NR. 75 (3) ANUL MMXIX MARTIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/03/vpr032019.pdf · 40 Noutăți de...

Amintiriletoamnei

32

Pledoarie pentrucunoaștere, înțelegere și susținere

3

Primii pași spre primăvară

34

Roșcata de la marginea pădurii

6

MARTIE•2019

NR. 75 (3)ANUL MMXIX

ww

w.a

gvps

.ro

Președintedr. ing. Neculai Șelaru

Președinte executiving. Mugurel Drăgănescu

REDaCȚIaRedactor-șef

ing. Alin-Codru ManuRedactor

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected]

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi în format digital. Publicatesau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate

nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia redacției. Reproducerea oricărui material fără

acordul redacției este interzisă.

Nr. 75 (3) / MARTIE 2019ANUL MMXIX • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

8

14

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș-Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu (Con-stanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ialomița),Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Veronica Ispas (Maramureș, Sălaj,Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALPledoarie pentru cunoaștere, înțelegere și susținere5 PE }EAVA PU{TIICe se (mai) poate face cu mistreții6 DE SEZONRoșcata de la marginea pădurii7 GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~Coaste de mistreț cu sos barbeque picant8 STUDIUCinegetică (XV)10 MUNI}IEGloanțe de calibru mic11 STUDIUCuloarea animalelor, albinismul și leucismul12 DIN TERENTopinamburul (I)14 RESTITUIRIProbleme istorice15 ACTUALITATEMobilizare de proportii contra pestei porcine în Franta16 DE SEZONO vânătoare inedită18 DE SEZONLa vânătoare cu aparatul de fotografiat20 POVESTIRIȚeapa lui Nelu (I)21 R~PITOAREVulpea în cătarea puștii

22 MUNI}IECartușele ecologice (II)24 FAUN~Turbarea (Rabia) (II)25 PLANTE T~M~DUITOARESalba moale26 RESTITUIRIO revistă de vânătoare de acum 110 ani

PESCUIT28 LA ZIDin nou, la ordin…!29 COMPETI}IIAl 40-lea Congres C.I.P.S. – 201930 R~PITORILansetele de răpitor pe înțelesul tuturor (II)32 DE SEZONAmintirile toamnei (II)33 GASTRONOMIE PESC~REASC~Supă picantă din crap34 DE SEZONPrimii pași spre primăvară36 PESCUIT PE RÅUSpinning în apele scăzute ale râului38 ATELIERUL MUSCARULUIVremea lui Mărțișor39 UMORBuline • Caricaturi40 Noutăți de prin magazine41 Solunar – Rebus – Mica publicitate

32

36

Implicațiile acestei duble crize, eco-nomice și de mediu, se resimt înmod diferit de societățile umane

organizate statal, în funcție de resurselefiecăreia, de valorile acumulate în timp,de știința, loialitatea și înțelepciuneacu care sunt conduse, de înțelegerea,solidaritatea și moralitatea maselor deconcetățeni etc. Implicațiile acesteia semai resimt însă și într-o oarecare spo-rire a agresivității oamenilor, în condițiimai acute de lipsuri, și într-o continuăcursă a înarmărilor ultramoderne, dinpartea celor ce-și permit investiții înacest sens și au tradiții hegemonice.Toate acestea fac dificilă adoptareaunor soluții echitabile de atenuare aefectelor crizei sau de ieșire din ea.

În contextul acestei stări de fapt,nedorite, complicate și deja resimțite,precum și al tensiunilor generate deaceasta și de nesiguranța zilei demâine, evoluează cu rapiditate surprin-zătoare, în condițiile comunicării mo-derne asigurate on-line, un curent pu-ternic de opinie potrivnică vânătorii șiactivității cinegetice. Un curent de opi-nie relativ nou, care se adaugă stresuluigeneral, deoarece câștigă tot mai mulțiadepți, propovăduit fiind de anumițiactiviști „verzi”, foarte vocali, bine or-ganizați și îndestulător susținuți finan-ciar, la nivel statal, continental și mon-dial. Succesul lor se bazează penecunoașterea situației sau sensibilita-tea oamenilor rupți de realitățile naturiisălbatice, al căror număr crește conti-nuu prin transferul acestora din mediulrural spre cel urban, și pe susținerea,credibilă, a „dreptului fiecărei ființe viila viață”. Succesul lor se mai bazeazăînsă și pe excesele, care uneori oripi-lează opinia publică, ale unora dintreconfrații noștri „vânători”.

