Paul Feval - Lagardere 7 - Ducele de Nevers

Proiect RI – Colec ia "Paul Féval – tat l & fiul"ţ ă

1

Paul Féval-fiul

Partea întâi Unealta domnului de Peyrolles―

Capitolul I - Oreste şi Pilad

eşind din hotelul La M gară unde, într-una din camere, fusese cuprins de o mânie― atât de puternic şi de o durere aşa de sfâşietoare, atunci când auzise, de pe buzeleă surioarei sale, Marine, m rturisirea crimei a c rei victim fusese prin purtareaă ă ă

cavalerului Zeno sergentul Philippe nu avusese decât un singur gând: acela de a-l― întâlni pe mizerabilul vene ian, spre a r zbuna pe loc infamia de care acesta se f cuseţ ă ă vinovat fa de tân ra fat .ţă ă ă

ICu siguran , înaltul titlu al personajului nu avea s -l opreasc . Ambasador sau nu,ţă ă ă

acesta comisese totuşi o tic loşie care cerea o pedeaps exemplar . Şi această ă ă ă pedeaps i-o va da, orice s-ar întâmpla.ă

Dar unde s -l g seasc ?ă ă ă— Pe cinstea mea! îşi spuse tân rul, m voi duce la Ambasada Vene iei şi, într-ună ă ţ

fel sau altul, voi r zbate pân la el. La nevoie, voi recurge la for .ă ă ţăF r a mai sta pe gânduri, se inform despre reşedin a oficial a cavalerului şi află ă ă ţ ă ă

c era situat pe strada Montmartre, în apropiere de strada Du Mail. ă ăSe îndrept într-acolo de îndat .ă ăÎn buşindu-şi o clip mânia ce fierbea în el f când s -i clocoteasc sângele, seă ă ă ă ă

prezent la ambasad şi solicit o întrevedere cu st pânul locului. Pentru a-şi motivaă ă ă ă vizita, afirm c ar avea de vorbit despre nişte afaceri foarte importante, în leg tur cuă ă ă ă func iunile acestuia.ţ

Fu primit imediat de c tre un secretar, care-i ceru s dea l muriri, în timp ce-lă ă ă privea foarte de sus nu atât din cauza gradului inferior pe care-l m rturiseau tresele― ă

~ 2 ~

Seria "Lagardère" [Lagardère II] – 07Ducele de Nevers

tân rului sergent, cât fiindc era, el însuşi, un ucenic într-ale diploma iei, adic ună ă ţ ă duşman al for elor armate.ţ

— Vreau s vorbesc cu ambasadorul în persoan , declar Philippe. Nu m potă ă ă ă dest inui decât dânsului.ă

— Atunci, risca i foarte mult s p stra i afacerile acelea numai pentruţ ă ă ţ dumneavoastr , c ci Excelen a Sa nu este niciodat de g sit aici, îi r spunse secretarul.ă ă ţ ă ă ă Are în Paris trei sau patru locuin e provizorii pe care le ocup pe rând, dup cum areţ ă ă poft şi f r a se şti vreodat care îi este domiciliul de moment.ă ă ă ă

— Binevoi i s -mi indica i acele adrese, m voi duce la toate.ţ ă ţ ă— Nu v pot satisface dorin a, c ci problema este de domeniul vie ii particulare şiă ţ ă ţ

nu priveşte cu nimic ambasada.Tân rul încerc s insiste, dar se izbi de un refuz categoric şi fu nevoit s plece f ră ă ă ă ă ă

a fi ob inut informa iile dorite.ţ ţEra foarte nec jit. Cum s procedeze pentru a-l întâlni pe cel pe care-l c uta? C ciă ă ă ă

dac nu-l g sea acolo unde ar fi trebuit s se afle şi dac nu avea nici un fir c l uzitoră ă ă ă ă ă care s -l poat îndruma spre el, singura sa speran era c întâmplarea i-l va scoate înă ă ţă ă cale. Dar întâmplarea putea s -l ajute imediat, dup cum tot atât de bine putea s -l facă ă ă ă s aştepte foarte mult.ă

Gândindu-se la aceste perspective nesigure, str b tu Parisul în lung şiă ă -n lat, f r aă ă şti prea bine încotro îl purtau paşii.

În mod maşinal, îi cercet cu privirea pe trec tori, scruta interiorul caleştilor, ală ă litierelor, al vehiculelor de tot soiul care se ofereau vederii sale, ca şi cum ar fi sperat s -ăl descopere pe cavaler, uitând c nici nu-l cunoştea şi c acesta ar fi putut foarte bineă ă s -i treac prin fa de o sut de ori f r ca el s b nuiasc m car.ă ă ţă ă ă ă ă ă ă ă

Se f cu sear , veni şi noaptea şi el mergea întruna, la noroc.ă ăÎn cele din urm , zdrobit de oboseal , se pr buşi pe o banc de pe Champsă ă ă ă -Élysées,

printre tufişurile înverzite din viitoarea pia Louisţă 1 al XV-lea. În acea epoc , zona numită ă Champs-Élysées nu era nici pe departe promenada favorit a parizienilor, aşa cum aă devenit mai târziu şi cum este şi ast zi.ă

Tân rul adormi imediat, cufundându-se într-un somn ca de plumb.ăNatura imperioas îşi reintra în drepturi: era a şasea zi de când Philippe nu maiă

avusese nici o clip de odihn .ă ăCând se trezi, soarele era deja sus pe cer. Auzi sunând ceasurile de ora unsprezece

şi v zu o mul ime de oameni îndreptându-se cu paşi gr bi i spre promenada Coursă ţ ă ţ -la-Reine, unde sta ionau diligente care f ceau, în vremurile acelea, curse între Paris şiţ ă

1 Am modificat numele regilor Fran ei, conform edi iei franceze, din: Ludovic, Carol, Henric în: Louis,ţ ţ Charles, Henri. (nota lui BlankCd)

~ 3 ~

Paul Féval-fiul

Versailles. Philippe se ridic repede în picioare. Somnul acela îi re f cuse par ial for eleă ă ţ ţ şi-i reîmprosp tase mintea. Ideile îi erau mai limpezi.ă

Se gândi atunci s se duc la Passepoil, fostul s u profesor de scrim . El, careă ă ă ă cunoştea şi vedea atâ ia oameni, ar putea fi în m sur s -i dea vreo informa ie util şi,ţ ă ă ă ţ ă eventual, s -i ofere posibilitatea de a-l contacta pe cavaler.ă

Cum de nu se gândise la asta în ajun?Porni de-ndat spre Petită -Châtelet.Când ajunse în dreptul Arcului Marion, v zu venind spre el un cuplu destul deă

neobişnuit. Acel cuplu, pe jum tate uman, pe jum tate animal, era alc tuit dintră ă ă -un om şi un cal, primul tr gându-l de c p stru pe cel de-al doilea.ă ă ă

Amândoi erau într-o stare jalnic şi atr geau privirile unor gură ă ă-casc , pe careă vederea lor îi f cea s râd .ă ă ă

Şi aveau şi de ce.Cavalerul era acoperit, din cap până-n picioare, de un strat gros de praf, sub care

disp reau orice detalii ale persoanei sale, atât cele ale trupului, cât şi cele ale chipului.ă Nu mai era decât un morman cenuşiu înzestrat cu darul de a se mişca.

Dintre tr s turile disp rute ale fe ei nu mai era vizibil decât apendicele nazal, aă ă ă ţ c rui roşea rubinie scânteia în soare.ă ţă

Felul în care mergea era şi el demn de aten ie: înainta prin mici salturi, urmate deţ paşi rapizi, apoi de opriri bruşte.

Calul epuizat, şchiop, cu şira spin rii jupuit de la greab n pân la coad ― ă ă ă ă ă ― îşi urma st pânul cu capul plecat, cu genunchii pe jum tate îndoi i şi sco ând, din timp înă ă ţ ţ timp, câte un nechezat jalnic.

Pe m sur ce înainta c tre ciudatul grup, sergentul îl privea pe om tot mai atent.ă ă ăI se p rea c mai v zuse undeva acel nas incandescent.ă ă ăCând nu mai era decât la o mic distan fa de c l re , acesta îl privi deodat fix,ă ţă ţă ă ă ţ ă

apoi, cu un glas ca o trompet , exclam :ă ă— Sfinte Doamne!… P i este el… micul meu sergent!… M iculiă ă ţă-mam ! sta zic şiă Ă

eu noroc!Nu era nevoie de mai mult pentru c tân rul s ştie cu cine avea de-a face.ă ă ă— Cocardasse!… strig dumneata, la Paris?ă ― …— Ei, da!… Eu… am venit cu baronul de Posen.— Baronul de Posen? Cine-i acela?— Na- iţ -o! Cel care i-a înmânat scrisoarea, acolo, în tab r .ţ ă ă— Vrei s spui, domnul Hélouin?ă— Este acelaşi… o s - i explic… nu acum… exist motive…ă ţ ă

~ 4 ~


— Cum vrei… dar, care va s zic , m-a i urm rit… de vreme ce eu n-am sosit aiciă ă ţ ă decât abia ieri?

— Am plecat la o or dup dumneata.ă ă— Ia te uit ! se mir Philippe, întrebându-se ce anume putuse provoca plecareaă ă

celor doi b rba i atât de precipitat şi despre care nici unul nu-i pomenise nimic.ă ţ ― ă— N-am c scat gura pe drum, nu-i aşa? continu Cocardasse. Am venit tot într-oă ă

goan … Vântul abia se inea de noi.ă ţ— Dup praful care te acoper , v d c , într-adev r, trebuie s fi gonit tare… Dar miă ă ă ă ă ă

se parc c suferi. Ai avut vreun accident?ă— Nici unul, replic cu vioiciune ostaşul care, pronun ând aceste cuvinte, l s totuşiă ţ ă ă

s -i scape un geam t surd şi-şi duse f r voie mâna la spate.ă ă ă ă— Iar calul dumitale pare s se resimt , şi el, de pe urma vitezei cu care a gonit:ă ă

spinarea i s-a jupuit de tot.— Asta pentru c , vezi dumneata, animalul sta nu era obişnuit s mearg aşa deă ă ă ă

repede… şi atunci, biciuirea aerului a f cut s -i cad p rul.ă ă ă ă— În mod clar, asta trebuie s fie cauza, replic Philippe c ruia, cu toat triste eaă ă ă ă ţ

lui, îi fu greu s -şi re in un zâmbet, c ci în elegea ce se petrecuse, în realitate, întreă ţ ă ă ţ b trânul soldat şi animalul pe care-l c l rise, şi domnul Hélouin? Ce-ai f cut cu el?ă ă ă ă

— Ah! Iubi elule! Ne-am desp r it cu pu in înainte de Paris. Nu ne putusem pune deţ ă ţ ţ acord cu privire la o problem de maniere. Eu spuneam c , în calitate de c l re i, eraă ă ă ă ţ preferabil s ne facem intrarea mergând pe jos şi inânduă ţ -ne caii de c p stru; elă ă sus inea, dimpotriv , c era mai bine s r mânem în şa. Aşa încât, având p reri diferite,ţ ă ă ă ă ă ne-am desp r it pentru a ne purta fiecare dup placul s u… Şi el a luat-o înainte.ă ţ ă ă

— Unde s-a dus?— Habar n-am. Tot ce pot s - i spun este c s-ar fi bucurat tare mult dac te-ar fiă ţ ă ă

întâlnit.Pe mine? Dar de ce?— Nu ştiu înc , r spunse Cocardasse, nevrând s -i aduc imediat la cunoştină ă ă ă ţă

tân rului capcanele de care domnul Hélouin se temea pentru el. Dar ad ug , pentru aă ― ă ă îndep rta conversa ia de la un subiect care-l stânjenea încotro te duci aşa gr bit, dacă ţ ― ă ă nu comit o indiscre ie întrebânduţ -te?

— M duc la unul dintre prietenii dumitale.ă— Unul dintre prietenii mei?… Şi care anume? Am atâ ia, z u aşa!ţ ă— Amable Passepoil!— Amable Passepoil!… repet Cocardasse, emo ionat. Ah! Pe to i sfin ii! Teă ţ ţ ţ

înso esc… Caramba! Chestia asta o s m bucure… S -l rev d pe micul meu profesor deţ ă ă ă ă scrim dup o absen de dou zeci de ani!… Îmi dai voie s merg cu dumneata?ă ă ţă ă ă

~ 5 ~

Paul Féval-fiul

— Bineîn eles, sunt chiar fericit s - i prilejuiesc aceast pl cere!ţ ă ţ ă ă— E departe? se interes gasconul, cu oarecare îngrijorare.ă— Nu, la un sfert de or de aici, la Petită -Châtelet.— A! Da, este adev rat, mi-ai mai spus-o deja, la b utorii de ă ă faro.Cei doi b rba i pornir iar la drum, ostaşul op ind mai r u ca niciodat şi p strândă ţ ă ţ ă ă ă ă

o distan prudent între picioare.ţă ăAjunser în curând la locuin a lui Passepoil.ă ţCocardasse, neştiind cum s procedeze cu calul, îl l s pur şi simplu în fa a uşii, f ră ă ă ţ ă ă

a se osteni m car s -l lege.ă ă— Blând cum nu se mai poate, mânzul sta din India, îi explic tân rului. M vaă ă ă ă

aştepta aici f r s se mişte din loc. Ah! Ce bine l-am mai dresat!ă ă ăApoi, adresându-i-se calului:— N-o s mişti, nu-i aşa, micu ule?ă ţLa aceast recomandare, bietul animal r spunse cu o lamenta ie prelungit ,ă ă ţ ă

aruncându-i ostaşului o privire disperat .ăCând acesta din urm şi Philippe intrar în sala de arme, locul era aproape pustiu.ă ăEra ora mesei se apropia de amiaz şi nu mai r m seser decât doi sau trei― ă ― ă ă ă

elevi care-şi sfârşeau lec ia.ţPassepoil era prezent, supraveghindu-şi monitorii şi intervenind când felul lor de

predare putea fi îmbun t it.ă ăţLa început, nu-l recunoscu decât pe Philippe, care alerg spre el şi i se arunc înă ă

bra e.ţ— Tu… tu… tu eşti, micu ule!… exclam b trânul profesor cu înduioşare în glas şiţ ă ă

strângându-l la piept pe tân r. Ah! Ei, bine! Asta chiar c -i o surpriz !ă ă ăŞi, plin de volubilitate, îl bombard cu întreb ri:ă ă— Dar de unde vii? Pentru ce nu eşti împreun cu Boniface?… Ce te aduce la Parisă

înaintea armatei?… Hai, r spunde odat ! ad ug , v zând c Philippe r mânea t cut.ă ă ă ă ă ă ă ă— Te voi l muri imediat, îi promise acesta. Când vom fi singuri.ă— A, bun!… Nu vrei s -mi istoriseşti treburile tale de fa cu toat lumea. Ei, bine,ă ţă ă

vom fi singuri numaidecât, fiindc m vei înso i la mine… în locuin a mea.ă ă ţ ţDar, fiind cuprins de o temere, ad ug :ă ă— Cel pu in, nu i s-a întâmplat nimic fiului meu?ţ— Nu, nu, Boniface este cât se poate de bine, fii liniştit.— Atunci, vino repede.— Permite-mi, mai înainte, s - i prezint un camarad cu care am venit şi care stă ţ ă

acolo, lâng uş .ă ă

~ 6 ~


Într-adev r, Cocardasse r m sese la intrare, pentru a-l l sa pe Philippe s -lă ă ă ă ă îmbr işeze în voie pe Passepoil.ăţ

— Un camarad? repet b trânul profesor, privind spre locul pe care i-l ar ta tân rul.ă ă ă ă Pe cinstea mea! S-a şi prezentat. Hei! Amice! strig . Vino mai aproape. De ce nu― ă îndr zneşti?ă

Cocardasse înaint cu câ iva paşi, cu chipul luminat de un zâmbet larg. Se bucuraă ţ de pe acum de surpriz pe care avea s i-o fac "dragului Amable"ă ă ă .

La vederea ostaşului, Passepoil c sc ochii mari cât cepele. Dar ceea ce-l izbi fu maiă ă curând starea jalnic în care-l vedea, decât chipul lui.ă

Cu toate acestea, cercetându-l atent cu privirea, i se p ru c descoper , sub mascaă ă ă p mântie care le ascundea, nişte tr s turi ce nu-i erau necunoscute.ă ă ă

Şi memoria începu s -i lucreze:ă— O! O! Doamne Sfinte! sfârşi prin a striga. Dac nu mă ă-nşel, cel care se afl aici, înă

fa a mea, este nobilul meu prieten Cocardasseţ -junior!— Ei, da! Ai ghicit, în fine, exclam la rândul s u ostaşul. Sigur c da, el este…ă ă ă

vechiul t u profesor de scrim … Ingratule! Va s zic , inima nuă ă ă ă - i spunea nimic?…ţ Dragul de Amable!… Ce pl cere s te rev d… Pe cinstea mea, este o adev rată ă ă ă ă pl cere…ă

— B trânul meu tovar ş!… tot repeta la rândul s u Passepoil. Nici nu-mi trecea prină ă ă gând!… Ce întâlnire!…

Amândoi sim eau, într-adev r, un fel de în ep turi în ochi. F ceau eforturi eroice s -ţ ă ţ ă ă ăşi st pâneasc emo ia şi s -şi re in lacrimile, gata s se reverse.ă ă ţ ă ţ ă ă

— Iubi elule continu Cocardasse, deschizându-şi larg bra ele ştii ceva?ţ ― ă ţ ― Trebuie s te îmbr işez!ă ăţ

— Şi eu la fel, z u aşa!ăŞi cei doi b trâni profesori de scrim c zur unul în bra ele celuilalt, strângându-seă ă ă ă ţ

într-o puternic îmbr işare care dur mai bine de un minut.ă ăţ ăEra o privelişte înduioş toare, ce-l avea drept martor doar pe tân rul sergent a c ruiă ă ă

emo ie nu fu la în l imea împrejur rilor, deoarece era mult prea preocupat deţ ă ţ ă nenorocirea ce i se întâmplase Marinei.

— As pas pur! Nu te teme! zise gasconul, desprinzându-se de Passepoil. Asta-i cea mai frumoas zi din via a mea: Oreste l-a reg sit pe Pilad al s u! Doamne! Ce bine e!ă ţ ă ă Înc o dat , micu ule!ă ă ţ

Se strânser din nou în bra e, încercând s -şi ascund tulburarea pe care oă ţ ă ă socoteau nedemn de ei. Dar acea scen era atât de înduioş toare, încât, în ciudaă ă ă gândurilor sale triste, Philippe nu putu s n-o remarce, când, în cele din urm , cei doi seă ă desp r ir .ă ţ ă

~ 7 ~

Paul Féval-fiul

Cocardasse îşi freca energic pleoapele, în vreme ce Passepoil îşi sufl foarteă zgomotos nasul.

— Afurisitul sta de praf! spunea cel dintâi. Î i intr în ochi.ă ţ ă— Al dracului guturai! d dea replica Passepoil.ăDup o clip , acesta îl întreb pe Cocardasse.ă ă ă— Aşadar, Philippe şi cu tine v cunoaşte i?ă ţ— P i!ă …— Cum s-a-ntâmplat?— S-a-ntâmplat c ne-am întâlnit în tab ra din Ostende. Şi a fost din cauza unuiă ă

anim lu pe care-l omorâsem împreun , la vân toare, şi asupra c ruia voiam, fiecare dină ţ ă ă ă noi, s devenim proprietari. Atunci, ca s nu ne cert m ca nişte oameni de nimic, amă ă ă l murit problema cu spad … şi puştiul mi-a f cut cea mai dr gu împuns tur cu vârfulă ă ă ă ţă ă ă pe care am primit-o vreodat .ă

— În glum , desigur, c ci altminteri nu te-ai mai fi întors: îl cunosc pe Philippe…ă ă este mai tare, ca mine.

— Sigur c în glum … oricum, lovitura era splendid . Aci, între ochi!ă ă ă— Lovitura secret ?ă— Chiar aşa, b trâne!ă— Într-adev r, o izbuteşte la fel de bine c r posatul Lagardère… Dar, haide acum,ă ă ă

s vorbim serios. Am motive s cred c înc n-a i prânzit, nici unul, nu-i aşa? Veni i, deci,ă ă ă ă ţ ţ s sta i la masa mea şi, în vreme ce ne vom hr ni, ne vom povesti micile noastreă ţ ă probleme.

— Bun idee, Amable aprob Cocardasse şi care i-a venit tocmai la timp… mi-ă ― ă ― ţe o foame, de sunt în stare s m nânc şi pietre.ă ă

— Cu atât mai bine, vei gusta din mânc rurile g tite de doamna Mathurine, so iaă ă ţ mea. O s -mi spui cum î i place.ă ţ

— Doamna Mathurine?— Ei! Nu, felul cum g teşte… Hai, Philippe, ia-o înainte: presupun c mai cunoştiă ă

drumul?— Cât despre mine, bunul meu profesor r spunse tân rul ― ă ă ― î i m rturisesc c ,ţ ă ă

deocamdat , nu mi-e foame deloc… şi dac mi-ai da voie, lă ă -aş l sa doar pe Cocardasseă s - i in tov r şie. Totuşi, mai înainte de a v p r si, aş dori s ob in de la dumneata oă ţ ţ ă ă ă ă ă ă ă ţ anumit informa ie…ă ţ

— Ei, bine! B iete, cu atât mai r u pentru tine. Informa ia aia trebuia s mi-o ceriă ă ţ ă imediat. Acum, este prea târziu. O vei c p ta dup mas … dac voi putea s i-o dau…ă ă ă ă ă ă ţ De altminteri, am şi eu o gr mad de întreb ri s - i pun. Şi poftim! M resemnez şi eu să ă ă ă ţ ă ă mai aştept.

~ 8 ~


— Şi ai dreptate, micu ule, îl sus inu Cocardasse.ţ ţPhilippe nu voi s se împotriveasc mai mult şi îi preced pe cei doi prieteni. Speraă ă ă

s prind o clip în care s poat vorbi între patru ochi cu Passepoil.ă ă ă ă ăCeea ce-l mira era c fostul s u profesor nu avea cunoştin de ce i se întâmplaseă ă ţă

Marinei, c ci era cât se poate de evident c nu ştia absolut nimic.ă ăPentru ce nu-l înştiin ase doamna marchiz de Verteuil, la care fusese fata, cţ ă ă

aceasta fugise din casa ei?S-ar fi putut ca doamna Mathurine s fi fost informat , dar s nu fi crezut necesară ă ă

s -i vorbeasc despre asta so ului?ă ă ţCând intrar în sufragerie, doamna Passepoil nu se alia înc în înc pere.ă ă ă— Este la buc t rie, spuse Amable, m duc s-o anun c -i aşteptat … c avemă ă ă ţ ă ă ă

prieteni la mas …ă— Nu, m duc eu s -i spun, interveni Philippe. În felul acesta, surpriza va fi şi maiă ă

mare decât dac i s-ar anun a sosirea mea.ă ţ— Fie cum vrei tu. Atunci, du-te iute.Tân rul ieşi gr bit.ă ăinuse s fac acel comision pentru a o vedea pe Mathurine singur şi, în cazul înŢ ă ă ă

care ar avea ştiin despre nenorocirea Marinei, s poat discuta cu c în intimitate.ţă ă ă ăDoamna Passepoil îl primi cu bra ele deschise, îl acoperi de mângâieri, îl întreb laţ ă

nesfârşit cu privire la Boniface şi nu-i spuse nici un cuvânt despre sora lui adoptiv .ăAşadar, ca şi so ul ei, nu ştia nimic.ţB iatul fu pe punctul de a vorbi, dar se ab inu, gândindu-se c , pentru moment, eraă ţ ă

mai bine s nu-i dezv luie nimic.ă ăUn sfert de or mai târziu, se întorcea împreun cu ea la cei doi profesori de scrim .ă ă ăCocardasse profitase de acest r stimp pentru a se face pu in mai prezentabil.ă ţ— Ia priveşte, Mathurine, zise Passepoil, uite-l pe b trânul meu prieten Cocardasse,ă

Cocardasse-junior, despre care i-am vorbit adeseori… Nu-i aşa c pare a fi exact ceeaţ ă ce i-am spus?ţ

— Cu siguran , r spunse Mathurine, f cându-i ostaşului o reveren .ţă ă ă ţăApoi, cu cel mai gra ios zâmbet al s u:ţ ă— Domnul pare a fi exact ceea ce este. Mi-am dat seama numaidecât.Acest compliment îi pl cu foarte mult lui Cocardasse, care f cu la rândul s u oă ă ă

plec ciune şi replic : ă ă— Într-adev r, doamn Mathurine, m flata i… Dac înf işarea mea este cea peă ă ă ţ ă ăţ

care o am, explica ia este c natura, generoas , m-a copleşit cu favorurile ei… nu eţ ă ă deloc vina mea. Dar permite i-mi s v r spund cu reciproca: niciodat n-am v zut vreoţ ă ă ă ă ă persoan apar inând sexului slab care s aib o siluet atât de pl cut ca aă ţ ă ă ă ă ă

~ 9 ~

Paul Féval-fiul

dumneavoastr şi o înf işare atât de superioar . Doamne Sfinte!… Micu ul trebuie s seă ăţ ă ţ ă simt caă -n paradis, ad ug , r sucindu-şi musta a şi proptinduă ă ă ţ -şi, mândru, o mân înă şold.

În gândirea viteazului gascon, micu ulţ nu era altul decât fratele Passepoil, un micuţ cu p rul albit.ă

Dar Cocardasse nu era în stare s -şi schimbe felul de a se purta şi, dincolo deă ireparabilele stric ciuni ale timpului, îl revedea înc pe exă ă -nedesp r itul s u prieten, aşaă ţ ă cum era odinioar , în zilele frumoase ale şcolii lor de arme de pe strada Croixă -des-Petits-Champs: ale aceleiaşi şcoli în care se formase Lagardère!

Ca r spuns la aceast ultim m gulire, doamna Mathurine f cu o reveren ,ă ă ă ă ă ţă furlandisindu-se pu in:ţ

— Sunte i prea amabil, domnule Cocardasse… vre i s glumi i, desigur… înf işareaţ ţ ă ţ ăţ mea nu are nimic deosebit… Amable ştie bine.

— La mas ! porunci acesta, pentru a t ia scurt schimbul de complimente. Tu,ă ă Philippe, lâng mine; tu, Cocardasse, în fa a so iei mele… şi s punem la treabă ţ ţ ă ă furculi ele.ţ

Fiecare-şi ocup locul indicat.ăDe îndat ce sfârşir principalele feluri de mâncare, Passepoil începu s -i pună ă ă ă

întreb ri fostului s u elev, cu privire la tot ce li se întâmplase, lui însuşi şi lui Boniface,ă ă de doi ani de când nu-i mai v zuse pe nici unul din ei.ă

Tân rul îi îndeplini curiozitatea şi, în acest fel, ajunse s -i povesteasc diverseleă ă ă capcane pe care i le întinsese tic losul acela de Mathias Knauss şi, în cele din urm ,ă ă atentatul de la hanul La cei Trei Vulturaşi evenimente pe care, în în elegere cu― ţ Boniface, i le ascunsese, pentru a nu-l îngrijora.

Passepoil fu uimit peste m sur .ă ă— Dar, la urma urmei, de ce i se dorea moartea? Tu ştii? îl întrebţ ă.— Din p cate, nu, nu ştiu r spunse Philippe şi m tem c înc mult vreme voiă ― ă ― ă ă ă ă

continua s nu în eleg nimic, deşi Cocardasse mi-a prezis contrariul, spunând chiar c s-ă ţ ăar putea s m l muresc foarte curând.ă ă ă

— i-a spus Cocardasse aşa?Ţ— Da, dar nu v d deloc cum s-ar putea îndeplini prezicerea lui.ă— Asta-i ceva ciudat… Hei? Cocardasse, ce-mi spune Philippe? Eu nu-n eleg o iot .ţ ăDar gasconul nu auzi întrebarea.Înc de la începutul mesei, în el se petrecea un fenomen ciudat care-i tulburaă

întreaga fiin .ţă

~ 10 ~


Pentru prima dat în via , farmecele feminine nu-i erau indiferente şi r m sese caă ţă ă ă în extaz în fa a celor ale Mathurinei care, de altminteri, trebuie s recunoaştem,ţ ― ă meritau s fie admirate.ă

Doamna Passepoil era, într-adev r, un superb specimen al puternicei raseă normande c reia îi d naştere inutul Caux, ai c rui locuitori sunt considera i a fiă ă ţ ă ţ descenden i ai oamenilor lui Rollonţ 2, acei mândri r zboinici din nord.ă

Înalt şi trupeş , cu pieptul mare dar bine modelat, cu o carne pietroas şi tenulă ă ă rumen, avea, în plus, un chip care ar fi putut fi considerat frumos, dac n-ar fi fost nasul,ă lat şi proeminent, care se înfigea înainte mândru şi dominator.

Totuşi, acest defect, dac era cu adev rat un defect, nu f cea decât s sporească ă ă ă ă admira ia lui Cocardasse, al c rui pahar semn r u r mânea pe jum tate plin.ţ ă ― ă ― ă ă

"Caramba!" gândea, în loc s şi-l goleasc "ce femeie!… Este o minune a― ă ă ― sexului ei… o minune, cu siguran … pe cinstea mea de Cocardasse, cred cţă -aş da zece sticle de vin de Bourgogne ca s fiu în locul lui Passepoil… chiar şi dou zeci!… Dac-ară ă trebui."

Dup sacrificiul pe care era gata s -l fac , ne putem da seama în ce m sur eraă ă ă ă ă subjugat b trânul soldat.ă

Cât despre Mathurine, care se apropia de patruzeci de ani, nici nu se mai gândea să inspire pasiuni. Fire pozitiv şi metodic , placându-i tare banii, ca unei adev rateă ă ă normande ce era, renun ase deja de mult vreme de dup naşterea lui Boniface laţ ă ― ă ― "prostiile dragostei" (era propria ei expresie) dup care nu se pr p dise prea mult cu― ă ă ă firea niciodat , nici când fusese tân ra. Aşa ceva te face s pierzi timp şi nuă ă ă - i aduce niciţ un profit.

Ceea ce înseamn c so ul ei, ă ă ţ ex-fitilul viu, nu era chiar totdeauna în Paradis.Cu toate acestea, deoarece o femeie, şi de-ar fi croit dup tiparul Mathurinei, esteă ă

rareori insensibil la sentimentele de admira ie pe care le provoac , ori de unde ar veniă ţ ă acestea, so ia lui Passepoil sim i o mare satisfac ie v zându-se contemplat astfel deţ ţ ţ ă ă c tre musafirul s u. Ba chiar, persisten a acelei contempl ri o emo iona atât de mult,ă ă ţ ă ţ încât puse în mişcare oceanul farmecelor sale care i se agitau sub corsaj cu efectul unor valuri ridicate de un vânt puternic.

Passepoil era mult prea preocupat de cele ce-i spunea Philippe, pentru a da aten ieţ acestor am nunte.ă

Neprimind r spuns la întrebarea pe care i-o pusese fostului s u tovar ş, se mul umiă ă ă ţ s-o repete.

2 Rollon: şef normand (mort în anul 927). L-a silit pe Charles al III-lea s -i cedeze o parte din ă Neustria, care a c p tat numele de ă ă Normandia. (n.t.)

~ 11 ~

Paul Féval-fiul

De data aceasta, Cocardasse îl auzi, sau, cel pu in, percepu sunetul cuvintelorţ rostite de Amable.

— Ha? Mi-ai spus ceva? întreb , p rând c se smulge dintră ă ă -un vis.— Asta-i bun ! La ce iă ţ -e gândul? sfârşi prin a se minuna Passepoil, intrigat de o

asemenea neaten ie. Oare i se urc la cap vinul meu? Ce, nu mai ştii s bei, teţ ţ ă ă pomeneşti?

— Ce glum ! replic ostaşul care, lovit în amorul propriu, o uit pentru o clip peă ă ă ă Mathurine. Poftim! Ia vezi dac nu mai ştiu s beau!ă ă

Şi, umplându-şi ochi paharul, îl duse la buze cu gând s -l goleasc dintr-o sorbitur .ă ă ăDar mişcarea îi fu atât de gr bit , încât una dintre primele înghi ituri p trunse pe altă ă ţ ă

f gaş decât cel destinat ingurgit rii şi-i provoc o criz de tuse care-l f cu s seă ă ă ă ă ă contorsioneze pe scaun timp de unul sau dou minute, vreme în care îşi punea în pericolă vecinii prin horc ielile şi str nuturile sale.ă ă

În fine, reveni la starea lui normal .ă— Pe to i Dumnezeii Dumnezeilor! oc rî furios. Este o musc … era o musc …ţ ă ă ă

tic loasa, a f cut-o dinadins. Scuzele mele, doamn Mathurine, v rog… Niciodat n-amă ă ă ă ă putut suferi gâzele astea.

— Haide, când te hot r şti s -mi r spunzi? insist Passepoil,ă ă ă ă ăŞi-l întreb din nou cum era posibil ca dup propriile lui spuse Philippe s afleă ― ă ― ă

în curând explica ia repetatelor încerc ri de asasinat a c ror victim fusese.ţ ă ă ăCocardasse, revenind atunci cu totul la realitate, îi arunc lui Amable o privireă

semnificativ , care voia s spun : "Sst!… este secretul meu… Î i voi spune…"ă ă ă ţDar cu glas tare exclam :ă— Ei na! Iubi elule, nu mai eşti la fel de iste ca odinioar ? Astea suntţ ţ ă

presentimente, nimic mai mult, aşa!Passepoil în elese acel semn, precum şi exclama ia destinat a-l pune în gard . Aşaţ ţ ă ă

c , deşi mirat, avu în elepciunea s nu insiste.ă ţ ă

Capitolul II - Arde ceea ce ai adorat şi ador ceea ce ai arsă

~ 12 ~


Ajunseser la sfârşitul mesei.ăPentru a o încheia aşa cum trebuie, Cocardasse se gândi c nu putea face nimic maiă

bun decât s închine un pahar în cinstea doamnei Mathurine. Deja şi-l în l a pe al s u înă ă ţ ă acest scop, când st pâna casei, f r a b nui cu ce lovitur de pumnal îl str pungea, seă ă ă ă ă ă ridic deodat şi-i spuse tân rului:ă ă ă

— Dac vrei s m-ascul i, micu ule, îi vom l sa pe Amable şi pe domnul Cocardasseă ă ţ ţ ă s discute linişti i şi ne vom duce s t if suim oleac împreun . Mai avem de vorbită ţ ă ă ă ă ă despre Boniface!… Hai, vino…

Apoi i se adres ostaşului:ă— La revedere, domnule, şi sunt încântat c am avut pl cerea de a m afla înă ă ă ă

societatea dumneavoastr … La revedere, pe curând…ă— As pas pur! Doamn Mathurine, m ve i revedea oricând şi ori de câte ori ve iă ă ţ ţ

vrea… şi poate chiar mai mult decât atât… Caramba! V asigur c , de acum înainte,ă ă clipele mele v apar in! Asta o va face geloas pe Pétronille.ă ţ ă

— La voia dumneavoastr , domnule Cocardasse, replic doamna Passepoil, care ieşiă ă din înc pere împreun cu Philippe.ă ă

— Ce-i tot cân i acolo nevestiţ -mi? îl întreb b trânul profesor de scrim pe tovar şulă ă ă ă s u, când r maser singuri. i-ai pierdut min ile?ă ă ă Ţ ţ

— Adev rat, aşa cred, pe to i Dumnezeii!… Dar ce nevast ai, b trâne… ce nevast !ă ţ ă ă ă replic gasconul, plin de entuziasm.ă

— Ei, na- iţ -o! Oare visez? Te-oi fi aprins pentru Mathurine?— Este o perl … o diamant ! exclam Cocardasse, în loc de a r spunde şi scandândă ă ă ă

fiecare silab a ultimului cuvânt, pentru a-şi exprima mai bine admira ia.ă ţ— Cum aşa? Tu, care o via întreag ai fost duşmanul cel mai neînduplecat alţă ă

sexului frumos, te-apuci acum, la vârsta ta, s te gândeşti la el?ă— Ce femeie!… Doamne Dumnezeule!… Ce femeie!… continua b trânul soldat,ă

st pânit de aceeaşi idee.ăDintr-o dat , Passepoil izbucni în râs sub nasul amicului s u, pe care această ă ă

hilaritate îl coborî brusc din în l imile în care plutea.ă ţ— Hei! B trâne, ce te amuz atâta? îl întrebă ă ă.— Prostia ta, z u aşa!ă— Şi ce prostie, m rog? Faptul c o consider pe doamna Mathurine o femeieă ă

minunat ?ă— Da… şi, mai ales, felul în care spui asta.— Mi se pare c-o spun cât se poate de firesc… şi f r s vreau s te jignesc, miculă ă ă ă

meu profesor, se gr bi ostaşul s adauge.ă ă

~ 13 ~

Paul Féval-fiul

— Oo! Cât despre asta, nici o team … nu sunt deloc gelos.ă— Sfinte Doamne! În locul t u, eu aş fi… Ascult , iubi elule, când ai o nevast aşaă ă ţ ă

c a ta, ai avea de ce!… C ci, cu siguran , o duci cu ea caă ă ţă -n rai?…— În rai… cu ea?!… Ah! S rman prieten, dac-ai şti!ă …— Cum? Nu pluteşti în fericire?— O, nu!… Nici pe departe… protest Passepoil, cl tinând uşor capul şiă ă

întunecându-se brusc la fa .ţăApoi, turnându-şi un pahar plin, pe care-l d du pe gât dintr-o înghi itur , spre mareaă ţ ă

mirare a gasconului, care-l cunoscuse dintotdeauna c fiind de o sobrietate foarteă nepl cut , ad ug :ă ă ă ă

— Vezi, tu, b trâne, aveai dreptate… nimic nu-i mai bun ca vinul… Este singura meaă consolare… Cât despre femei, nu merit nici doi bani!ă …

Cocardasse îl privi atât de uluit, că- i venea s râzi v zânduţ ă ă -l.— Cum aşa, Mathurine?…— Este şi ea ca toate celelalte… Dac nu mai rea.ă— Nu se poate!— Ba, din p cate, da!ă— Înseamn c nu ştii s te por i cu ea, ripost Cocardasse, fiindu-i mai pu in milă ă ă ţ ă ţ ă

de lehamitea ce r zb tea din cuvintele oaspetelui s u, decât de via a trist pe careă ă ă ţ ă doamna o avea cu siguran , al turi de un astfel de so .ţă ă ţ

Şi ad ug printre din i:ă ă ţ— Ah! Dac-aş fi fost în locul t u, pe to i sfin ii!ă ţ ţ …— Ascult , vrei s - i spun ceva?… zise Passepoil, care nu auzise. Ei, bine! Suntă ă ţ

groaznic de nefericit cu ea.— Cu o hurie3 având un asemenea fizic! Nu z u! Şiă -atunci, ce i-ar trebui?ţ— Nefericit c o piatră ă-n drum.— Şi din ce pricin , micu ule?ă ţ— Din pricina unei sumedenii de lucruri.— Hai, explic pu in, s -n eleg.ă ţ ă ţ— Mai întâi, nu eu sunt cocosul în cas , ci ea.ă— Chiar adev rat?ă— Nu aşa s-ar p rea, dar totuşi sta-i adev rul. Ea este st pân în toate, iar cu nuă ă ă ă ă

sunt… nimic, decât so ul ei. Ea este cea care comand , care porunceşte, care ineţ ă ţ baierile pungii, care-i face pe to i s-o asculte la cel mai mic semn al s u… şi dintre to i,ţ ă ţ eu sunt primul.

3 Hurie (cuvânt de origine persan ): femeie de o frumuse e dumnezeiasc , pe care Coranul o promiteă ţ ă musulmanului credincios pentru via a viitoare; femeie foarte frumoas . (n.t.)ţ ă

~ 14 ~


— Doamne! Ia stai pu in, dr g laşule, dar asta-i o fericire… s dai ascultare uneiţ ă ă ă asemenea femei.

— P i da! Dar cu demnitatea mea cum r mâne?ă ă— Care demnitate?— Pe to i dracii! Cea datorat calit ii mele de so .ţ ă ăţ ţ— Ei! Nu trebuie s - i pese de asta! Aa! Dac te-ar atinge în demnitatea ter elor şiă ţ ă ţ

cuartelor, aş mai în elege… dar altminteri…ţ— Şi nu-i numai atât. Are şi un pumn solid: dac mi se-ntâmpl s încerc s mă ă ă ă ă

împotrivesc, m pocneşte… şi înc zdrav n.ă ă ă— Şi asta-i tot o fericire… s fii lovit de mâna ei.ă— Dac n-ar fi vorba decât de mân … dar deseori te loveşte cu ce ine în mân ;ă ă ţ ă

uneori o coad de m tur , alteori un f c le .ă ă ă ă ă ţ— Amable, i se adres Cocardasse cu asprime, nuă - i cunoşti fericirea. Spui cţ ă

doamna Mathurine foloseşte un retevei ca s te mângâie? Cu atât mai bine, caramba!ă Înseamn c semnele r mân mai mult timp.ă ă ă

— Sfinte Doamne! Mi-ar pl cea s te v d în locul meu.ă ă ă— Nu spune aşa ceva, pe to i diavolii! M faci s -mi lase gura ap .ţ ă ă ă— Ştii ceva? Lasă-mă-n pace, exclam Passepoil, exasperat în cele din urm c -lă ă ă

vedea pe fostul s u tovar ş împ rt şindu-i atât de pu in nefericirile conjugale. Peă ă ă ă ţ cinstite, eşti mult prea prost… şi pentru c eşti atât de încântat de Mathurine, n-ai decâtă s i-o spui, mie pu in îmi pas … nu m tem de nimic: se va pricepe s te primeasc aşaă ţ ă ă ă ă cum ştie c … şi asta te va face s - i schimbi p rerea.ă ă ţ ă

— Ah! Tic losule! Dac n-ai fi un vechi tovar ş al meu, iă ă ă ţ -aş ar ta eu ie, z u aşa…ă ţ ă Ai fi repede înrolat în marea corpora ie a încornora ilor! izbucni Cocardasseţ ţ , dându-şi aere de cuceritor.

— Bine, bine, nu te sfii. Î i repet c nu mi-e deloc team … Doar c , te previn, femeiaţ ă ă ă zgârie şi în eap .ţ ă

— C albinele şi ca trandafirii! exclam poeticul ostaş. Naă ă - i-o bun ! Pentru a gustaţ ă din mierea celor dintâi, sau pentru a respira parfumul celorlalte, nu trebuie oare s suferiă pu in, iubi elule?ţ ţ

— Fie, n-ai decât s -ncerci… replic Passepoil, plictisit de aceast înc p ânare peă ă ă ă ăţ care o socotea prosteasc .ă

Urm o t cere, în timpul c reia cei doi profesori de scrim se studiau pe furiş.ă ă ă ă"S rman prieten", gândea normandul. "Ce mult a îmb trânit! Ce de zbârcituri!… Nuă ă

m mai mir c -i este greu s mai bea şi c -şi caut , cu întârziere, distrac ii în frivolitateaă ă ă ă ă ţ fustelor… Ah! cum mi-au trecut mie toate astea!…"

~ 15 ~

Paul Féval-fiul

"Vai de p catele mele", îşi spunea la rândul s u gasconul, "mi se pare c dragulă ă ă meu Amable este d râmat cu totul. Pe to i dracii! Ce fa mototolit ! Ce sl biciune! Şi,ă ţ ţă ă ă Doamne, ce ruin ! Nu m mai surprinde acum c s-a apucat de b utur … s nu maiă ă ă ă ă ă poat iubi, bietul de el!"ă

— Acum, spuse deodat Passepoil, rupând t cerea, ca s discut m serios, hai să ă ă ă ă vorbim despre ce mi-a povestit Philippe. Ce-i cu capcanele, cu cursele acelea din care, dup cât se pare, n-a sc pat decât ca prin minune?ă ă

— Asta, prietene Passepoil, r spunse gasconul devenind imediat grav, asta-i oă treab foarte ciudat , pe care i-o voi istorisi… Ascult bine vei afla lucruri care te voră ă ţ ă uimi peste m sur .ă ă

— În leg tur cu Philippe?ă ă— Da, cu Philippe, care este… Ah! Nici nu b nuieşti. Hai, spune, cine crezi c esteă ă

puştiul?— P i… cum vrei s ghicesc?… Dac nici chiar el nu ştie.ă ă ă— Ei, bine! Tu o s ştii. Cred c-ai auzit vorbindu-se despre moartea Micului nostruă

Parizian, Henri de Lagardère?— Sigur c da. La vremea aceea nu eram la Paris; locuiam în inutul so iei mele şi ală ţ ţ

meu, Normandia, dar vestea a ajuns totuşi pân la noi. A fost o lovitur cumplit pentruă ă ă mine şi m-a am rât pentru mult timp… A murit asasinat, nu-i aşa?ă

— Da, fusese atras într-o capcan … Erau cincisprezece împotriva lui.ă— Laşii!… Ah! Dac-aş fi fost acolo!Ochii lui Passepoil ardeau.— Vrei s spui, micu ule, dac-am fi fost acolo, îl întrerupse Cocardasse cu reproş.ă ţ

Ah! Cum s-ar mai fi invitat la dans nebuna asta de Pétronille… Dar noi eram departe!— Iar puştiul a fost zdrobit de num rul duşmanilor.ăUrm o clip de t cere, în timpul c reia nu se mai auzi decât respira ia întret iat aă ă ă ă ţ ă ă

celor doi b trâni profesori de arme, pe care acea amintire îi emo ionase profund.ă ţ— Dar cu ce scop au vrut s -l ucid ? întreb , în fine, Passepoil, rec p tându-şiă ă ă ă ă

primul glasul.— Nu s-a ştiut niciodat … dup cum n-au putut fi descoperi i nici ucigaşii… Esteă ă ţ

destul de ciudat, nu?— Într-adev r, c ci b nuiesc c-au fost f cute toate cercet rile posibile, f ră ă ă ă ă ă ă-ndoial .ă— Cred şi eu, dar nu s-a aflat nimic, nimic. Poli ia s-a zb tut în zadar.ţ ă— Dar doamna Aurore, cum a suportat doliul?— Doamne! Î i închipui c asta a zdruncinat-o cumplit, s rmana!… Şi totuşi, acestaţ ă ă

nu era decât începutul nefericirilor sale. Lagardère l sa un fiu, un micu de patru ani,ă ţ care constituia o mare mângâiere pentru ea. Şi ce s vezi la pu in vreme dup― ă ― ţ ă ă

~ 16 ~


aceea, copilul se îmboln veşte, nu se ştie nici de la cine nici de ce boal , şi gata! Dă ă ă ortul popii dup opt zile. De data aceasta, doamna Aurore a sim it c -i plesneşte creierul,ă ţ ă şi de atunci şi-a pierdut min ile. Apoi, a fost convins s plece în Lorraine, la mama sa ţ ă ă ― ştii tu, fiica domnului de Caylus, cea care era, f r a fi cu adev rat, so ia lui Gonzague ă ă ă ţ ― în speran a c schimbarea de aer îi va face bine; şi acolo a r mas vreme deţ ă ă cincisprezece ani.

— Cincisprezece ani!…— Da, doar atât, şi era în continuare nebun . Ei, bine! Trece şi asta şi-şi recap tă ă ă

min ile. Dar, na poftim, c -i vine o idee: "Copilul meu n-a murit de moarte natural ", îşiţ ă ă spune ea. "Mai mult ca sigur c la mijloc au fost nişte în maşina ii şi vreau s fac lumină ţ ă ă în afacerea asta." Cu adev rat icnit , ce mai!… Cu gândul acesta revine la Paris şi mă ţ ă ă trimite s iau de la cimitirul Saintă -Médard sicriul micu ului… Şi, Doamne! Cât era deţ greu, b trâne!ă

— Greu, copilul? Glumeşti.— La naiba! Cutiile, micu ule: erau mai multe şi grozav de frumoase şi de scumpe…ţ

Ei, bine! De fa cu martori, contesa a poruncit s fie deschis cadavrul…ţă ă— Vrei s spui, sicriele?ă— Ba nu! Iubi elule, am zis bine: cadavrul… Cu sicriele, treaba era deja f cut .ţ ă ă— Dar pentru ce?— Ca s vad c în untru nu era nimic suspect.ă ă ă ă— Dup cincisprezece ani!ă— Trebuie s - i spun c micu ul fusese îmb ls mat şi c ea spera c , dac fuseseă ţ ă ţ ă ă ă ă ă

otr vit, aşa cum b nuia, interiorul corpului ar p stra înc urme ale otr vii… Ah! Pe to iă ă ă ă ă ţ Dumnezeii, b trâne, dac ai fi fost acolo, ai fi v zut, ca mine, un lucru tare ciudat.ă ă ă Închipuie- i c acel cadavru nu era un cadavru.ţ ă

— Cum adic ?ă— Nu, nu era decât un fel de p puş , o imita ie din cear şi ciment. Micul conteă ă ţ ă

murise f r s fi murit şi fusese îngropat f r a fi îngropat.ă ă ă ă ă— Hai, b trâne, fii mai clar, nuă -n eleg o boab , zise Passepoil, ale c rui tâmple seţ ă ă

umeziser din cauza efortului pe care-l f cea pentru a urm ri acea fantastic înşiruire deă ă ă ă cuvinte.

Cocardasse îl privi cu mil .ă— Amable, i se adres , cred c nuă ă - i mai func ioneaz bine capul… E totuşi limpede.ţ ţ ă

S-a f cut o înscenare, l sând s se cread c-a murit, şi a fost f cut s dispar ca oă ă ă ă ă ă ă batist de scamator: hocus, pocus, gata! Nimeni n-a v zut nimic.ă ă

— Ce-mi tot îndrugi?— Adev rul, pe cinstea mea!ă

~ 17 ~

Paul Féval-fiul

— Dar cine a f cut asta… şi cu ce scop?ă— Ei! Aici povestea devine şi mai ciudat . Vei vedea.ăŞi Cocardasse îi descrise în am nunt lui Passepoil felul în care fusese f cută ă ă

substituirea, introducându-i în scen pe domnişoara de Wendel şi pe domnul Hélouin,ă care erau principalii ei autori. De asemenea, îi aduse la cunoştin şi scopul urm rit deţă ă cea dintâi, şi m rturisirea celui de-al doilea.ă

— În cele din urm , zise, pentru c acum ştiam c dac micu ul nu este mort,ă ă ă ă ţ înseamn c tr ieşte, sau, cel pu in, c ar trebui s fie în via , domnul Hélouin şi cuă ă ă ţ ă ă ţă mine am promis s pornim imediat în c utarea lui şi s nu ne odihnim pân nu-l vomă ă ă ă g si. Şi chiar aşa am şi f cut. Domnul Hélouin a r mas la Paris, eu am umblat cam pesteă ă ă tot, luând-o ba la stânga, ba la dreapta, când pe-aici, când pe-acolo. Dar timpul trecea f r ca noi s afl m nimic şi, într-o bun zi, mi-am spus: "Caramba! Cocardasse drag ,ă ă ă ă ă ă eşti un prost c -l cau i pe b iat printre civili. Când în vine-şi curge sânge de Lagardère,ă ţ ă î i plac r zboiul, b t liile. Pe to i sfin ii! cu siguran el este în armat ." Aşa c m-am dusţ ă ă ă ţ ţ ţă ă ă s dau o rait prin Ostende… şi chiar c acolo se şi afl . i-a povestit, nu-i aşa, cum amă ă ă ă Ţ f cut cunoştin ?ă ţă

— Cum? Adic Philippe s fie fiul lui Lagardère?… Fiul lui legitim?ă ă— Precum spui, b trâne. Uite că ă- i revine ra iunea.ţ ţ— Ai vreo dovad ?ă— Ba bine c nu, şi nu doar una. De fapt, plou cu dovezi.ă ă— Hai s vedem, spune repede!ă— Mai întâi, aminteşte- i data naufragiului s u pe plaja din Saintţ ă -Valéry-en-Caux.

Dac nu mă ă-nşel, cu o diferen de câteva luni, se potriveşte cu cea a dispari iei.ţă ţ— Chiar aşa, e-adev rat.ă— Apoi, numele acesta de Philippe, care este acelaşi cu cel pe care-l purta micul

conte. Pe urm , vârsta lui, dou zeci şi unu de ani, care este vârsta pe care trebuie s-oă ă aib ast zi fiul doamnei Aurore.ă ă

— Şi asta-i adev rat. Toate acestea te fac, z u aşa, s crezi c este chiar el.ă ă ă ă— Dar mai e ceva. N-ai remarcat nimic deosebit la persoana lui?— A! În eleg unde ba i. Te referi la asem narea lui ciudat cu…ţ ţ ă ă— Micul nostru Parizian… Ei, da! Nu-i destul de "Lagardère", ce zici?— Întocmai ca el… Am fost şi eu izbit de aceast asem nare, din prima clip în careă ă ă

l-am v zut. Ştii ce mi-am spus pe moment neştiind, mai întâi, dac Lagardère avea ună ― ă fiu, iar apoi neputând b nui c , dac-ar fi avut vreunul, i s-ar fi putut întâmpla oă ă asemenea aventur ? Mi-am zis: "Iat , cu siguran , o amintire pe care contele Henri aă ă ţă l sat-o vreunei fete frumoase, pentru a-şi încheia via a de holtei." Şi b nuiala mea s-aă ţ ă înt rit şi a devenit convingere, când l-am v zut pe b iat manevrând spada ca şi cum ar fiă ă ă

~ 18 ~


avut în sânge acest instinct. S-a întâmplat într-o sear , pe o bezn total , când neă ă ă întorceam de la Paris prin bariera de la Popincourt. Drumul ne-a fost barat deodat deă c tre şase confra i invidioşi, care voiau pur şi simplu s ne omoare. Se aflau acoloă ţ ă concet eanul t u Grandcocur, Noël Kermaria, Jean Poivre, Marie Bagatelle, Sulpiceăţ ă d'Apreville şi O'Donnel. To i, nişte spade grozave, dup cum bine ştii. Ei, bine! Pe to iţ ă ţ sfin ii! Dac l-ai fi v zut pe micu ! Ce foc! Din cinci lovituri de spad , nici mai mult, niciţ ă ă ţ ă mai pu in, şi într-un timp mai scurt decât e necesar ca s-o spui, i-a pus la p mânt peţ ă cinci dintre maeştrii de arme. Îşi ştergea deja lama, când eu înc m mai duelam cuă ă Marie Bagatelle.

— Fir-aş s fiu! exclam gasconul. Puştiul îmi povestise ceva asem n tor, dar, înă ă ă ă relatarea lui, tu erai cu mult mai grozav. Ei, ce vrei? Este modest!

Passepoil continu :ă— Dup întâmplarea aceea, mi-am spus: "Nu mai e nici o îndoial : b iatul sta-i cuă ă ă ă

adev rat fiul tat lui s u". Numai c , mă ă ă ă ă-n elegi, nici nu m-am gândit s i-o spun şi lui. Cuţ ă atât mai mult, cu cât credeam din câte ştiam despre povestea lui c fusese aruncat― ― ă pe coastele Normandiei pentru c maică ă-sa, care locuia, probabil, în Anglia, voise, dintr-un motiv sau altul, s -l trimit înapoi la autorul zilelor lui. Şi, deoarece asta era o treabă ă ă delicat , în care nu aveam de ce s m amestec, am l sat lucrurile aşa cum erau,ă ă ă ă continuând s m ocup de el cât mai mult posibil, în m sura în care mi-o permiteauă ă ă mijloacele.

— Evident, n-aveai cum s ştii. Dar, acum c i-am spus cum s-au întâmplată ă ţ lucrurile, nu ai şi tu, la fel ca mine, convingerea c este descendentul direct al luiă Lagardère, şi nu un copil din flori, aşa cum crezuseşi?

— Sigur c da, sunt convins. Mi-ai deschis ochii. O! Dragul de Philippe, ce bine-miă pare pentru el… Dar m car, el ştie?ă

— Nu. Domnul Hélouin, şeful echipei, care are mai mult şmecherie în degetul s uă ă mic decât avem noi doi în capetele noastre, are motive serioase pentru a-i ascunde adev rul, pân la noi ordine. Aşa c nu cumva s - i treac prin minte s -i vorbeştiă ă ă ă ţ ă ă despre asta!

— De vreme ce aşa m sf tuieşti, fii pe pace, voi fi mut. Dar doamna Aurore?ă ă— Nici ea nu ştie nimic. Exist motive ca s-o l s m şi pe ea, înc pu in vreme, f ră ă ă ă ţ ă ă ă

s cunoasc adev rul. M m nânc limba s -i spun, pe to i dracii! C ci este foarteă ă ă ă ă ă ă ţ ă am rât , s rmana, dar dragostea ei ne-ar strica planurile.ă ă ă

— Planurile voastre?— Ascult numai. S vorbim pu in, dar s vorbim bine… c ci ie pot s - i spun tot…ă ă ţ ă ă ţ ă ţ

Suntem aproape siguri, domnul Hélouin şi cu mine, c -l cunoaştem pe cel care l-aă asmu it pe Mathias Knauss pe urmele puştiului.ţ

~ 19 ~

Paul Féval-fiul

— Ei, nu!— Pe cinstea mea! Şi pe to i sfin ii! S mi se usuce limba, dac ghiceşti vreodatţ ţ ă ă ă

cine-ar putea fi.— Mi-ar fi atât de greu?— Ba bine c nu. Aşa c prefer s - i spun imediat. Ei, bine! Dup p rerea noastr ,ă ă ă ţ ă ă ă

este vorba de Peyrolles… tic losul acela de Peyrolles…ă— Doamne Sfinte! Eşti nebun, prietene Cocardasse! Nu- i mai aminteşti c l-amţ ă

v zut pe tr d tor c zând în cimitirul Saintă ă ă ă -Magloire, în apropiere de capel ?ă— Da, mi-aduc aminte, dar indivizii de teapa lui au şapte vie i… şi, cu siguran , aţ ţă

sc pat.ă— Imposibil! Avea gâtul str puns de sabie. De altminteri, înainte de a pleca de acoloă

l-am împins cu piciorul… nu mai mişca.— Ei, na! Era o viclenie, ca s te fac s crezi c -i mort.ă ă ă ă— Şi de ce b nuieşti aşa ceva?ă— Din cauza celor pe care mi le-a spus Philippe despre b trânul înalt pe care lă -a

întâlnit în ajunul plec rii sale spre Boemia. Portretul pe care i l-a f cut era leit cel ală ă valetului lui Gonzague; iar diamantul mare pe care micu ul l-a remarcat pe degetul lui ţ ― diamant pe care st pânul i-l d duse spre a-l r spl ti, mai dinainte, pentru r pireaă ă ă ă ă domnişoarei de Ne vers, pe strada Chantre, ştii tu a fost detaliul care m-a f cut s -l― ă ă recunosc pe deplin.

— Sunt complet n ucit de cele ce-mi spui. Aşadar, el ar fi cel care-l urm reşte peă ă Philippe?

— Dar cine altul? De altminteri, nu i-a auzit puştiul glasul t r g nat, deasupra lui,ă ă ă când cu afacerea cu pu ul din strad Fouarre, în fundul c ruia se afla?ţ ă ă

— Într-adev r, mi-a spus asta.ă— Suntem, deci, aproape convinşi c nu ne înşel m. Doar c , pentru a fi absolută ă ă

siguri, vrem s -l prindem ă in flagrante delitto4, cum spun oamenii legii, şi la asta nu am putea ajunge dac Philippe s-ar duce de pe acum la mama sa, deoarece în felul acestaă ar fi la ad post de loviturile lui, iar doamna Aurore nu ne-ar permite, sub nici un pretext,ă s -l mai punem în pericol. Pe când dac ne-am preface c nu b nuim nimic, Peyrolles vaă ă ă ă încerca din nou s -i joace vreun renghi murdar… şi va fi prins asupra faptei. C ci, î iă ă ţ închipui, desigur, c , f r a ne l sa ghici i, noi vom fi mereu de paz .ă ă ă ă ţ ă

— Foarte bine, am priceput ideea. Dar, ia spune-mi, oare eu va trebui s stau cuă bra ele încrucişate şi s m uit la voi? Mi se pare c , la fel ca domnul Hélouin şi ca tine,ţ ă ă ă am şi eu dreptul de a-l ap ra pe Philippe.ă

4 In flagrante delitto (lb. italian ) = În flagrant delict; asupra faptei. (n.t.)ă

~ 20 ~


— Nu te teme! Micul meu profesor de scrim , vei fi al turi de noi. Aveam de gând să ă ă i-o cer, c ci, f r îndoial , vom avea nevoie de ajutorul t u, într-un moment sau într-ţ ă ă ă ă ă

altul.— S fie cu noroc, nobilul meu prieten. Doamne Sfinte! Sunt gata imediat, dacă ă

trebuie.— Ai r bdare, b trâne. Nu ştim ce se va întâmpla. i-am mai spus: domnul Hélouină ă Ţ

este cel care comand . Dar, de îndat ce va ap rea ceva nou, voi veni şiă ă ă - i voi spune:ţ "S ri în ajutor, micu ule! vino pentru odrasla lui Lagardère, pentru fiul celui care,ă ţ împreun cu tine şi cu vinul, constituia unica mea dragoste."ă

Capitolul III - Doamna Mathurine

oate c doamna Passepoil prezenta micile defecte pe care i le reproşa so ul s u,ă ţ ă dar asta nu o împiedica deloc s fie o mam excelent . Şi, de când se aflaă ă ă împreun cu Philippe, nu încetase s -i pun întreb ri în leg tur cu tot ceea ceă ă ă ă ă ă

f cea "puiul" ei.ăP

Deşi avea dese momente de neaten ie ce puteau fi puse pe seama unei indispozi iiţ ţ c ci p rea c sufer şi nu voise s m nânce tân rul f cea fa cu pl cere― ă ă ă ă ă ă ― ă ă ţă ă

interogatoriului bunei femei şi-i d dea, despre Boniface, o mul ime de am nunte, careă ţ ă aduceau lacrimi în ochii interlocutoarei sale.

— Dar de ce nu s-a întors şi el cu tine? îl întreb . Înseamn c a fost re inut acolo.ă ă ă ţAceast întrebare îl readuse brusc pe Philippe la scopul c l toriei sale şi mai întâi nuă ă ă

r spunse, p rând s cad într-o visare întunecat .ă ă ă ă ăŞov ia, întrebându-se dac trebuia s -i divulge imediat doamnei Passepoilă ă ă

nenorocirea Marinei, sau dac nu era mai bine s aştepte ca evenimentele s i-o aducă ă ă ă la cunoştin .ţă

Mathurine, v zându-l c r mâne t cut, insist :ă ă ă ă ă— Cel pu in, nu v-a i sup rat unul pe altul?ţ ţ ă— Sup rat?! exclam , ca ars, tân rul, r spunzând mai curând propriului s u gând,ă ă ă ă ă

decât întreb rii ce-i fusese pus . Sup rat! Biet copil! Ferească ă ă ă-m Dumnezeu!ă …Doamna îl privi uluit .ă

~ 21 ~

Paul Féval-fiul

— Na- i-o bun ! îl întrerupse. Ce-mi tot îndrugi acolo, cu "bietul t u copil"? Bonifaceţ ă ă e b rbat acum, ce naiba!ă

— Despre Boniface vorbea i, aşadar?ţ— Şi despre cine-ai vrea s vorbesc? Hai spune, sper c nu v-a i certat?ă ă ţ

— Nu, nu, doamn Mathurine. Am revenit singur la Paris fiindc … eram chemat aiciă ă de o treab foarte serioas … şi în care Boniface n-are nici un amestec. El se va înapoiaă ă împreun cu armata, de azi în opt zile.ă

— Aşa! zise doamna Passepoil, remarcând reticentele tân rului.ăApoi, cu un zâmbet mali ios, continu :ţ ă— Ia spune, b iete, vrei s pariezi c eu ştiu cam ce este treaba aceea, atât deă ă ă

serioas ?ăPhilippe o privi pe Mathurine cu o îngrijorare vizibil .ă— Şti i?ţ— Ei, na! Sigur c da! continu aceast . Este vorba despre dragoste, nu-i aşa? Ce iă ă ă ţ -

e şi cu b ie ii ştia! Abia le mijeşte musta a şi le şi vin idei dintră ţ ă ţ -astea!Sergentul cl tin capul în semn de negare şi scoase un oftat, care putea fi ori deă ă

mul umire, ori de regret, c ci nu ştia cum s fac s înceap discu ia în leg tur cuţ ă ă ă ă ă ţ ă ă Marine.

— Nu-i asta? Dar atunci ce este? întreb doamna Passepoil, privindu-l cu aten ie peă ţ tân r, al c rui chip c p ta, sub efectul gândurilor cumplite care-l asaltau din nou, oă ă ă ă expresie de asprime pe care nu i-o v zuse niciodat . M îngrijorezi, Philippe… despre ceă ă ă e vorba? Fa a ta r v şit m sperie şi m duce mintea la vreo nenorocire!… Haide ţ ă ă ă ă ă ― ad ug , luându-i mâinile şi strângându-i-le cu dragoste nu pot s ştiu şi eu ce se-ă ă ― ăntâmpl ?… S-ar putea s - i fiu de folos.ă ă ţ

Este posibil ca blânda ei insisten s -l fi decis pe Philippe s -i m rturiseasc totulţă ă ă ă ă Mathurinei, dac în acel moment n-ar fi intrat o servitoare, careă -i înmân st pânei sale oă ă scrisoare.

— Tocmai a fost adus de un servitor al doamnei marchize de Verteuil, spuse fata.ă Mi s-a recomandat s i-o dau doamnei Mathurine, pentru c este ceva urgent.ă ă

— De la doamna marchiz de Verteuil… la care se afl Marine! se mir doamnaă ă ă Passepoil. Ce-o fi vrând s -mi cear ?ă ă

Îmboldit de curiozitate, desprinse sigiliul şi desp turit misiva pe care începu s-oă ă citeasc .ă

Mathurine nu primise decât o educa ie rudimentar , şi dac citea cursiv "scriereaţ ă ă tip rit ", aşa cum spunea ea, îi era foarte greu s descifreze "scrierea scris ". Aşa că ă ă ă ă

~ 22 ~


obişnuia s silabiseasc în şoapt cuvintele, înainte de a le rosti în întregime. Şi aşaă ă ă proced şi cu scrierea m runt a marchizei.ă ă ă

Cuprins de o presim ire, Philippe urm rea îngrijorat mişcarea ochilor ei, încercândţ ă s prind din zbor, din murmurul ce-i sc pa de pe buze, câteva frânturi de fraze care l-ară ă ă fi putut l muri. ă

Deodat , pricepând în cele din urm în elesul celor ce-i scria doamna de Verteuil,ă ă ţ Mathurine scoase o exclama ie de uimire.ţ

— Doamne, Dumnezeule! Ce veste mai e şi asta?… Mica noastr Marine a fugit deă la marchiz … şi nu se ştie unde se afl ?… Ceă ă -nseamn asta?… Uite, Philippe, citeşte, caă s vezi dac n-am vedenii.ă ă

Tân rul ştia mai bine ca oricine cum st teau lucrurile. Totuşi, pentru cazul în careă ă Marine ar fi trecut ceva sub t cere, crezu c face bine citind scrisoarea marchizei.ă ă

Iat ce con inea:ă ţ

"Stimat doamn ,ă ă

Am amânat pân în ultima clip s v aduc la cunoştin ună ă ă ă ţă eveniment care m consterneaz .ă ă

Tân ra pe care mi-a i recomandat s-o angajez, domnişoaraă ţ Marine Moutier, a fugit acum vreo cincisprezece zile, f r ca până ă ă acum s pot afla ce s-a întâmplat cu ea.ă

De cât va vreme, fata, care de obicei era atât de vesel ,ă ă devenise trist , melancolic , şi se lipsea de toate pl cerile vârsteiă ă ă sale, ca şi cum ar fi avut o mare sup rare.ă

De mai multe ori, încercasem s-o îndemn s vorbeasc , pentruă ă a afla de unde venea aceast schimbare a felului ei de a fi ă ― schimbare a c rei cauz o c utam în zadar dar întotdeauna eaă ă ă ― se închidea într-o mu enie total , ner spunzând decât prin lacrimiţ ă ă la întreb rile mele.ă

Acum dou s pt mâni d deam o petrecere, noaptea. Marine,ă ă ă ă ca şi to i oamenii mei, era ocupat cu serviciul în saloane.ţ ă

~ 23 ~

Paul Féval-fiul

Cam pe la mijlocul seratei şi, din câte mi s-a spus, tocmai în― momentul în care era anun at domnul ambasador al Vene iei, unulţ ţ dintre prietenii mei ― fata a fost cuprins brusc şi f r vreună ă ă motiv aparent de o mare agita ie şi, aproape imediat, a p r sitţ ă ă locul în care st tea.ă

Din acea clip , nimeni n-a mai v zut-o nic ieri în palatul meu.ă ă ăDe îndat ce-am aflat dispari ia ei, am pus s fie c utat înă ţ ă ă ă

toate locurile în care b nuiam c-ar putea fi. Mi-am trimis oameniiă chiar şi la dumneavoastr , dar f r ca s şti i, pentru a nu vă ă ă ă ţ ă alarma.

Din p cate, toate c ut rile au r mas f r rezultat şi, înă ă ă ă ă ă credin a c nu trebuie s v mai las f r a cunoaşte acestţ ă ă ă ă ă eveniment ciudat, m-am decis în cele din urm s v informez.ă ă ă

Vede i, stimat doamn , ce v r mâne de f cut. Înc o dat ,ţ ă ă ă ă ă ă ă sunt consternat .ă

Primi i, v rog, salut rile mele,ţ ă ă

Cyprienne de Verteuil"

Dup ce termin de citit, Philippe îi înapoie doamnei Passepoil scrisoarea.ă ă— Ştiam asta, spuse cu simplitate.— Cum, ştiai? s ri Mathurine, uimit de calmul lui. Prin ce întâmplare?ă ă— Nici o întâmplare… Ba înc , ştiu şi ce s-a petrecut cu Marine şi unde se află ― ă

acum. Am v zut-o ieri.ă— Şi nu spuneai nimic?— Nu îndr zneam… Înc mai şov i… ă ă ă— De ce?În loc s r spund , Philippe o întreb brusc:ă ă ă ă— Îl cunoaşte i pe cavalerul Zeno?ţ

~ 24 ~


— Nici n-am auzit de el! m rturisi buna femeie. Pentru ce-mi vorbeşti despre acelă cavaler?

— Cavalerul este ambasadorul Vene iei, despre care scrie marchiza, în scrisoare.ţ Este un infam care fur cinstea fetelor. A luat-o pe cea a surioarei mele Marine.ă

— Bietul meu b iat, zise doamna Passepoil, cuprinzând în mâinile sale mâinileă sergentului. Acum î i în eleg t cerea şi durerea pe care încercai s-o ascunzi. Spune-miţ ţ ă tot, haide asta te va uşura… Nu sunt eu pu in mama voastr , a amândurora?― ţ ă

Pe scurt, tân rul îi povesti atunci Mathurinei faptele pe care le cunoaştem.ă— Şi pentru a-l pedepsi pe acel mizerabil Zeno, pentru asta m-am înapoiat atât de

grabnic la Paris… încheie el.— Ah! Şi bine-ai hot rât, copile! exclam cu mânie doamna Mathurine. Tic losul!…ă ă ă

Ar merita, vezi tu, s fie tras pe roat !… S comit o asemenea crim !… Dac s-ar fiă ă ă ă ă ă întâmplat s -mi fac mie una ca asta, credeă ă -m , n-ar fi aşteptat mult. Po i s m crezi!ă ţ ă ă Mai întâi, i-aş fi scos ochii, i-aş fi distrus fa a cu unghiile, apoi… Ah! Nu, nu ştiu ce iţ -aş fi f cut, dar când ar fi sc pat din mâinile mele, î i jur c n-ar mai fi valorat multe parale.ă ă ţ ă

Şi, într-adev r, v zând statura Mathurinei, mâinile ei mari ca nişte t vi, pe careă ă ă indignarea le f cea s se crispeze cu furie, era de presupus c mizerabilul vene ian ar fiă ă ă ţ petrecut un sfert de or tare nepl cut.ă ă

— Dar, continu doamna Passepoil, nu trebuie s-o l s m pe biata fat aşa, singur .ă ă ă ă ă Te vei duce s-o cau i, Philippe, şi s-o aduci imediat aici.ţ

— Ah! Mul umesc, doamn Mathurine, replic Philippe mişcat. M bucur mult ceeaţ ă ă ă ă ce-mi spune i… Nu îndr zneam s v propun eu acest lucru. M temeam c s-ar puteaţ ă ă ă ă ă s nu mai ave i pentru Marine aceeaşi stim ca mai înainte.ă ţ ă

— Cum iţ -ai închipuit aşa ceva? Dimpotriv , o iubesc cu atât mai mult. Ce, este vinaă ei? Hai, pleac repede, b iete, pleac repede. M duc chiar acum s -i preg tesc cameraă ă ă ă ă ă

cea în care locuia când era la noi.―Tân rul sergent se ridic în picioare. Totuşi, în loc s se repead drept la uş ,ă ă ă ă ă

pentru ca apoi s se duc s-o caute pe fat , r mase o clip c în aşteptare, mirat că ă ă ă ă ă ă sim ea în picioare o sl biciune necunoscut .ţ ă ă

Dar energia nu-l putea p r si aşa, deodat . Dintr-un salt, trecu pragul şi începu să ă ă ă alerge spre strada Pas-de-la-Mule, gândind: "Dup câte v d, tot dormind sub cerul liber,ă ă te pricopseşti uşor cu nişte reumatisme."

Se înşela. Exaltarea febril în care tr ia de câteva zile îi rezerva o c dere mult maiă ă ă grav .ă

Dup plecarea lui Philippe doamna Passepoil se preg tea s urce la vecheaă ă ă c m ru a Marinei, spre a face pu in ordine înainte de sosirea acesteia, cândă ă ţă ţ ă

~ 25 ~

Paul Féval-fiul

Cocardasse şi so ul ei, care terminaser de discutat, intrar ca s vad ce mai f ceaţ ă ă ă ă ă sergentul.

Cel din ii voia s profite de prilej pentru a se delecta din nou la vederea Mathurinei,ţ ă înainte de a-şi lua r mas bun.ă

— Ia te uit ! dar unde este Philippe? întreb Passepoil, nev zându-l nic ieri.ă ă ă ă— A ieşit. L-am trimis s -mi cumpere ceva, dar se va întoarce curând.ă— Na poftim! Atunci o s -l aştept aici, deoarece m gândesc s -l iau cu mine, ziseă ă ă

Cocardasse, fericit c putea astfel s -şi prelungeasc şederea la idolul s u.ă ă ă ă— S -l iei cu dumneata? întreb Mathurine. Şi pentru ce?ă ă— Ca s fiu în tov r şia lui, naă ă ă - i-o bun !ţ ă— Pe cinstea mea, cu atât mai r u pentru dumneata, domnule Cocardasse, dar noi îlă

inem pe b iat lâng noi tot timpul, pân când se va înapoia la regimentul lui, adic pânţ ă ă ă ă ă la revenirea armatei în Paris. Nu-i aşa, Amable?

Acesta confirm printră -un semn, acelaşi pe care-l f cea întotdeauna când îl consultaă dr g stoasa lui jum tate lucru pe care-l îndeplinea doar de form , c ci atât ar fiă ă ă ― ă ă trebuit: s -l vad c îndr zneşte s fie de alt p rere decât a ei.ă ă ă ă ă ă ă

— În acest caz, zise gasconul, ascunzându-şi pe cât posibil dezam girea, nu-miă r mâne decât s plec…ă ă

Şi f când în fa a doamnei Passepoil o plec ciune, aproape în unghi drept, rosti:ă ţ ă— Repet, deci, doamn Mathurine, salut rile pe care vi le adresez. Voi reveniă ă

adesea, pe to i dracii! Atât de des pe cât…ţ— Domnule Cocardasse îl întrerupse Mathurine, care, de data aceasta, fiind―

foarte preocupat de ceea ce i se întâmplase Marinei, r mânea insensibil la admira iaă ă ă ţ manifestat de b trânul soldat reveni i cât de des ve i pofti, mie îmi este indiferent.ă ă ― ţ ţ Pentru moment sunt foarte gr bit , şi v rog s m l sa i s trec.ă ă ă ă ă ă ţ ă

Gasconul se proptise, într-adev r, chiar în fa a doamnei Passepoil şi-i bara completă ţ drumul.

— Permite i-mi cel pu in, doamn Mathurine continu f r s se mişte nici cu unţ ţ ă ― ă ă ă ă pas s v mai spun înc o dat , înainte de a nu v mai putea vedea, cât de mult…― ă ă ă ă ă

Nu reuşi s -şi termine fraza.ăPuternic so ie a b trânului profesor de scrim , sâcâita de toat vorb ria asta, îşiă ţ ă ă ă ă

f cuse ea îns şi loc, apucându-l de bra pe ostaş şi dându-l la o parte f r nici oă ă ţ ă ă ceremonie. Iar gestul fu atât de brutal, încât omul nostru se r suci de trei ori în jurul s u,ă ă ca o giruet , şi se pomeni intrând în contact cu o mobil situat în cel lalt cap t ală ă ă ă ă înc perii.ă

~ 26 ~


— La revedere, domnule Cocardasse, îi strig victorioasa Mathurine din pragul uşii.ă La revedere, când ve i voi. Îmi va face pl cere s v mai aud explicându-mi cât de multţ ă ă ă m admira i.ă ţ

Şi dup aceast sfidare, disp ru.ă ă ăPassepoil se apropie de vechiul lui tovar ş.ă— O mângâiere, nu-i aşa? îi zise, privindu-l zeflemitor.— Ce femeie, Dumnezeule! Ce femeie!… exclam gasconul, înc ame it.ă ă ţ— Blând ca un mieluşel, aşaă -i?— Încânt toare, caramba!ă … Delicioas ! Ah! O s fac un semn în locul în care m-aă ă

atins mâna ei.— Este inutil, semnul exist deja cu siguran . Sfinte Doamne! Dac vrei, po i totuşiă ţă ă ţ

s - i pui un plasture.ă ţ— Nu conteaz , tic losule! Dac tu nu numeşti aşa ceva fericire!ă ă ă …— O, ba da! Chiar o adev rat fericire. Dar nuă ă - i f probleme, dintr-asta po i gustaţ ă ţ

dup pofta inimii, î i dau voie, şi doamna Mathurine la fel. Din partea ei este oă ţ amabilitate excep ional . Şi cu asta, amice Cocardasse, trebuie s m întorc la sala meaţ ă ă ă

este ora la care revin elevii. M înso eşti?― ă ţ— Nu pot; am nevoie s m odihnesc un pic. Dar de acum înainte m vei vedea înă ă ă

fiecare zi, micu ule.ţ— În ordine. Şi, aşa cum ne-am în eles, îmi faci un semn, de îndat ce vei aveaţ ă

nevoie de mine.— Nu te teme! Nu va dura mult. Doar că- i mai dau un sfat: vegheaz bine asupraţ ă

lui Philippe cât vreme st la tine. Ştii doar c în Paris este pândit.ă ă ă— Nu- i fie fric , am eu grij de asta… Adio.ţ ă ă— Ia stai! exclam Cocardasse, v zând c Passepoil îl p r sea. P i aşa neă ă ă ă ă ă

desp r im, b trâne? Hai s ne mai îmbr iş m o dat .ă ţ ă ă ăţ ă ăAmable nu se l s rugat şi, dup acest act de reciproc iubire, cei doi prieteni seă ă ă ă

desp r ir .ă ţ ăP şind în strad , gasconul se gândi s -şi ia calul pe care, dup cum ne aducemă ă ă ă

aminte, îl abandonase f r grij afar . Dar bietul animal profitase de repaosul pe care i-lă ă ă ă acordase, deocamdat , st pânul s u de ocazie c l ul s u pentru a-şi da sufletul înă ă ă ― ă ă ă ― linişte. Acum z cea lungit pe caldarâm, cu ochii sticloşi şi cu picioarele deja epene.ă ţ

— Na poftim, ce idee i-a venit! zise Cocardasse. Şi ad ug , cu dispre : Gloaba! Nuă ă ţ era de mine! Nu exist cai pentru c l re i de talia mea.ă ă ă ţ

Dup acest scurt discurs funebru, se îndep rt în direc ia str zii Ferronnerie, c treă ă ă ţ ă ă casa ce purta firma La stâlpul de Aur, unde prietenul s u, domnul Hélouin, în calitate deă proprietar, îi oferise ospitalitate.

~ 27 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul IV - Paşi de cadril5

e-abia de câteva minute ieşise Philippe din locuin a lui Passepoil, când domnulţ Hélouin se prezent la b trânul profesor de scrim , înso it de Marine.ă ă ă ţDCu dou ore mai înainte, sosise la pensiunea unde locuia tân ra fat , înc plin deă ă ă ă

praf dup lunga c l torie pe care o f cuse.ă ă ă ăÎntârzierea datorat nop ii petrecute în ferm în care fusese cât peă ţ ă -aci ca, împreună

cu Cocardasse, s fie asasinat, îl îngrijora şi voia s afle imediat ce se întâmplase cuă ă Philippe în ultimele dou zeci şi patru de ore.ă

Dup toate probabilit ile, sergentul se dusese imediat la sora sa adoptiv . Seă ăţ ă gândea deci c , mergând la aceasta, ori îl va g si acolo, ori, în caz contrar, ar şti m cară ă ă la ce s se aştepte în leg tur cu el.ă ă ă

Aşa încât nu mic i-a fost mirarea când a aflat, chiar din gura fetei, c fratele s u nuă ă ă r m sese decât foarte pu in timp la ea şi c plecase spre a porni în c utareaă ă ţ ă ă vene ianului.ţ

Şi cu atât mai mult fu cuprins de îngrijorare, când i se spuse c din ajun nu maiă ap ruse.ă

Cu toate acestea, v zând spaima pe care acea absen inexplicabil i-o cauzaă ţă ă s rmanei copile, nici nu-i trecu prin minte s -i împ rt şeasc temerile lui, ci, dimpotriv ,ă ă ă ă ă ă încerc s-o linişteasc . Nu reuşi decât în parte.ă ă

Dar apoi se gândi c , de vreme ce Philippe nu era acolo, ar fi fost imprudent s-o maiă lase pe fat singur şi c , deşi era înconjurat cu atâta grij de c tre doamna Gloria,ă ă ă ă ă ă demna patroan a hotelului ă La M gară , ar fi fost preferabil s-o instaleze sub o paz careă ar prezenta mai mult siguran .ă ţă

Priceput în a citi gândurile oamenilor, mul umit celor câteva cuvinte pe care i leţ ă spusese fata pentru a-i explica motivul absen ei sergentului şi, mai ales, datoritţ ă numelui cavalerului, pe care ea îl l sase s -i scape, domnului Hélouin nu-i fu greu să ă ă

5 Paşi de cadril (în lb. francez : ă chassés croisés): expresia este folosit în sensul de ă schimbare reciprocă de situa iiţ . (n.t.)

~ 28 ~


reconstituie, în câteva clipe, şi aproape punct cu punct, jalnica aventur a c rei victimă ă ă era Marine şi al c rui trist erou trebuia s fi fost Zeno.ă ă

— Deoarece nu vrei s te mai întorci la protectoarea dumitale, spuse dup o bucată ă ă de vreme, vei refuza, domnişoar , şi s te duci la nişte oameni fa de care prietenulă ă ţă dumitale Philippe are cea mai mare stim şi la care te-ar g si cu siguran ?ă ă ţă

— Unde anume şi la ce oameni?— În spatele micului Châtelet, la so ii Passepoil, r spunse domnul Hélouin,ţ ă

reamintindu-şi tocmai la timp numele maestrului în materie de arme despre care-i vorbise atât de mult, pe drum, Cocardasse, în vreme ce-i istorisea întâmpl rile din aniiă fragezi ai lui Philippe.

La auzul acestei propuneri neaşteptate, obrajii Marinei se înroşir puternic.ă— Nu, o! Nu, îng im , l sa iă ă ă ţ -m aici. Sunt o nefericit sortit doliului, şi prefer să ă ă ă

r mân în singur tatea mea, c ci mi-ar fi mult prea greu ca acum, când sunt demn deă ă ă ă dispre uit, s m aflu din nou faţ ă ă ţă-n fa cu cei care m-au cunoscut cinstit .ţă ă

Totuşi, tot încercând s-o fac s judece lucrurile mai bine, demonstrându-i cuă ă blânde e c , dac nu va c uta o protec ie mai eficace decât cea pe care i-o putea oferiţ ă ă ă ţ el, n-ar face decât s -şi agraveze situa ia şi aşa dificil , cu atât mai mult cu cât, pentruă ţ ă moment, era lipsit de ap rarea celui ce-i era ca un frate, domnul Hélouin sfârşi prin a oă ă convinge pe Marine s vin cu el la so ia lui Amable.ă ă ţ

— Şi ce-o s -şi închipuie Philippe, când va veni şi nu m va mai g si? întreb fata,ă ă ă ă ca un ultim argument.

— Nu- i f griji în leg tur cu asta, copil drag , replic îndatoritorul poli ist. Îi voiţ ă ă ă ă ă ă ţ spune doamnei Gloria s -i comunice unde te afli.ă

Într-adev r, o inform pe patroan despre plecarea Marinei, dându-i adresaă ă ă locuin ei lui Passepoil, la care avea s se refugieze. Apoi, temându-se ca fata s nu seţ ă ă r zgândeasc , plec imediat împreun cu ea.ă ă ă ă

Dar, cu toat vorb ria asta, clipele fugiser şi iat pentru ce sosiser la maestrul deă ă ă ă ă arme prea târziu pentru a-l mai întâlni acolo pe sergentul din regimentul g rziloră franceze.

Nu mai este nevoie s spunem cu cât dragoste a fost primit fata de c tre doamnaă ă ă ă Mathurine, a c rei prietenie plin de comp timire fu o mare mângâiere în nefericirea ei.ă ă ă

Revenindu-şi din emo ie, aflându-se lâng o inim iubitoare şi fiind liniştit înţ ă ă ă privin a sor ii lui Philippe, pentru prima dat dup cincisprezece zile Marine sim iţ ţ ă ă ţ ren scânduă -i-se o raz de speran şi regret c -l mâniase pe Dumnezeu vrând să ţă ă ă ă moar , de vreme ce înc mai existau oameni îndeajuns de indulgen i pentru a o plângeă ă ţ şi iubi.

~ 29 ~

Paul Féval-fiul

Cât despre domnul Hélouin, dup ce Mathurine îl felicit c lduros c o indusese înă ă ă ă fapt sa bun , plec în curând, în parte pentru a nu tulbura prin prezen a lui efuziunileă ă ă ţ celor dou femei, dar, mai ales, pentru a-l c uta pe tân rul sergent.ă ă ă

Dup ce o p r sise pe doamna Passepoil, Philippe se dusese glon în strada Pasă ă ă ţ -de-la-Mule.

Era foarte bucuros la gândul c -i va anun a surorii sale c bun femeie o aştepta cuă ţ ă ă bra ele deschise. Oare asta nu însemna deja un început de reabilitare a ei?ţ

Trecând repede prin fa a biroului în care st tea trupeşa patroan , f r a observa cţ ă ă ă ă ă aceasta îi f cea un semn ca pentru a-l opri din mers, ajunsese într-o clip în capul sc rii,ă ă ă pe coridorul ce ducea spre locuin a fetei.ţ

— Marine! strig , deschizând uşa. Marine! Am s - i dau o veste bun . Tocmai vin deă ă ţ ă la…

Dar cuvintele i se stinser pe buze. Intrase în camer şi o vedea pustie.ă ăUimirea îl intui locului. Unde era oare Marine? F cu înconjurul înc perii cu privirea.ţ ă ăLa naiba! Era inutil. Nu trebuia s se uite de dou ori ca s constate lipsa suroriiă ă ă

sale. — Ce-nseamn asta? bolborosi. O rugasem s -mi promit c m va aştepta şi c nuă ă ă ă ă ă

se va mişca de aici.Uita c absen a lui durase nici mai mult nici mai pu in decât dou zeci şi patru deă ţ ţ ă

orc, şi r m sese pironit, c utând s dezlege acea enigm . Deodat , z ri pe podeaă ă ă ă ă ă ă câteva urme care i se p rur ciudate.ă ă

Se aplec şi, cercetându-le de aproape, îşi d du seama c p straser forma uneiă ă ă ă ă înc l ri b rb teşti.ă ţă ă ă

Neînchipuindu-şi absolut deloc venirea recent a domnului Hélouin, în mintea luiă prevenit se n scu, în mod firesc, o cumplit b nuial .ă ă ă ă ă

Zdrobit, îşi spuse: "Marine a fost r pit !… A fost smuls din refugiul ei de c tre oă ă ă ă mân criminal ."ă ă

Într-o clip , acest gând puse st pânire pe creierul s u, f r a-i mai da r gaz, să ă ă ă ă ă ă judece şi-l f cu s strige:ă ă

— Da… da! El este… Numai mizerabilul acela de Zeno poate fi autorul acestei noi nelegiuiri… Probabil c a dat de urma refugiului ei… şi, ştiind-o f r ap rare, a r pit-o deă ă ă ă ă aici pentru a o face, odat mai mult. Obiectul pl cerilor sale!… Da… da!… Asta este… nuă ă poate exist alt explica ie!ă ă ţ …

Sub imperiul acestei convingeri, care i se înt rea din ce în ce, tân rul fu cuprins deă ă o furie nebun .ă

~ 30 ~


— Ah! Blestemat fie! rosti cu un glas sugrumat de mânie. Îl voi ucide! Tic losul!… Îlă voi ucide ca pe o fiar d un toare! Oriunde ar fi, îl voi g si şi nimic… nimic nu-l va puteaă ă ă ă ap ra de pedeapsa mea! ă

Apoi, izbindu-şi deodat fruntea, ca şi cum ra iunea lui şov ielnic îi ar ta, în fine,ă ţ ă ă ă calea pe care trebuia s-o urmeze, ad ug : ă ă

— Dar ce mai caut aici? N-ar trebui s fiu deja pe urmele lui?… Ah! N-am nici o clipă ă de pierdut… şi trebuie s-o scap imediat pe Marine din mâinile tr d torului.ă ă

Şi, pe dat , unind vorba cu fapta, se n pusti afar din înc pere cu viteza unuiă ă ă ă proiectil pornit dintr-o catapult . Este de la sine în eles c , dac tân rul ar fi fost înă ţ ă ă ă starea lui normal , nu şi-ar fi explicat atât de repede şi, mai ales, în mod atât de tragică dispari ia fetei.ţ

Într-adev r, cea mai simpl logic l-ar fi îndemnat ca, mai înainte de a face cea maiă ă ă mic presupunere, s cear informa ii de la st pâna hotelului, în leg tur cu ce seă ă ă ţ ă ă ă întâmplase cu locatara sa. C ci, în mod clar, era imposibil ca ea s nu ştie nimic.ă ă

Dar evenimentele la care participase în ultimele zile, precum şi zguduirile succesive pe care acestea i le provocaser , pe lâng c -i epuizaser for ele, îi modificaser şiă ă ă ă ţ ă facult ile mintale, şi cl se alia acum în acea faz critic în care mintea supraexcitatăţ ă ă ă vede totul într-o lumin fals şi înşel toare, dând faptelor celor mai neînsemnate oă ă ă importan pe care sunt departe de-a o avea.ţă

Aşa se explic acea idee de r pire pe care câteva fire de praf de pe pardoseal oă ă ă f cuser s se nasc în capul lui.ă ă ă ă

În timp ce str b tea, ca un uragan, ultimele trepte ale sc rii, fu cât peă ă ă -aci s seă izbeasc de un corp opac care ocupa aproape toat l imea acesteia şi asupra naturiiă ă ăţ c ruia nu avu r gazul s se l mureasc .ă ă ă ă ă

Obstacolul p rea s fie însufle it de o mişcare ciudat , ce-l f cea s urce trepteleă ă ţ ă ă ă f r grab , leg nându-se spre stânga şi spre dreapta, ca un plantigrad bine dispus.ă ă ă ă

O ciocnire cu acea mas mişc toare i-ar fi fost cu siguran fatal lui Philippe, şiă ă ţă ă rapiditatea lui o f cea aproape inevitabil . Dar profit instinctiv de balansul regulat ală ă ă zidului viu şi, strecurându-se ca o s geat între el şi balustrad , reuşi s -şi continue f ră ă ă ă ă ă nici o daun goana nebun .ă ă

De-abia trecuse Philippe şi era deja departe, când o voce jalnic , sub iratic şiă ţ ă sp rtigoas , p ru s ias din masa mişc toare.ă ă ă ă ă ă

Vocea apar inea îns şi doamnei Gloria, a c rei majestuoas persoan s fimţ ă ă ă ă ― ă ierta i dac nu suntem îndeajuns de respectuoşi constituia baricada ocolit cu atâtaţ ă ― ă dib cie de c tre tân r.ă ă ă

~ 31 ~

Paul Féval-fiul

V zându-l din biroul s u pe sergent intrând în holul hotelului, ea f cuse un gestă ă ă gra ios pentru a-l chema, cu scopul de a îndeplini comisionul pe care i-l încredin aseţ ţ domnul Hélouin.

Dar, deoarece acea invita ie mut r m sese f r efect, crezuse c este de datoria eiţ ă ă ă ă ă ă s pun muntele în mişcare, realizând astfel ceea ce nu putuse face profetul Mohamed,ă ă şi s mearg în întâmpinarea ostaşului din regimentul g rzilor franceze, de vreme ceă ă ă acesta nu venea la ea.

Cu aceast inten ie, se dislocase din fotoliul s u, nu f r mari şi laborioase eforturi,ă ţ ă ă ă apoi, punându-se în mers, înaintase c tre treptele pe care Philippe mai curând leă escaladase, decât le urcase.

Aceast evolu ie îi ceruse mai bine de dou sau trei minute şi-i t iaser în aşa felă ţ ă ă ă r suflarea, încât sem na oarecum cu un leviatană ă 6 eşuat pe nisip.

Totuşi, cu un curaj demn de toat laud , ea începuse imediat ascensiunea sc rii, cuă ă ă ajutorul barelor balustradei şi al unei frânghii întinse de-a lungul peretelui, de care se folosea pentru a efectua trac iunea necesar s lt rii masei sale, atât de grea.ţ ă ă ă

Şi tocmai în clipa în care urcase deja patru trepte, sergentul, trecând ca o furtună pe lâng ea, disp ruse mai înainte ca s rmana s fi avut m car timpul necesar s -şiă ă ă ă ă ă deschid gura.ă

— O, Doamne! gemu biata femeie, când îşi reveni din uimire, şi comisionul meu?… Ce va spune domnul Hélouin?… Cum e posibil s mearg cineva cu a asemenea vitez ?ă ă ă… M-a întors pe dos b iatul sta… Dar de ce-o fi fugit aşa?… Trebuie totuşi s -i spună ă ă cum stau lucrurile…

— Sergent?!… Domnule sergent!… strig , întorcându-se ca s coboare opera ieă ă ― ţ pe cât de dificil , pe atât de periculoas . Aştepta iă ă ţ -m … trebuie s v spun ceva.ă ă ă Domnişoara Marine…

Ar fi putut s continue aşa mult şi bine: Philippe nu mai era acolo, s-o aud .ă ăÎşi d du seama de asta când ajunse, sufocându-se, pe pragul holului.ă— Ah! Tinerii ştia! To i la fel, gemu dezam git . Pe vremea mea, înc mai existaă ţ ă ă ă

respect fa de sexul slab şi fa de… frumuse e… dar ast zi!ţă ţă ţ ă …Tot necazul i se topi într-un adânc "Uf" de satisfac ie, în clipa în care se l s din nouţ ă ă

s cad între bra ele fotoliului ei robust.ă ă ţSt pânit, în continuare, de gândul c Marine fusese r pit de cavaler şi c , prină ă ă ă ă

urmare, la el trebuia s se duc s-o caute, sergentul Belleă ă -Épée pornise c tre Ambasadaă Vene iei, nemaiamintindu-şi de ceea ce i se spusese în ajun, şi anume c ambasadorulţ ă

6 Leviatan (v. Biblia): în scripturile lui Iacob se descrie sub aceast denumire un monstru marin colosal.ă (n.t.)

~ 32 ~


nu venea niciodat acolo şi gândindu-se cu atât mai pu in la improbabilitatea de a o g siă ţ ă pe fat la ambasad .ă ă

Dar, dup cum ştim, bietul b iat era complet dezechiă ă librat şi judeca totul anapoda.Ajunse în curând la palatul din strad Montmartre.ăF r a se mai osteni, de ast dat , s cear s discute cu cavalerul, trecu prină ă ă ă ă ă ă

intrarea cea mare şi intr brusc într-o sal vast , strigând:ă ă ă— Unde este?… Unde este tic losul? Unde se ascunde cu ea?ă …Ca urmare a acestei n v liri zgomotoase, nişte servitori ce mo iau pe b nci seă ă ţă ă

trezir deodat şi, considerându-l nebun, se aruncar în fa a lui, spre a-l împiedica să ă ă ţ ă înainteze mai mult.

Dar tot atât de bine ar fi putut încerca s opreasc un obuz la mijlocul traiectorieiă ă sale.

