N U N T A D E L A

C UR TEA A N G L IE I

Ducele de Kent îşi îmbrăţişează logod­nica, P r i n c i p e s a

M a r i n a

rerechea princiara în automobil, înainte

de căsătorie

N U L VIII N o. 411D EC EM B R IE 1 9 3 4

M embrii coloniei al­baneze din Capitală, în frunte cu d. con­sul general Dogani, au sărbăto rit săp tă­mâna trecu tă , an i­versarea indepen­denţei Albaniei. Fo­tografia noastră îi rep rezin tă după ofi­cierea serviciu lu i divin.

Şcoala superioară de com erţ d in Capitală şi-a sărbăto rit săp­tăm âna trecu tă a 70-a an iversare . In fotografiile noastre vedem : faţada şcoa- lei superioare de co­m erţ şi pe d. d irec­to r Rădulescu ros- tindu-şi d iscursul de deschidere a festi­vităţii.

D. Louis Musy, fost preşed in te al con­federaţiei elveţiene, ne-a vizitat săp­tăm âna trecu tă , ţinând o conferinţă la F undaţia Dalles. Fotografia noastră îl rep rezin tă pe d. Louis Musy, ţinân- du-şi c o n fe r in ţa ; alăturat, asistenţa la sala Dalles.

REALITATEAI L U S T R A T Ă

D i r e c t o r ; N i C . C O N S T A N T I NA p a r e s ă p t ă m â n a l în 3 2 pagini mari, cu un supliment gratuit de 4 8 pagini. U n e x e m p l a r 10 L e i

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I :PE U N A N ........................ 4 0 0 LEI PE ŞAS E L U N I ........................ 2 0 0 „ PE TREI L U N I ........................1 0 0 „R E D A C Ţ I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A Bucureşti Str . CONST. M ILLE 5 - 7 - 9T E L E F O N 3 - 8 4 - 3 0Im p rim a tă Ia foto - rotugravurâ in aţ;>lirn:!e „Adeverul * S. V

No. 411 - R . | . _ Rag. 2

GRATISO R A I T Ă I N D O I P R I N L U M E A L A R G Ă !

Pare de necrezut şi totuşi este ceva real! Parisul, Veneţia, oricui. In cazul de fafâ însă toate cheltuelile sunt supor- Viena, Constantinopolul, Budapesta, vă aşteaptă. Desigur tate de CASA LEGRAIN care îşi serbează în curând ju­ca asemenea excursii sunt costisitoare şi nu la îndemâna bileul de 20 ani de existentă. Cu ocazia acestei serbări,

L E G R A IN organizează pentru cÎienfii săi, excursii în străinătate,excursii ®care par a fi din domeniul visurilor. In acest scop renumitele produse APA DE CO LO NIA

ROYALE AMBRÉE • GUIRLANDE DE FLEURS • FLEURS D'AVRIL

N A IA D A • TULIPE NOIRE • RUSSE şi noua creaţiune NIL VERT, etc.,

vor fi puse în vânzare într'un flacon special, artistic „de jubileu", cu capsulă de bake- lită, fără nici o majorare de pref. Ambalajul este deci absolut gratuit. FIECARE C UM ­PĂRĂTOR AL UNUI FLACON DE »/* LITRU „ORIGINAL LEGRAIN», AL EDIŢIEI JUBILIARE, VA GĂSI UN CUPO N DE PREMII. Acest cupon îi dă dreptul să participe la tragerea unică ce va avea loc în prezenta unor personalităţi marcante. La cumpărarea unui flacon de 1 2 litru sau de 1 lîtru cuponul poartă DOUĂ respectiv PATRU numere, ceiace mă­reşte corespunzător şansele Dvs. de câştig. Şi dacă norocul vă surâde, atunci faceţi un voiaj în lume, într'un compartiment confort bil de clasa doua, cu găzduire şi pensiune de pri­mul rang. Şl TOATE ACESTEA PENTRU DOUĂ PERSOANE Şl FĂRĂ SĂ VĂ COSTc UN BAN

Premiul I.- Budapesta - Viena - Paris - Veneţia (2 persoane, 14 zile)Premiul II: Budapesta - V iena ............................... (2 persoane, 8 zile)Premiul III: Constantinopole ............................... (2 persoane, 5 zile)

Câştigătorul premiului întâi are dreptul să’l rreschimbe într’un aranjament de mobilă confortabilă pentru 2 camere. Arară de acestea mai oferim 100 PREMII DE CONSOLARE, constând din câte zece produse originale LEGRAIN, într'un etui de lux, fiecare în va­loare minimă de Lei 600.— La aceste din urmă premii, participă şi cumpărătorii unui flacon jubiliar de apă de colonia chiar numai de 100 grame.

A P A D E C O L O N I A ’ţ«« _ _ ,

L E G R A I N ' ! Cine mai ezita oare? Cine lasă norocul din mână?. . .. . . . . . . I Cereţi la furnizorul Dvs. prospectul LEGRAINeste pura $i veritabilâ numaiin am- I _ r r

¡S» bolojul original LEGRAIN sigilat. 6* privitor la premiile de mai sus.

L e g r a ir v ////'//%

No. 411 - R. I. - Pag. 3

g V 7 / r # PUMNUL< s u m i germaneiCe! mai eftin adversar: Evreu!! — Cel mai sigur succes: Antisemitismul!

C A P . II.

Adolf H itler părăsind o în tru n ire a p a rtidu lu i său, * pe vrem ea când era în opoziţie.

U trebue să uităm că H itler la Viena a trăit numai între anii 1905-1912 şi a fost deci un tânăr între 16-22 ani. Nimic nu este prea limpede în mintea lui ; sentimentele oscilează contradictoriu, deşi au început să se grupeze în jurul axei unui tempera-

■ m ment viguros, aplecate spre exercitarea acestui tem­perament, pentru satisfacerea căruia renunţă bucu­

ros la orice alte bucurii o m e n e ş t i .La Viena, tânărul H itler nu preţu- eşte prea mult îmbrăcămintea luxoa­să — deşi cu toată sărăcia ¡sbuteşte să-şi dea o înfăţişare mai îngrijită, căci ţine la preţioasa lui persoană — ; nu preţueşte prea mult nici bucatele sau petrecerile mai sgomotoase. M ai mult decât oricare alt tânăr din Viena, el trebue să fi suferit cumplit în ziua în care a „decăzut" în braţele femeilor — el, care visa o viaţă de ascet şi dorise să fie preot. Dar asemenea aplecări erau greu de întreţinut în Viena valsului şi a Dunării visătoare. Cei cari l-au cunoscut pe A dolf H itler în vremea aceea şi-şî mai aduc aminte, povestesc într'adevăr de câteva relaţii întâmplătoare cu femeî,

fără alte semnificaţii, şi chiar cu o ,,artistă" franceză, care ar fi trăind şi azi la Paris şi pe care o pensie dela Berlin, destul de frumuşică ar îndemna-o să tacă. Mărturisiri asupra vieţii amoroase la 19 ani a unui ins oarecare —- fie el dictatorul Germaniei de mai târziu — n'ar dovedi nimic, în afară de amuzamentul scabros, de care cititorii ziarelor şi revistelor galante, simt uneori atât de mare nevoe ; faptul însă că la Berlin se crede şi azi atât de ne-

i > - ,\. a a lui Adolf H itler in O bersalzberof Ha­v a n a ) . '

cesară tăcerea unei actriţe de grădină de vară, de acum un sfert de veac, dovedeşte cat de mult preţueşte dic­tatorul Germaniei „puritatea" de moravuri — pe care tânărul din Viena ispititoare n'a putut-o păstra I — şi cât de adevărată trebue să fîe cealaltă întâmplare, povestită de un fost prieten, când tânărul Hitler. la o cafenea unde un camarad de masă încercase să ridice poalele chelnă­riţei.^ se indignează, îl insultă copios şi părăseşte pentru multă vreme tovărăşia. A nu bea vin sau bere, a nu con­suma carne, sunt obicinuite la caracterele care, pentru a justifica unele supreme cruzimi şi revoltătoare intoleranţe, se bizuie pe o „m oralitate" anume, creeaiă inconştient, pentru a nu da frâu liber unor instincte, mult mai tiranice. E aproape sigur că tânărul H itler a început dela Viena să se înarmeze pentru înfiorătoarele exclusi- visme de mai târziu, mul- ţumîndu-se cu alimentele sobre ale unei lăptării, cu lectura îndârjită a ziarelor unde se desbăteau marile probleme ale dominaţiei.H itler va numi cei şapte ani petrecuţi la Viena ,,cei mai trişti" ai vieţii. Mulţi au crezut — ca şi H itler când şi-a scris in 1923 cartea fundamentală a firiî lui „Lupta mea" — că a- ceastă „trîstete" fusese

.pricinuită de lupta amarnica pentru viaţă, de nevoia de a a munci din greu pentru pâine şi adăpost.. .Cine ar crede însă astfel — cu toată mărturisirea precisă a lui Hitler — ar însemna să se lase înşelat şi să nu înţeleagă nici­odată adevăratul caracter al fiului de vameş. Nu lupta grea pentru viafă au „întristat" acei şapte ani ai vieţii lui Hitler, luptă care l-a hrănit şi i-a aţâţat toate forţele de rezistenţă. Uzi­nele, fabricile, şantierele, uliţele Vienei erau pline de tineri de vârsta lui, cari-şi câştigau pâinea de fiece zi din greu şi aveau poate şi răspunderea unei fa ­milii sărace şi totuş ei cântau şi fluerau de dimineaţă până seara, valsul şi lied-ul la modă. Căci tinerii din vremea aceea erau împăcaţi în cugetul lor şi cu toate luptele*^ politice şi so­ciale aveau poate presimţirea că trăiau într'unul din imperiile cele mai bogate, în oraşul cel mai vesel şi mai fericit al lumii. Viena ! 1905- 1912! . . . Epoca şi locul au rămas legendare şi din strălucirea de atunci maî ajung până la noi, ca o consolare a zilelor tragice în care trăim şi care ne ameninţă, scenele şi muzica oferite de iluzia cine­matografică.In- marea, vesela, strălucita şi fericita Vienă, dela începutul acestui veac, trăia un suflet a- mărît, torturat şi chinuit: era Adolf H itler, care-şi simţia o menire supremă şi totuş lucra pe schelele unor zugravi şi zidari, care se sbătea între presupuneri şi bănueli, semidoct muncit a- marnic de o voinţă învârtindu- se în gol.

Mulţi tineri în împrejurări a- semănătoare s'au sinucis. Ce slăbiciune sau ce speranţă l-a ţinut pe tânărul descumpănit şi trist, în viaţă, zugrav de rând, apoi pictor începător, fără talent şî fără clienţi, pe­depsit să-şi desfacă singur marfa, şi însfârşit desenator de arhitectură, meserie cu care va fugi la München.. . Greu de răspuns. Asupra a- cestei întrebări hotărîtoare n'avem nici o mărturisire a niciunui contemporan, căci H itler trebue să fi fost foarte închis în el şi n'avem nici a- mintirile lui de la această răscruce a destinului.H itler nu s'a sinucis. Deşi Viena frivolă şi cosmopolită dela 1905 nu oferea năzuin­ţelor lui ascetice, tendinţelor lui inchizitoriale — toate a- cestea desigur, în embrion — niciun mijloc de satisfacere deplină şi (ceeace e mult

: g rav !) aproape nici o speranţă, tânărul a trăit până la 22 de anî, torturat de ne- siguranţe, elimînând pe'ncetul tot ce era contradictoriu firii lui esenţiale, când a trebuit să intre în armată.£ste greu de crezut că atunci când camarazii de lucru l-au ameninţat că-1 aruncă depe- schelă dacă nu se înscrie la sindicat sau dacă nu părăseşte serviciul, tânărul H itler să fi ajuns dintr'o dată la convin­gerea că teroarea socialistă, pusă în slujba unor idealuri „nesănătoase", „antipatrioti­ce", trebue distrusă cu altă teroare, „sănătoasă“, „patrio­tică". Astfel de idei, astfel de simţiminte, mărturisite mult mai târziu, la München, trădează prea mult pe omul

S us : Adolf H itler ca incul­pat în tr ’un proces de ca­lom nie p rin presă care i-a fost in ten ta t de căp itanu l Sten nes. Acesta fusese acu-

p rin gazeta lu i H itler ca spion.

H itler p ă răsin d l e g a ţ i a B runsw ickului, după ce a depus ju răm ân tu l de con­silie r al B runsw ickului. Acest post i-a dat in ace- laş tim p şi ce tăţen ia ger­m ană.

No. 411 - R. I. - Pag. 5

în deplină posesiune a mijloacelor lut electorale. . . E mai probabil că tânărul Hitler să fi suferit în adevăr în conştiinţa lui de această dualitate fatală de al cărei înţeles încă nu-şi da seama.In vremea aceea, partidul social democrat german, era sub con­ducerea lui Victor Adler şi împărtăşia toate idealurile Interna­ţionalei a Il-a, destul de romantice, ca să nu supere serios pe vreun adevărat om de stat. Tânărul H itler suferia, nu din pricina că muncitorimea germană din Austria cerea condiţii de muncă şi salarizare mai bune — de care el însuş, noul salariat avea atâta nevoie pentru propria lui educaţie — cât din pricina că această muncitorime naţională se întovărăşia cu toate celelalte naţionali­tăţi ale imperiului şi anula astfel năzuinţa cea mai adâncă, mai organică, a tânărului dela hotarul bavarez, creearea unei aristo­craţii, începând cu a naţionalităţii privilegiate, deasupra căreia să domine o voinţă şi mai exclusivă, şi mai privilegiată ! . . . (Re­petăm : năzuinţele unui adolescent de 19 ani şi nu idei limpezi!) Exista în Austria imperială un partid naţional german, pentru care tânărul se simţia mult mai atras, fără să fi ajuns însă la acea maturitate de convingere şi încredere, care să-l îndemne să se alăture hotărît. Acest mic partid şovin, reacţionar, era sub con­ducerea unui aristocrat, Georg von Schönerer, care dorea din toată inima alipirea Austriei de Germania, unde valorile medie­vale erau mult mai sigure şi mai bine apărate ! — dar care se slujia to t de metodele parlamentare, fatal insuficiente, şi care-l duceau tot în parlamentul unde votul majorităţii îl sdrobia to t­deauna. Mai târziu, H itler va povest' că vizitând odată Parlamen­tul din Viena a fost isbit de faptul întâmplător, dar atât de sem­nificativ, că acel car triumfal roman din culmea clădirii, era tras de cai înspre toate cele patru puncte cardinale: simbol al lup­telor interne din Austria şi al viitoarei ei desmembrări.Să fi avut într'adevăr tânărul care se simţia atât de înstrăinat la Viena, această intuiţie ? . . . N 'ar fi exclus. Comentariul lui însă era fals. Căci Austria urma să se prăbuşească, nu din pricina unei politici de patru puncte cardinale — cum credea H itler şi na­ţionaliştii — ci tocmai dimpotrivă, din pricina unei politici de hegemonie şi asuprire a naţionalităţilor din imperiu. Dacă şi poli­tica austriacă dela începutul veacului ar fi urmat cu adevărat in­dicaţia carului triumfal din culmea Parlamentului, istoria univer­sală ar fi avut alt curs, iar Viena, azi, alt destin.Dar precum am spus mai sus, luptele politice propriu zise, preocupau prea puţin pe Hitler, care — fapt semnificativ — nu s'a înscris, în vremea aceea, în nici un partid politic, nici în partidul ale cărui idei şi năzuinţi simţia că le împărtăşeşte mai mult. Acest fap t justifică pe deplin credinţa noastră în starea nebuloasă a firii tânărului Hitler, până la 1912, nebuloasă pe care H itler mai târ­ziu caută s'o ascundă şi asupra căreia n'a stăruit încă nimeni, cu toată însemnătatea ei.Una din contradicţiile cele mai dureroase trebue să fi alcătuit pentru H itler problema evreească. 5e cunoaşte antisemitismul lui intransigent, radical, purtarea lui neomenoasă, când a luat pu­terea, chiar faţă de evreii germani cari au luptat pe front, faţă de foştii lui camarazi de tranşee. Nu s'a sfiit să isgonească din Germania — în afară de mulţi oameni de finanţe, cari l-au a- jutat— artişti şi savanţi germani de origine evreească, şi cari aduseseră şi aduceau Germaniei servicii uriaşe. Au trebuit să fugă : un geniu al matematicii ca Einstein, un geniu al scenei ca Reinhardt, o actriţă ca Elisabeth Bergner, un geniu al literelor ca Döbling. C ei cari au crezut că antisemitismul lui H itler era doar o unealtă electorală, cea mai eftină, cea care asigură în massele populare ignorante şi flămânde un succes rapid şi sigur, s'au înşelat. Anti­semitismul lui Hitler s'a dovedit — dacă putem spune astfel — aproape organic. El n'a putut accepta în corpul Germaniei orga­nisme oricât de preţioase, de origine semită, precum ei însuş nu acceptă în trupul lui savoarea tutunului, deliciul fripturilor, opti­mismul şi voia bună a alcoolului, to fecundă a femeii. în­dată după înscăunarea în rangul suprem al Reich-ului, dictator pe viaţă, un reprezentant al unui stat străin a stat de vorbă cu Hitler vreme ceva mai îndelungată, şi asupra unor chestiuni care nu ţineau neapărat de politică. H itler arăta acelui ministru destulă încredere şi toată plăcerea unei asemenea conversaţii. Şi atunci ministrul a încercat să aducă discuţia — a încercat de două ori — asupra evreilor germani, maltrataţi, jefuiţi şi masacraţi în chip neomenos. Ministrul a voit să aducă oarecari dovezi de serviciile făcute Germaniei de evreii gdVmani, a voit să-i prezinte oarecari trăsături de caracter ale evreilor germani . . . H itler n'a voit să audă, n'a voit să ştie, n'a voit să vadă nimic. Pentru tolerarea evreilor germani — a evreilor cari au creat un idiom german, cari au dat cel mai mare număr de germani, în toate dome­niile de activitate — Hitler n'are nici urechi, nici ochi, nici minte şi nimeni n'ar isbuti să-l facă să recunoască drepturile lor. precum

