NR. 74 (2) ANUL MMXIX FEBRUARIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/02/vpr022019.pdfNr. 74 (2) /...

Amintiriletoamnei

32

Concis despre pasiune,patimă și imoralitate în vânătoare

3

Dincolo demarginea gheții

34

Fazani și iepurila final de sezon

8

FEBRUARIE•2019

NR. 74 (2)ANUL MMXIX

ww

w.a

gvps

.ro

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDaCȚIaRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

Nr. 74 (2) / FEBRUARIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

10

12

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Veronica Ispas (Maramureș, Sălaj,Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALConcis despre pasiune, patimă și imoralitate în vânătoare5 ACTUALITATEVânătoarea trebuie interzisă?6 MUNI}IEWinchester Short Magnum7 PE }EAVA PU{TIIImpostorii cinegetici, mai răi ca lupii8 DE SEZONFazani și iepuri la final de sezon9 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Fazan cu sos de vin alb, ciuperci și asparagus 10 ECOLOGIEO nouă amenințare la adresa biodiversității12 STUDIUCinegetică (XIV)14 DIN TERENÎntâlniri cu urși15 CHINOLOGIEHrana în timpul iernii16 TEHNIC~Perdele de ceață18 DE SEZONO zi de vânătoare20 DE SEZONIepurii zăpezii22 FAUN~Turbarea (Rabia) (I)

23 PLANTE T~M~DUITOARECrușinul24 POVESTIRIStafia (II)25 EVENIMENTDezvelirea bustului lui Ionel Pop26 MUNI}IECartușe ecologice

PESCUIT28 COMPETI}IICupa Națiunilor de Pescuit la Crap în stilul plantat30 R~PITORILansetele de răpitor pe înțelesul tututor (I)32 DE SEZONAmintirile toamnei (I)33 GASTRONOMIE PESC~REASC~Crap la cuptor cu varză călită34 TEHNIC~Dincolo de marginea gheții36 PESCUIT PE RÅUSpinning de iarnă la pașnici și răpitori38 ATELIERUL MUSCARULUIAșteptând primăvara39 UMORBuline • Caricaturi40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

34

36

A ceasta fiindcă în astfel de si-tuații, îndeosebi „la vână-toare”, omul este capacitat

total de acțiunea la care participă. Lavânătoare, pe lângă plăcerea de a ieșiîn natură, de a se regăsi în mijlocul ca-marazilor cu aceleași preocupări, deatracție față de atmosfera vânăto-rească, de efortul intelectual și sportivreconfortant făptuit și de satisfacția dea constata rezultatele acțiunilor deocrotire și îngrijire la care a participatîn mod direct sau indirect, vânătoruleste atras de acțiunea propriu-zisă devânătoare, adică de pândirea, căutareași urmărirea vânatului, în scopul do-bândirii, motivate într-un fel, a aces-tuia, în limitele rezonabile ale legii,eticii vânătorești și cotelor de recoltăstabilite în interesul sustenabilității ac-tivității.

Vânătoarea propriu-zisă, justificatăca fiind cel mai subtil și responsabil actfinal al activității vânătorești (de ocro-tire, îngrijire și extragere a surplusuluide faună cinegetică), se impune a fiexercitată, însă, cu reținerea, delicate-țea și discreția necesară, deoarece îm-pușcarea unor ființe vii nu poate să nuimpresioneze persoanele mai sensibile,îndeosebi pe cele înstrăinate de viațarurală și natura sălbatică. De aici con-troversele actuale din societatea mo-dernă și încercările noastre, de foartemulte ori nereușite, de a convinge con-temporanii de necesitatea perpetuăriivânătorii tradiționale, în scopul menți-nerii echilibrului ecologic, într-unmediu înconjurător bulversat destul degrav de factorul antropic.

În acest context, pasiunea pentruactivitatea vânătorească – care include,după cum s-a precizat, ocrotirea, îngri-

FEBRUARIE 2019 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 7Biodiversitate 10

Cinegetică 12Bolile animalelor 22Cartușe ecologice 26

FEBRUARIE

Concis despre pasiune,patimă și imoralitateîn vânătoareNECULAI ȘELARU

Se susține că la băutură, la vânătoare și încă într-o situațieaparte, pe care nu o mai amintesc, omul se cunoaște celmai bine. Mai exact spus, caracterul acestuia în momentelesale de comportament sincer, mai puțin controlat.

jirea și extragerea conștientă, într-unscop util echilibrului ecologic și socie-tății, a surplusurilor populaționale defaună cinegetică – este plauzibil argu-mentată. Punerea în circuitul economica produselor vânătorești, de calitatenet superioară celor provenite din cres-cătoriile de animale domestice sau se-midomestice, și aspectul recreativ-sportiv al activității, sunt argumente înplus care pot motiva, convingător pen-tru oamenii raționali, pasiunea unorcontemporani pentru această activi-tate.

Între această pasiune vânătorească,care reprezintă o stare de bine ce subor-donează procesele psihice ale vânătoru-lui unui scop util societății, și patima dea împușca cât mai mult vânat, în oricecondiții și cu orice preț, patimă carepoate deveni adeseori chinuitoare pen-tru împătimiți, este însă o deosebire „cade la cer la pământ”. Dacă pasiunea pen-tru activitatea complexă de vânătoare –de care anumiți oameni se simt afectivși puternic atrași, conștienți că fac otreabă utilă speciilor de interes cinege-tic, echilibrului în natură și societății –poate fi și este, în general, acceptată decontemporani, plăcerea tirului pe ființevii, la care se reduce patima nestăpânităpentru carnagii zise vânătorești în „com-plexurile de vânătoare” și în terenurilesuprapopulate cu fazani, potârnichi șirațe semi-sălbatice, dar nu numai, înscopul satisfacerii viciilor unor vânătoripătimași, nu mai este de înțeles. Fiindcăacest viciu, cultivat de profitorii imoraliai pornirilor pătimașe ale acestei cate-gorii de pretinși vânători, poate ducemult mai departe. Nici nu vreau să măgândesc până unde.

Este momentul să ne referim des-chis și la profitorii imorali ai cultivăriipatimii vânătorești, din motive finan-ciare, relaționale și/sau „de imagine”.În nici un caz nu mă refer la profesio-niștii care își câștigă existența organi-zând vânători cât mai reconfortante, înlimitele legii vânătorii, eticii vânăto-rești și cotelor de recoltă stabilite deautorități, pentru clienții lor. Mă referdoar la organizatorii care sfidează oriceregulă de etică vânătorească și de bunsimț în vânătoare, organizând carnagiizise „vânătorești”, în țarcuri și peseama fazanilor și potârnichilor semi-domestice, cu care suprapopuleazăanumite terenuri de vânătoare, pentrua le oferi vicioșilor, bineînțeles că la

costuri prohibitive, satisfacția excen-trică de a împușca cât mai mult vânatși în condiții cât mai facile, reducândactul vânătoresc la un simplu tir culpa-bil pe ființe vii.

Iertată să-mi fie franchețea și durita-tea expresiilor, dar cum altfel m-aș puteaface înțeles și i-aș putea face să înțeleagăpe organizatorii imorali de vânătoare lacare m-am referit, regula discreției, dacămai au o urmă de respect față de mareamasă a vânătorilor pasionați și corecți?Fiindcă „a ieși ca păduchele în frunte” șia striga în mod public, susținut de aplau-

daci de aceeași teapă, nesimțirea unor„partide de așa zisă vânătoare”, cu heca-tombe de vânat împușcat, este echiva-lent cu făptuirea celei mai eficientepropagande anti-vânătoare.

Chiar nu se poate înțelege perspec-tiva sumbră a vânătorii tradiționale dincauza unor excese de genul celor relie-fate mai sus și a vânătorilor trucate, prac-ticate în principal din interese financiare,în multe țări din Europa considerată maicivilizată și în alte câteva regiuni supra-populate ale globului pământesc?

Opinez că în vânătoare, ca în oricealtă activitate umană, trebuie păstratămăsura și lăsați profesioniștii, parcă dince în ce mai rari, să-și facă rațional șicu bun simț treaba, deoarece amato-rismul și lipsa de moralitate a intrușilorprintre aceștia nu a condus și nu poateconduce la nimic bun! La fel ca și dez-baterile sterile, neprofesioniste, tenden-țioase, mincinoase și/sau înveninate,într-o sintagmă mai scurtă „rău inten-ționate”, purtate preponderent în me-diul on-line vânătoresc, de anumitepersonaje direct interesate financiar oripur și simplu complexate, ale societățiivânătorilor și/sau societății românești!

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Concis despre pasiune,patimă și imoralitate în vânătoare

Opinez că învânătoare, ca în orice

altă activitate umană,trebuie păstrată măsura șilăsați profesioniștii, parcădin ce în ce mai rari, să-șifacă rațional și cu bun simțtreaba, deoareceamatorismul și lipsa demoralitate a intrușilorprintre aceștia nu a condusși nu poate conduce lanimic bun!

FEBRUARIE 2019 | 5

Vânătoarea în Franța

Î n opinia d-nei Pelluchon, vânătoa-rea a apărut din nevoia omului dea se hrăni, astăzi însă ea nu se mai

supune acestei necesități, devenind unmod de petrecere a timpului liber. Or,este acceptabil ca cineva să ucidă oființă vie doar pentru a practica o acti-vitate care îi produce plăcere? Aceastaeste problema de fond. Vânătorilor leplace să vâneze pentru că, astfel, ausentimentul că pot exprima ceea cesunt, că se pot înscrie într-o tradiție cucare se identifică.

„Atunci când ne opunem vânătorii,trebuie, prin urmare, să înțelegem schim-bările de reprezentări mentale pe care lecerem vânătorilor, adică noua imaginepe care aceștia ar trebui să și-o facădespre vânătoare”, observă profesoarade filozofie. Din această cauză, conflictelepe tema vânătorii sunt atât de adânci.Progresul moral consistă în depășireanevoii de a domina, iar pentru aceastaar trebui să modificăm modul în carene raportăm la animale, ceea ce nu în-seamnă că suntem asemenea animalelor,pentru că noi avem o responsabilitatepe care ele nu o au. Totuși, putem facebine provocând cât mai puțin rău ani-

malelor și putem să reînnoim raportulcu lumea salbatică, fără a avea nevoiesă ucidem vreun animal. Va trebui multtimp pentru interzicerea vânătorii, însăputem deja să începem să o facem.

Din păcate, dezbaterea se reduce înFranța de azi doar la invective: vânătoriisunt niște „barbari”, în timp ce veganiisunt „teroriști”. Este o dovadă de ima -turitate politică, deoarece în democrațietrebuie acceptate punctele de vedereale opoziției și negociate pentru a seajunge la un compromis. „Este deja mo-mentul să se ajungă la un acord privindunele metode de vânătoare, în mod par-ticular cele crude, precum vânătoarea că-lare și vânătoarea «à la glu» (prin carese lipesc picioarele unei păsări pe creangaunui arbore, pentru a o imobiliza înscopul de a atrage alte păsări, metodăfolosită în Franța și Spania), mai adaugăd-na Pelluchon. Totodată, având în ve-dere numeroasele accidente de vână-toare, interzicerea vânătorii duminicaar fi indispensabilă, pentru ca plimbărileiubitorilor de natură să se desfășoare îndeplină siguranță.

La polul opus, Pierre de Boisguilbertsusține ca vânătoarea este antiteza bar-

bariei. Vânătoarea este o artă de a trăi,care constă în cunoașterea, iubirea șimai apoi urmărirea vânatului, cu dis-cernământ și respect, practicată într-uncadru legislativ tot mai restrictiv. Pierrede Boisguilbert reamintește că nu se vâ-nează din plăcerea de a ucide, ci dindragoste și respect pentru natură. Nuexistă niciun raport între maltratareaanimalelor și vânătoare, iar a vâna nueste altceva decât a ne asuma rolul deprădător care dormitează în fiecare dintrenoi. Această ostilitate bruscă, chiar ură,împotriva vânătorii, provine din faptulcă o întreagă generație, născută și crescutăîn mediul urban, fără antecedentele ru-ralității, are o viziune idilică asupra na-turii: o lume armonioasă, fără violență,în care omul ar fi singura specie „nefastă”,iar animalul, idealizat, a devenit ultimamiză care trebuie protejată.

Conflictul dintre vânători și protec-ționiști nu este nou în Franța, el aînceput odată cu apariția mișcării eco-logiste din anii ’70. Paroxismul conflic-tului a culminat în 1989, odată cucrearea partidului „Vânătoare, Pescuit,Natură și Tradiții”. După acest moment,conflictul a mai pierdut din intensitate,lăsând loc dezbaterilor de calitate și defond. Personalități marcante ale ecologiei,precum Nicolas Hulot, au înțeles că vâ-nătoarea este un element necesar pentrureglarea evoluției speciilor, precum șiun mod de viață al ruralității. Vânătoriinu au încetat să demonstreze că suntparte integrantă a sustenabilității bio-diversității. Totuși, în ciuda lobby-uluiputernic de care vânătoarea se bucurăîn Franța, aceștia continuă să fie țintaunei mișcări care ia amploare, constituitădin „vegani”, cei care consideră că omulnu primează în fața altor specii și că oegalitate om-animal este necesară. Unsondaj recent al publicației „Point” indicafaptul că 51,9% dintre francezi ar fi fa-vorabili interzicerii vânătorii în week-end. Nu este vorba decât despre sondaje,însă militanții anti-vânătoare își lărgesccercul de auditori, sprijinindu-se peastfel de sondaje.

Rămâne așadar vital și pentru vâ-nătorii din țara noastră, ca aceștia sănu furnizeze „arme” adversarilor. Res-pectarea bunelor practici ale vânătoriitradiționale este, așa cum spun colegiinoștri francezi, garantul supraviețuiriiacestei activități, care generează maripasiuni.

Este titlul unui articol apărut în revista franceză L’Obs, care abordează două opinii diferite în privința vânătorii. Corine Pelluchon, profesor de filozofie, interesată de cauzaanimalelor, încearcă să înțeleagă de ce ne este atât de greusă ne schimbăm stilul de viață, din moment ce nimeni numai poate nega că modelul nostru de dezvoltare are unimpact distrugător pe plan ecologic și nu există nici oîndoială asupra violențelor provocate animalelor. Pierre deBoisguilbert, secretar general al Societății de vânătoare – Société de la Vénerie și fost purtător de cuvânt alFederației Naționale a Vânătorii din Franța, „refuză nouaordine morală a unei minorități sectare”, care vreainterzicerea unei tradiții seculare.

Vânătoarea trebuie interzisă?BIANCA IORIATTI

ACTUALITATE


Winchester Short MagnumMATEI TĂLPEANU

În anul 2001, specialiștii firmei Winchester, din Statul Utah (S.U.A.), au lansat pe piațănoua muniție pentru carabină, cunoscută sub numele de Winchester Short Magnum/WSM.

Gloanțe pentru carabinăMUNI}IE

L a baza primelor calibre a statcalibrul .308 Winchester, cu tubulscurtat și lărgit, rezultatul fiind

creșterea capacității de a primi pulbere,după cum vedem în Tabelul 1. Un ase-menea glonț poate fi folosit și în calibreputernice pentru arme automate.

Tot atunci au lansat și cal. 300WSM. Odată cu lansarea cartușului decalibru .300 WSM au lansat și carabinaWinchester cu țeava de acest calibru(Foto 1).

Un an mai târziu, Winchester a lan-sat noul calibru .270 WSM, care are oenergie apropiată de cea unică a cali-brului .270 Weatherby Magnum. Totatunci a lansat calibrul 7 mm WSM,

prin care a egalat performanțele cali-brului 7 mm Rem. Magnum de 9,7 g,pornind de la calibrul 7-08.

După Winchester, firma Remingtona lansat și ea gloanțe de 7 mm Rem.S.A./Short Action/ cu V0 902 m/sec. și.300 Rem SA. Ultra Magnum cu greu-tatea de 11,66 g.

În (Foto 2) vedem gloanțele .270WSM, .270 Weath. Mag., 7mm WSM,

7mm Rem.Mag., .300 WSM și .300Win.Mag. În.Tabelul 2 comparăm câ-teva calibre WSM în formele lor scurteși Magnum.

Noile calibre, atât cele de la Winchester cât și cele de la Remington,au fost folosite pentru vânătoarea lacopitate mari în Africa.

Datele prezentate provin din revistaLov i Orâjie, apărută la Sofia în sep-tembrie 2002, pag. 10-11, articol ne-semnat. În prezent, firma RWS producecartușe cu glonț calibrul .300 WSM,iar firma Geco, .270 WSM.