Cu un gest violent, dându-i la o parte pe cei ce se a împotriveau trecerii sale, str b tu din câteva salturi o serie de s li de joc, pustii la acea or , dar ale c ror mese leă ă ă ă ă indicau destina ia, apoi, dup ce urc o scar de serviciu şi împinse câteva uşi, intr caţ ă ă ă ă un vârtej în birourile personalului, strigând tot mai tare:

— Unde este? Dar unde este?… Şi ea?… Ce-a f cut laşul cu ea?ăPrivirile lui aprinse c zur asupra primului secretar, care în ajun îl expediase cu oă ă

oarecare lips de maniere. Alerg spre el:ă ă— St pânul dumitale?… Unde iă ţ -e st pânul?… îl întreb Philippe, înh ându-l deă ă ăţ

jabou şi scuturându-l ca pe un prun.— Dar r spunse nenorocitul, pe jum tate sufocat de strânsoarea tân rului v-― ă ă ă ―

am spus deja ieri c dânsul…ă— Condu-m la el imediat, îi porunci sergentul din regimentul g rzilor franceze,ă ă

dac nu, pe dumneata te voi pedepsi în locul lui.ă— Înc odat … domnule… sergent, reuşi s îngaime secretarul, a c rui faă ă ă ă ţă

devenise stacojie, v asigur c … nu ştiu… unde se afl .ă ă ă

— Ba da, ştii… dar nu vrei s -mi spui… pentru că ă- i place s nu-l laşi pe tic los s -miţ ă ă ă cad în mâini! aproape c zbier Philippe, sporindu-şi ap sarea degetelor pe gâtulă ă ă ă am râtului, al c rui chip sângeriu începu s se fac violaceu.ă ă ă ă

— V asigur… v asigur… sughi nefericitul, aproape asfixiat.ă ă ţăDeodat , ap rur mai mul i slujbaşi chiar aceia a c ror siest o întrerupseseă ă ă ţ ― ă ă

Philippe, când intrase în tripou. Se n pustir asupra tân rului care, v zându-i, îi d duă ă ă ă ă drumul secretarului şi-şi scoase spada din teac .ă

Servitorii se traser înapoi.ă

~ 33 ~

Paul Féval-fiul

Redevenit liber, subordonatul lui Zeno nu pierdu vremea s vad ce v mai urma.ă ă ă R sucindu-se iute pe c lcâie, o lu la fug cu repeziciunea unui cerb urm rit de o haită ă ă ă ă ă de vân toare.ă

Fuga aceasta m ri furia lui Philippe.ă— Aha! Îmi scapi!… strig . Vrei s te duci s - i previi st pânul… dar voi ajunge la elă ă ă ţ ă

al turi de tine…ăŞi se repezi pe urmele fugarului, care trecu printr-un şir de înc peri destinateă

diverselor servicii ale ambasadei şi în care lucrau vreo cincisprezece scribi.Iar ceea ce urm , fu o curs extraordinar .ă ă ăDac italianul era iute în mişc ri, Philippe îl întrecea şi, cu fiecare pas, se apropia deă ă

el.În urma lor veneau slujbaşii, care alergau şi ei, dar având grij s p streze oă ă ă

distan respectabil între ei şi nebun, care în felul acesta revolu iona întreagaţă ă ţ ambasad .ă

Con opiştii, martori ai ciudatei vân tori, scoteau ipete de spaim şi se ascundeauţ ă ţ ă sub mesele lor, laşitatea indicându-le acest mijloc salvator pentru a evita spada dezgolit a sergentului.ă

În cele din urm , primul secretar ajunse la ultima înc pere din cl dire înc pere ceă ă ă ― ă nu avea nici o alt ieşire şi unde avea s cad , în mod inevitabil, prad duşmanului s u.ă ă ă ă ă

În elegând primejdia, abia intrase c şi închise uşa, tr gând z vorul cu care eraţ ă ă ă prev zut .ă ă

Din acel moment, avea motive s se cread în afara pericolului, c ci uşa era dină ă ă stejar masiv şi înt rit zdrav n cu nişte bare transversale.ă ă ă

Cu toate acestea se înşela.Philippe ajunse în fa a obstacolului şi, printr-o izbitur cu um rul, în stare s d râmeţ ă ă ă ă

un zid, smulse uşa din â âni, f când ca, sub violen a şocului, s sar nd ri în toateţ ţ ă ţ ă ă ţă ă p r ile.ă ţ

Poate c ar fi urmat o scen tragic , deoarece sergentul, în culmea furiei,ă ă ă nemaiştiind de el, se preg tea s se arunce asupra italianului pe care, în nebunia lui, îlă ă credea o complice al cavalerului, când ap ru deodat un nou personaj, care se propti cuă ă hot râre în fa a lui.ă ţ

Era domnul Hélouin.— Pentru Dumnezeu! Sergent Philippe!… Ce vrei s faci? strig . Vinoă ă - i în fire,ţ

prietene!…— Îi voi ucide pe aceşti laşi care-au r pit-o pe Marine!… replic tân rul cuă ă ă

vehemen , nemaigândindu-se s se mire de prezen a poli istului amator.ţă ă ţ ţ— Dar ea nu se afl aici… este la doamna Passepoil, unde tocmai am condusă -o!…

~ 34 ~


— Cum?… Ce spune i?… Marine este la doamna Passepoil?ţ …— Da, da, vino la ea, te aşteapt .ăMânia sergentului se topi pe loc.Dar aceast trecere subit , de la disperarea în care fusese la liniştirea bruscă ă ă

provocat de ceea ce-i spunea domnul Hélouin, îi produse o pr buşire general şi sim iă ă ă ţ c ideile i se încurc , devin tulburi, în vreme ce creierul p rea s i se goleasc , ca şi cumă ă ă ă ă toate resorturile i s-ar fi rupt deodat .ă

Domnul Hélouin explic în câteva cuvinte confuzia pe care o f cuse tovar şul s u, îiă ă ă ă ceru scuze primului secretar, care jura, pe şoptite, c va înainta o reclama ie pe caleă ţ diplomatic , şi se gr bi s -l ia cu el pe Philippe, devenit total inert.ă ă ă

Iat ce-l adusese atât de providen ial la ambasad pe poli istul amator:ă ţ ă ţDup ce plecase de la doamna Passepoil, se întorsese la hotelul ă La M gară , unde

Philippe îl precedase, probabil cu cel mult o jum tate de or .ă ăSe temea c doamna Gloria nu şi-o fi îndeplinit cum se cuvinte comisionul şi, caă

urmare, s nu-l fi neliniştit pe tân r.ă ăAflând c patroana hotelului nu putuse s -i spun nici m car un cuvânt şi c b iatulă ă ă ă ă ă

plecase ca un fulger, avu presim irea c s rmanul va fi crezut c a avut loc o r pire şi cţ ă ă ă ă ă va fi pornit imediat în c utarea surorii sale şi în urm rirea celui care o r pise.ă ă ă

Oricine altul decât domnul Hélouin s-ar fi oprit aici cu cercet rile sale, din lipsa uneiă piste pe care s-o urmeze, c ci îi era, într-adev r, foarte greu s ştie încotro s -şi îndrepteă ă ă ă paşii, deoarece doamna Gloria nu putuse s -i dea nici o informa ie, aşa pr buşit cumă ţ ă ă era în fotoliul ei, care gemea la fiecare r suflare a cetaceului eşuat.ă

Dar domnul Hélouin, având o memorie extraordinar şi folosindu-se, când era cazul,ă de toate cuvintele auzite, îşi aminti imediat numele cavalerului Zeno, rostit de Marine. Acesta fu pentru el ca o str fulgerare de lumin .ă ă

"Trebuie s fie la ambasad !" gândi, pornind în graba mare spre strada Montmartre.ă ă "Dac este fiul lui Lagardère, aşa cum afirm Cocardasse şi cum am şi eu toate motiveleă ă s cred, nimic nu-l va opri… Sângele ap nu se face!… Haide, s ne gr bim, trebuie să ă ă ă ă evit m o nenorocire."ă

Am v zut c ghicise corect şi cât de oportun îi fusese sosirea.ă ă ă

Capitolul V - Cei doi auguri

~ 35 ~

Paul Féval-fiul

— Ah! Sfânt Fecioar ! În ce hal mi-l aduce i pe s rmanul nostru Philippe! se v ic riă ă ţ ă ă ă doamna Mathurine la vederea tân rului, care tocmai intrase împreun cu domnulă ă Hélouin. Dar e bolnav b iatul sta… ia privi i-i chipul.ă ă ţ

Exclama ia bunei femei era cât se poate de îndrept it .ţ ăţ ăFa a congestionat , ochii cu pupilele dilatate şi cu privirea r t cit dar arzând de oţ ă ă ă ă

lumin ciudat , membrele agitate de un tremur convulsiv, totul în persoana sergentuluiă ă denota simptome dintre cele mai îngrijor toare.ă

— Trebuie s se culce numaidecât în pat, îi spuse poli istul Mathurinei, cu glasă ţ şoptit. Dup câte îmi pot da eu seama, sufer de o congestie cerebral .ă ă ă

— Nefericitul! gemu bun doamn . Cum, aşa crede i? ă ă ţ— Aşa m tem! De altminteri, ne vom l muri curând, c ci alerg s caut un medic.ă ă ă ă— Un medic? Dar avem unul chiar vecin cu noi.— Unul bun?— Un prin al ştiin ei, domnule, un savant la care apeleaz chiar şi Curtea… doctorulţ ţ ă

Cabalus…— César Cabalus! A i face mai bine s v ab ine i, stimat doamn , ripost domnulţ ă ă ţ ţ ă ă ă

Hélouin cu oarecare dispre .ţApoi, r zgândinduă -se:— Dar totuşi, ave i dreptate, c ci cel mai important este s ne gr bim… Trimite i sţ ă ă ă ţ ă

fie chemat imediat. Eu voi aduce unul mai bun peşte câteva clipe. Între timp, v repet,ă culca i-l cât mai repede în pat.ţ

Domnul Hélouin plec în grab , în vreme ce doamna Mathurine, ascultându-i sfatul,ă ă îl conduse pe Philippe, cu totul inconştient de actele sale, într-o camer preg tit înă ă ă prip , şi acolo, dezbr cându-l ca pe un copil, îl oblig s se culce.ă ă ă ă

La porunca sa, Amable Passepoil, profund tulburat, îşi p r sise sala lui de arme,ă ă plin de lume în acel moment, şi alergase la cel pe care Mathurine se gândea s -l ajute,ă ă ca medic, pe bolnavul ei.

"Doamne Sfinte!" ― îşi spunea, pe drum "nici un efort nu e prea mare, nici un― doctor de la Curte nu e prea bun. Pentru a-l salva pe fiul Micului Parizian, aş aduce şi doi, chiar şi zece! Şi, dac va fi necesar, mi-aş cheltui toate economiile. Ah! Nobilul meuă prieten Cocardasse va vedea c nu m zgârcesc!"ă ă

Dar nu ac iona la fel de repede pe cât vorbea, c ci, peste o jum tate de or , cândţ ă ă ă se înapoie la domiciliul conjugal, înso it de vechea noastr cunoştin , doctorul Cabalusţ ă ţă

chiar acela pe care contesa Aurore îl îns rcinase cu autopsierea pseudo― ă -cadavrului

~ 36 ~


fiului s u se întâlnir amândoi, în poart , cu alte dou persoane ce soseau din sensă ― ă ă ă opus.

Aceştia erau domnul Hélouin, precedându-l pe Ange Raphaëli, un medic la mod peă atunci în rândul burghezimii.

Cei doi confra i se privir , se recunoscur , zâmbir plini de dispre şi, f r m car aţ ă ă ă ţ ă ă ă se saluta, începur s urce scara, amândoi deodat . ă ă ă

Cabalus nu-i aruncase nici o privire domnului Hélouin, iar Ange Raphaëli nu se obosise s -l remarce pe Passepoil. Amândoi erau la fel de mândri de renumele lor, dară César Cabalus avea oarecare drepturi de a o lua înaintea rivalului s u, atât fiindc eraă ă medic al Cur ii, cât şi pentru c panglica ordinului Sfântului Igna iu îi împodobea vesta ţ ă ţ ― cinste pe care o ob inuse cu ajutorul marchizului de Chaverny, ca urmare a cereriiţ insistente a verişoarei sale, Aurore de Lagardère.

Se ştie cât de pu in merita vorb re ul Cabalus aceast favoare, ob inut în urmaţ ă ţ ă ţ ă simulacrului de autopsie f cut de el la palatul Nevers.ă

Ajungând în înc perea în care fusese condus tân rul sergent, cei patru b rba i seă ă ă ţ apropiat de patul lâng care îngenunchease Marine, având-o al turi, sfin i pe un scaun,ă ă ă ţ pe Mathurine.

Prima grij a celor doi medici şi în treaba aceasta ac ionar cu un înduioş toră ― ţ ă ă consens fu aceea de a Ic îndep rta pe femei. Apoi, amândoi, cu minu iozitate, dar cu― ă ţ maniere cu totul diferite, începur s examineze, s palpeze şi s ausculte pacientul. Înă ă ă ă col ul în care se retr sese, s rmana micu Marine plângea pe t cute. În sinea ei eraţ ă ă ţă ă convins c fratele s u şi-ar fi revenit mai repede dac ar fi fost l sat s -şi in mânaă ă ă ă ă ă ă ţ ă ap sat pe inima lui.ă ă

Tân rul suferea, într-adev r, de o congestie cerebral care l sa s se prevad c vaă ă ă ă ă ă ă fi foarte puternic .ă

Dac ne gândim la surmenajul fizic şi psihic la care fusese supus de şase zile, şiă tocmai atunci când rana îi sângera înc de pe urma loviturii de pumnal pe care Knauss i-ăo d duse în p durea de lâng Ostende, nu ne vom mira deloc c , oricât de robust ar fiă ă ă ă fost, for ele sale a sfârşiser prin a-l p r si.ţ ă ă ă

Pe maestrul Cabalus l-am v zut deja la treab . El punea ştiin a mai presus de milă ă ţ ă de altminteri, ca şi ceilal i confra i ai s i de la Facultatea de Medicin .― ţ ţ ă ă

Deşi avea preten ii mai pu in exagerate, maestrul Raphaëli era un exemplar deţ ţ acelaşi fel.

Când d deau peste ună "caz frumos", nu-şi mai înc peau în piele de bucurie şi, f r aă ă ă le p sa de spaimele pe care le cauzau nu numai bolnavului, dar şi apropia ilor acestuia,ă ţ nu se jenau deloc s enumere, cu o prolixitate plin de cruzime, diversele elementeă ă morbide care, dup p rerea lor, constituiau afec iunea ce trebuia s fie tratat , precumă ă ţ ă ă

~ 37 ~

Paul Féval-fiul

şi etapele prin care urma s treac bolnavul, indiferent de cât de nepl cute sau deă ă ă dureroase ar fi fost.

Or, se pare c boala lui Philippe se nimerea s se înscrie în categoria "cazuriloră ă frumoase", c ci, de îndat ce savantele persoane îi constatar natura, tr s turileă ă ă ă ă chipurilor lor se luminar de o raz de bucurie.ă ă

César Cabalus vorbi primul, aşa cum era şi drept.— Superb! se extazie. Inflamare intern a arahnoidei viscerale şi a meningei "duraă -

mater", cu edem al substan ei medulare, complicate cu ataxiaţ 7 nevraxului… De mult n-am mai avut o asemenea baft .ă

— Ca şi mine, replic cel lalt. În ceea ce priveşte complica ia de ataxie, nu zic nu.ă ă ţ Dar pr buşirea general vine de la o dubl inflamare a creierului.ă ă ă

Însp imântat , Mathurine asculta acea înşiruire de denumiri barbare, întrebându-seă ă cum de era posibil ca tân rul s sufere, simultan, de atâtea boli.ă ă

Marine se ruga şi plângea.Din fericire, Philippe nu era în stare s în eleag nici unul dintre cuvintele ce-iă ţ ă

zbârnâiau la urechi, altminteri ar fi putut s se cread ajuns, cu adev rat, în ultimul s uă ă ă ă ceas.

Vocea sp rtigoas a doctorului Cabalus continu :ă ă ă— Curios obiect de studiu, realmente foarte curios, iar vigoarea bolnavului îl va face

şi mai interesant. Ah! Febra va avea mult de lucru: a atacat un b iat zdrav n, care-i vaă ă da de furc … Doamne! ad ug , examinând musculatura tân rului are cu ce s -iă ― ă ă ă ― ă reziste şi, în plus, sunt şi eu pe aici…

Raphaëli un fel de uriaş, pe lâng care confratele s u p rea un pitic îl― ă ă ă ― întrerupse cu un glas de stentor:

— Pe cinstea mea! V cam l uda i cu prezen a dumneavoastr , într-un caz atât deă ă ţ ţ ă urgent, la ce sunte i bun?… Ce pute i face?… Pe când eu!ţ ţ …

R zboiul era declarat, şi Cabalus se preg tea s riposteze dur, când doamnaă ă ă Passepoil întreb îngrijorat :ă ă

— S fie oare în pericol?ă— Da şi nu, r spunse maestrul Cabalus. Depinde… Da, dac se formeaz depuneriă ă ă

plastice şi purulente. Nu, dac nu se formeaz astfel de depuneri.ă ă— Ah! oft Mathurine, care nu era cu nimic mai l murit .ă ă ă— Dar, întreb b trânul profesor de scrim , v teme i de formarea unor asemeneaă ă ă ă ţ

depuneri?

7 Ataxie (med.): lipsa coordon rii mişc rilor, în unele boli nervoase. (n.t.)ă ă

~ 38 ~


— Nu v-aş putea r spunde chiar de pe acum. Mai întâi, trebuie s v d evolu ia bolii.ă ă ă ţ Dac cefalgia care exist actualmente se accentueaz , este semn r u; dac seă ă ă ă ă atenueaz , avem dimpotriv , şanse ca aceast agravare s nu survin .ă ă ă ă ă

— O! Salva iţ -l! Salva iţ -l! îl implor Marine, împreunându-şi mâinile.ă— Frumoas propunere, rânji doctorul italian. Oracolul bubelor de la Curtea Fran eiă ţ

ar fi cam neputincios s opreasc evolu ia unei congestii atât de clasice… eu,ă ă ţ dimpotriv , eu r spund pentru tot… l sa iă ă ă ţ -m pe mine şi ve i vedea.ă ţ

Într-o clip îşi descheie de sus pân jos vesta, şi-o scoase, îşi suflec pân pesteă ă ă ă coate mânecile, dând la iveal nişte bra e de atlet şi, înarmat cu un bisturiu, înaintaă ţ c tre pacient.ă

Ajunsese la pat şi d dea deja la o parte cuvertura, când César Cabalus, eroic şiă puternic ca odinioar David, în fa a lui Goliat, se înfipse între el şi Philippe, întinzândă ţ deasupra capului acestuia mâna lui slab şi p roas , cu un minunat gest de protejare.ă ă ă

— Ah! Ah! Ah! exclam pe trei tonuri diferite. A i vrea s -i pune i lipitori, s -i aplica iă ţ ă ţ ă ţ ventuze, s -i lua i sânge din vene, s -i pune i drenuri, s folosi i, poate, vezicatoare şi,ă ţ ă ţ ă ţ f r îndoial , sinapisme?… Eu m opun! Inflama ii, congestii o mul ime de cuvinteă ă ă ă ţ ― ţ stupide, pentru a desemna tot atâtea prostii! Vai de capul meu! oare ignoran a, aceastţ ă plag hidoas , se strecoar pân şi în respectatul nostru corp medical?… Într-adev r, vă ă ă ă ă ă spun c ar fi la fel de folositor s pui ventuze pe un picior de lemn… N-ave i decât s -iă ă ţ ă lua i sânge, s -i pune i lipitori sau ventuze, pacientul dumneavoastr tot se va duce!…ţ ă ţ ă Aplica i-i vezicatoare, idemţ 8! pune i-i drenuri, ţ idem et per eadem rationem9! Nu este destul s - i spui Esculap, totul este s şi fii, iar dumneavoastr nu sunte i deloc aşa ceva,ă ţ ă ă ţ de vreme ce a i confundat o nevrit , care exist , cu o paralizie a lobilor cerebrali, careţ ă ă exist şi ea, dar numai la dumneavoastr …ă ă

— Lua i seama! strig doctorul Ange, care pân atunci se re inuse cu greu.ţ ă ă ţ— La ce? întreb , flegmatic, Cabalus, ridicând din umeri; apoi continu : Singurulă ă ―

lucru real, frumos şi folositor este s ai un sistem şi s te conduci dup el. Sudoarea,ă ă ă domnule, numai sudoarea, acea secre ie apoas , este însuşi principiul vital care iese prinţ ă to i porii fiec rei fiin e. Pute i spune contrariul? Cu acest instrument modest şi cu ceeaţ ă ţ ţ ce se afl aici ar t lupa şi-şi atinse cu degetul fruntea eu v d în str fundulă ― ă ă ― ă ă lucrurilor şi reuşesc s domin, f r nici o deosebire, toate relele care se înverşunează ă ă ă împotriva firii.

— Chiar şi ataxia?— Mai ales ataxia! Înarmat cu secretul transpira iilor, eu ac ionez asupraţ ţ

trisplanhnicului ca şi cum aş îndrepta cu ciocanul un cui strâmb…

8 Idem (lb. latin ) = acelaşi lucru. (n.t.)ă9 Et per eadem rationem (lb. latin ) = şi pentru acelaşi motiv. (n.t.)ă

~ 39 ~

Paul Féval-fiul

To i cei de fa ascultau cu uimire acea nesfârşit aiureal .ţ ţă ă ăProfitând de o clip în care era obligat s -şi recapete suflul, César Cabalus se aplecă ă ă

asupra lui Philippe şi-şi a inti lupa spre tâmplele sale umede de transpira ie.ţ ţ— Ce v spuneam? continu , îndreptându-şi spinarea. Sistemul meu este miraculos.ă ă

M ajut s trec dincolo de orizonturile permise. Neştiutorii m numesc ă ă ă ă sudropat, dar eu sunt un hidropat, f r ă ă y, ceea ce constituie for a mea şi asta îi înfurie… Vre i s v spunţ ţ ă ă numele bolii care-l pune la p mânt pe pacient? Este o ă choree… V mir ?… O choreeă ă cataleptic …ă

— Sunte i nebun! url doctorul Ange Raphaëli, ca scos din r bd ri. Tân rul acestaţ ă ă ă ă va muri, dac nu i se ia sânge.ă

— Şarlatan murdar, este probabil c va muri şi Iar ajutorul dumneavoastr … Ceeaă ă ă ce-i sigur, c a avut sup r ri. Nu mai are for e, pentru ce s i se mai ia şi ce-i maiă ă ă ţ ă r mâne?! ă Contrariu contrariis curantur10, şti i asta?ţ

— Ceea ce m contrariaz este faptul de a v auzi vorbind, veneratul meu confrate,ă ă ă declar maestrul Raphaëli, care, în calitate de italian, nu în elegea nici o boab de latin .ă ţ ă ă

— Şi de a v vedea, replic acru Cabalus.ă ăÎncepur dr g l şeniile.ă ă ă ă— Sunte i un b trân încrezut!ţ ă— Asinus asinum fricat11, tân rul meu confrate!ă— Când ve i sfârşi s v spune i unul altuia adev ruri amare? îl întrerupse bruscţ ă ă ţ ă

domnul Hélouin, care înc nu vorbise. Momentul şi locul sunt prost alese. Gândi i-v laă ţ ă bolnav.

— Ia te uit ! Încântat s v întâlnesc, domnule, spuse maestrul Cabalus,ă ă ă recunoscându-l pe poli ist. Îmi amintesc c v-am mai v zut, nu este mult de-atunci. Seţ ă ă întâmpla la palatul… bine, bine, ştim s p str m secretele… şi nu vom spune în ce palată ă ă se petreceau lucrurile…

— Vreau s beau, mi-e sete! rosti o voce sl bit .ă ă ăPhilippe tocmai se ridicase în şezut şi ochii lui r t ci i se fixau pe cei care-lă ă ţ

înconjurau.Dintr-un salt, Marine fu lâng el.ă— Bineîn eles! ziser cei doi doctori, prev zusem asta!ţ ă ăÎşi luar fiecare p l ria.ă ă ă— Pleca i? întreb Mathurineţ ă .

10 Contraria contrariis curantur (lb. latin ) = "Contrariile se vindec /trateaz prin contr ri" (maxim aă ă ă ă ă medicinii clasice). (n.t.)

11 Asinus asinum fricat (lb. latin ) = "M garul se freac de m gar": expresie ce se aplic celor care îşiă ă ă ă ă adreseaz reciproc invective. (n.t.)ă

~ 40 ~


— Mergem la al ii, mai gr bi i. Acesta nu mai are nevoie de noi!ţ ă ţ— Cum? se mir Amable Passepoil. Crezusem c în eleg… spusese i c este peă ă ţ ţ ă

duc …ă— Ceea ce am spus, replicar la unison cei doi medici, este c b iatul se va duce peă ă ă

propriile lui picioare!…Se oprir , uimi i c în înc pere izbucnise un râset strident.ă ţ ă ăCel care râdea era Philippe.— Bietul copil şi-a pierdut min ile, exclam doamna Mathurine, însp imântat .ţ ă ă ă— Cu siguran , declar Ange Raphaëli. Congestia cerebral !ţă ă ă— Choreea cataleptic ! supralicit maestrul Cabalus, ca un ecou.ă ăFiecare umplu în grab câte o pagin întreag de prescrip ii şi plecar conduşi deă ă ă ţ ă

domnul Hélouin. Cabalus promisese c va reveni spre sear .ă ăDin acel moment, Marine voi cu orice pre s se instaleze la c p tâiul tân rului. Seţ ă ă ă ă

institui infirmier a sa.ă— Din cauza mea a ajuns în starea asta spunea, ştergându-şi bie ii ochi plânşi ― ţ ―

aşa c cu sunt cea care trebuie s -l îngrijeasc . Nu voi p r si acest loc decât atunci cândă ă ă ă ă va fi pe deplin vindecat.

Fur nevoi i s-o lase s fac aşa cum voia.ă ţ ă ăÎn aceeaşi sear , potrivit promisiunii sale, doctorul Cabalus reveni.ăDeoarece auditoriul era mai pu in numeros, fu mai pu in vorb re . Şi fiindc cefalgiaţ ţ ă ţ ă

sc zuse în intensitate, binevoi ca, dup ce-l examin pe bolnav, s le dea pu ină ă ă ă ţ ă speran celor dou femei. Le spuse totuşi c nu st tea în puterea lui s înving r ul,ţă ă ă ă ă ă ă care trebuia l sat s -şi urmeze cursul.ă ă

— Timp de patruzeci şi opt de orc le anun va fi cuprins de somnolen ziua şi― ţă ― ţă de insomnie noaptea… apoi va reveni o agita ie puternic , urmat de delir înso it deţ ă ă ţ convulsii intermitente şi, în sfârşit, o perioad de linişte la cap tul c reia v fi, f ră ă ă ă ă ă îndoial , vindecarea.ă

"Doar dac nu va veni moartea", ad ug în sinea lui.ă ă ăPrimele fenomene nu întârziar s apar .ă ă ăÎntr-adev r, în a treia zi, spre sear , pe când doamna Passepoil şi Marine se aflauă ă

lâng el, împreun cu Cocardasse care, venit în ajun, aflase vestea cea trist şi care-şiă ă ă d dea toate silin ele s fie folositor, tân rul începu s dea semne de dezechilibru mintal.ă ţ ă ă ă

El, care pân în acea clip r m sese într-o mu enie total , începu deodat să ă ă ă ţ ă ă ă vorbeasc extrem de volubil, dar nesco ând, la început, decât sunete neinteligibile.ă ţ

Dar, în curând, gândurile i se fixar pe imaginile ce i se formau în creier şi cuvinteleă devenir mai limpezi, c p tând un în eles.ă ă ă ţ

Se p rea c revede, ca într-un caleidoscop, întâmpl rile cele mai recente.ă ă ă

~ 41 ~

Paul Féval-fiul

— Hai, b trâne!… exclam la un moment dat. Amândoi odat … s s rim şi s neă ă ă ă ă ă ag m de n rile cailor… Aten ie! Se apropie tr sura!ăţă ă ţ ă … Uite-o!… Înainte!…

Se zbucium , ca şi cum s-ar fi aruncat, cu adev rat, în fa a unui cal. Apoi tr s turileă ă ţ ă ă îi r maser o vreme crispate, bra ele mişcându-i-se cu gesturi de parc ar fi încercat să ă ţ ă ă in în loc o fiin imaginar .ţ ă ţă ă

Curând, îns , o expresie de blânde e îi ilumina fa a:ă ţ ţ— Olympe!… şopti, cu un fel de încântare… se numeşte Olympe!… I-am auzit

numele…— Dar despre cine vorbeşte oare? o întreb încet Passepoil pe Marine, c ci în ceeaă ă

ce-i povestise Philippe despre via a sa, de când plecase din Paris, nu fusese deloc vorbaţ despre întâlnirea sa cu domnişoara de Chaverny.

— Habar n-am, r spunse fata, care devenise, brusc, palid .ă ăCât despre gascon, care i-ar fi putut l muri, din cauza emo iei nu auzise niciă ţ

întrebarea, nici r spunsul.ă— Olympe… repet Philippe. O! Ce frumoas e!… Şi cât farmec are!… Dar pleac …ă ă ă

Unde se duce? N-o mai v d…ăChipul i se întunecase.Trecur câteva minute.ăDeodat , tr s turile îi devenir amenin toare.ă ă ă ă ţă— Aha! exclam cu o puternic izbucnire. Opt contra doi, laşii!… şi din nou, înă ă

fruntea lor se afl Knauss!… Ah! Banditule, de data aceasta nuă -mi vei sc pa!ă …Şi, s rind jos din pat, apuc teaca spadei sale, care fusese l sat pe un scaun, şi oă ă ă ă

agit c pe o sabie.ă ăMim , de la un cap t la altul, lupta pe care o sus inuse împotriva teutonilor la hanulă ă ţ

Cei Trei Vulturaşi. Şi f cu acest lucru cu o asemenea veracitate şi cu o vigoare atât deă mare, încât Cocardasse, care se repezise cu gând s -l culce la loc pe pat, fu cât peă -aci să fie r nit şi abia reuşi s -l st pâneasc .ă ă ă ă

Cele dou femei erau îngrozite.ăDe cum fu întins pe pat, numele domnişoarei de Chaverny reveni, iar şi, pe buzeleă

lui Philippe.— Olympe! spuse. Ea este, din nou ea!… Îmi face semn… acolo, în spatele meu…

un asasin… Ah! Mizerabilul!…F cu o mişcare, ca şi cum ar fi lovit pe cineva, lateral. Apoi, cu o adânc emo ie:ă ă ţ— Îi datorez, via a… F r ea, eram pierdu!…ţ ă ăDup aceea, p ru s se lase absorbit de gânduri şi nu mai vorbi decât cu glasă ă ă

sc zut, cu o expresie de extaz întip rit pe fa .ă ă ă ţăMathurine, v zându-l c redevine calm, voi s-o scoat din înc pere pe Marine.ă ă ă ă

~ 42 ~


— Du-te s teă odihneşti, micu o, o îndemn . Ai petrecut deja dou nop i albe, esteţ ă ă ţ destul. Îl voi veghea eu, împreun cu domnul Cocardasse.ă

— Nu, doamn Mathurine, replic fata cu hot râre, v-am spus, locul meu este lângă ă ă ă Philippe, şi nu-l voi p r si pentru nimic în lume.ă ă

Doamna Passepoil în elese c era inutil s insiste şi, deoarece era târziu, plecţ ă ă ă împreun cu gasconul, spre a i se al tura lui Amable.ă ă

R mas singur , Marine plânse… plânse îndelung.ă ă ăSentimentul ce-i umplea inima şi pe care nu ştiuse niciodat s -l defineasc bine, iă ă ă

se l murise deodat , cu toat puterea lui.ă ă ăAcum nu putea s nu recunoasc : ceea ce sim ea pentru tovar şul ei din copil rieă ă ţ ă ă

era iubire. Iar numele de Olympe, pronun at de el cu ce dulcea , cu ce încântare! îiţ ― ţă ― sfâşiase cumplit inima.

Crezuse, aşadar, c sim mintele îi erau împ rt şite?ă ţă ă ăNu-şi pusese niciodat aceast întrebare, fiindc nu cunoscuse natura exact aă ă ă ă

dragostei pe care i-o purta lui Philippe, dar neştiin a în care se aflase o împiedicase, celţ pu in, s aib certitudinea de a nu fi iubit , la rândul ei.ţ ă ă ă

Pe când acum, gata, lucrurile erau de dou ori clare, atât cu privire la iubirea eiă pentru tân r, cât şi în leg tur cu convingerea c acesta nu i-o va împ rt şi niciodat .ă ă ă ă ă ă ă C ci, deşi Philippe nu-şi m rturisise pasiunea pentru domnişoara de Chaverny, şocul peă ă care-l resim ise la auzul numelui ei îi dezv luise Marinei adev rul, tot atât de limpede caţ ă ă şi când el ar fi f cut-o.ă

Fata l s s -i curg lacrimile întreaga noapte. Sim ea o amar uşurare.ă ă ă ă ţ ăPhilippe sfârşise prin a adormi.Cu ochii a inti i asupra capului îndr git, cu tr s turi atât de fine şi totodatţ ţ ă ă ă ă

energice, se gândea cât de fericit ar fi fost s -i devin so ie, s se rezeme pe acel braă ă ă ţ ă ţ viteaz, atât de temut, şi s mearg , sprijinit de el, pe drumul atât de greu al vie ii.ă ă ă ţ

Dar vai! Iluziile fuseser deşarte… O alta va avea acea nem rginit bucurie.ă ă ăDe altfel, pâng rirea de neşters care o marcase, ar mai fi putut, oare, s -i îng duieă ă ă

o asemenea speran ? Nu era, oare, destinat ea, biata victim , s poarte pentruţă ă ă ă totdeauna povara acelei pâng riri?ă

Capitolul VI - Sacrificiul Marinei

~ 43 ~

Paul Féval-fiul

n ziua urm toare, tân rul avu o nou criz de în delir, prev zut , de altminteri, deă ă ă ă ă ă doctorul Cabalus, care venise diminea a.ţÎ

Imaginea Olympei se înf işa din nou min ii bolnavului.ăţ ţ— Da… în eleg bine spunea c şi cum i s-ar fi adresat domnişoarei Olympe deţ ― ă

Chaverny nu pe domnul de Fonty îl iubi i… privirile dumneavoastr sunt reci când se― ţ ă îndreapt spre el… întoarce i în alt parte capul când v vorbeşte… şi el este cel care,ă ţ ă ă poate, v este destinat ca so ?ă ţ …

Şi continua, cu violen :ţă— Nu… Nu!… Nu v ve i c s tori cu el, cu încrezutul acela… Sunt şi eu aici… m voiă ţ ă ă ă

împotrivi din toate puterile, chiar dac-ar trebui s -l ucid!… Da, s -l ucid!… c ci, vede iă ă ă ţ dumneavoastr , dac a i deveni so ia lui… aş muri de disperare… O! Nu, aşa ceva esteă ă ţ ţ imposibil!…

Ochii larg deschişi ai tân rului sergent aruncau fl c ri.ă ă ă— Laşul! continu . A i auzit cum m-a insultat? Ei, bine! Decât s v d c sunte i aă ţ ă ă ă ţ

lui… mai bine îi voi arunca în fa tot dispre ul meu… îi voi biciui chipul netrebnic cu latulţă ţ spadei mele… şi, dac va consim i s se dueleze… este un om mort.ă ţ ă

Apoi, în glasul lui ap ru un fel de încântare:ă— Dar ce v d?… Se întredeschide oare cerul?… Ochii dumneavoastr nu fug de aiă ă

mei… îmi zâmbi i cu blânde e… Doamne! Ce aud?… S fiu cu cel pe care-l iubi i?… O!ţ ţ ă ţ Nu este posibil!… Eu, cu, un biet soldat f r nume… Şi totuşi aşa-mi spune i… îmiă ă ţ spune i: "Philippe, vom fi unul al altuia, î i jur!ţ ţ …" O! Atâta fericire este peste puterile omeneşti… Acum, Olympe, frumoasa mea Olympe, voi muri de fericire!…

Se opri gâfâind, sufocat, p rând c nu mai poate suporta bucuria ce-l cuprindea,ă ă p trunzându-i întreaga fiin .ă ţă

— Ei, na- iţ -o! se minun iar doamna Passepoil, care se afla acolo, împreun cuă ă Marine. Ce este şi cu Olympe asta, care-l r v şeşte în asemenea hal, ai putea s -miă ă ă spui?

— Este o domnişoar pe care o iubeşte, r spunse, cu efort, fata.ă ă— Aşa în eleg şi eu, dar asta nu m l mureşte deloc cine este.ţ ă ă— Trebuie s fie o persoan dintr-o familie de neam mare… din câte-mi pot daă ă

seama dup respectul adânc pe care pare s i-l arate Philippe.ă ă— Crezi?… Atunci, la ce-i foloseşte s-o iubeasc ? Niciodat nu se va putea c s toriă ă ă ă

cu ea, bietul b iat.ă— Vede i totuşi c el pare s cread c e posibil.ţ ă ă ă ă

~ 44 ~


— Da, aşa, în vis, dar în realitate treaba-i alta, feti o. Numai în poveştile r posatuluiţ ă Perrault12 se întâlnesc moştenitoare bogate care-şi pierd min ile pentru nişte am râ i.ţ ă ţ

— Nu-i po i porunci dragostei încerc s protesteze, cu timiditate, fata iarţ ― ă ă ― Philippe este atât de frumos…

— Frumos! Nu-i aşa? Nu zic nu… dar sunt unii şi mai şi, de exemplu, Boniface…în fine, ştiu şi eu…

Sergentul, care reîncepu s vorbeasc , întrerupse acest dialog.ă ăSe întorsese înspre mica lui prieten , ce-i st tea la c p tâi, şi o contemplă ă ă ă ă

murmurând cuvinte abia auzite.Privirile lui, str lucind de pasiune, o tulburau pe biata copil , care cu greu le puteaă ă

suporta.— Cât de frumoas eşti, Olympe! Spunea cu un glas aşa de vibrant de iubire, încâtă

întreaga fiin a Marinei se înfiora. Ce frumoas eşti şi ce mult te iubesc… Acum, pentruţă ă c mi-ai permis, pot s i-o spun.ă ă ţ

— Cum? zise Mathurine uimit . Poftim c acum te ia drept cealalt ? Va s zic , încă ă ă ă ă ă mai bate câmpii? Şi Cabalus care nu poate face nimic… Ah! Asta zic şi eu treab !ă

— Dar tu, m iubeşti şi tu pu in? continu tân rul. Nu-mi r spunzi!… Dar, aiă ţ ă ă ă dreptate… pentru ce mi-ai r spunde? Nu v d şi singur c m iubeşti?… Totul, la tineă ă ă ă , mi-o dovedeşte… Aşadar, tat l t u consimte?… Peste o lun , vom fi c s tori i… Cine mi-ar fiă ă ă ă ă ţ spus, atunci când te-am întâlnit acolo, lâng Ostende, în timpul furtunii, cine mi-ar fiă spus c , ast zi, eu care, la vremea aceea, eram un simplu sergent voi ob ine mânaă ă ― ― ţ ta şi c voi fi ofi er?… C ci ştii acest lucru, nu-i aşa?… Şi vestea avans rii mele te-aă ţ ă ă bucurat, deoarece cobora bariera dintre noi, pe care eu o credeam de netrecut… Ce de întâmpl ri într-un timp atât de scurt… D -mi mâna, draga mea Olympe… c ci acum îmiă ă ă apar ine… Refuzi?… De ce?ţ

Tân rul, vrând s ia degetele Marinei, aceasta şi le tr sese, într-adev r, repedeă ă ă ă înapoi.

— Haide, d -i mâna, dac asta-i face pl cere micu ului, o îndemn doamnaă ă ă ţ ă Passepoil.

Şi ad ug cu nevinov ie:ă ă ăţ— Eu i-aş da-o pe-a mea, dac-ar încerca s mi-o ia. Dar nu-l putem obliga şi nici nuă

i-ar face tot atâta pl cere.ăFata se ruşin de gestul ei şi-şi l s degetele în mâna bolnavului. Suferea cumplit,ă ă ă

iar fa a ei dr g laş era mai alb ca cearşaful de pe pat.ţ ă ă ă ă

12 Perrault (Charles) (1628–1703): scriitor francez, celebru prin povestirile pentru copii, pe care le-a publicat sub numele fiului s u Perrault d'Aramancour. (n.t.)ă

~ 45 ~

Paul Féval-fiul

— O! Mul umesc!… Mul umesc! exclam sergentul, ap sându-şi buzele pe degeteleţ ţ ă ă sub iri ale copilei. Eşti bun …ţ ă

Marine îşi l s capul pe sp tarul scaunului, p rând gata s leşine.ă ă ă ă ă— Ei, bine! Ei, bine! Ce ai, micu o? o întreb Mathurine. Nuţ ă -n elegi c glumeşte?ţ ăApoi, dându-şi seama de emo ia adânc ce o cuprinsese, avu o b nuial :ţ ă ă ă— Doamne! Nu cumva?…Marine îi arunc o privire disperat .ă ă— O! Biata pisicu … gemu buna doamn , pentru care acea privire fuseseţă ă

l muritoare. Cum era s -mi închipui?ă ăSpunând acestea, încerc , pentru a domoli durerea pe care o cauzase f r s vrea,ă ă ă ă

s trag mâna fetei dintre cele ale lui Philippe.ă ăDar acesta protest strângând-o şi mai tare.ă— Las -mi mâna ta lasă ă-mi-o!… Mai am s - i spun atâtea lucruri… Ştii, frumoasaă ţ

mea Olympe, c am o surioar ?… O copil dulce, pe care-o cheam Marine… fiica aceloră ă ă ă oameni cumsecade care m-au primit la ei. Nu, n-ai de unde s ştii… Cum ai putea, deă vreme ce ast zi î i vorbesc despre ea pentru întâia dat … in mult la mica mea Marine…ă ţ ă Ţ Este atât de bun … la fel de bun ca tine. Dar iubirea pe care o am pentru ea este cuă ă totul alta decât cea pe care o simt fa de tine… O! Da… este o mare diferen !ţă ţă

— Auzi, îi spuse Mathurine fetei, cu inten ia de a o consola pu in, spune c teţ ţ ă iubeşte şi pe tine.

— Ca pe o sor , suspin aceasta, care nu se mai temea s -şi dezv luie secretul,ă ă ă ă dup ce doamna Passepoil i-l ghicise.ă

— Asta e mai valoros, crede-m , micu o. Dragostea este o prostie… Mai ştiu şi euă ţ câte ceva… O! Doamne! Chiar c po i s m crezi, nu e totdeauna vesel…ă ţ ă ă

— …Când te v d, continu sergentul, urm rindu-şi gândul, întreaga mea fiin seă ă ă ţă avânt imediat spre tine… atras ca printr-un magnetism, de o for mai puternic decâtă ă ţă ă voin a mea… m cuprinde o vraj neînchipuit … m transport , pe nişte t râmuri înţ ă ă ă ă ă ă care-mi parc c plutesc, lipsit de orice materie… şi sufletul meu z reşte atunci nişteă ă orizonturi luminoase, dincolo de care îmi apare cerul… Da, asta simt când te v d…ă

Ochii lui lumina i o contemplau pe fat cu o admira ie extatic .ţ ă ţ ăR mase câteva clipe t cut, c spre a gusta mai bine be ia fericirii sale. Apoiă ă ă ţ

continu :ă— … Când m aflu al turi de Marine, nu simt nimic asem n tor. Este o dragosteă ă ă ă

foarte duioas , dar foarte calm , asem n toare cu cea pe care o ai pentru o prieten …ă ă ă ă ă M în elegi, Olympe?ă ţ

Vai! Fata în elegea prea bine, şi ceea ce îndura era un adev rat supliciu.ţ ă

~ 46 ~


— O! Cu siguran o vei iubi mult când o vei cunoaşte… Va fi şi pentru tine oţă prieten … Uite; vreau s-o cunoşti numaidecât… M duc s-o caut. Ea se afl … se afl …ă ă ă ă

Aici, în creierul bolnavului ap ru o lacun .ă ă— … Se afl … se afl … repet . Aşteapt s -mi amintesc… Unde se afla oare?ă ă ă ă ăF cea eforturi vizibile s -şi aduc aminte.ă ă ăDeodat , memoria îi reveni şi tr s turile i se crispar , exprimând o adâncă ă ă ă ă

dezn dejde.ă— Ah! Infamul! strig cu violen , l sând s -i cad mâna fetei. Marine!… S rmanaă ţă ă ă ă ă

mea micu Marine!… A r pit-o… a dus-o cu el în bârlogul lui… Şi cu nu eram acolo ca s-ţă ăo ap r!… C ci cunoşti, f r îndoial capcana în care a atras-o, tic losul… El a… El a…ă ă ă ă ă ă Doamne! Ce era s - i spun?ă ţ … Nu, nu, nu pot s - i dest inui nimic… Este secretul Marineiă ţ ă şi trebuie s r mân între noi doi… O! Laşul!… Dar pedeapsa pe care i-o voi da va fi peă ă ă m sura crimei sale!… Repede, sabia mea… trebuie s m duc imediat s -mi smulgă ă ă ă surioara din mâinile lui!…

Spunând acestea, încerc s se ridice din pat.ă ăMathurine îl re inu.ţ— L sa iă ţ -m , striga Philippe, de ce nu m l sa i?… nu o auzi i pe Marine, care mă ă ă ţ ţ ă

cheam ?ă … Spada mea, v spun… spada mea… vreau s -l ucid… s -l fac s -şi isp şească ă ă ă ă ă infamia!…

S rea, se zb tea ca scos din min i, dar, din fericire, doamna Passepoil avea într-ă ă ţatâta for încât reuşea s -l st pâneasc .ţă ă ă ă

— L sa iă ţ -m , l sa iă ă ţ -m … continua s strige. Vre i, aşadar, ca Marine s mă ă ţ ă ă blesteme, c ci totul este din vina mea, da, din vina mea. Pe patul de moarte, b trânii eiă ă bunici mi-o încredin aser … spunânduţ ă -mi: "Philippe, vegheaz asupra ei…", iar eu le-amă tr dat încrederea… am abandonat-o… am dezertat de la datorie… şi atunci, biata micuă ţă a c zut în ghearele acelui tigru…ă

Tot vorbind, continua s încerce s scape din strânsoarea Mathurinei.ă ă— …Marine!…Marine! strig cu glas ascu it. Aşteapt … iată ţ ă ă-m … sosesc… vin s teă ă

eliberez… O! Nu m blestema, surioar !ă ăFata se pr buşise în genunchi şi, cu mâinile împreunate, plângea cu lacrimi fierbin i,ă ţ

v zând cumplita suferin a prietenului s u şi constatând cât de mult inea la ea.ă ţă ă ţDeodat , îşi întinse spre cer bra ele, într-o atitudine de rug , iar ochii s i p reau să ţ ă ă ă ă

implore.Buzele ei închise nu rosteau nici un cu vânt, dar din inim îi izvora, f r îndoial , oă ă ă ă

rug minte fierbinte şi înduioş toare.ă ăCa prin farmec, for ele bolnavului îl p r sir brusc şi el rec zu pe pat, completţ ă ă ă ă

epuizat.

~ 47 ~

Paul Féval-fiul

Era şi timpul s survin aceast liniştire, c ci doamna Passepoil, extenuat , era gataă ă ă ă ă s abandoneze lupta.ă

De-abia atunci se ridic Marine. Pe fruntea ei, redevenit calm , se citea speran a,ă ă ă ţ iar ochii umezi îndreptau spre cer o privire plin de recunoştin , c ci credea înă ţă ă vindecarea fratelui ei, acum, când pentru a o ob ine biata martir promisese c -şi vaţ ă ă închina via a lui Dumnezeu!ţ

Dup aceast criz , bolnavul avu o perioad de calm, care dur pân a doua zi.ă ă ă ă ă ăDiminea a ceru s bea. Marine, care nu dormise, se gr bi s -i aduc ceva de b ut.ţ ă ă ă ă ăDup ce sorbi, Philippe apropie fruntea fe ei pân la buzele lui.ă ţ ăOchii plânşi ai s rmanei copile se luminar de bucurie.ă ă— M recunoşti, Philippe? îl întrebă ă.— De ce nu te-aş recunoaşte? replic bolnavul mirat.ăÎntr-adev r, nu-şi mai aducea aminte nimic din cele ce se întâmplaser . Nu priviseă ă

înc obiectele înconjur toare. Mintea continua s -i fie într-o complet apatie. Nu o vedeaă ă ă ă decât pe Marine.

Ea-şi aplec ochii umezi asupra lui şi-l întreb :ă ă— Te sim i mai bine, Philippe?ţ— Mai bine? repet acesta, trudindu-se s în eleag sensul acelor cuvinte, careă ă ţ ă

implicau o compara ie. Am fost oare bolnav?ţDeodat , chipul îi fu cuprins de fierbin eal . Scoase un strig t puternic şi r maseă ţ ă ă ă

nemişcat. Îşi reamintise brusc sfâşierea pe care o sim ise în inim şi cumplita epuizareţ ă care-i ştersese memoria.

Mai palid ca o moart , Marine îl chem pe nume, încerc s -i ridice capul, dar elă ă ă ă ă r mânea ca de piatr , c ci paralizia nervoas îl în epenise din nou, din creştet pân -nă ă ă ă ţ ă t lpi.ă

În aceeaşi zi, Cabalus, uimit, d du un nou nume acestei st ri, pe care o denumiă ă cataleptic .ă

Era o imobilitate total . Cu excep ia pulsului şi a unei extraordinare expresivit i,ă ţ ăţ starea lui d dea o imagine exact a mor ii.ă ă ţ

Asemenea vampirilor pe care legendele maghiare îi reprezint ridicându-se dină mormintele lor, Philippe avea buzele vinete, ochii larg deschişi şi obrajii palizi.

Apoi, c tre sear , delirul îl cuprinse cu şi mai mare violen decât în ajun şi, din nou,ă ă ţă prin fa a imagina iei sale surescitate se perindar evenimentele recente, dintre care maiţ ţ ă ales cele dou mai importante, întâlnirea cu Olympe şi dispari ia Marinei, îi st pâneauă ţ ă mai puternic gândurile.

Tân ra fat fu nevoit s suporte înc o explozie de pasiune la adresa Olympei ă ă ă ă ă ― Philippe continuând s-o ia drept domnişoara de Chaverny ,― în timp ce doamna

~ 48 ~


Passepoil, so ul ei şi Cocardasse îşi epuizar for ele într-o lupt cumplit pentru a-lţ ă ţ ă ă împiedica s alerge în urm rirea lui Zeno.ă ă

Doctorul Cabalus, care venea zilnic s -şi fac "interesantele studii", era încântat să ă ă vad c etapele bolii se desf şurau potrivit previziunilor sale, ba chiar şi mai bine, dacă ă ă ă se poate.

— Perfect! Perfect! exclam cu un gl scior sub ire şi folosind cuvântul s u preferat.ă ă ţ ă Chiar aşa… este chiar aşa… Dac ar avea loc o invazie a serului, ar fi minunat! Când voră veni convulsiile, vom studia for a de rezisten pe care organele o vor opune puteriiţ ţă exacerb rii nervoase.ă

Convulsiile venir .ă— Aceasta-i faz critic , îi preveni maestrul César Cabalus.ă ăÎntr-adev r, timp de dou zile, tân rul se zvârcoli pe patul s u, prad unor spasmeă ă ă ă ă

înfricoş toare care, în mai multe rânduri, fur cât pe aci s -l doboare.ă ă ăDar, aşa cum anun ase doctorul, boala atacase pe cineva mai tare decât ea, şiţ

constitu ia lui viguroas sfârşi prin a ieşi victorioas .ţ ă ăÎntr-o noapte trecuse deja mult vreme de când c zuse la pat sim i dou buze― ă ă ― ţ ă

proaspete care-i atingeau uşor fruntea.— Philippe, îi spuse Marine cu glasul ei blând, suntem singuri, doamna Passepoil şi

Cocardasse tocmai s-au dus la culcare. Mai vorbeşte despre ea, dacă- i face pl cere.ţ ă— Despre ea? repet Philippe, roşind. Dar ce-am spus?ăAceste cuvinte îi ieşiser limpezi de pe buze.ă— Î i mul umesc. Doamne! Î i mul umesc! strig fata, cu exaltare în glas. Mi-aiţ ţ ţ ţ ă

îndeplinit ruga, Philippe al meu este salvat. Am promis. Îmi voi ine f g duiala… Voi fi aţ ă ă Ta, doar a Ta!

— Ce tot spui? o întreb tân rul sergent, uimit.ă ă— Sunt sora ta, surioara ta, îi şopti cu greu; în timp ce fa a îi str lucea de unţ ă

zâmbet. I-am promis lui Dumnezeu c m voi devota Lui dac te vindec şiă ă ă ă dac i-o dă ţ ă pe cea pe care o iubeşti… Mi-a îndeplinit prima rug minte, va face acelaşi lucru şi cruceaă de a doua… Philippe, Philippe, al meu, vei fi fericit!

S rmana sacrificat spusese toate acestea f r nici o urm de sl biciune, f r aă ă ă ă ă ă ă ă tremura.

Tân rul era, într-adev r, salvat.ă ăDe câteva zile, maestrul Cabalus, socotind c serviciile sale deveniser inutile, nuă ă

mai venea, iar domnul Hélouin, îngrijorat, îl readusese pe Ange Raphaëli care, înşelându-se cu privire la absen a confratelui s u, exclamase prosteşte, rev zânduţ ă ă -l pe convalescent:

— Marele Lama şi-a recunoscut neştiin a. Este o treab încheiat !ţ ă ă

~ 49 ~

Paul Féval-fiul

Era, cu adev rat, o treab încheiat ; dar nu aşa cum o în elegea italianul.ă ă ă ţCocardasse şi Passepoil nu fuseser , nici ei, mai pu in îngrijora i de soarta luiă ţ ţ

Philippe.Primului îi trecuse "înfl c rarea" pentru Mathurine, iar cel de-al doilea uitase deă ă

necazurile lui conjugale. Ba chiar, deseori, se priviser unul pe altul clipind din ochi şiă strângându-şi mâna cu o ap sare puternic .ă ă

— Pe cinstea mea! spusese la un moment dat gasconul, dac Hârca s-ar prezentaă aici, cred c via a mea ar fi neagr de tot, de-acum încolo… n-aş mai vedea nici oă ţ ă lumini .ţă

— Tot aşa s-ar întâmpla şi cu a mea, r spunsese Amable. Ar r mâne o gaur în ea.ă ă ăAşa încât, când a fiar c Philippe nu mai era în primejdie, s rir efectiv în sus deă ă ă ă

bucurie.— Ce sticlu bun vom bea, ce zici, b trâne? spuse Passepoil.ţă ă ă— Ba bine c nu, aprob ostaşul. Du-te repede s-o aduci.ă ăŞi, când paharele fuseser umplute:ă— În s n tatea lui Philippe! propuse normandul.ă ă— În s n tatea contelui de Lagardère! îl corect Cocardasse.ă ă ă— Ai dreptate…Tân rul îşi rec p ta for ele v zând cu ochii.ă ă ă ţ ăFaptul de a o vedea pe Marine, reg sit atunci când el o crezuse pierdut ,ă ă ă

contribuia mult la evolu ia rapid a îns n toşirii sale.ţ ă ă ăDar fu rândul lui s -şi fac griji în leg tur cu copila, al c rei aspect boln vicios şiă ă ă ă ă ă

îngândurat îl remarc .ăNeamintindu-şi nimic, desigur, din cele ce spusese în timpul delirului s u, dup ceă ă

afl de continu veghe a Marinei la c p tâiul s u, puse starea în care o vedea pe seamaă ă ă ă ă oboselii. Şi îi p rea foarte r u.ă ă

Într-o diminea , cei doi profesori de arme intrar în camera lui, foarte ferchezui i,ţă ă ţ peria i, lustrui i, ca şi cum ar fi trebuit s se duc la parad .ţ ţ ă ă ă

Cocardasse abia dac avea, pe ici, pe colo, câte o mic t ietur de spad în vestaă ă ă ă ă lui cârpita.

Gasconul inea în mân un plic sigilat cu o imens pecete roşie.ţ ă ăÎmpreun cu "micul s u profesor" înaint c tre Philippe, amândoi cu piciorul întins,ă ă ă ă

cu trupul în epenit în pozi ia regulamentar .ţ ţ ăTân rul, cu Marine al turi, îi privea mirat şi nu în elegea nimic din aceast vizită ă ţ ă ă

ceremonioas .ă

~ 50 ~


Ajunşi la doi paşi de el, îşi scoaser p l riile cu un respect exagerat, apoiă ă ă Cocardasse, maturând podeaua cu pana fetrului s u, care v zuse lumina zilei pe vremeaă ă precedentului rege, lu cuvântul şi gr i:ă ă

— Domnule locotenent, iat ce ne-a ordonat domnul marchiz de Chaverny s vă ă ă înmân m.ă

Şi-i întinse lui Philippe plicul.Uluit, acesta nu se gr bea s -l ia. Ochii lui treceau de la un profesor de scrim laă ă ă

cel lalt, cu o întrebare mut .ă ă— Domnule locotenent, repet Passepoil, ca un ecou fidel, iat ce ne-a ordonat să ă ă

v înmân m domnul de Chaverny, întors de câteva zile la Paris.ă ă— Cum? Ceea ce înseamn ?… Nu în eleg deloc, prieteni, spuse tân rul, care seă ţ ă

întreba dac nu era sub efectul unor iluzii şi dac mintea nu i se înzdr venise înc .ă ă ă ă— Asta vrea s -nsemne, ei, na! continu Cocardasse, c ministrulă ă ă -de r zboi,ă

recunoscându-v meritele în serviciul militar şi numeroasele acte de curaj de care a i dată ţ dovad , i-a dat Majest ii Sale regele Louis al XVă ăţ -lea s semneze un decret care vă ă numeşte locotenent în regimentul al 3-lea al g rzilor franceze.ă

— Eu!… Locotenent!… exclam Philippe, în elegând, în sfârşit, şi luminându-se laă ţ fa .ţă

— Doamne Sfinte!… i se datora cu adev rat asta, micu ule, spuse Passepoil… O!Ţ ă ţ Iertare… se corect îndat , luând seam la privirea mânioasa pe care i-o arunc amiculă ă ă ă Cocardasse. Şti i, obişnuin a… dar n-o s mai greşesc.ţ ţ ă

Tân rul aproape c smulse plicul din mâinile ostaşului, rupse pecetea şi scoase ună ă pergament pe care-l parcurse cu o privire lacom .ă

Nu putea avea nici o îndoial : era ofi er!ă ţFu copleşit de o bucurie imens . Nu numai datorit gradului ce-i fusese conferit, ciă ă

şi pentru c se gândea c acesta îl apropia de Olympe de Chaverny, micşorând pu ină ă ţ distan a aproape de netrecut care se numea, pe vremea aceea ca şi ast zi, mândria deţ ă cast .ă

Apoi, adresându-se celor doi profesori de scrim , le spuse emo ionat:ă ţ— Prieteni, dac regele mi-a f cut neînchipuita cinste de a r spl ti prin această ă ă ă ă

numire neînsemnatele mele servicii, s şti i bine c , pentru voi, vreau s fiu şi voi fiă ţ ă ă mereu sergentul Belle-Épée, micul Philippe… nimeni altul, în elege i?ţ ţ

— Pe to i dracii!ţ— Doamne Sfinte!Şi ruşina i, cei doi b trâni profesori amu ir , dup aceast dubl înjur tur .ţ ă ţ ă ă ă ă ă ă— Este voin a mea, v spun, repet Philippe, pref cându-se autoritar. Acum suntţ ă ă ă

ofi erul vostru, ad ug zâmbind. Aşa c trebuie s -mi da i ascultare.ţ ă ă ă ă ţ

~ 51 ~

Paul Féval-fiul

— Ah! Puştiul! Este cu adev rat sânge din sângele ă lui, şopti încet Cocardasse, înduioşat.

— O! Da! aprob Passepoil, pe acelaşi ton. Exact ca Lagardère.ăMarine trebui s participe la veselia general . F cu o acest lucru f r efort, reuşindă ă ă ă ă

s ascund suferin a pe care i-o provoca o ultim revolt a inimii, c ci ea în elesese uşoră ă ţ ă ă ă ţ cauza bucuriei care iluminase brusc chipul tân rului.ă

Dar sacrificiul ei era, într-adev r, deplin.ă

Capitolul VII - Telescopul

partamentul pe care Mathilde de Wendel îl ocupa în palatul Nevers era situat, aşa cum am mai spus, în partea din spate a cl dirii.ăAVom preciza chiar, ad ugând c se afla la etajul al doilea.ă ăDe la ferestre se puteau vedea clar, printr-un mic luminiş dintre ulmii seculari ce

m rgineau parcul, povârnişurile sudice ale colinei Montmartre, pres rate cu c su e şiă ă ă ţ gr dini, prin care desfrâna i şi feciori de bani gata îşi ascundeau amorurile clandestine.ă ţ

Într-una din zilele s pt mânii de dup întâmpl rile relatate în capitolul precedent,ă ă ă ă domnişoara de companie a contesei de Lagardère şedea în salonul s u, lâng o fereastră ă ă deschis , cu ochii pierdu i în dep rtare, în direc ia în l imilor acelei înverzite suburbii.ă ţ ă ţ ă ţ

P rea s gândeasc adânc.ă ă ăDup încruntarea sprincenelor ale c ror arcuri ascu ite aproape c se împreunau,ă ă ţ ă

dup încleştarea buzelor, atât de strânse încât gura îi r m sese ca o t ietur sub ireă ă ă ă ă ţ aveai toate motivele s crezi c gândurile sale nu se concentrau asupra unui subiectă ă prea pl cut.ă

La ce se gândea oare?Poate c acel complot, urzit de ea şi de Peyrolles pentru a pune mâna peă

moştenirea Aurorei, era pe punctul de a da greş?Desigur nu.Dimpotriv , mai mult ca oricând, avea certitudinea c -l va face s izbuteasc .ă ă ă ăDac , la întoarcerea de la Paris, contesa îi ar tase la început, aşa cum neă ă

reamintim, o oarecare r ceal , în curând revenise la aceeaşi familiaritate fa de ea,ă ă ţă

~ 52 ~


redându-i toat bun voin a şi l sând chiar s se în eleag , uneori, c tân ra se va puteaă ă ţ ă ă ţ ă ă ă bizui, ca şi înainte, pe o parte din averea ei, atunci când Dumnezeu o va chema la El.

Aşadar, nu avea nici un motiv de temere din aceast parte.ăAtunci, poate c ciud pe care o avea, fiind nevoit s aştepte atât de îndelungă ă ă ă

acea avere, pentru a c rei posesie nu se d dea înapoi în fa a crimei, era cea care-iă ă ţ schimonosea astfel tr s turile?ă ă

Nici acesta nu era motivul.Deşi r bdarea îi era pus la grea încercare, deoarece de doi ani, de când era dină ă

nou al turi de contes , îi fusese absolut imposibil s -şi aduc la îndeplinire inten iileă ă ă ă ţ criminale cu privire la aceasta, certitudinea pe care o avea de a-şi atinge într-o zi scopul o f cea s se resemneze destul de uşor la acea aşteptare cam lung .ă ă ă

Pentru moment, ceea ce o preocupa era cu totul altceva.Într-adev r, Bathilde, care atinsese vârsta de dou zeci şi opt de ani f r ca inimaă ă ă ă

s -i fi vorbit înc , fusese în cele din urm supus legii generale: începuse s iubeasc .ă ă ă ă ă ăŞi iubea cu o patim cu atât mai arz toare, cu cât dragostea, r mas la ea, până ă ă ă ă

atunci, într-o stare latent , izbucnise cu o violen brusc , f cânduă ţă ă ă -şi-o sclav maiă înainte ca ea s fi avut timp s se apere.ă ă

Cel care provocase acea neaşteptat înflorire era vene ianul Zeno.ă ţPrima lor întâlnire se petrecuse la doamna de Verteuil, la care Bathilde era primită

şi la care venea şi cavalerul, numit de marchiz , în intimitate, domnul Zen.ăAmbasadorul un b rbat frumos, cu ten colorat, cu ochi str lucitori o sedusese― ă ă ―

de îndat şi, într-un elan de pasiune, ea i se d ruise.ă ăSe împlineau în curând trei ani adic mult înainte de reîntoarcerea Aurorei de― ă ―

când îi apar inea în întregime.ţDar, înc din prima zi, ea îi ceruse c leg tura lor s r mân secret , deoarece ă ă ă ă ă ă ă ―

dup cum explicase o problem foarte important pentru ea depindea de faptul că ― ă ă ă nimeni s nu b nuiasc nimic.ă ă ă

De altminteri, îi dest inuise totul mai târziu, când nu mai avea nimic s -i ascund .ă ă ăLa început, Zeno, foarte îndr gostit de noua lui cucerire, îi fusese riguros credincios.ăTotuşi, în cele din urm , plictisindu-se s se limiteze la o singur dragoste, şi maiă ă ă

ales la o dragoste imperioas , cum era cea a Bathildei, cavalerul c utase o schimbare înă ă alte dragoste mai pu in absolute, aşa cum avea s fac în curând şi monarhul Louis alţ ă ă XV-lea, pentru a se odihni dup iubirea tiranic şi interesat a doamnei de Pompadoură ă ă 13.

13 Doamna de Pompadour (Jeanne, Antoinette Poisson, marchiz de Pompadour: 1721–1764): so ie aă ţ financiarului Le Normand d'Étiolés, a fost metresa recunoscut a regelui Louis al XV-lea. Instruit şi abil , s-ă ă ăa bucurat de marele s u credit pentru a-i favoriza pe artişti şi pe oamenii de litere. Şi-a atras îns uraă ă poporului, împov rat de cheltuielile ei exagerate. Flatat de o scrisoare pe care i-a adresat-o împ r teasaă ă ă ă

~ 53 ~

Paul Féval-fiul

Desigur c domnişoara de Wendel, ne fiind femeia care s suporte o împ r eal şiă ă ă ţ ă neputând fi capabil de aceeaşi m rinimie c celebra "Cotillon a IIă ă ă -a" porecl pe care― ă Jeanne Poisson avea s i-o datoreze lui Frederic al Prusieiă 14 îi f cuse cavalerului― ă reproşuri amare.

C ci sângele italian pe care-l moştenise de la mama s se trezise în ea şi-i turnaseă ă în inim o cumplit gelozie care o chinuia îngrozitor.ă ă

Aşa încât cavalerul, cu dragostea stins , s-ar fi eliberat cât mai repede din aceaă sclavie, dac un considerent de cea mai mare importan nu l-ar fi obligat s-o îndure cuă ţă r bdare.ă

Când metresa lui îi m rturisise rolul pe care-l juca pe lâng contes , acel ciudată ă ă diplomat, departe de a p rea indignat, aprobase, dimpotriv , respectiva manevr , şiă ă ă chiar se oferise s o ajute pe cât îi st tea în puteri, intrând astfel de bun voie înă ă ă complotul urzit împotriva bietei Aurore.

Ac ionând în felul acesta, avea un plan bine stabilit: acela de a deveni so ulţ ţ Bathildei, de îndat ce ea o va moşteni pe contes .ă ă

Pentru Zeno era o afacere foarte bun c ci, deşi era reprezentantul Republiciiă ă Vene iene, averea sa personal era modest , nepermi ându-i decât cu mare greutate sţ ă ă ţ ă se men in la nivelul situa iei sale.ţ ă ţ

Este adev rat c tripoul lui îi aducea beneficii destul de frumoase. Totuşi, mai lipseaă ă mult pentru ca, chiar şi cu ele, s -şi poat echilibra bugetul.ă ă

Or, c s torindu-se cu Bathilde, nu numai c înl tura aceste necazuri pecuniare, dar,ă ă ă ă în plus, s-ar fi pomenit st pân pe o avere la care niciodat n-ar fi îndr znit s viseze.ă ă ă ă

Nici nu b nuia, bineîn eles, c Peyrolles avea de gând s -şi însuşeasc trei sferturiă ţ ă ă ă din moştenirea ce i-ar reveni domnişoarei de Wendel.

Şi iat de ce, legat de aceasta din urm printră ă -un dublu pact de interese şi de infamie, se resemn s îndure, f r a cârti, jugul iubirii ei, oricât de greu i s-ar fi p rut.ă ă ă ă ă

S ne reîntoarcem acum la cea pe care am l sat-o cufundat în gânduri, cu privirileă ă ă îndreptate c tre Montmartre.ă

Printre numeroasele c su e împr ştiate la poalele şi pe coasta colinei, ochii i seă ţ ă a inteau mai cu osebire asupra uneia dintre ele.ţ

Austriei, Maria-Thereza, care îi spunea "buna mea prieten ", a decis nefericitul R zboi de Şapte Ani. Înă ă schimb, regele Prusiei îşi râdea de amestecul în politic al celor dou , pe care le numea "dinastia fustelor"ă ă (la dynastie des cotillons). (n.t.)

14 Frederic al Prusiei (Frederic al II-lea cel Mare, sau Unicul: 1712–1786): rege al Prusiei (1740–1786). Abil r zboinic şi priceput administrator, a pus bazele m re iei Prusiei. A cucerit Silezia. S-a aliat cu Anglia. Aă ă ţ rezistat cu succes în R zboiul de Şapte Ani, împotriva for elor unite ale Fran ei, Austriei şi Rusiei. Laă ţ ţ împ r irea Poloniei (1772), a primit Prusia polonez . Sus in tor al artelor şi literelor, a reprezentat tipulă ţ ă ţ ă "despotului luminat" din secolul al XVIII-lea. (n.t.)

~ 54 ~


Era o construc ie de m rime mijlocie, cu zidurile de un alb str lucitor, cu acoperişulţ ă ă din igle roşii şi înconjurat de o gr din destul de mare.ţ ă ă ă

Îi era uşor s-o recunoasc , deoarece de multe ori se dusese acolo pentru a-l întâlniă pe cavaler, care o închiriase, dar nu în întregime, ci doare par ial.ţ

Într-adev r, în principiu, acea cas nu fusese destinat decât unui singur locatar,ă ă ă dar deoarece proprietarul considera c este avantajos s încaseze dou chirii în loc deă ă ă una, f cuse o desp r itur la mijloc, blocând câteva uşi, şi construise un zid careă ă ţ ă împ r ea în dou gr dina.ă ţ ă ă

Fiecare dintre acele p r i era suficient pentru a g zdui dou sau trei persoane.ă ţ ă ă ăPentru moment, deşi era luna octombrie, cavalerul transformase partea închiriată

de el în reşedin a sa obişnuit , p r sind celelalte locuin e provizorii pe care le avea înţ ă ă ă ţ Paris.

Se afla acolo de la începutul anotimpului c lduros.ăAşadar, spre acea vil îşi îndrepta Bathilde privirile. Odinioar , în zorile leg turii saleă ă ă

cu cavalerul, contempl cu ochi str lucitori de fericire, cu inima palpitând, silueta eiă ă uşoar , profilându-se ca o arip alb pe cerul albastru. C ci, în acele timpuri, el o chemaă ă ă ă acolo adesea… foarte adesea.

O eşarf trandafirie, legat la una din cercevele, îi anun a prezen a lui, spunându-iă ă ţ ţ totodat : "Vino!"ă

Dar vai! Încetul cu încetul, eşarfa se v zuse tot mai rar, foarte rar, şi sfârşise chiară prin a nu se mai ar ta deloc.ă

În zadar îşi petrecea ore întregi scrutând dep rt rile, nici un semnal nu mai ap rea.ă ă ăCa r spuns la reproşul pe care i-l f cuse cavalerului pentru cvasiă ă -indiferen a lui,ţ

care, din întâmplare, coincisese cu reîntoarcerea la Paris a doamnei de Lagardère, acesta spusese, pentru a o justifica oarecum, c dac se ab inea s-o cheme la el tot aşaă ă ţ de des ca mai înainte, era pentru a nu-i compromite situa ia fa de contes .ţ ţă ă

Ce ironie!Zeno ştia prea bine c ea era st pân pe faptele ei şi c , oricum, i-ar fi fost uşor să ă ă ă ă

g seasc vreun pretext pentru a lipsi.ă ăDar eşarfa continu s nu apar .ă ă ăÎn ziua despre care vorbim, Bathilde şedea în fa a ferestrei sale, iar gândurile ce oţ

fr mântau în leg tur cu aceast problem erau mai întunecate decât de obicei.ă ă ă ă ăS fi fost aşadar, aşa de total p r sit , încât nu-i mai f cea nici m car pomana unuiă ă ă ă ă ă

rendez-vous?Acum nu-l mai vedea decât în public, în cadrul unor reuniuni la care o înso ea peţ

contes şi în timpul c rora nu putea schimba cu el decât câteva fraze banale, când peă ă buze i se înv lm şeau un noian de cuvinte arz toare.ă ă ă

~ 55 ~

Paul Féval-fiul

El continua totuşi s se poarte fermec tor cu ea, îi spunea cele mai pl cute lucruriă ă ă din lume, strecurându-i chiar, uneori, la ureche, câteva şoapte ce-i exprimau regretul de a nu mai putea fi pentru ea ceea ce fusese mai înainte.

Dar asta era tot.Cu toate acestea, în urm cu aproximativ patru luni, eşarfa roz reap ruse.ă ăCu inima zb tându-i-se în piept, alergase la c su .ă ă ţăVa avea el oare o revenire a iubirii?Da, avusese.Numai c , dup s rut ri, venise rândul afacerilor: câteva mii de ludovici de careă ă ă ă

avea urgent nevoie şi pe care o rug s i-i împrumute… da, bineîn eles, s i-iă ă ă ţ ă împrumute. Era un b rbat mult prea curtenitor pentru a nu se achita fa de ea… dară ţă mai târziu… mai târziu… îi va înapoia aceşti bani, împreun cu cei pe care i-i datoraă deja.

C ci, trebuie s-o spunem, nu se ab inuse, de când o cunoştea, s se serveasc dină ţ ă ă plin de punga ei, mereu larg deschis pentru el.ă

Astfel încât cea mai mare parte din banii pe care tân ra femeie îi ob inea prină ţ m rinimia celei pe care o tr da nu f ceau decât s -i treac prin mâini, pentru a ajunge,ă ă ă ă ă într-un sfârşit, în cele ale lui Zeno.

S rman Vene ie, care se l sa reprezentat de asemenea aventurieri!ă ă ţ ă ăDeodat , ridicându-se de pe scaun, Bathilde se apropie repede de fereastr . Apoi,ă ă

cu o mişcare brusc , îşi duse mâna streaşin la ochi şi scrut zarea.ă ă ăV zuse deschizându-se una dintre ferestrele c su ei de pe colin şi o siluetă ă ţ ă ă

conturându-se în cadrul ei."El este!" îşi zise, mai mult ghicindu-l decât distingându-l cu adev rat pe Zeno, atâtă

din cauza distan ei, cât şi pentru c creştetele înalte ale arborilor fr mânta i de vânt seţ ă ă ţ interpuneau între ea şi fereastra c su ei. "Oare are de gând s pun eşarfa?"ă ţ ă ă

Îngrijorat , aştepta.ăDar speran a îi fu zadarnic … Nu ap ru nici un semnal şi, dup ce r m sese o clipţ ă ă ă ă ă ă

la vedere, italianul se f cu nev zut în interiorul locuin ei sale.ă ă ţDomnişoara de Wendel scutur un clopo el.ă ţO servitoare veni iute. Era o femeie tân r , cu o mutri trandafirie şi mucalit , careă ă ţă ă

era cu adev rat cel mai perfect tip al subretei franceze.ă— Clairette, îi porunci Bathilde, adu-mi telescopul.— Bine, doamn , r spunse subreta, schi ând un surâs plin de subîn elesuri şiă ă ţ ţ

ducându-se s ia dintră -un dulap o minunat lunet de apropiere, montat pe un suport şiă ă ă prev zut cu un pivot ce-i permitea s fie rotit în toate direc iile.ă ă ă ă ţ

Lunetele ― denumite "vedere la distan " ţă ― erau pe atunci foarte la mod .ă

~ 56 ~


Nu se ştie cu precizie cum se r spândise obiceiul de a le folosi, dar de câ iva aniă ţ puteau fi v zute mai peste tot şi nu exista cas cât de cât mai ac t rii care s n-o aibă ă ă ă ă ă pe a sa.

Era foarte comod. Puteai asista astfel la faptele şi gesturile unor persoane situate la mari distan e şi care nu b nuiau deloc c erau obiectul unui studiu.ţ ă ă

Când inventase acest instrument pentru a scruta profunzimile spa iului ceresc,ţ Galileu nu se gândise defel la destina ia ce avea s -i fie dat de c tre cei ce se plictiseauţ ă ă ă neavând ce face şi pentru ce copil roase observa ii terestre va fi utilizat.ă ţ

Multe cl diri cuprindeau o înc pere destinat în mod special telescopului. Aceaă ă ă înc pere era situat , fireşte, la cel mai înalt nivel al casei, pentru ca vederea să ă ă întâlneasc minimum posibil de obstacole.ă

Rezult c , de la acele în l imi, se putea coresponda cu uşurin , prin semnaleă ă ă ţ ţă conven ionale, f când astfel posibil o în elegere, tot atât de lesne ca şi când s-ar fiţ ă ă ţ vorbit de aproape.

Aman ii desp r i i de c tre nişte p rin i barbari sau de nişte so i geloşi ca Othelloţ ă ţ ţ ă ă ţ ţ foloseau adesea acest mijloc pentru a-şi spune unul altuia suferin ele.ţ

Ba chiar, se parc c drept urmare a faptului c descoperise aceste semnale, aă ă inventat Chappe15 telegraful s u aerian, care a f cut servicii atât de mari, înainteaă ă invent rii telegrafului electric.ă

Bathilde urmase moda şi îşi procurase o lunet cu raz mare de vizibilitate. Dară ă scopul ei nu era de a surprinde secretele unor persoane care-i erau indiferente. Pu in îiţ p sa s -şi piard timpul cu astfel de distrac ii; Instrumentul ei nu slujea decât pentru aă ă ă ţ pândi ce se întâmpla în casa îndep rtat a lui Zeno.ă ă

Îl cump rase de curând, f r ştirea nim nui şi, mai ales, f r ştirea cavalerului, careă ă ă ă ă ă ar fi fost foarte mirat dac i s-ar fi spus c , în palatul Nevers, domnişoara de companie aă ă contesei asista la cele mai neînsemnate ac iuni ale sale.ţ

Dup ce telescopul fu instalat în fa a ferestrei, domnişoara de Wendel îl îndreptă ţ ă spre Montmartre şi-şi apropie ochiul de lentilele lui.

— Domnul Zeno este acas la dânsul? întreb camerista, care era la curent cuă ă amorul st pânei sale.ă

— Este, r spunse Bathilde, prost dispus .ă ă— Trebuie s fie totuşi interesant, doamn , s vezi aşa, de departe, ce face domnulă ă ă

cavaler?

15 Chappe (Claude) (1762-1805): Inginer francez. A instalat primele linii telegrafice între Paris şi Lille, inaugurate în 1794. (n.t.)

~ 57 ~

Paul Féval-fiul

— O! Interesant! replic Bathilde, pref cându-se a fi nep s toare pân la ună ă ă ă ― ă punct… În orice caz, nu ocupa iile c rora li se dedic în aceast clip sunt cele care-miţ ă ă ă ă pot stârni curiozitatea.

— Adev rat? Şi ce fel de ocupa ii are? întreb Clairette, cu o familiaritate pe care şi-ă ţ ăo ştia îng duit .ă ă

— Dac vrei s afli, î i voi spune c , deocamdat , pare a se privi foarte atent într-oă ă ţ ă ă oglind , netezindu-şi musta a.ă ţ

— Ia te uit , ce cochet! Dar, la drept vorbind, şti i c musta a domnului cavaler esteă ţ ă ţ tare dr gu ?ă ţă

— Obraznico!… Ah! Acum se întinde pe o canapea, îşi pune o pern sub cap şi seă preg teşte s doarm … Haide, ad ug Bathilde cu un suspin şi îndep rtându-se deă ă ă ă ă ă lunet . Nu mai avem nimic de v zut… un b rbat care doarme nu este niciodat pl cut laă ă ă ă ă vedere.

Spunând acestea, se duse s -şi reia locul pe scaun şi se cufund din nou înă ă gândurile ei negre.

F r a se sfii, Clairette privi la rândul s u prin telescop.ă ă ă— Ehei! spuse dup un studiu de câteva clipe. Dar nu arat prea r u când mo ie,ă ă ă ţă

domnul cavaler! Ba chiar nu arat r u deloc.ă ăApoi, continu cu uimire:ă— Ia te uit , nu mai doarme… Iat -l c se ridic şi începe s umble prin camer …ă ă ă ă ă ă

Bun, acum se opreşte în fa a unei mobile… un secretaire, cred… deschide un sertar şiţ scoate ceva… Ce-o fi luat?

Vreme de câteva clipe, Clairette t cu. Deodat continu :ă ă ă— Ah! V d… este o bucat de es tur … s-ar zice c este o eşarf … un fular… Ei!ă ă ţ ă ă ă ă

Dar ce face cu el? Şi-l duce la buze… apoi îl s rut , îl s rut … iar şi iar… ca şi cum ară ă ă ă vrea s -l m nânce cu s rut ri… O amintire de dragoste, f ră ă ă ă ă ă-ndoial … Dumnezeule! Ceă proşti sunt b r…ă

Cuvântul îi fu retezat scurt de c tre Bathilde, care s rise pân la lunet şi oă ă ă ă îmbrâncise spre a-i lua locul.

Camerista r mase mai întâi uluit de mişcarea brusc a st pânei sale. Apoi, în ă ă ă ă a parte, spuse:

— Este drept, sunt o proast c m-apuc s -i povestesc astea doamnei. Nu m maiă ă ă ă gândeam c este geloas ca o tigroaic .ă ă ă

Domnişoara de Wendel r mase cel pu in cinci minute cu ochiul lipit de instrument.ă ţ Când îşi îndrept trupul era cumplit de palid şi furia îi schimonosea chipul.ă ă

— Clairette, îi porunci cu un glas şuier tor, trebuie s m îmbraci imediat.ă ă ă— Ieşi i?ţ

~ 58 ~


— Chiar în clipa asta.— Ah!Acel "Ah!" era pronun at în aşa fel, încât, în gura subretei, avea o mul ime deţ ţ

în elesuri.ţBathilde îşi d du seama de asta şi continu pe dat :ă ă ă— Da, m duc acolo… Vreau s ştiu cui apar ine acea eşarf pe care o s rut cuă ă ţ ă ă ă

atâta drag… tr d torul!ă ă— Dar poate c este a dumneavoastr … insinu Clairette, c reia îi fu greu să ă ă ă ă

atenueze intona ia batjocoritoare cu care rosti aceste cuvinte.ţCând iubeşti, te ag i de orice scândur de salvare, şi tr s turile Bathildei seăţ ă ă ă

luminar de o raz de speran .ă ă ţă— Crezi? şopti. De fapt, ce s-a întâmplat cu fularul pe care mi-l d duse contesa?…ă

Poate c l-am r t cit pe la el…ă ă ăTotul s-ar fi încheiat aici dac subreta s-ar fi priceput s -şi in limba, iar mâniaă ă ţ ă

Bathildei s-ar fi potolit tot atât de repede pe cât se aprinsese. Dar pe Clairette o mânca limba.

— Doamna uit c dantela acelui fular nu-i pl cuse şi c mi-a d ruit-o, spuseă ă ă ă ă privind-o cu viclenie pe st pâna ei, pentru a vedea efectul produs de aceast s geat aă ă ă ă partului16.

— Aha! Tu o ai! r cni domnişoara de Wendel, în culmea enerv rii. Ei, bine! Vreau să ă ă ştiu c rei femei îi apar ine cea pe care el şi-o ducea adineauri la buze.ă ţ

Mergea cu paşi mari prin înc pere şi, inconştient de gesturile sale, îşi trosneaă ă încheieturile degetelor.

— Aha! Domnule cavaler, o s râdem! spuse deodat , cu un hohot convulsiv.ă ăApoi, adresându-i-se Clairettei:— Îmbracă-m !ăŞi, deoarece camerista şov ia:ă— Îmbracă-m , îmbracă ă-m repede, î i spun!ă ţ— Imediat, imediat, doamn , încerc Clairette s-o linişteasc , v zând c o cuprindeă ă ă ă ă

ner bdarea. Ce rochie dori i s pune i?ă ţ ă ţ— Rochia mov de amazoan , cu dantele g lbui.ă ă— Amazoana mov? Doamna uit , desigur, c a purtat-o deja de trei ori.ă ă— Ei, bine?— Ei, bine, o pusesem de o parte…

16 S geata partuluiă : aluzie la par ii care, în lupt , tr geau cu s ge i în timp ce fugeau. Expresia esteţ ă ă ă ţ folosit spre a defini o replic crud , spus cu laşitate, la plecare. (n.t.)ă ă ă ă

~ 59 ~

Paul Féval-fiul

— Ah! Tic loaso, i-o însuşiseşi deja, ca şi fularul… În cazul acesta, d -mi o alta,ă ţ ă indiferent care.

— Cea de culoarea frunzei moarte v-ar conveni?— Aceea, sau alta, zoreşte-te, sunt gr bit .ă ă— Alerg s-o caut.— Du-te, totodat , pân la grajduri, s spui s -mi fie înşeuat imediat Sultan.ă ă ă ă— Bine.Un sfert de or mai târziu, Bathilde ieşea c lare de la palat, îndreptându-se în trapă ă

rapid c tre Montmartre.ă

Capitolul VIII - C su a din Montmartreă ţ

oda c su elor, sau mai bine zis a ă ţ Folie-ilor, pentru a folosi termenul la mod în aceleă vremuri, data din timpul domniei lui Louis al XV-lea.MÎntr-adev r, sub Louis al XIVă -lea nu existau astfel de construc ii anume, c ci senioriiţ ă

şi burghezii din acea epoc se duceau s se distreze în c su e la ar sau în cârciumi deă ă ă ţ ţ ă mahala, dep rtate de centrele populate şi dintre care multe au devenit celebre, cum ară fi: Gros Caillou, Moulin de Javelle, Bonshommes, Port-à-l'Anglais, Chaillot.

Oamenii se deghizau cu vreun costum simplu pentru a se întâlni în astfel de locuri ajunse la mod datorit buc t riei şi calit ii vinurilor, şi în care conta mai mult s teă ă ă ă ăţ ă sim i bine decât s faci dragoste.ţ ă

În timpul Regen ei, Philippe d'Orléans a dat nobilimii şi celor din marea finan unţ ţă imbold atât de puternic spre pl ceri, încât se considera mai economic s decorezi o casă ă ă construit sau închiriat pe bani mul i.ă ă ţ

Au intervenit arhitec ii, care, inspirându-se de la minun iile Cur ii de la Neapole, auţ ăţ ţ înfrumuse at aceste locaşuri cil decoruri pe cât de rafinate pe atât de voluptuoase.ţ

Printre primii care şi-au acordat acest lux s-au num rat prin ul de Soubise, duceleă ţ de Richelieu, vice-cancelarul d'Argenson, contele de Nocé şi contele d'Evreux.

În curând, aceast mod fastuoas şi tot atât de scandaloas s-a r spândit cu-oă ă ă ă ă rapiditate atât de regretabil , încât ame ise toate capetele. Şi aceste refugii consacrateă ţ

~ 60 ~


viciului s-au înmul it într-o asemenea m sur sub domnia ţ ă ă Mult-Iubitului17, încât fiecare senior, fie c s torit, fie holtei, îşi avea c su a lui, pentru a face acolo risip de lux şi deă ă ă ţ ă nebunii.

Bunul renume al câtorva dintre aceste construc ii, ast zi distruse, a ajuns pân laţ ă ă noi. Aşa, de pild : Folieă -Genlis, Folie-Saint James, Folie-Beaujon, Folie-Méricourt, Folie-Chartres şi cea mai fastuoas Folieă -Popincourt.

C su a în care-l vom conduce pe cititor nu era nici pe departe un model al genului,ă ţ c ci actualul ei posesor nu-şi putea permite cheltuieli prea mari.ă

Pentru un timp destul de îndelungat, Zeno fusese unicul ei locatar. Ba tocmai avantajul de a fi singur îl f cuse s prefere s se instaleze acolo, decât în celelalteă ă ă locuin e ale sale din centrul oraşului.ţ

Dar, de opt zile, avea un vecin.Şi înc ce vecin!ăEra un om în jur de şaizeci de ani care, judecând dup felul lui stângaci de a seă

purta, dup croiala demodat a veşmintelor sale, d dea impresia c a venit dină ă ă ă provincie.

P rea s fie paşnic şi c nu se mai gândeşte deloc la pl cerile lumeşti.ă ă ă ăCavalerul fusese mirat de aceast vecin tate, c ci locul nu era o Thebaidă ă ă ă18, şi

persoanele care locuiser acolo pân atunci nu prezentau nici o asem nare cu nişteă ă ă pustnici.

Cine putea fi oare acel personaj? Asta-l intriga.Într-o diminea îl v zu c -şi car în cas c r i, hârtii, instrumente de laborator şi unţă ă ă ă ă ă ţ

clopot mare metalic, a c rui form ciudat îl mir .ă ă ă ă"Pe cinstea mea!" îşi zise, "este un savant care se retrage aici pentru a nu fi

deranjat în timp ce lucreaz ."ăNişte ochelari enormi, cu lentile rotunde, alb strii, şi care înc lecau nasulă ă

necunoscutului, contribuit s -i înt reasc aceast p rere. Desigur c -şi obosise, îşiă ă ă ă ă ă ă stricase vederea în timpul lungilor nop i de studiu.ţ

Foarte mândru de perspicacitatea sa, cavalerul voi s intre în rela ii cu vecinul,ă ţ pentru a fi şi mai bine informat în privin a lui.ţ

Cu primul prilej, renun ând la manierele lui afectate, i se adres direct şi-l salut .ţ ă ăTrebuie s spunem c dac Zeno era ambasador la Curtea Fran ei, la Paris, înă ă ă ţ

timpul exercit rii func iei sale avea toat arogan a pe care o comporta aceasta, dar, înă ţ ă ţ

17 Mult-Iubitul: referire la Louis al XV-lea, supranumit "Cel-Iubit". (n.t.)18 Thebaida: una din cele trei regiuni ale vechiului Egipt, pe ale c rei în l imi s-au retras pustnicii creştini.ă ă ţ

(n.t.)

~ 61 ~

Paul Féval-fiul

Montmartre, se purta ca un simplu gentilom şi, uneori, nu se d în l turi de la a între ineă ă ţ rela ii cu burghezii din împrejurimi.ţ

B trânul domn îl privi o clip pe cel care-l acosta astfel. Apoi, f r a rosti nici ună ă ă ă cuvânt, trecu pe lâng el şi se îndep rt , în timp ce pe buze îi ap ruse un zâmbetă ă ă ă enigmatic.

Aceast lips de maniere îl jigni pe cavaler. "Cine-o mai fi şi îngâmfatul acesta?" seă ă întreb .ă

Ceva mai târziu, aflându-se din nou în prezen a lui, îşi repet polite urile.ţ ă ţStr inul era pe punctul de a recurge din nou la manevra de mai înainte, când Zeno,ă

ofensat peste m sur , îi bara trecerea şi-i spuse, pe un ton r stit:ă ă ă— Domnule, permite i-mi s consider procedeul dumneavoastr oarecum ciudat.ţ ă ă

Iat a doua oar c v adresez cuvântul f r ca dumneavoastr s binevoi i a-miă ă ă ă ă ă ă ă ţ r spunde. Oare nu în elege i franceza, sau ave i inten ia de a m jigni?ă ţ ţ ţ ţ ă

În vreme ce vene ianul vorbea, chipul b trânului exprima un fel de nelinişte, o jenţ ă ă şi, în mod vizibil, o atitudinea lui era de stânjeneal .ă

Dup ce vorbise, Zeno aştepta replica.ăDar vecinul se mul umi s -l priveasc atent prin lentilele sale albastre, f r a scoateţ ă ă ă ă

nici un sunet.— Per bacco! Ve i r spunde în cele din urm , domnule, în loc s m privi i ca un…ţ ă ă ă ă ţ

provincial, aşa cum p re i a fi?… strig cavalerul, enervat de examinarea lui t cut .ă ţ ă ă ăLa auzul acestor cuvinte, tr s turile omului cu ochelari se destinser brusc,ă ă ă

c p tând o expresie binevoitoare. Apoi, cu un glas slab, gr i:ă ă ă— Mii de scuze! Stimatul meu vecin, mii de scuze! La început, nu v în elesesemă ţ

întrebarea; asta explic t cerea mea, care pare s v fi ofensat. M întreba i dac euă ă ă ă ă ţ ă cunosc Provincialele19! Sigur c le cunosc. De altfel, cine nu cunoaşte această ă capodoper , unul dintre cele mai frumoase monumente ale limbii noastre… Ah! Pascală 20

era cu adev rat un mare filozof! Şi, pe lâng asta, ce savant, nu-i aşa, domnule? A i citită ă ţ lucrarea sa: Traité des sections coniques21, pe care a elaborat-o la şaisprezece ani?… Da, domnule, la şaisprezece ani! Este de o precocitate nemaiauzit ! Dar ce spune i deă ţ Experien ele sale cu privire la vidţ , pe care Ie-a expus, într-un rezumat, la dou zeci şiă

19 Provincialele (lb. francez : ă "Les Provinciales"): lucrare a lui Pascal, care reprezint una dintre etapeleă importante ale luptei dintre Jansenişti şi Iezui i. (n.t.)ţ

20 Pascal (Blaise) (1623–1662): savant genial şi scriitor francez. Spiritul s u era împ r it întreă ă ţ rigurozitatea ştiin ific şi credin a religioas . Este autorul unor teorii importante în domeniul aritmeticii, alţ ă ţ ă geometriei, al fizicii, al calculului probabilit ii. (n.t.)ăţ

21 Traité des sections coniques (lb. francez ) = Tratat asupra sec iunilor conice. (n.t.)ă ţ

~ 62 ~


patru de ani?… Dar Expunerea privitoare la greutatea aerului, care dateaz de la aceeaşiă vârst ?ă …

Uimit de cele ce auzea, cavalerul îl privea pe b trân cu gura c scat , crezând c areă ă ă ă de-a face cu un nebun.

— Din p cate, cu timpul continu acesta ă ― ă ,― acea minte eminent a sl bit,ă ă aproape s-a stins. Cunoaşte i, cu siguran , tristul lui sfârşit? Lupta dintre scepticismulţ ţă filozofic şi credin a religioas l-a f cut s devin când necredincios pân la disperare,ţ ă ă ă ă ă când credincios pân la supersti ie. Neg sind nici un ajutor în ra ionament, s-a aruncată ţ ă ţ în bra ele religiei, care nu putea vindeca rana arz toare de care se sim ea devorat. Îiţ ă ţ lipsea cu totul acea linişte sufleteasc , bazat pe contemplarea adev rului cucerit şi, peă ă ă de alt parte, cu toate eforturile de voin pe care le-a f cut, mintea lui nu se puteaă ţă ă împ ca decât cu greu cu acceptarea revela iei istorice. Şi acest mare om a murită ţ obsedat de nişte viziuni însp imânt toare, l sând omenirii exemplul uncia dintre celeă ă ă mai sclipitoare inteligen e; ucise de îndoial şi lipsa de credin … Ce sfârşit, domnule, ceţ ă ţă sfârşit! încheie b trânul, cu triste e. Dar nu mi-a i vorbit şi despre Bacon?ă ţ ţ 22 continuă dup o scurt pauz . Mi s-a p rut c adineauri i-am auzit numele… Ah! Bacon, deşi l-aă ă ă ă ă precedat…

— Nu, domnule, nu! se gr bi s strige cât putea de tare cavalerul, care se temea deă ă o nou tirad asupra filozofului englez. Nu, de o mie de ori nu! Nu v-am vorbit delocă ă despre Bacon. Am spus pur şi simplu: "Per Bacco…"

— A! Ierta iţ -m , mi se p ruse…ă ăZeno în elesese. Omul era surd tun şi-i fusese de ajuns s prind din zbor cuvântulţ ă ă

"provincial" pentru a crede c era vorba despre autorul ă Gândirilor23.— Ei, bine! Stimatul meu domn, continu b trânul savant, deoarece p re i s vă ă ă ţ ă ă

plac s discuta i despre asemenea subiecte, îmi voi face o adev rat bucurie din a staă ă ţ ă ă de vorb cu dumneavoastr oricât de mult ve i dori. S-ar putea s fiu cam tare deă ă ţ ă urechi, dar nu prea se observ decât cu timpul şi, oricum, asta nu m împiedic deloc să ă ă ă urm resc perfect firul unei conversa ii.ă ţ

Zeno abia se re inu s nu izbucneasc în râs. Totuşi izbuti şi strig din nou:ţ ă ă ă— Primesc cu pl cere, domnule, şi când se va ivi prilejul, voi avea grij s nu las s -ă ă ă ă

mi scape un asemenea noroc. Societatea dumneavoastr este dintre cele mai pl cute,ă ă trebuie s recunosc.ă

22 Bacon (Francisc, lord Verulam (1561–1626): cancelar al Angliei sub Iacob I-ul; savant şi filozof. Opera sa este, în esen , o reform a metodei ştiin ifice, pe care o consider independent de metoda deductiv .ţă ă ţ ă ă ă (n.t.)

23 Gândirile (în lb. francez : ă Les Pensées de Pascal) (1670) Titlul dat unei lucr ri a lui Pascal, în care îşi― ă propunea s fac apologia religiei creştine şi pe care n-a terminat-o, din cauza mor ii. (n.t.)ă ă ţ

~ 63 ~

Paul Féval-fiul

Dar, cu tonul s u obişnuit, încredin at c nu va fi auzit de interlocutorul s u,ă ţ ă ă ad ug :ă ă

— S rman om, care crezi c-o s r guşesc strigând şi c -mi voi pierde timpulă ă ă ă ascultându- i balivernele.ţ

Apoi, îl salut prieteneşte pe b trân şi-l p r si, dup ce-i promisese c -l va maiă ă ă ă ă ă vizita.