În această situație conflictuală, caretensionează relațiile umane, se impune

MARTIE 2019 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 5Cinegetică 8

Biologie 11Cartușe ecologice 22Bolile animalelor 24

MARTIE

Pledoarie pentru cunoaștere,înțelegere și susținereA. C. VILLA

Societatea contemporană trece, în mod sigur, printr-onouă criză economică, determinată în principal de factorulpolitic. Această criză, ce tinde să se generalizeze, se suprapune peste o altă „criză”, a mediului, determinată de încălzirea globală.

să evaluăm cu înțelepciune activitatea ci-negetică, din prezent și din viitorul apro-piat. O activitate absolut necesară, la mo-mentul actual, atât din punct de vedereecologic, într-un mediu înconjurător bul-versat de om, cât și economic, în condi-țiile recesiunii pe care o parcurgem.

De aceea revenim și repetăm că ac-tivitatea cinegetică, care include acti-vitatea de vânătoare propriu-zisă, tre-buie explicată, susținută și argumentatăconvingător, pentru nevânători, de fie-care vânător conștient de binefacerileacesteia pentru natură și societate, pre-cum și pentru tradiție și cultură, în con-dițiile în care este desfășurată cu științăși măsură, fără excese care să sensibili-zeze opinia publică. Altfel, nu vom facealtceva decât să furnizăm argumenteanti-vânătoare extremiștilor „verzi”,care vor contesta în continuare, tot maivehement, activitatea noastră și vorajunge, în final, la propunerea de abo-lire a vânătorii, idee lansată timid pânăacum în unele țări și la nivelul Parla-mentului European.

Asocierea noastră în societăți vână-torești mai mari sau mai mici, reuniteîn uniuni, federații sau asociații gene-rale la nivel național, în Federația Aso-ciațiilor de Vânători și Protecționiști aiFaunei Cinegetice (FACE) la nivel eu-ropean și în Consiliul Internațional alVânătorii și Conservării Vânatului (CIC)la nivel mondial, constituie o organizaresolidă, cu tradiție, benefică susțineriiintereselor noastre generale la orice ni-vel. Interese care coincid cu intereselesocietăților în care suntem integrați.

În cadrul acestei organizări, care cu-prinde peste 60.000 de vânători în Ro-mânia, cca. 7.000.000 de vânători înEuropa și cca. 39.000.000 de vânătoriîn lume, fiecare vânător poate deveniun activist eficient în susținerea cu suc-ces, la diferite niveluri și în diverse oca-zii, a activității noastre caritabile, pentrunatură și societate, și a intereselor noas-tre comune cu ale societății contempo-rane. Vânătorii pot realiza acest dezi-derat numai dacă înțeleg conceptulactivității cinegetice actuale și scopurileei benefice pentru mediu și societate(realizate practic prin vânătoare), leprezintă credibil și le argumenteazăconvingător, dovedind pilduitor că îșirespectă întocmai vorbele. Altfel nu vorface altceva decât să furnizeze, adver-sarilor noștri „verzi”, argumente irefu-tabile împotriva vânătorii și activității

cinegetice, în condițiile în care ei nu în-țeleg sau se fac că nu înțeleg, din igno-ranță sau rea credință, necesitatea per-petuării activității noastre tradiționale,desfășurate limitat și după reglementări

stricte, în interesul naturii și societății.Cu același efect nedorit anti-vânătoarepot fi preluate minciunile, criticile ne-drepte și denigrările imorale vehiculatepublic de anumiți „vânători” împotrivaconfraților acestora, din cauza unor la-cune în educație, instruire și/sau mo-ralitate, precum și întreținerea publicăa unor polemici nesănătoase pe astfelde subiecte.

Cele prezentate concis mai sus sedoresc a fi o pledoarie pentru reunirea,în gândire și faptă, a vânătorilor con-temporani, la toate nivelurile de repre-zentare, în contextul actual al tensio-nării relațiilor umane, pe fondulcrizelor despre care am făcut vorbire.Pledoaria poate fi însă utilă numai dacămajoritatea vânătorilor sunt conștiențisau au fost convinși de cele susținuteși, nu în ultimul rând, sunt dispuși laconcesii rezonabile, pentru ca activita-tea cinegetică, care include vânătoarea,să dăinuie în interesul tuturor și al ur-mașilor noștri.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Pledoarie pentrucunoaștere, înțelegere și susținere

De aceea revenim șirepetăm că activitatea

cinegetică, care includeactivitatea de vânătoarepropriu-zisă, trebuieexplicată, susținută șiargumentată convingător,pentru nevânători, defiecare vânător conștient debinefacerile acesteiapentru natură și societate,precum și pentru tradiție șicultură, în condițiile încare este desfășurată cuștiință și măsură, fărăexcese care să sensibilizezeopinia publică.

MARTIE 2019 | 5

Pe țeava puștii

M ă întreb, prin urmare, ce în-semnă să vorbească gura fărătine și să iei în derâdere rănirea

unor orășeni de către un animal sălbaticîn bătătura unui bloc, afirmând că avemși noi „anul mistrețului”, așa cum chineziiau „Anul Porcului” – aluzie la cazul de laȘimleul Silvaniei, unde un mistreț adulta atacat doi oameni în plină zi. Oricâtne-am strădui să mizăm pe sensuri figu-rate, pe metaforă, nu putem accepta oasemenea interpretare primitivă.

