Nr. 9(493)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Mangalia

HOP 13 sau curagiuºi înainte!

pagina 13

J. SARAMAGO:

„Întreaga mea operãtrece printr-un nu”

pagina 17

Ion FERCU

Dostoievskiºi Tolstoi

pagina 22

• Anul 47 (serie nouã) • septembrie 2010 • 3,50 lei •

• Carmen Anutza – Privind în sus

În ultimii ani s-a vorbit totmai des în mass-media ro-mâneascã despre realizareaunui „brand de þarã” ºi a unuialbum de reprezentare aRomâniei, ºi acestea chiar auapãrut rând pe rând, însoþitenu de puþine critici ºi con-troverse legate de costul lor.

Realizarea unui album intitu-lat - „ADEVÃRATA ROMÂNIE!“de cãtre un grup de 52 deelevi de la ªcoala „MironCostin” din Bacãu, sub îndru-marea profesoarei lor, doam-na Maria Bãrgãoanu, a con-stituit o adevãratã revelaþiepentru publicul cititor, nu doarpentru valoarea intrinsecã aalbumului, cât, mai ales, pentruideea care a generat acþiuneaacestor copii de 12- 15 ani.

Cât de simplu, de eficientºi mãiestrit s-ar fi realizatbrand-ul de þarã ºi un albumde reprezentare dacã s-ar fifãcut apel din start la tineriiacestei þãri, sub forma unuiconcurs naþional! Albumul deþarã, de exemplu, nu poate fidoar o înºiruire sterilã deimagini, ci înseamnã ale-gerea ºi prezentarea lor cumultã inteligenþã, emoþie,vibraþie ºi mândrie naþionalãpentru a pune în valoareceea ce este mai reprezenta-tiv pentru spiritul românesc.

Credem cã nu existã o altãcategorie de vârstã maientuziastã, mai dornicã sãdescopere ºi sã comunicelumii despre comorile natu-rale ºi spirituale ale þãrii decâttinerii.

Un concurs naþional cutema „Cel mai reprezentativbrand de þarã!” sau „Cel maifrumos album!” ar fi fost omare ºi incitantã provocarepentru tineri, ocazie idealã dea le stimula inspiraþia, spiritulde competiþie, curiozitatea dea se informa ºi de a cãlãtori,dar mai presus de orice, ar fifost prilej de exaltare a mân-driei naþionale, sentimentaproape prohibit în mass-media româneascã dupãRevoluþia din 1989. Timpulnu este pierdut ºi concursulse poate lansa în viitorulapropiat, mai ales dupã dis-cordia în jurul „frunzei pla-giate” de cãtre firma spaniolãcare s-a angajat sã realizezeceva absolut original cabrand al României, dar nuprea a reuºit!

Vã invitãm sã citiþi,„Cuvântul înainte” al cãrþii„Adevãrata Românie!“, ºi sãrãsfoiþi ºi paginile acestuialbum ca sã vã convingeþi depotenþialul creativ al tinerilor,de bucuria ºi elanul lor de aface o carte care sã exprimebucuria ºi mândria de a firomân, chiar ºi la vârstafragedã de 12- 15 ani. Dardacã acest concurs ar antre-na energiile creatoare aletuturor tinerilor care suntînscriºi într-o instituþieºcolarã - liceu, universitate,institut sau ºcoli tehnice?Rezultatul ar fi uluitor!Educatorii nu ar trebui decâtsã le incite tinerilor gândirea,spiritul de creaþie, imaginaþia

ºi sã le coordoneze puþin

munca. S-ar realiza nu unul,

ci 10 brand-uri de þarã ºi

albume cu mult mai inge-

nioase ºi de valoare decât

cele realizate pânã acum de

diverse companii strãine,

plãtite cu sume uriaºe,

deoarece tinerii români ºi-ar

pune sufletul în ele. Pe cei

care îmbrãþiºeazã aceastã

idee, îi invit sã o promoveze

pe site-uri ale Ministerului de

Turism, ale Guvernului

României, ale Ministerului

Culturii ºi Educaþiei! Ne vom

face nouã ºi tineretului aces-

tei þãri un mare serviciu!Prof. Maria BÃRGÃOANU

La sfârºitul lunii august,

muzicieni români ºi din

Germania au participat la a

XXXI-a ediþie a Festivalului

Internaþional „Enescu –

Orfeul Moldav”, festival de

tradiþie ºi vocaþie, care a fost

de-a lungul anilor un centru

de interes al artiºtilor din þarã

ºi de peste hotare. La

Tescani au fost invitaþi sã

susþinã recitaluri camerale

Marian Movileanu (violã),Adriana Maier (pian), Duo

„Capriccio” (pianistele Ozana

Kalmuski – Zarea, MihaelaSpiridon), al doilea cvartet decoarde al Filarmonicii „MihailJora”: Liliana Moroºanu –vioara I, Alexandru Timilie -vioara a II-a, Irina CleopatraPuºcalãu – violã, Liviu Mera– violoncel ºi clarinetistulSergiu Musat. În programulacestor seri camerale s-aucântat lucrãri de GeorgeEnescu, Benedetto Marcelo,W.A. Mozart, M.I. Glinka,C.M.v.Weber, P. Hindemith.

Prezent pentru a organizaun curs dirijoral, discipolul luiSergiu Celibidache, ºeful deorchestrã Konrad von Abeldin Germania a lucrat cuorchestra Filarmonicii „MihailJora” un program complex,de profunzime, pe careîmpreunã l-au prezentat pu-blicului meloman la SalaAteneu: Concertul în Re pen-tru orchestrã de coarde de I.Strawinski, poemul simfonic„Moarte ºi transfiguraþie” deR. Strauss ºi Simfonia a III-a,„Renana” din creaþia luiRobert Schumann, compozi-tor omagiat în 2010 la bicen-tenarul naºterii.

Orchestra bãcãuanã ºiCorul „Armonia” se pregãtescsã susþinã un concert la

Eisendstadt (Austria) cu o

lucrare ce s-a cântat în primã

audiþie absolutã în Bacãu

aparþinând compozitorului

Adrian Gaspar – Symphonia

Romani – Bari Duk, oratorio

pentru bas solo, cor ºi

orchestrã, inspirat de viaþa ºi

traumele lui Hugo

Höllenreiner, supravieþuitor al

lagãrului de la Auschwitz.

Corul - pregãtit de Gheorghe

Gozar ºi orchestra vor fi diri-

jate de Ovidiu Bãlan. Solistul,

Theodore Coresi este cel

care redã în romanes cuvin-

tele lui Höllenreiner, despre

marea sa durere.

La Sala Ateneu va avea loc

ºi un concert educativ,

Maraton pianistic – Concertul

de pian de la Mozart la

Rahmaninov, dirijat de Ovidiu

Bãlan ºi susþinut de Emilio

Aversano – Italia, care va

interpreta nu mai puþin de 5

concerte de dificultate din

creaþia lui Mozart, Liszt,

Schumann, Ceaikovski,

Rahmaninov.Ozana KALMUSKI-ZAREA

septembrie 20102

breviar

Tescani 2010

TTrradiþie ººi vocaþie

Un brand de þarãoriginal

• Viorica Zaharia

cronica literarã

septembrie 2010 3

Sorin Desppott:moderaþia revvolttei

„Moderat pânã ºi în excese”, dupãcum mãrturiseºte în vreau, SorinDespot reuºeºte sã se autodefineascãinvoluntar, însã foarte exact: este unpoet (prea) cuminte, care îºi cautãdrum în literaturã, fãrã a fi foarte con-vins încotro s-o apuce. Din acest motiv,primul sãu volum de versuri, apasã

(Bucureºti, „Cartea româneascã”,2010) poate pãrea lipsit de coerenþã.Impresia vine tocmai din incertitudinileautorului, care e când blajin-resemnat,când revoltat. Din pãcate, nu exceleazãîn niciuna dintre cele douã ipostaze.Excesiv de reþinut, el nu apasã suficientpe anumite trãiri, care dau originalitateversurilor sale. Avea dreptate FlorinIaru, când manifesta, cu subtilitate,anumite rezerve, atrãgând atenþiaasupra unor condiþionãri care se impun:„Cînd are încredere în intuiþia care-ispune cã banalul, cotidianul ºi reali-tatea de zi cu zi nu sînt chiar faþaîntoarsã spre sine a liricii, Sorin Despoteste poet. Iar cînd descoperã cã expre-sivitatea stã întotdeauna în afarã dinrînd, hlizindu-se la cuvintele care auepuizat sensurile ºi aprinzând simþurile,scrie poezie.”

Ei bine, Despot nu descoperã mereulucrul acesta… Frustrãrilor provocatede lume în care trãieºte ºi din care seînfruptã cu folos nu le corespund întot-deauna texte pe mãsurã. Imagini aleunei realitãþi apãsãtoare ar fi putut fiexploatate printr-un proces de adâncirea trãirii. Aºa, ele rãmân interesante, darse opresc la nivel declamativ, lipsind-leintensitatea. Cu toate astea, tânãrulautor reuºeºte sã contureze un imagi-nar cu evidente trimiteri autoreferenþialepe care le fructificã uneori cu succes:„apoi primul pas/ în praf nervi motoareconºtiinþe încinse/ primul semafor caremã enerveazã apoi/ al doilea ºi masaamorfã de carne/ în autobuzul 601unde infernul oferã gratuit/ avan-premiere…” (ca sã vin la tine). Odatãcreatã, aceastã Infernalia îºi anexeazãnoi ºi noi teritorii poetice, elementelerecurente fiind oraºul ºi, mai ales,cãminul care dobândeºte proporþiiînspãimântãtoare, devenind un devora-tor de vieþi: „eu sînt cãminul ºi vreau sãcad peste voi (…) de atunci urlam prin-tre macarale/ lãsaþi studenþii sã vinã lamine ºi va fi pace/ între oamenii mei ºigândaci va fi pace între/ gândacii mei ºitoþi bursierii// eu sînt cãminul ºi mã scu-tur de praf ºi de gratii pe voi” (sastisit).

Din fericire, Sorin Despot are lucidi-tatea de a înþelege iluzoriul demersuluisãu liric, pe care îl ascunde (spre a-lsalva) sub masca mai potrivitã aautoironiei: „cele mai frumoase dintrecuvintele mele/ cele care urmau sãrevoluþioneze literatura ºi/ omul auajuns un cornet în care dan/ ºi-a scuipatcojile…” (poemul cornet de seminþe). Eaici un mecanism de tip postmodern,prin care se încearcã o recuperare a li-

ricului prin chiar subminarea lui parodi-cã ºi intertextualã. Fãrã a face paradãde asemenea procedee, Sorin Despotdemonstreazã cã a asimilat lecþiaoptzeciºtilor, dar ºi pe aceea a promoþi-ilor urmãtoare. Amestecul de grav ºibanal, de viaþã ºi de moarte nu alunecãîntr-o retoricã sobrã, ci se salveazãadesea prin cinism: „am rîs cu poftã/ labaricada de carne/ de metal ºi de tapi-serie finã/ ºi nimic nu m-a împiedicatapoi/ sã ajung la meciul gloriei/ cuunirea urziceni” (bovina) Alteori, elrecurge la umor negru, pastiºându-lpânã la macabru pe Coºbuc: „ perioadaîn care în p16/ încep sã cadãpolitehniºtii restanþieri/ de la geamurianul trecut a fost/ un boboc de la ener-geticã/ acum doi ani un automatist…”(poemul cornet de seminþe)

Gesturile nu sunt însã aleatorii. SorinDespot încearcã un acut sentiment aldezabuzãrii (aº bea), fiind mãcinat de„imbecilizarea de fond a societãþii deconsum” ºi de „realitatea ca un covorde noxe”. Imaginea acestei stãri oîntruchipeazã iume, sumã a aspiraþiilorpoetului de a evada din acest univers:„mã fãceam mic ºi/ alunecând în tineurlam/ iume ºi o datã ecoul iume/ sã mi-o daþi pe iume dau/ orice dacã mi-o daþipe iume/ un pat ºi toatã bezna din lume/pe care sã o storc dintre noi” (iume).Expresia supremã a acestei disperãriexacerbate o constituie poemul final, ce

vrea sorin acum?, unde, într-o manierãcam teatralã, autorul îºi manifestã ide-alul: „vrea o bere ºi un pachet deºerveþele/ o pereche de ºosete curateºi/ un drum departe de voi”.

Fãrã a strãluci, apasã e un debutmeritoriu, Premiul pentru Poezie laConcursul de manuscrise al UniuniiScriitorilor din România, pe care autorull-a obþinut în 2009 nefiind chiar o întâm-plare.

Lucia Cherciu:nosttalggia rettro

De o cu totul altã facturã este volu-

mul Luciei Cherciu, altoiul râsului

(Timiºoara, Editura „BRUMAR”, 2010)

a cãrui notã dominantã rãmâne o nos-

talgie cu iz de Pillat ºi Blaga. Semnele

dorului de þarã ºi de acasã sunt mai

pretutindeni, de la forme voalate la

declaraþii manifeste precum cele din

Toamna, plasate sub semnul tânjirii:

„Tânjesc dupã prietenii vechi/ care sã

batã la uºã, sã mã caute,/ sã îndul-

ceascã o dupã-amiazã/ pe un cerdac

de pe alte maluri// închipuit sã semene

cu pridvoarele/ de acasã…” (p. 55)

Pentru autoarea stabilitã în Statele

Unite poezia devine un debuºeu, o

modalitate de traversare a oceanului,

de anulare spiritualã a distanþelor care

o separã de locurile natale. Cum însã

tema nu e deloc nouã, Lucia Cherciu

alunecã uneori pe panta unei melanco-

lii siropoase, la limita poeziei.

Când însã se abate de la cãrãrile

bãtãtorite ºi renunþã la preocuparea

pentru întoarcerea la izvoare, îi ies câte-

va poeme remarcabile, dintre care se

reþin Golanii, Alzheimer, Hipertrofiere

sau Provincialul. Primul reprezintã un

diagnostic poetic exact al realitãþii, pe

care Lucia Cherciu o (re)simte cu acui-

tate: „nimeni nu vine, nimeni nu

ascultã,/ poliþia pretinde cã e responsa-

bilitatea/ gardienilor, ei tot la fel, ºi în

noapte/ oamenii se întorc de pe o parte

pe alta/ în paturile fierbinþi de insomnie/

în timp ce golanii, raºi în cap,/ belcheºi

de mahmurealã, aburiþi,/ rãguºiþi de

urlete, rag de neputinþa/ trupurilor

uriaºe, uimiþi, bolunzi.” (pp.39-40)

Paradoxal, autoarea reuºeºte câteva

texte notabile tocmai atunci când uti-

lizeazã, voluntar sau nu, modele con-

sacrate. Cu un titlu dinescian, Doamne

fereºte este o reuºitã rememorare a

lumii rurale, dint-o perspectivã sores-

cianã: „Dacã aºa le poate face/ la

orãtãnii ºi la grãdini,/ Doamne fereºte/

ce poate desface muierea// de i se

despicã limba/ ca la ºarpe printre dinþii/

verzi stricaþi/ ca prinºi cu aþã.” (p. 86)

Alteori, se simt evidente rezonanþe stã-

nesciene, pe care Lucia Cherciu le con-

verteºte în interogaþii tulburãtoare: „Din

punctul de vedere al pãsãrilor cãlã-

toare/ oraºele peste care trec/ devin

repere de luminã (…) oare cum gãsesc

drumul, cum urmeazã/ chemarea

albastrului,/ cum se vede de sus restul

lumii,/ cum gãsesc sunetele clavirului,/

muzica aripilor pe calea adevãratã?”

(de sus) Plânsul, în schimb, devine un

fel de tablou sinoptic al poeziei

bacoviene, prin intermediul cãruia,

autoarea actualizeazã respectivele stãri

sufleteºti: „toamnã alcoolism ftizie/

putreziciune spaimã schelete/ aba-

toare hohote paralizie/ doliu cadavre

secrete (…) nu mai era nicio doam-

nã/ baletistã dansatoare Ofelie/ sã te

tãmãduiascã, Bacovie,/ de marºuri

funebre/ de ploaie ºi tristeþe?”

(p.106)

Altoiul râsului este, de fapt, o nime-

ritã metaforã a scrisului Luciei Cherciu,

care îºi altoieºte sensibilitatea ºi dorul

de acasã pe tiparele unei realitãþi filtrate

prin grila liricã a unor predecesori de

renume. Rezultatul? O poezie inegalã,

cu plusuri ºi minusuri, cu atracþii ºi

locuri comune. Stilistic, ea pãcãtuieºte

însã prin preocuparea obsesivã pentru

enumeraþie, pe care o regãsim aproape

în fiecare text. Uneori, cu o anumitã

forþã expresivã, alteori, ca simplã acu-

mulare de elemente, care converg cãtre

nimic. Salvarea vine (când vine) din

ridicarea deasupra tuturor influenþelor ºi

din propria percepþie asupra lumii.

Când se elibereazã de nostalgia retro

care îi îneacã unele texte, Lucia

Cherciu dovedeºte cã ar putea evolua

cãtre un lirism de substanþã.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Voci lirice contemporane:Sorin Despot ºi Lucia Cherciu

Vorbind despre Zigzagurile luiConstantin Cãlin, Mircea Radu Iacobanadmirã la acesta concizia ºi limpezimeaformulãrilor, motivându-ºi astfel opþi-unea pentru materialele de scurtã res-piraþie, concentrate ºi viguroase, înacord cu ritmurile veacului, dar ºi cutradiþiile gazetãriei autohtone. Esteexact ceea ce face ºi condeierul ieºean(nu numai) în volumul Printre cãrþi (Iaºi,Editura „Junimea“, 2009, 336 pagini),justiþiar ºi seducãtor ca întotdeauna,dar mai ales preocupat sã atragãatenþia semenilor sãi asupra unor valorimarginalizate ori uitate. Într-o primãsecþiune, intitulatã „Zece ani laJunimea“, al cãrei director a fost între1969 ºi 1979, rememoreazã cãrþi, fapte,personalitãþi cunoscute în acei ani.Astfel, pentru istoria literelor ieºene, ise pare important sã evoce un momentdin pre-istoria editurii, ºi anume,apariþia volumului Ulcioare de piatrã allui G. Lesnea, editat de Casa deCreaþie Popularã Iaºi cu o siglã falsã –Junimea. Coborâtã într-o nedreaptãuitare i se pare Cronica lui Arbore(1974), tot aºa cum deplângedecãderea ireversibilã a casei-muzeual cãrei ctitor, Toader Hrib, a dispãrut în1992. Nu altfel au fost trataþi – cu ogravã ºi vinovatã ingratitudine – TraianChelariu, Aurel Leon (Umbrele au fostreeditate abia în 2008 de M. R.Iacoban) sau Corneliu Sturzu. Acelaºine reaminteºte cã Nichita Stãnescu apublicat trei frumoase cãrþi de poeme laEditura „Junimea“, iar George Mãrgãrit,figurã insolitã a Iaºului, era respectat deG. Cãlinescu ºi, mai târziu, de LucianRaicu. Un episod memorabil îl reprezin-tã publicarea, în premierã, la aceeaºiediturã, a unei cãrþi tipãrite în alfabetlatin sub semnãtura unui scriitorbasarabean. Este vorba despre Steauade vineri a lui Grigore Vieru, apãrutã în1978. Onorant pentru fostul director deediturã este cã nu evitã ipostazele defa-vorizante, ca atunci când a refuzat dra-maturgului Ion Luca editarea operelorcomplete, o satisfacþie reparatorie, laurma urmei. Textele, indiferent detemã, reþin doar strictul necesar, în lini-ile simple ºi elegante ale unei arhitec-turi foarte bine articulate, cu o argu-mentaþie strânsã ºi eficientã.

Eminesciana, legendara colecþieiniþiatã ºi susþinutã de Editura„Junimea“ îi prilejuieºte câteva (moti-vate) incursiuni în timp, în cea de-adoua secþiune a volumului. CanoniculAl. Grama, pãrintele autoritar al tuturordenigratorilor eminescieni din toate tim-purile, se aflã alãturi – din acest punctde vedere – de Hasdeu, Macedonski,N. Þinc, Take Ionescu, doar pentru ademonstra cã la capitolul „denigrãri“ –„nimic nu-i nou sub soare“. MirceaRadu Iacoban este de pãrere cã „de laGrama încoace, a existat o continuitatea negãrii“ brutale ºi, adeseori, subur-bane. Nici mãcar acuzaþia de naþiona-lism îngust, limitat ºi xenofob (teamã,nu urã) nu e o noutate. O fãcea PanaitIstrati la 1929.

Un articol publicat (relativ recent) în„Ziua“ ºi „Evenimentul zilei“ îi prile-

juieºte o necesarã punere la punct.Astfel, Valeria Sturdza, fiicã nelegitimãa lui Eminescu ºi a Veronicãi Micle, n-aexistat niciodatã. A existat însã oValeria, fiica Veronicãi ºi a lui ªtefanMicle, cãsãtoritã Sturdza ºi autoareaunor volume de poezie minorã. Luândîn consideraþie eforturile lui N.Georgescu, de altfel stimabile, de ademonstra teza conform cãreiaEminescu – gazetarul a fost asasinat,supoziþia i se pare mai mult decât dis-cutabilã ºi, în orice caz, atinsã de ten-taþia scenariului de senzaþie. Informaþiicorecte sunt amestecate cu alteleincerte, iar interpretarea lor este, une-ori, tendenþioasã. Oricum, o asemeneaatitudine (în fond, bine intenþionatã),pãleºte în faþa spectacolului jalnic oferitde televiziune, la emisiunea Mariromâni, unde Andrei Gheorghe (unromân pitic) joacã rolul nefericit al unuiHamlet de duzinã pe canavaua complo-tului generalizat. ªi asta, în cazul luiEminescu, ziditorul de limbã ºi frumos.

Cãrþile sunt porþile cãtre lume, tot aºacum „cartuºele“ lui Mircea RaduIacoban sunt „porþi“ deschise cãtrelumea cãrþilor ºi lumea ideilor. În secþi-unea a treia, cea mai extinsã, sunt dis-cutate cãrþi de beletristicã (cu priori-tate), istorie, politicã, senologie, medi-cinã, lingvisticã, darwinism, protocro-nism, enciclopedia transporturilor, cuun gust apãsat pentru argumentul debun simþ, expresia concentratã ºi ener-gicã. Mai întotdeauna, autorul seîntoarce nostalgic cãtre trecut, þinând lamare cinste cãrþile ce evocã Iaºul cul-tural ºi artistic din secolul trecut: Ieºii deodinioarã, de Rudolf ªuþu, Umbre, deAurel Leon, Iaºii de aproape ºi dedeparte, antologie îngrijitã de Al.Dobrescu, Documente din arhiveleieºene (vol. II), de Teodor Burada,Trãitori ºi trecãtori prin Târgu’ Iaºului,de C. Ostap, I. Maftei, C. Mitican, Istoriaoraºului Iaºi, de N. A. Bogdan,Monografia Iaºilor, de Dan Bãdãrãu.Dacã Al. Dobrescu este de pãrere cã„la Iaºi se trãieºte confortabil din gloriatrecutului“ concitadinul sãu, MirceaRadu Iacoban, afirmã tranºant cã nuignorarea puþinelor valori e lucrul celmai grav, ci „tratarea lor de-a valma cufalsele valori“. Aº spune, la rându-mi,cã asta nu e o problemã strictã a vechiicapitale moldave, ci a întregii Românii.

Dupã ce remarcã, la o comparaþie1880 - 1928, cã Iaºii începutului desecol XX era o „filialã a raiului pepãmânt“, observã cu o vervã alimentatãde maliþie: „pe atunci, lumea se temea,înainte de orice, de prostie“ (ce vre-muri!), pe când, în ziua de azi, au inter-venit „obiºnuinþa ºi toleranþa“. Valorilecultivate în acei ani au cãzut în desue-tudine, iar „poezia acelor clipe“ s-a(mai) estompat. În altã parte, autorul searatã dispus sã aducã un omagiu (pedeplin meritat) demolatorilor de monu-mente istorice, aºa cum s-a întâmplatcu Academia Mihãileanã, precursoareaUniversitãþii „Al. I. Cuza“. Rãsfoind cudeferenþã Cimitirul eternitatea, unalbum ce înregistreazã 1180 de per-sonalitãþi reprezentând cele mai variate

domenii, acesta admirã… „hãrnicia“ ºi„responsabilitatea“ celor care devali-zeazã morminte ºi monumente.Moralistul nu se dezminte nici deaceastã datã: „un popor fãrã mormintemoare ºi nu poate avea dreptul ladãinuire ºi istorie“.

O altã mare atracþie o constituieteatrul. Se simte cã este o pasiunenestinsã ºi atunci când comenteazã ocarte de teatrologie (Ion Toboºaru, N.Barbu), dar ºi când discutã o cabalã cea dus la concedierea marelui regizor A.I. Maican sau relaþia actor-regizor într-un context general în care piesa deteatru e tratatã ca un „apendice oare-care“, iar regizorul aproape a anihilatpersonalitatea actorului. Fostul directorde teatru ºi dramaturg de succesopteazã pentru reabilitarea textului/autorului, dar ºi a actorului în spaþiulscenic. Este ceea ce credea ºi N. Barbuîn cartea sa, Semnul cumpenei, scrisã„cu rigoarea profesionistului ºi distinctãfineþe intelectualã“. Evocãri din lumeateatrului gãsim în cartea lui AurelGhiþescu, O viaþã de om pe scenã, cumenþiunea cã amintirile au fost tran-scrise de Val Sãndulescu, dupã notelelui Ion Aurel Manolescu.

Stalin, Beria, Putin sau liderii comu-niºti din spaþiul românesc îi reþinatenþia. Cu deosebire, „Marele Urs“ dela Rãsãrit a transformat „scena politicãîn bordel“ ºi „patul în tribunã de afir-mare“. ªansa Verei Davâdova, „aman-ta de suflet a lui Stalin“ a fost sãsupravieþuiascã unei epoci de teroare ºisã-ºi scrie Memoriile, comentate aici deM. R. Iacoban, cel care-ºi aminteºte cãavea 14 ani la moartea „tãtucului“.Departe de a dezamorsa lucrurile,moartea sa a provocat un lanþ întreg de„turnãtorii“ ºi arestãri pentru vina de a ficomentat negativ sau evaziv acestdeces. Dupã trecerea în revistã aultimelor victime ale stalinismului,autorul noteazã sec: „represaliile aufost decise ºi aprobate, sub semnãturã,de cãtre primul locþiitor al MinistruluiForþelor Armate ale R. P. R., NicolaeCeauºescu“, adicã acela care va

demasca, mai târziu, cu mânie revo-luþionarã, abuzurile epocii stalinistepatronate de Gheorghiu-Dej. Rusia lui

Putin, de Anna Politovskaia, estecomentatã cu respect ºi admiraþie, darºi un abia reþinut recul emoþional în faþadestinului tragic al aceleia care a fost,pe drept, numitã „conºtiinþa moralã aRusiei“. Memorabilã caracterizare aþarului Putin de cãtre ziaristã („De ceîmi displace atât de mult Putin? Îmi dis-place pentru lipsa lui de emoþii, mai readecât crima, pentru cinismul lui, pentrurasismul lui, pentru minciunile lui…“) i-adisplãcut lui Putin, iar AnnaPolitovskaia a murit împuºcatã în capºi-n piept în liftul blocului unde locuia.

Mãsuri represive, oportunism, cultulpersonalitãþii, mãsuri iraþionale, bene-ficii, privilegii ºi recompense ca preþ aldemnitãþii ºi rectitudinii morale abando-nate la intelectualii din prima perioadã aregimului comunist. Ce s-a întâmplat cuei dupã aceea? Conform demonstraþieifãcute de Adrian Gavrilescu în Noii pre-

cupeþi, odatã cu trecerea timpului, „in-telectualii publici au devenit din ce în cemai publici ºi din ce în ce mai puþin in-telectuali, adicã mai puþin înclinaþi sãpunã la îndoialã judecãþile emise dealþii“. Fãrã putinþa de a generaliza,putem spune cã e o imagine corectã, însensul unei comoditãþi ºi resemnãriquasi-generale în faþa proliferãrii rãuluila toate nivelurile. Aºa a fost. Fariseism,disidenþã închipuitã, duplicitate, impos-turã generalizatã, rupturã brutalã cutradiþia, dispreþul faþã de tot ce e româ-nesc, atrofierea bunului-simþ: „Ni s-augolãnit ochii, ni s-a birjãrit limba. Nedeclasãm voluntar, cuprinºi de o ciu-datã voluptate a degradãrii“ (ConstantinCãlin) Aici am ajuns. Poate de aceea,textul dedicat (!) generaþiei 70-80 esteatât de savuros – ironic, uneori chiarsarcastic: „Voi în ce credeþi?“ „Dar maideparte?“ Comentariul mutã ingeniosaccentele de la admiraþie simulatã larespingerea fermã a unui ton triumfalistlipsit de acoperire, ca în urmãtorul caz:„Suntem o generaþie de învingãtori, devisãtori…“ Cine pe cine a învins?Visãtori?!... greu de crezut.

Când discutã soarta literaturiiromâne, scriitorul ieºean se dovedeºtemai echilibrat ºi mai responsabil îndeclaraþii decât unele nume grele alecriticii ºi istoriei literare contemporane:„Negrici are ºi n-are dreptate. Sedus ºiluat de valul demonstraþiei, se încrânce-neazã ºi exagereazã“, afirmã el, cureferire la Iluziile literaturii române

(2008). Concluziile criticului bucu-reºtean îl deprimã, deºi – în altã parte –recunoaºte cã „starea actualã a litera-turii române nu îndreptãþeºte preamulte speranþe în obþinerea unui pre-miu Nobel“. Asta nu ne dã însã dreptulsã ne declarãm singuri „nevolnici“.Dacã nu ne respectãm noi, cum sã nerespecte alþii? se întreabã în mod justi-ficat M. R. Iacoban care a scris o cartevie, când deschisã generos sprepoezie, când ironicã ºi spectaculoasã lanivelul limbajului, niciodatã frivolã.Peste tot, semnale de alarmã, culuminile bine centrate pe releele vieþiisociale, politice ºi culturale, cu esenþele

tari la vedere, în scenarii concentrate,stãpânite de un condeier experimentatºi sincer îngrijorat.

septembrie 20104

comentarii

Mircea DINUTZ

Atitudini. Nostalgii. Corecþii

septembrie 2010 5

comentarii

Porttrettul lui Sam

Cum am reacþiona dacã sub ochiinoºtri ar apãrea deodatã un autobuzplin cu cocoºaþi? Oricât de miloºi am fidin fire, probabil cã funambulesculimaginii ne-ar crea un disconfort psihic.Dar nu cumva „cocoºatul“ (de fapt com-plexatul de orice fel) simte altfel, nuvede mai mult, dincolo de firesc?Mesajul pe care îl transmite Nora Iugaîn volumul de versuri Autobuzul cucocoºaþi (Editura „Charmides“, 2010)este cã o persoanã cu handicap, mar-ginalizatã social, se salveazã printrãirea în suprarealitate.

Sam, personajul principal al cãrþii, uninfirm care a primit la naºtere ococoaºã, nu poate vorbi despre sinedecât închipuindu-se din rasa caninã,este din fire un contemplativ. „sînt uncãþel ud rabd ºi tac/ fac colãcei mici ºigalbeni/ mã gîndesc la bunul dum-nezeu“. Pe de altã parte este ºi un finobservator al lumii din jur, deºi nu oînþelege decât proiectând asupra eicompoziþii proprii, bogate în imagini, decele mai multe ori burleºti. Perceperearelaþiilor umane se realizeazã într-o vizi-une fantastã, absurdã ºi metaforicã, cuo abundenþã de simboluri dificil decrip-tabile. Sam priveºte, analizeazã ce sepetrece în imediata vecinãtate, dar dela lumea exterioarã se întoarce subit înel însuºi. Alteori, dimpotrivã, pornind dela o cunoaºtere de sine în care auto-compãtimirea lasã loc frecvent umoru-lui negru, autoironiei amare, nu cade încapcana lamentaþiei, evadeazã lamomentul potrivit din singurãtatea trau-maticã, abisalã, observând în cele maimici detalii diverse întâmplãri din cotidi-an, presimþind legãturi spirituale, miste-rioase, existente latent între naturidiferite sau de acelaºi tip. Complexulde inferioritate, de neînvins, exacerbatde reacþiile de respingere cu care seconfruntã în permanenþã, este periodicdepãºit prin dedublare. Spiritul ludic decare este animat Sam ºi-l consumãfiind propriul partener de joacã, iar izo-larea genereazã monologuri interioare.Se confeseazã unui auditoriu invizibil,dar vocea lui se stinge treptat,mascând, în fraze suprarealiste rostitepe jumãtate, tristeþea metafizicã, revol-ta interioarã: „mama mare era un aba-jur/ bunicul era un ceainic/ eu eram omãslinã micã micã/ pe o farfuriejaponezã/ sînt un bãrbat dubios/ vedeþidoar am graþii de femeie/ îmi plac culo-rile complementare/ cînd uit sã plãtesctelefonul/ se-nchide apa/ când daupeste-un pat cu baldachin/ sînt mutat înbiroul de-alãturi/ vreau sã discut cu unspecialist/ vreau sã aflu unde stã toler-anþa/ dacã e blondã sau brunã/ ºi cîþiani are/ în repondeur se auzea o cãþea/avea un aer aristocratic/ ºi eu mã între-bam/ pe mine cine mã aude/ stau pebanchetã între doi tâlhari/ din cauza lornu pot sã cânt marseilleza/ aerul dinautobuz e o vacã/ ugerul ei priveºteînapoi cu mânie“

Rudele lui Sam.O familie de infirmi

E cumva de mirare ca o carte de ver-suri sã conþinã un arbore genealogic.Pe lângã legãturile de sânge, esteadãugat un personaj - TerenteCaramangioglu, om înstãrit, cam gro-bian, „întreprinzãtor, ambiþios, cinic“,prieten de familie, reprezintã legãturacu normalitatea, cu viaþa concretã.

Prezentãrile biografice se fac îm-binând blândeþea ºi compasiunea cu

sarcasmul ºi ironia frivolã: „Mama, penume Camilla Teodorovici, nãscutã laBucureºti, pe 26 iulie 1917. Odatã cuea apare pentru prima oarã cocoaºa înfamilia Teodorovici, nimeni nu ºtie dacãnumele ei e real sau poreclã. Blândã,rãbdãtoare, supusã. Sedusã ºi abando-natã. Naºte un fiu pe nume Sam. Dinnou sedusã ºi abandonatã. Naºte un fiupe nume Istovitu. Moare prematurînecându-se cu un os de peºte.“ Dincaracterizarea lui Sam: „Fire retrasã, îiplace sã petreacã ore în ºir pe veceu.Atunci scrie versuri. Vrea sã-ºiumileascã nevasta. E gelos pe talenteleei. Are complexe de minoritar. E pru-dent. Nu bea, nu fumeazã, nu a fostmembru de partid. Pãcãtuieºte în gând,atunci întrece mãsura. În fiecare searãînainte de culcare îi cere iertare luiDumnezeu.“ Fratele, Istovitu, e „fãrãcocoaºã“, dar nu fãrã complexe. E stat-ic, lipsit de ocupaþie. Om incomplet,„constituþie firavã“, „somnambul“, „lipsitde voinþã, nu rezistã tentaþiilor“, râv-neºte la soþia fratelui, la Minodora.

