.R.E.L, iar în prim plan Membrii de Onoare,Consiliul de Conducere, ºi o alegere fericitã – In Memoriam, notând personalitãþi de seamã: prof. dr. doc. Dan Simionescu, Bucureºti, CorneliuDima Drãgan, Bucureºti, Dafinel Duinea, Vul -can, Pãtru Crãciun, Caracal.

Tot la pagina a 2-a, partea stângã sus, sepoate citi: „La Oradea, în zilele de 8-9 martie1995 a avut loc reuniunea Comitetului naþionalde iniþiativã pentru formarea A.R.E.L, la care au luat parte majoritatea membrilor anunþaþi prinlista publicatã în primul numãr al Buletinului„Ex li bris românesc”, din octombrie 1994 (…)s.a.m.d, semneazã – Cronicar.

Am ales Buletinul Ex-li bris românesc, din ianuarie 1995, pentru a prezenta argumentareade sub titlul Bibliografie, argumentare carescoa te la ivealã erudiþia elevatã, informarea uni -versalã pe care ºi-o acumulase prof. ConstantinMãlinaº în materie de Ex Li bris în gen eral.Astãzi fiind plecat în lumea Drepþilor, se cuvinedin când în când sã ne amintim de oamenii deseamã ai românismului!

„În rândurile urmãtoare vom începe men -þionarea tentativelor româneºti de a organiza osocietate, sau o fundaþie, precum ºi de a în -temeia o publicaþie periodicã de bibliofilie ºi Exli bris, care contureazã tradiþia în continuareacãreia încercãm sã ne situãm, însã cu un plus despecializare ºi orientare a preocupãrilor înspre

Ex librisul bibliologic ºi ar tis tic, aºa cum l-amdefinit în numãrul pre ce dent al revistei.

În 1916, pictorul Jean Al. Steriadi ºi edi -torul H. Fischer – Galaþi, întemeiazã Societatea„Grafica”, pentru rãspândirea ºi încurajarea gra -vurii de carte, din care, prin extensie de preo -cupãri ºi membrii, în 1923 formeazã AsociaþiaBibliofilã Românã, cu pro gram ed i to rial, bi blio -fil ºi publicistic. Se lucra cu cotizaþie pro gre -sivã, care totodatã asigura un abonament la cãr -þile bibliofile editate de societate. În luna iulie1925, apare singurul numãr al gazetei Tiparniþa,ca publicaþie a A.B.R., având în subtitlu pro -gramul „Despre cãrþi vechi ºi noi ºi despre altelucruri frumoase”. Deci, preponderent bi blio -logie ºi bibliofilie. La Cluj apare în acelaºi an,1925, o revistã trilingvã (românã, maghiarã,ger manã) a Editurii „Lepage”, care cu titlul ExLIBRIS adãposteºte în fond materiale pu bli ci -tare pentru cartea curentã. Prin urmare, reclamãde librãrie, ieºind din cadrul preocupãrilor au -tentice de ºi pentru Ex li bris. Din aceeaºi cate -

134 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

gorie, a publicaþiilor care serveau mai întâi ºipreponderent comerþul de carte, apoi bibliofilia,fac parte ºi alte titluri, precum: Bibliografia(1920-1921), Buletinul cãrþii (1923-1924),Buletinul Asociaþiei editorilor români (1933),sau Buletinul Asociaþiei librarilor români. Maiaproape de bibliofilie sunt: Grafica românã ºiGazeta cãrþilor, respectiv Bibliophilia, din1937-1938. Cum iniþiativa din 1923 se stinsesedemult, iubitorii de carte frumoasã simt iarãºinevoia de a se asocia, dar, din nou preponderentpentru a susþine un pro gram ed i to rial bibliofil ºi, acum, de tiraj dirijat. Astfel, în 1942 se re faceAsociaþia Bibliofilã Românã, cu 40 de membriºi statut tipãrit (retipãrit în 1947), sub pre ºe -dinþia lui C. C. Argentoianu. Grupul era for matdin personalitãþi culturale, ºtiinþifice ºi colec -þionari celebri. Scopul lor era sã publice în fie -care an câteva cãrþi elegante, în tiraj minim, care sã fie împãrþit exclusiv între membrii A.B.R,fãrã scurgere în comerþ. Din primul volum, Cân -tarea României de Aleco Russo, s-au tras numai200 exemplare, în condiþii grafice excepþionale.Activitatea A.B.R se încheie în 1947, cu Pseu -do kinegheticos, de Al. Odobescu, tiraj 203 e -xemplare, de asemenea cu cir cuit închis. ApoiA.B.R. dispare, ca atâtea alte societãþi, asociaþiiºi fundaþii, dupã 1948. Activitatea ei a fost li -mitatã, de grup, ºi nu a avut orizontul bi blio -logic, care se desena deja cu putere în cercetarea istoriograficã din Ro ma nia în ceea ce priveºteEx librisul vechi de pe cãrþile româneºti dinsecolele trecute, deci Ex librisul bibliologic.Pro grese se înregistreazã ºi în creaþia de Ex li -bris ar tis tic, deoarece în perioada interbelicãexistã în þarã expoziþii ºi cataloage de profil, sause mergea la congrese. Acesta este un subiect, alcãrui istoric rãmâne de fãcut în amãnunþime.Dar publicaþii periodice, sau asociaþii de profilnu se mai gãsesc mult timp. În 21 decembrie1972, pe lângã Muzeul Tiparului de la Târ -goviºte ia fiinþã Societatea Românã de Bi blio -filie, care a avut câþiva ani de activitate bunã,mai ales susþinând un pro gram de conferinþe,simpozioane ºi ed i to rial. În statut ºi chiar înreferatul de întemeiere, prezentat atunci de prof. dr. Ion Iliescu, problematica de Ex li bris seregãsea în mod in sis tent. În capitolul 3, alin. a,se preconiza „editarea unei publicaþii a So cie -tãþii”, care nu a mai apãrut. S.R.B a alunecattreptat în desuetudine ºi uitare. Oricum, istoricul corect al ei este de fãcut ºi îl aºteptãm chiar de lapersoanele di rect im pli cate, care ºtiu cel mai

bine cum a fost de au început atât de vioi, dars-au lãsat pãgubaºe dupã câþiva ani.

Prin deceniile al ºaptelea - al optulea, înRomânia se formeazã o miºcare de Ex li bris, sub formã de grupuri ºi cercuri de lucru pe lângãbiblioteci, cluburi sau case de culturã, din Ti -miºoara, Braºov, Caracal, Alba Iulia, Beiuº, Lu -peni, Oradea, Craiova, Sibiu ºi Vul can. A în -ceput astfel o etapã nouã, de iniþiative personale, în care s-a reuºit derularea unei activitãþi ex -poziþionale prestigioase, redactarea ºi tipãrireaunor cataloage, dar nu s-a reuºit editarea uneipublicaþii. Dupã informaþia noastrã, DomnulDafinel Duinea de la Vul can ºi Domnul EmilBologa de la Braºov au, probabil, cea mai bo -gatã arhivã a Ex librisului românesc ºi de laDomniile lor se pot aºtepta lucrãri lãmuritoareîn acest domeniu ºi pentru aceastã etapã. Pe unasemenea teren, la Biblioteca Judeþeanã dinOra dea, în 1980, ia fiinþã neoficial Societatea debibliologie, bibliofilie ºi Ex li bris „Gheorgheªincai”, care reuºeºte patru mari expoziþii naþi -onale pe tema reflectãrii literaturii române în Exli bris. În mod surprinzãtor, dupã 1990, con du -cerea Bibliotecii Judeþene Bihor abandoneazãgrupul, care se destramã. Din acele preocupãrine ridicãm acum ºi încercãm, de-a dreptul lasubiect, o publicaþie de ºi despre EX librisulbibliologic ºi ar tis tic, de patrimoniu ºi ac tual, opublicaþie care sã fie în complementaritate cu oorganizaþie profesionalã de Ex li bris, aju tân -du-se reciproc pe coordonatele unui pro gramcoerent, in tern ºi internaþional.

IUNIE 2013 135

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Is tan bul, oraºul de pe douã continente

Anca GOJA

Istanbulul, acest oraº-mamut, cu un numãr de locuitori a -propiat de cel al României,

situat la con fluenþa a douã con ti -nente atât de di ferite, Europa ºiAsia, dar ºi a douã religii, creºti -nismul ºi islamismul, fas cineazãprin cos mo politismul ºi con trastelesale. Am avut ocazia sã o con statãm ºi noi, membrii Asociaþiei Culturale „Fa milia Românã”, la mij locul lunii mai, când am fãcut o ex cursie dedocumentare în Turcia, în urmacãreia ne-am simþit mai bogaþi ºimai deschiºi spre cei diferiþi de noi.Datoritã redactorului-ºef al revisteiFa milia Românã, dr. Teodor Ar de -lean, am avut ºansa sã fim însoþiþi în vizita noastrã de un foarte bun ghid, doamna ElenaNuþã, care a fãcut excursia mai plãcutã ºi mai instructivã.

