B1 – Costumul popular

• Se scrie pe tablă motto-ul:

Costumul național ca și limba e tezaurul neamului

(Constantin Brâncuși)

• Se discută cu elevii citatul dat și anume, faptul că limba, la fel ca

portul tradițional al unui popor reprezintă elemente definitorii pentru

cultura și identitatea, recunoașterea și vizibilitatea lui în lume.

• Se discută și despre termenul popular din sintagma costum popular

(creat din popor, care provine din popor); adică poporul, de-a

lungul anilor, a creat un anumit tip de veșminte care să îi reprezinte,

de aici diferențele vizibile în fiecare etnie care și-a imaginat, creat și

transmis din generație în generație un anumit tip de veșminte, care

a rămas ca un fel de moștenire pentru popor.

• Se va împărți tabla în două și se va nota: costumul popular rom și

costumul popular românesc, ambele cu secțiunea: femei și bărbați.

• Pentru fiecare etnie și secțiune se vor trasa elementele definitorii

fiecărui port tradițional unde se vor menționa și accesoriile, încălță-

mintea specifică (suport va fi manualul, capitolul aferent, print și

imaginile cu porturile populare românești și rome).

• Pentru costumul popular românesc se va menționa faptul ca există

diversitate pentru că, un popor numeros și-a dezvoltat la nivelul de

comunitate, sat, regiune propriul lui costum popular, derivat din cel

reprezentativ românesc; față de costumul popular rom care nu a

putut cunoaște variații atât de mari precum cel românesc pentru că

poporul rom nu este atât de numeros, astfel acest port s-a păstrat mai

bine în comunitățile rome.

• Activitate practică: (sugestii)

– de confecționat o salbă pe un șnur negru cu bănuți

(rome), un șirag de mărgele albe (românce)

– de lipit accesorii pe o pălărie neagră (pene, bănuți aurii)

– elastic și material colorat, ace de siguranță mici și creat o fustă