Ministerul EducaŃiei, Cercetării Tineretului şi Sportului

Universitatea din Oradea

Facultatea de Istorie, Geografie şi RelaŃii InternaŃionale

Departamentul de Istorie

Şcoala Doctorală

Imaginea Angliei şi a englezului în

cultura românească din secolul al XIX-lea

REZUMAT

Coducător ştiinŃific:

Prof. Univ. Dr. Barbu Ştefănescu

Doctorand:

Dana Pantea

Oradea

2010

2

Cuprins

I. Imagologia istorică – modalitate de exprimare a istoriografiei contemporane. …..4

I.1.1 Noua istoriografie…………………………………………………………....4

I.1.2 Istoria mentalităŃilor.................................................................................... ...7

I. 1.3 Imagologia. Definirea domeniului şi istoric……………………………….10

I. 1.4. Imagologia istorică. Obiectul de studiu. Metodologie ……...……………13

I.1.5. RelaŃiile imagologiei cu celelate domenii....................................................18

I.1.6.Imagologia în cercetarea românească............................................................20

I.2. Metodologia şi sursele.....................................................................................22

II. CivilizaŃia engleză din secolul al XIX-lea.................................................................24

II.1. Istoria politică a Angliei…………….…………….………………………...24

II. 2. EvoluŃia social economică a Angliei.............................................................32

II.3.Trăsături generale ale culturii engleze...........................................................36

III. Caracterisici ale culturii româneşti din secolul al XIX-lea...................................44

III.1. Cadrul istoric general ..................................................................................44

III.2. Caracteristici ale literaturii române..............................................................48

IV. Imaginea Angliei şi a englezului în literatura română...........................................64

IV. 1. Primele contacte dintre literatura engleză şi literatura română prin

intermediul traducerilor.....................................................................................................64

IV. 2. Contacte, influenŃe, receptări la nivelul scriitorilor români şi englezi........67

IV. 3. Călători şi însemnări de călătorie................................................................79

IV. 4. Întâlnirea cu Anglia şi englezul. Imaginea lor în relatările de călătorie..86

IV. 5. Scrisori literare cu referiri politice, istorice şi economice.........................109

IV. 6. Rolul originii poporului şi a limbii în formarea imaginii Angliei şi a

englezului.........................................................................................................................118

IV. 7. Imaginea vieŃii de familie din societatea engleză......................................121

3

V. Imaginea Angliei şi a englezului în istoriografia română şi a relatărilor

diplomaŃilor români.......................................................................................................125

V. 1. Imaginea Angliei şi a englezului în istoriografia română...........................125

V .2. Activitatea diplomaŃilor şi a politicienilor români şi corespondenŃa lor

diplomatică şi politică......................................................................................................131

V. 3. Realizări economico-sociale şi rolul lor în generarea imaginii Angliei şi a

englezului........................................................................................................................143

V. 4. PersonalităŃi ale culturii româneşti despre Anglia şi englezi......................147

VI. Imaginea Angliei şi a englezului în învăŃământul românesc...............................155

VI. 1. Privire generală asupra dezvoltării învăŃământului românesc...................155

VI. 2. Imaginea Angliei în manuale.....................................................................158

VI. 3. ConsideraŃii asupra învăŃămâtului din Anglia...........................................161

VII Imaginea Angliei şi a englezului în presa românească.......................................165

VII.1. Scurt istoric al apariŃiei presei...................................................................165

VII. 2.Imaginea Angliei şi a englezului în câteva reviste româneşti...................168

VIII. Concluzii................................................................................................................188

Anexe...............................................................................................................................193

Bibliografie.....................................................................................................................261

4

I.Imagologia istorică – modalitate de exprimare a istoriografiei contemporane Primul capitol al demersului nostru aduce o abordare teoretică a domeniului

imagologiei, a metodologiei şi a surselor acestei discipline care are interferenŃe cu

domenii atât de variate.

Istoria îndepărtată se poate cunoaşte doar prin mărturiile şi interpretările altora,

fapt care a determinat o anumită rezervă faŃă de discursul istoric, atitudine apărută încă

din Antichitate. EvoluŃia gândirii umane a schimbat această atitudine: renaşterea a adus

ideea de istorie perfectă, romantismul a stimulat entuziasmul, pozitivismul a indus iluzia

cunoaşterii depline a istoriei, iar alteori scepticismul si entuziasmul au coexistat.1. Fiecare

din aceste atitudini şi-a avut rolul ei în costrucŃia finală a perspectivei istorice, în

strădania scoaterii la lumină a adevărului.

ModalităŃile de abordare ale evenimentului istoric, paradigmele aplicate, sunt

influenŃate nu numai din interior ci şi din exterior, de apariŃia şi dezvoltarea unor noi

domenii ale cunoaşterii umane. Istoria, deşi o ştiinŃă a trecutului, este foarte sensibilă la

provocările prezentului, de aceea ea s-a deschis spre pluridisciplinaritate, spre noile

suporturi informaŃionale ale celorlalte ştiinŃe, suferind astfel schimbări semnificative care

i-au şi adus un succes deosebit la publicul larg cititor, doritor de clarificări în

problematica autodefinirii. Ca reprezentanŃi ai noilor tendinŃe îi putem considera, în mod

simultan, pe Max Weber şi Karl Lamprecht in Germania, John Dewey şi Frederik Turner

în SUA, Henry Beer împreuna cu colaboratorii săi in FranŃa.

Noua istorie se va ocupa cu predilecŃie de durata lungă în care istoricul nu va mai

căuta faptul exemplar ci va extinde studiul său asupra unei întregi societăŃi, va studia

cotidianul care îşi dovedeşte importanŃa prin argumentele solide cu care alimenteaza baza

de date. Această nouă perspectivă în cadrul istoriei determină o lărgire a bazei

documentare, care include surse neutilizate până în acel moment, cum ar fi: literatura,

analiza cantitativă a surselor cercetate, literatura de frontieră. Istoria, fiind într-un

permanent proces de înnoire a metodologiei şi a obiectului de studiu, a adoptat şi adaptat

instrumente noi şi concepte operaŃionale din domeniul celorlalte ştiinŃe dând astfel

naştere unei ştiinŃe cu statut interdisciplinar – la graniŃa dintre sociologie, literatură

comparată, etnografie, antropologie – care se ocupă cu studiul imaginilor, imagologia.

1 Alexandru Zub, Clio sub semnul interogaŃiei. Idei, sugestii, figuri, Iaşi, Editura Polirom, 2006, p. 48

5

Ca dată exactă pe certificatul de naştere al imagologiei istorice este considerat

Congresul de ştiinŃe istorice de la Stuttgart, din 1985 unde Helene Ahrweiler a propus ca

temă de dezbatere imaginea celuilalt.

În cunoaşterea umană imagologia istorică îşi aduce o contribuŃie deosebită

prin dezvăluirea imaginii despre celălalt. Datorită faptului că istoria se constituie pe fapte

şi pe relatarea lor, este foarte important să se cunoască apartenenŃa celui care face

relatarea, pentru că, astfel, cunoscând mecanismele care au generat o anume reprezentare

a realităŃii istorice, se pot pune bazele cunoaşterii trecutului.