"Ei, cu atât mai bine", îşi spuse vene ianul odat r mas singur, "iat un personajţ ă ă ă care nu m va incomoda deloc. Deşi surzenia nu i se observ decât cu timpul, dup cumă ă ă îşi închipuie el, voi putea face în locuin a mea oriceţ -aş vrea, f r ca el s aib nici ceaă ă ă ă mai mic b nuial … Eu, care m temeam mereu s nu am vreun vecin sup r tor, cuă ă ă ă ă ă ă siguran n-am de ce m plânge din cauza acestuia. Este ca şi cum n-aş avea nici unul."ţă ă

Zeno observ c b trânul savant nu ieşea niciodat , decât pentru a-şi face proviziiă ă ă ă alimentare. De asemenea, nu primea niciodat pe nimeni şi se îngrijea singur deă cur enia casei.ăţ

Aceste obiceiuri nu erau defel ciudate pentru un om dedicat pe de-a-ntregul ştiin ei,ţ şi cavalerul nu avea de ce s se mire.ă

* * *

Trecuser , aşadar, opt zile de când c su a era locuit astfel, în momentul în care oă ă ţ ă vedem pe Bathilde urcând colina Montmartre.

Domnişoara de Wendel, ner bd toare s ajung , îşi îndemna calul izbindu-l des cuă ă ă ă cravaşa.

Ajungând la locuin a lui Zeno, desc lec în gr dini , l sându-l pe Sultan s pasc înţ ă ă ă ţă ă ă ă voie frunzele deja îng lbenite ale arbuştilor, apoi intr în cas cu ajutorul unei chei peă ă ă care o avea la ea: cheie care, odinioar , îi fusese de mare folos, dar pe care, acum, n-oă mai utiliza deloc.

În anticamer , Bathilde întâlni un valet care, mirat de aceast p trundere abuziv , oă ă ă ă întreb ce dorea. Nu era decât de pu in vreme în serviciul vene ianului şi nu oă ţ ă ţ cunoştea.

— Vreau ca tu s r mâi aici, unde te afli îi r spunse şi s m laşi s intru f r aă ă ― ă ― ă ă ă ă ă m anun a.ă ţ

— Dar, doamn !… replic valetul postându-se în fa a uşii, c ci ştia c st pânului nu-ă ă ţ ă ă ăi pl ceau vizitele neprev zute.ă ă

Dar domnişoara de Wendel îi zvârli câ iva galbeni şi-i porunci:ţ— F -mi loc! De nu, î i va p rea r u!ă ţ ă ă

~ 64 ~


Dup felul r stit în care i-o ceruse, servitorul în elese c probabil n-ar fi în interesulă ă ţ ă s u s se opun , aşa c o l s s treac .ă ă ă ă ă ă ă ă

Bathilde intr în apartament.ăLocuin a era alc tuit doar din trei înc peri, care se înşiruiau una dup alta. Primaţ ă ă ă ă

slujea drept sufragerie, cea de-a doua drept dormitor, iar a treia constituia salonul. Toate trei erau mobilate foarte luxos şi gustul italian se îmbina cu cel francez într-un ansamblu armonios, care- i încânta ochii.ţ

În buşindu-şi zgomotul paşilor, femeia str b tu sufrageria şi dormitorul, ajungând înă ă ă pragul salonului în care se afla Zeno.

Înainte de a intra, arunc o privire prin uşa întredeschis şi-l v zu pe acestaă ă ă reinstalat pe canapea, ca şi cum ar fi mo it, şi cu o expresie de încântare ce-i iluminaţă fa a.ţ

Din când în când, buzele i se mişcau şi se uneau ca pentru un s rut.ăBathilde înainta în vârful picioarelor şi se apropie de canapea.Între sprâncene i se s pase o cut adânc .ă ă ăDup ce-l privise în t cere pe cavaler, se preg tea s -i ating uşor um rul spre a-lă ă ă ă ă ă

scoate din starea de somnolen în care era cufundat, când îl auzi rostind câtevaţă cuvinte.

Deoarece acestea nu-i ajungeau distinct la ureche, se aplec pentru a le în elegeă ţ mai bine.

— Marine!… murmur cavalerul. O! Ce copil fermec toare!… De ce visul meu aă ă ă trebuit s fie atât de scurt?… Unde este oare acum, de când a fugit de la marchiz ?…ă ă Am c utat-o peste tot… dar în zadar… Când o voi reg si?ă ă …

Şi din piept îi sc p un lung suspin.ă ăÎn ochii domnişoarei de Wendel scap r un fulger de mânie şi, de data aceasta,ă ă

nemaislujindu-se de mâna sa, atinse cu vârful cravaşei bra ul celui de dormea.ţBa înc destul de brutal, c ci revenind imediat la realitate, acesta scoase un ip tă ă ţ ă

de durere. Apoi, frecându-şi locul atins de bici, strig , înc nedându-şi bine seama de ce iă ă se întâmplase:

— Per la Madona!24 M-a muşcat vreo reptil ?ăO z ri deodat pe Bathilde, în picioare lâng el şi cu chipul a nins de mânie.ă ă ăFoarte uimit de prezen a neaşteptat a metresei sale, pe care n-o auzise venind, şiţ ă

nu mai pu in mirat de expresia amenin toare pe care i-o citea în tr s turi, se ridicţ ţă ă ă ă repede şi-i spuse cu oarecare iritare:

24 Per la Madona! (lb. italian ) = Pe Sfânta Fecioar ! (n.t.)ă ă

~ 65 ~

Paul Féval-fiul

— Per Dio!25 Draga mea, iat ceva care m intrig nespus de mult. Cum se face că ă ă ă te g sesc deodat aici, în fa a mea, f r ca nimic s -mi fi anun at sosirea ta şi, în plus,ă ă ţ ă ă ă ţ cu chipul acesta care pare s fi fost sp lat cu o et?ă ă ţ

Apoi, ridicându-se şi schimbând brusc tonul, ca şi cum ar fi fost cuprins de sup rare,ă ad ug :ă ă

— De fapt, ce cau i la mine? ţ— Î i în eleg mirarea, Zeno, replic Bathilde, re inându-şi furia şi cu pu in ironie.ţ ţ ă ţ ţ ă

Este adev rat, nimic nu te putea face s -mi prevezi vizita, care pare s - i , produc atâtaă ă ă ţ ă pl cere. Dar, dup cum ştii, femeile au fantezii din acestea inexplicabile, de care nici eleă ă nu-şi dau bine seama. În diminea a asta, nu ştiu de ce, mi-a venit o poft irezistibil sţ ă ă ă te v d… Degeaba am încercat s mi-o st pânesc, n-am reuşit… Aşa încât, nevrând să ă ă ă suf r toat ziua, am luat hot rârea s vin. Am greşit oare atât de r u?ă ă ă ă ă

— Cum po i sţ ă- i închipui una ca asta, ţ mia cara? ripost cavalerul cu o curtenieă for at c ci, sub cuvintele dulcege ale vizitatoarei, sim ea r zb tând sarcasmul şi seţ ă ă ţ ă ă silea s -i dibuie cauza. Dar ai p r sit palatul Nevers realmente pentru a te bucura laă ă ă vederea mea? Nu vei fi având şi alt motiv, pe care mi-l ascunzi? Haide, fii sincer .ă

Înainte de a r spunde, Bathilde f cu o pauz , ca pentru a da mai mult greutateă ă ă ă celor ce avea s spun . Apoi, p rând c se decide s fac o m rturisire, replic :ă ă ă ă ă ă ă ă

— Ei, bine! da, recunosc, exist şi alt motiv.ă— Aha! Vezi bine… şi care, m rog?ă— Iată-l. Închipuie- i, Zeno, c adineauri a ipisem, la mine acas , pe un şezlong şiţ ă ţ ă

am avut un vis foarte ciudat.— Chiar aşa?— Da. Deodat ia seama c nu este decât un vis deodat , spun, aceast casă ― ă ― ă ă ă

s-a apropiat de mine şi interiorul apartamentului t u mi s-a ar tat la fel de limpede cumă ă îl v d şi acum… O! Dar cu o claritate extraordinar nu-mi sc pa nici un detaliu!ă ă ― ă

— Ca s vezi! zise cavalerul, devenind mai atent. Şi… eram şi eu unul din aceleă detalii?

— Cel principal. Ba înc , tu erai cel asupra c ruia mi se îndrepta, mai ales, aten ia.ă ă ţ— Eşti foarte amabil , Bathilde.ă— Nu te gr bi s crezi asta… Aşadar, te vedeam, stând cu o oglind în mân ,ă ă ă ă

admirându-te cu pl cere şi trecânduă - i degetele peste musta , spre a o netezi… iat , înţ ţă ă felul acesta…

Şi imit întru totul gestul pe care, cu ajutorul telescopului, îl v zuse pe Zenoă ă f cânduă -l.

Acesta era uluit.

25 Per Dio! (lb. italian ) = Pentru Dumnezeu! (n.t.)ă

~ 66 ~


"Oho!" gândea. "Ce-o fi însemnând asta?"— Apoi, continu domnişoara de Wendel pe un ton din ce în ce mai ironic te― ă ―

vedeam aşezându-te pe aceast canapea, unde te aflai cu o clip în urm , punânduă ă ă - i oţ pern sub cap şi preg tindu-te s dormi.ă ă ă

Uimirea cavalerului era tot mai mare. Cum de putea tân ra femeie s ştie toateă ă acestea? Oare fusese ascuns în casa lui, în vreme ce el se ocupa cu astfel de treburiă intime? Nu, era cu neputin . Era convins c Bathilde de-abia sosise.ţă ă

— În fine, mai zise aceasta, continuam s asist la fiecare dintre ac iunile talc. Înă ţ curând, în loc s dormi, aşa cum presupuneam c vei face, se f cea c te sculai, mergeaiă ă ă ă de-a lungul şi de-a latul camerei, apoi, brusc, te opreai în fa a unei mobile, din al c reiţ ă sertar scoteai o bucat de es tur , pentru…ă ţ ă ă

— Pentru?… repet vene ianul re inându-şi respira ia, c ci începuse s cread înă ţ ţ ţ ă ă ă cine ştie ce vraj şi o privea pe Bathilde cu ochi m ri i de spaim .ă ă ţ ă

— Pentru a o s ruta cu patim ! încheie aceasta, într-un strig t care-l f cu pe cavaleră ă ă ă s tresar .ă ă

Dar îşi reveni, auzind-o ad ugând pe un ton mai natural:ă— În acea clip m-am trezit şi, înc sub impresia acestui vis ciudat, am alergat s i-ă ă ă ţ

l povestesc, în speran a c ai fi în stare s mi-l explici.ţ ă ăZeno nu ştia ce s r spund şi nu se sim ea deloc în o largul s u, c ci ochiiă ă ă ţ ă ă

interlocutoarei aveau o privire p trunz toare, ce p rea c vrea s scotoceasc pân înă ă ă ă ă ă ă str fundurile gândurilor sale.ă

Doar dac tân ra femeie nu era cumva înzestrat cu darul ghicitului, ceea ce eraă ă ă pu in probabil, nu în elegea prin ce mijloace ar fi putut fi atât de bine informat asupraţ ţ ă ac iunilor s vârşite de el cu o or mai înainte, când ea se afla, cu siguran la mareţ ă ă ţă distan de acolo. Cât despre a se gândi la telescop, nici nu-i trecea prin minte.ţă

— Nu-mi spui nimic? întreb domnişoara de Wendel, care, din cauza mânici abiaă re inute, îşi crispa mâna pe mânerul de aur cizelat al cravaşei sale.ţ

Neg sind nici un r spuns, cavalerul crezu c ar fi abil dac s-ar preface c se sup ră ă ă ă ă ă ă ar fi fost o solu ie uşoar .― ţ ă

— Pe to i dracii! înjur , umblând cu paşi mari prin înc pere. Eu nu sunt cheiaţ ă ă visurilor, frumoaso, aşadar, nu i-l pot explica peţ -al t u. Dar nu doar visurile tale suntă g unoase, tot aşa este şi punga mea, şi cu toaletele tale de prin es o s se cread că ţ ă ă ă ă eu înot în aur… Afurisit s fiu dac nu m-am s turat de poveştile tale! Vorbeşti în enigmeă ă ă şi, în curând, vei fi la fel de pu in inteligibil ca şi tic losul acela b trân de tutore al t u.ţ ă ă ă ă

Bathilde nici nu clipi.— De ce-mi pomeneşti despre tutorele meu, zise, nu despre el e vorba.

~ 67 ~

Paul Féval-fiul

— N-are a face! strig Zeno, care nu reuşea s -şi ascund un început de mânie.ă ă ă Exist unele prietenii care murd resc. Cândva tr iam liniştit cu viciile mele, dar de cândă ă ă v-am cunoscut, pe tine şi pe Giam Battista Zeno nu-l cunoştea pe Peyrolles decât sub― numele lui de împrumut nu mai este acelaşi lucru. M-am amestecat ca un prost într-o― complicitate, c ci mi-e team s nu devin criminal, f r a avea nici un profit…ă ă ă ă ă

— Dragul meu, ripost cu calm Bathilde, scopul scuz mijloacele. Dac -l vrei peă ă ă unul, le accep i pe celelalte. Dar nu discut m despre planurile tutorelui meu şi greşeştiţ ă încercând s schimbi vorba… Î i povestisem visul meu, nu-i aşa?… Ştii c exist visuriă ţ ă ă care se apropie foarte mult de realitate?

— Atâta r u! zise Zeno, cu dispre . Sunt rare.ă ţ— Mai pu in decât crezi… inând seama de faptul c ale mele sunt dintre acelea.ţ ţ ă— Pe cinstea mea, habar nu aveam.— Vrei s i-o dovedesc? strig Bathilde repezindu-se c tre mobila în care eraă ţ ă ă

închis eşarfa pe care-l v zuse ducând-o la buze.ă ăDar cavalerul ajunse acolo înaintea ei.

~ 68 ~


Capitolul IX - Dragoste cu cravaşa

Urm o t cere în timpul c reia amândoi se m surar cu privirea.ă ă ă ă ăZeno, înfipt în fa a scrinului, o împiedica pe domnişoara de Wendel s se apropie.ţ ă— Dar ce vrei s faci, Bathilde? o întreb cu team , c ci ştia prea bine ce avea eaă ă ă ă

de gând s fac .ă ă— La naiba! r spunse femeia, râzând sarcastic. Vreau s v d dac fularul acela,ă ă ă ă

care se afl acolo, nu este, din întâmplare, al meu.ăCavalerul pricepu c nu mai era cazul s se prefac . Metresa lui surprinsese nu-şiă ă ă ―

putea închipui cum s rut rile sale nebune pe eşarfa Marinei. Aşa c se hot rî s-o― ă ă ă ă înfrunte.

— Şi de ce n-ar fi al t u? replic , ironic la rândul s u.ă ă ă— Tocmai asta vreau s verific, îi r spunse, gata s izbucneasc fa de această ă ă ă ţă ă

atitudine insolent .ă— La ce bun? Ştii bine c nu poate fi al alteia, continu cavalerul pe acelaşi ton.ă ăBrusc, sângele n v li în obrajii domnişoarei de Wendel.ă ă— De ce te înc p ânezi s mi-l ascunzi? protest , tremurând de furie.ă ăţ ă ăR spunsul lui Zeno veni, obraznic:ă— S i-l ascund?… Pe cuvântul meu, m faci s râd!ă ţ ă ă … Doar copiii îşi ascund

juc riile.ăPieptul Bathildei se zb tea cu putere.ă— Dragul meu cavaler, spuse, cu mari eforturi s se ab in . Cu adev rat, această ţ ă ă ă

împotrivire este o copil rie. Haide, dac nu este decât o greşeal lipsit de însemn tate,ă ă ă ă ă voi şti s-o iert, c ci te iubesc şi sunt logodnica ta.ă

Italianul îşi r suci musta a. Trebuie s fi fost obişnuit s se lase adorat, c ci,ă ţ ă ă ă rec p tându-şi încrederea în el însuşi, r spunse cu o insolen brutal :ă ă ă ţă ă

— Pentru gustul meu, frumoaso, ai câteva degete în plus la grosimea taliei: am o sl biciune pentru femeile svelte.ă

Ea se sili s surâd , c ci îl iubea cu adev rat pe acel b rbat care, ca majoritateaă ă ă ă ă laşilor, g sea o pl cere boln vicioas în a o chinui pe cea care i se d ruise.ă ă ă ă ă

Zeno continu :ă— Şi pe urm dac mi-am luat angajamentul s te iau de so ie, am impus o condi ie.ă ă ă ţ ţ

~ 69 ~

Paul Féval-fiul

— Care anume?Cavalerul izbucni în râs.— Diavolo!26 exclam . Oareă - i pierzi memoria, frumoas doamn ? Acea condi ieţ ă ă ţ

este destul de important pentru a avea grij s n-o ui i: nu vei deveni doamna Zeno,ă ă ă ţ decât dup ce vei fi moştenit-o pe doamna de Nevers.ă

Bathilde suferea, dar era mai mult uimit , decât indignat .ă ă— Vrei s pari mai r u decât eşti, şopti strângându-şi buzele. Dar s ne întoarcem laă ă ă

ce ne intereseaz şi s nu mai pierdem vremea. Pretind s v d fularul acela imediat…ă ă ă ă în elegi?… Imediat!ţ

Aceast nou insisten îl încurc mult pe italian.ă ă ţă ă— Draga mea Bathilde, spuse, schimbând brusc strategia. D -mi voie s - i spun c -ă ă ţ ă

mi faci, acum, o scen cât se poate de ridicol . Printr-o vr jitorie pe care n-o pricep, m-aiă ă ă v zut s rutând o bucat oarecare de stof şi, din aceast ac iune atât de simpl , aiă ă ă ă ă ţ ă dedus imediat c ai o rival . Dar te rog s judeci pu in. S admitem c obiectul care teă ă ă ţ ă ă intereseaz atât de mult nu i-ar apar ine; î i închipui c nici o persoan de sexulă ţ ţ ţ ă ă dumitale nu a consim it, înainte ca eu s te fi cunoscut, s m onoreze cu bun voin aţ ă ă ă ă ţ sa? Ei, bine! Pentru ce n-ar proveni acel fular de la una dintre acele vechi… prietene, şi de ce nu s-ar putea ca, într-un elan de duioşie retroactiv , s -mi fi pus buzele pe el?ă ă

Ra ionamentul nu era lipsit de logic .ţ ăCu toate acestea, Bathilde nu se putea l sa p c lit , deoarece cuvintele rostite înă ă ă ă

somn de Zeno, şi pe care el nu le b nuia a fi fost auzite de ea, îi dovedeau prea bineă leg tura recent sau, cel pu in, ceea ce ea lua drept o leg tur recent .ă ă ţ ă ă ă

De altfel, domnişoara de Wendel avea un r spuns gata preg tit.ă ă— Fie, admit explica ia ta, replic , ab inându-se înc şi voind s vad pân unde vaţ ă ţ ă ă ă ă

merge viclenia vene ianului. Dar, în acest caz, îndeplineşte-mi capriciul şi arat -miţ ă es tura aceea.ţ ă

— Nu, se împotrivi Zeno, pe care tenacitatea ei îl scotea din r bd ri. Sunt amintiriă ă cu care un om curtenitor nu s-ar putea l uda şi, dac n-ai fi surprins acest secret, n-ai fiă ă ştiut niciodat nimic.ă

Se temea ca Bathilde s nu-şi aminteasc s fi v zut acea eşarf pe umerii micu eiă ă ă ă ă ţ brodeze c reia doamna de Verteuil îi permisese s lucreze în salonul ei.ă ă

Dar domnişoara de Wendel aşteptase destul şi-şi pierduse r bdarea.ăItalianul, crezând c o convinsese şi c nu mai avea de ce se teme din partea ei, seă ă

dep rtase pu in de scrin. Se preg tea s-o ia de mân şi s-o îndemne s se aşeze lângă ţ ă ă ă ă el, pe canapea, când, mai înainte de a i se putea împotrivi, femeia se repezi la sertar, îl deschise şi scoase es tura sub ire atât de râvnita.ţ ă ţ

26 Diavolo! (lb. italian ) = Drace! (n.t.)ă

~ 70 ~


— În sfârşit! exclam . Iat , aşadar, acea dulce amintire.ă ăF cu s -i şuiere cravaşa, pentru a-l ine pe cavaler la o distan respectuoas , şiă ă ţ ţă ă

obrajii îi devenit albi ca varul în timp ce examina obiectul furtului s u.ă ăEra ceea ce se numea un col ar de m tase, de mici dimensiuni, şi pe care nu seţ ă

vedea nici un semn particular.— Într-adev r spuse cu glas schimbat şi plecându-şi pleoapele, pentru a ascundeă ―

flac ra roşie care-i mistuia ochii. Într-adev r, în eleg c ai de ce s ii la aşa ceva…ă ă ţ ă ă ţ Trebuie s fi acoperit sânul vreunei ducese sau marchize, nu-i aşa? Ah! Domnuleă ambasador, ave i gust în alegerea cuceririlor dumneavoastr … felicit rile mele!ţ ă ă

Şi, r sucind pe toate p r ile eşarfa, ad ug :ă ă ţ ă ă— Dar unde sunt oare armoariile nobilei doamne c reia i-a apar inut?… De obicei,ă ţ

asemenea nimicuri poart blazonul proprietarelor lor. Ciudat, nu v d nimic… absolută ă nimic… Te pomeneşti c amintirea asta pre ioas provine de la o fiin de rând?ă ţ ă ţă …

— D -mi înapoi eşarfa!…îi porunci Zeno, f când un pas c tre metresa lui. D -miă ă ă ă eşarfa imediat, sau m vei obliga s i-o iau cu for a.ă ă ţ ţ

Era furios. Pasiunea lui pentru Marine era real şiă , deşi pentru a o satisface folosise mijloace infame, ea r m sese vie în inima sa. Ca urmare, injuriile pe care i le aduceaă ă Bathilde îl scoteau din fire. Pe de alt parte, se temea dup cum am mai spus caă ― ă ― aceasta s nu recunoasc obiectul ca apar inându-i surorii lui Philippe şi, mai norocoasă ă ţ ă decât el în a-i descoperi refugiul, s n-o fac s sufere efectele urii sale.ă ă ă

Din fericire, domnişoara de Wendel şi-o amintea prea pu in pe tân ra lucr toare peţ ă ă care, de altfel, abia o întrez rise la doamna de Verteuil, şi vene ianul putea spera c eaă ţ ă nu-şi va reaminti deloc veşmintele pe care a le purta.

— Înapoiaz -mi eşarfa!… repet Zeno, dac nu, î i spun înc o dat c voi folosiă ă ă ţ ă ă ă for a pentru a i-o lua.ţ ţ

Zicând acestea, întinse brusc mâna spre a i-o smulge.Dar Bathilde era atent şi se ferea.ă— Cu adev rat, pari s ii prea mult la zdrean a asta, ca s m înduplec s - iă ă ţ ţ ă ă ă ţ

îndeplinesc dorin a, r spunse tremurând de furie.ţ ă— Ia seama, Bathilde!… o amenin Zeno. Ia seama!… Tu vei fi de vin !ţă ă …— Ha! Ha! râse domnişoara de Wendel, cu r utate. Vrei s foloseşti for a împotrivaă ă ţ

mea? Ce ap r tor p timaş are domnişoara… domnişoara Marine!ă ă ă— Marine! Ai spus Marine?… Aşadar, o cunoşti?… exclam cavalerul, însp imântată ă

la auzul acestei dezv luiri şi închipuinduă -şi-o, imediat, pe fat trebuind s scape dină ă ghearele metresei sale.

Nu putea b nui, într-adev r, c pronun ase în somn acel nume, şi nu-i mai trebuiaă ă ă ţ mult pentru a o considera pe tân ra femeie drept o veritabil vr jitoare.ă ă ă

~ 71 ~

Paul Féval-fiul

Bathilde replic :ă— N-o cunosc deloc, dar fii sigur c o voi cunoaşte curând şi c -mi va pl ti prostiaă ă ă

ei…— Nu vei ieşi de aici cu aceast eşarf .ă ă— Deci recunoşti, domnule ambasador al Vene iei?… Ei, bine! Da, voi ieşi de la tineţ

cu fularul şi-mi va fi de mare folos în c ut rile mele.ă ă— Pe sângele lui Hristos! oc rî Zeno, la cap tul argumentelor sale. Sfârşeşti prin aă ă

m enerva! La mine acas fac ce vreau şi primesc pe cine-mi place, f r s fiu nevoit să ă ă ă ă ă dau socoteal . Oare de-acum încolo va trebui s - i cer voie? ă ă ţ Corpo di Bacco!27 Presupun c sunt propriul meu st pân!ă ă

De data aceasta, Bathilde nu r spunse imediat. Era r nit pân în str fundurileă ă ă ă ă fiin ei sale orgolioase. Tremura de ruşine şi de furie din creştet pânţ ă-n t lpi.ă

— Aha! şopti printre din ii încleşta i convulsiv, c ci tocmai îşi amintise numeleţ ţ ă micu ei brodeze pe care o întâlnise la doamna de Verteuil şi în mintea ei se f cuseţ ă lumin . Aha! Aia are exact talia careă - i place!… Ha! Ha! Este comic şi m gulitor totodat ,ţ ă ă pe cinstea mea! Eu, domnişoara de Wendel, o am, probabil, ca rival , pe o fat angajată ă ă cu ziua… Ha! Ha! Şi îndr zneşti s mi-o m rturiseşti!ă ă ă

La drept vorbind, cavalerul nu ştia ce atitudine s mai ia şi era foarte încurcat.ăBathilde se înfipsese în fa a lui, înalt , dominatoare, şi el o privea de jos în sus, aşaţ ă

cum fac copiii certa i de oamenii mari.ţCu toate acestea, mai încerca s râd , dar râsul s u suna fals.ă ă ă— Cavalere, continu femeia pe tonul unui judec tor care d citire unei sentin e.ă ă ă ţ

Cavalere, eşti prins în culp !… Şi min i când spui c eşti propriul t u st pân. Min i cuă ţ ă ă ă ţ neruşinare, c ci te-am pl tit, şi singurul st pân aici sunt eu!ă ă ă

— Per todos santos!28 strig Zeno, revoltânduă -se, asta chiar c leă -ntrece pe toate!… Ai pl tit, spui? Dar fii ra ional , draga mea: erai prea s rac pentru a face fa pre uluiă ţ ă ă ă ţă ţ meu. Eu nu m vând pentru un acont, iar târgul este nul şi neavenit pân în clipa în careă ă ne vom asocia pentru moştenire!

— Lacheu italian! Laş şi ho ! strig domnişoara de Wendel, al c rei gâtlej l sa s -iţ ă ă ă ă ias silabele sacadat.ă

Apoi, ad ug , cu glas mai potolit:ă ă— Ia seama, la rândul t u! C ci, spre nenorocirea noastr , a amândurora, eu înc teă ă ă ă

mai iubesc!Ambasadorul Vene iei, care tr ia în Montmartre ca un simplu gentilom, auzise preaţ ă

bine tripla insult pe care i-o adresase r zbun toarea sa logodnic . Cu toate acestea, nuă ă ă ă

27 Corpo di Bacco! (lb. italian ) = Pe trupul lui Bachus! (n.t.)ă28 Per todos Santos! (lb. spaniol ) = Pe to i sfin ii! (n.t.)ă ţ ţ

~ 72 ~


ar fi fost impresionat peste m sur , dac n-ar fi v zut expresia cu adev rată ă ă ă ă amenin toare ce i se aşternuse pe chip.ţă

Buzele femeii erau puternic contractate; ochii, pe jum tate închişi, sub liniaă încruntat a sprâncenelor, se pierdeau într-un cerc vân t, iar între pleoape se vedeauă ă sc p rând luciri roşietice asem n toare celor din ochii fiarelor, pe vreme de furtun .ă ă ă ă ă

Acum, în loc s amenin e, Zeno era gata s implore. Nu se mai gândea deloc s -şiă ţ ă ă recucereasc bucata de es tur , prim cauz a acestei dispute, şi, cuprins de team , seă ţ ă ă ă ă ă gândea: "Am greşit foarte mult c n-am potolit-o imediat… M va constrânge s ajung şiă ă ă la asta…"

Bathilde tocmai repeta şi de-abia i se putea desluşi vocea, care se îneca în gâtlej:―— Ai greşit… Cere- i iertare, credeţ -m !ă— Demonios! replic Zeno. Aerele grozave pe care i le dai sunt foarte amuzante,ă ţ

dar nepotrivite cu momentul… Vrei un sfat? Mul umeşte-te cu ce ai luat de aici, nu abuzaţ de r bdarea mea şi întoarce-te cât mai repede la palatul Nevers, dac vrei s n-oă ă ă p eşti.ăţ

Furia st pânit a femeii nu putea deveni mai mare. Aceast ultim înfruntare trecu,ă ă ă ă prin urmare, f r s-o mai ating . Pân atunci nu se mişcase. F cu s dispar col arul deă ă ă ă ă ă ă ţ m tase într-unui din buzunarele ei şi înainta cu un pas.ă

— Cavalere, i se adres cu un glas ce sun dogit, te iubesc mai mult decât î iă ă ţ închipui. Dup purtarea ta laş , ar trebui s te las în plata Domnului… N-ai întârzia să ă ă ă pierzi totul rang şi avere. Dar sunt bun şi prefer s te pedepsesc, pentru a nu te l sa― ă ă ă s coborî pân în josul pantei… Tutorele meu m sf tuise s te dresez. Avea dreptate…ă ă ă ă ă şi voi începe s-o fac.

Vorbind astfel, era frumoas . Frumoas şi splendid , ca leul care se preg teşte să ă ă ă ă rag . Fa a i se îmbujorase, minunatul s u p r, despletit printră ţ ă ă -un efort nev zut, unduiaă pe capul ei l sat spre spate, ca şi cum ar fi fost agitat de o furtun .ă ă

P rea atât de însp imânt toare, încât Zeno, pierzându-şi deodat pu ina sigurană ă ă ă ţ ţă de sine ce-i r m sese, se ad posti prudent de cealalt parte a mesei.ă ă ă ă

Devenit t cut , cu paşii lunecând pe pardoseal , ca o tigroaic care se târ şte spreă ă ă ă ă ă prad , femeia continu s înainteze spre el.ă ă ă

Într-adev r, la ce bun ar fi vorbit? Osânda nu era oare deja pronun at , în ochii eiă ţ ă arz tori?ă

Mâna dreapt a Bathildei, încleştat cu furie pe mânerul de aur al cravaşei, agitaă ă tija acesteia cu o mişcare amenin toare.ţă

Este de presupus c Zeno îi ghici inten iile, c ci o paloare mat îi acoperi fa a şiă ţ ă ă ţ ochii lui c utar instinctiv o arm cu care s se apere împotriva acestei femei, a c reiă ă ă ă ă mânie t cut îi inspira o team de neînvins. ă ă ă

~ 73 ~

Paul Féval-fiul

La început, nu-i venise s cread în revolt neaşteptat a celei pe care o considera,ă ă ă ă mai curând, ca pe o sclav a sa. Dar acum, nu mai avea nici o îndoial .ă ă

În spatele lui, pe partea de jos a unei panoplii de parad , era atârnat un pumnal deă Milano o arm ascu it , c lit cu dib cie de c tre acei armurieri savan i din Italia,― ă ţ ă ă ă ă ă ţ care, în veacul trecut, au f cut concuren secularei reputa ii a lamelor din Toledo, fiindă ţă ţ cât pe-aci s -i ia Spaniei aceast glorie.ă ă

Zeno apuc pumnalul şi lu o pozi ie de ap rare, într-un mod demn de mil .ă ă ţ ă ăPe buzele Bathildei ap ru un zâmbet crud, în vreme ce biciuia aerul cu cravaşa.ă— Nu vreau s te r nesc, îi spuse, ci doar s te însemnez, ca amintire a ofensei peă ă ă

care mi-ai adus-o.— Eşti muierea Satanei! strig cavalerul, pierzându-şi cu totul capul. Joci un joc înă

care- i rişti via a, c ci mi-e team de tine, şi teama m împinge s nu mai in seama deţ ţ ă ă ă ă ţ nimic.

Probabil c spunea adev rul. Asta se citea pe fa a sa p mântie.ă ă ţ ăPumnul lui înarmat se-întindea c tre domnişoara de Wendel şi, în spatele acelui scută

de o el, nu exista nici un centimetru p trat din pielea lui care s nu se înfioare de fric .ţ ă ă ă Nu era un om lipsit de curaj, dar în fa a femeii ce se îndrepta spre el, în fa a acelei femeiţ ţ mai puternice decât un b rbat, era pe calc s devin laş.ă ă ă

Or, dac ştim de ce sunt în stare laşii atunci când se hot r sc s fie viteji, ne putemă ă ă ă închipui c exist şi reciproc .ă ă ă

Bathilde continua s înainteze.ăOchii lui m ri i o priveau ca şi cum n-ar mai fi v zut-o niciodat .ă ţ ă ă— Pleac ! Pleac ! îi spuse cu glas r guşit.ă ă ăEa rânji f r a-i r spunde şi, înc o dat , cravaşa şfichiui aerul, şuierând ca o reptil .ă ă ă ă ă ăO spum alb ap ru pe buzele lui Zeno care, cu pumnalul ridicat, îşi p r siă ă ă ă ă

baricada, avântându-se furios înainte.— Tu ai vrut-o! spuse, scrâşnind din din i. V d roşu în fa a ochilor!ţ ă ţ …Domnişoara de Wendel se oprise, aşteptându-l bine înfipt pe picioare.ăîn clipa în care pumnalul era gata s coboare, încheietura mâinii vene ianului fuă ţ

înf şurata de partea flexibil a cravaşei; arma pe care o inea îi fu smuls violent dintreă ă ţ ă degete şi, azvârlita ca de o praştie, zbur f când nd ri oglinda de pe c min.ă ă ţă ă ă

Dezarmat şi înnebunit de groaz , italianul începu s alerge.ă ăR zbun toare, ca mama al c rei sânge arz tor îi curgea în vine şi c tat l s u, beată ă ă ă ă ă ă

de acea rece mânie a nordicilor, care nu iart niciodat , Bathilde îl urm ri.ă ă ăÎn goana lor r sturnau mobilele.ăÎn cele din urm , ea îl ajunse.ă

~ 74 ~


— Trebuie s - i fac un semn care s te sileasc s - i aduci aminte, spuse, apucându-ă ţ ă ă ă ţl de p r.ă

Zeno încet s se apere, gemând:ă ă— Femeia asta este diavolul în persoan !ăDar privirea, pe care încerc s şi-o fereasc , îi c zu din întâmplare asupra metreseiă ă ă ă

sale şi, în locul blestemului pe care gâtlejul lui strangulat de furie voise s -l sloboade,ă îng im , cuprins de admira ie:ă ă ţ

— Bathilde, nu ştiam c eşti atât de frumoas !ă ăFemeia era necru toare şi nu se putea l sa înduioşat . Imitându-i pe oamenii legii,ţă ă ă

care, înainte de supliciu, dau citire osândei condamnatului, spuse cu un calm implacabil, ridicându-şi cravaşa:

— Ştii, cavalere, c pedeapsa este pe m sura iubirii? Iar cu cred c te iubesc mult şiă ă ă c tu m-ai desconsiderată , dându-mi drept rival o fiin ordinar … Pedeapsa va fi laă ţă ă în l imea insultei…ă ţ

Zeno nici nu încerca s se fereasc . Era un b rbat învins, mai mult chiară ă ă ― un lup preschimbat în câine târându-se la picioarele st pânului c ci buzele lui c utau mânaă ă ă care se preg tea s -l loveasc . ă ă ă

Mânuit cu toat puterea, cravaşa c zu pe chipul cavalerului, pe al c rui obrază ă ă ă drept ap ru o dâr însângerat .ă ă ă

Un geam t de durere r spunse loviturii şi poate c Zeno s-ar fi ridicat pentru a lovi,ă ă ă la rândul s u, când un glas uscat şi grav rupse t cerea:ă ă

— Ei, bine! Ei, bine! spunea glasul. Vas zic , aici are loc o explica ie? Înc ierarea cuă ă ţ ă mâinile nu li se potriveşte decât oamenilor de rând, nu şti i asta?… De o parte un stilet,ţ de cealalt o cravaşa. Doamne! Şi asta se poate numi dragoste…ă

Bathilde şi Zeno se întoarser simultan c tre uşa dormitorului, în pragul c reiaă ă ă st tea un b trân înalt, care-i privea pe rând, cu o ironie amar în ochi.ă ă ă

— Seniorul Giam-Battista! exclam cavalerul.ă— Domnul de Peyrolles! murmur în acelaşi timp domnişoara de Wendel, îndeajunsă

de încet spre a nu fi auzit de vene ian.ă ţ— Pe cinstea mea! Ajung tocmai la timp pentru a v opri! continu nouă ă -venitul,

f când un pas spre interiorul înc perii. C ci ave i un mod de a v îmbr işa deloc pl cut.ă ă ă ţ ă ăţ ăÎşi lu un scaun, care din întâmplare nu fusese r sturnat, se instala comod f r a fiă ă ă ă

fost poftit şi spuse zâmbind:— V c utam pe amândoi, copii, şi-mi pare bine s v d c sunte i înc de acord unulă ă ă ă ă ţ ă

cu cel lalt. Dac nu mai ave i nimic amabil s v spune i, am face bine s l s mă ă ţ ă ă ţ ă ă ă p l vr geala şi s discut m serios to i trei.ă ă ă ă ă ţ

~ 75 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul X - De cele dou p r i ale unuiă ă ţ perete

nterven ia neaşteptat a tutorelui autoţ ă -institui al tinerei femei, a celui pe care Zeno îl numea domnul Giam-Battista, schimb imediat mersul lucrurilor.ăI

Mânia Bathildei se potoli dintr-o dat , iar cavalerul se ridic dintr-o s ritur , nu cuă ă ă ă inten ia unor represalii, ci pentru a-şi ascunde obrazul acum roşu de ruşine pe careţ ― ― urma cravaşei l sa o dung livid .ă ă ă

— Bun ziua, frumoasa mea drag ; te salut, cavalere, spuse domnul de Peyrolles.ă ă Nu fi i sup ra i pe mine c-am venit s v tulbur conversa ia. Vede i voi, la mea, imaginileţ ă ţ ă ă ţ ţ retrospective te îndurereaz şi sim i un oarecare regret când îi vezi pe tineri giugiulindu-ă ţse.

La auzul acestor cuvinte batjocoritoare, domnişoara de Wendel se încrunt , c ci,ă ă fa de un al treilea, ea îns şi resim ea mai puternic decât logodnicul ei ruşinea la care-lţă ă ţ supusese pe acesta.

— Eu sunt cea care am lovit pentru c nu mi s-a dat respectul cuvenit, spuse cu glasă aspru. Dar dac o alta decât mine ar fi îndr znit s se ating de Excelen a Sa domnulă ă ă ă ţ ambasador al Vene iei…ţ

— L-ai fi ap rat? o întreb domnul de Peyrolles.ă ă— M onora i, presupunând asta… Dar nu este ceea ce voiam s spun… ci c , dacă ţ ă ă ă

altcineva decât mine ar fi îndr znit s -l loveasc , acela ar fi deja mort, pedepsit de chiară ă ă mâna Excelen ei Sale.ţ

Vorbind astfel, îşi inea capul ridicat cu mândrie, iar privirea îi scânteia.ţDomnul de Peyrolles zâmbi.— Ştii c devii tot mai frumoas , Bathilde! rosti cu o admira ie nepref cut . Ceă ă ţ ă ă

vârst spui c ai?ă ăFemeia replic :ă— Cea pe care o voi împlini în curând, domnule, adic treizeci de ani.ă— Greşeşti! F r aă ă - i face vreun compliment, nu pari s ai atâ ia. Dar nu m mai mirţ ă ţ ă

c te v d tot atât de proasp t ca un trandafir.ă ă ă ă

~ 76 ~


Apoi, întorcându-se c tre Zeno, ad ug ascunzând pe cât posibil sarcasmul dină ă ă cuvintele sale:

— Dar ridic un scaun, pentru a lua loc, cavalere. Şi, renun , te rog, la mutraă ţă aceasta dezumflat : nimic din ce vine de la o doamn nu r neşte…ă ă ă

Vene ianul se supuse, întorcându-şi privirile spre a nu o vedea pe tân ra femeieţ ă care-l urm rea cu ochii plini de tandre e, c spre a-l consola şi a-l r zbuna c ci,ă ţ ă ă ― ă repet m, îl iubea cu adev rat.ă ă

— Dar nu venise i pentru a ne vorbi despre lucruri ceva mai serioase? îl întrebţ ă Bathilde pe b trân.ă

— Tot ceea ce are leg tur cu tine este serios, replic acesta, ocolind r spunsul. Şiă ă ă ă îng duie-mi un sfat p rintesc: ai multe calit i, ştiu asta, dar nu duci lips de cusururi.ă ă ăţ ă Printre acestea, exist dou careă ă - i vor aduce deseori necazuri, dac ai de gând sţ ă ă parvii…

— Şi care, m rog?ă— Primul este o sensibilitate exagerat … i-a jucat deja nişte renghiuri foarteă ţ

urâte…— Iar al doilea?— Al doilea este şi mai r u: ai o fire prea dr g stoas , fata mea.ă ă ă ă— Ei, na- iţ -o! Şi ce, dragostea e un cusur?— Ba mai mult, este o boal pernicioas … Am auzit spunându-se c asta ar fi fostă ă ă

cauza mor ii tat lui t u…ţ ă ă— Şi mama mea?Aceast întrebare îl stânjeni pe b trân, care nu îndr zni s r spund : "Mama ta?…ă ă ă ă ă ă

ea a tr it din dragoste!ă …"Aşa încât schimb tonul şi întreb din vârful buzelor:ă ă— Cum se simte doamna contes de Lagardère?ă— Se întâmpl ceva ciudat, r spunse domnişoara de Wendel. Durerea care a f cut-oă ă ă

s şuiere atât de mult timp pare s-o p r seasc . F r a-i fi pierdut încrederea pe care, oă ă ă ă ă ă avea în mine, de când domnişoara de Chaverny a împlinit vârsta ce-i permite s -i ină ţ ă companie eu nu mai sunt la curent cu toate cele, ca alt dat . Astfel, f r ştirea mea,ă ă ă ă dânsa primeşte uneori vizite, şi nici Clairette, nici eu nu i-am putut cunoaşte niciodat peă aceşti vizitatori misterioşi.

— Aha! f cu domnul de Peyrolles. Pune ceva la cale, asta-i o dovad de s n tate.ă ă ă ă— Dac va merge tot aşa, va tr i pân la o vârst foarte înaintat .ă ă ă ă ă— S teă -aud Cerul! Este cea mai fierbinte dorin a inimii mele, o aprob b trânul,ă ţă ă ă

pe un ton de solemnitate batjocoritoare.

~ 77 ~

Paul Féval-fiul

— Iat ce dovedeşte un suflet bun. Nu m îndoiesc de sinceritatea dumneavoastr ,ă ă ă replic Bathilde.ă

— Pe cinstea mea! exclam deodat Peyrolles, schimbând subiectul şi privindu-l peă ă Zeno. Cavalerul acesta este un om fericit c posed o perl ca tine, draga mea!ă ă ă

O roşea acoperi fruntea domnişoarei de Wendel, care resim i dureros acest nouţă ţ sarcasm.

B trânul continu :ă ă— Adineauri am asistat, f r s vreau, la o cald explozie de tandre e. Şi am fostă ă ă ă ţ

sincer înduioşat de felul în care îi d deai semne ale iubirii tale, Bathilde… Ba chiară exist , din partea ta, o anumit familiaritate, care, de altfel, nu le şade deloc r u unoră ă ă îndr gosti i.ă ţ

— Trebuie s v recunoaştem puterea de în elegere, replic Bathilde cu acreal .ă ă ţ ă ă Nimic nu v scap . Excelen a Sa şi cu mine suntem mai mult decât logodi i, deoarece neă ă ţ ţ iubim.

Am putut observa c , fa de un al treilea, tân ra femeie îl trata pe Zeno dreptă ţă ă "Excelen a Sa", titlu la care avea dreptul datorit postului s u în Fran a.ţ ă ă ţ

— Deja! exclam domnul de Peyrolles.ăŞi, pe un ton întreb tor:ă— Cu dragoste adev rat , frumoasa mea drag ?ă ă ă— Cu dragoste, da.— Doamne Sfinte! Întrebarea mea este prosteasc . Asta se vedea, de altminteri,ă

adineauri, iar acest bun cavaler pare s în eleag nem rginirea fericirii sale…ă ţ ă ă— Domnule Giam-Battista, dep şi i limitele, îl întrerupse Zeno, vorbind pentru întâiaă ţ

dat . Şi dac n-a i fi un om în vârst …ă ă ţ ă— Eu sunt cea care trebuie s vorbeasc , îi retez fraza domnişoara de Wendel.ă ă ăŞi, stând dreapt în fa a lui Peyrolles, ad ug :ă ţ ă ă— De obicei, domnule, în certurile noastre ca între îndr gosti i, domnul cavaler esteă ţ

cel care loveşte.Ex-intendentul lui Gonzague izbucni în râs.— Bravo! spuse. V oferi i toate bucuriile c s toriei înainte de a face nunta. Este oă ţ ă ă

metod excelent , pe care tinerii ar trebui s-o pun în practic , pentru a reduce num rulă ă ă ă ă menajurilor nereuşite.

— Nu venise i spre a ne vorbi de lucruri mai serioase? repet Bathilde, pe careţ ă b taia aceasta de joc începuse s-o mânie.ă

— Ba da! Copil drag . Dar, iertare, nu te sup ra. Poate c am greşit p trunzândă ă ă ă ă prea brusc în secretul trebuşoarelor voastre. S nu mai vorbim despre asta… Priveşteă -

~ 78 ~


m mai cu blânde e, cavalere. Nu-mi voi aminti nimic, jur!… La urma urmei, aşa-iă ţ tinere ea… Acum, s discut m serios.ţ ă ă

— Dac ar fi posibil, v-aş r mâne realmente îndatorat , zise Bathilde cu ciud . Maiă ă ă ă întâi, prin ce întâmplare a i ajuns s ne urm ri i pân în Montmartre?ţ ă ă ţ ă

— Foarte simplu: având ceva a- i spune, m-am dus aziţ -diminea s cioc nesc laţă ă ă fântâna din fund tur . La semnalul meu, a venit Clairette şi m-a spus c tocmaiă ă ă plecaseşi c lare… Nu m-a înşelat ce fat bun şi cinstit ! c ci, sosind aici, l-amă ― ă ă ă ― ă v zut, într-adev r, pe Sultan al t u în gr din , p scând în voie pu inele flori.ă ă ă ă ă ă ţ

— Ajunge i şi la ce avea i s -mi spune i.ţ ţ ă ţ— O clip , replic Peyrolles, coborând glasul. Mai înainte, aş vrea s ştiu dacă ă ă ă

putem vorbi în siguran , c ci mi s-a p rut c aud zgomot în locuin a al turat , pe care oţă ă ă ă ţ ă ă ştiam înc neocupat . Oare acum ai un vecin, cavalere?ă ă

— Aşa este, r spunse Zeno dup o mic ezitare, c ci era sup rat pe b trân pentruă ă ă ă ă ă zeflemelele sale umilitoare. Apartamentul lipit de al meu este închiriat de opt zile.

— Asta-i cam nepl cut.ă— O! linişti iţ -v . Dac doar vecinul sta v stinghereşte, pute i vorbi f r grij câtă ă ă ă ţ ă ă ă

de tare ve i voi, deoarece el este totalmente surd.ţ— Eşti sigur de asta?— Cât se poate de sigur.Şi, pentru a-şi dovedi afirma ia, cavalerul care-şi mai revenise dup recentaţ ― ă

înc ierare povesti ciudata conversa ie ce avusese loc între el şi b trânul savant.ă ― ţ ă— Atunci e-n regul , continu Peyrolles. Cele ce voiam s - i comunic, Bathilde, i leă ă ă ţ ţ

voi spune şi dumitale, cavalere. C ci îmi plac cei ce se iubesc cu adev rat. Sunte i demniă ă ţ unul de cel lalt. Mai mult ca oricând, suntem alia i prin for a lucrurilor. Aşa c trebuie să ţ ţ ă ă pornim la treab serios, şi repede. Ia s vedem, cavalere, la cât apreciezi dumneata lozulă ă cel mare pe care-l reprezint partea ce-i revine viitoarei ambasadoare a Vene iei dină ţ moştenirea lui Ne vers?

— Domnul mareşal de Maillebois, care se pricepe la calcule, spune c averea ultimeiă doamne de Nevers nici nu mai poate fi socotit , replic Zeno, ai c rui ochi clipeau, ca şiă ă ă cum ar fi fost orbi i de o lumin prea mare. Dup aprecierea mea, domnişoara deţ ă ă Wendel poate conta pe trei sau patru milioane!

— Vai! Cât de departe eşti de cifr corect , cavalere, şopti Peyrolles, cu emo iaă ă ţ plin de religiozitate a celor care se înclin în fa a aurului. Am c l torit special pân înă ă ţ ă ă ă Lorraine, ca s m duc s v d p mânturile din care cea mai mare parte î i vor reveni deă ă ă ă ă ţ drept: valoreaz o duzin de milioane… Domeniile Caylus, din valea Louronă ă -ului, nu sunt mai pu in bogate; bunurile r spândite prin toat Fran a valoreaz de dou ori mai mult;ţ ă ă ţ ă ă

~ 79 ~

Paul Féval-fiul

şi mai sunt înc patrusprezece sau cincisprezece milioane, provenind din provinciaă Mantoue, din Italia, şi care-i apar in v duvei de Nevers.ţ ă

Când b trânul f cu o pauz s respire, Zeno spuse cu glas abia auzit:ă ă ă ă— Asta înseamn c o treime face dou zeci de milioane.ă ă ăÎşi inea pleoapele pe jum tate închise, pentru a ascunde str lucirea ochilor.ţ ă ă— Pe ce voi cheltui toat averea asta?… întreb Bathilde, cu o încurc tur hazlie.ă ă ă ăPeyrolles replic :ă— Când o vei avea, vei face cu c ce vei pofti, dar mai întâi va trebui s-o ai. Dac deă ă

mult vreme treburile n-au avansat, acum au pornit şi par s apuce pe un f gaş prost.ă ă ă Şti i c Philippe, fiul contelui de Lagardère, este pe punctul de a afla cine este?ţ ă

— Da, ştiu asta, confirm Zeno, dar nu este decât "pe punctul…", şi înainte s afleă ă mai multe…

— Trebuie s ac ion m.ă ţ ă— Şi eu sunt de aceeaşi p rere… şi înc repede.ă ă— Repede… dar cu dib cie. În scopul acesta, m-am gândit la Bathilde, care, înă

aceast împrejurare, ne poate fi de mare ajutor. Iat cum anume…ă ă

* * *

Dar mai înainte de a-l l sa pe Peyrolles s vorbeasc , trebuie s p trundem laă ă ă ă ă vecinul lui Zeno şi s vedem ce a se întâmpla acolo.ă

În vreme ce cei trei discutau, acesta se afla într-o înc pere din locuin a sa, situată ţ ă chiar în spatele celei în care st teau complicii.ă

Acum nu mai avea nimic din b trânul savant pe care-l întâlnise cavalerul. Ca şi cumă s-ar fi cufundat în undele vr jite ale fântânii Veşnicei Tinere i, el întinerise cu cel pu ină ţ ţ cincisprezece ani. Trupul pr buşit sub greutatea anilor se îndreptase, viguros şi puternic,ă iar din multele zbârcituri ce-i br zdaser chipul nu mai r m sese nici urm . În plus, ochiiă ă ă ă ă s i f r ochelari p reau acum vioi şi p trunz tori.ă ă ă ă ă ă

De când intrase Bathilde la vene ian, st tea foarte aproape de peretele ceţ ă desp r ea cele dou apartamente, într-o atitudine ce denot o aten ie încordat .ă ţ ă ă ţ ă

La în l imea capului s u, înfipt în grosimea zid riei, a se vedea un fel de clopotă ţ ă ă metalic cu diametrul de cinci-şase degete, a c rui jum tate ieşea în afar .ă ă ă

Nemişcat, cu urechea lipit de partea concav a acestui clopot, p rea s asculte ceă ă ă ă se vorbea la vecinul s u, şi cu siguran nu pierdea nici o silab din cuvintele rostite.ă ţă ă

Într-adev r, acestea, izbind mai întâi peretele, se repercutau apoi în globul acela,ă gol pe din untru, c p tând astfel o sonoritate foarte puternic .ă ă ă ă

~ 80 ~


Mul umit acestui aparat acustic, omul nostru prindea şi cel mai mic zgomot f cutţ ă ă dincolo de zidul desp r itor.ă ţ

Reuşise astfel s asiste, ca şi cum ar fi fost prezent, la scena ce avusese loc întreă Bathilde şi amantul ei. Scen ale c rei peripe ii i-ar fi fost posibil, de altfel, s leă ă ţ ă urm reasc f r a folosi acest mijloc, deoarece avea auzul fin, cu toate c pretindeaă ă ă ă ă contrariul, iar strig tele celor doi puteau fi auzit chiar şi de un surd adev rat.ă ă

La început, cearta aceea îl l sase rece. Pu in îl interesau amorurile ambasadorului şiă ţ ale domnişoarei de Wendel.

Dar interesul s u se m rise când cei doi aman i ajunseser la faza acut , adică ă ţ ă ă ă atunci când Zeno se înarmase cu un pumnal pentru a se n pusti asupra femeii.ă

— Drace! şoptise, oare tic losul îşi va pune în aplicare amenin area, asasinându-şiă ţ metresa? Iat ceva ce nu ne-ar aranja deloc treburile, c ci ne-ar împiedica s afl m oă ă ă ă mul ime de lucruri pe care dorim s le cunoaştem.ţ ă

Şi se preg tea deja s -şi reia în grab deghizarea de savant b trân şi, sub ună ă ă ă pretext oarecare, s se duc la cavaler spre a se interpune între el şi domnişoara deă ă Wendel, când sosirea lui Peyrolles îl scutise de acest demers.

Continuase s asculte cu o aten ie sporit .ă ţ ă— Bun! îşi spusese, auzindu-l pe cavaler cum îl asigur pe fostul ă factotum al lui

Gonzague c vecinul s u era complet surd şi c n-aveau a se teme de el. În felul acesta,ă ă ă voi afla ce lucru important trebuie s i se comunice Bathildei.ă

Apoi, se felicit , mul umit de sine:ă ţ— Ştiam eu bine c , într-una din zile, şederea mea aici va fi util …ă ă

* * *

S revenim acum la Peyrolles, pe care l-am p r sit tocmai când se preg tea să ă ă ă ă indice felul în care socotea s se slujeasc de pupila sa pentru a sc pa de fiul luiă ă ă Lagardère.

— Iat , spunea, în ce mod va trebui s proced m cu tân rul. Bathilde îi va fix oă ă ă ă ă întâlnire la ea…

— O întâlnire… cu el… şi la mine? se mir aceasta. Cum aş putea realiza una caă asta?

— Te voi înv a cum. Peste câteva zile, armata din Flandra se va întoarce la Paris.ăţ Am aflat c , la ini iativa domnului de Maillebois, gentilomii de la curte inten ioneaz să ţ ţ ă ă ofere, cu acest prilej, o recep ie urmat de bal, tuturor ofi erilor care au luat parte laţ ă ţ campanie. Ei, bine! Vei merge la acel bal şi vom face în aşa fel ca şi Philippe s se afleă acolo.

~ 81 ~

Paul Féval-fiul

— Cum pute i s vţ ă ă-nchipui i aşa ceva?! În ce calitate ar putea avea acces unţ simplu soldat la o reuniune de ofi eri?ţ

— Înc nu ştiu, lasă ă-m s m gândesc şi, cu siguran , vom învinge această ă ă ţă ă dificultate care, pentru moment, î i pare, ca şi mie, aproape de netrecut.ţ

— Este gata învins , interveni Zeno.ăBathilde şi Peyrolles îl privir întreb tor.ă ă— Ei, nu! şopti acesta din urm . Te pomeneşti, cavalere, c ai g sit deja porti aă ă ă ţ

pentru a-l face s intre la bal pe ostaşul din g rzile franceze? Asta te-ar ridica mult înă ă stima mea.

— Înceta i cu b taia de joc, domnule Giamţ ă -Battista, îl întrerupse vene ianul. Doarţ suntem asocia i, prieteni. Am trecut prin sarcasmele dumneavoastr f r a r spunde şiţ ă ă ă ă sunt înc departe de a vrea s v câştig stima: stima unui om care m cunoaşte, dar peă ă ă ă care eu nu-l cunosc. F r a şti nimic cu precizie despre dumneavoastr , am convingereaă ă ă c nu prea v sim i i în largul dumneavoastr în Fran a, unde cele ce v re in sunt cuă ă ţ ţ ă ţ ă ţ siguran , doar r zbunarea şi interesul. B nuiesc, de asemenea, c numele pe care-lţă ă ă ă purta i nu este cel real. Cât despre mine, domnule, nici un motiv de r zbunare nu-miţ ă dicteaz faptele şi… numai dragostea m împinge s v devin complice, c ci cred c amă ă ă ă ă ă dreptul s încerc s recuperez averea viitoarei mele so ii, (rostind aceast fraz , seă ă ţ ă ă întorsese c tre Bathilde). Aşa încât v rog s m considera i nu ca pe o marionet peă ă ă ă ţ ă care-o tragi de sfori dup plac, ci ca pe un asociat. Lucrurile fiind astfel l murite,ă ă p stra i-v admira ia şi batjocur pentru al ii, nu pentru mine.ă ţ ă ţ ă ţ

Mirat de aceast punere la punct, la care nu se aştepta deloc, c ci Zeno îl trataseă ă întotdeauna cu o polite e apropiat de respect, b trânul nu scotea o vorb , în elegândţ ă ă ă ţ c fusese cel dintâi care greşise.ă

— În ceea ce priveşte dificultatea cea învins , continu cavalerul, nu am avut deă ă g sit nici o porti , deoarece, de s pt mâna trecut , sergentul Philippe nu mai exist .ă ţă ă ă ă ă Acum trebuie s spune i "locotenentul Philippe"ă ţ .

Peyrolles tres ri.ă— A fost avansat locotenent?— Pe loc. Chiar în regimentul în care servea. Am aflat ştirea deun zi, pe când eramă

în biroul ministrului de r zboi. Se pare c aceast favoare i-a fost acordat în urmaă ă ă ă recomand rii domnului marchiz de Chaverny şi mul umit aprecierilor bune aleă ţ ă c pitanului de Tresmes.ă

— Ei, bine! Asta ne ajut minunat, spuse Peyrolles, fiindc în acest fel, este invitată ă de drept la acea recep ie. Dar, deoarece s-ar putea ca din cauza numirii sale atât deţ recente s ezite s participe, îi vom transmite prin Bathilde s aib grij s nu lipseasc .ă ă ă ă ă ă ă

— Ce vre i s spune i cu asta? întreb domnişoara de Wendel.ţ ă ţ ă

~ 82 ~


— Vreau s spun c , în acest scop, îi vei scrie câteva cuvinte.ă ă— Eu?… Dar este absurd!… B iatul sta nici nu m cunoaşte şi pu in îi va p sa deă ă ă ţ ă

scrisoarea mea.— Şi tocmai de aceea nu-i vei scrie personal. Cea care va semna va fi "o prietenă

care se intereseaz mult de el şi care, aflând un secret în leg tur cu naşterea lui, ară ă ă dori s -i vorbeasc despre aceast problem ", aşa c va veni.ă ă ă ă ă

— Aha! Bine, în eleg, şopti Bathilde, ascunzându-şi o strâmb tur .ţ ă ă— Aşa încât este imposibil s nu vin . Şi, de îndat ce va sosi, eu care voi fi, deă ă ă ―

asemenea, prezent i-l voi ar ta şi nu― ţ ă - i va r mâne decât s fii destul de dibace pentruţ ă ă a ob ine rendezţ -vous-ul de care avem nevoie pentru executarea planului pe care l-am conceput.

— Şi care-i planul? întreb Bathildeă .— Acela de a-l pune în imposibilitate de a-şi recuceri numele şi rangul.— Nu cumva vre i s atenta i la via a lui? vru s afle domnişoara de Wendel.ţ ă ţ ţ ă— De ce nu? Era cât pe-aci s intervin Zeno, care nu avea nevoie s -şi satisfac oă ă ă ă

r zbunare pentru a fi amator de metode drastice.ăDar Peyrolles, prevenindu-l printr-o clipire semnificativ , r spunse:ă ă— Nu, desigur, nu vom merge pân acolo. La ce bun?ăNu avea încredere în tân ra femeie şi se gândea c , dac i-ar dezv lui inten iileă ă ă ă ţ

sale, care erau, într-adev r, de a-l asasina pe Belleă -Épée, ea ar refuza s -l ajute. Oareă nu-l mai salvase o dat , şi nu p ruse c se intereseaz foarte mult de soarta lui, atunciă ă ă ă când în timpul convorbirii pe care o avuseser amândoi, cu doi ani în urm , şi în― ă ă cursul c reia fata îi m rturisise substituirea pe care o f cuse Peyrolles vorbise despreă ă ă ― anume "precau ii" pe care va trebui s le ia fa de el? Aşa încât trebuia s-o lase sţ ă ţă ă ignore planurile lui şi s nu se slujeasc de ea decât ca de un instrument inconştient.ă ă

Ştim c mizerabilul b trân îi ascunsese întotdeauna capcanele pe care i le întinseseă ă lui Philippe.

— Bine, se învoi Bathilde. Dac -i aşa, v pute bizui pe mineă ă . Şi unde va trebui s -iă dau acea întâlnire?

— În budoarul t u.ă— La palatul Nevers?— Bineîn eles.ţ— Locul îmi parc ales cam ciudat.— Nu exist altul mai bine situat pentru ceea ce avem de gând s facem.ă ă

Dep rtarea dintre apartamentul t u şi cel al contesei, gr dina mare şi pustie care leă ă ă înconjoar , fund tura întunecat de al turi, toate acestea ne vor îng dui s ac ion mă ă ă ă ă ă ţ ă cum dorim, f r a ne teme de interven ia vreunui nepoftit.ă ă ţ

~ 83 ~

Paul Féval-fiul

— Poate c ave i dreptate. La ce or trebuie s -i spun s vin ?ă ţ ă ă ă ă— La miezul nop ii… când to i din palat vor dormi.ţ ţ— De acord, deci, pentru miezul nop ii… Şi acum, o ultim întrebare. Unde-i voiţ ă

adresa scrisoarea? Nu ştiu unde locuieşte.— Nici eu, recunoscu Peyrolles, dar n-ai decât s i-o trimi i la Ministerul de R zboi.ă ţ ă

Presupun c -i va parveni f r greş. Aşa c ne-am în eles şi, de ast dat , s încerc m să ă ă ă ţ ă ă ă ă ă încheiem treaba. De prea mult vreme aştept m.ă ă

— Nu v teme i, instruc iunile v vor fi respectate cu rigurozitate.ă ţ ţ ăCiudat fat se va putea spune aceast Bathilde de Wendel care, f ră ă ― ― ă ă ă

remuşc ri, consim ea s distrug pentru totdeauna existen a lui Philippe, s -l transformeă ţ ă ă ţ ă într-un fel de paria al societ ii, ceea ce, mai ales în acea epoc , era ceva asem n torăţ ă ă ă unei mor i anticipate, dar care se împotrivea s i se aduc vreo v t mare corporal .ţ ă ă ă ă ă

Dar, aşa cum am spus mai înainte, era o fire în care "binele" şi "r ul" se aflau într-oă continu lupt , fiecare voind s -şi aib partea sa.ă ă ă ă

Cea a "r ului" era dorin a de a o moşteni pe contes , de a ob ine cu orice preă ţ ă ţ ţ averea necesar pentru a-şi satisface pl cerile.ă ă

Cea a "binelui" era acea sensibilitate înn scut , care o îndemnase s -l îndr gească ă ă ă ă pe Philippe când fusese copil şi care o f cea şi acum s -i apere via a, deşi de aceastaă ă ţ depindeau bog iile pe care le râvnea.ăţ

Când cei trei complici terminar de stabilit toate detaliile, se desp r ir .ă ă ţ ăPeyrolles ieşi primul, apoi Bathilde, care-şi reg si calul în gr din .ă ă ăZeno nu-i urm imediat şi-şi lu r gazul de a ascunde sub un strat de pudr dâraă ă ă ă

violacee l sat de cravaşa.ă ăÎn spatele zidului desp r itor, falsul savant, care nu încetase s -şi in urechea lipită ţ ă ţ ă ă

de clopotul metalic, ascultase pân la cap t acea convorbire, din care nu-i sc pase niciă ă ă un cuvânt.

Îndat dup plecarea Bathildei şi a lui Peyrolles, îşi ref cu deghizarea sa de b trân,ă ă ă ă adic îşi puse pe cap o peruc alb , cu şuvi e inten ionat dezordonate, îşi unse fa a cu oă ă ă ţ ţ ţ substan care-i zbârci pe loc epiderm , îşi lu din nou ochelarii cu sticle alb strui, apoi,ţă ă ă ă devenit de nerecunoscut, îşi p r si în grab locuin a.ă ă ă ţ

Pe pragul uşii se ciocni de Zeno, care ieşea şi el.Vene ianul se ducea s se aeriseasc , spre a-şi reveni dup scena violent la careţ ă ă ă ă

luase parte.— Pe onoarea mea, domnule, îi strig vecinului s u, te felicit c lduros c eşti camă ă ă ă

tare de ureche. Mul umit acestei infirmit i, n-ai fost deranjat, în lucr rile dumitale, deţ ă ăţ ă ceea ce s-a petrecut mai adineauri la mine.

~ 84 ~


— Ce anume? întreb omul, cu o expresie naiv . S-a întâmplat ceva laă ă dumneavoastr ?ă

— Da, o metres geloas mi-a adresat reproşurile sale într-un mod cam g l gios şi aă ă ă ă f cut scandal cel pu in un sfert de or .ă ţ ă

— Ah! Drace! Trebuie s fi fost cam nepl cut. Am cunoscut şi eu aşa ceva înă ă tinere ea mea. Dar eu, domnule, aveam un principiu: când mi se întâmpla un lucru deţ felul acesta, protestam, şi chiar cu atâta fermitate, încât foarte rar nu eram eu înving torul. Vede i dumneavoastr , femeilor nu trebuie s le cedezi niciodat , altminteriă ţ ă ă ă r mâi la mâna lor. Dimpotriv , o purtare energic le face suple ca o m nuş .ă ă ă ă ă

— Sunt cu totul de aceeaşi p rere.ă— Atunci înseamn c i-a i inut piept… iar doamna şi-a recunoscut, f r îndoial ,ă ă ţ ţ ă ă ă

greşeala?— În întregime. Mi-a cerut iertare, îl încredin a Zeno cu o nep sare demn de unţ ă ă

viclean ca el şi gr bindu-se s -şi acopere cu o batist urma roşiatic de pe fa , pe careă ă ă ă ţă pudra n-o putea ascunde complet.

— Perfect! M bucur pentru dumneavoastr . Dar regret c nu mai pot continuaă ă ă aceast conversa ie, deoarece un prieten de-al meu, un medic, m aşteapt pentru aă ţ ă ă discuta despre un subiect extrem de interesant şi pe care trebuie s -l dezbatemă îndelung.

— Ar fi indiscret s v întreb care ar fi acest subiect?ă ă— Ba deloc, este vorba de ictibus în capite şi de multiplele lor consecin e.ţ— Aha! Despre "faptele nes buite"? Într-adev r, s-ar putea s fie interesant oă ă ă ă

discu ie despre aşa ceva, r spunse cavalerul, nepricepând aluzia.ţ ă— Aşadar, la revedere, stimate vecin, şi, înc odat , mii de regrete.ă ăŞi zicând acestea, b trânul se dep rt .ă ă ăAtâta timp cât crezu c mai poate fi v zut de italian, îşi p str pasul senil, dar peă ă ă ă

m sur ce cobora spre Paris îşi acceler mersul, care deveni rapid.ă ă ăApucând pe drumul cel mai scurt, se îndrept spre strada Ferronnerie, unde sosi înă

curând.Ajuns în fa a casei ce purta firma ţ La Stâlpul de Aur, intr şi urc repede sc rile.ă ă ăPe palierul primului etaj, se opri şi b tu la o uş .ă ăCel care-i deschise fu Cocardasse.— Ei, na! Iată-te, în fine, baroane de Posen! exclam ostaşul. Ai nout i?ă ăţ— Chiar adineauri am surprins un complot urzit împotriva lui Philippe de c treă

Peyrolles, Bathilde şi Zeno.— Pe to i dracii! Tic loşii!ţ ă

~ 85 ~

Paul Féval-fiul

— Aşa c-am alergat în grab spre a ne în elege asupra modului în care s -l deă ţ ă juc m. M temeam s nu fi plecat.ă ă ă

— Nici o grij , z u aşa! Acum opt zile, mi-ai spus: "Voi locui o bucat de vreme înă ă ă Montmartre, la Zeno, pentru a vedea dac nu descop r peă ă -acolo ceva ce ne-ar putea fi util. Aşteaptă-m aici f r s te mişti din loc, astfel încât, dac am nevoie de dumneata,ă ă ă ă ă s te am imediat la îndemân ." Aşa c am aşteptat, f r a ieşi afar nici m car cu ună ă ă ă ă ă ă pas, cu toate c de multe ori mi-a venit poft s trec pu in peă ă ă ţ -acas pe la micul meuă profesor de scrim s v d cum se împac doamna Mathurine cu absen a mea.ă ă ă ă ţ

— Bine-ai f cut, Cocardasse. Iat , aşadar, cele ce am surprins adineauri şi care neă ă oblig s ne sf tuim imediat, cum s -l ap r m pe Philippe de soarta care-l aşteapt .ă ă ă ă ă ă ă

Şi baronul îi aduse la cunoştin b trânului soldat convorbirea la care asistase înţă ă c su .ă ţă

— Ei, bine! zise ostaşul, mi se pare c cel mai simplu ar fi s -l prevenim pe puşti.ă ă— Nici s nu ne gândim la aşa ceva. El este prea sincer, prea cinstit, pentru a seă

preta la pref c torii şi, de îndat ce-ar şti cum stau lucrurile, s-ar duce drept la duşmaniiă ă ă lui cave, fireşte, ar nega c ar avea inten ii perfide fa de el. Ceea ce le-ar fi uşor, c ciă ţ ţă ă la urma urmei, dovezile pe care le avem împotriva lor sunt doar de ordin moral. Aşa încât totul ar fi pierdut. Ceea ce trebuie s urm rim este s -i prindem asupra faptei, înă ă ă clipa în care vor fi pe punctul de a-şi s vârşi crima. În felul acesta, nu vor mai puteaă t g dui nimic şi se vor preda singuri în mâinile noastre. ă ă

— Adev rat! Bine gândit, baroane.ă— Doar atât c trebuie s cerem ajutorul prietenului nostru Passepoil.ă ă— Caramba! Asta-i va face pl cere dragului de Amable. Ar fi jignit dac treaba s-ară ă

face f r el.ă ă— Ei, bine! Du-te repede s -l aduci. Ne ă vom în elege to i trei cum s ac ion m.ţ ţ ă ţ ă— Dau fug imediat, r spunse Cocardasse.ă ăApoi, plecând, ad ug :ă ă— Vai de p catele mele! Iat din nou ceva treab pentru Pétronille… şi înc din ceaă ă ă ă

bună.

~ 86 ~


Capitolul XI - Un bal la Luvru

storia Luvrului este istoria Fran ei cu începere de la Philippeţ -Auguste29, adic de laă sfârşitul secolului al XII-lea. I

Acest minunat palat dateaz , într-adev r, de mai bine de şapte sute de ani. ă ăTerenul pe care-l ocup era pe vremuri o p dure, aproape un codru, m rginit spreă ă ă

sud şi spre est de c tre Sena, şi oprindu-se, spre nord, în ă Mons Martis30.Acesta este motivul pentru care cei mai mul i etimologi sus in c origineaţ ţ ă

cuvântului "Louvre" ar fi "Lupard" (p durea cu lupi)ă .Cl direa a fost, la început, un pavilion de vân toare, construit de Dagobertă ă 31 şi în

care acesta-şi ad postea haitele de câini.ăRegii cei leneşi se duceau deseori acolo spre a se odihni dup oboseala pe care le-oă

cauza trând veala lor, sau pentru a se plimba cu tr sura prin p durea înconjur toare.ă ă ă ăSub Philippe-Auguste, cl direa a fost transformat în fort rea de stat. Turnuluiă ă ă ţă

mare ce se în l a în mijlocul cur ii principale i se al turau dou zeci şi trei de alteă ţ ţ ă ă construc ii circulare şi înalte, f r a mai pune la socoteal turnule eleţ ă ă ă ţ .

Asemenea unei hidre cu dou zeci şi patru de capete, mereu ridicate, cu coapseă monstruoase acoperite cu tabl de plumb sau cu solzi de ardezie, str lucind toate deă ă reflexe metalice, construc ia p rea s fie, în acele vremuri, paznica vigilent a Parisului.ţ ă ă ă

Înc perile, deşi de mari dimensiuni, erau întunecoase, şi d deau impresia unui locaşă ă al triste ii.ţ

S-ar fi zis c regelui îi pl cea s nu lase s domneasc în acel loc decât o lumină ă ă ă ă ă îndoielnic , astfel încât monumentul suveranit ii, unde erau înnobila i to i feudaliiă ăţ ţ ţ Coroanei, s le anun e, atunci când veneau s -şi depun jur mântul de credin şi deă ţ ă ă ă ţă

29 Philippe-Auguste (Filip al II-lea) (1165–1223): rege al Fran ei între 1186–1223, fiul lui Louis al VII-lea. Aţ purtat r zboaie cu Henri al II-lea şi cu Richard-Inim de Leu, lupta cu cel din urm terminându-se prină ă ă moartea acestuia şi victoria Cape ienilor asupra Planlagene ilor. Apoi, în schimbul recunoaşterii ca rege aţ ţ lui Ioan-f r - ar , a ob inut pentru Fran a noi provincii şi, în final, a cucerit Normandia. (n.t.)ă ă Ţ ă ţ ţ

30 Mons Martis (= Muntele lui Marte), vechea denumire, în limba latin a colinei Montmartre. (n.t.)ă31 Dagobert (I-ul): rege al Fran ei între anii 629–639. A reorganizat regatul merovingian. A purtatţ

r zboaie cu slavii, cu turingienii, cu bascii şi bretonii. (n.t.)ă

~ 87 ~

Paul Féval-fiul

devotament, c era totodat şi o închisoare preg tit pentru ei, dac s-ar întâmpla s -şiă ă ă ă ă ă calce leg mântul.ă

Acolo a poruncit Philippe-Auguste, în 1214, s fie închis contele Ferrandă 32 al Flandrei, pe care-l învinsese la Bouvines.

Regele voi s le ofere parizienilor spectacolul unei intr ri triumfale şi, printre maiă ă mul i seniori pe care-i aducea prizonieri, se afla şi contele Ferrand.ţ

Dup modelul generalilor Romei antice, înving torul a avut ideea de a-l lega înă ă lan uri pe acest prizonier şi de a-l urca pe un minunat car ce purta, deasupra, un vulturţ de aur inând în gheare un balaur, cucerit de la împ ratul Othon, pe care-l târa lâng elţ ă ă la Bouvines.

Acesta fu echipajul în care contele îşi f cu intrarea în Paris, spre marea bucurie aă parizienilor, care cântau cât îi inea gura urm toarea poezie potrivit prilejului:ţ ă ă

Patru arm sari buni de potcovităTrag un potcovar bine-nl n uită ţ .33

Contele ar fi r mas prizonier în închisoarea de la Luvru, dac so ia sa, contesaă ă ţ Jeanne, n-ar fi venit în mare grab s -l implore pe înving tor. S-a aruncat la picioareleă ă ă regelui, care consim i s -i înapoieze so ul, cu condi ia ca toate fort re ele din Flandra şiţ ă ţ ţ ă ţ din Hainaut s fie rase de pe fa a p mântului.ă ţ ă

Contesa, care-şi iubea b rbatul, se învoi imediat s d râme ziduri de ap rare şiă ă ă ă bastioane, dar popula ia Flandrei, care inea mai mult la fort re ele sale decât la conte,ţ ţ ă ţ refuz net s ratifice angajamentul luat de contesa Jeanne f r a consulta poporul, aşaă ă ă ă încât Ferrand r mase prizonier pân în 1226. A ieşit din Luvru în urma tratatului de laă ă Melun, încheiat în 1225, şi dup ce pl tise o r scump rare foarte mare.ă ă ă ă

Luvrul, dup ce se aflase, mai bine de şase secole, în afara zidurilor Parisului, fuă cuprins în fine în acesta, cu ajutorul construc iilor de împrejmuire începute sub Charles alţ V-lea, în 1367, şi terminate sub Charles al VI-lea, în 1383.

32 Ferrand, conte de Flandra, fiul lui Sancho I-ul al Portugaliei. S-a luptat cu Philippe-Auguste care l-a luat prizonier, şi nu şi-a rec p tat libertatea decât cedându-i acestuia mai multe oraşe din Flandra şiă ă recunoscându-l drept suzeran. A murit în 1233. (n.t.)

33 Textul original în lb. francez , care con ine jocuri de cuvinte intraductibile, cuvântul francez ă ţ ferrand însemnând potcovar este:

Quatre ferrans biens ferrésaînent ferrand bien enferré. (n.t.)

~ 88 ~


Charles al V-lea, ale c rui venituri nu dep şeau un milion, a cheltuit cincizeci de miiă ă de livre spre a în l a cl direa şi a face mai confortabile şi mai pl cute apartamentele.ă ţ ă ă

Dar nici acest monarh, nici succesorii s i pân la Charles al IXă ă -lea n-au folosit Luvrul în chip de locuin personal . Era rezervat pentru prin ii str ini.ţă ă ţ ă

Sub domnia lui Charles al VI-lea, au fost g zdui i acolo Manuel, împ ratulă ţ ă Constantinopolului, şi Sigismund, împ ratul Germaniei.ă

François I-ul l-a primit acolo pe Carol Quintul în 1539.Luvrul a r mas neschimbat pân la acest ultim, rege careă ă , v zându-i cl dirile gataă ă

s cad în ruin , le d râm şi porunci construirea noului Luvru, pe acelaşi loc şi după ă ă ă ă ă planurile lui Pierre Lescot.

Charles al IX-lea a fost cel care, primul, s-a instalat acolo definitiv.Henri al III-lea, Henri al IV-lea şi Louis al XIII-lea l-au imitat.Charles al IX-lea a pus s se construiasc aripa dinspre gr din , cea numit cândvaă ă ă ă ă

"gr dina infantei"ă .Henri al IV-lea a mai ad ugat o arip , care se întinde spre sud, în partea dinspreă ă

Sena.Louis al XIII-lea a terminat pavilionul Orologiului şi a început construirea a dou noiă

corpuri de cl dire.ăDar Louis al XIV-lea este cel care i-a ad ugat cea mai frumoas podoab : fa adaă ă ă ţ

principal .ăDe abia fusese început execu ia acestei fa ade, dup desenele arhitectului regelui,ă ţ ţ ă

Le Vau, când Colbert a oprit brusc lucr rile, fiind nemul umit de ele. F cându-şi un punctă ţ ă de onoare din a-i da palatului un frontispiciu demn de Regele Soare, acest ministru i-a poftit pe to i arhitec ii din Paris s studieze planurile lui Le Vau şi s alc tuiasc ei înşişiţ ţ ă ă ă ă desene, fiind hot rât s -l pun în execu ie pe cel care va fi socotit cel mai frumos. Astfelă ă ă ţ a fost organizat primul concurs de acest gen.

Toate proiectele au fost expuse într-o sal , spre a fi v zute de cunosc toriă ă ă .Se afla acolo unul al lui Claude Perrault34 care fu considerat admirabil, f r a se ştiă ă

c -i apar ine.ă ţPerrault, care era medic şi nu arhitect, avea de gând s nu se fac recunoscut decâtă ă

dac ar fi întrunit sufragiile examinatorilor. Reuşind, şi-a spus numele.ăToat lumea s-a mirat: cine putea b nui c un discipol al lui Esculap s-ar pricepe laă ă ă

astfel de lucr ri.ăLui Colbert planul acela îi pl cea foarte mult. Cu toate acestea, pentru a nu aveaă

nimic s -şi reproşeze, s-a hot rât s consulte mai mul i mari maeştri italieni şi s -i inviteă ă ă ţ ă

34 Claude Perrault (1613-1688): medic şi fizician francez, frate al scriitorului Charles Perrault. A proiectat colonada Luvrului şi Observatorul din Paris. (n.t.)

~ 89 ~

Paul Féval-fiul

şi pe ei s concureze, lucru la care aceştia au consim it bucuros. Dar nici unul dintreă ţ desenele lor nu a fost agreat, cu excep ia celor ale cavalerului de Berninţ 35, pictor, sculptor şi arhitect cu o mare reputa ie.ţ

Deoarece la Curte se aflau câ iva compatrio i care i l-au l udat cu entuziasm,ţ ţ ă ministrul finan elor se hot rî s -i cheme în Fran a, şi iat scrisoarea pe care, laţ ă ă ţ ă rug mintea lui, i-a adresat-o însuşi Louis al XIV-lea:ă

"Domnule cavaler de Bernin,

V port o deosebit stim pentru meritele dumneavoastr ,ă ă ă ă astfel încât am mare dorin s v d şi cunosc o persoan atât deţă ă ă ă ilustr , dac ceea ce doresc se potriveşte cu serviciile pe care leă ă datora i Sfântului nostru P rinte, Papa şi cu posibilit ileţ ă ăţ dumneavoastr personale.ă

V trimit, drept urmare, aceast misiv urgent , prin care vă ă ă ă ă rog s -mi face i pl cerea de a binevoi s întreprinde i o c l torieă ţ ă ă ţ ă ă în Fran a, folosind prilejul favorabil care se prezint prinţ ă întoarcerea v rului meu, ducele de Créqui, ambasadoră extraordinar, care v va face cunoscut mai în detaliu motivul careă m împinge s doresc s v v d şi s discut m despre frumoaseleă ă ă ă ă ă ă desene pe care mi le-a i trimis pentru cl direa Luvrului; şi, deţ ă altminteri, bazându-m pe cele ce susă -numitul meu v r v vaă ă spune despre bunele mele inten ii, îl rog pe Dumnezeu s vţ ă ă p streze, cavalere de Bernin, în sfânta Lui paz !"ă ă

Semnat: «Louis»

35 Bernin (Gian-Lorenzo Bernini) (1598–1680): pictor, sculptor şi arhitect italian. A construit, printre alte monumente, colonada din pia a catedralei San-Pietro din Roma. Cunoscut în Fran a sub numele deţ ţ Cavalerul de Bernin. (n.t.)

~ 90 ~


Paris, 21 aprilie 1665"

Potrivit m rturiei lui Saintă -Fox, onorurile ce i-au fost f cute acelui italian au dep şită ă închipuirea.

Dup ce domnul de Créqui l-a p r sit pe Papa, cu toat pompa obişnuit într-oă ă ă ă ă astfel de ocazie, s-a dus, cu aceeaşi pomp , s -l caute pe Bernini, pentru a-l ruga s vină ă ă ă în Fran a.ţ

Prin toate oraşele prin care a trecut, a dat ordin, din partea regelui, s fieă întâmpinat cu complimente şi s i se aduc daruri. Chiar şi Lyonă ă -ul, care nu f cea astfelă de onoruri decât principilor de sânge, s-a achitat de aceast obliga ie ca şi celelalteă ţ cet i.ăţ

Ofi eri trimişi de la Curte îi preg teau osp uri, în cursul c l toriei. Şi, când s-aţ ă ăţ ă ă apropiat de Paris, i-a fost trimis în întâmpinare domnul de Chantelou, majordom al Majest ii Sale, spre a-l primi şi a-l înso i peste tot.ăţ ţ

A ajuns pe la sfârşitul lunii mai, 1665.A fost g zduit într-un palat mobilat cu mobilierul Coroanei şi i-au fost da i ofi eriă ţ ţ

pentru a-i preg ti mânc rurile şi spre a-l servi. La 4 iunie a fost prezentat regelui, care l-ă ăa onorat cu o primire deosebit .ă

Primul lucru pe care l-a propus Bernini a fost s sculpteze un bust al regelui. Caă italian şiret ce era, şi-a închipuit c acesta ar fi un mijloc foarte bun de a-i face curte.ă

Opera lui a fost foarte apreciat , dar numeroşi critici s-au declarat împotrivaă desenului s u pentru fa ada Luvrului.ă ţ

Cu toate acestea, Curtea era într-atât de cucerit de acest personaj, încât proiecteleă i-au fost adoptate şi s-a fixat data pentru punerea primei pietre a fa adei.ţ

Regele însuşi a pus-o, iar ceremonia a fost impresionant .ăDup ce lucr rile funda iei fuseser pornite, Bernini şi-a exprimat dorin a de a seă ă ţ ă ţ

reîntoarce în patrie, considerând clima Fran ei prea rece pentru s n tatea sa fragil .ţ ă ă ăS-au f cut încerc ri de a-l re ine, promi ânduă ă ţ ţ -i-se trei mii de ludovici pe an. Dar el

nu şi-a schimbat hot rârea şi, în scurt timp, a plecat.ăÎn ajunul plec rii sale i-a fost trimis o mare sum de bani, împreun cu un brevetă ă ă ă

de pensie de dou sprezece mii de livre.ăDup atitudinea rece fi rezervat pe care a p strat-o în timp c: primea acesteă ă ă

daruri, s-a format convingerea c se aştepta la mult mai mult.ăLucr rile au fost continuate, aşadar, f r el. Dar, în curând fu evident c , dac s-ar fiă ă ă ă ă

respectat planurile lui, ar fi rezultat unele inconveniente serioase. Ar fi trebuit s fieă d râmat Luvrul în întregime şi s fie recl dit pe alte funda ii. Era, desigur, imposibil s seă ă ă ţ ă

~ 91 ~

Paul Féval-fiul

întreprind o lucrare aşa de colosal şi atât de costisitoare, astfel încât proiecteleă ă cavalerului au fost p r site, revenindu-se la cele ale lui Perrault, care nu implicauă ă absolut nici o distrugere.

Cu toate acestea, lui Colbert nu i-a fost prea uşor s le ob in acceptarea. Nişteă ţ ă invidioşi au f cut sute de glume proaste pe tema aceasta, spunând, printre altele, că ă arhitectura trebuie s fi fost foarte bolnav , pentru a fi dat pe mâna unor medici.ă ă ă

Din fericire, ministrul de finan e a trecut peste toate astea, şi se poate spune c luiţ ă îi datoreaz Fran a acea splendid fa ad , care-şi atrage admira ia lumii întregi.ă ţ ă ţ ă ţ

* * *

În seara aceea, în care relu m firul povestirii noastre, Luvrul str lucea de lumini atâtă ă în interior cât şi în exterior, şi p rea cuprins de fl c ri, într-atât de cu d rnicie fuseseră ă ă ă ă prev zute ilumin ri de tot felul.ă ă

Cea mai mare parte a armatei din Flandra revenise de curând în Fran a şi, dup oţ ă defilare triumfal prin Paris, îşi instalase taberele în împrejurimile capitalei, pân ceă ă regimentele ce o alc tuiau aveau s se întoarc în cantonamentele respective.ă ă ă

Mai înainte de a avea loc aceast dezmembrare, gentilomii de la Curte seă în eleseser s -i primeasc , într-o mare ceremonie, pe ofi erii care participaser laţ ă ă ă ţ ă campanie, şi ob inuser de la Louis al XVţ ă -lea, în chip de favoare special , ca aceaă recep ie s aib loc în fosta şi seculara locuin a str moşilor s i.ţ ă ă ţă ă ă

Monarhul binevoise chiar s consimt ca vitejii r zboinici s se prezinte în uniform ,ă ă ă ă ă astfel încât s poat veni to i, inclusiv cei care, nef când parte din nobilimea de la Curte,ă ă ţ ă nu posedau costume de parad . Prin aceast derogare general de la etichet , voia, f ră ă ă ă ă ă îndoial , s fac uitat un eveniment ce avusese loc cu câteva luni în urm , producând ună ă ă ă scandal r sun tor.ă ă

Cavalerul de Modène, c pitan în regimentul Dauphin-infanterie, reîntors din Flandraă cu pu in timp înainte de sfârşitul ostilit ilor, se prezentase într-o bun zi la Versailles,ţ ăţ ă unde se d dea o petrecere cu prilejul victoriei asupra englezilor. Credea c are dreptulă ă de a fi cel pu in spectator al acestor distrac ii.ţ ţ

Str b tuse deja sala de gard şi înc perea urm toare, când un gentilom al camereiă ă ă ă ă regale îl oprise.

— Nu pute i intra, îi spusese.ţ— De ce nu, domnule?— Nu cunoaşte i uzan ele de la Curte?ţ ţ— S-ar putea, domnule, s le fi uitat. Se împlinesc zece ani de când sunt în armat .ă ă— V informez, deci, c în cercurile de la castel nu sunt admise uniformele.ă ă

~ 92 ~


— Dar oare nu se s rb toreşte, în clipa de fa , triumful armatei noastre?ă ă ţă— Se s rb toresc victoriile Majest ii Sale.ă ă ăţ— Dar poate c exist bun voin a de a admite c armata a avut şi ca o oarecareă ă ă ţ ă

contribu ie la aceste rezultate glorioase?ţ— F r îndoial , domnule. Şi ce concluzie pretinde i s trage i?ă ă ă ţ ă ţ— C aceste haine, pline înc de praful de la Fontenoy, reprezint , desigur, în ochiiă ă ă

regelui, o podoab frumoas .ă ă— V înşela i, domnule: pe câmpul de lupt Majestatea Sa ă ţ ă se slujeşte de ofi erii s i;ţ ă

dar la Curte se aşteapt ca ei s se conformeze ceremonialului pe care l-a stabilit, după ă ă bunul s u plac.ă

— Pe cinstea mea, domnule, nim nui nu i se poate cere imposibilul. Cred c mi-amă ă câştigat toat str lucirea pe care un gentilom este în stare s-o ob in pe câmpul deă ă ţ ă lupt … Cât despre luciul pe care-l cumperi la un atelier de broderie şi pe care, în clipa deă fa , îl v d sclipind pe veşmintele dumneavoastr , nu-mi st în putere s mi-l procur…ţă ă ă ă ă Mi-am vândut ultimul domeniu pentru a face campania care tocmai se încheie.

— În acest caz, domnule, trebuie s v retrage i.ă ă ţ— Cum! Îndr zni i s da i afar un c pitan de infanterie?! Nu-l scuti i de oă ţ ă ţ ă ă ţ

asemenea umilin pe cavalerul de Modène, rud a unui prin suveran?ţă ă ţ— Nu pe dumneavoastr v gonesc, ci uniforma pe care o purta i.ă ă ţ— Ave i dreptate… În Flandra, regelui îi trebuiau ofi eri curajoşi; aici nu mai areţ ţ

nevoie decât de haine ce acoper nişte manechine, întotdeauna preferabile când ştiu să ă se aplece.

Şi, indignat, c pitanul se retr sese.ă ăA doua zi, o sut de copii ale urm toarei epigrame circulau prin saloanele pariziene:ă ă

Servile instrumente de noi şi mari triumfuri,Voi, victime-ale unor proiecte de la Curte,Fugi iţ , s pa iă ţ , mâna iţ , zvârli iţ -vă-n asalturi;Dar s nu ap re iă ă ţ , în zi de s rb toareă ă :Prezenta voastră-acolo ar fi sup r toareă ă .Iar haina pr fuit i-ar lua din str lucireă ă ă .36

36 Textul original în lb. francez este:ă

Serviles instruments de triomphes nouveaux,Victimes des projets dont celte cour abonde,Courez, piochez, minez et montez aux assauts;Mais ne parraîssez point au grand jour qui s'apprête:

~ 93 ~

Paul Féval-fiul

Aceste versuri au avut un succes enorm şi au ajuns pân şi în strad , unde puteau fiă ă auzite cât era ziua de lung , recitate de declamatori improviza i.ă ţ

Dar regele s-a sim it foarte jignit şi, în loc de a vedea doar strig tul de indignare alţ ă unui suflet nobil umilit, n-a în eles decât o satir împotriva uzan elor de la Curtea sa, peţ ă ţ care le punea mai presus de orice şi c rora pretindea s nu li se aduc nici o critic . Aşaă ă ă ă încât, foarte mânios, a poruncit s fie arestat imediat cavalerul de Modène, Din fericire,ă acesta, fiind prevenit de primejdia în care se afla, a fugit, retr gându-se la Avignon, înă inutul s u natal.ţ ă

Contele d'Argenson, ministru de r zboi care d dea mai mul i bani pe un ofi eră ă ţ ţ valoros decât pe o vest aurit , a fost încântat de acea fug şi le-a m rturisit mai multoră ă ă ă prieteni c i-ar fi p rut foarte r u s fie silit s -l pedepseasc pe un militar viteaz, a c ruiă ă ă ă ă ă ă purtare avea întreaga sa aprobare.

Probabil c , de atunci, regele se mai gândise şi recunoscuse cât de pu in demn deă ţ ă el îi fusese atitudinea, c ci, aşa cum am spus, de data aceasta uniformele aveauă permisiunea s stea al turi de hainele brodate.ă ă

Ca urmare, în acea sear era lume mult în apartamentele Luvrului.ă ăBineîn eles, fuseser invitate doamne, deoarece recep ia avea s fie urmat de unţ ă ţ ă ă

bal, şi roiuri de frumuse i feminine, f când parte din cea mai înalt nobilime, d deauţ ă ă ă s rb torii o str lucire minunat .ă ă ă ă

Începând de la ora nou seara, saloanele gemeau de lume, iar zorzoanele fastuoaseă ale gentilomilor de la Curte ofereau un aspect sclipitor, uniformele neatr gând totuşi maiă pu in privirile tuturor.ţ

Într-adev r, gloria ce le acoperea f cea s p leasc str lucirea broderiilor şi aă ă ă ă ă ă dantelelor cu care cele dintâi erau împodobite din belşug.

De altminteri, doamnele ar tau o preferin clar pentru înving torii de la Fontenoyă ţă ă ă şi-şi neglijau, de ast dat , adoratorii obişnui i.ă ă ţ

Îi înconjurau pe cei care-şi f cuser un renume mai mare. Printre mul i al ii, dintreă ă ţ ţ aceştia f ceau parte domnii d'Estrées, de Birou, de Croissi, de Lowendhal locotenen iă ― ţ -generali ce se acoperiser de glorie cucerind de la inamic mai multe pozi ii cunoscute caă ţ inexpugnabile şi a c ror c dere decisese victoria.ă ă

Apoi, domnii de Puységur, de Saint-Sauveur, de Saint Georges, de Mézières, d'Achi, de Monaco, du Gueselin cel din urm , un descendent al faimosului conetabil al lui― ă Charles al V-lea care fuseser cu to ii r ni i, ca şi al i dou zeci şi doi de colegi ai lor, în― ă ţ ă ţ ţ ă timpul unui aceluiaşi atac şi care purtau înc urmele purt rii lor meritorii.ă ă

Votre nombre importun pourrait troubler la fête.Et vos habits poudreaux en terniraient l'éclat. (n.t.)

~ 94 ~


Totuşi, dac frumoasele îşi permiteau s fac unele deosebiri, nu exista nici ună ă ă singur ofi er, oricare ar fi fost acela, care s nu li se par interesant.ţ ă ă

Oare nu fiecare dintre ei îşi împlinise datoria, ba chiar mai mult decât datoria, în memorabila zi a atacului?

Li se puneau, şi unora şi altora, întreb ri cu privire la diferitele peripe ii din cursulă ţ b t liei peripe ii cunoscute şi arhicunoscute deja, prin relat rile care fuseser dejaă ă ― ţ ă ă f cute, dar care, pân acum, nu fuseser auzite direct din gura celor care luaser parteă ă ă ă la ele.