Tabelul 1Calibrul Lungime Lungime Diametru Capacitate

tub /mm cartuș/mm tub/mm tub/cm3

.308 Win. 53,2 73 11,9 3,6

.308 WSM. 51 71 13,5 5,2

.300 Win.Mag. 66,3 84,8 13,9 5,6

Tabelul 2Calibrul Greutate V0 E0

g m/sec. Jouli.308 Win. 9,7 860 3.594.308 WSM. 9,7 1.005 4.909.300Win Mag 9,7 990 4.763.308 Win. 11,66 800 3.732.300 WSM 11,66 905 4.777.300Win Mag 11,66 905 4.777.7mm-08 9,1 870 3.433.7mm WSM 9,7 970 4.573.7mm Rem.Mag. 9,7 970 4.573.7mm-08 10,34 810 3.440.7mm WSM 10,34 915 3.440.7mm Rem.Mag. 10,34 930 4.484

1

2

FEBRUARIE 2019 | 7

Este un moment favorabil pentrucunoașterea unei realități cine-getice, care are nevoie de inter-

venții pentru obținerea unui echilibruîn măsură să ofere protecție și siguranțăcetățeanului. Păgubiții se plâng la au-toritățile locale și la asociațiile de vâ-nătoare, primăriile la prefecturi, acesteala Ministerul Mediului care, la rându-i,repede-repede aruncă responsabilitatea,deși nu au dreptate, pe șefii ComisieiEuropene. Răspunsul acestora sună camașa: „Inventariem situația din grădinilezoologice existente pe teritoriul țărilormembre ale UE și vom transmite nece-sarul pentru acestea la București”. Cualte cuvinte, păstrați-vă lupii și urșiiacasă, oricât de mulți aveți, noi nuavem nevoie! Reamintesc, mai jos, răs-punsul justificativ al ministrului Mediuluiemis, la jumătatea anului trecut, în

urma situației grave existente în JudețulHarghita, unde urșii se luaseră la între-cere cu localnicii din centrul stațiuniiBăile Tușnad, câteva persoane fiindduse la spital cu răni grave. „Am trimistuturor miniștrilor, din toată UniuneaEuropeană, și nu numai. Răspunsurileau fost negative, chiar și distractive, însensul că, în durerea noastră, aceea de arezolva problema acestei specii protejate,urs, multe dintre țări mi-au răspuns cănu mai au această specie de 100 de ani.Și nu a dorit nimeni să ia niciun urs,nici măcar pentru grădinile zoologice.Chiar în discuțiile pe care le-am avut cuomologii mei în ultima perioadă, în ve-derea preluării Președinției Uniunii Eu-ropene, Finlanda, care are și ea o populațiede urși, Croația, care aproape că nu are,mi-au spus, așa cum, de altfel, mi-auspus și cei de la Comisia Europeană,

cărora le-am explicat realitatea din Ro-mânia, așa cum este ea, și nu cum auprezentat-o anumiți așa-ziși, între ghili-mele, iubitori de animale, este că, inclusivComisia Europeană, mi-a spus așa: esteproblema dumneavoastră de gestionare,a României, nu a noastră”. Și cu astabasta. Asta e. Chiar așa să fie?

Descoperim o stare inacceptabilă,generată în principal de oamenii noștridin departamentele de specialitate aleinstituției guvernamentale, care preferăsă se mulțumească doar cu vorbe, nu cufapte, grija lor fiind conservarea populațieide lupi și urși, nicidecum reducerea nu-mărului lor până la un nivel normal(optim), acceptabil. Principial, nu vădnimic rău în misiunea pe care o au pro-tecționiștii mediului înconjurător, pentrucare se investesc milioane de euro de labugetul statului, însă nu pot fi de acordcu astfel de „sevicii” plătite gras, făcuteîn detrimentul siguranței omului și inte-reselor naționale. „Chiar se dorește caRomânia să devină Grădina Zoologică aEuropei?” așa cum se întreabă președinteleColegiului Medicilor Veterinari din Su-ceava. Ce argumente contra mai poți in-voca în condițiile în care gestionarii fon-durilor cinegetice din Suceava cer apro-bare să vâneze lupi, semnalând pericolulcă aceste carnivore s-au înmulțit pestemăsură și că fac ravagii în gospodării șiîn efectivele altor specii cinegetice dinfondurile de vânătoare? Ca să fie credibili,specialiștii gestionarilor anunță că înzonă există 200 de urși, când efectivuloptim nu ar trebui să depășească 100,iar lupii au ajuns la 160 de exemplare,când efectivul optim este de 63! Problemaacestor animale sălbatice nu mai trebuieacceptată ca simplă problemă de gravdezechilibru ecologic, ci ca problemănațională de interes maxim, în condițiileîn care exacerbează nemulțumirile înmulte locuri din țară, multe cazuri fiindprezentate în paginile revistei noastre.Mă tem că undeva, cineva nu vrea să în-țeleagă că problema lupilor și a urșilordin România este de fapt a factorilor dedecizie, demnitari și funcționari care aubătut palma cu autodeclarații protecțio-niști ai fondului cinegetic, în realitateimpostori în domeniu, care acționeazăîn favoarea unui interes personal, nici-decum național.

„Dacă vor să devenim Grădina Zoologică a Europei, atuncisă plătească despăgubiri”, a declarat președinteleColegiului Medicilor Veterinari Suceava, care solicitădecidenților din Ministerul Mediului să simplificeprocedura de autorizare a vânătorii atunci când lupii șiurșii devin un real pericol pentru gospodăriile oamenilor.Cererea nu trebuie privită doar ca o simplă plângere cătreo instiuție a statului român, îndrituită să aprobevânătoarea animalelor sălbatice. În mod indirect,solicitarea în cauză se dorește auzită și de organismeleeuropene prin intermediul europalamentarilor români, darmai ales în cadrul comisiilor de specialitate, având învedere că, pe durata deținerii Președinției ConsiliuluiUniunii Europene, oficialii români au ocazia să pună temede interes național pe agenda dezbaterilor.

Pe țeava puștii

Impostorii cinegetici, mai răi ca lupiiELIADE BĂLAN

OPINIE

L a sfârșit de Gerar, am ieșit la opartidă de vânătoare pe câmpurileCălărașilor, într-o zi în care soa-

rele avea să se dovedească extrem de dar-nic, topind încet, dar sigur, peticele dezăpadă rămase pe marginile nearate alecâmpului. Doar canalele înțelenite maiadăposteau zăpada, de altfel așternutăcu dărnicie de natură cu câteva săptămâniînainte. Și pentru a adăuga un plus defarmec partidei, organizatorul ne-a anun-țat că vom vâna și fazani la închidereapartidei. Ziua de final de Gerar se anumțamai mult decât promițătoare…

Câmpuri cu liniște și tihnăInstructajul dinaintea partidei odată

încheiat, am lăsat gonașii să se deplasezespre locul din care pornea prima goană șiam pornit pentru a ne așeza pe linia stan-durilor. Jur-împrejur, câmpul respira o li-niște odihnitoare. Un grup de căprioare,la circa un kilometru depărtare, se ridicasedintre brazde și ne studia cu atenție, semncă observaseră deja prezența noastră.După câteva momente au pornit la passpre una din lateralele parcelei, fără grabă,semn că locurile se bucurau de tihnă iarvânatul nu fusese deranjat.

De altfel, din vorbă în vorbă cu or-ganizatorul, înțelesesem că pe zonele

respective nu se mai făcuse vânătoare laiepuri de mai bine de doi ani, iar obser-vațiile recente din teren evidențiaserăcreșterea numărului de iepuri prezențiconstant pe acele locuri.

Ne-am luat fiecare în primire standuldesemnat și am avut suficient timp pen-tru a observa și împrejurimile. Canaluldin spatele liniei vânătorilor, fost probabilcândva de irigație, găzduia generos ve-getație sălbatică ce crescuse fără opreliștede-a lungul lui. Chiar și cu zăpada adu-nată din belșug pe canal, puteai deslușiarbuștii ce alternau cu pâlcurile de trestie

ce-și înălțau voinicește pămătuful vârfu-rilor mlădioase. În plus, pe ambele mar-gini, tufe de măceș și porumbar își etalaubogăția fructelor în lumina soarelui dar-nic. De altfel, pe tot cuprinsul lui, canaluloferea locuri perfecte pentru adăpostulși protecția vânatului mic, la care seadăuga hrana naturală disponibilă dinabundență în imediata vecinătate. Înplus, pe câmpul arat se vedeau din loc înloc insulițe de vegetație sălbatică, lăsatefie pe adânciturile naturale ale terenului,fie de-a lungul unor făgașe rămase cineștie de când pe acele locuri. Câmpul în


O combinație mai puțin obișniuită de vreme foarte rece, cu ger și zăpadă, alternând cuzile senine dar reci, urmate de ploaie înghețată și apoi vreme caldă, neobișnuit de caldă, amarcat sfârșitul lunii ianuarie și începutul lui februarie. Închiderea sezonului la iepuribătea la ușă, fazanii urmând a continua până la finele lui Făurar.

Fazani și iepurila final de sezonText și fotografie MAC

DE SEZON

sine oferea, la rândul lui, vegetația agri-colă semănată în toamnă, este drept,grâul abia răsărit, din cauza secetei se-vere din lunile anterioare, și rapița maibine răsărită de data aceasta, al căreiverde crud contura clar alternanța par-celelor cultivate. Toate acestea nu făceaualtceva decât să aducă un plus de binepentru vânatul din teren. „Uite că sepoate”, mi-am zis, „chiar se poate…”!

Zarva gonașilor apăruți în depărtaremi-a readus atenția la vânătoarea careîncepuse. Deși se aflau practic la liniaorizontului, gonașii reușiseră să saltedintre brazde câțiva urecheați și, semnde bun augur, am auzit și câteva focuritrase și din linia gonașilor, arătând căiepurii se mișcau. Nu a trecut mult și,odată cu apropierea goanei, au apărutși în fața noastră iepurii stârniți din ară-tură. Unii direct spre noi, alții căutândsă iasă pe flancuri. Focurile vânătorilornu au întârziat să răsune și, preț de câ-teva momente, au frânt liniștea locurilor.Prima goană fusese o reușită deplină,iar voia bună avea să anime participanții.De altfel nu s-au făcut decât două goanela iepuri, ce-a de a doua completânddeja numărul de piese ce urmau a fi ex-trase din teren. Încheiam sezonul subaugurii unui semn bun!

Prin țesătura viilorPentru fazani ne-am mutat mai spre

vale, undeva dincolo de grădinile ce sevedeau spre sat. De data aceasta tere-nul era parcelat în benzi late de vreo

20-30 de metri, pe care gospodarii sa-tului lăsaseră fâșii lungi de câte 50-60de metri, de butași de vie, unii mai bă-trâni, alții plantați de curând, dar ali-niați și bine îngrijiți, pe araci și spaliere.Restul terenului era arat și cultivat, fiecu grâu, fie cu rapiță. Un adevărat mo-zaic ce venea să completeze imagineade admirat a câmpului agricol învecinatpe care vânasem iepurii.

Gonașii au pornit și în scurt timp s-au auzit și primele focuri. De altfel,în acestă goană, cei ce optaseră sămergă în linia gonașilor aveau să fiecei ce vor trage cele mai multe focuri,fazanii ridicându-se în zbor relativaproape, având în vedere configurațiaterenului și scurtimea benzilor cu vie.Oricum, când goana a avansat, trecând

spre viile apropiate de capătul dinsprenoi, fazanii nu au întârziat să apară,iar utimile focuri dinspre linia vânăto-rilor au încheiat o pardită reușită.

Pe drumul spre casă, imaginea lo-curilor pe care tocmai fusesem persistaîn gând. Un lucru era cât se poate declar. Privind din perspectiva terenului,atunci când locurile sunt liniștite, iarnatura este lăsată să își ducă la bunîmplinit menirea, fără perturbații și fărăintervenții brutale din partea factoruluiantropic, fauna cinegetică se dezvoltăarmonios, punând în valoare locurileși beneficiind de toate condițiile oferitede locul în care își duce existența. Toc-mai văzusem poate unul dintre celemai bune exemple întâlnite în ultimiiani…!

FEBRUARIE 2019 | 9

Ingrediente necesare - 4 porții: optpulpe de fazan, un pahar de vin alb, patrucăni de zeamă de supă de pui, trei linguri defăină, două linguri de unt, 500 grame ciu-perci feliate (după preferință), opt-zece firede asparagus, ½ pahar de ulei, sare, piper.

Preparare:asezonați pulpele de fazan cusare și piper, dați-le prin făină și punețile într-o cratiță cu ulei, la foc mic, până se rumenescușor pe toate părțile. Adăugați vinul, untul,zeama de supă și ciupercile și acoperiți cratița,lăsând totul la foc moderat până ce carnea sefrăgezește și sosul mai scade. Dați aspara-gusul la aburi atât căt să se înmoaie ușor șiapoi rumeniți-l ușor într-o tigaie cu puțin ulei.

Servire: serviți carnea pe farfurii încăl-zite, cu câte o lingură sau două de ciuperci,adăugați două fire de asparagus la fiecareporție și stropiți generos totul cu sosul devin rămas în cratiță. O porție de mămăligăfierbinte va completa preparatul. Un paharde vin alb, demisec-sec, pinot gris/sauvig-non blanc, vor adăuga un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

FAZAN CU SOS DE VIN ALB,CIUPERCI ȘI ASPARAGUSNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele culinare din fazan pot face deliciul unei mese cuinvitați. Priceperea și măiestria servirii vor fi apreciate demesenii ce vor gusta din bucatele alese pregătite, bucuroși desurpriza plăcută oferită în meniul pregătit de gazdă.

D e răspândirea acestor specii in-vazive poate fi responsabilomul, dar și migrația lor natu-

rală, constatată periodic de-a lungul is-toriei omenirii. Omul a contribuit înmod mai evident în acest sens dupădescoperirea Americii în anul 1492, decătre Christofor Columb, prin aducereaîn Europa a numeroase specii de planteși animale, dintre care unele foarte utileomului (cartoful, porumbul etc.). Nesunt cunoscute însă și dezastrele dinAustralia, cauzate de popularea unorspecii europene, dar nu numai, duseacolo în dauna unor specii indigene (ie-purele, de exemplu, în dauna cangu-rului).

În concluzie, nu toate speciile nou

naturalizate sunt folositoare sau dău-nătoare. Grav dăunătoarele rămân ca-tegoric doar cele invazive, a căror îm-pământenire este supusă teoreticurmătoarelor etape: pătrundere, stabi-lire, invazie și saturație.

Nu este nevoie să mergem cu gân-dul foarte mult în urmă, pentru a nereaminti de pătrunderea câinelui enot,în jurul anului 1950, în România. Venitdinspre răsărit, s-a stabilizat mai întâiși a proliferat în Delta Dunării, surprin-zându-ne cu creșterea efectivelor și ex-tinderea insidioasă a arealului până înpreajma Bucureștiului (Pădurea Singu-reni Deal, 1953).

După invazie și extinderea surprin-zătoare a arealului, a urmat speciali-

zarea vânătorilor și a prădătorilor na-turali, probabil și a unor paraziți, peseama acestei specii pătrunse în noileareale, determinând o regresie vizibilăa efectivelor, la fel de surprinzătoareși aparent inexplicabilă ca și exploziapopulațională anterioară. Așadar na-tura a găsit antidotul amenințării careo pândea și echilibrul ecologic a fostrestabilit.

În mod similar, dar mai cunoscuteși mai apropiate în timp, au avut locpătrunderea, stabilirea, invazia și re-gresul bizamului. Cine nu-și reamin-tește de explozia populațională a biza-mului de după 1880, care a durat pânăprin 1995. Și în cazul acestei specii na-tura și-a spus cuvântul în România, țara


Oamenii de știință sunt unanimi de acord în privința amenințării actuale a biodiversitățiidin cauza degradării habitatelor naturale și schimbărilor climatice. Speciile sălbaticeindigene, fie ele plante sau animale, nu au altă șansă decât să se adapteze condițiilor demediu schimbate, să migreze ori să dispară. În locul celor plecate sau dispărute aparspecii noi, favorizate de schimbările de mediu, care reușesc să se reproducă și să seintegreze în echilibrul ecologic al zonei. Altele supraviețuiesc doar o generație-două șidispar. Dar sunt și specii ale căror populații evoluează invaziv, producând pentru un timpdezechilibre ecologice, ce pot fi considerate amenințări la adresa biodiversității.

O nouă amenințare la adresa biodiversitățiiDIAS

BiodiversitateECOLOGIE

în care antropizarea habitatelor s-a pe-trecut mai lent și în mai mică măsurădecât în alte țări vest-europene.

În prezent constatăm înmulțirea în-grijorătoare a șacalului, specie mai pu-țin pretențioasă, ca orice altă specieasiatică, față de noile condiții de mediuîn care a proliferat. Deși ținerea subcontrol a efectivelor acestei specii, in-teresante din punct de vedere vânăto-resc, nu trebuie scăpată nici un mo-ment din vedere, este foarte posibilca, în scurt timp, natura să-și activezemecanismele de autoreglare necesaremenținerii echilibrului ecologic. Pânăatunci cinegeticienii și vânătorii nu tre-buie să lase însă, nici un moment,garda jos.

În multe țări din Europa, în mod spe-cial în Germania, ratonii, câinii enoți șinurca americană au devenit specii non-grata, din cauza înmulțirii lor exploziveși a afectării echilibrului ecologic. Maiales ratonii, care stânjenesc înmulțireapăsărilor prin dijmuirea ouălor sau ocu-parea cuiburilor. În plus, sunt considerațică amenință sănătatea publică prin vehi-cularea unor paraziți interni comuni cuai omului. De asemenea, nurca americanăeste acuzată de eliminarea nurcii indigene(europene) din multe țări. O altă specieinvazivă, care pare să amenințe echilibrulecologic din Europa este, în prezent, nu-tria. Ea afectează puritatea unor ape șiexploatarea în siguranță a barajelor arti-

ficiale, pe lângă alte daune pe care le pro-duce prin hrănire. Din motivele arătate,ale dezechilibrelor ecologice create, acestespecii sunt considerate invazive și com-bătute prin mijloace legale.

Specie invazivă în Europa este con-siderat însă și cerbul Sika, de aceastădată datorită potențialului său de hi-bridizare cu cerbul comun.

Sunt considerate invazive în Europași alte specii, de mai mic interes vână-toresc, printre care muntiacul, veverițagri și gâsca de Nil.

Comisia Europeană este din ce înce mai preocupată de echilibrul ecolo-gic și, implicit, de problema speciilorinvazive, estimând numărul total deanimale nereziduale (alogene) la apro-ximativ 12.000 în prezent. Lista nu esteînsă închisă.