Studiind identitatea şi alteritatea prin prisma evoluŃiei istorice imagologia poate

explica modalitatea prin care o identitate colectivă generează, printr-o mobilitate

desfăşurată în timp, anumite idei şi atitudini, ca de exemplu cea de patrie, cea de naŃiune,

care la rândul lor au generat acte şi evenimente istorice

Obiectul de studiu al imagologiei îl constituie imaginea, reflectarea subiectivă a

realităŃii. Cercetătorul are o sarcină foarte dificilă în momentul în care abordează o

imagine deoarece el trebuie să se raporteze la un anumit cadru referenŃial şi anume la cel

în care a apărut şi s-a dezvoltat imaginea, „la lăcaşul ei, in situ”2 şi nu la cel în care

trăieşte şi studiază cercetătorul. Există astfel un set complex de relaŃii care trebuie luat în

considerare într-o analiză imagologică: cadrul de referinŃă, imaginea de sine a cadrului,

imaginea celuilalt, noul cadru referenŃial, imaginea de sine a acestui cadru şi imaginea

celuilalt dezvoltată de al doilea cadru referenŃial3. Prin această prismă, domeniul

imagologiei va privi imaginile naŃionale formate în urma contactului dintre două culturi

naŃionale la nivelul mentalului colectiv.

În definirea imaginilor naŃionale un rol deosebit de important îl au prezenŃele

umane cu caracteristicile lor fizice şi morale, referinŃele culturale, modul de viaŃă,

preferinŃele culinare, vestimentaŃia. Tot în definirea imaginilor naŃionale este

determinantă distanŃa geografică dintre cele două Ńări deoarece cu cât distanŃa este mai

mare, cu atât imaginea este mai pozitivă, lipsită fiind de conflictele generate de

vecinătate4.

2 Lucien Febvre, Sensibilitatea şi istoria, în Alexandru DuŃu, , Dimensiunea umană a istoriei, Bucureşti, Editura Meridiane, 1986, p. 136 3 Sorin Mitu, Imagini europene…, p. 271 4 Gheorghe Lascu, Imaginea FranŃei la românii ..., p. 16-17

6

Dar studiul imagologic nu are sarcina de a revela doar imaginea străinului într-o

cultură, se realizează mult mai mult. Aşa după cum subliniază Klaus Heitmann în

volumul său .Imaginea românilor în spaŃiul lingvistic german 1775-1918, - operă de

referinŃă în imagologie - aflăm informaŃii şi despre “zămislitorii imaginilor”,

deoarece,”imaginea pe care un popor şi-o face despre altul este prin ea însăşi interesantă,

întrucât este vorba despre un fenomen real, despre un factor, chiar dacă inconştient, de

condiŃionare care, în felul acesta, dobândeşte şi o importanŃă politică”.5

Pentru cercetarea temei imaginea Angliei şi a englezului în cultura românească

din secolul al XIX-lea, ne-am propus identificarea imaginilor, a clişeelor şi stereotipurilor

care apar în cultura românească referitoare la Anglia din punct de vedere istoric,

economic, politic, social, cultural, şi la tipologia englezului aşa cum este întâlnită în

diferite opere literare, relatări, memorii, acte diplomatice, scrisori, impresii de călătorie.

Partea cea mai importantă a cercetării o constituie însă, determinarea rolului pe care

aceste imagini l-au avut în cultura românească. O sarcină deloc uşoară dacă se Ńine cont

de anumite trasături ale contactului şi relaŃiilor românilor din cele trei principate cu

Anglia.

II. CivilizaŃia engleză din secolul al XIX-lea

Capitolul al doilea cuprinde o prezentare sintetică a civilizaŃiei engleze din

secolul al XIX-lea reliefând aspectele semnificative din istoria politică a Angliei, din

evoluŃia ei socială, economică, precum şi trăsăturile generale ale culturii engleze. Scopul

acestei sinteze este de a evidenŃia acele realizări care pot deveni generatoare de imagini

pentru societatea românească din aceeaşi perioadă.

În perioada 1688-1815 Anglia a trăit trei evenimente importante care i-au

marcat evoluŃia istorică viitoare. Acestea sunt: trecerea de la o guvernare monarhică la

una oligarhică, făcută prin cabinetul răspunzător în faŃa Camerelor; al doilea eveniment

este războiul cu FranŃa, care i-a sigurat Angliei supremaŃia pe mare şi în consecinŃă

posibilitatea de a deveni un imperiu colonial; iar al treilea este revoluŃia agricolă şi

5 Klaus Heitmann, Imaginea românilor în spaŃiul lingvistic german 1775-j1918, Bucureşti, Ed. Univers, 1995, p. 30.

7

industrială, care prin consecinŃele ei, a provocat o revoluŃie politică6. Anglia secolului al

XIX-lea va fi o Anglie a democraŃiei deoarece clasa conducătoare a păstrat legătura cu

Ńăranii şi pentru că instituŃiile statului au atenuat o parte din nedreptăŃi, iar clasele

conducătoare au acceptat puterea parlamentului, astfel încât elitele engleze nu s-au

manifestat împotriva parlamentului. TranziŃia spre democraŃie s-a făcut încet, drepturile

politice au fost exinse fără să provoace tulburări sau revolte, astfel s-a creat o Ńară

prosperă într-o lungă perioadă de pace, care a fost epoca victoriană. Religia a jucat şi ea

un rol important în politică; la mijlocul secolului al XIX-lea cea mai mare parte a

englezilor erau religioşi, dar nu aparŃineau aceleiaşi confesiuni, fapt care a adus „o

influenŃă stabilizatoare în conflictul dintre partide şi clase7.

În 1837 Regina Victoria se urcă pe tronul Angliei, pe care avea să o conducă până

în 1901, perioadă cunoscută sub numele de epoca victoriană. Regina Victoria a învăŃat de

la mentorul ei, lordul Melbourne ca tăria monarhiei britanice nu stă în intrigi împotriva

miniştrilor sau în combaterea aspiraŃiilor populare, ceea ce a şi aplicat pe parcursul

domniei sale. A avut un punct de vedere nepărtinitor şi liberal în afacerile interne

eliberând astfel coroana de tradiŃiile nefericite ale regilor care o precedaseră.

Există mai multe determinări care stau la baza revoluŃiei industriale din Anglia,

printre acestea se pot enumera: banii, munca, o mai mare cerere pentru bunuri de larg

consum, căi de transport bine dezvoltate. Tot aici se înscriu legăturile comerciale de peste

mări, existenŃa unei industrii rurale înaite de apariŃia fabricilor, creşterea populaŃiei şi

producŃia mai ieftină a unor bunuri8.

Metodele britanice de a rezolva problemele apărute atât în imperiu cât şi acasă, în

insulă, au dovedit multă inventivitate şi au fost posibile datorită lungii perioade de pace,

prosperitate şi securitate din Anglia secolului al XIX-lea. DemocraŃia a fost introdusă în

parlament, în şcoli, biserică, municipalităŃi, universităŃi şi tot în numele ei s-au creat

organisme publice şi particulare pentru a o susŃine şi proteja. Au apărut societăŃi

cooperatiste, culturale, de binefacere, ligi. Statul a iniŃiat un sistem de ajutor prin

subvenŃii ale trezoreriei date organismelor locale care aveau sarcina de a verifica

condiŃiile de muncă, sistemul de învăŃământ, sănătatea, igiena. Progresul în democraŃie,

6 Andre Maurois, Istoria Angliei, vol. II, Bucureşti, Ed. Politică, 1970, p. 102 7 G. M. Trevelyan, Istoria ilustrată a Angliei, Bucureşti, Editura StiinŃifică, 1975, p. 697 8 Asa Briggs, A Social History of England, London, Penguin Books, 1987, p. 217

8

în învăŃământ, în dezvoltarea industrială şi comercială a fost însoŃit pe tot parcursul şi de

un progres al omeniei care a determinat o nouă viziune asupra locului femeii în societate.

Astfel s-a modificat prin lege poziŃia femeii în familie, i s-a dat dreptul la educaŃie,

comparabil cu cel al bărbatului, urmând, în mod firesc acordarea unor drepturi politice.