Tân ra şi fermec toarea domnişoar de Charolais, prin es de Bourbon, puseseă ă ă ţ ă st pânire, f r mult discu ie, pe ducele de Biron şi-l inea prizonier, la interogatoriu,ă ă ă ă ţ ţ interesându-se în leg tur cu un am nunt de care p rea s se îndoiasc .ă ă ă ă ă ă

— Aşadar, îl întreb , este chiar adev rat, domnule de Biron, ceea ce mi s-a spusă ă despre începutul luptei? Dup ce le-a i înapoiat domnilor englezi salutul pe care vi-lă ţ adresaser , a i refuzat cinstea de a trage primii? ă ţ

— Nimic mai adev rat, prin es , nu a i fost indus în eroare.ă ţ ă ţ ă— Povesti i-mi atunci cum s-au întâmplat lucrurile.ţ— Cu pl cere. Ne lupt m, înc de diminea , f r a reuşi s împr ştiem o coloană ă ă ţă ă ă ă ă ă

de solda i angloţ -hanovrieni care, în ciuda eforturilor noastre de a o opri, înainta spre noi tot atât de liniştit de parc ar fi mers la parad .ă ă

— Era jignitor, remarc domnişoara de Charolais.ă— Jignitor peste m sur ! În rândul întâi îi vedeam pe ofi erii din regimentul de gardă ă ţ ă

englez şi pe cei din regimentul regal sco ian, avându-i în frunte pe locotenentţ -generalul Campbell, pe contele d'Albermale, maior-general, şi pe brigadierul Churchill, nepot nelegitim al lui Malborough, marele lord. Ajungând la vreo cincizeci de paşi de noi, coloana s-a oprit o clip , apoi ofi erii englezi ne-au salutat sco ându-şi p l riile. La rândulă ţ ţ ă ă nostru, am f cut acelaşi lucru. "Domnilor din regimentul de g rzi franceze" a spusă ă ― apoi un c pitan al g rzilor engleze "trage i!"… "Domnule" a r spuns contele deă ă ― ţ ― ă Hauteroche, care se afla chiar lâng mine, "noi nu tragem niciodat primii. V l s mă ă ă ă ă dumneavoastr aceast cinste."ă ă

— Şi au tras?— Imediat.— N-a fost prea dr gu din partea lor, ce s zic, coment domnişoara de Charolais,ă ţ ă ă

f când o mic strâmb tur dr g laş . Ar fi trebuit, m car, s fie mai politicoşi.ă ă ă ă ă ă ă ă ă— Probabil c rezultatul ar fi fost acelaşi, prin es .ă ţ ă— Sunt de acord, dar ar fi fost mai elegant din partea lor. Şi ce s-a întâmplat cu

curtoazia dumneavoastr ?ă

~ 95 ~

Paul Féval-fiul

— S-a întâmplat, replic domnul de Biron cu un glas dintr-o dat emo ionat, că ă ţ ă atacul lor un foc intens care n-a durat nici dou minute a costat via a a― ă ― ţ patrusprezece dintre ofi erii noştri, printre care bietul colonel de Courten, unul dintre ceiţ mai buni prieteni ai mei; i-a r nit pe al i patruzeci şi cinci şi a ucis dou sute cincizeci deă ţ ă solda i, sco ând din lupt înc mai mult de şapte sute din aceştia.ţ ţ ă ă

— Şi totul pentru o polite e?ţ— Doamne, da! afirm ducele, cu un zâmbet amar.ăDomnişoara de Charolais sim i c i se umplu ochii de lacrimi şi, dând drumul mâiniiţ ă

domnului de Biron, pe care o luase pentru a-l ine prizonier, murmur :ţ ă— Iat o curtoazie care l-a costat mult pe rege! Dac moravurile tinerei prin eseă ă ţ

erau departe de a fi considerate ireproşabile, cel pu in inima nu-i era închis pentru mil ,ţ ă ă aşa cum era cea a tat lui s u, contele de Charolais.ă ă

Într-adev r, acel gentilom, înrudit cu familia de Condé, nu g sea nimic mai bun,ă ă pentru a se distra, decât s -şi ucid semenii, împuşcându-i. Ochea când lucr tori careă ă ă înveleau acoperişuri, când trec tori de pe strad , şi rareori se întâmpla s nu-iă ă ă nimereasc . De obicei, dup ce comitea o astfel de crim , alerga la rege, care nuă ă ă îndr znea s -l mustre şi-l ierta cu uşurin , ceea ce-l încuraja, desigur, s recidiveze.ă ă ţă ă

Dar, într-o zi, când îi retezase zilele unui nefericit vizitiu de poşt , tat de familie,ă ă sub pretextul c acesta nu mâna destul de repede, cardinalul de Fleury, informat aă despre acest omor mai înainte ca domnul conte s fi avut timp s vin , dup cumă ă ă ă obişnuia, s implore îndurarea regal , profit de ascendentul pe care-l avea pe lângă ă ă ă Louis al XV-lea pentru a-i dicta replica pe care trebuia s i-o dea rudei sale, când aceastaă îşi va face apari ia.ţ

Când contele sosi, pu in mai târziu, primi urm torul r spuns extraordinar:ţ ă ă— Vere, îi spuse tân rul monarh dup ce-i ascult cererea, î i acord înc o dată ă ă ţ ă ă

iertarea, dar î i declar, totodat , c este preg tit şi cea a celui care te va ucide.ţ ă ă ă ăContele se consider avertizat şi-şi încet cruzimile.ă ăÎn vreme ce domnul de Biron st tea de vorb cu prin esa, b trânul mareşal deă ă ţ ă

Noailles, retras lâng pervazul unei ferestre, povestea unui grup de doamne sfârşitulă nepotului s u, tân rul şi elegantul duce de Grammont.ă ă

— Închipui i-v ce lucru cumplit, le spunea. Cu pu in înaintea b t liei, ne aflam,ţ ă ţ ă ă Maurice de Saxe şi cu mine, sub un pâlc de arbori, ocupa i cu darea unor dispozi iiţ ţ destinate a pune st pânire pe un punct strategic important, şi ne întrebam ce trupe ară trebui s fie trimise într-adev r într-acolo, când iat c vine Grammont şi cere s i seă ă ă ă ă fac cinstea de a-şi conduce regimentul la asaltul respectivei pozi ii. Maurice consimte,ă ţ dar îi atrage aten ia c treaba este deosebit de periculoas şi c s-ar putea s -şiţ ă ă ă ă g seasc moarteaă ă . "Ei, bine! şi oare nu ne afl m aici pentru a muri?" r spundeă ă

~ 96 ~


Grammont cu nep sarea celor dou zeci şi cinci de ani ai s i. "Aşa este", replic domnulă ă ă ă de Saxe. "Ceea ce v spuneam era doar pentru a v ar ta la ce v pute i aştepta." "Deă ă ă ă ţ altfel", continu râzând temerarul copil, "nu v face i prea multe griji pentru mine. Nuă ă ţ şti i c sunt invulnerabil?" Fapt este c aşa era considerat şi se p rea c posed unţ ă ă ă ă ă talisman protector, c ci în toate luptele la care luase parte nu c p tase nici m car oă ă ă ă zgârietur , cu toate c era unul dintre cei care se expuneau cel mai mult. Dar, vai!ă ă Probabil c , în ziua aceea, talismanul s u îşi pierduse virtu ile. Chiar în clipa în care îlă ă ţ îmbr işasem, urându-i s -l rev d în curând viu şi nev t mat, pe când înc ne maiăţ ă ă ă ă ă ineam de mân , o ghiulea, smulgând în trecere una din tresele de pe um rul domnuluiţ ă ă

de Saxe, îl loveşte pe s rmanul copil, îl decapiteaz literalmente şi-mi arunc în bra eă ă ă ţ cadavrul lui, mutilat oribil… El a fost prima victim din acea zi, ad ug b trânul duce,ă ă ă ă luptând împotriva emo iei pe care tragica amintire i-o redeştepta.ţ

La rândul lor, doamnele p reau dureros impresionate, şi mai toate aveau ochiiă umezi. Îşi aminteau cât de fermec tor şi de amabil fusese tân rul Grammont fa de ele,ă ă ţă şi câte orc pl cute îi datorau.ă

Dar câ i al ii nu avuseser soarta lui, şi câte goluri nu existau în clipa de fa înţ ţ ă ţă rândurile acestei armate de elit !ă

Contele de Lauganaie, cavalerii de Susery şi de Saumery, contele de Chevrier, ducele de Chabannes pentru a nu vorbi decât despre cei mai cunoscu i c zuser şi― ţ ― ă ă ei pe câmpurile flamande, şi era nevoie de întregul sentiment de glorie a armatelor noastre pentru a ostoi am r ciunea acestor pierderi crude.ă ă

Cu toate acestea, deoarece momentul nu era cel al triste ii, dup ce se acordase unţ ă r stimp rezonabil memoriei celor disp ru i, nimeni nu se mai gândi decât s se distreze.ă ă ţ ă

~ 97 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul XII - Invita ii, bucurii şi surprizeţ

La ora nou şi jum tate, se f cu auzit primul sunet de arcuş.ă ă ăAcesta fu semnalul pl cerilor.ăÎndat se alc tuir şiruri de dansatori şi de dansatoare şi începu balul.ă ă ăAtunci îşi f cu intrarea locotenentul Philippe. Mai întâi avusese inten ia s nu seă ţ ă

duc la acea recep ie. Se sim ea ofi er de dat prea recent pentru a-şi face apari ia la oă ţ ţ ţ ă ă ţ asemenea ceremonie, printre noii s i colegi care, spre deosebire de el, aveau o oarecareă vechime în grad.

Cu toate acestea, o anumit împrejurare îl f cuse s se decid . În cursul zilei îiă ă ă ă parvenise un bilet misterios: era o misiv sigilat cu o pecete f r armoarii şi din care seă ă ă ă degaja un minunat parfum delicat.

Nu con inea decât câteva cuvinte, scrise de o mân de femeie şi era semnat : "oţ ă ă prieten "ă .

Era rugat insistent s se duc la petrecerea ce se d dea în aceeaşi sear la Luvru. Oă ă ă ă persoan dorea s -i fac o comunicare de foarte mare interes în leg tur cu naşterea saă ă ă ă ă şi nu dispunea decât de acel unic prilej pentru a-l contacta. Prin urmare, dac ar rataă acel rendez-vous, ocazia nu s-ar mai repeta.

Apoi, în post-scriptum, se ad uga:ă

"Pentru a fi recunoscut , persoana îl va aborda pe locotenentulă Philippe pronun ând aceste cuvinte: «Fi i discret!»"ţ ţ

Fusese foarte mirat. Cine putea fi autorul acelui bilet? N-avea nici cea mai vagă idee.

Ah! Dac-ar putea afla, în sfârşit, cine este! Dac i-ar fi dat s -şi cunoasc tat l, s -şiă ă ă ă ă îmbr işeze mama… Mama sa!… Cât de mult ar iubi-o, cât ar îndr gi-o dup acea lungăţ ă ă ă desp r ire care, f r îndoial , o f cuse s sufere mai mult decât pe el.ă ţ ă ă ă ă ă

Sim ea c i se topeşte inima la gândul acestei speran e.ţ ă ţAşadar, îşi îmbr c pentru prima dat uniforma de locotenent al regimentului deă ă ă

g rzi franceze, care-i şedea de minune dar pe care Passepoil i-o f cuse din economiileă ― ă lui şi plec , fr mântat de o vag emo ie.― ă ă ă ţ

~ 98 ~


Deoarece misiva îi fusese înmânata în particular, crezuse c face bine nevorbindu-leă despre ea nici lui Amable, nici Mathurinei, la care continua s locuiasc , în urmaă ă insisten elor b trânului profesor de scrim şi ale jum t ii sale de a-l g zdui la ei pân laţ ă ă ă ăţ ă ă deplina lui îns n toşire.ă ă

Nici Marine nu fusese încunoştin at .ţ ăRezerva îi fusese dictat de teama ca acel rendeză -vous s nu fie luat drept oă

p c leal şi s nu se fac încerc ri de a-i zdruncina hot rârea de a i se conform .ă ă ă ă ă ă ă ăHabar nu avea c Passepoil fusese instruit de c tre Cocardasse şi de domnulă ă

Hélouin şi c mai curând l-ar fi împins s se duc la acea întâlnire.ă ă ăDe îndat ce intr în salonul principal şi tocmai când se sim ea pu in stânjenit înă ă ţ ţ

mijlocul acelei mul imi str lucitoare, cu al c rei contact nu era obişnuit, avu norocul s -lţ ă ă ă întâlneasc pe c pitanul s u, domnul de Tresmes, care, dup cum ne reamintim, seă ă ă ă duelase pentru el, la Ostende, cu domnul de Fonty.

— Ei! Pe to i sfin ii! Locotenente! exclam voios c pitanul, iatţ ţ ă ă ă-te, în sfârşit! Te caut de o or . Cum se face c vii atât de târziu?ă ă

— Nu ştiam c-ar fi trebuit s sosesc mai devreme, domnule c pitan.ă ă— Dar trebuia s vii pentru recep ia îns şi, prietene, iar aceasta s-a încheiat deja.ă ţ ă

Mi-ar fi f cut pl cere s te prezint colegilor dumitale de regiment, care înc nu-şi cunoscă ă ă ă locotenentul; c ci, pe sergent, slaă vă Domnului!…

— Dac v-aş fi putut prevedea inten iile, domnule c pitan, ar fi fost pentru mine oă ţ ă datorie de onoare s sosesc mai devreme. De altminteri, v m rturisesc c am şov ită ă ă ă ă dac s vin sau nu la aceast serat .ă ă ă ă

— Dar de ce?— Doamne! Pentru c numirea mea este atât de recent , încât mi se pare c nuă ă ă

sunt decât pe jum tate îndrept it s m aflu aici.ă ăţ ă ă— Iat , într-adev r, un scrupul ciudat. Dac numirea dumitale este recent , meriteleă ă ă ă

î i sunt vechi, şi constituie din plin o compensa ie. C ci, acum pot s-o spun, de mai multţ ţ ă timp solicitasem deja pentru dumneata gradul de ofi er. Dar, neavând influen aţ ţ domnului de Chaverny, eram l sat s aştept, în vreme ce dânsul l-a ob inut imediat. Astaă ă ţ nu m împiedica îns defel s te consider ca pe unul de-ai noştri.ă ă ă

— Domnule c pitan, m-a i obişnuit atât de mult cu bun voin a dumneavoastr ,ă ţ ă ţ ă încât, cu adev rat, nu ştiu cum s v mul umesc pentru aceast nou dovad deă ă ă ţ ă ă ă prietenie.

— Ca s -mi mul umeşti, dragul meu prieten, nu ai de f cut decât un singur lucru:ă ţ ă acela de a continua s fii ceea ce ai fost şi pân acum, un soldat viteaz şi loial ceeaă ă ― ce, sunt convins, nu- i va cere multe eforturi, deoarece natura te-a înzestrat cu calit ileţ ăţ necesare pentru aşa ceva.

~ 99 ~

Paul Féval-fiul

— Într-adev r, domnule c pitan, simpatia pe care o ave i fa de mine v face s -miă ă ţ ţă ă ă exagera i mult meritele.ţ

— Ba deloc. Spun ceea ce cred, şi toat lumea este de aceeaşi p rere, începând cuă ă domnul de Chaverny care, acum trei zile, a venit s se informeze personal în leg tur cuă ă ă numirea dumitale, şi care pare s - i poarte o stim deosebit … şi, poftim, te poateă ţ ă ă încredin a el însuşi de acest lucru, c ci iat -l c vine spre noi, împreun cu marchiz şiţ ă ă ă ă ă cu domnişoara de Chaverny.

Marchizul, înso it de so ia şi de fiica sa, se apropia, într-adev r, de locul în care seţ ţ ă aflau domnul de Tresmes şi Philippe.

V zându-i, acesta fu cuprins de o puternic emo ie.ă ă ţNu o rev zuse pe Olympe de când cu prilejul turnirului şi se întreba ce sentimenteă

ar putea avea fa de el, dup insulta public ce-i fusese adus . Sim ea totuşi o oarecareţă ă ă ă ţ mândrie s se arate în fa a ei îmbr cat în uniforma de ofi er, care, dup cum îşiă ţ ă ţ ă închipuia, trebuia s -i înal e în ochii fetei.ă ţ

— Pe cinstea mea, tinere prieten i se adres domnul de Chaverny, de îndat ce― ă ă se apropie, şi întinzându-i nuna noului ofi er pierdusem speran a de a te mai vedea. Aiţ ― ţ plecat din Ostende cu o asemenea grab , încât am crezut c vrei s fugi de noi. Celă ă ă pu in, aceasta a fost p rerea doamnelor.ţ ă

Fruntea lui Philippe se împurpura, în timp ce murmur :ă— Domnule marchiz, un eveniment neprev zut m-a obligat s p r sesc imediată ă ă ă

tab ra.ă— Da, este ceea ce mi s-a spus. Dar plecarea dumitale ne-a nec jit tare. Ce dracu!ă

Locotenente, ad ug domnul de Chaverny cu bonomie, cine-şi permite s salveze via aă ă ă ţ unor oameni, trebuie s fac în aşa fel încât s le suporte recunoştin a pân la cap t!ă ă ă ţ ă ă

— Cât despre asta, domnule, replic Philippe cu vioiciune şi îndreptându-şi instinctivă privirile c tre Olympe, n-a durat mult pân s fim chit, şi mai curând eu sunt acelaă ă ă care…

Dar se opri brusc şi-şi musc buzele, c ci i-ar fi fost foarte greu s -şi expliceă ă ă cuvintele f r a le face cunoscut p rin ilor fetei apari ia acesteia în sala hanului ă ă ă ă ţ ţ La cei Trei Vulturaşi, în clipa în care era s fie lovit de Knauss.ă

Din fericire, domnul de Chaverny nu putea în elege motivul subitei sale re ineri şiţ ţ crezu c este o aluzie la mul umirile pe care i le adresase dup accidentul tr surii.ă ţ ă ă

Numai doamna de Chaverny, sim ind bra ul fiicei sale tres rind sub al ei, şiţ ţ ă remarcând roşea a brusc ce-i invadase obrajii, se gândi c trebuie s fie altceva laţ ă ă ă mijloc şi, deoarece primele sale presentimente datau deja de mult, îşi promise s-o îndemne pe Olympe s i se dest inuiasc în leg tur cu toate acestea.ă ă ă ă ă

~ 100 ~


— Cum aşa, chit! continu marchizul. Haida de! Cum po i s te achi i vreodat de oă ţ ă ţ ă asemenea datorie?

— Şi totuşi, domnule marchiz, replic Philippe, care se silea s -şi recapete calmul― ă ă şi nu îndr znea s-o priveasc pe Olympe, de team s nu se tulbure cred c ast zi euă ă ă ă ― ă ă sunt cel care v este îndatorat. Am aflat, într-adev r, c mul umit demersuriloră ă ă ţ ă dumneavoastr insistente mi s-a acordat gradul de ofi er, şi, la rândul meu, nu ştiu cumă ţ mi-aş putea exprima recunoştin a.ţ

— S l s m asta! E o nimica toat . Interven ia mea nu a avut aproape nici un merit,ă ă ă ă ţ c ci c pitanul dumitale te propusese de mai multe luni s devii locotenent. Aşa c n-aă ă ă ă trebuit decât s -i zoresc pu in pe domnii din Ministerul de R zboi şi s -i silesc să ţ ă ă ă dezgroape din dosare cererea pe care domnul de Tresmes i-o adresase ministrului şi în care-i solicita aceast favoare pentru dumneata.ă

— Doamne, da, chiar aşa, interveni acesta din urm , adoptând un ton glume . Ceeaă ţ ce înseamn c , f r dumneavoastr , cererea mea ar fi dormit un somn letargic înă ă ă ă ă birourile ministerului, pân într-o epoc desigur foarte îndep rtat de cea în care neă ă ă ă afl m. Haide, drag marchize, nu încerca i s ne p c li i. Dumneavoastr sunte iă ă ţ ă ă ă ţ ă ţ singurul c ruia locotenentul Philippe îi datoreaz numirea sa atât de prompt … şi in caă ă ă ţ dânsul s ştie bine acest lucru.ă

— Ce om îngrozitor sunte i, domnule de Tresmes! Niciodat nu se poate avea câştigţ ă de cauz în fa a dumneavoastr , replic râzând domnul de Chaverny. Dar conversa iaă ţ ă ă ţ aceasta m-a îndep rtat de scopul care m f cea s -l abordez pe tân rul nostru prieten.ă ă ă ă ă

Apoi, adresându-i-se lui Philippe, continu :ă— Dragul meu copil permite-mi s te numesc astfel, în numele prieteniei pe care― ă

i-o port voiam s te anun c marchiza, fiica mea şi cu mine am fi foarte bucuroşi sţ ― ă ţ ă ă te primim la palatul nostru care, cu începere de ast zi, î i este larg deschis… dac ,ă ţ ă totuşi, societatea noastr î i poate fi cât de cât pl cut .ă ţ ă ă

— Cum?! Domnule marchiz, mi-a i face o asemenea cinste? exclam tân rul, a c ruiţ ă ă ă inim se umplu de o bucurie imens .ă ă

Niciodat nu îndr znise s spere aşa ceva. El, care credea c va trebui s seă ă ă ă ă limiteze la a o vedea pe Olympe doar atu ici când hazardul i-ar scoate-o în cale, ceea ce s-ar fi putut s se întâmple foarte rar, va avea de acum înainte posibilitatea s-o vadă ă oricât de des v dori, s se apropie de ea, chiar şi s -i vorbeasc ! Realitatea îi dep şeaă ă ă ă ă visurile. Fericirea pe care o sim ea era atât de mare, încât r m sese uluit, uitând s -iţ ă ă ă mul umeasc domnului de Chaverny.ţ ă

— F r îndoial c cei onora i vom fi noi, continu acesta. Aşadar, ne-am în eles,ă ă ă ă ţ ă ţ locotenente Philippe: vino s ne vizitezi când doreşti. Vei fi primit întotdeauna ca unulă

~ 101 ~

Paul Féval-fiul

dintre cei mai buni prieteni ai noştri. Nu este şi p rerea ta, drag Flor?… Şi a ta, deă ă asemenea, Olympe?

— Întru totul, r spunse marchiza, şi ar fi de dorit ca to i prietenii noştri s aib totă ţ ă ă atâta drept ca domnul locotenent la afec iunea noastr .ţ ă

Cât despre tân ra fat , aceasta nu spuse nimic. Dar privirea cu care-l înv lui peă ă ă proasp tul ofi er fu mai elocvent decât toate cuvintele pe care le-ar fi putut rosti.ă ţ ă

— Şi cu acestea, copile drag , ad ug domnul de Chaverny, a c rui amabilitate eraă ă ă ă tot mai mare, nu vrem s te re inem mai mult şi te l s m pe mâinile c pitanuluiă ţ ă ă ă dumitale, c ruia, în seara aceasta, îi apar ii mai mult decât nou . Aşadar, la revedere şiă ţ ă pe curând. Ne bizuim pe dumneata.

Şi marchizul se îndep rt , împreun cu so ia şi cu fiica sa.ă ă ă ţ— Ei, bine! Flor, o întreb domnul de Chaverny, crezi c acea confiden pe care ne-ă ă ţă

a f cut-o deun zi Cocardasse are vreo baz real şi c tân rul nostru salvator ar fi,ă ă ă ă ă ă realmente, fiul s rmanei noastre Aurore?ă

— Sunt convins de asta şi, dac n-aş fi fost atât de tulburat , atunci când ni s-aă ă ă înf işat, pe drumul c tre Ostende, aş fi remarcat, cu siguran , asem narea sa cuăţ ă ţă ă contele Henri de Lagardère, asem nare pe care am constatat-o adineauri şi care este, cuă adev rat, uimitoare. De altminteri, în timpul turnirului, îl priveam şi chipul lui nu-miă p rea necunoscut. Dar st tea prea departe de mine pentru a-i putea distinge prea bineă ă tr s turile şi a face o apropiere oarecare. Pe când acum, când am avut posibilitatea deă ă a-l studia cu aten ie, asem narea cu contele mi-a s rit în ochi.ţ ă ă

— Şi mie la fel. Şi dac , aşa ca şi tine, nu am remarcat acest lucru în tab r ,ă ă ă motivele au fost cam aceeaşi cu cele despre care vorbeşti… Ah! Pentru ce oare trebuie s mai aştepte contesa, pân a-şi putea îmbr işa copilul pe care l-a plâns vreme deă ă ăţ cincisprezece ani?!

— Din p cate, cunoşti motivul: vinova ii trebuie s fie pedepsi i.ă ţ ă ţ— Da, este adev rat, replic marchizul, a c rui frunte se încrunt la amintireaă ă ă ă

prietenului s u disp rut. S avem r bdare!ă ă ă ăDe câteva clipe, Philippe r m sese singur cu domnul de Tresmes, dar înc nu-şiă ă ă

revenise din surpriz pe care i-o produsese invita ia ce-i fusese f cut .ă ţ ă ă— Pe cinstea mea, zise c pitanul, pentru dumneata s-ar putea inversa vechiulă

dicton, spunând c o bucurie este urmat întotdeauna de o alta, c ci intrarea ă ă ă ad libitum37 care i-a fost acordat adineauri este o mare favoare şi cunosc mul i oameniţ ă ţ care te-ar invidia pentru ea. S ştii c marchizul şi marchiza nu-şi deschid uşa oricui!…ă ă Dar, ia s vedem ad ug domnul de Tresmesă ― ă ă ― deşi domnul de Chaverny a declarat

37 Ad libitum (lb. latin ) = dup hunul plac. Expresia este folosit mai ales pentru interpretarea unoră ă ă pasaje muzicale. (n.t.)

~ 102 ~


c în seara aceasta îmi apar ii, nu vreau s te oblig s r mâi în compania unui moşneagă ţ ă ă ă ca mine şi- i voi face cunoştin cu unii dintre noii dumitale camarazi… Vino… z rescţ ţă ă câ iva mai încolo.ţ

Şi, luând bra ul lui Philippe, îl conduse c tre un grup de tineri ofi eri ce f ceau parteţ ă ţ ă din regimentul s u.ă

Aceştia îl primir cu c ldur , f cându-l repede s se simt în largul s u.ă ă ă ă ă ă ă— Vi-l las, spuse domnul de Tresmes. Eu m duc s discut cu ducele de Vivonne,ă ă

care m aşteapt s dezbatem o interesant problem de tactic . Pe curând.ă ă ă ă ă ăProasp tul locotenent f cu lesne cunoştin cu colegii s i. Dar nu putu r mâne multă ă ţă ă ă

timp împreun cu ei.ăBalul, care devenea tot mai animat, îi solicit pe dansatori şi grupul se micşora dină

clip în clip . Pân într-atâta, încât Philippe nu întârzie s r mân , pentru a doua oar ,ă ă ă ă ă ă ă singur.

În vreme ce, neştiind ce s fac , st tea rezemat de un şemineu monumental,ă ă ă privind vârtejul mul imii din jurul lui şi gândindu-se înc la cele ce-i spusese domnul deţ ă Chaverny, o femeie al c rei chip era ascuns sub o masc ă ă ― de altminteri, dup exemplulă multor altor doamne trecu prin fa a lui şi-l atinse cu evantaiul, pronun ând, pe un ton― ţ ţ misterios, dou cuvinte: "Fi i discret!" Apoi îşi continu drumul.ă ţ ă

Tân rul uitase cu des vârşire problema care-l adusese la Luvru. Cuvintele doamneiă ă i-o reamintir brusc.ă

Aceasta se dep rta încet, cu paşi m sura i, f când s onduleze în urm -i lungaă ă ţ ă ă ă tren a rochiei sale, şi se îndrepta c tre un mic salon destinat a le servi drept refugiuă ă persoanelor doritoare s se odihneasc pu in.ă ă ţ

O urm acolo şi intr în salon aproape în acelaşi timp cu ea.ă ăPentru moment, înc perea era cu totul pustie.ăBathilde deoarece ştim c ea era doamna se duse s se aşeze pe o canapea― ă ― ă

mare şi, cu un gest gra ios, îl invit pe locotenent s ia loc al turi de ea.ţ ă ă ăPhilippe îi d du ascultare.ăFemeia nu era mascat decât cu un semilup, adic o simpl fâşie de satin, care-iă ă ă

ascundea doar partea de sus a fe ei, lucru suficient totuşi pentru a împiedica s i seţ ă disting ansamblul tr s turilor.ă ă ă

"Cine poate fi aceast femeie" se întreba tân rul, cercetând-o atent cu privirea ă ― ă ― "şi cum se face c posed secretul vie ii mele?"ă ă ţ

La rândul ei, Bathilde îl privea cu aten ie şi ochii ei ca nişte diamante negre, luceauţ prin t ieturile m ştii, cu o str lucire extraordinar .ă ă ă ă

Dup o clip de t cere, v zând c femeia nu are de gând s înceap discu ia,ă ă ă ă ă ă ă ţ Philippe se hot rî s vorbeasc primul.ă ă ă

~ 103 ~

Paul Féval-fiul

— Am oare onoarea, doamn , de a m adresa persoanei care mi-a trimis de curândă ă un bilet semnat "o prieten " şi care, dup câte se pare, are s -mi fac o comunicareă ă ă ă important cu privire la naşterea mea? ă

— Da, domnule Philippe, r spunse doamna mascat , dup o uşoar ezitare.ă ă ă ă— Doamn , continu tân rul, nu ştiu cine sunte i şi nici nu voi încerca s aflu, deă ă ă ţ ă

vreme ce considera i c trebuie s -mi r mâne i necunoscut , dar dac -mi dezv lui i cineţ ă ă ă ţ ă ă ă ţ sunt, v voi p stra o recunoştin etern şi nu va fi zi în care s nu v binecuvântez dină ă ţă ă ă ă toat inima.ă

— Pot, într-adev r, s risipesc misterul care v-a înv luit via a pân în prezent.ă ă ă ţ ă Totuşi, mai înainte de a o face zise Bathilde, care încerca s câştige timp şi-şi― ă cântarea fiecare cu vânt aş dori s v pun o întrebare: Ave i vreo b nuial în leg tur― ă ă ţ ă ă ă ă cu ce pute i fi, cu familia dumneavoastr , cu rangul pe care-l ocup în societate?ţ ă ă

Philippe se gândi o clip , apoi replic , dup o uşoar şov ire:ă ă ă ă ă— Drept s v spun, doamn , întrebarea dumneavoastr m pune într-o oarecareă ă ă ă ă

încurc tur . Îi voi r spunde totuşi cu sinceritate, indiferent de p rerea pe care v-o ve iă ă ă ă ţ face apoi despre mine. Dac m gândesc la nişte amintiri tulburi, care-mi revin din cândă ă în când, la unele imagini îndep rtate, ce-mi apar uneori în minte, la o înclinare firească ă spre tot ce este nobil şi frumos, mi se pare c nu proă vin dintr-un neam de rând. M ve iă ţ socoti, negreşit, un îngâmfat, dar, v repet, v fac aceast m rturisire cu toată ă ă ă ă sinceritatea. Greşesc oare?

— Nu greşi iţ…Aceast ultim fraz ieşise din gura tinerei femei aproape f r ştirea ei.ă ă ă ă ă— S fie, deci, adev rat exclam Philippe cu înfl c rare ă ă ― ă ă ă ― c m-aş trage dintr-oă

familie…peste medie?Bathilde înclin capul afirmativ.ă— O! Vorbi i!… Atunci vorbi i, doamn . De-abia aştept s mi-o cunosc… s potţ ţ ă ă ă

purta. În sfârşit, numele ce-mi apar ine… Vorbi i, v implor!ţ ţ ăNer bd tor, aştepta ca domnişoara de Wendel s consimt s -i încredin ezeă ă ă ă ă ţ

secretul naşterii sale.Bineîn eles c ea nu se gr bea s -i îndeplineasc dorin a şi-şi scormonea mintea sţ ă ă ă ă ţ ă

g seasc un pretext spre a-l atrage la palat.ă ăDar, tot c utând un astfel de pretext, în ea se întâmpla ceva ciudat. Nu numai c ,ă ă

rev zându-l pe cel c ruia, copil fiind, îi salvase via a, se sim ea cuprins de o puternică ă ţ ţ ă ă simpatie fa de el, dar, în plus, frumuse ea b rb teasc a lui Philippe, glasul s u cald şiţă ţ ă ă ă ă vibrant care-i mângâia în mod pl cut urechea, f cea s se nasc în inima ei ună ă ă ă sentiment pe care pân atunci, nu-l cunoscuse.ă

~ 104 ~


Partea bun a firii sale ieşea din nou înving toare şi, înduioşat , cu pieptulă ă ă palpitând, se l sa în voia farmecului nou care, încetă -încet, punea st pânire pe întreaga eiă fiin .ţă

S fi fost dragoste? Dac nu era înc , nici mult nu mai lipsea.ă ă ăCât diferen în compara ie cu cel lalt sentiment, pe care-l avea fat de cavalerulă ţă ţ ă ă

Zeno, şi în care, dup cum îşi d dea seama acum, predominau sim urile! Între cele două ă ţ ă era o pr pastie.ă

Continua s -l priveasc în t cere pe Philippe, gândindu-se la ceea ce-i porunciseă ă ă Peyrolles. Aşadar, ea urma s contribuie din nou la pierzania fiului binef c toarei sale,ă ă ă s -l tr deze, atunci când se îndrepta spre ea cu toat încrederea?ă ă ă

Nu, nu! Niciodat nu va face una ca asta.ă— Vorbi i, doamn … fie-v mil , vorbi i, repet tân rul, care nu-şi explica aceaţ ă ă ă ţ ă ă

mu enie. Mi-a i dat, oare, o speran înşel toare?ţ ţ ţă ă …În acelaşi timp, cu o mişcare de care nu-şi d du seama, lu mâna Bathildei şi oă ă

ap s uşor într-ale sale.ă ăLa acest contact, domnişoara de Wendel avu o tres rire care-o zgudui cu totul şi,ă

uitându-i brusc pe Peyrolles, pe Zeno şi milioanele contesei Aurore, probabil c i-ar fiă m rturisit totul lui Philippe, dac nu l-ar fi z rit în pragul salonului pe fostul ă ă ă factotum al lui Gonzague, care o privea amenin tor şi p rea pe punctul de a veni spre ei.ţă ă

B trânul se afla deja acolo de câteva minute, asistând la convorbirea ei cuă locotenentul. Din locul în care st tea, nu putea fi v zut de c tre tân r, acesta fiind cuă ă ă ă spatele spre el. De altminteri, avusese precau ia de a-şi modifica fizionomia, punându-şiţ peste un ochi o leg tur neagr ce-i t ia fa a în diagonal şi p rea o podoab delocă ă ă ă ţ ă ă ă nelalocul ei, la acest bal la care nu pu ini erau cei ce purtau urmele vizibile aleţ particip rii lor la ultimul r zboi.ă ă

F r a auzi ce spuneau Philippe şi Bathilde, credea totuşi c observ c aceasta dină ă ă ă ă urm îndeplinea cam ciudat misiunea pe care i-o încredin ase. Şi, fiindc tulburarea deă ţ ă care o v zu cuprins deodat îl f cea s se team c , într-o clip de uitare de sine, s nuă ă ă ă ă ă ă ă ă ajung s -i fac vreo confiden compromi toare ştim c temerile îi erau îndrept iteă ă ă ţă ţă ― ă ăţ

se preg tea s intre, cu orice risc, în salon, spre a evita aceast primejdie, când ochii― ă ă ă tinerei femei se îndreptaser spre el.ă

V zându-i expresia, domnişoara de Wendel îşi recap t imediat sângele rece şi avuă ă ă chiar destul prezen de spirit pentru a-i face eu mâna un semn care voia s spun : "ă ţă ă ă "Vede i bine c -mi joc rolul."ţ ă

Atunci, pe jum tate liniştit, Peyrolles se dep rt , dar nu f r a-şi promite s -şiă ă ă ă ă ă supravegheze pupila.

De îndat ce disp ru, Bathilde îi spuse lui Philippe:ă ă

~ 105 ~

Paul Féval-fiul

— Asculta i, sunt gata s -mi in promisiunea pe care tv-am f cut-o, dar faptele peţ ă ţ ă care am a vi le aduce la cunoştin sunt atât de grave, încât este greu, îmi dau acumţă seama, s vi Ie dest inuiesc aici.ă ă

— Dar de ce, doamn ?ă— Pentru c acest secret nu trebuie s fie cunoscut de nimeni pe lume decât deă ă

dumneavoastr şi s-ar putea ca aici s ne asculte o ureche indiscret .ă ă ă— Este imposibil! Suntem singuri, cu totul singuri, şi nu-mi închipui cum…— Nu suntem singuri… vreau s spun, nu mai suntem… privi i!…ă ţŞi, cu vârful evantaiului, îi ar t locotenentului mai multe perechi de dansatori careă ă

tocmai intrau în salon. Întâmplarea o slujea de minune.— Ave i dreptate, încuviin tân rul, care trebui s recunoasc realitatea. Dar de ceţ ţă ă ă ă

mi-a i dat întâlnire în mijlocul acestei mul imi?ţ ţ— Când v-am scris, azi diminea , nu m-am gândit c am putea fi deranja i în timpulţă ă ţ

convorbirii pe care doream s-o am cu dumneavoastr la bal, altminteri aş fi f cut altă ă ă alegere. Probabil este o dovad de naivitate din partea mea, recunosc, c n-am prev zută ă ă aşa ceva, dar, înc o dat , nu m gândisem îndeajuns.ă ă ă

— În cazul acesta, doamn , ce loc îmi fixa i, pentru a v putea auzi?ă ţ ăBathilde p ru s reflecteze, apoi r spunse:ă ă ă— Nu exist decât unul singur în care am putea fi cu adev rat în siguran .ă ă ţă— Spune i-mi care-i acela.ţ— Locuin a mea.ţ— Locuin a dumneavoastr ? repet Philippe mirat.ţ ă ă— Da, nu v d decât acel loc, în care s nu avem a ne teme de vreun nepoftit. Mă ă ă

ve i întreba, m aştept la asta, pentru ce nu v-am dat de la început întâlnire acolo?ţ ă— Într-adev r, murmur tân rul, de vreme ce v este posibil s m primi i acolo,ă ă ă ă ă ă ţ

era mai simplu s m chema i acas la dumneavoastr .ă ă ţ ă ă— Iar eu v voi r spunde c accesul la domiciliul meu nu este foarte lesnicios. Şi, deă ă ă

team ca dumneavoastr s nu ezita i în fa a dificult ilor, mi se p ruse mai ra ional să ă ă ţ ţ ăţ ă ţ ă folosesc prilejul acestei festivit i pentru a lua leg tura cu dumneavoastr . Dar,ăţ ă ă deoarece este imposibil s proced m în alt fel, v propun s încerc s v introduc înă ă ă ă ă ă locuin a mea. Numai c , mai mult ca oricând, v voi spune: "fi i discret"ţ ă ă ţ .

— Voi fi discret, doamn , pe cât va trebui, v încredin ez. Cât despre dificult ileă ă ţ ăţ despre care vorbi i, dac nu sunt de nedep şit, m pute i considera ca fiind deja laţ ă ă ă ţ dumneavoastr acas . Nu obişnuiesc s dau înapoi în fa a obstacolelor, oricare ar fiă ă ă ţ ele… ba dimpotriv .ă

~ 106 ~


— Expresia dumneavoastr hot râta m face s v dau deplin crezare, domnuleă ă ă ă ă ă Philippe, şi-mi pare r u c nu v-am f cut imediat aceast propunere. Iat , aşadar, cumă ă ă ă ă vom proceda. Acum este ora zece…

— Ah! Chiar în seara asta?— Da, v displace cumva?ă— Departe de aşa ceva. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.— Spuneam, deci: acum e zece. Peste o jum tate de or voi p r si Luvrul şi m voiă ă ă ă ă

duce direct acas . La un sfert de ceas dup ieşirea mea, ve i pleca la rândulă ă ţ dumneavoastr şi v ve i îndrepta c tre cartierul Marais. Cunoaşte i strada Francsă ă ţ ă ţ -Bourgeois?

— Desigur.— Ei, bine, odat ajuns în Marais, ve i intra pe aceast strad şi ve i merge în lungulă ţ ă ă ţ

ei, num rând, cu începere de la cap tul prin care ve i porni, str du ele perpendiculareă ă ţ ă ţ pe ea.

— Bun.— Dup ce ve i fi trecut de cea de a patra, ve i întâlni, la mic distan , o fund tură ţ ţ ă ţă ă ă

îngust . Ve i intra cu curaj şi ve i merge pân la cap t. Acolo v ve i afla în fa a unui zidă ţ ţ ă ă ă ţ ţ în mijlocul c ruia se afl o fântân , pe jum tate în strad , pe jum tate în curtea deă ă ă ă ă ă dincolo de zid, şi în care exist o uş . Ve i deschide acea uş …ă ă ţ ă

— S-o deschid, sau s-o for ez? întreb Philippeţ ă .— S-o deschide i, desigur. Pentru ce s-o for a i?ţ ţ ţ— Se va deschide lesne, f r îndoial ?ă ă ă— Da, cu condi ia s ai ceea ceţ ă - i trebuie… şi iat … spuse Bathilde, înmânându-iţ ă

tân rului o cheie destul de grosolan , pe care o scoase dintră ă -un buzunar al rochiei. — Mul umesc, zise locotenentul.ţ— Dup ce uşa va fi deschis , ve i cioc ni de trei ori, fie cu aceast cheie, fie cuă ă ţ ă ă

mânerul spadei dumneavoastr , izbind în barele de fier care sus in scripetele… şi ve iă ţ ţ aştepta.

— Ce voi aştepta? — S vin cineva s v conduc la mine… Aşteptarea nu v va fi lung .ă ă ă ă ă ă ă— Doamn , voi proceda întocmai cum îmi spune i.ă ţ— M bizui pe asta, domnule. Aşadar, ne vom reîntâlni peste aproximativ o or deă ă

acum înainte.Cu aceste ultime cuvinte, Bathilde se ridic şi, dup un gra ios gest de adio, p r siă ă ţ ă ă

salonul, l sându-l pe Philippe din ce în ce mai intrigat.ăÎn vreme ce tân rul se gândea la noua sa aventur , domnişoara de Wendel seă ă

preg tea s se îndrepte spre ieşire, lucru care, datorit mul imii compacte pe careă ă ă ţ

~ 107 ~

Paul Féval-fiul

trebuia s-o str bat , avea s -i consume jum tatea de or despre care îi vorbiseă ă ă ă ă locotenentului.

Spera s izbuteasc s plece f r a-l întâlni pe Peyrolles. Dar acesta îi ap ruă ă ă ă ă ă deodat în fa .ă ţă

O z rise în clipa în care ea revenea în sala de bal şi voia s ştie dac stratagema îiă ă ă reuşise.

— Ei, bine? o întreb .ă— Va veni.— La ora stabilit ?ă— Da, r spunse cu îndr zneal femeia, la miezul nop ii, dar nu mai înainte.ă ă ă ţ— Foarte bine. Sunt mul umit de tine, Bathilde. Cavalerul Zeno va fi împreun cuţ ă

mine acolo, la ora dou sprezece şi un sfert.ăUn fulger scap r în ochii domnişoarei de Wendel. "Este salvat!" gândi.ă ă— Ce faci acum? vru s ştie Peyrolles.ă— Nu voi întârzia s plec. Sunt prea fr mântat de afacerea asta, în elege i, pentruă ă ă ţ ţ

c balul s -mi poat face, acum, o pl cere cât de mic .ă ă ă ă ă— Fie, po i pleca. Asta î i va îng dui s - i preg teşti stratagem pentru a-l primi peţ ţ ă ă ţ ă ă

Philippe şi pentru a-l re ine pân vom sosi noi. Şi, mai ales, vezi de fii abil !ţ ă ă— N-am fost deja dibace?— Ba da, desigur, şi te felicit.— Ave i şi pentru ce.ţSe desp r ir .ă ţ ăPeyrolles o privi îndep rtându-se şi, dup ce o pierdu din vedere, şopti:ă ă— M minte. Probabil c a schimbat oua întâlnirii. Când i-am spus c voi veniă ă ă

împreun cu cavalerul la ora dou sprezece şi un sfert, mi s-a p rut c ochii i-au str lucită ă ă ă ă de bucurie. Aş putea s jur c tic loasa asta încearc din nou s fac s -mi eşuezeă ă ă ă ă ă ă planul… Dar, jur pe Dumnezeu! Voi şti s-o împiedic ad ug , încleştându-şi pumnii. O,― ă ă da!… Şi vai de ea, dac m-a înşelat înc o dat !ă ă ă

Şi, de team ca persoanele care-l înconjurau s nu remarce furia brusc ce-lă ă ă cuprinsese, se pierdu imediat în mul ime.ţ

Philippe, r mas singur, st tu o clip pe gânduri, apoi se decise s p r seasc , laă ă ă ă ă ă ă rândul s u, salonaşul.ă

Dar datorit ner bd rii de a se reîntâlni cu necunoscuta, nu lu parte la nici una dină ă ă ă numeroasele distrac ii ce i se ofereau, ci num r minutele ce trebuiau s se mai scurgţ ă ă ă ă pân la plecarea lui.ă

Cu toate acestea, un incident reuşi s -l smulg din preocup rile sale.ă ă ă

~ 108 ~


Trecând prin fa a unui grup alc tuit din doamne şi gentilomi, îl descoperi, în mijloc,ţ ă pe domnul de Fonty care, cu bra ul în eşarf , discuta cu însufle ire.ţ ă ţ

Era destul de aproape pentru a auzi ce spunea contele.— Da, doamnelor, istorisea acesta, m n pusteam asupra inamicului, în frunteaă ă

regimentului meu, când un lungan de hanovrian se repede la mine şi-mi trage o lovitură de spad în stare s despice un munte. Din fericire, reuşesc s parez, dar totuşi nuă ă ă îndeajuns de repede pentru a-i evita arma care m atinge şi-mi face rana aceasta.ă

— O ran glorioas ! aprecie cineva.ă ă— În familia mea primim numai dintr-acestea, replic domnul de Fonty, plin deă

îngâmfare.— A i avut noroc, c pitane, remarc un alt ascult tor.ţ ă ă ă— Cred şi eu! F r îndemânarea mea, m t ia pur şi simplu în dou .ă ă ă ă ă— M car, dup ce-a i parat, a i şi ripostat?ă ă ţ ţ— Dac am ripostat? L-am cadorisit pe omul meu cu o lovitur atât de dr gu ,ă ă ă ţă

încât i-am spintecat capul pân la umeri. Privi i, aşa…ă ţŞi, pentru a ar ta modul în care procedase spre a-l ucide pe hanovrian, domnul deă

Fonty îşi ridic bra ul teaf r, cu un gest fioros. Dar în acea clip îl z ri pe Philippe care, laă ţ ă ă ă doi paşi de el, îl privea cu un zâmbet batjocoritor pe buze. Fu atât de mirat de prezen aţ lui şi mai ales de faptul c -l vedea în uniform de ofi er c ci, nef când parte dină ă ţ ― ă ă regimentul s u, nu ştia nimic despre numirea lui încât r mase cu bra ul în aer,ă ― ă ţ nemaigândindu-se s -şi încheie gestul.ă

Deoarece auditoriul s u îl întreba care era cauza acelei întreruperi bruşte aă demonstra iei, ieşi repede din grup şi înainta spre locotenent.ţ

Philippe îl aştepta neclintit, dispus s -l primeasc în modul cel mai paşnic cuă ă putin , când, mai înainte de a fi ajuns la el, domnul de Tresmes, pe care norocul îlţă aducea acolo tocmai la momentul potrivit, se post lâng el şi, ar tânduă ă ă -i-l domnului de Fonty, îi spuse acestuia:

— Domnule, vi-l prezint pe locotenentul Philippe pe care Majestatea Sa l-a numit în acest grad drept recompens pentru serviciile sale în timpul ultimelor noastre campanii.ă Sper, domnule, c ve i binevoi ca, de acum înainte, s -i ar ta i respectul datorat unuiă ţ ă ă ţ ofi er.ţ

— Sunt încântat de cele ce aflu de la dumneavoastr , domnule, r spunse contele.ă ă Pentru o clip , am crezut c acest… locotenent a îmbr cat o uniform la care nu ar aveaă ă ă ă dreptul.

Auzind aceast insult , Philippe, se cutremur de furie şi, dac n-ar fi fost re inut deă ă ă ă ţ c pitanul s u, s-ar fi repezit asupra celui care-l jignise.ă ă

— De ce face i o asemenea presupunere? întreb cu r ceal domnul de Tresmes.ţ ă ă ă

~ 109 ~

Paul Féval-fiul

— Pentru c mi se p rea neobişnuit ca un simplu sergent, f r nici o valoare, s fiă ă ă ă ă urcat atât de repede în grad.

— Dac prin "valoare" în elege i mul i bani, desigur c locotenentul Philippe nu areă ţ ţ ţ ă nici una, c ci este s rac nu toat lumea are norocul s fie nepotul unui financiară ă ― ă ă îmbog it ăţ ― dar dac , dimpotriv , a i vrut s vorbi i despre curaj şi bravur , face i oă ă ţ ă ţ ă ţ mare greşeal , deoarece dânsul este mai brav şi mai curajos decât oricare dintre noi doi,ă pentru a nu spune şi mai mult.

Aluzia direct a c pitanului cu privire la originea averii sale şi, totodat , la vechimeaă ă ă noble o lui, îl f cu pe domnul de Fonty s devin roşu ca focul. Ştim c era iritabil înţ ă ă ă ă problema aceasta.

— M insulta i, domnule, şi-mi ve i da satisfac ie! r cni furios.ă ţ ţ ţ ă— La voia dumneavoastr , domnule, replic domnul de Tresmes. Numai c -mi ve iă ă ă ţ

permite cel pu in s aştept vindecarea acestei r ni pe care v-am f cut-o în duelul ce l-ţ ă ă ăam avut cu dumneavoastr în tab r .ă ă ă

— Ce spune i? exclamar persoanele c rora domnul de Fonty tocmai le înşiraseţ ă ă povestea cu lovitura de spad în stare s despice un munte şi care se apropiaser ,ă ă ă împreun cu al ii, de grupul celor trei. Dumneavoastr sunte i autorul acestei r ni?ă ţ ă ţ ă

— Da, eu, şi v-am spus în ce împrejur ri.ă— Aşadar, n-a primit-o de la un soldat din Hanovra, aşa cum încerca s ne fac să ă ă

credem? O! Cum este posibil ca cineva s se laude în halul acesta?ăŞi, scârbi i de faptul c fuseser min i i astfel, domnii şi doamnele care, cu o clipţ ă ă ţ ţ ă

mai devreme, îi ar tau domnului de Fonty un interes plin de simpatie, nu mai avură ă pentru el decât dispre .ţ

Fa de aceast atitudine, l ud rosul nostru, cu coadaţă ă ă ă -ntre picioare, se hot rî să ă plece. Dar, înainte de a se retrage, le arunc domnului de Tresmes şi lui Philippe oă privire atât de plin de ur , încât amândoi în eleser c , de acum încolo, aveau în el ună ă ţ ă ă duşman necru tor.ţă

— Ce b d ran! spuse domnul de Tresmes.ă ă— Ah! Dac-aş fi c pitan, ca el zise tân rul mi-ar pl ti scump insultele astea!ă ― ă ― ă— Vei deveni c pitan, prietene. Lasă ă-m totuşi s - i dau un sfat pentru atunci cândă ă ţ

vei avea acest grad: evit -l pe cât posibil, altminteri s-ar putea s i se întâmple oă ă ţ nenorocire.

— Am spada mea! replic Philippe cu mândrie.ă— Nu are nici o importan , credeţă -m . Dac ai ajunge într-o zi s te ba i cu el, suntă ă ă ţ

sigur c n-ar folosi mijloace cinstite şi i-ar întinde o curs . În cursul duelului nostru, înă ţ ă urma provoc rii sale prosteşti din timpul ultimului turnir de la Ostende, mi s-a p rut că ă ă v d unele lucruri nu tocmai cum trebuie şi, dac nu aş fi fost atent, aş fi avut deă ă

~ 110 ~


regretat, cu siguran . De altminteri, vezi cât falsitate! S aib îndr zneala s se laudeţă ă ă ă ă ă cu o fapt de vitejie pe care n-a s vârşit-o… Este ceva nedemn de un ofi er francez.ă ă ţ

— Într-adev r, aprob Philippe. Merit tot dispre ul.ă ă ă ţ— Dar nu are rost s ne mai ocup m de acest personaj. S -l l s m s fie aşa cumă ă ă ă ă ă

este şi s nu mai vorbim despre el… Ce-ai f cut de când te-am p r sit?ă ă ă ă— Mi-am petrecut timpul discutând cu o doamn , r spunse cu naivitate tân rul.ă ă ă— Aha! Ştrengarule!…— O! F r nici un gând ascuns.ă ă— La naiba! sunt sigur de asta, ripost domnul de Tresmes, cu o expresie ce voia să ă

spun : "Nu cred nici o iot ."ă ă— V încredin ez, domnule c pitan… protest Philippe.ă ţ ă ă— Da, da… desigur.— Dovada este c am întâlnire cu ea peste câteva minute… continu tân rul, careă ă ă

nu mai ştia prea bine ce spune.— Şi numeşti asta o dovad ? se mir c pitanul izbucnind în râs. E dr gu dovadaă ă ă ă ţă

dumitale, ce s spun!ă— Dar dac a i cunoaşte scopul acestei întâlniri?ă ţ— Mi-l cam închipui.— O! Nu, nu-l pute i b nui… este vorba de nişte lucruri atât de serioase pentruţ ă

mine… dac-aş îndr zni s vi le dest inuiesc?ă ă ă …— Copile drag , îi spuse domnul de Tresmes pe un ton p rintesc, ai dou zeci şi doiă ă ă

de ani şi la vârsta dumitale treburile acestea sunt întotdeauna serioase… Am fost şi eu tân r şi ştiu cum este. Aşadar, nu am nevoie de confiden ele dumitale. Eşti în întregimeă ţ st pân pe faptele dumitale şi po i ac iona cum doreşti, pe mine nu m priveşte.ă ţ ţ ă

— Înc o dat , domnule c pitan, sunte i foarte departe de a…ă ă ă ţ— Haide, n-o l sa s aştepte, fericit muritor… îl întrerupse domnul de Tresmes careă ă

nu voia s renun e la ideea lui. Zboar la ea şi transmite-i toate ur rile de fericire.ă ţ ă ăSpunând aceste cuvinte, se îndep rt imediat, convins c locotenentul s u avea,ă ă ă ă

într-adev r, noroc în dragoste.ăPhilippe ar fi vrut tare mult s -l ajung din urm spre a-i spune c se înşeal . Îiă ă ă ă ă

p rea foarte r u c interpreta în felul acesta convorbirea între patru ochi pe care urma s-ă ă ăo aib cu Bathilde şi se temea c , f r vrere, discutând cu domnul de Chaverny, s nuă ă ă ă ă ajung s-o informeze despre toate acestea pe Olympe. Dar nu mai avea nici un minut deă pierdut şi era nevoit s plece.ă

L sând, aşadar, pe mai târziu grij de a-l l muri pe c pitanul s u cu privire la aceaă ă ă ă ă problem , str b tu rapid saloanele şi se repezi afar .ă ă ă ă

~ 111 ~

Paul Féval-fiul

În timp ce st tuse de vorb cu domnul de Tresmes, Peyrolles, ascuns în mul ime, înă ă ţ spatele lui, nu-l sc pase din ochi. Şi, v zându-l c se desparte de c pitan şi se îndreaptă ă ă ă ă în grab spre ieşire, rânji cu r utate şi şopti:ă ă

— Eram sigur… întâlnirea are loc acum… Bathilde mi-a recomandat în mod inten ionat s nu vin înainte de miezul nop ii… Ceea ce trebuie s fac este exactţ ă ţ ă contrariul… S alerg m s -i prevenim pe Zeno.ă ă ă

Capitolul XIII - Întâlnirea

Philippe pornise c tre Marais.ăMergea cu pas întins, gr bindu-se s ajung pe strada Francsă ă ă -Bourgeois.Acea strad , una dintre cele mai vechi din Paris, deoarece exista înc pe vremea luiă ă

Ioan-cel-Bun38, se numea cândva strada Scripetelor-Vechi39, din cauza num rului mareă de pu uri p r site care-i g ureau solul.ţ ă ă ă

În 1350, Jean Roussel şi Alix, so ia sa, au pus s se construiasc acolo o cl dire cuţ ă ă ă dou zeci şi patru de camere, destinat g zduirii s racilor.ă ă ă ă

În 1415, moştenitorii lor au donat construc ia abatelui coordonator al m n stirilorţ ă ă Fran ei, împreun cu o rent anual de şaptezeci de ludovici b tu i la Paris, cu condi iaţ ă ă ă ă ţ ţ de a între ine câte doi s raci în fiecare înc pere, pentru o plat de treisprezece franci laţ ă ă ă intrare şi un franc pe s pt mâna.ă ă

Cu începere de atunci, cl direa a fost denumită ă "La Maison des Francs-Bourgeois"40, deoarece, dat fiind s r cia lor, cei care erau primi i acolo erau scuti i de orice taxe şiă ă ă ţ ţ impozite.

De aici i se tr gea denumirea.ăSe spune c , în 1596, locuiau acolo doi zdren roşi care, în lipsa lor de activitate, seă ţă

exersaser atât de bine în arta de a imita sunetul cornului de vân toare şi l tratulă ă ă câinilor, încât, de la o distan de treizeci de paşi, credeai c auzi o hait de câini şi peţă ă ă

38 Ioan-cel-Bun: Jean II supranumit "Le Bon", (1318–1364), rege al Fran ei între anii 1358–1364, fiul şiţ succesorul lui Filip (Philippe) al VI-lea de Valois. (n.t.)

39 Strada Scripetelor-Vechi: în lb. francez : ă rue des Vieilles-Poulies. (n.t.)40 La Maison-des-Francs-Bourgeois (lb. francez ) = ă Casa Cet enilor Scuti i de Taxeăţ ţ . (n.t.)

~ 112 ~


h itaşi. Desigur c impresia trebuie s fi fost şi mai înşel toare în apropierea unor locuriă ă ă ă în care se obişnuia s se vâneze.ă

Exist toate motivele s se cread c unul dintre acei oameni a fost folosit în cursulă ă ă ă unei aventuri ce i s-a întâmplat lui Henri al IV-lea, în timpul unei vân tori. Iat ceă ă povestesc în leg tur cu acest lucru nişte istorici contemporani cu bearnezulă ă 41.

* * *

În timp ce vina în p durea Fontainebleau, regele auzi, cam la o jum tate de mil deă ă ă locul în care se afla, nişte l tr turi, strig tele şi cornul unor vân tori. Şi, într-o clip , totă ă ă ă ă zgomotul acela care p rea s fie foarte dep rtat, se repet la dou zeci de paşi deă ă ă ă ă urechea lui.

Îi porunci contelui de Soissons s intre în desiş şi s-o ia mai înainte, spre a vedea ceă se întâmpla, neînchipuindu-şi c-ar putea exista oameni destul de îndr zne i pentru a seă ţ amesteca în vân toarea sa, stricându-i astfel distrac ia.ă ţ

Când contele de Soissons p trunse în h işul p durii, un b rbat înalt, îmbr cat înă ăţ ă ă ă negru, îi ap ru dintr-o dat în fa şi, dup ce-l cercet o clip cu privirea, îi strig :ă ă ţă ă ă ă ă "Pleac , nu cu dumneata am treab ", apoi disp ru brusc, nemaiputând fi g sit.ă ă ă ă

Henri al IV-lea, care-l z rise de departe pe personaj, nu avu un atac de nebunie, aşaă cum, într-o împrejurare oarecum asem n toare, avusese Charles al VIă ă -lea. Foarte impresionat de acea apari ie ciudat şi inexplicabil , întrerupse totuşi vân toarea,ţ ă ă ă întorcându-se îngândurat la palat.

În ce scop fusese postat acolo omul acela? Nu s-a aflat niciodat . Unii pretind, cuă toate acestea, c inten ia fusese de a-l atrage pe rege departe de suita sa, spre a-lă ţ asasina. Dar nu s-au putut aduce dovezi în sprijinul acestei b nuieli.ă

* * *

În 1745, pe strada Francs-Bourgeois se în l au mai multe palate mari, printre care şiă ţ palatul Nevers, care a fost demolat în 1793, şi palatul de Crosne, care mai exist înc şiă ă ast zi.ă

Acesta din urm , construit de c tre Jacques de Ligneris, senior de Crosne,ă ă preşedinte al parlamentului din Paris, a purtat mult vreme numele primului s uă ă proprietar, dar în 1578 cl direa a fost cump rat de o anume doamn Françoise de Laă ă ă ă

41 Bearnezul: regele Henri al IV-lea s-a n scut la Pau, în provincia Béarn, de unde i se tr gea această ă ă porecl . (n.t.)ă

~ 113 ~

Paul Féval-fiul

Beaune, v duva unui cavaler pe nume Carnavalet, care i-a pus numele s u, acesta fiindă ă cel care i-a r mas.ă

Se ştie c , în zilele noastre, acel palat a fost transformat în muzeu.ăLui Philippe nu-i trebui mai mult de un sfert de or pentru a str bate distan a dintreă ă ţ

Luvru şi Marais şi, în curând, ajunse la intrarea str zii Francsă -Bourgeois.— Ia s vedem, repet el instruc iunile primite, mi-a spus s num r patru str zi deă ă ţ ă ă ă

la cap tul celei prin care voi intra. S fiu atent s nu greşesc.ă ă ăÎşi încetini pu in mersul, c ci, deoarece strada aceea lung nu era înzestrat , dreptţ ă ă ă

surse de lumin , decât cu un singur felinar cu ulei, instalat cam pe la mijlocul ei şi aă c rui flac r era deja pe sfârşite, se temea s nu treac prin fa a uneia din aceleă ă ă ă ă ţ str du e transversale f r s-o vad .ă ţ ă ă ă

Dup ce num rase patru astfel de intersec ii, mai f cu câ iva paşi şi d du peste ceaă ă ţ ă ţ ă care-i fusese indicat .ă

Deşi domnea cea mai adânc bezn , intr f r şov ire în fund tur .ă ă ă ă ă ă ă ăCu toate acestea, fiindc nu ştia cu precizie încotro se duce, îşi scoase spada dină

teac , inând-o în fa , cu bra ul pe jum tate întins.ă ţ ţă ţ ăDup vreo dou minute, vârful lamei sale întâlni un obstacol în care se înfipse uşor,ă ă

producând un sunet înfundat.— Bun, îşi zise, trebuie s fie uşa fântânii despre care era vorba.ăPip i cu mâna şi, sim ind lemnul, îşi d du seama c nu se înşela.ă ţ ă ăBroasca uşii fu uşor de g sit şi, cu ajutorul cheii pe care i-o d duse Bathilde, oă ă

descuie imediat.— Acum, s cioc nim.ă ăŞi, cu mânerul spadei, b tu de trei ori în barele de fier ce sus ineau scriptele, apoiă ţ

aştept .ăLoviturile, dup ce r sunar puternic în noapte, îşi pierdur în dep rtare ecoul.ă ă ă ă ăÎn budoarul s u, Bathilde aştepta îngrijorat . Se afla într-o stare de spirit destul deă ă

greu de descris. Sentimentul acela care o cuprinsese, dintr-o dat , la vederea luiă Philippe, îi provoca o tulburare nedesluşit . Mai mult ca oricând sim ea c nu va aveaă ţ ă curajul de a-i da ascultare lui Peyrolles, adic de a contribui la pierzania tân rului. Şi,ă ă prin cuvântul "pierzanie", ştim c ea nu în elegea nici dispari ia, nici moartea lui. Dar,ă ţ ţ chiar şi aşa, acea colaborare îi repugn . Cu toate acestea, averea ei depindea deă dispari ia tân rului. Trebuia oare s -şi sacrifice viitorul de dragul acestei noi iubiri? "Da",ţ ă ă îi r spundea inima. "Nu", replica ra iunea ei, care-i apar inea lui Peyrolles.ă ţ ţ

Astfel încât o lupt îndârjit se desf şura în sufletul ei.ă ă ă— Nu, nu! repet cu glas tare, pentru a-şi da mai mult curaj s reziste. Nu, nu,ă ă

niciodat nu voi putea s vârşi o asemenea infamie.ă ă

~ 114 ~


Apoi se gândea: "Dar ce-i voi spune oare, când va veni? Va trebui s -i m rturisescă ă adev rul? Vai"! Şi asta îmi este imposibil, c ci ar însemna s -mi recunosc crima,ă ă ă devenind în ochii lui un obiect de oroare şi de ur … O! nu vreau aşa ceva, mai bineă -aş muri!…"

Şi tot fr mântându-se, se întreba: "Doamne Sfinte! ce s fac acum?"ă ăAjunsese aici cu gândurile sale, când cele trei lovituri ale semnalului r sunar până ă ă

la ea.— Iată-l! zise, tres rind. Haidem! Poate m va ajuta întâmplarea.ă ăClairette, camerista ei, se prezent . St pâna o prevenise de sosirea lui Philippe.ă ă— Cobor, nu-i aşa, doamn ? o întreb .ă ă— Da, gr beşte-te… şi fii prudent .ă ă— Nu v teme i.ă ţÎn fund tur , nemişcat şi cu urechea la pând , Philippe încerca s str pung cuă ă ă ă ă ă

privirea întunericul adânc ce se întindea în fa a lui, în speran a de a vedea ap rând,ţ ţ ă dintr-o clip într-alta, persoan ce avea s -i serveasc drept ghid.ă ă ă ă

Deodat auzi un zgomot uşor de cealalt parte a fântânii şi, în acelaşi timp, un glasă ă tân r, de femeie, întreb :ă ă

— Dumneavoastr sunte i, domnule locotenent?ă ţ— Eu sunt, r spunse.ă— Veni i repede.ţ— Numaidecât. Doar cât s m preg tesc s sar peste h ul sta.ă ă ă ă ă ă— Nu trebuie s s ri i, pu ul este acoperit.ă ă ţ ţ— A! Atunci este altceva, replic tân rul care, datorit firii sale aventuroase,ă ă ă

aproape c regret c nu mai trebuia s înfrunte acea primejdie. Voi fi lângă ă ă ă ă dumneavoastr cu atât mai repede.ă

Şi, dup ce se asigurase c deschiderea pu ului era într-adev r acoperit cu o roată ă ţ ă ă ă mare de lemn, ce alc tuia un fel de pode , trecu repede peste ea.ă ţ

Imediat ce ajunse lâng Clairette, aceasta îl lu de mân şi-l îndemn s-o urmezeă ă ă ă str b tând exact acelaşi drum pe care-l parcursese odinioar domnul Hélouin, atunciă ă ă când fusese condus de Bathilde pentru a îndeplini treaba despre care ne amintim.

Camerista nu se opri decât în fa a uşii budoarului st pânei sale. ţ ă— Am ajuns, îi spuse locotenentului. Împinge i uşa aceasta şi intra i… Sunte iţ ţ ţ

aşteptat.Tân rul f cu ceea ce i se spusese şi se pomeni într-o c m ru foarte cochet ,ă ă ă ă ţă ă

tapetat în întregime cu catifea şi m tase.ă ă

~ 115 ~

Paul Féval-fiul

Mai multe lumân ri parfumate ardeau în candelabre înalte; dar, pentru c lumina loră ă s nu fie prea puternic , str lucirea le era atenuat cu nişte globuri din alabastru,ă ă ă ă înf şurate cu un voal sub ire de m tase albastr .ă ţ ă ă

"M aflu la o doamn de neam mare", gândi Philippe.ă ăLa început n-o z ri pe Bathilde.ăTrecerea brusc de la bezna din care ieşise c ci apartamentul fusese l sat înă ― ă ă

mod inten ionat în întuneric la lumina care, deşi blând , îi izbea acum ochii, îi tulburţ ― ă ă vederea pentru câteva clipe.

Dar când v zul i se limpezi, o desluşi pe tân ra femeie stând pe o canapea, cu fa aă ă ţ înc mascat .ă ă

Înaint spre ea.ă— Doamn , îi spuse, vede i c v-am îndeplinit dorin a, şi iat -m gata s v ascult.ă ţ ă ţ ă ă ă ă— V mul umesc, domnule, r spunse Bathilde, al c rei glas tr da o oarecareă ţ ă ă ă

emo ie. Binevoi i s lua i loc pe canapeaua aceasta.ţ ţ ă ţPhilippe avu o clip de ezitare. Favoarea pe care i-o acorda cea pe care tocmai oă

calificase drept doamn de neam mare îl mira. C ci, deşi pân atunci nu se aflaseă ă ă niciodat printre oameni din înalta societate, avea un fel de intui ie a manierelor uzitate.ă ţ

La bal, acea atitudine aproape familiar i se p ruse foarte fireasc . Era, c să ă ă ă ă spunem aşa, un local public, unde astfel de purt ri se admiteau. Dar aici, în intimitate,ă când erau doar ei doi, singuri, situa ia era cu totul alta.ţ

— Domnule Philippe spuse domnişoara de Wendel, începând imediat convorbirea― sunt sigur c v întreba i de ce m înconjur de asemenea precau ii pentru a v― ă ă ă ţ ă ţ ă

aduce la cunoştin … ceea ce v-am promis.ţă— Este adev rat, doamn . Cu toate acestea, uimirea mea nu este, poate, atât deă ă

mare pe cât ar trebui s fie. Înc din copil rie mi s-au întâmplat lucruri aşa de ciudateă ă ă încât, pe cuvânt, un mister mai mult sau mai pu in în via a mea nu are de ce m mirţ ţ ă ă prea tare.

Vorbind astfel, voia s par nep s tor, dar în glasul lui era o not de triste e.ă ă ă ă ă ţ— Într-adev r! replic Bathilde, ca şi cum şi-ar fi vorbit sieşi. A i avut parte, cuă ă ţ

siguran , de multe evenimente ciudate.ţă— V sunt cumva cunoscute, doamn ? o întreb cu vioiciune tân rul.ă ă ă ă— Doamne! Bineîn eles c ştiu cel pu in câteva dintre ele, de vreme ce sunt înţ ă ţ

m sur s v dezv luiesc secretul naşterii dumneavoastr .ă ă ă ă ă ă— Adev rat. Aşadar, a i aflat capcanele infame în care era cât peă ţ -aci s -mi g sescă ă

moartea şi din care n-am sc pat decât datorit lui Dumnezeu şi energiei mele?ă ă— Cum?! Capcanele în care era cât pe-aci s muri i? exclam domnişoara deă ţ ă

Wendel, tres rind.ă

~ 116 ~


— P i da, şi pe care mi le întinsese un oarecare Mathias Knauss, care se înverşunaă de doi ani împotriva mea şi care asculta sunt convins de asta de ordinele unui― ― personaj ocult, care urm reşte, nu ştiu de ce, ca eu s dispar de pe lumea celor vii. Oareă ă nu cunoaşte i aceste fapte?ţ

— Deloc, domnule, este prima dat când aud despre ele.ăApoi, vorbind ca pentru sine şi la adresa lui Peyrolles:— O! Mizerabilul!… îmi jurase totuşi c nu va atenta la via a lui.ă ţ— Dar atunci, la ce evenimente f cea i aluzie, doamn ? întreb locotenentul,ă ţ ă ă

oarecum mirat.— La altele, dintr-o epoc mult mai îndep rtat .ă ă ă— Vre i s vorbi i despre naufragiul a c rui victim am fost la vârsta de patru ani.ţ ă ţ ă ă— Poate…— Cum?! a i putea s m l muri i cu privire la acea etap din via a mea… s -miţ ă ă ă ţ ă ţ ă

spune i numele b rbatului, al ţ ă Englezului, care se pare c m înso ea atunci când, într-oă ă ţ noapte, am fost aruncat de furtun pe coastele Normandiei?ă

— Poate… repet Bathilde, care-şi aminti ce-i povestise Peyrolles despre aceaă catastrof , aflat de el însuşi din gura lui Philippe.ă ă

— Dar cine sunte i, doamn , pentru a şti toate aceste lucruri?ţ ă— Cine sunt?… replic domnişoara de Wendel.ăT cu vreme de un minut, apoi, luând brusc o decizie:ă— V voi spune.ăTocmai îşi f cuse un plan care credea c -i va câştiga prietenia lui Philippe, şi, cineă ă

ştie, poate şi dragostea. Ah! Ce n-ar fi f cut pentru asta! I se p rea c de când îl iubeaă ă ă (şi totuşi, nu era decât o or de atunci!) p trunsese într-o lume nou . Aceast pasiuneă ă ă ă care o cuprinsese cu atâta for îi cucerise inima acea inim ce se aprindea atât deţă ― ă uşor şi pe care o moştenise de la Leona, mama ei ― cu atâta putere încât tot restul lumii disp rea în fa a ei, se estompa, pierzându-se într-o cea tot mai deas .ă ţ ţă ă

Se hot râse, aşadar, s -i m rturiseasc o parte din adev r, pe aceea care era înă ă ă ă ă avantajul ei, l sând-o în întuneric pe cealalt .ă ă

— Domnule, ave i vreo amintire despre primii ani ai copil riei dumneavoastr ? îlţ ă ă întreb .ă

— Sigur c da, dar atât de vagi, atât de tulburi, încât nu pot preciza nimic. Ba chiar,ă aceast uitare mi se pare destul de nefireasc şi nu ştiu c rei cauze s i-o atribui.ă ă ă ă

"Este, f r îndoial , efectul b uturii pe care i-am dată ă ă ă -o", gândi Bathilde. Şi, cu glas tare, propuse:

— Dar dac a i fi ajutat pu in?ă ţ ţ— Încerca i…ţ

~ 117 ~

Paul Féval-fiul

— Ia s vedem, v reaminti i, printre acele imagini şterse, pe cea a unei gr dini, oă ă ţ ă gr din cu mul i arbori, cu numeroase alei, cu ronduri de flori…ă ă ţ

— O gr din … cu mul i arbori… repet Philippe, scotocindu-şi memoria. ă ă ţ ă— O gr din în care alerga i, v juca i mereu…ă ă ţ ă ţ— Sta i o clip … este ciudat… îmi amintesc ceva asem n tor… Şi de asemenea… înţ ă ă ă

fa … o siluet întunecat , o siluet imens … mi se pare… ţă ă ă ă ă— O cas , probabil… o cas mare?ă ă— Da… trebuie s fi fost o cas … dar de mari dimensiuni. ă ă— Şi în acea cas , s li… s li mari şi frumoase.ă ă ă— Foarte înalte!… Foarte înalte! Acum îmi aduc aminte… peste tot erau aşternute

covoare… pe care m rostogoleam deseori.ă— Întocmai… Vede i c , ajutânduţ ă -v , amintirile vi se redeşteapt încetul cu încetul.ă ă

Acea cas era locuin a dumneavoastr , domnule Philippe. Acolo locuia i împreun cuă ţ ă ţ ă p rin ii dumneavoastr . Acum, de la obiecte, s trecem la fiin e. În minteaă ţ ă ă ţ dumneavoastr n-a r mas nici o urm a unui chip care se afla adesea lâng ală ă ă ă dumneavoastr ? Gândi i-v bine.ă ţ ă

Tân rul îşi sili din nou memoria s lucreze intens. Dup câteva clipe, rosti:ă ă ă— V d, ca prin cea , mai multe fe e cu tr s turi neclare, f r form …ă ţă ţ ă ă ă ă ă— Nu desluşi i nici una, mai limpede decât celelalte?ţ— Nu, toate sunt nişte vedenii uşoare, imposibil de fixat.Apoi, deodat , închizând ochii pentru a vedea mai bine în trecut:ă— Ah! Ba da… ba da… v d una care se desprinde mai clar… este un chip de femeie,ă

cu tr s turi fine şi palide… care-mi zâmbeşte… se apleac spre mine… este blând,ă ă ă frumos şi bun ca cel al unei mame…

— Dar un alt chip… înc unul, se gr bi s spun domnişoara de Wendel, care seă ă ă ă înfiora, în elegând c Philippe vorbea despre contes şi nevoind ca el s întârzie preaţ ă ă ă mult asupra acelei amintiri. Un altul, mai tân r şi mai pu in palid, care v surâdea şi el…ă ţ ă şi se apleca asupra dumneavoastr deseori…ă

— Aştepta i… aştepta i… cred c -l v d… obraji trandafirii… ochi albaştri, de unţ ţ ă ă albastru închis… o gur cu buze pline şi foarte roşii… o frunte mare, neted , pe care seă ă deseneaz cu putere sprâncenele… apoi, un p r negru, bogat, care-l înconjoar . Da, peă ă ă m sur ce gândul meu îl realc tuieşte, îmi apare tot mai limpede…ă ă ă

Philippe vorbea ca prin vis, cu ochii înc închişi.ă— Dar cui apar ine acel chip?… continu . N-aş putea spune… îmi apare desprins deţ ă

corp… degeaba caut… nu-l z resc decât pe el.ăTân ra femeie îşi scoase masca şi, cu vârful evantaiului, desprinse voalul de m taseă ă

ce acoperea unul din globurile de alabastru.

~ 118 ~


Lumina c dea în plin pe fa a ei, nel sând s scape nici un detaliu.ă ţ ă ăBathilde atinse bra ul locotenentului, care deschise imediat ochii.ţV zând tr s turile domnişoarei de Wendel, avu un şoc puternic, care se v di printr-ă ă ă ă

o mişcare brusc de uimire.ăÎn ciuda anilor, chipul pupilei lui Peyrolles nu se schimbase decât foarte pu in şiţ

Philippe recunoscu pe loc în ea pe cea care-i ap ruse în minte.ă— S fie o iluzie? exclam . Imaginea pe care am evocat-o adineauri… iat-o… aici, înă ă

fa a mea… este a dumneavoastr , doamn …ţ ă ăÎntre timp scrut chipul Bathildei cu o aten ie meticuloas . Nu se putea înşela,ă ţ ă

asem narea era total …ă ăDac obrajii îi erau mai pu in trandafirii, buzele ei erau tot roşii, fruntea la fel deă ţ

neted şi p rul la fel de negru şi de bogat.ă ă— Nu, nu este o iluzie, îi r spunse, dup ce-l l sase s-o cerceteze cu privirea peă ă ă -

ndelete. Chipul meu este cel de care v-a i amintit, c ci pe vremea aceea lu m parte laţ ă ă jocurile şi bucuriile dumneavoastr şi v st team mereu al turi.ă ă ă ă

— Dumneavoastr !… Tovar şa mea de joac !ă ă ă— Da, de vreme ce, deşi nu eram mai în vârst decât cu câ iva ani, îndeplineam peă ţ

lâng dumneavoastr func ia de… guvernant .ă ă ţ ă— Ah! Acum în eleg cum se face c şti i atâtea lucruri în leg tur cu mine.ţ ă ţ ă ă— Asta poate s vi se par simplu, nu-i aşa? Dar nu eram numai guvernantaă ă

dumneavoastr . V eram şi prieten … ca o sor mai mare… c ci v iubeam mult.ă ă ă ă ă ă— V sunt foarte recunosc tor, doamn , şopti Philippeă ă ă , emo ionat.ţ— Şi cred c merit acest lucru. V ve i convinge, când ve i afla ce am f cut pentruă ă ţ ţ ă

dumneavoastr .ă— Dar ce anume?— V-am salvat via a…ţ— Salvat via a!… Mie?ţ— Da, şi pot s spun c pe riscul meu.ă ă— Explica iţ -mi, doamn . Trec dintr-o uimire într-alta.ă— V voi l muri totul, continu Bathilde, dar, mai întâi, trebuie s v istorisesc oă ă ă ă ă

poveste îngrozitoare.Aici, domnişoara de Wendel în elese c trebuia s fie extrem de prudent , pentru a-lţ ă ă ă

împiedica pe Philippe s aib fie şi cea mai mic b nuial cu privire la realitate.ă ă ă ă ă— V ascult, doamn , r spunse acesta din urm . Presimt c , într-adev r, am fostă ă ă ă ă ă

victima vreunei maşina ii diabolice.ţ— O, da! Ve i judeca singur. Nişte persoane de neam mare, care, nu ştiu din ceţ

cauz , nutreau o ur aprins împotriva familiei dumneavoastr şi juraser s se r zbuneă ă ă ă ă ă ă

~ 119 ~

Paul Féval-fiul

cumplit, socotiser c cel mai bine şi-ar satisface dorin a de a-i face r u omorându-v şiă ă ţ ă ă aruncându-v astfel p rin ii prad disper rii şi durerii. Acele persoane erau foarteă ă ţ ă ă puternice şi puteau lesne comite crim f r a se teme de justi ie. Era i, aşadar, pierdută ă ă ţ ţ f r n dejde, când, datorit întâmpl rii, le-am descoperit inten iile. Mi-am întocmită ă ă ă ă ţ atunci planul de a v sc pa de moartea ce v aştepta şi, în acest scop, am reuşit s vă ă ă ă ă fac s p re i mort, cu ajutorul unei b uturi speciale pe care v-am dat-o şi care avea darulă ă ţ ă de a simula o total încetare a vie ii. Apoi, într-o noapte, în timp ce v vegheam, amă ţ ă înlocuit trupul dumneavoastr , care avea înf işarea unui cadavru, cu o efigie ce a fostă ăţ înmormântat în locul dumneavoastr , pe care v-am încredin at unor persoane cinstite,ă ă ţ de al c ror sprijin m asigurasem de mai înainte. Erau o familie s rac de muncitoriă ă ă ă englezi, afla i pentru moment la Paris, şi c rora le-am dat bani suficien i spre a v puteaţ ă ţ ă îngriji în tot timpul pe care urma s -l petrece i la ei. În elegerea fusese ca ei s pleceă ţ ţ ă imediat spre patria lor şi şi-au respectat promisiunea, indicându-mi unde aveau s― ă locuiasc .ă

— A i f cut dumneavoastr asta?… O! Doamn , cât v sunt de îndatorat pentru oţ ă ă ă ă asemenea fapt !ă

— Nu v-am spus c v iubeam foarte mult? Nu s vârşeam, aşadar, nimic mai multă ă ă decât ceea ce-mi poruncea inima.

— Totuşi, nu este mai pu in adev rat c mul umit dumneavoastr m aflu înc înţ ă ă ţ ă ă ă ă via . Dar p rin ii mei erau implica i în secret?ţă ă ţ ţ

— Nu, am ac ionat f r ştirea lor. C ci ei nu b nuiau nimic despre complotul peţ ă ă ă ă care-l descoperisem şi nu îndr zneam s li-l dezv lui imediat, promi ându-mi s fac astaă ă ă ţ ă mai târziu, dup ce voi fi ab tut orice primejdie care v amenin a.ă ă ă ţ

— Ce mare trebuie s le fi fost durerea!ă— O durere de neînchipuit, care-mi producea mult suferin . M mângâiam totuşiă ţă ă

la gândul de a şti c , probabil în curând, avea s -mi fie posibil s v redau lor şi c ,ă ă ă ă ă atunci, o bucurie imens va lua locul durerii. Din nefericire, când, peste câteva luni, m-ăam dus în Anglia spre a v c p ta înapoi de la cei c rora v încredin asem, nu i-am maiă ă ă ă ă ţ g sit şi nimeni nu mi-a putut da nici cea mai mic informa ie în leg tur cu ei.ă ă ţ ă ă Dezn d jduit , la rândul meu, c fapta mea bun avusese un rezultat atât de funest, amă ă ă ă ă p strat t cerea, iar dumneavoastr a i continuat s fi i socotit mort. Eu îns mi am sfârşită ă ă ţ ă ţ ă prin a crede aşa.

— Ce poveste stranie îmi spune i! exclam Philippe, uluit de cele ce auzea. Şi cineţ ă erau, sau cine sunt acele persoane sus-puse, care uneltiser asasinarea mea?ă

Bathilde se aştepta la aceast întrebare.ă

~ 120 ~


— Şi care, f r îndoial , o pl nuiesc înc , r spunse. Nu vreau s vi le numesc… celă ă ă ă ă ă ă pu in, nu deocamdat . Am motive speciale s p strez t cerea. Dar le ve i cunoaşte, cuţ ă ă ă ă ţ siguran , nu peste mult timp.ţă

— Şi totuşi…, încerc s obiecteze tân rul, mirat de acest refuz.ă ă ă— V rog s nu insista i… ar fi inutil.ă ă ţBathilde rostise ultimele cuvinte pe un ton atât de hot rât, încât Philippe în elese că ţ ă

nu va ob ine de la ca nici o dest inuire în leg tur cu acest subiect.ţ ă ă ă— Da i-mi voie… doar înc un cu vânt… A i spus: "care, f r îndoial , o pl nuiescţ ă ţ ă ă ă ă

înc "… Aşadar, mai tr iesc?ă ă— Eu… nu ştiam nimic pân adineauri. Dar capcanele despre care mi-a i vorbit mă ţ ă

fac s am aproape o certitudine. Probabil c , într-un fel sau altul, au aflat c n-a i murită ă ă ţ şi l-au asmu it pe urmele dumneavoastr pe acel Mathias Knauss care, de doi aniţ ă încoace, tot încearc s v omoare. În mod evident, se tem c într-o zi s nu v reg si iă ă ă ă ă ă ă ţ familia şi vor s -şi des vârşeasc r zbunarea.ă ă ă ă

În aceast poveste pe care o inventase şi pe care avea înc s-o amplifice, elevaă ă domnului de Peyrolles amestecase adev rul cu minciuna cu o perfidie atât de abil , încâtă ă nutrea îndr znea speran de a putea, dac ar fi necesar, s se reabiliteze în ochiiă ţă ţă ă ă contesei, avându-l ca avocat pe fiul reg sit.ă

La auzul ultimelor cuvinte rostite de Bathilde, tân rului îi reveni imediat în minteă întâlnirea sa cu b trânul cel înalt, în ajunul plec rii sale c tre Boemia.ă ă ă

"Pe cinstea mea!" gândi. "Acela trebuie s fi fost una din persoanele despre care eă vorba. Ei, bine! m car pe unul îl cunosc deja… şi, prin el, voi ajunge s -i cunosc şi peă ă ceilal i…" ţ

Cu glas tare continu :ă— Dar, doamn , nu mi-a i spus înc numele familiei mele… şi, totuşi, cu scopulă ţ ă

acesta m-a i invitat s vin aici.ţ ă

Capitolul XIV - S vorbim despre dragosteă

u un gest plin de gra ie, Bathilde îi ceru s p streze t cerea şi, ducându-şi mâna laţ ă ă ă frunte, ca pentru a face apel la memoria sa, replic :ăC

~ 121 ~

Paul Féval-fiul

— Ave i r bdare o clip . Înainte de asta, mai am s v aduc la cunoştin multeţ ă ă ă ă ţă lucruri. V-am spus c sfârşisem, cu îns mi, prin a crede c Dumnezeu v-a chemat laă ă ă Dânsul. Or, de curând, am aflat, dintr-o surs indirect dar sigur , c era i cum nu seă ă ă ă ţ poate mai viu. Am aflat şi ce vi se întâmplase odinioar : şi anume c a i ajuns peă ă ţ coastele Normandiei într-o noapte, pe vreme de furtun ; c tovar şul dumneavoastr deă ă ă ă naufragiu nu era altul decât capul acelei familii de englezi care v luase din Fran a; şi c ,ă ţ ă în sfârşit, dup ce a i fost ad postit şi crescut de nişte pescari la care a i r mas pân laă ţ ă ţ ă ă vârsta de cincisprezece ani, a i p r sit inutul, atunci când au murit, spre a veni la Paris,ţ ă ă ţ unde v-a i înrolat într-un regiment al g rzilor franceze. Este corect?ţ ă

— Întru totul.Dup cum vedem, domnişoara de Wendel continua s profite cu dib cie de cele ce-iă ă ă

spusese Peyrolles cu privire la Philippe.— Aşadar, vru s se conving tân rul, nefericitul acela care se afla împreun cuă ă ă ă

mine în barc , atunci când s-a sf râmat de pietrele rmului, la Saintă ă ţă -Valéry-en-Caux, era omul în mâinile c ruia m încredin ase i?ă ă ţ ţ

— Chiar el.— În cazul acesta, este un adev rat p cat c a murit înainte de a mai putea vorbi,ă ă ă

c ci altminteri s-ar fi aflat imediat cine eram. Cu atât mai mult cu cât a fost imposibil să ă se g seasc hârtiile pe care spunea c le posed şi care con ineau, se pare, dovezi ce ară ă ă ă ţ fi f cut posibil identificarea mea.ă ă

— Desigur, a fost o mare nenorocire pentru dumneavoastr , replic domnişoara deă ă Wendel, cu efort.

Dar, în sinea ei, îşi spuse: "Un noroc, dimpotriv … c ci altfel, totul ar fi fost pierdut."ă ăÎn leg tur cu hârtiile, fie pentru c uitase, fie dinadins, Philippe nu f cu nici de astă ă ă ă ă

dat nici o aluzie la cea pe care o descoperise între scândurile vechii ambarca iuni, într-oă ţ diminea , pe când îşi cârpea n voadele.ţă ă

— Dar de ce m aducea omul acela, de bun voie, în Fran a?ă ă ţ— Nu s-a putut afla niciodat . El singur ar fi fost în m sur s spun , dar, deoareceă ă ă ă ă

este mort, e de presupus c nu vom şti niciodat . Îns , pentru mine, asta nu era preaă ă ă important. Lucrul capital era faptul c tr ia i. De îndat ce m-am convins c s-ar puteaă ă ţ ă ă ca într-o zi s v rev d pe dumneavoastr , copilul pe care-l salvasem m-am hot râtă ă ă ― ă ― ă s fac totul pe lume pentru a avea aceast bucurie. C ci ar fi fost o bucurie… şi înc unaă ă ă ă imens , v asigur. Cel pu in îmi spuneam dac pentru mine, o biat orfană ă ţ ― ― ă ă ă p r sit , aşa cum sunt, nimeni n-a avut vreodat o adev rat afec iune, el nu va puteaă ă ă ă ă ă ţ refuza s m iubeasc pu in… nu ar putea fi atât de nerecunosc tor.ă ă ă ţ ă

~ 122 ~


— Şi avea i dreptate s gândi i astfel, interveni tân rul, cu elan. V repet, am faţ ă ţ ă ă ţă de dumneavoastr cea mai vie recunoştin şi nu va fi zi de la Dumnezeu în care s nu-ă ţă ămi amintesc de devotamentul pe care mi l-a i dovedit.ţ

Bathilde suspin :ă— V mul umesc pentru aceste cuvinte… dac-a i şti cât de bine îmi fac!… I-am dat,ă ţ ţ

aşadar, cuiva sarcina de a întreprinde cercet ri cu privire la dumneavoastr şi am avută ă norocul s aflu c era i sergent într-o companie a g rzilor franceze ce f ceau parte dină ă ţ ă ă trupele instalate în tab ra din Ostende. În ner bdarea mea de a m afla al turi deă ă ă ă dumneavoastr , eram gata s m decid s pornesc într-acolo, când a ajuns la Parisă ă ă ă vestea c armata din Flandra revenea în Fran a. Atunci, am crezut c este preferabil să ţ ă ă v aştept înapoierea, spre a lua mai lesne leg tura cu dumneavoastr . Am fost bineă ă ă inspirat , c ci, foarte curând, am fost informat , aproape în acelaşi timp, atât despreă ă ă serata de gal pe care gentilomii de la Curte inten ionau s-o organizeze în cinsteaă ţ tuturor ofi erilor care participaser la campanie, cât şi despre numirea dumneavoastr înţ ă ă gradul de locotenent, grad ce v autoriza s lua i parte la acea serat . Prilejul de a mă ă ţ ă ă apropia de dumneavoastr îmi era, deci, oferit în mod firesc… şi a i v zut cum m-amă ţ ă slujit de el, reuşind s -mi procur o invita ie la balul care trebuia s urmeze recep iei. Cuă ţ ă ţ toate acestea, dup cum v-am mai spus, nu m gândisem c s-ar putea s fim deranja i,ă ă ă ă ţ aşa cum am şi fost, şi astfel se face c m-am hot rât s v propun s veni i la mine.ă ă ă ă ă ţ

Acest amestec de adev r şi minciun fusese debitat de Bathilde cu o asemeneaă ă iscusin , încât tân rul n-avea nici un motiv s nu-i dea deplin crezare.ţă ă ă ă

Povestea cuprindea totuşi destule lucruri de necrezut, dar, pentru a-şi da seama de ele, Philippe ar fi trebuit s aib o stare de spirit mai lucid decât cea în care se afla.ă ă ă

— Trebuie oare s v mai spun, continu tân ra femeie, cât de bucuroas am fostă ă ă ă ă când v-am rev zut dup atâ ia ani? Cât de fericit am fost auzindu-i pe to i l udândă ă ţ ă ţ ă reputa ia de vitejie şi de loialitate pe care v-a i cucerit-o atât de pe drept?ţ ţ

— V în eleg, replic Philippe zâmbind. A i fi putut, într-adev r, s revendica i oă ţ ă ţ ă ă ţ bun parte din acele laude, de vreme ce f r dumneavoastr …ă ă ă ă

— Nu-i aşa c aveam şi eu un oarecare drept la ele?ă … O! Da, eram mândr deă opera mea… şi când în urechi îmi r sunau elogiile ce v erau destinate, îmi spuneam:ă ă "Când va afla ce am fost, ce am f cut pentru el, va trebui, într-adev r, s -mi dea pu ină ă ă ţ din prietenia lui… poate chiar din iubirea lui…"

Bathilde rosti aceste ultime cuvinte cu un glas uşor schimbat şi privindu-l pe tân ră cu nişte ochi ce implorau.

Dar acesta nu p ru s observe nici acea emo ie, nici ruga cea mut .ă ă ţ ăLucru ciudat, p rea chiar s fie uşor neatent, c ci, venind la vreme de noapte înă ă ă

aceast locuin , nu avea de gând s discute despre tandre e, şi conversa ia lua oă ţă ă ţ ţ

~ 123 ~

Paul Féval-fiul

întors tur tot aşa de ciudat ca şi expresia doamnei, a c rei privire str lucitoareă ă ă ă ă începea s -l stânjeneasc .ă ă

— Înc o dat , doamn , gr i din nou, v repet c nu voi putea avea niciodată ă ă ă ă ă ă destul recunoştin fa de dumneavoastr , şi cea mai fierbinte dorin a mea este s -ă ţă ţă ă ţă ămi fie îng duit ca, într-o zi, s -mi pl tesc, aceast imens datorie. Din nefericire, m temă ă ă ă ă ă foarte tare c aşa ceva nu-mi va sta niciodat în puteri.ă ă

— Poate c da, spuse Bathilde, ai c rei obraji se îmbujorar şi care, acum, peă ă ă punctul de a-şi m rturisi pasiunea, îşi rec p ta timiditatea de fat .ă ă ă ă

— Poate c da? repet el, cu nevinov ie.ă ă ăţ— Da… şi atunci eu voi fi cea care voi considera c v datorez mult mai mult decâtă ă

îmi datora i.ţ— Ah! Doamn ! Binevoi i s -mi spune i cât mai repede ce trebuie s fac pentru aă ţ ă ţ ă

ajunge la asta… şi v jur c sunt gata s …ă ă ă— Jura i?… îl întrerupse Bathilde, privindu-l într-un mod straniu. ţ— Jur! repet Philippe. Doar dac , bineîn eles, nu este ceva mai presus de puterileă ă ţ

omeneşti. — O! Nu… departe de aşa ceva!…— Atunci vorbi i, doamn . De-abia aştept s v ar t graba cu care doresc s -miţ ă ă ă ă ă

respect jur mântul. ă— Ei, bine! singurul mod în care m-a i putea r spl ti însutit, ar fi de… de a aveaţ ă ă

pentru mine… O! Ştiu bine c nu s-ar putea aşa, imediat… nu… ar însemna s pretindă ă prea mult dintr-o dat … dar, încetul cu încetul… cu timpul… pe m sur ce m ve iă ă ă ă ţ cunoaşte mai bine…

Locotenentul se uita la Bathilde cu o privire în care se citea uimirea adânc pe careă o sim ea ascultând acea divaga ie. Nu în elegea nimic din reticen ele ei şi încerca sţ ţ ţ ţ ă ghiceasc unde dorea s ajung . Ce voia oare s -i cear , de-i era atât de greu s spun ?ă ă ă ă ă ă ă

— Doamn , insist , v rog s ave i bun tatea de a-mi m rturisi simplu şi f ră ă ă ă ţ ă ă ă ă ocolişuri ce aştepta i de la mine. V asigur, din nou, c dac st în puterile mele s vţ ă ă ă ă ă ă îndeplinesc dorin a, v sunt de pe acum cu totul la dispozi ie.ţ ă ţ

— Vede i continu femeia dând glasului ei o inflexiune dintre cele mai tandre ţ ― ă ― vede i c nu-mi este foarte uşor s v explic… ce anume aş dori… Exist unele lucruri peţ ă ă ă ă care o femeie nu le-ar putea m rturisi decât pe jum tate… şi cel despre care e vorbaă ă este… de felul acesta…

Uimirea lui Philippe sporea. Ce dracu' însemnau cuvintele astea enigmatice?— Pe cinstea mea, doamn , replic , probabil c nu sunt în stare s în eleg, c ci mă ă ă ă ţ ă ă

v d obligat s recunosc c nu pricep câtuşi de pu in despre ce poate fi vorba.ă ă ă ţ

~ 124 ~


Şi, într-adev r, nu-i trecea prin cap nici cea mai mic b nuial , deci nu era un prostă ă ă ă în aceast problem . Tot ce reuşea s presupun era c Bathilde îi va încredin a oă ă ă ă ă ţ sarcin delicat , probabil foarte delicat , dar despre care nu se gândea deloc c l-ară ă ă ă putea interesa personal.

Tân ra femeie f cu un gest de dezam gire.ă ă ăCredea totuşi c fusese îndeajuns de clar şi nu se aştepta la atâta ingenuitate, ceă ă

avea s-o sileasc s dea explica ii stânjenitoare.ă ă ţ— Haide i, continu , voi încerca s fiu mai explicit … dac pot.ţ ă ă ă ă— Aş fi cu adev rat încântat.ă— V-am spus c , pân în ziua de ast zi, am fost întotdeauna lipsit de o afec iuneă ă ă ă ţ

cu adev rat sincer , deşi am o inim bun şi iubitoare. Dar, ca urmare a împrejur riloră ă ă ă ă vie ii, n-am întâlnit niciodat un b rbat fa de care s simt acele elanuri ale inimii careţ ă ă ţă ă constituie una dintre cele mai intime satisfac ii. Nu, niciodat … pot s-o afirm, ad ug cuţ ă ă ă energie, gândindu-se la pasiunea nutrit nu de mult pentru cavalerul Zeno şi care, acum,ă i se p rea josnic în compara ie cu cea pe care i-o inspira Philippe. Continu : Şi,ă ă ţ ă ― deoarece am dep şit deja vârsta primei tinere i, îmi închipuiam c mi se va interziceă ţ ă pentru toat via a aceast fericire, când… v zându-v adineauri… la balul de la Luvru…ă ţ ă ă ă m-am sim it deodat … cuprins de un sentiment pe care nu-l mai cunoscusem… şi care,ţ ă ă într-o clip , apus st pânire pe mine atât de deplin… încât am fost ca ame it … într-ună ă ţ ă cuvânt…

— Este de prisos s încheia i vorba, doamn , acum în eleg, o întrerupse tân rul,ă ţ ă ţ ă care ar fi trebuit s fie surd şi orb ca s nu priceap .ă ă ă

— Ah! În sfârşit!… strig Bathilde cu patim . Ei, bine! Da, te iubesc, Philippe… Teă ă iubesc cu o dragoste profund , nem rginit … cu o dragoste care m leag de tineă ă ă ă ă pentru toat via a şi care nu se va stinge decât odat cu ultima mea suflare.ă ţ ă

Pasiunea, re inut pân atunci, izbucni brusc, şi ea lu mâinile locotenentului,ţ ă ă ă strângându-le cu putere într-ale sale.