Dincolo de nefericita batjocură,care merită aspru sancționată, avemde-a face cu o ignoranță civică a unorpersonaje îndoielncie, cu evidente ca-rențe pentru înțelegerea unei realitățideloc liniștitoare. Scenele ireale petrecutepe o stradă din centrul orașului transil-

vănean Șimleul Silvaniei par desprinsedintr-un film de groază, orice formă deumor și de asemănare cu sărbătoarea„Anul Porcului de Pământ” chinez sestinge, se pierde practic pentru că, înacest caz, avem un neaștept și foartegrav incident, încheiat cu vătămareaunor oameni de către o sălbăticiune. Îngeneral, astfel de „contacte” cu mistrețirăniți se petrec în locuri ferite, nepopu-late, unde prezența omului este sau nueste întâmplătoare. De data asta, ani-malul sălbatic a ajuns forțat în centrulunui oraș, umblând dezorientat și agresivdin această cauză, printre cetățenii dinȘimleu – copii, femei și bărbați, tineriși bătrâni, așa cum am mai văzut um-blând adeseori și urși, deveniți tot maiofensivi în ultimul timp.

Să recunoaștem, este o situație în-grijorătoare, o problemă de mare actua-litate, care dă naștere la întrebări, cumar fi: cum de s-a ajuns ca mistreții să cir-cule noaptea nestingheriți pe străzi șiprintre blocuri, în zonele centrale aleunor localități urbane, și să nu poată fiîmpiedicați sau capturați înainte de aproduce pagube și panică printre oameni?Or cineva manifestă lipsă de interescând vine vorba de liniștea și siguranțacetățeanului, ori cei care vin și oferă so-luții, elaborate în baza unor analize com-petenete, cum sunt vânătorii, sunt neluațiîn seamă și trecuți cu vederea. Putemaccepta faptul că sunt cazuri izolate, as-pect discutabil, dar nu putem nega căele n-ar exista.

Eu unul sunt tot mai nedumerit cândconstat cum vor autoritățile să iasă basmacurată, eludând adevărul. Există un pericolreal, incontestabil, generat de măsurileexcesive de protecție a animalelor sălbatice,în cazul nostru porcii mistreți, care auajuns să suprapopuleze pădurile. Emitereaordinului de extragere a exemplarului,cu care se laudă autoritățile, nu dovedeșteeficiența instituțiilor responsabile. Poaten-ar strica să arunce o privire asupra im-aginilor cu mistrețul care aleargă printreblocuri și, la un moment dat, atacă o fe-meie, pe care o mușcă de picior, dupăcare îi smulge geanta din mână. Femeiareușește să se refugieze într-un magazinalimentar. În final, ajunge la spital.

Ne putem întreba, privind în jur, dece unii se prăvălesc în aburii așa-ziselorrezolvări ulterioare de moment, prin so-luții luate la repezeală, semn al provizo-ratului, în condițiile în care există mo-dalității de prevenire a acestor situații,împreună cu exponenți de cea mai bunăcalitate în materie de cunoaștere a fe-nomenului de care vorbim. Soluțiile ofe-rite în cunoștiință de cauză de specialiștiiA.G.V.P.S. pot duce la un răspuns valabilîn problema suprapopulației de animalesălbatice, cum este populația de porcimistreți, singura condiție fiind acceptareasprijinului și recunoașterea competențeloracelora care activează în domeniul vâ-nătoresc. Din păcate, pentru că nu existăsuficientă receptivitate, lucrurile au mersdin rău în mai rău, până s-a ajuns la in-cidente de genul celui petrecut la ȘimleulSilvaniei.

În principiu, umorul cinic nu se potrivește cu întâmplărileneplăcute, șocante, izbitoare, de pe urma cărora oameniiau uneori de suferit. Ironia bine dozată își are rostul ei, nuneg, însă ești îndreptățit să-i respingi intențiile cândderapează și rănește grav. Este clar că unii oameni ori n-auhabar despre ce este vorba, ori știu și ironizează abuziv,imatur, o situație ce putea să se transforme într-o tragedie.