nimeni n'ar isbuti să-l facă, bunăoară, să se însoare sau să fumeze. Cei cari în alte ţări, căci în Germania după victoria lui Hitler nu mai era cu putinţă, au adus argumente istorice, antropolo­gice, juridice, sau pur şi simplu umane, pentru a vădi monstruo­zitatea purtării lui H itler faţă de evrei, au fost şi mai puţin ra­ţionali decât e l : au lătrat ia stele.H itler n'are raţiune, ci un caracter, în slujba căruia tiranic şi ex­clusivist, a pus şi va pune toate argumentele pe care i le vor furniza raţiunile altora. Acum când e în puterea vârstei, nici o îndoială nu mai poate fi, e absolut sigur, că elementele funda­mentale ale caracterului lui călit pe front şi într'un deceniu de lupte politice violente, nu se vor mai schimba.Totuş H itler nu s'a născut antisemit — nimeni nu se naşte cu ură împotriva evreilor, cum se naşte cu păr bălai sau cu ochi căprii. Antisemitismul e o atitudine adoptată, din superstiţie sau interes, în diferite epoci ale vieţii, atitudine care poate fi părăsită sau reluată, după împrejurări. Nu vedem forţele care l-ar sili pe H it­ler să-şi schimbe atitudinea... dar nu putem anticipa. Uşurinţa cu care H itler a putut suprima o parte a populaţiei germane acu­zată că n'are sânge „arian", dovedeşte ce desarmaţi erau evreii, ca evrei în Germania, cât de mult se socoteau germani, dacă n'au luat niciodată nici o măsură preventivă de ocrotire împo­triva unei tiranii ca a lui Hitler, pe care n'o socoteau posibilă.., Pentru a adopta şi el această atitudine, tânărul H itler — măr­turiseşte însuş mai târziu — că a avut de dus o „aspră luptă inte­rioară". In afară de oarecare condiţiuni vestimentare şi de toaletă— cazuri rare — evreii din Austria nu se deosebeau de ceilalţi cetăţeni. Pentru tânărul naţionalist, ei aveau o superioritate faţă de celelalte seminţii negermane din imperiul habsburgic : nu cereau nici un fel de neatârnare politică sau teritorială şi cea mai mare dorinţă a lor era să fie socotiţi ca toţi ceilalţi cetăţeni austriac!. Incă o superioritate — căreia tânărul H itler îi datora atât de mult, el care nu învăţase mai nimic în provincie şi avea totul de învăţat singur în Viena cu şcolile ei pentru el închise — erau ziarele redactate de publicişti evrei, Neue Freie Presse, W iener Tageblatt, pe vremea aceea ziare de valoare mondială, ca azi Le Temps în Franţa, sau Corriere de la Sera în Italia. E sigur că tânărul Hitler, înainte de a fi luat o atitudine politică şi înainte de a fi ajuns la maturitatea de a-şi alege armele de luptă, trebue să fi fost atras cu multă putere de religiositatea sinceră, puternică, a multor evrei, precum şi de virtuţile lor de familie.„Aspra luptă interioară" de care vorbeşte H itler mult mai târziu, n'a dobândit formele violente care i-au dat trista celebritate de azi, niciodată în to t timpul şederii lui la Viena.Fără a destăinui adevăratul impuls care i-a silit să ia o atitudine, de la care atâtea alte impulsuri, adânc înrădăcinate în firea lui, în alte împrejurări l'ar fi îndepărtat, H itler crede că antisemitismul lui s'ar datora unui proces raţional şi cunoaşterii mai apropiate a evreilor. Adevărul e că pe evrei nu i-a prea cunoscut — nici pe religioşi nici pe atei — şî a luat atitudinea prea curând ca să mai aibe răgazul şi libertatea de a-i cunoaşte şi a-i folosi. Dar procesul raţional pe care-l invoacă spre a se justifica e atât de sărăcăcios şi neconvingător, încât ruşinează însăş raţiunea cea mai binevoitoare.De câteva ori m'am pus în starea de spirit a tânărului Hitler, în epoca lui dela Viena, când mărturiseşte că i-au căzut „zgaibele depe ochi", a văzut însfârşit adevărul şi „o lungă luptă inte­rioară a luat sfârşit". M'am ajutat şi de imaginea în adoles­cenţă a unui profesor de liceu, originar de prin părţile Ardealului, tip îndârjit, de o „moralitate" dusă până la manii multiple ; anti- alcoolic, antitabagist, vegetarian, antifeminist, burlac şi — evident — antisemit. In toate aceste experienţe n'am putut găsi urmă de raţiune şi efortul cel mai sincer, cel mai stăruitor de înţelegere mă duce pururea în beznele temperamentale, din orice parte a raţiunii aş încerca să intru.H itler spune că i s'au purificat luminile ochilor la Viena — de fap t la München unde a scris „Lupta mea", după ce toate „mo- ralităţile" lui fuseseră invertite în politică de stradă — băgând de seamă că evreii sunt mincinoşi. Aşa zisa desbinare între evreii sionişti şi evreii asimilişti ar fi numai o farsă pentru înşelarea creşti­nilor, evreii urmărind de fap t împilarea tuturor celorlalte popoare Tot atât de mincinoşi ar fi evreii când fac pe socialiştii: Ei nu sunt adversarii evreilor burghezi, cu care s'ar fi înţelegând într'ascuns ci urmăresc doar slăbirea bazelor societătii actuale, a cărei ierar hie este o rânduire dumnezeiască. Marx, întemeetorul socialismulu ştiinţific, şi familia Rotschild, creatoarea unui mare capital finan­ciar şi industrial în câteva ţări europene, ar fi — după H itler — aliaţii... Nu ştim, într'adevăr, ce raţiune ar primi această răstălmăcire a unor realităţi atât de izbitoare,Fiind vinovaţi de crime atât de uriaşe, evreii pot fi găsiţi, afirmă

Hitler, şi în crime mai mici. Astfel toate artele contemporane ar fi trenvjrând de o sensualitate, care s'arfi datorind evreilor Hitler ar fi băgat de seamă că toţi evreii sunt libidinoşi — ceeace contrazice efortul spre ascetism al seminţiilor într adevăr iuperioare. Marile ziare vieneze pe care tânărul H itler le citea cu atât folos, nu se sfiau să publice uneori nuvele galante şi chiar să recomande, în foiletoanele lor, literatura franceză pe care o socoteau ca sin­gurele autentice valori artistice, în ultimele decenii de» cultură. Necesitatea de a pune capăt unei lungi şi aspre lupte interioare, trebue să fi fost atât de arzătoare pentru sobrul Hitler, încât nu se sfieşte să denunţe una din cele mai ruşinoase iniţieri şi expe­rienţe pentru un tânăr de „moralitatea" lui : că evreii fac comerţ de femei şi deţin multe case de toleranţă din Viena !Tânărul H itler nu s'a întrebat însă, dacă evreii cu astfel de me­serii sunt mai vinovaţi decât concurenţa creştină şi deci interzi­când evreilor această „im oralitate", locul lor la Viena n ar i i fost ocupat numaidecât de către admirabilii proxeneţi de origrnă ariană I Căci prostituţia — se ştie — e universală...Trăia pe vremea aceea la Viena doctorul Lueger, un antisemit din convingere creştină, care, mulţumită însuşirilor lui politice a izbutit, cu toată împotrivirea serioasă a celor 200.000 de evrei din C a­pitala habsburgică, să se aleagă primar. Dar Lueger era pentru Hitler, un antisemit prea gingaş: el cerea evreilor vienezi un singur lucru, trecerea la religia creştină, ca să-i accepte în fami­lia austriacă.H itler este protagonistul unui antisemitism radical— fapt pe care l-a recunoscut nu la Viena, unde personalitatea doctorului Lueger l-a înrâurit profund, ci la Miinchen — pentrucă H itler are nevoie de o temelie solidă spre a cuceri puterea. O atitudine nesigură, o bază şubredă ca a lui Lueger, atat de şubredă, încât îngăduia o împăcare, cu întâii „adversari", nu intrau în mijloacele de acţiune ale viitorului dictator, dacă voia o biruinţă rapidă şi totală. Evreii tind dintotdeauna spre recunoaşterea unor valori univer­sale __ o moralitate universală, o monetă de valoare universală,o justiţie universală — chiar când se bucură de privilegii de na­ţiune sau de clasă. Privilegiile supreme cerute de temperamentul iui H itler nu îngădue nici un fel de universalism. Evreii nu rezistă, n'au rezistat niciodată în luptele de stradă brutale. Deaceea, poate, şi-au pierdut de câteva ori patria. H itler îşi alege astfel adversa­rul cel mai uşor de biruit, satisfacţia cea mai lesnicioasă, victoria cea mai sigură i Cine, voind să distrugă, n'a distrus pe^ evrei, de când sunt evrei pe lumea aceasta ?... Cum nu era să-i dis­trugă H itler, când s'au dovedit victorioşi adversari de o structură sufletească mult mai puţin viguroasă ?Germanilor, cumplit înfrânţi în 19 i 8, după ce vreme de o jumă­tate de veac păreau a fi statornicit în favoarea lor o adevărată

Inapoindu-se Io Hollywod d in tr o c ă lă to rie fă cu tă Dai ie ; e i te p rim ită în studio de co legele ei Jean H arlow . C on*tanee

B ennett şi G lo ria Swanson

hegemonie militară, H itler le oferea o biruinţă şi o hegemonie imediată, a căror valoare sufletească — dacă nu se putea una teritorială ! — era imensă, aproape indispensabilă.Instinctul, nu raţiunea, a dat lui H itler arma cea maj sigură şi mai lesnicioasă în cariera lui politică. La Viena se pregătea sufleteşte. Şi temperamentul lui era atât de vijelios, încât el şi arma lui au alcătuit o singură fiinţă, de nedespărţit. H itler ar trebui să fie recunoscător evreilor. Fără prezenţa şi însuşirile lor, nu ştim daca ar fi găsit vreodată o trambulină mai bună şi dacă s ar fi putut înfăţişa celor 65 de milioane de inşi gregari, ca un mântuitor... Dacă H itler are într'adevăr raţiune, la fiecare aniversare a bi- ruinţii lui ar trebui să se ducă într'ascuns, travestit, la templul dir Berlin si să sărute sulurile Legii lui Moise.

In numărul v iito r: întâia dezertare.F. ADERCA

acuhta Uect m ▼ c / *C ând afară viscoleşte, dacă plouă sau ninge, alunei pielea necesită o deosebită îngrijire. Protejaţi deaceea in fiecare seară obrazul şi mâinile cu Crem a N ivea. Această Crem ă (ace pielea fină şi catifelată, deve­nind in acelaş timp rezistentă, încât nici v-emea aspră nu o influenţează in rău.

Crem a N ivea pătrunde profund in piele,^deoarece

conţine "Eucerita" substanfă care nu lasă luciu unsuros; ea este crema indicată pentru zi şi noapte.

Crem a N ivea: in cutii Lei 16. 7 2 .“ în tuburi Lei 30 . 4 5 .—

B eiersdorl & C o . S . A . R .f B raşov

No. 411 — R. I. — Pag. 7

VineriIn numele boului de ma! sus muncesc de zor 500 de fete, în această sală spaţioasă.In miile de cutii înşirate pe mese şi sub me­se se ascunde o vastă escrocherie americană. Misiunea funcţionarelor este să controleze cu cât a fost furat fiecare abonat, de către societatea de telefoane din Statul american Illinois.Acolo e introdus sistemul de plată pentru fie ­care convorbire. „Illinois Telephone Corn-pany C h ic a g o " a tras din condei şi a încăr­cat pe abonaţii săi cu suma rotundă de două miliarde de lei.Abonaţii au plătit, căci direcţia are puterea magică de-a închide gura cetăţenilor.Când s’au trezit că plătesc şi pentru tăcerea lor, au dat în judecată societatea. Procesul a durat şease ani. Societatea a fost condarr» natăsă restitue fiecărui abonat ceeace i-a luat pe nedrept. Pentru a stabili cu ce sumă a

de F. DIMA

fost jefuit fiecare abonat în parte, s'au an­gajat 500 de fete.Dar victorii de astea nu se întâmplă de cât foarte r a r ; de obicei etaurul de aur mult mai puternic...

JoiMitocanii din Lipsea s'au încolonat, cu trompete şi tobe în frunte, pentru a dărâma, prin inter­mediul strategic al sunetelor stridente, zidurile lerihonului.De fapt avem de-aface cu o demonstraţie muzi­cală, împotriva viţelului de aur. Sgomotul orga­nizat al Germaniei hitleriste crede că, pe această cale, se pot rezolva problemele sociale.C e s'a întâmplat ?Din cauză că Fiihrerul îi sminteşte cu alarma de răsboi, germanii — adică germanii înstăriţi — au început să se aprovizioneze cu alimente şi obiecte de prima necesitate, ca pe timp de răsboi. Mărfurile au început să dispară ; viata s'a scumpit.L-au dibuit pe un oarecare director O t to

M iercuriStăpânul de alături nu e un viţel de aur. E un taur de piatră, de dimensiuni uriaşe. Pare însă că încarnează aceeaş idee : pofta sfântă de aur. Monumentul se află la M yso re , în India. A fost cioplit în piscul de granit al unui munte, la poalele căruia se aşterne oraşul Indus. Când negustorii din vale ridică capul spre cer, ochii lor se opresc, pentru a contempla imagina boului evocator de belşug şi de putere. De aceeai-au împodobit gâtul şi crupa cu golo­gani, iar grumazul cu clopote. Clopotul e sim­bolul primitiv al reclamei, care este, după cum se ştie, sufletul comerţului.Cu un veac în urmă i se mai aduceau acestui rumegător impozant jertfe omeneşti. Fireşte că dervişii, cari îl păzesc până’n ziua de azi, nu-şi pierd timpul de geaba.Mistica aurului a fost în toate timpurile o afa­cere rodnică.

I

e zi de odihnă, de linişte, de pace. Aş vrea să dezertez din coşmarul european. Aş vrea să fug departe, unde nu se aud trompete şi discursuri. Aş vrea să vă invit şi pe dv. în- tr'un crâng exotic, fără miros de benzină, fără claxoane, fără păsări răpitoare ; unde lă­comia nu şi-a ridicat monumente din metal şi piatră ; unde cântăreţii înaripaţi nu se spe­rie de apropierea omului şi nu-şi întrerup ciri­pitul.De aceea vă prezint, pe o linguriţă de ca­fea, o familie de [păsărele : o cloşcă cu puii ei. E un cuib de colibri. Linguriţa de argint e o locuinţă prea încăpătoare, pentru acest neam pacific.

LuniVă rog să mă scuzaţi c'am îndrăznit să fug pentru o clipă din cotidian. Să revenim. Luni reîncepe lucrul. Să ne ocupăm de chestii mai serioase.Am vorbit de pasărea cea mai mică, de-o creatură infimă, lipsită de cele mai elementare sentimente imperialiste.Să vorbim de pasărea cea mai mare, desti­nată să cucerească înălţimile cerului şi întin­derile pământului.

Marti■

Nu trebue să regretăm prea mult că maşinile n'au inimă. Motorul este un aparat mai puţin fragil şi mult mai folositor. Nu e capricios şi nu e dificil. Şi mai cu seamă se p'oate construi în serie, ceeace e foarte important, fiindcă trăim în epoca nivelării.Statul — şi ce e maî presus decâtStatul ? — nu are nevoie de indivizi mofturoşi, ci de maşini, cu conducere automată, dela distanţă, pe care le îndrumezi, apăsând pe un buton.Alături, imagina unor avioane, cu pilot auto­mat. Se pot bate între ele, fără intervenţia aviatorilor. Ideal fUn răsboi motorizat până la capăt, se poate deci dispensa de soldaţi. Minunat. Plătim ma­şinile pe care le stricăm, ca să putem construi altele noui, dar cel puţin scăpămde contri­buţia sângelui.. . .

