Numărul 50 / martie 2019Adresele noastre din Bucuresti • Calea Dorobanților, nr 170 • Piata Amzei, nr.7-9 •Sos. Mihai Bravu 290 • Bd Camil Ressu, 6 • Bd Ion Mihalache, 111, Bloc 14A, parter, sector 1

• Str. Sfânta Vineri, 21A, parter, sector 3 • Calea Moșilor, nr 221, bl 31A, sector 2 www.berezka.bg/ro

scrumbia a început să se dezvolte aproximativ din secolele X-XI. Se consideră că ea, a fost cauza creșterii bogăției Han-sei, iar apoi a pescarilor din Olanda. Dar la granița secolelor XIV și XV, scrumbia a părăsit practic Baltica. Poate din cauza pescuitului prădător. Apoi, pescarii olandezi au început să iasă pentru pescuit tot mai departe și mai departe în mare, spre țărmurile engleze și scoțiene, dar și atunci scrumbia care era adusă la mal rămânea tot un produs pentru cei săraci.

Totul s-a schimbat, atunci când un anumit om pe nume Willem Jacob Boykelzon din satul Bierflint din Olanda a venit cu ideea de a săra scrumbia, presărând sare peste scrumbie după care o punea în butoi grămadă. Dar înainte de asta el a eviscerat-o, îndepărtând și branhiile. Pe scurt, o eviscerare corectă a peștelui – este jumătate de treabă. Ce n-au mai încercat să mai facă cu un alt pește gustos – navaga. Navaga era considerat, deasemnea, un pește de calitate redusă, până în momentul când și-au dat seama, ca imediat după eviscerare să elimine partea neagră din interior din care cauză navaga era mereu amară...

Pe scurt, când, în 1390, Boykelzon a adus pe piață prima scrumbie sărată, ea a provocat o senzație. Desigur, călugării și leproșii au început să mănânce mult mai prost, deoarece scrumbia a devenit instantaneu incredibil de populară în cer-curile bogaților. Olanda a început să echipeze flote întrgi pen-tru scrumbie. Ele au consta din niște corăbii speciale – logere, construite specual pentru prinderea scrumbiei. Scrumbia de-venise chiar o pradă de dorit pentru pirații din zona Balticii – bunurile lichide se transformau repede în bani frumoși.

Va continua...

3Numărul 50 / martie 20192Numărul 50 / martie 2019 PASIUNIEA PENTRU SCRUMBIE ÎN ISTORIA LUMIIPASIUNIEA PENTRU SCRUMBIE ÎN ISTORIA LUMII

Începând cumănăstirile...

Peștele de mare a început să facă parte în viața rușilor în secolul al XV-lea. Un rol deosebit în acest domeniu l-a jucat mănăstiriea Solovețk, întemeiată de călugării mănăstirii Kiri-lo-Belozersk în anii 20-30 ai secoluli XV-lea. Ei erau bine fa-miliarizați cu procesul pescuitului, iar prinderea și prepararea peștelui a devenit principalul sector economic al activității lor. Pentru început a apărut scrumbia de Marea Albă, nava-ga și codul iar mai apoi eglefinul, saira, halibutul, cambula, mihalțul, merlangul, etc. Pe masa călugărilor din Soloveșk se găseau, de obicei, peștii din familia codului și scrumbiei.

Cantitatea de pește care era adusă în Moscova până în se-colul al XVIII-lea nu a fost mare, iar atunci, cneazul Menșikov a organizat o companie de pescuit în orașul Arhanghelsk și în golful Kola. În anul 1721 Petru I „pentru creșterea comer-țului” a poruncit ca activitatea pescuitului din zona nordică să fie atribuită, în mod gratuit, comercianților și altor persoa-ne. În secolul al XVIII-lea scrumbia a început să fie livrată în cantități mari în Rusia, iar în secolul al XIX-lea, în timpul lui Nicolae I, în portul din Sankt Petrerburg stăteau deja bu-toaie cu scumbie, iar fiecare putea să-și aleagă peștele, atât în funcție de preț, cât și în funcție de calitate. Scrumbia a devenit rapid o gustare populară la băuturile alcoolice tari.