Întorcându-ne la cuprinsul de ver-suri, vom spune cã rostirea gravã,vocea austerã, antilirismul contra-puncteazã vertijul oniric de care suntanimate personajele, ele alcãtuind, aºacum inspirat observa Alex. ªtefãnescu,„un carusel de euri derizorii ºi tragice“.Raportându-se la valoarea absolutã atimpului, Sam utilizeazã adesea perfec-tul compus: „ºi eu care mi-am tatuat/sirene pe braþ/ ºi mi-am fãcut pantalonilargi/ în pliseuri mãrunte/ ºi pãrul mi l-amvopsit în verde/ eu care am vrut sã fiuoriginal/ crezând cã asta e o piedicã/ încalea uitãrii/.../ ºi eu care m-am ºtersde tot/ care m-am pierdut în neagraveºnicie“. Limbajul este frapant prinexpresii oximoronice: lebãda este„neruºinatã“, cocoaºa „celestã“, „câiniiurineazã pe piciorul ud ºi trandafirulînfloreºte“.

Sam este în felul lui un romantic prinexcelenþã. Soþia îi seamãnã în anumite

privinþe. Cu toate cã are o dozã depragmatism, Minodora refuzã sfaturilerealiste ale mamei, fiind atrasã de ide-aluri artistice: „mama mi-a spus:/ min-odora nu te mai gândi la sam/ când teduci la piaþã/ gândeºte-te la varzã ºi lacostiþã/ fii o femeie cuviincioasã/ ceparcã beethoven i-am zis/ nu se gân-dea nu-i cânta ºi lui/ tot timpul pasãreaîn cap?“. Deºi trec prin perioade deînstrãinare, Sam ºi Minodora se pres-imt unul pe celãlalt, au nostalgii aleiubirii de început când depãºeau prob-lemele cotidiene întreþinându-ºi unulaltuia visele. „Cocoaºa“ nu mai e sem-nul neputinþei, ci reprezintã deodatãpunctul de comunicare între îndrã-gostiþi, puntea de trecere dintr-un þinutmundan într-unul oniric, încãrcat deexotism. Asocierea triunghiului feminincu ochiul divin ar putea esenþializaaspectul de sacralitate al iubirii: „îþiaduci aminte minodora/ cum ciocãneaidimineaþa la cocoaºa mea/ ºi dinãuntruse auzea nilul susurînd/ ºi palmierii ºiviperele mici ºi galbene/ ca niºte

jartiere de damã/ ºi glasul lui ramses/proaspãt trezit din somn/ cînd tocmai tevisase/ în slipul tãu triunghiular/ în careclipea ochiul lui dumnezeu/ þii mintecum mergeam amândoi la servici/ cummâncam covrigi cu susan/ ºi tu îþi ridicaipuþin noaptea de pe ochi/ sam ai plãtitlumina mã întrebai/ erai pudicã eu teduceam cu vorba/ îmi plãcea întune-ricul tãu/ mã bãlãceam în el/ pânãajungeam pe emisfera cealaltã“.

Un ttittlu dur ppenttruun vvolum de vversuri

Ideile transmise ºi generate, psiholo-gia personajelor ar putea fi lesne obiec-tul unei piese de teatru sau a unuiroman. Sam ºi personajul luiDostoievski, „sãrmanul“ prinþ Mîºkin, aupuncte comune. Inadaptaþi, poartãpovara unor stigmate. Atemporali, mist-ici fãrã a fi religioºi, cei doi sunt îngeriprin gingãºie ºi naivitate. Argumentulautoarei s-ar potrivi ca prolog la roman-ul Idiotul: „De ce Autobuzul cucocoºaþi? Pentru cã sînt familii pelumea asta, familii de sfinþi, de martiri,de învingãtori, familii de torþionari, deturnãtori, de intransigenþi, de fanatici,familii de infirmi... Infirmii sînt cei maifrumoºi fiindcã nu seamãnã cu ceilalþi,lor le lipsesc pãrþile de vanitate, ei ºtiusã punã-n loc bucãþi întregi de iertare ºibucãþile de iertare sînt aripi luminoasede îngeri...“

Traseul AAuttobuzuluicu cocoºaþi

Imaginea autobuzului cu cocoºaþine-a dezvãluit-o Nora Iuga pentruprima oarã în Poem de octombrie (volu-mul Spitalelor manechinelor, 1998).Antologia Inima ca un pumn de boxeur(Editura „Vinea“, Bucureºti, 2000) sedeschidea cu un ciclu de 20 de poemeinedite înscrise sub genericul„Autobuzul cu cocoºaþi“. În 2002 seadãugau alte poeme când la aceeaºiediturã, Vinea, apãrea volumul de sinestãtãtor Autobuzul cu cocoºaþi. Iatã cã,în acest an, Editura „Charmides“, într-oediþie elegantã, ne faciliteazã o reîntâl-nire cu Sam. Din prefaþa semnatã deOctavian Soviany notãm: „Nora Iuga sedovedeºte, pe parcursul poemelor dinAutobuzul cu cocoºaþi, o veritabilãdoamnã-spiriduº care (...) readuce înprim-plan bucuria jocului ºi a reveriei,are, în faþa realului, pe care l-a trans-format într-un vertij de culoare ºi deluminã, voluptãþile ucenicului vrãjitor,ce a dat, întâmplãtor sau nu, pestebagheta maestrului. ªi ne face sãînþelegem cã, în fond, poezia n-a fostniciodatã altceva decît un mod de a dacu tifla realitãþii, aºa cum ºtiu sã o facãnumai nebunii ºi numai copii.“

Reeditarea demonstreazã cã ver-surile Norei Iuga îºi pãstreazãprospeþimea ºi modernitatea dupã 10ani de la prima apariþie. Bizarul perso-naj Sam rãmâne în memoria cititorilorprin paradoxurile sale ºi le câºtigãinima având vocaþia sublimului.

Violeta SAVU

Nora Iuga ºi o cãlãtorie ciudatã.Autobuzul cu cocoºaþi

• Mircea Bujor

Nicolae Jinga

Dicþionarullui Dumnezeu

Preot în viaþa de toate zilele, NicolaeJinga e convins cã „poetul e un sacerdotal sensului transfigurat al lumii“, cã„poezia fiinþei îºi are temeiuri divine“, darºi cã „Fãrã Iisus Hristos Mântuitorul –venim de nicãieri, plecãm niciunde, iarla-ntrebãri nu vom putea rãspunde“.Trãitor într-o lume întoarsã pe dos, vigu-rosul poet e în toate un privilegiat alCuvântului revelat, cãrþile sale de pânãacum depunând mãrturia trãirii sale întruHristos, a dorinþei de sublimare a fiinþeiprin harul divin, a bucuriei de a fi ºi de acelebra miracolul Creaþiei în versuri caresã meargã la inima cititorului.

Sesizând cã, în prezent, „duhul poeticcreºtin e-n suferinþã“, el încearcã ºireuºeºte sã-l revigoreze, aducându-i însprijin eseul pe teme existenþiale sauculturale, pe care-l întreþese cu poemelede facturã identitarã într-o ineditã þesã-turã compoziþionalã, pe cât de hibridã,pe atât de solidã în fondul sãu ideatic.Iov al Scripturii ºi Iov al zilelor noastre,preotul-poet îºi dã seama cã e „foartegreu de þinut pasul cu toate nefericirileveacului“, dar cu toate acestea continuãsã înainteze pe drumul „pâclos ºi des-fundat“, sã se ia la harþã cu „Fortãreaþaangoasei nocturne“ ce-l are „prizonier deelitã“ ºi sã caute rãbdãtor acea „fãrâmãde-nþeles adânc“, în stare nu numai sãdezlege „puzderia de sensuri care-(m)iscapã în rãsturnata clipei simetrie“, ci ºisã-l smulgã din aceastã lume „buimacã,sãracã ºi posacã“, dintr-o þarã a„gunoaielor, a prafului ºi a jafului insti-tuþionalizat“, în care imbecilizarea printeleviziune ºi mass-media în genere ne-atransferat în zodia lui „monologãm ºinimeni nu ascultã“.

Purtând cu sine dorul de „boaba magi-cã de isihie“, treierã zi de zi cuvintele caniºte „lãcuste carnivore“, scrie ca ºi cumar „trage la edec“, îºi ceartã sufletul,acuzându-l cã are „cãmara goalã“, seîntreabã de ce-i „funcþioneazã mintea“pe „frecvenþe ondulatorii, ºerpuitoare“,analizeazã textele altora, de la Galactionla Borges, se-mparte „flãmândei gloatede cuvânt“, urmãreºte îndeaproape„constanta Luminii“, observã cum „coteleîngândurãrii urcã brusc“ ºi cum „neliniºtiabisale“ se preling din pielea lui de„melancolic ins“, se lasã „amãgit cu literadin vis“, toarnã „târziul în curând“ ºi totalergând „printre atâtea vorbe care mint“îºi scrie viaþa „trudnic rând cu rând“,încrezãtor cã „Viaþa-i o carte scrisã-nluminã“.

Iar o asemenea carte e ºi Dicþionarullui Dumnezeu (Editura MitropolieiOlteniei, Craiova, 2008), doldora de„Poezie viguroasã, nouã, proaspãtã, pro-fundã, filocalicã, plinã de un dor subli-mat, neostentativ, de o nostalgie mistu-itoare, de o rarã liniºte ºi anvergurã acunoaºterii“, cum o caracterizeazãCristian Cercel în scrisoarea ce þine locde postfaþã. Psalm ºi epifanie totodatã,cântecul de iubire al preotului NicolaeJinga rãzbate în toate cele trei cicluri –Mierea vãzduhului, Pervazul cu miride,Dicþionarul lui Dumnezeu –, tocul sãusprinþar scãpãrând ca un „amnar îniascã“ ºi demonstrându-ne cã „saltul dela tãgadã la credinþã“ e posibil ºi cã toatecele 20 de milioane de Românii, „care numai seamãnã între ele“, se vor trezi la„realitatea responsabilitãþilor pe care leconsiderãm ale altora, mereu ale altoraºi niciodatã pe deplin ale noastre“.

Poetul, de altfel, nu s-a îndoit nicio-datã cã trãieºte printre „miracole, printresemne dumnezeieºti cu sigiliul perma-nenþei“ ºi deºi are momente când ge-

nerozitatea lui Dumnezeu îl striveºte, îluluieºte ºi îl amuþeºte, nu conteneºte sãcaute ºi sã prindã „rãgaz de vers ade-vãrat“, pentru cã „Acolo unde rãzbateiubirea lui Dumnezeu, nu mai încapedestinul“, iar din „mia de rãsfrângeri ºidovezi nu vezi cât vrei, ci cât þi-e dat sãvezi“. Iar Nicolae Jinga ne-o dovedeºtecã a vãzut, prin pronie cereascã, destuleºi cã tot mãsurând „adâncimea cuvântu-lui“, prin verbul sãu ne-a fãcut ºi pe noisã înþelegem cã „omu-i dator sã creadãºi sã spere“, sã vedem ºi sã neîntoarcem la calea cea adevãratã,înveºmântându-ne în „smirna cuvintelorevlavioase“ ºi îmbrãþiºând, alãturi de el,„Cuvântul în puritatea Jertfei de peCruce“, sã putem sorbi „lumina ºiiubirea“, singurele „acte ce vestescDumnezeirea“.

Jertfa sa întru cuvânt („Bietul cuvântmi-e singura avere“), smerenia continuã(„N-am stofã de culegãtor de perle; din-tru adâncuri pânã-n slãvi cereºti tu,Doamne, mare ºi puternic eºti! – nu-svrednic eu minunile sã-Þi cânt, nu-svrednic eu de-a mai rosti cuvânt; Suflete-al meu, te ruºinezi a spune cât de sãracrãmâi în fapte bune!; Rãmân perpetuusemn de întrebare Destinul meu nici picde noimã n-are“), iubirea faþã de Creatorºi semeni sunt tot atâtea pilde cãVoroneþul lãuntric pe care l-a edificat eunul de nezdruncinat, aidoma acestuinou edificiu închinat „înþelesului neînþe-les“.

Cornel GALBEN

Aurel Pantea

Neggruppe neggru

Spaþiul mic, claustrant, întunericulcare aprofundeazã în noi iminenþa morþiiºi revelaþia singurãtãþii absolute sunt,pentru un cititor neavertizat ºi neavizat,sintagmele definitorii ale scriiturii luiAurel Pantea. Cei care ºtiu cã scriitorulamintit face parte din elita poeticeascãoptzecistã, alãturi de Matei Viºinec sauAugustin Pop, generaþie dominatã deideea sinelui transcendent a lui HugoFriedrich, recunosc cã, de fapt, creaþialui Aurel Pantea îºi gãseºte originea în

distincþia pe care o face Paul Ricoeurîntre interpretarea ca exerciþiu al suspici-unii ºi interpretarea ca recuperare a sen-sului. Putând fi consideratã o hermeneu-ticã a senzorialului, o fenomenologie aindescifrabilului, a increatului blagian,poezia lui Aurel Pantea a cunoscut, de ladebutul din 1980 (Casa cu retori), oetapã declamativã, livrescã, polemicã ºimascat ironicã (observã Cosmin Cioltoº,în articolul Retori ºi limbuþi) ºi alta, careîncepe în 1993, odatã cu Negru penegru, ºi care scapã rigorilor tipologice.

Cartea de faþã, intitulatã Negru penegru (Editura „LIMES“, Cluj-Napoca,2009) sugereazã, aºa cum apreciazã IonPop, o tensiune exacerbatã a trãirii,transmisã corpului textual, o osmozãîntre diferitele realitãþi subliminale aleeului ºi substanþa limbii. Revelatã dinaceastã perspectivã, lirica lui Pantea nuse asociazã celui mai negru lirism de laBacovia încoace, aºa cum þine sã sublin-ieze autorul „Prefeþei“ prezentului volum,Al. Cistelecan, ci mai degrabã oglinziioarbe (golului dintre tocurile uºii) luiGellu Naum prin plãsmuirea þinutuluiMarelui NU ca o alter-realitate ceaparþine exclusiv egoului ºi care serefuzã alteritãþii profane (in sensul igno-ranþei), ca o manifestare ce se refuzãferestrelor oarbe ale lumii stricate locuitãde un tenace principe / al rãcelii (p. 40).Astfel decodificatã, sintagma Negru penegru ce sintetizeazã creaþia redactoru-lui-ºef al revistei „Discobolul“ deno-mineazã, pe de o parte, cuibarul rotind albulboanei de frustrãri ce-l copleºesc peomul contemporan. Pe de alta, ea ilus-treazã o suprapunere perfectã aGenezei peste Escatologie, a lui alfapeste omega, a Totului peste Nimic, încare omul aglutineazã pânã la osmozacu Nadirul. Scris peste scris, text pestetext, poezia sa re-semantizeazã ceea ceexpresionismul blagian desemneazãnon-vorbirea, iar Aurel Pantea cuvântullãcãtuit (p. 179). Poezia sa reconstituieplastic O privire din noi înºine, un fel deprezenþã fãrã de care s-ar putea sã numai existe moarte (p. 156). Discursul liricdevine astfel concluzia cã negareanegaþiei conþine, disjunctiv, în sine,însãºi afirmaþia: adicã victoria vieþii.

Poemul Negru pe negru e revelaþiadisperãrii de a trãi, o refracþie în diferitelemedii-cititori încât lirica lui Pantea e unelogiu al reuºitei comunicãrii reale ºi

realiste, e o negare a ideaticii, a situaþi-ilor abstracte, care metamorfozeazãpoezia în transpunere fidelã a realitãþii,ca manifestare a intensitãþii trãirii, adevoþiunii faþã de viaþã, patologicã înintensitatea ei. Astfel, poetul devine unIona sorescian care a încetat sã spinteceburþile alteritãþii ºi, optimist, se întoarcespre sine, îºi spintecã trupul (ºi ego-ul) ºireliefeazã rostul vieþii: „rosteºte-þimoartea, naºte-þi moartea ºi amuþeºtepe veci/ stau cu moartea în gurã/ ºivorbesc în neºtire“ (p.134). Astfelvieþuirea devine o galerie de pânze alelui Salvador Dali, un ºir lung de portreteale lui NU, în care definitul bea feþelelucrurilor ºi „face sã þâºneascã/ muguripe toate obrazurile“ (p. 81.

Deci, moartea ºi avatarii ei sunt niºterefugii disponibile, nu o negaþie a vieþii, cio posibilã variantã neagrã (în sensul deabsconsã) a ei. De aceea negru penegru nu semnificã nicicum pustiu,angoasã, banal ci, dimpotrivã, provo-care, strigãt expresionist, suprarealism,detalii printre care treci fericit într-unpeisaj foarte promiþãtor în delicii, con-templare a tot ce e cu adevãrat valorosîn viaþã: curãþenia sufleteascã, devoþi-unea ce nu cunoaºte umilinþã, credinþa ºiiubirea dincolo de orice care orbesc peneavizat ºi îºi cunosc mormântul în lim-baj. Iatã de ce versurile nu au tonalitãþide tângã monotonã, ci, mai degrabã dexilogravurã reprezentând curgerea spremoarte în accepþia ei geticã.

Denotaþia clarã a volumelor intitulateNegru pe negru. Poeme pentru Katia(2005) se regãseºte în versurile: „Dacãmi-aº pune instinctele/ pe o creangãverde ºi ea s-ar carboniza/ aº fi silit sãconstat o expansiune/ a ceea ce nuvreau neapãrat sã ºtiu/ cã sunt./ Dacãmi-aº pune instinctele /pe o creangã car-bonizatã ºi ea ar înverzi, înflori/astaînseamnã o înþelegere între automatuldin mine/ºi un alt fel de inconºtienþã/înfaþa cãreia raþiunea purã /ºi raþiuneapracticã/stau ºi se socotesc“.(p. 129) cereliefeazã cã principala caracteristicã aliricii lui Pantea este sugestiasupravieþuirii care, în viziunea autorului,se realizeazã printr-o viziune lucidãasupra lumii reale, luciditate care con-ferã versurilor caracter proteic.

Nicoleta FLOREAN

autori ºi cãrþi

septembrie 20106

• Carmen Anutza - Pãdure de ochi

Oana Soare

Pettru Dumittriu &Pettru Dumittriu

Apãrut în 2008 (Bucureºti, FundaþiaNaþionalã pentru ªtiinþe ºi Artã aAcademiei Române), studiul OaneiSoare, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu,este o monografie consistentã, cea maibunã de pânã acum dedicatã acestuisubiect. Receptarea ei s-a dovedit însãcontradictorie. În ciuda unor premiiimportante pe care le-a obþinut, ea nu aatras decât atenþia câtorva comentatoriprecum Paul Cernat, Horia Gârbea,Rãzvan Voncu sau Andrei Terian.Cauzele acestui nedrept dezinteres nuþin de proasta difuzare a cãrþii, ci, maidegrabã, de dificultatea temei ºi de oanumitã modã în presa culturalã, undese cultivã interesele de grup ºi anumitevoci, care ºi-au creat o notorietate maimult sau mai puþin meritatã. Lipsitã demediatizarea de care se bucurã uniicolegi de breaslã, Oana Soare nu e unnume spectaculos, însã dovedeºte prinacest volum cã le e superioarã multora.

Prima constatare la care ne obligãlectura cãrþii este aceea cã ne aflãm înfaþa unui debut consistent. Formaþia decercetãtor literar a autoarei se simte înbuna documentare ºi în rigoarea cu careurmãreºte viaþa ºi opera lui PetruDumitriu cu intenþia de a-i realiza unportret autentic ºi de a stabili relaþia opti-mã între biografie ºi creaþie. Lucru, dealtminteri, dificil, datã fiind specificulactivitãþii scriitorului analizat, undedomeniul autobiografic ºi cel ficþional seîngemãneazã adesea. O piedicã delocde neglijat o reprezintã ºi statutul contro-versat al prozatorului, numeroasele saleºerpuiri ideologice ºi estetice.

Conformându-se canoanelor specificestudiului monografic, Oana Soare aºazãscrisul lui Petru Dumitriu sub semnulunei personalitãþi proteice, realizându-iun portret psihanalitic ºi mitanalitic, pecare ulterior îl transferã asupra operei.Nu întâmplãtor, cartea se intituleazãPetru Dumitriu & Petru Dumitriu, ceea cene plaseazã în zona unor sciziuni iden-titare. Era, de altfel, singurul mod plauzi-bil de a explica o operã sinusoidalã, cureuºite incontestabile ca Proprietatea ºiposesiunea sau Cronicã de familie, darºi cu romane proletcultiste ilizibile pre-cum Drum fãrã pulbere sau Pasãrea fur-tunii.

Fãrã a se lãsa furatã de obiectul pro-priului demers, Oana Soare abordeazãcu abilitate cazul Dumitriu, discernândîntre reuºite ºi nereuºite („La Moissoneste una dintre cele mai slabe scrieri alelui Petru Dumitriu…“, p. 444), stabilindºase etape în evoluþia scriitorului(„…opera sa este marcatã de mai multeborne: Euridice, scrierile realist-socia-liste, Cronicã de familie, Proprietatea ºiposesiunea, Incognito ºi, în fine, eseurilede autobiografie spiritualã…“, p. 451)sau identificând cele douã simboluri cen-trale care configureazã întreaga creaþie:nexul ºi Graalul. Prin prisma celor douã,cercetãtoarea stabileºte dominanteleoperei lui Petru Dumitriu: un homoduplex care scrie, dupã modelul penta-gramei, o operã ce se vrea monumen-talã prin modelul balzacian ºi prinpolemicile pe care le implicã.

Dacã ar fi ceva de obiectat acesteimonografii, atunci acel ceva nu þine doarde „importanþa nemeritatã a cauzelor(potenþiale) în raport cu efectele (reale),cum crede Andrei Terian, într-un recentarticol din „Cultura“, ci ºi de insuficienþajudecãþilor de valoare. Sub raportdescriptiv, prezentarea Oanei Soare

este detaliatã, presãratã cu parantezede istorie literarã ºi cu analize pertinente,neurmate însã întotdeauna de un spiritcritic pe mãsurã. De aceea, locul scri-itorului în literatura românã este maidegrabã sugerat decât stabilit, ceea ce,evident, constituie un minus al cãrþii. Dinfericire, unul dintre puþinele care i se potimputa. Autoarea se dovedeºte, înschimb, un veritabil istoric literar, secon-dat, în surdinã, de un critic în cãutareaunei formule de manifestare. Prin acestvolum, Oana Soare are meritul de a fiscris, aºa cum opineazã ºi Paul Cernat,o monografie pe mãsura operei lui PetruDumitriu. De aceea, cartea sa poate fivãzutã ºi ca un act reparator, de care li-teratura românã avea nevoie. O (re)eva-luare utilã, de care ar trebui sã benefi-cieze ºi alþi scriitori români, în frunte cuEugen Barbu, a cãrui biografie apasãnefast asupra unei creaþii valoroase.

Adrian JICU

Tincuþa HoronceanuBernevic

Sttriggãttulca o ppuntte

În ultimii ani Tincuþa HoronceanuBernevic s-a impus ca remarcabilãautoare de poezii pentru copii prin Poeziipentru Tudorel ºi Zâmbeºte, copilãrie!,care dispun de graþia ºi candoarea carerezoneazã ideal cu sufletele celor mici.Aceste trãsãturi sunt uºor de identificatºi în cartea Strigãtul ca o punte, apãrutãrecent la Editura „Rovimed Publishers“din Bacãu. Volumul de versuri seadreseazã, de data aceasta, adulþilor, pecopertã fiind redat un desen simbolic, deo fineþe deosebitã, realizat de copilulautoarei.

Strigãtul Tincuþei Horonceanu Berneviceste þinut captiv în interior, este„declanºat“ în singurãtate, înlãuntrulfiinþei, este forma prin care poeta îºicomunicã durerea, suferinþa, revolta.Versuri triste, marcate de un þipãtmetafizic. Stãrile de anxietate sunt ate-nuate de cãutãrile calofile, de mo-mentele în care poeta ni se dezvãluiefemininã, gingaºã, calinã.

Dominant rãmâne sentimentul trau-matic al pierderii. Tristeþea este atât deadâncitã încât pare a cãpãta materiali-tate. Însãºi natura, prin explozii de splen-doare, îºi propune scoaterea sufletuluidin stãrile excesiv-deprimante: „de atâtatristeþe/ au îmbobocit zarzãrii“.Melancolia induce stãri frisonante,pãstrând urme de langoare bacovianã:„O pasãre îmi cântã pe umãr/ strãzilelatrã în ploaie/ sparg alune între dinþi ºitremur/ noaptea umedã ºtie cã am/tãlpile scorojite“.

Temele fundamentale sunt iubirea (camanifestare, împlinire eroticã, dar ºi caabsenþã, inclusiv spaima abandonului),timpul, moartea, nostalgia copilãriei,aspiraþia cãtre divinitate. O parte dintremotivele recurente (inima, aripa, zâmbe-tul, marea, asfinþitul, curcubeul, lacrimile)sunt specifice romantismului. Darasocierile inedite, contrastante salveazãtextele de capcana desuetului. Astfel,inima e atrasã într-o zonã obscurã, com-paratã cu o rochie neagrã sau o cioco-latã amarã, lacrimile sunt „monede deschimb“, amurgul este îndesat în„buzunare roase“, visul circulã în mar-fare de tren, marea „priveºte vicleanã“.

Cu toate cã în retorica versurilor suntºi reminiscenþe tradiþionaliste, iar tonuleste adesea elegiac, autoarea apeleazãcu lejeritate la tehnici care þin de moder-nitate. La o lecturã atentã, orientãrilespre neoexpresionism ºi biografism sunt

recognoscibile. Limbajul uzitat conþineatribute postmoderne, primãvara fiind„on-line“, viscolul de „mâna a doua“,iubitul primeºte din neant „mailuri“ ºi este„cãutat pe google mai des“. Nu întâmplã-tor, într-o poezie este invocat Picasso,imagistica poeticã deþine caracteristicaabstracþionismului. Existã un permanentbalans între un „aici“ (în plan apropiat) ºiun „dincolo“ (în plan îndepãrtat); frag-mente aparent disparate se lipesc caîntr-un joc de puzzle.

Analizând obiectiv cartea, nu putemtrece cu vederea minusurile. Poemelebune sunt sufocate de prezenþa celorneconvingãtoare, de genul: „Groparulîmi adunã oasele/ ºi tace/ în lume e frig/cerul din mine s-a topit/ ºi te strig“. Sesimte lipsa unui redactor de carte profe-sionist, care ar fi avut ºtiinþa sã scoatã lasuprafaþã ºi sã evidenþieze poezii de omare sensibilitate, profunde ºiadmirabile, ponderea lor cea mai mareaflându-se spre finalul volumului.Reprezentative sunt texte precum„Pãpuºile plâng“, „Eu ºi îngerul meu“(poem cu inflexiuni soresciene), „Pîrjol“(cu reiterãri de mitologie româneascã),„Lumea lui Tudor“ (una dintre poeziileimpresionante), „Eu sunt“ (un poem exis-tenþialist, absurd-ludic, în care se redãun autoportret utilizând exerciþiuldedublãrii, al detaºãrii, propriul eu estevãzut din exterior), „Despre frumuseþe“(o veritabilã ars poetica), „Mãrgele peaþã“ sau „Douã jucãrii“. Dintre acestea,pentru deliciul lecturii redãm integralpoemul „Eu sunt“: „Astãzi copii vomînvãþa despre flori/ Ele ne înfru-museþeazã viaþa/ Soarele intrã pe geamºi mã face sã râd/ Tu Tincuþa nu ai fostatentã toatã ora/ Eu nu sunt Tincuþa/ Eusunt Omul Invizibil/ ªi râd pentru cã voinu mã vedeþi/ În mine creºte un muzeucu statui de cearã/ Sunt un custodeînvelit într-o lacrimã/ Astãzi vom învãþadespre viaþã/ Eu nu ºtiu ce e viaþa/ Eusunt Cenuºãreasa/ ªi-mi aºtept iubitulsã-i fac clãtite/ Nu ºtiu ce culori au florile/Florile au culoarea iubirii/ Eu sunt doar omamã ducându-ºi copilul laîmpãrtãºanie/ Voi copii învãþaþi despreflori ºi pãsãri/ ªi pãrþi de vorbire/ Inimamea bate într-o altã fereastrã“.

Odatã cu Strigãtul ca o punte TincuþaHoronceanu Bernevic se distinge prinvocea gravã, timbrul obsesiv melancolicºi tragismul liric diafan.

Violeta SAVU

Adrian BOTEZ

AAici-lla-nnttâlnireattutturor câinilor…

Volumul de versuri cu titlul contradic-toriu, Aici-la-ntâlnirea tuturor câinilor,lansat de Adrian Botez (prolific autor detexte scrise, zise, durute ºi lãcrimate),este un eveniment cultural marcat decuraj ºi sinceritate. Editura „RAFET“ dinRâmnicu-Sãrat a girat aceastã apariþie,iar Primãria municipiului Adjud, undelocuieºte autorul, a avut bunãvoinþa de aajuta demersul cultural.

Experienþa avutã de scriitor princartea Spirit ºi Logos, dedicatã luiEminescu, a modelat scrierile lui AdrianBotez. Curajul angajãrii sociale, doruldupã o Românie spiritualã, revoltaîmpotriva celor care invadeazã ºi agre-seazã sufletul românesc, tristeþea poetu-lui în vremea întâlnirii câinilor - sunt temeimportante ºi un real câºtig. Deºi uneoriacest mod de abordare afecteazã liricapropriu-zisã, existã o revanºã a spirituluicare tinde sã ajungã la cer.

Poetul îºi structureazã volumul pe maimulte niveluri: „Paranoia de serviciu“,

„Aici-la-ntâlnirea tuturor câinilor“,Requiem de primãvarã“, „Boala poetu-lui“, „Sonetele anonimului“ ºi „Sfântasihãstrie“. Aceastã structurã ne relevãtensiunea interioarã a poetului, revoltaîmpotriva cãderii spirituale ºi culturale asemenilor, dorul dupã Dumnezeu ºi eli-berarea de sub aceastã tensiune,recunoaºterea bolilor spirituale ºi celereale cauzate de acestea, necesitateavindecãrii spirituale ºi evadarea înnaturã ºi în sfinþenia singurãtãþii,evadarea în refuz ºi în vers picurat destea. Adrian Botez este atras de temecomplexe, care se exclud dar (se) ºiinterfereazã, e atras de social, de naturã,de sfinþenia necesarã, de cuvântul ade-vãrat, de imprecaþie, de zicerea curatãcare sã zguduie spiritul românului. De laCaravaggio la sihastru, de la balamuc ºinegustorii de moarte la Vocea luiDumnezeu, de la pãcat la viziune ºimanagementul morþii, de la mãreþie lacãdere. De la cântec de mahala lacântarea Frumuseþii, de la aºteptareaschimbãrii la durerea plecãrii, de profun-zimea gândirii la pomi ºi oameni subploaie, de la Apocalipsis la peisaj cu cãrþiºi vampiri, de la experienþa spiritualã amorþii la ºoapta îngerului, la naturã …

Volumul trãdeazã un ins neliniºtit, unspirit în cãutarea legii ºi a certitudinii ºirefuzul comoditãþii spirituale; este þipãtulcelui aflat la locul unde se întâlnesc„câinii“, pentru atacul în haitã ºi pentruciozvârta necesarã … Când poetul seelibereazã de aceastã tensiune inte-rioarã, poezia curge majestuos, clasic,fulgerat modern: „atât de sfânt estepãmântul acesta – încât/ simt dedesubtcãrbuni aprinºi de Dumnezeu/ atâta pu-tere în tãrii – încât/ zborul vulturilorîntoarce pe dos/ zodiile – precum braz-da/ Plugarul“ (Atât de sfânt este pãmân-tul acesta). Alteori imaginea este pene-trantã: „contururile obiectelor – dupãploaie – au/ devenit/ atât de clare: niºte/concluzii – trase de / Dumnezeu“ (Dupãploaie)

Vremurile de pe urmã sunt tratate cuadâncimea necesarã: în noapte, târziu,oamenii pot privi la televizor, pot facedragoste corect sau sportiv, iar ceilalþi seomoarã, cordial, între ei, puþini mai mur-murã la capul celui în nevoia rugãciunii,iar Iisus e pe cruce la capãtul vremurilor- e noapte ºi e târziu… De remarcat fap-tul cã titlurile poemelor sunt scrise culiterã mare, versurile au toate litera micã,iar zicerea e curgere dinspre Dumnezeuspre oameni ºi mai departe, poemul eunul nesfârºit, scrierea vine dintr-o zonãeternã, marcatã de Duh, e zona sfinþitãde teama de cuvântul rostit ori scris, ezona de impact dintre cer ºi pãmânt,însã numele lui Dumnezeu e scris culiterã mare, ca în textele sacre …

Semnele, metaforele, motivele vin dintradiþia româneascã, iar cuvintele seadunã cu energia ºi puterea lor; temelecreºtine stau în spatele poemelor, oferãsoluþia noii creaþii, eliberarea de pãcat,miºcarea ºi dinamica scrierii acceptãcanoanele spiritului care e în cãutareacertitudinii, a conºtiinþei eliberate de tira-nia imediatã a vremurilor. E un fel depatriotism implicit în poeme, un patrio-tism de bun augur pentru vremurile denegaþie în care trãim, un patriotism alcelui care ºtie cã pãmântul acesta numitRomânia e unul sfânt, deºi termenulpare a nu fi la modã. Poemele pun, toto-datã, în evidenþã ºi conceptul poetului-filozof, a sociologului care are doctrinasa de scrib la intersecþia locurilor undese întâlnesc câinii aceia…

Constantin STANCU

septembrie 2010

autori ºi cãrþi

7

Prima ziduppã cealalttã zi

Suntem cei de pe urmã dintr-un neam inutil :De ce sã nu ne-aducem aminte de moartedacã viaþa va fi la fel de goalã ºi mâine?Suntem cei de pe urmã,inutilii,orbi vãzãtoriîntr-o lume de vãzãtori loviþi de orbenie,nesupuºii poticniþi în mocirlaunei zile fãrã de mâine,bãligarul din care þãrânazãmisleºte floarea pe care-o duceîn pumn.

AA doua ziduppã celalttã zi

Suntem aici cu toþii,moºtenitori ai tãcerii;suntem aici cu toþii,aventurieri ai uitãrii,supravieþuitori din gulagul memoriei;suntem aici cu toþii,copii ai trãdãrii eterne,plãgi ale unui trecutniciodatã uitat,carnea putredã a unui viitor mortînainte de a se naºte.Noi, termitele eternitãþii,noi, viermi neadormiþi în trupul Celui de Sus,noi mizerabilii,noi, þãrâna în care nici lumina, nici umbranu lasã vreo urmã,noi sarea unui pãmânt care n-a existatniciodatã.

O ziduppã cealalttã zi

Da, noi suntem aici : cârtiþe bune s-adulmece,bune la toate ºi la nimic,bune sã te facã sã crezi cã pe viaþa taeºti stãpân,bune sã spunãcã n-ai nimic de pierdut :nici mãcar eternitateapropriei morþi.