Toate acestea au fost posibile deoarece pe tot parcursul secolului al XIX-lea interesul

Angliei nu a fost războiul, ci pacea pentru a-şi putea desfăşura comerŃul care era în

permanentă creştere şi pentru a-şi putea dezvolta noul imperiu.

Epoca victoriană s-a manifestat ca o perioadă de consolidare atât din punct de

vedere al păcii, bogăŃiei şi puterii, cât şi din punct de vedere al literaturii. Romantismul,

curentul care se străduia să se impună încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, s-a

afirmat pe deplin într-o societate care îi oferea un foarte bun loc de manifestare datorită

combinaŃiei între virtuŃile şi defectele care o caracterizau, datorită extremelor în bogăŃie

şi sărăcie, datorită împărŃirii rigide în categorii sociale şi a luptei pentru poziŃie socială şi

materială9.

În literatură, epoca victoriană a fost o epocă a consolidării, o consolidare făcută pe

bazele inovaŃiilor create de mişcarea romantică. Noua generaŃie de scriitori aveau la

îndemână imaginaŃia şi exprimarea poetică a lui Wordsworth, Byron şi Keats să le imite,

să le dezvolte, să le modifice10.

Romanul victorian, genul dominant din a doua jumătete a secolului al XIX-lea

constituie o sursă bogată de informaŃii despre epoca lui: despre aristocraŃie, despre

politicieni, orăşeni, închisori şi case de muncă, şcoli şi tribunale, reşedinŃele de la Ńară dar

şi mahalalele mizere ale noilor oraşe industriale11. Romanticii, poeŃi, scriitori, pictori,

arhitecŃi, şi-au fondat activitatea pe dreptul individului de a analiza şi a supune verificării

personale scara valorilor şi codul moral, ceea ce până la ei nu existase12. Este motivul

pentru care se întorc în trecut, în lumea antică, în copilărie, în lumea fantastică aducând

alte scheme mentale, prezentându-le prin operele lor.

9 Harry Blamires, A History of Literary Criticism, London, MACMILLAN EDUCATION LTD., 1991, p. 260 10 Ibidem 11 Harry Blamires, op. cit, p.260 12 Alexandru DuŃu, Eseu în istoria modelelor umane. Imaginea omului în literatură şi pictură, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1972, p.52

9

III. Caracterisici ale culturii româneşti din secolul al XIX-lea

Capitolul al treilea fixează reperele culturii româneşti în secolul al XIX-lea pentru

ca astfel, începând cu capitolul al patrulea al lucrării să putem prezenta şi analiza

imaginile din cultura engleză care s-au constituit în modele, exemple demne de urmat în

cultura romînă.

Secolul al XIX-lea a fost un secol cu transformări radicale în viaŃa românilor din

Transilvania şi România. Contactele tot mai dese cu Occidentul au dus la schimbări

economice, sociale şi culturale, la formarea unei elite intelectuale, care a luptat, în spirit

european pentru formarea naŃiunii române. Pe această linie, românii au organizat

RevoluŃia de la 1848, au realizat Unirea Principatelor, au obŃinut independenŃa, şi-au

organizat instituŃiile după model european după ce au început să călătorească şi să

studieze la universităŃile din Occident.

Dezvoltarea economică a urmat o direcŃie modernă, la fel ca şi gândirea politică.

S-au dezvoltat oraşele, a apărut industria, dar Ńara a rămas totuşi eminamente agrară cu o

Ńărănime numeroasă şi asuprită. Cultura se dezvoltă puternic în Principate, mai ales în

perioada Regulamentului Organic, când s-a diminuat puterea turcească. Schimbările s-au

datorat activităŃii a două personalităŃi marcante ale culturii româneşti, care au fost şi

conducători ai eforiilor şcolare: Gheorghe Asachi în Moldova şi Petrache Poenaru în łara

Românească. În Transilvania exista o tradiŃie a învăŃământului, a celui confesional, cu

centrul la Blaj, dar şi a celui datorat acŃiunilor corifeilor Şcolii Ardelene. Comparată cu

dezvoltarea şcolilor din Principate, situaŃia din Transilvania nu s-a aflat la acelaşi nivel:

deşi reprezentau majoritatea, numeric, şcolile erau mai puŃine decât ale celorlate grupuri

etnice, licee existau doar la Blaj, Beiuş, Braşov şi Năsăud, iar Dieta a cerut introducerea

limbii maghiare în toate şcolile

Epoca de înflorire şi consolidare a culturilor moderne din Sud-Estul Europei,

inclusiv cultura românească, s-a clădit pe istorismul corelat cu romantismul manifestat în

operele unor personalităŃi de seamă ale epocii cum ar fi: Bălcescu şi Kogălniceanu care

au scris lucrări referitoare la epoca medievală; Bolintineanu, Cârlova, Asachi care s-au

inspirat din figuri de eroi medievali, Odobescu şi Hasdeu care s-au ocupat de istoria

îndepărtată, dar şi de probleme de lingvistică; Alecsandri şi Eminescu, amândoi

adresându-se şi istoriei şi folclorului pentru a realiza o creaŃie artistică unică şi a afirma

10

spiritualitatea naŃională la cel mai înalt nivel al expresiei poetice româneşti13. În cadrul

luptei de renaştere spirituală problema originii şi evoluŃiei limbii române a ocupat un loc

central. Eforturile învăŃaŃilor s-au canalizat spre dovedirea latinităŃii limbii, spre a o face

cunoscută străinilor şi astfel să introducă studiul ei în şcoli.

Curentul literar care a servit cel mai bine scopurilor menŃionate până acum, a fost

romantismul, fiind un curent al sentimentului şi al fanteziei. ApariŃia lui în literatura

română este mai târzie decât în literaturile occidentale datorită, pe de o parte, dezvoltării

economice târzii, pe de altă parte, necesităŃii de a intra în contact cu literatura străină

romantică, cu scriitori ca Young, Rousseau, fapt care a avut loc cu destulă întârziere.

Putem menŃiona romantismul în cultura română, în deceniul al treilea al secolului al XIX-

lea, activând în plină forŃă, mai ales după 1848, când a existat atmosfera perfectă pentru

creaŃia geniului poeziei româneşti, Mihai Eminescu.

Începând din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea intelectualitatea

românească a dat o nouă direcŃie vieŃii culturale folosind ideile asimilitate din occident:

au vorbit despre geniul şi spiritul popoarelor, despre misiunea nouă a naŃiunilor, despre

creaŃiile care trebuie să susŃină lupta pentru libertate şi egalitate a popoarelor. Un rol

important l-a avut aici imaginea civilizaŃiilor occidentale, care a stimulat activitatea de

reînnoire a popoarelor, activitate susŃinută de imaginea tradiŃiilor autohtone. Această

orientare i-a conferit literaturii un rol principal în viaŃa culturală.

Un rol deosebit în răspândirea culturii în mase, în transmiterea cunoştiinŃelor şi

descoperirilor din toate domeniile precum şi în formarea opiniei publice, l-a avut presa.