SCRUMBIA A DEVINIT FOARTE REPEDE O GUSTARE POPULARĂ LA BĂUTURILE ALCOOLICE TARI

PÂINE NEAGRĂ, PE EA O BUCĂȚICĂ DE UNT, IAR PESTE UNT, SCRUMBIE

În toate tavernele era de ajuns să strigi chelnerului: „Ritm!” – iar acela aducea deîndată votcă și scrumbie. Pâi-ne neagră, pe ea o bucățică de unt, iar peste unt, scrumbie.

Dacă scrumbia este grasă, putem renunța la unt, și să punem, pur și simplu, o bucățică mică din ea, iar deasupra un rondel de ceapă. În afară de asta, pentru a proteja sto-macul, în taverne a devenit popular „pâjul”- la o riumkă (păhărel) de votcă se ofereau cartofi mici fierți inșirați pe o furculiță iar deasupra – o bucățică de scrumbie.

Până la începutul secolului al XV-lea se credea că un pește mai neplăcut decât scrumbia nu există și era con-siderat ca o mâncare a săracilor, deoarece avea un gust respingător de amar și un miros de ulei de pește rânced. Scrumbia s-a bucurat de succes printre călugări, care se deziceau în mod special de bucuriile lumii laice, precum mâncarea gustoasă, și care se hrăneau, în timpul postului, cu acest pește amar.

În Europa, trebuie remarcat, în mod special, faptul că, în partea nordică, activitatea economică în ceea ce privește

SCRUMBIA A RĂMAS UN PRODUS PENTRU SĂRACI

UN PEȘTE EVISCERAT CORECT ESTE CAPABIL SĂ DEVINĂ O DELICATESĂ GUSTOASĂ

Alexandr Kolmakovvânător și pescar din

Siberia

Despre Hering

Scrumbia, vă spun, doamnelor și domnilor, - este un pește deosebit. Desigur, se pot face multe feluri de mâncăruri din ea. Sub o formă sau alta hering, în mod tradițional este prezentă în meniul multor popoare. Zecii de specii din acest pește se găsesc în oceane, mări și râuri. Printre hering, sunt și din acelea care nu sunt deloc hering. De exemplu „hering iwashi”, care este de fapt o sardină și nu o hering. Este evident că, la fel ca și oricare alt fel de pește, hering se poate prepara și servi la masă în sute de modalități. Și totuși, pentru cei mai mulți oameni, la auzul cuvântului „hering” nu apare în minte o tigaie cu pește prăjit, sau, mă rog, o cratiță cu borș de pește. Hering – este

cu totul altceva. Hering – sunt butoaie mari și grele, care sunt depozitate într-o pivniță întunecată. Hering – sunt cutii mari din metal, de circa cinci kilograme care au imprimate direct pe capac o imagine enormă al acestui pește. Hering – este un ziar întins pe capota unui vechi „jiguli”, pe care se mai găsește pâine neagră feliată, ceapă verde, castravete, slănină cu usturoi și o „jumătate de litră” rece, transpirată (mă rog, fie ea și caldă!). Și împreună cu toate aceste minunății – bucăți tăiate cu grijă din acest pește gustos!

Și bineînțeles, nu ne putem închipui un om normal care bea șampanie să guste o bucățică de hering în cadrul unui dineu reprezentativ organizat în scop caritabil. Chiar și Chateau Lafite recolta anului 2015 nu se va potrivi, la masă, cu „hering sub șubă”. Pentru mâncărurile pe bază de hering sunt necesare băuturi total diferite - mai simple, mai tari, mai aproape de viața satului. Rachiu, grappa, gorilka, și chiar recent exclusul whisky. Si votca, desigur!

ne uităm prin fereastra De la parter...