Ce se (mai) poate face cu mistrețiiELIADE BĂLAN

OPINIE

Î nsoțit de paznicul de vânătoare,am ieșit în teren, la observații și,dacă șansa avea să fie de partea

noastră, și la o combatere de răpitori,autorizația având trecută atât vulpe câtși șacal. După spusele localnicilor dinsatele învecinate, vulpile se cam înmul-țiseră și, mai nou, și „un fel de vulpe”,mai mare și mai „îndesată”, fusese vă-zută de câteva ori de cei ce mai adunauuscături din pădure. Apăruse doar ca oivire furișată printre arbori și dispăruseîntr-o clipită, de parcă nici nu fusese peacolo. Era cu siguranță șacalul…

Vremea primăveriiAm pornit pe drumul parcelar prin-

cipal ce despărțea în două trupul de pă-dure, urmând apoi să ocolim pemargine și să intrăm pe câteva poteciamenajate pentru a verifica starea hră-nitorilor și locurile amenajate pentrusarea distribuită pentru vânat pesteiarnă. Sincer, speram să avem ocazia dea vedea și câțiva căpriori, gândul la se-zonul ce urma să se deschidă în lunamai fiind deja bine conturat.

Zis și făcut, am parcurs drumul par-celar și, la marginea pădurii, am cotitspre dreapta, urmând de data aceastaconturul lizierei. Rugii de mur sălbaticși tufele de măceș și păducel formau unadevărat păienjeniș greu de pătruns,dar și un adăpost perfect, oferind cumărinimie hrană pentru vânatul mic.Din loc în loc ne opream și, prin bino-clu, scrutam împrejurimile și câmpul pecare grâul, ridicat de-o șchioapă, îl co-lorase cu verdele crud specific anotim-pului.

La marginea păduriiLa jumătatea parcelei am intrat pe

o potecă bine degajată, continuândspre interiorul pădurii. Urma să vedemîn ce stare se aflau hrănitorile după ceiarna își scuturase cojoacele, iar gerul


Câteva petice răzlețe de zăpadă, prinse între șleauriledrumului dintre parcele, erau singurele semne lăsate în urmă de iarna de acum trecută în amintire. Covorul de frunze uscate colora solul pădurii pregătit să facă loc albului imaculat al ghioceilor care, foartecurând, aveau să vestească și pe aceste locuri tânărulanotimp al primăverii…

Roșcata de lamarginea păduriiText și fotografie MAC

DE SEZON

prinsese în corsete de gheață natura.Printre trunchiuri zăream deja primahrănitoare. Ne-am apropiat și, spre sa-tisfacția noastră, arăta foarte bine,având încă hrană suficientă, iar acope-rișul și scândurile ieslei fiind în bunăstare. În timp ce povesteam de-ale vâ-nătorii, spre stânga noastră, mi s-apărut că am observat preț de o clipă, omișcare scurtă. Am privit mai atent șicred că am văzut o coadă roșcată, ce sefurișase printre trunchiurile golașe alearborilor. „Greu de spus, dar nu imposi-bil”, a adăugat paznicul și, după încă o

privire de ansamblu la hrănitoare, ampornit mai departe spre locul cu sără-ria.

Am găsit totul în bună stare și, cupas domol și admirând frumusețea pă-durii în prag de primăvară, ne-am în-dreptat spre lizieră. Un căprior solitars-a mișcat din țesătura de mur sălbaticși, din două salturi, a fost deja de par-tea cealaltă a desișului. „Semn bun,semn bun!” ne-am zis și am continuatpe potecă. Pădurea se rărea și vedemdin nou câmpul. Ceva ca o mogâldeață,pe un trunchi căzut, se contura chiar la

margine. Am ridicat binolcul și, ce săvezi, o vulpe privea spre noi, contra-riată parcă de prezența noastră. Aveaîncă blana foarte frumoasă și era pro-babil cea pe care o stârnisem de la hră-nitoare unde se postase așteptând oeventuală pradă. Ne-am lipit de câte unstejar, iar liniștea a stăruit pentru mo-ment peste fire. Am ridicat încet armași am privit spre lizieră. Am coborâtapoi privirea și, în luneta carabinei, pefundalul verdelui crud al câmpului, s-aconturat clar silueta roșcatei de la mar-ginea pădurii…!

MARTIE 2019 | 7

Ingrediente necesare:două kg de coastede porc mistreț porționate, o țelină tăiatăbucățele, doi morcovi tăiați cubulețe, douăcepe tăiate rondele, cinci căței de usturoi, ½linguriță de cimbru, trei frunze de dafin, ocană de sos barbeque, 4 linguri de sos de chilidulce-picant, sare, piper.

Preparare: amestecați coastele cu toateingredientele, mai puțin sosurile, într-o cratițăîncăpătoare, adăugați apă cât să acopereamestecul, acoperiți vasul cu folie de aluminiuși dați totul la cuptorul preîncălzit. Țineți încuptor până când carnea de pe coaste estebine pătrunsă. Scoateți apoi coastele cu carneși lăsați-le să se răcorească, după care treceți-le pe grătarul încins circa cinci minute, întor-cându-le pe ambele părți pentru a se rumeniuniform. Amestecați sosul barbeque cu cel dechili într-un vas și dați coastele prin amestec.