O ziduppã celalttã zi

Aici nu existã nici spaþiu,nici timp.Singurele clipe pe care le poþi mãsurasunt bãtãile inimii noastre,în restun pustiu de-aºteptare se-ntindeîntre moarte ºi naºtere.Încã din pântecul mamei scormonimºi spaþiul ni se deschide-naintepentru-a se-nchide în urmã mereu.Noi visãm fãrã vise,noi iubim fãrã dragoste,noi urâm fãrã urã,noi vieþuim fãrã viaþã :împrejurul nostrudoar þãrâna e cea care naºte.

O zi înainttede cealalttã zi

Aici,

în chiar lãuntrul întregului

cãci înlãuntru nimicului

suntem,

aici,

în inima luminii

fiindcã-n inima tenebrelor

locuim,

aici,

sub pleoapa pãmântului

unde vântul chipul nu ni-l zãreºte

nicicând,

nici ploile, ochii,

aici unde împreunãrile umbrei

þin loc bãtãilor noastre

de inimã.

Cânttulsobolilor

Aici cei ce vorbesc

vorbesc doar tãcere

aici cei care tac

tac þãrânã

aci doar ziua de ieri va sã spere

ºi doar pacea eternã-i stãpânã,

aici numai sânge de piatrã bãtrânã

boteazã copii seminþelor duºi la tãiere,

aici cei care tac

tac þãrânã,

aici cei care vorbesc

vorbesc doar tãcere.

Ulttima ziduppã cealalttã zi

Fãrãdeveghea noi o veghem,

orologiul fãrã de ore

e-n noi.

Noi nu avem vise,

somnul nostru e veºnicia.

Fãrã speranþã suntem,

pentru noi nu existã nici mâine,

nici ieri.

Între nimic ºi nimic

viaþa noastrã se scurge.

Noi nu avem amintiri :

memoria noastrã e moartea.

septembrie 2010

poesis

8

C. D. ZELETINHoriaBãdescu

Jurnalde subteranã

(fragmente)

RostopascaVai celor care nu vãd cã o stare se poate defini prin opusul ei,

cã susul se defineºte prin jos, dreapta prin stânga, binele prin rãuº.a.m.d. Este mai bun, de pildã, cel ce e mai puþin rãu. SingurDumnezeu e Bunãtatea. Stãrile absolute stau deasupra ºidepãºesc immediatezza umanã. Coabitarea celor doi poli dã degând moralei ºi celor ce confundã absolutul cu exclusivismul,zdruncinând totodatã fidelitatea puritanilor. Astfel privind lucrurile,gândul zboarã la problema fatalitãþii rãului. Acesta apare în alt fel,funcþie de unghiul din care priveºti. Proiectatã limitativ la sferaumanului, aceastã împreunã-trãire în definiþie îi descumpãneºtepe cei cu sufletul curat.

Am intuit totdeauna o formã a rãului în buruiana numitã ros-topascã, deºi îi cunoºteam virtuþile tãmãduitoare, pe care însã i lenesocoteam. De altfel, medicamentele sunt otrãvuri. Nu ºtiamcum sã mã descotorosesc de ea în puþinãtatea grãdinii ce-miînconjoarã din trei pãrþi casa. Mai exact, mã intriga extraordinaraei insistenþã vãditã într-o înmulþire în progresie geometricã. Nu-ivedeam seminþele ºi nu ºtiam cum se rãspândesc: când planta-mamã era dincoace de casã, micile odrasle apãreau în colonii din-colo de casã… Ivirea lor dintr-o sãmânþã întru totul minusculãîncât îmi pãrea abstractã mi-a ascuþit vederea: le depistam încãde mici, când arãtau ca un vârf de ac. Nici n-aveam ce prinde cuburicul degetelor, încât ochii trebuiau sã mi se prefacã într-un soide microscop cãruia sã-i plimb obiectivul pe deasupra þãrâneireînviate ca sã le observ încolþirea plãpândã. Sãvârºeam în fondo nedreptate, cãutând sã anulez fantastica lor putere germinativãîn favoarea câtorva rãsaduri blegi ºi lâncede, cãrora le cãutam încoarne în sperenþa unei ipotetice flori care sã-mi ia ochii o zi-douã.

Performanþa, ce-mi pãrea diabolicã, a acestei înmulþiri enig-matice îmi stimula fantezia ºtiinþificã ºi chiar mã încânta: sã teînmulþeºti prin adiere! Vorba lui Arghezi: Fata, de cum te-o vedea,/Ca din vânt rãmâne grea… Când geniul vieþii a speculat toateposibilitãþile oferite de naturã: pãmânt/ aer/ apã, cald/ frig, pre-siune scãzutã/ presiune crescutã, altitudine mare/ altitudine micãetc., de ce nu s-ar transmite informaþia geneticã ºi prin zefiri?!

Plantã medicinalã, rostopasca sau negelariþa, numitã aºa fiind-cã inhibã creºterea negilor, e foarte puþin pretenþioasã. Creºte înumbra gardurilor, a zidurilor vechi ori a stâncilor, preferând um-ezeala nisipurilor ºi, în general, a solurilor ruderale, ca sã folosescacest termen al botaniºtilor, împrumutat din latinescul rudus, ru-deris, care, printre alte câteva sensuri, îl are, în chip fericit, ºi pecel de moloz acumulat prin nãruire. Aºadar, terenuri sterpe. Ointeligenþã supremã, poate zeul lumii verzi, a menit-o locurilor fãrãcãutare. Se hrãneºte cu umezeala tãrâþei cãzute a zidurilor, asolului cel prost, ocolit de pofta de viaþã a celorlalte buruieni, maicomplicate în aparenþã, care mai cer ºi altceva, sol ocrotit prinuitare sau dispreþ, scutit de teroarea sapei. Totuºi, þesutul eivâlced, exprimat printr-un suc portocaliu ºi veninos, e o fabricã demedicamente, care ºi-au gãsit încã înainte de Pliniu cel Bãtrân,utilizare preferenþialã în aplicaþiile externe: în pecingine, înalbeaþã, în bube dulci etc., dar mai ales în negi, în aluniþele în carese deºteaptã uneori rãul…

Aluniþele?Iatã o poveste recentã.În urmã cu o lunã trebuia sã plec la mare, când tocmai observ

apariþia unui neg aspru pe bosa dreaptã a frunþii. Primisem vizitaunei somitãþi chirurgicale, care, spre surprinderea mea, îmi reco-mandã cu toatã seriozitatea:

Tamponaþi-l cu sevã de rostopascã!Repede în grãdinã dupã rostopascã! Ia însã rostopasca de

unde nu-i! Nu-mi dãdusem seama cã, tot pedepsind-o ani la rând,ajunsesem s-o stârpesc. Am ieºit pe stradã cãutând-o pe lângãîmplântarea gardurilor ºi în micul parc de-alãturi – nimic!

ªi mi-a venit în minte disperarea împãratului hebreu Saul, celdeja înfrânt înainte de bãtãlie. Alungase din þarã pe toþi cei careaveau puterea de a invoca morþii ºi acum, îngrozit în faþa oºtirii fili-stinilor, porunci – tocmai el! – sã i se gãseascã în grabã o femeiecare sã cheme spiritul lui Samuel judecãtorul, care sã-i dea sfatulcel bun. Cu greutate i s-a gãsit o astfel de femeie în aºezarea En-Dor. Travestit, s-a dus la ea în plinã noapte ca sã afle ceea ce ºtiaºi nu credea, ºi anume faptul cã împãrãþia i-o luase Dumnezeu ºii-o dãduse lui David.

… Am plecat a doua zi la Tekirghiol, adicã la mare. Aici, în grã-dina vilei ce mã adãpostea, am dat peste o tijã de rostopascãjumulitã dar mândrã cu florile ei mãrunþele ºi galbene. Una singurã,rãmasã asemenea femeii deºtepte ºi tari din En-Dor. Nu m-amatins de urgisita buruianã, deºi îmi trebuia sucul ei pentru aluniþaintempestivã. Am lãsat-o de sãmânþã.

septembrie 2010 9

poesis

Existã o categorie de filme care au ca subiect principal viaþaanostã ºi severã de altãdatã a elevilor ºi studenþilor din colegi-ile americane sau englezeºti de altãdatã, mai precis, ale celordin aºa-zisele ºcoli pregãtitoare pentru educaþia superioarãdin universitãþile din Oxbridge (o amestecãturã între Oxford ºiCambridge), în Anglia, sau cele aparþinând râvnitei Ivy League(în traducere, Liga iederei, inspiratã de planta cãþãrãtoare depe zidurile acestor venerabile instituþii), în America. Toþi neamintim, în acest sens, de celebrul ºi aproape banalizatul, deacum, Cerc al poeþilor dispãruþi, unde conservatorismulexagerat sau îmbâcsit al unor pãrinþi sau profesori ai anilor’50, din America, este incriminat ca înãbuºitor sau chiar ucigaºal spiritelor tinere pline de visuri ºi de talente.

Mi-am amintit de acest film când am citit, de curând, în TheNew York Review of Books, un articol scris de Tony Judt, cutitlul Meritocraþii. Aici, profesorul universitar american (decedatîn august, anul acesta), istoric ºi intelectual proeminent, îºireaminteºte studenþia englezeascã de la King’s College,Cambridge, din anii ’60. Atmosfera descrisã, Kingsmenii reîn-viaþi ai trecutului sunã familiar, aproape ca în filmul amintit maisus. E ca ºi cum unul dintre adolescenþii aceia rebeli ai filmu-lui stã ºi îºi reaminteºte perioada studiilor, reevaluând-o.

Dar, mai mult decât toate acestea, articolul mi-a adus înminte o scenã a filmului care, deconstructivist vorbind, arputea fi vãzutã ca o rupturã de nivel a scenariului. E vorba dedialogul dintre Keating, profesorul jucat cu talent de cãtreRobin Williams, ºi un alt profesor, prietenul lui, care îi atrageatenþia primului cã, deºi e cât se poate de nobil sã le arãþi stu-denþilor cât de creativã este revolta ºi cultivarea eului, totuºi,cei mai mulþi dintre ei o sã realizeze la un moment dat cã nusunt nici pe departe niºte Mozart, Rembrandt ori Einstein ºi cãatunci aceºtia o sã te urascã pentru asta. Scena se rezolvãromantic prin recitarea unor versuri de cãtre Keating careexaltã viaþa animatã de visuri înalte. Articolul lui Tony Judtpreia, parcã, problematica acestui dialog cam de unde a fostlãsat în suspensie în film, dându-i un final mai complex ºi maiaproape de realitate.

Meritocraþii, aºa cum îi categoriseºte autorul, erau aceiadolescenþi care ajunseserã în universitãþi de elitã prin inter-mediul unui sistem de stat ce promova tinerii valoroºi, dardefavorizaþi din alte puncte de vedere. El însuºi era primul dinfamilie care ajungea sã absolve gimnaziul ºi, apoi, o universi-tate. Viaþa la King’s College este vãzutã cu nostalgie, dar nucu naivitate. Schimbarea mentalitãþii, a comportamentelor s-apetrecut, zice Judt, în câþiva ani, aproape dintr-o datã.Regulile a cãror încãlcare pãrea de neimaginat în primul anerau, în ultimul an, deja desuete, luate în derâdere.

Dar aceastã revoluþie nu s-a dovedit deloc una de bunaugur, mãrturiseºte profesorul. Cu amãrãciune, constatã cãdispariþia ulterioarã a sistemului de promovare exclusiv pebazã de merite, dispariþie datoratã în mare parte relativismuluiºi egalitarismului prost înþelese, a dus la o uniformizare însens negativ a performanþelor din învãþãmânt, iar pierdereaacelei continuitãþi ºi a acelui simþ al tradiþiei ºi al onoarei nu aufãcut decât sã deturneze viitoarele generaþii de la umanismulliberalismului, îndemnându-le sã-ºi concentreze interesulasupra unor domenii ce oferã în primul rând avantaje finan-ciare.

Generaþia lui Judt, cea care a trãit tranziþia de la victoriani-smul tradiþionalist la (post)modernismul dezinhibat al domi-naþiei tuturor drepturilor ºi al minimizãrii îndatoririlor, a fost ceacare s-a bucurat de avantajele ambelor sisteme. Însã ce cre-deþi cã regretã Tony Judt? Tocmai acele nopþi de învãþatlucruri care nu îþi mai folosesc la nimic dupã aceea, tocmaiacele figuri de profesori neinteresaþi de formarea precisã ºiistericã la studenþi a unor abilitãþi, ci preocupaþi, din ternele ºiobscurele lor scaune academice, de cultivarea spiritului prinstudiul sobru, perseverent ºi solicitant al textelor fundamentaleale umanitãþii.

Din pãcate, favorizarea excesivã a laturii dionisiace aînvãþãrii ºi ignorarea trudei plicticoase fãrã de care nu sepoate ieºi la luminã, face ca meritocraþii sã fie azi pe cale dedispariþie. Spaþiul public devine astfel dominat de judecãþi lip-site de nuanþe, izvorâte dintr-un pospai superficial decunoaºtere, prin care se rateazã adevãrul ºi înfloreºteburuienos, pe toate marginile, invidia ºi ura.

Elena CIOBANU

Meritocraþii

nebunia e un câinecu ggumã de mesttecattîn blanã

tot ce am se rezumã la un mãr crud care luceºte în cãrucior dar unde mlaºtina nu mai înghite peºtele se apropie o stafie albastrã ºi viespea îºi înfige acul în sternul ei cine vrea sã ne mãnânce peºtiºorul rãpitor e chiar un peºtiºor rãpitor stau sub mãnuºa nevãzutã creierul meu se gândeºte la tine

ca la o scufiþã roºiemecanicã

bãrcile vin sã ne salveze mãrul e cât o inimã inima balenei e cât lucrurile astea nesfârºite care ne fac rãu

vom merge din casã în casã din oraº în oraº întindem mâini migrãm spre sud zdrãngãdim cu ciupercile reci mâncãm cu ochii gemenilor bivitelini

unde suntem? când luãm micul dejun? cine a murit pentru noi? scufiþa roºie e mama noastrã?lupul cel rãu e tatãl nostru?

ºi fericirea asta e un fel de a spune vreau ºi nu vreau sã fac gãuri în mãr ca un vierme tiribombele se miºcã înainte ºi înapoistânga dreapta ca niºte trufe de mãrime umanã

aliensuntem niºtepãpuºi kamikazecare îºi balanseazã vocile într-o cãsuþã

de Messenger ecranul uriaº al monitorului ne sparge pieleasexele/ ceva bun ceva

încordat iese din noi ca dintr-o cutie goalã

de Tide

imagginidin nord

lângã coloanele de beton din gara de nord sunt

oameni cu geamantaneca niºte sicriepline cu inimi

mai mici sau mai

mari apoi imaginea niºte animale fãrã zgardã farã botniþã se uitã la ceasmãnâncã un sandviº

nãrile lor încãlzesc aerulmatilda se ridicã îºi ia bisturiul elefãnþelul ºi

dispare

GeorgeChiriac

• Carmen Anutza - Spre vis I

prozã

septembrie 201010

Cam de-o sãptãmânã sunt internat laSpitalul de nebuni, dacã nu vã deranjeazã.

Într-una din zile a apãrut un domn poliþist încivil, care i-a întrebat pe infirmieri:

– Ãsta-i ãla?– Îhî! au rãspuns ei.– Domnule, mi-a zis, eu sunt comisarul

Henry al treiºpelea...Am înþeles cã era numele sãu conspirativ...– Încântat, i-am rãspuns întinzându-i mâna.

Haralampy Vreischte întâiul, muncitor necalifi-cat la...

– ªtiu. Domnule, m-a întrerupt cu asprime.Auzi, mie-mi place lucrul scurt: recunoºti cã aiucis o fatã în blocul X7 din colonie?

– Yes.Pentru domnul comisar din poliþia britanicã,

rãspunsul meu sunã obraznic, aºa cã le atrageatenþia celor doi infirmieri care îl însoþesc:

– De ãsta sã aveþi mare grijã...ªi au, deºi nu mã aºteptam la atâta docili-

tate din partea lor.Drept urmare, în momentul de faþã nu mai

am cuvinte din cauza maxilarului inferiordeplasat spre stânga cu vreo trei centimetri,reprezentând cam 0,00023% din lungimeaEcuatorului – o nimica toatã – fapt care mi-aºi creat o stare sufleteascã extrem de pozitivã.Mã privesc într-un ciob de oglindã amuzându-mã copios de figura mea semiturtitã ºi strâm-bându-mã urât spre unii de dincolo de fereas-trã, care mã aratã cu degetul. Îi scuip exactcând prin dreptul ferestrei trece domnul direc-tor al Balamucului. Mã scuipã ºi domnia sa,dar ceva mai profesional, aºa cã îi apreciezînþelepciunea de bun conducãtor ºi organizatorprin aceastã coborâre la nivelul de comunicareal pacienþilor. I-am fãcut complice cu ochiul, iardupã câteva minute m-au bãgat într-o cãmaºãde forþã nou-nouþã, cadou din partea condu-cerii Balamucului primite ca ajutoare de laamericani – un gest pentru care trebuie sã ai ºitu toatã consideraþia. Mulþi colegi de salon ºichiar de palier neºtiind exact despre ce estevorba mor de invidie în timp ce eu îi privesc desus, din patul suprapus de care m-au legatinfirmierii...

Pânã una-alta, mã opresc aici cu scrisul,atenþionându-te încã odatã, cu tot dragul,autoritatea ºi responsabilitatea, sã ai grijã cefaci cu fidelitatea ºi te rog comportã-te în lipsamea, cã altfel vã belesc pe toþi. Teîmbrãþiºeazã, al tãu Porumbic Haralampy. Pa,tu!

Ziua a...Dar ce rost mai are calendarul? Ce rost mai

am ºi eu pe lumea asta?Îmi vine sã-mi plâng de milã ºi chiar simt o

lacrimã alunecându-mi compromiþãtoare peobraz.

– Ia uite, mã, la ãsta – plânge!, exclamã uninfirmier. Ce ai, mã? Vrei sã ne impresionezi,sau vrei sã zici cã te-am lovit de sã-þi piºi ochii?

ªi mã trage viguros de mustaþã apoi de per-ciunul drept. Doamne, ce intuiþie la oameniiãºtia! Era tocmai zona unde mã lovisemcãzând în copilãrie dintr-un cireº. Cu aceaocazie am stat în comã trei zile ºi toatã lumeas-a bucurat cã, în sfârºit, va scãpa de mine –cea mai perfectã puºlama din câte hãlãduis-erã prin acele meleaguri de-a lungul istoriei –s-ar fi bucurat mai ales strãbunicul. Dar le-amfãcut figura, deoarece, imediat dupã revenirela viaþã, am constatat întrebând:

– Unchiule Norbert, tu de ce ai nas de porc?Ce sã aºtepþi de la un copil de ºase ani?Însã unchiul era un om hotãrât, cãlit în lupta

cu viaþa ºi cu personalitate, aºa cã mi-a tras opalmã relativ zdravãnã din moment ce am rein-trat rapid în comã unde, probabil, mã simþeammai bine...

Este foarte posibil, din punct de vedereºtiinþific, ca acea întâmplare-cãdere petrecutãîn copilãrie, coroboratã cu gena din parteastrãbunicului meu adoptiv ºi cu palma unchiu-lui Norbert, sã fi dus la construcþia unei per-sonalitãþi atât de accentuate cum este a mea.Desigur, aceasta este o simplã ipotezã, însãpoate constitui un indiciu la o adicã... Astfelstând lucrurile, declar cu mâna pe margineapatului meu fãrã saltea ºi în deplinãîncorsetare în cãmaºa de forþã, cã am unelepresimþiri cam negre în legãturã cu viitorul ime-diat aici, în sânul Spitalului de nebunatici, cumîl alintã asistenta ºefã – o frumuseþe cumnuma’-n vis un demon se aratã... Parcã aºazicea unu’, înainte de internarea la Sãftica…

– Fiþi atenþi la Ulise ºi la calul de lemn, le zicinfirmierilor. Ceva îmi spune cã aici se vorpetrece înfãptuiri mari...

Le mai spun vreo câteva încercând sã-iconving asupra acestui adevãr ºi cã, nu pestemultã vreme, vor fi mândri ca au avut unpacient ca mine.

– Adicã, ce vrei sã ne pârleºti, bade? râdeunul.

Râd ºi ceilalþi bãtându-mã prieteneºte peumãr, pe spate, pe burtã în zona ficatului pânãce mã ia cu leºin. Încep sã behãi ceva întrerock, twist cu alunecãri spre samba, în timp cedomnii infirmieri mã lovesc în continuare peunde apucã, în semn de apreciere. Urlu, iartoatã floarea Balamucului mã aplaudã ºiscuipã spre mine prin geam sã nu mãdeoache. Nu le rãspund cu aceeaºi monedã,fiindcã þin prea mult la prestigiul acestei insti-tuþii care mã adãposteºte cu dragoste depãrinte prin intermediul personalului asupracãruia evit sã mai fac vreun fel de consideraþii.Acum mã bântuie ipotezele, simt cã posed flerde poliþist, aºa cum constatase cândva omãtuºã venitã din Australia de Sud:

– Doamne, bãiatul ãsta are nas mai findecât Messi!

Aici trebuie sã precizez cã este vorbadespre Messi, câinele nostru ºi unul dintre ceimai jigãriþi patrupezi din istoria zbuciumatãinter ºi postbelicã a satului meu natal. Javraavea atât de dezvoltat simþul mirosului, încât ascãpat cu greu de recrutare între noile cadreale Serviciului Intern Secret, pe scurt ºi codifi-cat: SIS. Acel câine, începea sã urle a pustiu ºilunã plinã ori de câte ori unchiu-mi-o Carlos dinsatul vecin sãrea gardul ca s-o scape de cãl-duri pe vecinã-sa Mãriuþa pe care o apucafebra ori de câte ori bãrbatu-so era plecat laoraº dupã cumpãrãturi. Mã rog… Cã dacã l-arfi prins pe unchiu-mi-o la oblojirea neveste-si,habar n-am pe unde ar fi scos cãmaºa lui de inatât de cârpitã cã, pusã la uscat în curte, cio-rile ocoleau satul... Dacã îl prindea. Daca nu...

Australianca de mãtuºã-mea fãcea legãturadintre mine ºi Messi fãrã sã fie convinsã înîntregime cã, prin muºcãtura lui câinele îmitransmisese o mare parte din inteligenþa sanativ-tradiþionalã, precum ºi simþul olfactiv,preluând, în schimb de la mine un microbdatoritã cãruia începuse sã meargã numai îndouã labe, i se lungise o ureche, în final tur-bând. Mai târziu am aflat cu destulã tristeþe,din surse neoficiale, dar sigure – de la o con-sãteancã ale cãrei informaþii erau de multe orimai sigure decât ale CNN-ului – cã bietul câinemurise creºtineºte þinând o lumânare întredinþi. Dar, pentru cã puþin mai înaintepomenisem de inteligenþã, ºi pentru ca poste-ritatea sã nu mistifice, ca de obicei, marile ade-vãruri istorice, menþionez cã însãºi dom-niºoara asistentã Tany, cãreia nebunii îispuneau tenia crezând cã o dezmierdau, aspus într-una din zilele ei mai bune referindu-se la mine:

– Bolundul ãsta e totuºi ceva mai inteligentdecât Richard!

– Normal cã imediat m-am gândit cudesãvârºitã infatuare la urmãtorii Ricarzi:Strauss, Inimã de Leu, Wagner ºi, Ricardo delTurco. Insã repede revenindu-mi din reverie,am întrebat-o:

– Doamnã, aveþi pe cineva cu numele ãstaîn familie sau...?

– Un cobai...Adevãrul este cã, la oricare dintre Ricarzi

ne-am gândi, niciunul dintre ei n-a adusomenirii atâtea foloase cât un cobai anonimdintr-un laborator – aºa cã, sã-i dãm cobaiuluice i se vine din biblie. Acesta este ºi motivulpentru care, ori de câte ori trec pe lângãInstitutul de Cercetãri Cobaistice (ICC), îmiscot pãlãria cu mare respect, salut cu o plecã-ciune adâncã ºi, dupã ce mã reculeg timp de

trei minute, îmi continuu drumul, deºi în câtevarânduri mi s-a spus:

– Biserica e cealaltã clãdire...Sincer sã fiu, am toatã consideraþia pentru

aceste vieþuitoare minuscule ºi inocente, sacri-ficate pe altarul ºtiinþei pentru ca omenirea sãmeargã din ce în ce mai înainte. Adicã sprejunglã. Pe vremuri, am cunoscut un individcare, pentru a-i înþelege ºi a se apropia decobai din punct de vedere sufletesc, a începutsã umble în patru labe, sã chiþãie ºi, în final, sãaccepte viaþa într-un recipient de sticlã. Faptuli-a atras oprobiul opiniei publice compusã dinsoþie, socrii, vecini ºi copii, chestiune care nu l-adescumpãnit însã, el având un caracter foarteputernic. Drept care a ºi luat hotãrârea cea maiînþeleaptã, dupã pãrerea mea: a furat ce-aputut de pe acasã ºi a plecat în munþi sã cautelespedea pe care Moise scrijelise conºtiincioscele zece porunci, respectiv prima Constituþiea omenirii. În parantezã fie spus, la prima tra-ducere a poruncilor în limba noastrã maternã,românii, fãrã jenã sau remuºcare, au anulatdin start Porunca a 8-a – Sã nu furi – sug-rumând cifra. ªi de aceea pe meleagurilenoastre strãmoºeºti, se furã de trãsneºte, fãrãnici o fricã de Dumnezeu... Pardon? Ei, amglumit... Închis paranteza. Se spune cã acelcercetãtor vorbea cu copacii, le cerea infor-maþii ºi þinea conferinþe de presã vorbinddespre evoluþia lui homo sapiens în condiþii declimã montanã în zona Europei de Sud-Est,Masivul Retezat... La mine influenþa lui Messi –ca sã revin la idee – s-a manifestat doar prindezvoltarea anormalã a simþului mirosului ºi unfler cu totul ieºit din comun, fapt care mi-acauzat destule... Astfel, am mirosit eu cã întreportãriþã ºi maistru se întâmpla ceva care pro-ducea lacrimi soþiei sale... L-am sesizat peinginerul ºef în calitate de membru de partid ºide opinie publicã, drept care mi s-a desfãcutcontractul de muncã disciplinar pentru calom-nie ºi reducere de personal. Explicaþia amgãsit-o repede: câinele nefiind salariat alogrãzii noastre cu contract de muncã peduratã nedeterminatã, simþul privitor la pãs-trarea secretului de stat ºi de întreprindere,precum ºi la fidelitatea dintre soþi, ºi viaþa întrei, normal cã nu avusese ce sã-mi transmitãcând mã contactase cu colþii pe glezna picioru-lui stâng...

De vreo douã nopþi, se considerã cã amdevenit un bolnav cu probleme, aºa cã unuldintre infirmieri doarme cu mine în salon. Nu eun impediment, ci doar un fraier. Noaptea tre-cutã mi-am ros cu dinþii sfoara cu care mãlegaserã de pat, m-am apropiat de infirmieruladormit ºi l-am muºcat de nas. N-aº putea sãexplic prea bine de ce tocmai de nas, însã,întotdeauna când vãd pe cineva dormind amaceastã pornire relativ canibalicã. Urletul infir-mierului a pus pe picioare întreg Balamucul, iarasistenta Tany (Tenia) a spus cu mare emoþie:

– Doamne, ce voce! Ce Caruso, MarioLanza, Mariana Nicolesco ºi Irina Loghin la unloc...!

Subscriu.Apoi, liniºtea s-a lãsat parcã mai deplinã,

ieºea luna de dupã Codrul Vlãsiei ºi urla uncâine la poarta Balamucului vrând sã intre.Noroc mare cu portarul, un om vigilent,conºtiincios ºi cu simþul datoriei ºi pantalonii învine, cã tocmai rezolvase o problemã intimã cunebuna care numãra toatã ziua vrãbiile din faþapavilionului numãrul trei. Noroc, pentru cã aîntrebat animalul firesc ºi oficial:

– Mã, ai bilet de trimitere?ªi, fiindcã patrupedul a rãspuns printr-un

simplu ºi neconcludent „ham“, portarul arepetat întrebarea sec:

– Mã, ai ori nu?

De aceastã datã, câinele a dat scurt dincoadã în semn cã nu.

– Atunci, s-a minunat portarul, ce moaº-tavrei?

Lipsa de cooperare dintre animal ºi om arezultat din referatul prezentat de portar con-ducerii. Balamucului în ziua urmãtoare, iarinvestigarea sa asupra actelor doveditoareprivind starea psihicã a animalului, fusese pedeplin justificatã ºi apreciatã de conducereainstituþiei în mod corespunzãtor. Domnul direc-tor în persoanã scoþând în evidenþã vigilenþaportarului, într-o scurtã alocuþiune rostitã înfaþa unui grup de salariaþi format din femeile deserviciu de la Pavilionul cinci.

Am aplaudat cu toatã convingerea un astfelde salariat ºi l-am notat în suflet ca pe unexemplu de conºtiinþã ºi conduitã, caracteris-ticã, de altfel, doar unui adevãrat pui de dac,ceea ce Marea Britanie nu avea...

Cât despre capitolul „Câinele - cel mai bunprieten al omului“, rãmâne sã mai discutãm...Pentru cã, în timpul câtorva concedii de odihnãpetrecute în diferite staþiuni lângã sânul tãu,Coryntina, am avut parte de experienþe caremi-au cam zguduit pãrerea despre tradiþionalaafecþiune dintre câine ºi om. Pentru susþinereaafirmaþiei, vã spun o istorioarã:

...O Staþiune de odihnã este un fel de loca-litate aºezatã la munte sau la mare, iar cândnu mai este loc, ea poate fi aºezatã ºi la ºes înapropierea unui sat de unde se pot cumpãraziare apãrute în urmã cu o sãptãmânã. Deasemenea, se poate cumpãra lapte de bivoliþãpe care þãranii faini ºi rumeni îl vând ameste-cat cu apã cristalinã de izvor pentru a-l puteaintroduce în sticle de-un litru. În perioada deacomodare, care þine în mod normaldouãsprezece zile, în fiecare noapte suntrepartizaþi împrejurul ºi în incinta staþiunii unnumãr de câini cuprins între ºapte ºi infinit, cuscopul creãrii unui climat rural adecvat. Câiniisunt puºi în funcþiune fie pe bazã de lunã plinã– atunci când e senin cerul –, fie din altemotive, cum ar fi lupta pentru respectarea legiifondului funciar, sau cãldura la cãþele. În gen-eral, ei sunt educaþi astfel, încât latrã ºi urlã deseara pânã în zori când se liniºtesc brusc,semn cã oamenii muncii sosiþi la odihnã auvoie sã doarmã. Între orele de masã se potface excursii sau plimbãri pentru cunoaºtereamediului înconjurãtor ºi a frumuseþilor patrieistrãbune. Cu aceastã ocazie se poate vizita ostânã dotatã cu oi, mãgari ºi berbeci, ºi undeciobãnaºii rumeni ºi voioºi cântã la casetofondoine ºi jocuri înregistrate pe casetã deDumitru Fãrcaº, Luþã Ioviþã, Luca Novac ºiSofia Vicoveanca. Cele mai multe mioare, nu-ºi dau seama de tertip ºi pasc în voie iarbaverde de-acasã ca niºte oi proaste ce sunt, darcu auzul dezmierdat de orchestra condusã deGeorge Vancu interpretatã la fluier de ciobã-naºii menþionaþi mai sus. Ascultã ºi excur-sioniºtii pãstrând distanþa regulamentarã destânã, oi, ºi mãgari din cauza unui câine carea imobilizat grupul pânã la apariþia unui ciobanscund, suplu ºi înalt – asocierea haoticã sedatoreazã spaimei de câine –, care îi zice ani-malului:

– Nie, mã, la oi!– Câinele înþelege perfect ºi renunþã, în

urma unor mârâituri ameninþãtoare, laasuprirea omului de cãtre animal. În tot acesttimp oile continuã sã pascã iarba conforminstrucþiunilor pentru aplicarea unei ordonanþede urgenþã a Guvernului, adicã paºnic. Iarcând lucrurile sunt pe deplin liniºtite, din grupulfoºtilor sechestraþi se aude vocea mormãitã aunui ardelean semiurbanizat:

– No, apoi asta îi puteam zice ºi io, da’ nueram sigur de dialect, trãzneascã-l în numeletatãlui de câine...

Ceea ce pentru Marele Creator ar fi o joacãpe care, însã, deocamdatã, nu o agreeazã dinmotive pe care nu le explicã nimãnui. Darscuzaþi paranteza... Vorbeam despre pazniculBalamucului care conversa atât de clar ºi deautoritar cu câinele, încât nu putem sã nuexclamãm:

– Doamne, ce putere extraordinarã deconvingere a avut ideologia noii noastre con-duceri asupra oamenilor de a reuºit sã-i facãsã dialogheze cu câinii! Pentru cã aºa ceva –vorbitul de unul singur, sau cu animale, sepetrecea numai la noi atât în perioada socialis-mului cu faþã umanã, cât ºi în primii o sutã deani dupã revoluþia din decembrie ‘89. Cã dupã-aceea intrã pe rol Star Trek-ul cu generaþia atreia, a patra º.a.m.d.

Dumitru HURUBÃ

Internatla psihiatrie* oo eeppiissttoollãã ccããttrree CCoorryyiinnttiinnaa *

ateneu

septembrie 2010 11

Studiu de picturã cu lucarnã prin careintrã o luminã vagã: o bibliotecã micã, omãsuþã, scaune joase, picturi ºi pensule.Tablourile lui Toulouse-Lautrec, fãrã sãatârne, sunt în realitate puzzle-uriîncadrate, care au pãlãrii, pene, cozi devulpe, suprapuse. De jur împrejurultablourilor ºi a mobilei de lângã ziduricontinuã un spaþiu suficient în care suntînfãþiºate nuanþe.

Henri Toulouse-Lautrec, cu mustaþã ºibarbã tãiatã pe obraji, cu picioare scurteºi bolnãvicios, foloseºte un monoclu ºi unbaston gãurit din care îºi bea licoarea întimpul reprezentaþiei; ºchioapãtã cupiciorul stâng, ºi îmbrãcat în catifea nea-grã, cãmaºã ºi batistã roºu-aprins, ghetecu marginea de sus întoarsã, pãlãrie cuborul mare ºi pelerinã închisã.

Un ecran mic portabil pentru a facenuanþe. Henri Toulouse-Lautrecmanevreazã o marionetã cu picioarescurte, care reprezintã un tânãr personajnobil. Vocea lui Henri, a tatãlui sãu ºi anaratorului din off.

A fost odatã un conte care avea un fiu. Acel fiu niciodatã nu se simþea într-a-

devãr bine. Trãia într-un castel foartemare ºi, când sãnãtatea îi permitea,mergea sã vâneze cu tatãl sãu.

- Tatã, aici! Acolo, acolo, acolo, tatã!Foarte bine, tatã, foarte bine!