Bătrânul era îngrijit – în pijama cu dungi, și cu un șorț în carouri. Nedelin nu era invidios pe scrumbie, lui nu-i plăcea scrumbia, el îi invidia satisfacția bătrânului, mișcările sale măsurate, profunzimea lui. Nedelin urmării cu atenție cum era curățată scrumbia, dezosată, tăiată în bucățele, presărată cu ceapă verde, cum bătrânul punea din cratiță cartofii piure aburinzi, cum a rămas pe gânduri, să mai adauge o linguriță sau ajunge, - și a adăugat, cum pune

o bucățică de carne, amestecă, linge lingura, cum taie pâinea, cum ia furculița și cum, în sfârșit, începe să mănânce: introducând în gură cinci-șase bucățele de cartofi, agață o bucățică de scrumbie pentru a drege cavitatea bucală, mușcă din pâine și mestecă, după care iarăși cinci-șase bucățele - și scrumbie, încă cinci-șase – și scrumbie...bravo lui!”

Alexei SLAPOVSKI

1. Eliminăm din scrumbie tot ceea ce este în plus – cap, piele, aripioare, tot ce este în interior (chiar dacă sunt și icre) iar oasele nu ne sunt defel necesare.2. Fileul obținut din scrumbie îl acoperim... cu lapte și îl lăsăm la frigider pentru 12-15 ore. 3. După ce a făcut baie de lapte scrumbia necesită o spălare cu apă rece dar care a fost fiartă mai înainte. 4. Se usucă cu ajutorul unui prosop de hârtie și se taie în bucățele de o lăține de doi centimetri. 5. După asta putem trece și la celelalte ingrediente. Îndepărtăm coaja de pe lămâie și o tăiem în felii. Decojim mărul, îndepărtăm mijlocul și îl tăiem, deasemenea, în felii. Mai departe... ceapa – semirondele. Morcovii – pai.6. Acum suntem pregătiți pentru etapa finală de preparare a gustării. Într-un

iar spiritul scrumbiei ne este Dulce și gustos

borcan de sticlă cu gât larg, se așează în straturi bucățelele de scrumbie, pe care le presărăm cu piper și un praf de zahăr, apoi punem feliile de lămâie, urmate de mere, ceapă și morcovi. Repetăm operația până când borcanul se va umple. Această treabă nu necesită grabă ... Umplem aceast ospăț al gustului cu ulei vegetal astfel încât acesta să acopere întreg conținutul din borcan. 7. Borcanul cu gustarea îl lăsăm pentru 6-8 ore la temperatura camerei. După trecerea acestei perioade de timp scrumbia este gata, iar cel mai bine este să o păstrăm în frigider. 8. Dar înainte de a o pune în frigider, trebuie să o încercăm. Pentru asta trebuie să ne trunăm un păhărel de votcă, să agățăm cu furculița o bucățică de scrumbie împreună cu ceapă, măr, lămâie și morcovi, să bem pentru sănătate și să gustăm! Este divin.

Rețetă de „gustare”Pentru a prepara corect scrumbia avem nevoie: de scrumbie. De data aceasta am scrumbie slab

sărată, mare, două bucăți; lapte integral – aproximativ 1 litru; doi morcovi de mărime medie; două cepe, de mărime medie; un măr mare, acru sau dulce acrișor; o lămâie, deasemenea ienibahar, o linguriță de zahăr și ulei vegetal.

Toți rușii știu faptul că pelme-nii în Rusia – sunt mult mai mult de-cât aliment. Pelmenii – este o piatră din temelia

pe care se menține mentalitatea rusă. Scoate pelmenii din dieta cetățeanului rus mediu, iar Rusia se va schimba. Va fi o țară cu totul diferită. Dacă nu vor exista pelmeni – se va schimba cultu-ra consumului de votcă în Rusia – iar acest fapt este un cataclism! Nu vor fi pelmeni – se vor schimba sărbătorile rusești. Nu vor fi pelmeni … Nu doam-nelor și domnilor – nu ne putem imagi-na așa ceva, adică să nu existe în Rusia pelmeni. O variantă de neimaginat. De aceea, acceptăm ca și axiomă faptul că pelmenii în Rusia, sau în acele țări care vor apărea în locul Rusiei puțin mai târ-ziu, vor fi întodeauna! Iar asta înseam-nă că împreună cu ei, pe aceste spații întinse, vor rămâne și glumele, legate în mod tradițional cu felul de mâncare preferat al rușilor.