Servire: se servesc coastele porționatepe farfurii preîncălzite și se stropesc generoscu sosul rămas în vasul dat la cuptor. Un bolsuplimentar cu sosul picant preparat poatefi adăugat pentru cei ce doresc, iar o garni-tură din varză albă tocată va da o notă deeleganță și aspect preparatului. Un pahar devin roșu sec/demisec, fetească neagră, shi-raz, va adăuga un plus de savoare bucatelor.Poftă bună!

COASTE DE MISTREȚ CU SOS BBQ PICANTNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Pregătite cu măiestrie, coastele de mistreț au fost mereu o surpriză plăcută pentru mesenii ce vor aprecia savoareainconfundabilă a preparatelor iar povestea vânătorii va întreține buna dispoziție a musafirilor.


F actorii determinanți în ocupa-rea arealului îi constituie clima,solul, vegetația și vietățile con-

locuitoare.Clima constituie factorul principal al

răspândirii speciilor, pentru că nu acțio-nează doar direct asupra acestora, ci șiindirect prin determinarea tuturor celor-lalți factori. Evoluția ei determină, pe ca-lea apei, vântului și ghețarilor, structurafizică și chimică a solului, iar împreunăcu solul, determină asociațiile vegetaleși animale din arealul speciilor și ariageografică de răspândire a speciilor.

Arealul speciei poate fi continuu saudiscontinuu, cu limite mereu în schim-bare din cauza evoluției factorilor demediu, mai ales spre extremitățile aces-tui areal. De aceea ne putem imaginaarealul ca o pată de ulei pe suprafațaunei ape, care își schimbă mereu formadin cauza valurilor.

Înăuntrul arealului există spații careoferă speciei cele mai bune condiții deviață, dar și spații goale, care deși suntsituate în arealul acesteia, nu îi oferăposibilități minime de trai, din cauzaacțiunii negative a unuia sau mai mul-tor factori esențiali. De remarcat căsunt și specii, precum capra neagră,care trăiesc în insule ecologice în cu-prinsul arealului speciei.

Zona de graniță a arealului specieieste marcată întotdeauna, de scădereatreptată, până la zero, a densității po-pulației, ca efect al traiului în condițiiextreme pentru indivizii acesteia (spe-ciei).

În timp ce arealul unei specii se con-turează pe limitele răspândirii latitudi-nale și longitudinale, altitudinea deter-mină răspândirea pe verticală aacesteia. La șes trăiește iepurele și po-târnichea, mai sus căpriorul și mistre-țul, iar la altitudini mai mari cerbul,

ursul, râsul, capra neagră, cocoșul demunte ș.a.m.d.

Din cauza condițiilor de mediu di-ferite, uneori foarte diferite, din cu-prinsul arealului, în cazul mai multorspecii se înregistrează diferențieri fi-ziologice și morfologice locale, ultimeleca talie, greutate, colorit, formă, cali-tatea blănii, forma coarnelor etc. Astfelde diferențieri au impus constatareaunor varietăți, cunoscute sub denumi-rea de ecotipuri, mai ales în cadrul spe-ciilor cu areale foarte extinse.

Foto: ALIN-CODRU MANU

Cinegetică (XV)AREALUL SPECIEI ȘI LOCURILE DE TRAINECULAI ȘELARU

STUDIU

Arealul speciei cuprinde toate locurile de trai ale tuturorindivizilor aparținând aceleași specii pe pământ. Înăuntrulacestui areal, specia găsește condiții cel puțin minime deviețuire.

La nivelul României este neverosi-milă separarea de ecotipuri în cadrul po-pulațiilor locale ale speciilor. Susținereacontrariului în cazul iepurelui de câmp,la care ar fi diferențiate ecotipuri decâmp, de deal și de munte, este infantilăși nu necesită nici o atenție.

În interiorul arealului, indivizii ocupăașa numitele „locuri de trai”, care asi-gură acestora toate condițiile de viețuire,de la naștere până la moarte. În cuprin-sul locului de trai, condițiile de trai nefi-ind omogene și stabile pe tot parcursulanului, forțează animalul să-și mute pe-riodic șederea dintr-un loc mai puțin fa-vorabil în altul mai favorabil, potrivit ne-voilor sale de moment. Aceste locuri detrai temporar ocupate sunt denumite „lo-curi de ședere” și sunt situate în interio-rul locurilor de trai, la rândul lor incluseîn arealul speciei. De reținut faptul călocul de trai este folosit de individ întoate cele patru anotimpuri, cuprinzândun biociclu anual întreg, pe când loculde ședere, ca parte a locului de trai, arecaracterul unei reședințe sezoniere, în-trebuințată un timp pentru exploatareacondițiilor de habitat mai favorabil, înperioade distincte de hrănire, reprodu-cere, năpârlire, iernare etc.