Auzind aceast declara ie uluitoare, tân rul fu oarecum descump nit.ă ţ ă ăUnui b rbat îi place întotdeauna s aud spunânduă ă ă -i-se c este iubit, mai ales atunciă

când m rturisirea vine de pe buzele unei femei dr gu e. C ci domnişoara de Wendel era,ă ă ţ ă cu adev rat, foarte frumoas , iar dragostea care-i ilumina chipul ad uga frumuse ii saleă ă ă ţ un farmec nou.

Cu toate acestea, îi era imposibil s r spund sentimentului ei. La rândul s u, purtaă ă ă ă în inim o iubire. O iubire nu mai pu in puternic decât a tinerei femei şi care eraă ţ ă închinat Olympei. Or, în ochii lui, o cât de mic murd rire a acestei dragoste ar fiă ă ă constituit o crim .ă

~ 125 ~

Paul Féval-fiul

Sim indu-se foarte stânjenit, îşi amintea vag c citise, în c r ile de şcoal aleţ ă ă ţ ă bunului preot din Saint-Valéry-en-Caux, povestea unei doamne pe nume Putifar42. Cu excep ia vârstei tinerei femei, situa ia actual i se p rea la fel de nepl cut ca cea a luiţ ţ ă ă ă ă Iosif. Cu toate acestea, nu credea c trebuie s -şi imite predecesorul, a c rui fug era,ă ă ă ă dup p rerea lui, chiar mai ridicol decât o împotrivire.ă ă ă

R m sese, aşadar, pe loc, p strând t cerea şi neştiind cum s ias din acea situa ieă ă ă ă ă ă ţ dificil f r a o jigni pe Bathilde, care, neavând cunoştin despre dragostea lui pentruă ă ă ţă domnişoara de Chaverny, p rea s aştepte din partea sa un cu vânt, un semn deă ă încurajare.

Dar el nu rostea acel cuvânt şi nici nu f cea acel semn. Se gândea la situa ia critică ţ ă în care se afla. Cu atât mai critic , cu cât femeia nu-i spusese înc numele familiei sale;ă ă iar el se temea c , respingându-i prea brusc avansurile, ea ar refuza s i-l mai spun .ă ă ă

Se gândea chiar c întârzierea dest inuirii fusese inten ionat , pentru a-l face s-oă ă ţ ă cumpere prin împ rt şirea pasiunii.ă ă

V zând acea atitudine şov itoare, domnişoara de Wendel presupuse c tân rul seă ă ă ă îndoia înc de sinceritatea tandre ii sale, n scut atât de brusc, şi, spre a-l convinge peă ţ ă ă deplin, reîncepu s -i fac declara ii, cu un avânt sporit:ă ă ţ

— Da, Philippe, te iubesc aşa cum nici o femeie nu poate, nu va putea vreodat să ă te iubeasc . Şi ştii la ce m gândesc? C acolo, sus, era scris c aşa avea s fie. Această ă ă ă ă ă dragoste pe care i-o purtam pe când erai copil şi care m-a f cut s te salvez eraţ ă ă destinat s m preg teasc pentru cea pe care urma s-o simt fa de tine, atunci cândă ă ă ă ă ţă vei fi devenit b rbat… Ah! Nu m-am înşelat! De îndat ce mi-ai ap rut, la Luvru, inimaă ă ă mea s-a avântat spre tine… vechea tandre e mi-a revenit imediat, dar transformat într-ţ ăun sentiment mai puternic, mai profund, şi am sim it c eram deja sclava ta, mai înainteţ ă s -mi fi adresat o vorb … Da, sclava ta umil şi supus , care nu cere decât s teă ă ă ă ă slujeasc … s asculte orice vei avea pl cerea s -i porunceşti şi a c rei singur ambi ieă ă ă ă ă ă ţ este, de acum înainte, s ob in de la tine o privire, un cuvânt care s -i îng duie să ţ ă ă ă ă cread c nu eşti nesim itor la dragostea ei!ă ă ţ …

Vorbind astfel, îşi apropie fa a de cea a lui Philippe, arzându-i obrajii cu r suflarea eiţ ă înfierbântat şi cufundându-şi privirile în ochii lui, în care încerca s -şi citeasc sentin a.ă ă ă ţ

F r vrere şi deşi se ap ra pe cât putea, tân rul începea s sufere influen a acesteiă ă ă ă ă ţ rev rs ri de patim . Sub efluviile îmb t toare ce emanau din întreaga f ptur aă ă ă ă ă ă ă

42 Putifar: potrivit legendei, ofi er la Curtea egiptean şi st pân al lui Iosif. So ia lui a încercat s -l seducţ ă ă ţ ă ă pe acesta din urm , care a respins-o, fugind şi l sându-şi la ea haina. Pentru a se r zbuna, femeia l-aă ă ă acuzat pe Iosif c-a vrut s-o dezonoreze, ar tând drept dovad haina. Putifar, credul, l-a trimis pe Iosif înă ă temni . (n.t.)ţă

~ 126 ~


Bathildei şi care-l înv luiau ca un fluid, sim ea cum încetul cu încetul voin a i seă ţ ţ anihileaz , cum minte; i se înce oşeaz , f cându-l s piard no iunea precis a lucrurilor.ă ţ ă ă ă ă ţ ă

Trebuie s ne gândim c avea dou zeci şi doi de ani, c era, adic , în plin înflorireă ă ă ă ă ă a tinere iiţ , şi c la vârsta asta, doar clac nu eşti un sfânt şi chiar şi atunci inima areă ă ― avânturi c rora este imposibil s le rezişti, oricâte regrete ai avea mai târziu.ă ă

Deja imaginea Olympei nu-i mai ap rea decât tulbure şi în zadar încerca s-o evoce,ă pentru a g si în ea un scut: se ştergea pu in câte pu in, nel sând în mintea lui nici oă ţ ţ ă urm . ă

Lupta totuşi cu toat energia, sau m car cu cea care-i r m sese, împotriva be iei ceă ă ă ă ţ punea st pânire pe el, str duindu-se s -şi vin în fire, s redevin st pân pe propriile-iă ă ă ă ă ă ă gânduri.

Dar, din ce în ce, nu mai reuşea.Ner bd toare, Bathilde îl privea tot mai îngrijorat , şi din ochii ei mari, cu pupileă ă ă

dilatate, âşnea o flac r de o atrac ie irezistibil .ţ ă ă ţ ă— Un cuvânt… Philippe… repet . Doar unul, care s m fac s în eleg c nu-miă ă ă ă ă ţ ă

respingi iubirea… O! Nu- i cer, i-am spus deja, s -mi r spunzi imediat… nu… dar d -miţ ţ ă ă ă m car speran a c într-o zi… nuă ţ ă - i voi fi indiferent … De altminteri, n-ai jurat c te veiţ ă ă achita fa de mine pentru serviciul pe care i l-am f cut odinioar , salvânduţă ţ ă ă - i via a?…ţ ţ Ei, bine! ceea ce- i cer este respectarea acestui jur mânt… Fii generos, Philippe… f -miţ ă ă pomana unui cuvânt de speran … şi m vei face cea mai fericit dintre femei.ţă ă ă

Ar fi fost greu, în acea clip , s-o recunoşti pe imperioasa, mândra st pâna aă ă cavalerului Zeno, care, cu cravaşa în mân , îl înfrunta, ba chiar îl supunea pe acesta. Înă locul vorbirii trufaşe şi t ioase care poruncea şi care-l domina pe vene ian, vocea saă ţ c p tase acum o intona ie de rug umil .ă ă ţ ă ă

Şi acest lucru v dea net diferen a ce exist între pasiunea pe care o avusese pentruă ţ ă cavaler şi cea sim it acum pentru Philippe.ţ ă

Aşa cum am ar tat mai înainte, prima nu-i stârnise decât sim urile, pe când cea de-ă ţa doua îi afecta inima.

— Într-adev r, doamn , se hot rî s vorbeasc tân rul, f r a-şi da prea bine seamaă ă ă ă ă ă ă ă de ceea ce spunea, înnebunit fiind de suflarea arz toare a domnişoarei de Wendel, aleă c rei buze aproape c le atingeau pe ale sale. Ierta iă ă ţ -m dac nu r spund aşa precumă ă ă dori i… la m rturisirea ce binevoi i s mi-o face i… dar surpriza, emo ia pe care mi-aţ ă ţ ă ţ ţ produs-o mi-au tulburat mintea!… Şi totuşi, nu pot fi decât mândru c v-am inspirat ună astfel de sentiment… dumneavoastr , care fiind tân r , frumoas şi cu destul avere,ă ă ă ă ă dup câte-mi pot da seama… a i fi putut s v ar ta i preferin a pentru un b rbat deă ţ ă ă ă ţ ţ ă rang mai înalt decât al meu…

Uita c Bathilde îi afirmase c se tr gea dintr-o familie de neam mare.ă ă ă

~ 127 ~

Paul Féval-fiul

— Nu-i po i porunci iubirii, replic tân ra femeie cu vehemen . Chiar dac ai fiţ ă ă ţă ă f cut parte din cele mai de jos straturi ale societ ii, inima mea tot ie i s-ar fi d ruit…ă ăţ ţ ţ ă Te iubesc fiindc întreaga mea fiin este atras spre tine cu o foi de neînvins, pentruă ţă ă ţă c în mine nu exist nici o fibr care s nu tresar la vederea ta, la auzul glasului t u…ă ă ă ă ă ă Ce vrei s - i mai spun?… Te iubesc, pentru c este imposibil s fie altminteri…ă ţ ă ă

Vorbind astfel, domnişoara de Wendel era sincer . Îl iubea pe Philippe pentru el şiă nu pentru ceea ce ştia c este el.ă

În momentul acela, în pasiunea ciudatei fete nu exista nici un atom de interes.— Ah! exclam Philippe, subjugat în cele din urm de acest val de cuvinte p timaşeă ă ă

şi înl n uind, cu un gest brusc, talia supl a Bathildei, care fu str b tut de un fior deă ţ ă ă ă ă voluptate. Ah! Ar fi o nebunie din partea mea s r mân nesim itor la o atare dragoste…ă ă ţ Nu, nu vreau s m mai ap r… şi l sa iă ă ă ă ţ -m s v spun, la rândul meu…ă ă ă

— C m iubeşti!… strig domnişoara de Wendel, al c rei chip se ilumin deodată ă ă ă ă ă de o expresie de intens bucurie. Oh!… Î i mul umesc… Philippe… nu îndr zneam să ţ ţ ă ă sper chiar atâta dintr-o dat … Ce bucurie f r seam n îmi inund inima!… Ce str lucireă ă ă ă ă ă îmi cuprinde sufletul!… Dar, iat … dragostea ta m r scump r … da… m r scump r ,ă ă ă ă ă ă ă ă ă c ci tu nu ştii… nu po i şti… nu i-am spus totul… Acum trebuie s ştii tot… absolut tot…ă ţ ţ ă vreau s m purific prin m rturisirea pe care i-o voi face… Iar apoi… dac nu m maiă ă ă ţ ă ă crezi demn de tine… ei, bine! M vei respinge… m vei alunga departe de tine… ca peă ă ă o f ptur pe care o dispre uieşti… şi eu m voi îndep rta… voi disp rea pentruă ă ţ ă ă ă totdeauna… dar fericit , totuşi foarte fericit de a fi avut dragostea ta… fie m car şiă ă ă pentru o clip .ă

Vorbea sacadat, gâfâind, ca r t cit .ă ă ă— Ascultă-m , aşadar, continu , f când din bra ele ei goale un colier viu în jurulă ă ă ţ

gâtului tân rului. M numesc Bathilde… Bathilde de Wendel… un nume pe care l-aiă ă pronun at foarte adesea pe când erai mic, dar de care nuţ - i mai aminteşti, ca despreţ atâtea alte lucruri. R mas orfan de timpuriu şi l sat de capul meu, am avută ă ă ă ă nefericirea s întâlnesc în drumul meu pe unul din acei monştri pe care-i vars Infernul…ă ă care fac r u de dragul r ului… şi-i silesc şi pe al ii s -l fac … Acel om, acel demon, a pusă ă ţ ă ă st pânire pe mintea mea şi a pervertit-o, sem nând în ea germenul instinctelor rele…ă ă Apoi, dup ce am devenit unealt … creatura lui… s-a slujit de mine pentru a-şi executaă ă mârşavele planuri… Şi adineauri te-am min it, vorbinduţ - i despre nişte persoane susţ -puse care- i urau familia… El era acela… el, care, pentru a… Dar aşteapt , vei afla totulţ ă imediat. M-a f cut s vin la p rin ii t i… Vreau s spun: la mama ta, c ci tat l î i muriseă ă ă ţ ă ă ă ă ţ cu pu in timp înaintea sosirii mele… Trebuia s joc, pe lâng contes , rolul…ţ ă ă ă

— Contesa!… o întrerupse Philippe… Aşadar, mama mea este…

~ 128 ~


— Ah! Este adev rat! exclam Bathilde… nu i-am spus înc cine eşti… care esteă ă ţ ă numele pe care ai dreptul s -l por i… Afl , deci, Philippe, c acest nume este ilustru…ă ţ ă ă Tat l t u se numea contele de…ă ă

Nu avu timp s încheie.ăTân rul îşi încorda auzul pentru a afla numele mamei sale, când o zarv mareă ă

izbucni în anticamer , t ind vorba domnişoarei de Wendel, care p liă ă ă .Era un zgomot ca de lupt . Clairette, camerista, p rea s apere uşa st pânei saleă ă ă ă

împotriva mai multor b rba i. Dar s rmana fat nu era îndeajuns de puternic , deoareceă ţ ă ă ă uşa se deschise brusc, l sându-i s apar pe Peyrolles şi Zeno, urma i de Mathias Knaussă ă ă ţ şi al i doi indivizi, doi ţ bravi racola i de cavaler.ţ

Unul dintre aceştia o inea pe Clairette, aproape r sturnat pe unul din bra ele sale,ţ ă ă ţ ap sându-i o mân pe gur spre a o împiedica s ipe.ă ă ă ă ţ

S rmana fat fusese atacat pe nepreg tite, mai înainte de a-şi fi putut preveniă ă ă ă st pâna.ă

To i cei nou sosi i, inclusiv Peyrolles, erau înarma i cu s bii şi pumnale.ţ ţ ţ ăVenirea lor fu ca o lovitur de tr snet.ă ă— Dumnezeule mare! bolborosi Bathilde, pierdut , şi eu care nici nu m maiă ă

gândeam…Într-adev r, atentatul pl nuit de b trânul tic los îi ieşise cu totul din minte.ă ă ă ăCât despre Philippe, fu atât de uluit de aceast n v lire aproape fantastic , încâtă ă ă ă

crezu, la început, c este victima unei n luciri şi nu se gândi imediat s ia o pozi ie deă ă ă ţ ap rare.ă

De altminteri, cum ar fi putut s-o fac , de vreme ce, atunci când se dusese s ia locă ă pe scaunul pe care i-l oferise Bathilde, îşi pusese spada într-un col , la intrarea înţ budoar?

Iar acum, între el şi arma s se aflau atacan ii!ă ţUimirea îi fu la fel de scurt ca şi dezam girea. Prezen a lui Knauss îi indica preaă ă ţ

limpede cu ce soi de vizitatori avea de-a face.Era o nou curs şi, deşi dezarmat, îşi p stra calmul. Un singur lucru îl neliniştea:ă ă ă

locul ales de duşmanii s i pentru a-l ataca prin surprindere.ăAşadar, femeia aceasta, sirena aceasta, care de o or încoace îi şoptea cuvinte deă

iubire, era o complice? Îi jucase oare o comedie infam ?ă"Pe to i sfin ii! Da, asta este explica ia", îşi spuse "Tot ceea ce mi-a înşirat pânţ ţ ţ ă

acum, toate strâmb turile şi maimu relile ei aveau scopul de a le da timp tic loşilor să ţă ă ă soseasc . Şi eu, care am fost atât de prost, atât de naiv, încât s m las p c lit!… Iat oă ă ă ă ă ă lec ie care-mi va fi înv tur de minte." ţ ăţă ă

Apoi, i se adres Bathildeiă , pe un ton în care r zb tea dispre ul:ă ă ţ

~ 129 ~

Paul Féval-fiul

— V felicit, doamn , ave i un talent de mare actri … şi m rturisesc c a i reuşită ă ţ ţă ă ă ţ s -mi da i iluzia c spune i adev rul. Am fost cât peă ţ ă ţ ă -aci s cred în dragosteaă dumneavoastr … ă

La auzul acestor cuvinte care o izbeau ca o lovitur de bici, domnişoara de Wendelă scoase un strig t de disperare şi murmur cu dezn dejde în glas:ă ă ă

— Ah! Philippe!… Cum po i s - i închipui?…ţ ă ţDar tân rul, convins c ea continu s se prefac , se mul umi s ridice din umeri şi,ă ă ă ă ă ţ ă

în lipsa unei alte arme, apuc un sfeşnic de bronz, în aşteptarea atacului pe care-lă prevedea.

Îl recunoscu pe Peyrolles ca fiind b trânul care-i vorbise, cu doi ani în urm , peă ă Pont-au-Change, şi dup a c rui întâlnire avuseser loc toate peripe iile sale.ă ă ă ţ

"Eram sigur", îşi spuse, "c el era cel pentru care ac iona Knauss. Dar cum dracu' seă ţ face c nemernicul sta de teuton mai este în via ? Credeam totuşi c-am încheiată ă ţă socotelile cu el definitiv, acolo, în hanul La cei Trei Vulturaşi. Pe cinstea mea, se pare că are sufletul bine înşurubat în trup."

Capitolul XV - Vân toare nocturnă ă

T cerea luase locul zarvei din prima clip .ă ăPeyrolles nu trebuise s fac un prea mare efort de gândire pentru a în elege ce seă ă ţ

întâmplase între domnişoara de Wendel şi locotenent. Atitudinea ei fa de acesta eraţă destul de gr itoare.ă

De altfel, ştim c el presim ise o tr dare din partea Bathildei şi c , spre a oă ţ ă ă preîntâmpina, se hot râse s devanseze ora la care urma s aib loc atacul împotriva luiă ă ă ă Philippe, convins fiind c tân rul se va afla în palatul Nevers înainte de miezul nop ii.ă ă ţ

Nu izbutise totuşi s vin atât de repede pe cât ar fi vrut era de-acum trecut deă ă ― unsprezece şi jum tate deoarece fusese nevoit s piard timp ducându-se s -l aducă ― ă ă ă ă pe Zeno care, nefiind avertizat de aceast schimbare de program, nu se preg tise decâtă ă pentru ora stabilit .ă

Se temuse chiar ca aceast întârziere s nu-i fac s -şi rateze lovitura.ă ă ă ă

~ 130 ~


Dar Bathilde, vorbind despre dragoste cu Philippe, uitase de toate, scutindu-l de aceast … nepl cere şi, dimpotriv , se poate spune c i-l d duse pe mân .ă ă ă ă ă ă

Aşa c totul era cum nu se poate mai bine.ăDintr-o ochire, tic losul cânt ri situa ia.ă ă ţCunoscând din experien vitejia lui Philippe şi ştiind cât de periculos era când aveaţă

spada în mân , se bucura deja v zându-l înarmat atât de jalnic şi calcul chiar pu ineleă ă ă ţ minute ce-i vor fi necesare pentru a-l învinge.

Încântat c -şi atingea, în fine, scopul vie ii, îşi întoarse o clip privirile de la tân r.ă ţ ă ă Doar o clip , dar când ochii i se îndreptar din nou c tre el, dup ce exploraseră ă ă ă ă înc perea ce avea s devin teren de lupt , un blestem mânios îi izbucni din gâtlej.ă ă ă ă

Ceea ce se întâmplase fusese ca o rapid schimbare de decor la teatru.ăProfitând de o clip de neaten ie a ă ţ bravo-ului care o inea prizonier , şi ascultând deţ ă

un ordin mut al st pânei sale, Clairette, alunecând ca o pisic printre degetele italianuluiă ă care-i lega mâinile, avusese timp, mai înainte de a fi prins din nou, s se aplece, să ă ă apuce sabia abandonat de locotenent şi s i-o azvârle peste capetele celor care-lă ă atacau.

V zând-o zburând, Philippe scosese un suspin, îşi întinsese mâna c tre ea, aşa cumă ă fierul se îndreapt spre magnet, şi acum, stând în picioare în cap tul din fund ală ă budoarului, cu mânerul spadei sale strâns zdrav n între degetele-i nervoase, aştepta.ă

Lâng el, Bathilde, cu tr s turile crispate de spaim , îi privea pe Peyrolles şi peă ă ă ă Zeno cu ochi plini de groaz .ă

Ceea ce-i spusese Philippe despre capcanele a c ror victim fusese, nu-i l sa nici oă ă ă îndoial asupra inten iilor fostului ă ţ factotum al lui Gonzague. Era clar c -i voia via a, nuă ţ numai libertatea, aşa cum o asigurase.

Dar era şi ea aici! Şi, pentru a-i ap ra zilele, care acum îi erau mai dragi decât oriceă pe lume, şi le-ar fi dat bucuroas pe ale sale.ă

"S îndr zneasc numai s se ating fie şi de un fir de p r de pe capul lui!" îşiă ă ă ă ă ă spunea în sinea ei.

Nu avea arm , dar cu trupul ei putea s -i fac un scut lui Philippe, şi pândea ceaă ă ă mai mic mişcare de ofensiv a agresorilor pentru a se arunca în fa a lor.ă ă ţ

— Pleac , Bathilde, îi porunci cu asprime Peyrolles. Nu-i locul t u aici.ă ă— Da, drag , îl sus inu cavalerul. Du-te. Nu se cade s r mâi într-un loc în careă ţ ă ă

urmeaz s "oper m"ă ă ă .Zeno era omul eufemismelor.Bathilde p ru c nu aude acest dublu îndemn.ă ă— Per Dio! Mia cara, oare ai surzit? continu vene ianul care, mai pu in perspicaceă ţ ţ

decât Peyrolles, o credea înc de partea lor. Î i spunem c de-acum nu po i decât s neă ţ ă ţ ă

~ 131 ~

Paul Féval-fiul

încurci. Ai preg tit foarte bine totul, dar rolul i s-a încheiat. Ce r mâne de f cut esteă ţ ă ă treaba noastr .ă

Auzind aceast acuza ie nedeghizat , Philippe îi arunc tinerei femei o privire ceă ţ ă ă p rea s -i spun : "Mai po i nega c eşti în eleas cu nemernicii ştia?"ă ă ă ţ ă ţ ă ă

Bathilde îi v zu privirea şi, ghicind gândul pe care-l con inea, deveni şi mai palid .ă ţ ăÎntr-adev r, toate aparen ele erau împotriva ei. De altminteri, nu complotase eaă ţ

oare împreun cu Peyrolles şi cu cavalerul, urm rind moartea locotenentului, şi nu doară ă dup aceea, când iubirea îi p trunsese brusc în inim , se produsese în ea aceaă ă ă schimbare care-o f cuse s conceap planul de a-l sc pa de soarta pe care i-o rezervauă ă ă ă bandi ii?ţ

Dar cum s -i explice aşa ceva în situa ia creat ? Cu atât mai mult, cu cât, ca oă ţ ă culme a ghinionului, se întâmplase s nu-şi dea seama de or , permi ând astfelă ă ţ complicilor s i s -l atace pe neaşteptate.ă ă

— Ei, bine! o întreb Zeno, v zând-o c r mâne nemişcat ca o statuie ce te faceă ă ă ă ă ― s nu pleci? Ai oare inten ia s asişti la ceea ce va avea loc, ă ţ ă bel demonio43? La urma urmei, n-ai decât. Ştiu c eşti lacom de emo ii puternice şi s-ar putea s - i placă ă ţ ă ţ ă distrac ia. Aşadar, r mâi aici, dac aşa vrei.ţ ă ă

— Ba deloc, interveni Peyrolles. Este absolut necesar ca ea s plece.ă— Crede i?ţ— Absolut. Nişte ra iuni de ordin superior se opun ca noi s … ac ion m de fa cuţ ă ţ ă ţă

ea.— A! Atunci este altceva. În cazul acesta, mult-iubit mea continu cavalerul,ă ― ă

f cându-i Bathildei un gest semnificativ cu mâna binevoieşte s nu ne mai întârzii înă ― ă treaba noastr şi lipseşteă -ne pe loc de prezen a ta.ţ

— Nu voi face nici un pas în afara acestei înc peri, înainte de a fi ieşit voi înşiv ,ă ă vorbi cu hot râre tân ra femeie.ă ă

— Ce tot spune? exclam cavalerul, foarte mirat. Oare aă -nnebunit?— La dracu'! Da, e nebun ! înjur Peyrolles, care spumega de furie. E nebun , dară ă ă

de dragoste… femeie afurisit !ă— Nebun de dragoste!… Şi pentru cine, ă sangue di Dio!44

— Nu pentru dumneata, în orice caz, replic b trânul, cu ironie.ă ă— Cum? S se fi îndr gostit de ă ă il giovine?45 Per Bacco! Nu mai în eleg. Aşadar, aţ

p r sit tab ra noastr pentru a trece în cea a locotenentului?ă ă ă ă— Evident, tic loasa. Ne-a tr dat şi vrea s pun piedici în planurile noastre.ă ă ă ă

43 Bel demonio (lb. italian ) = demon frumos. (n.t.)ă44 Sangue di Dio! (lb. italian ) = pe sângele lui Dumnezeu! (n.t.)ă45 Il giovine (lb. italian ) = tân r. (n.t.)ă ă

~ 132 ~


— Oho! Acum încep s pricep.ă— Tot e bine.— Dar exist un mijloc simplu s-o împiedic m: dac nu vrea s plece de bun voie, oă ă ă ă ă

vom sili. Nu este greu… ve i vedea. Pamphilio! chem cavalerul, întorcându-se c treţ ― ă ă unul din cei doi bravi care st teau în spatele lor ia-o pe ă ― signora46, f r a-i face vreună ă r u, şi du-o departe de camera aceasta. Cu blânde e, ai în eles, cu blânde e!ă ţ ţ ţ Întotdeauna trebuie s te por i atent cu doamnele.ă ţ

Pamphilio şi tovar şul s u Giacomo erau doi compatrio i ai lui Zeno. Apar ineauă ă ţ ţ acelei categorii de indivizi giocatori del coltello (cu itari) care odinioar , în Lombardia,ţ ă alc tuiau o corpora ie recunoscut , ce-şi avea statutul şi regulamentele sale şi de careă ţ ă marii seniori, chiar şi unii simpli burghezi, se slujeau pentru a rezolva anumite dificult iăţ familiale.

Nu pu ine erau procesele care, dup ce se lungiser ani de zile, se terminau în felulţ ă ă acesta, f r judec tori şi f r procurori. O lam ascu it , aruncat cu iscusin în coasteă ă ă ă ă ă ţ ă ă ţă sau în piept, seara, la col ul unei str zi, şi treaba era încheiat .ţ ă ă

Acea justi ie era, poate, cam expeditiv , dar avea avantajul de net g duit c eraţ ă ă ă ă mai rapid decât cealalt , cea şchioap şi care constituie cea mai frumoas podoab aă ă ă ă ă civiliza iilor.ţ

Zeno îi adusese pe cei doi b rba i din Italia, atunci când înfiin ase, sub acoperireă ţ ţ diplomatic , tripoul s u de pe strada Montmartre. Se gândise c s-ar putea ca, uneori,ă ă ă s -i fie folositori. Nu ştia prea bine cum, dar i se p rea c este de dorit s aib totuşi laă ă ă ă ă îndemâna doi indivizi de soiul acela.

Într-adev r, nimic din cele ce se întâmpl într-o cas de jocuri nu trebuie să ă ă ă transpire în afar . Şi cum, uneori, se putea întâmpla ca nişte juc tori s aib prostia de aă ă ă ă nu se l sa jupui i f r a striga, permi ându-şi s fac scandal, era necesar s fie înă ţ ă ă ţ ă ă ă m sur s -i sileasc s tac .ă ă ă ă ă ă

Nu ştim dac avusese deja nevoie de concursul celor doi ă bravi, dar putem afirma că p rea s le acorde o mare considera ie.ă ă ţ

Aşa încât, atunci când Peyrolles îi propusese s -l "suprime" pe Philippe cu dib cie,ă ă se gândise imediat la ei: erau abili, discre i şi "lucrau" foarte bine.ţ

În plus, deviza lor era agere, non loqui47 calitate foarte apreciat în meseria pe― ă care şi-o aleseser .ă

Pamphilio era cel liber pentru moment, Giacomo fiind ocupat s-o in zdrav n peţ ă ă Clairette care, furioas c fusese f cut din nou prizonier , dup ajutorul pe care i-lă ă ă ă ă ă d duse locotenentului, se zb tea ca o dr coaic , încercând s scape din strânsoarea lui.ă ă ă ă ă

46 Signora (lb. italian ) = doamna. (n.t.)ă47 Agere, non loqui: (lb. latin ) = ac ioneaz , nu vorbi. (n.t.)ă ţ ă

~ 133 ~

Paul Féval-fiul

Conformându-se ordinului dat de cavaler, Pamphilio îşi înfipse sabia la loc în teac şiă se îndrept c tre Bathilde.ă ă

V zându-l apropiindu-se de ea, Philippe, care asistase nep s tor la toat aceaă ă ă ă scen , ca şi cum ar fi fost vorb nu de el, ci de un altul, f cu un pas înainte.ă ă ă

Deşi nu avea o p rere bun despre tân ra femeie, instinctul de cavalerism, înn scută ă ă ă în orice francez, îl îndemna s-o apere.

Atunci, bravo-ul se opri la jum tatea drumului, p rând indecis. Dar, dup o clip deă ă ă ă gândire, îşi scoase din centur un stilet, şi-l potrivi în mân , apoi, zvârlind iute cotulă ă c tre spate, îl consult din priviri pe Zeno, ar tându-l pe locotenent.ă ă ă

Poate c Peyrolles şi cavalerul, gr bi i s termine mai repede, i-ar fi f cut un semnă ă ţ ă ă afirmativ, dar tocmai atunci Bathilde se arunc în fa a tân rului, f cându-i scut cuă ţ ă ă pieptul s u.ă

— Aceast arm îmi va str punge trupul înainte de a-l atinge!… strig , cu ună ă ă ă splendid eroism.

— Nu arunca, Pamphilio!… îi poruncir imediat şi simultan cei doi complici, care, deă team , p lir .ă ă ă

Drace! Iat ceva care, cu siguran , nu i-ar fi convenit, nici unuia, nici altuia. Via aă ţă ţ domnişoarei de Wendel le era mai pre ioas decât orice. Nu reprezenta ea oareţ ă milioanele contesei?

C ci fostul intendent al lui Gonzague nu considera c o pierduse pe Bathilde. Oă ă cunoştea prea bine sau credea c o cunoaşte prea bine pentru a nu fi sigur c-o va― ă ― putea st pâni din nou, odat ce va fi rec zut în puterea lui.ă ă ă

Avusese, pur şi simplu, un moment de cedare, aşa cum i se mai întâmplase de multe ori. Se l sase purtat de o sl biciune a inimii, mai înainte de a-i fi vorbit ra iunea.ă ă ă ţ Dar asta era ceva trec tor. De îndat ce Philippe va disp rea, va redeveni ea îns şi,ă ă ă ă adic f ptura lacom şi ambi ioas pe care o formase, o pl m dise dup propriu-i chip.ă ă ă ţ ă ă ă ă

Zeno gândea într-un fel oarecum asem n tor.ă ăDup toate câte le ştia despre ea, dup tot ce-i dest inuise despre planurile ei deă ă ă

viitor, era cu neputin ca în femeia aceasta s se fi petrecut o schimbare atât deţă ă radical . Era imposibil ca ea s prefere bucuriile efemere ale dragostei, fa de oă ă ţă întreag via de lux şi de pl ceri.ă ţă ă

Şi înc ce fel de dragoste! O dragoste ira ional , f r speran e, care nu putea fiă ţ ă ă ă ţ împ rt şit de cel care i-o inspira, deoarece, f r îndoial , de îndat ce ar afla cine esteă ă ă ă ă ă ă ea, Philippe nu ar putea face altceva decât s-o resping cu groaz şi scârba.ă ă

Nu-şi închipuia, bineîn eles, c tân ra femeie se resemnase s primeasc aceastţ ă ă ă ă ă pedeaps . Cum ar fi putut, diplomatul acela, s b nuiasc o asemenea schimbare?ă ă ă ă

~ 134 ~


Situa ia devenea încurcat pentru Peyrolles şi pentru cavaler. Oare cursa, preg titţ ă ă ă cu atâta iscusin , avea s dea greş din cauza unei atare prostii, şi oare vor fi nevoi i sţă ă ţ ă plece f r a fi reuşit s -şi execute planul, când s-ar putea ca acesta s fi fost ultimulă ă ă ă prilej ce li se oferea pentru a sc pa de moştenitorul lui Lagardère?ă

Pamphilio se retr sese şi venise s se posteze lâng Zeno, în aşteptarea unor noiă ă ă ordine.

— Asculta i, spuse în şoapt Knauss, care pân atunci nu rostise nici o silab . Vţ ă ă ă ă propun ceva: Pamphilio se va îndrepta c tre doamna, c adineauri, şi o va înh a, f r să ă ăţ ă ă ă se ocupe de locotenent. Dac acesta îl cadoriseşte cu o lovitur de spad , ei, bine! Cuă ă ă atât mai r u pentru el, o va primi. Dar, doar dac nu este atins mortal, asta nu-l vaă ă împiedica s-o aduc încoace pe domnişoara Bathilde, a şi atunci, imediat, noi ne vomă repezi asupra puştanului.

— Pe cinstea mea, ideea nu-i rea, aprob cavalerul. Ai auzit, Pamphilio?ăPamphilio auzise foarte bine. Cu toate acestea, propunerea nu p rea s -i surâdă ă ă

decât pe jum tate, şi-l privea pe Knauss ca pentru a-i spune: "De ce nu te duci tu?" ă— Hai, du-te, îi porunci Zeno. Te aşteapt o sut de echini dac eşti r nit.ă ă ţ ă ăAceast d rnicie îl decise pe bravo, care înainta din nou spre Bathilde, c ci, pentruă ă ă

o asemenea sum , la nevoie s-ar fi r nit el însuşi. ă ă— Pentru Dumnezeu, doamn … spuse Philippe, care, de când femeia trecuse în fa aă ţ

sa, încercase de mai multe ori s-o dea la o parte. Îndep rta i-v şi l sa iă ţ ă ă ţ -m s m ap ră ă ă ă împotriva acestor mizerabili. Steaua norocoas care m-a ocrotit şi pân acum nu m vaă ă ă p r si nici de ast dat , sunt sigur, şi m va ajuta s scap teaf r şi nev t mat dină ă ă ă ă ă ă ă ă ghearele lor.

Vorbind astfel, o împinse de o parte cu for a pe Bathilde, l sându-se astfelţ ă descoperit în fa a asasinilor.ţ

Femeia vru s -şi reia locul în fa a lui, dar nu avu timpul necesar. Pamphilio seă ţ n pustise asupra ei şi, înl n uind-o cu bra ele, o şi tr gea afar din budoar.ă ă ţ ţ ă ă

Ac iunea fusese atât de rapid , încât tân rul nu se putuse împotrivi.ţ ă ăDintr-un salt, Zeno, Peyrolles şi Knauss Knauss r mânând ultimul din pruden , şi― ă ţă

Dumnezeu ştie cât de îndrept it era s fie prudent se repezir spre Philippe care, deăţ ă ― ă altminteri, îi scuti de jum tate din drum.ă

Cei trei nemernici speraser s -l atace pe locotenent pe neaşteptate, mai înainte caă ă el s se poat ap ra, c ci, deşi erau mai numeroşi, nu voiau s rişte o lupt cinstit .ă ă ă ă ă ă ă Peyrolles şi mai ales Knauss ştiau bine cât de mult se puteau întoarce împotriva lor― ― sor ii izbânzii, cu un asemenea adversar.ţ

~ 135 ~

Paul Féval-fiul

Dar speran a le fu dezam git , deoarece Philippe nu se l sa niciodat luat prinţ ă ă ă ă surprindere şi s biile lor o izbir pe a lui, în spatele c reia era ap rat la fel de bine ca deă ă ă ă un scut.

Fur nevoi i s accepte lupta şi s ac ioneze cu ordine şi metod .ă ţ ă ă ţ ăÎn ciuda vârstei sale, Peyrolles mânuia înc foarte bine spad . Odinioar fuseleă ă ă

deosebit de îndemânatic la scrim şi se vedea lesne c nu-şi pierduse nimic din dib cie.ă ă ăCu toate acestea, deoarece avea "stilul francez", tân rul reuşea s -i in piept f ră ă ţ ă ă ă

prea mare greutate.Din nefericire, nu acelaşi era cazul lui Zeno, care se duela dup moda din ara sa.ă ţSe ştie, poate, c garda italian difer în esen de cea francez . Nu este decât oă ă ă ţă ă

serie de s rituri, salturi, feriri într-o parte, fand ri continue, care îi deruteaz complet peă ă ă cei care nu sunt obişnui i cu ea.ţ

Iar Philippe, necunoscând-o, se sim ea oarecum dezorientat.ţCu o suple e şi o agilitate de felin , vene ianul s rea când într-o parte, când înţ ă ţ ă

cealalt , aruncându-se spre spate, ghemuindu-se brusc pentru a se ridica imediat ca ună resort, sc pând astfel f r încetare de vârful spadei locotenentului, care, dup ceă ă ă ă ajungea la un deget de pieptul lui, nu mai întâlnea, dintr-o dat , decât vidul.ă

Cât despre Knauss, precedentele sale nereuşite îi f ceau s stea într-o rezervă ă ă prudent şi, f r nici cea mai mic ruşine, îşi l sa cei doi tovar şi s suporte cea maiă ă ă ă ă ă ă mare parte din izbiturile cumplite ale spadei fularului, aşteptând momentul în care ar putea, f r a se expune prea mult, s -i dea acestuia una dintre acele lovituri laşe cu careă ă ă era obişnuit.

Zeno se mir c întâmpin atâta rezisten din partea lui Philippe. Este drept c nu-iă ă ă ţă ă cunoştea decât reputa ia şi nu-l v zuse niciodat la treab .ţ ă ă ă

Şi, cu toate acestea, locotenentul nu se afla în adev rata lui form , fiind de-abiaă ă restabilit dup o boal îndelungat , care-l intuise la pat mai bine de trei s pt mâni.ă ă ă ţ ă ă

Dar furia pe care i-o stârnise acel atac laş îi înfierbânta într-atâta sângele, încât nu sim ea nici sl biciune, nici oboseal .ţ ă ă

— Per Dio! înjur italianul, oare nu-i putem veni de hac acestui ă giovine? Mi se pare c treaba se lungeşte prea mult. Pamphilio!… Giacomo! îi chem . Ce face i voi doi? Iaă ă ţ veni i s neţ ă -ajuta i…ţ

Dar bravii nu r spunser . Erau înc ocupa i s le in pe Clairette şi pe Bathilde,ă ă ă ţ ă ţ ă care continuau s se zbat cu disperare între bra ele lor puternice.ă ă ţ

Philippe, care, dup atitudinea lui Knauss, în elesese c acesta punea la cale oă ţ ă tic loşie, se retr sese pu in câte pu in, ajungând cu spinarea lâng peretele din fund ală ă ţ ţ ă budoarului, astfel încât teutonul s nu poat încerca s -i treac în spate.ă ă ă ă

~ 136 ~


— Pe cuvântul meu de Zeno! ad ug cavalerul, v zând c cei pe care-i chemase nuă ă ă ă vin. O s -i snopesc pe aceşti nemernici pl ti i pentru faptul c ne slujesc atât de prost.ă ă ţ ă Nu sunt în stare s domoleasc dou femei?ă ă ă

— Zeno!… Aşa a i spus? exclam Philippe… Sunte i oare cavalerul Zeno…ţ ă ţ ambasadorul Vene iei?ţ

Italianul îşi muşc buzele. Numele îi sc pase din neb gare de seam . Era de acordă ă ă ă s devin un asasin, dar nu voia ca asta s se ştie.ă ă ă

Se gândi totuşi c sc parea lui era lipsit de importan în situa ia actual ,ă ă ă ţă ţ ă deoarece cel care aflase nu mai avea de tr it dup cum presupunea decât câte vaă ― ă ― clipe. Aşa încât replic :ă

— Da, dac v intereseaz .ă ă ă— Ah! Tic losule, îi strig tân rul. Te întâlnesc, în sfârşit… Tu, josnic seduc tor ală ă ă ă

Marinei!… Dumnezeu mi te-a adus în fa … Vei muri!ţăŞi gândul de a o r zbuna pe Marine dominându-le pe toate celelalte, chiar şiă

instinctul de ap rare, se înverşuna împotriva cavalerului cu o furie sporit ,ă ă nemaigândindu-se la Peyrolles şi Knauss.

Profitând de aceast uitare de moment, care i-l punea în tem pe locotenent, lipsită ă de ap rare, Peyrolles fand adânc, cu gând s -l str pung dintr-o parte într-alta. Chipul îiă ă ă ă ă era deja iluminat de un zâmbet sinistru, când, în clipa în care vârful spadei sale era gata s sfâşie coastele tân rului, Bathilde, care izbutise s alunece din bra ele lui Pamphilio,ă ă ă ţ alerg în budoar, pe care-l str b tu cât ai clipi, din ochi, împinse cu o mân spada luiă ă ă ă Peyrolles, ab tând-o de la inta sa şi, ap sând cu cealalt un resort ascuns sub draperie,ă ţ ă ă f cu s se deschid o uş secret care d du la iveal o niş mare în care-l împinse peă ă ă ă ă ă ă ă Philippe, mai înainte ca acesta s -şi dea seama ce i se întâmpla. Apoi închise la loc uşa,ă cu iu eala fulgerului.ţ

Toate acestea se petrecuser în mai pu in de o secund , şi cei trei bandi i, mu i deă ţ ă ţ ţ uimire, r m seser fiecare în pozi ia în care se aflaser , întrebându-se dac nu visau.ă ă ă ţ ă ă

Chipul domnişoarei de Wendel str lucea de bucurie.ăPhilippe era salvat.Dar uimirea lui Peyrolles lu în curând sfârşit.ă— Ah! F ptur blestemat ! url în prada unei furii cumplite şi amenin ând-o peă ă ă ă ţ

femeie cu spad . L-ai f cut sc pat şi ne-ai adus pierzania!ă ă ă— Da, l-am ajutat s scape!… recunoscu Bathilde, înfruntându-l de ast dat cuă ă ă

îndr zneal pe cel în fa a c ruia se plecase vreme atât de îndelungat . Dincolo de uşaă ă ţ ă ă aceasta se afl o scar , care coboar pân în gr din … Mai înainte de a-l putea ajungeă ă ă ă ă ă din urm , va avea cu prisosin timp s ias pe la fântân şi s se pun la ad post deă ţă ă ă ă ă ă ă

~ 137 ~

Paul Féval-fiul

atacul vostru. Binecuvântez Cerul care mi-a inspirat aceast viclenie… şi nu-mi esteă deloc team de voi… Face i-mi orice voi i.ă ţ ţ

Curajul o înfrumuse a şi ea nu încerca nimic pentru a se sustrage amenin rii spadeiţ ţă pe care b trânul o îndrepta spre ea. ă

S-ar fi spus, chiar, c -i oferea o elului pieptul s u.ă ţ ăDar Peyrolles, l sând pe mai târziu pedeapsa pe care inten iona s i-o dea pentruă ţ ă

tr darea ei, nu se gândi decât la un singur lucru: s -l împiedice pe Philippe s scape dină ă ă palat a-l rata ar fi însemnat pieirea lui inevitabil şi pr buşirea tuturor speran elor pe― ă ă ţ care le nutrise.

— S alerg m repede dup el, porunci. Nu trebuie s -l l s m s ias viu de aici. ă ă ă ă ă ă ă ă— Da, s alerg m, repet Zeno. Pamphilio!ă ă ă … Giacomo!… Haide i, urma iţ ţ -m ! ăTrebuia ca Bathilde s nu-l fi cunoscut pe Philippe decât de pu in vreme, pentru aă ţ ă

presupune c era în stare s accepte deznod mântul provocat de ea, adic s-o ia la fugă ă ă ă ă în fa a agresorilor s i. Şi credem c este de prisos s afirm m c aceast idee era foarteţ ă ă ă ă ă ă departe de a-i trece prin cap tân rului.ă

De îndat ce-şi revenise din uimirea cauzat de ac iunea domnişoarei de Wendel, fuă ă ţ cuprins, dimpotriv , de o furie cumplit împotriva ei. ă ă

Aşadar, din vina ei, tocmai atunci când întâmplarea îl punea faţă-n fa , nu numaiţă cu acel necru tor duşman care, de doi ani, încerca s -i ia via a, dar şi cu laşul seduc torţă ă ţ ă al s rmanei Marine, care pân atunci fusese invizibil pentru el şi pe care avea s -l fac ,ă ă ă ă în sfârşit, s -şi isp şeasc crima, se vedea dintr-o dat desp r it şi de unul şi de cel lalt,ă ă ă ă ă ţ ă poate f r speran a de a-i mai întâlni vreodat … sau, cel pu in, cu un prilej asem n tor!ă ă ţ ă ţ ă ă

Ah! Asta însemna chiar s pun vârf tuturor tic loşiilor pe care le s vârşiseă ă ă ă împotriva lui!

Îns , mai pe urm se gândi: dac ea ac ionase în felul acesta, o f cuse în modă ă ă ţ ă evident cu inten ia de a-i împiedica pe bandi i s -l asasineze. Apoi, modul în careţ ţ ă încercase s -l apere acoperindu-l cu trupul s u şi înfruntând pumnalul lui Pamphilio îiă ă înt rea aceast p rere.ă ă ă

În cazul acesta, înseamn c nu era de partea lor? Nu le era complice?ă ăDeoarece nu putuse auzi cuvintele schimbate între ea şi Peyrolles, imediat ce

fusese expulzat din budoar, cuvinte care ar fi explicat, în parte, rolul dublu pe care-l jucase, nu putea face decât presupuneri şi nu mai ştia ce s cread .ă ă

Dar nu pierdu mult vreme încercând s l mureasc acest nou mister. Pentruă ă ă ă moment, nu se gândi decât s -i g seasc pe Peyrolles şi pe Zeno.ă ă ă

Mai întâi, îns , trebuia s ştie unde se afla.ă ăÎntunericul adânc ce-l înconjura nu-i îng duia s -şi dea seama. Tot ceea ce puteaă ă

pricepe era c se g sea într-un spa iu de patruă ă ţ -cinci picioare p trate, cu pere ii înă ţ

~ 138 ~


întregime goi şi cu o pardoseal cu dale de piatr , lucru de care se putea convinge lesneă ă datorit sunetului sec şi tare pe care-l produceau paşii s i.ă ă

Îi f cuse repede înconjurul, c utând o ieşire şi neg sind nici una.ă ă ăCioc nise şi pere ii, care îi p ruser a avea o grosime pu in obişnuit , chiar şi înă ţ ă ă ţ ă

dreptul uşii secrete, ce trebuie s fi fost un panou de zid, f cut s devin mobil.ă ă ă ăScara despre care vorbise domnişoara de Wendel exista totuşi, dar accesul la ea era

blocat de o lespede mare care, fiind montat pe un pivot, bascula cu uşurin de îndată ţă ă ce se tr gea de un inel fixat la un cap t al ei.ă ă

Pe acolo fugea tân ra femeie, atunci când dorea s p r seasc palatul f r ştireaă ă ă ă ă ă ă nim nui.ă

Trecerea aceea, s pat pe vremea Frondei şi astupat mai târziu, fusese ref cut laă ă ă ă ă porunca Bathildei, cu pu in timp înainte de întoarcerea la Paris a contesei, astfel încâtţ aceasta s nu fie la curent cu demersurile pe care le-ar avea ea de întreprins în exterior.ă

Când îl împinsese pe Philippe în spatele uşii, uitase, în z p ceala ei, s -i spun cumă ă ă ă trebuia s procedeze pentru a da la iveal scara şi, desigur, tân rului îi era imposibil să ă ă ă ghiceasc .ă

De altminteri, este de la sine în eles c , dac ar fi avut ştiin despre pasajul acela,ţ ă ă ţă tot nu s-ar fi slujit de el decât pentru a încerca s se reîntoarc în budoar, undeă ă presupunea c r m seser b trânul şi cavalerul, şi nu spre a fugi, aşa cum ar fi dorit ea.ă ă ă ă ă

Dar, necunoscând dispozitivul, se afla întemni at acolo la fel de sigur c şi cum ar fiţ ă fost în str fundurile uneia dintre celulele Bastiliei, denumite ă in-pace, în care, aşa cum afl m din istorie, neferici ii pe care o soart funest îi aruncase în ele erau socoti i că ţ ă ă ţ ă fiind pentru totdeauna şterşi dintre cei vii.

— Fir-ar s fie! înjur la un moment dat, învârtindu-se cu paşi mari prin spa iul acelaă ă ţ strâmt, iată-m acum ca un şobolan prins în curs ! Ah! Dacă ă -aş putea d râma zidurileă acestea!

Şi, cu toat puterea, începu s izbeasc în pere i cu mânerul spadei.ă ă ă ţDeodat îl inund un val de lumin .ă ă ăBathilde, care-i auzise loviturile, se mirase c se afla înc acolo şi ac ionase din nouă ă ţ

resortul uşii secrete.— Cum? exclam îngrozit , n-ai plecat înc ?ă ă ăApoi, amintindu-şi abia acum de uitarea ei:— Dumnezeule! Aşa este… nu te-am prevenit în leg tur cu lespedea… Dar fugi…ă ă

fugi… trebuie s mai fie înc timp… Repede… repede… s - i ar t…ă ă ă ţ ă— S fug! protest cu putere Philippe, care cercetase cu privirea înc perea şi, spreă ă ă

mirarea lui dezn d jduit , constatase absen a duşmanilor s i. S fug!… Este un cuvântă ă ă ţ ă ă pe care nu-l cunosc, doamn … Unde sunt bandi ii de care m-a i îndep rtat într-ună ţ ţ ă

~ 139 ~

Paul Féval-fiul

moment atât de nepotrivit? Spune i… unde sunt, ca s le dau pedeapsa pe care-oţ ă merit … Spune i… vorbi i odat !ă ţ ţ ă

— Au coborât… te cred în gr din … Aici este o scar care coboar acolo… Le-amă ă ă ă spus c ai folosit-o… Chiar aşa şi credeam… Fugi!… Fugi, î i spun… altminteri va fi preaă ţ târziu.

— Ei sunt în gr din ?… strig Philippe. Ah! Alerg într-acolo… şi s dea Domnul să ă ă ă ă nu-mi scape.

— Nu!… Nu!… îl implor Bathilde, ag ându-se de hainele lui. Nu… nu… Philippe, nuă ăţ te du… te vor ucide… te vor ucide cu siguran … Philippe!… Philippe!… ascultţă ă-m …ă

Dar nici nu terminase de vorbit, când acesta, reuşind s se desprind din mâinile ei,ă ă str b tuse deja în goan apartamentul, în urm rirea lui Zeno şi a lui Peyrolles, cu dorin aă ă ă ă ţ arz toare de a se afla din nou în prezen a lor.ă ţ

V zându-l c dispare, Bathilde c zu în nesim ire al turi de Clairette, ea îns şi peă ă ă ţ ă ă jum tate leşinat în urma spaimei prin care trecuse în bra ele lui Giacomo.ă ă ţ

* * *

Cu un sfert de or înaintea celor ce tocmai se petrecuser , un grup mic, alc tuit dină ă ă patru persoane, sosea lâng fântâna împ r it în dou de zidul palatului şi, f r a faceă ă ţ ă ă ă ă nici un zgomot, p trundea în parc cu ajutorul pode ului care-i acoperea gura.ă ţ

Nou-veni ii erau domnul Hélouin, alias baronul de Posen, Cocardasse, Passepoil şi,ţ în sfârşit, fiul celui din urm , Boniface, sosit între timp cu trupele la Paris.ă

Imediat ce intrar în gr din , merser s se ascund în spatele unui pâlc de arbuştiă ă ă ă ă ă situat chiar în fa a intr rii ce permitea accesul în apartamentul domnişoarei de Wendel.ţ ă

Din locul în care st teau, le era uşor s supravegheze în acelaşi timp şi acea intrare,ă ă şi pe cea a fântânii.

— Suntem în avans, spuse domnul Hélouin care, fireşte, nu ştia nimic despre faptul c Bathilde schimbase ora întâlnirii şi nu putea b nui ce se întâmpla la ea, chiar în clipaă ă în care el vorbea. Din cele ce am surprins în c su a din Montmartre, am în eles că ţ ţ ă Philippe nu trebuie s vin decât la miezul nop ii şi, deoarece nu este decât oraă ă ţ dou sprezece f r un sfert, avem de aşteptat pu in.ă ă ă ţ

— Ia te uit ! Asta-i ciudat, zise Passepoil, a intindu-şi privirea pe fa ada palatului.ă ţ ţ— Ce este ciudat? întreb poli istulă ţ .— La ce etaj locuieşte domnişoara de Wendel? vru s afle profesorul de arme, în locă

s r spund .ă ă ă— La al doilea.

~ 140 ~


— Şi eşti sigur c era vorba de miezul nop ii?ă ţ— Foarte sigur, decât dac nu au fost modificate cele stabilite de cavaler.ă— Asta s-ar putea, replic Passepoil, ad ugând: Privi i acolo sus, la fereastra dină ă ― ţ

stânga noastr .ăDomnul Hélouin îşi ridic ochii spre locul indicat. Fereastra ar tat , singura luminată ă ă ă

pe toat acea latur a palatului, era prev zut cu perdele groase prin care nu se puteaă ă ă ă desluşi nimic. Cu toat acestea, la mijloc, la îmbinarea lor vertical , se vedea o dâră ă ă luminoas , care în fiece clip era întret iat de umbre, devenind imediat apoi par ială ă ă ă ţ întunecat .ă

— Dup cum spui, fu de acord poli istul, iat ceva anormal. La domnişoara deă ţ ă companie a contesei are loc o agita ie pe care nu mi-o explic.ţ

Cocardasse şi Boniface priveau la rândul lor fereastra şi p reau la fel de mira i deă ţ cele ce vedeau.

— Bizar!… rosti ostaşul. Oare ce se poate întâmpla la domnişoric , pentru a produceă toat forfota asta, z u aşa?!ă ă

— Sst! f cu deodat Boniface, l sa iă ă ă ţ -m s ascult…ă ăPassepoil cel tân r avea auzul extraordinar de ascu it şi ar fi putut revendica peă ţ

bun dreptate porecla de "Urecheă -Fin "ă .Desigur c tovar şii s i nu erau surzi, dar ei auzeau aşa c toat lumea, nici maiă ă ă ă ă

mult, nici mai pu in, pe când timpanul lui prindea zgomote foarte uşoare, chiar şi de laţ mare distan .ţă

— Ce se-ntâmpl ? îl întreb tat l, dup o clip .ă ă ă ă ăTân rul f cu semn cu mâna s se mai p streze t cerea, apoi exclam brusc:ă ă ă ă ă ă— Dar acolo sus se d o lupt !ă ă …— O lupt ! repetar în cor domnul Hélouin şi cei doi profesori de scrim , cu glasuriă ă ă

îngrijorate.— Sigur!… Desluşesc limpede clinchetul lamelor. M pricep îndeajuns la asta spre aă

nu m înşela.ăTo i cei patru, care pân atunci se rezemaser de copaci, îşi îndreptar iuteţ ă ă ă

trupurile, pentru a se repezi înainte.În elegeau c rendezţ ă -vous-ul lui Philippe cu Bathilde avea loc mai devreme decât

fusese stabilit între ea şi complicii ei şi c fiul Aurorei, c zut în capcana ce-i fuseseă ă întins , îşi înfrunta duşmanii.ă

Boniface îi re inu:ţ— Sst! f cu iar. Gata!… Nu se mai bat.ă— La naiba! înjur gâsconul. Glumeşti, puştiule?ă

~ 141 ~

Paul Féval-fiul

— Ei, na! Î i ba i joc de noi? întreb , în acelaşi timp, domnul Hélouin, care începea,ţ ţ ă la rândul s u, s aib o îndoial .ă ă ă ă

— Nu, dar acum aud paşi gr bi i în interiorul palatului… ca şi cum mai multeă ţ persoane ar coborî scara în fug .ă

De data aceasta, nici Cocardasse, nici Passepoil şi nici domnul Hélouin nu mai avură nevoie de ajutorul lui Boniface: auzeau limpede zgomotul despre care vorbise.

Nedându-şi seama de ceea ce se întâmpla, r maser o clip nehot râ i.ă ă ă ă ţÎn momentul acela, Peyrolles, Zeno, Knauss şi cei doi bravi ieşir în gr din .ă ă ă— La fântân !… La fântân !… porunci b trânul. Şi în fund tur , dac e necesar… S-ă ă ă ă ă ă

a zis cu noi dac reuşeşte s scape. ă ăPrietenii noştri auzir acest ordin, din care traser cu bucurie concluzia c Philippeă ă ă

era înc viu şi nev t mat. Dar nu în eleser ce voia Peyrolles s spun prin cuvintele:ă ă ă ţ ă ă ă "La fântân !ă …"

În mod sigur, locotenentul nu ieşise pe acolo, deoarece ei supravegheaseră neîncetat acea ieşire.

De altminteri, de când intraser ei, nimeni nu p r sise palatul. Şi, în sfârşit, nuă ă ă puteau admite c Philippe ar fi fugit, ştiind bine c mai curând s-ar fi l sat t iat în buc iă ă ă ă ăţ decât s se retrag , fie şi cu un pas, în fa a agresorilor s i.ă ă ţ ă

Grupul condus de fostul factotum al lui Gonzague se îndrepta c tre pu ul prin careă ţ se ajungea în fund tur .ă ă

— La atac împotriva tic loşilor!… comand la rândul s u domnul Hélouin. Ei sunt ceiă ă ă care nu trebuie s scape. Oriunde ar fi Philippe, ei îl caut … s le bar m drumul.ă ă ă ă

În acelaşi timp, dând exemplu, porni primul pe urmele bandi ilor, imitat pe loc deţ Cocardasse şi de cei doi Passepoil.

Auzindu-le zgomotul paşilor, în spatele lor, cei cinci nemernici se întoarser .ă— Fir-ar a dracului de via !… strig furios Peyrolles, recunoscându-l pe ostaş şi peţă ă

tat l lui Boniface. Asta-i o alt tr dare a Bathildei… Îi postase acolo ca s neă ă ă ă pândeasc … Dar nu m ve i prinde, domnilor profesori…ă ă ţ

Şi, pe dat , cu o agilitate aproape tinereasc , porni în goan c tre fântâna, ajunseă ă ă ă curând la ea, trecu peste pode şi disp ru în fund tur .ţ ă ă ă

Dup cum ştim, domnişoara de Wendel nu contribuise cu nimic la aceast întâlnire.ă ă Dar era firesc ca, dup festa pe care i-o jucase, el s cread c avea un amestec.ă ă ă ă

F r a încerca s priceap în elesul cuvintelor rostite de b trân la adresa Bathildeiă ă ă ă ţ ă şi f r a pierde timp cu urm rirea lui, cei patru îi atacar pe bandi ii r maşi pe loc.ă ă ă ă ţ ă Profitând de uimirea pe care apari ia lor le-o provocase tic loşilor şi spre a-i împiedicaţ ă s -l imite pe Peyrolles, executar o mişcare de încercuire şi se aşezar astfel încât s leă ă ă ă taie retragerea spre pu .ţ

~ 142 ~


Apoi, fiecare îşi alese câte un adversar.Când spunem "îşi alese", este un fel de a vorbi, c ci în realitate hazardul a fost celă

care a alc tuit perechile. Fiecare din ei se mul umi cu cel pe care-l g si în fa a sa.ă ţ ă ţAşa s-a nimerit ca Zeno s lupte cu domnul Hélouin, Knauss cu Boniface, Giacomoă

cu Cocardasse, iar Pamphilio cu Passepoil.Înc nu r s rise luna, dar cerul înstelat, aşa cum se întâmpla s fie la sfârşitulă ă ă ă

toamnei se apropia luna decembrie aşternea asupra p mântului o lumin blând şi― ― ă ă ă transparent .ă

Mul umit acestei lumini putuse Peyrolles s -i recunoasc pe cei doi profesori deţ ă ă ă arme.

O elurile se izbir de îndat cu putere şi, din prima clip , lupta fu crâncen .ţ ă ă ă ăPoli istul îl înghesuia tare pe Zeno, care ar fi fost foarte mirat dac ar fi putut b nuiţ ă ă

c cel a c rui spad se rotea cu atâta uşurin în jurul capului şi pieptului s u, pe care cuă ă ă ţă ă mare greutate şi le ferea, era vecinul s u din Montmartre, b trânul savant cu mâiniă ă tremur toare, cu mers încet şi greoi, pe care îşi închipuia c şi un suflu l-ar puteaă ă r sturna. N-ar fi putut ghici, cu atât mai mult cu cât, de câteva zile, respectivul vecină plecase, spunându-i c se duce la Londra, s ia parte la un congres ştiin ific, la careă ă ţ fusese invitat.

Într-adev r, nemaiavând ce face la locuin a de la "c su a de distrac ii", socotiseă ţ ă ţ ţ inutil s -şi prelungeasc şederea şi-i oferise vene ianului acest pretext de a fi p r sită ă ţ ă ă casa, rezervându-şi posibilitatea de a-şi relua, dac ar fi nevoie, deghizarea care-l slujiseă atât de bine.

La rândul lor, Cocardasse şi Passepoil nu-i menajau deloc pe bravi.De altfel, cei doi şnapani erau mai îndemânatici cu pumnalul decât cu spada şi nu le

trebui mult pân s în eleag c adversarii lor sunt mai puternici.ă ă ţ ă ăPe de alt parte, nu aveau obiceiul s se bat aşa, pe fa . Meseria lor const în aă ă ă ţă ă

ucide pe întuneric, la ad post de orice risc, şi nu s -şi înfrunte soarta într-un duci.ă ăM car de-ar fi putut s -şi foloseasc pumnalele!… Dar în situa ia dat le eraă ă ă ţ ă

interzis, sau, cel pu in, foarte greu s le utilizeze.ţ ăCu toate acestea, Giacomo, adversarul ostaşului, încerc s şi-l scoat peă ă ă -al s u.ăAvu ce regreta: tocmai când izbutise s -l apuce şi se preg tea s -l arunce c treă ă ă ă

Cocardasse, acesta îi preîntâmpin gestul cu o rapid lovitur cu vârful spadei, carc-iă ă ă str b tu mâna dintr-o parte într-alta.ă ă

— As pas pur! (Nu te teme!) gâz ! îi strig gasconul. sta-i un avertisment că ă Ă ă trebuie s - i ascunzi la loc eap !ă ţ ţ ă

Lombardul scoase un ip t de durere şi arm îi c zu lâng profesorul de scrim ,ţ ă ă ă ă ă care, cu vârful cizmei, o azvârli departe.

~ 143 ~

Paul Féval-fiul

— Ah! Pleav ce eşti! continu b trânul gascon, aveai de gând s mă ă ă ă ă-njunghii ca pe-un porc, nu-i aşa? Pe to i sfin ii!ţ ţ … O s fac s - i treac pentru un timp poft s maiă ă ţ ă ă ă încerci aşa ceva. Ia înghite-o şi pe-asta, z u aşa!ă

Şi vorbind astfel, izbi cu mişc ri puternice şi rapide lama bravoă -ului, dându-i-o la o parte şi fandând cu vârful spadei o lovitur ce p rea în stare s treac şi printră ă ă ă -un zid.

Din p cate, n-a traversat decât aerul: Giacomo, avertizat prin vorbele lui de soartaă care-l aştepta, executase un salt înapoi şi, întorcând spatele, o luase la goan c treă ă tufişurile înverzite ce nu se aflau prea departe.

— Fir-ar s fie!… oc rî ostaşul, foarte dezam git. Pétronille tocmai era pe care s -şiă ă ă ă fac o teac dr gu din burduhanul lui… dar, tic losule, cu asta nu suntem chit…ă ă ă ţă ă aşteapt pu in…ă ţ

Şi, îndat , începu a alerga cât îl ineau picioarele, în urm rirea fugarului.ă ţ ăCa şi cum Pamphilio n-ar fi vrut s fie mai pu in laş decât camaradul, s u, de-abiaă ţ ă

disp ruse acesta printre arbuşti când, la rândul s u, sc pând de spada lui Passepoil, ală ă ă c rei vârf îi crestase deja zdrav n pielea de dou sau de trei ori, o şterse c tre zonaă ă ă ă stufoas a gr dinii.ă ă

Dar, ca un nou part, dup ce se dep rtase la vreo zece paşi, f cu o întoarcere în locă ă ă şi, sco ându-şi stiletul, îl arunc cu putere spre normand, apoi îşi continu goana.ţ ă ă

Din fericire, Passepoil, care, ca şi Cocardasse, pornise în urm rirea adversarului s u,ă ă se aplecase tocmai în acea clip ca s ridice cu itul lui Giacomo, peste care d duse cuă ă ţ ă piciorul. Astfel încât arma trecu pe deasupra capului s u, abia atingându-i uşor p l ria.ă ă ă

Era totuşi scris ca pumnalul s r neasc pe cineva, c ci Boniface, care se afla, spreă ă ă ă ghinionul s u, pe traiectoria lui, îl primi din plin în coaste.ă

Dar, lucru ciudat, în loc s i le g ureasc , aşa cum era de presupus, deoareceă ă ă venise spre el cu precizia unei s ge i aruncate de o mâna sigur , nu f cu altceva decâtă ţ ă ă s -i în epe uşor hainele, c zând imediat la p mânt.ă ţ ă ă

S-ar fi zis c se ciocnise de un bloc de granit.ă— La dracu'!… strig tân rul, care, ocupat fiind s -i dea de furc lui Knauss, nuă ă ă ă

v zuse venind stiletul şi nu ştia c rei cauze s -i atribuie acea izbitur . O fi vrând carevaă ă ă ă s -mi şterpeleasc agoniseala?ă ă

Ne reamintim c obişnuia s -şi poarte cu el averea, distribuind-o cam asupra întregiiă ă lui persoane; Şi trebuie s credem c acel obicei, de care deseori râseser Philippe şiă ă ă camarazii s i, nu era chiar atât de prost, de vreme ce, datorit lui, sc pase cu via .ă ă ă ţă

Într-adev r, ceea ce oprise la un moment atât de potrivit o elul ucigaş fuseser oă ţ ă jum tate de duzin de monede, cusute în c ptuşeala vestei sale.ă ă ă

Spre a-ncerca s -n eleag ce se întâmplase, Boniface îşi întoarse capul în direc iaă ţ ă ţ din care fusese lovit… şi, bineîn eles, nu v zu nimic.ţ ă

~ 144 ~


Dar mişcarea lui avu un rezultat neaşteptat.Knauss, care de la primele pase pe care le schimbase cu el, îşi d duse seama c eă ă

mai slab şi nu-şi mai dorise, de atunci, decât s scape printr-o fug s n toas , la fel caă ă ă ă ă adversarul lui Cocardasse şi al lui Passepoil laşii au întotdeauna idei asem n toare ― ă ă ― profit de clip de neaten ie a tân rului, mai întâi spre a se feri de vârful spadei sale, iară ă ţ ă apoi pentru a o lua la s n toasa.ă ă

Numai c , închipuindu-şi c este mai iste decât Pamphilio şi Giacomo, în loc să ă ţ ă caute ad post în desişul gr dinii, care, fiind închis între ziduri înalte, nu prezenta nici oă ă ă ieşire, o porni în goan drept c tre fântân , prin uşa c reia socotea c va ajunge înă ă ă ă ă fund tur , pierzându-se în noapte.ă ă

Era, f r îndoial , iute în mişc ri, dar tân rul Passepoil era şi mai dotat şi maiă ă ă ă ă familiarizat decât el cu astfel de exerci ii. În afar de asta, avea o pereche de picioareţ ă lungi şi sub iri care str b teau terenul ca cele ale l custelor, aceşti c i de curse dinţ ă ă ă ă lumea insectelor.

Aşa încât izbuti s -l ajung din urm pe teuton, înainte ca acesta s -şi fi dus laă ă ă ă îndeplinire planul.

Totuşi, nu-l putu împiedica, deşi îl înh ase deja, s sar pe roata de lemn careăţ ă ă acoperea gura pu ului şi de unde nu mai avea de f cut decât un pas pentru a sc pa.ţ ă ă V zând asta, Boniface avu o idee genial . Apucând cu o mân glezna lui Knauss, pe careă ă ă o strânse ca într-un cleşte, imobilizându-l, prinse cu cealalt mânerul de fier ce slujeaă pentru a deplasa capacul, atunci când se dorea s se scoat ap ; îl ridic brusc şi,ă ă ă ă tr gându-l spre el, descoperi golul fântânii care se c sc negru, asem n tor cu gura unuiă ă ă ă ă monstru gigantic.

Sim ind c pode ul îi fuge de sub picioare, Knauss în elese ce primejdie îl ameninţ ă ţ ţ ţă şi încerc s scape, ag ându-se cu disperare de barele de fier ce sus ineau scripetele.ă ă ăţ ţ

Dar Boniface, care se aştepta ca el s fac aceast mişcare, îi smuci atât deă ă ă puternic piciorul, tr gându-l în jos, încât îl oblig s dea drumul la mân , f cându-l să ă ă ă ă ă cad în vid, unde disp ru cu un strig t ce nu mai avea nimic omenesc în el. Un strig t ceă ă ă ă r sun cu un ecou lugubru.ă ă

— Acum nu vei mai face nici un r u, banditule îi strig Boniface, aplecându-se pesteă ă marginea fântânii. Î i aplic legea talionuluiţ 48. Cu doi ani în urm , ai vrut s ne faci, peă ă Philippe şi pe mine, s murim în felul acesta… Ei, bine! A sosit şi rândul t u…ă ă

Îi r spunse doar zgomotul unui trup ce se scufunda brusc. Knauss ajunsese laă suprafa a apei şi fusese înghi it de ea pentru totdeauna.ţ ţ

48 Legea talionului (de la cuvântul latin talio = pedeaps egal cu greşeala): lege care cere ca fapta să ă ă fie pedepsit cu o osând de acelaşi fel cu ea. (n.t.)ă ă

~ 145 ~

Paul Féval-fiul

Tân rul puse apoi la loc capacul, mândru nevoie mare c f cuse dreptate, şi seă ă ă întoarse la locul luptei, spre a vedea ce se întâmpla cu tovar şii s i.ă ă

În timp ce-i c uta cu privirea pe tat l s u şi pe Cocardasse, neştiind nimic despreă ă ă fuga celor doi bravi şi despre faptul c erau vâna i de c tre cei dintâi, auzi vocea luiă ţ ă Passepoil departe, în tufişuri.

Dup câte i se p rea, autorul zilelor sale striga dup ajutor. Se îndrept repede spreă ă ă ă locul în care b nuia c se g seşte.ă ă ă

— Tat !… Unde eşti? strig , spre a afla mai cu precizie direc ia.ă ă ţ— Pe aici… Boniface, r spunse Passepoil. Vino repede, am nevoie de tine, b iete.ă ă— Alerg, tat .ăŞi, foarte îngrijorat, tân rul înaint pe cât de repede îi îng duiau întunecimea şiă ă ă

numeroasele obstacole pe care le întâlnea în drum.Acea parte a gr dinii, cea mai apropiat de palat, era de fapt o înşiruire de alei ceă ă

str b teau o adev rat p dure de arbuşti şi se întret iau într-un fel de re ea tot atât deă ă ă ă ă ă ţ complicat ca labirintul din Creta.ă

Pe lumina zilei, trebuie s fi fost destul de uşor s vezi drumul în aceaă ă întortochetur proiectat de vreun Le Nôtre, iubitor de combina ii horticole savante, dară ă ţ în plin noapte, dac nu-i cunoşteai toate cotiturile, era cu totul imposibil s te descurci.ă ă ă Şi, la fiecare pas, Boniface se pomenea oprit de câte un tufiş care-i bloca trecerea şi-l silea s se întoarc înapoi sau s -şi schimbe direc ia.ă ă ă ţ

Reuşea totuşi s se apropie pu in câte pu in de tat l s u, care-i p rea a fi în mareă ţ ţ ă ă ă suferin , dac se lua dup sumedenia de "Doamne Sfinte!" vorbele lui preferate peţă ă ă ― ― care nu înceta s le strige pe un diapazon mereu în crescendo.ă

În cele din urm , ajunse lâng el, adic lâng locul de unde-i ieşea glasul, c ci deă ă ă ă ă auzit îl auzea, dar nu-l vedea deloc.

— Ei, na- iţ -o! Dar unde eşti, tat ? întreb . ă ă— Aici, copile, aici… scoate-m de-aici, pe to i dracii!… Niciodat n-am s reuşescă ţ ă ă

singur…Dup cum vom vedea, ajutorul pe care-l solicita Passepoil era cât se poate deă

necesar.Când pornise în urm rirea lui Pamphilio, fusese nevoit, bineîn eles, s intre înă ţ ă

labirintul despre care vorbeam, deoarece acolo i se dusese vânatul s se ad posteasc .ă ă ă Între cei doi b rba i urmaser o serie de pase şi contrapase, tot felul de paşi de cadrilă ţ ă prin aleile întortocheate, în care, deşi unul încerca s -l evite pe cel lalt, se întâmplaă ă uneori ca, f r vrere, fugarul s devin urm ritoră ă ă ă ă , pomenindu-se deodat c alearg peă ă ă urmele vân toruluiă s u, care fugea cum f cuse el mai înainte.ă ă

~ 146 ~


Totuşi, în câteva rânduri, într-una din întâlnirile lor întâmpl toare, Passepoil fuseseă cât pe-aci s pun mâna pe lombard, dar acestuia îi fusese de ajuns s ocoleasc o tufă ă ă ă ă de arbuşti, pentru a-i sc pa imediat. ă

Furios, în cele din urm , c era atât de aproape de el f r a-l putea prinde,ă ă ă ă profesorul de scrim îşi f g duise ca atunci când se va prezenta primul prilej de acestă ă ă fel, s se n pusteasc direct asupra lui, f r a-i mai p sa de obstacolul care i-ar desp r i.ă ă ă ă ă ă ă ţ

Ocazia dorit nu se l s mult aşteptat şi, la un moment dat, se pomeni nas în nasă ă ă ă cu omul s u.ă

Ca şi mai înainte, Pamphilio se retrase, dintr-o s ritur , în spatele unui tufiş şi porniă ă pe alt alee.ă

Dar, de data aceasta, Passepoil, credincios promisiunii pe care şi-o f cuse, seă arunc de-a curmezişul tufişului, spre a-i t ia drumul.ă ă

Din nefericire, nu observase c respectivul tufiş era un m ceş care, în ciudaă ă anotimpului, era înc înc rcat cu o parte din frunzele sale şi, în loc s treac peste elă ă ă ă uşor, aşa cum îşi închipuise, fu oprit în mijlocul lui de ramurile care-i opuneau o rezisten de neînvins şi care-l strângeau ca o mie de bra e, str pungându-l adânc cuţă ţ ă spinii lungi şi tari cu care erau împodobite.

Aşa c r mase imobilizat, f r s poat nici înainta, nici s ias de-acolo, fiecareă ă ă ă ă ă ă ă mişcare de-a sa neavând, dimpotriv , decât rezultatul c ramurile, care încercau s -şiă ă ă recapete pozi ia ini ial , îşi m reau ap sarea pe membrele lui, sfârşind prin a-l paraliza.ţ ţ ă ă ă

Şi, când constatase c nu poate ieşi singur din acea neobişnuit şi dureroasă ă ă situa ie, îl chemase în ajutor pe Boniface.ţ

Trebuie s m rturisim c pân la sosirea fiului s u fusese prad unor spaimeă ă ă ă ă ă cumplite, c ci în felul atesta se vedea la cheremul lui Pamphilio, care ar fi putut s -lă ă cresteze pe îndelete, f r ca lui s -i fie posibil s se apere cât de cât.ă ă ă ă

Îns , printr-o întâmplare fericit , ă ă bravo-ul, cuprins de fric , nu se gândise decât să ă fug repede şi, ca urmare, nu-şi d duse seama de ce ă ă carcere duro49 avea parte antagonistul s u.ă

Altminteri, este probabil c b trânului profesor de scrim i-ar fi sunat ultimul ceas:ă ă ă tic losul n-ar fi avut nici un scrupul s -l trag în frigare.ă ă ă

Cum lesne ne putem închipui, Boniface se gr bi s -l elibereze din închisoare, dar nuă ă f r mult greutate şi nu f r a avea şi el de luptat cu ghearele m ceşului, care-i l sară ă ă ă ă ă ă ă zgârieturi adânci pe mâini şi pe fa .ţă

Redevenit liber, Amable Passepoil porni din nou în c utarea lui Pamphilio, înso it, deă ţ ast dat , de fiul s u.ă ă ă

49 Carcere duro (lb. italian ) = temni grea. (n.t.)ă ţă

~ 147 ~

Paul Féval-fiul

Dar în zadar parcurser una dup alta aleile, degeaba scotocir prin tufişuri; nu-lă ă ă putur g si pe lombard, care p rea s fi disp rut ca o umbr .ă ă ă ă ă ă

Noaptea devenea tot mai pu in întunecat . Luna, absent pân atunci, binevoia, înţ ă ă ă sfârşit, s apar , şi discul ei de argint se ridic încet la orizont, rev rsându-şi lumina albă ă ă ă ă şi curat asupra p mântului adormit.ă ă

Parcul începu s se lumineze şi totul se vedea limpede.ăCei doi b rba i îşi d dur seama de inutilitatea c ut rilor lor printre arbuşti şi seă ţ ă ă ă ă

hot râr s se îndrepte în alt direc ie.ă ă ă ă ţAcum mersul le era mai lesnicios şi puteau s se orienteze din nou.ăDincolo de acea parte a parcului ― care constituia gr dina propriuă -zis se în l auă ― ă ţ

copaci mari şi frumoşi, grupa i în pâlcuri sau risipi i câte unul, dup cum îi orânduiseţ ţ ă natura.

Passepoil şi Boniface p trunser în acest soi de p dure care se întindea, f ră ă ă ă ă întrerupere, pân la zidul împrejmuitor.ă

Nu numai c -l c utau pe Pamphilio, dar voiau şi s ştie ce se întâmplase cuă ă ă Cocardasse, care disp ruse cu totul, ca şi Giacomo, a c rui prezen nu era semnalată ă ţă ă de nimic.

Se gândeau, cu destul dreptate, c prietenul lor şi ă ă bravo-ul se aflau probabil în zona aceasta, ca de altfel şi italianul lor.

De team s nu cad în vreo capcan , înaintau cu cele mai mari precau ii,ă ă ă ă ţ în buşindu-şi zgomotul paşilor şi ascunzându-se pe dup arbori.ă ă

Ajunser astfel aproape pân în fundul p durii, f r s fi z rit sau auzit nimică ă ă ă ă ă ă neobişnuit.

Dar acolo, li se par c aud, r sunând destul de departe, glasul tun tor al luiă ă ă ă Cocardasse, precum şi z ng nitul strident al unor s bii izbite cu putere. ă ă ă

Boniface înzestrat, dup cum ştim, cu un auz foarte fin ascult cu aten ie şi,― ă ― ă ţ deodat , spuse:ă

— Tat , nu-i nici o îndoial c acolo este Cocardasse… recunosc perfect de bine, nuă ă ă numai timbrul vocii lui, dar şi zgomotul aspru al spadei sale late. Cu siguran , şi-a g sitţă ă lombardul şi a reînceput s se lupte cu el.ă

— Atunci, înainte, b iete… s ne gr bim s vedem ce se-ntâmpl peă ă ă ă ă -acolo…Aşa cum afirmase Boniface, ostaşul se duela din nou cu Giacomo. Dup o vân toareă ă

plin de peripe ii, sfârşise prin a-l ajunge din urm şi-l înghesuise într-un pâlc de copaci,ă ţ ă unde banditul fusese obligat s se întoarc cu fa a c tre el, spre a se ap ra.ă ă ţ ă ă

Boniface şi Passepoil, ghida i de glasul gasconului, care nu putea s lupte în t cere,ţ ă ă ajunseser repede în apropierea locului în care st tea lombardul şi, acum, îi z reauă ă ă foarte bine pe amândoi.

~ 148 ~


Erau pe punctul de a continua s înainteze, când li se p ru c trunchiul unui copac,ă ă ă aflat la o mic distan şi în spatele lui Cocardasse, se dedubleaz deodat şi c una aă ţă ă ă ă din p r i se desprinde, strecurându-se uşurel c tre acesta.ă ţ ă

Se oprir brusc în loc, cu ochii a inti i spre acea umbr mişc toare.ă ţ ţ ă ăSub lumina lunii, p durea p rea zebrat cu fâşii late de lumin . Deodat , umbră ă ă ă ă ă

trecu printr-una din zonele luminoase.— sta-i omul meu! exclam Passepoil, cu voce în buşit , recunoscându-l peĂ ă ă ă

Pamphilio.— Ah! Tic losul!… ad ug Boniface, tot în şoapt . Are de gând s -l str pung peă ă ă ă ă ă ă

Cocardasse pe la spate… priveşte, tat … priveşte…ăPamphilio, cu spada în mân , nu mai era decât la doi paşi de ostaş, gata s i-oă ă

înfig în spinare.ă— Vai!… gemu Passepoil. S rmanul nostru prieten este pierdut.ăFapt e c lui Amable şi fiului s u nu le era deloc posibil s -l salveze pe gascon. Nuă ă ă

le-ar fi ajuns timpul nici ca s -l previn printr-o chemare, nici pentru a-l ataca pe ă ă bravo.— Ah!… Un mijloc… ar exista… poate! spuse Boniface, care, în acea sear , aveaă

noroc de idei bune.Şi, iute ca fulgerul, apuc pumnalul lui Giacomo, pe care-l v zu sclipind în centuraă ă

tat lui s u ne amintim c acesta îl luase de pe jos, atunci când pornise în urm rireaă ă ― ă ă lui Pamphilio apoi, dup ce-l ochi pe lombard o jum tate de secund , îl arunc spre el― ă ă ă ă cu toat puterea bra ului.ă ţ

Boniface nu era nici pe departe un giocatore del coltello de profesie, dar cândva, în tov r şia unui italian c ruia îi d dea lec ii de scrim , se exersase de mai multe ori înă ă ă ă ţ ă aruncarea cu itului într-un punct anume şi, cu timpul, c p tase la acest joc oţ ă ă extraordinar siguran a mâinii.ă ţă

Îşi reamintise de vechiul s u talent şi spera s fie înc destul de îndemânatic pentruă ă ă a-şi atinge inta, deşi se afla la o dep rtare de doisprezece stânjeni.ţ ă

Speran a nu-i fu deşart : stiletul, despicând aerul cu un şuierat de reptil , g uriţ ă ă ă tâmpla complicelui lui Zeno, p trunzând pân la jum tatea lamei, şi asta chiar în clipa înă ă ă care spada banditului era gata s ating trupul gasconului.ă ă

Lombardul c zu ca secerat, f r a scoase m car un geam t.ă ă ă ă ăFusese o lovitur splendid , de care nu s-ar fi ruşinat nici un maestru.ă ăCa şi cum Cocardasse n-ar fi aşteptat decât asta pentru a sc pa de Giacomo, i-oă

înfipse aproape imediat pe Pétronille între sprâncene, f cându-l s se rostogoleasc înă ă ă pâlcul de copaci.

— Hei! Tic losule, spuse în chip de discurs funebru, mult te-ai mai codit pân s teă ă ă duci la demnul t u st pân, domnia sa Satana!… Fir-ar s fie… pe micu au trecut-oă ă ă ţă

~ 149 ~

Paul Féval-fiul

toate c ldurile… şi pe mine la fel ad ug , ştergându-şi mai întâi de cizm vârfulă ― ă ă ă înroşit al spadei şi apoi, cu mâneca, fruntea brobonit de sudoare.ă

Z rindu-i pe cei doi Passepoil care alergau spre el, li se adres :ă ă— Ia te uit !… A i venit şi voi! Ei, bine!… Şi ai voştri?ă ţ …— Uite chiar aici unul, r spunse Amable, ar tându-i cadavrul lui Pamphilio.ă ăOstaşul, care nu b nuia deloc ce se întâmplase în spatele s u, fu tare mirat v zândă ă ă

la picioarele lui trupul lombardului.— Şi-asta ce caut aici? întreb .ă ăAmable îi spuse toat povestea în câteva cuvinte.ă— Nu z u!… Atunci am avut mare noroc!… D mânaă ă -ncoace, puştiule, î i r mânţ ă

dator, nu te teme!Strânse mâna lui Boniface, mai-mai s i-o rup , şi continu :ă ă ă— Dar cum st m cu num r toarea javrelor? Mi se pare c am terminat abia cu doi.ă ă ă ă— Knauss este pe fund, replic Passepoilă -fiul.— Pe fund?— Fundul fântânii!… încheie tân rulă .— Ca s vezi!… Îi era deci sete… Cine l-a trimis acolo?ă— Eu… Numai c am un regret.ă— Un regret?— Da. L-am f cut s bea ap , deşi ştiam c nu-i place decât berea, replic Boniface,ă ă ă ă ă

c ruia, din când în când, nu-i displ cea s fac pe fanfaronul cu b trânul prieten ală ă ă ă ă tat lui s u.ă ă

— Doamne, Dumnezeule! Sigur! Asta precis c l-a nemul umit, îi înapoie replicaă ţ ostaşul… Aşadar, cu acela, socoteala a ajuns la trei.

— N-a mai r mas decât Zeno, spuse Passepoil. De sta se ocupa baronul de Posen.ă ă Trebuie s fi r mas amândoi peă ă -aproape de palat.

— În cazul acesta, s ne mişc m picioarele într-acolo, hot rî Cocardasse. S-ar puteaă ă ă c baronul s aib nevoie de noi.ă ă ă

Cei trei prieteni ieşir din p dure şi se întoarser repede spre locul în care începuseă ă ă lupta.

Când intrar în partea neîmp durit a parcului, îl z rir pe baron, îngenuncheată ă ă ă ă lâng trupul lungit la p mânt al vene ianului şi p rând c -l examineaz cu aten ie.ă ă ţ ă ă ă ţ

— E-n ordine! exclam gasconul. Aşadar, patru!…ăSe apropiar .ă— Slav Domnului! Bun treab , domnule de Posen. Ai f cut şi dumneata la fel caă ă ă ă

noi şi i-ai doborât omul. Totul merge cum nu se poate mai bine, caramba!ţDomnul Hélouin r mase înc pu in în pozi ia în care se afla, apoi se ridic , spunând.ă ă ţ ţ ă

~ 150 ~


— Da, am reuşit în cele din urm s -l r nesc, dar nu mi-a fost uşor. Garda astaă ă ă italian îmi era cu totul necunoscut , nici una din loviturile mele nu-şi nimerea inta. Nuă ă ţ ştiu nici m car unde a primit-o pe cea care l-a trimis la p mânt, şi tocmai sta încercamă ă ă s -mi dau seama atunci când a i venit.ă ţ

— Atâta pagub ! exclam Cocardasse. Dac a primit-o într-un loc sau în altul, n-areă ă ă prea mare importan , b trâne. Principalul e s fie ucis.ţă ă ă

— Evident, aprob baronul.ă— Partea proast e c ne-a sc pat Peyrolles, continu gasconul.ă ă ă ă— O! Da, asta-i o mare nenorocire, înt ri Passepoil cu o voce plâng rea . După ă ţă ă

dou zeci şi doi de ani de absen , mi-ar fi f cut mare pl cere s reînnoiesc cunoştin a cuă ţă ă ă ă ţ el… şi s -l in, m car un minu el, în vârful spadei mele.ă ţ ă ţ

— Nu te teme! Iubi elule, îl vom reg si, î i promit. Nu-i aşa, baroane?ţ ă ţ— Nici s nu vă ă-ndoi i, prieteni. Criminalul se întoarce întotdeauna s dea târcoaleţ ă

în jurul victimei sale. Nu va trece mult timp şi-l vom reg si, aşadar, fie în preajma luiă Philippe, fie lâng contes … Acum, continu domnul Hélouin, dac vre i s m asculta i,ă ă ă ă ţ ă ă ţ hai s nu mai r mânem aici, dat fiind ca prezen a noastr a devenit inutil .ă ă ţ ă ă

— Şi Philippe? întrebar Cocardasse şi cei doi Passepoil.ă— Philippe a p r sit cu siguran palatul. Cum? Asta nu ştiu şi nu pot explica. Dară ă ţă

este limpede c nu se mai afl acolo sus, de vreme ce aceia care-l urm reau în gr dină ă ă ă ă presupuneau c el coborâse.ă

— Caramba! Asta m sâcâie, baroane. S fi fugit ă ă el, puştiul, din fa a tic loşilor loraţ ă ă afurisi i?… Nu pot s cred una ca asta, pe to i sfin ii! Nu, niciodat n-am s cred aşaţ ă ţ ţ ă ă ceva!… ad ug gasconul, izbind tare p mântul cu c lcâiul cizmei sale grele.ă ă ă ă

— Nici eu… nici eu!… strigar , împreun , Amable şi Boniface, cu o energie la fel deă ă mare.

— Ei! La dracu'!… Nici eu!…înt ri domnul Hélouin, pe care ipoteza asta îl fr mânta.ă ă Şi tocmai asta-i partea inexplicabil a lucrurilor. Cu toate acestea, v repet, nu se poateă ă s nu fi plecat de aici. Altminteri, unde s fie?ă ă

— Adev rat… unde s fie? se întrebar cei trei b rba i.ă ă ă ă ţSe gândir o clip şi, neg sind nici o explica ie plauzibil pentru strania dispari ie aă ă ă ţ ă ţ

locotenentului, se hot râr , deşi cu p rere de r u, s p r seasc palatul şi s seă ă ă ă ă ă ă ă ă reîntoarc la casele lor.ă

~ 151 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul XVI - Vedenia

pusesem c , dup ce se desprinsese din bra ele Bathildei, tân rul str b tuse înă ă ţ ă ă ă goan apartamentele, ner bd tor s -i reg seasc pe bandi i.ă ă ă ă ă ă ţSDar, deoarece intrase la domnişoara de Wendel printr-un şir de înc peri cufundateă

în întuneric, neputând, prin urmare, s observe pe unde trecea, acum, în loc s apuceă ă tot pe drumul pe care-l adusese Clairette, ieşi, f r aă ă -şi da seama, din partea de palat afectat locuin ei tinerei femei şi p trunse în nişte s li, holuri şi coridoare nesfârşite, prină ţ ă ă care se pierdu cu totul.

Contesa Aurore locuia în partea din fa , neocupând decât înc perile ce-i erau strictţă ă necesare, adic cel mult cinciă -şase camere.

Cei câ iva servitori de ambele sexe care o slujeau locuiau şi ei tot în acea parte aţ cl dirii, foarte aproape de ea. Erau nişte oameni b trâni, care o înso iser în Lorraine,ă ă ţ ă atunci când se retr sese lâng mama ei, ducesa v duv de Nevers, şi pe care-iă ă ă ă considera mai mult ca pe nişte prieteni, decât ca pe nişte salaria i.ţ

Dintre to i, singur ce locuia la o distan mai mare de ea era Bathilde.ţ ă ţăAtunci când Aurore se reîntorsese la Paris, domnişoara de companie se pref cuse c-ă

ar vrea s revin în fosta ei locuin , care era al turat cu cea a st pânei sale. Dară ă ţă ă ă ă aceasta, nedorind s aib în intimitatea sa o persoan asupra c reia atârna cumplitaă ă ă ă b nuial de care o acuzase baronul de Posen, o poftise pe tân ra femeie s r mână ă ă ă ă ă acolo unde era, pretextând c , datorit vârstei sale, aceasta avea nevoie de pu in maiă ă ţ mult libertate decât înainte şi c , de altfel, asta n-ar împiedica-o s -i solicite prezen a,ă ă ă ţ de îndat ce ar dori-o.ă

Bathilde, care nu f cuse acea propunere decât pentru c aşa se c dea, se ferise să ă ă ă insiste, având, dimpotriv , interes s fie izolat aşa cum era.ă ă ă

Ca urmare, partea de mijloc a palatului era complet nelocuit , şi în acel soi deă pustiu se r t cise Philippe.ă ă

La început impetuos, cu avântul pe care i-l d duse mânia, str b tuse o parte dină ă ă acea întindere. Dar, încetul cu încetul, întunericul, t cerea care domneau acolo îiă potoliser clocotul sângelui, îi calmaser nervii supraexcita i şi, f r a-şi da seama, îşiă ă ţ ă ă încetinise mersul, îşi micşorase zgomotul paşilor, sfârşind prin a nu mai înainta decât foarte încet şi în vârful picioarelor.

Unde se afla?În ce locuin p trunsese?ţă ă

~ 152 ~


Nu-i nevoie s spunem c habar nu avea.ă ăS lile imense pe care le str b tea, coridoarele lungi, culoarele nesfârşite în lungulă ă ă

c rora mergea îi spuneau clar c trebuia s fie o locuin seniorial . Dar cine s fi fostă ă ă ţă ă ă st pânul?ă

De la etajul al doilea, unde nu putea g si nici o ieşire, coborâse la primul printr-oă sc ri de comunica ie care nu deservea, dup cum se încredin ase, decât acea parte aă ţă ţ ă ţ palatului.

Acum, ochii i se obişnuiser cu întunericul, iar razele lunii, care într-unele înc periă ă se rev rsau în valuri, îi îng duiau chiar s desluşeasc obiectele pe care le întâlnea.ă ă ă ă

Deodat , i se p ru c este prada unei halucina ii stranii.ă ă ă ţDup înf işarea mobilelor, a draperiilor pe care acum izbutea s le vad , crezu că ăţ ă ă ă

recunoaşte lucruri deja v zute de el.ăUnde? Când? N-ar fi putut spune.Era ceva vag, plutind în mintea lui c imaginile unui vis.ăSe oprea în fa a unei perdele, a unei mobile al c rei contur şi form trezeau în elţ ă ă

amintiri îndep rtate, teribil de îndep rtate…ă ăCa împins de o mân nev zut , continua s înainteze. Nu se mai gândea c ară ă ă ă ă

putea fi descoperit, prins ca un r uf c tor care ar fi intrat pe furiş într-o cas str in .ă ă ă ă ă ă C ci modul în care intrase ar fi putut foarte bine s -l fac s fie considerat ca atare, deşiă ă ă ă o persoan care locuia acolo fusese cea care-i favorizase intrarea.ă

Nu, nu se gândea deloc la toate acestea. Gândurile care-l n p deau erau de o cuă ă totul alt natur .ă ă

I se p rea c reintra într-o lume pe care o locuise odinioar şi de care îl desp r ea oă ă ă ă ţ durat mare de timp.ă

Paşii îl duser într-o înc pere dinspre fa ada principal , cea care d dea spre stradaă ă ţ ă ă Francs-Bourgeois.

Era, sau trebuie s fi fost un dormitor.ăO lamp de veghe, ce atârna din plafon, acoperit cu un glob din alabastru, destulă ă

de asem n toare cu cea v zut la domnişoara de Wendel, r spândea o lumin atenuat ,ă ă ă ă ă ă ă aproape misterioas .ă

În adâncul unui alcov se afla un pat de copil, acoperit cu o cuvertur brodat cu firă ă de aur.