Primul ziar periodic mai important, care avea să dureze, Curierul românesc, a apărut la

Bucureşti, în 8 aprilie 1829, sub conducerea lui Heliade şi Moroiu. În acelaşi an a apărut

la Iaşi Albina românească, sub conducerea lui Gheorghe Asachi, dar a avut colaboratori

şi pe M Kogălniceanu, Gh. Sion, D. Gusti. În Transilvania, prima gazetă românească a

fost Foaia duminicii, editată de Ion Barac la Braşov, în 1837, dar a avut o viaŃă scurtă. A

fost continuată de Foaia literară, cu acelaşi destin. În 2 iulie, 1838, a apărut Foaie pentru

minte, inimă şi literatură care şi-a urmat cursul până în 1865 şi care a avut meritul de a fi

publicat scrieri ale autorilor români din cele trei provincii făcând astfel cunoscute

13 Razvan Theodorescu, op. cit., p.169

11

preocupările lor, problemele specifice cu care se confruntau precum şi unitatea limbii

române

IV. Imaginea Angliei şi a englezului în literatura română

RelaŃiile culturale dintre Anglia şi cele trei provincii româneşti au fost în număr

aproape insignifiant până la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-

lea când încep să apară anumite contacte literare. Scrierile în limba engleză vor pătrunde,

pentru o bună perioadă de timp, prin intermediari, la început greci şi sârbi, mai apoi

francezi şi germani

Activitaea paşoptiştilor susŃinută de o circulaŃie mai intensă a cărŃii, a dus la

pătrunderea în limba română a operelor marilor scriitori englezi contemporani. Unul

dintre aceştia este Charles Dickens a cărui primă operă tradusă de Iosif Mani este

Moartea beŃivului şi apare în numerele 22-24 din 1844 ale revistei Foaie pentru minte,

inimă şi literatură.

Contactele directe ale culturii române cu Shakespeare sunt destul de târzii.

Aceasta nu înseamnă că nu a fost cunoscut deloc, ci prin intermediari: literatura germană

şi cea franceză. Este descoperit în secolul al XVIII-lea, în a doua jumătate, mai ales prin

teatru. În Transilvania ajunge piesa Hamlet interpretată de o trupă maghiară în câteva

oraşe, la începutul secolului al XIX-lea. Având în vedere contactele existente, pe plan

politic şi economic între Anglia şi łările Române, relaŃii existente deja din secolul al

XVI-lea, nu e de mirare că intelectualii îl menŃionează fie prin titlul pieselor pe care le-au

comentat, fie prin încercări deliberate de a cunoşte literatura engleză. Intelectualii

paşoptişti au găsit în opera lui Shakespeare imaginile de care aveau nevoie în lupta lor, şi

anume justiŃia umană întemeiată şi respectată, necesitatea culturii naŃionale, apropiindu-

se de esenŃa operelor lui cu semnificaŃii atât de multiple. Foarte interesant de studiat este

relaŃia Eminescu Shakespeare. Nu se pune nici o clipă problema imitaŃiei, având în

vedere forŃa artisică a celor două personalităŃi. Este mai mult vorba de o comunicare de

idei pe un fundal de admiraŃie. Considerându-l cel mai mare poet al lumii, Eminescu a

admirat şi a receptat ecouri din opera lui Shakespeare, dar le-a transpus prin propria sa

personaliatate creând o operă întru totul originală.

12

Pentru ca un model, o literatură să ajungă într-un alt mental colectiv decât cel care

l-a generat, trebuia să existe un contact. Acesta s-a relizat, mai ales la început, prin

călătorii. Călătoriile au avut întotdeauna menirea de a lărgi orizontul gândirii umane, l-au

pus pe om să judece, să înveŃe, să se schimbe ca să schimbe. De abia în secolul al XIX-

lea românii din cele trei provincii încep să călătorească cu adevărat prin toată Europa.

Unii pleacă de nevoie, exilaŃi, alŃii din dorinŃa de a cunoaşte alte meleaguri, unii la

învăŃătură, alŃii pentru îngrijirea sănătăŃii. Se ştie prea puŃin despre aceştia, pe măsură

însă ce înaintăm în secolul al XIX-lea, oamenii încep să noteze, să trimită scrisori celor

de acasă, să scrie cu scopul de face cunoscută şi altă lume celor care sunt atât de obidiŃi

acasă, să-şi scrie memoriile, jurnale de călătorie, sau pur şi simplu să facă literatură prin

care să transmită gândurile, impresiile şi îndemnurile lor.

Memoriile de călătorie nu sunt lipsite însă, de subiectivism. Sunt scriitori,

învăŃaŃi sau simpli călători care se hotărăsc să-şi împărtăşească punctul de vedere cu un

anumit scop: pentru a aduce lumină în rândul propriului popor, pentru a schimba un mod

de viaŃă, pentru a introduce un model uman nou, sau, pur şi simplu, ca Vasile Alecsandri,

care este un călător norocos, „veşnic tânăr şi ferice”, cum îl numeşte Eminescu, pentru

care călătoria este o experienŃă de viaŃă între realitate şi imaginar la care porneşte „fără

marş-rută hotărâtă de înainte”.

Unul din românii cei mai umblaŃi din prima jumâtate a secolului al XIX-lea a fost

ardeleanul Ion Codru-Drăguşanu, coborâtor dintr-un vechi neam de drăguşeni liberi.

Destul de şcolit pentru epoca lui, om cultivat, ştie germana, i-a citit pe clasici, a plecat în

łara Românească de unde a pornit în călătorii însoŃind la început pe domnitorul

Alexandru Ghica. Srăbate astfel Austria, Italia, Germania, FranŃa, Anglia, ElveŃia, de

unde scrie unui prieten scrisori cu gândurile şi impresiile de călătorie pline de

spontaneitate, fără a uita nici o clipă să fie patriot.

Călăuzit de visul de a sluji neamului său, dorind să-l lumineze prin

reformarea învăŃământului, ceea ce a şi reuşit, nu pe cât ar fi voit el, călător prin Europa

cu scopul de a învăŃa şi a aduce în Ńară tot ceea ce este mai bun, valahul Petrache

Poenaru, este şi el un popositor pe meleagurile Engliterei. Inginer de formaŃie, inclinat şi

curios spre tot ce Ńine de tehnică, inventatorul stiloului, - primeşte brevetul invenŃiei la

Paris - a ajuns ca bursier în Anglia, pe care o străbate căutând să se informeze, să înveŃe,

13

să aducâ tot ce-i mai bun acasă. În 27 octombrie, 1831 trimite un raport de la Londra care

cuprinde toate observaŃiile sale, dosebit de pertinente, mai ales cu privire la organizarea

învăŃământului şi la industrie.

O excursie, de data aceasta de plăcere, o fac domnii Ioan Odobescu,

Constantin Zamfirescu, Ioan Sarmucaş şi Alexandru Odobescu, în august, 1852, la

Londra. Cel care va povesti nu e altul decât Alexandru Odobescu, care cu măiestria sa

artistică va reda imaginea Londrei, va lăuda şi va critica în acelaşi timp, astfel încât

cititorul va profita de o ambianŃă plăcută, relaxantă, dar şi de observaŃii demne de reŃinut.

Dacă I. Codru-Drăguşanu a adus în literatura română exotismul moral, V.

Alecsandri, călătorul romantic neobosit, a adus pitorescul exotic. Alecsandri a întreprins

o călătorie în Africa şi Spania, pornind de la Biaritz şi notează tot ce vede, pe unde trece,

cu o paletă de culori vii, dar şi cu multă profunzime. În efectele de lumină, de alb, de

soare torid, de mare albastră apare şi însoŃitorul său de drum, englezul Sherry Angel. Pe

parcursul naraŃiunii călătoriei se desfăşoară şi caracterul specific englezesc al lui Angel,

dar şi anumite imagini din societatea britanică inserate prin povestiri, fie ale lui Angel, fie

ale căpitanului unui vas cu care cei doi se deplasează spre sudul Spaniei, Campbel.