F. Dima

L ippo ld , care şi-a cumpărat 300 de pachete de praf de săpun şi câteva duzini de cutii de conserve. împotriva acestui Lippold cântă ma­halaua ; el e vinovat că H it le r se pregăteşte de răsboi şi că a început să dispară până şi praful de săpun...

SâmbâtdAfară de cântare se mai face şi multă ora­torie in Imperiul No. 3. De când s'a introdus fetişul microfonului, a apărut o nouă tagmă de dervişi urlători.Aceşti dervişi fixează cutia aparatului de ra­dio şi urlă, ca păzitorii turmelor de oi la lună. Germanul urlător de pe fotografia noastră e şeful propagandei frontului german, din ţi­nutul Sarre.C e vrea ?Vrea să înduplece pe taurul internaţional, ca să-i de-a îndărăt minele de cărbuni şi uzi­nele, care valorează cât un munte de aur. Flăcăii de lângă el stau drepţi şi muţi, ca nişte lumânări aprinse, în cinstea fetişului.

Duminica

lată scheletul de fer al lui ,,L Z 129", cea mai uriaşă navă aeriană, ce se construeşte în momentul de faţă în şantierele germane, din F ried rich sh a fen .C e e un colibri faţă de împăratul zepelinurilor ? Un punct. A tâ t IDar acest punct are o inimă, mai mică decât un punct; pe când zepelinul are tot ce vreţi, numai punctul îi lipseşte.. .

A _ _mocraţîi se aşteptau, în cazul ce! mai favorabil, să nu piardă prea mult din terenul cucerit ; pre­vederile cele mai optimiste scontau o pierdere de douăzeci de locuri, în favoarea republicanilor.

Mistica Roosevelt apare mai puternică însă, decât credeau chiar cei mai entuziaşti adepţi ai ei, în urma victoriei obţinute de pre­şedinte cu prilejul ultimelor alegeri. Secretul acestui succes se va desprinde din rândurile de mai jos, care zugrăvesc situaţia actuală din Statele Unite.„Cazul Roosevelt" ni se părea din ce în ce mai enigmatic, nouă Europenilor. Citim în fiecare zi criticile acerbe ce se ridică în America, împotriva măsurilor luate de preşedintele Statelor Unite, aflăm zilnic de noile eşecuri ale sistemului Roosevelt şi de certi­tudinea falimentului său, ca şi de consecinţele înspăimântătoare pe care le-a provocat acest sistem întregii economii mondiale. Pe de altă parte, este evident că popularitatea lui Roosevelt în America, fără să fie scăzută cu nimic, este dimpotrivă din zi în zi maî mare. In vreme ce predecesorul lui Roosevelt, preşedin­tele Hoover, suferia un an şi jumătate după venirea sa la pu­tere, o scădere importantă la alegerile parlamentului, partidul lui Roosevelt a eşit victorios, cu o majoritate puternică, în alegerile care-au avut loc în Noembrie. Cu alte cuvinte, trâmbiţatele insuccese ale lui Roosevelt nu sunt atât de grave cum se crede şi cum se spune. Pentru a explica această contrazicere aparentă, trebue să luăm în consi­deraţie doi factori : în primul rând faptul că Roosevelt, in momentul culminant al crizei, din primăvara anului 1933, a fost investit cu puteri dictatoriale, într'un chip cât se poate de democratic. Este evident că regimul din Statele Unite este un regim de dictatură. In ceeace pri­veşte însă factorul moral şi în special libertatea presei,Statele Unite n'au nimic comun cu ţările europene, su­puse dictaturii. S'ar putea spune chiar că în America opoziţia împotriva şefului de stat şi a guvernului are po­sibilitatea — de care se şi foloseşte în mare măsură — să se exprime în termeni mult mai violenţi, decât în anu­mite democraţii europene, cum ar fi bunăoară in Anglia, sau în ţările Scandinave. Nu acesta este însă elementul cel mai caracteristic.Dacă vrem să ne facem o idee precisă asupra atmosferei politice din Statele Unite, un alt factor prezintă o im­portanţă mult mai mare. Europa vede în general eveni­mentele din America, în oglinda New-York-ului. Ceeace se spune la New-York, ceeace scriu marile cotidiane ale acestui oraş — slujeşte drept bază opiniei mondiale asupra Statelor Unite. Aceasta a constituit întotdeauna, şi mai constitue încă şi astăzi, o profundă eroare. Un american spunea odată la Washington : „Când sunteţi la New- York, vă a fla ţi abea pe puntea vasului". Este mult mai greşit să identifici New-York-ul cu America, decât Parisul cu Franţa, sau Londra cu Anglia. Este cert că în alegeri, New-York-ul se pronunţă totdeauna cu demo­craţia, deci cu partidul lui Roosevelt. New-yorkezii sunt

însă nişte democraţi cu totul speciali. Democraţia lor este mar­cată de urmele Wall-Street-ului. de bănci şi de bursă. Interesele economice se identifică in mare parte cu interesele acelui „big business" al potentaţilor trusturilor şi al fabricanţilor de milioane. Ei reprezintă deci atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere politic, gruparea căreia Roosevelt i-a declarat răsboi. Nu trebue să surprindă pe nimeni deci, că aceştia combat cu îndârjire, prin mijloace directe sau indirecte experienţele lui Roosevelt. Washington şi W all Street se găsesc astăzi la antipozi. Pentru a cântări deci succesul sau insuccesul sistemului Roosevelt, se cuvine să îndepărtăm oglinda New-York-ului şi să facem un axamen direct al situaţiei. C e voia Roosevelt ? Intenţia lui nu a fost — aşa cum pretind adversarii — să socializeze America, să facă din Statele Unite o nouă Uniune sovietică. El a vrut să ri­dice preţurile produselor agricole, prin îmbunătăţirea situaţiei fer­mierilor şi să creeze prin aceasta un punct de plecare, pentru o renaştere economică generală. A vrut să micşoreze puterea ma­rilor industriaşi, să întărească situaţia socială a lucrătorilor şi să scadă numărul şomeurilor, graţie unei repartiţii mai bune a posi­bilităţilor de muncă, lată principalele puncte ale programului său economic, social şi politic. Pe scurt, a vrut să stabilească un nou

BUGETUL SAPTAMANAL AL GUVERNULUI ROOSEVELT :

încasările to tale, intrec cu 82 milioane de dolari, cheltuielile ordinare.Din pricina cheltuielilor de refacere insă, defieitul se ridică la 47% din buget.

AAA = îngrijirea ag ricu ltu rii; — CCC = credit pentru m ateriile prime ; — FCA = credit pentru producfiunea agricolă ; — FDI = asigurare pentru bănci; — FLD = credit funciar; — NRA = re fa ­cerea industrială ; — PWA = lucrări publice extra­ordinare — RFC = Refacerea financiară ; — TVA = întreprinderea e lec tric ită ţii statului.

No 411 — R. I. Pag. 10

echilibru, între oraş şi fără de o parte, şi între pa+roni şi lucră­tori pe de altă parte. Roosevelt a devalorizat dolarul pentru a veni în ajutorul fermierilor. Şi se cuvine sa însemnăm cu acest prilej că această devalorizare a fost consfinţită oficial, într'un simplu paragraf al unei legi pentru ajutorarea agricul­turii. Această experienţă a lui Roosevelt. a întrecut toate spe­r a te le lui. Cele două principale produse agricole ale_ Statelor Unite, grâul şi bumbacul, au cunoscut, imediat după depre­cierea dolarului, o urcare puternică şi chiar în raport cu eta­lonul aur, n'au căzut niciodată atât de jos, cum erau înainte de experienţa Roosevelt. In dolari hârtie, cursul grâului şi aj bumbacului sa dublat şi chiar s’a triplat, dela ultima perioada a guvernării Hoover şi, abstracţie făcând de fluctuafiunile nor­male, se menţine la acest nivel.Totalul veniturilor fermierilor a crescut în 1933 la 3,3 dolari, faţă de 2,1 miliarde în 1932. Această creştere de 55% a fost realizată în momentul când dolarul nu era încă depre­ciat încă cu un sfert şi când preţurile produselor industriale nu suferiseră încă această depreciere. Era deci pentru cultiva­tori un beneficiu net, primul an bun, nu numai de la începutul crizei generale, ci chiar deta 1926. Anul 1934, din cauza unei secete grozave şi deci a unei reoolte proaste, n‘a justificat speranţele agriculturii. Dar chiar în acest an, cultivatorii şi-au

Sftuâf/d e conomică în l / .S.A.f>roo/vcfte, m ij/ocic p e

S & rs /fu l v e r ii

1932170.000

Ai A C I A I /

s J L p tsm â n ă ,

Sfârşitul' yeni

^ a u to m o b i l

ÎNimiirmC i f r e d e â f a c g r ^ a l e m a r t / o r j r J â g a z m e .

at o parte |ub regimul lui ¡entru fermieri ¡ferite forme,

ierican nu se ncilor de cre-

din nou îm- a preluat în ¡rioare. Acest

jit prea mult, evidente. In

leni că popu- de milioane

de Roosevelt. industria, nu

F a 1 / m e n t e. No. 411

Roosevelt. p reşed in te le S Unite.

putut vinde grâul la un preţ relativ ridicat,, iar totalul rilor lor nu este inferior celui din anul precedent, aec măsură foarte mică.Dealtminteri, urcarea preţurilor nu constituie^ din progresele realizate de economii agricola Roosevelt. Tot atât de mare im po|anţă *u creditele, pe care guvernul le-a a< ordat sub Deşi există încă lichidările judiciare, ţăranul a mai prăpădeşte sub povara datoriilor. Crabul dit agricol nu se mai repetă. Fermierul primeş prumuturile necesare exploatării sale, iar statui mare parte asupra sa, garanţia datoriilor a sistem ascunde poate pericole, când este dar pentru moment, fermierul a ras beneficii asemenea condiţiuni, nu trebue să surprindă pe laţiunea agricolă a Statelor Unite, adică trei» de suflete, este astăzi plină de recuRoştimfă fa Partea din programul lui Roosevelt care pnveşî se poate lăuda cu rezultate to t atât de fericite, din punct de vedere pur economic, ca cea care priveşte agricultura. Fără îndoială că şi industria a fost stimulată de deprecierea dola­rului şi renaşterea industriilor americane de expBrt s'a menţi­nut până azi. Pe piaţa internă totuj, progresul ou a fost atât de rapid cum se nădăjduia.Dificultăţile în faţa cărora s’a găsit Roosevelt, în ultma vreme, proveniau numai de la organi^f»®. Decis să lupte eficace îm­potriva puternicilor conducătoi velt a decretat, în 1933, o trie i naţionale" şi a creeatin fruntea ei, a plasat pe ene • • -Această instituţie a fost dela început mai mult socialo-poht.ca, decât economico-politică. Ea a fost chemată să uniformizeze condiţiunile de lucru ale diferitelor ramuri industriale, si, fixeze zilele de lucru şi salariile minimale, în scop de-a reduce pe cât posibil numărul şomeurilor şi de-a asigura, chiar cu un nu­măr redus de ore de lucru, o existenţă convenabilă.Marea industrie s'a opus din răsputeri la reformă. Nu pentru c'ar fi găsit prea ridicate salariile impuse de generalul John­son. Pentru ea, era vorba da un principiu. Până la reforma, patronii erau în America, stăpâni incontestabili, în întreprinde­rile lor. Şi iată că o instituţie de stat, le dădea ordine I Acea­sta se opunea concepţiei lor de libertate economică. La înce­put îl stigmatizau pe Roosevelt ca pe un socialist-sovietic în focat. Dacă nu-l socotiau încă un Lenin deplin, îl considerau cel puţin ca pe un Kerensky, care deschide bolşevismului por ţile Americîi.Astăzi, după un an şi jumătate de activitate a N . R. A.-ului, dacă examinăm rezultatele obţinute, nu putem — cu cea mai mare bunăvoinţă, să descoperim tendinţele unei economii socia­liste. Intenţiunile economico-politice ale N . R. A.-ului se orien­tează înspre corporativismul european.Acolo unde N. R. A . a produs o veritabilă schimbare în Am e­rica, este domeniul politicii sociale. Cele câteva sute de co­duri industriale impuse de generalul Johnson aproape tuturor branşelor industriale, constitue baza unei legislaţii de lucruamerican uniform. _ _Această uniformizare a pus însă o problemă nouă. Când se

ai industriei americane, Roose pentru refacerea indus- i instituţie, faimoasa N . R. A.

licui general Hugh J. Johison.

- R. I. - Pa9 11

închee contracte colective între patroni ţi lucrători, nu ajunge ca numai patronii să fie organizaţi. Lucrătorii trebue să posede şi ei o organizaţie oficial recunoscută. La această reformă se opune însă până acum o bună parte a marei industrii americane. Pentru a înţelege această stare de lucruri, este bine să cunoaştem ati­tudinea adoptată de America în trecut şt astăzi încă faţă de acest soi de organizaţii. Henry Ford refuză să angajeze lucrători, cari aderă la sindicat. In Anglia, sindicatele sunt recunoscute de două generaţii ; în ţările industriale depe continent, sindicatele joacă de un secol un rol important în viaţa economică. In Am e­rica mai se bate lumea în jurul acestor idei.In această luptă atavică, atitudinea lui Roosevelt este netă : el trece de partea lucrătorilor. El vrea să introducă în America dreptul de coaliţie al lucrătorilor şi să reformeze legislaţia so­cială, după modelul european.In timpul anilor de prosperitate, lucrătorii americani nu puneau prea mare preţ pe aceste chestiuni. Astăzi, ei înţeleg importanţa acestor măsuri de protecţie şi sunt recunoscători lui Roosevelt că luptă în favoarea lor.Desigur Roosevelt n'a înlăturat radical criza, dar graţie creşterii producţiunii, graţie lucrărilor publice, graţie unei mai bune divi­ziuni a muncii existente, numărul şomerilor a scăzut dela 13 mi­lioane la 10 milioane, iar aceste 10 milioane fără de lucru, nu sunt reduşi ca în timpul lui Hoover, la situaţia de oameni cari trăesc din mila altora. Pe aceste rezultate reale, şi nu pe discur­suri de efect, se întemeiază astăzi popularitatea de care se bu­cură Roosevelt, în rândul marei masse a poporului american. Om politic încercat, el nu ţine numaidecât la succesul sută la sută, ştiind să facă adversarilor săi unele concesii. In linii mari însă — şi recenta reorganizare a N.R.A.-ului după demisia lui Johnson este o dovadă strălucită — el îşi urmăreşte neclintit scopul. Şi iată dece, fără să fie socialist, Roosevelt este preşedintele lucră­torilor şi al ţăranilor.

R. L.

ROOSEVELT DESCHIDE LUPTA ÎMPOTRIVA TUBERCULOZEI

Preşedintele Roosevelt a p rim it de curând pe d-nul F rancis B. T rudeau fiul p ioneru lu i lup tei îm potriva tuberculozei în Statele U nite. îm preună cu acesta a venit şi o soră de carita te care i-a p red a t p reşed in telu i „casa roşie“ sim bolul chetelor şi p lacatelor de propagandă care se fac în Am erica pen tru în lă tu rarea tuberculozei.

Farmec şi graţie !M «1 mult dec&t perfecţiune» trăsătu­rilor contează frumuseţea tenului Un len sănătos ţi htne îngrijit exprimă ti­neret« vi vioiciune. E deci păcat să se întrebuinţeze pentru o epidermă tină 91 fragedă o pudră inferioară, care atacă fi aspreşte pieleaPUDRA D'ARGV este fabricată din ce­le mai pure ţi higienice matenl a cărei calitate este unanim recunoscută. Fur­nizorul Dv. vă va satisface oferindu-vă, » cutie originală cu

POUDRE

Sim patica vedetă Lulu S a v u a ob ţinu t şi de data aceasta un succes s tră lu c it în rev ista T u ­n a s e a r e c u v â n tu l " .

O idilă ia c la ia de f i i .

STUDENŢII - ŢARANI Al AMERICII

N um ai în C alifornia sunt mai b ine de 600 fii de săteni care vizi­tează şcolile superioare de p regătire pen tru ferm ieri. In fo­tografia noastră vedem un grup de săteni studenţi, v izitând g răd ina zoologică d in Los Angeles şi p rim ind explicaţii.

D ’a BC yruperb purfu-

fumate cu Tovtet Ier Fleurt, Taifun ti Cher Amour. Obeervati ea fieca­re cutie tă poarte temnătura origina­ra D'ARGY.

No. 411 — R.l ţ — Pag. 12

r T R E N U L R A C H E T A

Mai f rumos ca in t o t i a n i i

■

O perfecţiune din punct de vedere t e c h n i c şi

redacţional

0 ADEVĂRATĂ MINUNE VA FIN U M Ă R U L ' S P E C I A L

DE C R Ă C IU Nal revistei :

I’e parcursu l New-York—Los Angeles a fost lansat de cu rând un tren rachetă care p a r­curge d istan ţa New-York—Los Angeles în r>~ de ore cu o m edie o rara de 180 km. Fotografia noastră rep rezin tă trenul rachetă la sosire la New-York.

i» REALITATEA

2 .