Un creuzet de rase, lim bi, religii ºi stiluri de viaþã

Istanbulul este un oraº imens, care numãrã12,5 milioane locuitori, dar, dacã se socotesc ºilocalitãþile aparþinãtoare, numãrul ajunge la a -proape 20 milioane de locuitori. Pãstrãtorul unorcomori unice, oraºul este destinaþia puhoaielor deturiºti din toatã lumea, astfel încât devine extremde aglomerat, mai ales în partea sa istoricã. A -mestecul de lim bi, rase, religii, convingeri, stiluride viaþã este surprinzãtor ºi plãcut în acelaºi timp,însã toþi cei care sunt oaspeþi pe pãmânt turcescîncearcã sã respecte obiceiurile locurilor, pentru anu jigni localnicii ºi a nu-i deranja prea mult înviaþa lor cotidianã. Seara, în jurul orei 19, cândMarele Bazar este la ora închiderii, iar localniciiies de la serviciu, tramvaiul, cel mai convenabilmijloc de circulaþie prin oraº, este atât de aglo -merat, încât turiºtii riscã sã fie nevoiþi sã aºtepte înstaþia de la Bazar zeci de min ute. Însã transportulîn comun este bine organizat, astfel cã la ore devârf, tramvaiele se suplimenteazã.

Poate cea mai pregnantã impresie pe careIstanbulul a avut-o asupra mea a fost cea auditivã a rugãciunii. Cazaþi într-o zonã centralã, la hotelulGrand Anka (Anka înseamnã Pasãrea Phoe nix),lângã una dintre numeroasele moschei din Is tan -bul, am fost, timp de trei dimineþi, trezitã la ora 5de cântecul rugãciunii, atât de diferit de ceea cecunoºteam pânã atunci, dar atât de simplu ºi de

sincer. De asemenea, aveam ocazia sã ascultãmscurta rugãciune, tot din cam era de ho tel, seara laora 22, precum ºi pe parcursul zilei, de câte ori neaflam în preajma unei moschei la una dintre cele 5ore ale rugãciunii.

Moscheea Albastrã, cea care a concurat cu Mecca

Impresionantã este Moscheea Albastrã, sin -gura din Is tan bul care are ºase minarete, construite de sultanul Ahmed I între anii 1609 ºi 1616. Acestlucru a declanºat un scan dal în epocã, unele vociconsiderând cã Moscheea Albastrã rivalizeazã cuMecca (având tot ºase minarete). Din acest motiv,sultanul a trebuit sã plãteascã greutatea în aur aunui min a ret, iar la Mecca a mai fost construit unmin a ret în plus. Moscheea este impresionantã atâtdin ex te rior, cât ºi în in te rior, fiind împodobitã cufaianþã de culoare albastrã. Totuºi, ea nu este la felde bine construitã precum moscheea de la Edirne(Adrianopol), consideratã capodopera lui Sinan,arhitectul sultanului Soliman Magnificul (numitde turci Legiuitorul). În timpul lui Soliman, care adomnit între anii 1520 ºi 1566, Imperiul Otoman aajuns la apogeul dezvoltãrii sale economice ºi po -litice. În Moscheea Albastrã sunt poftiþi, pe intrãridiferite, atât credincioºii turci, cât ºi turiºtii, dar cucondiþia respectãrii unor cutume. Turiºtii trebuiesã se descalþe la intrare, iar femeile trebuie sã îºiacopere capul ºi sã fie îmbrãcate corespunzãtor.

136 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Turiºti la intrarea în Sfânta Sofia

Sunt rezervate spaþii delimitate credincioºilor ºituriºtilor, iar în ceea ce îi priveºte pe musulmani,femeile ºi bãrbaþii se roagã în locuri diferite înmoschee. Bãrbaþii nu intrã în moschee înainte despãlatul ritualic pe mâini ºi pe picioare.

Rãmãºiþe ale Bizanþului

Actualmente muzeu, Sfânta So fia este unadintre puþinele rãmãºiþe ale Bizanþului, care a fost,timp de o mie de ani, cea mai mare bisericã acreºtinãtãþii. Construitã de Iustinian ºi decoratã cumozaicuri din aur ºi numeroase candelabre, Sfânta So fia a fost transformatã în moschee dupã cu -cerirea Constantinopolului, fiind construite, întimp, patru minarete. În 1935, Mustafa KemalAtatürk, tatãl naþiunii moderne turceºti, a de cla -rat-o muzeu. Astãzi, se pot vedea mozaicurile care vreme îndelungatã au fost acoperite cu var, ºi,chiar dacã muzeul este în renovare, turiºtii stau lacozi imense sã îl viziteze. Frumoase mozaicuri sepot admira ºi în Muzeul Chora, fosta bisericã Sf.Sav iour, transformatã în moschee în 1511. Mo -zaicurile redau scene din viaþa lui Isus ºi a Fe -cioarei Maria, portrete ale sfinþilor ºi scene deînchinãciune.

Palatul sultanilor otomani

Dacã vreþi sã gustaþi din plin atmosfera ani -lor când imperiul otoman era în plinã ascensiune,odatã ajunºi în Is tan bul nu puteþi rata Palatul Top -kapî, fosta reºedinþã a sultanilor. Înconjurat deparcuri cu aer ozonat ºi copaci falnici, palatulimpresioneazã prin mãrimea sa, prin decorurilemigãloase ale pereþilor, dar mai ales prin tezaurulexpus în condiþii de maximã securitate, în maimulte sãli succesive. Se regãsesc aici podoabe alesultanilor, tronuri din aur, încrustate cu ne nu mã -rate pietre preþioase, un diamant de 86 de ka rate, în formã de parã, montat în aur decorat cu alte 49 dedia mante mai mici, pumnalul Topkapî, cu patrusmaralde mari, precum ºi multe alte artefactescumpe, unele dintre ele primite în dar de diferiþisultani. Pentru români, de interes este sala ar -melor, unde se regãseºte ºi sabia lui ªtefan celMare, expusã cu o notiþã în care se explicã cine afost domnitorul. O curiozitate aparte o trezeºteHaremul, secþiunea din palat unde erau închisefemeile, fie acestea soþii, surori ale sultanului saualte persoane de sex feminin. Cea mai importantãîn Harem era mama sultanului. Încãperile suntfrumos dec o rate ºi din loc în loc se regãsesc curþiinterioare, în care doamnele de la palat se puteauplimba. Palatul are vedere spre Bosfor ºi Cornulde Aur (golful care desparte în douã partea eu -ropeanã a Istanbulului), iar frumoasele sale grã -dini, care coboarã spre Bosfor, sunt acum publice.De pe una dintre terase se poate admira, în de -pãrtare, Turnul Galata, cocoþat pe un deal a cãruiurcare îþi pune la încercare rezistenþa fizicã. Chiarºi în mai, care nu este o lunã de vârf pentru sezonul

turistic, afluenþa turiºtilor la Palatul Topkapî esteatât de mare, încât la diferitele intrãri se formeazãcozi imense, iar vizitarea Trezoreriei se poate facedoar în coloanã.

Hipodromul ºi Fortãreaþacu ºapte turnuri

Hipodromul, construit în anul 203 ca terenpentru cursele de care, s-a pãstrat parþial. Treimonumente îl împodobesc: Obeliscul Egiptean,adus de împãratul Teodosius în 390, Coloana ªar -pelui, care constã în trei ºerpi încolãciþi (cel maivechi mon u ment grecesc din Is tan bul) ºi Coloanalui Constantin Porfirogenetul, împãrat care a re -staurat-o ºi a învelit-o în plãci de bronz (furateîntre timp).

La marginea vechiului oraº, în apropiereacelor douã ziduri care îl protejau, unul înalt de 10metri, celãlalt de circa 20 metri, despãrþite prin -tr-un ºanþ în vechime umplut cu apã, iar azi locpropice legumiculturii, se aflã Fortãreaþa Ye di kule(în traducere, ªapte Turnuri), unde a fost torturatConstantin Brâncoveanu. Zidurile, parþial distruse,au fost refãcute, problema dând naºtere unor nu -meroase dis pute în rândul opiniei publice turce.

Turcii, „profesori” de comerþ

Pentru amatorii de cumpãrãturi, de neratatsunt douã obiective: Marele Bazar ºi Bazarul egip -tean de mirodenii. Marele Bazar este un oraº însine, cu strãzi întortocheate printre sutele demagazine mici, în care negustorii turci îºi oferãmãr furile, de la minunatele obiecte din ceramicã,la þesãturile ºi cusãturile hand made (fie acestea e -ºarfe în mii de nuanþe, feþe de masã sau feþe depernã), de la ibricele din cupru la poºetele din piele sau þesute tradiþional ºi vopsite în culori naturale,de la blue-jeans la haine din piele, pantofi sport ºitricouri. Bazarul de mirodenii oferã, pe lângã con -dimente obiºnuite sau exotice, fructe uscate, alu -ne, fist ic, stafide, dulciuri de toate felurile (ne -lipsind rahatul, într-o sumedenie de variante,ba clavaua sau halvaua), din care turiºtii sunt in -vitaþi sã guste gratuit, pentru a se putea de cide maiuºor. Negustorii ºtiu foarte bine sã îºi vândãmarfa, intrã în vorbã cu turiºtii, întrebându-i din ce þarã vin ºi comunicând imediat cu aceºtia în limbalor. „Salut!”, „Ce faci?”, „Bunã ziua!” sunt câtevadintre expresiile pe care le-am auzit rostite denegustorii turci, care, atunci când spui cuvântulRomânia, se gândesc imediat la Ceauºescu, Hagi,Becali sau Lucescu. Zâmbitori ºi foarte prietenoºi, comercianþii turci te invitã în magazinul lor, tepoftesc sã stai jos, îþi prezintã mãrfurile pe în -delete, fiecare cu avantajele ºi dezavantajele sale, astfel încât cu greu poþi sã pleci fãrã sã fi cum -pãrat ceva. Negocierea se acceptã, însã preþurilenu scad astfel considerabil, ci doar cu una, pânãla cinci lire turceºti (1 euro este apro ximativechivalent cu 2 lire).