Există o glumă rusească ciudată – în ordonatele rânduri de pelmeni, făcute după rețeta clasică rusească din aluat tare care cuprind o umplutură delicioasă ce conține cea mai delicată carne, ceapă și condimente, se introduce un pelmen străin, nedistinctiv la exterior față de vecinii săi normali. Ca și umplutură, în acest tip de pelmeni, din cauze necunoscute

5Numărul 50 / martie 20194Numărul 50 / martie 2019PROdUS ÎN RUSIA

Pentru început, trebuie să ne lămurim, ce fel de caracteris-tici trebuie să aibe o votcă de calitate

1.Aspectul extern

Cel mai simplu este să identificăm prezența unor impu-rități, întorcând, pur și simplu sticla cu fundul în sus și să vizualizăm conținutul la o lumină. De regulă, diferite particule, suspensii și elemente de tulburare încep să se deplaseze spre zona gâtului sticlei, iar la lumina toate aceste gnoaie pot fi ușor observate. Orice elemente care provoacă tulburarea conținutului sau impuritățile din sti-clă - reprezintă o dovadă clară a prezenței unor elemente nedorite în ea. Trebuie să ținem minte faptul că, chiar și prezența întâmplătoare a unor componente – păr sau grăunțe de nisip – n-au ce căuta în votcă. Prezența lor – o dovadă a condițiilor insalubre din întreprindere sau că produsul a apărut pe rafturi venind din partea „oamenilor întreprinzători” din așa numitele „fabrici de garaj”)). De asemenea, o dovadă a impurității băuturii este nuanța de culoare gălbuie sau albicioasă. Dacă nu sunt sedimente, asta, desigur, este bine, totuși, pentru a ne da seama din ce fel de alcool este făcută votca, trebuie să facem cu-noștiință cu eticheta

2. Eticheta

Eticheta trebuie să conțină informații despre adresa fa-bricantului. Este logic să presupunem că, dacă nu există nicio adresă, nu există nici întreprinderea specifică. Dacă alegeți cu grijă o sticlă, este bine să evaluați calitatea etichetei, în sine. În toate întreprinderile serioase, ea este

Stefoglov Vladimirmanager Magazin „Berezka“,

Ruse, Bulgaria

Noi Ne pricepem la votcă...

lipită automat și, prin urmare, nu trebuie să existe dis-torsiuni, bule sau colțuri rupte. Dacă votca nu provoacă îndoieli în ceea ce privește producătorul, atunci probabi-litatea de a găsi alcool tehnic în locul celui autentic va fi foarte mică.

3. Sticla

Pentru alegerea corectă a votci, aspectul sticlei este, de asemenea, important. Este bine să evaluăm nu deliciile designerului, cât mai ales aspecte precum calitatea duzei capacului sau filetul capacului. Se subînțelege că acesta nu trebuie să se învârtă și cu atât mai mult – să se miște. Deasemenea, nivelul băuturii din două sticle trebuie să fie același, dat fiind faptul că în multe întreprinderi producă-toare există dozare pe baza de laser în momentul umple-rii sticlelor cu votcă. În afară de asta, trebuie să acordați atenție prezenței mărcilor de aciză, integritatea lor, felul cum aceasta este lipită și locul unde este lipită. Prenența dozatorului arată că în sticlă nu s-a turnat nimic și nici că nu s-a scos nimic din ea.

4. Și, mă rog, cel mai important aspect în procesul numit „cum să alegem o votcă bună”. Curățarea pe mai multe ni-vele.

În ultimul timp, tehnologiile de curățare a votcii, a alcoo-lului însuși și a amestecurilor lor cu diferite substanțe sau produse, au devenit tot mai populare. Argint, muguri de mesteacăn, miere, lapte praf – ce nu mai folosesc produ-cătorii, pentru a ieși în evidență. .