- Fiule, nimic nu este atât de necesarîn viaþã ca vânãtoarea. Studiind ani-malele te-ai salvat cã nu eºti vânat tuînsuþi.

- Ce vrei sã-mi spui, tatã?- Acum nimic, Henri. Acum nimic. Însã

aminteºte-þi asta. În cele din urmã, înlume existã numai vânãtori ºi vânat.

O zi era bine, altã zi era bolnav. Cândse recupera, când suferea o recãdere.Pânã când cãzu de tot ºi i se fãcu tarerãu.

PauzãPuþin câte puþin, viaþa dãruitã de tatãl

sãu se situa mai departe de speranþelesale pânã când a înþeles cã niciodatã nuva fi un mare conte, nu va avea cai, nicicâini, nici ºoimi, nici servitori.

Atunci, acel copil se gândi cã viaþa erapentru el ca un miracol pierdut, ca ºi cândcineva dã pâine unuia care nu are dinþi.

Aºadar, nu mai lipsea decât sã-ºicaute un drum nou, departe de castel, decâini ºi de servitori, un drum în care ar fiputut lupta pentru destinul sãu. Un drumcare niciodatã nu ar fi bine vãzut de fari-sei.

Întuneric total ºi brusc în cadru. Seeliminã ecranul mic de umbre. Când seaprind luminile, Henri Toulouse-Lautrec,fãrã pelerina închisã, stã aºezat din profil.Umbra sa se profileazã pe fundal: pãlãrie,monoclu ºi þigarã aprinsã. Însã nu se evi-denþiazã diformitatea picioarelor sale.Henri vorbeºte despre umbra sa arãtând-ocu bastonul.

Am vãzut aici. Nu sunt cu nimic rãu.Umbrele, de multe ori, ne fac dreptate

nouã, diformilor. Precum un cavaler carese vede prins într-o capcanã de umbrepare un chiparos strâmb, un animalimposibil, un vrãjitor, un monstru infernal… noi, care am fost privaþi de un corpechilibrat, ieºim învingãtori. Ne restabilimdestul uºor.

Umbrele sunt un joc cu multe capcane.Regula lui poate anula hazardul, destinulumilitor, pe care soarta ni l-a dãruit. Cutimpul ºi experienþa poate deveni bineambalatã, o bomboanã. Totul se reducela problema de a ºti sã trãieºti. N-am fostfavorizat, însã, dacã domin spaþiul,luminile, umbrele … pot corecta toatenefericirile destinului.

Muzicã de sãrbãtoare. Henri îºiaminteºte de circul BulevarRochechouart la 12 ani.

La circul lui Fernando era o paiaþã careºi-a pierdut puþin câte puþin dominaþia.

Henri se dedubleazã într-o paiaþã.- A fi o bunã paiaþã înseamnã multã

disciplinã, micuþule Henri. Mai lipseºte sãrâzi de acela pe care îl reprezinþi - îmispunea - însã ziua când observi cã nu serâde de pantomimã, de decãdere, de stu-diata îndemânare de a merge nu mai multde trei paºi fãrã sã cazi, fãrã sã râzi detine însuþi, în acest moment te regãseºtiînsã ca foarte rã-tã-cit.

Pauzã. Redevine Toulouse-Lautrec.Afacerea nu-i mergea deloc rãu

paiaþei. Fãrã îndoialã, un rãu ascuns abuhãit-o ca o broascã râioasã ºi, cândjuca, copiii mestecau cartonaºele de laintrare, iar ea se fãcea albã cu bale demelc.

A-ºi pierde controlul înseamnã pentruo paiaþã sã-ºi piardã graþia.

La fel i se poate întâmpla unui pictor,care are de dominat lumina. ªi, cum totuleste susceptibil de a fi pictat, dacã eu mãvãd ca un obiect, care poate fi reprezen-tat într-un tablou, pot de asemenea sã fiuvigilent cu luminile, sã nu fie cele care sãmã prezinte celor care mã privesc într-omanierã injustã.

Adicã: eu, Henri Toulouse-Lautrec, mãuit la Henri Toulouse-Lautrec pentru casã nu aparã în faþa celorlalþi ca un om nuaºa de înalt ca majoritatea. Trec prinriscul de a deveni propriul jandarm, deja oºtiu, însã cine nu se preocupã de ima-ginea sa?

Sunt pictor pentru mine însumi.

Muzica înceteazã. Pauzã. Bea.

Rezultat ciudat. Acea paiaþã îmispunea „micuþul” ºi nu ºtiu dacã aº puteaþine cont de asta. De asemenea, lipseºtecineva, care sã ne întoarcã la realitate. Esigur cã nu sunt foarte mare. ªtiu asta.(Sarcastic) Acum bine, eu mã menþin aºa

cum sunt; el, pe de altã parte, abia a scoso tonã de vin.

Ce ai vrea? Am fost fragil. Nu mereu s-arefãcut sângele în familia mea ºi am aicio încurcãturã ca o pedeapsã rezervatãpentru destinul celor care se situeazã laacelaºi nivel cu semenii lor. Dragostea,uneori, nu este întotdeauna un cãlãtortemerar ºi suliþele ei de aur pot sã cadã ladouã palme de arc; de aceea, dragosteacare începe fãrã efort poartã pecetea diz-graþiei. ªi, cum se întâmplã neîncetat,morala fuge dupã superstiþii ºi condamnãorice alunecare.

Pentru pãcatele pãmânteºti,Dumnezeu face norocul.

La sfârºit ºi la început, dacã nu s-arlãsa încãrcatã materia brutã, nu am aveanicio problemã.

Se întâlneºte atât de aproape materiabrutã ...

Era astfel mâna mãtuºii mele ...ªi mai presus de orice, era atât de mult

plãcerea de a încetini la vârsta cât aiconºtiinþã, pentru cã mãtuºa va continuasã mã spele în albie, alãturi de mareleºemineu la Palais du Bosc.

Servitoarele nu aveau mâinile atât detandre ca ale mãtuºii. Cu asta te naºti.

Pauzã.Am visat acele mâini pline de sãpun

nopþi ºi zile la rând. Le-am vãzut înfiecare femeie care s-a apropiat de minepentru a rãspândi asupra mea o mreajãde ºarlatanie ºi de vicleºug (Cu dezgustºi intonaþie falsã): „fiindcã m-au abando-nat, fiindcã sunt sãrac, fiindcã îmbãtrâ-nesc, fiindcã nu mã iubesc, fiindcã încãnu mã iubeºti, fiindcã niciodatã nu m-aiiubit, fiindcã mã gãsesc singur ... singur,foarte singur”.

Adesea îmi place sã aud desprenecazurile celorlalþi. Desfrânatele nu ºtiuºi, prin urmare, se scufundã într-o litaniecu lovituri de pumnal cu care le-a sãturatdestinul ca o cutie a Pandorei.

Neplãcerile celorlalþi ne provoacã ungust amar, dar înviorãtor.

Henri îºi aminteºte pe un ton reflexiv.Se dedubleazã alternativ într-o desfrâ-

natã reprezentatã printr-o piele largã devulpe pe un scaun cu care dialogheazã.

Singurãtatea este principiul ºi centrulregretelor. În realitate, cine nu e singur sesimte iubit, bogat ºi însoþit.

Pauzã. Între timp se pregãteºte ficþi-unea cu desfrânatele.

- Însã Henri, singurãtatea este nu sãstai singurã ºi gata. Înseamnã sã nu aiprieteni.

- Exact ceea ce spun, desfrânatãproastã!

- Dar ei te iubesc, Henri! Te iubesc eu.- Tu iubeºti banii mei, desfrânatã neno-

rocitã!„Aºteaptã ca vinul cu scorþiºoarã sã-ºi

producã efectul de mare largã ca sã te lassã mã mângâi ... ºi deja te crezi cã nu eºtisingur. Crezi cã nu ºtiu cã dacã nu ar fibanii mei nicio femeie n-ar îndrãzni sãpunã mâna mai sus? Nu mã gãseºti unom ridicol? Nu-mi rãspunde încã.

De ce crezi cã merg din bordel în bor-del? Pentru desfrânate ca tine?

Nu, sigur cã nu. Nu vezi cã mã ascund,nu? (Strigând) Da! Henri Toulouse-Lautrec se ascunde!”

Cu milã, desfrânata.- Henri ..., sãracul Henri.Pauzã.Nicio mânã n-a fost aºa dezinteresatã

ca a mãtuºii mele. De ce aº pretindealtceva?

Este sigur, de asemenea am gândit cãera o mânã compãtimitoare ºi ideea astamã prãbuºeºte.

ªi dacã am o femeie pentru ce aºdori-o?

Sunt singur, ºi singur comunic cu pen-sulele. Nu sunt nebun ca Theo ºi Vincent.Eu sunt singur, deoarece m-am nãscutpentru a rãmâne permanent singur, unicºi ciudat.

Cine poate avea un prieten ca minedecât pentru a intra gratis la spectacole?(Desfrânatei) Nu-þi dai seama cã eu suntatracþia. Eu sunt atracþia!

Strigã, decretând:Doamnelor ºi domnilor!Marele Toulouse-Lautrec îºi va face

numãrul sãu de pictor amãrât care serefugiazã în umbrele de la frontierã!

Unic în lume!În fiecare noapte... în fiecare noapte ºi

în fiecare noapte. Nu ºtiþi ce pierdeþi! Afiºul este la poartã. Pictorul care

anunþa prezenþa sa pictând un afiº cunumele localului.

Intraþi, bastarzi, intraþi!ªi priviþi în faþã scenariul. Nu mã priviþi

pe mine!„Pictor amãrât, pictor amãrât”.

(Batjocoritor) Ce ieºire poeticã! Nu descoperi strategia mea: în timp ce

se desfãºoarã spectacolul toþi se uitã lachiloþii balerinelor. Nimeni nu mã priveºteatunci. Spectacolul îºi îndeplineºtefuncþia sa, sarcina sa oarbã, careascunde scurt realitatea putredã: eu înstare purã.

Muzicã de dans. Henri se aratã fericitSunt pe prima paginã ºi nimeni nu mã

vede. Îmi place asta. Mã situez întreprivirea spectatorilor ºi paºii largi aiechipei de dans. E ca ºi cum n-aº fi.

Chiar târât prin aceastã senzaþie intan-gibilã mã las sedus prin absenþã ºi nici numã vãd. În sfârºit, uitã-te la mine!

Henri deja nu mai este îngrijorat deHenri. Henri deja nu se mai îngrijoreazã... (Parcurge cu privirea elementele ºi ati-tudinile de la întâlnire) nici de perna de lascaun, nici de a se menþine întins, nici deumbra pe care o proiecteazã.

Pasqual Mas i Uso

Strategie pentruun oraº de umbre

Pasqual Mas i Uso este unul dintre scriitorii spanioli despre care se vorbeºte din ce în cemai mult în ultima vreme. Licenþiat în filologie cu un studiu despre Alejandro Arboreda ºiteatrul baroc valencian, Pasqual Mas i Uso a devenit directorul revistei internaþionale deFiestacultura, singura publicaþie europeanã care trateazã fenomenul teatrului de stradã.Prima piesã de teatru pentru care a primit în 2000 premiul Ciutat de Vila-real de Teatre senumeºte Strategie pentru un oraº de umbre. Este vorba despre un monolog dramatic petema destinului, a tributului care trebuie plãtit în schimbul celebritãþii, a neînþelegerilorcauzate de faptul cã suntem diferiþi într-o lume incapabilã sã accepte acest lucru.

Personajul este Henri Toulouse-Lautrec, pe care autorul îl prezintã în mai multe ipostazesufleteºti. Dedublarea este procedeul preferat de autor pentru cã acesta îi permite person-ajului sãu sã devinã reflexiv ºi sã treacã dintr-o stare în alta pentru a sugera cã viaþa este,uneori, un spectacol la care asistãm neputincioºi, cã suntem actorii unei piese al cãrei regi-zor rãmâne întotdeauna necunoscut, cã destinul ne joacã întotdeauna feste ºi nicio ipostazãpe care o trãim nu se repetã. Pasqual Mas i Uso sugereazã cã viaþa fiecãruia dintre noi stãsub semnul aspiraþiilor sau al viselor. La ce viseazã personajul sãu? La lucruri pe careoamenii obiºnuiþi le fac fãrã sã le dea prea multã importanþã, pentru cã ei au alte aspiraþii.

Henri Toulouse-Lautrec este infirm ºi ar dori sã alerge, sã înoate, sã se bucure de naturã.Însã lui destinul i-a rezervat altceva: celebritatea. Obiºnuim sã privim uneori cu invidie, alte-ori cu admiraþie realizãrile geniului. Nu ne gândim întotdeauna la sacrificiile pe care acesta afost nevoit sã le îndure sau la mediul în care a trãit. Ne place cum a reuºit sã transfigurezerealitatea, dar nu cunoaºtem preþul pe care l-a plãtit pentru a fi celebru, iar Pasqual Mas iUso ne propune sã meditãm la asta.

Monologul creat se apropie de teatrul social sau de meditaþie pe care-l propunea cu multedecenii în urmã George Bernard Shaw, dar care la vremea respectivã nu a gãsit un publicreceptiv imediat. A fost nevoie de educarea acestuia. Teatrul nu este doar divertisment.Acesta poate propune soluþii la probleme noastre. Sunt convinsã cã piesele de teatru ale luiPasqual Mas i Uso vor gãsi un ecou în lumea teatralã româneascã, Sibiul l-a cunoscut deja.

Prezentare ºi traducere de Gabriela GÎRMACEA

Odatã cu izbânda Revoluþiei dinDecembrie pe care mulþi români s-augrãbit sã o conteste din varii, dar intere-sate motive, libertatea de expresie afost neîndoielnic un câºtig incontesta-bil. Frenezia libertãþii a cuprins massmedia, iar unii s-au grãbit, de aseme-nea, sã o persifleze prin caricaturileunor aºa zis jurnaliºti obiectivi marcaþiînsã rapid de foloasele intereselor departid sau de grup clientelar. Feluriþi li-deri de opinie se perindã neobosiþi pemicul ecran sau prin paginile de scan-dal ale tabloidelor ºi bietul cititor debunã credinþã nu mai înþelege nimic. Înasemenea context bulversant pentrucititorul de bunã credinþã, presa cultu-ralã a încercat, în numele obiectivitãþii,sã separe, moral ºi profesional, va-loarea de non valoare, binele de rãu,frumosul de urât etc... În acest mediu,mai degrabã ostil decât favorizant pen-tru promovarea valorilor, unii s-augrãbit sã se despartã, din varii motive,de personalitãþile autentic emblematiceale României în favoarea unorimprovizatori de ocazie, abili ºi insis-tenþi în a ne convinge cã am crezut oviaþã în idoli falºi ºi cã doar noii veniþisunt purtãtorii mesajului de modernitateºi autenticitate. Cei din grupul agreat deCentrul Cultural Român, cel care seocupã de promovarea culturii naþionaleîn lume, mizeazã cu obstinaþie doar pecei ai casei unde figureazã exibiþioniºtiinteresaþi de sex ºi altele asemenea.

Noroc cã în zonele profunde ale cul-turii noastre mai existã valori ºi respec-tul acelor creatori cu adevãrat pereni ºijurnaliºti capabili sã le promoveze cumijloacele presei opera ºi numele prinlabirintul înºelãtor al crizei de identitate.În consecinþã, salut cu respect pe toþi

cei care au ºtiut sã fie alãturi de unmare artist cum a fost ºi este încã IonIrimescu, unul dintre spiritele cele maiînalte, alãturi de congenerul CorneliuBaba, al artelor româneºti. Estemomentul sã salut devoþiunea ºidragostea derivatã din ea a jurnalisteide culturã, Doina Cernica, unul dintreexponenþii de marcã ai jurnalismuluicultural românesc. Cartea recentã,Muntele la apus, rememoreazã cu

luciditate, dragoste ºi respect, ultimiiani din existenþa maestrului de laFãlticeni.

Nelipsitã de la aniversãrile anualeconsacrate omului ºi artistului,discretã,dãruitã, atentã la fond, dar ºi la nuanþe,Doina Cernica a fost un martor discret,dar implicat la tot acest spectacol alanilor din urmã ai artistului. A ascultatdiscursuri ditirambice, a citit cu scrupu-lozitate cãrþile ºi albumele ce i-au fostîn timp consacrate artistului, i-a ascultattãcerile sale, l-a surprins bucuros,melancolic sau pierdut într-un monologplin de învãþãminte ºi în tot acest timpnu a încetat sã-l preþuiascã ºi sã-liubeascã. Cartea Doinei Cernica,aseamãnã autorul cu un arheolog inspi-rat care reconstituie cu tenacitate fru-museþea milenarã a vasului ºi ni-l resti-tuie în oglinda cuvântului cu un senti-ment al admiraþiei.

Lectura acestei exemplare cãrþi aresensul unei monografii unde adevãrulºi nuanþele acestuia se împletescrezultând o tapiserie unde se pot iden-tifica elementele unei compoziþii cumulte personaje interesante, altele co-lorate dupã vremuri, altele definitive.Pelerinajele la Fãlticeni deveniserãpentru unii dintre noi un fel de ceremo-niale ale iubirii, ale respectului pentruun creator centenar, bonom ºi cordial,hâtru sau închis în propriile amintiri ºi

fantasme. Citind paginile autoarei amretrãit cu evlavie toate acele momentecând ne cãutam busola existenþei alã-turi de omul de-o vârstã cu veacul ºi cuanii de frumuseþi plãmãdite pentruneuitarea valorilor simbolice aleromânilor. Martorul tãcut, mereu atentla sensuri ºi la nuanþe, asemenea unuivechi cronicar de pe la înaltele curþi aleMoldovei ºi-a fãcut cu dãruire treaba,permanent încãrcat cu convingerea cãcei care creeazã în duratã, creeazãpentru mult timp. Astfel, transcrierilesale, întotdeauna corecte ºi pertinente,adaugã un spor de cunoaºtere a vieþiiartistului din ultimii ani, deloc uºori,despre cei care, deºi prezenþi la festiv-itãþi, rãmâneau deseori în afaraînþelegerii dramei de a fi un om ajuns lacentenar, dar ºi a unui creator cu va-loare cardinalã.

Cred cã aceastã restituire, asociatãsubtilelor remarci personale aleautoarei, se constituie în depoziþia unuimartor tãcut în faþa inefabilelor tribunaleale spiritului. Lectura cãrþii colegeiDoina Cernica ne-a oferit o întoarcereîn timp când noi înºine, ceva mai tineriatunci, vedeam în Maestrul IonIrimescu un veritabil paznic de far, cuml-am numit cândva, luminând prinîntunericul frãmântat de fulgere ale fur-tunilor. Muntele la apus, iatã o carte deexcepþie, încã un exerciþiu de iubire ºifidelitate determinat de un artist a cãruianvergurã trebuie mereu ºi mereucomentatã ºi elogiatã. Chiar dacã acumIon Irimescu, întors în pãmântul natal alMoldovei, a ajuns viitorul din urmã, prinastfel de mãrturii de fidelitate ºi iubireîºi poate continua în liniºte drumulmagului cãlãtor printre stele...

Valentin CIUCÃ

arte

septembrie 201012

Nevoiade Irimescu...

„Bacããu - Limousin,împreunããprin artãã”

Expoziþia de picturãromâno-francezã s-a deschispe data de 2 septembrie, laGaleria de Artã ContemporanãBacãu. Evenimentul a fostorganizat de ConsiliulJudeþean Bacãu, ComplexulMuzeal „Iulian Antonescu”,Filiala Bacãu a Uniunii ArtiºtilorPlastici din România ºi APCALLimoges. Au expus pe simezepictori francezi din Limousin:Annie Vergne, preºedintaAPCAL, Jdann, WillyLafargeas, Anne MarieCharbonnier, Marc AramHarabedian, Willein Huruth,Henri Llari, Nicole SanSonnet,Jean Jacques Sar, NathalieTamagnaud; ºi din Bacãu,cunoscuþii artiºti plasticiMihnea Baran, Ilie Boca, IoanBurlacu, Marius Crãiþã-Mândrã, Geanina Ivu Vlad,Dionis Puºcuþã, SilviaTiperciuc, Ion Vãsâi, VioricaZaharia (membri U.A.P.), cãro-ra li s-a alãturat SimonaPanciu.

Expoziþia, foarte luminoasã,a impresionat publicul. Lucrã-rile de pe simeze au satisfãcuttoate gusturile: picturi diafane,cu elemente decorative ºicorespondenþe între culori ºicaractere grafice (litere, cifre) -propuse de Viorica Zaharia;decorativul abstract, geometric

al artistului Ion Vãsâi; în sferaneomodernismului, în caresunt prezente elemente de fig-urativ abstract, se înscriu pic-turile lui Dionis Puºcuþã, aºacum ne-a obiºnuit, cu apariþiidintr-un bestiar funambulesc,deosebit de expresive, rele-vând un dramatism agresiv;Marius Crãiþã-Mândrã, întonuri tari galben-roºu-oranj,portretizeazã asfixierea dor-inþei de tandreþe ºi armonie, iarpersonajele lui Willy Lafargeassunt inspirate din benzile dese-nate, sunt comice ºi pitoreºti,fiecare spunând o povesteaparte. Privind picturile luiMihnea Baran ne putem imagi-na o cãlãtorie fantasticã în inte-riorul unui corp definit de pic-tor, ca fiind astral. Filonultradiþionalist este reprezentatde maestrul Ilie Boca, dar ºi deGeanina Ivu Vlad, ale cãreilucrãri au fost inspirate de orig-inalul Cimitir Sãpânþa.Simbolul crucii, folosit cuasupra de mãsurã, este redatplastic în sens existenþialist.

Prezent la vernisaj, domnulDumitru Brãneanu, vicepreº-edintele Consiliului JudeþeanBacãu a afirmat: „De cevavreme, România ºi Franþa s-auangajat sã-ºi promoveze reci-proc cultura ºi imaginea, orga-nizând manifestãri de anver-gurã, cu vizibilitate ºi impact

asupra publicului larg ºi careau contribuit esenþial la sta-bilirea ºi menþinerea unor legã-turi durabile în domeniile vieþiiintelectuale ºi artistice. Existãun limbaj comun prin artã întrecomunitãþi ºi popoare diferitece le apropie ºi le împlinescspiritual.”

Un eveniment deosebit, cuaer cosmopolit, la vernisaj aufost prezenþi ºi doi dintre artiºtiifrancezi expozanþi TyssierDenise (Jdann) ºi Willy

Lafargeas. Expoziþia româno-francezã „Împreunã prin artã!”a demonstrat cã limbajul uni-versal al artei leagã prietenii,învingând barierele lingvistice.

Carmen Anutza,expoziþiede graficã

Absolventã a Facultãþii deArte Plastice – specializareagraficã, Universitatea de Vest,

Timiºoara, cu masterat în gra-ficã - materie ºi concept, avândla activ expoziþii în þarã ºistrãinãtate (Austria, Finlanda,Japonia, China). CarmenAnutza a deschis o expoziþiede graficã la Galeriile FrunzettiBacãu, pe 3 septembrie 2010.Este ultima expoziþie în þarã,pentru cã artista se va stabili înGermania, la Linz. La vernisaj,preºedintele U.A.P. FilialaBacãu, Dionis Puºcuþã a þinutsã sublinieze, ca un semnal dealarmã, cã artista se înscrie înrândul tinerilor bine pregãtiþi,profesioniºti, care aleg sãpãrãseascã þara. Apreciind tal-entul artistei, criticul de artãIulian Bucur a remarcat ºtiinþa

de a îmbina foarte bine sim-

bolurile cu pictura. Carmen Anutza ne intro-

duce într-o lume oniricã, enig-maticã, un laitmotiv este ochiulmagic care aruncã privirifuriºate. Suntem martori la oincursiune într-o lume extra-sensibilã, prea puþin vizibilã.Încãrcate de semne ºi sim-boluri, compoziþiile sunt ermeti-ce. Dar materialitatea lor fra-gedã, accentele calde roºu-verde neutralizeazã efectulabstract ºi ele comunicã stãriemoþionale, candori sufleteºti.

V. SAVU

Început de septembrie prin galeriile de artã

• Carmen Anutza - Dupã descriere

arte

septembrie 2010 13

Noua stagiune teatralã începe, de maibine de un deceniu, la Mangalia, unde sedesfãºoarã „Gala Tânãrului Actor“, unambiþios proiect cultural al UNITER. Oprovocare necesarã, binevenitã, tenace(iatã cã are continuitate), pentru cã-ºipropune sã descopere noi talente, an dean, pe care le lanseazã într-o competiþie,premiind pe cei mai buni concurenþi.Pentru gala cu numãrul 13, la preselecþies-au prezentat foarte mulþi tineri, ceea ceprobeazã interesul real stârnit în rândullor de aceastã manifestare. Juriul a avut,aºadar, de unde sã aleagã, astfel cãediþia actualã a fost chiar una norocoasã,sfidând cifra fatidicã. Faþã de anii trecuþi,mie mi s-au pãrut mai motivaþi, maiserioºi ºi mai interesanþi concurenþii careau urcat pe scenã la Mangalia, în zilelede 1-4 septembrie. Chiar dacã erau mai„cruziºori“, proaspãt absolvenþi, cu câte-va excepþii. Nu am mai vãzut, de pildã,colaje de versuri alandala, simpleînsãilãri, încropeli rapide, fãrã nici o idee,inadecvãri flagrante, dimpotrivã, amremarcat o preocupare pentru repertoriu,pentru texte de substanþã dramaticã. Unlucru bun este ºi acela cã tinerii ºi-auîndreptat atenþia, cu precãdere, spre dra-maturgia româneascã, astfel cã amascultat fragmente de Tudor Muºatescu,Aurel Baranga, D.R. Popescu, TeodorMazilu, Matei Viºniec, Val Butnaru, LiaBugnar. ªi din repertoriul universal, cla-sic ºi contemporan, au ales numesonore, Shakespeare, Ibsen, Nietzsche,Gogol, G. B. Shaw, Oscar Wilde, JeanCocteau, Nicos Kazantzakis, MichaelFrayn, Eric Bogosian ºi alþii. Fiind, cumam mai spus, mulþi absolvenþi ai facultãþiichiar de anul acesta, ei s-au prezentat ºicu producþiile de pe la examene, ceea cenu mi se pare neaparat amendabil, pen-tru cã nici nu prea au avut timp sãpregãteascã altceva, ºi, oricum, e mãcarde presupus cã au mai lucrat la inter-pretare, au mai ºlefuit-o, ca pentru con-curs.

Cât se poate de potrivite, generosofertante, au fost anul acesta ºi textelede la proba obligatorie, la secþiunea indi-vidual, ºi anume „Moftul“ în faþa opineipublice ºi Un tenor scãpãtat deI.L.Caragiale. Aici, din pãcate, deºibucãþile amintite au miez ºi haz câtcuprinde, cei mai mulþi concurenþi au

încãrcat inutil, pleonastic, textele, îngoanã dupã efecte de suprafaþã. Le-au„atacat“ într-un mod personal, cuinteligenþã scenicã ºi aplomb, Laura Bilic,Raluca Mara, Ingrid Robu, Ioan MihaiCortea, Tudor Aaron Istodor, care, nuîntâmplãtor, au fost ºi laureaþiii Galei.Juriul, alcãtuit din Felix Alexa (regizor),Sorin Criºan (critic), Florin Fieroiu (core-graf), Marius Manole (actor), VirginiaMirea (actriþã) ºi-a fãcut bine treaba,desemnându-i câºtigãtori ai HOP-ului pecei mai buni participanþi. Cea mai bunãactriþã a fost declaratã Laura Bilic, oieºeancã (Universitatea de Arte „GeorgeEnescu“, promoþia 2007), având un umorspecial, care a încântat spectatorii cu unmonolog din Michael Frayn, intitulat„Pete de cernealã, rostit expresiv, cueconomie de mijloace, foarte „british“.Premiul „Maria Filotti“ (acordat de prinþulªerban Cantacuzino) i-a revenit RalucãiMara, foarte mobilã, de o remarcabilãplasticitate, interpretã inspiratã a unui

colaj din texte de Friedrich Nietzsche,sub denumirea de „Pasãrea-Care-Nu-Esau Run it out!“. O cugetare a filosofuluigerman: „ce folos cã omul se trage dinmaimuþã, dacã maimuþa nu s-a retrasdefinitv din el“ suna „foarte la obiect“,pentru cã în salã se strecurase ºi soiulacela imbecil de spectatori, cu reacþiigrobiene, care au tulburat, de mai multeori, manifestarea. În alte rînduri se râdeaaiurea, tâmp (când era vorba despretragedia lui Oedip, de incestul cu Iocasta,de exemplu), în fine, nu-i deloc simplu sãte lupþi cu un public ocazional, cu unullipsit de educaþie, stricat de televiziuni,de emisiunile de divertisment stupide, detelenovele, de reality-show-uri cretine,vulgare. La care îºi dau obolul, dinpãcate, ºi destui actori profesioniºti carecoboarã nepermis de mult ºtacheta ºiorice self-respect, capotând în faþa lucra-tivului, a „renumeraþiei“, a vedetismuluitabloidizat. Pentru a-ºi face profesia cuadevãrat, cu devotament, cu suflet ºi

credinþã, tinerilor actori le trebuie parcãmai mult „curagiu“ (dupã cum zicea MariaFilotti) ca altãdatã, vremurile nefiinddeloc prielnice culturii ºi artelor.„Finantza“ e atotstãpânitoare, cultul ban-ilor face ravagii (la fel ca ºi lipsa lor). Darsã ne întoarcem la norocoºii laureaþi aiGalei. Premiul „ªtefan Iordache“ pentrucel mai bun actor a intrat în posesia luiIoan-Mihai Cortea, un tânãr sigur pe el,cu o dicþie frumoasã, o prezenþãconvingãtoare, ºi cu farmec masculin (aprezentat un fragment din „AlexisZorba“). Tudor Aaron Istodor, cu mono-logul „Paharul“, dupã E. Bogosian, unactor mai experimentat, deja cunoscutdin câteva spectacole importante, dinBucureºti, Sibiu, la care a colaborat curegizori celebri, ºi-a adjudecat Premiul„Sicã Alexandrescu“. Ingrid Robu a luatun binemeritat premiu de popularitate, eafigurând, la modul ataºant, un clovnpoznaº din „Fotografii cu clovni invizibili“de Val Butnaru.

Secþiunea grup a fost ºi ea reprezen-tatã destul de bine, de cinci spectacole,publicului plãcându-i „Eden“ (reprezen-taþie de limbaj corporal dupã Geneza dinBiblie, în regia lui Ionuþ Caras ºi MaraOpriº), iar juriului, pe bunã dreptate,„Dincolo de umbre“, un spectacol de pan-tomimã, mânuire pãpuºi ºi blacklight, cuEcaterina Ciofu, Ioana Iordache ºiDumitru Georgescu (absolvenþi de laIaºi), autori ºi ai scenariului. Bravo lor, aufãcut o treabã frumoasã! Mie mi-au reþin-ut atenþia ºi fetele din „Women in motion“(de Donald Margulies), Diana Cavallioti ºiAndreea Vasile, cu un joc modern, „mini-malist“, ironic. Le-am reþinut ºi pe AdinaLazãr, Ana Maria Bãlescu, Diana Buluga,de la secþiunea individual. Dupã cum s-adiscutat ºi la colocviul final, unde s-auatins multe teme fierbinþi, la zi, privindcondiþia actorului la început de carierã, ºinu numai, important pentru cei care auales aceastã meserie, actoria, este sã nuuite cã ea nu cunoaºte starea de confort.Aºadar, nu mai e de zis decât „curagiu ºiînainte!“, precum Maria Filotti, atât decald, de sensibil evocatã într-o mini-con-ferinþã de Valentina Zaharia (ea deþinepremiul cu numele actriþei, din ediþiaprecedentã a Galei), care a reamintitacest îndemn colegilor ei. Pentru cã aumare nevoie de aºa ceva.

Mangalia

HOP 13 sau curagiuºi înainte!

Toamna a început la Bacãu cucâteva expoziþii care mai pãstrauculoarea ºi cãldura verii. Una din-tre ele, care s-a bucurat de multsucces, a fost „Marine ºi flori“, dela Galeriile „ALFA“ ale Muzeuluide Artã. Autorul este MirceaBujor, medic de profesie, cum aufost ºi sunt mulþi artiºti de valoare,care au avut ºi au ceva de spus înspaþiul culturii. Mircea Bujor avisat, dintodeauna, sã fie scriitor,ºi ce a ajuns el sã fie acum estefoarte aproape de ceea ce sepoate numi un artist total. Scriepoezie (un nou volum, destul derecent, poartã titlul „Daimonul dindebara“), îºi þine un jurnal,picteazã neobosit ºi febril, cautãmereu ceva nou, pentru el artafiind o formã de cunoaºtere alumii ºi a sinelui. Are o impresio-nantã culturã a acestor domenii,literatura, artele vizuale, la carese adaugã muzica, în fine, mani-festã o vie ºi permanentã „cultu-rozitate“. Cãlãtoreºte mult prinlume, viziteazã muzee, descoperãºi redescoperã autori, de toategenurile, semnalând cunoscuþilorcâte o carte pe care tocmai asavurat-o. Astfel cã statul lataclale cu el este o realã desfãtareintelectualã. ªtie o mulþime delucruri, ºi-i face mare plãcere sã lecomunice. Deºi e la o vârstã bine

coaptã, Mircea Bujor pãstreazãintacte avânturi ºi entuziasmejuvenile, candori, prospeþimi,revolte, a rãmas, în sinea lui, unrocker care ar striga, oricând, cufervoare, „freedom!“, ãsta fiindsloganul lui de-o viaþã. E romanticºi sentimental, ferit de orice uscã-ciune a inimii (îi place, printrealtele, muzica italianã, mai veche,ce zici de Nada cu al ei „Il cuore euno zingaro“, de Caterina Casellicu „Nessuno mi puo’ giudicare“?m-a întrebat odatã, dupã unvernisaj, la un pahar de nostalgii),dar e ºi un mare lucid, un ascuþitspirit critic, un tip neconformist,contradictoriu, ºi incomod, înfond. Pentru cã are dese salturide umori, ironie dizolvantã,mergând spre sarcasm, negaþietotalã. Dar, din fericire, „morozi-tãþile“ sale (când îl viziteazãMorbo, un personaj de-al lui, unalter-ego), nu-i þin mult, ºi-lregãseºti împrospãtat, deschis,dornic de sporovãialã, de ale-greþe, de prietenie ºi „antantã“.Pofta lui de viaþã e contagioasã în

acele momente. Sã vezi cât detânãr s-a pãstrat, pe dinãuntru, ºicum e în stare sã porneascã ladrum, ca sã ajungã la concertul luiOzzie Osborne, e lucru de invidie.Personalitate complicatã, fire deestet, bon-viveur cu gusturi fine,detestând incultura ºi mârlãnia,Mircea Bujor este ºi un tip gen-eros, cum se aratã în noua luiexpoziþie, „Flori ºi marine“, undeface daruri de splendidã culoareºi cãldurã emoþionalã. Florile luisunt o încântare absolutã, vizual-izând, pe pânze, o poeticã adiafanului. Sunt pictate în tuºetandre, catifelate, muzicale, cuuluitoare frãgezimi de culoare,aºternutã în miºcãri rapide, fulgu-rante, imperioase. „Arhivar alclipelor“, artistul mângâie fru-museþea cu ochii, mintea ºi sufle-tul, o prinde în imagini, salvând-ode la irosire. Ca o mare, florileinundã largi suprafeþe, sunt deli-cate ºi fremãtãtoare, iar bogãþiacromaticã este un regal alsimþurilor, un banchet. În con-trapondere vin peisajele marine,

în tonuri reci, într-o paletã variatãde verde, verde-albastru, turcoaz,negru, de transparenþe, voalãri,gradaþii cromatice, ritm. Par maimult niºte studii, niºte game, darele transcriu stãri sufleteºti, trãiri,tensiuni. De altfel, toatã pictura luiMircea Bujor nu este altceva

decât un jurnal existenþial, o mãr-turisire, o scriere de sine. Mãrturiaunei inimi inteligente, care simteºi înþelege. ªi ne face pãrtaºi aipropriilor revelaþii ºi a unei tonifi-ante joie de vivre.