IUNIE 2013 137

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Pe apã, între Europa ºi Asia

O experienþã deosebitã pentru noi, cei dinBaia Mare, a constituit-o croaziera pe Bosfor.Dacã la început ne-am speriat de tangajul va po -raºului ancorat la þãrm, nefiind siguri cã vom scã -pa fãrã sã fim nevoiþi sã utilizãm de urgenþã pun -gile, ul te rior ne-am revenit ºi am fost fascinaþi depeisajul care se deschidea în faþa ochilor noºtri.Vaporaºul a plutit de-a lungul þãrmului eu ro pean,deschizându-ne o perspectivã asupra CartieruluiGenovez, lãsându-ne sã admirãm Palatul Dolma -bahce, construit în secolul al XIX-lea dupã modeleu ro pean, în stil ro coco, clãdirile universitãþii dinIs tan bul, insula echipei de fotbal Galatasaray, pâ -nã la al doilea pod peste Bosfor, care uneºte celemai apropiate douã puncte ale sale. În apropiereapodului, vaporaºul s-a întors, înapoindu-se de-a lun -gul þãrmului asi atic, mult diferit de cel eu ro pean prinbogãþia pãdurilor ºi prin vilele parti culare elegante,în faþa cãrora stã ancorat câte un iaht cochet.

Vizite de suflet în lãcaºuri ortodoxe

Vizite de suflet am întreprins la douã mã -nãstiri ortodoxe din Is tan bul, la Patriarhia Ecu -menicã Greceascã, situatã în cartierul Fanar, pre -cum ºi la Biserica ortodoxã a comunitãþiiro mâ neºti din Is tan bul. Biserica „Sfânta MareMu ceniþã Parascheva”, ctitorie a domnitoruluiCon stantin Brâncoveanu, ne-a fost prezentatã depreotul prof. dr. Sergiu - Mar cel Vlad. Ridicatã peruinele unei alte biserici în anul 1692, ctitorieibrâncoveneºti i se adaugã în anul 1833 pridvorul ºi clopotniþa. Biserica are trei hramuri: hramul Sfin -

tei Muceniþe Parascheva Romana (sãrbãtorit pe 26 iulie), al Sfintei Martire Arghira ºi al SfinþilorMartiri Brâncoveni (acesta din urmã dobândit în2009, la vizita Preafericitului Pãrinte Patriarh Da -n iel). Sfânta Muceniþã Parascheva Romana esteocrotitoarea celor care suferã de probleme cu ochii ºi nu trebuie confundatã cu Sfânta Cuvioasã Pa -rascheva de la Iaºi. Sfânta Arghira, de neam grec,a fost martirizatã în anul 1725, iar sfintele moaºtese aflã în bisericã, într-o criptã de marmurã.Arghi ra a fost închisã ºi martirizatã pentru cã s-afãcut un denunþ mincinos prin care era acuzatã cã a dorit sã treacã de la creºtinism la Is lam. Este ocro -titoarea croitorilor ºi a femeilor. În bisericã se aflãpatru icoane foarte valoaroase: a MântuitoruluiChristos, a Sfântului Ioan Botezãtorul, icoanaMai cii Domnului ºi a Sfintei Muceniþe Pa ras -cheva; cele patru icoane sunt menþionate pentruprima oarã în anul 1577, de un istoric ger man.

Alte locuri minunate

Experienþa de la Is tan bul ºi Edirne a fostcompletatã de vizite în douã localitãþi din Bul -garia: frumoasa staþiune Arbanasi, cu pitoreºti ca -se rustice, ºi cetatea Veliko Târnovo, impre sio -nantã prin mãrimea ºi robusteþea zidurilor saleîntinse pe dealul din apropierea zonei oraºuluituristic. De asemenea, am profitat de aceastã ieºire pentru a ne bucura ochii cu re cent renovatele clã diri din cetatea Sighiºoarei, cu frumosul centru al Si -biului ºi pentru a ne reculege la Mãnãstirea Coziade pe Valea Oltului, ctitorie a lui Mircea cel Bãtrân, domn al Þãrii Româneºti între anii 1386 ºi 1418.

138 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Aniversãri/Comemorãri culturale

Alina LEMNEAN

SEPTEMBRIE 2013

1 sept. – ALEXA GAVRIL BÂLE - 50 de anide la naºterea scriitorului maramu -reºean (1963);

5 sept. – ALEXANDRU VLAHUÞÃ - 155 deani de la naºterea scriitorului (1858);

7 sept – EUGEN BARBU - 20 ani de lamoartea scriitorului ºi publicistului(1993);

8 sept. – Ziua Mondialã a literaturii;

14 sept. – GEO BOGZA - 20 de ani de lamoartea scriitorului (1993);

14 sept. – COSTACHE CONACHI - 235 deani de la naºterea poetului (1778);

15 sept. – Ziua Europeanã a patrimoniului;

17 sept. – GHEORGHE LAZÃR - 190 de ani de la moartea cãrturarului (1823);

17 sept. – HORIA LOVINESCU - 30 de anide la moartea dramaturgului (1983);

17 sept. – IULIA HAªDEU - 125 de ani de lamoartea scriitoarei (1888);

22 sept. – AUGUSTIN BUZURA - 75 de ani dela naºterea romancierului (1938);

23 sept. – INOCHENÞIE MICU-KLEIN - 245 de ani de la moartea omului pol i tic (1768);

27 sept. – ALEXANDRU CIUCURENCU - 110 ani de la naºterea pictorului (1903);

28 sept. – ELIE WIESEL - 85 de ani de lanaºterea scriitorului (1928);

29 sept. – IORGU IORDAN - 125 de ani de la naºterea filologului (1888);

OCTOMBRIE 2013

1 oct. – Ziua Internaþionalã a Muzicii;

4 oct. – GHEORGHE ÞIÞEICA - 140 de anide la naºterea matematicianului (1873);

4 oct. – FLORIAN PITTIª - 70 de ani de lanaºterea artistului (1943);

5 oct. – Ziua mondialã a educatorilor,învãþãtorilor ºi profesorilor;

11 oct. – ANDREI MUREªIANU - 150 de anide la moartea poetului (1863);

12 oct. – Ziua hispanitãþii;

14 oct. – VICTOR KERNBACH - 90 de ani dela naºterea scriitorului (1923);

15 oct. – LEOPOLDINA BÃLÃNUÞÃ - 15 ani de la moartea actriþei (1998);

19 oct. – SIMION MEHEDINÞI - 145 de ani de la naºterea geografului (1868);

19 oct. – ION IUGA - 20 de ani de la moarteapoetului maramureºean (1993);

24 oct. – DRAGA OLTEANU MATEI - 80 deani de la naºterea actriþei (1933);

26 oct. – DIMITRIE CANTEMIR - 340 de anide la naºterea cãrturarului (1673);

29 oct. – ªERBAN CANTACUZINO - 325 deani de la moartea domnitorului (1688);

30 oct. – DUILIU ZAMFIRESCU - 155 de anide la naºterea scriitorului (1858);

31 oct. – PETRE DULFU - 60 de ani de lamoartea scriitorului (1953).

IUNIE 2013 139

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Augustin Buzura

Revista presei: mass-me dia despre românifebruarie 2013 – aprilie 2013

selecþie realizatã de Laviniu ARDELEAN

O studentã româncã din Marea Britanies-a sãturat de discriminare: Nu sunt preºul vostru! / Alina Costache

România TV, 1 februarie, www.rtv.net

O studentã româncã din Marea Britanie a scris pe blogul per sonal cã s-a sãturat sã fie discriminatãla fiecare pas din cauza naþionalitãþii ei, mai ales încontextul campaniei anti-imigranþi români lansatãre cent de britanici. „Ca român în Marea Britaniecred cã e uºor sã te obiºnuieºti cu oameni care credcã noi toþi prosperãm în aceastã þarã pe urma vio -lurilor ºi furturilor din buzunare, dar asta nu esteatitudinea potrivitã. Indiferent de ceea ce vã spunemass-me dia dumneavoastrã, nu trãim toþi în caseimprovizate din car ton, nu ne rugãm pentru ploaieastfel încât sã putem face duº ºi femeile nu rãmânînsãrcinate în fiecare lunã astfel încât sã pretindãajutoarele voastre sociale patetice”, scrie studentadin Ro mâ nia, pe blogul per sonal.