Un cu totul alt gen de însemnări de călătorie, care intră în literatura

română în 1899 îl constituie schiŃele marine, scrise de Jean Bart, pe numele lui adevărat

Eugeniu Botez,şi publicate în Pagini literare. OfiŃer de marină, om fin şi cult, dar şi

scriitor şi artist, Jean Bart evocă în opera sa viaŃa pe bordul navelor, descrie marea,

peisajele pe care le vede pe parcursul periplului său, descrie personajele întâlnite,

povesteşte cu mult umor faptul autentic, trăit, în spatele căruia se ascunde întotdeauna

sentimentul. Volumul SchiŃe marine cuprinde mai multe referiri la Anglia şi englezi,

scoŃând în evidenŃă cu umor fin, dar şi cu multă sensibilitate trăsături tpice în caracterul şi

fizionomia acestui popor.

Ion Ghica aşterne pe hârtie Scrisori către V. Alecsandri, scrisori născute

din discuŃiile dintre cei doi prieteni şi din dorinŃa de a retrăi timpurile trecute. Se relevă

aici potenŃialul artistic, calităŃile de portretist, capacitatea de a surprinde oameni, realităŃi,

evenimente, culoare locală, prin intermediul cărora şi-a expus părerile sale cu privire le

guvernare, opinii politice, convingeri democratice şi economice, aspiraŃia spre bine şi

spiritul dreptăŃii. Din acest tablou vast nu va lipsi Anglia, Ńară în care şi-a petrecut mult

14

timp, inclusiv în calitate de ministru plenipotenŃiar şi pe care o cunoaşte foarte bine, se

învârte în înalta societate, este invitat de duci şi lorzi la castelele lor, în 1884 se înscrie în

clubul Wellington, petrece scurte vacanŃe la Brighton, căutând soare şi căldură. În

scrisorile sale vom găsi imaginea Angliei ceŃoase şi umede, portretul stereotip al

englezului blond, cu ochi albaştri, dar şi englezul-negustor, englezul condus de

moralitate, gata să-i ajute pe cei oprimaŃi, englezul practic, care îşi organizează economia

foarte eficient, dar întâlnim şi un englez criticat pentru existenŃa sărăciei şi a mizeriei,

pentru work-house, locuri de groază pentru cei săraci.

O lucrare deosebit de vastă şi de bine documentată, având titlul Aspecte

din civilizaŃia engleză, a fost redactată de I. Botez. După cum mărturiseşte autorul în

prefaŃa ediŃiei din 1912, volumul este rezultatul mai multor articole apărute în revista

ViaŃa Românească, şi având în vedere legătura organică dintre părŃile volumului a mai

făcut anumite „schimbări şi adaosuri”, încercând să redea publicului cititor mai mult „o

colecŃie decât articole disparate”. Tot în această prefaŃă mărturiseşte scopul pe care l-

urmărit: „de a schiŃa fizionomia civilizaŃiei unui mare şi vechiu popor, şi a o arăta

totodată ca o lumină conducătoare pentru civilizaŃia noastră începătoare”14, înscriindu-se

astfel în linia acelor scriitori şi observatori care au dorit să-şi lumineze poporul prin

exemple date din viaŃa, formarea şi dezvoltarea altor popoare.

Pentru a realiza o mai bună cunoaştere a poporului englez, s-a înfiinŃat

Societatea anglo-română, care, pentru realizarea acestui deziderat, organiza conferinŃe.

Printre cei care le-au susŃinut se numără Nicolae Iorga, Radu Rosetti, Michaela Catargi,

F. A. Hillard.

ConferinŃa Michaelei Catargi are ca titlu ViaŃa familiară în Anglia, iar scopul

mărturisit al acestui subiect este de a realiza „o apropiere sufletească şi intelectuală între

noi şi poporul engles”15. Mijloacele de cunoaştere a unei Ńări, după cum afirmă autoarea,

sunt studierea ideologiei sale sau a vieŃii, acesta din urmă fiind destul de dificil din cauza

sistemului educaŃional englez care impiedică exteriorizarea sentimentelor indivizilor.

Lansându-se într-un studiu detailalt al societăŃii engleze, cu viaŃa ei de zi cu zi, Michaela

14 I. Botez, Aspecte din civilizaŃia engleză. EdiŃia a IV-a, Bucureşti, Editura NaŃionala – S. Ciornei, 1931, p. VII 15 N.Iorga, Generalul Radu Rosetti, Michaele Catargi şi Richard F. A. Hillard, Anglia şi poporul engles

presintat în conferinŃe, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1923, p. 107

15

Catargi reuşeşte să redea o imagine generală a vieŃii de familie din toate clasele sociale,

imagine în care vom recunoaşte anumite clişee pe care le-am întâlnit şi la primii călători

români în Anglia. Alte stereotipuri, nemaiîntâlnite până acum, ne sunt prezentate în urma

unei pertinente anlize psihologice.

V. Imaginea Angliei şi a englezului în istoriografia română şi în relatări ale

diplomaŃilor români

Lucrări de istoriografie din secolul al XIX-lea şi inceputul secolului XX, dedicate

relaŃiilor româno-engleze apar destul de târziu în lucrări de specialitate, cea mai

cunoscută până acum fiind lucrarea lui Nicolae Iorga, Istoria relaŃiilor anglo-române,

apărută în limba franceză în 1917, tradusă în engleză în 1931, iar în limba română în

1995 sub îngrijirea lui Florin Rotaru.

Înainte de Nicolae Iorga, s-a preocupat de acest subiect G. Missailu, care publică

în Foia SocietăŃii „Românismulu” din 1870, un articol destul de vast şi de bine

documentat, întitulat Vechile relaŃiuni ale româniloru cu englesii. Am introdus articolul

la capitolul istoriografie al lucrării şi nu la presă datorită conŃinutului, a modalităŃii de

prezentare şi al surselor documentare indicate de autor care determină apartenenŃa lui la

istoriografie.

La jumătatea secolului al XIX-lea o mare parte a luptătorilor pentru împlinirea

idealurilor de la 1848 au purtat o corespondenŃă bogată pentru organizarea şi desfăşurarea

revoluŃiei. Unul dintre aceştia este Aron Florian care a corespondat cu contemporanii săi

din Transilvania, łara Românească, şi Moldova, dintre care, în mod deosebit cu Ioan

Maiorescu şi George BariŃ. Un alt document istoric de mare valoare este corespondenŃa

lui C. A. Rosetti, corespondenŃă care întinsă pe patru decenii, cuprinzând un spectru

foarte larg, de la viaŃa lui particulară, la cea de om politic, la viaŃa generaŃiei sale cu

schimbări profunde în domeniul social, economic, politc, civil, se constituie într-o

mărturie a mentalităŃii unei epoci. CorespondenŃa lui poate fi pusă alături de cea a lui M.

Kogălniceanu, I. Ghica, I. C. Brătianu, făcând lumină în cele trei momente de mare

afirmare naŃională din secolul al XIX-lea: RevoluŃia de la 1848, Unirea şi Războiul de

IndependenŃă.

16

Pe acest fundal de luptă pentru realizarea Unirii, e firesc să găsim prefigurată

imaginea Angliei, o Anglie şovăitoare, care slujeşte intereselor ei proprii în primul rând,

şi anume menŃinerea legăturilor comerciale cu India, ceea ce o determină să fie de partea

Imperiului Otoman. Cu această atitudine se confruntă fiecare român plecat să caute

suportul englezilor pe plan internaŃional. Rosetti face o analiză pertinentă a fiecărui

articol, a fiecărei atitudini noi sau schimbate pentru a şti ce e de făcut pentru obŃinerea

unei opinii favorabile Ńării sale.

După realizarea Unirii celor două Principate române, după ce Cuza a fost ales

domnitor şi în Moldova şi în Valahia, a fost necesară activitatea diplomaŃilor români pe

lângă marile puteri occidentale pentru a le recunoaşte alegerea făcută. Unul dintre

diplomaŃi a fost scriitorul Vasile Alecsandri, care în 1878 a publicat în Convorbiri

literare sub titlul Estract din istoria misiilor mele politice, impresiile şi corespondenŃa sa

diplomatică, în calitatea sa de ministru de externe al lui Cuza.