Deoarece saturarea mediului și în-cadrarea speciilor invazive în echilibrulnatural al zonelor ocupate sunt în ge-neral târzii sau foarte târzii, mai alesîn cazul speciilor favorizate de schim-bările climatice, și fiindcă invazia aces-tora poate conduce la eliminarea unorspecii indigene ori a purității unor ast-fel de specii, s-a impus a fi adoptat, decătre Parlamentul European, Regula-mentul (UE) nr. 1143/2014, care a in-trat în vigoare din data de 01.01.2015.

Scopul Regulamentului este de con-servare a biodiversității și a serviciilorecosistemice, prin interzicerea introdu-cerii și răspândirii speciilor invazive, cu-noscute din lista anexă la Regulament.

Țările membre pot contribui la com-pletarea listei, dar apreciem că nu estecazul României, în care natura, mult maipuțin antropizată, își face încă, în modeficient, datoria. Așa cum este de presu-pus că o să facă și în cazul șacalului.

FEBRUARIE 2019 | 11

În prezent constatămînmulțirea

îngrijorătoare a șacalului,specie mai puțin pretențioasă,ca orice altă specie asiatică,față de noile condiții de mediuîn care a proliferat.


C inegetica sau altfel spus „Culturafaunei cinegetice” nu constituiealtceva decât o ramură a eco-

logiei, aplicate în relațiile faunei de in-teres vânătoresc cu mediul înconjurător,sălbatic, de viață al acesteia.

Ecologia faunei cinegeticeMediul înconjurător, la care ne re-

ferim, este constituit, la rândul lui, dincomplexul tuturor condițiilor externe,de natură organică sau anorganică, cucare vietatea, în cazul cinegeticii animalulde interes vânătoresc, se găsește într-un permanent schimb de energie, princare mediul îi determină evoluția vieții.

În cele 13 articole anterioare, dedi-cate „Cinegeticii”, au fost analizatebioelementele principale care guver-nează fazele vieții animalului ca individ.În continuare ne propunem să analizămlegăturile animalului, tot ca individ,cu mediul său înconjurător de viață.

În acest context, Cinegetica trebuieînțeleasă ca știință a cunoașterii relațiilordintre indivizii faunei de interes vână-toresc cu factorii de mediu în care vie-

țuiesc și de urmărire, prin măsuri ra-țional adoptate, a îmbunătățirii per-manente a condițiilor de mediu în avan-tajul animalelor sălbatice de interesvânătoresc, care fac obiectul culturiiprofesioniste.

Cinegeticianul nu trebuie să uiteînsă că mediul înconjurător este supusîn mod permanent schimbărilor, ceeace îl obligă la o activitate aplicativă di-namică, adaptată mereu acestor schim-bări. Fiindcă nu este nimic mai primej-dios în știința culturii faunei cinegeticedecât stereotipismul.

De asemenea, cinegeticianul nu tre-buie să uite că viețuirea este posibilăprintr-o continuă adaptare a vieții lamediu, iar vietatea, în cazul nostru ani-malul sălbatic de interes vânătoresc,nu este altceva decât un produs al uneiîndelungate evoluții și selecții naturale,care a avut și are loc în condițiile acestuimediu, aflat mereu în schimbare.

Așadar, evoluția animalului, ca in-divid, are loc sub influența eredității șimediului înconjurător. Ereditatea însășitrebuie privită, în cadrul evoluției spe-

ciei, ca rezultat al adaptării în timp, atuturor generațiilor precedente la evo-luția condițiilor de mediu.

În concluzie, analiza relațiilor indi-vizilor aparținând faunei sălbatice deinteres vânătoresc cu influențele și con-dițiile de mediu înconjurător este decea mai mare importanță în activitateacinegetică, iar acest lucru se va încercaa fi reliefat în numerele ce urmeazăale revistei „VPR”.

Limitele și locul de traiAșa după cum am precizat deja,

factorii de mediu nu acționează constantasupra animalului sălbatic, ci cu variațiidiferite ca frecvență și intensitate. Încadrul acestor variații există două limite,una inferioară și una superioară, care,dacă sunt depășite, fac imposibilă vie-țuirea unor animale.

Complexul ecologic situat între aces-te două limite asigură viețuirea indivi-zilor și perpetuarea speciilor, cu unoptim reliefat prin cea mai mare den-sitate a populației, ca rezultat al maxi-mului de randament fiziologic al indi-vidului, atins în exploatarea cu succesa mediului. Într-o asemenea stare, in-dividul consumă un minim de timp șide energie pentru viețuire și înmulțire,

Foto: ALIN-CODRU MANU

Ecologia este definită concis ca fiind o subdiviziunea biologiei care tratează relațiile dintre organismele vii, plante și animale, cu mediul acestora de viață.

Cinegetică (XIV)ECOLOGIA FAUNEI CINEGETICENECULAI ȘELARU

STUDIU

lotul de pui depășind valorile medii canumăr și vigurozitate, iar mortalitateaîn general și cea infantilă în specialmenținându-se la un nivel minim.

În cinegetică, optimul este atinsatunci când, la egalitate de factori,avem costuri minime de gospodărirevânătorească, iar în ecologie, optimulînseamnă că specia este capabilă să re-ziste aici timpul cel mai îndelungat, înciuda oricăror schimbări nefavorabilede mediu.

Fără a intra în foarte multe amă-nunte, vom încerca să exemplificămcele susținute mai sus în cazul iepureluicomun. După A.M. Comșia, optimuleuropean al speciei se situează de-alungul liniei geografice care uneșteorașele Magdeburg, Leipzig, Wroclaw,Berna, Viena și Budapesta. Optimulțării noastre, nu doar la iepure ci și lapotârniche, se situează de-a lungul gra-niței de vest a țării, dar cu ceva suboptimul continental (european). Înaceste zone optime, speciile în cauzăse mențin în cele mai mari densități,cu cele mai mari recolte pe unitatea desuprafață. De asemenea, în aceste zone,iepurele ar trebui să reziste timpul celmai îndelungat în fața oricărui procesde nimicire a speciei. Ca de exemplu

agricultura ultramodernă, caracterizatăprin monoculturi și chimizare - meca-nizare distructive pentru iepure, po-târniche și alte specii adaptate viețuiriiîn câmpul agricol.

Situația involuției iepurelui și po-târnichii din sudul și vestul țării, încondițiile unei agriculturi similare și înrestul României, constituie un argumentîn favoarea teoriei susținute, cu pesteo jumătate de secol în urmă, de A. M.Comșia.

Mai redăm, tot după A. M. Comșia,exemplul zimbrului. „Ultimul exemplaral speciei a fost ucis în munții Călimani,ceea ce nu indică nicicum că acolo eraoptimul ecologic al speciei, ci este odovadă că specia a fost silită de dezvol-tarea agriculturii să se refugieze înpăduri, din stepa și silvostepa europeanăunde era locul său originar de trai”.

ConcluzieO primă concluzie care se desprinde

în legătură cu repopularea zimbruluidegenerat, adus din parcurile și grădinilezoologice ale Europei pentru a fi populatîn județul Caraș-Severin, este că acțiuneaa constituit un experiment costisitor,neinspirat, aștiințific, previzibil sortiteșecului, în primul rând din punct de

vedere al optimului speciei.Nu mai continuăm cu alte exempli-

ficări, asupra cărora vom reveni peparcursul serialului „Cinegetică” ce vaurma. Subliniem doar faptul că, în con-dițiile schimbărilor climatice ce se pro-duc și al degradării condițiilor ancestralede mediu prin activități antropice căroranu ne putem împotrivi, speciile aflateîn afara optimului lor de viețuire vor fiafectate cel mai curând și mai grav, înmulte cazuri ireversibil.

Indiferent dacă ne dorim cu totulalt ceva și încercăm să ne împotrivimpentru un timp procesului involutiv almultor specii de interes cinegetic vizibilafectate (amenințate sau vulnerabile),fără măsuri protecționiste luate în me-diul acestora, agricol, silvic sau acvaticde viață, va trebui să acceptăm ideearenunțării la vânătoare în cazul multoradintre ele. Așa cum am renunțat în de-cursul timpului la vânarea dropiei, co-corilor, unor specii de gâște, rațe, sitariși becaține etc. Aceasta fie și numaipentru a evita culpabilizarea noastră,a vânătorilor, în legătură cu extincțiaunor specii de animale care nu maipot ține pasul cu ritmul rapid al schim-bărilor intervenite în mediul acestorași al nostru de viață.

FEBRUARIE 2019 | 13

O aleg, deloc la întâmplare, peprima din perioada studențieiși de vânător „cu acte în re-

gulă”. Să tot fi trecut aproape 50 deani de atunci. Venisem acasă, pentru2-3 zile libere, de la facultate. Sosisemnoaptea și, de cum m-am trezit, m-amdecis să dau o raită prin pădure. Timpulera excelent, de toamnă blândă cu cersenin, iar pădurea începuse să se colo-reze. Prin livezi se mai găseau încăpoame neculese, care țineau animalelesălbatice aproape de localități.

Ca să nu mai lungesc vorba, amajuns, din aproape în aproape, într-unteren degradat, plantat insular cu pin,printre pâlcurile pioniere de cătină, pă-ducel, măceș, plop diseminat și mes-teacăn. În câțiva ani după plantare, pu-ieții de pin și vegetația spontanăpuseseră stăpânire pe coasta râpoasă,devenind aproape de nepătruns pentruom. Doar mistreții și alte animale săl-batice o străbăteau pe potecile înguste,croite de ele pe sub coronamentul hă-țișului. Tot aici își găseau, în apropiereaoamenilor, locuri sigure de adăpost li-niștit. Mai jos de terenul degradat des-pre care vă spun, auzeam copiii ieșițicu vitele la pășunat, prin livezi.

Eu căutam mistreți, însoțit de doicâini buni, specializați pe vânat negru.Eram aproape sigur că îi voi găsi într-un asemenea hățiș, aproape impe-netrabil. Așa s-a și întâmplat sau camașa, fiindcă veți vedea de ce.

Cei doi câini au găsit repede vâna-

tul, localizat chiar deasupra livezii încare se aflau copiii cu vite. Vă închipuițică s-au strâns „ca la urs”, încercând săvadă din afară, ce se întâmplă în hățișulde pe coasta de deasupra lor.

Prezența lor gălăgioasă și chiotelede încurajare a câinilor, scoase pe toatetonalitățile, au pus animalul în mișcare.Fiindcă animal era, deoarece se mișcadiscret la deal, nicidecum ciurdă, carear fi avut o altă mișcare. Mai urca sprepădurea bătrână, se mai oprea să tato-neze terenul și schimba mereu, șovăitor,direcția de mers. După vreo jumătatede oră am înțeles că degeaba îl așteptamla trecerea spre pădure, fiindcă nu aveade gând să părăsească scutul hățișuluiîn care se simțea în siguranță. De aceeam-am hotărât să intru eu la el.

O mai făcusem și în alte ocazii și cu-noșteam prea bine tehnica apropierii tâ-râș, cu țevile armei încărcate, întot-deauna în față, pe potecile înguste aleanimalelor, închise deasupra capului,uneori mult prea jos, de plafonul înțe-pător al vegetației arbustive. Pe astfelde poteci încercam să mă apropii și sămă plasez pe direcția de mers a vânatu-lui și, cu puțin noroc, să îl aștept în locurialese, ceva mai deschise, pentru a-i puteaplasa focul, de la câțiva metri, de regulăîn cap. Ușor de zis, dar infernal de în-făptuit. Unde coasta devenea preaabruptă, coborâtul îl făceam pe fund șispate, cu țevile armei trecute înainteapicioarelor. Bineînțeles că arma era în-cărcată și asigurată, gata de a fi luată

oricând la ochi, din orice poziție, în cazde întâlnire neașteptată cu vânatul.

Așa am parcurs cca. 70-80 de metriîn circa o jumătate de oră. Eram trans-pirat și înțepat sau zgâriat peste tot. Dareram aproape de câini, iar aceștia mânaupas cu pas, ușor la deal, „mistrețul” cătremine. Aveam convingerea că am în fațăun vier puternic, care nu prea lua înseamă câinii și călca fără zgomot inutil,în căutarea unui alt loc de odihnă, cevamai depărtat de vacarmul copiilor. Erao minune că încă nu se așezase în vreocovată și nu mi-a simțit prezența. Fiindcăatunci când a mișcat desișul și a despicatcu capul vegetația din fața mea, nu aveamai mult de 6-7 metri de mine. Șocul afost teribil pentru amândoi. Ursul, fiind -că urs era, a scos doar capul la vedere,cu ochii țintă pe mine. Părea surprins șinehotărât, iar eu, încordat la maxim șicu arma direct spre capul lui, cu degetulschimbat de pe țeava dreaptă cu brenekepe cea stângă cu poșuri, stăteam gatade tras la prima mișcare de eventualatac. În acea clipă de tatonare și indeci-zie reciprocă, care mi s-a părut nesfâr-șită, am bâiguit ceva precipitat, la în-tâmplare, pentru a face ursul sărecunoască că are om în față. Timp sămă sperii nu am avut, dar mi-au trecutfulgerător prin minte repercusiunile ceputeau urma împușcării ursului, cu copiiide dedesubt aproape, care din curiozi-tate ar fi năvălit să vadă în ce s-a tras.Fiindcă atunci nu aveam nici o îndoialăcă ursul va cădea în foc, câinii mă vorda de gol și fapta va ieși la iveală, într-operioadă în care împușcarea unui ursechivala cu o crimă. Nici o clipă nu m-astrăfulgerat gândul rănirii ursului orimorții sau mutilării mele pe viață, situa-ție la fel de plauzibilă dacă ratam focul.

După doar o clipă „lungă” de inde-cizie, ursul, la fel de surprins ca și mine,a fost cel ce a decis deznodământul fe-ricit al întâmplării. Parcă, dacă îmiamintesc bine, a făcut o jumătate depas înapoi și s-a prăvălit la vale pestecătină și mărăcini. L-am mai putut zăridoar pe versantul opus, printr-un goldin hățiș, dispărând în copci mari, cucâinii în urma lui, spre pădure.

Am răsuflat ușurat, dar mi-am sur-prins un fel de leșin și un tremur necu-noscut și de nestăpânit în picioare.Enorma tensiune a momentului trecuse.Dar de abia atunci am realizat ce s-ar fiputut întâmpla dacă trăgeam și ratamcapul ursului, rănindu-l doar, ori dacă-lîmpușcam. Adio viitor, dacă bineînțelesrămâneam întreg și în viață, nu doar învânătoare, ci și în profesie. Deoarece…„cu ursul nu este de glumit”!

Întâniri cu urșiFRANC PLĂIEȘU


Din multitudinea de întâlniri avute cu urșii într-o viață devânător, câteva mi-au rămas foarte proaspete în minte, deparcă ieri s-ar fi întâmplat. Nici nu cred că s-ar putea uitaușor, deoarece asemenea trăiri intense, dintre viață șimoarte, nu pot fi uitate.

DIN TEREN

FEBRUARIE 2019 | 15

V remea iernii impune câteva con-siderații în plus față de îngrijireacâinelui nostru de vânătoare.

În afara stării generale de sănătate și acondiției fizice, o atenție deosebită tre-buie acordată hranei acestuia, iar aicine referim nu numai la aspectul calitativ,dar și la cel cantitativ. Aceasta deoarece,pe lângă efortul fizic susținut pe care îlface patrupedul în timpul partidelor devânătoare, temperaturile scăzute dintimpul iernii determină necesitatea uniaport sporit de calorii.

Frigul de afară, alături de efortulfizic susținut, pot impune adesea du-blarea cantității de hrană de care câineleare nevoie pentru a funcționa și a răs-punde în bune condiții cerințelor mo-

mentului. Practic, hrana constituie sursade energie, iar aceasta se măsoară încalorii. Necesarul caloric depinde, înprincipal, de trei factori: talia câinelui,nivelul activității fizice ce o desfășoarăși condițiile de mediu. Pentru câinii devânătoare, la momentul la care ne re-ferim, iarna în deplinătatea ei, vână-toarea impune un efort fizic susținut,mult peste nivelul din perioada de re-paus de la începutul sezonului cald. Înplus, frigul de afară necesită ardereaunor calorii suplimentare pentru simplamenținere a temperaturii normale acorpului. Este astfel cât se poate declar motivul pentru care hrana devineunul dintre principalele puncte de aten-ție în această perioadă.

Diverse studii, efectuate de compa-niile mari producătoare de hrană pentrucâini, au arătat faptul că, pe parcursullunilor de iarnă, din decembrie pânăîn februarie, câinii adulți au în generalnevoie de un aport de calorii cu 30%mai mare decât în timpul sezonuluicald. Efortul fizic susținut, prezent încazul câinilor de vânătoare, necesită,în plus față de această creștere, unaport suplimentar de calorii de circa25%, uneori chiar până la 50%, încazul câinilor ce ies de mai multe oripe săptămână în teren. Vedem astfelcum, pentru un câine de vânătoare pa-sionat, ce lucrează practic pe parcursulunei zile întregi de vânătoare, cu ieșiridese în teren, nevoia creșterii aportuluicaloric poate ajunge ușor la aproape80% în plus față de sezonul cald alanului, în afara sezonului de vânătoare,când și efortul fizic este considerabilmai redus.