Paginã realizatã deCarmen MIHALACHE

• Laura Bilic ºi Ioan Mihai Corteafoto: Maria ªtefãnescu

Hai-hui prin expoziþii

O mare de flori

• Mircea Bujor

Am întâlnit, de-a lungul timpului, câþivaartiºti fãrã operã. Unii erau ca fructeleapetisante la exterior, dar seci în interior.Alþii, dimpotrivã, prezentau pronunþatezbârcituri pe dinafarã ºi o impecabilãnetezime pe dinãuntru. Cu toþii însã afir-mau un scepticism nemântuit ºi o fatidicãintransigenþã. De unde imposibilitatea dea articula, de a ieºi la suprafaþã. Fiecare înfelul lui era un Iona care, spãrgând burtaunui peºte, intra în burta altui peºte maimare. În prezenþa lor am avut întotdeaunasenzaþia cã sunt într-o mlaºtinã, unde cucât împing mai mult, cu atât mã scufundmai adânc. E curios, dar uneori am senza-þia cã existã ºi opere fãrã artiºti. Motiv pen-tru care încerc sã scotocesc dupã unul pemãsurã. Încerc sã mã (re)gãsesc scotocin-du-mã...Aºa se face cã, gãsind autorul,pierd, iremediabil, opera. ªi, precis, voiîntâlni, mãcar încã un artist fãrã operã.

X

Nu-i nici o noutate: suntem fiinþe duale,supuºi mereu hegemoniei unor forþeantagonice. Când visãm, ne asalteazãtrezia ºi viceversa; când ne obrãznicim,cuminþenia ne face semn cã va sosi ºiinvers. ªi, tot aºa, când una dintre forþepare cã va câºtiga, opusul ei stã întot-deauna la pândã ºi, mai devreme sau maitârziu, va izbucni cu tãrie. În creaþia muzi-calã însã, compozitorii sunt nu numai duali(repliindu-se dupã zãmislirea fiecãrui opusºi revenind la propria singurãtate), ci ºimonali (avântându-se necontenit ºi fugind,

ca de dracu’, de propria fãpturã). Pe de oparte sunt cei care gãsesc o ieºire spreresponsabilitate; pe de altã parte se aflãcei ce nu se pot elibera de inconºtienþã.Doar compozitorul-dual, cufundându-seiniþial în lumea inconºtientului (starea devis ori de graþie), are capacitatea de a seîntoarce spre exterior, subordonându-seexpresiunii conºtientului (starea de trezie,de dis-graþie). Compozitorul-monalrãmâne cantonat în interior. Preferã visul,ignorând cu încãpãþânare realitatea. Unulîºi povesteºte mereu, cu febrilitate, visul.Celãlalt îºi viseazã, inconturnabil,povestea.

X

În general compozitorii se simt nefericiþiîn absenþa unei teme de creaþie. Dar feri-cirea nu vine odatã cu tema. Nici din„joaca” cu ea. Ci doar atunci când temadevine tramã. Adicã, plan. Ori proiect de

viaþã. ªi motiv de ne-murire. În muzicã nuexistã teme mari ºi teme mici. Au existatînsã mari compozitori ºi compozitoriminori. Primii, chiar ºi când compun omuzicã ce se adreseazã, bunãoarã, copi-ilor, fac o operã memorabilã. Cei din urmã,pot sã se inspire, de pildã, din legile secþi-unii de aur, ºi tot o muzicã proastã vorzãmisli. Sunetul unui trianglu oarecarecapãtã greutate în funcþie de cine îlgândeºte. Pentru cineva el nu înseamnãnimic. Pentru altcineva, din contrã, poatepune sub semnul întrebãrii o întreagãlume. Ca sã nu mai spunem cã nu trebuiesã fii un bun dansator ca sã scrii o reuºitãmuzicã de dans.

X

Se spune cã fiecare epocã îºi creazãmuzica de care are nevoie. Poate cã emult spus, dar simt cã astãzi muzica îºicreazã o epocã pe mãsura potenþialului ei.

Vorba lui Borges: „într-o lume în careplãcerile vin de la magazinul de jucãrii,durerile nu pot fi de la fierãrie”.

X

Toate culturile muzicale sunt, fireºte,bogate, într-un fel chiar impresionante.Dar muzica Europei e o realitate maibogatã ºi mai fecundã decât muzica amer-icanã, asiaticã sau cea africanã: fiecarecromozom al ei a fost fertilizat ºi sporit demii ºi mii de compozitori de-a lungul unuimileniu, timp în care natura s-a mixat cucultura, peisajul sonor frust, elementartransformându-se într-unul însufleþit, locuitde spiritele tuturor creatorilor de muzicisavante ce au cotizat, fiecare dupã posi-bilitãþi, la tezaurul sonor al bãtrânului con-tinent.

X

Poate cã studiul muzicii ar trebuiînceput cu muzica recentã, care e în proxi-mitatea temporalã a copiilor, ºi sã se final-izeze cu creaþiile Barocului ºi Renaºterii,cele mai îndepãrtate, ca vârstã, de ei.Însãºi tatonãrile muzicii savante sunt,întrun fel, mai aproape de preocupãrileînvãþãceilor într-ale artei sunetelor:improvizaþia ºi aleatorismul, colajul ºi ref-erenþialitatea, ludicul ºi oniricul. Ce pãcatcã ºcoala m-a obligat sã-i înþeleg pe Bachºi Beethoven la vârsta când ar fi trebuit sãmã familiarizez cu muzica unui Cage oriStravinsky!

ateneu

septembrie 201014

Liviu DÃNCEANU

Sâmburide migdal (1)

Indiscutabil, gândirea sapi-enþialã orientalã, în speþã, ceachinezã continuã sã fascineze.China anticã a constituit un tezaurinepuizabil de gânditori de primrang: Lao Zi, Confucius, ZhuangZi, Xun Zi, care au lãsat urme deneºters în cultura ºi gândirea uni-versalã, încât apariþia lor în versi-uni româneºti, semnate de sinolo-gi reputaþi, este beneficã. Dacãfacem o incursiune în istoria tra-ducerii lui Lao Zi în Europa, con-statãm cã transpunerea acestuiaîn limba românã este destul detardivã, faþã de alte culturi. Înaintede 1989 se puteau menþionanumai douã versiuni româneºti din1932 ºi 1953, iar în perioada post-decembristã, Lao Zi apare în patrutraduceri româneºti, dupã cumaflãm din Ediþii ale lui Dao DeJing în limba românã(Cronologic), p. 157, din pãcate,nota respectivã nu cuprinde altedouã ediþii: una din 1992, elabo-ratã de prof. Tao Jian Wen, prof.Dan Mirahorian ºi dr. Florin Brãtilãºi aceea a d-lui. ªerban Toader(1999), tradusã sub titlul Carteadespre Tao ºi virtuþile sale, careîn finalul Introducerii sale scrie:„Tao se dobândeºte numai prinblândeþe ºi smerenie, princumpãtare ºi chibzuinþã; celpotrivnic acestor virtuþi va pieri.Acesta e miezul învãþãturii pe careLao Zi o face cunoscutã semenilorprin mijlocirea Cãrþii”. Cu acestegânduri am început lectura uneinoi transpuneri în limba românã acãrþii lui Lao Zi – Dao De Jing –Cãrarea spre Virtute, carteaunicã a unui mare gânditor, carese intersecteazã adesea înpanseurile sale cu creºtinismul,ceea ce ne conduce la ideea cãProvidenþa a inoculat în minteacelor aleºi aceleaºi gânduridespre bine ºi desãvârºire umanã,indiferent etapa istoricã strãbãtutãde respectivii gânditori. Aºadar,lectura noii versiuni se impunepentru toþi aceia împãtimiþi deExtremul Orient. Personal,

cunoaºtem traducerea efectuatãde cei trei sinologi, menþionatãmai sus, apoi a lui Dinu Luca ºi alui ªerban Toader, încât ne între-bam cum a reuºit SU YAN sãrezolve multiplele dificultãþi deinterpretare a textului? Fiind, însã,o vorbitoare nativã a limbiichineze, chiar dacã a fost edu-catã, trãieºte ºi munceºte înRomânia, SU YAN este, fãrãîndoialã, mai familiarizatã cuvalenþele textului chinezesc decâtsinologii români. Ceea ce este re-levant, de la bun început, e faptulcã, fiecare capitol este astfelstructurat (organizat), încât sepoate parcurge cu mai multãuºurinþã decât în alte versiuniromâneºti, iar notele, etimologiileºi trimiterile la Marele DicþionarExplicativ al limbii chineze com-pleteazã versetele fiecãrui capitol.Despre Lao Zi se cunosc, îngenere, puþine lucruri, datorate, înbunã parte, lui Sima Qian cu alesale Însemnãri istorice (Shi Ji).Tradiþia consemneazã o întâlnireîntre Lao Zi ºi Confucius, deºi ceidoi au trãit în epoci diferite. Astfel,Lao Zi îi recomandã lui Confucius:„Leapãdã-þi mândria, renunþã latoate aceste dorinþe, la acest aerorgolios ºi la acest zel lipsit demãsurã: toate acestea nu-þi suntde nici un folos…” (v. MirceaEliade Istoria credinþelor ºi aideilor religioase, I, p. 28, 1986,unde se pot citi ºi comentariile luiEliade asupra lui Lao Zi ºi a daois-mului). Întrebându-l, în fine, peLao Zi de normele conduiteiumane, Confucius primeºte urmã-torul rãspuns: „Omului de carevorbeºti, de mult i-au putrezit

oasele ºi au rãmas (din el) numaivorbele…” (v. Gheorghe VlãduþescuIntroducere în istoria filozofieiOrientului antic, 1980, p. 84).Confruntând opiniile unor exegeþiasupra timpului când a trãit Lao Ziºi a pãtrunderii sale în Europa,constatãm, cu pãrere de rãu, cãacestea diferã. Ceea ce însã esigur, e faptul cã, de la Lao Zi(Bãtrânul Maestru) s-a pãstrat untext fundamental, ce a strãbãtutsecolele, uimindu-i prin rafinamen-tul ºi profunzimea gândirii, princapcanele sale, pe toþi cercetã-torii. Activând ca bibliotecar lacurtea suveranilor Zhou într-oepocã plinã de vicisitudini, po-trivnicã omului, ce fãcea existenþaumanã de nesuportat, Lao Zi seretrage din acea lume ostilã („numai existã Dao în aceastã lume”),cãutându-ºi refugiul într-o solitu-dine deplinã. Însã, înainte de a tra-versa trecãtoarea Hangu, Lao Ziscrie cele 81 de poeme (capitole)ce alcãtuiesc Dao De Jing larugãmintea paznicului Yinxi(„Învãþãtorul va pleca ºi se vaascunde. Va trebui sã-mi lase ocarte…”, p. 9), ca o chintesenþã agândirii sale. Iniþial, cele 81 decapitole au circulat fãrã o ordineanumitã ºi devin un text de refe-rinþã, târziu, în timpul dinastiei Hande Apus (206 – 23 î.Hr.), iar actu-ala denumire de Dao De Jingîncepe sã fie folositã abia în timpuldinastiilor Sui (581 – 618) – cândeste tradusã în sanscritã –, ºiTang (618 – 907), când pãtrundeîn Japonia. Dupã ce textul a circu-lat în douã pãrþi Dao Jing ºi DeJing, aranjarea în cele 81 de capi-tole este efectuatã de Heshong

Gong, un prim ºi important comen-tator al textului. Aºadar, lecturacelor 81 de capitole ce alcãtuiescDao De Jing relevã un gânditororiginal, bun cunoscãtor al oame-nilor, care recomandã ca ºi Epicurviaþa ascunsã ºi anonimã. Idealuluman al lui Lao Zi este omulînþelept, care tinde spre împlinire,fãrã a vorbi mult („Cel ce vorbeºtemult, iute se istoveºte; mai binepãstreazã mãsura”, 5.3; „Cel ceºtie nu e vorbãreþ; cel ce e vor-bãreþ nu ºtie”, 56.1). Îndeamnã lamãsura în cunoºtinþe (cum spuneºi dictonul latin Non multa, sedmultum), învãþãtura e nesfârºitã(„Leapãdã învãþãtura ºi pãstrea-zã-þi inima netulburatã… O! cât dedeºartã ºi fãrã de capãt esteînvãþãtura lumii!”, 20.1), încât gân-dul ne duce la Ecclesiast 12.12(„ªi peste toate acestea, fiul meu,sã fii cu luare aminte: scrisul decãrþi este fãrã sfârºit, iar învãþãtu-ra multã este obosealã pentrutrup”), mândria, averea, onorurilesunt duºmanii oamenilor, ai tihneiºi ai liniºtii (9.3, 4 „Nimeni nupoate pãzi vreme îndelungatã ocasã plinã de aur ºi jad”, „Cândeºti bogat ºi mândru de bogãþia ta,îþi atragi singur nãpasta!”), limi-tarea dorinþelor (19.5 „Iubirea desine sã fie mai micã ºi dorinþelemai puþine”, „Când dorinþele pier,inima oamenilor nu se mai tulburãºi atunci pacea ºi ordinea se vorstatornici de la sine în lume”,37.4). Guvernarea blândã atragedupã sine mulþumirea generalã(58.1, „Când þara e cârmuitã cuîngãduinþã, oamenii sunt simpli ºicinstiþi. Când e condusã cuasprime, oamenii sunt vicleni ºi

nemulþumiþi”), iar Confucius înAnalecte (2.1) spune: „Acel cecârmuieºte prin puterea Virtuþiisale este aidoma Stelei Polare:stã în locul sãu, ºi celelalte stele ise închinã”. În ceea ce-l priveºtepe Xun Zi, acesta face, de aseme-nea, o remarcã valabilã ºi astãzi:„O þarã care de-abia îºi mai ducezilele îºi îmbogãþeºte demnitarii”.La fel ca Pitagora, Epicur,Seneca, care recomandauevitarea mâniei, moderaþia, simpli-tatea, cumpãtarea la mâncare ºiîmbrãcãminte, Lao Zi spune: „Amtrei comori pe care le pãstrez custrãºnicie: prima e iubirea deoameni, a doua e simplitatea ºicumpãtarea, ºi a treia este lipsade îndrãznealã de a fi primul înlume” (67.2). În fine, în densulCuvânt introductiv, SU YAN oferão triplã distincþie a Omului Sfânt(Shang Ren, 7.3 „Nu-i aºa cã toc-mai pentru cã nu trãieºte pentrusine el se împlineºte pe sine?”,„Prin urmare, Omul Sfânt înde-pãrteazã de la el necumpãtarea,bogãþia nemãsuratã ºi trufia”,29.4), care apare mai des decâtVirtutea (De), încheind cu aceastãmaximã a lui Lao Zi: „Omul sfântnu adunã nimic pentru sine; cu câtface mai mult pentru alþii, cu-atâtdobândeºte mai mult ºi cu cât dãmai mult, cu-atât are mai mult”(81.4).

Semnalãm, în final, incon-secvenþele de datare în Cuvântulintroductiv (p. 18), unde dinastiaTang este situatã înaintea dinas-tiei Sui, iar în Cronologie (p. 154),ordinea lor este inversatã, cum, defapt, este corect. Ce s-ar maiputea adãuga? Doar cã, deja sepoate vorbi de o ºcoalãromâneascã de sinologie.

Ionel SAVITESCU_______________

* LAO ZI DAO DE JING.Cartea despre Dao ºi virtute.Cuvânt înainte, traducere dinchineza veche ºi note: SU YAN,Ed. Herald, Bucureºti, 2009

Cronica traducerilor

Gândirea lui Lao Zi„Dacã ar trebui sã rezumãm semnificaþia Cãrþii despre Virtute,

putem spune doar atât: oricine va urma preceptele pe care ea le cuprinde, se va afla pe Cale.”Su Yan

ateneu

septembrie 2010 15

Cîndva revista publica traduceri alepoemelor bacoviene în limbi strãine,vãd însã cã de ani buni n-o mai face.Nu mai existã atare încercãri?, am fostîntrebat. Am rãspuns cã nu cunoscportofoliul redacþiei, dar eu am în arhivamea cîteva. Sînt din anii ’80 ai secoluluitrecut (ºi mai vechi), realizate de tra-ducãtori eminenþi. Au rãmas nepubli-cate din cauza obstrucþiilor redactorului-ºef de atunci, care ca sã mã persecutele bloca intrarea în revistã celor ce-mifuseserã sau promiteau sã-mi fie colab-oratori. Între aceºtia din urmã ar fi tre-buit sã se numere ºi anglistul AndreiBantaº (1930-1997), fiul lui MihailBantaº nume întîlnit în biografia luiBacovia, cu care fusese prieten întinereþe. El mi-a oferit cîteva dateasupra carierei (una remarcabilã) tatãluisãu, o conferinþã a acestuia în care sereferea la prezenþa poetului în „Versuriºi prozã” (1911-1914) ºi o traducere înfrancezã a „Luceafãrului”. Pe aceastaam reuºit s-o includ în primul numãr alseriei de broºuri intitulate „BibliotecaAteneu”. Faptul l-a determinat peAndrei Bantaº sã rãspundã entuziastcererii de a-mi da ºi traduceri de-alesale din Bacovia. Mi-a trimit un lotreprezentativ, plus altele semnate deAlfred Margu Sperber, Dan Duþescu(1918-1992) ºi Mihai Matei. Le-am datspre publicare într-o viitoare broºurã ºiapoi în revistã, dar rezultatul a fost celamintit. De altminteri, ce-am spus pînãaci e confirmat de scrisorile trimise deprofesorul Andrei Bantaº, care sîntinteresante ºi prin unele informaþii ºiaprecieri. Iatã:

IBucureºti, 25 ianuarie 1983

Stimate domnule Cãlin,

Îmi îngãdui sã vã deranjez la suges-tia amabilului coleg Mihai Drãgan dinIaºi, nu numai pentru a ura succese ºimai mari revistei dumneavoastrã atît deapreciate [care revenise de jumãtate dean la periodicitatea lunarã – n.m.], ci ºipentru a vã oferi traducerile în francezãdin Eminescu fãcute de tatãl meu, însperanþa cã veþi putea gãsi un loc înpaginile revistei pentru „Luceafãrul” saupentru alte poezii.

Pe lîngã notiþa bio-bibliograficã pecare v-o trimit alãturat, vã mai spun (caexpunere de motive pentru redacþie ºirugîndu-vã sã credeþi în obiectivitateaafirmaþiilor, susþinute de pãrerile maimultor specialiºti în francezã) cã, fãrã afi perfectã, traducerea „Luceafãrului”(ca ºi a altor poezii, de fapt) este ceamai exactã. Pãrerea mai generalã estecã traducerea lui D.I. Suchianu estefoarte frumoasã, dar mult mai liberã.Alte traduceri sînt slabe sau nu respec-tã prozodia originalului. De exemplu,acum mai bine de 15 ani UniuneaScriitorilor a publicat o traducere a uneidoamne Drãghicescu-Vericeanu, înversuri nerimate; introducînd în notã lasubsol cele trei strofe omise deMaiorescu, în traducerea tatei care,dupã cum vedeþi, se respectã cu rigu-rozitate ritmul, schema rimelor ºi regu-lile prozodiei franceze clasice (dupãcum ºtiþi foarte riguroase).

Mulþumindu-vã anticipat pentru ama-bilitate, vã rog sã mã socotiþi obligatuldumneavoastrã ºi sã apelaþi la mine oride cîte ori aveþi nevoie de traduceri,prezentãri, informaþii din poezia sauproza anglo-americanã. Vã stau oricîndla dispoziþie ºi m-ar bucura foarte mult ocolaborare cu revista dumneavoastrã.

Al dumneavoastrã devotat,Andrei BantaºConf. La I.I.S. Piteºti; adresa: Str.

Mihai Vodã nr.55, 70631 Buc., Tel.13.58.75 – luni, marþi, miercuridimineaþa sau seara.

P.S. Un amãnunt care ne leagã deBacãu, pe lîngã o serie de prietenii ºicolaboratori cu profesorii de la Institutulde Învãþãmînt superior: Bacovia ºi-apublicat poezia „Plumb” ºi altele maiîntîi în revista „Versuri”, ulterior „Versuriºi prozã”, scoasã la Iaºi de I.M.Raºcu,A. Hefter-Hidalgo ºi tatãl meu în aniistudenþiei (1911-1912). I.M. Raºcupovesteºte cîteva lucruri interesantedespre prezenþa lui Bacovia la Iaºi, lacercul acestei reviste simboliste, învolumul de amintiri apãrut la Editura„Minerva” în… (Un om, se pare, extremde grãbit, autorul n-a mai completatlocul lãsat liber în text: e vorba deAmintiri ºi medalioane/ G. Bacovia (ºi)G. Ibrãileanu, 1967)

Apropo de Bacovia, întrucît dintretraducerile mele în englezã, „Plumb”,„Decor”, „Balet” ºi încã vreo douã sîntdestul de izbutite, vi le þin la dispoziþie,dacã vã intereseazã.

P.S. II Iertaþi vã rog întîrzierea, amdorit sã mai adaug niºte materiale ºi autrebuit dactilografiate.

IIBucureºti, 10 mai 1983

Stimate Domnule Cãlin,

Familia noastrã vã rãmîne profundîndatoratã pentru amabilitatea ºi grijape care aþi manifestat-o în legãturã cupublicarea traducerii tatãlui meu din„Luceafãrul” ºi pentru cuvintele fru-moase pe care le-aþi scris înprezentare. Este o mare bucurie pentrunoi ºi pentru mulþi cunoscuþi care auvãzut revista.

În general ne-a plãcut ºi acest numãr– am apreciat mai ales articolul despreEugen Ionesco, dar ºi multe altele.Menþineþi o tradiþie foarte frumoasã, decare mã simt legat atît prin tatãl meu cîtºi prin dragostea pentru Bacovia.

În legãturã cu aceasta, am primitsolicitarea dumneavoastrã cu deosebitãbucurie. Zilele acestea mai revãd o datãpoeziile traduse de mine, le redactilo-grafiez pe curat ºi vi le trimit împreunãcu alte traduceri în englezã (DanDuþescu, Alfred Margu Sperber)sperînd cã vor aduce o imagine fru-moasã a poetului în limba englezã. (Înparantezã fie spus, traducerile fãcutede englezi ºi americani nu au nici olegãturã cu originalul.)

Exprimîndu-mi încã o datãrecunoºtinþa, rãmîn al dumneavoastrãdevotat,

Andrei Bantaº

IIIBucureºti, 18 mai 1983

Stimate domnule Cãlin,

Vã trimit alãturat tot ce am gãsit vala-bil din traducerile în englezã din operalui Bacovia. Unele au apãrut în decursulanilor în volume sau reviste, altele suntinedite. Cele xeroxate (iertaþi-mã, n-ammai avut timp sã le dactilografiez)aparþin unui talentat fost student de-almeu, Mihai Matei, responsabilul versiu-nii engleze a „Revistei române”, mort nude mult, la numai 42 de ani. A.M.

Sperber (1898-1967) a fost poetulcunoscut de limba germanã, traducãtorîn germanã ºi englezã. D. Duþescu(n.1918) [mort în 1992] este remarca-bilul traducãtor al lui Chaucer ºiShakespeare, ºi al poeþilor români înenglezã. Subsemnatul (n.1930) amtradus în românã mai ales prozã iar înenglezã prozã ºi versuri (PremiulUniunii Scriitorilor pentru Eminescu,1978), apoi Romanian Popular Ballads– ambele cu Leon Leviþchi), acum amterminat un volum Arghezi ºi pregãtesco antologie de poezie, Cum doarmediamantul în cãrbune [Like Diamonds inCoal Asleep, apãrutã în 1985]. (Dacãvreþi vã fac o selecþie de capodopere.)

Dacã vã mai trebuie alte detalii, vãrog sã mã anunþaþi telefonic90/13.58.75 luni, marþi, miercuridimineaþa.

Cred cã veþi putea face o selecþieutilã pentru minunatul supliment-carte[Biblioteca „Ateneu”, care ºi-a încetatprematur apariþia, dar, cum am spus, euam încercat sã le introduc ºi încoloanele revistei propriu-zise].

Mulþumindu-vã pentru atenþie, aºteptorice noi solicitãri. V-ar interesa niºtepoezii originale (post-eminesciene) aleunei colege care a debutat în „Argeº”?

Al dvs. recunoscãtor,Andrei Bantaº

Nu ºtiu exact cîte au fost traduceriletrimise de Andrei Bantaº, cãci constatcã-mi lipsesc cele ale lui Mihai Matei.Eu pãstrez doar opt, dintre care cinciale sale, una a lui Dan Duþescu, una alui A.M. Sperber, iar a opta a lui Sperberºi Bantaº. Bibliografiile Bacovia mã facsã cred cã toate sînt inedite. Oricum,fiind exemplare, meritã sã fie cunos-cute: pot fi utile didactic ºi pot da unimpuls tinerilor traducãtori.

OH, TWILIGHTS

(Oh, amurgguri)

Twilights of a purple stain!…

Winter’s comingPiccolos will soon be weeping,

Over the deserted parkPangs, regrets now rainCroaking – dreary, dark…

It’s eternity,Anger, nerves, despair…Out of funeral fanfareNow grows autumn’s

wailing, agony…

Icy winds lash at the bark,Corpse-like branches wail in pain:Peals of stark mad laughter bark.

Lack of news from you is numbing:Will she come? She is not coming?…

Twilights of a purple stain!…(translated by Andrei Bantaº)

SPRING NOTES

(Note de pprimãvarã)

Tender green, tender green –Candid bud of pink and white,Dream of blue and azure light,Once more heard

and once more seen!

Once more puncture with your flame,Fiery Sun, o fiery Sun,All the pains that through me runIn these times’ quaint game.

On an osier flute,O Spring,A young girl beside the wellHums with youIn the clear dell –

Tender green, tender green –Candid bud of pink and white,Once more heard

and once more seen,Dream of blue and azure light.

(translated by Dan Duþescu)

EPITAPH

(Eppitaf)

’Tis here I lie –A lonely manWhose smile was wanFor aye would cry.

I, with my aspect,For death was bound;To all aroundI was a suspect.

(translated by Andrei Bantaº)

ALL THINGS

(ªi toate…)

All things retrace their stepsAnd splendid Spring is near,With gentle sun,

with deep blue sightsEntrancing, spellbound, clear.

Without it, though, what memoryWith sad thoughts makes me smart?On branches

buds have burst – in vain,It is still autumn in my heart!

(translated by Andrei Bantaº)

LACUSTRINE

(Lacustrã)

I’ve heard it raining every night,And I’ve heard matter’s

plaintive plight.I’m lonesome: my thoughts flyTo primitive, lacustrine dwellings.

I sleep on wet planks, as it were,Sometimes a wave hits my old sore;I start up from my sleep: I leftThe bridge still linked to yonder

shore.

A void of history’s expanding…I’m living through

the self-same whiles.The heavy, steady rains, I feelErode the strong foundation-piles.

I’ve heard this rainfall every night,I’ve waited, started up in fright.I’m lonesome: my thoughts flyTo primitive, lacustrine dwellings.(translated by Alfred Margul-Sperber

and Andrei Bantaº)

Constantin CÃLIN

Pornindde la o vorbã

ateneu

septembrie 201016

Din structura narativã a ro-manului nostru interbelic disparsiguranþa, coerenþa ºi destinulîmplinit al personajului. Mai alesromanul psihologic respingefascinaþia fabulatorie gratuitã,astfel încât interesul epic ºivechile scheme narative rãmândoar pretextul pentru creionareadevenirii interioare a personaju-lui. În aceste condiþii, VictoriaHuiban supune analizei dincartea „Feminitate ºi erotism înliteraturã” (Bacãu, Ed. „AlmaMater”, 2010) câteva romane cepar a fi disparate din punct devedere tematic, dar al cãror stratde adâncime oferã deschideriprofitabile interpretãrii. Ceea ceautoarea considerã a fi izbândaprozei româneºti interbelice suntmutaþiile pe care le cunoaºteportretistica femininã, atât lanivelul tehnicii construcþiei, cât ºiîn privinþa semnificaþiilor cãpã-tate. Reiese clar conturat un per-sonaj feminin care atrage atenþianu atât prin inteligenþã, devota-ment, sinceritate ori pudoare, câtmai curând prin frumuseþe, sen-zualitate ºi cochetãrie. Eternulfeminin...

În funcþie de rolul acordatfemeii în societate, de felul încare ideologia vremii, mentali-tãþile au modelat viziunea artis-ticã, s-a constituit ºi reflexul cre-ator al ideii de feminitate. Estemotivul pentru care, într-o primãparte a cãrþii, Victoria Huibanstudiazã modul în care s-acristalizat, în textul literar, imagi-nea femeii, într-o diversitate deipostaze, de la arhetipurileAntichitãþii ºi Evului Mediu(fecioara, curtezana, bacanta,donna angelicata), trecând prinClasicism (femeia pasionalãcare îºi jertfeºte iubirea înnumele onoarei), prin Renaºtereºi Romantism (fecioara suavãpredestinatã nebuniei ºi morþii),prin Iluminism (aventuriera de tippicaro), ºi ajungând pânã la per-sonajele-tip din literatura con-temporanã (îngeri, demoni,femei fatale, snoabe, nimfete,femei-pãpuºã, femei exotice).

Valorificând aceste rãdãcinimitice ale eternului feminin,Victoria Huiban încearcã ºireuºeºte sã determine atributeleaxiale ale ideii de feminitate,care s-a conturat în imaginarulmasculin din dorinþa satisfaceriinevoii de mister ºi din propensi-unea de a proiecta în imagineaceluilalt gen propriile fantasme ºiangoase. Astfel, se constatã cã,de-a lungul timpului, s-au confe-rit ideii de feminitate trãsãturipolarizante, aflate când sub auraidealizãrii, când sub aceea amistificãrii misogine, feminitateadefinindu-se prin atribute pre-cum frumuseþe angelicã, graþie,delicateþe, sensibilitate, fragili-tate, dar ºi prin putere deseducþie, mister, vrajã, de-monism.

Cea mai tentantã de cultivateste imaginea, doritã ºi bleste-matã în acelaºi timp, a curteza-nei, ca ºi a opusului ei, fecioaramisterioasã. Aceeaºi pendulareºi de cealaltã parte: femeiarãmâne indecisã între intenþiaafirmãrii adevãrului despre sineºi dorinþa de a fi pe placul bãr-batului cãutãtor de ideal.Autoarea ia pulsul diferitelor

epoci culturale ºi sesizeazã con-traste inerente emiterii oricãrorjudecãþi de valoare influenþatede stereotipurile de gen ºi dementalitãþile pãguboase, în ge-neral. Veacuri de-a rândul, ceamai contrastantã a fost imagineafemeii întruchipate dupã un modde percepþie trãdând, din per-spectivã psihanaliticã, comple-xul pygmalionic. Nutrite din vise,idealuri, obsesii sau angoase,aceste imagini ale femeii vor figãsite de Victoria Huiban mereufluctuante, ca, de altfel, întregdestinul umanitãþii aflate subacelaºi semn al relativitãþii.

Pentru a înþelege mecanismulconfigurãrii ideii de feminitate ºieros în literaturã, Victoria Huibanse vede nevoitã sã perceapãimaginea femeii în realitateavieþii, de-a lungul timpului, con-vinsã fiind cã, oricât de semni-ficativã ar fi lumea ficþiunii, rapor-tatã la adevãrul vieþii, izvorulplãsmuirii acesteia rãmâne totrealitatea. În acest scop, serecurge la metoda comparatistã,la paralelã ºi la analogie dintr-odublã perspectivã, vizând atâtoperele literare (abordatediacronic sau prin lectura simul-tanã), cât ºi corespondenþa din-tre condiþia femeii în planul real,într-o anume epocã, ºi felul încare a fost reprezentatã în artã(literaturã), cu alte cuvinte,modul în care realitatea poateinfluenþa viziunea artisticã.Metodã devenitã cu atât maiutilã în descrierea tipurilor femi-nine semnificative din literaturainterbelicã.

Potrivit acestor interdepen-denþe, o parte a cercetãrii estededicatã discutãrii ideologieifeminismului, cristalizatã treptat,cãpãtând noi conotaþii, orientãriºi valenþe, cu implicite atitudinipolemice în secolul al XX-lea.Adoptând noul model cultural,impus de ele însele, femeile ausubminat ipostaza de fãpturigalateice modelate de mentali-tãþi ºi cliºee de gen, ajungând lafãurirea unei imagini, demnitãþiºi conºtiinþe despre sine care sãdãrâme vechi concepte ºiprejudecãþi. Dincolo de inerentemanifestãri extremiste, ideologiafeminismului – se insistã în

lucrare – repune în discuþieideea de feminitate ºi, de fapt,toate conceptele legate decondiþia ºi rolul femeii în soci-etate ºi în viaþa culturalã.

Pe un alt palier interpretativ,demersul de faþã se funda-menteazã pe analiza imaginiifeminitãþii conturate din diverseperspective narative printr-oincursiune întreprinsã în interi-orul genului romanesc. A venit însprijin, pe lângã valorificareaconceptului cultural de femini-tate, ºi acela de portret literar.Totul de raportat polemic latrãsãturile care definesc, în con-cepþia autorului/personajuluimasculin, sufletul feminin:instinctualitate ºi pudoare: mis-ter ºi sentimentalism. Sub sem-nul acestor diferenþieri de gen,autoarea a considerat oportunãalegerea spre discuþie – la oprimã privire, atât de incongru-entã – a operei romancierilorinterbelici Felix Aderca, Gib I.Mihãescu ºi Hortensia Papadat-Bengescu.

Cercetarea „Feminitate ºi ero-tism în literaturã” se alãturãcelorlalte studii, parþiale, dedi-cate acestei teme în literaturanoastrã, Victoria Huiban resim-þind lipsa în critica noastrã a unuistudiu exhaustiv, care sã abor-deze personajul feminin – figurãimportantã a prozei noastre, dela începuturile ei pânã înprezent. Atenþia este îndreptatãasupra câtorva tehnici de con-strucþie a personajului, prezenteîn operele în care eroinele suntconturate din diferite perspectivecare au dus la descoperireaunor tehnici originale de cizelarea portretului.