Cu toate acestea trebuie să nu uităm faptul că majorita-

Arsenii BurlakovDirectorul lanțului de magazine

rusești Berezka din România

ÎNcă odată despre pelmeNi - baNcmie, denumite „norocoase”, acele rude sau prieteni care vă iubesc pot să pună orice. De exemplu, o bomboană de ciocolată – pernuță, umplută cu gem. Acelui personaj, care după ce va bea o riumkă de votcă va nimeri acest pelmen îi este garantată o arsură a mucoasei gurii sau a laringelui. Dar dacă în locul „pernuței” se va introduce în pelmen – o monedă de zece ruble, atunci în locul unei ușoare arsuri la nivel cavității bucale vă puteți căpătui foarte ușor cu un drum la stomatolog, unde pentru „o para chioară” o să plătiți cu vârf și îndesat. La viața mea, ca și umpluturi în astfel de surprize au figurat, în afară de cela deja pomenite, următoarele ingrediente: - sare de bucătărie (nu este gustos, dar măcar nu este periculos), marijuana (poate că pe cineva „l-a satisfăcut”, nu știu...), păpușică din plastic (un lucru nevinovat!), amestec de ardei ( o variantă foarte răspândită!), glonț de la AK 47 (o glumă cât de cât), o bilă de sticlă (adio dinți!), un răvaș cu urări de noroc (un dar al destinului!), o bucată simplă de aluat (varianta cea mai simplă), și diverse alte obiecte amuzante, dar după ani de zile am uitat de ele.

Așa că, dacă veți fi în Rusia, îndeosebi în zilele de sărbătoare, respectați măsurile de siguranță! Nu știu dacă vă va ajuta casca pe cap și centura de siguranță, numai că puțină precauție nu o să vă dăuneze! Fiți sănătoși! Totuși, pelmenii din magazinele „Bereozka” sunt fără „surpize”: doar carne, ceapă și nici măcar un gram de soia!

despre vareNiki (colțuNași)...Despre faptul că vareniki (col-

țunașii) sunt un fel de mâncare tradițională ucraineană știe toată lumea. Prin urmare, nu este un se-cret faptul că vareniki se consumă, în mod tradițional, cu smântână. Despre faptul că ele au devenit, în mod natural, un element al bucă-tăriei ruse, deasemenea, știe toată lumea. Dar ce au adus nou ruși, în ceea ce privește felul lor de pre-parare? Tema este una minunată, ea poate fi descrisă mult timp și savuros. O să încerc. Poți, bineîn-țeles, să mănânci vareniki și fără nimic. Le-ai fiert, le-ai îngrămădit în farfurie cu ajutorul unei linguri cu găuri, și mănâncă-le sănătos. Dacă vareniki sunt bune, ele vor merge de minune fără nimic! Dar există și condimente tradiționa-le, fără de care, în Rusia, nicio fa-milie nu vă vor servi vareniki la masă. După cum s-a menționat deja, cea mai bună smântână este cea de casă, rustică. Solidă și gal-benă – aproape ca untul. Se po-trivește de minune la vareniki în orice moment al zilei! Puteți să o puneți cu ajutorul lingurii direct în farfuria proprie, sau într-un vas se-parat și să înmuiați vareniki, unul câte unul. Sunt delicioase de îți pierzi mințile. După mine, aceas-ta este cea mai bună dintre toate. Untul este folosit în același mod ca și smântână, numai că, în cazul în care puneți pe masă unt într-un vas separat, atunci, pentru început, trebuie să-l topiți, din motive evi-

dente. Ketchup - produsul din ce în ce mai popular de peste mări, este folosit alături de mâncarea ruseas-că. Iubitorii de ketchup îl toarnă în farfurie din abundență. De ce – nu am habar, dar lor le place. Cel mai bine este să folosiți ketchup picant. Totuși, aici este vorba de gust, fi-ecare – cu al lui. Cineva preferă - picant, altcineva- dulce. Iar alții nu folosesc deloc ketchup, ci sos tkemali. Nu este rău. Maioneza! As-tăzi, nicio sărbătoare mai mare nu se poate face fără ea. În mod tra-dițional, se potrivește de minune cu vareniki umpluți cu cartofi. Dar invenția creată în căminele studen-țești din URSS este cunoscută doar celor care au stat în aceste cămine, iar dintre toate acestea fantastic de gustos este –„ Kecitonez-ul”. Un amestec de maioneză și ketchup în proporție de 50/50. Măcar să încercați odată în viață. Știu și din aceia care au încercat odată acest amestec, și s-au „agătat” de aces-ta pentru totdeauna, folosindu-l în toate felurile de mâncare. Dar, mă rog, am pomenit principalele sosuri și preparate. Dar fiecare poate să încerce ceva diferit. Orice fel de so-suri, condimente, preparate. Presă-rați propriile vareniki cu umplutură de cartofi cu ceapă, verdeață. Adă-ugați puțin hrean, puneți pe masă ghimbir conservat. Lăsați frâu liber fanteziei voastre și veți fi fericiți! Mâncați sănătoși!