Câteva lucruri trebuie avute în ve-dere. Calitatea hranei este importantă,recomandările situându-se undeva lavalori între 1.800 și 2.200 de caloriidigestibile la o porție de circa 500 degrame de hrană. Hrănirea câinelui esterecomandată fie seara, fie după amiazatâziu, pentru a oferi suficient timp pen-tru digerarea hranei înainte de ieșireaîn teren. Un câine ce abia a mâncat vafi cu mult mai greoi și de aici și maipuțin atent pe teren, iar rezistența aces-tuia la efort poate scădea chiar și pânăla jumătate, după părerile unor specia-liști în materie. Apa nu trebuie uitată.Porții mici, la intervale regulate de 1-2ore, în timpul zilei, vor contribui lamenținerea hidratării corespunzătoarea câinelui. La finalul partidei se reco-mandă o perioadă de repaus pentrucâine, fapt ce va permite revenirea lanormal funcțiilor fiziologice ale patru-pedului, după care îl vom hrăni. Nucredem însă că cineva ar putea interziceoferirea unor mici „tratații” câineluinostru în timpul pauzelor partidei devânătoare, timp în care și noi, bineîn-țeles, ne vom bucura de un sandviș bi-nemeritat și binevenit!

Fiecare dintre noi dorește să iesă cât mai mult și cât mai despe teren, însoțit de partenerul de încredere, câinele devânătoare. Dar pentru a ne îndeplini dorința, grija noastrăfață de aceasta trebuie sporită. Sezonul este încă în plinădesfășurare, păsăretul este la putere, iar pasiunea ne poartă,cât de des posibil, pașii pe cărările tainice ale vânătorii.

Hrana în timpul ierniiALEXANDRU CODRIN

CHINOLOGIECâinele de vânătoare

Pasajul la gârlițe mari atrage în fiecare sezon un număr însemnat de vânători pasionați.De regulă, gârlițele se grupează în zone unde găsesc hrană și apă, înoptează pe lacuri saubălți, iar pe parcursul zilei pasează între ogoarele cu hrană, grâu încolțit, rapiță saucoceniște, și locurile unde merg să bea apă.


U n aspect important în vânătoareala gârlițe mari este observarea,urmărirea cârdurilor de păsări

și găsirea locurilor unde se hrănesc, ur-mând apoi să confirmăm, în decursul acâtorva zile, traseele de pasaj. Faptuldevine și mai greu atunci când păsărileîși schimbă obiceiurile zilnice și se mutăde pe o zonă pe alta, deranjate de diferițifactori.

Locuri liniștiteDacă locurile rămân liniștite, stolurile

își păstrează rutina și traseele de deplasarezilnice și astfel putem avea șansa unorpartide reușite la pasaj. Și pentru că tota venit vorba de șansă, trebuie să amintimaici un factor ce ține, prin excelență, deacest element, vremea. Senină sau cuceață, poate face diferența într-o partidăde vânătoare. Dacă într-o zi senină saudoar cu nori, poziționarea standului,atrapele, camuflajul și tehnica de chemare

sunt mai dificil de stabilit, vizibilitateaperfectă fiind un factor mai puțin favorabilîn acest sens, o zi cu ceață, alături deelementele enumerate anterior, poatespori considerabil șansele reușitei. Poatecă nici un alt factor în cadrul unei partidede vânătoare la gărliță mare nu este înmăsură să schimbe într-o asemenea pro-porție sorții de izbăndă.

Vremea Un cer senin și o vizibilitate foarte

bună nu sunt semne favorabile în vână-toarea la pasaj. Păsările zboară foartesus și, datorită vizibilității extinse, se țindeparte de suprafața pământului. Dinînalturi pot observa orice schimbare apeisajului sau configurației terenuluipeste care zboară și pe care, se pare, îlcunosc suficient de bine pentru a observamodificările, fie ele cât de mici. Vizibili-tatea atrapelor pe vreme senină, deșipare la o primă vedere un lucru bun, de

Perdele de ceațăText și fotografie COSTIN ALECSANDRESCU

Vânătoare la gârlițe mariTEHNIC~

fapt nu este în avantajul nostru. Cu totprogresul tehnologiilor de fabricație, șimă refer aici la forme/poziții și culori,este destul de dificil ca atrapele noastresă păcălească pe deplin privirile păsărilor.Chiar și o mică diferență de culoare, ostrălucire altfel decât cea a penajuluinatural, pot atrage, în sens negativ,atenția păsărilor ce se apropie de formațianoastră de atrape, iar de aici și până laschimbarea direcției sau urcarea în alti-tudine a cârdului de gârlițe nu mai estedecât un pas. Ochii ageri ai păsărilor nuscapă nimic din vedere, iar camuflareastandului și a vânătorilor devin și elemult mai dificile.

Perdelele ceții De cealaltă parte, ceața scade vizibi-

litatea și ne ascunde practic de privirilescrutătoare ale păsărilor. Prin perdeleleceții, atrapele își pierd detaliile și conturuldefinit și sunt percepute doar ca o for-mație asemănătoare stolurilor așezatepe câmp, să se hrănească. Reducând vi-zibilitatea, ceața afectează implicit și al-titudinea de zbor a păsărilor, astfel căacestea vor coborâ până când vor fi ca-

pabile să distingă detaliile de la sol. Cucât ceața este mai deasă și poziționatăîn strat consistent pe înălțime, dar nufoarte departe de sol, cu atât păsările își

vor reduce altitudinea de zbor, facilitândastfel tirul vânătorilor. Există însă și unrevers al medaliei. Dacă ceața este preadeasă și prea jos, păsările pot coborîpână în apropierea solului, adesea în li-niște deplină, și ne pot lua prin surprin-dere. Când ajungem să le vedem, poatefi deja prea târziu.

O altă situație apare atunci cândceața formează o bandă groasă de câțivametri numai în apropierea solului. Atuncipăsările se vor deplasa deasupra ceții, leputem auzi, dar nu le putem vedea, unscenariu nu tocmai potrivit pentru vâ-nători. Cazul ideal, dacă îl putem numiastfel, este atunci când ceața este așezatăpe înălțime, astfel că păsările vor zburaprin ea, fără a se ridica deasupra ei, iarla sol există o bandă de câțiva metri cuvizibilitate mai bună. În această situație,gârlițele pot distinge obiectele de la sol,dar există și o notă de disipare a detaliilor,element care funcționează în favoareavânătorilor.

Am avut șansa de a mă afla într-oastfel de situație, undeva în apropiereaOltului, cu câmpuri cu grâu răsăritbinișor, alternând cu parcele cu rapiță.În plus, canalele înțelenite au oferitlocuri perfecte pentru a ne camufla înstanduri, în așteptarea gârlițelor, lapasajul de seară. Nu a trecut mult și sto-lurile și-au anunțat prezența, glasul in-confundabil dinspre înalturi umplândvăzduhul. Totul a funcționat ca la carte,dacă îmi este permis să spun astfel, iargârlițele, după ce au dat obișnuitele oco-luri de recunoaștere, au coborât directspre formația de atrape, ce părea probabilcât se poate de reală, văzută, de dataaceasta, prin perdelele de ceață…!

FEBRUARIE 2019 | 17

Vizibilitatea atrapelorpe vreme senină, deși

pare la o primă vedere unlucru bun, de fapt nu este înavantajul nostru. Cu totprogresul tehnologiilor defabricație, și mă refer aicila forme/poziții și culori,este destul de dificil caatrapele noastre săpăcălească pe deplinprivirile păsărilor.

Cum poți să te smulgi mai bine șimai eficient din tumultul orașu-lui, din fuga continuă între ser-

viciu și casă, decât bucurându-te depasiunile tale. În cazul meu, câinii șivânătoarea „la pană”. Adevărul este cănu mai reușisem să scot câinele înteren și nu știam cum va reacționa.Acestea fiind spuse, o ieșire pentru re-laxare, doi vânători și un câine, era celmai bun remediu pentru oboseala șistresul acumulate în ultima perioadă.Și, ca toate să decurgă perfect, în noap-tea premergătoare ieșirii a dat un pos-pai de zăpadă. Terenul era înghețat, iarvântul ușor și molcom, cât să aducă mi-cuței mele mirosurile câmpului.

Nu trebuie să vă spun că dimineața,de cum am pus mâna pe echipament,frenezia lui Amie s-a dezlănțuit, iar bu-curia și nerăbdarea ei mi s-au transmisși mie. Nu mai ieșisem demult în teren.

O zi de vânătoareMARIA SĂVULESCU


Mi-am dorit mult să ies din nou cu câinele în teren. Perioada încărcată din ultima vremem-a împiedicat să fac acest lucru. În cele din urmă am găsit totuși o zi pentru mine șicâinele meu. Am vrut să fac o vânătoare la picior doar eu, cățelușa mea și un coleg degrupă. Fără programe, fără ore stricte de întâlnire, doar o ieșire în teren, o plimbare deînceput de an, alături de partenerul meu patruped.

DE SEZON


Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

Am ajuns relativ repede în locul stabilitși am făcut planul. Lumina caldă a zori-lor pătrundea printre crengile copacilorși se reflecta în cristalele zăpezii așter-nute. În zare se ridica o zonă de terasecu tufăriș, de unde știam că era aproapeimposibil să nu sară fazani. De multe origăsisem și iepuri tupilați acolo. În plus,aveam și o porțiune de teren ferită, aco-perită cu arboret tânăr și tufe ce ofereaucamuflajul și adăpostul perfect pentrufazani și iepuri, iar Amie era foarte dor-nică să alerge și să caute.

Am hotărât să ne oprim, înainte dea începe vânătoarea propriu-zisă, pe olizieră de plopi, unde să o las să își con-sume un pic energia și să lucrez puțincu ea comenzile de bază. După câtevaminute de alergare, s-a mai temperat șideja lucra la distanța corectă, așa că amdecis să ne îndreptăm către zona undeurma să vânăm. Am dat drumul câine-lui care scotocea pe trei terase de pă-mânt. Pe cea de jos mergeam eu, iar pecea de sus colegul meu. Amie scotoceacu perseverență adulmecând mirosurileaduse de adierea vântului. La un mo-ment dat, făcu o schimbare bruscă dedirecție și, ca trasă de o lesă nevăzută,se apropie de o porțiune cu iarbă înaltă.De acolo se ridică iute în zbor o făză-niță. Norocoasa a fost lăsată să zboareliniștită. Amie se uita intrigată la mine.Am îndemnat-o, zâmbind, să caute încontinuare. Nemulțumită parcă, s-aaruncat dintr-un salt, tipic springerilor,pe terasa de mai jos, direct în loculunde se tupilase un fazan care, speriat,se ridică gălăgios în zbor. Am epolat șifocul a răsunat în aer. Nu am apucat sădau comada și am văzut-o pe Amiealergând spre locul unde căzuse vâna-tul. Apoi, sigură pe ea, s-a întors și s-aapropiat de mine, mândră nevoie mare,cu fazanul în gură. Un lucru pe care l-am admirat dintotdeauna, la majori-tatea springerilor pe care i-am văzut lu-crând, este modul în care poartăvânatul la aport. Mișcările sunt maies-tuoase, capul este ridicat cu semeție, iarvânatul este ținut într-o strânsoare ase-meni unei îmbrățișări. Acest momentîncununează și recompensează într-unfel munca lor, iar ei, în timp, ajung săse comporte astfel, mândri parcă de ati-tudinea lor.

Aveam deja un fazan! L-am luat și l-am pus la ciochinar, apoi am pornitmai departe. Amie scotocea terenul di-naintea mea cu aceeași bucurie și neos-toire. De pe terasa de deasupra, de larădăcina unei sălcii singuratice, se ri-dică speriat un iepure. Își înălță ure-chile peste iarbă și se uită speriat sprecâine. Am chemat-o pe Amie. Nu

aveam în plan să vânăm iepuri. Cugreu, ce-i drept, Amie mi-a ascultat co-manda și a continuat să caute, ridicândîncă o făzăniță. După care se hotarî săplece, în ciuda chemărilor mele. Fugaei a deranjat un vulpoi ce a luat-o ușorîn direcția opusă nouă. Coada stufoasăse zărea printre firele de iarbă. Amie s-a întors spășită și, după o dojanăscurtă, am continuat vânătoarea.

Am parcurs cei aproximativ 3-4 kmde pe terenul terasat și, spre final, ar-mele de vânătoare au mai dat glas decâteva ori. Ne-am oprit apoi, având treifazani în tolbă și bucurându-ne deșansa de a fi văzut câțiva iepuri, un vul-

poi și câteva căprioare ce-și aveau cul-cușul pe terase.

Am pornit spre mașina pe care o lă-sasem lângă păduricea cu arbori tineriși ceva lăstăriș. Am mai lăsat câinele săzburde în libertate, am exersat cu eacâteva aporturi și am făcut câtevapoze, am mâncat fiecare gustarea pre-gătită și ne-am băut, ea apa și noi ca-feaua, apoi am luat drumul spre casă.

Mă simțeam de parcă aș fi stat o săp-tămână departe de nebunia cotidiană.Cât de mult poate să însemne pentruminte, trup și suflet, chiar și numai oscurtă ieșire în natură, alături de câinelede vânătoare… Enorm!

FEBRUARIE 2019 | 19

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

I spita pentru vânători a mulțimii despecii de vânat în această perioadănu ocolește apreciatul iepure-de-

câmp. Cu salturile-i spectaculoase șifăcut pentru fugă, cu picioarele din spatede două ori mai lungi decât cele din față,care îl propulsează precum niște resor-turi, devine țintă într-o zi de vânătoare.

Pe albul zăpezii vezi un culcuș aici,altul mai departe și iar altul, știind căun singur iepure folosește mai multeastfel de adăposturi situate în locuri di-ferite, pe care le frecventează de la cazla caz, în funcție de condițiile climaticeși de multe alte motive. În toiul iernii,el apreciază colinele și ridicăturile deteren orientate spre soare, oricât ar fiacesta de „cu dinți”. Acum, mantia ză-pezii a acoperit habitatul său favorit,constituit din zone în care alterneazăculturile variate și fânețele.

Liniștea întinderilor, cu nesfârșitorizont al măreției albului cu cristalede gheață sclipitoare, îți dă o senzație

de neliniște, de îngrijorare față de lo-curile necunoscute pe care le parcurgicu autovehiculul. Motiv în plus pentrucare asculți cu atenție îndrumările paz-nicului de vânătoare. Ai greșit, te-ai în-zăpezit! Vântul spulberă zăpada, oridică în văzduh și o pulverizează înnori de ace înghețate, aruncând-o în-apoi, după care, deodată, totul devinecalm. Dar, pentru cât timp?

Așa decurge vânătoarea noastră,și ziua se anunță frumoasă!

O zi de iarnă geroasăZidul de zăpadă străjuiește asfaltul

șoselei care ne poartă spre locul vână-torii. Ajunși, cu tot alaiul de mașini, go-nași și vânători, parte din ei localnicidin apropiere, intrăm pe un teren pestecare cei 20-30 de cm de „mantie” în-ghețată depusă au ascuns până și celemai mici detalii. Singurul cunoscător,paznicul, deschide drum cu autovehi-culul, ridicând în urmă-i trombe și vâr-tejuri. Ești ca într-o lume fantastică!Caii putere nu par deranjați de atmos-fera din jur și, abia acum, cu emoție,apreciezi fidelitatea motorului care răs-punde comenzilor, pierzându-te înhăul întinderii fără de margini.

Aproape am uitat de adevăratulscop al acestei aventuri însă, după in-structaj, am revenit cu toții la obiecti-vul întâlnirii. Vântul s-a mai potolit.Gerul rămâne însă „pe poziții”. Abia auînceput să dea glas tinerii gonași, con-duși de paznicul de vânătoare, că am

Iepurii zăpeziiCONSTANTIN RĂDAN


DE SEZON

În ultima decadă a lui Brumar, frunzele ruginii de prin copaci mai foșnesc, fără nici ograbă, păstrând amintirile verii și toamnei. Numai că așa e firea vremii, și iarna, cea cuinimă de gheață, își intră în stăpânire cu mantia-i albă peste întinderile naturii. Acum,parcă totul pare mai mic și sunetul pe ulițe pare mai înfundat. Pe albul zăpezii, vicleniile„urechiatului” devin subiectele poveștilor pentru vânători. O astfel de zi, pe întinseleținuturi ialomițene, completează tolba cu amintiri despre ierni troienite și atât de dorițiiiepuri ai zăpezii.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

și văzut ieșind din zăpadă, la începutîn salturi scurte, apoi pornind în aștep-tata fugă, vreo șase-șapte iepuri, aler-gând în direcții diferite spre flancurileținutei.

Prima reprizăDesigur că urecheații, cu auzul lor

fin, pricepuți în ceea ce fac, caută cu-loare de scăpare, dar buna organizarea vânătorii nu prea le-a dat șanse.Prima repriză ia sfârșit, în timp ce bă-tăiașii mai urnesc din culcușuri încă doi„gheboși”, doar unul reușind să gă-sească portița de scăpare, în dreptulunui vânător căruia pare că îi „înghe-țase antigelul” pe circuitele corpului.Dar așa este la vânătoare! Mai sunt șirateuri!

Din nou la mașini, schimbând loculși, după zece-cincisprezece minute demers, ne oprim pe o tarla cuprinsăîntre două canale de irigații, acum bineacoperite cu zăpadă, din care se ridicătriumfătoare flamurile trestiilor nebi-ruite de vitregiile naturii. Natură pus -tie, în care azi, numai aceste vietăți,iepurii-de-câmp, dau culoare și specta-col vânătorii.

Cât privește prădătorii, se pare cădesele combateri au reușit aici rărireaacestora, asigurând protecția vânatului

mic. Nicio vulpe sau măcar două-treicoțofene, ori ceva grive, nimic!

Bătăiașii își reiau activitatea și, înmod organizat, nu lasă zone de scăparepentru vânat. O geană de soare reușeștesă mai reducă numărul gradelor cu carese laudă gerul ce a cuprins această zi deiarnă ialomițeană. Iar efortul nostru labătaia a doua și a treia a fost răsplătitpe deplin.