Lansarea a douã cãrþi de istorie despre românii din Ungaria

Ro ma nian Global News, 1 februarie,www.rgnpress.ro

Primãria Comunei Micherechi ºi „OasteaDom nului” din Micherechi împreunã cu Auto con -ducerea Românilor din Seghedin ºi Catedra de Lim -ba ºi Literatura Românã a Universitãþii din Seghedin organizeazã duminicã, 10 februarie, o întâlnire cudoi istorici, profesori la Universitatea din Oradea,care au scris despre românii din Ungaria, scrie Foaia Româneascã în ultimul sãu numãr, preluat de Ro ma -nian Global News. Programul va începe la CasaCãsãtoriilor, de la ora 14.00, unde va avea loc lan -sarea volumelor Istoriografia românilor din Un -garia 1920-2010. Între deziderat ºi realitate a con -ferenþiarului universitar dr. Ga briel Moisã ºiCon sideraþii despre învãþãmântul ºi ºcoala româ -neascã din Ungaria (1920–2008) al lectorului uni -versitar dr. Radu Românaºu. În cadrul serviciuluireligios de la „Oastea Domnului”, profesorul deistorie dr. Radu Românaºu va prezenta cuvântarea:„Iosif Trifa – un model de trãire al ortodoxiei”.Serviciul va începe la ora 16.00.

Pe tri color e scris... Ev er est. În aprilie2013 va avea loc a doua expediþie in te gralromâneascã de cucerire a Everestului

Antena 3, 2 februarie, www.antena3.ro

În aprilie 2013 va avea loc a doua expediþie

in te gral româneascã din istorie care va porni sprecucerirea Everestului. Tiberiu Pintilie, Stelian Pa -valache, Oana-Maria Harabagiu ºi colegul nostru dela Promo Antena 3, Rob ert Chirileanu, vor luptaalãturi de echipa lor de ºerpaºi sã ducã din noudrapelul României pe cel mai înalt vârf din lume. În1995, Ticu Lãcãtuºu, fãcând parte dintr-o expediþieinternaþionalã, a dus drapelul României pentru pri -ma datã pe cel mai înalt vârf al lumii, devenind astfel primul român care a cucerit Everestul. Abia în 2003a avut prima expediþie in te gral româneascã, avân -du-l ca lider pe Da vid Neacºu. Stelian Pavalache ºiTiberiu Pintilie, unul fotograf ºi celãlalt cu mas ter în com puter sci ence, au povestit în cadrul emisiunii In -come Mag a zine cum s-a ajuns la alp in ism ºi mai ales la nivelul de a începe o expediþie pentru cucerireaEverestului.

Ediþie specialã a ziarului Mioriþa USA din Cal i for nia

Ro ma nian Global News, 4 februarie,www.rgnpress.ro

În acest numãr, un spaþiu generos a fostacordat Inaugurãrii Prezidenþiale de la Wash ing tonD.C., ziarul Mioriþa USA având doi jurnaliºti acre -ditaþi de „Senat Me dia Gal lery”; „Pres i den tial In au -gu ral Com mit tee 2013” ºi „Joint Con gres sio nalCom mit tee”. Articolul de fond prezintã un ofiþeramer i can de origine românã, care a fãcut parte dinescorta preºedintelui Barack Obama, scrie SimonaBotezan, preluatã de Ro ma nian Global News. Înacest numãr mai puteþi citi: În rubrica „Zig-Zag” dela pagina 12, articolul colegei noastre Daniela Deacaduce în atenþia cititorilor viaþa ºi personalitateaunuia dintre cei mai importanþi politicieni ai se -colului XX, Dr. Ion Raþiu, de la decesul cãruia s-auîmplinit 13 ani, la data de 17 ianuarie. În pagina 6 -interviul colegului nostru Octavian Curpaº din Ar i -zona, cu cântãreaþa germanã Flor ence Joy Butnner -vocea care a rãsunat în catedrala din Mu nich lafestivitãþile de deschidere ale Campionatului Mon -dial de Fotbal din Germania (2006).

El este românul a cãrui creaþie a fostcumpãratã de re gina Elisabeta. Areinventat luxul departe de þarã

Antena 3, 4 februarie, www.antena3.ro

V-aþi gândit vreodatã cum ar fi arãtat un cal -cu la tor demn de un rege al Franþei, dacã tehnologiade azi ar fi existat pe la 1700? O epocã a încãperilortapetate cu mãtase, cu mobilier lãcuit, din esenþe de

140 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

lemn preþios, sau oglinzi somptuoase ar fi cerut undesk top care sã se încadreze în decorul vremii. Uncal cu la tor potrivit avea sã devinã realitate abia pesteaproape 300 de ani, fiind „invenþia” unui inginerromân, stabilit la Paris. Geor ges Chiriþã a plecat dinRomânia în decembrie 1990, dezamãgit de în tor -sãtura pe care au luat-o lucrurile, la un an dupãRevoluþia din 1989. A ales Parisul, unde, ul te rior,avea sã studieze timp de aproape ºapte ani diferitelestiluri ºi curente care au influenþat creatorii de mo -bile ºi decoraþiuni clasice. De profesie inginer elec -tronist, Chiriþã s-a tot gândit cum sã com bine „for -mele ºi materialele nobile” ca sã decorezecal culatorul, un obiect tot mai pop u lar, dar cu formeindustriale, fãcut din plas tic ºi „însoþit de un cor -tegiu de cabluri ºi care nu se poate asorta cu rafi -namentul mobilierului în stil clasic”.

Ruxandra Oancea, o pianistã de mare tal ent, a concertat la Montréal

Ro ma nian Global News, 5 februarie,www.rgnpress.ro

Pe 26 ianuarie, Ruxandra Oancea a susþinutun re cital Bee tho ven la sala „Tanna Hall” a Uni -versitãþii McGill. Evenimentul - din programul cã -ruia au fãcut parte So nata Op. 31 No. 1, G ma jor, So -nata Op. 31 No. 2, D mi nor - „The Tem pest”, So nata

Op. 31 No. 3, E-flat ma jor - „The Hunt” – a fost unuldeosebit atât prin excepþionalul tal ent al interpretei,cât ºi prin tipul de pian la care aceasta a cântat,cunoscut de altfel ca „pianul lui Bee tho ven”: unforte piano Anton Wal ter (1795), de cinci oc tave,reprodus de Chris Maene, scrie Ac cent Mon treal,preluat de Ro ma nian Global News. Ruxandra Oan -cea deþine o diplomã a Universitãþii Bucureºti înMuzicã, un mas ter al Academiei de Muzicã„Gheorghe Dima” din Cluj, unde a studiat cu ma -estrul Dan Grigore ºi pianistul Csiky Boldizsar, unmas ter al Universitãþii McGill (clasa Sara Laimon) ºi un doctorat la Universitatea Naþionalã de MuzicãBucureºti.

Un elev din România, premiat de Google

Ziare.com, 5 februarie, www.ziare.ro

Cezar El-Nazli, în vârstã de 17 ani, care în -vaþã la Colegiul Naþional Iaºi, face parte din echipade 20 de finaliºti ai concursului Google Code-In

2012, la care au participat 334 de copii din 36 de þãri, potrivit unui comunicat remis Ziare.com. În fiecaresãptãmânã, elevii participanþi au trebuit sã rezolvediferite teme ºi sarcini propuse de organizaþiile open source. Cei care au câºtigat cele mai multe puncte au fost aleºi pentru o vizitã la sediul cen tral al com -paniei americane din Moun tain View. Google Code-In este o competiþie anualã organizatã de Google, care seadreseazã elevilor cu vârste între 13 ºi 17 ani, pa -sionaþi de programare ºi com puter sci ence.

Flo rin, românul de la „Italia’s got tal ent”/ Irena Cara

Gazeta româneascã, 6 februarie,www.gazetaromaneasca.ro

Flo rin Vechiu nu are încã 19 ani, dar, într-orealitate din ce în ce mai descurajantã, populatã decopii de bani gata ºi de cei care mãnâncã frunze ºinoroi - copiii nimãnui, el apare ca o pepitã de aurîntre firele de nisip ºi mocirlã. La prima vedere, aiimpresia cã e doar un alt bãiat preocupat de aspectulfizic, pe care ºi-l sculpteazã „trãgând la fiare” la salã. As pect plãcut, ochi albaºtri care furã inimile fetelor.Dar vorbind cu el, iese la ivealã o persoanã care nu aavut o viaþã chiar uºoarã, însã a luat de la ea parteabunã. S-a dedicat picturii, dar ºi teatrului ºi sculp -turii. Încearcã sã se þinã departe de relele secoluluiºi, prin pasiunea lui, participã la numeroase cam -panii de sensibilizare antidroguri sau în cele de cir -culaþie, dar ºi la multe concursuri cu temã teologicã.