Bună ziua dragi prieteni. La sfârșitul ultimului articol am abordat un subiect important și, în opinia mea, foarte interesant cu privire la modul de alegere a votci potrivite. La urma urmei, o alegere greșită a votci poate strica cu ușurință orice eveniment, chiar dacă pe masă o să fie sute de feluri de mâncare, dar fără o votcă bună, totu-i în van! Așadar, ca să evităm asemenea întâmplări pe viitor, haideți să ne lămurim.

tea acestor tehnologii – sunt pur și simplu niște aspecte de reclamă. Deși unii dintre ei recurg, întradevăr, la o curățare mult mai profundă. De exemplu, cu ajutorul argintului sau cărbunelui activ se curăță apa, iar cu ajutorul laptelui praf – produsul final.

Pentru a alege o astfel de votcă printre toate celelalte sortimente, plătind pentru tehnologiile de care nu aveți întodeauna nevoie, sau nu – alegerea este individuală. Trebuie doar să știm, că niciun fel de procese asemănă-toare de purificare nu trebuie să schimbe transparența și puritatea inițială a băuturii.

Însă expresia „Alcool de înaltă puritate”, „Extra” și „Lux” nu indică tehnologia, ci un produs din care se obține al-coolul. „Alcoolul de înaltă puritate” este produs cel mai adesea din cartofi sau din cereale obișnuite, iar „Extra” și „Lux” - din cereale din soiuri selectate.

Ca urmare, aruncându-vă o privire peste sticlă, citind in-formațiile de pe ambalaj și uitându-vă la lichidul în sine, atunci, alegerea votcii o veți face mai ușor.

Achiziționarea unei votci de bună calitate - nu este doar o garanție a trăirii unor emoții pozitive în procesul con-sumului acesteia, ci și un fel de protecție împotriva con-sumului surogaturilor de origine dubioasă și necunoscută care vă pot afecta sănătatea.

Este important să știți despre Berezka• Noi lucrăm direct cu producătorul de votcă

• Este important pentru noi, ca acel client care cumpără votcă de la noi, să fie mulțumit

• Noi ne pricepem la votcă și o iubim!• În asta constă misiunea noastră.

Noi Ne pricepem la votcă...

ConiaCul armenesC în Cosmos

CUM SĂ NE DĂM SEAMA DACĂ ÎN FAȚA NOASTRĂ ESTE CAȘCAVAL ȘI NU UN „PRODUS DE CAȘCAVAL”

7Numărul 50 / martie 20196Numărul 50 / martie 2019

Ceva cu care toată lumea este de acord – este acela că, cașcavalul – este un produs gustos și foarte po-pular.

El este ideal în multe rețete, dar și așa, ca atare. Dar există o problemă serioasă – calitatea cașcavalului. Noi, desigur, ne-am obișnuit cu diferite feluri de produse alimentare contrafăcute: există smântână, dar mai există și produs din smântână, sunt

Lunev Sergheidirector de producție

Russkaya Kuhnya

SFATURI DIN PARTEA UNUI PROFESIONISTa trăi și nu trăim pentru a mânca. Mâncarea ar trebui să fie o sursă de elemente benefice și compuși benefici importanți. Produsul de cașcaval este făcut din ulei de palmier, care de-termină apariția stratului de colesterol, a excesului de greu-tate și la creșterea riscului apariției diabetului.Modalități de determinare a unui cașcaval de calitate:1. Îndoiți o felie de cașcaval (la temperatura camerei) într-un unghi de 90 grade. El nu trebuie să se rupă în timpul îndoirii.2. Un cașcaval normal nu trebuie să se fărâmițe. În caz contrar acesta este un amestec de ulei de palmier, lapte praf și colo-rant.3. Prezența găurilor. Acest lucru poate părea amuzant, dar tocmai „găurile” cașcavalului determină calitatea lui. În rân-dul producătorilor de cașcaval o textură ideală și lină este considerată un fel de viciu.4. Prețul mic. Din păcate, cașcavalul de înaltă calitate sau semi-tari nu poate fi ieftin.Verdictul este evident: este mai bine să plătiți ceva mai mult și să cumpărați puțin cașcaval, dar să fiți 100% siguri că mân-cați ceva ce este sănătos și că nu dăunează sănătății dum-neavoastră.Dar iată și o rețetă foarte simplă și tot atât de gustoasă