Povești și opiniiInstantaneele foto și, desigur, ta-

bloul de vânătoare ce a urmat, rămânamintirea care va naște o altă poveste.Eu deja v-am spus-o. Și, ca la oricare vâ-

nătoare, există și opinii, însă importantde reținut este faptul că acolo undecombaterea prădătorilor constituie opreocupare importantă, coroborată cucifre de recoltă corect stabilite, la iepu-rele-de-câmp sunt, cu siguranță, măsuribinevenite. Răpitoarele cu păr și cupene, sunt factori care pot face ravagiiîn rândurile populațiilor de iepuri-de-câmp, atunci când nu este controlată în-mulțirea lor excesivă.

A fost o zi de adevărată aventurăvânătorească.

Și, ca întotdeauna, până la o altă vâ-nătoare, bucurați-vă de ziua de mâineși fiți mândri de tradiția vânătorii!

FEBRUARIE 2019 | 21

MAMIFERE: bizam, câine enot, dihorcomun, hermelină, jder, mistreț(mascul), nevăstuică, șacal, viezure,vulpe; până la 15 februarie: căprior

(femelă), cerb comun (femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel).PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, co-coșar, coțofană, fazan, gaiță, găinușă-de-baltă, graur, guguștiuc, sitar-de-pă-dure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul viilor; până la 10 februarie:lișiță, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, rață mică, rață moțată, rață câ-râitoare; până la 15 februarie: gâscă-de-vară, gârliță mare, rață mare, rață flu-ierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață pestriță, rață sunătoare, rață lingurar,rață-cu-cap-negru.

CE VÅN~M

Foto: CONSTANTIN RĂDAN



Boala este răspândită pe aproapeîntreg globul pământesc, cu ex-cepția unor țări devenite indemne

ca urmare a măsurilor eficiente de pro-filaxie aplicate de-a lungul timpului (Ma-rea Britanie, Cipru, Norvegia, Luxemburg,Japonia, Australia etc.). România a fostconsiderată, în trecut, una dintre țărilecu cele mai multe cazuri de rabie dinEuropa. După 1950, cazurile de rabieînregistrate în țara noastră au fost dince în ce mai rare, datorită măsurilor deimuno-profilaxie aplicate cu consecvențăși exigență de atunci și până în prezent.

De remarcat faptul că România a fosta treia țară, după Franța și Rusia, în cares-a înființat un institut antirabic (1888)și că Victor Babeș a introdus pentru primadată seroprofilaxia în rabie (1889).

ManifestarePerioada de incubație, cuprinsă între

momentul pătrunderii virusului în or-ganism și al exteriorizării semnelor bolii,este de 14-180 de zile, dar uneori și maimult. Această perioadă depinde de loculmușcării sau al pătrunderii virusului înorganism, de cantitatea de virus inoculată,de gravitatea leziunilor, de starea șivârsta animalului receptiv etc.

Un animal infectat cu rabie poate răs-pândi virusul cu numai 10 zile înainteaapariției semnelor clinice și moare dupăaproximativ 10 zile de la apariția acestora.

Din punct de vedere al manifestărilorclinice, sunt cunoscute două forme deturbare: forma furioasă și forma paralitică.Ambele reliefează afectarea sistemuluinervos central, deviații comportamentale,salivație puternică, paralizia faringelui șia musculaturii maxilarului inferior, urmateinvariabil de moartea animalului bolnav.

Forma furioasă debutează cu apatie1-2 zile, după care apare o stare de exci-tație puternică, când animalul devinefoarte agresiv, își schimbă vocea, mușcăși consumă obiecte necomestibile (gustpervertit), atacă oamenii și animaleleivite în cale, este atras de zgomote și cir-

culație, vagabondează dezorientat și laîntâmplare departe de locul de trai etc.În această fază, care durează 2-4 zile,aspectul animalelor exprimă furie, groază,acestea au priviri fixe, prezintă inegalitățipupilare și, ceva mai târziu, apare paraliziamaxilarului inferior, când scapă limbaafară din gură și nu mai pot consumanici măcar apă. Această ultimă fază, di-nainte de moarte, durează încă 3-6 zile.

Forma paralitică se manifestă prinlipsa stării de excitație și instalarea directăa simptomelor de paralizie, mai întâi alemaxilarului inferior și membrelor, urmatede moartea animalului la 3-5 zile dupăexteriorizarea primelor semne de boală.

De remarcat că manifestarea bolii di-feră de la specie la specie.

Vulpea, de exemplu, se comportă caun animal blând la început, fără teamăde om. Pătrunde ziua în localități, atacădoar câinii și alte animale din vecinătateaei, permite omului să o ia în brațe și să omângâie, dar, surprinzător, îl și mușcă.Prezintă mers nesigur, apoi paralizează,moartea survenind la 3-4 zile de laapariția primelor simptome de boală.

Viezurele iese ziua din vizuină, devineindiferent la pericole, intră în localități șigospodării, mușcă animalele, oamenii șiobiectele întâlnite în cale, scoate țipete etc.

Lupul se manifestă mai furios și estede o agresivitate feroce. Se apropie fărăteamă de localități, stâne și cirezi sauturme de vite. De regulă, lupul atacă șiomoară victimele atacate.

Recep tive și cu comportament specificsunt și alte specii cinegetice, printre careursul, mistrețul, toate celelalte canide șimustelide, cervidele, unele păsări etc. Dereținut însă că receptive pot fi toate ani-malele cu sânge cald.

Turbarea la om se manifestă la 20-60zile (8 zile-2 ani) de la momentul inoculăriivirusului rabic în organism. Au fost con-statate cazuri de incubație chiar și după20 de ani. Boala se manifestă la om printulburări evidente de comportament, tri-stețe, arsuri și dureri la locul inoculării vi-

rusului, sensibilitate sporită la lumină șizgomote, voce răgușită, anorexie, hiper-secreție salivară, dificultăți de înghițire,hidrofobie, aerofobie, crize furioase, ha-lucinații, febră, insomnie etc. Uneori aparparalizii ale ochilor, feței, limbii, hemiplegie,paraplegie, și, invariabil, paralizie în fazafinală. La copii boala poate evolua sub oformă clinică mai liniștită, ca o poliomielităcu paralizii sau ca o mielită ascendentă.Evoluția bolii durează 3-7 zile, maximum15, după care intervine decesul.

DiagnosticareCadavrele animalelor moarte de tur-

bare prezintă blană murdară, cu păr în-câlcit, lipsit de luciu, împâslit cu resturivegetale și pământ. Cavitatea bucală estede obicei deschisă, ceea ce permite obser-varea rănilor de pe limbă și gingii, precumși dinții recent rupți, din cauza mușcăriiobiectelor tari din mediul înconjurător.Trufa este uscată și foarte aspră.

La autopsie se constată o culoarefoarte închisă a cărnii și organele interneputernic congestionate. Sângele are oconsistență redusă și culoare negricioasă.În stomac se găsesc frecvent corpuristrăine, necomestibile, înghițite din cauzapervertirii gustului animalului infectat.

Confirmarea bolii se face prin diag-nostic de laborator. Prezența corpusculilorBabeș-Negri în citoplasma neuronilorpiramidali din cornul lui Ammon, dar șiîn alte zone ale sistemului nervos centralși chiar din organe și glande, confirmăboala. Absența lor nu exclude însă boala,fiindcă aceasta poate fi confirmată șiprin leziuni nespecifice, cum ar fi ence-falomielita nepurulentă, limfomonocitarăși meningoencefalomielită, cu distrofiineuronale, noduli gliali, alternând cuperivasculite, hemorogii etc.

Tehnicile mai recente de diagnosticarea bolii se bazează pe imunofluorescențădirectă, datorită posibilității de a vedeala ultraviolete anticorpii uniți cu particulevirale, iar cele mai sigure, pe biopreparatedin creierul animalului suspicionat deboală inoculate în creierul șoriceilor tineri,urmând ca semnele clinice de boală săfie observate după 8 zile în caz pozitiv.

Testele serologice și imunoenzimaticesunt mai rar utilizate, din diverse motive,în cazul rabiei. Oricum diagnosticareacu certitudine a bolii rămâne exclusiv otreabă a profesioniștilor și nu se poaterealiza decât în laboratoarele de spe-cialitate.

Turbarea (Rabia) (I)DOCTOR VET


Turbarea este o boală virotică deosebit de gravă pentrutoate animalele cu sânge cald și om. Deși apare periodic,este condiționată de inocularea virusului rabic în organismprin mușcături, zgârieturi cu ghearele sau, pur și simplu,prin ajungerea virusului pe suprafața rănilor proaspete,ceea ce condiționează transmiterea acestuia în lanțepidemiologic. Cu o singură excepție și anumecontaminarea prin respirarea aerului infestat din peșterilepopulate cu lilieci insectivori bolnavi.

Bolile animalelorFAUN~

FEBRUARIE 2019 | 23

La exterior, scoarța are culoaremaronie-gri închis, iar pe inte-rior este gălbuie-portocalie,

frunzele sunt ovale, cu nervuri proe-minente, iar florile sunt albe-verzui, înformă de steluțe, cu petale ascuțite, po-ziționate în mănunchiuri mici la sub-suoara frunzelor. Fructele sferice, dedimensiuni mici, au culoarea violet în-chis, chiar spre negru când sunt copate

și, atenție, sunt toxice pentru om. Pă-sările, în special graurii, le consumăînsă fără probleme.

Apreciat încă din vechime pentruproprietățile laxative ale scoarței, cru-șinul este cunoscut la noi și sub denu-mirile populare de crușel sau pațachină.Scoarța conține o serie de compuși chi-mici dintre care amintim antrachinona– compus organic aromatic, cu proprie-

tăți depurativ-laxative și purgative.Pentru a putea fi folosită, scoarța decrușin, după recoltare, trebuie uscatăîn spații lipsite de umezeală și bineventilate, după care se pune la păstraretimp de un an, timp în care concentra-ția de antrachinonă se diminuează. Înstare proaspătă, din cauza concentra-ției mari a acestui compus chimic,scoarța folosită în infuzie sau decoctpoate avea efecte purgative violente,toxice, periculoase.

Grație și altor compuși chimici – sa-ponine, mucilagii, rășini, flavone, alca-loizi peptidici, prezenți în scoarță,preparatele naturiste din crușin potavea acțiune laxativă, purgativă, cola-gogă, antivirală și coleretică. Astfel,preparatele pot fi de ajutor în afecțiuniale aparatului hepatobiliar, ale tractu-lui digestiv – constipații, eliminareaviermilor intestinali și pentru amelio-rarea hemoroizilor, precum și în uneleafecțiuni ușoare ale pielii. Datorităefectului laxativ, ajută și la detoxifie-rea, în general, a organismului și îmbu-nătățirea stării de sănătate.

Preparatele din crușin pot fi subformă de infuzie din scoarță uscată șimăcinată, decoct din scoarță uscatăsau pulbere din scoarță uscată și măci-nată. Atenție deosebită trebuie acor-dată însă dozării în administrareapreparatelor, precum și duratei de ad-ministrare, deoarece în supradozări șiconcentrație ridicată pot apare efectetoxice grave, disconfort abdominal șicolici intestinali.

De asemenea trebuie acordatăatenție asocierii preparatelor dinscoață de crușin cu alte medicamenteluate pe cale orală, din cauza efectuluilaxativ-diuretic al acesteia ce reduceabsorbția medicamentelor din cauzaacelerării tranzitului intestinal.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării proble-melor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persona-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinale, în general, suborice formă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelornaturiste din crușin să se facă numaila recomandarea acestuia.

Opinia medicului este neapărat ne-cesară și se impune ca o măsură deprevedere, precauție și siguranță.

Crușinul (Rhamnus frangula) face parte din familiaRhamnaceae și este un arbust ce atinge, de regulă, înălțimeade 2-3 metri. Uneori poate ajunge și la talia unui arbore, fărăa depăși înălțimea de 5-6 metri. Originar din arii largi aleEuropei, dar și din vestul Asiei și nordul Africii, crușinul afost introdus ulterior și pe continentul nord-american.Preferă zonele însorite, cu umiditate sporită în sol, faptpentru care îl întâlnim pe malurile apelor, pe văi cudeschidere largă și la marginea pădurilor sau în lizierapoienilor luminoase.

CrușinulDOCTOR PLANT

Plante tămăduitoare

flori fructe scoarță uscată

FLORA

L a un moment dat, însă, am auzitniște urlete a căror sursă eraimposibil de identificat. M-am

ridicat imediat în picioare, răscolindde jur împrejur cu privirea și, în celedin urmă, uitându-mă și spre cimitir,prin poarta rămasă larg deschisă, amzărit ceva care părea a fi chiar învăță-torul. Prin salturi grotești, sărea pestemorminte în timp ce, undeva în lateral,se mișca ceva pe care, efectiv, nu reu-șeam să identific ce este. Parcă era osaltea mișcătoare, ori o scândură latăși flexibilă, orice altceva, dar care nuavea absolut nici o legătură cu un om.Din direcția unde se afla, răzbăteauniște sunete guturale cum nu mai au-zisem, în timp ce arătarea se mișcaconcomitent cu cel care ar putea fi în-vățătorul. Se mișca tot spre poartă,altfel spus spre locul unde mă aflameu, iar din direcția lui răzbăteau nișteurlete care, indiscutabil, nu puteau fiproduse decât de un om teribil de în-spăimântat.

Ceva nu era în regulă așa că, pentruorice eventualitate, mi-am reîncărcatarma, introducând un cartuș cu alicede 4 mm și un altul cu o bilă crestată,deblocând și piedica.

Uitându-mă iar către spectacolul dincimitir am constatat că, între timp, în-vățătorul se apropiase binișor de poartă,ținându-și arma strâns la piept cu ambelemâini, în timp ce sabia i se bălăngăneaprintre picioare, împiedicându-l evidentla alergat. Când s-a apropiat de poartă,am coborât de pe capră și i-am ieșit încale, aruncând însă o privire curioasăși spre salteaua care se apropia și ea depoartă, încovoindu-se.

- Ce-ați pățit domnule învățător? l-am întrebat, cercetându-l cu atenție,dar fără să îmi desprind privirea, atentăspre mogâldeața care alerga în spatelelui, producând acele urlete înfiorătoare.

Învățătorul s-a sprijinit cu o mânăde umărul meu, holbându-se înfioratla arătarea care avansa zbierând înspatele lui, și își tot îndrepta arma în

acea direcție, motiv pentru care i-amridicat-o încet cu țeava în sus și am re-petat întrebarea:

- Ce se întâmplă aici? Mai înainte să primesc răspunsul,

arătarea din spatele lui a trântit destâlpul porții o saltea ruptă ferfeniță șimurdară în ultimul grad, iar de sub eași-a făcut apariția o arătare ce părea cafiind un posibil om. Era în ultimul gradde murdar, de zdrențăros, cu o barbămare și ciufulită, îmbrăcat cu niște hainela fel de răpănoase, atârnând pe el maimult zdrențe, și după ce a abandonatsalteaua la picioarele noastre, călcândcu niște pași săltați, a trecut pe lângănoi de parcă nici nu existam acolo, în-dreptându-se la vale pe drumeagul cătreulița satului, continuând să urle.

- L-ai văzut? m-a întrebat învățătorul,privind îngrozit în urma arătării.

- Normal că l-am văzut, doar atrecut pe-aici, după care mi-am plecatprivirile spre salteaua aruncată lângănoi și din care se răspândea în jur unmiros fetid. Dar unde l-ați găsit peamărâtul ăsta?

Învățătorul m-a privit lung și am avutimpresia că era pe cale să izbucnească înplâns, după care l-am urmărit cu privireași atunci mi-am dat seama că, de fapt,vorbea, dar atât de șoptit încât de-abiaauzeam ce pronunța. M-am apropiat șimai mult de el, reușind ca în cele dinurmă să înțeleg ce îngăima.

- Nu e om,… e stafie, e un strigoicare s-a sculat sub ochii mei din mormânt,e stafie și ne va pedepsi, e stafie…

- Liniștiți-vă, domnule învățător, cănu e nici o stafie, am încercat eu să-lliniștesc. Între timp, câțiva dintre copiiicare ne fuseseră gonaci, s-au apropiatde noi, urmărind curioși discuția. Laun moment dat, unul, mai răsărit cavârstă, ne-a lămurit, străduindu-se casă-și stăpânească râsul:

- Nu e stafie, e Guliță, nebunul sa-tului. Aici locuiește el de ani de zile, încimitir, unde doarme și se învelește cusalteaua asta pe care au aruncat-o oa-menii. Îi mai dăm noi câte ceva demilă și doarme pe mormântul unui fostînvățător din sat. Când e câte un mortori vreo pomenire, e fericit că mănâncămai mult, în rest, are grijă de morminteși mai smulge buruiana de pe ele. Nuface rău la nimeni, dar când i se facefoame începe să urle, iar oamenii știu,așa că îi dau și ei ce au de mâncare.

Auzind toate astea, învățătorul și-aplecat privirea rușinându-se, dar fărăsă-și revină din spaimă, după care apornit încet spre ulița satului, urmatde noi.


POVESTIRI

Pe nesimțite, ne-am apropiat de gardul zidit al cimitirului,așa că am ieșit din pădure și l-am ocolit pentru a ajunge la uliță. Învățătorul mi-a ieșit din raza vizuală și măgândeam că mă va urma și el. Datorită liniștii din jurulmeu, nu mi-am putut refuza savoarea câtorva clipe deodihnă pe care mi-am oferit-o chiar în fața porțiicimitirului, unde m-am așezat comod pe o capră de tăiatlemne care era curățată de zăpadă, iar pe jos era suficientrumeguș proaspăt. Am mai rămas acolo deoarece, din cândîn când, auzeam câte un murmur dinspre pădure, care îmisemnala pe unde se mai află gonacii, așa că nu aveam niciun motiv ca să plec și, astfel, să renunț la tihna pe care mi-o oferisem. Cât despre vulpile pe care speram să legăsim, nici pomeneală…

Stafia (II)ȚIȚI

FEBRUARIE 2019 | 25

I mpusă inițial pentru a evita și li-mita, pe cât posibil, intoxicarea pă-sărilor de apă în urma ingerării ali-

celor confecționate din plumb, dar șipentru protejarea și conservarea zone-lor naturale umede, folosirea munițieiecologice a contribuit ulterior și la re-ducerea considerabilă a cantităților deplumb introduse în mediul natural decătre om.