Valeriu, voluntar pe ambulanþã la Florenþa „Aºa ne schimbãm imaginea”/ Miruna Cãjvãneanu

Gazeta româneascã, 7 februarie,www.gazetaromaneasca.ro

Valeriu Vasiliu are 27 de ani ºi trãieºte înItalia din aprilie 2002. S-a stabilit la Florenþa, undepãrinþii lucrau de mai mulþi ani. Pentru el, integrareaînseamnã mai mult decât a-ºi împãrþi viaþa de zi cu zi între locul de muncã ºi studiile universitare. Ne-apovestit cum a devenit voluntar la serviciul de ur -genþã în cadrul Protecþiei Civile. Ca op er a tor peambulanþã, a intervenit în zeci de situaþii, unele dinele disperate. Aºa a descoperit cât de nepreþuitã este„bucuria oamenilor când ºtiu cã ai venit ºi se potbaza pe tine, fãrã sã-i intereseze dacã eºti ital ian saustrãin”. Valeriu a ajuns la pãrinþii lui, în Toscana, caad o les cent, iar integrarea la liceu nu a fost una uºoa rã. „Când am ajuns în Florenþa am urmat un curs intensivde trei luni cu o profesoarã care dãdea lecþii de ita lianãla studenþii americani. Era singura posibi litate de aînvãþa italiana. Eu ºi sora ºtiam deja engleza ºi amfãcut astfel parcursul, invers pentru a învaþã ita liana”.

Un nou numãr al news let ter-uluiromânilor din Marea Britanie

Ro ma nian Global News, 11 februarie,www.rgnpress.ro

News let ter-ul lu nar, Români în UK, a dat pu -

IUNIE 2013 141

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

bli citãþii numãrul pe februarie din care spicuim, maijos, câteva titluri. News let ter-ul reprezintã un bu -letin de ºtiri, puncte de vedere, comentarii ºi relatãride la cele mai importante evenimente ale comu -nitãþii româneºti din UK, transmite Ro ma nian Glo -bal News. Editorialul, interviuri ºi ºtiri de interesalãturi de reportaje ºi articole realizate de echipaeditorialã a Români în UK Me dia Group Ltd., for mat din www.romani.co.uk, www.romaninuk.net ºiGhidul Românului în UK, vã prezintã starea de spirit a românilor din Marea Britanie. Iatã titlurile ediþieipe februarie: Pe noi, românii din UK, ne aºteaptã unan fierbinte, Ambasadorul Ion Jinga în presa bri -tanicã, O noua petiþie on line în Uk iniþiatã de bulgari ºi români, Marea Britanie nu le poate interziceromânilor sã lucreze pe teritoriul sãu începând de ladata 1 ianuarie 2014, Ministrul pentru Românii dePretutindeni, Cristian Da vid a dezbãtut la TVR îm -preunã cu Cristina Irimie, ed i tor fondator al Românîn UK situaþia românilor din UK, Da vid Web ster,con sul tant pol i tic britanic - A ris ing fear of Ro ma -nian im mi gra tion to the Uk.

Nouã întâlnire a românilor iubitori depoezie la Cenaclul Eminescu din Mon treal

Ro ma nian Global News, 20 februarie,www.rgnpress.ro

Cenaclul Eminescu din Mon treal anunþã ur -mãtoarea sa întâlnire pentru joi, 21 februarie 2013,orele 18:00, la Centrul comunitar 6767 Côte-des-Neiges, sala 697 scrie Ac cent Mon treal, citat de Ro -ma nian Global News. Vor citi poezii dna Me la niaRusu-Caragioglu ºi dl D. I. Silvian. În fi nal, dniiMarius Finca ºi Ion Anton Datcu îºi vor prezentaultimele cãrþi publicate. Cenaclul este deschis tu -turor iubitorilor de literaturã, scriitori ºi cititori.Noile talente doritoare de a citi din producþiile pro -prii sunt invitate sã ia legãtura cu organizatoareacenaclului, poeta ºi scriitoarea Livia Nemþeanu, lalivianem@videotron.ca sau 514-738-3553.

Ce face un român din Italia când gãseºte un portofel pe stradã

România tv, 21 februarie, www.rtv.net

Un român de 41 de ani a gãsit un portofel cuacte, bani ºi carduri bancare ºi l-a predat poliþiei.Românul are 41 de ani ºi trãieºte cu acte în regulã, încapitala Italiei. A gãsit borseta pe jos, în apropierede Palatul mu nic i pal. Bãrbatul a chemat imediatpoliþia, care a returnat actele ºi banii proprietarului,un comerciant ital ian. Acesta nici nu apucase sã îºidea seama cã pierduse portofelul.

Povestea românilor care au muncit 19 ore pe zi în statul de „gheaþã” / Mar ian Pãvãlaºc

Evenimentul zilei, 23 februarie, www.evz.ro

Viaþa în Alaska înseamnã frig, miros de peºte, dar ºi veri cu nopþi luminoase. Slujbele oferite sunt,de obicei, în in du stria alimentarã de prelucrare a

peºtelui. Visul în Statele Unite devine uneori uncoºmar, mai ales când locul de muncã ales esteAlaska. Nici americanii nu se încumetã sã se mute în statul cu mai puþin de un milion de locuitori. Aºa cãdin mai, pe perioada sezonului cald, sunt aduºi strã ini pentru a munci în pescuit, in du stria extractivã ºiturism. Printre cetãþenii veniþi din afarã, din Ucra -ina, Rusia, Cehia, Polonia, Slovacia, Belarus, Turcia sunt ºi românii. Cei care ajung aici au ºansa de aaduna bani pentru un trai mai bun, însã condiþiile demuncã ºi viaþa de zi de zi sunt un chin. Ciprian a statpentru trei luni în statul de gheaþã al SUA. A tãiat,curãþat peºte cât toþi pescarii din þarã. „ªtiam dinRomânia cã mã aºteaptã 16 ore de muncã. Nu cu -noºteam însã ºi condiþiile. Singura specificaþie dincontractul meu era „No fish, no work”. Þinta pe caremi-o doream era pe la 7.000 de dolari economisiþi”,îºi motiveazã acesta aventura în Alaska.

Gusturi româneºti în Sar dinia

Ro ma nian Global News, 26 februarie,www.rgnpress.ro

Proprietarul magazinului „Romarket” din lo -calitatea Arzachena, provincia Olbia-Tempio, senumeºte Ioan Clem ent Ursu. Are 40 de ani, esteoriginar din judeþul Neamþ ºi locuieºte de 10 ani înSar dinia, în apropiere de faimoasa staþiune PortoCervo, împreunã cu soþia ºi cei doi copii. A venit înItalia în anul 2003, prima datã la Torino, dar dupãdoar douã luni s-a transferat defintiv în Sar dinia,unde a gãsit imediat de lucru. „În þarã am lucrat laCombinatul Sidex Galaþi. Se stricase treaba urât detot, salariile mici ºi nesiguranþa locului de muncãm-au obligat sã mã gândesc la varianta plecãrii înstrãinãtate la muncã. Datoritã unor prieteni am ajuns la Torino prima datã, dar am avut ghinion pentru cãîn luna decembrie, fiind lunã friguroasã ºi de va -canþe, era foarte greu sã gãseºti de muncã. ªantiereînchise, doar ceva locuri de «badante» ca înlocuitorpe perioada de concedii”.

Scriitorul Dorel Schor ºi-a lansat noul sãu volum de aforisme la Editura Niram Art,Ma drid

Agenþia de presã Aºii români, 26 februarie,www.asiiromani.com

Vineri, 15 februarie 2013, a avut loc lansareavolumului de aforisme umoristice Costumul luiAdam – Ascuns dupã cuvinte, semnat de scriitorulisraelian de origine românã Dorel Schor ºi tradus înlimba spaniolã de Fabianni Belemuski, scriitor, tra -ducãtor, jurnalist ºi directorul revistei Niram Art.Prologul cãrþii a fost semnat de scriitorul HéctorMartínez Sanz, directorul revistei Ma drid en Marcoºi profesor de filosofie, prefaþa apar þi nân du-i scri i -torului Diego Vadillo López, profesor de literaturãspaniolã, iar postfaþa publicistului român MirceaIacoban. Lansarea Costumului lui Adam a avut loc în Espacio Niram din Ma drid ºi a fost organizatã deEditura Niram Art. Maestrul de ce remonie a fost

142 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

scriitorul Héctor Mar ti nez Sanz, iar printre invitaþiide seamã s-au numãrat traducãtorul Fabianni Bele -muski, directorul revistei Niram Art, scriitorul Die -go Vadillo López, galeristul An to nio Calderon deJesús ºi artistul plas tic Bogdan Ater.

Mariana Preda a cucerit Italia cu naiul /Ruxandra Drãgoescu

Ro ma nian Global News, 5 martie,www.rgnpress.ro

Mariana Preda va termina anul acesta liceul,la Târgoviºte, dar între timp a cucerit Italia cu noulsãu al bum Luna, înregistrat la Milano. Talentul ei adevenit cunoscut în Italia cu scurtmetrajul Doina, încare a interpretat personajul prin ci pal, o tânãrãtalentatã care cântã la nai. Citiþi un reportaj realizatde Ruxandra Drãgoescu pentru Gazeta Româneascãdin Italia. Mariana a studiat naiul, avându-l ca ma -estru, printre alþii, ºi pe Gheorghe Zamfir. Cu acestin stru ment a uimit sãli întregi din toatã lumea, câºti -gând numeroase concursuri naþionale ºi inter na þio -nale. Primul al bum, Luna, s-a nãscut dupã întâlnireaMarianei cu casa de discuri MAP, din Milano, „dupã un spectacol pe care l-am susþinut la Milano de ziuaRomâniei. Nu mã aºteptam sã aibã un asemeneasucces, dar se pare cã muzica pe care acest in stru -ment o pro duce a atins sufletele multor italieni, ceeace mã bucurã. Totul a decurs foarte repede, înre -gistrãrile au avut loc la doar douã sãptãmâni de laprima mea întâlnire cu ei ºi albumul a fost lansatdupã alte trei sãptãmâni.”