plăcinte cu creme vegetale și „unt de post”. Tot pe acest prin-cipiu se face deosebirea dintre cașcaval și produs de cașcaval.

„Oare asta are importanță?” – o să întrebați. Deoarece după gust aceste două produse aproape că nu se pot deosebi (se pot întâlnii produse contrafăcute de bună calitate), numai că prețul ultimului este cu mult mai mic.

Iar eu răspund: „Are. Credeți-mă!” Argumentul de bază în favoarea cașcavalului – naturalețea lui. Noi mâncăm pentru

CARTOfI COPțI CU CAșCAVAL șI ROșII

Ingrediente: (4 porții): Cartofi – 8 buc., cașcaval semi tare răzuit – 250 g., usturoi – 5 căței., roșii – 3 buc., maioneză MAHEEV – 2 linguri, sare – după gust, piper – după gust1. Cartofii se curăță și se pun să fiarbă în apă sărată. 2. Se îndepărtează coaja de pe roșii, se taie în cubulețe mă-runte, usturoiul se răzuie pe răzuitoare.3. Se amestecă roșiile, cașcavalul, usturoiul, maioneza, sarea, piperul și se pune amestecul peste cartofii tăiați felii. Se coc într-un cuptor încins la 220 de grade până ce capătă o culoare aurie.

Георги Бурлаковбармен

от гр. Томск (Сибир)

2 băuturi peNtru creșterea garaNtată a puterii masculiNe de la uN barmaN experimeNtatSalutări

tuturor, dragi citi-tori. Ce tot vorbim de alcool, și doar des-pre alcool. La urma urmei, munca barmanu-

lui este asociată nu numai cu alcoolul, ci, în general, cu băuturile.

Unele sunt benefice, altele nu. Propun să vorbim despre acele băuturi care joacă, întradevăr, un rol în viața unui bărbat de peste 30-40 de ani. Acelea ce ne oferă o nouă creștere a puterii masculine.

Mulți își pierd speranța și aleargă la farmacie în căutarea unei pastile secrete care să le schimbe totul și să le ofere timerețe. Dar miracolele nu se întâmplă, iar pentru toate trebuie să plătești. Inclusiv pentru rezultate imediate.

Puteți începe să apelați la o nutriție adecvată și să începeți să faceți sport, dar nu toată lumea poate face acest lucru. Și puteți să vă fortificați organismul cu o alimentație suplimentară.

Acestea nu sunt niște preparate hormonale, ci băuturi naturale simple. Ce fel de băuturi? Citiți mai departe și veți afla.

Un depozit real de vitamine pentru bărbați. Cumpă-rați o sfeclă de mărime medie. Stoarceți din ea su-cul și lăsați-l să stea 30-40 minute. După care luați lapte gras și încălziți-l până ce începe să dea în clo-cot. Aproximativ 200 grame. Lăsați-l să se răcească. Amestecați toate aceste lucruri și mai adăugați acolo puține nuci, răzuite mai din timp. Se potrivesc de mi-nune și nucile de cedru, dar totuși, ele costă destul de scump.

Toate sortimentele de ceai verde sunt bogate în zinc. Oamenii de știință recomandă să se bea 5-6 cești de ceai pe zi. Acest lucru garantează creșterea puterii masculine. Nu merită să așteptați un rezultat imediat de la ceai. Acesta nu este un medicament. Dar daca e să-l beți o lungă perioadă de timp, continuu, atunci organismul va începe să funcționeze mai bine. Înde-osebi al bărbaților.