În plan teoretic, demersulanalitic este fundamentat pe va-lorificarea unor texte care afili-azã portretul sferei tehnicilordescriptive (asocieri, distincþii), îiatribuie roluri specifice, îi con-ferã tipologii (fizice, psihologice,morale sau mixte) – totul de sub-ordonat faþã de conceptul depersonaj. S-a avut în vedere ºiextinderea sferei conceptuale,prin proiectarea acesteia într-uncâmp mai larg de referinþe:portretul ca imagine a eului afec-tiv (implicarea dimensiunii psiho-

logice: trãiri, sentimente, emoþii),portretul ca reflex în oglindaconºtiinþei celuilalt (de aflat înproza lui Gib I. Mihãescu),portretul ca imagine despre sineºi complexul bovaric (în cazulHortensiei Papadat-Bengescu).

Corpusul de texte literare afost ales conform unor criterii dereprezentativitate, de pertinenþã,de semnificare ºi coerenþã îninteriorul unui sistem ºi al unuimodel. Dacã în opera lui FelixAderca autoarea descoperã unanumit „panfeminism” dominatde estetica senzualitãþii ispiti-toare, ce presupune inedite ºi,aparent, paradoxale asocieri,care merg pe dificilul drum de laconcret la abstract, în analizadedicatã Hortensiei Papadat-Bengescu, ea a fost preocupatãnu atât de opera ca atare a scri-itoarei, cât de receptarea imagi-nii sale proiectate în conºtiinþacontemporanilor ºi a posteritãþii.În acest spirit, se procedeazã ºila o ineditã ipostaziere a femi-nitãþii ca autoportretizare prinfragmente memorialistice, frân-turi de autobiografie, mãrturisiriºi pagini de corespondenþã.Apreciind – pe urmele altor criti-ci – ca dominant al imaginaruluiartistic al lui Gib I. Mihãescunucleul obsesional, VictoriaHuiban distinge tendinþa de ide-alizare, dar ºi de erotizare a per-cepþiei feminitãþii, implicând pre-eminenþa unor trãsãturi con-sacrate: frumuseþe, putere deseducþie, mister.

Toate aceste ipostazieri alefeminitãþii ºi erosului din istoriavieþii ºi din lumea artei, configu-rate sub semnul unei dubleproiecþii rãsfrânte la graniþa din-tre realitate ºi ficþiune, sau maicurând într-o indeterminatã zonãde incidenþã cu deschidere cãtreimaginar, reprezintã invarianþiiuniversali care au ghidat demer-sul analitic. O concluzie majorãa cãrþii „Feminitate ºi erotism înliteraturã” este aceea cã perso-najele feminine din literatura in-terbelicã au în primul rând o rea-litate conferitã de subiectivitateaexacerbatã a naratorului/perso-najului masculin. Îndrãgostiþii(mai mult sau mai puþin sincer)din prozele supuse analizei nu-ºiproiecteazã sentimentele doarasupra unor femei senzuale, cimai ales asupra a ceea ce potacestea sã semnifice în aspiraþialor spre tiparele eterne ale iubirii,spre o refacere a unitãþii primor-diale a cuplului edenic. În anali-zã Victoriei Huiban se detaºeazãcâteva destine ficþionale femi-nine, care devin experienþe mo-delatoare ºi le solicitã person-ajelor masculine opþiunea întreîmplinire ºi renunþare, între asimþi fiinþa întreagã sau ampu-tatã sufleteºte.

Vasile SPIRIDON

Pudoareºi cochetãrie

Leo BUTNARU

Din Dicþionarulde Leologgisme

Din câte s-au tot spus ºi au fostdate drept filosofie sau doarnevinovate filosofeme; lacâte s-au tot fãcut aluziifoarte discrete sau de-adreptul tabuistice; din câteau fost trecute sub tãcere,mutual, în intenþia intrelocu-torilor de a nu se... stingheriunii pe alþii (vaguitateastinghereºte, jeneazã, nu?) –din toate astea nu vi se parea reieºi cã cel mai „dens“spaþiu în metafizicã ar fitotuºi... vidul?

Avui o misiunea grea: sã-lconving cã pop-cultura nuînseamnã cultura popilor.

Spus în treacãt, auzit în treacãt,înþeles în treacãt, uitat întreacãt... – Mânã, birjar, ºidu-mã în treacãt!...

Antologie: „Poezia sovieticãpost-mortem“.

Mãi omleto, îþi facem un bine:te mâncãm/operãm doaratât, ca sã poþi rãmânea om.

Orice scop mãreþ, dar neîmplin-it, e un fel de scop-ire...

Se creeazã impresia cã uniitineri ce se declarã generaþienouã, revoluþionarã etc. nucautã atât recunoaºterea,cât... recunoºtinþa.

De fapt, parþial... semantic,cuvântul „murdar“ pare a fimai curat decât însuºicuvântul „curãþenie“. Primulconþine, inclus, substantivul„dar“. Însã ce substantiv,inclus, conþine cuvântul „cu-rãþenie“?

Conºtientizeazã gravitatea aceea ce se numeºte fãrãdrept de apel. Adicã, nu maipoþi spune nici un scurtisimºi disperat: „Alo!“ Fãrã drep-tul de apel eºti ca ºi cum fãrão jumãtate de dr-apel

Între hainã ºi strai sã alegi strai,care pare a fi haina cu totcu... om: conþine: trai! ªipoate cã veºminte, ce adiecumva, implicit, a... veºnicie.

Serviciul pompe funebre (deadâncime).

O particularitate: zeul Ianus-bifronsul putea fi doar cu opereche de stele în celedouã frunþi. Nicicum ºi cuvreun meteor în ceafã, datfiind cã nu avea aºa ceva –ceafã.

Iniþial, Ars Poetica a fost oEuridice care abia-abia de-ºiridica poala peplului, ca sã ise vadã niþel, pe jumãtate,glezniºoarele meiºoarelorºofrãnii. Mai apoi, ArsPoetica s-a ars rãu de tot,ajungând o lele care – hop! –îºi aruncã în cap poalelescârbavnicei scatologii.Uiteo, huideo!

În anumite cazuri, numele ne-rostite sunt ca ºi irosite.

Înþeleptul e cel care nu confun-dã darul vorbirii cu harul vor-birii.

Dacã o laºi baltã, aºteaptãbroaºtele. •• WWii ll llyy LLaaffaarrggeeaass

Ideea din titlu e a uneiconºtiinþe scriitoriceºti înte-meiate deja, însã chiar destinulsãu uluitor l-a þinut departe deconvenþie. Nãscut prin 1922,urmaº al unor þãrani portughezianalfabeþi ºi foarte sãraci,nereuºind sã-ºi termine pe-atunci nici studiile secundare,José Saramago e, în mareparte, propria lui creaþie, citindºi studiind, având o carierãscriitoriceascã uluitoare, fiind-cã, dupã ce a scris mai multevolume de poeme, nuvele,romane, teatru, cronici literareºi politice, jurnal de cãlãtorie,vreo cinci mii de pagini de tra-duceri (literaturã, istorie, este-ticã, filozofie), a devenit doctorhonoris causa al mai multorunivesitãþi ºi a primit PremiulNobel pentru literaturã în 1998.Dintre romanele cu tematicãistoricã, exemplar este dupãcritica literarã Anul morþii luiRicardo Reis (1984), iar Toatenumele (Iaºi: Polirom, 2002;traducere ºi postfaþã de MioaraCaragea), roman publicat în1997, face parte dintr-o „trilo-gie involuntarã”, cum însuºiSaramago afirmã. Prin 1966,era membru al PartiduluiComunist Portughez, demon-strându-se astfel, pe de oparte, disponibilitatea lui pen-tru generozitate ºi utopie, darºi faptul ºtiut cã nimeni nu eperfect, pe de alta. Contro-versele iscate în jurul romanu-lui sãu istoric Evanghelia dupãIsus Cristos (1991) l-au fãcutsã se mute definitiv pe insulaLazarote din ArhipelagulCanare, unde a ºi murit pe 18iunie 2010.

Toate numele este al doilearoman din aceastã „trilogieinvoluntarã”, o ficþiune „ucron-icã”, alegoricã, o parabolã acondiþiei umane în raporturileei cu istoria, o „biografie amemoriei”, cum o numeºte tra-ducãtoarea în postfaþã. Dom-nul José, protagonistul roman-ului, trãieºte într-un cronotopsub semnul indeterminãrii,este umil funcþionar la ArhivaGeneralã a Stãrii Civile undelucreazã de vreo douãzeci ºicinci de ani ºi ducând o viaþãde rutinã, dominat, ca înProcesul sau Castelul luiKafka, de o ierarhie veneratã ºitemutã. Locuieºte singur într-odependinþã lipitã de clãdireaArhivei Generale, între locuinþasa ºi arhivã fiind o uºã încuiatãpentru care are cheie, dar pecare nu simte nevoia s-ofoloseascã, pânã într-o zi ...Hobby-ul domnului José estesã adune fragmente din ziare,fotografii despre vreo sutã decelebritãþi, care sunt, în fond, ocreaþie media. Istoria acestorfaimoºi este, de fapt, umflatã

ºi, deci, mincinoasã, fiindcã îilipseºte rigoarea ºtiinþificã, ast-fel cã eroul va simþi nevoia sãpãtrundã în arhivã, dupã pro-gram, folosindu-se de uºapânã atunci încuiatã, ca sãidentifice în arhiva celor viifiºele care conþin date indu-bitabile: numele bunicilor,pãrinþilor, naºilor, starea civilã(cãsãtorit, divorþat, vãduv), alt-fel spus „toate numele”. Defiºele extrase ilegal din arhivãse va lipi, întâmplãtor, fiºa uneitinere „femei necunoscute”,unul din milioanele de anonimidin arhivã. Copleºit de autori-tate, de disciplina serviciului,eroul este de fapt apãsat dememorie, de povara trecutului.Fiºa femeii necunoscute estemomentul prielnic care-l scoa-te pe protagonist din rutinã,dând un sens prezentului sãuºi reprezintã intriga romanului.Domnul José comite o serie deilegalitãþi pentru a afla cineeste femeia necunoscutã, întrealtele construindu-ºi o împuter-nicire din partea Arhivei, pentrua întreprinde cercetarea saupãtrunzând prin efracþie, noap-tea, în liceul pe care femeia îlabsolvise. Într-o zi, însã,Arhiva primeºte documentulcare conþine informaþia despredecesul femeii necunoscute,iar domnul José va continuadisperat cercetarea invers, din-spre moarte înspre viaþã, pen-tru a afla dacã femeia a existatîntr-adevãr. În Cimitirul Gene-ral, femeia este îngropatã înzona sinucigaºilor, unde eroulva ajunge cãlãuzit de o hartã,va dormi noaptea lâgã mor-mântul femeii, sub un mãslin,iar dimineaþa va afla cã un pãs-tor, un fel de diavol, se joacãschimbând numele de pe cruci(puse înainte de plãcuþa cunumele), pentru cã morþii , zicepãstorul, nu prea vor sã fiegãsiþi. ªeful suprem al domnu-lui José, conservatorul ArhiveiGenerale, urmãreºte toatemiºcãrile eroului, pãtrunzândîn locuinþa acestuia ºi citindu-ijurnalul. Conservatorul va aveaideea de a uni „regatul mor-þilor”, arhiva celor morþi, cu celal viilor, pentru a evita uitarea.ªi asta în mãsura în careexplorarea arhivei morþilor erapericuloasã, fiindcã cercetãto-rul avea nevoie de „firulAriadnei”, o sfoarã la propriu,sã nu se rãtãceascã în labirin-tul întunecat din spatelearhivei.

Naratorul romanului acestu-ia este extradiegetic, dar impli-cat, relatând la persoana I,semãnând cu acei naratori aiprimei vârste a romanului, careîþi fac cu ochiul pe deasupracapului personajelor. DomnulJosé, singurul personaj numit

din roman, duce o viaþã de ruti-nã ºi este un om „fãrã însuºiri”,pânã când cercetarea vieþii„femeii necunoscute” conferãun sens vieþii sale. Naratorulînþelege cã protagonistul ºtiefaptul „Cã timpul psihologic nucorespunde timpului matema-tic” (p. 156), aºa cã va pãtrun-de mereu în monologul acestu-ia. Replicile dialogurilor suntîntotdeauna juxtapuse, difer-enþiindu-se prin majusculã,astfel naraþiunea curge contin-uu în fraze lungi, labirintice,conduse cu „rãbdare epicã”,însã de o limpezime ºi o ele-ganþã impecabile. Descrierile,extraordinare prin surprindereaamãnuntului semnificativ, arputea stârni invidia prozatorilormãrunþi.

Un fragment din descriereaCimitirului General mi-a adusîn memorie una din întâm-plãrile mele triste ºi mi-a su-gerat un rãspuns la o posibilãîntrebare. Eram cu ceva timpîn urmã lângã sicriul unei rudefoarte apropiate. Nu faptul cãnu puteam lãcrima mã preocu-pa atunci, ci lipsa acelui senti-ment al despãrþirii definitive.Iatã fragmentul lui Saramago:„Privit de sus, Cimitirul Generalpare un arbore culcat, enorm,cu un trunchi scurt ºi gros, for-mat din nucleul mormintelororiginare, de unde þâºnescpatru ramuri vânjoase, unite laobârºie, dar care, apoi, în bifur-caþii succesive, se rãspândesccât vezi cu ochii, formând [...] ocoroanã bogatã în care viaþa ºimoartea se confundã” (p. 188).Mulþimea mormintelor obligasemunicipalitatea sã dãrâmedefinitiv zidul din spatele cimi-tirului, astfel cã, simbolic, ra-murile acestui copac, braþeleacestei caracatiþe care eracimitirul, înmulþite în progresiegeometricã, împânzeau oraºul.La acestea se adaugã ºi faptulcã cele douã instituþii venera-bile, clãdirea Arhivei Generaleºi aceea din spatele porþilorCimitirului General, seamãnã„ca douã picãturi de apã”.Ideea ºefului domnului José dea uni arhiva morþilor cu aceeaa viilor e un mod de a înþelegecã cei care au fost ne deter-minã viaþa, cã expulzarea lorîntr-un „regat al morþilor” esteechivalentã cu anularea sen-sului vieþii, prin uitare. Con-semnând faptele ºi numele,toate numele, nu facem altce-va decât sã susþinem cã numaice este scris rãmâne, capãtãsens. Viaþa „femeii necunos-cute”, a unui anonim, devine lafel de importantã ca aceea afaimoºilor. „Dacã morþii, afirmãconservatorul în finalul roma-nului, nu se vor afla în mijloculcelor vii, vor sfârºi, maidevreme sau mai târziu prin afi uitaþi.” Amintind sau scriinddespre Homer, de exemplu,despre rude sau prieteni, nu-ilãsãm pe aceºtia sã moarã.Cred cã tocmai asta se întâm-plã acum.

Dan PETRUªCÃ

ateneu

septembrie 2010 17

RãttãcimSleite – nopþile, de foc – zilele, pe mãri de nisip par corãbii, cãmilele.

Rãtãcim prin pustie, plãtind greu prihana;ne mai poartã de grijãdoar fata morgana.

Poºttaºulde noapptte

Toamnã târzie, cu pãsãri fãrã triluri în guºã, plouã ºi castanele cad de parcã cineva ar bate la uºã.

Eu nu aºtept pe nimeninici mãcar astã searã, când, înainte sã aprind

amintirile, trag pleoapelesã nu se vadã de-afarã.

Ar putea sã fie poºtaºul de noapte, care-a primit

iar poruncã: - Pleacã degrabã ºi du-i-le,

dã-i-le, auzi, veºtile plesnesc prin oraº, ca pãstãile!

La umbrappovveºttii

Prins în cârligul semnului de întrebare, caut momentul potrivit sã mã smulgdin undiþa pescarului, care nu mã lasã în apele mele chiar de-ar fi sã-i împlinesc nu doar trei dorinþe.

Un ggândPe neaºteptate, un gânddin somn m-a întors, ca din moarte…

Fãcea atâta gãlãgie, încât, de teamãsã nu trezeascã vecinii, l-am legãnat, cum pe un copil, pânã la ziuã.

Pe douã roþiTe porneºti spre înalturi, spre afundul genunii, pe roata soarelui, pe roata lunii.

Eºti cel care, în arenã, se avântã ºi strigã, cu viaþa pe douã roþi, precum o cvadrigã.

Solsttiþiude iarnã

Crapã vopseaua icoaneloraidoma cojii de ou, cum sfinþii se zbat, sã iasã afarã, spre a se naºte din nou.

Pasãrea… ºi pasãreaîºi clatinã aripa, cum se îneacã-n veºnicie, clipa.

Era vvremeIubito, era vremede stors struguri în linuriºi trupul tãu, legãnat, nãscocit din goluri ºi plinuri, mã fierbeaîn satanice chinuri.

Canon De pe unde rãtãceºti, tu, cea risipitoare, nu te întoarcecu capul plecatca de sabie – gestul tãu penitent n-aº putea sã-l suport – ci, mai degrabã, înclinã-te seducãtorca o corabie, când, de peste mãri, revine acasã, în port.

LimppedeCum adevãrultulburã, spune-l, te rog, cât mai limpede.

ªi eul-aam vvãzutt

Umbla pieziº prin pustiuri de lume, cu sufletul gol, de parcã s-ar fi nãscut, fãrã nume, nu din dragoste, ci dintr-un viol.

ConstantinDonea

J. SARAMAGO:

„Întreaga mea operãtrece printr-un nu”

ateneu

septembrie 201018

Activitãþile din domeniulnumismaticii româneºti au fostºi sunt numeroase, atât princercetãrile specifice, cât ºi prinemisiunile permanente de noipiese. Dar numismatica de lanoi are încã mari carenþe, însensul reactivãrii ºi funcþionãriinormale, pe de o parte a filia-lelor locale ale SocietãþiiNumismatice Române (S.N.R.),sau, pe de altã parte, a reþeleide colecþionari particulari,care, cu toate greutãþile întâm-pinate, au salvat în ultimii 60de ani, ºi, salveazã ºi înprezent, activitãþile atât devaste ºi de complexe caracte-ristice acestei ºtiinþe speciale aistoriei. Comunicarea publicã afiinþãrii ºi existenþei uneiasemenea miºcãri numisma-tice continuã sã fie slab media-tizatã ºi dupã anul 1990, ancare a dus la desfiinþarea cen-zurii ºi a restricþiilor ideologicesau de altã naturã.

Pe baza autentificãrii, la se-diile filialelor Bãncii Naþionale aRomâniei, a pieselor numis-matice deþinute, dar ºi a unormodele fotografice ale pieselorîn cauzã (care se depuneau ladosarul personal), se obþinea oautorizaþie de numismat ºiposibilitatea, agreatã de uniicolecþionari în devenire, deintrare în rândurile membrilorS.N.R. Pânã la începutul dece-niului al X-lea al secolului tre-cut, în judeþul Bacãu, deþineauautorizaþii peste 130 decolecþionari, grupaþi în jurulfilalei Bacãu a Societãþii maisus-menþionate. A fost meritulincontestabil al unor pre-ºedinþi/secretari ai S.N.R., pre-cum Corneliu Albei (pînã laînceputul anilor ’80) sau Relu

Zanfir Stoian (pânã în anul2007) – cei care au reuºit sã

coaguleze pasiunile semenilorlor în scopuri cu adevãratnobile.

Astfel, unii membri ai S.N.R.– filiala Bacãu au luat parte ladiferite manifestãri expoz-iþionale de anvergurã localã,regionalã sau naþionalã. Estecazul regretatului Relu ZanfirStoian ºi a inestimabilei salecolecþii medalistice dedicatepoetului naþional MihaiEminescu, dar ºi a unui alt fiual meleagurilor bãcãuane –colonelul (r.) Ioan Dogaru, celcare ºi-a îndreptat pre-ocupãrile medalistice atât spreacelaºi poet naþional, cât ºispre alte personalitãþi ale isto-riei naþionale. Sunt de menþion-at ºi participãrile la diferiteexpoziþii ale lui MiticãCojocaru, cu colecþia sa deinsigne din diferite domenii; alelui Paul Daraban ºi a colecþieisale de medalisticã consacratãperioadei regalitãþii româneºtimoderne ºi contemporane; alecomandorului (r.) Ioan Gh.Botez – cu o impresionantãcolecþie de medalisticã dindomeniile aviaþiei ºi astronau-ticii sau ale lui AlexandruAchimescu, pasionat, la rândulsãu, de reprezentarea în metala înãlþimilor albastre.

Alþii, aplicând sui generisprincipiul cã unei colecþiistrânse cu migalã, rãbdare ºitrudã în ani sau chiar în decenii

din existenþa lor, i-ar sta maibine într-o vitrinã dintr-unmuzeu, unde, dupã restaurare,sã poatã fi conservatã ºi admi-ratã (chiar prin itinerare) ºi dealþi privitori, cãrora sã leîncânte ochiul, inima ºi sufletul– au donat piese cu o valoaredeosebitã instituþiilor muzealelocale sau naþionale. Colecþiinumismatice ºi de medalisticã,precum cele aflate, iniþial, încustodia preotului VasileHeissu (din Rãcãciuni), ale maisus-citatului colonel (r.) IoanDogaru, ale profesorilor PaulÞarãlungã (din Prãjeºti), IoanMurariu ºi Eugen ªendrea (dinBacãu), ale mineruluiCostache Teletin (din satulBãrboasa, comuna Onceºti),ale învãþãtorului AlexandruAparu (din Gãiceana), dar ºicele provenite de la instituþiibancare precum filiala Bacãu aB.N.R. – au intrat, de-a lungultimpului, în patrimoniul muzeu-lui bãcãuan.

De asemenea, nu fãrãimportanþã este ºi faptul cã,unii colecþionari bãcãuani, aususþinut comunicãri la Simpo-zioanele Naþionale de Numis-maticã sau au publicat lucrãri,articole ºi studii consacratedomeniului numismaticii ºimedalisticii româneºti ºi uni-versale. Am evidenþia aici doarcâteva dintre lucrãrile colo-nelului (r.) Ioan Dogaru (ªtefan

cel Mare în medalisticaromâneascã, 1987; Eminescuîn documente de metal, 1991 –publicatã în colaborare cuMaria Dogaru; Mihai Eminescuîn medalistica universalã,1996; Poezii centenare gra-vate în medalii ºi placheteEminescu (1866-1880), 2007ºi Eminescu. Bibliografienumismaticã, 2008), sau uneledintre articolele ºi studiile luiRelu Zanfir Stoian (ContribuþiaSecþiei Numismatice Bacãu lapropagarea imaginii personal-itãþilor cultural-istorice, prinintermediul documentelor met-alice, în Carpica/2,1997;ªtefan cel Mare ºi Sfânt, dom-nul Moldovei, Mihai Eminescu,domnul literelor române, învolumul ªtefan cel Mare ºiSfânt – 500 – evocãri bãcã-uane, 2004 ºi Eminescu la noiacasã, Buletin informativ –Botoºani/2, 2003).

În prezent afilierea pasiona-þilor de numismaticã la diferitesocietãþi, asociaþii, cluburi, gru-pãri sau fundaþii locale þine maimult de domeniul hazardului.Aceasta deoarece activitãþile ºimanifestãrile organizate subegida S.N.R. – filiala Bacãusunt aproape inexistente.

Funcþioneazã încã o gru-pare a colecþionarilor bãcã-uani, care organizeazã perio-dic un Târg al colecþionari-lor/colecþiilor ºi au întruniri sãp-

tãmânale la sediul Com-plexului Muzeal „IulianAntonescu“ din municipiulreºedinþã de judeþ. Pe lângãmai vechii colecþionari de nu-mismaticã, precum Paul

Daraban, Mihai Dãscãlescu,Eugen Vestali am întâlnit ºi mainoi pasionaþi ai domeniului.

Am evidenþia, printre alþii, pePericle Sava, cu o importantãºi diversã colecþie de numis-maticã (piese începând dinantichitate ºi pânã în epocacontemporanã), apoi pe Doru

Gh. Nechifor, cu o colecþie denumismaticã modernã ºi con-temporanã ºi, nu în ultimulrând, pe Liviu Vasiliu, cu piesenumismatice antice, dar ºi dinperioada modernã sau din ceaa regalitãþii româneºti ºi pânãîn zilele noastre. Indiferentdacã lucreazã în domeniulmedical, economic, vamal saubancar – colecþionarii pãs-treazã piesele pe care le deþinprin metode de conservarecare sunt, uneori, la standardecalitative ridicate (clasoare,sertare sau cutii cu folii, plicuriºi colante autoadezive). Cutoate acestea, este posibil caunele din aceste minunãþiiîncrustate în metal sã nu fieetalate niciodatã pe simezelevreunei expoziþii.

Mai mult, cum în ultimavreme, colaborarea dintre insti-tuþiile muzeale ºi colecþionariidoritori sã doneze sau sã-ºivândã pentru sume modicepropriile colecþii, se rezumã lalipsa fondurilor de achiziþii ainstituþiilor statului – se pierde,astfel, menirea nobilã a uneicolecþii ºi a Colecþionaruluicare a strâns-o cu trudã ºi cufoarte multã pasiune.

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Numismatica ºi medalistica

româneascã prin

colecþionarii bãcãuani

ateneu

septembrie 2010 19

N. 8 septembrie 1935, însatul Lãicãi, comuna Cetãþeni,judeþul Muscel (azi, Argeº).Scriitor. Fiul lui GheorgheIsbãºescu, funcþionar, ºi alVictoriei (n. Miriþescu), cas-nicã. Primii ani ai copilãriei îipetrece în satul natal, undeurmeazã ºi cursurile ªcoliiPrimare (1941-1945). Întâiledouã clase de gimnaziu le par-curge la Târgoviºte (1945-1947), iar ultima la Boteni,judeþul Argeº (1947-1948).Dupã absolvire se reîntoarce laTârgoviºte, unde în perioada1948-1953 este elev al Liceului„Ienãchiþã Vãcãrescu“ dinlocalitate. În toamna anului1953 devine student alFacultãþii de Filologie, secþiaSlavisticã, a UniversitãþiiBucureºti, dar, deºi are rezul-tate bune, întrerupe cursurileîn anul IV, urmând sã le reia,peste aproape un deceniu, laFacultatea de Filologie, secþiaLimba ºi literatura românã, aUniversitãþii „Al.I. Cuza“.Obþine diploma de licenþã, în1970, cu teza Poezia lui IonBarbu: cele trei simboluriesenþiale, avându-l caîndrumãtor pe Al. Husar. Înstudenþie începe sã scrie,debutând în 1957, cu poemulCopilãria mea, în revistaTânãrul scriitor, dar nu pub-licã apoi decât sporadic, ade-vãratul debut considerându-lgrupajul de poeme Ulise aloraºului, apãrut în numãruldin iunie 1979 al revisteiAteneu. Din 1962 îºi stabileºtedomiciliul în Oneºti, fãcândnaveta la Viiºoara, comunaTârgu Trotuº, unde este, pânãîn 1965, profesor suplinitor delimba ºi literatura românã laªcoala Generalã din localitate.Suplineºte apoi, alþi cinci ani,aceeaºi catedrã la ªcoalaGeneralã Oituz (1965-1970),instituþie în cadrul cãreia vamai activa încã trei cicluri, darca titular, dupã ce ºi-a luatlicenþa. În 1973 se transferã laLiceul Industrial de ChimieOneºti, predând limba românãpânã în toamna anului 1975,când devine titular al catedreide cenaclu a Casei Pionierilordin municipiu. Între timp se afir-mã ca unul din animatorii vieþiiculturale oneºtene, activând încenaclul „Junimea nouã“ ºinumãrându-se, în 1969, printremembrii fondatori ai SocietãþiiCulturale „G. Cãlinescu“ ºiprintre cei ai Consiliului de con-ducere. Pânã în 1988 epreºedinte al secþiei Limba ºiliteratura românã a acesteia,implicându-se, alãturi de poe-tul Constantin Th. Ciobanu ºide alþi oameni de culturã, înorganizarea Zilelor CulturiiCãlinesciene ºi, ca redactor, înapariþia revistei Jurnalul lite-rar, în care publicã frecvent. Lacatedra de creaþie înregis-treazã performanþe uluitoare,în scurt timp numãrul premiilorobþinute de membrii Cenacluluiliterar „Zburãtorul“, pe care l-aînfiinþat, trecând de câtevasute. Cele mai valoroasecreaþii ale acestei veritabile

ºcoli de poezie au fost reuniteîn antologiile Zburãtorul - 1,prefaþatã de prozatorul GeorgeBãlãiþã (Bacãu, 1976), ºiZburãtorul 2-3, prefaþatã depoetul Ovidiu Genaru (Bacãu,1983), ambele excelent primitede critica literarã. Furat demigãloasa muncã de modelarea zecilor de talente ce s-auperindat pe la catedra ºi cena-clul sãu de-a lungul anilor ºi-aamânat propriul debut învolum, care s-a produs abia în1984, când Editura Albatros i-apublicat manuscrisul Viaþa întablouri, premiat în 1982 lapropriul Concurs de debut înpoezie. Cartea a avut unimpact rapid, fiind recenzatãfavorabil în principalele revisteromâneºti de culturã atât decritici din toate generaþiile(Laurenþiu Ulici, Radu CãlinCristea, Nicolae Oprea, RaduG. Þeposu, Constantin Pricop),cât ºi de poeþi (NicolaeTurtureanu, Constanþa Buzea,Octavian Voicu, TatianaMihuþ). Deºi depãºise vârstalui Arghezi de la debut, eîncadrat la unison în rândulgeneraþiei optzeciste, care nunumai cã-l asimileazã, dar ºi-lºi revendicã, acordându-i princriticii sãi un loc de frunte în„Istoria tragicã ºi grotescã aîntunecatului deceniu literarnouã“, cum avea sã odefineascã regretatul Radu G.Þeposu. Acest „memorial decãlãtorie spiritualã ºi, în egalãmãsurã, o condicã de prezenþãîn cotidian“, dupã opinia luiLaurenþiu Ulici, a deschis caleaunui amplu ciclu liric, care aveasã se rotunjeascã în primuldeceniu postdecembrist, cândautorul îºi descãtuºeazã, într-adevãr, toate energiile. Primulpas al „micii epopei apretate“ l-aconstituit volumul Garsoniera49, apãrut la Editura Junimeadin Iaºi (1985), carte definitoriepentru Ulise al oraºului ºiîntreaga mitologie pusã pe rolde inventivul ºi orgoliosul poet.Ea va fi întregitã de Coborâreadin tablouri ºi Ansamblul demanevre, ambele apãrute, în1993, la Editura Plumb dinBacãu, precum ºi de Melodramarealului, ce a vãzut luminatiparului la Editura Timpul (Iaºi,1995). Rupându-se, la sfârºitulanilor ‘80, de gruparea cãlines-cianã, îºi ia destinul în propriilemâini ºi, în ianuarie 1990,fondeazã Liga Culturalã„Zburãtorul“, al cãrei preºe-dinte este ºi azi, iar în martie1990, în calitate de redactor-

ºef, reînvie revista Zburãtorul,care va deveni una din celemai interesante publicaþii liter-are editate la noi dupã eveni-mentele din decembrie ºi va fidistinsã, în 1993, cu Diplomade onoare a ColocviilorNaþionale de Poezie de laPiatra Neamþ pentru „Pro-movarea constantã a valorilorpoeziei tinere“. Deschisã scri-itorilor din toate generaþiile, eaa recuperat scriitori din diaspo-ra ºi a deschis calea noilor tal-ente, inaugurând rubrici ºi dez-bateri cu ecou în toatã presaculturalã. Din pãcate, greutãþilefinanciare ºi difuzarea tot maigreoaie au fãcut ca, în primã-vara anului 1998, noua seriesã-ºi înceteze activitatea, darea va rãmâne cu certitudineîncã multã vreme în atenþiacriticilor ºi istoricilor literari,care vor gãsi în paginile ei omultitudine de subiecte pentruviitoarele sinteze ale literaturiicontemporane. În paralel cuaceastã stresantã activitateeditorialã, mentorul Cenaclului„Zburãtorul“ a fost, din ianuarie1990 ºi pânã la sfârºitul anului1998, directorul ClubuluiElevilor din Oneºti, calitate încare a diversificat activitateaacestuia, deschizând noi cer-curi de creaþie ºi editând, în1996, încã o antologie a mem-brilor acestuia: Conacul luiAlecu Aslan, apãrutã înBiblioteca revistei Zburãtorul.Nelipsit din juriile mai tuturorconcursurilor literare din þarã, aacordat premii literare, a pre-faþat ºi alcãtuit antologia Co-medii post-textuale (PoianaPinului – Buzãu, iulie 1999), cea inclus laureaþii Concursului

Naþional „Tinere condeie“, pub-licând el însuºi în majoritateapublicaþiilor literare: Ateneu,Amfiteatru, Arca, Argeº, Astra,Apostrof, Aurora, Antares,Calende, Cronica, Convorbiriliterare, Contemporanul,Cultura, Discobolul, Echinox,Euphorion, Familia, Observatorcultural, 13 Plus, Poesis,Poezia, România literarã,Ramuri, Steaua, Tomis,Tribuna, Unu, Vatra, Vitraliu etc.S-a implicat chiar ºi în presalocalã, în 1991 fiind redactor-ºef al ziarului oneºteanCurierul. Zecile de cronicientuziaste dedicate volumelorsale au condus la includereaunor poeme în mai multeantologii, între care Streiflicht(Editura Dionysos, Germania,1994), Se apropia sfârºitulsecolului (Biblioteca „Antiteze“,Piatra Neamþ, 1992), Poeziaromânã actualã (EdituraPontica, Constanþa, 1998),Poezia pãdurii (Editura Orion,Bucureºti, 1999), MaratonulEuropean de Poezie (ASPRO,2007), Autografe pentru„Bucovina literarã“ (2000-2009), Editura Muºatinii,Suceava, 2009. La acestea seadaugã antologia de publicis-ticã Literatura românã post-belicã între imposturã ºi ade-vãr, apãrutã în 2000 la EdituraParalela 45, precum ºi înantologiile personale: Ulise aloraºului (Mica epopee apre-tatã), Editura Plumb, Bacãu,1994, revãzutã ºi adãugitã într-o nouã ediþie încredinþatãEditurii Marineasa, Timiºoara,1998; Mâna cu efect întârziat,Editura Helicon, Timiºoara,1997; Muza din tomberon,

aceeaºi Editurã Marineasa,1998; Melodrama realului,Editura Vinea, Bucureºti, 2003;Ansamblul de manevre (Micaepopee apretatã – I), EdituraDacia, Cluj-Napoca, 2003;Podul de peste Trotuº (Micaepopee apretatã II), EdituraLimes, Cluj-Napoca, 2004;Rame captive din Ithaca ºiUn pumnal sub cãmaºã,idem (2009), distins cu PremiulSpecial „Augustin Frãþilã“, încadrul Colocviului Naþional„Generaþia ’80 la maturitate“(Piteºti, iunie 2010). În 1998,Editura Axa din Botoºani îlinclude, totodatã, cu volumulCântece de mântuire, în bine-cunoscuta colecþie La Steaua.Poeþi optzeciºti, confirmânddefinitiv apartenenþa sa la ogeneraþie cãreia nu-i cores-punde biologic. Revizuit ºiadãugit, volumul a apãrut apoiºi la Editura Vinea (Bucureºti,2005), noua ediþie primind atâtPremiul revistei Argeº, cât ºiPremiul Filialei Piteºti a UniuniiScriitorilor. O nouã carte depoezie, Mona-Ra, a vãzutlumina tiparului la EdituraAugusta (Timiºoara, 2000), învreme ce poemele dinJocurile minþii au primit girulEditurii Vinea (2007), iar celedin Scãrile de marmurã(2004), O cãlãrire în zori(2005), Melodrama realului(2006, ediþia a III-a, revizuitã ºiadãugitã), Ulise al oraºului(2008) ºi Experimente men-tale (Poemele de la Athena) –2009, pe cel al Editurii Limes.Marea surprizã a prolificuluiautor este însã cartea de prozãDubla înfãþiºare, primul volumal romanului-fluviu Salonul deVarã, editat de aceeaºi casãde editurã clujeanã (2003),prezentat în cadrul Salonuluide Carte bucureºtean ºi distinscu Premiul Filialei Piteºti aUniunii Scriitorilor. Gândit ini-þial într-un singur tom, el vaînsuma în final ºapte cãrþi dis-tincte, din care au apãrut dejavolumul al treilea – Un altfelde amant al coroanei (EdituraLimes, 2005) ºi diverse frag-mente în Cronica, Astra,Zburãtorul, Vatra, Viaþaromâneascã, Familia, 13Plus. Membru al UniuniiScriitorilor din martie 1990, aactivat în Asociaþia Scriitorilordin Bucureºti pânã în februarie2002, când s-a transferat, încalitate de membru fondator, laFiliala Piteºti a UniuniiScriitorilor ºi apoi, pentru câte-va luni, în aceeaºi calitate, laFiliala Bacãu. Din 1994 e, deasemenea, membru fondatoral Asociaþiei ScriitorilorProfesioniºti, iar din 1996 ºimembru al Consiliului deConducere al ASPRO. Perso-nalitate proteicã, a fost inclusîn mai multe dicþionare presti-gioase, între care DicþionarulScriitorilor Români, coordonatde Mircea Zaciu, MarianPapahagi ºi Aurel Sasu, ºi FiveThousand Personalites Of TheWorld. Încã mulþi ani, tinerepoet!