Salonul cãrþii de la Paris îºi va deschide în curând porþile / Magdalena Popa Buluc

Cotidianul, 7 martie, www.cotidianul.ro

„Salonul cãrþii” de la Paris se va desfãºuratimp de 4 zile le Porþile Ver sailles-ului, între 22 ºi 25 martie 2013. Invitatul de Onoare al celei de a 33-aediþii va fi România, iar Bar ce lona este oraºul in -vitat. Lista oficialã a invitaþilor „Salonului de laParis” cuprinde 27 de autori români, dintre care 12romancieri „descoperiþi” de editorii francezi, se lec -þie operatã în martie 2012 de Centrul Naþional alCãrþii din Franþa, cu consultarea Institutului Cul tural Român. Între ei se aflã eseiºti de anvergurã eu -ropeanã, autori de romane grafice, dramaturgi cu unton percutant ºi proaspãt, poeþi ºi romancieri cu oprivire ascuþitã îndreptatã asupra societãþii ro mâ -neºti. Pe aceastã listã figureazã scriitorii: GabrielaAdameºteanu, Radu Aldulescu, Savatie Baºtovoi,Mircea Cãrtãrescu, Petru Cimpoeºu, Florina Ilis,Dan Lungu, Nor man Manea, Marius Dan iel Po -pescu, Rãzvan Rãdulescu, Adina Rosetti, BogdanSuceavã, Lucian Dan Teodorovici, Dumitru Þe pe -neag, Eugen Uricaru ºi Varujan Vosganian (pro -zatori), Ana Blandiana ºi Doina Ioanid (poete),Nico leta Esinencu, Alina Nelega, Matei Viºniec(dramaturgi) Lucian Boia, Ga briel Liiceanu, AndreiOiºteanu, Andrei Pleºu (eseiºti), Ileana Surducan,Alex Tamba (autori de benzi desenate).

E un geniu al informaticii. Tânãrul român care a uimit o lumeîntreagã / Oana Ometa

Realitatea, 13 martie, www.realitatea.net

A câºtigat sute de premii ºi a reuºit sã im -presioneze pe toatã lumea. E autodidact ºi re cu -noaºte cã a aplicat la mai multe universitãþi dinStatele Unite ale Americii, dar nu ex clude po si -bilitatea de a rãmâne în þarã. Ionuþ Alexandru Bu -diºteanu este, la doar 18 ani, un geniu al in for -maticii. Tânãrul a vorbit în exclusivitate pentrurea litatea.net despre proiectele sale, dar ºi despreplanurile sale de viitor. Ionuþ Alexandru Budiºteanueste din Râmnicu Vâlcea ºi urmeazã cursurile laLiceul Tehnologic Oltchim. La doar 18 ani, tânãrulare în palmares sute de premii. Numai în ultimeledouã luni a participat la Tai wan In ter na tional Sci -ence Fair, unde s-a clasat al treilea ºi la IntelEco-Ukraine, unde a obþinut locul II. Tânãrul a pri -mit o bursã de 40.000 de dolari din partea IEEE,„cea mai mare asociaþie electronicã din lume”. Dupã finalizarea clasei a XII-a, Ionuþ ar putea studia laorice universitate din Statele Unite ale Americii.

Sãptãmânã româneascã la Colegiul Europei de la Bruges

Ro ma nian Global News, 18 martie,www.rgnpress.ro

Colegiul Europei din Bruges (Belgia) gãz -duieºte în perioada 18-23 martie o sãptãmânãromâneascã, organizatã de studenþii din România ºiRepublica Moldova ai instituþiei cu sprijinul ICRBruxelles ºi al misiunilor României ºi RepubliciiMoldova în Belgia, se aratã într-un comunicat depresã, preluat de Ro ma nian Global News. Colegiulva gãzdui conferinþe, proiecþii de filme, o expoziþiede carte, degustãri de produse tradiþionale, la caresunt aºteptaþi studenþi din 47 de þãri. Tradiþionalelesãptãmâni culturale naþionale contribuie la apro -fundarea dialogului intercultural ºi reliefeazã rolulocupat de culturã în cadrul relaþiilor internaþionale.Studenþii din România ºi din Republica Moldova aupregãtit o serie de evenimente care pun în valoarepatrimoniul cul tural comun. Conferinþele sunt axatepe teme de actualitate ale UE, având invitaþi ºi ofi -cialitãþi din cele douã þãri. Proiecþia de scurtmetrajedin Republica Moldova, programatã marþi, 19 mar -tie, reprezintã o iniþiativã singularã în Belgia.

Romanul Visãtoarele de Alexandra Ares,fi nal ist la Book of The Year Awards 2012

Agenþia de presã Aºii români, 26 martie,www.asiiromani.com

Scriitoarea americanã de origine românã Ale -xandra Ares a obþinut în luna martie o distincþie defi nal ist ºi o nominalizare la categoria „Ro mance” aPremiilor Book of The Year 2012, acordate de re -vista Fore Word Re views, pentru romanul Visã toa -rele. Este cel de-al treilea premiu literar câºtigat deAres în ultimii doi ani. În luna mai a acestui an vor fi

IUNIE 2013 143

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

anunþaþi câºtigãtorii fiecãrei categorii a PremiilorBook of The Year 2012. Visãtoarele, romanul dede but al Alexandrei Ares, a apãrut în anul 2008, laEditura Polirom, în traducerea Larisei Copãceanu,iar patru ani mai târziu, versiunea englezã a acestuia, Dream Junk ies, a fost publicatã la Ingenius Books,Smart Me dia New York, informeazã editura Polirom.

Lansarea Antologiei Starpress 2013 ºi a cãrþii Românii sunt deºtepþi, elevaþi ºi talentaþi

Agenþia de presã Aºii români, 29 martie,www.asiiromani.com

Duminicã, 24 martie 2013 la biserica „Sf.Ioan Botezãtorul” din Kitchener, dupã liturghia dedimineaþã a avut loc o micã manifestare închinatãcelei de-a 95 Aniversãri a Unirii Basarabiei cuPatria. Aceastã manifestare s-a petrecut în cadrul ce -naclului literar „Florica Bãþu-Ichim”. S-a accentuatrolul ºi importanþa Unirii Basarabiei cu Pat ria ºiparticularitãþile dezvoltãrii so cial- economice ºi cul -turale a ei în perioada interbelicã. Totodatã s-a men -þionat cã spiritul de unitate naþionalã al românilordin Republica Moldova a renãscut iar în Miºcarea de eliberare naþionalã din anii 1988-1991, creând noicondiþii pentru unificarea românilor din cele douãstate româneºti, ºi cã, necãutând la piedicile puseacestui proces de cãtre Rusia ºi aºa zisa Coloana acincea, carul s-a urnit din loc – procesul Reîntregiriia început!

Povestea Danei. Când a ajuns în SUA nu ºtia niciun cuvânt în englezã, acumare o cafenea în Boston / Ionuþ Fantaziu

Evenimentul zilei, 30 martie, www.evz.ro

Dana Preda, când a venit prima datã în StateleUnite, nu ºtia un cuvânt englezeºte, dar, dupã 13 ani, ea deþine unul dintre cele mai populare cof feeshop-uri din cartierul North End din Boston, de -numit Caffé Lil It aly, scrie într-un articol publicatsâmbãtã cotidianul Boston Globe. În pofida suc -cesului sãu cu cof fee shop-ul, mulþi sunt însã sur -prinºi când aflã cã românca lucreazã încã ºase zile pe sãptãmânã la Antico Forno, un res tau rant la care ea a început sã munceascã în urmã cu ani de zile, însperanþa cã într-o zi îºi va deschide propriul sãu lo -cal. Dana Preda a afirmat cã ec ono miseºte banipentru a o ajuta pe sora sa în vârstã de 17 ani, pe carespune cã n-a mai vãzut-o de un an, ca sã emigrezedin România în Statele Unite ale Americii.

Românul care a lucrat la robotul Cu ri os ity trimis de NASA pe Marte

Adevãrul, 3 aprilie, adevarul.ro

Inginerul Mihai Florian (29 de ani), din BaiaMare, este unul dintre românii care au ajuns sãlucreze pentru NASA ºi sã participe la realizarearobotului Cu ri os ity, trimis pe planeta Marte. Aven -tura vieþii bãimãreanului Mihai Florian a început în

urmã cu ºase ani, când a fost acceptat la cursurilemasterale ale Universitãþii „Cal i for nia In sti tute ofTech nol ogy“, în Statele Unite ale Americii. Astfel,inginerul a ajuns sã înveþe de la dascãli de prestigiuºi, datoritã rezultatelor sale, a fost invitat sã lucrezealãturi de profesorul sãu îndrumãtor pentru „Jet Pro -pul sion Lab o ra tory“ (JPL), instituþie care aparþinede NASA. De mai bine de trei ani, Mihai a pusumãrul la programarea celor mai importante pro -iecte din laboratorul în care lucreazã, majoritateaavând ca destinaþie NASA. „Mi-am început mas -teratul la «Cal i for nia In sti tute of Tech nol ogy» ºi,dupã aproximativ doi ani, l-am finalizat. Tot aicimi-am început ºi doctoratul, pe care urmeazã sã-lfinalizez pânã la sfârºitul acestui an. Încã din anuldoi, am intrat în JPL, unde-mi petrec nenumãrate ore pentru proiectarea programelor de verificare ºi su -pervizare a mai multor aparate.