ILUSTRATA"Acest număr va cuprinde :

I. Revista într'un număr sporit de pagini cu cele mai minunate a r ­ticole şi reportag ii şi cu cele mai frumoase ilustraţiuni t ip ă r ite în culori la heliogravurâ.

Suplim entul' g ra tu it de 24 pagini fo rm at mare cu s c h i ţ e şi reportag ii de s e n ­zaţie.

3. ALMANAHUL REALI­TATEA ILUSTRATĂ. O adevărată enciclo­pedie. Acest număr va apare într'un t ira j e x c e p ţ i o n a l de

80.000 exemplareşi se va v i n d e în to a tă ta ra numai cu

20 LEI —Reţineţi de pe acurr la chioşcul d-voastră numărul de Crăciun al minunatei reviste „ R E A L I T A T E A I L U S T R A T Ă "

T O R T U R ID I G E S T I V E

D acă sun te ţi to r tu ra t de stom acul dv., d u p ă m asa, su ferin ţele p o t fi provo­c a te d e un exces d e a c id ita te . A cea­stă s ta re d e ac id ita te an trenează iri­ta re a m ucoaselor d e lica te ale stom a­cului şi d u re rea spo reşte la fiecare m asă. Pentru a neutraliza a c id ita te a o sa re alcalină ca M agnesia Bisurata va d a ce le mai bune rezu ltate . A cest an- tiac id es te inofensiv şi o jum ăta te lin­g u riţă lua tă în puţină apă im ediat du p ă m asă, va face să d isp a ră arsu­rile, acrelile , apăsările , gazele, ind iges­tiile şi orice a ltă jenă d igestivă . M agnesia Bisurata se g ăseşte d e vân­zare la to a te farm aciile şi drogueriile la p reţu l de lei 75, sau in fo rm at m are econom ic. U i 110.

No. 4M — R. 1 . — Pag. 13

Nunta principesei M arina a G reciei cu principele G eorge al Angliei, a p rile ju it la Londra m anifes­ta ţ i i g rand ioase. C ap ita la M arei Britanii a îm bră­c a t haine de s ă rb ă to a re şi a t r ă i t o zi de ad e­v ă ra t basm.

Din cele mai în d e p ă r ta te coifuri ale imperiului b ritan ic »‘au prim it te leg ram e de fe lic i ta re pentru noua pereche p rinc ia ră . La Sidney ca ţi la Wel- lington, la C apetow n ca ţi la S ingapore, nenum ă­ra ţ i aud ito ri au a sc u lta t la rad io desfăşu rarea cerem oniei de la b ise rica W estm inster,

F o tografiile pe c a re ni le-au trim es rep o rte rii no ţtri fo to g ra fi din Londra, redau (n o a re c a re m ăsură aspectu l g rand io s al fe s tiv ită ţilo r.Ele in fă f iţe a iă : Pagina l-a (su s): re ­numitul co r al b ăefilo r de la b iserica S t. G eorg, c a re a c â n ta t în timpul cununiei ; cununia în b ise rica W est­m inster : perechea p rin c ia ră îngenun- chiază în f a ta arhiepiscopului de C an­te rb u ry : tr ă su ra reg a lă u rm ată de e sco rtă , pe drum de la b iserica W est­m inster la p a la tu l Buckingham.

In a c e a s tă p ag in ă vedem : T ânara p e ­reche p rin c ia ră sa lu tând poporul din balconul palatu lu i din Buckingham ; fam ilia reg a lă cu tâ n ă ra pereche p rin c ia ră , fo to g ra f ia ţi în timpul fe s­tiv ită ţii de la p a la tu l Buckingham ; o mulţime imensă a ţ t e a p tă în f af a pa la tu lu i Buckingham, ie ţire a tră su rii p rinc ia re .

C A S A T O R II------- 1

------------------LACURTEAANGA CTUALA dinastie a Angliei — poate cea mai feri-

cită şi cea mai în răd ăc in a tă în sentim entele po- poru lu i englez, în clasele lui sociale — e de o ri­

gină germ ană, din casa de Hanovra. Ca şi celelalte di­nastii, care s’au p e rin d a t în is to ria Marei B ritan ii, nici aceasta n ’a r fi avut o soartă m ai bună, dacă n ’ar fi fost salvată, la mom entul oportun, de-un evenim ent la care is to ric ii nu prea iau seam a: 0 iub ire urm ată de o căsă­torie feric ită . In acea iub ire , în acea căsătorie, de acum aproape un veac, d inastia a dobândit o tră in ic ie nebă­nuită, ia r poporul englez lin iştea lăun trică trebu itoare desvoltării -lui istorice, m iraculoase.Păci b ă rba ţii şi femeile din sem inţia H anovrei, cu acea carac teristică în fă ţişare de făp tu ri m ari, sensuale, cu ochi a lbaştrii, eşiţi pu ţin afară din orbite , scăpărând de poftele v ieţii, dăduseră Angliei doi regi de-o vivacitate cu totul con trarie m oravurilo r puritane ale Britaniei. în tâm plarea a voit însă ca în locul m oşten itorilo r b ă r­baţi, să răm âe m oştenitoare a tronulu i o fetiţă de 17 ani— o nepoată a ultim ului m onarh, Victoria. M oravurile dinastiei hanovreze, transpuse în libertă ţile şi capriciile unei femei, a r fi dus cu siguranţă la un dezastru dinastic, la cea d in tâi d ificultate politică mai însem nată, dacă regi­na Victoria, care n’avea câtuş de puţin gustul căsătoriei, n ’a r fi în tâ ln it, la un bal dela Curte — îm pins înain te de oam enii politici prevăzători — pe tânăru l p rin ţ A lbert de Saxa-Coburg, în tr ’o straşn ică uniform ă de locotenent. Se pare că nici frum useţea, nici graţia, nici nobleţea n’au im presionat atât pe dom nişoara regină, cât uniform a scăpărătoare — din p ric in a căreia s’au scris şi câteva com edii.A fost o grandioasă nuntă diplom atică, a ran ja tă în spa­tele nevinovatei regine, cap tivată de lin ia pantalon ilo r şi rig id ita tea cavalerească a vestonului. Iub irea a fost fulgerătoare — şi pe toată viaţa. N unta reginei Victoria s’a dovedit astfel mai m ult decât o solem nitate fastuasă, un act de solidă în tem eere a d inastie i. Căci strălucitu l p rin ţ germ an, devenit consort, a fost altceva decât un am ant regal. V irtuţile lui casnice, seriozitatea, in te li­genţa lui şi mai cu seam ă au torita tea , în tem eiată pe iu­b ire asupra tin ere i soţii, m enită p rin calitatea sângelui, unei vieţi destfăbălate, au redat d inastie i un prestigiu,

E d u ard VII, p re m e r­g ă to ru l lui G e o rg e V, la tro n u l A ngliei.

I

Cei p a tru fii ai Re­gelui Angliei.

în co ro n area Re­gelui George ca îm păra t al Indiî- lo r la D urbar. In ilu stra ţia noastră vedem pe Maha­rad jah prestân- du-i ju răm ântu l de cred in ţă .

care de m ult se cam alterase. P rin ţu l nu era iub it de englezi, pen trucă era germ an _ şi — spun ziarele tim pulu i — „nu ştia să călă­rească“. In schim b era un b ă rb a t foarte in­stru it, un m are iub ito r de muzică, bun cân­tă re ţ la orgă, el însuş com pozitor de m uzică solemnă.Iub irea reginei pen tru A lbert luase forme, de adevărată 'ido latrie . P rim ulu i lor copil — năs­cut în 1841, un an după căsătorie şi tre i ani după încoronare — regina ii alege tot numele soţului, Albert-Eduard, v iito ru l rege Eduard al VII-lea, la educaţia căruia veghează am ân­doi cu o g rijă de sim pli burghezi. Cinci copii apar să lum ineze şi să fericească această iu­b ire , ia r când p rin ţu l consort îşi pune can­d id a tu ra la o alegere, i se poate face reclam ă: „Votali p e p r i n ţ u l Albert. C inci copii! . . P r in ­ţul m oare tânăr, în vârstă num ai de 42_de ani şi reg ina e so rtită să mai tră iască încă 40 de ani fără el, d ar în am in tirea lui fierb in te şi cred incioasă. Din tris ta zi a anului 1861, până în 1901, când înch ide şi ea ochii, regina Vie-

Sus dela stânga spre d reap ta : Regina Vic­to ria a Angliei; Regina A lexandra ca p rin c i­pesă de W alles; Actua­lul Rege George al An­gliei ca p rin c ip e de W alles.

P rin ţu l de W alles cu nepoata lui, m ica p rin- cesă E lisabetha.

P rin ţu l George al An­gliei şi exregele Alfons al Spaniei v izitând la Londra, salonul de au­tom obile.

ioria nu mai schim bă vestm intele de doliu. A cerut o singură schim bare, p rin testam ent, înain te de-a fi îngropată alături de soţul prea iub it: să i se pună în acel ceas solemn, pe faţă, vălul de m ireasă. Aşa voia să iasă în tru în tâm pinarea m irelu i etern pen tru eterna lo r convieţu ire în sp irit.în fiul lo r mai m are, regele E du ard al VlI-lea, se reaprinde , ia r pofta de v iaţă nesta to rn ică a vechilor hanovrezi. îş i pe­trece tim pul in tovărăşia fem eilor frum oase, la Londra, ia r la P aris e cunoscut în tre culisele teatrelor, ca o figură populară şi p ican tă . Dacă a r fi fost după el, nu s’a r fi căsătorit poate n iciodată. Există însă la curtea daneză o m ică p rin ţesă de _fer- m«i-ătoare frum useţe, adevărată ap ariţie de basm, şi care vrăjia pe toţi cei câţi se ap rop iau de ea. Sora lui E duard , căsătorită cu regele Prusiei, văzuse pe răp itoarea p rin ţesă Alexandra, şi scrisese la Curtea Angliei că nu se pu tea găsi neastâm păratu­lui p rin ţ-m oşten ito r o m ireasă care să-l în lăn ţu iască mai dulce şi mai sigur. In tre tim p m uri şi p rin ţu l-consort al reginei V ictoria, astfel că nunta nu se putu face decât în anul urm ător. In parlam ent, aleşii na ţiun ii au cerut in form aţii asupra acestei căsătorii. L ordu l Palm erston îi lăm uri declarând : „Când gu­vernul m aies tă ţ i i sale a soco ti t de-a sa da torie să dea alte ţe i sale regale pr in ţu lu i de Galles (E du ard al VlI-lea), o soţie, s’au f ixat unele c o n d iţ i i in d ispensab ile . Ea trebue să fie tâ­nără (strigăte de: Hear! H ear!) trebue să fie frum oasă (a- plauze) trebue să fie bine crescută (strigăte de: Hear! Hear!) şi însfârşit trebue să fie p ro te s ta n tă “

OE VAN ZA P I LA •O A X t f u t r u a n i .

I N O U R A v a V E Ţ I P R E & E R V A

C O N T R A F R I G U L U I U M I 04TAŢIIţ< M IC R O B IL O R

E m a n a ţ i o N i le a h t ! s e p t i c e a u a c e s tu i n m u i u . paooos v o r i m p r e g n a p â n ă ţi l o c u r i l e c e l e maiINACCESIBILE ALC 6ÂTUU«VBROHC£LOIt,PLAnMK0« Şl LE VOR f ACE BEFRACTARE CONTRA ORICĂREI IN FLA H A Ţ IU N I, CONGESTIUNI, ţ l CONTAGIUNI.

COPII, ADULŢI, BARBAT1»ROCDRATt-VAIMtOIAT $1 A t tŢ tU IIIMHÂMÂ

Fa c s i m il r e b u s

AL CUTIEI

D ar cum trebu ia să fie m irele ? . . . Se pare că rudele prin ţesei A lexandra şi parlam entarii danezi n ’au pus n ici o „con diţ ie in ­d ispen sab ilă“A fost o nuntă ca ’n poveşti.A fost o căsătorie feric ită ? . . . Se pare că da, cu toate libertătile pe care regele Edu ard nu înceta să şi le ia. Zvonurie care c ir­culaseră o vrem e că regina, jignită de purtarea necred incioasă a soţului, a r fi fugit în lacrim i, la Curtea Rusiei, de unde cu mare greutate a fost readusă, s’au desm inţit num aidecât. Fapt e, că regina Alexandra a ară ta t până la sfârşitu l v ieţii soţului ei, o înţelepciune de care nu multe soţii sunt capabile. Ia r în ceasul de agonie al lui E duard al Vll-lea, a adus însăşi de mână, la patul m uribundului, pe doam na Zeppel, ultim a lui prietenă. E ra ultima plăcere pe care i-o mai putea face.Cu George al V-lea, fiul lui Eduard, în fam ilia dom nitoare en­gleză se în tronează din nou virtu ţile casnice ale reginei Victoria. încoronat în 1910, la vârsta de 45 de ani, nu şi-a schim bat câtuş de puţin viaţa sim plă, virtuoasă pe care a dus-o totdeauna. S’a căsătorit foarte de tânăr, la vârsta de 28 de ani, cu Victoria Mary, p rin ţesă de Teck, actuala regină a Marei B ritanii. N unta acestei perechi s’a serbat cu fastul obicinu it, la Curtea Angliei, la care au luat parte reprezentan ţi de toate culorile şi din toate colo­niile. Ceeace nunta lui George al V-lea, pe atunci p rin ţ de Galles avea în plus ca som ptuozitate, fusese adus de evoluţia istorică a im periu lu i.Ca orice căsnicie fericită , căsnicia regelui George al V-lea n ’are alte evenim ente, decât fireşti, adică naşterea copiilor, în num ăr de şase. Toţi, ca şi tatăl lor, au în făţişarea sem inţiei hanovreze. d ar cu sângele tem perat de un veac de severă viaţă engleză. C ăsătoria care s’a celebrat acum la Londra, a unuia din fiii re- gelui^ a ducelui de K en t cu p rin ţesa Mărind a Grecie i (o frum useţe brună a cărei suavitate e alcătuită în cea mai m are parte din scăpărarea ochilor in teligenţi şi sp iritu l delicat, care ştie să fie uneori atâ t de iron ic, al buzelor sub ţiri) va continua, cu sigu­ran ţă , pe acelaş drum al v irtu ţilo r casnice, sta to rn icite în dinastia Angliei, pen tru to tdeauna.Hear! H ear! . . .

PRIMUL PLENIPOTENŢIAR AL SOVIETELOR IN CAPITALA Dl. O strovsky primul p len ipo ten ţia r al Sov ie te lo r in România, a sosii Duminică in C a p ita lă . F o tog rafia n o astră 11 rep rezin tă la sosirea ir G ara de Nord îm preună cu so ţia lui ţi ca dl. Edmont Ciuntu, mi nistrul României la M o sc o v a .

ÎNMORMÂNTAREA GENERALULUI FLORESCUDuminică au avu t loc in C a p ita lă funeraliile generalului Florescu In fo to g ra fia no astră , corteg iu l pe străz ile C ap ita le i.

F iţi m odernă D oam naI

Rujul D-v. trebue si fie numai

S in gu ru l azi In v«gă. — N uanţe m in unate. — Nu se şte ig a to aca ziua

MATCHUL VENUS — C. A. O.Duminică s 'a d isp u ta t fn C ap ita lă , in f a ţa unui public extrem de numeros, m atckul de foo t-ball pen tru divizia na ţională d in tre Vena* (B ucureşti) ţi C. A. O. (O ra d e a ) . Echipa b ucu reş teană a învins cu 2 — 0 (0 — OJ.

No. 411 — R . l . — Pag. |p

1596 le rem ia M ov ila , nul M o ld ove i, învinge pe Sigismund Bathory pe valea Ş ire tu lu i.

1866 S’a născut poetu l Tre ian Demetrescu, A debuta t ca elev a l lu i Macedonslt'. A co lab o ra t la „L ite ra to ru l" ţ i la „Revista l ite ra ră " . A condus însăşi „Revista Ol-

. ( a l ă t u r a t fo to -

1660 C r ig o re G liica in tra ca Domn in M unten ia pe la C araca l.

1497 Ştefan cel M are adună pe boeri la H ârlău după bă tă lia dela C o d ru l Cosrm- nu lu i şi le îm parte da ru ri. (A lă tu r a t fo to g r a f ia ) .

1917 I n d e p e n d e n f a Finlan­d e i.

1894. A m u rit genera lu l A l. C e rn a t m inistru de răsboi în tim p u l răsbo iu lu i de la 1877; a avu t ro l im p o rta n t în a lcă tu irea p lanurilo r de lu p tă , ( a l ă t u r a t fo to ­g r a f ia ) .

1912 . A m u rit a rh itec tu l loan M incu , care a luc ra t în tre a lte le Palatul J u s tiţie i d in Bucureşti.