BăUTURă dIN SfECLă CEAI VERdE

înCă Ceva despre brandy...

Acest brandy a fost creat în anul 1961 în ajunul celui de-al XXII-lea Congres al Partidului Comunist din URSS, și de-a lungul a câtorva decenii acest brandy de „partid” a fost considerat a fi cea mai plăcută „Surpriză” . Vechimea lui este de cel puțin 10 ani, tăria – 40%, zahăr – 15 g/dm3

Culoarea lui - culoarea chihlimbarului închis, este culoarea luxului liniștit și un indicator de tărie a gustului.

„Surpriză” – un brandy foarte demn – corespunde pe deplin cu vârsta lui.

Aroma la 1-ul contact – de strugure dulce, la al 2-lea contact – delicată, de prune dulci. Nu este spirtos, ademenitor.

Șiați că cosmonauții sovietici beau în cosmos coniac amrenesc. Totul constă în faptul că, con-structorii stației orbitale „Salyut-7” au ascuns, în diferite nișe ale aparaturii de bord, tuburi cu coniac armenesc. Scopul – prevenirea conflicte-lor dintre cosmonauți, care se află o perioadă mai îndelungată într-un spațiu închis. Specialiștii de pe pământ dădeau diferite sarcini pentru inspec-tarea unui anumit bloc al stației, unde echipajul găsea tubul, după care tensiunea de la bordul sta-ției descreștea – se instaura armonia și deplina înțelegere.

A fost și o altă istorie legată de coniac, ea a fost povestită de cosmonautul Gheorghi Greciko. „În-tâmplarea a avut loc pe stația „Salyut-6”. Eu și cu Romanenko ne-am acomodat deja pe stație, iar la noi au venit în ospeție: Vladimir Dzhanibekov și Oleg Makarov. Nava lor „Soiuz-26” s-a cuplat cu stația noastră – iar noi, pe orbită, am devenit pa-tru. Ei, desigur, ne-au adus de pe Pământ scrisori, presă. În plus ne-au propus să încercăm cafeaua. Dzhanibekov a scos un tub miniatural. - Vă mulțumesc, dar avem suficientă cafea – am răspuns eu- Dar a noastră este mai proaspătă.

În tubul sigilat era coniac! Se pare că băieții au reușit să deschidă recipientul fără să atingă gâtul. De acolo au scos cafeaua, au turnat conaic arme-nesc și l-au închis cu grijă. Acolo erau aproximativ 100 de grame. În acest fel, noi patru am făcut, pe orbită, o petrecere unicat, care este sărbătorită daor în Rusia , - Anul Nou pe vechi.”

Domnule comandant, noi așa, puțin de tot...

La partea superioară a paharului – nuanță de strugure. Partea inferioară este mai discretă și mai ușoară. Este mai puțin dulce, este asemănător cu coaja agrișelor, fructelor. Partea superioară se deschide într-o manieră catifelată și ușor astringentă. Tonuri ușoare de lemn de stajar. Tonul de coajă de stejar se combină cu tonuri de condimente ușoare, struguri și mere golden. Partea inferioară conferă o tentă de cofetărie – condimente ușoare, stafide galbene, fructe uscate, zahăr pudră. Cremă de frișcă.) Intensitatea este medie. În partea superioară a apărut cel de zarzăre uscat, de colaj ușor de fructe ușcate de compot. Se simte o oarecare „rotunjime” de arome. Partea inferioară conferă o tentă care se aseamănă mai degrabă cu o combinație de coajă de copac și pământ cald al unei zi de iulie. Tenta butoiului este asociată cu o temă dulce, fără a fi, totuși, excesiv de dulce. Tonurile de vin fac tranziție spre note lungi acrișoare. După 10 minute apare o temă de făină. Și de mere coapte. Franzelă cu stafide. Plăcintă cu mere. Prin rotirea paharului dă un ton de struguri uscați, miere, flori de miere și marmeladă în zahăr pudră!). Încă 15 minute... Se amplifică. Un nas fin descoperă tonuri de nuci în combinație cu ciuperci. Nu arde, ci conferă o senzație de căldură. Tonuri de fructe: mere, caise. Note de cremă. 20 de minute.