Cel mai norocos român: A plecat lamuncã în Irlanda, dar a câºtigat marelepremiul la Loto / Alina Costache

România tv, 5 aprilie, www.rtv.net

Un român în vârstã de 48 de ani din Irlandaeste fericitul câºtigãtor al unui premiu de jumãtatede milion de euro, dupã ce a fost singurul care aghicit cele cinci numere norocoase, acestea fiinddate de naºtere ºi vârstele celor dragi. Bãrbatul spu -ne cã este bucuros cã a câºtigat, fiind un jucãtorînrãit al loteriei EuroMillions Plus. Tatã a doi copii,Mar tin Marinel, în vârstã de 48 de ani, a fost fericitul câºtigãtor al ultimei extrageri a loteriei Euro -Millions din Irlanda, câºtigând 500.000 de euro,potrivit The In de pend ent.

1.000 de cãrþi pentru românii din Transcarpatia

Ro ma nian Global News, 17 aprilie,www.rgnpress.ro

Elevii Colegiului Naþional „Gheorghe Lazãr”din Bucureºti au strâns peste 1.000 de cãrþi pentrubibliotecile ºcolilor româneºti din regiunea Trans -carpatia (Ucraina), în cadrul campaniei „O cartepentru suflet de român”, desfãºuratã în colaborarecu Clubul Maramureºenilor din dreapta Tisei, scrieTocpress, citat de Ro ma nian Global News. Pro iec -tul, de a cãrui bunã desfãºurare s-au ocupat eleviiclasei a XI-a B, coordonat ºi de profesoara Anca Ro -man, a fost lansat pentru a veni în sprijinul ºcolilordin localitãþile româneºti aflate în Maramureºul is -toric de peste Tisa, unde bibliotecile nu au suficientã carte româneascã sau, mai grav, încã mai au vol umeeditate în grafie chirilicã. Cam pania a fost lansatã pedata de 21 martie, în Sala de festivitãþi a ColegiuluiNaþional „Gheorghe Lazãr”, în prezenþa profesorilor ºi elevilor, care au asistat la o prezentare a situaþieiromânilor maramureºeni de dincolo de Tisa, in -clusiv a celor din Carpaþii Pãduroºi, cunoscuþi ºi ca„volohi”.

144 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Am primit la redacþie

Simona DUMUÞA

Nr. 3(36)/2012 ºi 4(37)/2012 ale revistei de culturã ºispiritualitate româneascã Floare de latinitate, editatã de ConsiliulNaþional al Minoritãþii Naþionale Române din Ser bia – Novi Sad, re -dac tor ºef Vasile Barbu. Numãrul 3 se deschide cititorilor cu un ar -gu ment: „Paginile revistei noastre sunt un Man i fest pentru pãstrareanaturaleþii Firii umane, a Limbii ºi Datinilor satului vechi, a Cre -dinþei strãmoºeºti, a tãriei Familiei Tra di þionale, a Cultului Eroilorneamului, a Bunului simþ, a Voiciunii… ºi un Pro test împotrivastricãrii omului ºi naturii Terrei, împotriva uitãrii valorilor umane,împotriva atotputerniciei banului, a falselor valori antinaþionale, amanipulãrii per verse pe toate cãile, împotriva urii ºi mîrºãviei, auitãrii de cele sfinte ºi veºnice, a Preabunului Tatã Ceresc!” Suntprezentate apoi activitãþile desfãºurate de C.N.M.N.R., FestivalulSatului Bãnãþean aflat la prima ediþie ºi Marele Fes ti val de Folclor

al Românilor din Voivodina. Prof. dr. Vasile Pistolea aduce în atenþie un im por tant edificiu pentru creºtini: Casa Sfintei Fecioare Maria de la Efes, despre Moþii din Banatul sârbesc scrie IoanCiama vicepreºedintele Societãþii „Avram Iancu”, iar un amplu ma te rial semnat Ionel Ciochin îieste dedicat inventatorului bãnãþean Traian Vuia. Mai semnalãm Þebea – sanctuarul românilor,Bucovina – note de drum ºi Sãcãlaz – Timp ºi istorie (semnal ed i to rial) semnate de Pavel P. Filip.O bunã parte din paginile publicaþiei sunt rezervate epigramei ºiepigramiºtilor. Din nr. 4 al revistei semnalãm un Interviu cu Dan ielPetrovici preºedintele C.N.M.N.R. de Teodora Smolean, In Me -moriam: Un pedagog de ºcoalã veche: Livia-Leana Ma rina, un ma -te rial despre Sfânta Tainã a Maslului semnat Ionuþ-Cosmin Drãghiciºi unul despre legãturile Sfântului Mitropolit Andrei ªaguna cuBanatul. O atenþie specialã este îndreptatã spre ultimul recensãmântºi spre informaþiile statistice referitoare la apartenenþa naþionalã:Recensãmântul populaþiei: Cu 5244 mai puþini români, Românii larecensãmânt ambele semnate de Valentin Mic. O întoarcere în timppropune dr. ing. Mihai Licurici prin materialul Ada-Kaleh – Þinut debasm cu un destin nedrept. Nelipsitã din paginile revistei, poezia vine sã întregeascã conþinutul variat al acesteia publicaþii cu nume atât defrumos: Floare de latinitate.

De la surâs la suspin (Aforisme) – Del sonreír al suspiro (Afo -rismos) – Dal sorriso al sospiro (Aforismi) – Du sourire au soupir(Aphorismes) – From the smile to the sigh (Aph o risms), EdituraSemne, Bucureºti, 2013, de Elis Râpeanu cu dedicaþia: „Revistei Fa -milia Românã, cu admiraþie pentru nivelul ei, cu preþuire faþã deredactori, în frunte cu domnul dr. Teodor Ardelean, aceste curcubee de gânduri.” Editatã în cinci lim bi: românã, spaniolã, italianã, francezã ºienglezã, cartea cuprinde „reflecþii de tot felul, incluzând, uneori, otentã esteticã sau moralã (...) ele izvorãsc din viaþa zilnicã, dar mai alesdin experienþa autorului, din ricoºeurile culturale ºi din ideile carecirculã în epocã (...) ele constituie un ecou al spiritului timpului nostruîn universul in te rior al autorului.” (Elis Râpeanu). Este cea de-a patracarte de aforisme a autoarei, iar o parte din acestea au apãrut ºi în

IUNIE 2013 145

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

Antologia dell’aforisma rome -no contemporaneo (Antologiaafo ris mului românesc con tem -poran), publicatã în Italia ºi încare se mai regãsesc nume im -portante ca: Valeriu Butulescu,Mircea Oprea, Ionuþ Caragea,Mi hai Iosif Pauliuc, Sorin Cerin,Nicolae Petrescu-Redi, TheodorCodreanu, Vasile Ponea, Cor -neliu Vadim Tu dor, Tu dor Va -siliu,Grigore Vieru º.a.

Duelul sutei de sonete, Editura Univers ªtiinþific, Bucureºti, 2012, de Mircea Trifu ºiGeorge Corbu, ediþie îngrijitã ºi prefaþã de dr. Elis Râpeanu ºi cu dedicaþia domniei sale pentrubiblioteca revistei noastre: „Din cele câteva exemplare primite, ofer revistei Fa milia Românã cu

care mã simt solidarã, acest volum al unui duel unicat nu numai înliteratura românã, care accentueazã individualitatea unei specii(subspecii) noi – sonetul epigramatic. Elis Râpeanu”. Volumul esteun omagiu adus lui Mircea Trifu, care anul acesta ar fi împlinit 90 deani ºi redã cel mai lung „rãzboi” literar dintre doi autori, carefolosind „arma ascuþitã a spiritului” au creat cele 101 sonete peparcursul câtorva luni în urmã cu mai bine de 40 de ani, dar care nu avãzut lu mina tiparului pânã acum în forma pe care o merita ºi pe care o are azi. Acest „rãzboi” „demonstreazã înzestrarea unor umoriºti de clasã, precum ºi statutul sonetului cu adevãrat epigramatic, care neatrage cu fiecare vers, prin idei, limbaj, figuri de stil surprinzãtoare,în care totul „se þine”, curge spre o concluzie” (Elis Râpeanu înprefaþã).