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

GheorgheIzbãºescu - 75

• Mircea Bujor

lecturi

septembrie 201020

Cred de cuviinþã cã nu ar fipotrivit sã mã raliez nici celor ceconsiderã cãrþile „de pe lângãziare“ o chestiune fãrã impor-tanþã, dar nici sã bat eferves-cent din palme la apariþia vre-unei noi serii. Mai degrabã plic-tisit de tot acest spectacol(interesat doar de partea finan-ciarã), am hotãrât cã nu voi maicumpãra decât strictul necesar.Sã fi ales bine de data aceasta?

De Maurice Baring auzisemprin vremea studenþiei – perioa-da în care nu gãseºti timp decâtpentru proiectele cu adevãratimportante, care îþi schimbãviaþa ºi care îþi dau o motivaþieulterioarã… Exemplele, mode-lele… De câte ori nu am strâm-bat hâd, în vremea cursurilor, laasemenea cuvinte. Dar, re-cunosc, numele de o oarecaresonoritate mi-a rãmas întipãritîn memorie. Maurice Baring sevrea un succes la mijlocul lui2010, prin proiectul Cartea deBuzunar al celor de la JurnalulNaþional. Destul de surprinzã-toare însã decizia de a-l publi-ca, mai ales cã, din câtecunosc, romanul Leagãnulpisicii mai fusese publicat prinanii ºaptezeci ºi ceva la EdituraEminescu, fãrã sã se fi bucuratla acea vreme de vreun succesasurzitor. La drept vorbind,Maurice Baring rãmâne unnume de al doilea eºalon, chiardacã aparþine celei mai puter-nice literaturi (O! cât bar-barism…) ªi totuºi: cel în dis-cuþie e un autor extrem de prolif-ic, subtil, într-o societate ce ºi-aapreciat întotdeauna jesterii.Baring afiºeazã în textele saleminuþiozitatea unui om obiºnuitcu misiunile diplomatice, aces-tea putând fi percepute drept ocontinuare livrescã a unei vieþiînchinatã diplomaþiei. Probabilmai bine apreciate în Franþa,romanele au atras comentariifavorabile, printre care cel al luiFrancois Mauriac: „Ceea ceadmir cel mai mult la opera luiBaring e senzaþia cã te poartãchiar în inima eleganþei ºi a fru-museþii“. Pe de altã parte, dinprezentarea cãrþii, aflãm cãChesterton declara într-oscrisoare adresatã lui Baring cã„felul meu de a scrie nu poate,în niciun caz, sã fie la fel desubtil ºi de delicat precum altãu“. Aºadar, Maurice Baringpoate fi, una peste alta, oalegere corectã.

Publicat în douã volume,romanul echivaleazã cu ointeresantã alegorie a des-tinelor. Deºi plusând (destul demult) în manierã melodrama-ticã, autorul întemniþeazã înpaginile cãrþii viaþa lui Blanche,personaj ce îºi gãseºte credibil-itatea într-o societate cu preamulte reguli ºi principii, ce con-travin unei vieþi fireºti. Pornindde la schema romanticã a feteice e nevoitã sã se mãrite doarla îndemnul ºi cu acordulpãrinþilor, Blanche Clifforddevine ea însãºi, cãtre finalulromanului, o apariþie mon-struoasã pentru restul person-ajelor. Alegerea iniþialã nu con-travine legilor nescrise. Fata îºijertfeºte iubirea în faþa pãrin-telui, hotãrând sã renunþe lalogodna cu un tânãr ofiþer lipsitde perspective materiale. Vaconsimþi ulterior unui mariaj

convenþional cu prinþul italianGuido Roccapalumba, figurã deprim rang la Roma, posesor alunor domenii ce îi asigurautraiul veºnic în sânul celei maiînalte clase. Treptat, de la sim-pla apariþie sub semnul tinereþii,Blanche începe sã cucereascãlumea mondenã a capitalei ital-iene, reuºind sã menþinã maria-jul în cadrele unei respectabil-itãþi ireproºabile. Mai mult, econdamnatã sã fie atentã latoate „miºcãrile de culise“ alesoacrei sale, Giulia – ea însãºio figurã reprezentativã a înalteinobilimi. Eforturile tinerei femeisunt cu atât mai demne de a fipreþuite cu cât mulþi din nobiliice iau parte la seratele de lapalat sunt atraºi de frumuseþeaºi prezenþa de spirit ale aces-teia; Blanche devine o eroinãatipicã, evitând voit toate„spiritele“ tinerilor. Viaþa îi parecrudã deoarece chiar ºi atuncicând are în preajmã bãrbaþi cenu îi displac, ea joacã acelaºirol al gazdei inofensive. AdrianTyne este unul dintre aceºtia:„Marþea urmãtoare, într-adevãr,se întâlnirã, iar Blanchedescoperi cã Adrian Tyne eratot necãsãtorit. Aºadar, dacãfusese în mod real logodit,însemna cã rupsese logodna.Dupã cum aflã, avea reputaþiaunui sfãrâmãtor de inimi. Erasocotit un tip seducãtor, extremde capricios în acelaºi timp…[…] Era un om cu gusturi rafi-nate în toate domeniile, iarinstinctul lui care, totdeauna ºioriunde, îl conducea cãtre ceeace era remarcabil ºi superior, deastã datã îl condusese de-adreptul cãtre Blanche. O admi-rase din prima clipã când ovãzuse la recepþia soþilorRoden. Socotise atunci cã eradoar un coup de tete – sau aºaîncercase el sã-ºi imagineze –,o fantezie cu totul trecãtoare, untribut acordat unei nopþi devarã. Dar acum Adrian înþe-legea cã e un coup de foudre.Un caz tipic de iubire la primavedere. Blanche întruchipa totceea ce visase el sã întâl-neascã într-o zi“. Relaþiile dintrecei doi avanseazã periculos demult, dar legile vieþii gãsescpentru încã o datã calea de a-iîndepãrta. Într-un final, pãrãsindRoma dupã nefericitul mariajalãturi de Guido, BlancheClifford va avea grijã de unchiulei, Charles Clifford ºi de fataacestuia, Rose Mary. Toatãpartea a doua a romanului esteconstruitã pe raporturile dintreBlanche ºi Rose Mary. Deºiiniþial o simplã adolescentã, cunazurile vârstei, cu ipocriziacelui ce nu cunoaºte amarulcotidianului, Rose Mary, pejumãtate spaniolã, se va trans-forma într-o frumuseþe de invidi-at. Pe Blanche o gãsim alãturi

de Bernard Lacy, bãrbatul pen-tru care se despãrþise de Guido.Dupã cum deja am afirmat,începem sã asistãm la o ade-vãratã competiþie între RoseMary ºi Blanche – fiecare îºi areavantajele proprii: prima tine-reþea, frumuseþea purã, uºorrebelã, cea de a doua având departea sa o þinutã deosebitã,frumuseþea femeii conºtiente desuperioritatea sa. Dupã umilapãrere, din acest punct MauriceBaring scapã firul poveºtii:raporturile dintre personaje suntprea artificiale, viaþa pare a nuse mai sãtura de a oferi lecþiiatât celor deja învinºi cât ºifalºilor învingãtori. Cartea e maidegrabã interesatã de un sce-nariu de telenovelã decât în a-ºi

rezolva convenabil ºi credibilconflictele. Chiar personajulprincipal se aflã destul de des înipostaze ne-credibile: „Acolo,lângã ea, se afla omul pe caredorise sã-l ia de bãrbat, omul cucare fusese logoditã; iar în faþaei ºedea Bernard Lacy, bãrbatulpe care-l iubise, pe care-l iubeaîncã ºi-l va iubi întotdeauna“.Rose Mary va fi cea care,aparent fãrã sã-ºi dea seama,va zdrobi încrederea luiBlanche. Din ce în ce mai evi-dent, Bernard va fi în mod fatalatras de tot ceea ce ar fi pututînsemna Rose Mary. „RoseMary se consacra vieþii de þarãcu pasiune. Era fãcutã pentruasta. Îi plãcea peisajul rural, înspecial cel englez. Îi erau dragi

ogoarele, cuiburile de pãsãri,vitele, animalele de tot felul, ºitot ce se lega de viaþa de fermã.La un moment dat, puse pepicioare o crescãtorie de pãsãricare, dupã pãrerea lui Bernard,era mult mai bine administratãdecât a lui. Treptat, Bernard îºidãdu seama cã Rose Maryavea multã pricepere în tre-burile gospodãriei de þarã, ºimai întâi începu prin a discutacu ea asemenea chestiuni, pen-tru ca sã sfârºeascã prin a-icere sfatul ºi a i-l urma. LuiBlanche nu-i cerea niciodatãpãrerea asupra vreunei chestiu-ni de ordin practic. «Pe Blanche– gândea el – n-o intereseazãasemenea lucruri.» În realitate,pentru Blanche comportareaaceasta era o sursã de amãrã-ciune“. Doar peste câteva pagi-ni: „Obsedat de imaginea luiRose Mary, Bernard nu se maiputea gândi, într-adevãr, lanimic în afarã de ea, deºi n-ar firecunoscut, nici în sinea lui,realitatea acestui fapt“; „Îndefinitiv – îºi zicea Blanche -, nue nimic de fãcut. Mã aflu fãrãvoia mea într-o situaþie din carenu pot ieºi. De altfel, nu gãsesccã are prea mare importanþã;dacã doresc sã fie prietenii mei,foarte bine, sã fie. Nu vãd de cee neapãratã nevoie sã iasãceva tragic de-aici“. Doar RoseMary - poate personajul cel maiveridic, mai viu - îºi permite sãiasã, fie ºi pentru o clipã, înafara lumii romanului, comu-nicând liniºtit cu cititorul, fãcân-du-i cu ochiul, înºelându-ºipânã ºi creatorul: „Nu vãd de cee neapãratã nevoie sã iasãceva tragic de-aici“.

Deznodãmântul poveºtii dinLeagãnul pisicii s-ar putea tra-duce prin morala cã iubirea eprea puternicã pentru a putea fiînvinsã de muritori, oricât demerituoºi ar fi ei. În mod cert,Leagãnul pisicii e un roman deatmosferã, uºurel, de vacanþã.Cei iubitori de liniºte - ºi nu toc-mai pretenþioºi - vor fi fericiþi!Ceilalti, îi vor comenta în ton

frustrat toate poticnelile.

Marius MANTA

Leagãnul pisiciila un nou pariu

Nu, nu este o greºealã de tipar. Citiþi, vã rog,consoanele ºi nu consoartele, cele care ar putea sãdisparã, din lipsã de... referent. Sã fim expliciþitotuºi: în limbajul tinerilor, vocalele au cãzut în diz-graþie, de vreme ce greul înþelesului dintr-un mesajîl duc consoanele. Mai multe, mai puternice, aces-tea sunt cariatidele unui semnificant în interior(CRBL pare cel mai popular exemplu) ºi în exterior(CTRL, de pe tastatura calculatorului, e pentru con-trol, nu?). „În noul limbaj, ca devine k, se renunþã lamajoritatea vocalelor“ ºi se ajunge la pseudofor-mulãri ca aceasta: „Si mndr-n t. cl“ (Antena 1, relu-at de TVmania“, 06.06.2005; poate aþi decriptat ver-sul „ªi mândrã-n toate cele“, din „Luceafãrul“).(Auto)ironici, cei de la „Dilema veche“ reproduc ourare primitã de Sfintele Paºti, pe telefon: „kristos anviat“. „Fie k grafia sms sa n înlesneask comuni-carea!“ adaugã, la aºa ceva, M.C. (15.04.2010).

Nu este o noutate: în foneticã, vocalele au fostasimilate cu genul feminin, iar consoanele, cu bãr-baþii. Unele fãrã altele nu au prea mare valoare,decât în enunþuri ºugubeþe: Oaia aia e a ei. Da, darberbecul are deja cinci consoane!...

ªi-acum, surpriza: „Bãrbaþii, pe cale de dispa-riþie“ („Adevãrul“, 12.05.2010). Poate de aceea„Bãrbaþii au devenit mai harnici“ („Jurnalul naþional“,nr. 5451), iar întrebãrile primesc rãspunsuri în doi

peri: „Cum ar fi bãrbaþii fãrã femei? În primul rând,fericiþi! Apoi puþini, puþini, din ce în ce mai puþini“(Mark Twain). În 2010, la Marginea, com. Oituz, amgãsit totuºi, în grupa educatoarei MarianaButucaru, 14 bãieþi ºi doar 2 fete... Ce sã mai crezi?

Redevenind gravi, ne punem întrebarea dacãmãcar noi, cei de românã, apãrãm integritatea lim-bii materne. Termenul îl folosesc în sensul primar,de componenþã totalã (vocale ºi consoane, de faptlitere) a unui cuvânt. M-am îngrozit când un coleg/o colegã de breaslã mi-a trimis un mesaj pe inter-net cam aºa: „Trebuie sã vb cu...“ O liceanã adescris penibilul unei scene: în ziua inspecþiei spe-ciale, preºedintele comisiei – universitar respectabil– i-a reproºat profesoarei ei de românã lipsa sem-nelor diacritice în lucrarea pentru acordarea gradu-lui didactic I, ceea ce a fãcut sã nu primeascã notamaximã. O altã tânãrã profesoarã, de limbi strãine,se aratã neputincioasã în faþa modei prescurtãrilor:„Ca dirigintã, comunic cu elevii pe internet, dar n-am încotro ºi vorbesc ºi eu ca ei...“

La cursul final al anului al III-lea (mai, 2010), num-am putut stãpâni ºi le-am transmis viitorilordascãli de românã compasiunea mea pentrurãzboiul care-i aºteaptã cu stricãtorii de limbã. Daroare am fost luat în serios?

Ioan DÃNILÃ

Cum vorbim, cum scriem

Bãrbaþii ºi... consoanele

• M

ariu

s C

rãiþã

-Mân

drã

septembrie 2010 21

revista revistelor

august / douã mii zece

Un numãr consacrat antimo-dernismului marca Deleuze.Sunt îndeaproape revãzute inci-tantele teze ale lui Deleuze ºiGuattari, ce pleacã de la premisacã oedipianismul este o eroare.Psihanaliza nu e nici pe departecalea atât de cãutatã pentru avindeca, dimpotrivã: reprimã înmod brutal, îºi supune civilizaþiaprin impunerea complexuluieodipian ca sursã a civilizaþiei.Semnatarul micului eseu, DanielClinici, încearcã sã pãstrezeechilibrul între un posibil eºec alteoriilor prezentate ºi principiilecele mai intime ale psihanalizei.Din fericire, ºtie cã prin aceastãcutie a Pandorei trebuie sã umblicu mult discernãmânt. Dintr-unanume unghi, sub forma uneiprime concluzii, apare anti-eodipianismul drept o realizareepocalã, dar monstruoasã.„Epocalã, pentru cã reuºeºte sãspeculeze, sã atace ºi sã creezeacolo unde trebuie, sã decon-struiascã ceea ce era de decon-struit: problema lui Deleuze/Guattari este, în fond, puterea,cea care oprimã, care îºiaserveºte, care îºi fabricãsupuºii, în sens general, iar însens particular, fascismul, stareaomului de a fi controlat, de a selãsa controlat, de a-ºi dori sã fiecontrolat. Monstruoasã, pentrucã loveºte în certitudinile pe careni le-am fabricat de-a lungul isto-riei ºi fãrã de care, deloc eodipi-an, se pare cã nu putem exista,pe care, din nou, ni le dorim caforme de control“.

Pentru câteva momente mi-am zis cã nu mai are niciun rostsã semnalez editorialul luiBogdan Papacostea. Rânduriledestul de acide ar trebui mai întâicitite de o clasã politicã intere-satã în chip real de binele þãrii,iar mai apoi – de o clasã politicãbine „alfabetizatã“. Dar cum la„vreme de nevoie“ nu ne vindecât exemple din cele rele, amconsiderat of-ul lui BogdanPapacostea drept o „afacere defamilie“. ARTelierele revistei seocupã pe rând de Mikhail Fokine,pãrintele baletului rus (LuanaLuban), dar ºi de Meat Loaf –„primul ºi ultimul trubadur al rock-’n’roll-ului, o combinaþie întreAmerican Ninja, bãiatul careaduce apa ºi guslarul carerespirã greu eterna cãmãºuþã cuvolãnaºe“ (Dan Mihuþ). Destul deargumentat, Alina Costea sta-bileºte cã Mircea Cãrtãrescuîncã „mai are zvâc“ cu„Frumoasele strãine“, o carteclãditã pe mãºtile unui burlescinedit, potenþat de româncuþe cucozi împletite ºi fuste creþe. Ei,dragã colega, de-ai ºti câtã drep-tate are Mirciºor… Debutul„Tomis“ e destul de reuºit, chiardacã nu sclipitor. Peste câtevapagini, tonul se schimbã, AdrianMajuru trage la rãspundere[peste (cât) timp] câteva numeale intelighenþei proletcultiste. Vãlas plãcerea acestei reîntâlniri!

Un alt numãr dens, într-ade-vãr! Când mi-am zis cã am sem-nalat ce era de semnalat, îmi dauseama cã era sã uit tocmai cele

mai bune materiale: unu – ocronicã a lui Marius Conkan (de-acu vã urmãresc!) cu referire la„Angelus“, ultimul roman semnatRuxandra Cesereanu; doi – oscriere amplã despre câþivabedefili înfocaþi (Dodo Niþã); subsemnul amintirilor, trei – „Seri deteatru antic“ (Luana Luban). Atât!

17 septembrie 2010

În primul rând, cred cãredacþia a mizat pentru numãrulcurent pe „o lecturã a romanuluiunei educaþii“, AlexandruNiculescu despre „Amor intellec-tualis“, de Ion Vianu. Mai mult,redacþia pluseazã cu avan-premiera editorialã a jurnalelorlui George Orwell. Din pãcate, numã încântã nicio variantã dar amgãsit alte puncte de interes.Puþine sunt revistele de culturãcare au luat aminte cã anul aces-ta e legat de cifra douã sute ºi denumele lui Chopin! M-a bucuratfaptul cã „România literarã“ agãsit de cuviinþã sã ne facãcunoscut, chiar dacã în tuºemari, programul complex alFestivalului Chopin de laVarºovia. Dar nu mã las nici pedeparte cuprins de entuziasmulElenei Zottoviceanu: „… nu poþisã nu reflectezi […] când auzi cãs-au publicat cu acest prilej peste120 de cãrþi de toate nivelele, cãau avut loc aproximativ 3000 demanifestãri dedicate compozi-torului în lumea întreagã, dintrecare 1200 în Polonia (ºi, trebuiespus, circa 50 în România ºiRepublica Moldova, patronate deInstitutul Polonez din Bucureºti)“.Da, chiar aºa, manifestãrinumeroase prin þãriºoara noas-trã, la care adevãratul publicmeloman ajunge prea greu, demulte ori neaflând în timp util deeveniment. Totul e în cerc închis,e loc doar pentru Sir ºi Mrs., ºicam atât… Mai rar, poate câþivaamãrâþi, pentru presã… saucopii aduºi cu ºcoala, „vremi“ detristã amintire, cãrora doamneleprofesoare le „explicã“ cunonºalanþã cât de mult seaseamãnã muzica lui Chopin cuversul bacovian, ba plusând ºialte inepþii. Rãmâne Chopin… ºiviaþa cu mofturile ei, plimbându-se agale, dând ocol cãrþilor dinpreajma unui Nicolae Manolescuce ne mãrturiseºte în editorial:„afon fiind, am tras toatã viaþa cuurechea, fascinat de ceea ce nuauzeam cum trebuie ºi încercândsã înþeleg. Astãzi ºtiu multã muz-icã, dar urechea mã trãdeazã caºi ieri. De aceea, probabil,pretind cã muzica nu doar seascultã, dar se ºi înþelege. Saucã în muzicã joacã un rol ºicapul, nu doar urechea“.

16-31 august 2010

Nu cred sã fi preluat vreodatãatât de mult dintr-un editorial, darcomit voit aceastã impoliteþeacum, din motive de text argu-

mentate: „Existã unele specii depeºti killie – ocrotite pretutindenide admirabili hobbiºti – careexploreazã întreaga viaþã apastrânsã în urma lãsatã de labaunui elefant: icrele depuse înprecedentul anotimp ploioseclozeazã abia acuma-n baltapachidermã, printre ierburi ºilarve de insecte, ºi un ecosistemîn miniaturã ia naºtere pentruperpetuarea multicolorilor killie;care vor creºte ºi vor vâna, vordepune icre ºi vor muri în uscãci-unea savanei pânã când, la unnou potop, din ouãle minusculevor ecloza moºtenitorii… Nu gã-sesc o metaforã mai exactã pen-tru mediile (protectoare, matern-artificiale, miraculos întreþinute)unde artiºtii ºi scriitorii contem-porani sunt preþuiþi cum secuvine: în România noastrã,mustind ca buretele de mitocãnieºi agresivitate elementarã,asemenea spaþii se-mpuþineazãde la o zi la alta, invadate, can-grenate când nu desfiinþate de ofaunã sfertodoctã, þoape ºimaneliºti, cãlãi ºi lingãi. Aproapecã nu gãseºti instituþie sau festi-val, revistã sau program culturalcare sã nu fie azi deja-mbãloºate(dacã nu abuziv desfiinþate) defestivismul ºi pupincurismul decare, iatã, la 20 de ani de laRevoluþie, ne-am îndepãrtat abiacu o milionime de milimetru.Rãmâne încã – firavã ºimeschinã – libertatea de expre-sie, libertatea de a denunþa toateastea. Atâta doar cã, pistonatãfrecvent, duce la disperare,depresie ºi sinucidere – iar sinu-ciderile unor cunoscuþi ºi tineriscriitori sunt, în epoca asta, câtse poate de reale“ (ªtefanManasia).

nr.105, septembrie 2010

Acelaºi neobosit GabrielFunica e interesat de ucronicaromanului lui Eric Faye, din câtene dãm seama uºor apropiat deAndrei Makine. E vorba de undublu Paris, unul întors cãtreprincipiile consolidate în cadrulBlocului Estic, celãlalt - ParisulOccidentului; din pãcate, ideeacare se desprinde este tocmaiaceea a negãrii Parisului real –trãim având în minte un cu totulalt Paris, încãrcat de acel ceva alfiecãruia dintre noi. Cu seriozi-tatea-i binecunoscutã, TheodorCodreanu gãseºte motivele pen-tru care rondelul epigramaticîncã mai e „la cãutare“. DanBrudaºcu aduce noi lãmuriri cuprivire la elemente din biografialui Octavian Goga, poet consid-erat drept principala figurã liricã-culturalã a primei jumãtãþi a se-colului trecut. Mircea RaduIacoban ridicã (pe bunã dreptate)câteva întrebãri cu privire laincerta moarte a lui CezarIvãnescu, netrecând nici pesteaparenta lipsã de profesionalisma câtorva din medicii bãcãuani.Nu mi-a plãcut aproape deloc

„Nichita Stãnescu, complex desimboluri“ (Corina Liliana Blidea)– nici o tezã nouã, nici onuanþare care sã incite.Eventual, ar putea fi reþinut doarpasajul: „Poezia lui Stãnescu seaseamãnã foarte mult cu cea acontemporanului nostru MateiViºniec. De asemenea, el poatefi denumit un bacovian blagiansau invers prin interpretarea datãde vãz asupra creaþiei sale, prinfolosirea culorilor, instrumentelorsau stelelor ca sursã de luminã,ochiul fiind o frontierã nedefinitãfoarte bine de autorul dinPloieºti“. Hmm, cam de aici,colegii de la Oglinda încep sãadune materiale care mai decare mai… aº zice hilare,neobiºnuite, prefer, în final, ciu-date. Doar câteva exemple:„Poveºtile vieþii ºi adevãrurile li-teraturii“ (ªerban Tomºa), „Kpracoo 3 iezi“ (?), „Yu Lan Hua“(Oana Dugan), „România lui DanDiaconescu“ (Andrei Pleºu) – da,da, nu vã miraþi, ºi Pleºu e pelista neagrã, fragment din roman-ul „Trei vise ºi… un ºal“ (AmeliaMociulschi), „Faima templierilor,receptarea ordinului în literaturaeuropeanã“ (Cristian TiberiuPopescu), toate culminând prin„Cutremurul din noiembrie 1940ºi loja masonicã evreiascã dinPanciu“ (Bogdan ConstantinDogaru). Mã opresc aici, eventu-al cu rugãmintea unei selecþii maifericite a materialelor pentrunumerele viitoare!

nr.8, august 2010

Un mare plus, revista esteilustratã cu lucrãrile pictoruluiAdrian Podoleanu. ValeriuStancu pleacã de la întrebarea(doar aparent) retoricã „A greºi eomeneºte?“, ajunge cãtre o con-cluzie amarã, formulatã îndãrãtulunei infim de mici speranþe înredresarea societãþii în caretrãim: „Aºadar, ca sã revin la afir-maþia de la începutul acestornotaþii, ºi un popor poate greºi.Iar un popor care greºeºte estesortit dispariþiei, aºa cum în urmãcu 18 ani, pe malurile Meusei, laBienala de Internaþionalã dePoezie de la Liege, afirma cudurere în suflet scriitorul IsmailKadare, într-un interesant dialogpe care l-am purtat prin sãlilePalatului Congreselor, în vremeacând eu, naiv, tot mai speram cãpoporului român i se pregãteºtela trecutu-i mare, mare viitor“.

Interviul Chantal Jaquet –Bogdan Mihai Mandache sur-prinde rolul actual al filosofiei,interesatã poate mai mult decâtaltãdatã de raportul dintre corpo-ralitate ºi spiritualitate laSpinoza. Mai departe, avem unexperiment fericit, text ºi mizan-scenã, ce ne poartã printr-oechilibratã preumblare în lumeaMedeei (Ioana Petcu). Bifez ºiIaºul poetic de azi – „ªerbanAxinte, înspre o Lume (care) i-aieºit aºa cum a vrut“ (EmanuelaIlie). Mijlocul revistei, salonul li-terar, îi este dedicat lui Valeriu

Stancu. Decupez „robie“: „Trecsãnii, iubito, prin inima mea, / Tepoartã cu ele-n adâncul departe,/E noapte târzie ºi iarna e grea /O mare de vise acum nedesparte!... / Trec sãnii, iubito,prin inima mea… // E noaptetârzie ºi ranele dor / Doar visele-mi caii le iau sub copite / Zãpadase tulburã-n trecerea lor / ªisângerã luna în zãri troienite. / Enoapte târzie ºi ranele dor…“Între criticã literarã ºi esteticã –„Opera de artã (literarã) ca struc-turã. Consideraþii româneºti ºistrãine privind definirea concep-tului“ (Leonida Maniu). Nota zecepentru breviarul filosofic francez(paginã realizatã de BogdanMihai Mandache), de cãutat„Philosophie du rock. Uneontologie des artefacts et desenregistrements“ (RogerPouivet).

9-15 septembrie 2010

Asta da surprizã plãcutã, unîntreg numãr dedicat lui MirceaCãrtãrescu!

Deºi am început articolul luiCezar Gheorghe cu un… strâm-bat din nas, neconvenindu-mimai deloc apropierea „Orbi-torului“ de… Marcel Proust, amînceput sã fiu de acord cu autorulchiar din momentul în care aces-ta echivala trilogia cu o hiper-privire ce porneºte de la particu-lele infinitezimale ale realitãþiinoastre microscopice ce urcãpânã la scara Cosmosului […] ºia dimensiunilor alternative“. ªimai aplicat este Daniel Cristea-Enache: „O paginã nu aratãmare lucru; dar întregul acestornotaþii apatice ºi «autocritice»spune destul de mult – ºi încãîntr-un mod explicit mai puþinpracticat, pânã în anii ’90, delivrescul ºi intertextualulCãrtãrescu. Dacã nu þinemseama de compartimentãrile degen, putem face o legãturã cuevoluþia stilisticã a autorului,dupã 1989, la paralele inegaleale prozei înalte ºi, respectiv, aleprozei plus publicisticii soft.Orbitor pãstreazã pânã la volu-mul al treilea onirismul sansrivages ºi barochismul hipereste-tizant din poezia «veche» ºi dinVisul. În schimb, cãrþile uºurele,de succes la publicul larg, vormerge exact pe aceastã direcþie«fãrã fasoane» a discursului ºipe scuturarea artistului genialoidde însemnele artei sale“. AdinaDiniþoiu vede în „Frumoaselestrãine“ mai degrabã o „amãrã-ciune de fond a scriitorului“,laturã surprinsã întrucâtva ºi deRaluca Ciochinã. Obligatoriu, decitit interviul realizat de DoinaIoanid, poate cel mai bun acordatvreodatã de Mircea Cãrtãrescu -despre arte poetice, despremarea artã a romanului, despreînsãºi arta de a trãi în ºi în-afaraliteraturii.