Deosebirea celor două sintagme „locde trai” și „loc de ședere” are importanțaei în cultura faunei cinegetice, din cauzafaptului că animalul sălbatic este foartepretențios în alegerea și ocuparea locu-rilor sezoniere de ședere.

Cele prezentate concis mai sus pot fidetaliate inteligibil prin exemplificăriconcrete. Astfel, vânatul plantivor se aco-modează periodicității vegetației, dispo-nibilității și calității acesteia, pe când celcarnivor (prădător), abundenței vâna-tului pradă (plantivor sau omnivor). Cer-bul comun, de exemplu, se găsește varaîn jurul parchetelor cu lujeri și arbuștiîn pădurile de rășinoase și amestec, dar

coboară toamna târziu și iarna spre zo-nele de mai mică altitudine, cu jir șighindă. De asemenea, exemplificăm ca-zul mistreților, care vărează în munțiiHarghita, de unde coboară toamna laculturile agricole și ghindă pe Târnave,și cazul urșilor care iernează în Carpați,de unde coboară pentru șederea de pri-măvară-vară-toamnă în Subcarpați.

Mai exemplificăm doar cazul păsări-lor migratoare, care au un areal vast,cuprinzând la mai multe specii trei con-tinente (Europa, Asia și Africa).

Cultura faunei cinegetice nu poatesă nu țină seamă de aceste locuri de trai,locuri de ședere și deplasările sezoniere,fiindcă trebuie să creeze condiții optimede trai, în fondurile cinegetice, pentruspeciile ce fac obiectul gestionării res-ponsabile, fie ele mamifere sau păsări,sedentare sau migratoare.

În concluzie, cunoașterea locurilor detrai, a locurilor de ședere și a deplasărilorsezoniere, atât pentru fauna cinegetică se-dentară cât și pentru cea migratoare, areo importanță aparte în cinegetică.

MARTIE 2019 | 9

T abelul balistic prezentat includemodelul/calibrul cartușului, greu-tatea glonțului, viteza inițială a

acestuia, distanța de reglare optimă(DRO – GEE în limba germană) și energiaglonțului la 100 de metri. Tradiția vânăriivulpii prin diferite metode, la nadă, ladibuit sau la chemătoare se păstrează șiîn zilele noastre și oferă încă posibilitateaunor partide reușite în teren.

1. .17 HMR, dezvoltat de Hornadyîn U.S.A., este din .22 Magnum ca Hor-nady Magnum Rimfire păstrând labaza tubului un diametru de 4,4 mm.Are prea puțină energie pentru a do-borâ vulpea.

2. .17 Hornet, obținut tot din .22Mag. însă cu viteză mult mai maredecât .17 HMR la 100 m și uzând deglonț tip Varmint care eliberează bruscenergia, fără a ieși stricând blana, la170 m.

3. .22 l.r. folosit la tir sportiv, saula lovitura de grație aplicată la nevoie.Insuficient pentru vulpe.

4. .22 Win.Mag. are suficientăenergie până la cel mult 80 de metri,bine țintit și tras din țeavă cu reductor.

5. .22 Hornet, este considerat deautor că ar putea doborâ vulpea, chiar șișacalul, nefiind influențat de vânt și trasla distanțe mai mici de 120 de metri.

6. .222 Remington, un calibru per-mis la căprior, cel mai folosit în țevi in-

troduse în drilling-uri sau în bocuri cuțevi mixte. Dacă face găuri mari la ie-șire, pot fi stopate de blănar.

7. 5,6 x 50 R Magnum, fiind maigreu decât .222 Rem. dar cu vitezăapropiată, ar fi limita de sus a calibre-

lor mici pentru vânarea vulpii, la cei in-teresați numai de blană. Autorul apre-ciază însă precizia lor, reculul aproapenul, detunătura slabă și costul redus,pentru plăcerea vânătorii.


Gloanțe de calibru micMATEI TĂLPEANU

În revista Deutsche Jagd Zeitung nr.12/2018 a fost publicat la pag. 30-33, articolul luiPeter Diekmann, intitulat „Mit Wumms, aber nicht mehr als noetig” / „Cu energie, dar nuprea multă”, cu fotografii de Rafal Lapinski și Peter Diekmann. Autorul aduce în discuție oserie de gloanțe de calibru mic cărora le prezintă caracteristicile, evidențiind energia pecare acestea o pot dezvolta în paralel cu capacitatea și eficacitatea lor de a doborâvânatul, respectiv vulpea, în cazul de față. Gloanțele de calibru mic sunt luate în discuțiede autor și prin prisma capacității acestora de a proteja blana vulpii, atunci când scopulvânării acesteia este obținerea unor blănuri de calitate. Ideea este de a folosi energiaminimă necesară pentru a obține eficacitatea maximă atunci când alegemcartușele/gloanțele cu care vânăm. Trebuie însă precizat că primele cinci modele de glonțprezentate nu se încadrează în normele impuse de legislația în vigoare la noi în țară, fiindinterzise începând din luna mai 2018 la vânarea vulpii în România.