În SUA, procesul de înlocuire a ali-celor din plumb cu cele confecționatedin materiale alternative netoxice, pre-cum oțelul, este demarat în anul 1987și se încheie în 1991, an în care folosireamuniției ecologice la vânătoarea păsă-rilor de apă și în zonele naturale umededevine obligatorie în toate statele. ÎnCanada, introducerea noilor alice ne-toxice este inițial planificată pentrutoamna anului 1997 dar, din cauzaunor noi reglementări cerute de agențiade mediu Envinronment Canada, esteamânată și devine obligatorie cu doiani mai târziu, în anul 1999.

În Europa, printre primele țări ceintroduc folosirea obligatorie a munițieiecologice, cu alice fabricate din alte ma-teriale, decât plumbul, se numărăOlanda, Danemarca, Suedia și Finlanda,iar în perioada 2007-2008, în cadrulUE, erau 14 state în care alicele neto-xice erau obligatorii pentru vânarea pă-

sărilor de apă și vânătoarea în zonelenaturale umede, și doar 4 state, în caremuniția cu alice ecologice era obligato-rie și la vânătoarea păsăretului - uplandbirds, precum fazanul, potârnichile etc.în zone/terenuri uscate (FACE-AEWA,2007-2008).

Părerile vânătorilor privind folosireaalicelor netoxice sunt diverse, avantajeleși dezantajele acestui tip de muniție fiind,în continuare, discutate atât din punct devedere al eficacității și al performanțelorbalistice, cât și al costurilor, semnificativmai ridicate al acestui tip de muniție. Pro-gresele în acest sens nu s-au lăsat însăașteptate, iar cartușele cu alice ecologicecâștigă, încet dar sigur, noi adepți.

Trecând în revistă noutățile intro-duse de marile firme producătoare în

domeniu, muniția ecologică cu alice ne-toxice tinde să promoveze câteva as-pecte noi, unele legate de performan-țele tehnice ale cartușelor, altele privinddesignul și caracteristicile componen-telor de fabricație ale acestora.

Tendința generală pare a fi îndrep-tată către reducerea corecției necesarea tirului la distanță, paralel cu sporireaenergiei de lovire a țintei, atât prin îm-bunătățirea grupajului focului ce pre-supune un număr mai ridicat de aliceîn țintă, cât și energia în sine, indivi-duală, a fiecărei alică în parte.

Privind către performanțele tehnice,noile cartușe cu alice netoxice/ecologicepot dezvolta viteze tot mai mari, vitezecare, pentru mare parte din noile liniiintroduse pe piața de specialitate încădin anul 2016, măsoară viteze ce auajuns la 1.550 fps la gura țevii, mergândchiar până la impresionta viteză de1.700 fps la gura țevii, la linia de car-tușe HyperSonic Steel de la Remington.

Dar, mai detaliat despre vitezele lagura țevii, performanțele privind gru-pajul și, bineînțeles, despre componen-tele ce au făcut posibilă atingerea aces-tor adevărate performanțe în domeniulcartușelor ecologice cu alice netoxice,cât și despre părerile pro și contra asu-pra acestora, vom reveni. Vedere bunăpe cătare!

Cartușele ecologice (I)COSTIN ALECSANDRESCU

Folosite cu precădere pentru vânătoarea la păsări de apă, în unele țări/regiuni fiindobligatorii, cartușele ecologice cu alice netoxice au înregistrat, în ultimii ani, progresesemnificative, demne de toată atenția, atât în ceea ce privește calitatea și performanțeleobținute, cât și în diversificarea gamei de produse, oferite pe piața de specialitate.

MUNI}IE


Î ntr-un cadru entuziasmant, mier-curi, 14 noiembrie 2018, în fațaprimăriei comunei Șugag, județul

Alba, a fost dezvelit și sfințit de unsobor de preoți, bustul cunoscutuluiavocat, dr. Ionel Pop. Bustul, creațiaartistului Romi Adam din Alba-Iulia, afost turnat din bronz, fiind amplasatlângă Monumentul Eroilor, în fața pri-măriei comunei Șugag.

La dezvelirea bustului marelui patriotromân, care a avut strânse legături cuvestita Vale a Frumoasei, descrisă cumult farmec, talent și sensibilitate deprietenul său, scriitorul Mihail Sadoveanu,a participat un public numeros, alăturide primarul comunei Șugag, domnulConstantin Jinar, aflându-se politicieni,consilieri locali, profesori, scriitori și oa-meni de cultură.

Toți cei care au luat cuvântul ausubliniat contribuția lui Ionel Pop laconturarea României Mari, reliefândpersonalitatea sa politică, tăria de ca-racter și măiestria literară pusă în slujbaidealului național, ziua de 1 dedembrie1918 fiind momentul de vârf al întregiisale vieți.

Ionel Pop s-a născut la 24 noiembrie1889 în orașul Gherla, județul Cluj,unde tatăl său, dr. Ioan Pop, a fostprofesor la seminarul teologic, iar mamasa, Elena, era sora a marelui politicianIuliu Maniu. Copilăria și-a petrecut-ola Gherla, Șimleul Silvaniei și, mai cuseamă, la Năsăud. La vârsta de 12 ania rămas orfan, după ce tatăl sau IoanPop a decedat. Copiii, rămași orfani,sunt luați la Blaj sub îngrijirea unchiuluiIuliu Maniu, unde Ionel Pop a continuatclasele IV-VIII (1902-1907). A urmatcursul superior liceal la Blaj, unde atrecut examenul de bacalaureat în anul1907. Apoi a continuat studiile univer-sitare între anii 1908-1911, la Buda-pesta, Berlin și München. În anul1911, a susținut doctoratul la Budapestași a obținut titlul de doctor în Drept șiEconomie Politică. În luna august 1911,Ionel Pop a participat la organizareaSerbărilor Astrei la Blaj, prin care se

aniversau 50 de ani de la înființareaAsociațiunii. În anul 1915 a susținutexamenul de avocat și magistrat la Târ-gu Mureș, după care a practicat avoca-tura la Blaj. După cinci ani s-a mutat laCluj, unde a locuit până în 1953.

A fost membru în Marele Sfat NaționalRomân, care și-a ținut ședințele la AlbaIulia și Sibiu, în anii 1918 și 1919.

A făcut parte din primul Parlamental României întregite, ca deputat alcircumscripției Vințu de Jos, după care,în mai multe legislaturi, a fost ales de-putat al județului Turda pe listele Par-tidului Național Țărănesc și vicepreșe-dinte al Camerei Deputaților, în 1940.

În anul 1933 întemeiază revistaCarpații (vânătoare, pescuit, chinologie)pe care o conduce timp de 15 ani(1933-1947).

În anul 1948 a fost arestat. Con-damnat pe nedrept și întemnițat întreanii 1952-1955, fară a avea un proces,pentru legăturile acestuia cu mediulpolitic interbelic, respectiv cu PartidulNațional Țărănesc și pentru simplulmotiv că a fost nepotul omului politicIuliu Maniu.

În 1953 moare soția sa, MargaretaHodoș Pop, după suferința pricinuităde naționalizarea casei și condamnarealui Ionel Pop, care nu a aflat de moarteascumpei sale soții decât după ieșireadin închisoare în 1955.

În 1956, la vârsta de 67 de ani, pu-blică prima să carte, După focul dearmă, semnată însă cu pseudonimul I.Venator, datorită originii sale „nesănă-toase”, după care au urmat alte 24 devolume, care au fost gustate din plinde publicul cititor. În anul 1972 devinemebru al Uniunii Scriitorilor.

A legat strânse prietenii cu MihailSadoveanu, Ion Agârbiceanu, RaduStanca, Demostene Botez, Ioan Ale-xandru Brătescu-Voinești și alte perso-nalități ale vremii.

Toată viața a trăit în spiritul marilortransformări istorice: „Unirea Transil-vaniei a fost floarea sufletului, căldurainimii și munca brațelor a milioane șimilioane de români, care, în șirag deveacuri, au trăit în lumina unui ideal,în căldura unei nădejdi și adesea s-aufarâmițat în țărâna pământului româ-nesc, fără să lase vreun nume. Suntfericit că m-am încadrat în această moș-tenire și am trăit zilele glorioase ale iz-bânzii.”

Odată cu el, s-a stins ultimul su-praviețuitor al celor care au semnat, la1 Decembrie 1918, actul sfânt al UniriiTransilvaniei cu România și unul dintremarii noștri scriitori cinegetici, lăsândîn urmă o operă literară de certă va-loare.

Este înmormântat la Blaj, în cimitirulBisericuței Grecilor de pe malul TârnaveiMari, alături de personalități care auluptat pentru liberatea și drepturile ro-mânilor din Transilvania, precum Ti-motei Cipariu, Axente Sever, Ioan MicuMoldovan și Alexandru Sterca Șuluțiu.

Fie ca „întoarcerea” lui Ionel Pop laValea Frumoasei, în cel mai frumoscolț al Carpaților românești, acel rai alvânătorilor și pescarilor, acea Braniștea Domnului, adică loc ferit de nesațuldistrugător al omului, loc al păcii, unden-ajungeau răutățile oamenilor, să-iaducă pacea și liniștea desăvârșită atâtde dorită, pe care mulți o căutăm, darpuțini o găsim!

Dezvelirea bustuluilui Ionel PopAUREL HĂRĂGUȘ

EVENIMENT

Ionel Pop, artizan al Marii Uniri de la 1918, s-a „întors” pe ValeaFrumoasei, la Șugag.

FEBRUARIE 2019 | 27

PESCUITCompetiții 28

Pescuit la răpitori 30Pescuit la feeder 32Pescuit de sezon 34

Pescuit pe râu 36Atelierul muscarului 38

FEBRUARIE

Urmărind schimbările climatice, care semanifestă tot mai intens, studiem și Or-dinul de prohibiție pentru anul 2019,fiind interesați, în special, de perioadele

de protecție a știucii. Prohibiția generală, pentru habitatele piscicole naturale, estede 60 de zile, în perioada 11 aprilie – 9 iunie inclusiv, iar pentru știucă, de la data intrăriiîn vigoare a ordinului până la 15 martie inclusiv, respectând însă și prohibiția generală.În rest, peștii, atât cei pașnici cât și cei răpitori, oferă o companie mai puțin agreabilă,metabolismul lor fiind încetinit în această perioadă. Răpitorii sunt cei mai căutați,dar și mulți dintre peștii pașnici răspund la o momeală adecvată. Deocamdată gheațanu reprezintă o alternativă sigură pentru pescari. Chiar dacă există, aceasta este sublimita de siguranță, alternativele fiind pescuitul pe râuri, canale de fugă ale termo-centralelor sau, pur și simplu, la marginea gheții.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

Î n dimineața zilei de 28 ianuarie,A.G.V.P.S. a primit procesului ver-bal al reuniunii Comitetului Direc-

tor al F.I.P.S.-e.d., care a avut loc laRoma, în perioada 16-17 noiembrie2018. La aceasta au fost prezenți mem-brii Igor Chinyakov, Mark Downes,Jacques Goupil, Eric Humphreys, Ro-land Marcq, Claudio Matteoli, Jan VanSchendel, Joao Vizinha, Dragan Bosko-vic, Barbara Durante. A participat, încalitate de invitat, dl. Ferenc Szalay,președinte al C.I.P.S.

Ordinea de zi a cuprins, la punctual6), „cereri adresate din partea organiza-țiilor naționale”. Președintele a infor-mat că au existat 11 cereri pentruinstituirea de noi campionate sau pro-puneri pentru noi categorii în cadrulcelor existente. A specificat că acestecereri trebuie analizate cu mare aten-ție, pentru a nu destabiliza campionatedeja existente. S-a făcut propunerea dea se accepta organizarea, a unor „Cupeale Națiunilor”, având ca scop experi-mentarea propunerilor primite, intere-sul acestora pentru organizațiileafiliate și deciziile care vor fi luate înconsecință.

Prima cerere analizată a fost aceeaa Asociației Generale a Vânătorilor șiPescarilor Sportivi din România, de a

Cupa Națiunilor de Pescuitla Crap în stilul plantatText și fotografie MUGUREL IONESCU

La propunerea cluburilor de pescuit la crap afiliate laA.G.V.P.S. din România și a discuțiilor preliminare purtatede membrii lotului reprezentativ cu conducerea F.I.P.S.-e.d., cu ocazia Campionatului Mondial de Pescuit la Crap -2018 din Serbia, s-a promovat ideea organizării unui noutip de competiție, CAMPIONATUL DE PESCUIT LA CRAP ÎNSTILUL PLANTAT. Ca urmare, conducerea A.G.V.P.S., prindl. vicepreședinte Teodor Bentu, a adresat o cerere cătreF.I.P.S.-e.d. în acest sens.


COMPETI}II

organiza „Cupa Națiunilor de Pescuit laCrap în stilul plantat”. Comitetul Direc-tor , luând în considerare cerea venitădin parte A.G.V.P.S., agrează organiza-rea unei astfel de competiții pentru atesta adevăratul interes pe care acestgen de competiție îl poate stârni în rân-dul organizațiilor afiliate.

Redăm în continuare răspunsulF.I.P.S.-e.d., transmis încă din 28 no-iembrie 2018.

„Roma, 28 noiembrie 2018Către Asociația Generală a Vânăto-

rilor și Pescarilor Sportivi din RomâniaRef.: Cupa Națiunilor de Pescuit la

Crap în stilul plantat – 1-7 septembrie2019

Stimate Domnule Președinte,Comitetul Director al F.I.P.S.e.d., în

reuniunea sa de la Roma din 16 și 17noiembrie, a examinat cu interes propu-nerea de a institui o nouă competiție,numită „Cupa Națiunilor de Pescuit laCrap în stilul plantat”.

Conducerea Comitetului Director aacceptat ca acest eveniment să se desfă-șoare sub egida F.I.P.S.-e.d., în afara ca-lendarului oficial, așa că va fi consideratăo Cupă Mondială, nu un CampionatMondial. F.I.P.S.-e.d. va trimite un obser-vator cu ocazia acestui eveniment pe carel-ați propus, în scopul de a constata po-tențialul acestuia în vederea posibilitățiiacceptării în calendarul oficial al F.I.P.S.-e.d. în viitorul apropiat. Organizatoriivor avea datoria să asigure costurile că-lătoriei, cazării și pensiunii acestui obser-vator cu ocazia evenimentului.

Așteptăm cu nerăbdare răspunsuldvs. și ne exprimăm cele mai sincere sa-lutări.

Secretar GeneralDna. Barbara DURANTE”

În data de 18 decembrie 2018, aavut loc ședința Consiliul Asociației Ge-nerale a Vânătorilor și Pescarilor Spor-tivi din România, convocat în bazaprevederilor art. 11 din StatutulA.G.V.P.S. Aceasta a avut loc în pre-zența a 13 membri, din cei 21 aleși înConsiliu, a unui membru supleant și apreședintelui comisiei de cenzori, ceidin urmă cu statut de invitați, în teme-iul prevederilor art. 10, 11 și 12 dinStatutul Asociației Generale a Vânăto-rilor și Pescarilor Sportivi din România.

La final s-a adoptat Hotărârea nr.9 a Cosiliului, care prevede, la Art. 16.,„Organizarea unei cupe mondiale OPENde Pescuit Sportiv la Crap în stilul plan-tat, sub egida C.I.P.S. și coordonareaA.J.V.P.S. Călărași”.

FEBRUARIE 2019 | 29

SCRISOARE F.I.P.S.-e.d.

A m văzut apariția unor noi mituri,dar și dispariția altora. Am avutși am ocazia să fac parte din

echipa de teste a unui nume de legendăîn industria lansetelor din grafit, GaryLoomis, care, după ce și-a vândut vecheacompanie cu numele său celor de la Shi-mano, a înființat alte două noi firme desucces: North Fork Composites (NFC) șiEDGE Rods. Și, pe parcursul a câtevaepisoade, o să am plăcerea să vă prezintcâteva dintre noile trenduri și să analizămlansetele de răpitor pe înțelesul tuturor.

Diferența dintre acțiune și puterea de aruncare

Am scris de multe ori despre acestecaracteristici, fiindcă sunt diferite unade cealaltă și fiecare este importantă înfuncționarea unei lansete. Am inventatcuvinte noi în efortul de a defini câtmai fidel comportamentul lansetelor șimă bucur azi că oamenii au început săfolosească acești termeni pe care i-am„lansat” și că sunt mai cunoscători înprivința parametrilor unei lansete. Deșiobserv în continuare și multă ignoranță,cei care vor să învețe sau să aleagă încunoștință de cauză vor căuta informa-țiile corecte, care îi vor ajuta în selectarea

lansetei potrivite pentru aplicația po-trivită.

Acțiunea se referă la modul în carese încovoaie blankul în lansarea greu-tăților recomandate și atunci când în-țepăm peștii. Aceasta este componentavizibilă a acțiunii unei lansete, fiindcămai există și viteza de revenire, carepoate lucra în tandem cu acțiunea. Estevorba de rata de revenire, în care lansetarevine la forma inițială după ce a fostflexată, de stocarea energiei prin îndoirea

lansetei sub greutatea nălucii și mișcariide lansare, și despre eliberarea acesteienergii în momentului stopului, cândlanseta este oprită printr-un stop pozitiv,ceea ce duce la descărcarea energieistocate în blank. Transferul energieidin blank către nălucă are drept rezultatpropulsarea nălucii prin aer, aruncareaîn sine.