La început, ochii îi fur atraşi de acea privelişte, apoi se fixar asupra ei…ă ă— Dumnezeule! şopti, oare înnebunesc?… Aproape c -mi vine s cred c p tu ulă ă ă ă ţ

acesta este al meu! Stofa aceasta bogat cu care este împodobit… felul în care esteă construit… ornamentele lui… totul îmi pare foarte cunoscut!…

Dând ascultare unei for e oculte, se întoarse.ţ

~ 153 ~

Paul Féval-fiul

În fa a p tu ului se afla portretul în picioare al unui b rbat în jur de treizeci şi cinciţ ă ţ ă de ani, cu tr s turi extraordinar de frumoase şi a c rui înf işare mândr şi energic eraă ă ă ăţ ă ă îmblânzita de o expresie de mare bun tate.ă

Instinctiv, tân rul îşi scoase p l ria.ă ă ă"Unde l-am mai v zut oare pe b rbatul acesta?" se întreb .ă ă ăAtunci ochii necunoscutului p rur s se însufle easc deodat , l sând s cadă ă ă ţ ă ă ă ă ă

asupra lui o privire plin de blânde e p rinteasc , de care se sim i p truns… în timp ceă ţ ă ă ţ ă era cuprins de o adânc emo ie…ă ţ

R mase vreme îndelungat în fa a portretului, pierdut într-o duioas visare.ă ă ţ ăÎn cele din urm , acelaşi instinct care-l condusese pân acolo îl smulse din gândurileă ă

şale şi-l f cu s mearg mai departe.ă ă ăDar, înainte de a pleca, ochii i se îndreptar c tre c min, pe care se afla bustul deă ă ă

marmur al unui b ie el.ă ă ţ"Oare unde l-am v zut pe copilul acesta?" se întreb din nou, încruntându-şiă ă

fruntea, în efortul de a-şi scotoci memoria.Camera în care se afla fusese, pe când tr ia, a tân rului conte Philippe deă ă

Lagardère. Mama dezn d jduit o transformase într-un fel de capel a amintirii şi, ca înă ă ă ă vremea fericirii trecute, în fiecare sear se aprindea acolo o lamp , pentru ca ea să ă ă poat veni s se roage şi s plâng gândindu-se la cei absen i.ă ă ă ă ţ

Aceast camer comunica spre alta, a c rei uş întredeschis o vedea tân rulă ă ă ă ă ă locotenent. Se îndrept c tre ea şi o deschise larg. ă ă

La rândul ei, noua camer era luminat ca şi prima, dar cu mai mult str lucire.ă ă ă ăLâng c minul în care mai pâlpâiau câ iva t ciuni se fi afla o femeie ce dormita,ă ă ţ ă

culcat pe un şezlong.ăFemeia era Aurore de Nevers, contes de Lagardère.ăÎn seara aceea veghease pân târziu şi o trimisese la culcare pe camerista sa,ă

spunându-i c -şi va face ea îns şi toaleta de noapte.ă ăÎnainte de a se duce s se odihneasc , voise, dup cum îi era obiceiul, s se roageă ă ă ă

îndelung pentru cei doi dragi disp ru i, pentru cel pe care nu avea s -l mai revadă ţ ă ă niciodat … şi pentru cel lalt, a c rui întoarcere o aştepta cu atâta îngrijorare. Dar oă ă ă învinsese oboseala şi, de la sc unelul ei de rug ciune, nu avusese putere s meargă ă ă ă decât pân la şezlong, unde se l sase s cad , adormind imediat.ă ă ă ă

Philippe înainta spre ea… apoi îngenunche. Inima i se zb tea în piept, şi pe buze îiă urca un cu vânt pe care de mul i ani se dezv ase s -l rosteasc .ţ ăţ ă ă

O privea pe contes , o contempl cu o reculegere plin de respect, cu o duioasă ă ă ă venera ie.ţ

Se p rea c visul s u continu .ă ă ă ă

~ 154 ~


Mai v zuse cândva şi acest chip!… Erau aceleaşi tr s turi care îi ap ruser ,ă ă ă ă ă primele, atunci când domnişoara de Wendel îi r scolise amintirile!… Cele de care-şiă amintise cu mult înaintea celor ale guvernantei!…

O! Cu ce intens bucurie, cu ce încântare în suflet le cuprindea cu privirile saleă devenite umede sub lacrimile blânde ce-i tulburau ochii!

La un moment dat, buzele Aurorei se mişcar în somn. Îi sc par câteva şoapte şi,ă ă ă în acel murmur abia auzit, tân rul crezu c desluşeşte numele de Philippe.ă ă

Philippe! Numele lui!Visul contesei ajunsese, desigur, la o faz dureroas , c ci chipul ei, la început calm,ă ă ă

acum se întuneca, iar trupul îi era scuturat de mişc ri sacadate, nervoase.ă— Laşii!… rosti deodat , acum foarte limpede. L-au asasinat!… Dar tu î i veiă ţ

r zbuna tat l!… Nu-i aşa?ă ă— Îl voi r zbuna, mam ! r spunse Philippe, ca şi cum ar fi fost şi el adâncit într-ună ă ă

vis. Îl voi r zbuna!… Jur!… ăDar aceste cuvinte, pe care le pronun ase cu glas tare, întrerupând vraja ce-lţ

cuprinsese, îl f cur s revin brusc la realitate.ă ă ă ăV zându-se în mijlocul nop ii, într-un loc necunoscut, lâng o femeie adormit , careă ţ ă ă

îi era cu totul str in şi al c rei somn putea s înceteze dintr-o clip într-alta, fu cuprinsă ă ă ă ă de nelinişte, ba chiar de o adev rat team .ă ă ă

Dac femeia aceasta s-ar trezi, şi i-ar cere socoteal pentru prezen a lui, cum i-ară ă ţ putea-o explica, de vreme ce nu-şi putea da nici lui însuşi vreo explica ie?ţ

Aşa c nu se mai gândi decât s se îndep rteze cât mai repede cu putin şi, maiă ă ă ţă ales, f r a fi z rit. ă ă ă

P r sind, aşadar, camera contesei, nu mai înainte de a-i arunca o ultim privireă ă ă înc rcat de duioşie, trecu din nou în cea în care se afla portretul b rbatului, pe care-lă ă ă privi, de asemenea, cu emo ie, apoi îşi continu drumul prin înc perile pustii, fugind ca şiţ ă ă cum ar fi comis o crim .ă

Din fericire, luna se ridicase mult pe cer, şi s lile imense erau inundate de lumin ,ă ă îng duindu-i s -şi g seasc cu uşurin drumul pân la scara spre gr din , în careă ă ă ă ţă ă ă ă ajunse curând.

O clip mai târziu ieşea din palat, înc sub impresia visului pe care-l avusese şiă ă uitând cu totul de capcana în care fusese atras, ca şi de cei care o puseser la cale.ă

Trecuse mult timp de când plecaser domnul Hélouin, Cocardasse şi cei doiă Passepoil.

Dac tân rul ar fi fost mai pu in îngândurat, ar fi putut observa, în clipa în careă ă ţ trecea peste fântâna, un individ care, z rinduă -l, se ascunse iute în unghiul pe care zidul fund turii îl form cu cel al palatului.ă ă

~ 155 ~

Paul Féval-fiul

Dar avea prea multe preocup ri în minte pentru a observa orice ar fi fost şi-şiă continu drumul f r a b nui prezen a personajului.ă ă ă ă ţ

— Per Bacco! înjur acesta, de îndat ce-l v zu cotind în strada Francsă ă ă -Bourgeois!… Cel care a trecut pe-acolo este il giovine!… De unde-a mai ieşit?… Ca s vezi! Iat cevaă ă ciudat şi care merit s fie l murit. Îi vom vorbi despre asta seniorului Giamă ă ă -Battista… Diavolo! Am avut o idee bun s m prefac mort!ă ă ă …

Şi, dup ce mai r mase ascuns vreme de un sfert de or , pentru a-i l sa un avansă ă ă ă serios locotenentului, porni şi el la drum.

* * *

În interiorul palatului, curând dup plecarea tân rului, Aurore se trezi tres rind şi seă ă ă ridic în picioare, cu ochii a inti i spre locul în care îngenunchease acesta:ă ţ ţ

— Doamne! exclam . Adineauri l-am v zut pe Philippe… l-am v zut… aici… aici…ă ă ă lâng mine… mi-a vorbit… i-am auzit glasul care-mi r spundea.ă ă

Şi chem :ă— Philippe!… Fiule!… Unde eşti? Vino… vino… la pieptul mamei tale!Întinse bra ele înainte, aşteptându-şi copilul s alerge spre a se l sa cuprins de ele.ţ ă ăDar vai! Cel pe care-l chema era deja departe, şi rug s nu putea ajunge pân la el.ă ă ă

~ 156 ~


Partea a doua Tân rul duce― ă

Capitolul I - Curtea Fran eiţ

lictisit de luptele care nu-i pl cuser niciodat , Louis al XVă ă ă -lea se retr sese laă Versailles şi încerca s redea Cur ii Fran ei str lucirea şi gloria pe care o avuseseă ţ ţ ă pe vremea Marelui Rege.P

Împlinise pe atunci treizeci şi cinci de ani şi trecea drept un b rbat foarte frumos.ăDac ar fi s credem descrierea pe care a f cut-o o doamn care-i era foarteă ă ă ă

apropiat , doamna de T., de la care ne-au r mas "memorii anonime" cu privire laă ă moravurile epocii, monarhul avea o siluet svelt şi gra ioasa şi un mers nobil, cuă ă ţ mişc ri dezinvolte.ă

Acea doamn g sea şi aceasta chiar c este o observa ie a unei femei că ă ― ă ţ ― ă regele are o gamb admirabil , dar pulpa cam scurt .ă ă ă

Fruntea lui era înalt şi înconjurat de un p r brun, bogat, întotdeauna aranjat înă ă ă mod artistic şi care-i punea în valoare prospe imea tenului.ţ

Pe lâng aceast , avea o gur cu buze fragede, din i frumoşi şi sprâncene foarteă ă ă ţ bine desenate.

Înf işarea îi era completat de un nas acvilin, cu propor ii potrivite, care contribuiaăţ ă ţ doamna de T. este cea care vorbeşte s -i alc tuiasc un chip foarte atr g tor.― ― ă ă ă ă ă

Se pare c moralul era pe potriva fizicului.ăLa prim privire, pe figura deschis a regelui se puteau recunoaşte aceaă ă

amabilitate, acea blânde e care constituiau fondul caracterului lui Louis al XVţ -lea.Spre deosebire de mul i semeni ai s i, era mereu foarte politicos, extrem de amabilţ ă

cu toat lumea, fie c cel cu care avea de a face era de rang mai înalt, fie c apar ineaă ă ă ţ claselor mai de jos ale societ ii.ăţ

~ 157 ~

Paul Féval-fiul

Ba chiar, în audien ele pe care le acorda, era deseori nevoit s combat opiniiţ ă ă contrare propriei sale p reri, dar niciodat nu a fost auzit vreo vorb aspr de peă ă ă ă ă buzele sale.

Dar vai! De ce a trebuit ca toate aceste frumoase calit i, pe care istoricii epociiăţ sunt de acord s i le recunoasc , s -şi piard valoarea datorit acelei înclin ri spreă ă ă ă ă ă desfrâu, care a sfârşit prin a pune st pânire pe el într-atâta, încât, pentru a o satisface, aă ajuns, în cele din urm , s comit cele mai josnice fapte?ă ă ă

Dovad ceea ce se petrecea în Parcă ― -aux-Cerfs50.În epoca la care ne referim ― în 1745 din fericire, metresele lui înc îi mai erau― ă

de ajuns şi marchiza de Pompadour, care îi succeda, în afec iunea lui, ducesei deţ Châteauroux, îl împiedica, prin noi şi noi seduc ii, s se dedea cu prea mult pasiuneţ ă ă gusturilor sale libertine.

Puterea marchizei p rea s aib o mult mai mare importan decât cea aă ă ă ţă precedentelor favorite. Ea intr în rela ii cu oamenii de stat, le punea întreb riă ţ ă miniştrilor, c uta societatea membrilor Consiliului într-un cuvânt, încerca s pună ― ă ă mâna pe frâiele statului, atât de sl bite în mâinile debile ale regescului s u amant. Puteaă ă s repete povestea doamnei de Prieă 51, cu atât mai uşor cu cât cardinalul de Fleury nu mai era acolo pentru a contrabalansa sl biciunea regelui. Aşa c momentul era cum nuă ă se putea mai favorabil pentru ambi ia sa. De altminteri, avea tot ce trebuia pentru aţ reuşi: inteligen , talente şi un farmec natural care te câştiga imediat.ţă

Astfel c n-a durat mult pân ce a devenit persoana care împ r ea favoruri şi slujbeă ă ă ţ înalte.

Louis al XV-lea nu mai f cea nimic f r s-o consulte, şi cele mai serioase afaceriă ă ă trebuiau s treac prin mâinile sale.ă ă

Se cunoaşte care a fost rezultatul şi necazurile pe care acea politic feminin i le-aă ă cauzat Fran ei în exterior.ţ

Curtea se afla, aşadar, la Versailles, unde petrecerile şi distrac iile de tot felul seţ ineau lan .ţ ţ

50 Parc aux Cerfs (lb. francez ) = Parcul-cu-Cerbi: vechi cartier din Versailles, în sudul oraşului, loc deă întâlnire pentru vân torile regale pân la epoca în care Louis al XIV-lea a poruncit s fie construit acoloă ă ă palatul Versailles. Potrivit cronicarilor epocii, doamna de Pompadour atr gea în acel loc fete tinere, pentru aă satisface poftele lui Louis al XV-lea. Vezi şi volumul I (Parc-aux-Cerfs) al romanului Gemenii lui Nevers de Paul Féval-fiul. (n.t.)

51 Doamna de Prie (Jeanne Agnès Berthelot de Piéneuf, marchiz de ~) (1698–1727): So ie a unuiă ţ ambasador al Torino-ului, a devenit metresa ducelui de Bourbon, primul ministru al lui Louis al XV-lea, luând practic conducerea treburilor statului. Ea este cea care a avut ideea c s toriei regelui cu Mariaă ă Leczinska. (n.t.)

~ 158 ~


Deşi venise luna decembrie, regele şi favorita locuiau în Micul Trianon52.Aşa hot râse marchiza, şi regele Louis al XVă -lea se conformase acestei decizii f ră ă

nici un murmur.Pe vremea aceea, persoanele care alc tuiau Curtea erau considerate ca f cândă ă

parte din trei trepte: lumea, societatea şi intimii.Lumea îi cuprindea pe înal ii func ionari, cum ar fi ambasadorii, miniştrii, mariiţ ţ

ofi eri ai Coroanei şi o mul ime de al i demnitari, fa de care regele îşi p straţ ţ ţ ţă ă majestatea sa olimpian .ă

Societatea era alc tuit din doamnele şi seniorii admişi în apartamentele regale şiă ă onora i cu un fel de familiaritate care atenua rigorile etichetei, pentru care regele era, deţ altminteri, de o severitate excesiv .ă

Cât despre intimi, aceştia erau nişte gentilomi ale c ror func ii erau destul deă ţ delicate, deoarece constau în a-l servi pe Louis al XV-lea în fanteziile lui amoroase şi în a-i fi tovar şi de desfrâu.ă

Din aceast ultim categorie f ceau parte nobilii de Soubise, de Brissac, deă ă ă Richelieu şi de Luxembourg.

Împreun cu ei mai era şi un anume marchiz de dat recent şi care p rea s aibă ă ă ă ă ă aptitudini cu totul speciale pentru func ia cu care era investit. Acel personaj era însuşiţ fratele marchizei, ex-domnul Poisson, ajutor de m celar în pr v lia tat lui s u.ă ă ă ă ă

De îndat ce sora sa ajunsese într-o "pozi ie bun ", dup cum spunea el,ă ţ ă ă ciopâr itorului nostru de carne i se p ruse c numele s u era lipsit de prestigiu.ţ ă ă ă Poisson!53 Nu avea nici un haz, suna prost, ba chiar mirosea pu in a putin de scrumbii.ţ ă Aşa c se dusese s -i cear marchizei s -i schimbe numele care, pân în acea zi, îlă ă ă ă ă desemnase printre ceilal i oameni, cu un altul, mai r sun tor.ţ ă ă

Sora lui îi vorbise imediat regelui despre dorin a fratelui s u, rugându-l s -i dea titlulţ ă ă de baron, conte sau marchiz de "ceva" şi, chiar pe loc, regele îl numise pe domnul Poisson marchiz de Vaudières, ataşându-l persoanei sale în func ia despre care amţ vorbit.

Dar deoarece nu exist trandafiri f r ghimpi, to i îşi b teau joc de noulă ă ă ţ ă "înmarchizat", care era numit marchizul de alalt ieriă , ceea ce-l f cea s se înfurie c to iă ă ă ţ dracii şi s le azvârle cele mai piperate expresii celor ce-şi râdeau de el, spre mareaă bucurie a acestora, care-i r spundeau pe acelaşi ton.ă

52 Trianon (Marele şi Micul ~): denumirea a dou castele construite în parcul de la Versailles, primul deă c tre Mansart, în 1687, cel de-al doilea, de Gabriel, în 1762. (n.t.)ă

53 Poisson (lb. franceza) = peşte. (n.t.)

~ 159 ~

Paul Féval-fiul

Fericirea de a spune c este "nobil" îi turna totuşi un balsam pe toate în ep turileă ţ ă ce-i f ceau s sufere amorul propriu şi sfârşi prin a se împ ca destul de bine cu situa iaă ă ă ţ care i se crease.

Dar metamorfoza unui m celar în gentilom a avut ca rezultat o întâmplare ce a fostă cât pe-aci s strice serios rela iile lui Louis al XVă ţ -lea cu favorita sa.

Într-o bun diminea , un alt Poisson acesta fiind doar v r al doamnei deă ţă ― ă Pompadour şi care era toboşar în regimentul din Piemont, sosi la Paris cu poştalionul― şi se duse drept la ruda sa, care aproape c nici nu auzise de el şi, practic, nici nu ştia că ă exist .ă

— Verişoară ― îi spuse f r alt introducere şi dup ce o s rutase pe marchiz peă ă ă ă ă ă amândoi obrajii, f r mofturi, în prezen a celorlalte doamne venim s - i cerem un mică ă ţ ― ă ţ serviciu.

— Ce doreşti? îl întreb favorita, pe care ruşinea unei asemenea rudenii o f cuse să ă ă se înroşeasc .ă

— Am vrea un rang de locotenent în regimentul g rzilor franceze, în careă deocamdat doar batem toba.ă

— Locotenent?… Dumneata?!…— Da, verişoar . Dac vrei s -mi semnezi brevetul pe loc, îl lu m în buzunarulă ă ă ă

nostru.— Nu am dreptul de a semna absolut nimic, replic marchiz . Dar, eă ă -n ordine îi―

voi spune regelui.— M bizui pe tine, ce zici? Nu m l sa s aştept prea mult, altminteri venim s - iă ă ă ă ă ţ

împrosp t m memoria.ă ă— Nu, nu! Pleac … pleac …ă ăMitocanul s-a retras, mândru ca Artaban54, boc nind cu înc l rile lui grosolane, cuă ă ţă

inte, pe parchetul apartamentelor şi aruncând ocheade doamnelor pe care le întâlnea.ţÎn aceeaşi sear , deşi cererea toboşarului i se p rea de o îndr zneal plin deă ă ă ă ă

obr znicie, doamna de Pompadour o supuse lui Louis al XVă -lea, care o consider totuşiă foarte fireasc şi porunci s fie expediat imediat brevetul la Ministerul de R zboi.ă ă ă

Doar c a ap rut o mic dificultate la care nimeni nu se gândise: ofi eriiă ă ă ţ regimentului au refuzat s -l primeasc printre ei pe acel coleg ciudat.ă ă

— Te consider m un b iat cumsecade i-au spus dar este pu in probabil ca,ă ă ― ― ţ dac ai fi obligat s ai de a face cu noi to i, s nu te pomeneşti cu o nefericit lovitur deă ă ţ ă ă ă spad ce i-ar vindeca prea radical febra ambi iei care te fr mânta.ă ţ ţ ă

54 Artaban: a) nume al mai multor regi ai p r ilor; b) erou al romanului ă ţ Cleopatra, de La Calprenède, a c rui fire mândr a creat zicala francez : ă ă ăFier comme Artaban ( = mândru ca Artaban). (n.t.)

~ 160 ~


Aceste cuvinte, pronun ate într-un anume fel, îl f cur pe v rul marchizei sţ ă ă ă ă în eleag întreaga putere a argumentului pe care-l con ineau… şi aprecie c -i maiţ ă ţ ă în elept s nu insiste.ţ ă

Dar atunci, doamna de Pompadour, c reia i s-a relatat situa ia, se înfurie.ă ţEa, care nu întâmpinase nici un obstacol în a-l convinge pe rege, fu jignit de felul înă

care fusese primit ruda sa şi voi s insiste, s aib câştig de cauz , amenin ându-i peă ă ă ă ă ţ ofi eri c le va ob ine radierea din cadrele armatei, dac nu vor avea pentru v rţ ă ţ ă ă respectul datorat unui membru al familiei sale.

Domnilor din regimentul g rzilor franceze nici nu le p s de fulgerele marchizei şi,ă ă ă deoarece v rul încerca din nou s p trund în rândurile lor, îl izgonir , de data asta, cuă ă ă ă ă brutalitate.

Celei care era astfel înfruntat nu-i mai r mânea decât o singur cale: s se plângă ă ă ă ă amantului s u. Din nefericire pentru ea, acesta, care-şi reproşa deja numireaă toboşarului, le d du dreptate ofi erilor, ceea ce avu ca urmare o cumplit criz de mânieă ţ ă ă a frumoasei, care st tu îmbufnat opt zile întregi, la cap tul c rora se mul umi, pentruă ă ă ă ţ protejatul ei, cu un post de locotenent într-un regiment de dragoni.

De altminteri, doamnei de Pompadour îi era foarte greu s -şi creeze un anturajă convenabil şi, cu excep ia curtenilor linguşitori care admiteau cu pl cere c ea s-ar fiţ ă ă cioplit binişor prin prietenia pe care i-o purta monarhul, marii seniori şi doamnele din nobilime refuzau s recunoasc în ea pe una de-a lor.ă ă

Burghezimea şi poporul aveau un dispre puternic fa de parvenita care eraţ ţă considerat şi pe drept cuvânt ca fiind "prima curtezan a Fran ei"ă ― ― ă ţ .

Nu se acorda nici o stim averii sale, dup cum nu erau luate în serios nici onorurileă ă cu care o înconjura regele, sau cele cu care ea îşi copleşea familia.

Şi aşa se face c , atunci când a cump rat la Paris un palat somptuos (palatulă ă Élysée, actualmente cl dire preziden ial ), un latinist l-a botezat în glum : ă ţ ă ă aedes reginae meretricum (palatul reginei curtezanelor)!

La moartea mamei sale, care, pe când tr ia, fusese metresa fermierului generală Lenormand de Tourneham, a fost pus în circula ie urm torul catren ce rezuma calit ileţ ă ăţ defunctei:

Aici zace cea care, ieşind din b legară ,Spre a-şi m ri avereaă , vându a sa onoareUnui om cumsecade, un fermier cu stare,Şi-l ferici cu fiica-i pe bunul proprietar.55


~ 161 ~

Paul Féval-fiul

Când Louis al XV-lea l-a transformat în marchiz de Marigny pe Abel Poisson, fratele metresei sale, numit mai înainte marchiz de Vaudière şi i-a dat cordonul azuriu al Sfântului Duh, pesc resele din hal nu s-au mai salutat, timp de o lun , decât cuă ă ă vorbele:

— Ştii, drag , c Peştele a început s se alb streasc .ă ă ă ă ăLa Curte, nu totul se reducea la cuvinte, şi unii seniori nu prea se jenau s-o fac peă

marchiz s le simt dispre ul.ă ă ă ţAşa, de exemplu, este lucru cunoscut c prin ul de Soubise intra la ea f r a-şiă ţ ă ă

scoate p l ria şi, uneori, se aşeza f r fasoane pe patul ei.ă ă ă ăNici Richelieu nu era mai respectuos, dar el avea drepturi incontestabile la această

familiaritate, deoarece o "încercase" pu in pe favorit mai înaintea regelui şi pentru celţ ă mai mare bine al acestuia, în mod asem n tor cu acei vale i care, la mas , gustau primiiă ă ţ ă felurile de mâncare şi vinurile, pentru a stabili c nu sunt d un toare.ă ă ă

Ducele intra la orice or în budoarul marchizei şi se spune c alegea momentele înă ă care Louis al XV-lea era absent. Lucru de care se pare c acesta era foarte nemul umit,ă ţ c ci era gelos, de o gelozie câteodat retrospectiv . Un cusur cam ciudat, trebuie să ă ă ă recunoaştem, dat fiind virtutea dubioas a metresei sale.ă ă

Memoriile din care am preluat am nuntele descrise citeaz , în leg tur cu aceasta,ă ă ă ă urm toarea anecdot :ă ă

Pe vremea când doamna de Pompadour nu era înc decât nevasta domnului Leă Normand d'Étiolés, domnul de Bridge, scutier al regelui, între inea cu ea nişte rela ii careţ ţ prilejuiau mult bârf , deşi nu exista nici o dovad c ar fi existat nişte leg turi vinovate.ă ă ă ă ă

Louis al XV-lea, ajungând s afle despre aceste rela ii, a fost foarte dezam git şi aă ţ ă decis s -i cear domnului de Bridge m rturisiri complete, pentru a afla, chiar din guraă ă ă lui, pân unde, exact, mersese intimitatea lui cu doamna d'Étiolés.ă

Într-o diminea , monarhul i-a poruncit acelui gentilom s -l înso easc într-oţă ă ţ ă plimbare matinal prin boschetele de la Versailles, apoi, când se aflau singuri, Louis ală XV-lea l-a poftit pe tân r s ia loc lâng el, pe o banc rustic şi, pe nepreg tite, i-a spusă ă ă ă ă ă privindu-l drept în ochi:

— Domnule de Bridge, aştept din partea dumitale o mare dovad de sinceritate şi oă cer ca pe o garan ie de devotament fa de persoana mea.ţ ţă

— În acest caz, sire, nu v pute i îndoi de dorin a mea de a fi sincer.ă ţ ţ

Ci-gît qui, sortant d'un fumier,Pour faire sa fortune entière.Vendit son honneur au fermier,Et sa fille au propriétaire. (n.t.)

~ 162 ~


— M bizui, aşadar, pe cuvântul dumitale… Ai cunoscut-o pe marchiza deă Pompadour înainte ca ea s vin la Curte?ă ă

— Da, sire.— Ai cunoscut-o… adic , ceea ce se în elege prin asta?ă ţ— Nu ştiu ce sens d Majestatea Voastr acestui cuvânt, dar eu am avută ă

întotdeauna cea mai mare stim pentru doamna marchiz .ă ă— Ah! Te rog, domnule conte, s nu apel m la semnifica ii vagi. Am atât de pu ină ă ţ ţ ă

încredere în cuvântul stim , încât sunt întotdeauna înclinat s în eleg contrariul şi, înă ă ţ ceea ce o priveşte pe doamna d'Étiolés, îmi vine s te întreb: ă De câte ori ai stimat-o?

— Doamne! Cât de departe de adev r sunt presupunerile Majest ii Voastre! Şti i că ăţ ţ ă eu m ocup pu in de pictur , şi c doamna de Pompadour nu duce lips de talent înă ţ ă ă ă aceast direc ie. Aşa c mergeam împreun , destul de des, sunt de acord, s facemă ţ ă ă ă schi a unor privelişti dr gu e pe malurile Senei. Asta este tot.ţ ă ţ

— Şi, dup câte mi s-a spus, alegea i de preferin locurile împ durite, deoareceă ţ ţă ă nimic altceva nu are un o efect mai pl cut într-un tablou.ă

— Într-adev r, sire.ă— Natura este foarte comunicativ , domnule conte: parfumul florilor, umbra p durii,ă ă

murmurul izvoarelor…— Felul în care Majestatea Voastr ştie s fie r ut cioas este cât se poate deă ă ă ă ă

gra ios… Dar, pe onoarea mea de gentilom!…ţ— Opreşte-te, domnule: într-o asemenea convorbire un jur mânt ar fi lucru grav…ăÎn acel moment r sun ă ă Angelus56-ul la castel.— Iat ora de rug ciune, spuse regele, întrerupând convorbirea.ă ăŞi, cu glas tare, începu s recite cuvintele sfinte.ă— Amin, r spunse scutierul, ca încheiere.ă— M rturiseşte-mi relu Louis al XVă ― ă -lea discu ia, cu şi cum nimic nu s-ar fiţ

întâmplat m rturiseşte-mi c te-ai bucurat de favorurile marchizei.― ă ă— Imposibil, sire, nu pot m rturisi ceva ce nu s-a întâmplat niciodat .ă ă— Haide, î i încâlci promisiunea. Gândeşte-te c îns şi doamna de Pompadour mi-aţ ă ă

adus totul la cunoştin .ţă— Doamna marchiz poate s spun pentru a se amuza, desigur tot ceă ă ă ― ―

doreşte, cât despre mine, eu nu pot min i. Dânsa iubea artele. Le cultiv m împreun .ţ ă ă Aceast îndeletnicire îi pl cea, dar între noi n-a existat niciodat nimic mai mult decâtă ă ă prietenie.

— Iată-ne revenind la cuvinte elastice. Soarta vrea ca cu s nu aflu nimic.ă

56 Angelus: a) rug ciune, în limba latin , ce începe cu acest cuvânt şi care se spune sau se cântă ă ă diminea a, la prânz şi sear ; h) dang t de clopot, anun ând aceast rug ciune. (n.t.)ţ ă ă ţ ă ă

~ 163 ~

Paul Féval-fiul

— Sire, adev rul este c nu am a v dezv lui nimic.ă ă ă ă— Bine, nu mai insist. S-ar putea ca t cerea în fa a mea s se datoreze delicate ei…ă ţ ă ţ

Şi, de fapt, nu ştiu de ce- i ceream confirmarea unui lucru de care sunt sigur.ţ— Într-adev r, nu ştiu ce i-aş mai putea spune Majest ii Voastre.ă ăţ— S vorbim despre viitor.ă— Cum? Majestatea Voastr şi-ar închipui…ă— Cine ştie? Dac pe marchiz ar apuca-o din nou gustul pentru pictur …ă ă ă— Cunoscându-v gândurile, sire, m-aş ab ine s-o înso esc pe doamna deă ţ ţ

Pompadour.— Şi dac te-ar obliga?… Un gentilom francez nu este un Iosif.ă— Nu, f r îndoial , sire, dar ar putea deveni, spre a nu-i displ cea Majest iiă ă ă ă ăţ

Voastre.— Nu sunt chiar atât de exigent. Şi dac evenimentul ar avea loc…ă— Niciodat .ă— Dar, presupunând c-ar avea loc, m-ai informa?— Înainte, sire?— Nu, numai dup aceea. Vezi c sunt generos.ă ăIstoria nu ne spune dac marchiza s-a "reîntors la pictur " şi dac domnul de Bridgeă ă ă

a fost nevoit s -l încunoştin eze pe Louis al XVă ţ -lea, aşa cum îi ceruse acesta.Doamna de Pompadour tocmai îl introdusese la Curte foarte de curând, pe Voltaire.Marele poet nu avusese nevoie, pentru a ob ine aceast favoare, decât deţ ă

extraordinarul s u geniu. Acesta nu însemna prea mult în ochii celor ce purtau panglici şiă pl cu e înstelate, şi era nevoie de întreaga protec ie a marchizei pentru ca ei să ţ ţ ă consimt s -l tolereze în cercul lor.ă ă

Însuşi Louis al XV-lea, deşi îl privea f r nepl cere, nu-l primea aşa cum ar fiă ă ă meritat.

Spiritul satiric şi muşc tor al filozofului îl sup ra adesea pe suveran, care nu preaă ă era obişnuit ca cineva s se exprime atât de liber în prezen a sa. Cu toate acestea,ă ţ Voltaire îi f cea curte. Dar, lipsindu-i acel fler pe care-l posed adev ra ii curteni, i seă ă ă ţ întâmpla s aib îndr zneli ce nu erau departe de a fi calificate drept ultragii.ă ă ă

Pentru a s rb tori triumful de la Fontenoy, compusese un balet eroic intitulată ă Templul Gloriei, care urma s fie executat de seniorii şi doamnele cu titluri de noble e.ă ţ

Este de la sine în eles c doamna de Pompadour avea unul din rolurile principale.ţ ăVrând s -l favorizeze pe autor, marchiza ob inuse din partea primului gentilom ală ţ

Cur ii ca, în ziua reprezenta iei, Voltaire s asiste la spectacol din loja regal .ţ ţ ă ăI s-a f cut pe voie şi filozoful se afla, în picioare, în spatele regelui.ă

~ 164 ~


În crea ia artistic , monarhul era desemnat prin numele de Traian, aluzie pe careţ ă poetul o credea foarte m gulitoare, aşa cum şi era, într-adev r. Pu ini principi au putut fiă ă ţ compara i cu acel împ rat roman care, pentru în elepciunea cu care a guvernat, aţ ă ţ meritat s fie numit Optimusă 57.

Or, dac cei de la Curte p reau s aprecieze piesa, Voltaire era cel c ruia îi pl ceaă ă ă ă ă cel mai mult şi, în minte, îşi adresa cele mai c lduroase felicit ri: e bine cunoscut faptulă ă c acea inteligen eminent avea defectul vanit ii.ă ţă ă ăţ

C tre sfârşitul baletului, convingerea lui intim c crease o adev rat capodoperă ă ă ă ă ă atinse un nivel atât de înalt, încât, nemaiputându-se st pâni, îl strânse în bra e pe Louisă ţ al XV-lea şi-i strig , în culmea entuziasmului:ă

— Ei, bine! Te recunoşti, Traiane?Regele, care nu era un Cezar din vremurile antice, aprecie c acel entuziasm eraă

mult prea roman şi, la un semn al s u, câ iva ostaşi din gard îl luar pe Voltaire şi-lă ţ ă ă duser s -l aşeze foarte politicos, e drept în afara lojei regale, pe o canapea de peă ă ― ― un coridor.

Acolo, poetul a putut medita pe îndelete la inconvenientul ce poate rezulta, uneori, dac se trece peste distan a incomensurabil care desparte un rege de un mare poet.ă ţ ă

Cu toate acestea, înainte de a p r si teatrul, Louis al XVă ă -lea l-a rechemat spre a-i adresa complimente, ceea ce a mai atenuat asprimea procedeului şi l-a consolat pe autor, în ciuda tuturor aten iilor, a tuturor gesturilor prevenitoare din partea ilustruluiţ s u amant, doamna de Pormpadour nu era pe deplin fericit . Propria-i familie constituiaă ă pentru ca o continu surs de necazuri şi sâcâieli.ă ă

Nu numai c fratele s u s vârşea un num r incalculabil şi mereu crescând de prostiiă ă ă ă pe care marchiza reuşea doar cu mare greutate s le r scumpere, dar şi tat l ei, "taicaă ă ă Poisson", cum i se spunea c ci m car el nu ceruse s fie rebotezat o acoperea de― ă ă ă ― ruşine şi ridicol. Lipsit de cea mai elementar educa ie, grosolan prin fire, mai avea şiă ţ darul be iei.ţ

Bucurându-se din p cate! de intrare liber la Curte, venea uneori la fiica lui,― ă ― ă cl tinându-se pe picioare, inânduă ţ -se de pere i ca s nu cad şi exalând un "parfum" ţ ă ă sui generis atât de p trunz tor încât ciliar şi servitorii strâmbau din nas.ă ă

Într-o diminea , când era deja foarte beat, deşi nici nu b tuse ceasul de ora zece,ţă ă s-a prezentat la Trianon pentru a vorbi cu marchiza.

V zându-l gata s se pr v leasc pe jos, lacheul care era de serviciu înă ă ă ă ă apartamentele favoritei voi s -l împiedice s mearg mai departe. Dar vizitatorul,ă ă ă îmbrâncindu-l şi trecând peste el, îi spuse:

— Sec tur , nu ştii c eu sunt ă ă ă socrul regelui?

57 Optimus (lb. latin ) = cel mai bun. (n.t.)ă

~ 165 ~

Paul Féval-fiul

Louis al XV-lea, care, din întâmplare, se afl tocmai atunci la marchiz , auziă ă cuvintele şi ieşi furios, f r a mai aştepta venirea ă ă socrului s u.ă

Omul era şi de un cinism revolt tor.ăLa câtva timp de-atunci, luând masa împreun cu câ iva financiari de vaz , avu, laă ţ ă

desert, urm toarea uimitoare izbucnire:ă— Şti i, domnilor, c noi, to i cei de aici, suntem nişte personaje ciudate?ţ ă ţŞi deoarece privirile se îndreptau întreb toare spre el, continu :ă ă— Ei, da! Z u aşa! Avem aerul c suntem cineva, dar în realitate nu suntem nimic,ă ă

sau prea pu in… Aşa, de pild , dumneata, domnule de Montmartel, cine eşti dumneata?ţ ă… Fiul unui negustor de o et!… Tu, Bonnet?… Cel al unui lacheu!… Cât despre mine…ţ cine nu ştie?…

Ne putem închipui c , având un astfel de tat , marchiza avea mult b taie de capă ă ă ă pentru a p rea, m car ea, c este "cineva"ă ă ă .

Cu toate acestea, reuşea aceast performan , datorit farmecului natural ceă ţă ă eman din întreaga ei f ptur şi care f cea s se treac peste jalnicele ei rubedenii.ă ă ă ă ă ă

De altfel, când ai s i îi cauzau necazuri prea mari, îşi îneca sup rarea într-un şir deă ă petreceri, unele mai str lucitoare decât altele.ă

Credem c este inutil s spunem c regina nu ap rea niciodat la aceste petreceri.ă ă ă ă ăMaria Leczinska era de mult vreme resemnat .ă ăTr ind cu rug ciuni şi fapte pioase, îi cerea lui Dumnezeu s-o consoleze pentruă ă

indiferen a regescului ei so , pe care continua s -l iubeasc , în ciuda abandonuluiţ ţ ă ă aproape jignitor în care o l sa.ă

Când se vorbea despre el în prezen a ei, se pref cea c nu ştie nimic despre felul luiţ ă ă de via libertin şi, departe de a-l învinov i, dimpotriv îi l uda cu c ldur calit ile.ţă ăţ ă ă ă ă ăţ

* * *

Prin rangul pe care so ul s u îl ocupa la Curte, doamna de Chaverny era obligat sţ ă ă ă fie deseori prezent acolo.ă

Nu la Trianon, bineîn eles.ţAvând prilejul s-o întâlneasc destul de des pe regin , aceasta o îndr gise şi p reaă ă ă ă

s -i plac foarte mult societatea s . Discuta chiar într-un mod familiar cu ea, ca întreă ă ă prietene.

În cursul unei astfel de convorbiri, Flor îi povesti suveranei nenorocirile care o copleşiser pe Aurore.ă

Regina fu adânc mişcat .ă

~ 166 ~


— Aduce iţ -ne-o, îi spuse marchizei. Eu ştiu ce este suferin a… poate c vom reuşi s-ţ ăo îndulcim pe a sa.

— Vai! Doamn , r spunse Flor, deşi ar fi fericit s -i fie prezentat Majest iiă ă ă ă ă ăţ Voastre, sunt convins c va refuza s -şi p r seasc refugiul. Mi-a spus c a jurat s nuă ă ă ă ă ă ă ă revin în lume decât atunci când îşi va fi reg sit fiul şi r zbunat so ul.ă ă ă ţ

— Sper ca dorin ele ei s se împlineasc vreodat ?ă ţ ă ă ă— Da, doamn , deşi nu ştie deloc când s-ar putea întâmpla o astfel de minune.ăConversa ia se desf şura înainte ca domnul Hélouin şi Cocardasse s -l fi întâlnit peţ ă ă

fiul contelui de Lagardère, în persoana sergentului Belle-Épée.Dup întoarcerea acestuia din Flandra, Flor, c rora cei doi b rba i îi spuseseră ă ă ţ ă

secretul şi o rugaser , explicându-i motivele, s-o lase deocamdat pe contes s nuă ă ă ă cunoasc adev rul, îi spuse reginei:ă ă

— Doamn , cred c nu va mai trece mult vreme şi o vom avea pe Aurore laă ă ă Versailles.

— Adev rat? Oare s-a dezlegat de jur mântul s u?ă ă ă— Nu înc , dar momentul se apropie.ă— M bucur foarte mult pentru ea, r spunse regina. Pân o voi vedea, transmite-iă ă ă

întreaga mea simpatie.

Capitolul II - Trei cadavre

up ce-şi v zuse în somn fiul, Aurore îşi d duse seama de inutilitatea chem riloră ă ă ă sale şi se l sase s recad pe şezlong, într-o stare de total prostra ie. R maseă ă ă ă ţ ă aşa pân diminea , cu mintea tulburat şi f r a avea putere s gândeasc .ă ţă ă ă ă ă ăD

Poate c starea aceea de sfârşeal s-ar fi prelungit pe o mai îndelungat parte aă ă ă zilei dac , înc de la prima or , camerista s n-ar fi venit la ea în fug , speriat şi oă ă ă ă ă ă tremurând, spre a-i aduce o veste însp imânt toare.ă ă

Firmin, gr dinarul, ducându-se ca de obicei la munca sa, odat cu r s ritul soarelui,ă ă ă ă descoperise în parc cadavrele a doi b rba i str ini de cas , unul având în frunte o rană ţ ă ă ă f cut , dup câte se p rea, de vârful unei spade, cel lalt având în tâmpl un cu it înă ă ă ă ă ă ţ form de stilet, care se înfipsese pân la jum tatea lamei.ă ă ă

~ 167 ~

Paul Féval-fiul

Ştirea o trezi pe Aurore din amor eal .ţ ă— Dumnezeule! Ce-mi tot spui, Germaine? strig tres rind. Dou cadavre în gr dinaă ă ă ă

mea! Ce-nseamn asta?ă— Şi noi ne întreb m, doamn .ă ă— Unde este Firmin?— În anticamer . I-am zis s urce, deoarece b nuiam c ve i voi s -l vede i.ă ă ă ă ţ ă ţ— Spune-i s vin .ă ăGermaine se duse s -l cheme pe gr dinar şi se întoarse curând împreun cu el.ă ă ă— Ce-mi povesteşte Germaine, Firmin? îl întreb Aurore.ă— Adev rul, doamn contes , purul adev r.ă ă ă ă— Aşadar, au fost omorâ i, la mine, doi b rba i?ţ ă ţ— Da, doamn contes .ă ă— Azi-noapte?— Cu siguran în noaptea asta, fiindc asear , înainte s m duc la culcare, mi-amţă ă ă ă ă

f cut rondul prin parc şi n-am v zut nimic.ă ă— Cum ai descoperit cadavrele?— Iat , doamn contes . M îndeletniceam, adineauri, cu culesul ramurilor uscate,ă ă ă ă

în p durice, aşa cum fac în fiecare diminea de când a venit anotimpul friguros, cândă ţă piciorul mi s-a-mpiedicat în ceva ce se afla pe p mânt, f r a putea vedea ce anume,ă ă ă deoarece de-abia se îngâna ziua cu noaptea. Atunci, m aplec s v d ce este şi z rescă ă ă ― ă z când în iarb , cât era de lung, un b rbat care p rea c trage un pui de somn. Laă ă ă ă ă început, îmi trece prin minte c-o fi Jeannot, ajutorul meu de gr dinar, c ruia i se întâmplaă ă uneori s trag o duşc în plus, şi pe care-l mai g sesc în câteă ă ă ă -un loc, dormind sub cerul liber. Dar nu-mi trebuie mult timp ca s -mi dau seama c m înşel. Jeannot este oă ă ă sfrijitur , nu mai înalt de atâtica, iar individul meu avea o în l ime de cel pu in cinciă ă ţ ţ picioare; Jeannot nu are decât vreo doi peri sub nas, în vreme ce omul sta eraă împodobit cu dou must i mari şi stufoase de parc erau coama m garului meu…ă ăţ ă ă ierta i-mi compara ia, doamn contes . Aşadar, nici urm de îndoial nu era Jeannot.ţ ţ ă ă ă ă ― Prin urmare, încredin at de asta, îl apuc pe om de um r şi-i strig: "Ce cau i dumneataţ ă ţ aici? Cum ai intrat? Tic losule, ho ule, tâlharule!ă ţ …" Şi unde nu mi i-l scutur şi mi i-lţ ţ întorc pe partea cealalt , ca s -l trezesc, preg tinduă ă ă -m s -l apuc de guler spre a-lă ă împiedica s-o ştearg . Atâta r u!… Nici nu se clintea şi era eap n, eap n ca o coad deă ă ţ ă ţ ă ă grebl . Aşa stând lucrurile, dau fug s caut o lantern ca s -l v d mai de aproape şi,ă ă ă ă ă ă întorcându-m , ce v d, Sfinte Doamne?! Mi se face înc pielea ca de g in . Închipui iă ă ă ă ă ţ -v ,ă doamn contes , c individul avea aici şi Firmin îşi ar t tâmpla înfipt pân laă ă ă ― ă ă ― ă jum tate, un soi de cu it lung, cu lama ascu it pe amândou laturile… P rea s fi fostă ţ ţ ă ă ă ă împlântat cu un ciocan, şi înc unul barosan. R m sesem acolo, complet z p cit, când,ă ă ă ă ă

~ 168 ~


privind în mod maşinal primprejur, ce s vezi c z resc, ieşind dintră ă ă -un boschet? Două ghete şi un început de picioare! Înaintez iute… dau la o parte ramurile… şi descop r ună al doilea personaj, care nu p rea într-o stare mai bun decât primul. F r a mai z bovi, îlă ă ă ă ă trag afar de-acolo şi-l luminez cu lanterna. sta n-avea nici un cu it în cap, dar îiă Ă ţ vedeam aci, pu in deasupra nasului, o g uric neagr şi adânc , în careţ ă ă ă ă -ar fi intrat cu uşurin un deget de copil. Era şi sta mort, de cel pu in tot atâta timp cât şi tovar şulţă ă ţ ă lui.

— Poate c s-au b tut unul cu altul şi s-au omorât reciproc, remarc Aurore.ă ă ă— Aşa mi-am zis şi eu la început, doamn contes , pentru c-am adunat de pe josă ă

dou s bii, care ar fi fost de ajuns, chiar şi f r cu it, ca s -i ucid pe amândoi. Dar,ă ă ă ă ţ ă ă gândindu-m mai bine, am v zut c aşa ceva nu era deloc cu putin .ă ă ă ţă

— De ce?— Doamne! Amândou loviturile trebuie s fi fost mortale pe loc. Gândi i-vă ă ţ ă

numai… aci, între sprâncene, şi dincoace, în tâmpl …ă— Între sprâncene, repet în şoapt contesa, tres rind.ă ă ăŞi, cu un suspin, ad ug tot numai pentru c :ă ă ă— Cocardasse şi Passepoil sunt singurii care mai cunosc secretul loviturii lui

Nevers… oare unul din ei s fi fost peă -aici, s fac dreptate?ă ă …— Aşa c , încheie Firmin, e greu de crezut c primul care-a fost omorât s -l poată ă ă ă

ucide, pe urm , pe cel lalt.ă ă— Judeci destul de bine îl aprob Aurore care, cu toat gravitatea momentului,― ă ă

zâmbi auzindu-l pe gr dinar. Atunci, cum î i explici întâmplarea aceasta ciudat ? Prin ceă ţ ă loc au p truns la mine?ă

— Asta cred c-o ştiu: am g sit deschis uşa pu ului dinspre fund tur , iar peă ă ţ ă ă capacul care-l acoper urme de paşi, urme numeroase, care m fac s presupun că ă ă ă trebuie s fi venit înso i i de mai mul i.ă ţ ţ ţ

— Dumnezeule! Ce s-o fi întâmplat azi-noapte în palatul meu?— V voi spune eu, doamn contes , se auzi deodat un glas în spatele lui Firmin,ă ă ă ă

care f cu un salt în l turi.ă ă— Cum? Dumneavoastr sunte i, domnule Hélouin? exclam Aurore recunoscându-lă ţ ă

pe poli istul ce-i câştigase stima cu prilejul d rii în vileag a vicleşugului cu efigia de chitţ ă şi care tocmai intrase f r s fi fost remarcat. Prin ce întâmplare…ă ă ă

— Da, doamn , eu sunt, şi în eleg c prezen a mea v poate mira.ă ţ ă ţ ă— Într-adev r, este o real surpriz … pl cut , de altminteri.ă ă ă ă ă— V mul umesc, doamn . Dar permite iă ţ ă ţ -mi, mai întâi, s -mi cer iertare c amă ă

p truns astfel la dumneavoastr . Deoarece în drumul meu nu am întâlnit nici un servitoră ă

~ 169 ~

Paul Féval-fiul

pentru a m anun a, şi fiindc cele despre care am a v vorbi nu sufer nici o întârziere,ă ţ ă ă ă mi-am permis, de data aceasta, s încalc convenien ele.ă ţ

— Sunte i iertat de mai înainte, stimate domn. Nu a i întâlnit pe nimeni, pentru cţ ţ ă to i se afl , f r îndoial , în gr din , care a fost aziţ ă ă ă ă ă ă -noapte scena unei ciudate întâmpl ri… Dar, de fapt, se întrerupse cu mali iozitate nu veni i oare pentru a-miă ― ţ ― ţ spune c o cunoaşte i?ă ţ

— Ba da, doamn . O cunosc, cu atât mai bine cu cât am avut şi eu un amestec înă ea.

— Dumneavoastr ?ă— Eu! Ca şi Cocardasse şi doi prieteni de-ai lui. To i patru ne aflam ieri, c tre miezulţ ă

nop ii, în parcul dumneavoastr .ţ ă— Şi cu ce scop?— Cu scopul de a-l împiedica pe… fiul dumneavoastr s cad în mâinile duşmaniloră ă ă

s i.ă— Fiul meu! strig Aurore care, la acel cu vânt, aproape c s ri pân la domnulă ă ă ă

Hélouin c ruia îi apuc bra ul strângânduă ă ţ -i-l cu putere. A i spus: fiul meu?ţ …— Da, doamn , fiul dumneavoastr , pe care, în sfârşit, l-am g sit.ă ă ă— Reg sit!… Mi-a i reg sit copilul!ă ţ ă …— De cât va timp deja.— Şi de ce nu mi-a i spus?… A i avut inima s m l sa i în continuare cu spaimeleţ ţ ă ă ă ţ

mele?— Nu puteam înc s v aducem la cunoştin adev rul.ă ă ă ţă ă— Doamne! şopti biata mam , devenit alb precum dantelele sale şi gata să ă ă ă

leşine. Cred c voi muri de fericire.ă— V implor, doamn , st pâni iă ă ă ţ -v . A i fost tare în fa a durerii; fi i tot astfel laă ţ ţ ţ

bucurie.— Unde este? Unde se afl Philippe al meu?… continu Aurore, care nu mai aveaă ă

decât un singur gând. Repede, repede… Aduce iţ -mi-l… sau, mai bine nu, conduce iţ -mă la el…

— Aştepta i, contes … aştepta i…ţ ă ţ— Nu, nu… de ce s aştept?… Unde este… unde este?ă …— V voi explica sau, cel pu in, v voi spune unde se afla asear .ă ţ ă ă— Vorbi i!… O! Vorbi i, domnule!… Fiul meu se afl … sau se afla… O! Dumnezeule!ţ ţ ă

Îmi pierd min ile…ţ— Înc o dat , doamn , fi i calm . Aceast emo ie v zdrobeşte… Nu v pot spuneă ă ă ţ ă ă ţ ă ă

nimic dac v agita i astfel.ă ă ţ

~ 170 ~


— Ei, bine! Poftim… iată-m liniştit acum… continu contesa, f când eforturi şiă ă ă ă aproape reuşind s se st pâneasc . Haide i, vorbi i… pot s v ascult… ce v maiă ă ă ţ ţ ă ă ă re ine?ţ …

— Nu cer decât o secund pentru a v satisface dorin a, atât de îndrept it . Maiă ă ţ ăţ ă înainte, doamn , trebuie s v aduc la cunoştin cele ce s-au întâmplat laă ă ă ţă dumneavoastr astă ă-noapte. Este absolut necesar.

— La ce chinuri m supune i!ă ţ— Nu va dura mult, v jur. Asculta iă ţ -m , aşadar, cu calm şi nu m întrerupe i. Voiă ă ţ

termina cu atât mai repede. Numai c aş dori foarte mult s fi i singura care s m aud .ă ă ţ ă ă ăLa un semn al st pânei lor, Germaine şi Firmin disp rur .ă ă ăCând contesa şi domnul Hélouin r maser între patru ochi, acesta continu :ă ă ă— Prin mijloace pe care este inutil s le cunoaşte i şi care nu au mare importan ,ă ţ ţă

am surprins s pt mâna trecut un complot urzit împotriva vie ii fiului dumneavoastr .ă ă ă ţ ă Era vorba s fie atras într-o curs , pentru a fi ucis fin mod laş.ă ă

— O, Doamne! M car l-a i pus în gard imediat?ă ţ ă— Nici pe departe!— Cum?…— Nu v-am spus, doamn , c voiam s avem dovezi sigure ale vinov iei celor peă ă ă ăţ

care doar îi b nuiam? Drept urmare, trebuia s -i prindem chiar asupra faptei, dară ă potrivind lucrurile în aşa fel, încât s ajungem înainte ca ei s -şi fi îndeplinit planul. Ceeaă ă ce am şi reuşit s facem… oarecum. Capcana consta în întâlnirea pe care o femeie, subă pretextul de a-i dezv lui secretul naşterii sale, i-o d duse fiului dumneavoastr şi înă ă ă cursul c reia duşmanii lui urmau s -l atace şi s -l ucid . Aşadar, l-am l sat s se duc laă ă ă ă ă ă ă acea întâlnire.

— M face i s tremur… A i ajuns, cel pu in, la timp pentru a-l salva? întreb Aurore,ă ţ ă ţ ţ ă îngrijorat .ă

— Aştepta i… Femeia care slujea drept unealt a asasinilor era…ţ ă— Bathilde de Wendel! Aş putea jura… îl întrerupse cu vehemen contesa.ţă— Întocmai.— Ah! Tic loasa!… Nu putea fi decât ea, într-adev r… Şi unde… În ce loc?… Îlă ă

atr sese?ă— În propria dumneavoastr locuin .ă ţă— Chiar aici?— Da, la ea, unde crima urma s se s vârşeasc la miezul nop ii. Şi pentru c ştiamă ă ă ţ ă

toate acestea, venisem trecând prin porti a fântânii s m pun la pând , împreun― ţ ― ă ă ă ă cu Cocardasse şi cu cei doi Passepoil, tat l şi fiul, spre a-i surprinde pe bandi i în clipa înă ţ cuie ar fi urcat în apartamentul domnişoarei de Wendel, pentru a-l ucide pe fiul

~ 171 ~

Paul Féval-fiul

dumneavoastr . Numai c , deoarece ora întâlnirii fusese modificat , f r ca eu s aflu,ă ă ă ă ă ă când am ajuns, acesta din urm era deja angajat în lupt cu duşmanii s i, dup cum ne-ă ă ă ăam putut convinge auzind zgomotul de b t lie ce provenea din locuin a domnişoareiă ă ţ dumneavoastr de companie şi care ajungea pân la noi. F r a pierde o clip , eramă ă ă ă ă gata s -i s rim în ajutoră ă , când am v zut venind în goan grupul atacan ilor, în num r deă ă ţ ă cinci, care şi pornir în urm rirea lui, prin gr din , în mod evident, credeau c fiulă ă ă ă ă dumneavoastr coborâse. Asta ne-a mirat foarte mult. Din locul în care ne aflam,ă supravegheasem cu cea mai mare aten ie intrarea din spate a palatului şi nu v zusemţ ă pe nimeni ieşind. Cu toate acestea, e lucru sigur c tân rul a reuşit s scape din capcanaă ă ă ce-i fusese preg tit . Dar cum? Iat ceva ce nu ne-am putut explica şi nici n-am stată ă ă prea mult s ne gândim. Pentru noi, principalul era ca el s fie teaf r. Totuşi, deoareceă ă ă ne temeam c bandi ii l-ar putea ajunge din urm , ne-am aruncat asupra lor şi i-amă ţ ă atacat în for . Fiindc unul dintre ei o luase la goan , eram, aşadar, patru contra patru.ţă ă ă Lupta a durat destul de pu in. În cele din urm , am izbutit s -i ucidem, unul dup altul…ţ ă ă ă Şi aşa se face, doamn , c ave i în parcul dumneavoastr patru cadavre.ă ă ţ ă

— Patru?… Firmin n-a v zut decât dou .ă ă— Mai exist unul în fântân şi un al patrulea trebuie s fie în dreptul fa adei.ă ă ă ţ— Dac este acolo, va fi g sit… Dar ce s-a întâmplat cu Philippe?ă ă— Aici e misterul. Sfârşind prin a crede c p r sise palatul f r ca noi s -l fi z rit ă ă ă ă ă ă ă ―

deşi, v repet, lucrul îmi pare aproape imposibil ne-am hot rât s plec m, după ― ă ă ă ă câteva clipe de aşteptare, şi ne-am întors fiecare la noi acas . Potrivit tuturoră probabilit ilor, fiul dumneavoastr trebuia s se fi întors la Passepoil, unde locuia. M-amăţ ă ă dus acolo acum o or … Nu se înapoiate.ă

— Nu se înapoiase!… Atunci, unde poate fi, Dumnezeule mare?… întreb Aurore,ă cuprins de spaim .ă ă

— Vom afla, cu siguran , în scurt timp. Acum nu trebuie s v face i nici o grij înţă ă ă ţ ă privin a lui.ţ

— Crede i?ţ— Nici cea mai mic .ă— Totuşi este foarte ciudat c n-a mai fost v zut, observ contesa.ă ă ăApoi, venindu-i o idee:— Ah! exclam . Îmi amintesc de o stranie halucina ie pe care am avut-o asear . Eraă ţ ă

cam pe la or despre care vorbi i. St team întins pe acest şezlong, pe jum tateă ţ ă ă ă adormit , când mi s-a p rut c -l v d… chiar l-am v zut… c ci el era… era cu adev rată ă ă ă ă ă ă el… se afla în genunchi, lâng mine… i-am vorbit… mi-a r spuns.ă ă

— Ce spune i, doamn ? L-a i v zut?… I-a i vorbit?ţ ă ţ ă ţ

~ 172 ~


— Da… da… eram cufundat într-unui din acele somnuri lucide care in totodat şiă ţ ă de vis, şi de realitate… şi acum, c -mi aduc aminte cu claritate, sunt convins că ă ă Philippe a venit aici… în aceast camer … Dac ochii trupului meu erau închişi, cei aiă ă ă sufletului îl vedeau…

— Atunci sta i, contes , spuse domnul Hélouin gândind adânc. S-ar putea cţ ă ă explica ia acestei dispari ii ciudate s se afle tocmai în cele ce-mi spune i. Cine ştie dacţ ţ ă ţ ă nu cumva tân rul, pe care duşmanii îl credeau coborât în gr din , nu r m sese în palat,ă ă ă ă ă în care, c utând o ieşire… s-o fi r t cit? Sau, cine ştie dac , printră ă ă ă -una din acele atrac iiţ magnetice, ce nu pot fi analizate de mintea omeneasc şi care totuşi exist , f r putină ă ă ă ţă de t gad , n-a fost atras spre dumneavoastr … pân la mama sa, a c rei inim venea înă ă ă ă ă ă întâmpinarea inimii sale… Lucrul este foarte posibil şi am auzit deseori citindu-se cazuri asem n toare.ă ă

— Asta este… aşa trebuie s fi fost… Dup cum spune i, inima mea sim ise c el eraă ă ţ ţ ă aici… la câ iva paşi de mine… şi s-a îndreptat spre el… mi l-a adus.ţ

— Şi, dac v-a i fi trezit în acel moment, v-a i fi putut îmbr işa copilul. V-a i fiă ţ ţ ăţ ţ recunoscut unul pe cel lalt, f r s fie nevoie s vi se spun .ă ă ă ă ă ă

— Dar m-am trezit aproape imediat dup ce mi-a ap rut… Şi, vai! Plecase deja… Înă ă zadar l-am chemat… Nu l-am rev zut… Pentru ce n-a r mas, Doamne?ă ă

— Desigur c Dumnezeu s-a folosit de aceast cale spre a-l apropia deă ă dumneavoastr , timp de o clip , dar, socotind c înc nu sosise ceasul pentru a vi-l reda,ă ă ă ă i-a trimis gândul de a se îndep rta înainte de a v trezi.ă ă

— Dar atunci, unde s se fi dus, când a p r sit aceast înc pere?… M întreb… nuă ă ă ă ă ă cumva se afl înc în palat?ă ă

— Nu cred, doamn . Aş b nui, mai curând, c , dup ce a reuşit în cele din urm să ă ă ă ă ă ias de aici, va fi r t cit toat noaptea prin Paris, cu mintea plin de întâmpl rile ciudateă ă ă ă ă ă de care a avut parte şi c , în timp ce noi vorbim, poate c se afl deja pe drumul spreă ă ă locuin a sa, unde-l vom vedea întorcându-se dintr-o clip într-alta.ţ ă

— Şi dac nu se mai întoarce? Nu mi-a i spus c unul dintre cei care-i doreauă ţ ă moartea a fugit?

— Aşa este. Am fost chiar foarte dezam git din cauza aceasta, c ci era însuşi şefulă ă bandei, omul pe care ineam cel mai mult s -l prind. Tovar şii lui nu erau decât nişteţ ă ă figuran i.ţ

— Îl cunoaşte i?ţ— Da, doamn . Este un aşaă -zis nobil italian, care-şi spune Giam-Battista, în vârstă

de şaptezeci, şaptezeci şi doi de ani.— Un nobil italian, pe nume Giam-Battista şi care doreşte moartea lui Philippe?

~ 173 ~

Paul Féval-fiul

— Remarca i c este vorba de un pretins nobil şi c aşa sus ine el c se numeşte,ţ ă ă ţ ă c ci în realitate nu este mai italian decât mine, iar numele îi e de împrumut.ă

— Atunci, cine s fie cu adev rat?ă ă— În realitate, rosti domnul Hélouin rar şi ap sând pe fiecare cuvânt, acest om eă

unul dintre cei mai tic loşi pe care i-a purtat vreodat p mântul, iar numele s uă ă ă ă adev rat este… Peyrolles.ă

— Peyrolles! repet Aurore cu mirare, dar f r nici o izbucnire, aşa cum s-ar fiă ă ă aşteptat poli istul.ţ

— Da, doamn , Peyrolles, sau, mai corect, ă de Peyrolles, confirm domnul Hélouin,ă oarecum surprins de calmul contesei, la auzul acestei dezv luiri.ă

— A existat cândva un Peyrolles, care a fost duşmanul înverşunat al s rmanuluiă meu Henri… cel despre care vorbi i face oare parte din aceeaşi familie?ţ

— Dar este acelaşi, doamn !ă— Acelaşi!… V înşela i amarnic, stimate domn. Peyrolles, cel la care fac aluzie, nuă ţ

mai exist de mult, fiind ucis de mâna so ului meu. O! Îmi amintesc totul foarte limpede.ă ţ Scena din cimitirul Saint-Magloire, în care mizerabilul şi-a g sit moartea, este la fel deă prezent în mintea mea, ca şi cum s-ar fi petrecut ieri.ă

— Şi totuşi, v asigur, doamn …ă ă— Asculta i continu Aurore, purtat de amintirile sale şi ne inând seama deţ ― ă ă ţ

întreruperea domnului Hélouin iat cum s-au desf şurat evenimentele: ne aflam în― ă ă micu a biseric Saintţ ă -Magloire. B trânul preot binecuvântase cele patru inele al luiă ― Henri, al meu, al lui Chaverny şi al prietenei mele, Flor. Eram nespus de fericit , ştiinduă -ne acum uni i pentru totdeauna în fa a lui Dumnezeu şi a oamenilor. Deşi ucigaşulţ ţ tat lui meu nu-şi primise înc pedeapsa, fusese voin a regelui c ceremonia s fieă ă ţ ă ă oficiat chiar în seara zilei în care prezidase, pentru prima dat , adunarea nobililor, ca fiă ă urmare a faptului c , de câteva zile, devenise major. Şi hot râse c nunta lui Lagardèreă ă ă s fie prilejul unei manifesta ii grandioase, f r precedent în istorie. Şi chiar aşa s-auă ţ ă ă petrecut lucrurile. Prin îns şi prezen a sa, regele ne f cuse o mare onoare, dară ţ ă momentul cel mai impresionant a fost atunci când regentul l-a adus pe contele de Lagardère în fa a scaunului de rug ciune al regelui şi când acesta i-a încins la şoldţ ă propria lui spad . Iar gestul a fost aprobat de to i cei prezen i, care-l socoteau perfectă ţ ţ îndrept it. Ceremonia a fost lung , într-un târziu, Louis al XVăţ ă -lea s-a ridicat, s-a plecat în fa a altarului, ne-a adresat un salut cu mâna şi s-a îndreptat spre ieşirea bisericii, printreţ muşchetarii ce formaser un culoar. L-am urmat şi noi, dară , spre mirarea noastr ,ă Majestatea Sa se oprise împreun cu Alte a Sa Regal , Philippe d'Orléans, în dreptulă ţ ă portalului, c ci auzise în preajm zgomote suspecte. În înv lm şeala ce se crease, amă ă ă ă sim it cum cineva îmi strecoar în mân un bile el. I-am întins hârtia so ului meu, iarţ ă ă ţ ţ

~ 174 ~


acesta, tremurând de mânie, a citit, în auzul tuturor, un mesaj din partea prin ului deţ Gonzague, prin care spre a-l atrage, desigur, într-o capcan îl amenin a c o va― ă ― ţ ă ucide în curând pe doamna Melanie Liébault, pe care o avea în puterea sa. Şi tocmai atunci, din bezna cimitirului ce înconjura biserica, s-a auzit un strig t sfâşietor deă femeie: "Lagardère!… Ajutor!" Trebuie s şti i, domnule Hélouin, c acea doamnă ţ ă ă Liébault este o bun prieten a noastr , care, în clipe grele, i-a fost de mare ajutor luiă ă ă Henri.

Domnul Hélouin aprob , înclinând capul:ă— Da, Cocardasse mi-a povestit câte ceva despre acele întâmpl ri.ă— Ei, bine, îmi amintesc cum regele a încercat s -i interzic lui Henri s se ducă ă ă ă

singur spre locul din care continuau s se aud chem rile disperate. Dar eu îns mi, plină ă ă ă ă de încredere în el, cunoscându-i vitejia, n-am c utat s -l opresc, ba chiar i-am spus: "Duă ă -te, Henri!" Şi, dup ce-a f cut o plec ciune în fa a regelui, care voia s se opun la ceeaă ă ă ţ ă ă ce consider a fi o nebunie, şi dup cp m-a strâns la piept, s-a n pustit ca o vijelie,ă ă ă disp rând în noapte. Din bezn au fost auzite cuvintele ce i le adres tat lui meu, înă ă ă ă timp ce trecea prin apropierea mormântului s u: "Priveşteă -m , Nevers!… Iată ă-m !…ă Iată-m !" Bun parte din cele ce au urmat le cunosc din povestirile v rului meuă ă ă Chaverny, ale lui Cocardasse şi ale lui Passepoil, c ci modestia fireasc a so ului meu l-aă ă ţ f cut s treac foarte pe scurt peste unele detalii. Se pare c , atunci când a ajuns laă ă ă ă locul luptei c ci o lupt începuse deja între oamenii lui Gonzague şi cei doi profesori― ă ă de scrim , c rora li se al turase şi tân rul Berrichon, nepotul bunei mele Françoise auă ă ă ă ― crezut cu to ii c asupra lor se n pustise un uragan. Spada lui Lagardère a început sţ ă ă ă semene moartea printre slugile lui Philippe de Mantua, în curând şapte cadavre z ceauă la p mânt, dar prin ul însuşi lipsea. Pentru a-l sili s se arate, Henri i-a sf tuit pe prieteniiă ţ ă ă lui s p streze liniştea. Şi, într-adev r, nemaiauzind nimic, pe Gonzague l-a cuprinsă ă ă panica şi, p r sindu-şi ascunzişul de unde gândise s -l atace pe la spate pe Lagardère, aă ă ă f cut câ iva paşi, întrebând: "Peyrolles, s-a terminat?" Dar cum nimeni nu i-a r spuns, aă ţ ă continuat s înainteze. Curând, s-a împiedicat de un trup şi, încercând s se dep rtezeă ă ă de el, picioarele i s-au încurcat în membrele nemişcate ale altui corp. S-a aplecat să vad mai bine şi s-a putut convinge c era înconjurat de un morman de cadavre celeă ă ― ale acoli ilor s i. Cel mai mult îl durea pierderea lui Peyrolles, şi Cocardasse şi Passepoilţ ă l-au auzit sco ând un strig t de disperare când a atins sângele cald ce curgea din trupulţ ă celui ce-i fusese factotum. Între timp, mul i dintre participan ii la ceremonia din bisericţ ţ ă reuşiser s ajung şi ei la locul luptei, purtând tor e, aşa încât tot ce a urmat a putut fiă ă ă ţ v zut limpede de c tre to i. Regentul însuşi inea o tor spre a-i permite regelui s vadă ă ţ ţ ţă ă ă felul în care Lagardère avea s -l pedepseasc pe ucigaşul lui Philippe de Nevers. Şi după ă ă ce dreptatea divin a fost împlinit , dup ce privirile tuturor au reuşit s se desprind deă ă ă ă ă

~ 175 ~

Paul Féval-fiul

pe eroul acelui cutremur tor deznod mânt, au putut fi recunoscute trupurile celor c zu iă ă ă ţ sub spada lui r zbun toare. Eram şi eu acolo, aşa încât l-am v zut, cu ochii mei, mort,ă ă ă pe cel despre care îmi afirma i c acum ar fi în via .ţ ă ţă

— Doamn , replic domnul Hélouin, ştiu prea bine c lucrurile s-au petrecut precumă ă ă spune i. Cocardasse mi-a descris de multe ori acea scen îngrozitoare. Cu toate acestea,ţ ă v asigur c Peyrolles cel de acum este unul şi acelaşi cu acel Peyrolles de odinioar .ă ă ă Probabil c rana primit n-a fost mortal , şi pe semne c şi-a revenit.ă ă ă ă

— Dar so ul meu mi-a spus c fusese atins la gât… şi şti i c r nile de acest fel nuţ ă ţ ă ă iart .ă

— De obicei nu, dar exist şi excep ii, iar aceasta este una dintre ele. E posibil caă ţ o elul s fi str b tut carnea, f r a atinge un organ esen ial.ţ ă ă ă ă ă ţ

— S fie oare cu putin s se fiă ţă ă -ntâmplat aşa? spuse contesa, a c rei convingereă era serios zdruncinat .ă

— Chiar foarte posibil, doamn , crede iă ţ -m . Am f cut o anchet în leg tur cu el şiă ă ă ă ă am c p tat credin a ferm c nu m înşel. De altfel, şti i bine c niciodat nu afirm cevaă ă ţ ă ă ă ţ ă ă cu uşurin . Iar Cocardasse şi Passepoil l-au recunoscut foarte clar aziţă -noapte. Aşa că tic losul este într-adev r în via şi singurul semn care i-a r mas de la cumplita lovitură ă ţă ă ă de spad pe care i-a dat-o so ul dumneavoastr este un tic, care-l sileşte s -şi apleceă ţ ă ă des şi brusc capul c tre um rul stâng. F r îndoial c i-a fost atins un nerv.ă ă ă ă ă ă

— Un tic care-l sileşte s -şi aplece capul spre um rul stâng! exclam Aurore, aiă ă ă c rei obraji se înroşir sub un val de sânge ce i-i înfierbânta brusc.ă ă

— Da, în felul acesta… spuse poli istul, imitând mişcarea pe care Peyrolles obişnuiaţ s-o fac .ă

— O! Doamne! Ce b nuial îmi trece prin minte!… Dac ar fi el?ă ă ă …— Despre ce b nuial vorbi i, contes ?ă ă ţ ă— Nefericitul meu so , când mi-a fost adus, pe moarte, mi-a spus, înainte de a-şi daţ

sufletul, c ucigaşii s i erau comanda i de un b rbat mascat, al c rui chip nu-l putuseă ă ţ ă ă vedea, desigur, dar la care remarcase acest tic.

— Este adev rat, şi Cocardasse îmi spusese acelaşi lucru, dar nu m mai gândeamă ă la asta.

— Oare l-am g sit, în sfârşit, pe asasinul lui Henri de Lagardère? strig Aurore cu ună ă glas vibrant şi cu chipul deja iluminat de bucuria r zbun rii.ă ă

— S-ar putea, doamn .ă— Oo! Dac-aş fi sigur !ă …— Din cele ce spune i rezult serioase prezum ii ca Peyrolles s fie cel care aţ ă ţ ă

s vârşit acea crim . Dar totuşi, nu sunt decât prezum ii.ă ă ţ— Doamne! Cum s le schimb m în certitudini?ă ă

~ 176 ~


— Pân acum nu prea v d care ar fi calea. Numai m rturisirea vinovatului ne-ară ă ă putea l muri… şi este cât se poate de evident c , dac vinovatul e într-adev r omulă ă ă ă nostru, el nu va recunoaşte nimic. Poate c dac , aziă ă -noapte, nu l-am fi trimis ad padres pe unul dintre bandi ii care-l atacaser pe fiul dumneavoastr un anume Mathiasţ ă ă ― Knauss, de care se slujea de ani îndelunga i pentru a-şi îndeplini planurile ţ ,― poate că am fi izbutit s -l silim s vorbeasc şi s -i smulgem vreo informa ie pre ioas . Dină ă ă ă ţ ţ ă p cate, aceast m rturie ne lipseşte.ă ă ă

— Dar, m gândesc… Bathilde aceasta, care este şi ea una dintre uneltele sale…?ă— Ave i dreptate. S-ar putea ca ea s fie în m sur s ne dezv luie adev rul.ţ ă ă ă ă ă ăContesa sun un clopo el.ă ţ— S fie chemat imediat domnişoara de Wendel, îi porunci servitorului care seă ă

prezent .ăApoi, c tre domnul Hélouin: ă— Dar unde s -l g sim pe acel Giamă ă -Battista?— Nu asta-i problema. B trânul tic los are o asemenea îndr zneal , încât a avută ă ă ă

tupeul s se fac prezentat la Curte de c tre ambasadorul Vene iei, cavalerul Zeno. Şi,ă ă ă ţ nu mai târziu decât asear , a fost v zut la balul oferit la Luvru în cinstea întoarcerii laă ă Paris a ofi erilor din Flandra.ţ

— Aşadar, a câştigat încrederea ambasadorului?— Nici pe departe. Cavalerul ştia prea bine la ce s se aştepte din partea lui. Baă

chiar îl cunoştea atât de intim, încât i-a devenit complice şi a participat el însuşi la atentatul de asear împotriva fiului dumneavoastr .ă ă

— Ce-mi spune i?! Un ambasador!ţ …— O! Un ambasador de soiul acesta… un aventurier de cea mai joas spe , care aă ţă

risipit în orgii de tot felul o avere imens şi care nu-şi datoreaz pozi ia social decâtă ă ţ ă serviciilor pe care familia lui le-a adus, cândva, republicii Vene iei…ţ

— Dar, dac era unul dintre cei care l-au atacat pe Philippe şi pe care i-a i ucis peă ţ ― to i, cu excep ia lui Peyrolles trebuie s trag concluzia c în clipa asta…?ţ ţ ― ă ă

— Şi-a încheiat via a?… Desigur, eu însumi i l-am trimis lui Plutonţ 58, iar cadavrul lui este cel care se afl în fa a palatului.ă ţ

— Dar de ce oare dorea şi el moartea copilului meu?— Pentru un motiv foarte simplu, contes . Dup moartea dumneavoastr şi a fiuluiă ă ă

dumneavoastr , Bathilde urma s moşteneasc ă ă ă ― sau credea c va moşteniă ― milioanele pe care i le-a i l sat prin testament… iar apoi, devenea doamnaţ ă ambasadoare, nu f r ca Peyrolles s -şi ia din moştenire partea leului.ă ă ă

— Ce calcul îngrozitor!

58 Platon (mitol.): zeul Infernului, la romani. (n.t.)

~ 177 ~

Paul Féval-fiul

În acea clip intr un servitor.ă ă— Doamn contes , spuse, tocmai a fost scos din fântâna cadavrul unui individ careă ă

se aruncase în el.— Care a fost aruncat acolo, rectific domnul Hélouin.ăIar Aurorei îi spuse şoptit:— Este acel Mathias Knauss de la care am fi reuşit, poate, s ob inem vreoă ţ

m rturisire cu privire la faptele mai vechi ale eă x-factotum-ului lui Gonzague, cele din epoca mor ii contelui de Lagardère.ţ

Îşi atinse fruntea, ca şi când i-ar fi venit brusc o idee, şi-l întreb pe servitor:ă— N-a fost g sit în gr din şi un al patrulea cadavru?ă ă ă— Nu, domnule, r spunse omul. Am cercetat-o dintră -un cap t în cel lalt şi n-amă ă

v zut alte trupuri decât cele dou care se afl în p dure, adic , socotindu-l şi pe cel dină ă ă ă ă pu , trei cu totul.ţ

— Iat ceva de neîn eles, spuse domnul Hélouin. L-am v zut totuşi pe omul meuă ţ ă rostogolindu-se, inert, la p mânt, dup o lovitur pe care i-am dat-o în plin piept.ă ă ă

Apoi, dup o pauz în timpul c reia p ruse s gândeasc adânc:ă ă ă ă ă ă— De fapt, n-ar fi de mirare s fi fost victima vreunui vicleşug din partea cavalerului.ă

Şi acum, când îmi amintesc mai bine felul în care a c zut, aproape c ajung s mă ă ă ă conving c m-am l sat p c lit prosteşte. Tic losul şiret, v zând c nu-mi poate sc pa,ă ă ă ă ă ă ă ă trebuie s fi profitat de întuneric pentru a m face s cred c -l r nisem grav, simulândă ă ă ă ă nemişcarea mor ii. Acum îmi reamintesc c , mirat de brusca lui c dere la p mânt, m-amţ ă ă ă aplecat asupra lui, s v d unde l-a atins spada mea. Ceea ce nu reuşisem înc , atunciă ă ă când Cocardasse şi Passepoil, care-şi lichidaser adversarii în p dure, au venit şi mi-auă ă întrerupt cercetarea.

— Aşadar, întreb contesa, omul acela poate fi înc viu?ă ă— Pe cinstea mea, doamn , tare m tem c da.ă ă ă— Doamne! strig Aurore, însp imântat . Oare cei mai periculoşi, cei doi duşmani aiă ă ă

fiului meu s fie înc în via ?… Şi, deocamdat , habar nu avem unde se afl el… Nuă ă ţă ă ă ştim dac , chiar în clipa în care vorbim, nu este din nou în lupt cu ei… O! Nu vreau să ă ă mai r mân nici o clip în starea asta de nelinişte… Cu orice pre , am nevoie de copilulă ă ţ meu… imediat… imediat…

Şi, foarte agitat , îşi chem camerista:ă ă— Germaine!Germaine se prezent .ă— Lectica mea, repede!… Plec.— Ce inten iona i s face i, doamn ? întreb domnul Hélouin.ţ ţ ă ţ ă ă

~ 178 ~


— S alerg la locotenentul de poli ie, s -i spun s -şi trimit numaidecât to i agen iiă ţ ă ă ă ţ ţ în c utarea lui Philippe… Fiecare clip care trece îi poate fi fatal .ă ă ă

— Precau ia este bun . Nu sunte i totuşi de p rere c , înainte de a pleca, s auzi iţ ă ţ ă ă ă ţ ce are de spus domnişoara de Wendel?

Aurore nu mai avu timp s r spund .ă ă ăServitorul pe care-l trimisese dup domnişoara de companie reveni s anun e că ă ţ ă

aceasta era de neg sit şi c dezordinea ce domnea în apartamentele ei p rea s indice oă ă ă ă plecare precipitat .ă

— Cu siguran , nenorocita s-a dus la ceilal i, spuse contesa.ţă ţ— Este de presupus, replic domnul Hélouin.ă— Şi e, vede i bine, un motiv în plus pentru a face imediat apel la locotenentul deţ

poli ie.ţ— Vre i s -mi permite i s v înso esc, doamn ? S-ar putea s v fiu util.ţ ă ţ ă ă ţ ă ă ă— Voiam chiar s v rog… Ah! Înc ceva. Nu mi-a i spus ce situa ie are fiul meu?ă ă ă ţ ţ— Ostaş.— Aproape c m aşteptam la asta. Şi în ce corp de armat ?ă ă ă— La g rzile franceze.ă— Şi ce este… simplu soldat?— Ofi er, doamn .ţ ă— Ofi er!ţ— Da. Şi-a câştigat brevetul prin purtarea sa din ultima campanie. Mai înainte nu

era decât sergent. Şi acel prim grad şi-l cucerise la asaltul asupra Prag i, pe ale c reiă ă ziduri de fortifica ii se urcase înaintea colonelului Chevert.ţ

— Viteaz şi curajos ca şi tat l s u! spuse Aurore cu mândrie. Acum, domnule, să ă ă plec m repede. Nu pot s mai aştept.ă ă

— Abia se lumineaz de ziu , observ domnul Hélouin. Poate c este prea devremeă ă ă ă pentru a ne duce la poli ie.ţ

— Ce importan are ora! replic Aurore cu seme ie. Aş vrea s -l v d pe magistratulţă ă ţ ă ă îns rcinat cu siguran a public şi care ar îndr zni s-o sileasc pe fiica prin ului deă ţ ă ă ă ţ Lorraine, pe v duva contelui de Lagardère, s fac anticamer .ă ă ă ă

Contesa voi s -l pofteasc pe domnul Hélouin s urce lâng ea, în lectic , dar, dină ă ă ă ă respect, acesta refuz o asemenea cinste.ă

— De altminteri, ad ug el, mergând pe jos voi avea vederea mai liber pentru aă ă ă cerceta ce se va petrece în jurul nostru.

În clipa în care treceau pragul palatului, poli istul îi z ri pe Cocardasse şi peţ ă Passepoil, care intrau pe strada Francs-Bourgeois. Se îndrept repede c tre ei.ă ă

— Ce c uta i peă ţ -aici? îi întreb . Ave i cumva ştiri despre Philippe?ă ţ

~ 179 ~

Paul Féval-fiul

— Nici una, r spunse Passepoil. Nu s-a întors înc la mine acas şi veneam încoaceă ă ă s vedem dac , din întâmplare, n-am afla peă ă -aici ceva nout i.ăţ

— Ai vorbit cu contesa? întreb Cocardasseă .— I-am m rturisit c i-am g sit fiul. Dar bucuria i-a fost de scurt durat când a aflată ă ă ă ă

întâmpl rile de aziă -noapte… Cu atât mai mult cu cât eu nu l-am ucis pe Zeno, aşa cum crezusem.

— Ia te uit ! Cum aşa? L-am v zut lungit eap n pe p mânt, f r s mişte mai multă ă ţ ă ă ă ă ă decât o bârn , s rmanul.ă ă

— Era un vicleşug… Ne-a p c lit, şi acum râde, cu siguran , de prostia noastr . Aşaă ă ţă ă încât trebuie s ne temem mai mult ca niciodat de ceea ce el, cât şi Peyrolles, pun laă ă cale împotriva lui Philippe. Drept urmare, contesa, a c rei lectic o vede i venind, mergeă ă ţ împreun cu mine la domnul Hérault, locotenentul de poli ie, pentru a-l ruga s -i cauteă ţ ă cât mai urgent fiul.

— Caramba! V înso im şi noi acolo, baroane… Nu-i aşa, micu ule?ă ţ ţ— Desigur, nobilul meu prieten, desigur… dac totuşi doamna Aurore ne permite,ă

replic Passepoil, care voia întotdeauna s respecte eticheta.ă ă— Sunt sigur c va consim i cu pl cere, îl încredin a domnul Hélouin. Cu cât vom fiă ţ ă ţ

mai mul i, cu atât va fi mai bine. Nu ştiu ce se poate întâmpla pe drum.ţLectica se apropie. Când ajunse în dreptul celor trei b rba i, Cocardasse şi Passepoilă ţ

îi cerur contesei permisiunea de a o escorta.ăAurore le-o acord din toat inima.ă ă— Da, prieteni, veni i, le spuse. M voi sim i mai puternic în tov r şia voastr , aţ ă ţ ă ă ă ă

tuturor.Mica trup se îndrept apoi, în pas rapid, c tre pia a Victoires, unde erau instalate,ă ă ă ţ

provizoriu, birourile poli iei.ţ

Capitolul III - Uşa cea joasă

S neă -ntoarcem acum la Philippe.P r sind fund tura, tân rul porni s mearg la întâmplare, rev zând în minte toateă ă ă ă ă ă ă

câte i se întâmplaser de dou ore încoace.ă ă

~ 180 ~


Dar gândurile nu i se puteau fixa pe nimic.Convorbirea sa, la bal, cu Bathilde; venirea lui la ea acas ; capcan a c rei victimă ă ă ă

fusese; lungul s u drum prin vastele şi t cutele apartamente din palat; portretul pe care-ă ăl v zuse în camera cea mic , în fa a bustului şi lâng p tu ul de copil; femeia adormită ă ţ ă ă ţ ă lâng care îngenunchease toate acestea îi treceau iar şi iar prin minte, f r nici oă ― ă ă ordine şi f r şir, într-un vârtej fantastic.ă ă

F r a-i p sa de frigul în ep tor al nop ii şi nici de orele ce treceau, mergea, mergeaă ă ă ţ ă ţ întruna, habar neavând de drumul pe care-l parcurgea.

Dup ce umblase astfel pân spre ziu , ajunse în fa a unei case cu înf işare destulă ă ă ţ ăţ de frumoas , din care ieşea un zgomot confuz şi continuu de voci, de paşi într-un duă -te-vino agitat, de parc în untru ar fi avut loc o mare reuniune de oameni.ă ă

Casa, înalt de trei etaje, era luminat de sus şi pân jos, constituind o mare pată ă ă ă de lumin printre vecinele ei, cufundate înc în semiobscuritate.ă ă

În mod maşinal, tân rul se opri s-o cerceteze cu privirea, întrebându-se ce putea fiă acolo, pentru ca la o asemenea or s domneasc înc atâta agita ie.ă ă ă ă ţ

Pe când încerca s rezolve aceast problem , un individ, cu capul şi umerii înv lui iă ă ă ă ţ într-o pelerin , trecu prin fa a lui şi, dup ce-l v zu, f cu o mişcare de retragere, dar apoiă ţ ă ă ă se apropie repede de o uş joas situat pe una din laturile imobilului, o deschise şiă ă ă disp ru imediat în spatele ei.ă

— La dracu! înjur Philippe, care aruncase o privire asupra personajului şi-i z riseă ă tr s turile, în ciuda glugii care i le acoperea în parte ă ă ― ori m înşel amarnic, ori esteă şnapanul acela de Zeno, seduc torul Marinei şi asasinul meu de ieri… Ce-o fi vrând să ă fac aici?ă

Se uit mai atent la cas şi sfârşi prin a o recunoaşte ca fiind ambasada Vene iei,ă ă ţ unde venise deja s -l caute pe cavaler.ă

— Ei! Nu, nu m înşel deloc, este chiar el, mizerabilul. Aceasta-i locuin a lui. Ah! Deă ţ data asta nu mi se va spune c -i absent: l-am v zut intrând. Dar ce-i cu toat lumea astaă ă ă la el? Oare d o petrecere? Dac -i aşa, cu atât mai bine, pe cinstea mea. În felul acestaă ă vor fi mai mul i martori la pedeaps pe care i-o voi da.ţ ă

Înaint c tre uşa pe care o deschisese cavalerul, f r a se gândi c , în mod sigur, nuă ă ă ă ă aceea era intrarea principal a cl dirii şi f r a-şi da seama c ora matinal eraă ă ă ă ă ă nepotrivit pentru a cere s fie primit în untru.ă ă ă

Cel pe care-l v zuse Philippe era, într-adev r, Zeno. Reprezentantul Vene iei nuă ă ţ venea, bineîn eles, s se ocupe de treburi diplomatice. Aceasta ar fi fost, desigur, ceaţ ă mai mic dintre grijile sale. Prezen a lui la ambasad avea un motiv mult mai serios.ă ţ ă

~ 181 ~

Paul Féval-fiul

Aşa cum am spus mai înainte, era proprietarul unui tripou. Şi nu al unui tripou clandestin, ci a unei case de jocuri recunoscute şi autorizate sub acoperirea imunit iiăţ diplomatice.

La Zeno te aflai la fel ca pe teritoriul Vene iei, şi leul din pia a Sanţ ţ -Marco îşi întindea aripile protectoare între paznicii legilor şi neferici ii juc tori care veneau, cu naivitate, sţ ă ă se lase jefui i de c tre italian.ţ ă

Poate c mai târziu vom avea prilejul s -l facem pe cititor s p trund , la oraă ă ă ă ă jocului, la cavaler care, dup cum se vede, avusese motive foarte bune pentru a-şiă instala tripoul chiar la ambasad . Dup ce plecase de la palatul Nevers, Zeno, observândă ă c îmbr c mintea îi fusese sfâşiat în mai multe locuri de spada domnului Hélouin, seă ă ă ă hot râse s mearg la "casa de distrac ii" s -şi schimbe hainele şi s -şi pun o inută ă ă ţ ă ă ă ţ ă mai potrivit . Şi l-am v zut întorcându-se la ambasad tocmai când revenea de pe colinaă ă ă Montmartre.

inea s afle imediat ce beneficii îi realizaser crupierii s i în timpul nop ii.Ţ ă ă ă ţDar un lucru îl intriga mult, provocându-i o adev rat nelinişte, şi anume, se mira ceă ă

c uta Philippe în fa a uşii sale.ă ţ— De unde-a ap rut şi ce urm reşte aici? se întreba, în timp ce se îndrepta spreă ă

sala de joc. S aib oare inten ia de a intra în ambasad ? Dac da, ar trebui s iauă ă ţ ă ă ă m suri spre a-l împiedica. Pentru orice eventualitate, s fim aten i.ă ă ţ

Trecu apoi într-un mic cabinet, în care obişnuia s -şi fac socotelile cu crupierii, şiă ă se înarma cu un pistol pe care-l scoase dintr-un sertar.

Acest argument ad hominem59 era, se pare, necesar uneori pentru rezolvarea unor neîn elegeri dificile. Câteodat , ludovicii sau alte monede r t cite prin buzunareleţ ă ă ă oamenilor s i nu consim eau s ias de-acolo decât sub amenin area evii de o el.ă ţ ă ă ţ ţ ţ

Astfel înarmat, intr în saloane şi aştept …ă ăPhilippe înaintase, aşadar, spre uşa cea joas . Aceasta era o bucat masiv deă ă ă

stejar, având în partea de sus un ghişeu prev zut cu grilaj. Nu avea nici ciocan, nici vreoă broasc vizibil .ă ă

Tân rul b tu cu mânerul spadei sale.ă ăDup câteva clipe, în spatele uşii se auzir paşi ce se apropiau repede.ă ă— Ce vre i? întreb în curând un glas repezit, cu un puternic accent italienesc, înţ ă

vreme ce o fa neprimitoare se ar ta la ghişeu.ţă ă— La naiba! Vreau s intru, r spunse Philippe.ă ă— La ce bun? Practic s-a terminat, nu se mai joac , şi toat lumea va pleca. Deă ă

altfel, nici nu se intr pe aici. Asta-i o trecere rezervat doar celor de-ai casei, şiă ă

59 Ad hominem (lb. latin ) = împotriva omului. Nu se utilizeaz decât în expresia ă ă argument ad hominem = argument prin care se învinge un adversar opunându-i propriile cuvinte sau propriile sale fapte. (n.t.)

~ 182 ~


dumneata nu eşti dintre aceştia, altminteri, în loc s ba i în uş , ai fi f cut semnalulă ţ ă ă stabilit.

— Nu în eleg nimic din cele ce spui, replic tân rul cu ner bdare. L-am v zutţ ă ă ă ă adineauri pe cavalerul Zeno intrând pe uşa aceasta… Trebuie s -i vorbesc personal şiă vreau s m conduci la el numaidecât.ă ă

— Domnul cavaler este, desigur, ocupat s -şi fac socotelile de cas şi nu-i place să ă ă ă fie deranjat în asemenea momente.

— Ei! Pu in îmi pas de ce face tic losul dumitale de st pân… Deschideţ ă ă ă -mi, pe to iţ dracii! Sau intru cu for a…ţ

La auzul acestor cuvinte aspre, interlocutorul lui Philippe, care avea în grij pazaă acelei intr ri, îşi lipi şi mai mult fa a de grilaj, spre a-l privi mai bine pe acesta.ă ţ

În mod evident, nu era obişnuit s aud vorbindu-se despre cavaler într-un mod atâtă ă de nepoliticos şi foia s -l vad îndeaproape pe îndr zne ul care-şi permitea s seă ă ă ţ ă exprime astfel.

V zând pu ina grab de a i se satisface dorin a, Philippe nu se mai putu st pâni:ă ţ ă ţ ă— Pe via a mea! oc rî, îmi deschizi, sec tur ?… Î i spun doar c vreau s intru…ţ ă ă ă ţ ă ăŞi, apucând grilajul cu o mân , zgudui cu atâta putere uşa, încât obloanele începură ă

s -i geam . Dar uşa nu ced ă ă ă ― era în stare s reziste la cele mai puternice zdruncin turiă ă şi izbituri.

— Diavolo! zise paznicul retr gându-se prudent. Cine mai e şi turbatul sta? M ducă ă ă s -l previn pe Excelen a Sa.ă ţ

Şi se îndep rt , l sându-l pe tân r s se înverşuneze a şi mai abitir împotriva uşii.ă ă ă ă ăSe scurse un sfert de or .ăNev zând pe nimeni care s revin . Philippe, plictisit s tot zguduie în mod inutilă ă ă ă

uşa, sfârşi prin a o p r si şi se duse s se posteze la doi paşi mai încolo, hot rât să ă ă ă ă profite deprima ieşire ce va avea loc pentru a intra pe coridor şi a ajunge la cavaler, oricât rezisten i s-ar opune.ă ţă

St tea astfel de paz de vreo zece minute, arzând de ner bdare, când uşa seă ă ă deschise deodat larg, în fundul culoarului se z ri o umbr şi, imediat, r sun oă ă ă ă ă detun tur .ă ă

Philippe, care se şi repezise înainte, fu oprit brusc în elanul s u de un proiectil care-lă nimeri în dreptul stomacului. Scoase un strig t şi se cl tin . Ar fi şi c zut la p mânt,ă ă ă ă ă dac patru bra e viguroase nu l-ar fi re inut îndat .ă ţ ţ ă

Uşa se reînchisese imediat.— Doamne Sfinte! Dar sta-i puştiul!ă— Sfânt Fecioar ! El este…ă ă

~ 183 ~

Paul Féval-fiul

Aceste dou exclama ii fuseser scoase, aproape simultan, de c tre Cocardasse şiă ţ ă ă Passepoil.

Cei ce purtau lectica Aurorei merseser atât de repede, încât nu le trebuise niciă m car o jum tate de or pentru a veni de pe strada Francsă ă ă -Bourgeois pân pe stradaă Montmartre.

Philippe primise împuşc tura tras din interiorul coridorului tocmai în clipa în careă ă mica trup intra pe strad , chiar în fa a ambasadei.ă ă ţ

Auzind pocnetul şi v zând un b rbat gata s se pr v leasc pe p mânt, cei doiă ă ă ă ă ă ă profesori de scrim alergaser c tre el şi, spre marea lui uimire, îl recunoscuser peă ă ă ă Philippe.

— Pe to i dracii! Ce mai înseamn şi asta? exclam gasconul, încercând s vadţ ă ă ă ă dac tân rul era r nit gravă ă ă .

— Ghicesc cam ce este, replic Pasepoil. Ne afl m în fa a ambasadei Vene iei.ă ă ţ ţ— Şi Zeno a vrut s ne dovedeasc existen a lui, ad ug domnul Hélouin, care,ă ă ţ ă ă

între timp, sosise şi el. Dar unde-i r nit bietul b iat? întreb , aruncând priviri îngrijorateă ă ă spre lectica Aurorei care, pentru moment, se oprise în loc, la o mic dep rtare.ă ă

— Nic ieri, prieteni, replic Philippe, ridicându-se deodat . Glon ul a alunecat peă ă ă ţ unul din nasturii uniformei mele şi nu m-a atins. Numai c şocul a fost atât de puternică încât aproape ca ra-am sufocat, şi chiar şi acum sunt înc ame it.ă ţ

— Domnul fie l udat! spuse poli istul. În cazul acesta, veni i, domnule conte, mamaă ţ ţ dumneavoastr v aşteapt .ă ă ă

Tân rul n-avu timp s se minuneze de vorbele domnului Hélouin.ă ăAcesta, secondat de Cocardasse şi Passepoil, îl trase repede c tre lectic .ă ăZ rindu-l pe Philippe pe care cei trei b rba i îl duceau spre ea, contesa sim i un felă ă ţ ţ

de ame eal şi inima începu s -i bat cu atâta putere, încât p rea gata s i se sparg .ţ ă ă ă ă ă ăNu se putea înşela, era fiul ei, copilul pe care-l plânsese vreme atât de îndelungată

şi pe care îl revedea, în sfârşit! Era inutil s i se spun acest lucru întreaga ei fiin seă ă ― ţă avânta spre el.

Şi atunci, într-un soi de nebunie matern , s ri jos din lectic , alerg spre fânar şi,ă ă ă ă înl n uindu-l cu bra ele, îl duse c tre uşorul vehicul în care-l îndemn s urce împreună ţ ţ ă ă ă ă cu ea.

— Întoarce i-v la palat, le porunci domnul Hélouin celor ce purtau lectica. Ne-amţ ă terminat cursa. Şi în sinea lui, ad ug : "Domnul locotenent de poli ie Hérault a sc pat caă ă ţ ă prin urechile acului, c ci contesa p rea decis s intre pân în apartamentele lui, dacă ă ă ă ă ă ar fi fost necesar pentru a-i vorbi f r întârziere."ă ă

Apoi, spre a nu tulbura revederea dintre contes şi Philippe, se îndep rt împreună ă ă ă cu cei doi profesori de scrim .ă

~ 184 ~


Capitolul IV - Mam şi fiuă

n lectica sa, Aurore îşi inea fiul îmbr işat, zâmbind şi plângând totodat . Dar nu era înţ ăţ ă stare s vorbeasc , neg sind cuvinte pentru a-şi exprima fericirea.ă ă ăÎ

Nu rostea decât dou vorbe:ă— Copilul meu!…Dar în acestea era întregul ei suflet.Iar el nu ştia ce s r spund decât:ă ă ă— Mam !ăŞi inima i se topea de fericire c o reg sea atât de frumoas pe cea a c rei imagineă ă ă ă

adorat o p strase în amintirile sale de copil.ă ăReîntoarcerea acas fu rapid .ă ăOdat ajunşi, Aurore îşi conduse fiul la ea, chiar în camera în care el îi ap ruse înă ă

ajun. Acolo putu da frâu liber bucuriei nebune ce i se rev rsa din inim în valuri.ă ăClipe îndelungate, între ei nu fu decât un schimb de dulci mângâieri. Şi unul şi

cel lalt fuseser lipsi i de ele atâta vreme, încât nu se puteau s tura.ă ă ţ ăCu toate acestea, efuziunile lor sfârşind prin a deveni mai calme, ajunser laă

capitolul confiden elor.ţAurore voi ca Philippe s -i povesteasc via a lui pân în cele mai mici am nunte.ă ă ţ ă ăTân rul îi istorisi tot ceea ce am relatat deja.ăCând ajunse s vorbeasc despre hârtia g sit în vechea barc eşuat pe plaj de laă ă ă ă ă ă ă

Saint-Valéry-en-Caux şi despre felul în care valurile i-o readuseser dup ce o aruncaseă ă în mare, ea îl întreb :ă

— Şi mai ai înc acea hârtie?ă— Da, mam . F r s ştiu de ce, am avut întotdeauna presentimentul c , într-o zi,ă ă ă ă ă

mi-ar putea fi util .ă— S mi-o ar i… Spui c apa a şters cu totul scrisul?ă ăţ ă— În întregime. Doar în partea de jos se afl o semn tur , dar şi ea este atât deă ă ă

sp l cit , încât e imposibil de descifrat.ă ă ă— Nu face nimic, vreau s-o v d.ă— O vei vedea chiar ast zi, mam , dac vrei.ă ă ă

~ 185 ~

Paul Féval-fiul

— Bine, chiar ast zi. Deşi pare s nu aib nici o valoare, presimt, ca şi tine, c are,ă ă ă ă dimpotriv , o mare importan pentru noi, c ci trebuie s fac parte din documentele peă ţă ă ă ă care le purta omul care te înso ea.ţ

— Aşa mi-am închipuit întotdeauna, spuse Philippe.Apoi îşi continu povestirea şi, dup ce-i vorbi despre întâlnirea cu b trânul cel înaltă ă ă

şi despre capcanele ce-i fuseser întinse începând din acel moment, ajunse şi la cursaă ce-i fusese preg tit în ajun.ă ă

— Pe aceasta o ştiu, copilul meu, îl întrerupse Aurore. Mi-a relatat-o domnul Hélouin azi-diminea . Acea Bathilde de Wendel te-a atras la ea, nu-i aşa?ţă

— Este adev rat. A f cut-o sub pretextul de a-mi dezv lui un secret în leg tur cuă ă ă ă ă naşterea mea.