Datorită nivelului ridicat de civilizaŃie, englezii au fost văzuŃi ca model pentru

rezolvarea problemelor cu care se confruntau cele trei provincii româneşti, care, fiind atât

de mult timp sub dominaŃie străină, erau caracterizate de lipsa de organizare în toate

domeniile economiei. Este şi părerea lui Virgil Madgearu, doctor în ştiinŃele economice şi

financiare, care, în urma preocupărilor sale, a publicat în 1911, lucrarea Bursele muncei

în Anglia cuprinzând modalităŃile prin care englezii încearcă să rezolve problema

şomajului.

VI. Imaginea Angliei şi a englezului în învăŃământul românesc

În manualele de istorie şi de geografie prezentarea Angliei apare destul de puŃin

atât cantitativ cât şi calitativ. O insulă îndepărtată, Anglia este prea puŃin cunoscută, mai

ales la începutul secolului al XIX-lea. Pe măsură ce trece timpul apar în manuale tot mai

multe date şi informaŃii mai bine documentate. În 1847 Aaron Florian publică un manual,

Elemente de istoria lumii, unde istoria Angliei este tratată pe capitole diferite, de la

cucerirea anglo-saxonă, la domnia lui Eduard al VI-lea, la Maria Stuart, regina

Elisabeta16. Într-un manual apărut la Bucureşti, în 1869, în ediŃia a doua corectată şi

adăugită, apare o prezentare a Angliei ca Ńară încadrată în Europa. La capitolul „forma

16 Anexa VII cuprinde capitolele referitoare la Anglia

17

administrativă” este menŃionată ca fiind o monarhie, Anglii sunt consideraŃi a aparŃine

familiei teutonice, iar irlandezii şi scoŃienii, familiei celtice. Din istoria veche se

menŃionează invazia Anglilor şi a Saxonilor17.

Un manual care tratează mai pe larg Anglia şi cu un material mai bine organizat

este unul de geografie, intitulat Elemente de geografia fisica şi politica a celor cinci

continente, scris de C. M. Cernea. Un capitol separat este dedicat Insulelor Britanice, se

arată situarea geografică, relieful, clima, bogăŃiile. După introducerea noilor programe

şcolare, se schimbă structura manualelor, conŃinutul şi modul de prezentare a materiei.

Un exemplu în acest sens îl constituie cursul de geografie pentru clasa a VI-a secundară,

Geografia economică a Europei, redactat de F. Stamatescu, profesor la Liceul Mihai

Viteazul. Materialul este foarte bine documentat, insulele din care este formată Anglia

sunt poziŃionate geografic pe grade longitudinale şi latitudinale, detaliile sunt tratate cu

exactitate, capitolele sunt bine organizate reuşind să redea o imagine a Ńării deosebit de

cuprinzătoare.

ObservaŃii şi comentarii asupra sistemului de învăŃământ din Anglia, asupra a ceea ce

reprezintă sistemul de educaŃie publică şi modul de desfăşurare al acestuia întâlnim în

cartea lui I. Botez, Aspecte din civilizaŃia engleză, care după cum am mai menŃionat este

o culegere de articole publicate de Botez în urma vizitelor sale în Anglia şi reunite în

volum pentru prima dată în 1912.

Pentru a reliefa calităŃile învăŃământului englez, Botez, pe lângă comparaŃia pe

care o face cu sistemul educaŃional din FranŃa şi Germania, face şi o analiză a relaŃiei

dintre cetăŃeanul şi statul englez, care este determinantă realizarea unui învăŃământ pe

care mulŃi au venit să-l studieze pentru a-l aplica în Ńările lor.

VII Imaginea Angliei şi a englezului în presa românească

Întemeietorul presei româneşti din Transilvania şi primul care publică însemnările

sale de călătorie, George BariŃ (primul ardelean care a scris însemnări de călătorie, I.

Codru-Drăguşanu le-a publicat mult mai târziu) intenŃionează ca prin scrisul său să

comunice cât mai multe informaŃii despre celălalt pentru ca astfel românii ardeleni să

17 M. Michaescu, Elemente de geografia fisică şi politică a celloru cinci continente pentru usulu şcoaleloru

secundare de ambele-sexe, Bucuresci, Noua Tipografiă a Laboratorilor Români, 1869, p 36-39

18

cunoască nivelul de civilizaŃie la care au ajuns alte popoare şi în felul acesta să-i

stimuleze în lupta pentru îmbunătăŃirea condiŃiilor de viaŃă18. Având în vedere stadiul de

dezvoltare culturală economică, socială, politică a Angliei, în calitatea ei de cel mai

evoluat stat al Europei, G. BariŃ a considerat necesar să prezinte cititorilor săi această

Ńară, fapt pe care îl duce la îndeplinire prin publicarea articolului întitulat Anglia, pe

parcursul a trei numere consecutive, 24, 25 şi 26 din Foie pentru minte inimă shi

literatură din 183919.

Aruncând o privire asupra presei româneşti referitoare la Anglia vom găsi o mare

varietate de articole, de la istoria Angliei, la politica recentă, la economie şi comerŃ, la

publicarea unor însemnări de călătorie, scrisori private care conŃin impresii referitoare la

Anglia, mici anunŃuri care cuprind date despre familia regală, viaŃa ei de zi cu zi, despre

modă, probleme de sănătate, o gama largă de subiecte care îl fac pe cititor să-şi creeze o

imagine apropiată de englez pe care îl cunoaşte astfel în diferite ipostaze ale vieŃii sale.

O problemă care este des abordată în presă, ceea ce dovedeşte importanŃa care i se

acordă, este aceea a învăŃământului, a organizării lui, a metodelor de predare şi verificare.

Convorbiri literare publică pe parcursul a trei ani, 1894, 1895 şi 1896 un studiu amplu al

sistemului educaŃional englez. Autoarea lui este Tereza Strătilescu, care face o călătorie

în Anglia cu scopul de a studia modul de desfăşurare a învăŃământului pentru ca astfel să

contribuie la dezvoltarea şi perfecŃionarea celui românesc

VIII. Concluzii

RelaŃiile anglo-române se întind pe o perioadă de timp îndelungată şi s-au

manifestat într-o gamă largă de domenii: politic şi comercial la începutul contactelor,

cultural pe parcursul procesului de cunoaştere reciprocă şi au avut ca finalitate crearea

unei imagini a Angliei, care, impunându-se pe plan mondial ca o mare putere, devine un

model exemplar şi eficient, mai ales într-o cultură în care modernizarea era imperativă în

toate domeniile existenŃei, cultura română.

18 Mircea Popa, „George BariŃ – călătorul”, în Anuarul Institutului de Istorie „George BariŃ”, Cluj- Napoca, 2003, p 89-101 19 Articolele sunt cuprinse la Anexa. XVI

19

Imaginea pe care românii şi-au format-o despre englezi şi Ńara lor, este

determinată de interesul pe care primii l-au manifestat din punct de vedere al cunoaşterii

vieŃii economice, politice, ideologice, religioase, educaŃionale a celor de-al doilea.

Imaginea Angliei şi a englezului s-a format în mentalul colectiv al poporului

român într-o perioadă lungă şi deloc liniară din punct de vedere al evoluŃiei imaginii.