MUNI}IE

Balistica exterioară a unor gloanțe de calibru micTipul cartușului Greutatea glonțului V0 DRO E1001 .17 HMR 1,1 g 757 m/s 136 m 164 J2 .17 Hornet 1,2 g 1.145 m/s 206 m 473 J3 .22 l.r. 2,2 g 364 m/s - 103 J4 .22 Win.Mag. 2,2 g 633 m/s 121 m 187 J5 .22 Hornet 2,8 g 793 m/s 143 m 513 J6 .222 Rem. 3,1 g 1.014 m/s 194 m 1.099 J7 5,6 x 50 R Mag. 3,8 g 973 m/s 187 m 1.266 J

DRO: Distanța de Reglare Optimă

Țeavă reductoare Keppeler, reglabilă la vârf, ce se introduce în țeava lisă a puștii

MARTIE 2019 | 11

A baterile de la culorile standardale animalelor sunt cunoscutesub denumirile de: melanism,

când nuanța culorii standard este vi-rată spre negru, flavism, când nuanțaculorii standard este virată spre galben,și albinism, când nuanța culorii este al-bicioasă sau albă curat.

Albinoșii sau albinii, la rândul lor,pot fi puri, când au părul, pielea, un-ghiile sau copitele albe și ochii roz, șiparțiali, când au o parte a corpului deo colorație albă, iar restul tipică spe-ciei. La om și câteva animale, albinoșiipot avea ochii de culoare albastră sauverde datorită modului în care luminatrece prin irisul acestora.

Leucismul este întâlnit și el la ani-male și oameni, ca urmare a unei pig-mentări vizibil mai reduse.

De aceea leucismul seamănă cu al-binismul și poate fi confundat adeseoricu el. Această anomalie poate fi, deasemenea, totală sau parțială. Spre de-osebire de albinism, animalele cu leu-cism au colorația ochilor normală.

Albinismul se datorează lipsei pig-

mentului melanină, pe când leucismul,reducerii tuturor tipurilor de pigmenți,din piele și păr sau pene.

În lumea faunei cinegetice, albino-șii nu sunt foarte frecvent întâlniți, de-oarece genele acestora sunt recesive, întimp ce pentru colorarea normală, ge-nele sunt dominante.

Dacă în organismul animalelor suntprezente ambele gene, pigmentareaeste normală. Albinismul apare cândsunt prezente doar genele recesive.Această situație este însă rar întâlnită,așa încât șansa de a se înmulți albinoșiieste mai mică. Totuși, în fauna cinege-tică a României întâlnim destul de descerbi lopătari albi, căprioare albe com-plet sau pătate cu alb și mistreți, iepuriși fazani cu albinism. Au mai fost ob-servate pete albe la chișițele unei caprenegre și vulpi albinoase. Doar în cazulunor mistreți pătați cu alb se poate sus-pecta abaterea de la regulă ca fiind ur-marea metisării acestora cu porciidomestici.

Cercetătorii în materie apreciază cășansa de a se naște un albinos este de

una la 10.000 de nașteri. Șansa este re-dusă din cauza pericolelor mai mari lacare sunt expuși albinoșii, mai ușor vi-zibili pentru prădători decât animalelenormal colorate

Albinoșii sunt însă avantajați de su-perstiții. Se cunoaște, chiar și la noi înțară, legenda morții celor ce împușcăcervide albe, lopătari și căpriori. În Ca-nada, anumite triburi de indieni consi-deră elanul alb ca fiind sacru. Nu esteilegal să fie împușcat, dar indienii con-sideră că astfel se încalcă o lege ne -scrisă și o tradiție antică, cu care nu potfi de acord.

Albinoșii mai sunt avantajați deanumiți crescători de animale, tentațisă îi descopere și să-i înmulțească dinconsiderente estetice și financiare.

Biologii și zoologii nu sunt însă în-cântați de exemplarele albinoase, pecare le tratează ca abateri de la regulă,iar cinegeticienii susțin din convingerenecesitatea extragerii cu prioritate aacestora, prin selecție artificială, înideea conservării purității populațiilorde faună cinegetică.

Culoarea generală a animalelor se datorează pigmenților ce se găsesc în straturile superioareale pielii și în părul sau penele acestora. Această culoare poate fi simplă, când firele de părsau fulgii de pe tot corpul au aceeași culoare, sau compusă, când acestea sunt colorate îndouă, trei sau mai multe culori diferite. Nuanțele culorii animalelor pot fi, la rândul lor,închise, deschise, pătate, cu luciu etc.