— Nemernica!… Putea, într-adev r, s ştie multe în privin a aceasta, de vreme ceă ă ţ ea este cea care te-a r pit.ă

— Mi-a m rturisit asta voia, astfel, s -mi salveze via a.ă ― ă ţ— Ah! A avut îndr zneala s - i spun o asemenea minciun ? Dar i-a m rturisit şi cuă ă ţ ă ă ţ ă

ce scop a ac ionat aşa?ţ— Mai întâi, mi-a spus c scopul ei era de a m sustrage urii unor persoane.ă ă

Acestea, vrând s se r zbune pe familia mea, cu care se duşm neau, hot râser s mă ă ă ă ă ă ă omoare. Apoi, a revenit asupra explica iei sale. Mi-a vorbit despre un b rbat, unţ ă monstru, pe care întâmplarea i l-a scos în cale şi care o obligase s -l slujeasc … şi că ă ă atunci, la îndemnul lui, venise la dumneata, pentru… Aici, a avut o re inere şi, cumţ tocmai în momentul acela am fost atacat de c tre complicii ei, n-am putut afla mai mult.ă

— Î i voi spune eu adev rul, copilul meu.ţ ăŞi Aurore îi aduse la cunoştin lui Philippe existen a testamentului şi-i vorbi despreţă ţ

speran a pe care Bathilde şi-o pusese în el.ţ— Cum se poate aşa ceva?! exclam tân rul. Acum, totul îmi devine clar.ă ă— Nu, nu totul. Ştii cine este b trânul care, de doi ani, te-a urm rit cu atâta ur ?ă ă ă— Nu, mam .ă— Ei, bine! Ascult . Într-o zi, cu pu in timp înainte de a fi smuls iubirii mele, tat l t uă ţ ă ă

a primit o scrisoare din partea unui v r al meu, cel mai bun prieten al s u, marchizul deă ă Chaverny.

— Marchizul de Chaverny! se minun tân rul.ă ă— Cum, îl cunoşti?— L-am v zut de curând în tab ra de la Ostende, împreun cu marchiz şi… cu fiicaă ă ă ă

sa, domnişoara Olympe.— Asta nu m mir deloc, încuviin Aurore. Ştiu, într-adev r, c s-au dus acolo to iă ă ţă ă ă ţ

trei. Dar d -mi voie s continui. Domnul de Chaverny se afla atunci la moşia sa dină ă

~ 186 ~


Lagny. În scrisoare, îi comunic tat lui t u c avusese o ceart destul de aprins cu ună ă ă ă ă ă gentilom în trecere prin inut şi c acea discu ie fusese urmat de o în elegere cu privireţ ă ţ ă ţ la un duel ce trebuia s aib loc chiar în aceeaşi sear , în Paris, pe terenul din fa aă ă ă ţ Palatului Invalizilor, lâng gr din . Neştiind unde s -şi g seasc un secund, datorită ă ă ă ă ă ă dep rt rii de capital şi a r stimpului scurt pe care-l avea la dispozi ie pân ce trebuiaă ă ă ă ţ ă s -şi întâlneasc adversarul, marchizul îl rug pe so ul meu s binevoiasc s -i facă ă ă ţ ă ă ă ă acest serviciu. Din p cate, scrisoarea era fals . Nu domnul de Chaverny îl aştepta, ci oă ă band de tic loşi care s-au n pustit asupra lui, pe neaşteptate, şi l-au asasinat, cu toată ă ă ă rezisten a lui eroic … O! Da, eroic , deoarece, înainte de a sucomba, îşi f cuse un patţ ă ă ă de cadavre. Sub trupul s u au fost g site şapte.ă ă

Philippe îşi îndrept corpul, înfiorându-se. Era palid, dar un fulger de mândrie îiă sclipise în priviri auzind relatarea acelui sfârşit eroic.

— Aşadar, tat l meu era un gigant? întreb .ă ă— Da, fiule: un gigant al spadei.— Şi ucigaşii lui şi-au primit pedeapsa pentru crima lor?— Niciodat nu au putut fi cunoscu i.ă ţ— Niciodat ?ă— Nu, deşi s-au depus toate eforturile în acest scop.— Rezult c , actualmente, cel pe care-l plângi, mam , nu este înc r zbunat?ă ă ă ă ă— Nu înc … dar va fi în curând, dac vei voi.ă ă— Ce vrei s spui prin asta?ă— C azi diminea l-am descoperit, în sfârşit, pe principalul autor al omorului.ă ţă— L-ai descoperit?— Da…— Cine este? Repede, mam , spuneă -mi?…— B rbatul acela… complicele Bathildei…ă— Cum? El?!…— Chiar el, am dovezi ce pot fi considerate certe. Şi Aurore îi repet tân ruluiă ă

ultimele cuvinte ale contelui şi remarc pe care o f cuse, cum c ucigaşii erau conduşiă ă ă de un b rbat mascat ce avea obiceiul de a-şi înclina des capul, cu o scuturare brusc ,ă ă spre um rul stâng. Apoi îl întreb :ă ă

— N-ai constatat o mişcare nervoas de felul acesta la b trânul pe care l-ai întâlnit?ă ă— Ba da, ba da! exclam Philippe. Ba chiar, îmi aduc aminte c i-am spus cevaă ă

despre asta lui Cocardasse, când i-am descris personajul. De altfel, şi ieri, deşi abia l-am întrez rit, am observat din nou acel tic bizar… Dar este oare asta o dovad cert aă ă ă vinov iei sale, mam ? ad ug locotenentul c ruia, datorit vârstei înaintate aăţ ă ă ă ă ă tic losului, îi repugn s -l condamne f r o siguran absolut .ă ă ă ă ă ţă ă

~ 187 ~

Paul Féval-fiul

— Pentru mine, este, replic Aurore, deoarece acel tic e rezultatul unei lovituri deă spad pe care tat l t u i-a dat-o în nişte împrejur ri pe care le vei afla nu peste multă ă ă ă timp. Tic losul acesta a fost întotdeauna duşmanul nostru de moarte şi a încercat mereuă s ne fac cel mai mare r u cu putin . Mult vreme l-am crezut mort, şi de aceeaă ă ă ţă ă b nuielile mele nu s-au îndreptat c tre el, dar, de vreme ce tr ieşte, î i spun c el este,ă ă ă ţ ă numai el poate fi asasinul contelui Henri de Lagardère.

— Contele Henri de Lagardère, ai spus? exclam Philippe. Acel erou a fost tat lă ă meu?

— Acel erou!… Ah! Philippe, cuvintele acestea îmi fac bine, c ci m întorc la epocaă ă îndep rtat a luptelor cavalereşti pe care le-a purtat pentru mine şi îmi amintescă ă fericirea mea pierdut .ă

Îşi împreun mâinile şi îng im , ca în extaz:ă ă ă— Henri, frumosul meu Henri! Aşadar, renumele i-a supravie uit? Şaptesprezeceţ ţ

ani nu au putut şterge amintirea curajului şi a faptelor tale de vitejie!Tân rul continu :ă ă— Mam , de când sunt în armat , am auzit de nenum rate ori citindu-se numeleă ă ă

contelui Henri de Lagardère, ca un model de bravur şi loialitate. Şi, f r a şti ceă ă ă leg tur strâns m unea cu el, înv asem s -l iubesc, s -l venerez. Dar nu-i cunoşteamă ă ă ă ăţ ă ă tragicul sfârşit…

— Îl vei r zbuna, nu-i aşa, fiule? exclam contesa.ă ă— De ce nu cunosc mai mul i dintre ucigaşii lui, şopti Philippe, ca pentru sine.ţ— Mai mul i? La ce bun, dac -l cunosc pe cel care îi comand ?ţ ă ă— Chiar ast zi, f r mil , ca un împ r itor al drept ii, îi voi pedepsi unul după ă ă ă ă ţ ăţ ă

cel lalt, continu tân rul, parc f r a auzi.ă ă ă ă ă ăAurore nu în elegea motivul care-l îndemna pe fiul s u s vorbeasc în felul acestaţ ă ă ă

şi i se p rea c nu era atât de exaltat pe cât s-ar fi aşteptat ea.ă ă— Ast zi spuse c spre a încheia îmi apar ii în întregime. Dar ad ug cuă ― ă ― ţ ― ă ă

vehemen mâine ne vom duce la Curte s -l c ut m pe principalul vinovat. Mi s-aţă ― ă ă ă spus c vine la palat destul de des; acolo, în fa a întregii nobilimi, îl vei lovi, acolo îl veiă ţ face s -şi isp şeasc crima. Moartea contelui Henri de Lagardère trebuie s fieă ă ă ă r zbunat în chip r sun tor.ă ă ă ă

— Ai dreptate, mam ! strig tân rul locotenent, ridicând capul, ca pentru a înt riă ă ă ă puternica hot râre ce pusese st pânire pe el. O asemenea pedeaps nu trebuie s seă ă ă ă s vârşeasc în întuneric. Şi mâine fiindc mâine este ziua pe care o alegi ă ă ― ă ― Dumnezeu îmi va îndruma spada, care niciodat nu a slujit o cauz mai nobil caă ă ă aceasta…

~ 188 ~


— Nu spada ta este cea care trebuie s -l loveasc , ci cea a tat lui t u, care deă ă ă ă acum înainte devine a ta, exclam Aurore… Iat-o ad ug , ducându-se s ia o spadă ― ă ă ă ă lung şi lat ce se afla atârnata pe perete, aproape de c p tâiul patului ei. Primeşte-o,ă ă ă ă copile, ca pe o moştenire sfânta, şi fie c ea s - i reaminteasc f r încetare faptele deă ă ţ ă ă ă vitejie ale celui ce nu mai este.

— Da, mam , r spunse Philippe s rutând cu pietate arma. Va fi pentru mine ca oă ă ă amintire vie a tat lui meu şi m va face la fel de puternic şi de viteaz ca şi el.ă ă

* * *

Aurore voi s dea imediat dispozi ii în vederea instal rii fiului s u, dar se împotrivi laă ţ ă ă gândul c el s-o p r seasc fie şi o singur clip , astfel c -şi trimise servitorii s -i aducă ă ă ă ă ă ă ă ă de la Passepoil tot ceea ce-i apar inea.ţ

Vechiul palat p rea c renaşte la via .ă ă ţăÎn toate p r ile era o forfot , o agita ie neîncetat . Nu trebuia oare s i seă ţ ă ţ ă ă

preg teasc noului st pân o locuin demn de el?ă ă ă ţă ăContesa p rea transfigurat : sl biciunea, istovirea l saser locul unei activit iă ă ă ă ă ăţ

febrile. Ea conducea totul, se ocupa de toate, muştruluindu-i, stimulându-i pe to i.ţÎn cursul zilei, în vreme ce Philippe se odihnea pentru o clip , trimise s fie chema iă ă ţ

marchizul şi marchiza de Chaverny.Aceştia sosir în curând, împreun cu Olympe.ă ăContesa se repezi spre ei, strigând:— Fiul meu!… L-am reg sit!ă …— Ştiam c urma s - i fie adus dintr-o clip într-alta, spuse Flor.ă ă ţ ă— Şi m-a i l sat, şi voi, s plâng?ţ ă ă— Gura ne fusese pecetluit . Ştii de ce?ă— A! Da, pentru a clarifica unele b nuieli. Ei, bine! Lucrurile s-au l murit.ă ă— Tocmai am aflat asta de la Cocardasse, cu o or în urm . Dar, acum, vei reveniă ă

printre noi. Eşti aşteptat la Curte.ă— Inten ionez s m duc acolo mâine, nu pentru a lua parte la petreceri, ci spre a-lţ ă ă

r zbuna pe Henri… Peyrolles va fi prezent, f r îndoial ?ă ă ă ă— Nu lipseşte în nici o zi de la palat.— Tic losul!… Şi eu, care-l credeam mort, înc de la întâmplarea din cimitirul Saintă ă -

Magloire.Şi noi la fel, iar domnul Hélouin este cel care ne-a dezv luit faptul c acest gentilomă ă

italian, pe nume Giam-Battista, cu o prezen atât de asidu la Versailles, era pur şiţă ă simplu fostul factotum al prin ului de Gqnzague.ţ

~ 189 ~

Paul Féval-fiul

— Aşadar, nu-l recunoscuse i?ţ— Înainte de afl cine este, nu, dar pe urm , da. Gândeşte-te c au trecut totuşiă ă ă

atâ ia ani!ţ— Este adev rat. Cu toate acestea, eu sunt convins c -l voi recunoaşte imediat:ă ă ă

ura mea m va face s -l ghicesc dintr-o mie.ă ă— Şi unde se afl fiul dumitale? întreb domnul de Chaverny, observând absen a luiă ă ţ

Philippe şi pentru a calma iritarea ce începea s-o cuprind pe contes , vorbind despreă ă Peyrolles.

— Se odihneşte pu in, bietul copil. Este atât de obosit o noapte întreagţ ― ă petrecut r t cind prin Paris! Ştii, desigur, toate acestea, Flor?ă ă ă …

— Totul… replic marchiza. Capcana de asear , în palatul t u, şi tot ce a urmat…ă ă ă Dar, spune-mi, este adev rat c acea Bathilde a fugit?ă ă

— Nici nu putea face altceva, nenorocita.— Într-adev r, i-ar fi fost greu s apar în fa a ta.ă ă ă ţÎn clipa aceea intr Philippe. Se trezise şi aducea hârtia despre care îi vorbiseă

mamei sale.Nu ştia nimic despre prezen a familiei Chaverny şi, la vederea oaspe ilor, mai ales aţ ţ

celei a Olympei, se sim i oarecum stânjenit.ţ— Ei, bine! Domnule conte, îl întreb Flor zâmbind; ve i r spunde curând invita ieiă ţ ă ţ

pe care v-am f cut-o ieri, la balul de la Luvru?ă— Doamn , replic Philippe, va fi pentru mine o mare I cinste s -mi înso esc mamaă ă ă ţ

la dumneavoastr … de câte ori va avea pl cerea s v viziteze…ă ă ă ă— Întocmai, vizita dumitale ne va face întotdeauna pl cere, so ului meu şi mie… şiă ţ

cu atât mai mult Olympei, care vorbeşte întruna despre dumneata, replic marchiza, cuă mali iozitate.ţ

La aceste cuvinte, fata se f cu roşie ca macul şi se ascunse în spatele mamei sale,ă în vreme ce, la rândul s u, Philippe nu ştia ce atitudine s ia.ă ă

— Ei, dar ce-nseamn asta? V cunoaşte i? întreb Auroreă ă ţ ă .— Cum, dac ne cunoaştem?! exclam domnul de Chaverny. Oare fiul dumitale,ă ă

domnul locotenent-conte de Lagardère c ci aşa trebuie s fie numit acum nu i-a― ă ă ― ţ povestit întâlnirea noastr de la Ostende?ă

— Mi-a spus c te-a v zut în tab r , dar f r alte detalii.ă ă ă ă ă ă— Atunci nu ştii c noi, to i trei, îi dator m via a?ă ţ ă ţ— Nu ştiu absolut nimic despre aşa ceva.— Afl , deci, c , mul umit lui, am sc pat de la o moarte însp imânt toare: înă ă ţ ă ă ă ă

timpul unei furtuni puternice, caii poştalionului nostru, speria i de tunet, se ambalaserţ ă cu pu in înainte de a ajunge la Ostende, şi ne aşteptam ca, dintr-o clip într-alta, s fimţ ă ă

~ 190 ~


r sturna i şi zdrobi i, când, deodat , Philippe, care din fericire se afla acolo, s-a repezită ţ ţ ă curajos în fa a atelajului, cu riscul de a fi c lcat de o sut de ori în picioare, şi a reuşit,ţ ă ă dup un în efort de neînchipuit, s opreasc tr sura chiar în fa a unui stejar aflat peă ă ă ă ţ marginea drumului şi care s-ar fi pr buşit peste cai, f cându-i practic praf.ă ă

— Dragul meu copil! exclam Aurore, apropiindu-l pe fânar de ea şi îmbr işându-lă ăţ cu dragoste. Are vitejia tat lui s u.ă ă

— O! Da, naş , ad ug Olympe cu ardoare, curajul lui este mai presus de oriceă ă ă laud … dac-a i fi v zut cât era de cumplit!ă ţ ă …

Şi îndrept c tre Philippe o lung privire de recunoştin şi de dragoste.ă ă ă ţăTân ra fat rostise aceste cuvinte cu un asemenea entuziasm şi cu o intona ie atâtă ă ţ

de vibrant , încât contesa fu impresionat . O privi pe Olympe şi, v zând-o profundă ă ă emo ionat , avu o oarecare b nuial în leg tur cu simpatia pe care aceasta o avea faţ ă ă ă ă ă ţă de fiul s u. În acelaşi timp, îşi d du seama c Philippe p rea s -i împ rt şească ă ă ă ă ă ă ă tulburarea.

Intrigat , se uit la Flor şi la marchiz, întrebându-i din ochi ce voia s însemne asta.ă ă ăFlor, care ghicise de mult vreme secretul celor doi copii, r spunse întreb rii mute aă ă ă

prietenei sale printr-un semn de confirmare.Aurore sim i un junghi în inim . Dragostea ei de mam suferea. Ar fi vrut ca acestţ ă ă

copil s fie al ei, numai al ei. Şi, abia la câteva ore dup ce-i fusese redat, dup ce atâtaă ă ă amar de ani îl plânsese, iat c deja i se cerea s împart cu alta iubirea lui! Ba, maiă ă ă ă mult: o alta o câştigase înaintea ei!

Dar acest sim mânt de gelozie fu repede comb tut de ra iune. Îi va interzice eaţă ă ţ oare fiului s u s fie fericit, când, de fapt, ea nu dorea, dimpotriv , nimic altceva decâtă ă ă asta? Nu, niciodat , de vreme ce propria ei fericire consta în a-l şti pe el fericit.ă

Aşadar, îi r spunse lui Flor, tot printră -un semn, c în elesese şi c încuviin a cuă ţ ă ţ pl cere dragostea dintre Philippe şi Olympe.ă

Spre a-şi ascunde stânjeneala, tân rul îi prezent contesei hârtia pe care o inea înă ă ţ mân .ă

— Iat , mam , spuse, hârtia pe care mi-ai cerut s i-o ar t. Se poate vedea c nuă ă ă ţ ă ă mai exist nici o urm a scrisului, cu excep ia aceluia ce seam n a semn tur , înă ă ţ ă ă ă ă partea de jos.

Aurore lu foaia şi constat c , într-adev r, era practic alb . O d du apoi domnuluiă ă ă ă ă ă şi doamnei de Chaverny care, cunoscând povestea lui Philippe, ştiau şi ei c acestaă poseda o astfel de hârtie.

Nici ei nu izbutir s descifreze nimic clar. Cu toate acestea, marchizul schi ună ă ţă gest de mirare.

~ 191 ~

Paul Féval-fiul

— Este ciudat, şopti. Desenul acesta şters pare s aib o oarecare asem nare cuă ă ă parafa mea. Ia uită-te, Flor.

— Este adev rat, pe cuvânt, replic marchiz . Ar fi totuşi greu s-o recunoşti cuă ă ă certitudine, este mult prea ştears .ă

— Ce s fi fost oare pe aceast foaie? întreb Aurore. Cu siguran , o parte din eaă ă ă ţă era scris .ă

— Judecând dup aceast paraf , aşa se pare. Dar ar trebui s fii ghicitor pentru aă ă ă ă reg si m car unul dintre cuvintele care-au fost scrise pe ea.ă ă

— Într-adev r, nu-mi închipui defel cum am putea reuşi. Şi totuşi, ceva îmi spune că ă aici se afl sau, mai curând, se afla o dezv luire important pentru noi.ă ― ― ă ă

Şi contesa îşi a intea ochii asupra foii albe, ca şi cum ar fi sperat c , prin putereaţ ă privirii sale, s reînvie textul disp rut.ă ă

În cele din urm , convingându-se de inutilitatea eforturilor sale, se preg tea s -iă ă ă înapoieze hârtia lui Philippe, când camerista veni s -i anun e c domnul Hélouin aşteptaă ţ ă în anticamer ,ă

— Ah! Domnul Hélouin este aici? exclam . Soseşte, desigur, la momentul cel maiă potrivit. El, care se pricepe la descifrarea enigmelor, va reuşi, poate, s ne ajute şi înă aceast împrejurare. S intre numaidecât.ă ă

Capitolul V - Procedeul domnului Hélouin

Peste o clip , poli istul era poftit s intre.ă ţ ăVenea, pentru orice eventualitate, s se pun la dispozi ia contesei, în caz c dânsaă ă ţ ă

ar fi avut nevoie de serviciile sale.— Sosi i tocmai la timp, drag domnule vr jitor, i se adres Aurore cu amabilitateţ ă ă ă .

Suntem ocupa i cu rezolvarea unei probleme foarte dificile, pentru a c rei solu ionareţ ă ţ vom face apel la ajutorul dumneavoastr .ă

— Despre ce este vorba, doamn ?ă— Despre a şti prin ce vr jitorie am putea reuşi s afl m ce con inea aceast hârtie.ă ă ă ţ ă

Dumneavoastr , care sunte i un magician, a i fi în stare s ne scoate i din încurc tur ?ă ţ ţ ă ţ ă ă

~ 192 ~


— Nu ştiu, contes , r spunse domnul Hélouin, şi nu v pot r spunde cu certitudineă ă ă ă decât dup ce voi studia cu aten ie documentul.ă ţ

— O! Studia i-l pe îndelete, spuse doamna de Lagardère, înmânându-i hârtia. Nu vţ ă cerem un r spuns imediat. Ba chiar, dac aprecia i c este necesar s lua i hârtia laă ă ţ ă ă ţ dumneavoastr , v-o l s m cu toat încrederea.ă ă ă ă

— Nu este nevoie, replic poli istul, care începuse deja s suceasc şi s r sucească ţ ă ă ă ă ă pe toate p r ile hârtia. Permite i-mi doar câteva clipe de aten ie şi v voi spune dac potă ţ ţ ţ ă ă sau nu s v fiu de folos.ă ă

Scosese din buzunarul s u o lup mic şi privea hârtia în lumin , prin transparen .ă ă ă ă ţăVreme de aproximativ cinci minute st tu astfel s-o priveasc atent, f r a scoateă ă ă ă

vreun cuvânt şi f r c tr s turile s -i tr deze gândurile.ă ă ă ă ă ă ăTo i aşteptau cu o oarecare îngrijorare c el s se decid s vorbeasc .ţ ă ă ă ă ăÎn cele din urm , dup ce se oprise mai mult c tre partea de jos a paginii, spuse cuă ă ă

glas ferm:— Iat , doamn , ce reiese din studiul meu: aceast hârtie a fost acoperit cu ună ă ă ă

scris foarte m runt şi foarte strâns, ale c rui urme le disting clar cu ajutorul acestei lupe,ă ă deşi cerneala folosit pentru a-l trasa a disp rut cu totul. Din semn tura care se afl aici,ă ă ă ă la un deget de marginea inferioar , desluşesc câteva litere întregi, cum ar fi un ă m majuscul şi un c, la fel; apoi, ceva mai pu in clar, v d linia sub ire a unei litere ce trebuieţ ă ţ s fi fost un ă h, dac m ghidez dup un fel de bucl de care se leag şi de liniu a dină ă ă ă ă ţ partea de jos. S-ar putea s fie şi un ă k, dar nu cred. Ceva mai departe, vin dou liniiă groase, apropiate una de alta, care par s fi format un ă n; apoi, din nou, o linie groas şi oă bucl lung în jos, terminându-se printr-o oprire brusc , acolo unde pân s-a l rgit, caă ă ă ă ă pentru tr s tura final a unei parafe; şi, în fine, aproape atingând bucla aceasta şi camă ă ă pe la mijloc, trei puncte dispuse în triunghi. Privi i, ad ug domnul Hélouin, v voiţ ă ă ă desena întocmai ceea ce v d, cu distan ele care exist între respectivele litere.ă ţ ă

Inscrip ia ap rea astfel: ţ ă M………Ch….ny.— Nu v spuneam eu?! exclam marchizul, de îndat ce arunc o privire asupraă ă ă ă

caracterelor. Este pur şi simplu semn tura mea. ă "Marchiz de Chaverny", iar cele trei puncte sunt acelea pe care le adaug întotdeauna la coada y-ului meu. Ia privi i,ţ ad ug , scriindu-şi numele şi titlul deasupra literelor, în felul în care obişnuia s seă ă ă semneze.

— Este absolut identic, afirmar cu to ii.ă ţ— Cum dracu' se afl semn tura mea acolo? gândi cu glas tare domnul deă ă

Chaverny, foarte mirat.— Poate c vom afla, replic domnul Hélouin.ă ă— A i putea face s reapar scrisul? întreb cu vioiciune Aurorţ ă ă ă e.

~ 193 ~

Paul Féval-fiul

— Nu, contes , r spunse poli istul, aşa ceva nu este posibil.ă ă ţ— Cum! Atunci înseamn c sunte i în stare s citi i aceste litere şterse f r a leă ă ţ ă ţ ă ă

eviden ia?ţ— Nici atât.— Dar, în acest caz, cum a i reuşi?… Nu în eleg.ţ ţ— Treaba este totuşi dintre cele mai simple.— O! Dintre cele mai simple…— Ve i vedea cu propriii dumneavoastr ochi. Binevoi i s porunci i s mi se aducţ ă ţ ă ţ ă ă

un lighean cu ap , un burete şi o bucat oarecare de stof , care s se poat împ turi înă ă ă ă ă ă patru sau în opt, pentru a forma un fel de saltea. Trebuie s v previn c , probabil, stofaă ă ă se va deteriora.

— Asta n-are nici o importan , spuse Aurore, care d du imediat ordine pentru cţă ă ă domnul Hélouin s capete pe dat obiectele pe care Ie dorea.ă ă

Curiozitatea tuturor atinsese paroxismul.În curând, în fa a poli istului se aflau ligheanul, buretele şi bucata de stof . Oţ ţ ă

împ turi pe aceasta de mai multe ori, transformând-o într-un fel de perni . Apoi înmuieă ţă foaia de hârtie în ap , o l s acolo s se îmbibe bine şi pe urm o întinse pe stof unde,ă ă ă ă ă ă cu buretele, o tampona uşor pentru a face s dispar numeroasele cute pe care leă ă c p tase datorit faptului c Philippe o mototolise, ghemotocind-o înainte de a o aruncaă ă ă ă în mare.

În vreme ce hârtia îşi c p ta aspectul ini ial, adic toat suprafa a plan şi neted ,ă ă ţ ă ă ţ ă ă domnul Hélouin îşi scoase din buzunarul vestei o cutie asem n toare cu un toc deă ă ochelari de dimensiuni mari şi alese, dintre multele obiecte pe care le con inea, oţ sticlu astupat cu grij şi con inând un lichid albicios.ţă ă ă ţ

— Aceasta este trusa mea, explic , ar tând cutia. Medicul îşi are scalpelurile sale,ă ă eu am substan ele mele chimice…ţ

La un poli ist, o asemenea dotare nu era ceva neobişnuit. Era epoca scrisorilor şi aţ biletelor misterioase, scrise cu tot felul de substan e incolore şi, pentru fiecare din ele,ţ era necesar câte un reactiv special.

Deoarece trebuia s descopere în mod frecvent astfel de secrete, domnul Hélouină îşi purta întotdeauna fiolele asupra sa.

O destup pe cea pe care o scosese şi-i v rs con inutul pe foaie, care se impregnaă ă ă ţ imediat cu acea substan în timp ce în înc pere se r spândea un miros puternic şiţă ă ă acidulat. Apoi, aştept .ă

La cap tul a aproximativ cinci minute cercet cu aten ie hârtia, şi, deodat , declar :ă ă ţ ă ă— Doamn , treaba s-a f cut. Opera ia a reuşit cum nu se poate mai bine şi vomă ă ţ

putea citi cele scrise pe aceast hârtie tot atât de bine ca într-o carte deschis .ă ă

~ 194 ~


Se aplecar to i, curioşi, asupra foii, dar nimeni nu observ s se fi produs nici ceaă ţ ă ă mai mic modificare.ă

— Vede i cât era de simplu, ad ug domnul Hélouin cu o expresie plin deţ ă ă ă mul umire.ţ

— Ce era simplu? întreb Flor, încercând zadarnic s z reasc vreo urm de litere.ă ă ă ă ă Nu v d nimic, absolut nimic.ă

— Într-adev r, înc nu pute i vedea nimic, dar aştepta i o clip , n-am terminată ă ţ ţ ă definitiv.

Spunând acestea, poli istul apuc partea de sus a hârtiei cu o mân , iar cu cealaltţ ă ă ă îi izbi marginea cu câteva bobârnace. Imediat, de pe ea se desprinser miriade deă parcele, care c zur ca o ninsoare în jurul ei.ă ă

Foaia ap ru atunci perforat ca o sit .ă ă ă— Dumnezeule? Ce-a i f cut? strig Aurore, care, la aceast privelişte, crezu cţ ă ă ă ă

hârtia este distrus şi c , de acum, va fi imposibil s i se mai afle con inutul.ă ă ă ţ— V voi explica, doamn contes , r spunse calm domnul Hélouin. Şti i c această ă ă ă ţ ă ă

foaie a fost înmuiat în apa de mare, ap care nu este altceva decât ceea ce, în chimie,ă ă se numeşte o solu ie de clorur de sodiu. Or, p r ile scrise au re inut mai mult aceastţ ă ă ţ ţ ă substan , pe care cerneala s-a fixat cu ajutorul s rii, aflat în ap în mare cantitate.ţă ă ă ă Dându-mi seama de acest lucru, n-am f cut altceva decât s continui ac iunea apei deă ă ţ mare. Adic , folosind substan a din sticlu a mea, care nu era altceva decât o clorură ţ ţ ă obişnuit , am ajutat s se road cu totul parcelele care suferiser deja un început deă ă ă ă coroziune, l sând totuşi intact restul hârtiei, datorit apei cu care o îmbibasem. Aşa cumă ă v spuneam, nimic nu e mai simplu… iar literele ne apar acum ca şi cum ar fi fost scriseă prin perforare.

Ajungând aici cu explica ia, domnul Hélouin puse hârtia pe mâneca hainei sale care,ţ fiind dintr-o stof de culoare închis , f cu s reias în negru scrisul de pe ea.ă ă ă ă ă

Cu to ii nu se putur împiedica s nu admire ingeniozitatea poli istului.ţ ă ă ţNu pierdur totuşi timpul cu laude. Erau mult mai ner bd tori s afle ce anume leă ă ă ă

va dezv lui hârtia.ăAurore voi s-o ia spre a o citi imediat, dar domnul Hélouin îi re inu mâna, spunânduţ -

i:— Doamn , v-ar fi, f r îndoial , foarte greu s descifra i acest scris. Vre i s -miă ă ă ă ă ţ ţ ă

permite i s-o fac eu în locul dumneavoastr ?ţ ă— Bucuros, r spunse contesa, dar, v rog, mai repede.ă ăPoli istul îşi lu lupa, se apropie de fereastr şi începu s citeasc .ţ ă ă ă ăDe la primele fraze, Aurore fu cuprins de o puternic emo ie.ă ă ţ

~ 195 ~

Paul Féval-fiul

— Dar aceasta e misiva pe care a primit-o so ul meu, în ziua în care a fost asasinat!ţ exclam , întrerupându-l pe poli ist.ă ţ

— Şi pe care, chipurile, o expediasem de la Lagny, ad ug domnul de Chaverny. Şiă ă când te gândeşti c n-am putut afla niciodat cine o scrisese!ă ă

— Cum se explic asta? continu contesa. Am g sit scrisoarea aceasta în haineleă ă ă s rmanului meu Henri, şi am luat-o de-acolo, înainte de înmormântare… Se afl şi acumă ă în biroul meu.

Se duse s deschid sertarul unei mobile, din care scoase o foaie de hârtieă ă îng lbenit şi p tat de sânge în mai multe locuri, şi pe care i-o aduse domnului Hélouin.ă ă ă ă

Acesta o compar cu cea pe care o avea deja.ă— Aceeaşi mân le-a scris pe amândou , afirm . Dar cred c pot oferi o explica ie.ă ă ă ă ţ

Cu siguran , aceasta nu este decât o ciorn , o ciorn curat , dac m pot exprimaţă ă ă ă ă ă astfel. Falsificatorul trebuie s se fi exersat îndelung înainte de a ajunge s imite laă ă perfec ie scrisul domnului de Chaverny, şi foaia de sub ochii noştri e, f r îndoial ,ţ ă ă ă ultimul s u exerci iu.ă ţ

— Da, cu siguran , aşa stau lucrurile, înt ri marchizul. Şi tic losul trebuie s fieţă ă ă ă foarte îndemânatic, c ci, recunosc, scrisul meu este foarte urât.ă

— Probabil c de aceea n-a vrut s rişte s -i trimit contelui scrisoarea mai înainteă ă ă ă de a face o încercare hot râtoare.ă

— Şi pân şi isc litura mea e imitat atât de bine, încât m pot înşela eu însumi,ă ă ă ă ad ug domnul de Chaverny. Înc o dat , cine poate fi falsificatorul?ă ă ă ă

— Ah! Dar iat ceva ce poate c ne va l muri, continu domnul Hélouin. Subă ă ă ă numele dumneavoastr se afl trei rânduri… trei rânduri cu un alt scris.ă ă

Şi citi urm toarele:ă

"Memento: când voi face ca aceast scrisoare s ajung laă ă ă contele de Lagardère, prin Knauss, s nu uit s -i atrag acestuiaă ă aten ia s se dea drept unul dintre oamenii marchizului."ţ ă

— Knauss! exclam Philippe… aşadar, s fie oare tot b trânul al c rui nume mi l-aiă ă ă ă spus azi-diminea , mam ?… Acel Giamţă ă -Battista?

— Peyrolles! Ah! În eleg totul… exclam contesa. Da, monstrul acela este autorulţ ă scrisorii… şi dovada de net g duit a crimei sale, iată ă -o!… Acum, nu ne mai putem îndoi.

— Nu, desigur, confirm domnul de Chaverny, care luase cunoştin de acelă ţă memento şi tremura de mânie la gândul c se uzase de numele s u pentru a-i trimiteă ă

~ 196 ~


prietenul la moarte. Nu, cu siguran recunosc foarte bine scrisul mizerabilului. L-amţă ― v zut de destule ori v rul meu de Gonzague.ă ă

— Pe hârtia aceasta se mai afl ceva, continu domnul Hélouin, privind documentulă ă prin transparen . V d aici, în partea de sus, în dreapta, un mic dreptunghi care con ineţă ă ţ cuvintele: Intenden a prin ului de Gonzagueţ ţ .

— Iat ce-l denun pe deplin pe nemernic, declar domnul de Chaverny. Într-ă ţă ăadev r, aşa era marcat hârtia de care dispunea în calitatea sa de factotum şi deă ă intendent al prin ului.ţ

— Fiule, spuse atunci cu solemnitate contesa, dup cum i-am promis, mâine te voiă ţ pune în fa a ucigaşului tat lui t u…ţ ă ă

— Îmi voi face datoria, mam !… o întrerupse tân rul, cu toat puterea.ă ă ăOchii Aurorei se îndreptar spre cer, în vreme ce şoptea:ă— Henri, peste dou zeci şi patru de ore vei fi, în sfârşit, r zbunat, prin mâna fiuluiă ă

nostru!

Capitolul VI - Discu ii la curteţ

A doua zi, pe la ora şapte seara, contesa plec , împreun cu Philippe, spre Versailles.ă ăCu un ceas mai devreme fusese prevenit , printră -un mesaj din partea lui Chaverny,

c Peyrolles tocmai sosise la Trianon, înso it de cavalerul Zeno.ă ţÎn ziua aceea era mult lume în micul şi cochetul palat care slujea, în acea vreme,ă

drept reşedin a Cur ii; lume mult mai numeroas decât de obicei.ţă ţ ăSe aflase c , în timpul dimine ii, doamna de Pompadour se l sase prad unei crizeă ţ ă ă

de nervi atât de puternice, încât fusese cât pe-aci s moar , şi fiecare voia s -şiă ă ă dovedeasc ataşamentul mai mult sau mai pu in interesat venind în grab s ceară ― ţ ― ă ă ă informa ii despre pre ioasa ei s n tate.ţ ţ ă ă

Se spunea c r m sese mai mult de dou ore într-o stare de prostra ie, gata s -şiă ă ă ă ţ ă dea sufletul, şi c doar cu mare greutate se izbutise s fie readus , în sfârşit, la via .ă ă ă ţă

Dar, în leg tur cu cauza acelei crize, to i trebuiau s se rezume la a faceă ă ţ ă presupuneri, c ci nu se putea ob ine nici o ştire precis .ă ţ ă

Unii, care voiau s par mai bine informa i decât ceilal i, spuneau c aici seă ă ţ ţ ă ascundea iar ceva în leg tur cu "taica Poisson". Afirmau, ca ştiind din surs sigur , că ă ă ă ă omul venise de diminea la fiica sa, beat cri ; c voise s-o s rute cu de-a sila peţă ţă ă ă

~ 197 ~

Paul Féval-fiul

doamna ei de companie, pe nume du Hausset, şi c aceasta, jignit de o asemeneaă ă b d r nie, îi tr sese be ivului o pereche de palme zdravene. Iar rezultatul fusese leşinulă ă ă ă ţ marchizei.

Acea poveste era adev rat , dar p c tuia prin faptul c era veche de opt zile şi n-ă ă ă ă ăavea, aşadar, nici un amestec cu criza de acum.

Al ii sus ineau c aceasta era urinarea unei amenin ri de ruptur din partea luiţ ţ ă ţă ă Louis al XV-lea care, cedând st ruin elor şi rug min ilor reginei, se hot râse ca de acumă ţ ă ţ ă înainte s duc o via de pustnic şi s -i îndrepte pe to i prin austeritatea purt rii sale.ă ă ţă ă ţ ă

Dar acest basm de adormit copiii îşi g sea pu in crezare. Era, într-adev r, preaă ţ ă ă n struşnic.ă

Pe scurt, nu se ştia nimic cu precizie.Aşa c noi vom fi cei care vom face cunoscut gravul eveniment care o tulburaseă

atât de puternic pe doamna de Pompadour.Fosta favorit a lui Louis al XVă -lea, doamna de Châteauroux, îl avusese drept coafor

pe un anume domn Dagé, practicant emerit al artei sale, cum n-a existat altul vreodată mai bun ca el.

Acest virtuoz al papiotelor era, se pare, atât de îndemânatic, încât cu ajutorul pieptenelui şi al fiarelor sale de frizat transforma o b trân de şaizeci de ani într-oă ă frumuse e de optsprezece prim veri. Astfel încât era l udat pretutindeni şi îşi câştigaseţ ă ă o reputa ie aproape european .ţ ă

Doamnele de la Curte, mai ales cele de o vârst coapt , nu se puteau lipsi de el şi,ă ă pur şi simplu, şi-l smulgeau una alteia.

Când doamna de Châteauroux a murit, Dagé, care se ff ataşase de ea, nu numai pentru minunatul p r cu care era înzestrat lucru ce trebuia avut în primul rând înă ă ― vedere, dat fiind meseria s dar şi din cauza drag l şeniei şi amabilit ii ei, Dagé,ă ă ― ă ă ăţ spuneam, a fost cuprins de o adev rat disperare şi a p r sit Curtea, jurând c niciodată ă ă ă ă ă nu va mai folosi acolo pieptenele. S-a exilat în Austria, unde era solicitat de multă vreme.

Marchiza de Pompadour, aflând despre talentul remarcabil pe care-l poseda artistul coafor, voi s -l conving s se reîntoarc în Fran a şi, în acest scop, o puse pe doamnaă ă ă ă ţ du Hausset s -i scrie scrisori insistente.ă

La început, Dagé se pref cu surd. În cele din urm , din condescenden , seă ă ţă înduplec s r spund , dar numai spre a spune c acum nu-i era posibil s satisfacă ă ă ă ă ă ă dorin a marchizei, datorit angajamentelor sale fa de mai multe prin ese austriece, aleţ ă ţă ţ c ror capete aveau zilnic nevoie de îngrijirile sale.ă

~ 198 ~


Atunci i se f cur promisiuni minunate, i se garantar onoruri nemaipomenite. S-aă ă ă mers pân la a da sarcin unui împuternicit al Fran ei s se duc la Viena pentru aă ă ţ ă ă negocia întoarcerea lui.

Nemaiputând refuza, Dagé se hot rî s revin la Curtea lui Louis al XVă ă ă -lea… şi se întorsese aici tocmai în diminea a despre care vorbim.ţ

Marchiza îl primi cu toate semnele celei mai mari aprecieri, i se adres cu cuvinteleă cele mai m gulitoare şi, ner bd toare s -i experimenteze ştiin a, îi încredin a imediată ă ă ă ţ ţ capul s u.ă

Dagé se puse îndat pe treab şi-şi manevr pieptenele cu o dib cie minunat . Dar,ă ă ă ă ă încetul cu încetul, entuziasmul s u ini ial se potoli, mâna îşi pierdu repeziciunea şi, înă ţ curând, începu chiar s -i tremure pân într-atâta, încât fu silit s se opreasc .ă ă ă ă

— Ei, bine! Ce-ai p it, Dagé? îl întreb doamna de Pompadour, închipuindu-şi c -lăţ ă ă intimida, c ci avea cusurul de a fi foarte încrezut . Ce, nu eşti obişnuit s coafeziă ă ă persoane de rang înalt?

— Nu-i vorba de asta, doamn , r spunse Dagé cu lacrimi în ochi, dar aici totul mi-oă ă reaminteşte pe cealaltă, pe care o iubeam atât de mult.

— Cum, pe cealalt ?ă insist marchiza, tres rind.ă ă— Da, doamn , pe cea pe care o înlocui i.ă ţ— Sec tur ! strig favorit , roşie de indignare. Ieşi… ieşi de aici… şi s nu mai viiă ă ă ă ă

niciodat !ăDagé, care nu se aştepta s dezl n uie o asemenea furtun , r mase o clip uluit,ă ă ţ ă ă ă

dar, revenindu-şi repede, îşi adun pieptenii, periile şi fiarele de frizat şi, salutând-o peă marchiz , rosti cu seme ie:ă ţ

— Doamn , ies, pentru c m ruga i, şi nu voi reveni. Dar, înainte de a v scuti deă ă ă ţ ă prezen a mea, cred c sunt dator s v spun c nu valora i cât cealalt .ţ ă ă ă ă ţ ă

Acestea fiind zise, se retrase cu o demnitate majestuoas , în vreme ce marchiza,ă sufocat , înecându-se de furie, se pr buşea într-o puternic criz de nervi şi, timp deă ă ă ă dou ore, se zvârcolea cu spume la gur .ă ă

Din fericire, aceast scen nu avusese ca martori decât dou sau trei persoaneă ă ă dintre apropia ii ei. Când îşi revenise la starea normal , doamna de Pompadour îiţ ă implorase s nu r spândeasc povestea care, dac s-ar fi aflat, ar fi acoperit-o de ridicol.ă ă ă ă Respectivii martori i-au promis discre ia, şi iat pentru ce, deşi se cunoştea criza pe careţ ă o suferise, nu i se b nuia absolut deloc cauza.ă

Oricum ar fi, aşa cum am mai spus, to i gentilomii şi toate doamnele de la Curteţ voiser s arate cât de mult îi interesa s n tatea marchizei, venind în num r mare înă ă ă ă ă saloanele de la Trianon.

~ 199 ~

Paul Féval-fiul

Deoarece marchiza nu ieşise înc din apartamentul s u, în aşteptarea ei lumea seă ă strânsese în mici grupuri şi se sporov ia în voie.ă

Dar, obosind s tot vorbeasc despre criz ce avusese loc de diminea , se trecuseă ă ă ţă la alte subiecte de conversa ie.ţ

Ducele d'Agen, înconjurat de prin ul de Baufremont, de marchizul de Polignac şi deţ contele de Croixmore nişte tineri nebunatici, ca şi el le povestea acestora ceva ce i― ― se întâmplase de curând so ului marchizei, domnul Le Normand d'Étiolés care, prinţ porunc regeasc , era exilat la cel lalt cap t al Fran ei, unde-şi plimba triste ea plin deă ă ă ă ţ ţ ă gelozie.

— Am primit adineauri, de la o rud a mea spunea domnul d'Agen o scrisoareă ― ― în care mi se istoriseşte urm toarea întâmplare hazlie: de curând, d'Étiolés fusese invitată la un supeu oferit de marchizul de Rostan. Şi s-a întâmplat c unul dintre meseni, ună gentilom s rac şi b trân, care lipsise de mai bine de cincizeci de arii din Paris, mirându-ă ăse de dovezile de considera ie cu care era înconjurat fiul exţ -fermierului general, l-a întrebat pe unul dintre vecinii s i cine era acela. "Este" i s-a r spuns "so ulă ― ă ― ţ marchizei de Pompadour." La auzul acestor cuvinte, nobilul de ar şi-a umplut paharul,ţ ă apoi, ridicându-l cu solemnitate, a rostit cu glas tare: "Domnule marchiz de Pompadour, îmi permite i s beau în cinstea dumneavoastr ? Crede iţ ă ă ţ -m c va fi o adev rat onoareă ă ă ă pentru mine." V închipui i ce mutr a f cut bietul d'Étiolés care, închipuindu-şi că ţ ă ă ă nefericitul mesean îşi bate joc de el, voia s -l spintece pe loc. Din fericire, i s-a explicată c nu era vorba decât de o greşeal , şi a putut fi calmat. Dar se pare c , de opt zile, înă ă ă inut nu i se mai spune altfel decât "marchizul de Pompadour"ţ .

— Povestea este picant , zise Croixmore, şi i-o voi repeta marchizei:ă— Te rog s -mi laşi mie grija asta, ripost d'Agen. Îmi va ajuta s m împac cu ea.ă ă ă ă— Aşadar, sunte i certa i?ţ ţ— Da, şi chiar serios.— Pentru ce?— Pentru c , ieriă -diminea , în timp ce vorbeam despre mânc ruri, am declarat deţă ă

fa cu ea şi f r a m gândi la nimic r u, v asigur, cum c nu-mi place peştele. Aţă ă ă ă ă ă ă crezut c f ceam aluzie la familia ei şi mi-a aruncat imediat o privire cumplit .ă ă ă

— Adev rul este c trebuie s se fi sim it jignit .ă ă ă ţ ă— Ia te uit ! exclam de Polignacă ă , îndreptându-şi privirile spre intrarea salonului.

Iat -l pe Richelieu. Îl credeam ast zi de gard la palat.ă ă ă— Aşa şi era, dar probabil c s-a plictisit acolo şi şi-a p r sit postul. Nu-i deloc deă ă ă

mirare, i se întâmpl deseori.ăCel care înainta prin mul ime era, cu adev rat, ducele de Richelieu.ţ ă

~ 200 ~


— Domnule duce, îl chem cu familiaritate d'Agen, v zându-l c se apropie, dar ceă ă ă se întâmpla, de v vedem aici, în astă ă-sear , atât de devreme? Nu cont m peă ă dumneavoastr decât la miezul nop ii.ă ţ

— Am de vorbit cu regele, r spunse Richelieu.ă— Ei, na! Şi în ce scop? Spune i asta cu un aer atât de serios, încât am putea credeţ

c este vorba de o veste grav .ă ă— Poate fi considerat şi aşa.ă— O putem afla?— Nu am motive s nu v-o împ rt şesc, domnilor. Tocmai am aflat de la domnul deă ă ă

Chaverny, care în acest moment se afl la palat împreun cu so ia şi cu fiica sa, că ă ţ ă doamna contes de Lagardère urmeaz s vin în seara aceasta la Trianon spre a-lă ă ă ă prezenta Cur ii pe fiul s u.ţ ă

— Contesa de Lagardère?… întreb de Beaufremont. Nu este cea care denumită ă "pustnica din Marais"?

— Exact.— Şi de ce vine ast zi s ne prezinte odrasla ei?ă ă— Copii, replic Richelieu, cel mai în vârst dintre voi nu a împlinit înc dou zeci şiă ă ă ă

cinci de ani şi, ca atare, nu-şi poate aminti de cele ce s-au întâmplat în urm cuă şaptesprezece sau optsprezece ani, dar eu, care m apropii de cincizeci, am încă ă proaspete în memorie evenimentele din acea epoc , mai ales dou dintre ele, care auă ă f cut atunci mare vâlv .ă ă

În câteva cuvinte îşi puse auditoriul la curent cu asasinatul lui Henri de Lagardère, care nu precedase decât cu pu in moartea micului conte, în urma c reia Aurore,ţ ă înnebunise. Apoi ad ug :ă ă

— Ei, bine! Acel copil, despre care credea c murise de mult vreme şi care nu esteă ă mai mort decât mine sau decât dumneavoastr , este cel pe care ni-l aduce.ă

— Ia te uit , ia te uit ! P i sta-i un adev rat roman!ă ă ă ă ă— Absolut. Cu atât mai mult cu cât, dup câte se pare, acest fiu i-a fost redat înă

nişte împrejur ri extraordinar de ciudate.ă— Povesti iţ -ni-le.— Deocamdat nu le cunosc, dar domnul de Chaverny, care le ştie, a promis s miă ă

le aduc la cunoştin . Şi, cu acestea, permite i-mi s m duc s-o previn pe Majestateaă ţă ţ ă ă Sa, ad ug domnul de Richelieu. Contesa a pornit deja încoace şi nu am timp de pierdut.ă ă

Şi, cu paşi repezi, cardinalul-duce disp ru în apartamentele regale.ăÎntr-o clip , vestea fu r spândit din gur în gur , f când înconjurul saloanelor şiă ă ă ă ă ă

dând naştere unor comentarii diferite.

~ 201 ~

Paul Féval-fiul

B trânii, sau chiar şi oamenii de vârsta ducelui de Richelieu, îşi aduceau foarte bineă aminte de uciderea contelui de Lagardère şi de misterul care o înv luise. Şi f ceau oă ă apropiere între revenirea la Curte a contesei şi cea a mamei sale, doamna de Nevers-Gonzague care, pe vremea regen ei ducelui d'Orléans, fusese v zut reap rând înţ ă ă ă momentul în care se preg tea s aduc o ofrand ă ă ă ă mani60-lor so ului s u, asasinat şi el, înţ ă şan urile de ap rare ale castelului Caylus.ţ ă

Urmarea fu o agita ie febril care cuprinse mul imea, aşa cum se întâmpl când seţ ă ţ ă aşteapt un eveniment important.ă

Apoi, venirea acelui fiu pe care-l aducea cu ea, a copilului pe care-l reg sise după ă ce, timp de atâ ia ani, îl crezuse mort, nu f cea decât s sporeasc şi mai multţ ă ă ă curiozitatea general .ă

Şi to i se întrebau dac venea înso it de el numai cu scopul de a-l prezenta.ţ ă ţ ăDomnul de Valmejo, un nobil spaniol care-l cunoscuse pe Lagardère la Segovia şi

care, c zut pu in în copil rie, era considerat c ar tr i mai mult în lumea spiritelor,ă ţ ă ă ă afirma cu seriozitate c reprezentan ii acestei familii ciudate nu reap reau la Curte, laă ţ ă perioade de dou zeci şi cinci de ani, decât pentru aă -şi sus ine o revendicare cumplit .ţ ă

— Ve i vedea, ad uga el, ve i vedea c , Ia fel ca duces , mama sa, doamna deţ ă ţ ă ă Lagardère vine la rege spre a denun a un ucigaş!ţ

Dup cum fusese încunoştin at Aurore de c tre domnul de Chaverny, care trecuseă ţ ă ă pe la Trianon înainte de a se duce la palat, Zeno şi Peyrolles se aflau în acea sear , ca deă obicei, la doamna de Pompadour.

Zeno, instalat la o mas de joc şi avându-l în spate pe Peyrolles, era ocupat s facă ă ă o partid de ă hombre cu un gentilom, un obişnuit al localului s u.ă

Deodat , sim i o atingere pe um r.ă ţ ăSe întoarse şi-l v zu pe Peyrolles cu chipul livid.ăFostul factotum îi f cu semn s lase jocul şi s -l urmeze. B trânul nu avuseseă ă ă ă

nevoie de avertismentul dat, cam la întâmplare, de domnul de Valmejo pentru a se sim iţ nu tocmai bine.

Dup ce se izolar amândoi în dreptul unei ferestre, Peyrolles îi împ rt şi lui Zenoă ă ă ă primejdia iminent ce-i amenin a.ă ţ

— Înseamn c suntem pierdu i! rosti vene ianul, cu glas foarte schimbat.ă ă ţ ţ— Nu înc . Trebuie s -i împiedic m, pe contes şi pe Philippe, s -şi continueă ă ă ă ă

drumul.— Cum?— Posed un mijloc. Dumneata, care eşti mai familiar cu cei de-aici decât mine,

cunoşti pe cineva care ar vrea s -şi ia sarcina de a transmite un mesaj?ă

60 Mani: la romani, sufletele celor morii, considerate ca fiind nişte divinit i. (n.t.)ăţ

~ 202 ~


— Ce ai de gând s faci?ă— Ştii, desigur, c micul conte este foarte îndr gostit de domnişoara de Chaverny.ă ă— Ştiu asta, într-adev r.ă— Ei bine! O vom trimite pe persoana pe care mi-o vei indica s -l înştiin eze că ţ ă

tocmai i-a fost r pit cea pe care o iubeşte. Se întâmpla s existe un oarecare c pitan deă ă ă ă Fonty, care este duşmanul declarat al lui Philippe şi al c rui nume ne va fi de mare folosă pentru a face s reuşeasc stratagema pe care am ticluit-o.ă ă

— În ce calitate îi este duşman, acest c pitan de Fonty?ă— În aceea de rival nefericit, zise Peyrolles, care ad ug cu sarcasm: Niciă ă ―

dumneata nu eşti tratat mai bine decât el, cavalere, de vreme ce i-a furat inimaţ Bathildei… Pân mai de curând ad ug pe un ton mai serios c pitanul acestaă ― ă ă ― ă fusese încurajat, de c tre domnul de Chaverny, în speran a c , într-o zi, se va c s tori cuă ţ ă ă ă fiica lui. Dar, dup ce l-a cunoscut pe Philippeă , marchizul, împins de so ia lui, a rupt cuţ totul rela iile cu el. Am aflat toate acestea ieri, la balul de la Luvru, unde m aflam, dupţ ă ă cum ştii. Ba chiar l-am auzit pe domnul de Fonty vorbind cu mult violen în leg tur cuă ţă ă ă asta şi jurând s se r zbune pentru jignirea ce i-a fost adus .ă ă ă

— Deci, el ar fi s fie r pitorul?ă ă— Bineîn eles.ţ— Dar, pentru a face credibil r pirea, va trebui s d m m car câte va detaliiă ă ă ă ă

privitoare la modul în care a fost înf ptuit . Philippe le va cere, cu sigurană ă ţă.— E cel mai simplu lucru din lume. Se va spune, de exemplu, c domnul şi doamnaă

de Chaverny, vrând s-o salute pe doamna de Pompadour, o l saser la palat pe fiica lor,ă ă Olympe; c domnul de Fonty, ştiind acest lucru, a anun at-o pe fat , printră ţ ă -unul dintre prietenii lui, c p rin ii ei o chemau şi c , în timpul traseului de la palat la Trianon, aă ă ţ ă r pit-o, fugind cu ea spre Paris.ă

— Bun, este destul de admisibil. Dar oare domnul de Fonty se afl aici? C ci dacă ă ă povestea îi ajunge la urechi şi dac o dezminte…ă

— Nu, nu este aici. S-a f cut de râs deun zi, la bal, l udându-se pe nedrept că ă ă ă s vârşise o fapt de vitejie şi, f r îndoial , nu va mai ap rea câte va zile la Curte. Deă ă ă ă ă ă altminteri, e foarte necesar ca lucrurile s nu se afle. Toat povestea nu trebuie să ă ă r mân decât între noi şi persoana care va face comisionul. În elegi, aşadar, de ce esteă ă ţ atât de important ca acea persoan s fie de o discre ie absolut . Ia s vedem, o ai laă ă ţ ă ă îndemân ? Dac da, s ne gr bim: contesa şi fiul s u sunt, desigur, deja în drum spreă ă ă ă ă Versailles, şi fiecare clip care trece poate deveni cea care ne aduce pieirea.ă

— Cred c -l z resc pe individul nostru, r spunse Zeno.ă ă ăVene ianul se întoarse la masa pe care o p r sise atât de brusc şi unde se afla încţ ă ă ă

partenerul s u, care-l aştepta spre a încheia partida început .ă ă

~ 203 ~

Paul Féval-fiul

— De Bersac, i se adres , aş vrea s -mi faci un serviciu.ă ă— La dispozi ia dumneavoastr , replic cel interpelat. Totuşi, nu mai înainte de aţ ă ă

termina, ad ug , ar tând c r ile de joc.ă ă ă ă ţ— Ba nu, imediat, insist Zeno. Te consider câştig tor, deoarece eu sunt cel careă ă

p r sesc de bun voie jocul, şi î i permit s iei şi miza mea, şi pe a dumitale.ă ă ă ţ ă— A! Atunci e alt treab ! se bucur de Bersac, izbucnind în râs. Dar l sa iă ă ă ă ţ -m s vă ă ă

dau un sfat, cavalere: mi se pare c deveni i risipitor. Nici o avere nu rezist la un cusură ţ ă atât de urât, şti i bine… Dar acum, v apar in… Despre ce este vorba?ţ ă ţ

Şi, în timp ce se ridica în picioare, vârî în buzunar cei cincizeci de ludovici care reprezentau miza total .ă

— Vino cu mine, îi spuse Zeno, conducându-l imediat la Peyrolles.Acest de Bersac nu avea o inteligen prea dezvoltat . Era un b iat m t h los şiţă ă ă ă ă ă

cumsecade, pu in cam prostu , venit din Languedoc în speran a s -şi deschid mintea laţ ţ ţ ă ă Paris. Din p cate, în acel Babylon modern, nu mintea i se deschidea, ci punga, ale c reiă ă baiere, mereu dezlegate, l sau s cad pe toate mesele de joc pe care le întâlnea, într-oă ă ă adev rat cascad , ludovicii şi monedele de aur cu care familia s nu înceta s i-oă ă ă ă ă umple.

Ca urmare, nu avea niciodat un ban şi suma pe care tocmai o câştigase atât deă uşor îl f cea s se bucure c -l poate îndatora pe cel care, prin generozitatea lui, i-oă ă ă înlesnise.

Peyrolles îi explic repede ce se aştepta de la el.ă— Ceea ce ve i face este o fapt bun , îi spuse, iar persoanele interesate v vor fiţ ă ă ă

veşnic recunosc toare. Noi înşine, domnul ambasador şi cu mine, care inem foarte multă ţ la familia Chaverny, v prezent m de pe acum cele mai sincere mul umiri.ă ă ţ

— Dimpotriv , replic de Bersac, eu sunt cel care trebuie s v mul umeasc ,ă ă ă ă ţ ă deoarece, ducând mesajul pe care mi-l încredin a i, şi reuşind s salvez onoareaţ ţ ă domnişoarei de Chaverny, m voi sim i înc rcat de glorie, v asigur.ă ţ ă ă

Şi, f r a cere mai multe explica ii, se preg ti s plece.ă ă ţ ă ă— Dar, mai ales, nici o vorb , nim nui, îi recomand Peyrolles.ă ă ă— Voi avea buzele cusute.— Bine. Acum, da i fuga, domnule. Lua i cel mai bun cal pe care-l ve i g si înţ ţ ţ ă

grajduri şi merge i drept pe drumul pe care, în clipa aceasta, trebuie s înainteze tr suraţ ă ă contesei. Fi i cât se poate de atent s n-o pierde i şi, imediat ce o ve i ajunge, anun a iţ ă ţ ţ ţ ţ vestea de preferin tân rului, f r a uita lucrul cel mai important s -i spune i cţă ă ă ă ― ― ă ţ ă domnul de Fonty s-a refugiat cu prada sa la Paris.

— Fi i f r team , nu voi uita deloc.ţ ă ă ăSpunând acestea, inocentul tân r din Languedoc plec .ă ă

~ 204 ~


R maşi singuri, Peyrolles şi Zeno se privir , îngrijora i. Oare le va reuşi vicleşugul, şiă ă ţ va împiedica el cu adev rat venirea Aurorei şi a fiului ei?ă

— Şi chiar dac-ar reuşi, remarc vene ianul, asta n-ar face decât s ne întârzie cu oă ţ ă zi pr buşirea.ă

— Ne r mâne ziua de mâine, replic Peyrolles, al c rui chip c p t o expresieă ă ă ă ă ă sinistr . Şi, în decursul unei zile, se întâmpl o mul ime de lucruri! Dac aş fi putută ă ţ ă prevedea c chiar ast zi îşi va reg si contesa fiul, aş fi ac ionat deja. Dar am fost luat peă ă ă ţ neaşteptate. Este totuşi un noroc c mi-a venit ideea cu r pirea. Astfel, în seara aceastaă ă suntem înc liberi s ac ion m.ă ă ţ ă

— Este adev rat, repet Zeno, ne r mâne ziua de mâine…ă ă ă

~ 205 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul VII - Spada lui Lagardère

— Regele! anun deodat un uşier, deschizând uşile apartamentelor regale.ţă ăÎntr-o clip , saloanele se golir şi to i se repezir spre cei care tocmai intrau: Louisă ă ţ ă

al XV-lea şi doamna de Pompadour, urma i de ducele de Richelieu.ţMarchiza era mai fermec toare ca niciodat şi în zadar ar fi c utat cineva, pe chipulă ă ă

ei, urmele faimoasei crize din acea diminea .ţăEa fu imediat înconjurat şi complimentat de c tre doamne, care o atraser şi oă ă ă ă

p strar în mijlocul lor.ă ăCât despre Louis al XV-lea, acesta continu s înainteze prin mul ime, care seă ă ţ

înclina la trecerea lui, mergând cu paşi m run i, în compania domnului de Richelieu cuă ţ care discuta.

— Şi chiar la Trianon urmeaz s vin în seara aceast doamn contes deă ă ă ă ă ă Lagardère? îl întreba.

— Da, Sire. Ştie c v afla i aici şi doreşte s vi-l prezinte, Majest ii Voastre şiă ă ţ ă ăţ întregii Cur i, pe fiul ei.ţ

— Va fi binevenit . Din ziua c s toriei sale nu am mai avut pl cerea de a o revedeaă ă ă ă şi voi fi încântat de vizita ei. Din câte îmi amintesc, e de o frumuse e deosebit .ţ ă

— Este, într-adev r, una dintre cele mai frumoase femei din Fran a, sire.ă ţRegele zâmbi.— Cuvintele dumneavoastr i-ar putea servi drept brevet, spuse, c ci sunte i ună ă ţ

cunosc tor în materie, duce.ăDomnul de Richelieu nici nu clipi. Ştia c acest compliment se adres mai pu ină ă ţ

bunului gust de care d dea dovad în cuceririle sale personale, decât aceluia pe care-lă ă ar tase prin alegerea doamnei de Pompadour. Mai târziu, pentru a p stra acel titlu deă ă "cunosc tor", avea s-o descopere pe cea care a fost doamna du Barryă 61.

61 Doamna du Barry (Jeanne Bécu, contes du Barry) (1743–1793): metres a lui Louis al XV-lea şi ultimaă ă lui favorit , între anii 1768–1774. De meserie modist , a devenit contes prin c s toria sa cu un om lipsită ă ă ă ă de scrupule: Guillaume du Barry. Deşi nu o interesa politica, i-a sus inut, prin influen a sa, pe ultimii miniştriţ ţ ai domniei lui Louis al XV-lea. Dup moartea acestuia s-a retras la aba ia Pont-aux-Dames, apoi laă ţ Louvecieunes. A fost ghilotinat în timpul Teroarei. Vezi şi romanul ă Gemenii lui Nevers de Féval-fiul, al doilea volum al acestuia având chiar titlul: Doamna du Barry. (n.t.)

~ 206 ~


Louis al XV-lea continu , cu mai mult seriozitate:ă ă— Ce vârst are fiul?ă— Dou zeci şi unu, dou zeci şi doi de ani, cred.ă ă— Dup cele ce mi-a i spus, povestea acestui copil este foarte ciudat . Nu oă ţ ă

cunoşteam deloc. Pe de alt parte, îmi aduc foarte bine aminte de moartea tat lui s u,ă ă ă contele Henri de Lagardère, asasinat pe esplanada din fa a Palatului Invalizilor. Domnulţ de Fleury mi-a istorisit întâmplarea de mai multe ori. De asemenea, mi-a vorbit adesea despre faptele de vitejie s vârşite, pe vremea regentului, de c tre cel ce era numită ă "frumosul Lagardère" şi "prima spad a Fran ei". Mul i îl apreciau ca pe un b rbat cuă ţ ţ ă totul deosebit.

— Aşa şi era, sire, şi una dintre ultimele sale dovezi de eroism a r mas întip rit înă ă ă memoria tuturor. Majestatea Voastr îşi aminteşte, cu siguran , de evenimentele ce auă ţă urmat c s toriei lui Lagardère cu prin esa Aurore de Nevers.ă ă ţ

Louis al XV-lea, care mergea cu o jum tate de pas înaintea domnului de Richelieu,ă se opri în loc.

— Bineîn eles: duelul cu prin ul de Gonzague, care s-a încheiat prin moarteaţ ţ tr d torului şi ucigaşului lui Philippe de Nevers. Pe atunci eram îns atât de tân r, încâtă ă ă ă emo ia prea mare m-a împiedicat s rostesc vreun cuvânt. Aş fi vrut s r spl tescţ ă ă ă ă eroismul contelui acordându-i titlul de duce, dar, ocupat cu multele probleme de la Curte, am tot amânat îndeplinirea acestei inten ii, şi moartea lui Lagardère, survenitţ ă câ iva ani mai târziu, m-a împiedicat s -mi transform gândul în fapt . Dar acum, amţ ă ă ocazia s repar acea neglijen .ă ţă

Louis al XV-lea şi domnul de Richelieu ajunseser în locul în care se aflau mesele deă joc. Regele se aşez la una din ele şi-i f cu semn cu mâna ducelui c era liber s seă ă ă ă întoarc la palat. Dar acesta, care voia s asiste la primirea contesei, se pref cu a nuă ă ă în elege c i se spunea s plece şi întreb :ţ ă ă ă

— Sire, vre i s -mi permite i s joc cu domniaţ ă ţ ă -voastr în seara aceasta?ă— Dumneavoastr , domnule duce?… Şi garda ce v aşteapt ?ă ă ă— Regina m-a scutit de ea.— Adev rat?ă— Nu mint niciodat , sire, şti i asta, r spunse domnul de Richelieu cu un calmă ţ ă

imperturbabil.Louis al XV-lea izbucni în râs.— Bine, fie, zise, accept s v cred. La urma urmei, se prea poate ca o dat , dină ă ă

întâmplare, s spune i adev rul.ă ţ ăŞi amândoi începur s joace.ă ă

~ 207 ~

Paul Féval-fiul

* * *

Tr sura contesei de Lagardère înainta rapid spre Versailles.ăAurore şi fiul s u, ner bd tori s r zbune uciderea contelui, îl zoreau întruna peă ă ă ă ă

vizitiu care, la rândul s u, îşi îndemna caii pe cât putea.ăTotuşi, când ajunser la urcuşul de la Sèvres, animalele fur nevoite s -şiă ă ă

încetineasc viteza.ăSe ştie c panta aceasta este foarte pieptiş şi c tr surile nu urc decât cu mareă ă ă ă ă

greutate.Deodat , la jum tatea coastei, un c l re ce venea din sens invers în goan mare,ă ă ă ă ţ ă

cu riscul de a-şi frânge gâtul, se opri la portiera caleştii şi, aplecându-se în şa, întreb cuă o voce înzestrat cu un puternic accent de Languedoc:ă

— Oare nu am cinstea de a vorbi doamnei contese de Lagardère şi fiului s u?ă— Ba da, domnule, r spunser simultan Aurore şi Philippe, mira i de apari iaă ă ţ ţ

neaşteptat a necunoscutului.ăDe Bersac c ci se poate ghici c el era adresându-se mai ales tân rului, aşa― ă ă ― ă

cum îi recomandase Peyrolles, îi spuse atunci, cu o expresie misterioas :ă— Domnule conte, vin s v anun c o tân r persoan pe care o cunoaşte i,ă ă ţ ă ă ă ă ţ

domnişoara de Chaverny, a fost r pit în seara aceasta de c tre domnul de Fonty,ă ă ă c pitan în regimentul g rzilor franceze.ă ă

— Ce spune i? strig Philippe, s rind afar din tr sur . A fost r pit domnişoara deţ ă ă ă ă ă ă ă Chaverny?

— Da, domnule conte, confirm de Bersac.ă— Dar când?… Cum?…. Unde?… întreb tân rul, cuprins brusc de o groaz deă ă ă

nedescris.De Bersac recit lec ia pe care-o înv ase şi d du, cu privire la r pire, detaliileă ţ ăţ ă ă

inventate de Peyrolles.— Şi a fugit cu ea la Paris?— Da, domnule conte, la Paris.— Mam ! strig Philippe, nebun de dezn dejde. Repede… s ne întoarcem… Vreauă ă ă ă

s-o salvez pe Olympe… Oh! Tic losul!ăŞi se preg tea s dea ordin vizitiului s întoarc tr sura, când Aurore îl re inu,ă ă ă ă ă ţ

vorbindu-i cu vehemen :ţă— Fiule, ui i, aşadar, ce mi-ai promis, şi vrei s - i pui dragostea înaintea datoriei?ţ ă ţ— Ai mil , mam , o implor Philippe. Gândeşte-te c este vorba de onoareaă ă ă ă

Olympei… logodnica mea… în curând so ia mea!ţ

~ 208 ~


— M gândesc, copile… şi, ca şi tine, sunt disperat . Dar misiunea pe care trebuie s-ă ăo îndeplinim nu poate fi întârziat nici cu o clip , ştii acest lucru?ă ă …

Şi, în şoapt , pentru a nu fi auzit decât de el:ă ă— Vrei, deci, s laşi o zi mai mult ner zbunat moartea tat lui t u?ă ă ă ă ăO lupt cumplit se d du în sufletul lui Philippe. Aşa cum îi spunea mama sa,ă ă ă

trebuia s lase ca dragostea lui s treac înaintea datoriei? Câteva secunde r maseă ă ă ă nehot rât, neştiind ce alegere s fac .ă ă ă

Câteodat i se p rea c o vede pe Olympe, zb tându-se în bra ele domnului deă ă ă ă ţ Fonty şi chemându-l în ajutor… Olympe! Cea pe care o iubea şi cu care, chiar în aceeaşi zi, avusese, pentru prima dat , posibilitatea s schimbe câteva cuvinte de iubire.ă ă

Alteori, umbra contelui era cea care se în l a, însângerat , în fa a lui, p rând c -iă ţ ă ţ ă ă spune: "R zbună ă-m imediat, Philippe! Am aşteptat deja prea mult… R zbună ă ă-m chiară în noaptea aceasta… în clipa asta… altminteri, poate c în mâine va fi prea târziu!"ă

Aurore urm rea cu îngrijorare, pe tr s turile mobile ale tân rului, diferitele faze aleă ă ă ă acestei lupte interioare. Dar nu era femeia care s aib r bdare.ă ă ă

— S m fi înşelat?… spuse deodat , încercând s dea glasului s u o intona ieă ă ă ă ă ţ ironic . Oare nu eşti fiul lui Lagardère?ă

La auzul acestor cuvinte, chipul lui Philippe c p t o expresie plin de energie. Îşiă ă ă ă ascunse dragostea în cele mai adânci str funduri ale inimii, pentru a nu se mai gândiă decât la misiunea de împ r itor al drept ii pe care şi-o impusese.ă ţ ăţ

— Mam , rosti rar, ai dreptate: datoria mai înainte de orice!… S mergem laă ă Versailles.

De Bersac, nemaiavând nimic de f cut lâng contes şi fiul ei, îi salut şi reluă ă ă ă ă drumul spre Trianon. Ajunse acolo, precedându-i pe Philippe şi pe Aurore doar cu un sfert de or .ă

În ciuda subterfugiului de care se slujiser pentru a împiedica venirea acestora,ă Zeno şi Peyrolles nu erau deloc linişti i. Nu-şi ascundeau defel faptul c sosirea conteseiţ ă împreun cu fiul ei însemna pieirea amândurora. Tân rul îi va recunoaşte ca fiind ceiă ă care îl atacaser în ajun şi îi va demasca în fa a tuturor.ă ţ

C ci aceasta era singura lor temere. Nici pe departe nu b nuiau cu ce scop veneaă ă contesa în seara aceea la Curte.

Peyrolles ştia c Lagardère murise f r s -l fi putut denun a. Se credea, deci, laă ă ă ă ţ ad post, în privin a aceasta.ă ţ

Cât despre Zeno, vene ianul nu ştia nimic despre omorul pe care b trânul îlţ ă comisese odinioar .ă

Dar motivul pentru care le era fric era şi aşa suficient pentru a-i face s se teamă ă ă de o c dere iremediabil .ă ă

~ 209 ~

Paul Féval-fiul

De îndat ce-l z rir pe de Bersac, îl întrebar ce realizase. Aflând c Aurore şiă ă ă ă ă Philippe nu mai aveau de str b tut decât o mic distan pân la Versailles, fur cuprinşiă ă ă ţă ă ă de o spaim de nedescris.ă

— Nu ne mai r mâne decât s fugim, zise Peyrolles.ă ă— Şi înc repede, înt ri Zeno care, unind fapta cu vorba, se preg tea s-o şteargă ă ă ă

f r a se sinchisi s ştie dac era urmat de complicele s u, când fu oprit de acesta.ă ă ă ă ăB trânul se ag a de bra ele lui, spunânduă ăţ ţ -i:— Stai, stai, cavalere! Ne mai r mâne o cale pentru a recâştiga tot terenul pierdut.ăZeno fu silit s -şi încetineasc paşii.ă ă— Ascult , continu Peyrolles, şuierând printre din ii încleşta i de furie. Deşi suntă ă ţ ţ

mai pu in agil în mişc ri decât dumneata, voi ieşi de aici, i-o jur şi, deoarece în situa iiţ ă ţ ţ grave trebuie s recurgi la mijloace drastice, S încerc m s ne r zbun m, la noroc. Ştiuă ă ă ă ă ă c mâineă -sear , pentru a s rb tori întoarcerea fiului s u, doamna de Lagardère îşi vaă ă ă ă deschide saloanele. F rost de treizeci de b ie i buni. Î i e uşor s g seşti asemeneaă ă ţ ţ ă ă marf în tripoul dumitale. Promite-le ce pre vei voi, c ci vei avea cu ce pl ti. Apoi,ă ţ ă ă împreun cu ei, vom p trunde înc o dat în gr din , prin fântâna din fund tur . Poftim,ă ă ă ă ă ă ă ă iat cheia. Am luat-o din budoarul Bathildei. Prima noastr grij va fi s d m foc palatuluiă ă ă ă ă şi, profitând de incendiu, ştii ce se poate face…

Ajunseser la uşa de ieşire şi erau pe cale s ias , când z rir afar , la câ iva paşi înă ă ă ă ă ă ţ fa a lor, pe contele de Lagardère şi pe mama sa, care se preg teau s intre.ţ ă ă

Atunci, se traser repede înapoi şi, de team ca nouă ă -sosi ii s nu-i descopere înţ ă calea lor, se întoarser în locul de unde plecaser cu o clip mai înainte.ă ă ă

— S ne desp r im, spuse Zeno eliberându-şi bra ul cu o mişcare brusc . Pe mâineă ă ţ ţ ă sear , domnule Giamă -Battista.

— Pe mâine sear , replic Peyrolles. Şi, mai ales, orice s-ar întâmpla, s nu-i ui i peă ă ă ţ cei treizeci de oameni… Întâlnirea este la uşa fântânii, a c rei cheie o ai…ă

Cavalerul se pierdu în mul ime, l sându-şi tovar şul pe gânduri. Îşi închipuia c vaţ ă ă ă putea, în timp ce aten ia general va fi îndreptat c tre contes şi fiul ei, s -şi realizezeţ ă ă ă ă ă inten ia de fug , care-i fusese întârziat în mod atât de nefericit.ţ ă ă

Aurore şi Philippe intrar în saloane. Contesa îi d dea bra ul tân rului. Eraă ă ţ ă înveşmântat în întregime în negru şi nici o bijuterie nu i se vedea pe bra e sau la gât.ă ţ

El purta str lucitoarea uniform a ofi erilor din g rzile franceze.ă ă ţ ăMul imea, curioas , alc tuia un culoar, spre a-i vedea trecând pe v duva contelui deţ ă ă ă

Lagardère şi pe acel copil care îi fusese redat în mod atât de miraculos.Cei care-l cunoscuser cândva pe Henri de Lagardère, pe "Micul Parizian", credeauă

c -l rev d în acest tân r cu tr s turi fine şi fermec toare, cu mersul atât de nobil şi deă ă ă ă ă ă degajat.

~ 210 ~


Şi din grupurile de oameni se ridica un murmur de simpatie fa de el. Femeile, maiţă ales, punctau acest murmur cu adev rate exclama ii de admira ie.ă ţ ţ

Dar nici Philippe, nici mama s nu p reau s bage de seam curiozitatea şi dovezileă ă ă ă de interes al c ror obiect erau. Indiferen i la toate înaintau cu pas egal, scotocind cuă ţ privirea mul imea, în c utarea lui Peyrolles.ţ ă

Acum, când momentul pedepsirii ucigaşului contelui era aproape, amândoi nu mai erau st pâni i decât de acest singur gând. Restul se ştergea în fa a ochilor lor. Nu-şi maiă ţ ţ d deau seama de locul în care se aflau, nici de persoanele care îi înconjurau. La fel deă palizi, pe tr s turile lor se întip rise acea expresie rigid pe care o cap t judec torii înă ă ă ă ă ă ă clipa în care se preg tesc s pronun e o sentin de moarte.ă ă ţ ţă

Încetul cu încetul, se f cuse t cere, o t cere grea ca plumbul, abia rupt deă ă ă ă respira iile re inute.ţ ţ

To i se aşteptau la ceva neprev zut, ceva solemn, f r ca totuşi s aib nici cea maiţ ă ă ă ă ă mic b nuial cu privire la cele ce se vor petrece.ă ă ă

Aurore şi fiul s u ajunser în felul acesta în salonul în care se g sea fostul ă ă ă factotum al lui Gonzague, ascuns în umbra unei ferestre una din acele ferestre înalte, cu pervaz― adânc, aşa cum mai exist şi ast zi într-unele locuin e vechi. Aceeaşi, de fapt, lâng careă ă ţ ă discutase cu Zeno despre mijloacele prin care s împiedice venirea contesei.ă

Acesta era salonul care-l preceda pe cel în care se afla Louis al XV-lea, înc ocupată s joace c r i cu domnul de Richelieu.ă ă ţ

Regele nu fusese prevenit de sosirea noilor s i oaspe i.ă ţDe-abia intrase Aurore c , de parc ar fi fost înzestrat cu darul ghicitului, îl traseă ă ă

pe Philippe c tre locul ce servea de refugiu lui Peyrolles şi, întinzând c tre acesta bra ul,ă ă ţ spuse, cu un glas puternic, ce r sun ca un dang t de moarte în t cerea adânc ceă ă ă ă ă domnea:

— Philippe, mi-ai cerut s i-l ar t pe ucigaşul contelui de Lagardère! Ei, bine! Iat -lă ţ ă ă în fa a ta!… Este acest tic los… aceast fost slug a prin ului de Gonzague, care, dupţ ă ă ă ă ţ ă ce l-a atras într-o curs , l-a lovit în mod laş! Este rândul t u, fiule!… Loveşte-l f r mil !ă ă ă ă ă… R zbun prin sângele lui pe cel al tat lui t u, pe care l-a v rsat atât de mişeleşte!ă ă ă ă ă

F r a scoate un cuvânt, cu o mişcare iute ca fulgerul, Philippe îşi trase sabia dină ă teac şi se repezi c tre Peyrolles care, acum, ap rea în plin lumin , aflându-se subă ă ă ă ă razele unui sfeşnic pe care-l luase de pe o consol domnul baron de Posen, ap rut caă ă prin farmec lâng el, dup ce-i surprinsese, în umbr , discu ia cu Zeno.ă ă ă ţ

Tic losul cel laş p rea împietrit de spaim .ă ă ăAuzind acuza ia cumplit de care se credea a fi pentru totdeauna la ad post,ţ ă ă

r m sese ca tr snit, cu mintea împr ştiat , f r a avea puterea sau m car gândul de aă ă ă ă ă ă ă ă protesta.

~ 211 ~

Paul Féval-fiul

Toate piepturile încetaser s mai respire. Nu izbucnise nici un ip t, într-atât deă ă ţ ă adânc era uluirea general . Fiecare era sub efectul unei fascina ii bruşte şi-i fixa pe ceiă ă ţ trei eroi ai dramei ce urma s se desf şoare: contesa, cu bra ul înc întins, Philippe, cuă ă ţ ă spada ridicat , Peyrolles, pe jum tate pr buşit în genunchi.ă ă ă

Deodat , mul imea de curioşi se v luri ca o mare. Zece s bii s riser din teac ,ă ţ ă ă ă ă ă deoarece un curtean imprudent strigase:

— Regele, domnilor! S -l salv m pe rege!ă ăAcest strig t izbucnise în clipa în care Louis al XVă -lea, înso it de marchizul deţ

Chaverny, de ducele de Richelieu şi de locotenentul-general Hérault ap ruse în pragulă salonului de joc, a c rui uş se afla în apropierea ferestrei c tre care înainta tân rulă ă ă ă locotenent din regimentul g rzilor franceze.ă

Dar ar fi fost necesare mai mult de zece s bii pentru a-l opri pe elevul lui Passepoil,ă care îi învinsese pe cinci maeştri în materie de arme.

Voind s se interpun spre a-şi face datoria, c pitanul g rzilor, împins brusc la oă ă ă ă parte de c tre tân r, care nu-şi vedea decât propria int , c zu, spre marea scandalizareă ă ţ ă ă a oamenilor s i, în spatele domnului de Posen, al c rui bra continua s in sfeşnicul.ă ă ţ ă ţ ă

Acum nici o putere omeneasc nu-l mai putea salva pe fostul ă factotum al lui Gonzague care, cu chipul descompus, cu ochii r t ci i, cl tinându-se ca un om beat,ă ă ţ ă încerca s se apropie de perete ca s nu cad .ă ă ă

Spada tân rului se îndrepta deja c tre craniul s u, ca şi cum ar fi intit locul în careă ă ă ţ avea s se înfig . Deja, în sal , înfierbântarea lua locul stuporii, când, deodat , ascultândă ă ă ă de un sentiment mai puternic decât voin a sa, Philippe îşi opri avântul, îşi re inu bra ul şiţ ţ ţ r mase intuit locului. ă ţ

Era ca fascinat şi-l privea cu o groaz amestecat cu mil pe b trânul tic los careă ă ă ă ă se l sase s cad în genunchi şi p rea s cerşeasc îndurare, în vreme ce capul s u,ă ă ă ă ă ă ă acoperit de p r alb, executa un dans nest pânit pe um rul lui stâng.ă ă ă

În sal lumea se agit . Un murmur începea s se înal e, şi câteva doamne p reauă ă ă ţ ă gata s leşine.ă

Numai domnul de Posen, Philippe şi mama sa erau nemişca i.ţCât despre contes , cu bra ul mereu ridicat într-o atitudine rigid , ea urm rea scenaă ţ ă ă

cu privirea sa sever îi şi rece, mirânduă -se deja c -şi vede fiul ezitând.ăRegele îi d duse la o parte pe gentilomii care se plasaser între el şi locotenent şiă ă

înainta încet în spa iul r mas liber.ţ ăDeodat , o voce se în l sonor , acoperind murmurul care creştea.ă ă ţă ă— Ce aştep i, Philippe? spunea vocea. Oare renegi r zbunarea şi-l vei ierta peţ ă

asasinul tat lui t u?ă ăTân rul se întoarse, iar mâna sa l s s -i scape arma r zbun toare.ă ă ă ă ă ă

~ 212 ~


— Mam !ă … O, mam , iartă ă-m , o implor el. Dar oricât de nemernic ar fi acest om,ă ă spada lui Lagardère nu se poate dezonora înroşindu-se de sângele unui b trân!ă

Aurore îşi înclin cu triste e capul şi o lacrim îi alunec din ochi.ă ţ ă ăÎn mul ime avu loc un fel de uşurare. Spaima c reia îi d duse naştere vedereaţ ă ă

tân rului n pustindu-se asupra lui Peyrolles, cu spada înainte, se împr ştia şi to i seă ă ă ţ gr beau s laude purtarea generoas a ofi erului.ă ă ă ţ

Între timp, Philippe îşi acoperi fa a cu ambele mâini şi şoptea pe un ton de durereţ inconsolabil :ă

— Doamne! Sunt, aşadar, blestemat… Da! repet cu putere, sunt blestemat,ă fiindc , într-o singur zi, am înşelat încrederea mamei mele, mi-am renegat r zbunareaă ă ă şi am pierdut-o pe cea pe care o iubesc!

Îşi desf cu mâinile, deschise ochii şi crezu c viseaz v zându-se înl n uit de patruă ă ă ă ă ţ bra e dintre care dou erau ale mamei sale, iar celelalte dou , albe şi parfumate, celeţ ă ă ale Olympei de Chaverny.

— Te iubesc, Philippe, îi spunea tân ra fat . Eşti tot atât de curajos pe cât eşti deă ă bun.

— Ah! Recunosc cu adev rat în tine pe fiul lui Lagardère, spunea la rândul s uă ă contesa, a c rei exaltare se potolise în fa a faptei generoase a tân rului. Te iubesc şi maiă ţ ă mult, copilul meu, c ci Henri nu s-ar fi purtat altfel.ă

* * *

În acel moment, Louis al XV-lea se apropie. Ajungând lâng Philippe, înc z p cit deă ă ă ă faptul c -şi reg sise logodnica şi recâştigase şi iubirea mamei sale, îi întinse sabia peă ă care i-o ridicase de pe jos domnul de Chaverny.

— Duce de Nevers, îi spuse, regele pl teşte datoriile regentului. Î i suntă ţ recunosc tor c ai ştiut s - i st pâneşti ura. O spad viteaz ca a dumitale nu trebuie,ă ă ă ţ ă ă ă într-adev r, s fie scoas din teac decât împotriva duşmanilor Fran ei.ă ă ă ă ţ

Apoi, întorcându-se c tre Aurore:ă— Iat bra ul meu, doamn . Petrecerea va începe şi trebuie s reg si i pu ină ţ ă ă ă ţ ţ ă

veselie.V zând c moartea se îndep rteaz de el într-un mod atât de neaşteptat, Peyrollesă ă ă ă

îşi mai rec p tase calmul.ă ăDeoarece diversiunea creat în adunarea curtenilor prin prezen a lui Louis al XVă ţ -lea

şi tot ceea ce urmase avusese ca rezultat c , pentru o clip , toate privirile se întorseseră ă ă de la persoana s , profit de împrejurare pentru a ac iona f r zgomot cremona ferestreiă ă ţ ă ă de care se rezem , apoi o deschise şi se strecur afar .ă ă ă

~ 213 ~

Paul Féval-fiul

Fereastra d dea spre un mic peron de dou trepte pe care nu trebui decât s leă ă ă coboare pentru a se afla în gr dinile Trianonului, în care disp ru cu uşurin , mul umită ă ţă ţ ă întunericului.

Când sosir oamenii de gard care fuseser trimişi s -l aresteze, locul era pustiu.ă ă ă ă Pornir în urm rirea lui, dar zadarnic scotocir prin tufişuri şi parcurser aleile în toateă ă ă ă direc iile; nu reuşir s -l prind pe fugar şi fur sili i s se întoarc spre a anun aţ ă ă ă ă ţ ă ă ţ rezultatul negativ al c ut rii lor.ă ă

Dup cum ne putem închipui, Peyrolles nu-i aşteptase şi, în timp ce era c utat înă ă gr din , el se afla deja printre copacii înal i din parcul palatului Versailles, în care ar fiă ă ţ fost nevoie de o adev rat vân toare pentru a-l prinde.ă ă ă

Banditul sc pa înc o dat de pedeapsa pentru crimele sale.ă ă ă

Capitolul VIII - Juc tori cinsti iă ţ

ouis al XIV-lea şi Louis al XV-lea n-au fost mai în elep i decât Henri al IVţ ţ -lea care, cu nenorocita lui pasiune pentru joc, le crease acest funest precedent. Nu numai c , înă secolul trecut, la Curte se juca, dar, ceea ce este şi mai r u, se şi trişa, acest lucruă

f cându-l mai ales doamnele.ăL

Este de crezut c acest bun exemplu era urmat atât de nobili şi de burghezi, cât şiă de oamenii din popor.

Prin ul de Carignan a între inut mult timp o adev rat cas de jocuri în somptuosulţ ţ ă ă ă s u palat de la Soissons, iar jocurile îi aduceau un venit considerabil între dou suteă ― ă de mii şi dou sute cincizeci de mii de livre pe an, dup câte se credea. La moartea sa, înă ă 1741, v duva lui a încercat s continue acel trafic b nos, dar nu s-a priceput cum să ă ă ă procedeze şi a fost nevoit , în curând, s -şi închid saloanele.ă ă ă

Ducele de Gesvres, guvernator al Parisului şi unchi al c pitanului de Tresmes peă care l-am v zut luând ap rarea lui Philippe, organiza şi el jocuri şi scotea un beneficiuă ă net de o sut treizeci de mii de franci.ă

Aceste dou case de jocuri au adus, ani de-a rândul, ruina fiilor de familii nobile, aă multor burghezi, a unor ofi eri şi a atâtor altora.ţ

~ 214 ~


Dimpotriv , jocurile constituiau resursele a numeroşi escroci care reuşeau în felulă acesta s tr iasc bine cu cheltuial mic .ă ă ă ă ă

Dar în aceste locuri de pl ceri se întâmplau uneori scene tragice, care nuă întotdeauna puteau fi muşamalizate, aflându-se şi în afar .ă

Într-o zi, un ofi er str in, cu grad înalt, venit la Paris cu o mare sum de bani, a fostţ ă ă îndemnat de c tre ducele de Gesvres s joace şi a pierdut tot ce posed . Din disperare,ă ă ă s-a str puns cu sabia chiar în sala în care se juca.ă

Aceast întâmplare a avut un mare r sunet şi ducele s-a zb tut foarte mult pentru aă ă ă reuşi s -şi p streze privilegiul. Cu toate acestea, a izbutit, dovedind c ofi erul nu eraă ă ă ţ decât un nepriceput şi, mai ales, un imbecil, de vreme ce s-a comportat în felul acela.

Jocurile prin ului de Carignan şi ale domnului de Gesvres erau cu atât maiţ periculoase cu cât, fiind instalate în palatele lor particulare, poli ia nu putea face nimicţ pentru a-şi îndeplini acolo menirea. Aşa încât la ei se trişa în voie şi aproape f r nici oă ă jen . Ba chiar, c p tai un adev rat renume dac erai un şnapan abil, şi nu pu ine au fostă ă ă ă ă ţ personajele purtând titluri nobiliare care au fost prinse în flagrant-delict de trişare, f ră ă ca reputa ia lor s aib ceva de suferit.ţ ă ă

Dar nu numai marii seniori erau cei care ineau ţ table-ouverte62 se f cea adesea― ă acest urât joc de cuvinte, din cauza culorii postavului ce acoperea masa iar casele de― joc împânziser în curând Parisul, sub ochii binevoitori ai poli iei care, de cele mai multeă ţ ori, nu intra în ele decât pentru a lua parte la joc, doar dac nu cumva era chemată ă acolo pentru vreun omor.

Mai târziu, ingeniosul domn de Sartine avea s fie primul care s dea numele deă ă saloane acestor caverne atr g toare şi s le impun o unic lege: permisiunea de a cereă ă ă ă ă punga, f r a lua şi via a.ă ă ţ

Deşi dac l s m deoparte cluburile mesele de joc particulare au fost de mult― ă ă ă ― desfiin ate la Paris, numeroşi cititori ai noştri cunosc, desigur, din proprie aducereţ aminte sau din auzite, faimosul salon 113 de la Palais-Royal, care a inspirat urm torulă catren celebru:

Aceast vizuin are intr ri doar treiă ă ă :Speran aţ , infamia şi moartea de mişei.Prin cea dintâi se intră,Prin celelalte, ieşi.63

62 Table-ou-verte (lb. francez ): joc de cuvinte, putând fi interpretat fie: ă table-ouverte = mas deschis ,ă ă fie table-ou-verte = mas verde. (n.t.)ă


~ 215 ~

Paul Féval-fiul

Catrenul şi-ar fi putut afla locul pe frontonul cl dirii ambasadei Vene iei, c ci acelă ţ ă palat avea chiar trei uşi nu numai la figurat şi cronicile epocii ne spun c , abuzând― ― ă de titlul s u şi de inviolabilitatea locuin ei sale, st pânul locului ad postea acolo ună ţ ă ă tripou impresionant de mare şi cu atât mai profitabil, în care erau admişi oameni f cândă parte din toate clasele.

Al turi de primii gentilomi de la Curte puteau fi v zu i indivizi cu mutre dubioase şiă ă ţ a c ror origine era şi mai îndoielnic . Cei mai numeroşi dintre aceştia erau compatrio iă ă ţ de-ai vene ianului.ţ

De obicei, mesele de joc se deschideau noaptea, cu începere de la orele unsprezece, unsprezece şi jum tate, pentru a nu se închide decât diminea a sau,ă ţ deseori, c tre prânz. Uneori se juca şi întreaga zi, dar asta se întâmpl rar.ă ă

Se practicau toate jocurile; puteau fi mul umite toate gusturile. ţ Trei-zece, bate palma şi chintă, trece-zece, cinci-nouarul, trombon, mormonicul, hoca, bassette, faraonul, par sau impar, cincisprezece, pache eleleţ erau jocurile care se bucurau de o mai mare trecere, fiind cele la care şansa putea fi cel mai uşor corectat .ă

Cât despre cavaler, acestuia îi era indiferent dac se juca un joc sau altul. Lucrul celă mai important era ca fiecare din ele s -i aduc un anumit beneficiu.ă ă

Avea crupieri îns rcina i cu contabilitatea şi care erau obliga i s -i prezinte conturiă ţ ţ ă exacte.

Totalul surselor astfel încasate era uneori foarte mare şi l-ar fi putut îmbog i― ăţ într-un timp scurt.

Din p cate, el însuşi era un juc tor mai înverşunat decât to i şi adesea pierdea înă ă ţ câteva ore produsul a mai multor zile. Ca urmare, era întotdeauna în lips de bani şiă astfel se explic "împrumuturile" pe care le f cuse la domnişoara de Wendel, cât şiă ă complicitatea lui la crima pl nuit de Peyrolles.ă ă

Cavalerul Zeno era inventatorul unui joc ucigaş, numit biribi, care avea s facă ă multe victime înainte de a fi detronat de rulet .ă

Biribi se juca folosind un tablou împ r it în şaptezeci de c su e, fiecare cu num rulă ţ ă ţ ă s u, şi o pung con inând şaizeci şi patru de bilu e cu bilete numerotate.ă ă ţ ţ

Pe rând, fiecare juc tor scotea câte o bil , şi dac num rul corespundea cu cel peă ă ă ă care-şi pusese miz , bancherul i-o pl tea de şaizeci şi patru de ori.ă ă

Il est trois portes à cet antre:L'espoir, l'infamie, la mort.C'est par la première qu'on entre.Et par les deux autres qu'on sort. (n.t.)

~ 216 ~


Se poate vedea c pentru a transforma aceast istea inven ie în ă ă ţă ţ ruletă, nu a fost nevoie decât s se reduc num rul de c su e, s se adauge câteva combina ii, cum ar fiă ă ă ă ţ ă ţ roşu şi negru, par şi impar, şi s se înlocuiasc punga cu ă ă roata învârtitoare.