LecTop

Creaþia lui Tolstoi, susþineBerdiaev, este apolinicã, iarcea a lui Dostoievski este dio-nisiacã. Dostoievski îl cautã peDumnezeu „la fel cum îl cautãprimitivul, omul natural“, el fiind„mai aproape de Dumnezeulcel viu decât Tolstoi“ (N.Berdiaev, Filosofia luiDostoievski, Institutul European,Iaºi, 1992, pag. 15). „Paralela“Tolstoi-Dostoievski realizatãde Berdiaev (op. cit., pag. 14)este una dintre cele mai pro-funde: „Dostoievski vieþuieºteîn spirit ºi de aceea recunoaºtetot. Tolstoi vieþuieºte în trup ºisuflet ºi de aceea nu poate sãºtie ce se petrece în strãfun-duri (…) Arta lui Tolstoi poate fimai împlinitã decât a luiDostoievski, romanele salesunt cele mai frumoase dinlume (…) Dostoievski este ungânditor mai profund decâtTolstoi, ºtie mai multe,cunoaºte antipozii vieþii. Tolstoinu ºtie însã a întoarce capul,priveºte înainte în linie dreap-tã. Dostoievski interpreteazãviaþa din punctul de vedere alspiritului uman. Înainte deorice, Tolstoi vede stratulmobil, natural al vieþii, procese-le vegetale ºi animalice.Dostoievski îºi bazeazã previz-iunile pe cunoºtinþele saledespre spiritul uman. Tolstoi serãzvrãteºte oarecum liniarîmpotriva fiinþei umane, vege-talo-animalice pe care o vedeexclusiv aºa“. Viziunea luiBerdiaev este obiectivã.Tolstoi este mai terestru,Dostoievski este mai metafizic.Dostoievski spunea: „Dacãcineva mi-ar dovedi cã Hristoseste în afara adevãrului ºi cãde fapt adevãrul este în afaralui Hristos, mai bine aº rãmânecu Hristos decât cu adevãrul“.Pornind de la aceastãcugetare, pe care o consem-

neazã/comenteazã în „Jurnalulfericirii“ (Editura Polirom, Iaºi,pag. 174), Steinhardt scrie:„…ce mai încoace ºi încolo, nuizbutesc a gãsi nimic în afarasau deasupra crezului pe careºi-l formulase Dostoievski…“Tolstoi dobândeºte la vârstasenectuþii marea credinþã,chiar pãtimaºã, în cele sfinte.Dostoievski îmbrãþiºeazãAdevãrul prin „crede ºi nu cer-ceta“. Tolstoi, deºi mãrturisi-torul aceluiaºi Adevãr, alegecalea convingerii semiraþiona-le. Mai mult, credinþa lui Tolstoieste aºezatã, ºi astãzi, decãtre unii teologi ortodocºi ruºi,sub semnul unei interogaþiispeciale. În esenþã, se argu-menteazã cã Tolstoi a con-damnat fãrã înconjur Biserica,rãmânând însã un admirator alCreºtinismului. Creºtinismul arfi devenit pentru el doar oînvãþãturã, iar Hristos un sim-plu învãþãtor. Tolstoi tãgãduiape Dumnezeu-omul, numindu-L „un Evreu rãstignit“, „unEvreu mort“. Prin aceasta, el arfi rupt Evanghelia de începutul

ei, unde se vesteºte naºtereasupra-fireascã a Fiului luiDumnezeu din Fecioara Maria,dar ºi de sfârºitul ei, unde sepomeneºte de Învierea dinmorþi a Fiului lui Dumnezeu ºide Înãlþarea Sa la ceruri. Vociteologale mai virulente adaugãºi ideea potrivit cãreia Tolstoi arestructurat, dupã gusturilesale, ºi „mijlocul“ Evangheliei,obligându-l astfel pe Iisusulsãu sã spunã numai ceea ce-iporuncea el, învãþãtorul de laIasnaia Poliana… Viaþa ºiopera lui Dostoievski reprezin-tã un emoþionant dialog cuDumnezeu. Încercând sã înþe-leagã subteranele fiinþeiumane, el a coborât ºi în infer-nul uman, întâlnindu-l acolo ºipe Hristos…

Rezumând câteva conside-raþii rezultate din lecturile unorimportanþi biografi/cercetãtoriai lui Dostoievski ºi Tolstoi –N.N.Strahov (Amintiri despreF.M. Dostoievski), NikolaiBerdiaev (Filosofia luiDostoievski), D. Merejkovski(Viaþa ºi creaþia lui L. Tolstoi ºi

Dostoievski), Lev ªestov(Revelaþiile morþii), Ion Ianoºi(Tragedia subteranei ºiDostoievski ºi Tolstoi. Povestecu doi necunoscuþi), AlbertKovacs (Poetica luiDostoievski) – gãsimalteapropieri, dar ºi „prãpãstii“între cei doi… Tolstoi îi imputalui Dostoievski o anumitãlogoree, existenþa unor zoneartificiale în creaþie, defor-marea unor scene,Dostoievski, dupã cum amvãzut, a spus iniþial despreromanul Anna Karenina cã „ edestul de plictisitor“, pentru camai târziu sã declare contrari-ul, cã e o operã perfectã,înscriindu-se în tradiþia valoricãpe care o consacraserã Puºkinºi Gogol. Tolstoi ºi Dostoievskierau temperamente diferite.Primul era omul echilibrului,celãlalt era nãvalnic. Ambii aufost cartofori împãtimiþi, cu unaccent de pasiune diabolicã laDostoievski. Aveau o chemarecomunã: apãrarea prestigiuluinaþional, conservarea unei cul-turi aflatã în faþa invaziei ºi

modernitãþii occidentale. Erauînsã afiliaþi unor curente degândire puþin unitare.Înþelegeau diferit obligaþiilecivice de a lãuda alcãtuirea înpracticã a regimului þarist, nuse simþeau egal supuºi uneiautoritãþi, nu aveau aceeaºiatitudine faþã de ortodoxie, cumiturile ei. Tolstoi îºi luase sin-gur libertatea de a boicotaordinea prescrisã, clãdind unalt centru de putere, devenindun fel de al doilea þar, cu unprotocol specific, primind înaudienþã, acceptând un peleri-naj. Dostoievski, mare slobodpânã la experienþa con-damnãrii la moarte/ocnã, a fostapoi mai puþin slobod în ges-turi, pentru cã se ºtiasupravegheat; evita conflicteledin agora, dar sfida imperial,era eretic în profunzimile dis-cursului romanesc, cultivarevolta absolutã, insesizabilãuneori pentru preaterestrelespirite poliþieneºti. Atât Tolstoi,cât ºi Dostoievski, s-au „bucu-rat“ de atenþia lui Lenin… Înarticole precum „În ce constãcredinþa mea?“, „Critica teolo-giei dogmatice“ ºi altele,Tolstoi fundamenta ceea ceavea sã se numeascã „tolsto-ism“, concepþie „reacþionarã încel mai exact ºi adânc înþelesal acestui cuvânt“, dacã e sã-lcitãm pe Lenin. Acelaºi Leninrecunoaºte meritele de mareartist ale lui Tolstoi, respingân-du-i însã filosofia non-violentã,cu evidente ecouri din filosofiaindianã, a lui Tolstoi, ºi a con-damnat transformarea casei luiTolstoi din Moscova într-unmuzeu. Atitudinea lui Leninfaþã de Dostoievski a generatceea ce mulþi au denumit homosovieticus versus homo chris-tianus. Neputând sã nu-l pub-lice, comuniºtii glorificau înprefeþele „Idiotului“ nu pesmeritul prinþ Mîºkin (conside-rat, la propriu, chiar idiot), ci pepersonajele-satelit, roase devicii, „care se luptau într-ade-vãr cu viaþa“. Pentru Lenin,Dostoievski era „arhidetesta-bil“… Meditând asupra cãrþii luiWilliam Faulkner, Light inaugust (The Modern LibraryRandom House, Inc., NewYork , 1932, 1959) , WilliahFaiimner (vezi Luminã deaugust, Editura Univers,Bucureºti, traducere ºi cuvinteînainte de Radu Lupan, pag. 3)aruncã, poate cea mai fericitãpunte între Dostoievski ºiTolstoi, unindu-i, printr-uningenios sincretism, într-o sin-gurã entitate, Tostoievski:„Stãteam ºi mã uitam la fileleacelea colorate ºi un copleºitorsentiment de zãdãrnicie mãparaliza, mã fãcea sã mã gân-desc la inutila goanã din aceadupã-amiazã dupã tot ce puteasã-mi vorbeascã despreaceastã fantasticã negaþie aafirmãrii. Îmi aduceam amintede o altã goanã pe strãzile unuialt oraº, mult mai întins decâtOxfordul, dintr-o altã lume,unde îl cãutam pe tostoievski,unde mergeam halucinat dupãimaginarele drumuri ale omuluiieºit din subteranele torturilor ºichinurilor existenþei…“

comentarii

septembrie 201022

Ion FERCU

Dostoievski ºi Tolstoi (2)

„Am fost scriitor ºi scriitorii sunt cu toþii orgo-lioºi, invidioºi, în orice caz eu sunt un aseme-nea scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodatã princap sã mã mãsor cu el – niciodatã (…) Arta îmiprovoacã invidie, la fel inteligenþa, dar cele aleinimii doar bucurie. Aºa cã l-am ºi socotit un pri-eten de-al meu, ºi nici nu mã gândeam sã nu-l

întâlnesc, ºi dacã pânã acum asta nu s-aîntâmplat, mai e, totuºi, timp. ªi dintr-odatã lamasã - prânzeam singur, întârziasem - citesc: amurit. ªi mi-am pierdut un anume reazãm. M-am zãpãcit, iar apoi mi-am dat seama cât mi-afost de drag, ºi am plâns ºi mai plâng ºi acum“.

Lev Tolstoi

Numãrul 42 al revistei Fiestacultura

apãrutã în primãvara lui 2010 ºi special-izatã în subiecte în legãturã cu teatrul destradã ºi de sãrbãtoare propune temeinteresante ºi evenimente deosebite citito-rilor sãi.

Carlos Alonso Tascon scrie despre sãr-bãtoarea La Mercè, care are loc anual laBarcelona. Sfânta Eulalia a fost patroanaspiritualã a oraºului pânã în secolul alXVII-lea, când locul i-a fost luat deNuestra Señora de la Merced. Din 1424 seorganizeazã pe stradã procesiuni cu pã-puºi mari, cel mai important rol avându-lregele David, iar din 1601 au apãrutpãpuºile gigantice ale parohiei. Începândcu anii 80, sãrbãtorile au dobândit un ca-racter popular prin implicarea mai multorartiºti din localitate.

Prezentarea giganþilor pe stradã începede la Rambla pânã la Piaþa Sant Jaume cudiavolii din întreaga Barcelona, care, con-form scenariului, interpreteazã un dansprotocolar. În timpul prezentãrii pãpuºilor,locuitorii ies pe stradã pentru a se distra ºipentru a dansa.

În ziua în care începe sãrbãtoarea LaMercè, activitatea începe la 8 dimineaþacu un grup format din muzicanþi, carecântã o melodie tradiþionalã, Toc de

Matinades. Din clãdirea primãriei sunt

scoase ºi aºezate semicircular pãpuºile,toþi danseazã ºi apoi se pleacã pe strãziledin Barcelona. Seara se pot vedea grupurifolclorice, de dansatori, formaþii de muzicãºi participanþi de toate vârstele.Spectacolul oferit de aceste pãpuºi atrageturiºtii de peste 600 de ani.

Un alt eveniment teatral despre carerevista îºi informeazã cititorii estemontarea de cãtre Teatrul Guirigai a uneidramatizãri dupã un text antic celebru:Satiricon de Petronius. Actorii rãmân fidelitextului dramatic, însã creeazã un specta-col de stradã original prin costume ºi prinmachiaj. Strada este un spaþiu ludic allumii greco-latine, iar spectacolul devineatractiv pentru publicul, care poate vedeao lume ingenios gânditã de MarcoManicio.

Pasqual Vicent îºi cheamã cititorii sãdescifreze misterul pãpuºilor din regiuneaValencia. În a treia miercuri din PostulPaºtelui se atârnã pãpuºile, în mãrimenaturalã, la balcon, cãrora li se dã foc. Cereprezintã aceste pãpuºi? Sunt acuzaþi,judecãtori ºi condamnaþi la moarte aduºiîn piaþa publicã în timpul serbãrii. Laînceput, acesta a fost un mod de a protes-ta al oamenilor faþã de nedreptãþile celoraflaþi la putere. În Cocentaina, pãpuºile auun metru înãlþime ºi în jurul lor sunt

plasate inscripþii satirice, care se referã ladiferite speculaþii. Posesorul pãpuºii nu secunoaºte, însã acesta îºi plaseazã creaþiala intrarea în sat sau pe marginea drumu-lui. Autoritãþile retrag pãpuºile pe lamijlocul zilei, dacã nu le convine mesajulpe care îl transmit.

Apãrutã în condiþii grafice de excepþie laValencia sub direcþia lui Pasqual Mas iUso, revista Fiestacultura transmitemesajul cã viaþa în sine este un spectacol.Rãmâne ca noi sã descoperim asta ºi sãne bucurãm de tot ce ne înconjoarã.

Gabriela GÎRMACEA

Fiesstacultura

varia

septembrie 2010 23

Toate par de-a-ndoaselea pen-tru cine nu pricepe marea reformãa statului. Totul i se pare un ne-sfârºit haos. Însãºi paremiologia,disciplinã neutrã, insensibilã faþãde actualitatea militantã, s-a învi-orat brusc, s-a trezit la viaþã ºi tarei-ar plãcea sã înglobeze în largileei spaþii un proverb cu ticãloºi,cuvânt luat ca substantiv, folositdin când în când în limbajul post-decembrist, deunãzi dezbãtut ºi launele posturi de televiziune. Noicredem însã cã nu paremiologiaar trebui convocatã în acest caz,cât mai mult s-ar cere contribuþiapsiholingvisticii ori a sociolingvis-ticii, o disciplinã pe cale de a rev-oluþiona comunicarea în România,tot ca urmare a tulburãtoarei ºiineluctabilei reforme în domeniulînvãþãmântului. Bunãoarã, pãpu-ºile cu defecte, distribuite copiilor,îi vor face sã constate cã nu suntperfecþi, cã omul e departe de aatinge perfecþiunea, dar cã aremenirea de a tinde spre ea într-unfel, ca sã spunem aºa asimptotic.Dar oamenii nu pot fi perfecþi într-un stat imperfect. Prin urmare,raporturile sociale, producþia,repartiþia vor fi revoluþionate prinreforma statului. Sã-i lãsãm la oparte pe cei care clevetesc cumcã nici nu mai avem stat, cã indi-vizii – anumiþi membri ai societãþii– sunt lãsaþi de izbeliºte lacheremul corupþilor, mafioþilor,interlopilor, bandiþilor, în timp ceinstituþiile statului, menite sã-iapere, din instituþii abilitate audevenit debile ºi ineficiente. Nu îivom urma pe clevetitori. N-audecât sã strige cât vor vrea. Nuvor fi auziþi pentru cã statul,inteligent fiind, ºi-a luat mãsuri deapãrare faþã de asemenea turbu-

lenþi ºi, la o adicã, ar putea fi chiardenunþaþi cã pericliteazã cu dis-cursul lor infect, mã rog, ticãlos,siguranþa naþionalã. Prin urmare,copiii primind pãpuºile imperfecte,vor deduce într-un târziu cã ºipãrinþii lor sunt cam lâncezi înreformarea statului ºi le vor atrageatenþia cã împãratul real (nu celdin poveste) e gol. ªi iatã cum –scurtãm ºi noi demersul pedago-gic – pãpuºile cu defecte vor ajutaprin simpla lor prezenþã la mareareformã a statului, care e ca ºifãcutã, dar trebuia doar constatatãde adevãraþii patrioþi ºi nu deguralivii opoziþiei. Mã rog, am maiîntâlnit un asemenea demers,fãcut cu artã de scriitorul EnricoEmanuelli în cartea O minunatãcãlãtorie. Acolo, un demers diplo-matic, iniþiat de un trimis cuînsãrcinãri în domeniu, e dus laîndeplinire în realizarea unei tran-zacþii dificile prin simplul fapt de anu întreprinde nimic, ci doar de a„colabora“ prin simple acte de cur-toazie: un cadou, o aluziebinevoitoare, o vizitã la un ºantierlãsatã cu laude, oferirea unuibuchet de flori etc.

Dar sã revenim la paremiolo-gie. De mii de ori în situaþii grele,când a fost pusã în cumpãnã exis-tenþa þãrii, iar câte un individ îºivedea de treburile sale, neatent lasituaþia dramaticã generalã, mii deguri au repetat cunoscutul enunþverificat de trecerea implacabilã atimpului: Þara arde ºi baba sepiaptãnã. Enunþul are douãpropoziþii cu sens adversativ: pede o parte, drama, pe de alta,liniºtea nesimþitã sau, poate,neºtiutoare a individului neatent lainteresul general, public. Acum sãfim drepþi ºi sã judecãm ca atare;

ce ar fi putut face baba pentru aschimba cursul evenimentelor,când cei care diriguiau treburileînalte nici mãcar nu sunt amintiþi?Întrebarea e valabilã în toate tim-purile ºi, cu oarecare îngãduinþã,chiar ºi în zilele noastre. Dar lavremuri noi, adaptãri noi. Deunãzi,la o emisiune televizatã, socio-logul Alfred Bulai ne surprinde,enunþând spontan: Casa arde ºinoi vopsim gardul. Am avut omare satisfacþie. Prima parte aenunþului tradiþional fusese lãsatãaproape neschimbatã deoarecereflectã o stare socialã permanen-tã: la noi situaþia e arzãtoare înmod peren, doar atitudinilecunosc oarecare prefacere,implicând individul sau grupul,colectivitatea. Fireºte cã enunþuldomnului Alfred Bulai e mai tehnicdecât acela transportat în timp detradiþie. Totodatã, e ºi mai aplicat.Prin urmare, casa arzând, noi (uniidintre noi) ne facem de lucruvopsind gardul. Dar la ce va slujivopsirea unui gard împrejmuind oclãdire distrusã, adicã un locpustiu? Nu va fi de folos nimãnuiîn cazul în care scapã de flãcãri.Se pune întrebarea îngrijoratã: dece mai facem noi o muncã inutilãîmprejurul unei construcþii care acostat (mult, puþin) ºi care acum edistrusã? Rãspunsul ar fi acesta:fie din prostie, fie din interes, fiedin ambele motive. Noi credem cãinteresul determinã o asemeneatreabã ineficace. O societate com-ercialã avantajatã (de cãtre cine-va) trebuie sã câºtige banii îndetrimentul comunitãþii, al intere-sului public. ªi astfel de cazurifiind din ce în ce mai multe, deter-minã pe termen lung indiferenþababei, ba chiar neîncrederea în

aºa-zisele bune intenþii ale acelo-ra care diriguiesc treburile þãrii.Vopsim ºi vopsim garduri cuvopsea de proastã calitate, nuîntreprindem nici un control mai calumea, facem recepþii de mântu-ialã în aºa fel ca, deîndatã ce vomavea ocazia, sã încredinþãm dinnou aceloraºi clienþi lucrãrilenumai bune de umplut cu baniconturile unora. ªi în vremea astane plângem cã tratarea canceruluibugetului (pensionarii) mergeprost. Pãi, bravi conducãtori,puneþi la treabã pe cei ce dau undiagnostic corect ºi veþi aveaproba veridicã a scurgerilor nejus-tificate a unor sume uriaºe dinbuget. Eu cred cã aþi vrut sãajungeþi la conducerea þãrii ca são administraþi, nu sã îi scoateþivinovaþi pe pensionari. Sau con-ducerea þãrii o fi doar un pretext,Doamne iartã-mã!

Pânã una alta, ca semn îmbu-curãtor, þara nu mai arde – reali-tate nouã -, ci fierbe în propriul eisuc. Iar baba nu se mai piaptãnãpentru cã în vremuri de crizã nu-þiarde de pieptãnat. Mai degrabãstã la cozi: la pomeni, la moaºte,la plãtirea impozitelor. Stã, stã ºigândeºte: Lasã cã nu mai e mult,scapã ºi ei de mine ºi eu de ei. Întoiul crizei, o înaltã filosofie ºi-afãcut loc: a scãpa unii de alþii casoluþie de progres. Eu scap detine, tu scapi de mine, dar,atenþie!, sã nu slãbim coeziuneasocialã.

Într-o asemenea situaþie, chiarºi scriitorii ar trebui sã manifestemai multã înþelegere faþã deintemperiile care se abat asupraþãrii. Ar trebui sã invoce, prin pro-cedee oculte, reînvierea spiritelormarilor creatori din alte timpuri.Reveniþi chiar ºi pentru o clipã lalumina zilei, ar crea fãrã sã maicearã drepturi de autor. Se parecã s-ar fi reuºit într-un caz, depildã, cu unul Macedonski, unul„teatral ºi arogant“, care se trezideclarând: „Plecaþi: privighetoa-rea-i moartã ºi liliacul e uscat.“ Ofi de vinã o suspectã programareprin calculator? Parcã suna altfelversul…

Pãrinþii ºi vecinii nu þi-i alegi. Îþi sunt daþide la Dumnezeu. Deci, trebuie mãcarsuportaþi, dacã nu respectaþi...

De aceea, am fost indignat cînd un dra-maturg a scris o comedie în care eroulprincipal vroia sã-ºi extermine un coleg depalier, deoarece se ºtergea, zilnic, pepreºul lui. „Poþi omorî aºa de uºor un om?“– a fost întrebat criminalul latent. „Un om,nu; dar un vecin, da!“ – a rãspuns insul,cu ochii bulbucaþi de furie, cu puºca înmîini ºi mîinile tremurînde de incipienþademenþii...

Nu-i de glumã, deci! Eu am vecini pecare nu-i cunosc, deºi stau în acelaºi blocde 23 de ani. S-au mai schimbat, au maimurit, au subînchiriat, mã rog... Nici nu-sgenul de casnicã înrãitã-n cutume þãþeºti,sã mã duc cu diferite pretexte prin caseleoamenilor, cerînd o lingurã de ulei ºi spi-onînd „cum au în casã“. Mi-ajunge spaþiulmeu (cvasi)vital.

Nu fac parte nici dintre voluntarii careconvoacã lumea la ºedinþe de scarã, fiind-cã administratorul furã; nici nu fac anchetede tipul „cine pune scorpioni în cutiilepoºtale?“. Cînd se monteazã termopanealãturi, ori se pune centralã, îmi iau unbilet în excursie la Piramide, departe, sãnu aud zgomotul ºi sã fiu tentat sã-njurlocatarul. Deci, cu vecinii sã ne purtãm cumãnuºi, fiindcã la soþie mai urli, cã poþi ºidivorþa rapid; dar la vecini nu urla, cãasculþi apoi manele la maxim, noaptea, oviaþã!...

Dacã însã, vecina de deasupra e surdã,nu vã enervaþi: nu e vina ei. ªi faptul cã la6 dimineaþa dã drumul la radio, s-asculteslujba, e o dovadã de bunã-creºtinãtate.Cu ocazia asta, vã mai sfinþiþi oleacã...

Dacã iarãºi, doamna, fiind surdã,vorbeºte singurã, insuportabil de tare,tema monologului fiind „viaþa mea e otelenovelã necunoscutã“, nu trageþi cu

urechea: puneþi muzicã, neapãratliniºtitoare. Cînd tuºeºte în reprize de cîtetreisprezece minute, alegeþi pasaje fur-tunoase, Wagner, spre exemplu. Cîndtîrîie mobile pe parchet, cîntaþi la xilofon.

La fel, cînd simþiþi, vara, pe la oraprînzului, venind de sus, plãcutul miros defãinã arsã cu ceapã, nu vã grãbiþi sãpuneþi dejunul la microunde. E mai sãnã-tos sã fugiþi la o covrigãrie: e ºi edenic sãhaleºti, în parc, în aer curat, un ºirag decovrigi, ºi mai ieftin – cu banii de pe 100de covrigi, nu-þi iei mai mult de 5 grame decaviar! ªi încurajezi, discret, una dintrepuþinele industrii care nu dau faliment, înRomânia...

Ca sã nu aveþi probleme cu onomasti-cile ºi zilele de naºtere, care se lasã cupetreceri de-alea þapene, cereþi zilele cupricina de la megieºi, notaþi-le pe calendarºi, dacã, sã zicem, sîmbãtã 16 e zaiafet lavecinul de alãturi, luaþi un bilet la Operã. ªicum chiolhanul nu se terminã pînã la 4dimineaþa, mergeþi apoi într-un club denoapte. La Operã – vã culturalizaþi; la club– socializaþi. Relaþia cu cei din bloc , cu uninfim efort financiar, rãmîne amicalã...

Vedeþi, dragele mele (cum se zice-nrevistele pentru femei, chiar cînd le citescbãrbaþii!) viaþa la bloc poate fi un coºmar –cum credea dramaturgul acela mizantrop– sau o feerie – cum cred rabinii, cei cucreierul spãlat, degenerescenþii ºi...

Relaþiile cu vecinii

Bogdan ULMU

Victor MITOCARU

De-ale paremiologiei

Sãrbãtoare la MareaPagodã din Vincennes

(urmare din pag. 24)

Un lama a vorbit apoi despreCele patru adevãruri nobile,care sunt învãþãturile centraleale budismului, evocându-l peBuddha, care dupã ºapte sãp-tãmâni de tãcere, a ajuns laTrezire, Iluminare, aflând ceeste suferinþa umanã,omniprezentã dincolo de origi-ne, credinþã, vârstã. Budismulcrede cã originea ultimã asuferinþei este spiritul uman, înfapt, ignoranþa, viziuneaeronatã vizavi de noi înºine.Soluþia propusã este Înþelep-ciunea ºi Altruismul. Înþelep-ciunea fiind deprinderea de avedea lucrurile aºa cum suntele, Altruismul ce vine dupãsoluþionarea propriilor pro-bleme, fiind înþelegere ºi com-pasiune. În ciuda diferenþelorde înþelegere ºi sensibilitate,ne uneºte scopul ultim, elimi-narea suferinþei. Sfatul aceluilama, ce a prezentat esenþabudismului, a fost compasi-unea ºi surâsul.

În tot acest timp, labucãtãrie, s-au pregãtit bu-catele tibetane, pentru carelumea a aºteptat cu rãbdare laun rând care semãna cu coadaunui mare dragon vegetarian.Ne-am gãsit locuri, unii însufrageria improvizatã, alþii peiarba din curtea pagodei. Înpiaþa cu produse tibetane,deschisã în aceeaºi incintã,turiºtii au fãcut cumpãrãturi ºidonaþii pentru tibetanii din þaraocupatã de chinezi, apoi aurmat un superb program artis-tic, susþinut de copii ºi tinerefemei, de tineri soliºti vocali ºiinstrumentali, ziua de sãrbã-toare încheindu-se ca ºi pe lanoi, la români, cu o horã în carene-am prins cu toþii, aºa cumzicea acel lama, indiferent deorigine, credinþã, vârstã. Înmetrou aveam sã reîntâlnescpoezia, care cãlãtorea ºi ea cumine. Poezia laicã de dataaceasta, versurile lui GuillaumeApolliaire, afiºate în vagonul încare mã aflam ºi datate 1918,închinate iubirii aducãtoare dedezamãgiri ºi suferinþã:

„Te recunoºti/ Aceastãadorabilã persoanã/ tu eºti.

Sub pãlãria mare/ canotier/Ochi/ Nas/ Gura/

Iatã ovalul chipului tãu/ Albuldecolteului tãu.

Iatã, în fine, imperfecta/imagine a bustului tãu adorat/

Vãzut ca dincolo de-un nor.

Un pic mai jos este/ inima tacu ale ei bãtãi.“

meridiane

Franþa

SSSSããããrrrrbbbbããããttttooooaaaarrrreeee llllaaaa MMMMaaaarrrreeeeaaaa PPPPaaaaggggooooddddãããã ddddiiiinnnn VVVViiiinnnncccceeeennnnnnnneeeessss

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHEªtefan RADU (secretar general de redacþie)

Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã)Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ

5 948465 000058 90

Pe 4 iulie tibetanii din întreaga lumeau venit la Marea Pagodã din Paris,pentru a sãrbãtori aniversarea naºteriilui Dalai Lama, Sa Sainteté DalaiLama. În Franþa, comunitatea tibetanãse aflã la a treia generaþie de dupã ocu-parea Tibetului de cãtre China în 1958,când au ajuns aici primii refugiaþi.

În aceastã zi, tibetani ºi francezi sim-patizanþi ai Tibetului vor sãrbãtori a 75-a aniversare a leader-ului lor spiritual,aflat în exil, Dalai Lama. Sediul comu-nitãþii tibetane la Paris ºi locaºul lor decult, Marea Pagodã, în care troneazãun uriaº Buddha cu zâmbet enigmatic,dintr-un metal auriu strãlucitor, se aflãîntr-o zonã a pãdurii Vincennes, pe osuprafaþã de vreun hectar, îngrãditã. Înincintã se înalþã ºi o construcþie cudouã etaje, pentru bibliotecã, expoziþiiºi birouri cu spaþii de cazare pentrucãlugãrii tibetani, sosiþi la Paris cuocazia unor importante evenimente,precum acesta.

Cu vreo lunã în urmã au apãrutprimele anunþuri cu chipul zâmbitor alsãrbãtoritului, prinse pe trunchiurilecopacilor din pãdure, ca niºte borne(sau steaguri de rugãciune, o compara-þie mai potrivitã pentru cultura reli-gioasã tibetanã) ducând spre pagodã.În zilele obiºnuite, când accesul publi-cului este interzis, de dincolo de gardulmetalic, înalt de peste doi metri - princare preapuþinul ce se zãreºte esteinsuficient pentru a ghici ce nu sevede, dacã niciodatã nu ai fost în interi-or - rãzbat zgomotele specifice uneivieþi domestice, zgomot de ferãstrãu,lovituri de ciocan, câte un lãtrat decâine, care seamãnã cu zilele obiºnuiteale vieþii din satele noastre româneºti.

Locul acesta, pe care Parisul l-aoferit Tibetului din exil, are la dreapta,dupã pâlcuri de copaci, ºoseaua dinestul metropolei ºi la stânga, un pod dinbeton ºi din lemn ce trece peste unuldin lacurile artificiale ale pãduriiVincennes, zonã care oferã adãpost ºiocrotire multor varietãþi de pãsãri deapã, prezentate doct, dupã cerinþeleoricãrei rezervaþii naturale, pe panouri.Exemplarele vii le întâlneºti la prome-nadã prin pãdure, pe unele le poþi ºiatinge, obiºnuite fiind cu oamenii.

Venind dinspre metroul Porte Doreé,situat la marginea pãdurii, spre MareaPagodã, în direcþia pe care þi-o aratã osãgeatã indicatoare, aflatã chiar laieºirea din metrou, înaintea porþii, pe odistanþã de vreo mie de metri pãtraþi,este o zonã defriºatã, o poianã fãcutãde mâna omului unde, puþin înainte deintrare ºi în dreapta, îþi atrage atenþiaun grup statuar Zen. Un grup de bãr-baþi, turnat într-un metal cenuºiu, înport japonez, unii în mers, alþii ºezândîn poziþia lotus ºi cu un prim plan doarcu un singur personaj, ce este aºezat înaceeaºi poziþie ºi care pare a fi men-torul spiritual al grupului. Privirile lorsunt îndreptate înspre acea întinsã

poianã cu deschidere cãtre apa lacului.Ei sunt Pelerinii norilor ºi ai apei, totastfel numindu-se ºi organizaþia de pri-etenie francezo-japonezã pentruschimburi culturale, înfiinþatã la Paris în1972. Pelerinii Zen sunt cei care cautãfãrã încetare adevãrul, traversândspectacolul naturii pe care îl parcurgprecum norii cerului, precum aparâurilor. Expresia plasticã a spirituluiZen, în aceastã operã de inspiraþie reli-gioasã, aparþine artistului Tarao Yazaki,care a finalizat-o în 1971.

În incinta aºezãrii tibetane din Boisde Vincennes, de la Paris, departe dezgomotele oraºului, într-un peisaj ce îlaminteºte pe cel de acasã, de pe pla-toul tibetan, se încearcã atragerea vizi-tatorilor pentru o mai bunã cunoaºterea culturii poporului. Tibetul din exilul dela Paris ºi-a câºtigat cu timpul, pentruel ºi pentru cei care au rãmas departe,mulþi prieteni ºi susþinãtori. Simplitatealor place, la fel organizarea, lipsitã defast, care cucereºte prin respectareacutumelor ca ºi prin oferta acestei zilecãreia nu-i lipseºte nimic ca sã fie oreuºitã.

Un podium de lemn, de vreo sutã demetri pãtraþi, construcþie cu un acoperiºsusþinut de stâlpi de beton ce o încon-joarã, câþiva sprijinind ºi din interior,serveºte drept sufragerie. Pe toatãsuprafaþa au fost puse mese lungi dinlemn ºi bãnci înguste, de o parte ºi dealta. Pe o porþiune a uneia dintre laturi,sufrageria deschisã se închide cu oîncãpere ataºatã. Este bucãtãria undese pregãtesc bucate vegetarienetradiþionale, se coc pe abur, pâiniþerotunde de culoare gãlbuie ºi sepregãtesc dulciuri asemãnãtoare celorchinezeºti. O hranã simplã cu condi-mentele ºi aromele bucãtãriei tibetane,la un preþ acceptabil, o hranã pe carerafinamentul francez gastronomic oapreciazã, dovadã rãbdarea cu careaºteaptã la rândul ce înconjoarã curteapagodei, toþi cei prezenþi, unii pentru adoua oarã, în timp ce pe poarta largdeschisã intrã mereu alþii.

Pe stâlpii sufrageriei sau la intrareaîn templu ca ºi în toate locurile care auputut fi valorificate pentru expunere

sunt prinse panouri mari, verticale,unele de lungimea pilonilor, cu textetraduse din tibetanã în limba francezã,al cãror conþinut te desprind de prezentºi de modernitate, conducându-te pe undrum spiritual iniþiatic. Etnosul esteimpregnat de budism, de spiritualitateaPrinþului Siddhârta, a cãrui reîncarnarea paisprezecea - este actualul DalaiLama, înaltul Sãrbãtorit ºi MareleAbsent, cãci din motive de securitate nuparticipã la festivitãþile datate precis.

Prinþul Siddhârta se naºte în anul529 î.H. ºi la vârsta de 29 de anipãrãseºte Palatul ºi descoperã reali-tatea ºi suferinþele oamenilor. Darînainte de acest moment, în anul 523,soseºte la Boodh-Saya, unde va atingeînþelepciunea Trezirii, Iluminarea,devenind Buddha (Buddha înseamnãCel Treaz, care are 33 de nume). ªaptesãptãmâni mai târziu va fi începutulpredicii, ce se va desfãºura pe o duratãde mai bine de 40 de ani. Prima învãþã-turã este Transmiterea celor PatruAdevãruri. În anul 478, Buddha moarela Kushinagara. O lungã poveste cecontinuã ºi astãzi.

Filozofia budistã, exprimatã în scrieripoetice, a reþinut din timpul cosmic pecel mai celebru yoghin ºi poet tibetan,trãitor în secolul al XII-lea, JetsunMilarepa, autor al unor texte adunate înO sutã de mii de cântece, unul dintreacestea fiind preluat pe un panou pen-tru participanþii la festivitate. Îl redãm:

„Am renunþat la zarva / petrecerilor/Solitudinea mi-a adus libertatea/ Suntfericit/ Am renunþat la strãdaniile/ de totfelul/ în liniºtea vãilor pustii/ eu suntfericit/ Am renunþat la ataºamentele/pricinuitoare de suferinþã ale acesteilumi/ ªi sunt fericit/ Nu am a adãposti/bogãþii/ Evit dorinþa de erudiþie livrescã/Devotamentul, liber de orice obligaþie/mã face fericit.

Sunt fericit/ cãci n-am cunoscut/Aþâþarea la vorbãria/ care amplificãorgoliul/ Nu cunosc ºiretlicul, nici vicle-nia/ Fãrã sã fiu precaut, fãrã sã sufãr/sunt fericit:/ liber de vanitate/ liber devise de glorie/ Sunt fericit de la sfârºitulrumorilor/ ºi al clevetelii/ Oricare mi-ar fi

locul de popas/ el mã odihneºte/Oriunde sunt, eu sunt fericit/ Oriceveºtmânt mã mulþumeºte/ Orice hranãmã satisface/ Sunt fãrã încetare o fiinþãfericitã.“

Sãrbãtoarea de la Marea Pagodã dinParis, închinatã deþinãtorului PremiuluiNobel pentru Pace, din 1989, TenzinGyatso, Dalai Lama, cel mai înalt ierarhreligios tibetan ºi conducãtor al guver-nului acestei þãri, din exil, a început cuceremonialul Sang-Sol sau Oferireade Tãmâie. Totul fusese pregãtit aºacum cerea tradiþia, pe un loc înalt ºicurat din faþa Casei Zeilor. Sang- Soleste destinatã divinitãþilor care aduc,oferã. Dupã recitarea mantrelor decãtre lama adunaþi cu acest prilej pe unpodium special ridicat, la un ceas deliniºte, dimineaþa, înainte de sosireaturiºtilor, tibetanii ºi preoþii lor, înprezenþa a doi cameramani apãruþiîntre timp, au format un cerc, fiecareprimind un pumn de tsampa (fãinã deorz prãjitã), care dupã câteva invocaþiiale preoþilor - urmate din timp în timpde glasurile participanþilor, tibetaniveniþi din Europa ca ºi din Tibet - a fostaruncatã în aer, ca ofrandã pentrulama, pentru zeitãþile meditaþiei ºi pen-tru protectorii religioºi cu cererea speci-ficã pentru longevitate, motivul festivi-tãþii fiind ziua de naºtere a lui DalaiLama, dar ºi pentru neþãrmuritã iubire,compasiune, calm, toate aceste senti-mente ºi stãri, vizualizate ca zeitãþi.

Ziua se anunþa frumoasã, însoritã,aºa cum sunt zilele de bun augur. Decopacii ºi de stâlpii înalþi ca ºi deasupratarabelor cu obiecte de vânzare fãcutede meºteri tibetani, erau legate steaguride rugãciune din material textil ºi dediferite mãrimi ºi culori, cu fragmentedin vechi texte religioase în limbatibetanã, scrise manual. Se spune cãaceste obiecte cu care participanþii seîntorc la casele lor, între care ºisteguleþele de rugãciune pe care leputeai obþine contra unei sume simboli-ce, sunt binecuvântate ºi se transformãîntr-o sursã inepuizabilã de mare mulþu-mire ºi bucurie pentru cei cãrora le suntoferite. Sang – Sol s-a încheiat cu onouã reuniune a preoþilor lama, care ºi-au cerut iertare zeitãþilor pentru oricegreºealã în îndeplinirea ritualului,rugându-le apoi, sã se întoarcã însãlaºul lor ºi încheind cu recitarea deversuri aducãtoare de bine. În diferitepuncte ale Casei Zeilor s-a ars la unmoment dat ºi tãmâie cu miros derãºinã de brad, cãci acest obicei este ºisemn de mare apreciere ºi politeþe,menit sã marcheze trecerea ºi prezenþaunor persoane importante, invitaþi ºipreoþi.

Angela SCARLAT(continuare în pag. 23)