1388. Petru M uşat, dom nul M o ld ove i închee un tra ta t de a lian ţă cu Polonia.

1903. A m u rit com pozitoru l G av ril M u iicescu . ( a lă tu r a t fo to g r a f ia ) .

1910. Jelea Stoenescu aten­tează la v ia ţa lu i I. I. Bră- tianu .

1437. Isbucneşte revo lu ţie ţă ra n ilo r romani d in A rdea l, îm po triva no b ilim ii.

1596. M iha i V iteazul se în­tâ lneşte cu Sigismund Bat- hory la A lb a - lu lia . ( a lă t u ­r a t fo to g r a f ia ) .

1933. A m u rit p ic to ru l A l. Satmary.

1710. D im itrie C an tem ir o- cupă tronu l M o ldove i. El a urm at o p o litică an ti-tu r- cească. In 1711 se refugiază în Rusia cu 24 de boeri. A lu a t pa rte şi la o expediţie a arm ate i ruseşti în Persia da r acolo s'a îm b o lnăv it şi a m urit, (a lă tu r a t fo to ­g r a f ia ) .

1861. Turcia recunoaşte U ni­rea P rinc ipa te lo r şi pe A le *, loan Cuza ca dom n ito r, (a - lă t u r a t fo to g r a f ia ) .

1843. S'a născut Robert Koeh descoperito ru l baccî- tu lu i tubercu loze i.

No. 4M

T R A IA N DEMETRESCUd e A L IO R D A N

R eînvia natura sub razele fie rb in ţi şi dătătoare de viaţă ale soai relu i care îşi răspândia din belşug peste faţa pamantului caldura-i

Zăpada albă îşi sfârşise de mult domnia-i de ghiaţă şi colţurile ie rb ii şi ale mugurilor acopereau vă ile şi dealurile cu mantia lorverde •Văzduhul îngâna zumzetul albinelor, cântecul cucului şi larma voioasă a tuturor acelora pentru care ven irea P n m avere i le da

P riv in d "u n c h ii la c o m i, larg deschişi, poetul Tra ían Demetrescu trăia în cadrul acesta de negrăit farm ec al naturii, tragedia cea mai grozavă a v ie ţii, aceia a în ţe legerii că in scurt tim p va trebui Să părăsească pentru totdeauna lumea aceasta, pe care o ip »ea cu atâta pasiune, pentru adâncul unui mormânt ce-şi deschidea, în fio ră to r în m intea lui, groapa-i întunecată.P rie ten ilo r, cari veniau să-l vadă şi cari p riv iau în groziţi la pu­terea distrugătoare a tuberculozii, boala nemiloasă in ghiarele căreia se sbătea, fără scăpare, duiosul poet, el cu un zâmbet trist, în care se oglindea toată durerea chinului său sufletesc, le spunea şoptind: In tă rz iez in viaţă. . „Dar în seara de 16 spre 17 A p rilie 1896, cu un suspin uşurator, sufletul său s’a descătuşat de legăturile trupului, părăsind lumea aceasta în care ursitoarele nu fuseseră prea darn ice cu el, hara- zindu-i prea multă suferinţă în cei 29 ani de viaţa.Născut în Craiova la 5 D ecem brie 1866, a urmat cursul prim ar şi gim nazial, până la 15 ani, în oraşul său natal, cand tatal sauîl angajează vânzător la o rudă. . „ „ i „Dar firea lui Tra ian Demetrescu, prea gingaşe şi cu vadita ap le­care spre lumea visurilor, nu se putea îm păca cu aceasta viaţa si de aceea vine în Bucureşti unde intră ca redactor la „L ite ra ­torul*- îm părţindu-şi colaborarea şi la alte reviste şi ziare din

Acum3 începe pentru Tra ian Demetrescu o perioadă de relativă mulţumire, în care tim p el întem eiaza la Craiova „R evista Olteana unde tim p de doi ani desfăşoară o neînchipuit de fecunda acti­vitate. Era fe r ic it doar că se afirm a tot mai mult şi cei ce 1 au cunoscut atunci ni-1 descriu ca pe un om vesel, entuziast, comu­n icativ si plin de ilu zii pentru v iitor.Doi ani m at.târziu, după încetarea revistei, revine in Bucureşti si intră din nou în gazetărie. Dar nu trece mult şi la v a rs ta de douăzeci de ani, sănătatea lui irosită în munca şi suferinţa se nărue cuprinsă de acea boală a pieptului, ce nu îarta, transfor- mându-1 pe Tra ian Demetrescu în tr ’un obosit, în frânt şi maţ ales conştient de sfârşitul ce se apropia cu paşi repezi. Boala n ac­centua enorm de mult sensibilitatea-i inascuta, şi astfel ni se spune despre el că: „A tingerea unei roch ii î i pricinum sguduin nervoase şi violente, lipsa unei ţigări îl facea sa Planga.Tra ian Demetrescu a fost, incontestabil un poet talentat şi daca viaţa ar fi fost mai generoasă cu el, dărumdu-i ceva mai mulţi ani, desigur că numele său ar f i fost d e fin itiv consacrat poste-

D ar 'c ii toate acestea Tra ian Demetrescu a reuşit să se afirm e şi aceasta i-a fost cu atât mai greu cu cât drumul sau urma aceiaşi cale pe care o străbătuse cu puternica sa strălucire marele bm i- nescu. Căci după cum galbena făclie de ceară va lica n mai .sfios în imensa bogăţie de lumină a soarelui, tot astfel talentul lui T ra ian Demetrescu a apărut mai pa lid în razele geniului em inescian. E l a înţeles de sigur eternitatea poeziei lui Eminescu şi a nutrit pentru ea cea mai v ie adm iraţie, aşa precum reese din versurile:

„ D o rm i! Ţeasta ta o ’ncape, un b iet coşciug de scânduri "„Ea ce-a ’ncăput în viaţă un un ivers de gânduri,”, 0 d orm i sub dulcea p a c e d in al v e c ie i c e r t . ; - „E te rn poet, căci num ai pentru ce i m o r ţ i eşti m o rt ."

In afară de versuri, T ra ian Demetrescu a scris şi_ proză, din care m enţionăm cele două romane „ Iu b ita “ şi „Cum iu b im “ care, cu toate scăderile lor, vo r tră i prin sinceritatea sentim entelor de­scrise, cum şi prin spontaneitatea şi cursivitatea stilului lor. F iru l pe care se urzeşte acţiunea acestor romane, e_ to t eterna iubire, despre care Tra ian Demetrescu spune: „F ie cat de trista, cât de sfâşiate şi re le viaţa şi lumea, iubirea e poate singura ilu zie a fe r ic ir ii pe pământ“ . , - ,D in cuprinsul acestor romane, se degajeaza o atmosfera de me­lancolie, care învălue mintea cetitorului, lasandu-1 copleşit de o tristeţe amară, asemănătoare aceleia produsă de un spectacol

De această dureroasă duioşie sunt dealtfel străbătute toate ope- r ile lui T ra ian Demetrescu, ca un re flex al su ferin ţa lu i şi al v ie ţii de m editaţie şi singurătate pe care a dus-o.Căci ch iar departe de m ediul social, sufletul sau era_ atat de sen­s ib il încât v ib ra de durere la orice senzaţie prim ită din afara, la orice m anifestare a naturii. \ _ . A „ .Astfel în „ In t im “ care reprezintă un mănunchi de însem nări aielu i Tra ian Demetrescu, scrie: .

In tre lu c ru r ile d in natură şi in im a mea, sunt lega turi atat ae p rofund e, incâ t nu rare o r i o frunză căzând, un buchet de f lo r i veşted, m ’au făcut să sufăr m u lt“ . .Im presionabil şi duios cum era, a p r iv it adeseori, cu och i de înţelegător, apusurile de soare şi fiin dcă era pătruns de farm ecul lor, le-a descris cu o neîntrecută frumuseţe.I-a plăcut farm ecul trist al apusurilor şi le-a descris cu toata poezia ce-i inunda sufletul. Cine ştie ? Poate că p riv in d senină­tatea cu care soarele părăsea bolta cerească, încerca să-şi însu- şiască aceiaş seninătate pentru despărţirea lui cu pământul.

- R. I. - p** 19

+ O REC L A M A Tmmmammmmmm— m m m um m de JO H N L. YO UNG ■ ■ ■

W j N agent de publicitate care alcătuise o nouă serie de C| J reclame pentru un oarecare articol, să-i spunem „Bis- __cu*f** S w eta", mi-a făcut deunăzi o vizită.

„Ştiu că ai să c ritic i aceste reclam e, atunci când vor opărea în presă" îmi zise el, „ş i cum nu vreau să le in te r­pretezi greşit, vreau să-ţi explic ceeace încerc să fac " . „Dar^ ştiu ce încerci să fa c i" îl întrerupsei eu, „încerc i să convingi publicul să cumpere biscuiţii S w eta".Interlocutorul meu mă învălui într'o privire compătimitoare.„Bine, bine" zise el pe un ton ce-ţi da să înfelegi că această convingere a publicului era ceva prea elementar. „D ar vezi • . şi vreme de o oră îmi explică pentru ce întrebuinţa tocmai acele reclame ; de unde-i venise ideea ; pentruce introdusese anumite imagini; înţelesul dintre rândurile textului, etc. etc....Toate ^astea erau foarte interesante.... mă amuză să văd cum lucrează creerul semenilor mei.... Dar. când am ajuns a face cri­tica reclamelor, am avut grija să uit to t ceeace îmi spusese el. Dacă unul dintre acei extravaganţi artişti de astăzi îmi arată un tablou, plin cu pete semănate la întâmplare de penel, un tablou ce pare un furtunos apus de soare, prins cu susul în jos şi-mi spune c a încercat să reprezinte eterna tragedie a omului, n'am să fiu impresionat decât cel mult de strania structură a intelec­tului său. Dacă imaginea nu-ţi sugerează cel puţin pe departe, ceva înrudit cu eterna tragedie a omului, opera artistului e nulă. Natural, un artist, atâta vreme cât nu intenţionează să trăiască din arta sa, poate picta ce-i place; îi va fi deci foarte lesne aceluia să mă privească de sus, ca pe un nepriceput. La urma urmelor, principalul era pentru el ceeace intenţiona să înfăţişeze. In cazul unei reclame însă, puţin importă in ten ţia ilustrării, pro­blema ce se plasează în prim plan este să convingă publicul să cumpere — sau cel puţin să încerce — produsul pentru care facem reclama. Dacă nu obţine acest rezultat, toate eforturile sale au fost zadarnice.Deci, primul principiu, atunci când judeci o reclamă pe care intenţionezi s'o lansezi se rezumă la aceasta :IT I DESTEAPTA ACEA RECLAMA INTERESUL PENTRU OBIECTUL PE CARE-L RECO M ANDA, PANA IN TR 'A TA T, IN C A T SA TE FACA SA TE GÂNDEŞTI C A I VREA SA-L CUMPERI ?Dovada hotărîtoare că o reclamă este bună şi că este în acelaş timp foarte amuzantă, constă în a

dela „W orld 's Press New s"

alege formulele câtorva din produsele care au cea mai bună reclamă şi să vă întrebaţi prietenii ce articol le sugerează.Spre exemplu, la „Un ten de copil", vi se va răspunde imediat Săpunul Palmolive.Un negustor inteligent nu va lăsa niciodată ca frumuseţea unui desemn, sau eleganţa unei fraze, să copleşească factorul de că­petenie, într'o reclamă, şi anume acel ceva care vă imprimă în mod durabil în minte, numele produsului.Dacă articolul este bine introdus şi arhicunoscut, reclamele trebue să-şi înnoiască mereu formulele şi reprezentările.Şî aci intră în scenă un al doilea principiu : IESE RECLAMA DIN C O M U N ? Este o idee veche, care nu mai reuşeşte să ne intereseze sau noutatea ei ne stimulează, dându-ne un nou motiv să ne amintim de produs şi de proprietăţile lui ?In cazul că nu îndeplineşte această ultimă condiţiune, păcat de spaţiul pe care-l ocupă.Am întrebat mai sus dacă : reclama ne dă un nou motiv de-a ne aminti de produs şi de proprietăţile lui ? „P ro p rie tă ţile " lui trebuesc evidenţiate ; cele două cuvinte, „Biscuiţi Sweta" spre exemplu, nu ne spun nimic ; dar „Biscuiţii Sweta înlesnesc di­gestia" sau „stimulează pofta de mâncare" ne arată care sunt caracteristicile Biscuiţilor Sweta, sugerându-ne pentru ce trebue să-i mâncăm.Bine înţeles că trebue să ni se spună şi prin ce ajută Biscuiţii Sweta digestia — dar nu într'un limbaj technic ; ci în dialectul de care dvs. şi eu ne servim în toate zilele.Majoritatea celor mai reuşite reclame — nu spun chiar toate — conţin ilustraţii, pentrucă aceste ilustraţii arată, într'un mod cu mult mai impresionant decât orice formulă scrisă, ce calităţi are articolul. Şi eficacitatea imaginei se poate judeca după puterea sa de ' convingere.Ilustraţiile sunt preferabile în publicaţiile tipărite la foto-roto-gra-

vură, deoarece în acest sistem textele ies mai pu­ţin clare decât fotografiile sau desenele. Insfârşit, când analizaţi o reclamă, nu trebue să luaţi lu­crurile prea uşor şi să spuneţi cu nepăsare : „E bună şi aşa, în orice caz, nu aceasta are să vândă m arfa" — deoarece s'a văzut, ce rol imens poate juca o publicitate reuşită în comerţ — ci trebue să vă spuneţi: „A ceasta e cea mai bună reclam ă, fiindcă a ju tă e fec tiv la v inderea produselor pe ¿are le recom andă",

No. 411 — R.l . — Pag. 20

No. 411 _ R . | . — Pag. 21

în trăsură, în drum spre locul vână­torii ; Suveranul şi invitaţii în faţa vânatului; d. Dinu Brătianu dând ex­plicaţii Suveranului şi Voevodului Mi- ha i; Voevodul Mihai interesându-se de vânat.

O mare vânătoare regală a avut loc lângă Timişoara. Au participat Suve­ranul, Voevodul Mihai şî d. Dinu Bră- tîanu, şefu! partidului liberal, in fotografiile noastre vedem pe Su­veran împreună cu Voevodul Mihai

AniversareauniriiArdealului

Dum inică d im in e a ţa a a v u t loc In soia A ten eu lu i Rom ân, s ă rb ă to r ire a a lip ir ii A rd e a lu lu i. Ş ed in ţa a to s t p re z id a tă de p a tr ia rh u l d r . M iro n C ris te a c a re a ţ in u t o im p res io n a n tă c u v â n ta re . Una d in .to to c ra f i i le din a c e a s tă p a g . ( jo s ) a fo s t lu a tă în tim pu l discursu­lu i P a tr ia rh u lu i.

R egele a p r im it d e fila re a din ba lco nu l p a la tu lu i R egal din C a le a V ic to r ie i (s u s ).C o rte g iu l a p arcu rs C a le a V ic to r ie i, Podul S enatu lu i, Bd. M a r io , S tr . 11 Iunie până la P arcu l C a ro l. A junsă in fa ţa m orm ân tu lu i Eroului Necunos­cu t, m u lţim ea a p ă s tra t c â te v a m o­m ente de re cu leg e re ţ i a depus f lo r i pe m orm ântDupă a c e ia , c o rte g iu l a d e f i la t In f a ţ a m orm ân tu lu i Eroului N ecunoscut, c ă ­ru ia i-a adus un pios om ag iu .C a m e ra ţ i S e n a t u I au co m em o rat in tr 'o şed in ţă solem nă un irea A rd e a ­lului.

mUt

.e » Í l r í » Í * 3

D rT .M ih a ll.G .D £ V .B ra n iş te , D r j./V U n iu

DC V.Lucaciu.jld iş , O.Goga, DC ShC.Pop«)•

La C a m e ră a v o rb it d-nul M irc e a D ju v a ra ţ i ap o i d. p rim -m in is tru G. T ă tâ ră s c u , c a re a spus in tre a lte le : „ In ziua a c es te i co m em o rări se cuvine să ne desfacem de to t ce es te t r e c ă ­to r pen tru a ne id e n t if ic a numai cu ce es te e te rn în re s tu r ile neam ului nostru. In îm p lin ire a ac este i porunci să aducem prinosul de recu n o ş tin ţă tu tu ro r a c e lo r lu p tă to r i ţ i c ă r tu ra r i a i A rd e a lu lu i, c a r i au p ă t im it ţ i s'au je r t f i t dealungul v rem ii p en tru g â n ­dul u n ir ii" .

P rin feso M a rin o m ireasă , fo to g ra ­f ia tă în p a la tu l Buckingham în a in te de cununia cu p r in ţu l G eo rg e .