Totuşi, aşa cum era el pe vremea aceea, biribi nu avea nevoie de perfec ion riţ ă pentru a face numeroase victime.

Dac , la diferitele etaje ale palatului s u, se jucau toate jocurile cunoscute în aceaă ă epoc şi pe care le-am enumerat, Zeno avusese precau ia de a instala ă ţ biribi în subsoluri, pentru a în buşi strig tele celor ce pierdeau şi pe cele ale acelora care se ucideau uniiă ă pe al ii.ţ

În acea mare sal subteran , cu o bolt rotund ca cea a unei cripte de biseric , şiă ă ă ă ă c reia i se d duse meritatul nume de ă ă Infernul Vene ieiţ , îşi d deau întâlnire toate claseleă sociale.

Dup înf işare şi dup mutra pe care o aveau aproape to i juc torii care frecventauă ăţ ă ţ ă acea vizuin , niciodat nu i-ai fi închipuit c asemenea oameni ar fi avut ceva deă ă ţ ă pierdut, c ci haina purtat acolo era cea a mizeriei şi a desfrâului, aproape cea a crimei.ă ă

Ei, bine! În ciuda acelui aspect general resping tor, puterea de atrac ie era atât deă ţ mare, încât oameni de familie bun , nobili şi mari doamne adoptau un travesti înjositoră pentru a coborî din etajele superioare în acel cavou singurul loc din Paris unde se juca― biribi şi spre a consacra ore înfrigurate Diavolului, rege al acelui sanctuar.―

Pentru a întregi aceast descriere, s ad ug m c , printr-o precau ie rafinat , ce-iă ă ă ă ă ţ ă demonstra iscusin a în materie de ruinare public , cavalerul avusese ingenioasa idee deţ ă a instala, în fiecare sâmb t seara, mese suplimentare de ă ă biribi, pentru a-i invita pe muncitori s vin s -şi arunce în abis salariile pe care le primeau în aceeaşi zi.ă ă ă

La ora când intr m în ă Infernul Vene ieiţ , adic spre dou diminea a, cripta eraă ă ţ aglomerat de o mul ime tumultuoas ce aducea ofrande idolului respectivului loc.ă ţ ă

Mesele pe care se aflau tablourile cu c su e erau încontinuu înconjurate de câteă ţ şase rânduri de capete avide, şi sute de mâini febrile se agitau convulsiv pe marginile soioase ale postavului verde.

Aurul, argintul, banii de hârtie se îngr m deau pe acele mese ovale, sub privirileă ă lacome ale celor interesa i.ţ

Din când în când se auzea câte un ip t al vreunei femei pe cale de a fi asfixiat sauţ ă ă vaietul unui b trân îmbrâncit.ă

Cine mai putea ine seama de vârst şi de sex în templul zeului metalic?ţ ăÎn acea sear , fie din întâmplare, fie premeditat, mai multe dintre personajeleă

noastre îşi d duser întâlnire în acea vizuin a pierzaniei.ă ă ă

~ 217 ~

Paul Féval-fiul

Strada Montmartre era cu totul pustie şi bezna atât de adânc încât î i puteai vârîă ţ degetele în ochi c ci patronii pr v liilor din împrejurimi erau obliga i s se conformeze― ă ă ă ţ ă regulamentului de stingere.

Deodat , doi b rba i, dând col ul str zii Mail, traversar rapid zona de lumină ă ţ ţ ă ă ă format de toate ferestrele str lucitoare ale cl dirii ambasadei, trecur prin intrareaă ă ă ă lâng care trei lachei st teau la fel de nemişca i şi de mu i ca nişte cariatide şi pornir să ă ţ ţ ă ă coboare scara ce ducea la subsol.

— B trâne, spuse cel mai tân r dintre cei doi nouă ă -sosi i, deoarece tata i-a datţ ţ misiunea de a vizita locul în care vin în fiecare sear s petrec una sau dou ore spre a-ă ă ămi completa educa ia, vei vedea aici o veritabil curiozitate a Parisului.ţ ă

Cel care fusese numit "b trân" se opri brusc în mijlocul anticamerei ce precedaă salonul de biribi şi, punându-şi ambele mâini pe umerii tovar şului s u, îi spuse aproapeă ă în şoapt :ă

— Puştiule, titirezul t u de tat este un om pierdut din cauza fustelor fie zis întreă ă ― noi, f r a o jigni pe doamna Mathurine, cea mai atr g toare persoan ce apar ineă ă ă ă ă ţ sexului frumos, pe to i sfin ii. Tu, în schimb, ai o înclinare c tre bani, ceea ce este oţ ţ ă îndeletnicire de zgârciobar, z u aşa!… Dar, ia spune, camarade, unde ne afl m aici?ă ă

— În Infernul Vene iei!ţ Domnule Cocardasse, r spunse Boniface Passepoil, pe careă cititorii noştri l-au recunoscut deja şi pe care pasiunea sa pentru joc îl f cuse înc deă ă mult s devin un obişnuit al locului, f r ca totuşi s -i fie cunoscut acolo şi numele.ă ă ă ă ă

— În Infern? repet ostaşul, al c rui chip exprim o uluire atât de hazlie, încâtă ă ă Boniface nu se putu împiedica s nu râd .ă ă

Dar gasconul era abia la începutul uimirilor sale, c ci de-abia îl prevenise miculă Passepoil c nu trebuie s se mire de faptul c la mod , acolo, era livreaua, când atâtă ă ă ă unul cât şi cel lalt fur îmbrânci i în stânga şiă ă ţ -n dreapta de c tre cei trei lacheiă -cariatide ce p zeau uşa, în vreme ce li se strig în ureche:ă ă

— Loc! Loc pentru domnul Reprezentant al Vene iei!ţÎn urma vale ilor venea cavalerul Zeno. Era palid şi tr s turile lui descompuseţ ă ă

dovedeau în ce m sur fusese afectat de evenimentele petrecute în saloanele de laă ă Versailles şi pe care le urm rise stând ascuns nu departe de locul scandalului.ă

Tr darea metresei sale îl l sa rece. Pu in îi p sa c domnul de Peyrolles al c ruiă ă ţ ă ă ― ă adev rat nume îl aflase, f r vrere, în acea sear ar putea fi omorât într-un fel sauă ă ă ă ― altul, dar ceea ce-l durea era pierderea zestrei pe care o sperase; şi acum, înfuriat la culme, venea la tripou cu scopul de a pune în aplicare, f r a cheltui un ban, ultimul plană ă de r zbunare asupra c ruia se în elesese împreun cu vindicativul b trân.ă ă ţ ă ă

Mergând în urma celor trei servitori care-i anun au cu glas tare sosirea, cavalerulţ p trunse în cea de a doua sal .ă ă

~ 218 ~


Cocardasse şi Boniface erau gata s intre şi ei, când cel dintâi se opri brusc, sim indă ţ c cineva îl bate uşor pe um r.ă ă

— Pe to i sfin ii! exclam întorcându-se. Nu m înşel, eşti chiar dumneata, ba…ţ ţ ă ă— Sst! îl întrerupse cel care-l atinsese cu mâna. Fii prudent, domnule Cocardasse.

Aici nu sunt nici domnul Hélouin, nici baronul de Posen, ci, aşa cum o dovedeşte travestiul meu, b trânul savant, surd tun, pe care cavalerul Zeno îl are ca vecin în casaă din Montmartre… Nu toate primejdiile ce-l amenin pe cel asupra c ruia veghem suntţă ă înl turate. Tocmai vin de la Versailles, unde au avut loc nişte evenimente foarte ciudate.ă Vene ianul se alia şi el acolo, şi-l b nuiesc serios c urzeşte un nou complot. Acesta esteţ ă ă motivul pentru care m vede i aici, unde prezen a mea nu poate s -l mire, c ci, atunciă ţ ţ ă ă când e vorba de bani, cei mai în elep i devin cei mai nebuni. Boniface, continu ,ţ ţ ― ă adresându-i-se tân rului Passepoil ă ― vrei s -mi spui dac eşti cunoscut în acest tripou?ă ă

Ca juc tor, poate, dar nu şi în alt fel, replic prietenul lui Philippe, care era cuprinsă ă de o mare admira ie la vederea metamorfozei domnului Hélouin.ţ

— Şi crezi c ai fost v zut de Zeno, noaptea trecut , în parcul palatului Nevers?ă ă ă— Asta, sigur nu era mult prea întuneric.―— Atunci, cu atât mai bine, vei putea s ne fii de folos.ăApoi, întorcându-se c tre gascon, ad ug :ă ă ă— Cât despre dumneata, prietene, deoarece nu se ştie ce se poate întâmpla şi

fiindc prezen a dumitale nu este necesar deocamdat , vei face bine s te duci s neă ţ ă ă ă ă aştep i acas la prietenul Passepoil, unde te vom g si mai târziu, c ci noul atac, dac vaţ ă ă ă ă fi unul, nu este pl nuit pentru aceast noapte.ă ă

În vreme ce Cocardasse, ascult tor, se îndep rta, o zarv îngrozitoare izbucni înă ă ă salonul de biribi, zarv în care se amestecau ipete şi înjur turi r sun toare, ce p reauă ţ ă ă ă ă c vor s justifice numele de ă ă Infern pe care-l purta acel loc.

— Hai s vedem ce se întâmpla, spuse domnul Hélouin.ăDup ce-şi potrivi ochelarii şi peruc , îl trase dup sine pe Boniface în salon, undeă ă ă

era aproape imposibil de p truns, într-atât era de plin de o mul ime g l gioas , agitată ţ ă ă ă ă şi febrilă.

Infernul Vene ieiţ , în care se str duiau s intre falsul b trân şi tân rul Passepoil, eraă ă ă ă tocmai în acel moment şi mai inabordabil decât de obicei, deoarece la masa de joc se stârnise o mare nemul umire. Iar eroul acelei scene furtunoase nu era altul decâtţ cavalerul Zeno, st pânul casei de jocuri scutite de impozite.ă

Ne amintim c , în clipa în care cei doi complici socoteau c totul este pierdut, adică ă ă doar cu câteva secunde înainte ca Peyrolles s fie amenin at de c tre Philippe, în salonulă ţ ă de la Versailles, fostul intendent al lui Gonzague, nemaigândindu-se decât la r zbunare,ă izbutise s -l fac pe cavaler s -i împ rt şeasc , în parte, ura. Deşi nu avea aceleaşiă ă ă ă ă ă

~ 219 ~

Paul Féval-fiul

puternice motive de aversiune ca cele ale lui Peyrolles, Zeno în elegea totuşi c Philippeţ ă îi fur de dou ori speran ele, devenind unicul moştenitor al contesei, dup ce puseseă ă ţ ă st pânire pe inima şi pe gândurile Bathildei.ă

Astfel preg tit, Zeno trebuia, în mod obligatoriu, s participe în egal m sur laă ă ă ă ă ultima capcan pl nuit de c tre Peyrolles împotriva duşmanului lor comun. Cu atât maiă ă ă ă mult cu cât, acum, fiind cunoscut ca un complice al unui asasin şi al unui falsificator, trebuia, cel pu in pentru un timp, s -şi abandoneze postul diplomatic.ţ ă

Nemaiavând nimic de pierdut, primise cu o bucurie plin de r utate propunerea deă ă a conduce pr darea palatului Nevers. Spera ca acolo s -şi poat umple din nou punga,ă ă ă înainte de a pleca din Fran a.ţ

Când se desp r iser , b trânul îi spusese, în esen :ă ţ ă ă ţă— Cu orice pre , mâine avem nevoie de treizeci de oameni. Treizeci de oameni peţ

care s -i putem conduce în mod absolut. În fine, treizeci de oameni care s - i fi vândută ă ţ conştiin a şi bra ele lor!ţ ţ

Şi Zeno pornise spre palatul lui, foarte hot rât s ating acest scop, dar camă ă ă nel murit cu privire la modul în care s -şi fac credincioşi atât de mul i şnapani, c ci nuă ă ă ţ ă prea se sim ea în fonduri şi ştia c pentru a cump ra treizeci de conştiin e era nevoie deţ ă ă ţ b net mult.ă

Cu toate acestea, trecuse pragul salonului de biribi cu un pas vioi, aproape al unui înving tor, c ci, pe drum, mintea lui inventiv îi oferise o idee genial .ă ă ă ă

Cunoscându-i bine pe juc tori şi ştiind din experien c un decavat este, dac eă ţă ă ă posibil, şi mai înverşunat decât un juc tor norocos, îşi spusese, potrivit logicii sale: "Laă ora asta, în Infernul Vene ieiţ se afl , cu siguran , mai mult de treizeci de b ie i buni,ă ţă ă ţ care s-au l sat jumuli i şi de ultimele lor pene. Ar însemna s am ghinion dac cel pu ină ţ ă ă ţ dou treimi din aceşti clien i nu fac parte dintre iubi ii mei compatrio i şi nu valorează ţ ţ ţ ă mai mult decât frânghia cu care-ar merita s fie spânzura i, c ci este inutil s -mi ascundă ţ ă ă faptul c subsolul meu este frecventat de persoane nu tocmai recomandabile… De dataă aceasta, nu am totuşi de ce m plânge, şi voi g si printre ei oameni zdraveni, chiară ă devota i, f r s fie nevoie s -mi dezleg punga."ţ ă ă ă ă

Punerea în practic a acestei idei grozave fusese cea care provocase vacarmul ceă umplea Infernul, în clipa în care soseau domnul Hélouin, deghizat, şi Boniface.

Cavalerul inea banca. Jucase necinstit şi tocmai câştigase, de la primul tur şi f r aţ ă ă scoate un ban, dreptul de a porunci, pe durata unei nop i, unui num r de zece oameni.ţ ă

Împins de înso itorul s u, Boniface, izbind cu coatele, pe care le agita c pe nişteţ ă ă aripi, încerc s -şi croiasc drum pân la mas verde.ă ă ă ă ă

— Ce se-ntâmpl ? Ce se-ntâmpl ?ă ă

~ 220 ~


Cincizeci de glasuri îi r spunser , explicându-i cum fusese jucat partid pe care oă ă ă ă pierduser zece oameni.ă

Tân rul Passepoil îşi înv ase lec ia pe de rost.ă ăţ ţ— Pe to i sfin ii! exclam , întorcându-se c tre Zeno. Dac v trebuie alt rând deţ ţ ă ă ă ă

zece oameni, Excelen , solicit onoarea de a face parte dintre ei.ţăNu era nevoie de mai mult pentru a-i decide pe cei de fa , şi al i juc tori seţă ţ ă

prezentar s rişte în acea partid bizar . ă ă ă ăDar cavalerul v zuse ezitarea din privirile câtorva şi, pricepând c ar greşi dac şi-ară ă ă

împ r i şansele de succes, prefer s termine treaba dintr-o dat .ă ţ ă ă ă— Dou mii de ludovici în banc , spuse. Asta înseamn câte o sut de ludoviciă ă ă ă

contra fiec rui juc tor… Cei care vor s -şi încerce norocul nu trebuie decât s -mi spună ă ă ă ă numele, adresa, şi s -mi jure credin pentru o noapte… nu cer alt miz .ă ţă ă ă

— De acord! Iată-m ! strig Boniface, care, sf tuit în şoapt de c tre domnulă ă ă ă ă Hélouin, juca rolul primei oi a lui Panurge64.

Încetul cu încetul se apropiar şi al ii, şi num rul era gata s se completeze, cândă ţ ă ă un b trân, înveşmântat ciudat şi p rând c nu se intereseaz de nimeni, veni, f r aă ă ă ă ă ă spune vreun cuvânt, s ocupe ultimul loc la masa de joc.ă

— Pleac de-acolo, omule, îi strig Zeno, şi las locul altuia. Eşti prea b trân pentruă ă ă ă a- i pierde o noapte şi aţ - i chinui reumatismele.ţ

— Ia te uit , ia te uit , se mir deodat b trânul, îndep rtându-şi cozorocul ce-iă ă ă ă ă ă ap ra ochii şi ridicându-se în picioare spre a-i întinde cavalerului mâna pe deasupraă mesei. Ce mai faci, tinere?… Şi cu dragostea, cum te descurci?… Într-adev r, suntă încântat s te întâlnesc, vecine. Drumurile nu sunt sigure ca s m întorc în Montmartreă ă ă şi, dac vrei, vom merge împreun .ă ă

— Lua-l-ar ciuma de surd b trân! oc rî Zeno, recunoscându-l pe savantul care locuiaă ă în pavilionul lipit de c su a lui de distrac ii din afara oraşului. Ce întâmplare nenorocit l-ă ţ ţ ăa f cut s se întoarc deja din c l torie? ă ă ă ă ă

Şi, cu glas tare, îi strig :ă— D -te pu in la o parte, vecine. Partid nu e de râs!ă ţ ă— A! Chiar aşa? Doamna care mai deun zi sp rgea totul la dumneata acas s-a pusă ă ă

acum pe râs? replic imposibilul surd, p rând c nu a auzit decât ultimul cuvânt rostit.ă ă ă

64 Panurge: personaj creai de Rahelais în Pantagruel. Cinic, laş, dar cu minte ingenioas , a devenită legendar prin întâmplarea cu oile: în timpul unei c l torii pe mare, Panurge s-a luat la ceart cu ună ă ă negustor care-şi transporta turma cu corabia. Spre a se r zbuna pe negustor, Panurge i-a cump rat o oaie,ă ă pe care a aruncat-o în mare. Bineîn eles c a fost imitat de toate suratele ei, care au s rit peste bord,ţ ă ă ă urmate de însuşi st pânul lor, care se ag ase de coada ultimei oi, sperând s-o re in . (n.t.)ă ăţ ţ ă

~ 221 ~

Paul Féval-fiul

Cu atât mai bine, tinere, asta demonstreaz o evolu ie pl cut a caracterului ei, de careă ţ ă ă nu ai motive s te plângi… Eu joc doi b nu i contra dumitale, vecine.ă ă ţ

Şi, vorbind astfel, b trânul savant puse cu nevinov ie o moned de aram pe unaă ăţ ă ă din c su ele tabloului.ă ţ

— Jocurile sunt f cute! declar Zeno, care fierbea de mânie, dar nu îndr znea s -lă ă ă ă dea afar pe b trânul înc p ânat, de team s nu lase s i se ghiceasc inten iile.ă ă ă ăţ ă ă ă ă ţ

Fiecare juc tor pusese pe câte o c su un peticu de hârtie pe care-şi scriseseă ă ţă ţ numele.

Numai b trânul avea în fa a lui moneda lui de doi b nu i. ă ţ ă ţPunga care trebuia s con in cele şaizeci şi patru de bile numerotate circul în jurulă ţ ă ă

mesei verzi. Dar, în timpul discu iilor, Zeno subtilizase cu dib cie cele dou zeci deţ ă ă numere acoperite de biletele celor ce mizaser , aşa încât nici unul din aceştia nu ieşi dină pung şi, pentru a doua oar , cavalerul r mase singurul câştig tor.ă ă ă ă

Din nou se ridicau murmure de nemul umire în rândul, juc torilor p c li i şi poate cţ ă ă ă ţ ă h rm laia ar fi reînceput şi mai puternic decât înainte, când b trânul, ridicându-se,ă ă ă ă spuse cu o intona ie ironic în glas, în timp ce, parc regretând, îşi împingea moneda deţ ă ă aram c tre bancher:ă ă

— Vecine, ai noroc în seara asta, şi nu-mi cer revanşa. Când joci împotriva unor juc tori cinsti i, ca aceştia, câştigul este meritat! ă ţ

Boniface îşi în buşi un hohot de râs, iar cavalerul îşi muşc buzele.ă ăAmândoi prinseser dublul în eles al cuvintelor b trânului şi nu re inuser decâtă ţ ă ţ ă

cuvintele "juc tori cinsti i"ă ţ ."Trebuie s -l supraveghem pe b trânul sta", îşi spuse Zeno. "S-ar putea caă ă ă

infirmitatea lui s nu-l împiedice s fac r u."ă ă ă ăDar mintea cavalerului nu se opri prea mult asupra acestei impresii şi, deoarece

f cuse rost de oameni, îi pofti s urce într-o sal liber de la primul etaj spre a le daă ă ă ă instruc iuni. Totodat , porunci s se opreasc jocul şi s fie evacuat cl direa.ţ ă ă ă ă ă ă

Capitolul IX - Talionul

n ziua ce a urmat acelei seri, c tre ora dou dup -amiaza, Peyrolles, reîntors la Paris înă ă ă cursul nop ii, se afla la el, stând lungit pe a pat, gata îmbr cat. ţ ăÎ

~ 222 ~


Ne amintim c poseda o locuin mic , într-o cas retras din cartierul Saintă ţă ă ă ă -Marceau.

Distrus atât ca moral cât şi fiziceşte, sim ind c -i fuge p mântul de sub picioare, nuţ ă ă mai vedea în jurul s u decât bezn .ă ă

Un gând, unul singur, îl mai sus inea şi, când şi când, îi aprindea în ochi o sclipireţ arz toare.ă

Deoarece nu numai c toate speran ele lui de îmbog ire erau înşelate, dar, în plus,ă ţ ăţ acuza ia pe care i-o adusese contesa f cea ca via a lui s nu mai fie decât o chestiuneţ ă ţ ă de ore c ci nu-şi f cea iluzii cu privire la soarta ce l-ar aştepta când ar ajunge în― ă ă mâinile justi iei, lucru care, cu siguran , nu va întârzia prea mult voia s -şi foloseascţ ţă ― ă ă puterile ce-i mai r m seser în scopul r zbun rii.ă ă ă ă ă

Da, de data aceasta nimic nu-l va opri. Nu va mai r mâne în umbr , aşa cum f cuseă ă ă pân atunci. Dac tot era vorba s moar , inea ca cel pu in clipa mor ii sale s fie şi ceaă ă ă ă ţ ţ ţ ă a mor ii duşmanilor lui. Şi, oriunde s-ar afla ei, nu se v luai încrede în nimeni şi vaţ ă merge el însuşi, s -i distrug cu propria lui mân … mai întâi fiul, pe urm mama. Apoi,ă ă ă ă va putea închide ochii f r regrete, fericit c şi-a potolit ura.ă ă ă

De când se întorsese acas , st tea, aşadar, fr mântând în minte mijloacele pe careă ă ă avea s le foloseasc pentru a reuşi s s vârşeasc , f r greş şi chiar în acea sear ,ă ă ă ă ă ă ă ă ultima tic loşie a sa, în timpul incendiului pe care aveau s -l provoace oamenii lui Zeno.ă ă

Deodat auzi nişte paşi uşori alunecând pe parchetul camerei sale şi apropiindu-seă încet de el.

Întoarse capul şi, cu un amestec de curiozitate şi de bucurie r ut cioas , oă ă ă recunoscu, lâng el, pe Bathilde.ă

Chiar Bathilde, pe care o uitase cu totul, de când nu se mai gândise decât la Aurore şi la Philippe. Şi, de fapt, nu ea era cea care fusese principala cauz a pr buşirii lui, ceaă ă care distrusese, f cuse s dea greş toate planurile sale? Nu ei îi datora faptul c seă ă ă vedea acum pierdut, f r resurse, când ar fi putut, dac ea l-ar fi slujit cu credin , să ă ă ţă ă câştige o imens avere şi s tr iasc la lumina zilei, ca alt dat ?ă ă ă ă ă ă

Aceste gânduri îl n p dir deodat , f când s i se i furia la creier cu atâta violen ,ă ă ă ă ă ă ţă încât îşi azvârli înainte trunchiul spre a o apuca cu bra ele pe femeie, s-o frâng înţ ă strânsoare.

Dar puterile îi erau epuizate şi rec zu greoi pe pat, f r s fi putut ajunge laă ă ă ă Bathilde.

Aceasta nu se d duse nici un pas înapoi pentru a sc pa de acea amenin are. Calmă ă ţ ă şi rece, cu chipul impasibil, îl privea pe b trân f r mânie, mai mult cu o expresie deă ă ă comp timire, de mil .ă ă

~ 223 ~

Paul Féval-fiul

— Fiin perfid şi tr d toare, îi spuse acesta cu un glas şuier tor, vii s - i contempliţă ă ă ă ă ă ţ opera, nu-i aşa?

— A dumneavoastr , domnule de Peyrolles, r spunse cu blânde e Bathilde.ă ă ţ— A ta, î i spun. Î i pusesem averea la îndemân , o avere imens , colosal , careţ ţ ă ă ă

putea s ne fac ferici i pe amândoi, s ne asigure toate bucuriile, toate pl cerile vie ii.ă ă ţ ă ă ţ Tu n-aveai decât pu in de f cut pentru a deveni st pân pe ea: s omori o femeie şi unţ ă ă ă ă copil… femeia deja cu un picior în mormânt… copilul slab şi f r ap rare… Sarcina― ― ă ă ă ta era uşoar … şi nu te-ai priceput s i-o îndeplineşti… ai dat înapoi, cuprins de oă ă ţ ă sensibilitate prosteasc … Ah! Tic loas nebun … vezi unde ne-ai adus!ă ă ă ă …

— Da, am dat înapoi, replic Bathilde. Am dat înapoi în fa a crimei… o crim maiă ţ ă oribil ca aceea nici c se poate: s ataci sl biciunea!… Copil ria!… C ci, în ciudaă ă ă ă ă ă instinctelor rele pe care le-ai dezvoltat în mine, nu eram înc destul de pervertit pentruă ă a comite o fapt atât de mârşav .ă ă

— Ha! Ha! ripost b trânul cu ironie. Tot vechile tale fraze frumoase… le-am maiă ă auzit eu… Dar credeam c te convinsesem cât de lipsite de sens şi de nelalocul lor erauă accesele acelea de generozitate idioat ?ă

— Este adev rat, sub influen a dumneavoastr nefast fusesem st pânit de duhulă ţ ă ă ă ă cel r u. Din fericire, Dumnezeu s-a milostivit şi l-a îndep rtat de la mine pentru a mă ă ă readuce pe drumul cel bun, pe care m f cuse i s -l p r sesc. Ba chiar, mi-a dat oă ă ţ ă ă ă bucurie imens pe care nu mai aveam dreptul s-o aştept de la El: mi-a îng duit să ă ă cunosc iubirea sufleteasc , iubire care regenereaz şi r scump r … şi cu ajutorul c reiaă ă ă ă ă ă am ieşit din abisul de infamie în care c zusem…ă

— Şi la ce i-a servit patima asta, fat f r minte? o întrerupse fostul ţ ă ă ă factotum, mereu ironic. Doar ca s fii urât şi dispre uit de c tre cel pe care-l iubeşti, nu-i aşa?…ă ă ţ ă ă Dr gu rezultat, pe cinstea mea!ă ţ

— Ştiu, dar asta m face s -l iubesc şi mai mult; c ci acum, când m judec cinstit,ă ă ă ă când îmi dau seama ce fiin eram pân în urm cu dou zile, dragostea mea ar sc deaţă ă ă ă ă dac el nu m-ar fi dispre uit.ă ţ

— Şi ca s -mi povesteşti aiurelile astea ai venit la mine?ă— Nu… şi iat scopul vizitei mele, ultima pe care v-o fac, deoarece voi disp rea dină ă

lume, pentru a nu m mai reîntoarce vreodat … De acum înainte, îmi închin via a luiă ă ţ Dumnezeu. Am venit spre a încerca s v readuc pe calea binelui, s v conving s vă ă ă ă ă ă consacra i cei câ iva ani care v mai r mân s -i pe trece i pe p mânt pentruţ ţ ă ă ă ţ ă r scump rarea p catelor. Gândi iă ă ă ţ -v : acum, mormântul nu mai e departe deă dumneavoastr … Vre i oare s coborâ i în el înc rcat de povara crimelor pe care le-a iă ţ ă ţ ă ţ s vârşit?ă

~ 224 ~


Peyrolles izbucni într-un râs sardonic. Din cuvintele tinerei femei deducea c ea nuă ştia nimic despre cele petrecute în ajun la Trianon. Vorbea despre câ iva ani care-i maiţ r mâneau de tr it, când, de fapt, nu mai erau decât câteva zile, poate câteva ore.ă ă

— Şi, apoi, ad ug Bathilde, cu o intona ie de rug , aş vrea s -mi face i oă ă ţ ă ă ţ promisiune: aceea de a nu v mai înverşuna urm rind pieirea lui Philippe şi a mameiă ă sale. Ştiu c s-au reg sit… l sa i-i s -şi tr iasc fericirea.ă ă ă ţ ă ă ă

— Pe ei! scrâşni b trânul furios. Pe ei!… Ah! Dimpotriv , mai mult ca oricând, îi voiă ă face s simt ura mea… Şi inima mi se va umple de bucurie când voi distruge fericireaă ă pe care de-abia încep s-o guste.

— Nu, nu, nu ve i face una ca asta! îl implor Bathilde. Oare în sufletulţ ă dumneavoastr nu exist nici un sentiment generos pe care s -l invoc în favoarea lor?ă ă ă

— Ha! Ha! Mil ! râse, cu un rânjet, Peyrolles. Îmi închipuiam c m cunoşti destul deă ă ă bine, feti o, ca s nu m crezi în stare de a avea un cusur atât de ridicol… Mil pentru ei!ţ ă ă ă… Când, nu mai departe decât ieri…

Dar se opri. C ci dac i-ar povesti Bathildei scena de la Trianon, ar însemna s seă ă ă recunoasc , în fa a ei, vinovat de uciderea contelui de Lagardère, de care ea nu-lă ţ b nuise niciodat . Şi cine ştie dac , dup ce-l tr dase o dat , nu s-ar duce s -l denun e,ă ă ă ă ă ă ă ţ imediat ce va pleca de la el.

Bathilde, desigur, nu sesiz în elesul acelei re ineri.ă ţ ţ— V implor, continu ea, promite i-mi ceea ce v cer.ă ă ţ ăDar b trânul îşi schimbase gândul.ăSperând s-o poat re ine prizonier la el, pân la c derea nop ii, începu s -i descrie,ă ţ ă ă ă ţ ă

cu lux de am nunte, ce anume hot râse s fac împreun cu cavalerul Zeno.ă ă ă ă ă— La ora actual , spuse în încheiere, frumosul t u logodnic, ambasadorul Vene iei,ă ă ţ

pe care ai greşit f cându-l gelos, se afl în fruntea unei mici armate, iar treburile noastreă ă vor începe s se mişte. Chiar în seara asta, mul umit ie, fata mea c ci cu ajutorulă ţ ă ţ ― ă cheii tale vor intra oamenii noştri prin porti a fântânii palatul Nevers va fi incendiat şi,ţ ― profitând de foc, nu ne va fi prea greu s -i facem s dispar şi pe frumosul t u Philippe,ă ă ă ă şi pe tic loasa de maică ă-sa. Ce p rere ai despre planul nostru? Nu-i aşa c e bine ticluit?ă ă

Domnişoara de Wendel îl ascultase pe mizerabil f r s poat deschid gura spre a-lă ă ă ă ă opri. Spaima îi încleştase gâtlejul şi nu era departe de a gândi c b trânul era Satana înă ă persoan .ă

— O! reuşi în cele din urm s spun . O! Nu ve i face asta!ă ă ă ţ— De ce nu?… Cine m va împiedica?ă— Eu, care jur s devin din nou sclava dumneavoastr , dac îmi îndeplini iă ă ă ţ

rug mintea.ăPeyrolles slobozi un râs dr cesc.ă

~ 225 ~

Paul Féval-fiul

— Şi ce nevoie aş mai avea de tine, frumoaso, dup ce voi fi dat lovitura?… oă întreb . De altminteri, justi ia regelui va avea grij de viitorul t u; c ci nu trebuie s ui iă ţ ă ă ă ă ţ c , deoarece cheia ta va servi drept pies de acuza ie, se va dovedi c tu eşti cea care i-ă ă ţ ăai introdus în palat pe incendiatori şi pe asasini…

— O! Nu, nu! Nu face i asta! V voi binecuvânta, în ciuda r ului pe care mi l-a iţ ă ă ţ f cut… îl rug tân ra femeie, cu trupul cutremurat de un lung fior de groaz .ă ă ă ă

— R ul pe care i l-am f cut, ingrato?ă ţ ă— Pute i s nega i? Ei bine! În pofida dec derii în care m aflu acum din cauzaţ ă ţ ă ă

dumneavoastr , în ciuda vie ii mele distruse şi cu toate remuşc rile ce m apas şi peă ţ ă ă ă care le voi sim i pân în ultima zi a vie ii mele, nu voi avea fa de dumneavoastr decâtţ ă ţ ţă ă recunoştin şi afec iune.ţă ţ

— R ul pe care i l-am f cut? repet Peyrolles furios, îndr zneşti s inversezi în felulă ţ ă ă ă ă acesta rolurile, nenorocito? Spui c i-am f cut r u, când de fapt nu am încetat s - i dauă ţ ă ă ă ţ sfaturi, s te las s profi i de fructele experien ei mele; cu un cuvânt s te pun înă ă ţ ţ ― ă gard împotriva sl biciunilor omeneşti, a c ror victim sfârşeşti întotdeauna prin a fi,ă ă ă ă într-una din zile!…

— Vai! Da, c ci m n scusem bun , iubitoare, şi dumneavoastr m-a i îndemnat să ă ă ă ă ţ ă devin rea, r zbun toare. A i infiltrat în mine, pic tur cu pic tur , otrava invidiei. A iă ă ţ ă ă ă ă ţ f cut s sclipeasc în fa a ochilor mei falsele fericiri ale acestei lumi!… Aveam doară ă ă ţ ― gustul luxului: l-a i schimbat în nebunie, în loc s -l înfrâna i. Datorit dumneavoastr amţ ă ţ ă ă devenit fals , ascuns . Am r spuns binefacerilor cu care eram copleşit cu cea maiă ă ă ă neagr nerecunoştin a. Oare toate acestea nu înseamn c mi-a i f cut r u, şi oare tat lă ţ ă ă ţ ă ă ă meu m încredin ase dumneavoastr pentru a m pierde astfel?ă ţ ă ă

— Tat l t u!… Ha! Ha! Tat l t u!… izbucni Peyrolles, rânjind.ă ă ă ăÎn mintea b trânului tic los încol ise un gând. Dac , din cauza sl biciunii sale fizice,ă ă ţ ă ă

îi era imposibil s se r zbune fizic pe Bathilde, îi r mânea cel pu in puterea de a oă ă ă ţ supune unor chinuri morale.

— Nu vorbi i pe tonul acesta despre tat l meu, ripost Bathilde, pe care râsul ironicţ ă ă al lui Peyrolles o indigna. Era un om bun şi virtuos, pe care Dumnezeu mi l-a luat prea devreme.

— Atunci, poate vrei s - i vorbesc despre mama ta?ă ţ— T ce i!… îi porunci femeia. Ştiu, îmi vorbi i aşa pentru a m îndurera. Am aflat,ă ţ ţ ă

într-adev r, c mama mea… Dar o fiic nu are dreptul s-o judece pe cea care i-a dată ă ă via … Nu vreau s m gândesc decât la tat l meu, pe care l-am uitat prea repede. Şi vţă ă ă ă ă mai întreb o dat : spre a face din mine fiin a tic loas care sunt, pentru asta v-aă ţ ă ă încredin at sarcina de a m îndruma în via ?ţ ă ţă

— He, he!… Poate c da?!ă

~ 226 ~


— Minciun ! Nefericitul nu ştia, f r îndoial , cine sunte i şi ce inten ii ave i cuă ă ă ă ţ ţ ţ mine, altminteri, dimpotriv , m-ar fi îndep rtat de dumneavoastr ca de un animală ă ă r uf c tor.ă ă ă

— Ştia prea bine cine eram.— Ba da, v spun, nu ştia, cu siguran habar n-avea…ă ţă— Îndr zneşti s -i spui binef c torului t u c minte, viper ?… Ştia perfect de bine,ă ă ă ă ă ă ă

c ci i-o spusesem eu însumi.ă— Sus in c min i i, şi faptul c încerca i s pâng ri i într-un mod atât de odiosţ ă ţ ţ ă ţ ă ă ţ

memoria acelei fiin e dragi mie este o nou infamie a dumneavoastr … O! Da, s rmanulţ ă ă ă meu tat , dac ar fi putut prevedea…ă ă

Aceste ultime cuvinte îl amuzar pe b trân, aproape provocându-i un râsă ă spasmodic.

— Cu siguran prevedea, spuse. Prevedea! Şi, ca s fiu drept cu el, asta nu p reaţă ă ă s -i fac cine ştie ce pl cere.ă ă ă

Bathilde îl privi întreb tor pe Peyrolles. Nu mai în elegea. Unde voia b trânul să ţ ă ă ajung ?ă

— Dar atunci, dori s se l mureasc , înseamn c m-a i înşelat spunându-mi că ă ă ă ă ţ ă voin a lui fusese ca eu s tr iesc lâng dumneavoastr ?ţ ă ă ă ă

— Ba deloc… adic … s-ar putea.ă— O! Doamne!… exclam Bathilde cu groaz , ce întrev d?ă ă ăNemernicul îşi p stra rânjetul batjocoritor. Sim ea o bucurie s lbatic v zândă ţ ă ă ă

spaimele tinerei femei.Aceasta îşi reamintea acum împrejur rile care precedaser moartea tat lui s u. Îşiă ă ă ă

aducea aminte c , în timpul convorbirii lui Peyrolles cu muribundul, adormise pe ună scaun şi nu putuse, prin urmare, asista la ultimele lui clipe. Ce se întâmplase oare între cei doi, pe când ea dormea?

— Aşadar, m-a i min it cu neruşinare, strig , devenind dintr-o dat amenin toare.ţ ţ ă ă ţă C ci dac i-a i dezv luit cine sunte i, departe de a v fi f cut protectorul meu, desigur că ă ţ ă ţ ă ă ă a vrut s v goneasc , spre a m feri de contactul cu corup ia dumneavoastr … el, careă ă ă ă ţ ă m creştea cu atâta grij şi care îndep rta de mine tot ce era contrar binelui.ă ă ă

— Adev rul este c a încercat, fata mea. Ba chiar a vrut s te trezeasc , spre aă ă ă ă - iţ spune câteva vorbe, în leg tur cu mine. Dar fiindc asta nu mi-ar fi înlesnit planurile,ă ă ă inând seama c aveam nevoie de tine…ţ ă

— Şi atunci? întreb Bathilde gâfâind, v zând c Peyrolles îşi l s fraza neterminat .ă ă ă ă ă ă— Şi atunci?… L-am împiedicat.— L-a i împiedicat!… Cum?ţŞi deoarece interlocutorul ei p rea s se gândeasc înainte de a r spunde, strig :ă ă ă ă ă

~ 227 ~

Paul Féval-fiul

— Ah! Vorbi i odat … A i folosit violen a, poate?ţ ă ţ ţ …— Precum spui, frumoaso.— A i îndr znit s -l brutaliza i pe tat l meu!… exclam Bathilde, venind foarteţ ă ă ţ ă ă

aproape de tic los şi cu ochii plini de fulgere. A i cutezat s folosi i for a împotriva lui…ă ţ ă ţ ţ el, atât de sl bit şi nemaiavând, deja, putere decât ca s respire?ă ă

— Trebuia.— Şi, desigur, acea violen a scurtat pu inele, clipe ce-i mai r mâneau de tr it?…ţă ţ ă ă— Nu z u, copil drag , nu sunt medic şi n-aş putea i afirma nimic, dar fie vorbaă ă ă ţ ―

între noi este de presupus.―— Laşule!… Laş ce sunte i!… Ce-a i f cut? url femeia, apucând cu o mânţ ţ ă ă ă

încheietura unei mâini a lui Peyrolles şi zdrobind-o între degetele ei nervoase.— Ce-am f cut?… replic tic losul, ale c rui buze se r sfrângeau într-un rânjet r u.ă ă ă ă ă ă

Am f cut ceea ce-mi poruncea ura mea! Ah! Dac n-aş fi f cut decât atâta… ad ug ,ă ă ă ă ă vrând s împing la limit disperarea Bathildei şi netemându-se, în absen a oric roră ă ă ţ ă dovezi, s m rturiseasc asasinatul pe care-l comisese asupra nefericitului de Wendel.ă ă ă

— Dar ce?… Ce înc ?… întreb nenorocita c reia, acum, îi era fric s în eleag şi,ă ă ă ă ă ţ ă cu mâna r mas liber , îşi ap sa pieptul pentru a-şi st pâni b t ile inimii.ă ă ă ă ă ă ă

— Vrei s ştii?… zise Peyrolles, încercând, f r a reuşi, s se elibereze dină ă ă ă strânsoarea tinerei femei. Ei, bine! Î i voi spune… Deoarece tat l t u f cea eforturiţ ă ă ă disperate s se ridice din pat pentru a veni s te trezeasc , i-am pus pe gur o pern … şiă ă ă ă ă l-am asfixiat… Ha! Ha! N-a durat mult…

La auzul acestor cuvinte, Bathilde scoase un ip t atât a de puternic, încât ecoul s uţ ă ă r sun îndelung.ă ă

O clip , r mase nemişcat , ca înlemnit de groaz şi a intind spre Peyrolles priviri înă ă ă ă ă ţ care se citea nebunia.

Apoi, deodat , dând drumul mâinii tic losului, lu o pern pe care îi era rezemată ă ă ă capul şi, iute ca gândul, îi acoperi cu c fa a, în întregime, men inând-o aşa şi ap sândă ţ ţ ă deasupra cu toat puterea.ă

— Banditule!… Banditule!… strig între timp. Iată ă- i pedeapsa… vei muri aşa cum aţ murit s rmanul meu tat …ă ă

Gestul femeii fusese atât de rapid, încât b trânul nu se putuse feri.ăLa început, instinctiv, încerc s dea la o parte perna, dar neizbutind, apuc laă ă ă

rândul s u bra ele celei care-l în buşea şi-şi înfipse unghiile în ele, sfâşiindu-le cu furie,ă ţ ă încercare zadarnic ! Bathilde de Wendel p rea c nu simte cumplitele r ni pe care i leă ă ă ă f cea, şi puterea cu care ap sa devenea tot mai mare.ă ă

~ 228 ~


Era, de felul ei, puternic şi viguroas , dar furia pe care i-o provocase m rturisireaă ă ă lui Peyrolles îi sporea şi mai mult for a muşchilor. Bra ele ei sfâşiate şi sângerândeţ ţ r mâneau rigide.ă

Avea conştiin a c s vârşeşte o fapt demn de laud , oprind r suflarea în gâtlejulţ ă ă ă ă ă ă acelui vultur ale c rui gheare îi sfârtecau carnea f r ca ea s simt nici cea mai mică ă ă ă ă ă durere, într-atât îşi concentr întreaga energie în pedepsirea mizerabilului,ă

Tic losul începu apoi şase zvârcoleasc în fel şi chip, cu trupul scuturat de spasmeă ă bruşte, dezordonate, şi cu pieptul gâfâind din greu. S-ar fi zis c este o reptil c reia i seă ă ă strivise capul.

Cu picioarele care se agitau cu furie în aer încerca s-o împing pe tân ra femeie,ă ă lovind-o cu putere. Dar aceasta p rea s fi prins r d cini în pardoseal şi-i opunea oă ă ă ă ă rezisten de neînvins.ţă

Pu in câte pu in, asfixia des vârşindu-şi opera, mişc rile lui Peyrolles îşi pierdur dinţ ţ ă ă ă violen şi un horc it surd, horc itul agoniei, îi sc p din gâtlejul contractat, în cele dinţă ă ă ă ă urm în epeni într-o ultim convulsie, scoase un suspin lung şi adânc ultimul apoiă ţ ă ― ― r mase pe patul lui, nemişcat pentru totdeauna.ă

Aceasta fusese pedeapsa talionului.Dac fostul lui st pân, prin ul de Gonzague, murise ucis de spad , dup ce se slujiseă ă ţ ă ă

ca un tr d tor de aceast arm , Peyrolles, la rândul s u, îşi d duse sufletul mârşav înă ă ă ă ă ă acelaşi fel în care-l omorâse pe domnul de Wendel, victima sa din Bruges.

Bathilde, nemaisim indu-l zb tându-se, ridic perna şi, dup ce se încredin c eraţ ă ă ă ţă ă cu adev rat mort, p r si casa din cartierul Saintă ă ă -Marceau şi se îndrept spre Marais.ă

~ 229 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul X - O recep ie furtunoasţ ă

eşi contesa de Lagardère îşi pusese în practic ideea de a-şi deschide saloaneleă pentru a s rb tori întoarcerea fiului s u, f cuse acest lucru în mod foarte discretă ă ă ă şi, drept urmare, în acea sear , doar o sut de persoane putuser trece pragulă ă ă

palatului Nevers, iar în acest num r, o treime o reprezentau, de fapt, tineri nobili, veni iă ţ special spre a-i face curte noului duce.

DÎn salonul de recep ie i-am fi putut recunoaşte pe b trânul mareşal Maurice deţ ă

Saxe, pe Chevert, înaintat de curând la gradul de brigadier-general, şi pe c pitanul deă Tresmes. Aceşti trei bravi ofi eri consideraser c este de datoria lor s dovedeasc ceţ ă ă ă ă stim îi purtaser lui Philippe care, pe vremea când nu era decât micul şi obscurul ostaşă ă din g rzile franceze, reuşise deja s se disting prin vitejia sa.ă ă ă

Ne-ar fi greu s -i cit m pe nume pe cei prezen i, dar trebuie s -l men ion m peă ă ţ ă ţ ă domnul duce de Richelieu, pe care Louis al XV-lea îl delegase s -l reprezinte în fa aă ţ contesei.

Ca de obicei şi este penibil de m rturisit ― ă ,― domnul de Richelieu nu se purta cu demnitatea pe care i-o cerea rangul şi, în ciuda vârstei sale, îşi d aere în mijlocul unuiă grup de femei tinere şi frumoase, c rora tocmai li se al turaser dou dintre fostele saleă ă ă ă victime, domnişoarele de Valois şi de Charolais.

— Niciodat nu l-am putut suferi pe curteanul acela anost, de Vignerot, care a fostă f cut duce de Richelieu şi mareşal al Fran ei, spunea b trânul de Saxe. Ştii, generaleă ţ ă Chevert, c ducele a fost b rbatul cel mai iubit din Fran a?ă ă ţ …

— O! Mareşale, dar şirele, regele nostru?— Dânsul nu vine decât pe locul al doilea… Se povestesc despre acest Vignerot

nişte lucruri surprinz toare… De pild , pe vremea celei de a doua treceri a sa prină ă Bastilia şi Bastilia nu era, pentru el, o închisoare prea cumplit , deoarece avea un― ă salon şi o anticamer , în care st tea Ruffé, valetul s u se spune c , în fiecare zi,ă ă ă ― ă primea numeroase vizite feminine. Avea chiar mai multe cabinete de toalet , pentru a-şiă ascunde, unele de altele, cuceririle. Într-o zi, micu ul Courtenay, care-i purta pic acestuiţ ă încrezut, a reuşit s p trund pân la el şi i-a tras o b taie zdrav n . Dar a fost întreruptă ă ă ă ă ă ă deodat de zgomotul a dou uşi ce erau deschise cu violen şi prin care au ap rut două ă ţă ă ă femei încânt toare, ce-au n v lit una din dreapta, una din stânga, despletite ca nişteă ă ă

~ 230 ~


eumenide65. Erau dou fiin e adorabile, dup cum v-am spus. De altfel, le pute i vedeaă ţ ă ţ de aici, f când curte şi acum idolului lor. Dar, cu trecerea vremii, s-au mai schimbat.ă Courtenay Ie-a recunoscut imediat pe cele dou verişoare de neam regesc care, în loc să ă se repead asupra lui, s-au oprit, furioase, v zându-se una pe alta. "Ah! doamn ," aă ă ă ― spus domnişoara de Valois, fiica regentului "asta nu-i corect!" Iar domnişoara de― Charolais, fiica lui Condé, i-a replicat: "A i trişat, doamn !" încercând s -şi dea aereţ ă ă regeşti, Valois a continuat: "Mi se pare, doamn , c a i putea binevoi s folosi i titlulă ă ţ ă ţ meu, când îmi vorbi i!" "Doamn , îmi voi reaminti titlul dumneavoastr când v ve iţ ă ă ă ţ aduce aminte de al meu!" Erau, într-adev r foarte mânioase şi poate c ar fi ajuns s seă ă ă ia la b taie, dar când aceste dou g ini au observat starea jalnic în care se afla cocoşulă ă ă ă lor, s-au aruncat, una al turi de cealalt , la genunchii idolului, plângând şi spunându-i cuă ă glas mângâietor: "Ingratule!… Vom pune s fie tras pe roat de viu, în pia a Grèves, celă ă ţ care te-a tratat astfel.

Mareşalul schi un gest de scârb şi încheie cu urm toarea observa ie:ţă ă ă ţ— Cum vre i dumneavoastr , generale, ca un asemenea personaj s ne conducţ ă ă ă

armatele la frontier ?ă— Dar câştig alte b t lii, gândi cu glas tare Chevert, zâmbind.ă ă ă— Pe to i sfin ii, aşa este! replic Maurice de Saxe, cu acreal . Nu-i decât unţ ţ ă ă

mareşal de alcov!…

* * *

În micul salon, al turat de cel mare, nu se aflau decât prietenii intimi.ăLâng c min, Aurore discuta cu Flor de Chaverny. Amândou f ceau planuri pentruă ă ă ă

viitorul copiilor lor, a c ror c s torie o fixaser pentru o dat foarte apropiat .ă ă ă ă ă ăLa câ iva paşi mai departe de ele, Philippe st tea între Olympe şi Marine.ţ ăTân rul duce şi domnişoara de Chaverny str luceau de bucurie. Convorbirea loră ă

t cut între patru ochi c ci îşi vorbiser mai mult din ochi decât cu buzele tocmai leă ă ― ă ă ― fusese întrerupt prin venirea nepoatei familiei Moutier, a c rei prezen la palat, încă ă ţă ă din diminea a acelei zile, se datora dorin ei exprese a lui Philippe.ţ ţ

Acesta unise între mâinile sale pe cele ale tinerelor şi şoptea, repetând f r a-şi daă ă seama, ceea ce spusese cu câteva zile în urm , în delirul s u:ă ă

— Olympe, iat-o pe surioara mea, doresc s fie şi a ta…ăCol urile extreme ale salonaşului erau ocupate de alte dou grupuri. Într-unul,ţ ă

şezând fiecare pe câte un fotoliu şi vorbind cât mai şoptit posibil, se aflau cei doi b trâniă profesori de scrim , Cocardasseă -junior şi Amable Passepoil.

65 Eumenide (mitol.): nume dat de vechii greci, prin antifraz , "furiilor" sau "eriniilor". (n.t.)ă

~ 231 ~

Paul Féval-fiul

Se mirau, amândoi, c nu-i v d pe domnul Hélouin şi pe Boniface.ă ăLe lipsea mai ales cel dintâi, c ci, din vremurile vechilor lor aventuri de la Palaisă -

Royal, pe timpul regentului, atunci când Henri de Lagardère le servea drept pol, se cam dezobişnuiser de recep iile date de nobilime.ă ţ

În alt col , doctorul César Cabalus îl ag ase pe domnul de Chaverny şi-l torturaţ ăţ l udânduă -i-se cu tratamentele lui recente şi miraculoase, tratamente bazate numai pe sistemul s u, dup cum desigur ne închipuim.ă ă

În toiul conversa iilor, un servitor intr şi, cu nişte aere foarte misterioase c ciţ ă ― ă personalul palatului era la curent cu ultimele evenimentele veni s-o anun e pe― ţ contes c domnişoara de Wendel cerea permisiunea de a-i vorbi.ă ă

— Ea!… strig Aurore uluit . Ea, aici!… A avut îndr zneala de a voi s mi seă ă ă ă înf işeze!… Alunga i-o, tic loasa… alunga i-o, s n-o mai v d niciodat !ăţ ţ ă ţ ă ă ă

— Doamn contes , mai spuse servitorul, dânsa insist foarte mult s fie primit deă ă ă ă ă dumneavoastr .ă

Aurore se preg tea din nou s r spund printră ă ă ă -un refuz f r replic acestei cereri peă ă ă care o considera ca pe o provocare, când Flor interveni:

— Drag prieten , în locul t u, eu aş primi-o, fie m car şi pentru a vedea ceă ă ă ă atitudine va avea în fa a noastr .ţ ă

— Cum, ai accepta… dup cele ce s-au întâmplat?ă …— Este un motiv în plus. Aş fi curioas s aflu scopul vizitei sale. Trebuie s fie cevaă ă ă

serios, dac a îndr znit s vin chiar în plin recep ie.ă ă ă ă ă ţAurore se gândi o clip , apoi îi porunci servitorului:ă— Pofteşte-o pe persoana aceea s intre. Aproape numaidecât, domnişoara deă

Wendel ap ru în pragul salonului.ăMama lui Philippe se ridicase şi, p strând o atitudine rigid , o privi pe Bathilde cuă ă

ochi aspri şi dispre uitori.ţDar contesa suferise ani atât de îndelunga i, încât, mai mult decât oricine altcineva,ţ

era înclinat s comp timeasc suferin ele aproapelui. Şi duritatea privirii sale seă ă ă ă ţ îmblânzi încetul cu încetul, c ci de-abia o recunoştea pe Bathilde, pe tân ra femeieă ă semea şi înfloritoare, în persoana palid , învins şi încovoiat care înainta c tre ea.ţă ă ă ă ă

Apoi avu o strângere de inim . Fericirea îi era atât de recent şi atât de neobişnuit ,ă ă ă încât, v zând apropiindu-se acea fantom , presim i c îi va fi anun at o nouă ă ţ ă ţ ă ă nenorocire.

Cu o privire rapid , Bathilde f cuse înconjurul tuturor persoanelor prezente.ă ăLa vederea lui Philippe f Marinei şi a Olympei, stând al turi şi inându-se de mân ,ă ă ţ ă

sim i în inim un junghi atât de puternic, încât pe tr s turile ei, deja mult schimbate, seţ ă ă ă

~ 232 ~


întip ri o expresie de suferin acut . Dar reuşi s -şi st pâneasc emo ia, rec p tându-şiă ţă ă ă ă ă ţ ă ă sângele rece.

În clipa în care era gata s i se adreseze contesei, aceasta, care avusese timp s -şiă ă alunge temerile, o întreb cu un glas ce se voia indignat, dar care era totuşi plin deă blânde e:ţ

— Pentru a m brava ai venit aici, nenorocite?ă— Doamn , r spunse cu umilin Bathilde, îndoindu-şi genunchii, departe de a voiă ă ţă

s bravez, vin s m supun urii dumneavoastr îndrept ite. Sunt gata s isp şesc, cumă ă ă ă ăţ ă ă ve i voi, tot r ul pe care vi l-am f cut.ţ ă ă

— Aşadar, Dumnezeu a ajuns, în sfârşit, la inima dumitale.— Da, doamn , şi m-a lovit în inim de dou ori şi cu mare asprime, r spunse,ă ă ă ă

îndurerat , tân ra femeie, gândindu-se la tat l ei şi la Philippe şi ştiind c nu va fiă ă ă ă în eleas . Dumnezeu m-a luminat continu şi mi-a ar tat la ce nivel de infamieţ ă ― ă ― ă dec zusem. Am fost cumplit de vinovat . Am s vârşit cea mai oribil fapt lipsindu-vă ă ă ă ă ă de fiul dumneavoastr şi f cându-v s crede i c murise. Dar, dac pot invoca o scuz ,ă ă ă ă ţ ă ă ă aceea este c eram inconştient .ă ă

— Inconştient ?ă— Vai! Cu totul inconştient , c ci eram dominat , subjugat de o voin care puseseă ă ă ă ţă

st pânire pe a mea. Un b rbat… un adev rat bandit, m adoptase înc de copil şi,ă ă ă ă ă ă profitând de lipsa mea de experien a vie ii, m preg tea pentru crim . Pentru a-i da luiţă ţ ă ă ă ascultare am avenit s m angajez la dumneavoastr … pentru el am abuzat de durereaă ă ă dumneavoastr şi am jucat rolul infam pe care îl cunoaşte i.ă ţ

— B rbatul acela se numeşte Peyrolles, nu-i aşa?ă— Se numea aşa, într-adev r, r spunse Bathilde, mirat c numele tic losului îi eraă ă ă ă ă

cunoscut contesei. Oh! Mizerabilul!… Dac a i şti ce monstru era… din ce noroi eraă ţ pl m dit…ă ă

— Ştiu prea bine, replic Aurore, f r a observa c interlocutoarea sa vorbea laă ă ă ă trecut.

— O! Nu, nu pute i şti…ţ— Ştiu, î i spun, c ci datorit lui am r mas v duv .ţ ă ă ă ă ă— Dar ce aflu, Dumnezeule mare?! Nu a fost de ajuns c pe mine m-a f cut orfan ?ă ă ă— Ce vrei s spui?ă— C l-a asasinat pe tat l meu… pe tat l meu care, deja muribund, nu putea s seă ă ă ă

apere.— O! Infamul! şopti contesa, a c rei voce se îmblânzi cu totul. Dar în ce împrejur riă ă

a s vârşit aceast crim despre care nu ştiam nimic?ă ă ă

~ 233 ~

Paul Féval-fiul

— V voi spune. Deoarece mama îl p r sise pe tat l meu… pentru nişte motive peă ă ă ă care nu le-am cunoscut niciodat , cu am r mas singur cu el. Eram foarte tân r peă ă ă ă ă atunci, nu aveam decât doisprezece sau treisprezece ani cel mult. Dup plecarea so ieiă ţ sale, o durere adânc a început s -l macine pe bietul om şi vedeam cum s n tatea i seă ă ă ă distruge încetul cu încetul. În curând, a devenit atât de sl bit, încât n-a mai putut s seă ă ridice din pat. Am uitat s v spun c locuiam la Bruges, în Olanda. Deşi, cândva,ă ă ă fusesem foarte boga i, ajunsesem într-o asemenea mizerie, încât nu aveam de niciţ unele, ne lipseau chiar şi cele strict necesare traiului. Nu mai ştiam ce s fac. Fusesemă crescut în lux şi bun stare şi nu m pricepeam la nici o munc prin care ne-am fi putută ă ă ă uşura situa ia. Şi toate acestea nu f ceau decât s înr ut easc boala tat lui meu. Într-ţ ă ă ă ăţ ă ăo scar , la o or destul de înaintat , tat l meu fu cuprins de o sl biciune aşa de mare,ă ă ă ă ă încât am crezut c va muri imediat. Înnebunit , am coborât degrab în strad , s încercă ă ă ă ă s cap t ajutorul unui medic. Dar neştiind unde aş putea g si vreunul, c ci p rinteleă ă ă ă ă meu nu voise niciodat s apeleze la un doctor, m-am pomenit mergând la întâmplareă ă pe str zile oraşului, încercând s v d pe case vreo firm sau inscrip ie care s -mi indiceă ă ă ă ţ ă locuin a unui medic. Trecuse deja câtva timp de când r t ceam astfel, când am întâlnitţ ă ă un b trân, care m-a întrebat ce caut la o asemenea or , singur , departe de casă ă ă ă. "Nu sunt doctor" mi-a spus, dup ce-i explicasem scopul c ut rilor mele "dar, deoarece― ă ă ă ― situa ia necesit urgen , dac vrei s m conduci lâng tat l t u, s-ar putea s -i fiu deţ ă ţă ă ă ă ă ă ă ă folos cu ceva." Am acceptat cu bucurie oferta lui şi m-am întors împreun cu el acas .ă ă Eram obosit , c ci vegheasem mai multe nop i de-a rândul şi, în timp ce str inul îi d deaă ă ţ ă ă câteva îngrijiri tat lui meu, am adormit pe un scaun. Când m-am trezit, tata murise… iară eu r m sesem f r nici un ap r tor, f r nici un sprijin pe lume.ă ă ă ă ă ă ă ă

— Dar, în cazul acesta, cum ai putut alia c el s vârşise crima de care-l acuzi… Şiă ă dac ştiai, cum de ai consim it s r mâi cu el? întreb Flor de Chaverny, care era logicaă ţ ă ă ă personificat .ă

— Am aflat asta abia acum o or . Ah! Dacă -aş fi putut b nui… dar nu ştiam nimic…ă nimic…

Bathilde f cu o mic pauz , apoi continu :ă ă ă ă— Imediat dup înmormântare, banditul pe care fatalitatea mi-l scosese în cale,ă

tic losul acela de Peyrolles, pentru a-i spune în sfârşit pe nume, mi-a adus la cunoştină ţă c ultimele dorin e ale nefericitului meu p rinte erau ca, de acum înainte, s -l consideră ţ ă ă pe el ca fiind tutorele, îndrum torul meu şi s -l ascult întru totul. Am crezut cele ce mi-aă ă spus şi, supunându-m poruncilor pe care le consideram sfinte pentru mine, am r masă ă împreun cu el. Şti i ce a reuşit s fac din mine… Pân de curând înc îi apar ineam,ă ţ ă ă ă ă ţ eram sclava lui, când, acum dou zile, deodat , mi s-a luat negura de pe ochi.ă ă

~ 234 ~


Tân ra femeie se întrerupse din nou şi arunc înspre Philippe o privire în care seă ă citea un amestec de recunoştin şi dragoste.ţă

Se l sase o t cere general .ă ă ăContesa nu mai sim ea acum, fa de cea care-i st tea la picioare, decât oţ ţă ă

nem rginit mil .ă ă ă— Ridică-te, domnişoar , îi spuse Bathildei. Voi încerca s uit… s -mi şterg dină ă ă

minte trecutul.— Mam , interveni şi Philippe, îng duie-mi s pun şi eu o vorb bun pentruă ă ă ă ă

aceast s rman femeie. Nu numai c mi-a salvat via a, când eram copil, dar tot ea esteă ă ă ă ţ cea care, în timpul capcanei ce-mi fusese preg tit acum dou nop i, a îndep rtat deă ă ă ţ ă mine armele asasinilor. D ruieşte-i, aşadar, iertarea pe care v d c ea îns şi nuă ă ă ă îndr zneşte s i-o cear .ă ă ţ ă

— Da, iart-o, Aurore o îndemn şi marchiz . De fapt, a fost mai mult nenorocit― ă ă ă decât vinovat .ă

Firea generoas a contesei de Lagardère nu avea nevoie de atâtea insisten e pentruă ţ a învinge, aşa c , pe un ton plin de mil , rosti:ă ă

— Te iert, domnişoar … S dea Dumnezeu ca, de acum înainte s mergi numai peă ă ă calea binelui.

— O! Mul umesc! V mul umesc, doamn !… exclam Bathilde luând mâinileţ ă ţ ă ă Aurorei, pe care le acoperi cu lacrimi şi s rut ri. Nu îndr zneam s sper la atâtaă ă ă ă îndurare.

— Cu toate acestea, ad ug mama lui Philippe, î i dau iertarea cu o condi ie: aceeaă ă ţ ţ de a încerca s aju i justi ia s descopere ascunz toarea lui Peyrolles, care, ieri, chiar înă ţ ţ ă ă clipa în care urma s fie arestat pentru asasinarea so ului meu, a reuşit din nou s fug .ă ţ ă ă

— Cel despre care vorbi i nu mai exist , doamn ! r spunse Bathilde pe un ton grav.ţ ă ă ă Credeam c v-am dat de în eles acest lucru.ă ţ

— A murit?!— Da, doamn … M-a i întrebat adineauri, cum am aflat c el era cel care m-a f cută ţ ă ă

s devin orfan ? Iat cum.ă ă ăŞi tân ra femeie îi descrise contesei întrevederea ei cu exă -factotum-ul lui Gonzague

şi scena tragic prin care se încheiase. Dar, în graba relat rii sale, trecu sub t cere, f ră ă ă ă ă a-şi da seama, planul de incendiere pe care Peyrolles i-l împ rt şise înainte de a muri.ă ă

— Aş dori ca Dumnezeu s -mi ierte aceast fapt , dac este totuşi o crim ă ă ă ă ă ― ad ug Bathilde c ci eu, una, consider c omul acela nu merita s mai tr iasc .ă ă ― ă ă ă ă ă

— S nu ai nici o remuşcare pentru cele ce-ai f cut, r spunse Flor. Departe de a fi oă ă ă crim , este chiar o fapt demn de laud .ă ă ă ă

~ 235 ~

Paul Féval-fiul

În timpul povestirii, domnul de Chaverny, doctorul Cabalus şi ceilal i se apropiaserţ ă şi comentau cu to ii sfârşitul cumplit al nemernicului, adoptând f r re inere p rereaţ ă ă ţ ă marchizei, când, din salonul cel mare, izbucni un strig t de groaz :ă ă

— Foc! Foc!— Foc! repet domnişoara de Wendel, al c rei chip c p t o paloare de moarte.ă ă ă ă ă

Dumnezeule! Uitasem, uitasem…— Ce uitaseşi? o întreb Flor de Chaverny, repezindu-se s-o sprijine, c ci o v zuseă ă ă

gata s se pr buşeasc .ă ă ă— Şi totuşi venisem pentru a v preveni, îng im tân ra femeie. Ce m-a împiedicat,ă ă ă ă

oare, s v spun tot?ă ăÎşi trecu mâna peste frunte, ca pentru a îndep rta tulburarea ce-i cuprindea creierulă

şi, ar tând deodat c tre ferestrele prin ale c ror geamuri se vedeau luciri roşietice,ă ă ă ă strig :ă

— Contes de Lagardère, privi i, palatul dumneavoastr arde prin voin a luiă ţ ă ţ Peyrolles! Organiza i-v repede salvarea şi p stra i-v via a, c ci cadavrul duşmanuluiţ ă ă ţ ă ţ ă dumneavoastr , cel atât de plin de ur , ar tres lta de bucurie v zându-v victima ultimeiă ă ă ă ă şi infernalei sale uneltiri.

— Dar cum mai poate face ceva Peyrolles, de vreme ce l-ai asfixiat? întrebă marchiza, care voia s ştie cu precizie dincotro venea primejdia.ă

— R zbunarea lui îi supravie uieşte, replic Bathilde. I-a r mas un complice,ă ţ ă ă cavalerul Zeno, ambasadorul Vene iei…ţ

— Într-adev r şopti Aurore, îngrozit domnul Hélouin îmi vorbise despre acestă ― ă ― cavaler.

Domnişoara de Wendel continu :ă— Împreun cu treizeci de bandi i de teapa lui, Zeno a intrat, probabil, în palatulă ţ

dumneavoastr , doamn . Iar planul este ca, profitând de incendiu, s v ucid peă ă ă ă ă dumneavoastr şi pe fiul dumneavoastr .ă ă

— Înc ceva! o întrerupse cu sânge rece, doamna de Chaverny, care nu-şi pierdeaă capul în nici o împrejurare. Cum au putut oamenii aceia s p trund aici? Zidurileă ă ă parcului sunt prea înalte pentru a putea fi escaladate, şi-mi închipui c , v zându-leă ă mutrele, portarul nu le-ar fi deschis poarta.

Bathilde p li şi mai mult, dac aşa ceva mai era cu putin , şi r spunse:ă ă ţă ă— Doamn marchiz , cred c s-au folosit de o cheie ce mi-a fost furat şi cu ajutorulă ă ă ă

c reia deschideam porti a de la fântâna, cea care d spre fund tur .ă ţ ă ă ăNu mai era nici o îndoial : trebuia s se ia de urgen m suri de salvare şi s seă ă ţă ă ă

organizeze ap rarea.ă

~ 236 ~


În timpul convorbirii rapide dintre marchiz şi domnişoara de Wendel, oaspe ii dină ţ salonul cel mare intraser , grupuriă -grupuri, în cel mic. Lucru ciudat, nici doamnele, nici înso itorii lor nu p reau nelinişti i.ţ ă ţ

Generalul Chevert şi domnul de Saxe se duseser spre una dintre ferestre, în vremeă ce domnul de Richelieu şi cercul s u de adoratoare o ocupaser pe cealalt .ă ă ă

Calmul acestor oameni era straniu: nimeni nu şi-ar fi închipuit c se aflau într-ună palat înconjurat de fl c ri şi amenin at s se pr buşeasc în ruine.ă ă ţ ă ă ă

Numai grupul r mas lâng c min şi alc tuit din personajele noastre principale eraă ă ă ă mai îngrijorat.

Philippe le cuprinsese cu bra ul pe Olympe şi pe Marine, hot rât s le duc peţ ă ă ă amândou departe de primejdie.ă

Cocardasse, cu mâna pe mânerul spadei sale, se postase în fa a lui, iar Passepoilţ luase aceeaşi pozi ie în fa a contesei.ţ ţ

— Mareşale i se adres marchiza domnului de Saxe ne încredem în bogata― ă ― dumneavoastr experien şi v rug m s lua i comanda retragerii.ă ţă ă ă ă ţ

— Despre ce retragere vorbi i, frumoas doamn ? ripost b trânul ostaş. Dup câteţ ă ă ă ă ă se pare, focul s-a stins de la sine…

Înc mai vorbea, când o uş lateral se deschise cu zgomot, l sând s fie v zu iă ă ă ă ă ă ţ domnul Hélouin şi Boniface Passepoil, care o sprijineau pe Clairette, subreta domnişoarei de Wendel.

S rmana fat era într-o stare jalnic : p rul şi sprâncenele îi erau pârlite de foc, iară ă ă ă rochia, ars în mai multe locuri, d dea la iveal pielea pe care muşc tura focului oă ă ă ă f cuse deja s se umfle b şici.ă ă ă

— Contesă, spuse domnul Hélouin, ar tând spre nefericit pe care o sus inea,ă ă ţ devotamentul pe care l-a dovedit fata aceasta fa de dumneavoastr , prin purtarea ei,ţă ă merit o recompens mare. În seara asta am întâlnit-o plimbându-se în oraş şi i-am cerută ă s se întoarc la palat şi s se posteze lâng poarta fântânii, în parc. Ştiam c nişteă ă ă ă ă tic loşi vor încerca s intre, în num r mare, prin acea poart , ca şi în urm cu două ă ă ă ă ă nop i. Grupul de nemernici avea s fie condus de cavalerul Zeno. Acesta, v zând c nu-iţ ă ă ă vine complicele, domnul de Peyrolles a c rui dispari ie este inexplicabil şi― ă ţ ă ― nemaiavând r bdare, a p truns în parc împreun cu oamenii lui şi a fost încântat s-oă ă ă g seasc acolo pe Clairette, care s-a oferit s -i slujeasc drept ghid. Ajungând înă ă ă ă apartamentul domnişoarei de Wendel, au dat foc tuturor draperiilor şi, deoarece fumul începuse s -i înece, i-au cerut subretei s le arate drumul spre apartamenteleă ă dumneavoastr . Şi atunci, fata asta a avut o idee genial . A împins resortul cu ajutorulă ă c ruia se deschide intrarea unei galerii secrete care, dup cum cred, nu are nici oă ă ieşire…

~ 237 ~

Paul Féval-fiul

— Ba da! îl întrerupse Bathilde, care asculta cu nesa şi în elesese c era vorbaţ ţ ă despre scara ascuns ce cobora în gr din şi prin care ea voise s -l fac sc pat peă ă ă ă ă ă Philippe. Ba da, are o ieşire, dar am blocat-o înainte de a pleca de la palat şi numai eu o pot deschide.

— Oricum, continu domnul Hélouin, oamenii cavalerului au p truns unul câte unulă ă în pasaj. Dar eu m aflam ascuns în dormitor. În clipa în care Boniface care, urmându-ă ―mi sfatul, li se al turase era pe punctul de a intra şi el în galerie, precedându-l peă ― Zeno, Clairette, cu o mişcare brusc , a comandat bascularea dalei care o închidea.ă "Tr d toareo!" a urlat italianul, v zânduă ă ― ă -m ieşind din ascunz toarea mea "vei pl tiă ă ― ă pentru to i!" Şi, mai înainte ca Boniface şi cu mine s putem interveni, a împins-o înţ ă fl c ri. Apoi, s rind la o parte, a fugit pe uş .ă ă ă ă

— Şi l-a i l sat s scape? întreb marchizaţ ă ă ă .— Nu aveam de ales, doamn , pentru a o salva pe biata fat şi spre a stingeă ă

începutul de incendiu. Dar ad ug domnul Hélouin, în încheiere mai mult ca sigur,― ă ă ― vene ianul înc n-a p r sit palatul. Probabil c r t ceşte prin labirintul de înc peri şiţ ă ă ă ă ă ă ă coridoare.

— Atunci rosti Philippe, vorbind pentru prima dat eu sunt cel care trebuie s -l― ă ― ă g seasc şi s -l pedepseasc . Noi doi avem de încheiat o socoteal veche.ă ă ă ă ă

Spunând aceste cuvinte, în ochii tân rului duce se aprinsese o sclipire de mânie,ă c ci îşi reamintise c , dac el era fericit, nu acelaşi lucru se putea spune despre Marine,ă ă ă care înc nu fusese r zbunat .ă ă ă

F r a aştepta p rerea mamei sale, se desprinse uşor de Olympe şi de Marine şi,ă ă ă sco ându-şi din teac spada, porni în direc ia apartamentelor personale ale contesei.ţ ă ţ

— Puştiule, şopti Cocardasse la urechea lui Amable Passepoil, trebuie oare s -lă l s m s se duc singur?ă ă ă ă

— Nici gând, nobilul meu prieten, nici gând!Şi, cu un pas caden at, ca la parad , cei doi b trâni profesori de scrim str b turţ ă ă ă ă ă ă

plini de demnitate salonul, f r a se sim i intimida i de privirile gentilomilor şi aleă ă ţ ţ doamnelor nobile, şi ajunser la uşa prin care ieşise Philippe. Dar, în clipa în care seă preg teau s -i treac pragul, se d dur la o parte, uimi i, pentru a o l sa s treac peă ă ă ă ă ţ ă ă ă Marine care, voind s împart primejdia cu cel pe care-l numea fratele ei, se repezise caă ă un vârtej pe urmele sale.

— Domnilor, nu v duce i şi dumneavoastr ? îi întreb marchiza pe nobilii afla i înă ţ ă ă ţ salon.

— La ce bun? replic zâmbind c pitanul de Tresmes. Ce poate face o sabieă ă împotriva spadei lui Philippe, care este în stare s in piept unei jum t i de duzin deă ţ ă ă ăţ ă profesori de scrim ?!ă

~ 238 ~


— Dar oamenii cavalerului Zeno? întreb marchizul de Chaverny.ă— Sunt prizonieri în pasajul secret… r spunse domnul Hélouin.ăUn ip t sfâşietor îi t ie vorba şi, aproape imediat, Philippe reap ru, cu figuraţ ă ă ă

descompus , purtând pe bra e trupul Marinei, al c rei corsaj avea o sfâşietur larg , prină ţ ă ă ă care sângele se scurgea pic tur cu pic tur .ă ă ă ă

— Doctore, strig tân rul, punându-şi cu grij pre ioasa povar pe o canapea,ă ă ă ţ ă doctore, salveaz-o!

Aurore, marchiza şi fiica s se repezir spre r nit .ă ă ă ă— S rmana copil , explica Philippe, s rmana mea surioar ! S-a aruncat în fa aă ă ă ă ţ

armei vene ianului, care, ascuns în umbr , se preg tea s m înjunghie pe la spate… ţ ă ă ă ă— Aşa cum Gonzague l-a str puns pe Nevers: pe la spate, noaptea, în şan urile deă ţ

ap rare de la Caylus! rosti o voce r sun toare şi grav .ă ă ă ăCuvintele fuseser spuse de doamna prin es de Lorraine, ducesa v duv deă ţ ă ă ă

Nevers, o femeie înalt , cu înf işare mândr , care, aflând vestea reîntoarcerii nepotuluiă ăţ ă s u, f cuse c l toria pân la Paris şi intrase în palatul fiicei sale f r a se face anun at .ă ă ă ă ă ă ă ţ ă

În orice alt împrejurare, sosirea prin esei ar fi stârnit vâlva, dar, în clipele acelea,ă ţ to i erau complet absorbi i de drama al c rei ultim act se desf şura sub ochii lor.ţ ţ ă ă

— Ah! Sceleratul acela nu va muri decât de mâna mea! strig tân rul duce, copleşită ă de durere.

César Cabalus desf cuse corsajul Marinei şi tampona sângele.ăCocardasse şi Passepoil se întoarser cu coada între picioare: italianul cel şmecheră

le sc pase din nou printre degete.ăTân ra fat îşi rec p ta cunoştin a. Revenindu-şi în sim iri, îl înv lui pe tân rul duceă ă ă ă ţ ţ ă ă

într-o privire greu de descris şi, apropiindu-i capul de buzele ei, îi şopti la ureche:— Deoarece Dumnezeu îmi îndeplineşte ruga, fiindc îmi îng duie s mor pentruă ă ă

tine, Philippe, acum pot s - i m rturisesc: te iubesc!ă ţ ă …— Nu-i nimic, absolut nimic, constat pe un ton doctoral maestrul Cabalus. Cuă

sistemul meu, sunt în stare s fac miracole. L sat pe mâinile mele, bolnavei nu-iă ă ă trebuie mai mult de treisprezece zile…

Philippe îşi îndrept trunchiul, în vreme ce capul Marinei rec dea pe perne. Paloareaă ă uneia se reflecta pe chipul celuilalt.

~ 239 ~

Paul Féval-fiul

Capitolul XI - Bucurii şi suferin eţ

a o lun dup acea recep ie cu un sfârşit atât de neprev zut, într-o frumoasă ă ţ ă ă diminea de ianuarie, pe care soarele, deşi palid, o înveselea cu razele sale,ţă biserica Saint-Paul era împodobit cu splendide şi somptuoase draperii.ăLO mul ime elegant , alc tuit din toat floarea nobilimii, umplea naosul şi seţ ă ă ă ă

rev rsa pân în aripile laterale.ă ăSe celebra c s toria noului duce de Lagardèreă ă -Nevers, proasp t şef al unuiă

regiment de g rzi franceze, cu domnişoara Olympe de Chaverny.ăAsista şi regele. Voise s arate, prin prezen a sa, stima pe care le-o acorda tineriloră ţ

so i.ţEra prezent şi doamna prin es de Lorraine.ă ţ ăGeneralul Chevert şi c pitanul de Tresmes erau cavalerii de onoare ai ginerelui. Iară

fiica marchizului îi avea ca martori pe Maurice de Saxe şi pe ducele de Lauzun.Olympe şi Philippe îngenuncheaser în fa a altarului. Li se p rea c viseaz şi nu leă ţ ă ă ă

venea s cread în fericirea lor. Ei, care, în urm cu trei luni, erau convinşi c suntă ă ă ă desp r i i de nişte piedici de netrecut, se vedeau acum uni i pentru totdeauna! Aşa c -iă ţ ţ ţ ă mul umeau lui Dumnezeu din toat inima pentru imensa fericire pe care binevoise s le-ţ ă ăo d ruiasc .ă ă

În timp ce preotul oficia, orga r spândea sunetele ei melodioase asupra mul imiiă ţ reculese, umplând sufletele cu pacea armonici.

To i erau plini de bucurie şi bun voie.ţ ăNumai dou persoane nu împ rt şeau veselia general .ă ă ă ăUna era o tân r fat , ce şedea în primele rânduri, lâng contes , şi care c uta s -şiă ă ă ă ă ă ă

ascund paloarea extrem a chipului, inându-şi capul aplecat cu înc p ânare asupraă ă ţ ă ăţ c r ii sale de rug ciuni.ă ţ ă

Acea fat era Marine. Dumnezeu nu-i primise sacrificiul şi nu voise s -i ia via a.ă ă ţ Adev rat sau fals , ştiin a lui Cabalus o îns n toşise rapid.ă ă ă ţ ă ă

Fusese adoptat de c tre Aurore, care o considera chiar ca pe sora lui Philippe,ă ă aşadar c pe propriul ei copil.ă

— Bunicii t i au avut grij de copil ria fiului meu, îi spusese. Ei, bine! Voi fi pentruă ă ă tine o mam . De acum înainte, eşti fiica mea.ă

~ 240 ~


Dar, în ciuda dragostei cu care o înconjura contesa, cu tot viitorul str lucit ce i seă oferea, Marine nu putea fi fericit .ă

Fiin a micu pe care o sim ea tres rindu-i la sân şi care era fructul infamiei;ţ ţă ţ ă pasiunea pe care o avea pentru Philippe şi a c rei ran înc îi mai sângera în inim ă ă ă ă ― constituiau dou cauze de continu şi nesecat durere.ă ă ă

Cu toate acestea, se resemnase: îşi va îndura cu curaj soarta grea ce-i fusese h r zit , pân când Dumnezeu avea s se înduplece s-o cheme la El, ceea ce spera că ă ă ă ă ă se va întâmpla în curând.

Cealalt persoan era o c lug ri .ă ă ă ă ţăAscuns în spatele unui stâlp şi aplecat într-o atitudine de rug , p rea s fieă ă ă ă ă

str in la tot ce se petrecea în apropierea ei.ă ăTotuşi, când şi când, îşi îndrepta privirile înspre Olympe şi Philippe. Atunci, o umbră

i se aşternea pe frunte şi un suspin îi sc pa din piept. Dar, întorcându-şi imediat ochii deă la noii c s tori i, îşi silea chipul s -şi recapete liniştea şi reîncepea s se roage fierbinte.ă ă ţ ă ă

Dup cum este lesne de în eles, acea c lug ri era Bathilde de Wendel.ă ţ ă ă ţăÎn seara în care-şi f cuse m rturisirea, la palatul Nevers, în clipa plec rii îi spuseseă ă ă

contesei:— Doamn , intrasem la dumneavoastr cu inima plin de disperare. Mul umită ă ă ţ ă

generoasei dumneavoastr iert ri, ies de aici aproape fericit … Mâine m voi retrageă ă ă ă pentru totdeauna din lume… îmi voi închina întreaga via lui Dumnezeu.ţă

Îşi respectase f g duiala. Aşa cum anun ase, renun ase la cele lumeşti şi intrase înă ă ţ ţ comunitatea doamnelor de la Picpus, un ordin religios cu reguli de o strict severitate.ă

La sfârşitul ceremoniei, participan ii dintre care cel dintâi a fost regele seţ ― ― înşiruit s -i felicite pe miri.ă ă

Rareori se v zuse o pereche atât de frumoas . Philippe, cu înf işarea saă ă ăţ fermec toare, cu pletele ondulate rev rsate pe umeri, cu mijlocul sub ire şi siluetaă ă ţ svelt , p rea un semizeu.ă ă

Olympe era ca o prim var înflorit .ă ă ăCând, în cele din urm , reuşir s se desprind din mijlocul celor ce le f ceau ur riă ă ă ă ă ă

de bine, se îndreptar spre ieşirea bisericii.ăLâng uş se aflau Cocardasse, Passepoil şi Boniface, care voiser s fie şi eiă ă ă ă

prezen i la c s toria "fiului lui Lagardère"ţ ă ă .— Ah! Puştiule, i se adres Cocardasse, când trecu prin dreptul lui, î i spusesem noi,ă ţ

la Ostende, c adesea, tocmai când te aştep i mai pu in…ă ţ ţDar un puternic ghiont dat cu cotul în coaste de c tre Amable îi întrerupse fraza.ă— Nu- i dai seama cu cine vorbeşti, Cocardasse, îi şopti. Ui i eticheta…ţ ţApoi, adresându-i-se lui Philippe:

~ 241 ~

Paul Féval-fiul

— Ierta iţ -l, domnule duce… nu cunoaşte deloc uzan ele… Doamne Sfinte!ţ— Ah! Prieteni, r spunse tân rul, emo ionat. V-am mai spus c , pentru voi, vreau să ă ţ ă ă

fiu mereu sergentul Philippe, doar atât: sergentul Philippe… Aşa c , între noi, s nu maiă ă fie niciodat vorba de titluri sau de formule de polite e… Mi s-ar p rea c ne-ar stricaă ţ ă ă prietenia. Iar tu, Boniface, frate al meu cândva, vom fi mereu, unul pentru cel lalt, ceeaă ce am fost şi pân acum, m în elegi? Altminteri, nu te-aş mai iubi.ă ă ţ

Boniface sim i c i se înmoaie picioarele. Bucuria şi înduioşarea aproape c -lţ ă ă sufocau.

* * *

Chiar în aceeaşi sear , Philippe şi Olympe p r sir Parisul, pentru a face o c l torieă ă ă ă ă ă de câteva s pt mâni. ă ă

S nu-i tulbur m… s-ar putea ca, mai târziu, s întâmpine noi suferin e…ă ă ă ţAcum, nu ne mai r mân de spus decât prea pu ine lucruri despre diverseleă ţ

personaje pe care le-am întâlnit în cursul acestei povestiri.Domnul Hélouin, devenit bogat prin faptul c Aurore de Lagardère îl silise să ă

primeasc o mare sum de bani, ca r splat pentru serviciile sale, ar fi putut tr i liniştit,ă ă ă ă ă odihnindu-se, în sfârşit, dup îndelungatele sale str danii, dar înclinarea sa de a se vârîă ă în treburile altora, de a limpezi mistere, l-a îndemnat s -şi continue meseria de poli istă ţ amator. Se pare c g sea, în felul acesta, bucurii pe care zadarnic le-ar fi c utat în alteă ă ă ocupa ii. Pentru un spirit iscoditor ca al s u, cercetarea sufletului omenesc, scotocirea luiţ ă în cele mai adânci str funduri, trebuie s fi prezentat, într-adev r, un mare interes.ă ă ă

De altminteri, spunea adeseori, şi nu f r dreptate:ă ă— Într-una din zilele astea, poate c cei din familia Lagardèreă -Nevers vor avea din

nou nevoie de mine… s nu ne l s m însuşirile s se piard prin inac iune!ă ă ă ă ă ţZeno, acel ciudat ambasador, crezuse c e mai prudent s -şi dea demisia dină ă

func ie. Oricât imunitate i-ar fi asigurat caracterul oficial al slujbei sale, în elesese c ,ţ ă ţ ă dup încercarea sa de a-l asasina pe Philippe, n-ar mai fi putut, de acum înainte, să ă apar în prezen a lui. Şi, fiindc ar fi fost imposibil s nu-l întâlneasc mereu la Curte,ă ţ ă ă ă hot râse c este mai în elept s se retrag , cel pu in pentru un timp, şi se întorsese laă ă ţ ă ă ţ Vene ia pentru a înfiin a un nou tripou. ţ ţ

Dar, moştenind binecunoscuta ur a lui Peyrolles, p stra aşa cum prev zuseă ă ― ă domnul Hélouin speran a de a reveni, într-o bun zi, s -şi ia revanşa.― ţ ă ă

Domnul de Fonty se dep rtase şi el de Paris, pretextând c medicul s u îiă ă ă recomandase aerul de ar . Unii sus ineau c o f cuse pentru a-şi îngriji faimoasa ranţ ă ţ ă ă ă c p tat la Fontenoy, unde condusese atacul în fruntea companiei sale.ă ă ă

~ 242 ~


Cât despre Cocardasse, redevenit prietenul de nedesp r it al lui Passepoil, tr ia f ră ţ ă ă ă cheltuial , pe casă ă-mas , la acesta din urm , la care se stabilise definitiv, şi amândoi nuă ă puteau decât s se felicite pentru strânsa lor intimitate.ă

Se ştie c doamna Mathurine deşi, în fond, o femeie tare de treab nu eraă ― ă ― întotdeauna docil şi c deseori era iute de mân . Or, dac alt dat Passepoil era celă ă ă ă ă ă care suporta efectele toanelor ei, de când menajul se înmul ise printr-o a treia persoanţ ă asidu , situa ia se schimbase. Deoarece Cocardasse era mereu prezent, de cum sim eaă ţ ţ c se înfurie, doamna Passepoil, trosc! Îi şi tr gea o palm ostaşului… şi înc o palmă ă ă ă ă zdrav n , care r suna ca o b taie de clopot…ă ă ă ă

Dar, lucru ciudat, la fiecare nou mângâiere de acest fel din partea doamnei,ă b trânul ostaş era încântat, jubila şi exclam , aruncând o ochead languroas idoluluiă ă ă ă s u:ă

— Ce femeie, doamne!… Da' ce femeie!… Ah! Amable sta nu-şi cunoaşteă fericirea… nu, nu şi-o cunoaşte… Acesta-i adev ratul paradis!ă

Într-o sear , c p tând o expresie serioas , Cocardasse spuse deodat :ă ă ă ă ă— S dea Dumnezeu ca doamna Olympe s ne d ruiasc o feti dr gu , pe to iă ă ă ă ţă ă ţă ţ

sfin ii!ţ— Un b iat, nobilul meu prieten, îl corect Amable.ă ă— Nu, o fat …ă— Nu v mai certa i, interveni Boniface. Poate c ducesa îi va avea pe amândoiă ţ ă

deodat , ca s v împace.ă ă ă— Ah! Doamne-Sfinte! S dea Domnul! strigar împreun cei doi profesori deă ă ă

scrim . Aşadar, i-am avea de ap rat pe ă ă gemenii lui Nevers!Şi, privindu-se pe sub sprâncene, gândir fiecare: "S rmanul meu prieten e camă ă

b trân… va apuca oare s -i vadă ă ă66?"

Sfârşitul volumului Ducele de Nevers

66 Romanul care încheie ciclul este intitulat: Gemenii lui Nevers. (n.a.)

~ 243 ~

Paul Féval-fiul

Continuarea aventurilor va continua în urm torul volum din seria "Lagardère":ă

Gemenii lui Nevers de Paul Fèval-fiul

~ 244 ~


* * *

* * *

E-book realizat dup : Paul Féval-fiul – Ducele de Neversă Fiul lui Lagardère Editura: Elis, Bucureşti, 1994 (probabil)

Traducere: Mariana Millio Grafic copert : Adriana Ioniă ă ţă ISBN: 973–96369–4–2 973–96369–7–7

Edi ie original : Paul Féval-fils Le Duc de Neversţ ă ― Librairie Paul Ollendorf, Paris, 1933

* * *

~ 245 ~

Paul Féval-fiul

O formatare unitar f cut de ă ă ă BlankCd. Pentru a fi eviden iat de alte format ri, fieţ ă ă -care volum va purta pe lâng numele fişierului şi men iunea: [v. BlankCd]. În aceeaşiă ţ formatare unitar mai pute i citi:ă ţ

Seria "Fracurile Negre"

Ciclul "Fracurile Negre III" (ciclul francez):

Paul Féval – 01 M nuşa de o elă ţPaul Féval – 02 Inim de O elă ţPaul Féval – 03 Turnul CrimeiPaul Féval – 04-05 Secretul Fracurilor NegrePaul Féval – 06 Înghi itorul de S biiţ ăPaul Féval – 07 Cavalerii TezauruluiPaul Féval – 08 Banda Cadet

Ciclul "Fracurile Negre II" (ciclul englez):

Paul Féval – 02 Misterele Londrei vol. 1Paul Féval – 02 Misterele Londrei vol. 2Paul Féval-fiul – 04 Bandi ii Londreiţ

Seria "Lagardère"

Lagardère I. Seria "Cocoşatul":

Paul Féval-fiul – 01 Tinere ea CocoşatuluiţPaul Féval – 02 CocoşatulPaul Féval-fiul – 03 Cavalcadele lui LagardèrePaul Féval-fiul – 04 MariquitaPaul Féval-fiul – 05 Triumful dragostei

Lagardère II. Seria "Fiul lui Lagardère":

Paul Féval-fiul – 06 Sergentul Belle-Épée

~ 246 ~


Paul Féval-fiul – 07 Ducele de Nevers

În preg tire:ă

Paul Féval-fiul – 08 Gemenii lui Nevers

* * *

Not :ă Dac i-a pl cut formatarea şi î i lipseşte una sau mai multe c r i formatateă ţ ă ţ ă ţ unitar, le po i g si (cu ctrl+click-stânga) ţ ă aici.

Cronologie Ciclul "Fracurile Negre" de Paul Féval – tat l & fiulă

~ 247 ~

http://sites.google.com/site/cartifree/bine-ai-venit

Paul Féval-fiul

II.

Le cycle italien ― Veste Nere / 2-e Camorre:

1. Bel Demonio [autre titre: Beau Démon]. (temps d'action: 1625-1655)

Nu am informa ii dacţ ă s-a tip rit în limbaă român .ă

2. Les Compagnons du Silence (temps d'action: 1823): –1vol. Les Compagnons du Silence; – 2vol. Prince Coriolani.


III.

Le cycle anglais ― Black Coats / Great Family:

1. Jean Diable. (temps d'action: 1817)Nu am informa ii dacţ ă s-a tip rit în limbaă român .ă

2. Les Mystères de Londres (temps d'action: 1830-36): –1 partie. Les Gentilshommes de la nuit; –2 partie. La fille du pendu; –3 partie. La grande Famille; –4 partie. Le Marquis de Rio-Santo.

2. Misterele Londrei – 2 vol. de Paul Féval-tat lă

+ Les Mystères de Londres, (1900-01, continué par Paul Féval fils), (temps d'action: 1840): – 5 partie. Guerre à l'Angleterre!; – 6 partie. Le grain de sable] [*? = Les Amours de Rio Santo (1905*)].


+ Les Bandits de Londres, (1905, par Paul Féval fils): – 1 vol. L'Œil de diamant; – 2 vol. La Belle Indienne; – 3 vol. Trois policiers].

+ Bandi ii Londrei deţ Paul Féval-fiul

IIII.

Le cycle français ― Habits Noirs

1. Les Habits Noirs. (temps d'action: 1825-26, 1842) 1. M nuşa de o elă ţ

2. Cœur d'Acier. (temps d'action: 1832, 1842-43) 2. Inim de O elă ţ3. La Rue de Jérusalem (temps d'action: 1834-38 septembre, [+1843, 1848]): – 1 vol. Les Aventures de Pistolet (Clampin dit Pistolet); – 2 vol. Les Demoiselles de Champmas.

3. Turnul Crimei

4-5. Le Secret des Habits Noirs (temps d'action: 1838 septembre, novembre): – I. L'Arme invisible; – II. Maman Léo.

4-5. Secretul Fracurilor Negre

6. L'Avaleur de sabres (temps d'action: 1852-63, 1866): – 1 vol. La Petite Reine; –2 vol. Mademoiselle Saphir.

6. Înghi itorul de S biiţ ă

7. Les Compagnons du Trésor (temps d'action: 1835-43):

7. Cavalerii Tezaurului

~ 248 ~


– 1 vol. L'aventure de Vincent Carpentier; – 2 vol. Histoire d'Irène.8. La Bande Cadet (temps d'action: 1840-43, 1853): –1 vol. Une Évasion et un contrat; –2 vol. Clément-le-manchot.

8. Banda Cadet

Cronologie Ciclul "Lagardère" de Paul Féval – tat l & fiul + A. Dorsaă y

CiclulLagardè

re

Le Bossu. (par Paul Féval-père,

poursuivi par Paul Féval-fils):

1. Lagardère I.

Seria "Cocoşatul"

1. Paul Féval-fils. La jeunesse du Bossu (1934)

1. Tinere eaţ Cocoşatului de Paul Féval-fiul

2. Paul Féval-père. Le Bossu, ou le Petit Parisien Lagardère (1857) [+ le dernier chapitre récrit par Féval-fils, 1905-07]

2 . Cocoşatul de Paul Féval [ultimul capitol a fost rescris de Paul Féval-fiul]

3. Paul Féval-fils. Les Chevauchées de Lagardère (1909); [réedité en 2 volumes : 1. Les Chevauchées de Lagardère , 2. Mariquita (1930)]

3. Cavalcadele lui Lagardère de Paul Féval-fiul

4. Paul Féval-fils. Mariquita [un volume composé de la 3-me partie des «Chevauchées de Lagardère» et de la 1-re partie de sa suite, «Cocardasse et Passepoil»]

4. Mariquita de Paul Féval-fiul

5. Paul Féval-fils. Cocardasse et Passepoil (1909)

5. Cocardasse şi Passepoil (sau Triumful dragostei) de Paul Féval-fiul

Le Fils de Lagardère, suite du

Bossu. (par Paul Féval-fils, avec A.

Dorsay):

2. Lagardère II.

Seria "Fiul lui Lagardère"

1. Paul Féval-fils. Le Sergent Belle-Épée [1. Le Sergent Belle-Épée ; 2. La Folie d’Aurore]

1. Sergentul Belle-Épée de Paul Féval-fiul

2. Paul Féval-fils. Le Duc de Nevers [3. L’Instrument de M. de Peyrolles, 4. Le Duc de Nevers]

2. Ducele de Nevers de Paul Féval-fiul

3. Paul Féval-fils. Les Jumeaux de Nevers (fin du Bossu) [2 volumes: 1 [5]. Le Parc-aux-cerfs; 2 [6]. Madame Du Barry (La Reine Cotillon)] ).

3. Gemenii lui Nevers de Paul Féval-fiul

~ 249 ~

Paul Féval-fiul

Mademoiselle de Lagardère. par Paul Féval-fils (1929) :tome 1. Contre Robespierre ; tome 2. L'héroïne de Thermidor.

3. Lagardère III

Nu am informa ii c arţ ă fi tradus în lb. română ă

La petite-fille du Bossu, [suivi de Cœur d’oiselle]. par Paul Féval-fils (1931) :

tome 1. L'estafette de Waterloo; tome 2. L'aigle enchaîné.

4. Lagardère IV

Nu am informa ii c arţ ă fi tradus în lb. română ă

Atenţie: Pentru a vă deplasa mai uşor prin e-book, plasaţi cursorul mouse-ului în Cuprins e-book pe un anumit capitol, apoi ap saă ţi tasta ctrl apoi click-stânga.

Cuprins e-book Paul Féval-fiul – Ducele de Nevers:Partea întâi ― Unealta domnului de Peyrolles ............................................................................................................. 2

Partea a doua ― Tânărul duce ................................................................................................................................. 157

Cuprins e-book Paul Féval-fiul – Ducele de Nevers: .............................................................................................. 250

Coperţile originale: .................................................................................................................................................. 251

~ 250 ~


Coper ile originale:ţ

~ 251 ~

Paul Feval - Lagardere 7 - Ducele de Nevers

Documents

Transcript of Paul Feval - Lagardere 7 - Ducele de Nevers