Lipsa de unitate a imaginii este determinată de cauze multe şi destul de diferite. Una din

aceste cauze o constituie perspectiva din care este privită Anglia şi englezul: una ar fi

perspectiva temporală, începutul sau finele veacului al XIX-lea, alta, ar fi cea a pregătirii

intelectuale a celui care realizeată imaginea. Aceste două perspective nu pot fi separate,

ele coroborează la crearea aceleiaşi imagini, dacă ne gândim de exemplu la călătoria lui

Dinicu Golescu, boier cu cunoaştere de carte, plecat pentru prima dată din Ńară, trăieşte

un complex de inferioritate, pe care nu ezită să-l exprime şi care îl va însoŃi pe călătorul

român de acum în colo multă vreme. Cu un alt bagaj de cunoştiinŃe şi cu alte scopuri

porneşte la sfârşitul secolului Ion Ghica sau I. Botez. Imaginea pe care ei o vor transmite

va diferi mult de cea a lui Golescu deoarece filtrul lor este mai profund, iar în gândirea

lor se simte evoluŃia unui popor, care, pentru a se dezvolta a avut la bază imagini, opere,

lucrări, exemple ale englezilor.

În contextul istoric al secolului al XIX-lea, imaginea despre Anglia a fost

determinată şi de relaŃia politică dintre interesele Angliei vizavi Imperiul Otoman şi

interesele Principatelor, mai târziu a României, în vederea realizării Unirii şi apoi a

câştigării independenŃei. Această imagine este generată de diplomaŃii români, care, prin

activitatea lor au luat contact direct cu miniştri, primul ministru al Angliei, consuli,

parlamentari în încercarea lor de a obŃine susŃinerea Angliei în lupta lor pentru formarea

unui stat naŃional modern. CorespondenŃa diplomatică şi particulară, după cum am

observat în capitolul respectiv, scoate în relief o imagine a Angliei dominată de propriile

interese economice, care nu mai corespunde imaginii Ńării care luptă împotriva asupriririi,

care susŃine principiul libertăŃii şi al independenŃei. Deci imaginea Angliei reprezintă o

realitate, cu conotaŃii pozitive şi negative şi cu importante implicaŃii politice.

Un alt filtru al imaginii este dat de pregătirea profesională a creatorului de

imagine. Interesul se axează pe o anumită imagine în funcŃie de ochii care privesc şi

cercetează: ochii specialistului, Petreche Poenaru este interesat de industrie, manufacturi

20

probleme tehnice, căi de comunicaŃie; ochii literatului, V. Alecsandri, Al. Odobescu, Jean

Bart creează un tablou complet, de neuitat al locurilor vizitate şi portretul complex al

englezului, ochii unui simplu călător, I. Codru-Drăguşanu, povestitor talentat, prezintă

imaginea celei mai civilizate Ńări; ochii diplomatului, V. Alecsandri, Ion Ghica, atenŃia lor

se îndreaptă asupra problemelor cu care se confruntă în lupta lor pentru recunoaşterea

Unirii Principatelor şi pentru independenŃă. Din toate aceste observaŃii, relatări, scrisori

se iveşte un tablou complex al societăŃii engleze prezentată în cele mai mici detalii ale

vieŃii de zi cu zi, al vieŃii politice din Anglia, începând cu regina Victoria până după

epoca victoriană când apar primele răzvrătiri împotriva acestui stil de viaŃă, răzvrătiri

care vor intra în mentalul colectiv al românilor prin opere literare, cele ale lui Bernard

Shaw şi Oscar Wilde, dar şi prin conferinŃe Ńinute la Societatea anglo-română, prin

intermediul cărora sunt analizate şi prezentate situaŃii elocvente, după cum procedează

Michaela Catargi în conferinŃa sa.

În acest tablou personajul principal este englezul, care din punct de vedere al

fenotipului, este fie aristocratul rafinat, elegant, blond cu ochi albaştri, fie John Bull, roşu

şi masiv, băutor de bere şi bătăuş. Englezoaica este o femeie diafană, blondă, cu chip de

porŃelan sau dreaptă, Ńeapănă, uscată şi aspră. Indiferent de clasa socială din care provine,

englezul este un om educat, se poate ridica pe treapta socială pe forŃe proprii, calităŃile

sale fiind recunoscute şi apreciate. În general, călătorul sau observatorul român este

plăcut impresionat de înfăŃişarea englezului, fapt care determină o atitudine pozitivă a

primului. Acest lucru nu înseamnă însă redarea unei imagini constante, liniare, deoarece

perspectiva prin care este filtrată imaginea nu este nici ea aceeaşi. Când vorbim de

exemplu despre un scriitor, un intelectual cu o pregătire superioară, imaginea se

îmbogăŃeşte ajungând de la o simplă caricatură, la o ironie fină.

Englezul iubeşte libertatea, nici măcar statul nu se poate interfera cu libertatea

individului, are un caracter puternic, format încă de la începutul vieŃii sale, din nursery, se

bazează doar pe sine şi este mândru de a fi englez., este diciplinat şi corect, formalist şi

flegmatic, nu falsifică, dar nici nu imită. Pe parcursul trecerii timpului englezul este

analizat şi studiat din ce în ce mai minuŃios, ceea ce se vede dacă studiem prezentarea lui

Ioan Codru-Drăguşanu şi cea a lui Victor Ardeleanul, cea de-a doua făcută apropape o

21

jumătate de secol mai târziu, în care englezul este caracterizat în plus prin acel self-

sufficiency, mulŃumirea de sine, atât de specifică rasei sale.

Trăsăturile fundamentale ale englezului, imagoul lui etnic, originea şi formarea

poporului şi a limbii engleze cunosc o tratare evolutivă, de la câteva menŃiuni apărute în

articole de presă şi în primele manuale de geografie şi istorie până la prezentări ample,

documentate, publicate în lucrări sau comunicate în cursuri şi conferinŃe Ńinute la sfârşitul

secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

Morala, manierismul şi tradiŃia sunt la ele acasă în Anglia, în orice moment al

zilei se află englezul, fie îşi serveşte ceaiul de la ora cinci, fie Ńine un discurs în

Parlament, fie îşi mănâncă tradiŃionala budincă de Crăciun. Indiferent când a fost făcută

observaŃia sau de către cine, există o constantă: duminica totul este închis, nu se lucrează,

nu se vinde, se stă acasă, se citeşte Biblia şi se merge la biserică.

Am întâlnit mai multe imagini reprezentative ale englezului: englezul-negustor,

englezul-politician, englezul-sportiv, englezul-colonist, dar alături de el este femeia

independentă, emancipată, prima femeie care poate să meargă liberă, neînsoŃită la

plimbare, femeia, care prin reprezentanta ei Florence Nightingale, a reformat îngrijirea

soldaŃilor pe front în întreaga lume, prima femeie admisă la universitate, femeia care a

devenit medic, profesor, deschizând astfel drumul spre independenŃă al femeii din

întreaga lume.

Tabloul pe care îl avem în faŃa ochilor este un tablou cu lumini şi umbre, cu

exemple pozitive şi negative, cu o Anglie văzută la superlativ în cele mai multe domenii,

dar care nu scapă totuşi criticii severe şi corecte a observatorului român. Este vorba aici

de imaginea Angliei văzută prin ochii românului ardelean a cărui perspectivă diferă de

cea a românului de dincolo de CarpaŃi datorită situaŃiei social-politice specifice din

Transilvania. Românul ardelean a manifestat o afinitate faŃă de irlandez datorită

paralelismului de situaŃie existent între Transilvania şi Irlanda, amândouă oprimate şi

supuse asupririi străine, lipsite de independenŃă, libertăŃi şi drepturi. Din acest punct de

vedere avem o imagine a Angliei îngâmfată şi despotică. Pe de altă parte, atât în mentalul

colectiv al românilor din Transilvania cât şi în cel din România întâlnim imagini pozitive,

demne de a deveni model. Un astfel de model este Anglia – monarhie constitiŃională cu

22

parlament bicameral, Anglia – model de civilizaŃie, Anglia – model de industrializare,

Anglia – model în lupta cu traficul de negri şi de persoane.