VIATA SBUCIUMATA A PRINCIPESEI MARINA

C INE a spus c'a dispărut romantismul în z i le le noastre ? Dacă printre

burghezele comune sunt din ce în ce mai puţine acele care mai visează la Făt-Frumos, se mai găsesc însă suflete de elită, care cu to t materialismul vremurilor actuale şi adversităţile vieţii, nu renunţă la visele trandafirii ale copilăriei şi adolescenţei.Un asemenea suflet e acel al Principesei Marina, cea de a treia fiică a prinţului Niculae al Greciei.Puţini oameni au cunoscut o viaţă mai sbuciumată ca familia princiară greacă. Prinţul Niculae, care ara al patrulea fiu al re­gelui George, şi al reginei Olga, a fost crescut în disciplina se­veră pe care părintele său a înţeles s’o dea odraslelor sale. Dintre cei şapte copii ai rege­lui, au fost cinci băeţi şi două principese, dintre care cea mai mare e acea nefericită prinţesă Alexandra, prima soţie a mare­lui duce Paul.Prinţul Niculae, văr primar cu actualul rege al Angliei, a fost din totdeauna un intelectual şi un artist. Căsătorit cu principesa Elena Romanow, fiica Marelui Duce Vladimir al Rusiei, a că­pătat dar de nuntă, din partea ţarului, un palat la Atena, una dintre cele mai frumoase clădiri_ din capitala Greciei. Interiorul era acela al unui cunoscător şi al unui om de un gust perfect. Principesa Marina s'a născut în această casă la 30 Noembrie 1906 şi fiind cea mai mică, a fost şi cea mai răsfăţată. Sbur- dalnică şi încăpăţânată, era însă de copil extrem de bună cu cei umili. Dăruia copiilor săraci cu cari se 'ntâlnia intr'ascuns jucă­riile şi hainele ei.De mică a fost sortită să sufere.Işi iubea foarte mult bunicul, pe regele George al Greciei, şi când ea avea 6 ani, acela a fost omorît la Salonic. Mica principesă a rămas nemângăiată. Spre a o distra, a fost trimisă în Rusia, la bunica ei din partea mamei. Aci, împreună cu ceilalţi copii, veri şi ^verişoare, şi cu ţareviciul, a mai uitat prima ei durere.In 1914 se înapoiază în Grecia, şi în timp ce în Europa tunul bubuia la apus şi la răsărit, la Atena prinţesa învăţa englezeşte

cu Miss' Fox şi franţuzeşte cu domnişoara Perrin. Lua în ace- laş timp lecţii de pictură, către care vădeşte multă aptitudine, şi lecţii de muzică.Suflet da o sensibilitate excep­ţională, principesa Marina e de o sinceritate brutală. Nu vreasă se plece — la această epocă— la nici una din convenţiunile şi prefăcătoriile societăţii moderne, Era scris însă ca tânăra princi­pesă să cunoască toată grozăvia vieţii. In 1917, e martoră la fur­tuna rusească şi la tragedia din Ecaterinenburg. Principesa Elena şi cu fiicele, ei au scăpat de măcel numai printr'o minune. Copilul de I I ani trecuse prin clipe de mare tragedie.Dar cu aceasta, sbuciumul vieţii ei nu era sfârşit: luptele interne din Grecia duc la îndepărtarea regelui Constantin, unchiul ei, iar principii, fraţii regelui, sunt şi ei nevoiţi să fugă. Prinţul Ni­culae mai rămâne la Atena — cu îngăduinţa guvernului — până'n Iunie şi apoi ajunge familia la Laussane. In acest timp, în Gre­cia e rege Alexandru, fiul mai mare al regelui Constantin.La Lausanne, principesa Marina îşi continuă studiile, ea simte to t mai multă atracţie către pictură, îi plac clasicii şi se dovedeşte ca un adevărat talent scenic, în cele câteva reprezentaţii de sa­lon, care au fost organizate în societatea lor. încep însă d ifi­cultăţi materiale. Principesa Elena care avea averi mari în Rusia, la fel cu to ţi ceilalţi propiet*iri din imperiul ţarist, pierduse to­tul. Rentele se micşorau to t mai mult. dar principesa Marina, în­crezătoare în steaua ei, avea atât curaj, încât îmbărbăta şi pe ceilalţi.Ea credea în minuni, şi într'a- devăr s'au întâmplat minuni. Vă­rul ei regele Alexandru, e muş­cat de o maimuţă, şi moare, pe urma unei septicemii. Plebis­citul grecesc restaurează pe re­gele Constantin, in 1920. Exilaţii se înapoiază. In‘ palatul din strada Kifissia se reiau toate obiceiurile vechi.Se părea că traiuî va fi din nou liniştit şi fericit, dar soarta con­tinuă să fie schimbătoare. In răsboiul din Asia Mică, grecii sunt învinşi. Regele Constantin e din nou silit să abdice şi scapă cu viaţa datorită intervenţiilor en­gleze. Principesa Elena şi cu cele trei fiice ale sale pleacă din nou în exil. Prinţul Niculae îi urmează după o lună, şi se duce la Pa- lermo, unde-şi cheamă şi familia din Paris, nevoind să trăiască singur. Situaţia materială e din ce în ce mai dificilă, Prinţul e nevoit să-şi închirieze palatul, unei societăţi englezeşti, care-l transformă în hotel de lux. Din motive de sănătate, prinţul Ni­culae se strămută la San Remo.

Intre timp, regele detronat de două ori se sfârşeşte din viaţă, la Palermo.Prinţul Andrei, fratele prinţului Niculae, fuge şi el din Grecia, şi caută adăpost la Londra. Aci soseşte şi familia Marinei, iar mica principesă a cărei viaţă e atât de sbuciumată, intră la pension. Colegele care-au cu­noscut-o, ştiu că ea a fost o camaradă bună, inteligentă, elevă mai bine dotată decât oricare, şi cât se poate de simplă şi prietenoasă în atitu­dinea ei.La Londra, în 1923, principesa Olga, sora mai mare a Marinei, întâlneşte pe prinţul Paul al Serbiei, actualul regent, şi după ce se logodeşte cu dânsul în capitala Angliei, se căsătoreşte la Belgrad. Cu acest prilej, Ma­rina face prima ei vizită în ce- pitala Jugoslaviei.

Părinţii principesei se stabili­seră între timp, la Paris. Şi după terminarea anului în pen­sionatul englez, Marina vine şi ea aci. împreună cu ceilalţi mu­ritori de rând, vizitează muze­ele, asistă la conferinţe şi la cursurile Sorbonnei.

P rin fesa M a rin a la v â rs ta de 10 ani.

Viitorul ei pare nesigur. Nu mai e decât o fată tânără, fără zestre, însă extrem de frumoasă. Nu-şi pierde nici acum curajul, şi e bucuria căminului părintesc. In 1927 îşi petrece vacanţa la unchiul ei, regele Angliei. Am menţionat ca regele George este văr primar cu prinţul N i ­

culae. Prietenia care se naşte între frumoasa principesă şî principii englezi, dau naştere la un moment dat la bănuelii, că prinţul de Galles va renunţa la celibat... Dar e o simplă pre­supunere. Principesa Marina se înapoiază la Paris, şi împreună cu tată-său — pictor de mare

talent — instalează un atelier de pictură. Trecătorul putea să vadă adesea, în zile însorite pe tatăl şi fiica, prinţul şi prinţesa, pe la marginea Parisului, ple­caţi deasupra pânzei depe che- valet.Vom pomeni în treacăt — spre a dovedi adevărul cuprins în fraza cu care am început aceste rânduri — că deşi situaţia ma­terială a prinţului Niculae şi a familiei sale, era foarte grea, şi că familia avea mari diticu’- tăţi, spre a-şi păstra rangul, principesa avea atâta încredere în viitorul ei, încât refuză, mân­dră, oferta unui miliardar ame­rican, care-i cerea mâna : ea nu înţelege să se mărite decât din dragoste. Cel care vrea s'o ia de soţie, n'o cunoaşte, a văzut-o deabia de doua ori, şî ceeace îl determină să-î ceară mâna, nu e decât dorinţa de-a cumpăra un blazon. Toate insis­tenţele au fost zadarnice.cumpăra un blazon. Toate insis­tenţele au fost zadarnice.Au mai existat şi alte proecte de căsătorie, dar toate aceste proecte, făcute fără ştirea ei, s'au isbit întotdeauna de refuzul principesei. Ea nu voia să se mărite decât cu un om pe care-l iubeşte.împreună cu mama ei îngrijia pe ruşii albi, bolnavi. Distracţiile îi erau rare : o vacanţă în An­glia, câtăva vreme petrecută la Cannes, iar în 1933 o nouă in­vitaţie în Jugoslavia.Cu puţin înainte, sora ei, Elisa- beta, se căsătorise, to t la Bel­grad, cu contele Toerring, ne­potul reginei mame a Belgiei. Rămânea numai Marina. Dar se părea — cu concepţiile ei — că e destinată să rămână ne­măritată.Oridecâte ori i se vorbia des­pre măritiş, schimba discuţia. Şi cu toate acestea, la curtea An­gliei ea se arătase destul de prietenoasă cu principii englezi, numai că nu se ştia pentru care are mai multă simpatie.PrinţCil George, nici el nu putea uita pe vara lui depărtată, in- tr'o seară s'a destăinuit unei prietene a prinţului Paul, care se afla la Londra. Prinţul Paul a aflat îndată, şi în consecinţă şi-a adunat familia în Alpii Di- narici. Prinţul George, invitat aci, s'a grăbit să răspundă che­mării. In mijlocul munţilor săl­bateci, dragostea între cei doi tineri a crescut, şi ceeace tre­buia sa se întâmple, — era scris — se petrecu; cei doi tineri se logodiră.Această idilă romantică, a plă­cut mult englezilor. Ei au primit pe tânăra principesă cu un en­tuziasm neîntrecut, şi au pre­gătit o nuntă de basm, aceleia care avusese atâta dreptate să rămână credincioasă stelei ei.

tea

PE

W VULTURUL DE MARI IU PESTEI! IN GHIARE

T h e o d o r A to n a iiu t ( ?STR.BAZACA 1 JTR . C A R O L 76 -7 8 • 8 0 • 82 . 57P HALELOR 2«

2 5NOI REDUCERI. TOATE SERVICIILE

C O A F O R U L BEER................. L E I

CALEA MOŞILOR 53 # B A C Ş I Ş U L S U P R I M A T

PE JO S . D IN D A N E M A R C A LA PARIS

Un chelner din Copenhaga a mers în 18 zile de la Copenhaga la Paris şi înapoi, purtând tot timpul o tavă cu două sticle de bere daneză şi două pahare. Fotografia noastră îl reprezintă pe chelner la sosirea la Paris.

S O M N U L Ş T IIN Ţ IF IC

Doctorul Donald A. La ird din Chicago a pus în practică apa­ratul său care înregistrează funcţiunile organelor omeneşti în tim pul somnului.

No. 411 — R.l . — Pag. 24

. . . . . . Pe puntea vasului,Păziţi de jandarm i, em igranţii — prin-em igran ţii debarca tre care unii sfârşiţide pe vasul care i-a SSSgSS^sssKaaB® dg obosealâ _ aş.adus, urcandu-se m teaptă perm isiuneatren. (je a debarcă.

Se înghesue apoi la la suirea în trenul care-i va duce spre necunoscut, p e s t e graniţă.

ta te , aşa numită „m arit im ă" nu posedă nici un vapor, ci închiria , de câte ori avea nevoe, vasele d ife r i ţ i lo r a r ­m atori greci.în tru câ t insă „arm ato ru l" M acrig ian i nu p lă tia vapoa­rele pe preful p iefii, închi­ria întotdeauna vase şubre­de, scoase din uz.Pasagerii, c a ri c ă lă to riau cu aceste vase, erau deci ex­puşi naufragiilo r. Un ase­menea vas era şi „Vellos“ , din care au cău ta t să de­barce cei 317 evrei. M enelaos M acrig ian i avea legături prin agenţi, în mai toa te fă r i le populate de evrei. în tru câ t in ultimul timp, au to r ită ţ i le engleze au căutat să oprească imigrarea evre ilor în Palestina, „ a r ­m atorul" din Pireu a socotii că această h o târ îre a au­to r i tă ţ i lo r engleze, i-ar pu­tea folosi. Prin agenţii săi, a făcut cunoscut evreilor, dornici de-a emigra, cc în schimbul unei anumite sume de bani, le va înlesni de­barcarea în Palestina, în mod clandestin. Taxa aces­te i că lă to ri i , dela Pireu până în Palestina era de 50 dolari, adică cinci mii de lei de p er­soană.Emigranţii veniau în G re ­cia din d ifer i te ţă r i , în gru­puri compacte. Aci agenţia lui M acrig ian i închiria un vas, scos din circulaţie, pe un p re ţ derizoriu (50-80.000

O DISEEA celor 317 evrei, c ă ro ra au­to r i tă ţ i le engleze

le-au refuzat debarcarea în Palestina, a scos la iveală un com erţ necuno­scut, ce se pract ică pe o scară intensă, in G recia . Sediul acestui negoţ se afla la Pireu. In urma în­tâm p lă r i i de mai sus, au­to r i tă ţ i le elene au în tre ­prins o severă anchetă, care a stabilit u rm ătoa­re le :

O SOCIETATE M A R IT I­M A... FARA V A S E !

Pe „Odos C o lo ctro n i" din Pireu, se a flă un birou m aritim in t i tu la t : „A tm o- plo ia Elados - Palestin i” (N a v ig a ţia G recia-Pales- t in a l , condus de un o are ­care M enelaos M acrig ian i. In te resan t de notat este fap tu l că această socie-

F e r iţ i - v i i de* im itaţiun i

le i i pe care îi îm barca , După o că lă to rie de câteva zile, vasul cu em igranfi acosta, in puterea nopfii, pe una din coastele pustii ale Pales­tinei, unde c ă lă to r i i erau d ebarca ţ i clandestin, şi apoi lăsaţi in voia soartei.

CERCETĂRILE A U TO R ITA T I- LOR ELENE

Ingeniosul p ro p r ie ta r al f i r ­mei de „navigaţie Grecia- Palestina" se găseşte în cer­cetarea a u to r ită ţ i lo r elene. Anchetatorii au stab ilit că M acrig ian i, a reuşit până acum să introducă, prin con­trabandă, în Palestina, peste o mie de emigranţi, realizând astfel câştiguri de milioane. Cum în urma unor denunţuri primite, au to r ită ţ i le engleze au în tă r i t paza pe coastele palestiniene, emigranţii depe vasul ,.Vellos“ au fost prinşi şi somaţi să se re în toarcă în patr ie .Un amănunt interesant este că unul d intre p ro p r ie ta r i i vasului „Vellos", S. A. Cos- ta lias , este de origină bră i- lean, de unde a p leca t acum şase ani, stabilindu-se la Pi­reu, unde se ocupa cu con­ducerea unei companii de vapoare.Deocamdată, a u to r ită ţ i le e- lene din Pireu, care-au si­g ila t biroul maritim al lui Macrig iani, după ce-au r id i­cat to a te actele găsite, au in tervenit pe lângă mai multe consulate străine, spre a cere lăm uriri despre a c t iv i­ta te a agenţi lor de legătură ai lui Menelaos M acrig ian i.

R. Th.

PétroleHali li

Se înstrăinează iubirea

bărbatului tău?

Multe femei au pierdut afecţiunea bărbaţilor lor când au l&sat să se vadă pe obraz liniile ei semnele vâr­stei înaintate.

Acum însă, mulţumită unei minu­nate descoperiri ştiinţifice recente, ori­ce femeie poate repede înlătura sbâr- citurile şi poate căpăta o piele ca de fată tânără. Dr. Stejskal, profesor la Universitatea din Viena, a dovedit că sbârciturile sunt provocate de pierde­rea substanţei Biocel din piele.

După mii de experienţe a reuşit să obţină această preţioasă substanţă din animale tinere alese cu îngrijire. In cursul experienţelor practice fă­cute prin spitale asupra unor paci­ente între 55 — 72 ani, sbârciturile au dispărut în 28 zile (vezi Jurnalul Me­dical din Viena). Dreptul de a produce Biocel a fost dobândit de Tokalon pen­tru lumea întreagă. Acest Biocel e acum conţinut în Crema Tokalon Bio­cel, aliment pentru piele (culoarea roză), celebra Cremă de Paris. Prin aplicarea ei, orice femeie se poate li­bera pentru totdeauna de sbârcituri. poate tonifica pielea îmbătrânită si ofilită şi-si poate da o înfăţişare cu 10 — 20 de ani mai tânără. Succesul se garantează, altfel se restitue banii. ' De vânzare la toate farmaciile, dro­gheriile si parfumeriile din ţară. Noi preţuri reduse: Crema Tokalon, cu­loarea albă, la Lei 50.—, Crema Toka­lon aliment, culoarea roză, la Lei 60.—.

T a le n ta tu l a c to r C h r. E t te r le c a re o b ţ in e un fru m o s succes pe scena T e a tru lu i Vesel fn . .B i r l ic “ .

Contra cădere!părului şi

contra mătreţei

N a i n g r a ţ i p ă r u l M i r o s p l i e n t

13 ani delà moartea tenorului

______ fon Băjenaru.

/N Juna aceasta s’au îm p li­nit 13 ani dela moartea le- n o ru lu i Ion Băjenaru, unul

din cei mai m ari cântăreţi ai noştri, a cărui voce a răsunat pe scena românească şi pe câ­teva scene străine, peste 40 de ani.