Despre rata de revenire vom maidiscuta, dar în anumite stiluri, cum arfi pescuitul la muscă, se produc de anide zile lansete cu acțiuni parabolicesau progresive și rate de revenire rapide.Acestea sunt printre cele mai avansateforme de design al blankurilor, în caretipul sau titulatura grafitului nu spunnimic, fiindcă designerii sunt cei caredau viață materialelor din grafit. Despretipul acțiunilor și ce acțiune să alegem,în funcție de tipul nălucii și de stilul depescuit, discutăm în alt episod.

De la IM6 la TorayÎn anii ’90, denumirile comerciale și

de marketing, precum IM6, IM7, IM8 șialtele, făceau furori în rândul pescarilor.Știu că și eu mi-am luat, la un momentdat, o lansetă Cabela’s Gold Label, con-struită cu grafit IM8. Pe atunci, aceste


Am scris de multe ori articole pe tema lansetelor, încă de acum 20 de ani, și de fiecaredată mi s-au părut oportune, fiindcă subiectul nu încetează să mi se pară actual. În totacești ani, m-am putut bucura de avantajele unor tehnologii noi, am văzut branduri vechiîn declin, dar și altele „făcând valuri”, am fost martor al „democratizării” materialelorfolosite în construcția lansetelor, și am observat cum „Made in China” scapă de conotațialipsei calității. Deși continui să numesc „chinezării” toate acele lansete de slabă factură,produse, evident, tot acolo.

Lansetele de răpitor pe înțelesul tututor (I)Text și fotografie ANDREI ZABET

ECHIPAMENT

Am scris de multe oridespre aceste

caracteristici, fiindcă suntdiferite una de cealaltă șifiecare este importantă înfuncționarea unei lansete.Am inventat cuvinte noi înefortul de a defini cât maifidel comportamentullansetelor și mă bucur azi căoamenii au început săfolosească acești termeni pecare i-am „lansat” și că suntmai educați în privințaparametrilor unei lansete.

FEBRUARIE 2019 | 31

tipuri de grafit erau considerate de top,acum sunt folosite mai mult de companiichinezești care n-au ce să spună despreprodusele lor. IM vine de la IntermediateModulus și se referă la folia de grafit dincare erau construite/rulate blankurile.Aceste folii aveau un modul de elasticitateintermediar, aflat undeva între low modulusși high modulus sau HM. Modulul inter-mediar oferea o rezistență sporită față delow modulus, cu o greutatea redusă, darși durabilitate mai mare față de lanseteleproduse din grafit high modulus. Era șieste, dacă vreți, „calea de mijloc”.

Observ, de câțiva ani încoace, că„grafitul Toray” a devenit noul IM6,„noua marotă”, în sensul că tot maimulți producători obscuri sau brandurifără istorie trag tare pe materialele fo-losite în construcția blankului. În general,aceste practici sunt folosite de cei carenu au altceva mai bun de spus despreprodusele lor. Ca și în trecut, mențio-narea materialelor care intră în com-ponența lansetei este un mod incompletși insuficient de prezentare sau de com-parație cu alte produse. Fiindcă mate-rialele, oricât de avansate, înseamnăfix „zero”, dacă nu ai o echipă deingineri și de designeri care să le combineîntr-un blank performant.

Magia producătorilorPrefer să cumpăr o lansetă de la o

firmă care nu se laudă cu materialelefolosite, dar despre care știu că își con-cepe singură designul și că își testeazăextensiv prototipurile. Ca exemplu, com-pania japoneză Evergreen petrece mi-nimum un an sau mai mult cu testareanoilor modele înainte de a le include înoferta comercială. Toray este probabilcel mai mare producător de folii degrafit, care oferă diverse grade de cali-tate, iar dacă o lansetă este făcută cugrafit Toray, nu înseamnă că este ceamai tare sau magică. Magia este adusă

de designerii de la firmele care con-struiesc blankuri și lansete, precumGary Loomis (NFC și EDGE), SteveRajeff (G. Loomis și Shimano), JerrySiem (fostul designer-șef de la SAGE),Jim Bartschi (Scott) etc.

De asemenea, când cumpăr o lansetă

EDGE by Gary Loomis, știu că, pe lângămaterialele utilizate, cu care companianu se laudă foarte mult, am siguranțacă plătesc designul unei echipe condusede Gary Loomis, cel care a revoluționatindustria lansetelor din grafit în anii’80-’90. Pe lansetele EDGE nu aparetrecut nicăieri „Made with Toray grap-hite”, fiindcă nu este nevoie.

În companiile adevărate, designuleste mai important decât orice materialfolosit în construcția blankului din grafit.Dacă scrie HM în continuarea modelului,de exemplu SWB805-1HM, știu că de -signerul a ales acea construcție dinanumite motive, ca să obțină un blankcu anumite caracteristici. Dacă modelular fi SWB807-1IM, asta înseamnă căproducătorul a considerat că un blankIM, aparent inferior celui HM, serveștemai bine în obținerea rezultatelor pecare le așteaptă de la modelul respectiv.

– va urma –

D e-a lungul anilor, am practicataproape toate tehnicile de pes-cuit, și la unele am ajuns să

mă cam pricep. Staționarul, cu vargafixă, rubeziana, machul, sau bolog-neza, spinningul, pescuitul la crap saua altor pești de dimensiuni medii șimari, pe substrat, mi-au adus satisfacțiiîn timp, capturi deosebite și, de multeori, juvelnice bogate. Nu am practicatpescuitul cu musca artificială, cu echi-

pamentul specific, deși am pescuit cu„buldo” la obleți și cu streamere laavați.

La sfârșitul verii anului trecut, amacceptat provocarea și mi-am procuratechipament pentru… pescuitul la fee-der!

Pescuitul la feederÎn ultimii ani a fost promovat, ca o

nouă tehnică recunoscută, patentată și

promovată, pescuitul la feeder. Practicatde foarte mulți ani ca pescuit cu lansetape substrat, cu montură cu arc-năditor,la peștii pașnici sau la răpitori, cu peș-tișor viu, cu sesizarea trăsăturii la vârfulvergii sau cu „bambină”, acum s-aucreat pentru acest stil vergi, mulinete șimonturi specifice și a fost promovat cadisciplină competițională a pescuituluisportiv.

Pescuitul la feeder reprezintă o teh-nică specifică, combinație între pescui-tul staționar și pescuitul la crap.Cuvântul feeder provine din limba en-gleză, verbul to feed înseamnând „ahrăni”, feeder – hrănitor – referindu-sela coșulețul năditor, cel care este spe-cific acestei tehnici de pescuit. Tehnicaeste menționată în „Bream Fishing”,scrisă de Peter Tombleson la începutulanilor ’50. De altfel, marea majoritatea termenilor uzuali din această tehnicăsunt împrumutați direct din limba en-gleză. Autorii englezi creditează apari-ția tehnicii în jurul anilor 1945-1950,însă dezvoltarea a luat amploare abiaîn ultimii 25 de ani.

Echipament specificPentru pescuitul la feeder se folosesc

vergi speciale, cu lungimea de 3,60-4,20 m, formate din trei tronsoane. Spe-cific vergii este rezerva mare de puterestocată în al doilea tronson și numărulmare de inele, ce permite o distribuireprogresivă a tensiunii în blank. Al treileatronson este echipat cu vârfuri de dife-rite puteri, cu diferite acțiuni, după dis-tanța la care dorim să efectuămaruncarea sau după dimensiunea pești-lor pe care-i urmărim.

Se folosesc mulinete dedicate aces-tei tehnici sau mulinete universale.Orientativ, mărimea mulinetelor poatefi clasificată astfel:

Amintiriletoamnei (I)Text și fotografie MUGUREL IONESCU


Dezamăgiți de evoluția vremii, în continuare imprevizibilă,dar potrivnică oricărei tentative serioase de pescuit, stămcu ochii pe geam și cu urechile la prognozele meteo. Apele,acoperite pe alocuri de pojghițe superficiale de gheață, nuse pretează nici pentru pescuitul la copcă, nici pentru unpescuit liber adevărat. Rămâne să improvizăm, un pescuitde finețe la marginea gheții sau la un răpitor, pe râuri sau canale neînghețate. Dar nostalgia adevăratelor partide de pescuit tematic ne aduce în minte… amintirile toamnei, pe lacul din Parcul Tineretului.

Pescuit la feederTEHNIC~

• pentru lansete echipate cu vârfLight (Picker), vom opta pentru muli-nete din clasa 2500 și 3000;

• pentru lansete echipate cu vârfMedium, vom opta pentru mulineteîntre 3000 și 4500;

• pentru lansete echipate cu vârfHeavy, vom opta pentru mulinete între4000 și 6000.

Pentru montura din capătul de linie,coșulețele de feeder, năditoarele methodsau tip arc, pellet feeder-urile, sunt denu-miri specifice, care vizează diverse dispo-zitive. Scopul este transportarea nadeisau a peletelor pe substrat, la distanță,pentru a atrage peștii. Astfel, nădim cuajutorul lor și creem o „capcană”, pentrucă, alături, va fi și cârligul cu momeală.

Nade și momeliBaza pescuitului la feeder constă în

folosirea groundbait-ului, având încompoziție făinuri, pesmeți, spărturăde cereale, arome, sare sau îndulcitori.Sunt prezente pe piață game extrem devariate de groundbait cu granulație,arome și culori diferite, ce acoperătoate necesitățile pescuitului, adre-sându-se oricărei specii de pești pe caredorim să o ademenim pe „vad”.

Momelile sunt diverse, larve, râme,cereale de diferite tipuri, boilis, pelete,și în ultimul timp, cele sintetice de tip„pop-up” sau porumb artificial.

Urmează pescuitulDupă documentarea teoretică prea-

labilă, au urmat și ședințele practice,pe „poligonul de încercări” din ParculTineretului, lac amenajat și populat cucrapi, situat aproape de centrul Bucu-reștiului. Nu toate cele citite s-au potri-vit la locul faptei, uneori trebuind săadaptez sau să improvizez, dar asta…va fi altă poveste!

Ingrediente: un crap de 1,5-2 kg,500 g varză murată, 4 cepe albe, 2ardei capia, 200 g de pastă de tomate,250 ml vin alb, 150 ml ulei de floarea-soarelui, 4-5 frunze de dafin, sare,piper boabe, boia de ardei dulce, pă-trunjel verde pentru ornat.

Preparare: se curăță, se evisce-rează și se filetează peștele, iar fileu-rile se pudrează cu sare. Se taie ceapași ardeii capia și se pun la „topit” într-o cratiță cu ulei. Se adaugă varzatocată și se lasă la fiert. Între timp,prăjim ușor fileurile porționate până

se rumenesc, fără a se pătrunde bine.Scoatem varza din oală și o așezăm învasul de coacere, un strat de varză, cupeștele la mijloc, acoperit cu restul devarză. Se împănează cu frunzele dedafin și boabele de piper, se toarnăpeste amestec pasta de tomate și bo-iaua, dizolvate în vin și se bagă la cup-tor.

Servire: se scoate peștele din vasși se garnisește cu amestecul de varzăcălită. Un pahar de vin alb/roze,sec/demisec, îi vor spori calitățile gus-tative. Poftă bună!

FEBRUARIE 2019 | 33

CRAP LA CUPTOR CU VARZĂ CĂLITĂMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Crapul este un pește deosebit de apreciat în bucătăriaromânească, dar și a vecinilor noștri, riverani ai Dunării.Pregătit cum se cuvine, după o rețetă cu influențenebalcanice, va aduce faima în rândul invitaților la masă.

D ar să revenim la pescuit și săne plecăm pentru câteva mo-mente atenția la „ce” și „cum”

mai găsim pe malul apelor, în condițiilecreionate mai sus.

Capriciile vremiiCu toate oscilațiile temperaturilor

din această perioadă, apele au înghețat,unele chiar bine de tot, făcând posibileieșirile la copca mult așteptată de pasio-nații pescuitului pe gheață. Faptul a fostposibil pe parcursul a două, trei săptă-mâni, timp în care ne-am putut bucurade o vreme prielnică pentru a căuta „ar-ginții de sub luciul gheții”, după caresorții s-au schimbat, odată cu încălzireavremii. A urmat ploaia înghețată care aacoperit totul în cristalul inconfundabilal poleiului dar, cu toate acestea, podulde gheață format anterior, a rezistat înmulte locuri, unde, cu precauția și atențianecesară, am mai putut ieși la pescuit,

cu puțin noroc chiar și la o copcă, darmai ales la marginea gheții…!

Pașnici și/sau răpitoriSituația nou creată, cu apele parțial

prinse încă în covorul gheții, dar și cuaccesul la apa deschisă, de pe caregheața a dispărut, poate constitui unprilej nou pentru partide inedite depescuit. De data aceasta putem benficiaatât de posibilitatea de a pescui înstilul specific copcii, dar și al celui sta-

ționar sau la spinning, practicat de re-gulă în sezonul mai călduț.

Este o situație inedită, deoarece pu-tem practica, pe același loc, tehnici di-ferite, având posibilitatea să experi-mentăm atât monturi, nade și momeliîn combinații care de care mai năstruș-nice, dacă le putem numi astfel, dar șinăluci cu dimensiuni, culori și acțiunidiferite. Toate acestea în ideea de areuși să atragem atenția peștilor, pașnicisau răpitori, care sunt încă în perioadade apatie hibernală, dar care pot răs-punde atracției jocului inspirat al năluciiviu colorate sau gustului irezistibil alunui carcalete cu „libelule” combinate,de ce nu, cu viermuși.

Pentru pescuitul pe verticală putemîncă folosi mormâștele garnisite cu „li-belule”, pentru a le spori atractivitatea,montate pe un fir de 0,10-0,12 și jucatecu îndemânare dintr-o lansetă ultrasen-sibilă, sau putem opta pentru montura

Dincolo de marginea ghețiiText și fotografie MAC


Pescuit de sezonTEHNIC~

Situația nou creată,cu apele parțial prinse

încă în covorul gheții, dar șicu accesul la apa deschisă,de pe care gheața adispărut, poate constitui unprilej nou pentru partideinedite de pescuit.

Să tot fie ceva timp de când vremea finalului de Gerar și începutul lui Făurar să fi fost atâtde alandala. De la temperaturile aflate sensibil sub zero grade și zilele cu zăpadă și ger, laploile înghețate care au depus strat gros de gheață pe tot ceea ce se putea depune, rupândarbori și stâlpi de electricitate, blocând căile de circulație și transformând pământul într-un imens patinoar periculos de-a dreptul, vremea a trecut, practic fără niciun răgaz,la zile apoape primăvăratice chiar și cu plus 10 grade Celsius în termometre. Ce maiurmează este greu de spus, probabil chiar și pentru cei instruiți a urmări mersul vremii…

ultrafină cu plută, cu plumbaj ultraușor,dispersat pe fir, cu cârlige de 14-16, încare vom fixa cu grijă buchețelul de „li-belule”. Oricare dintre opțiuni o vomalege, finețea este cuvântul de ordine,iar experiența și îndemânarea personalăîși vor spune cuvântul.

Dincolo de marginea ghețiiȘi pentru că, așa cum spuneam,

avem deja și porțiuni de apă liberă degheață, putem încerca și un pescuit laspinning, lansând în evantai pe toată

porțiunea de apă disponibilă. De dataaceasta putem folosi voblere scufundă-toare mici, cu bătaie accentuată, cicade,dar și jiguri echipate cu silicoane. Vomîncerca să menținem nălucile în imediataapropiere a substratului, insistând pelocurile în care știm că există structuriscufundate, locuri în care răpitorii găsescadăpost și pe care le preferă și la acesttimp din an. Gropanele pot oferi surprizapartidei, dacă vom da de locul în caresomnii și somoteii își petrec zilele iernii.Nu vor refuza o nălucă trecută tentant

„pe la nas” sau care îi va deranja, stâr-nindu-le curiozitatea.

Iar dacă sorții vor fi de partea noastrăiar razele soarelui vor pune luciri multi-colore pe oglinda apei, încălzind-o chiarși numai „o centimă”, s-ar putea să avemșansa unor capturi cum nu am fi crezut.Capriciile vremii pot stârni și capriciilepeștilor, în sensul bun al cuvântului șiîn avantajul nostru. Este vremea tranziției,iar surprizele pot fi cât se poate deplăcute, atât la copcă cât și dincolo demarginea gheții…. Fir întins!

FEBRUARIE 2019 | 35

T ermocentrala nu uzinează apecalde în mod constant și, deaceea, sunt zile în care, pe ca-

nalul de deversare, apele sunt reci, zileîn care, la anumite intervale de timp,alternează apele calde cu cele reci. Sauzile, mai puține la număr, în care apelesunt calde pe întreaga durată. În funcțieși de aceste condiții, îmi aleg nălucile,

tehnicile de evoluție pentru acestea,precum și speciile de pești pe care leurmăresc.

În special când s-au uzinat apecalde, am tatonat cu nălucile prin apelecanalului sau în zonele din aval deacesta, în căutarea avaților, a somnilorși mai puțin a clenilor. Pentru avați,față de celelalte anotimpuri, chiar dacă

am beneficiat de aceste condiții în ano-timpul de iarnă, am folosit, în general,năluci de dimensiuni mici. Rezultatebune am avut la voblere minnow de 4-5 cm lungime, cicade de 3,5-4 cm lun-gime și shad-uri de 4-6 cm lungime,armate cu jiguri de 5 sau 7 g, cu capsferic. Am imprimat acestor năluci oviteză de evoluție medie și uneori mare,rapidă. De cele mai multe ori, le-am„plimbat” între ape și către suprafațaapei.