Despãrþirea de Eminescu?, Editura Tibiscus, Uzdin, 2012, autorAdrian Dinu Rachieru. În cartea structuratã pe ºase secþiuni: Un mit„expirat”, Despre „dualismul eminescian”, „Ocheanul” Ioanei ºi IdeeaEminescu, „Ca bala antieminescianã”, o ficþiune?, Despre o im posibilã„despãrþire” ºi Ad denda: Grigore Vieru – „fratele” lui Eminescu,autorul abordeazã o „temã sensibilã” problematica existenþei emi -nesciene în cultura românã ºi în ce fel prezintã Eminescu sau ar trebui sãprezinte interes azi pentru societatea contemporanã, fãcând astfel ºi otrecere în revistã a diverselor poziþii critice: „Admirat sau contestat,considerat un reper ax ial, intangibil sau, dimpotrivã, un scriitor alter -nativ, expirat, Eminescu trebuie citit din perspectivã holistã, îmbrãþiºând– deopotrivã – lirica ºi jurnalistica sa.” (A.D. Rachieru în Ar gu ment)

ªi nici n-aº mai putea..., volum de poezii apãrut la Editura„Viaþa arãdeanã”, Arad, 2012, autor Vasile Barbu – poet, pub li cist ºi ed i tor, re dac tor ºef al publicaþiilor Tibiscus ºi Floare de la tinitate,preºedinte al Societãþii Literar-Artistice Tibiscus din Uzdin ºi alUniunii Scriitorilor în Grai Bãnãþean, autor a zeci de cãrþi de poezie,publicisticã, antologii, laureat cu numeroase premii literare, dar maiales un activ reprezentant al comunitãþii româneºti din Ser bia.

Nr. 8 (au gust), 11-12(nov.-dec.)/2012 ºi 1-2(ian.-feb.)/2013ale revistei Tibiscus, publicaþie lunarã editatã de Societatea Literar-Artisticã „Tibiscus” din Uzdin (Banat, Ser bia), re dac tor ºef Vasile

146 IUNIE 2013

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

erÃ

NÂ

MO

R AILI

MA

F

Barbu. În paginile publicaþiei este oglinditã viaþa comunitãþii româneºti din Ser bia de lamanifestãrile culturale pânã la cele sport ive, dar nu lipsesc poezia, semnalãrile editoriale, ºidiversele informaþii de interes pentru comunitate. Din ultimul numãr: Protopopiatul OrtodoxRomân al Serbiei de rãsãrit are deja ºase slujitori ai altarului, Rezultatele recensãmântului 2011în Ser bia, În Ser bia s-a inventat o nouã limbã: „vlaha”, Pânã când vom fi în pat ria mamã –români din vitrinã?, Victorii ale oºtilor române conduse de ªtefan cel Mare, Fotoreporterhoinar etc.

Jurnal liber de observaþii, informaþii ºi comentarii - micãrevistã de criticã socialã, nr. 54, primãvara 2013, autor CorneliuFlorea (Can ada). În acest numãr: Festivalul bucuriei româneºti,Curentul: de la Pamfil ªeicaru la ªtefan Strãjeri, Olanda – Floriada2012, Pamflet: Cotidianul Adevãrul a deschis o dezbatere: „Cefacem cu România”, Pamflet: Generalul ºi râtanul, Mircea Cãr -tãrescu ºi frumoasele (lui) strãine, Un No bel pentru calul meu!,Pamflet: Universitatea s-a scremut ºi a ieºit un ºoricel, iar la fi nal orecenzie a cãrþii Marele ma nip u la tor ºi asasinarea lui Culianu, Ceau -ºescu, Iorga.

Buletin informativ Mihai Emi -nescu, nr. 33 – martie 2013, revistã de

informare, documentare ºi studii de filatelie, cartofilie, numismaticã,carte, imprimate ºi ex-librisuri cu tema „Mihai Eminescu”, ed i torAsociaþia Filateliºtilor din judeþul Botoºani – Gruparea co lec þio -narilor cu tema „Mihai Eminescu”. Prezentul numãr al Buletinuluiinformativ este unul aniversar, anul acesta se împlinesc 10 ani de laapariþie, prin urmare tematica este dedicatã cum era ºi firesc acestuieveniment: Gruparea colecþionarilor „Mihai Eminescu” Botoºani –10 ani de activitate, Jubileu la Botoºani, Un deceniu de evocareeminescianã, Gânduri la ceas aniversar, Iconografie eminescianã,dar sunt semnalate ºi Noi apariþii editoriale Eminescu la Botoºani ºiCernãuþi precum ºi editarea de cãtre Gruparea colecþionarilor a uneiin signe aniversare Eminescu.

IUNIE 2013 147

ÃN

ÂM

OR

AILIM

AF

in

ed

nitut

erp

ed ii

nâ

mor

urtn

ep

ãtsiv

er

CuprinsGHEZA VIDA – 100

Gheza Vida – o personalitate accentuatã prin care Neamul Românesc din Maramureº ºi-a vãzut Sufletul / Dr. Teodor ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3

Gheza Vida - Biobibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Un mare art ist, sculptorul Gheza Vida / Acad. Marius PORUMB . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10Vida Gheza – tradiþie ºi modernitate / Dr. Ioan MARCHIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Identitatea locului prin op era de artã / Prof. univ dr. Nicolae SUCIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14Art ist al locului ºi om al timpului sãu / Augustin COZMUÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15Vida Gheza – Centenar / Traian MOLDOVAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16Autohtonie ºi universalitate în creaþia unui autentic maramureºean / Prof. dr. Negoiþã LÃPTOIU . . . . . 18Vida Gheza / Prof. Petre DOBROTÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Crez pol i tic = ideal ar tis tic / Vasile GAFTONE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24O amintire cioplitã în suflet ca lemnul sub dalta lui Vida Gheza / Al. Flo rin ÞENE . . . . . . . . . . . . . . . . 25Vida Gheza – rapsod al lemnului / Pamfil BILÞIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27Redescoperirea lui Vida Gheza / Ofelia Mar ian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29Dãltuitorul Gheza Vida – un dãinuitor de sorginte maramureºeanã / Delia FLOREA . . . . . . . . . . . . . . . 30Centenar Gheza Vida, 28 februarie 2013, Baia Mare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36Vida Gheza, prin ochii contemporanilor... în eternitate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Vida Gheza, cuvinte care dau... eternitate gândurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

CUNUNA DE AUR A ROMÂNIEI

Portret în timp - Vlad Pohilã ºi Limba Românã / Tamara GORINCIOI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63Pe unde existã mãcar un singur român… / Maria TOACÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65Festivalul Re gional al Creaþiei Populare Româneºti din Transcarpatia / Anca GOJA . . . . . . . . . . . . . . . 68Mãiºorul din Biserica Albã / Florentin NÃSUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69ASTRA la raport / Radu ÞUÞUIANU, Octavian ZELINSKI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70Congresul Internaþional al Jurnaliºtilor Români - O ediþie reuºitã / Octavian SUCIU . . . . . . . . . . . . . . . 72

IN MEMORIAM

Elogiul blândeþei / Dr. Teodor ARDELEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74In memoriam: Ioana Dragotã / Gavril BABICIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75Lacrima nevãzutã / Tiberiu MORARU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76La întâlnirea cu eternitatea / Florian ROATIª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77O prietenie care mã onoreazã / Constantin GOMBOª . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

ROMÂNI ÎN LUME

„N-am sã mã miºc din turnul de veghe al Patriei mele” - interviu de Ion PETRESCU . . . . . . . . . . . . . . 80Herman Victorov – Din viaþa unui om oarecare / Elena BUICÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85Repere ale diasporei române: Linda Maria Baros / Antoaneta TURDA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88„Te iubesc, Doamne, ajutã neiubirii mele!” - II / Nina NEGRU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91Limba noastrã / Ioan NICOARÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94Bisericile Româneºti din Can ada / Ing. Aurel PANTEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

FILE DE ISTORIE

„Calabalâcul de la Bender” / George CRISTEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99Presa ºi scriitorii maghiari din perioada lui Avram Iancu / Ioan BÂTEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102Participarea comunitãþilor româneºti din SUA la serbãrile Unirii - 1929 / Dana Maria MÃRCUª . . . . 105

VALORI ROMÂNEªTI

O aniversare / Teresia BOLCHIª TÃTARU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109Lecturile verii: Mircea Eliade – Memorii / Mirel GIURGIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111Grigore Leºe, sacerdot de veghe la Lada de zestre a Neamului / Ovidiu SUCIU . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116O celebrã cântãreaþã, trei aniversãri semnificative / Vlad POHILÃ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118Copacii nu mor niciodatã – Tamara Buciuceanu-Botez / Magdalena ALBU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

VARIA

Gheorghe Traian Dascãl – simbol al voluntariatului Astrei contemporane / Prof. Ioan SENI . . . . . . . . 129Dr. Gheorghe Traian Dascãl – omul care înnobileazã Ardealul cu statui / Simona DUMUÞA . . . . . . . 132Prof. dr. Constantin Mãlinaº ºi Asociaþia Românã pentru Ex Li bris (I) / Ioan MICLÃU GEPIANUL . 134Is tan bul, oraºul de pe douã continente / Anca GOJA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136Aniversãri/Comemorãri culturale / Alina LEMNEAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139Revista presei: mass-me dia despre români / selecþie realizatã de Laviniu ARDELEAN . . . . . . . . . . . . 140Am primit la redacþie / Simona DUMUÞA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145

Responsabilitatea privind conþinutul articolelor aparþine autorilor.

148 IUNIE 2013