Tenoru l Ion B ăjenaru '

Aşa cum fusese înzestrat de Dumnezeu, cu voce, fiz ic şi joc de scenă, Băjenaru putea fi un artist cu renume mondial, cu­cerito r de lauri şi avere. F rica de necunoscut şi nostalgia, l-au ţinut însă legat de pământul ţării, în care văzuse lumina zilei.Născut la 1863, în satul Căciu- laţi din jud. I lfo v , fiu al poetu­lui Gheorghe Băjenaru, in fam i­lia căruia domnia acel instinct muzical, apreciat de atâtea ori de stăpânul moşiei, Domnitorul A lexandru Ghica, Ion Băjenaru, după ce-a term inat clasele p r i­mare, s’a înscris la Seminarul Central. Aco lo însă n’a stat mult, căci muzica scenică îl obseda neîncetat şi, în 1885, a trecut la „C onserva toru l de m uzică şi artă dram atică “ din Bucureşti, clasa maestrului Gh. Ştefănes- cu, după a cărui absolvire a debutat strălucit in ,,G iro fle - G iro fla “ , apoi în „M aria d i R o - hane“ şi altele, ale căror suc­cese l-au îndemnat spre orizon ­turi la rg i şi l-au făcut să se ducă în Italia, unde, paralel cu stu­d iile de specializare ce urma, a avut un angajament la Scala din Milano. Pe lângă magia vo- cei, el avea un joc de scenă avântat şi romantic, o prestanŢă a gesturilor şi o lin ie de atitu­d ine plină de poezie şi senti­ment, ce-au cucerit im ediat pu­b licu l italian.S’a întors totuş în ţară, chemat de Boldescu din Craiova, care-i propusese să-l ia în trupa lui de operetă, şi a creeat pe Sandor B arinkay din „V oevod u l Ţ iga ­n ilo r “ , care a rămas până la sfârşitul v ie ţii, rolul lui p re­ferat.Băjenaru a mai luat parte şi la înjghebarea p rim ei asociaţii muzicale din Bucureşti, cu Ir in a Vladaia, D. Teodorescu , A lex iu , G riyoriu , Bărcănescu şi Tănă-

sescu, cântând în d ife r ite ro­luri. Ceeace însă n’ar trebui să uite n im eni din câţi se in tere­sează de muzică la noi, e fap ­tul că Ion Băjenaru, alături de Gh. Stefănescu, fostul său maestru, a luptat un sfert de veac, pentruca Opera Bomână să devină instituţie de stat. Ajuns prim tenor al acestei Opere, a cântat alături de cân­tăreţe ca: N uovina , A delina Patti, Gema B e lin c io n i, D ’Asty, D arclée, T eod o rin i, Yvonne de Tre v iile , Eugenia de Strassern, Yvonne Dubei, Z ina de N o r i, etc. în ro lu rile din operele: Carmen, Lucia , E m a n i, Tra- viata, Faust, A ida şi Ebreea — cu atâta distincţie, încât cele­brul tenor P ica luga a zis după ce asistase la o reprezentaţie cu Băjenaru:„D ece ne m ai chem aţi pe noi, când R om â n ii au astfel de v o c i ?“Dealungul anilor, Ion Băjenaru a păşit mereu înainte, cucerind ovaţii şi câştigând coroane de lauri, ce i se cuveniau pe bună dreptate. Numele său a rămas ca un ecou al celui mai puter­nic talent muzical cu care ne putem mândri. V ib ra ţiile vocii lui au fost de cel mai pur cristal, în care notele izbiau ca nişte delicate ciocănele capitonate cu catifea şi mătase. E l a avut un volum suficient, ceeace-i per­mitea să atace ro luri de toate genurile, predom inând însă re­gistrul de tenor lir ic , cu note calde şi dulci, cu sonorităţi mângâetoare, prin care treceau accente de duioşie şi emoţie. Prea însufleţit de focu l artei şi v itreg it de îm prejurări, — căci Ion Băjenaru a tră it şi s’a con­sumat în tr ’o vrem e când o fic ia ­litatea se gândia şi mai puţin decât azi, că muzica scenică e şi ea un focar de cultură na­ţională — a căzut victim ă pa­siunii sale. Părăsind profesora­tul — deşi cu studiile sale de muzică d idactică reuşise să-şi creeze o carieră oarecum asi­gurată — şi-a dus greul v ie ţii cu ceeace putea să dea bugetul restrâns al corului dela „D om ­niţa Bălaşa", unde el a cântat 37 de ani.A lte ven ituri nu mai avea, căci, cum spunea el însuşi: „A rta nu face p o lit ică ş i n ’are trecere la a u to rită ţi“ ; deaceea, secătuit de vlagă, bolnav, s’a dus, în seara z ile i de 5 Noem brie 1921, din m ijlocu l ce lo r cari î l idolatrizau. Şi acum, pentru noi toţi acei cari am avut fe r ic irea să ne de­lectăm sufletele la auzul cântu­lu i său, se im pune datoria să-i proslăvim m em oria, cel puţin p r in tr ’un bust de marmoră, pe care să-l punem pe aproape uitatul său mormânt, din c im i­tiru l Bellu.Asociaţia m uzicală „T e n o ru l Ion Băjenaru“ a luat in iţia tiva : publicul, să facă restul, pentru ca glorioasa am intire a acestui artist să în frunte vec in ic ia şi ingratitudinea oam enilor.

D ETESTE

D O A M N E L O R ! V op situ l p ă ru lu i,în cele mai frum oase cu lo ri natura le , precum ţ i o n d u la ţiu n i p e rm an en te , e iecu tă irep roşab il C o a fo ru l Fran çois , ■ S trada Edgard Q uinet, 7 ■

No. 411 — R. I. — Pag. 26

w m m ' >%*%

» ’S i l il u m i n a

( 66 L ilN A )

P A M ^

?7

CUM câteva săptămâni, un tânăr englez, în vârstă de douăzecişişapte de ani a tăiat beregata Iubitei sale, Iar la instrucţie a declarat că nopţile cu lună plină îi provo­cau accese de nebunie. Nenorocirea făcuse ca iubita să se afle lângă ei, tocmai într - un asemenea moment, şi o ucisese. Cu

puţin înainte, se judecase procesul unui alt tânăr en­glez, care îşi înjunghiase un prieten şi despre care tatăl său declarase că era „lunatec".Acum trei ani, într'un alt caz, to t britanic, un mit hoţ a fost eliberat dela poliţie retrimis acasă, p€ baza aceleiaşi scuze că luna plină îl făcea iresponsa­bil de acţiunile sale.Un muncitor englez, în vârstă de treizecişişapte de ani a declarat, înaintea tribunalului, că nopţile cu lună plină îl înebuniau şi prin aceasta explica^ faptul că atacase trei femei necunoscute, pe care întâmplareai le scosese în cale.Dar înaintea tribunalului de copii din New-York, mo­tivul influenţelor lunare ce s'a adus întru apărarea unui mic delicvent incorijibil, n'a reuşit să impresioneze pe preşedinte şi băiatul a fost trimis în satul de co­recţie pentru copii, care face parte din sistemul pe­nal al Statului New-York. Chiar într'un faimos proces

de asasinat s'a invocat, în cele din urmă, că făptaşa, Ruth Snyder îşi pierduse minţile din cauza lunii pline şi că marile crize ale vieţii sale fuseseră provocate to t de ocazii de acest fel.Ciudăţeniile de mai sus ar fi părut cât se poate de naturale şi de rezonabile, acum câteva secole. Credinţa că oamenii pot f i lunateci şi-şi pot pierde astfel tem­porar mintea, era universală,Istoricii sunt de părere că această credinţă ar f i luat naştere în primele timpuri ale medicinii egiptene sau elene, pornind dela ideea că persoanele suferind de epilepsie — care pe atunci se numia „b o a la sacră“ pentrucă se credea că victimele sale erau inspirate de zei, — aveau accesele mai cu seamă pe nopţiile cu lună plină.Una din cele mai ciudate superstiţii ale trecutului este aceea a oamenilor transformaţi în lupi. in China se mai crede încă în oameni ce se transformă în lupi, iar Africa îşi are prea cunoscuta „S o c ie ta te a Leo­p a rd u lu i“ , o organizaţie secretă, ai cărei membri cred, sau cel puţin pretind, că se pot preface în leoparzi.

Q eien fa n ta s tic a l a r t i i h l i i en g lez N o rm a » Lindsay. ce i lu s tre a z ă o vec ile c re d in ţă c ă „ Z e iţa U rn ei“ ar d e te r ­m ina nebunia.

Luna es te un c o rp re c e şi n o a p te a ne p a re lum inoasă, num ai p e n tru c ă s u p ra fa ţa ei r e f le c tă ra ze le s o a re lu i. O ar a c e s te r a d ia ţ i i a le lunei nu sunt num ai o lum ină s o la ră s lă b ită , c i c o n ţin o specie d e lum ină cn to ta l d e o se b ita ţ i anum e lum ina „ p o la r iz a tă " , a le c ă re i c a l i tă ţ i nu sunt po­s e d a te de Inm iua d ire c tă a so are lu i.

S 'a c o n s ta ta t că ra ze le lunii au e fe c te c iu d a te asupra a n u m ito r fo rm e de v ia ţă an im a lă d a r pen­tru m om ent nu posedăm d e c â t te o r ii pen tru ex­p lic a re c iu d a te i c o m p o rtă r i pe c a re unele p e r­soane o au în n o p ţile cu lună p lin ă .

Luna e întotdeauna amestecată în aceste poveşti. Iar semi-nebunii cari-şi închî- puesc că se transformă în lupi, pot fi stimulaţi de lumina lunii ce le agravează starea, determinând halucinaţiile.Rar se întâmplă ca un mare număr de oameni să păstreze secole dearândul o credinţă fermă, în ceva care e cu totul fals. S'au făcut recent constatări din care ar reieşi că există un grăunte de adevăr în superstiţiile somnambulismului, deşi acest adevăr poate fi ceva cu totul diferit de teoriile pe care le găsim în folkloruri asupra nebuniei provocată de lună.Ceeace se ştie acum pozitiv este faptul că fazele lunii afectează activitatea şi reproducţia mai multor specii de animale şi plante mari. S'a dovedit spre exem­plu că stridiile se reproduc în strictă concordanţă cu poziţia lunii şi că-şi schimbă chiar sexul, după evoluţiile aces­tui astru. Se presupune că această in­fluenţă s'ar datori temperaturii apei, de pe lângă ţărmurile, în care trăiesc stri­diile. Această temperatură este la rân­dul ei afectată de fluxuri, care şi ele sunt determinate de lună.Cu mai bine de două mii de ani înain­tea noastră, marele filosof grec A risto - te l, cunoscut ca fondator al biologiei ştiinţifice, a observat că aricii de mare şi diverse crustacee de pe ţărmurile Greciei, se îngrăşau sau slăbiau, după fazele lunii. Actualmente fenomenul a- cesta nu se mai observă la crustaceele

Greciei, ci la cele care trăiesc în apropierea Suezului, pe ţărmurile din Sudul Mediteranei. Nu se ştie însă dacă crustaceele de pe ţărmurile gre­ceşti suferiau şi ele, pe vremea ace­ea influenţele lunii şi au pierdut de atunci acest obicei, sau dacă nu cumva Aristotel a făcut o confu­zie, între creeaturile patriei sale şi cele egiptene.Oricum, influenţa lunii asupra multor animale marine, e incontestabilă. In mările Sudului există un anumit vierme aquatic, numit Palolo care nu se re­produce decât pe lună plină, şi s'a mai constatat că unele specii de co­rali dau drumul vlăstarelor, menite să întemeieze noui colonii, numai în această perioadă a lunii pline. Dede- ţe ii de m are îşi deschid şi închid tentaculele, în formă de petale, în concordanţă cu evoluţiile lunii. Multe specii de peşti suferă influenţe lunare şi aceasta se mai întâmplă cu com­poziţia chimică din frunzele anumitor specii de ierburi marine.Un alt fapt ştiinţific incontestabil este acela că radiaţiile pe care luna le trim ite pământului conţin o mare can­titate din acea lumină ce se numeşte p o lariza tă , şi se deosebeşte de lu­mina obicinuită, prin faptul că undele sale vibrează, toate, într'un anumit plan sau direcţie, în loc ca vibraţia să se facă în toate planurile, perpen­diculare pedirecţia de propagare. O serie de experienţe au dus la con­cluzia că această lumină polarizată are o acţiune cu totul diferită de a luminii obicinuite, ajutând la fabrica­rea amidonului în frunzele plantelor, stimulând desvoltarea germenilor şi altor bacterii şi sporind producţia de seminţe a plantelor. Nu se ştie sigur dacă proporţia de lumină polarizată a lunii e destul de mare, pentruca toate aceste efecte să poată fi puse în sarcina influenţelor ei, dar aceasta ar putea constitui totuş o explicaţie. S'a mai constatat deasemeni că „o r-

birile provocate de hinâ" şi care după o răspândită legendă

ar fi rezultatul unei expuneri a ochilor şi a f e ţ e i la

Baronul G ille s de R ă ii şi Lupul io > F e rm eca t. Boala num ită de ş t iin ţă „L ycan - tk ro p ie " c a re fa c e ca v ic tim e le să se c re a d ă tra n s fo rm a te fn lu p i, p o a ­te f i a g ra v a tă de r a d ia ­ţ i i le lunei p line.

Tab lou l ac es ta in t itu la t „F a n to m a " e x e c u ta t de Franz S edlacek din V iena, ne a r a tă cum un nour de c e a tă p o a te lu a ce le m ai b iza re fo rm e , fn tr 'o im a g in a ţie bo ln avă .

lumina lunii, în timpul somnului, se produc într'ade­văr. Deobicei această orbire este însă temporară. Niciunul din aceste cunoscute efecte ale luminii sau fazelor lunii asupra vieţuitoarelor din apă şi de pe uscat, nu furnizează o explicaţie directă pentru pă­rerea că oamenii şi-ar pierde minţile, sub radiaţiile acestui astru, dar sugerează că se mai pot face descoperiri în această direcţie. In orice caz, nu în­cape îndoială, că atât presupusele victime ale sem- nambulismului, cât şi prietenii lor, cari cunosc cir­cumstanţele, sunt perfect sinceri în credinţele lor. O teorie posibilă se bazează pe efectele dovedite ale luminii polarizate asupra activităţii germenilor. Pescarii au de mult convingerea că peştele mort se strică mai repede, dacă e expus la lună, decât cel care e ferit de aceste radiaţii. Măcelarii sunt de aceaş părere. Savanţii au confirmat faptul, iar acum câţiva ani, doi bacteriologi, doctorii E. G. Bryant, din Sudul Africei şi T. F. M o rm o n , dela Univer­sitatea din Princeton, au descoperit care erau cau­zele. Lumina polarizată a lunii accelerează desvol­tarea bacteriilor, care determină stricarea cărnii. Toate acestea ar putea explica întrucâtva super­stiţia somnambulismului. Presupuneţi că un individ suferă de una din acele febre cauzate de germeni, cum ar fi scarlatina sau o otrăvire a sângelui, da­torită germenului numit streptococu l. Ştiut este că dacă febrele acestea ating un anumit punct, bolnavul începe să delireze. Ei bine, în cazul că victima unei astfel de boale este lăsată câtva timp sub radiaţiile lunii pline, se prea poate ca lumina polarizată să stimuleze germenii boalei, accelerân- du-le desvoltarea aşa că febra creşte atingând punctul delirului. Câteva exemple de felul acesta observate într'o epocă primitivă au fost deajuns pentru a da naştere superstiţii somnambulismului.

No. 411 — | # _ Pag. 28

O altă superstiţie susţine că un ritm misterios al fluxurilor, moş­tenit de pe vremurile când în­treaga viaţă era acuatică, ar persista încă în oameni şi face pe cei cari suferă da un uşor desechiiibru intelectual să-şi piardă minţile cu desăvârşire, în cursul anumitor faze lunare, care ar sta în raport cu fluxul sau refluxul.E adevărat că există în corpul omenesc to t felul de misteri­oase ritmuri zilnice, săptămâ­nale, lunare inclusiv un flux şi un reflux al corpusculelor albe din sânge, dar nici un fiziolog n’a putut descoperi, până acum, vreo relaţie directă intre luna şi somnabulism.O altă teorie care-ar explica pentruce luna determină în oa­meni o stare de nebunie, îşi are sursele în ceeace antropo­logii numesc amintiri ancestrale. \ fost o vreme, în istoria imană, înainte de invenţia po- iţiei şi a luminii electrice când lopţile întunecoase erau foarte juţin propice plimbărilor. Nu ncape îndoială că cei mai mulţi sameni din zilele acelea se ghe- muîau în cavernele sau colibele ¡or imediat după apusul soa- •elui, de teama fiarelor, car® vedeau mult mai bine decât ei ,a întunerec, sau pur şi simplu pentrucă plimbarea prin păduri, in puterea nopţii. însemna sa se expună a se împiedica de o rădăcină, sau a cadea intr o râpă. Excursiunile nocturne^ se intreprindeau, desigur, numai pe lună plină.