Pentru somni, cel mai mult am fo-losit voblere crank DR sau SDR de 5-7 cm lungime și numai din cele fărăbile, deci fără semnal acustic accentuat.Viteza de evoluție pe care am impri-mat-o acestor năluci a fost una micăsau mică spre medie. De foarte multe

Spinning de iarnă la pașnici și răpitoriText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

Temperaturile negative au luat în stăpânire nopțile, dar Gerar e blând și, în multe zile,lasă soarele să pulseze timid minuscule temperaturi pozitive. Câteva ninsori și zăpezi vinși trec, în liniște și cu măsură. Cu ape cristaline, râul găzduiește primitor lebede grațioaseși mulțimi gălăgioase de rațe sălbatice. Chiar dacă nu foarte îndrăgiți în număr mare,cormoranii inspectează în fiecare zi și cel mai ascuns colțișor din apele râului.

Pentru somni, cel maimult am folosit voblere

crank DR sau SDR de 5-7 cmlungime și numai din celefără bile, deci fără semnalacustic accentuat. Viteza de evoluție pe care amimprimat-o acestor năluci a fost una mică sau mică spre medie.

ori, atunci când condițiile mi-au permis,am efectuat rețineri și jocuri pe loc alenălucii în curenții apei. Cu riscul de amă repeta, în special la pescuitul cunăluci la adâncime, de foarte marefolos mi-a fost, aproape la fiecare partidăde pescuit, dezagățătorul, cu ajutorulcăruia am reușit să salvez și să recuperezmare parte din cele care se blocaserăîn anumite obstacole.

Și pentru cazurile când apele aufost calde, dar și reci, întotdeauna amfost prevăzător și am pescuit cu strunăspecială. Știucile aveau perioade cândatacau nălucile, indiferent de faptul căpescuiam la adâncime, după somni,sau către suprafața apei, după avați.Am avut cazuri în care, pescuind cunăluci de 3-4 cm lungime, cu viteze derecuperare rapide, după avați, dințoaseleatacau fără nici cea mai mică reținere.

Însă, cea mai mare surpriză în aceastăperioadă de iarnă, am avut-o din parteascobarilor. Chiar dacă era apă rece sauapă caldă, am avut partide de pescuitcând, în anumite perioade de timp, reu-șeam să prind scobari la fiecare trei saupatru lansări și recuperări. Majoritateaatacurilor au fost la cicade de 3,5 și 4 cm lungime. Atacurile s-au produscând năluca evolua între ape și la adân-cime, pe viteze de recuperare mici șimedii. Am avut și partide când am avutatacuri și capturi de scobari la voblerecrank de 5 sau 6 cm, când tatonam încăutarea somnilor. Mai mult de treisferturi din capturile de scobari, lanăluci, au avut ancora agățată de gurăsau lângă aceasta. Totuși, am observatcă acest comportament neobișnuit șianormal din partea scobarilor s-a produs,dar nu întotdeauna, atunci când înzonele unde pescuiam erau în numărmare sau foarte mare. Dacă scobariierau rari, într-un număr mic de exem-plare, nu mai atacau nălucile.

Cam același comportament l-am în-tâlnit și din partea obleților. De multeori, când pescuiam cu năluci de dimensiunimici către suprafața apei, am avut atacuriși capturi din partea acestor micuți, darcurajoși peștișori. Au atacat nălucile mici,dar numai dacă acestea au avut o vitezăde evoluție mică sau medie.

Având aceste condiții de pescuitdatorită funcționării termocentralei,pot să programez, pe canalul de de-versare și pe o porțiune destul de marede apă din aval de acesta, de pe râulJiu, partide de pescuit și iarna, la spin-ning. Pe lângă plăcerea și bucuria uneiieșiri în mijlocul naturii, la unele partidede pescuit, peștii, prin comportamentullor, îmi oferă și multe surprize plăcute.

FEBRUARIE 2019 | 37

P entru acest interval de timp,revizuirea sumară a echipamen-tului poate fi o idee cât se poate

de binevenită. Trecerea în revistă a fi-relor puse la păstrare în inele lejere șiverificarea stratului protector aplicatacestora după ce le-am curățat de de-puneri la finele sezonului, verificareamulinetelor, câteva ture de manivelă

pentru „dezamorțirea” angrenajelor,verificarea frânei și, eventual, câtevapicături de vaselină dacă este necesar.Putem arunca o privire și asupra com-binezonului și a cizmelor șold, pentrua îndrepta eventualele cute ale mate-rialului, apărute datorită greutății propriisau modificării poziției de păstrare pesuporți.

Și, nu în ultimul rând, trecerea înrevistă, de data aceasta cu toată atenția,a muștelor artificiale din colecția pecare o avem. Este o operație migăloasă,care cere timp, dar mai ales răbdare.Altfel, cu grabă și treabă făcută demântuială, pierdem vremea fără a obținerezultatul dorit.

Dar să trecem la partea practică însine și să ne ocupăm de artificiale. Levom scoate din cutiuțe sau de pe suporțiide pâslă, burete sau plută și le vomaranja, pe cât posibil, pe categorii și„destinații”. Nimfe, „ude”, „uscate”, șiașa mai departe sau, de ce nu, dupăpreferință. Vom lua fiecare categorieîn parte și o vom studia inițial la modulgeneral, pentru a observa eventualeledefecte majore ale muștelor, precumcapete de fire de montaj libere, fulgidrastic deteriorați sau distruși pur șisimplu, accesorii precum firele de lamésau alte fibre sintetice deteriorate, ruptesau lipsă, mărgelele de montaj și, atențesporită, „capetele” nimfelor, mai alescele ruginite. Nu în ultimul rând vomtesta agerimea vârfului cârligelor și,foarte important, starea ochetului pecare legăm firul artificialei. Am insistatasupra celor din urmă pentru că toatecele trei elemente pot schimba, într-ofracțiune de secundă, rezultatul pes-cuitului din reușită în ratare. Și vețivedea de ce spun aceasta.

O mărgică ruginită, „capul” nimfeiîn cazul nostru, poate deteriora totrestul artificialei. Rugina formată pemetalul mărgelei poate „roade” laculși ața de montaj, iar de aici și până ladestrămarea irecuperabilă a artificialeinu mai este decât un pas. Și nu cred căeste cineva printre noi care să vrea sărateze captura partidei din cauza arti-ficialei care se destramă exact în mo-mentul când peștele o atacă…

La fel se poate întâmpla cu un cârligcu vârf bont, care va face practic oricealtceva decât să înțepe ferm, sau uncârlig cu ochetul lărgit sau ruginit, depe care firul se va rupe/desface, ghicițicând, exact în momentul când avemun pește de soi în drill!

Știm cu toții, sunt lucruri migăloase,poate chiar plictisitoare la un momentdat, dar merită toată atenția noastră.Fiecare artificială are povestea ei și, verifi-cându-le pe fiacare în parte, una câte una,nu facem decât să ne asigurăm liniștea șisuccesul pe malul apei în noul sezon.

Și cum este încă iarnă și timp avem,merită să ne aplecăm atenția asupralor, cu răbdare, pasiune și dedicație,așteptând, nimic altceva, decât vremeaprimăverii…!

AșteptândprimăvaraText și fotografie ALEX CODRESCU


Atelierul muscaruluiECHIPAMENT

Deși uneori pare că dă semne de ducă,precum în primele zile de februarie, cândtemperaturile au urcat chiar și la plus 14 grade Celsius, iarna este încă departe dea fi încheiat socotelile pentru acest începutde an. Amintirile sezonului de pescuit lamuscă din anul trecut, deși persistă, par a

se lăsa totuși furate, încet, încet de trecerea timpului, faptcât se poate de normal de altfel, cu toată împotrivirea șirezistența afectivă din partea noastră. Timpul trece,iar zilele cojoacelor friguroase ale iernii sunt numărate.Rămâne doar să mai găsim câte ceva de făcut, prin cameracu echipamentul pus la păstrare sau prin sertarele cu„jucării” dedicate pasiunii noastre, cu gândul la noileproiecte, așteptând, bineînțeles cu răbdare, primăvara…

FEBRUARIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

Bulina se apropie bine dispusă de laduș, ștergându-se din mers cu prosopul,tocmai în momentul în care un salvamar,care discutase cu Bulă, pleaca de lângășezlongul pe care ședea acesta:

- Ah,… ce mă bucur că l-ai cunoscutpe acest flăcău viteaz! exclamă Bulina,oftând cu regret, urmărind imaginea mus-culoasă a tipului care se depărta printreoamenii de pe plajă. Dacă nu interveneael, mai aveam puțin și mă înecam!

- Mda, mormăie Bulă, aflând de lanu știu cine că ești nevastă-mea, s-aprezentat la mine smerit și mi-a cerutiertare, dar mi-a promis solemn că n-ova mai face și a doua oară!

* * *La întâlnirea cu prietenele, Bulina le

tot dă sfaturi pentru o cosmetică reușităpentru cure de slăbire, iar pentru a leconvinge de reușita tratamentelor ei, leprezintă cazul lui Bulă:

- De pildă, soțul meu a cărui siluetăo știți foarte bine, ține cura asta de treiluni.

- Extraordinar! se minunează tipele.Și, cât a slăbit?

- Păi,… cam vreo două luni.

* * *După ce îl consultă cu mare atenție

pe Bulă, medicul se apropie gânditor debirou și își pregătește stiloul pentru a-iscrie rețeta. Bulă se îmbracă grăbit și,cercetându-l concentrat, îi șoptește în-frigurat:

- Doctore, pentru liniștea mea și, maiales, a nevestei mele, te-aș ruga din totsufletul ca, indiferent ce ai de gând săscrii acolo în limbajul dumitale științific,să-mi spui mie mai înainte, dar pe ro-mânește și mai ales sincer, ce boală amși cât mai am de trăit.

- Păi, foarte sincer, n-ai nimic, doarcă ești teribil de leneș.

- Excelent, doctore, ești o bomboană!

Acum poți scrie pe rețetă și diagnosticulștiințific al bolii, pentru că nevastă-meaprecis va dori ca să-l cunoască.

* * *- Tati, îl chestionează micul Bulache,

africanii au atleți?- Au fiule, cum să nu aibă? Ei sunt

aproape cei mai buni din lume, mai alesalergătorii.

- Oho, se miră Bulache, și cum senumesc în limba canibalilor?

- Hm, mormăie Bulă încurcat, credcă fast food!

* * *- Mi-a mâncat zilele nevastă-mea

asta, se lamentează Bulă, lovind nervoscu palma în masă , în fiecare zi bani, bani,bani… de parcă eu aș fi Banca Națională!

- Ce vorbești mă, chiar așa! îi dă drep-tate Țiți.

- Dacă-ți spun, zilnic îmi cere ba cincisute de lei, ba șapte ori opt sute de lei,iar azi de dimineață a-ntrecut măsura șimi-a cerut o mie de lei!

- Vai de mine! îi plânge Țiți soarta.Dar ce naiba face cu atâția bani?

- Păi,… habar n-am, că nu i-am datniciodată.

BULINEȚIȚI


noutăți de prin magazineABREVIS

FISELA

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Probabil unul dintre celemai așteptate produse dinseria Benzar, maggot stick-ul realizat de Zsolt, are ma-rele avantaj de a se lipi ex-celent de bine, indiferentde calitatea (prospețimea)

viermușilor. Nădirea cu bulgări de vier-muși înseamnă un aport de proteinăfață de care niciun pește nu poate să re-ziste.

Lestarea cu pietriș este un truc desîntâlnit la pescarii de competiție, decinu uitați să aveți și așa ceva, mai alesdacă viteza curentului este puternicăși nu vrem să împrăștiem viermușii pesuprafețe mari.

Instrucțiuni de folosire: Încercați săfolosiți viermi cât mai curați (fără ru-meguș) pentru o lipire optimă. Este in-dicat să presăram praful în întreg vasulcu viermuși, în așa fel încât acesta săse răspândească cât mai bine. Scuturămvasul după presărare. Stropim cu mânapuțină apă, apoi amestecăm din nou,în așa fel încât umezeală să se răspân-dească. Dacă simțim că lipirea nu e co-rectă, mai adăugăm praf colant. –www.fisela.ro

Un swimbait mic pentru capturi mari

COLANTUL BENZARPENTRU VIERMUȘI

Japonezii de la Gan Craft au creatseria Jointed Claw cu destinația bass,însă de 15 ani încoace, aceste swim-bait-uri au prins toate speciile de răpitorde pe glob, fie de apă dulce sau apă să-rată. Cele mai folosite modele sunt,fără îndoială, 178 și 230 (cifrele exprimălungimea în mm), iar modelul 230 estecampionul capturilor-record de bass.

Însă, în zilele în care răpitorii nusun dispuși să urmărească și să ataceswimbait-uri de 18-25 cm, „downsi-zing-ul” este soluția: folosirea unei nă-luci asemănătoare, dar la scară redusă.

Jointed Claw 148 este un swimbaitmic și ușor, a cărei acțiune a fost mo-dificată față ce celelalte modele. „S”-urile descrise în apă nu sunt la fel

de ample, deci evoluția este una mailiniară și mai directă. A fost testat în-delung în pescuitul știucii de la noi șia demonstrat de ce este una dintrecele mai populare serii de swimbait-uri din lume, fiindcă nu s-a limitatdoar la știucă și a produs constant sur-prize supradimensionate la șalăi. Re-cuperarea recomandată este una liniară,constantă, cu pauze, iar pentru a incitași mai mult răpitorii, puteți introducemișcări scurte din vârful lansetei, princare să imprimați o evoluție și maieratică nălucii.

Produsele Gan Craft sunt disponibileîn magazinul Abrevis din București,din strada Orzari nr. 10, cât și online,pe www.abrevis.ro.

FEBRUARIE 2019 | 41

PREGĂTIRIDE VÂNĂTOREION MIHAIU

ORIZONTAL: 1) Un fel de a spune …când ești găzduitîn casa pădurarului. 2) Obiecte de mare preț – Deschisăintrarea în canton. 3) 13 namile! – Limbajul nespecificcelor obișnuiți cu poveștile vânătorești. 4) Păsăriatinse de alicele vânătorilor. 5) Canin fără rădăcină! –Jumătate din tutelă! 6) Parte dintr-un polimer! –Vânător statornic. 7) Prins la final! – A stabili ziuaevenimentului – 15 iepuri! 8) Cruzime care depășeșteetica vânătorului. 9) Vânați de toreadori – Nu lasă lu-mina să treacă. 10) Dispozitiv de război (pl.) – Vechiinstrument de acompaniament (sg.).VERTICAL: 1) Braconieri pedepsiți de instanțe. 2) Certatde superior cu asprime. 3) 2,3 enoți! – Datoria plătită înproduse – Strada din Paris. 4) Nu se rupe din chitanțier –Atracția puternică a vânătorului pentru pădure. 5) Program– Realizabil fără probleme. 6) Vânători cu tolba goală(fig.). 7) Final de complot! – Vânător cu obligații. 8) Semncă vine ploaia (pl.) – Atrage vânatul însetat. 9) Șei la asini!– Drum îngust printre case. 10) Greșeală în fața Domnului– Vânători fără sentimente (fig.).

MARTIE 2019

1 V 1.26 6.32 14.23 19.112 S 2.17 7.24 15.14 20.063 D 3.09 8.15 16.07 20.474 L 3.53 9.08 16.54 21.395 M 4.46 9.49 17.46 22.266 M 5.36 10.41 18.38 23.17 L.N. 6.45 18.097 J 6.27 11.34 19.29 -8 V 0.21 6.29 11.41 18.249 S 1.12 7.17 12.36 19.1310 D 1.04 6.04 13.25 19.0611 L 1.55 7.49 14.12 19.4712 M 2.47 8.36 15.04 20.3413 M 3.35 9.41 15.48 21.2614 J 4.23 10.33 16.31 22.14 P.P. 6.30 18.1915 V 5.14 11.21 17.26 -16 S 0.14 5.23 11.43 17.3917 D 0.05 6.16 12.34 18.2618 L 0.51 7.04 13.21 19.1319 M 1.40 7.51 14.16 20.0420 M 2.34 8.42 15.04 20.5321 J 3.24 9.34 15.49 21.46 L.P. 6.17 18.2822 V 4.17 10.26 16.41 -23 S 0.09 4.31 10.17 17.0224 D 0.54 5.22 11.09 17.4625 L 1.01 6.14 12.54 18.3226 M 2.52 7.05 13.41 19.2627 M 3.45 7.47 14.33 20.1428 J 4.36 8.38 15.26 22.06 U.P. 6.04 18.3729 V 5.41 10.23 16.05 -30 S 0.28 6.11 11.43 17.1231 D 2.19 8.08 13.34 19.07

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVÅNZ~RI

VÂND Browning Eurobolt calibrul .30-06 Sprg., cu lunetă Delta Titanium,în perfectă stare. 7.000 lei preț fix! Tel. 0744-334.713

VÂND armă de vânătoare Merkel Suhl,calibrul 16, împreună cu toc din piele.Preț 2.000 lei. Tel. 0741-013.022

IARNA LA MUNTERezolvarea din numărul trecut

REBUS

În noaptea de 30 spre 31 martie se trece la ora de vară, ora 03.00 devenind ora 04.00.


Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12 revisteconsecutive începând de la data abonării. Completează cuponul alăturat și trimite-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S. din România,București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Cupon pentru abonament la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni.

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 65 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de ............................................................ în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data

abonării. Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

NR. 74 (2) ANUL MMXIX FEBRUARIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/02/vpr022019.pdfNr. 74 (2) /...

Documents

Transcript of NR. 74 (2) ANUL MMXIX FEBRUARIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/02/vpr022019.pdfNr. 74 (2) /...