Dacă ar fi să considerăm polii aprecierii Angliei şi ai englezului, şi anume

anglofilia şi anglofobia structura imaginii glisează prea puŃin spre extreme; privită în

ansamblu am putea-o considera situată mult spre filie. Deci ca imagine de ansamblu, s-a

impus în mentalul colectiv al românilor o Anglie superioară celorlate naŃiuni ale Europei,

o mare putere, un exemplu de organizare a monarhiei, a societăŃii, românii făcând în cea

mai mare parte, o adevărată apologie a Ńării.

Deoarece poporul român a fost întotdeauna un popor francofil şi mulŃi dintre

creatorii de imagine au cunoscut FranŃa foarte bine, au vizitat-o sau chiar au studiat aici,

observaŃiile aupra Angliei sunt deseori raportate la FranŃa. Din această raportare rezultă

în cele mai multe cazuri superioritatea Albionului: dacă Parisul este capitale Europei,

Londra este capitale lumii, sistemul de învăŃământ englez este superior celui francez

datorită individualismului englez, Anglia nu a avut un Ludovic al XIV-lea nici un

Napoleon pentru că statul e la dispoziŃia individului şi nu invers. Acolo unde Parisul

surclasează Londra este arhitectura şi viaŃa culturală, mai ales spectacolele de operă şi de

teatru.

Spiritualitatea modernă a poporului român nu s-a format numai sub influenŃa

franceză şi respectiv germană, ci prin intermediul culturilor franceză şi germană, iar mai

târziu prin contact direct, deliberat sau nu, spiritul englez pătrunde în mentalitatea

colectivă a românilor cu imagini bogate, variate, pozitive şi negative, şi treptat cultura

engleză se instituie ca un model cultural în cadrul culturii române.

InformaŃiile curente despre Anglia sunt foarte diferite şi dovedesc atenŃia

deosebită de care s-a bucurat aceasta în rândul cititorilor români. Tematica abordată este

vastă şi are ca scop dorinŃa să informeze, să compare date, realităŃi, instituŃii din Anglia

cu cele din alte Ńări, inclusiv cu cele de acasă pentru ca ceea ce este pozitiv, să fie adaptat

la realităŃile româneşti. Se realizează astfel un proces de cunoaştere care se aprofundează

odată cu trecerea timpului, iar Anglia prin revoluŃia industrială, prin realizările

economice, politice, în calitatea ei de putere mondială cu un cuvânt greu de spus şi în

zona de sud est a Europei beneficiază de o imagine care se impune în conştiinŃa

românilor atât de dornici de a intra în rândul naŃiunilor Europei. După cum o va confirma

23

devenirea istorică a României, o parte din dezideratele cuprinse în imaginile prezentate

vor deveni realitate: monarhia constituŃională, parlamentul bicameral, obŃinerea votului

universal, emanciparea femeilor. Pe linie economică, de exemplu, Ion Ionescu de la Brad,

după călătoria şi studiul din Anglia, publică articole cu privire la agricultură şi industrie,

întemeiază o fermă model la care se retrage, Petrache Poenaru, organizează învăŃământul

românesc pe baze moderne.

În urma relaŃiei dintre heteroimagine, în cazul nostru străinul fiind englezul, şi

autoimagine, imaginea proprie a românului, ies în evidenŃă multe dintre trăsăturile de

caracter ale românilor, dorinŃele, năzuinŃele lor, schimbările pe care vor să le facă în viaŃa

lor de zi cu zi din punct de vedere moral, economic, politic, educaŃional, având ca model

Anglia şi englezul.

În lucrarea de faŃă ne-am propus să prezentăm acele materiale care au găsit un

efect în mentalul colectiv al epocii în funcŃie de aspiraŃiile de ordin social, economic,

politic, cultural ale intelectualităŃii şi burgheziei române care avea sarcina dificilă de a

mobiliza, de a lumina masele pentru ca poporul român să intre în rândul naŃiunilor

moderne ale Europei.

Având în vedere perioada lungă în care se înscrie prezenta lucrare – mai bine de

un secol, secolul al XIX-lea – diveristatea suporturilor imaginilor: literatura, istoria,

presa, învăŃământul, tema imagologică abordată este deschisă continuării cerecetării,

aceasta putând fi oricând reluată şi îmbogăŃită datorită materialului vast care nu a putut fi

epuizat într-o singură lucrare.

Bibliografie

Lucrări generale

Bărbulescu, Mihai, Deletant, Dennis, Hitchins, Keith, Papacostea, Şerban, Teodor

Pompiliu, Istoria României, Bucureşti, editura Corint, 2004

Bocşan, Nicolae, Mitu, Sorin, Nicoară, Toader, Identitate şi alteritate 3 . Studii de istorie

politică şi culturală, Cluj-Napoca, 2002

Duby, Georges, Evul mediu masculin, Bucureşti, Editura Meridiane, 1992

24

DuŃu, Alexandru, Cultura română în civilizaŃia europeană modernă, Bucureşti, Editura

Minerva, 1978

Gregg, Pauline, A Social and Economic History of Britain 1760-1995, London, Geoge G.

HarrapCO. Ltd. 1956

Nicoară, Toader, Clio în orizontul mileniului trei (2) Noi explorări în istoriografia

contemporană, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2009

Lucrări speciale

Alecsandri, Vasile, Călătorie în Africa, Bucureşti, Editura Minerva, 1984

Botez, I. Aspecte din civilizaŃia engleză, Bucureşti, Editura „NaŃionala”,-S. Ciornei, 1925

Codru-Drăguşanu, i. Peregrinul transilvan (1835-1848), Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1980

Filitti I. C., CorespondenŃa consulilor englezi din Principate, 1828-1836, Bucureşti,

Librăriile Socec & Co, C. Sfetea, Pavel, Suru, 1916

Iorga, Nicolae, Generalul Radu Rosetti, Michaele Catargi, şi Richard F. A. Hillard,

Anglia şi poporul engles presintat în conferinŃe, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1923

Iorga, Nicolae, Histoire des relations anglo-roumaines, Jassy, Imprimerie „Progresul”,

1917

Madgearu, Virgil, Bursele muncei în Anglia. Organizarea pieŃei mincei engleze,

Bucureşti, Atelierele grafice Socec & Co, 1911

Nigrim, Ce zice englezul despre români, Bucureşti, Editura Minerva, 1908

Potra, George, Călători români în Ńări străine, 1939

Rosetti, C. A. CorespondenŃă, Bucureşti, Editura Minerva, 1980

Izvoare edite

Acte şi documente relative la istoria renascerei României, vol IV, Bucuresci, Tipografia

Carol Gobl, 1889

Documente străine despre români,DirecŃia Generală a Arhivelor Statului din Republica

Socialistă Romănia, Bucureşti, 1979

Manuale

25

Boiu, Zacharia, Elemente de istoria patriotică şi universală pentru şcolile populare

române greco-orientale, Sibiu, Editura şi tiparul tipografiei arhidiecesane, 1872

Cernea, C. M. Elemente de geografia fisica şi politica a celor cinci continente

Michaescu, M. Elemente de geografia fisica şi polica a celloru cinci continente,

Bucuresci, Noua Tipografiă a Laboratorilor Români, 1869

Presa

Familia, 1871, 1873, 1878, 1881, 1889, 1897, 1903

Foaie pentru minte inimă şi literatură 1839, 1840, 1843