In zilele acelea, când trăiau câte zece cincisprezece indivizi laolaltă, într'o colibă, îndrăgos-, t if i i nu puteau aştepta decât o noapte cu iună plină, spre a-şi putea vorbi în voe, rătăcind prin păJuri, fără a fi văzuţi însă de ceil'tîlţi-Psihologii sunt de părere că aceasta ar explica străyechea preferinţă a îndrăgostiţilor'pentrulumina lunii.S'ar prea putea ca persoanele care suferă de un uşor desechi- libru mintal, să se simtă mai neliniştite pe nopţile cu lună plină, şi aceasta ar explica ia- răş superstiţia somnambulismului. Dar, oricum ar fi luat naştere această credinţă, psihologul mo­dern înţelege acum uşor ce se întâmplă cu indivizii izolaţi, cari asemeni tânărului ucigaş, po­menit la începutul acestui ar­ticol, se plâng ca r suferi de somnambulism.Să presupunem că un copil do­ta t cu un sistem nervos mai debil, aude că un bătrân din familia sa e lunatec. Ideea pare interesantă, e nutrită în mintea cam desechilibrată a aceluia, şi cu vremea devine o obsesie. Persoana ajunge astfel a fi con­vinsă, la un moment dat, că se află sub „s tă p â n ire a lunii". Nu e exclus ca presupusele vic­time ale somnambulismului, care au apărut înaintea tribunalelor, să fi fost nişte victime absolut reale, dar îşi datoresc starea numai faptului că minţile lor nutriseră şi exageraseră această idee.

La Mozart s’a deschis expoziţia de picturi (u le i şi desenuri) a pictoru lu i loa n Popazog lu .Ioan Popazoglu e m a i mult pei- sagist. Desenul joacă, în pictura sa, un rol preponderent : e sche­letul pe care şi-a construit toate e d ific iile picturale. Asta î l d i­ferenţiază de alţii, a căror p ic ­tură, fiin dcă nu au desen, cade_, se topeşte, de parcă ar f i făcută din unt şi lăsată lângă căldură.

e l iz a b e t h a r d e n

vă întreabă . . .

V* se j \m e lio r e a z â * \e n u l?

E l însă e sigur pe desen şi are o mare spontaneitate în execu­ţie, care-i perm ite să-şi rea lizeze tablourile în ch iar momentul când a fost atras de p itorescul unui piesaj, o r i de caracteristi­ca altui subiect p ictural. Operele lui loan Popazoglu au tot farm ecul t ir e re ţ i i şi iu b ir ii de viaţă al adm iratorilor frumu­seţilor naturii. D ETESTE

Este tenul meu mai bun decât era luna frecută .............săptămâna trecută?

Asta e un lucru important. Căci singurul m ijloc de a "lăsura eficacitatea produselor ce intrebuinţaţi este de a

vă pune singură această întrebare.Nu este nevoie să pierdeţi timp sau sforţări in a face ex­perienţe. Produsele Elizabethei Arden, cari s’au dovedit pline de succes la m ii de femei, sunt specializate pentrufiecare tip si condiţie de epidermă.Urm aţi cu sărguinţă tratamentul ei conform indicaţiilor,

si veţi fi incântată, constatând pe fie ce zi îmbunătăţirea

consistentă a pielei Dvoastră.

* * *Fie că pielea vă este grasă, uscată sau normală, ea necesită zilnic o regulată CURĂŢIRE, TONIFICARE şi HRANIRE cu Crema de curăţit (Venetian Cleansing Cream ) spre a indepărta toate impurităţile, Tonicul pentru piele (Ardena

--------------------- Skin T on ic ) sprc a rafina şi

inchide porii şi Crema Velva (V e lva Cream ) spre a o menţine fină, catifelată. Aceste trei preparate vă dau bazele obţinerii unui ten p erfec t; ele sunt artistic aranjate de Miss Arden intr’ o adorabilă

cutie roz.

Produsele Elizabethei Arden sunt de vânzare in Bucureşti la Parfumeria Teotndui la Galeries Lafayette f i m magazinele bune

de pretutindeni

• ELIZABETH ARDEN *Elizabeth Arden Ltd.

L O N D O N 2 5 O L D B O N D S T . W .i

.— 1 *' K704;

Expoziţia pictorului loan Popazoglu

C o p ( s tu d iu } de I. Popaioqli». P o r tr e t (d e s e n ) de L P o p aiog t» .

No. 411 — R . | . — Pag. 29

l a în d e m â n a t u t u r o r

M . ' iziognomia, sau arta de a judeca prin M * trăsăturile fe ţii caracterul cuiva, a

avut totdeauna mai multă trecere de cât chiromancia. E adevărat că ea are adepţi serioşi începând prin întemeetorul său, Jean Gaspard Lavater, filosof, poet şi teotag protestant elveţian, care a murit la începutul secolului al 19-lea în 1801. Lavater sau mai degrabă sistemul său, a fost foarte discutat în epoca lui. Cerea dealtminteri studii destul de complicate. Mult mai bine potrivită cu nerăbdarea noastră modernă e metoda pe care ne-o propune doctorul Defosses, în serioasa revistă „Presse medicale".— Dreptunghiurile şi triunghiurile — spune dânsul — sunt cele două forme principale ale capului nostru, dacă suntem cu adevă­rat indivizi superiori. Această concluzie se sprijină pe dovezile adunate timp de secole întregi. De bună seamă, ştiinţa me­dicală a refuzat să ia în serios această chestie, până acum de curând. Ultimii tre i­zeci de ani au creeat însă în laboratoare posibilităţi care să îngădue verificarea a numeroase teorii referitoare ia caracterele fi- ziognomice şi putem conchide în felul următor:

Faţa dreptunghiulară i- deală poate fi înscrisă într’un dreptunghiu, de lungime mijlocie, şi care se poate împărţi în trei „caturi", proporfionate. Un asemenea chip arată echilibrul perfect. El tră­dează o voinţă hotărîtă, constructivă, curajoasă, bărbătească, mentalita­

tea unui conducător de oameni, a unui şef. In generaţia noastră putem observa ase­menea figuri la un Pasteur, un Foch, Joffre, şi în trecut la Beethoven.Se regăseşte acelaş chip la marii politici­eni, la conducătorii din industrie, etc. Fi­gura dreptunghiulară pare să întovărăşească cele mai alese calităţi ale fiinţei omeneşti. Artiştii din antichitate dădeau această for­mă chipului lui Jupiter, cei din Evul Mediu lui Dumnezeu şi lui Christos. Există deci sub acest raport un acord perfect între toate şcolile de artă din toate timpurile.Să trecem acum la for- C-----ma triunghiulară, al cărui \ /vârf e întors în jos, sau \ I i ^ ţ l / acea în formă de trar- ^ f i /pez, a cărui bază mare / /e în sus. Ea corespunde V*rVtipului numit „intelec- r tual". Ea caracterizează \ /1 ,"/ ţ / pe gânditori şi pe ma- \ ţ j , V I tematecieni, pe oamenii IV ¡8/de litere şi pe artişti. / ¿ j / /

Dar se poate întâlni deasemenea şi la unii străluciţi oameni de stat, ca Cesar, August şi Richelieu.Oamenii care au un cap în acest fel do­vedesc mai puţin echilibru mintal decât cei „dreptunghiulari", mai puţină capacitate de de a cumpăni argumentele contradictorii, sunt mai puţin stăpâni pe dânşii, dar au mai multă imaginaţie şi putere creatoare.

Să trecem la figura în formă de ou. Ea e în­rudită de aproape cu tipul triunghiular, de o parte, şi de cealaltă cu tipul oval a cărui parte sau etaj superioară e lăr­gită. Această desvoltare remarcabilă a „etajului superior", sau regiunea craniană de sus, dove­

deşte o superioritate intelectuală. Ea arată deasemenea orgoliul şi ambiţia dusă la exces. Acestui tip îi aparţin doi oameni celebri, cari nu pot fi consideraţi ca având o inimă prea sensibilă : Filip Strozzi şi Vladimir lliici Ulianoff, mai cunoscut sub numele de Lenin. Filip Strozzi, născut ia Veneţia în 1541, a fost general în infanteria franceză şi s'a distins prin cruzimea lui.Lenin aparţine unei perioade istorice prea apropiată de a noastră ca să mai fie ne- voe să insistăm asupra caracterului său ne­îndurător.Aceleiaşi categorii îi aparţine, fără îndo­ială, regina Elisabeta a Angliei, deosebit de inteligentă şi instruită, vorbind dela 16 ani franceza, italiana, latina şi greaca, înaltă, cu trăsături regulate, cu fruntea largă, sub o coroană de păr roşcat, cu buzele subţiri, dânsa era frumoasă, .dar iute la mânie,

No. 411 — R. I. — Pa9- 30

foarte mândră şi dispreţuitoare; nu ştia ce-i dărnicia şi nu ierta niciodată.Cu cel mai mare sânge rece şi cumpănindu-şi cuvintele, ea a dat or­din să fie executată Maria Stuart, dupăce a ţinut-o 19 ani în închi­soare, iar pe duşmanii săi politici i-a supus la torturi îngrozitoare.Trecem acum la tipul oval pur, care diferă de cel precedent printr'o mai mare armonie a li­niilor.Acest fel de figură se întâlneşte mai ales la femei. Deobicei, arată blândeţe şi fire

§ Ovalul poate să difere în proporţiile lui. Se poate apropia de tipul „rotunnd" sau de tipul „lungueţ". Ovalul lun- gueţ indică predomina­rea nervozităţii în tem­perament, cu tendinţe de limfatism. Delicate, spirituale, şirete, aceste figuri se găsesc în por­

tretele lui Watteau, ale lui Fragonard şi ale elevilor lor. Sunt chipurile care au pre­dominat la Versailles, în timpul când s'a

Faţa dreptunghiulară a Iui Foch. ( jo s ) Şi Beethoven (sus, trădează o vo in ţă ho­tărîtă, curagioasâ. bărbătească, m entali­tatea unui conducător de o a m e n i , a unui şef.

Figura în fo rm ă de oo a la i Lenin exprim ă un c a ra c te r neîndurător.

ţ'i

SCWErRK• NCW TOb IUN VIENA snfonţa gsnerott rC<±**Âapot7l

D-ra LE X V C A LE R

strălucita noastră com ediană care a înregistrat un succes trium fa l cu rolu l titu lar d in co­m edia muzicală „X in on “ pe sce­na Teatru lu i Regina Maria.

complect"

C â u îa ţi crem a v isa ta?

O ve ţi gâs i in irebu infflwcl

crem a Scherk Trisena d e z i şi Scherk C o k i

crem a d e noa p te .

Sunt neîntrecute.

Lotion F a c ia le S c h e r k

IU . , , n e a d e f a lă S c h e rk l

ne scrie do a m n a M a ria d e S. în M o i 1934. C a şi dânsa încerca ţi Lotion F acia le Scherk.

V e ţi consta ta im e d ia t că fa ţa D vo as trfl no fo s t n ic io d a tă a tâ t d e b in e cură ţite .

D a to rită c a lită ţilo r e i asep tice ţ i to n ice e a tran s fo rm ă e p id e rm a — suprim a

to a te im p u r ită ţile — e lim ină ce lu le le m o a rte ţ i m scurt t im p c ă p ă ta ţi un ten

p ro a sp ă t, n e te d y fă ră p e te . F lacoane â Lei 6 0 , 100, 160, 3 0 0 ţ i 4 7 5 . C e re ţi a p ro b ă

fra n c o co n tra le i 12 m m ă rc i po ş ta le Io „P a r fe x " , B u c u re ^ I C o le a M o ţi lo r 78 .

pregătit marea revoluţie, atunci când oa­menii ştiau cât de plăcut e să trăeşti şi când fiecare repeta : „După noi potopul I'1.,. Trecem la un alt fel de . . ■caracter, figura hexa- f / ^ { gonală. De data aceasta j i \ f ajungem la oameni lip- H \siţi dn orice avânt. Suntmatertalişti inascuţi. Dar ( J A t k j J j există oarecare compen- ’f t 'K <* ' '■ /■/ saţie : energie f i z i c ă, * Wperseverenţă, putere de \ \ • / ' ] muncă. Acest tip este ■v 'obicinuit la câteva rasse, care trăesc foarte aproape de natura.

Şi acum ajungem la ul- . timul tip, la chipul tra-

pezoid, a cărui bază e în partea de jos, sau

u • ; ; 4 — spre a vorbi într'un D 1 limbaj mai puţin ştiin-n ; li • H t '^ Ci ^ar ma' 'n^or‘* — l \ : * E S ' • / ţ C ‘PU 'n f ° rma/ V \A \ pară. Acestui tip îi a-‘ -a- parţin foarte puţine ce­

lebrităţi, foarte puţini oameni cari să fi însemnat ceva în viaţa. Partea de jos a figurii e adesea năpădită de grăsime, în jurul fălcilor mari şi puter­nice, şi nu fără dreptate. Intr’adevăr, una din caracteristicile acestui tip este lăcomia. Ba mai mult, urt temperament calm, o fire puţin idealistă, un spirit mai mult practic. Să nu-i plângem prea mult; aceşti oameni nu ajung la glorie, dar au to t atata posi­bilitate, caş! oricare altul, să ajungă la fericirea relatîvă pe care ne-o poate oferi viaţa.Ca să încheem, trebue să mai adăogăm ca doctorul Defosses, el însuş, precizează că în fiziogonomie, ca şi în medicină, trebuesc făcute multe observaţii, înainte de a fi si­gur de diagnostic. Forma capului dă o in­dicaţie, un punct de plecare, dar nu con- stitue o dovadă hotărîtoare.Nu-i mai puţin adevărat că această clasi­ficare simplă va putea fi folositoare cititorilor noştri. Ea îi va ajuta şi îi va îndemna să-şi studieze semenii, şi nu trebue să uităm că în lupta aspră a existenţei modeme, această cunoaştere a celor din jurul nostru, e dintre acelea care au cea mai mare valoare.

In fo togra fiile noastre repre­zintă pe com­pozitoru l Ion Vasilescu c u orhestra lui, şi o s c e n ă din Aihambra f i l­mează ( a c t u l I I ) .

Alhambrittas'a înapoiat!

Glorioasa trupă de rt :«tă_aA l ham brei s’a înapoiat in ( ipitaia, după un trium fal turneu in pro­vincie.Publicu l din întreaga ţara a a- plaudat frenetic spiritul» fastul, eleganţa, din admirabila revistă a d-lor V lădoianu şi Constanti- nescu, a cărei carieră a fost în ­treruptă în plin succes^ la Bu­cureşti pentru a fi reluată acum, cu începere de Joi. _In tot tim pul lipsei d in < apitala a form aţiei de revistă, d-nii Ma- doianu şi Constantinescu au în­registrat un succes strălucit cu com edia m uzicală „A iham bra film ează“ . La succes a contribu it mult şi com pozitoru l Ion \ a si- iescu care a compus oâte^a şla- gă re care ar ;*utea f i gur i cu

succes în o rice film sonor. Meritul d-lor Vlădoianu, Con­stantinescu şi Vasilescu, este cu atât mai mare, cu cat au reuşit să prezin te prima_ com edie mu­zicală românească de succes. Este adevărat că au fost ajutaţi şi de un mănunchi de actori excelenţi în frunte cu Elena Za- mora, V irg in ica Popescu, Flo- rica Demion, N iculescu Buzău, Const. Lungeanu, T it i Botez şi Marietta Ionaşcu.Odată cu reluarea A lnam britlei. „A iham bra film ează“ va trece la matineuri.Ia r revista c a r e se întoarce din gloriosul turneu prin ţară, având în distribuţie cele mai strălucite vedete ale genului revuistic în frunte cu Marilena Bodescu, S illy Vasiliu, Mia Apostolescu. Talianu, G r o n e r, Vasilache, Stroe şi ceila lţi, vo r continua să descreţească frunţile specta­torilor.

_________ — g o l —

mt e m

Şi Dv., doamnă, puteţi folosi pentru îngrijirea tenului a- cest preparat de mare clasă. Cremele Richard Hudnut sunt deasfentenea un ajutor preţios pentru frumuseţea multor fe­mei sărbătorite din Apus.

tenţiunea cu care va îngrijiţi tenul vă caracterizeazăFEMEIE DE LUME, ştie ce valoare însemnată are îngri|irea tenu- luj. Primele urme ale vârstei apar pe obraz. Ele pot fi evitate,

dacă vă îngrijiţi în permanentă cu produse a căror compoziţie chimică să fie bine studiată. Intre cosmetice, pudra ocupă locul de frunte. Este incontestabil, cosmeticul cel mai întrebuinţat. Deace'ea, femeile care au atenţia concentrată asupra lor şi se preocupă de menţinerea şi relie­farea frumuseţii trebuie să fie foarte atente când cumpără pudra.

încrederea cu care este întrebuinţată pudra Richard Hudnut Three Flowers la Paris, Londra şi New-York face dovada calitătilor sale.

THREE FLOWERS