Biologie

Culoarea animalelor,albinismul și leucismulText și fotografie DIAS

STUDIU

P rovine, ca și cartoful, din AmericaCentrală, fiind considerat plantăde cultură amerindiană. Denu-

mirea de „topinambur” i-a fost dată deemigranții francezi, care au adus-o dinCanada în Europa, în anul 1610, dupănumele tribului amerindian din BraziliaTopinambas (în traducere „mare con-sumator de tuberculi”). Fiind foarte ro-ditor și apreciat până și de Papă, topi-namburul a ajuns, în scurt timp, accesibilpopulației rurale. Dar, un secol maitârziu, cartoful a redus considerabil uti-lizarea lui în alimentația omului și fu-rajarea animalelor. Totuși, topinamburulse cultivă pe suprafețe mari în Americade Nord, Australia și Asia și pe suprafețemai reduse în Franța, Scoția, Norvegia,Marea Britanie, Ungaria, România șialte câteva țări europene. În toate zoneleîn care se cultivă poate fi întâlnit și înstare sălbatică.

GeneralitățiÎn România, topinamburul este cu-

noscut, în funcție de zona geografică,sub diverse alte denumiri: nap porcescsau morcovul pământului în Muntenia,mărul pământului în Oltenia, cartofulciorii în țara Bârsei, pere iernatice învestul țării și picioică sau cartoful săracilor(din maghiară) în Transilvania. Din mo-tive terapeutice a mai fost denumit „an-ghinare de Ierusalim”. Denumirea corectă,de „topinambur”, se folosește în nordulTransilvaniei și parte din Bucovina. In-corectă este doar denumirea de nap(Brassica napus), folosită greșit chiar înlucrări de specialitate cu pretenții, întrucâtacest nume aparține altei plante, din cutotul altă familie (Brassicaceae).

Interesul cinegeticTopinamburul prezintă un interes

aparte în activitatea cinegetică, atât tu-berculii cât și tulpinile, constituind unfuraj valoros, căutat și apreciat de multespecii de faună cinegetică. Astfel, vârfuriletulpinilor verzi sunt consumate vara înmod prioritar de cervide, frunzele șilujerii depozitați în căpițe, peste iarnă,de cervide și iepuri, iar tuberculii suntcăutați de toamna până primăvara târziude mistreți, cervide, iepuri, viezuri, șacalietc. De aceea topinamburul este consi-derat furaj universal pentru fauna cine-getică.

Atracția deosebită pe care o prezintăpentru speciile de faună cinegetică men-ționate, dar nu numai, a condus la înfi-ințarea unor ogoare de hrană cu topi-nambur, foarte avantajoase în furajareacomplementară a speciilor menționate.Astfel de ogoare sunt avantajoase dinpunct de vedere economic pentru că,


Topinamburul (I)R. IACOB, N. ȘELARU

Management cinegeticDIN TEREN

Topinamburul (Helianthus tuberosus) este o plantă decultură perenă din familia Asteraceae, de interes furajerpentru multe specii de faună cinegetică plantivoră șiomnivoră, dar nu numai. Prezintă tuberculi subteranicrescuți pe ramificațiile rizomilor, asemănători cartofului,dar cu contur neregulat, precum rădăcinile de ghimbir, șitulpini aeriene ierboase, de până la 1,5-3 m înălțime, cufrunze alungite păroase și flori galbene, ca cele de floareasoarelui, cu diametru de 8-10 cm.

odată cu reușita înființării, rezistă anide zile, necesitând doar lucrări ieftinede întreținere, și din punct de vedere aleficienței, fiindcă oferă faunei cinegeticeun furaj de înaltă calitate, aflat la dis-poziția acesteia oricând, căutat chiar șiîn condiții de abundență a altor categoriide furaje în mediul sălbatic (ghindă,jir, alte categorii de suculente și con-centrate etc.).

Pentru înființarea ogoarelor de hranăcu topinambur se pretează foarte binepoienile din arborete, liniile de vânătoarelargi, marginile de drumuri forestiere șialte luminișuri din pădure sau de lamargine de pădure ori din lunci, îndeo-sebi acolo unde solurile sunt însoritesau parțial însorite și ușoare, chiar nisi-poase, fiindcă topinamburul vegeteazăfoarte bine și în condiții de semi-umbrăpe astfel de soluri.

Cultura topinamburului este simplă.Tuberculii întregi ori tăiați în cazul celorde mari dimensiuni se plantează în cui -buri sau pe brazdă, în teren pregătit înprealabil (arat de toamna, discuit șigrăpat). Se plantează câte 1-3 tuberculisau bucăți de tuberculi în cuiburi, la 6-8 cm adâncime, pe rânduri distanțatela 60-80 cm și la 30-40 cm pe rândîntre cuiburi. Se plantează și la adâncimemică pe brazdă, în urma plugului, tot ladouă-trei brazde și 1-3 tuberculi la 30-40 cm pe rând. Cea mai indicată cultură,din punct de vedere al reușitei, se poateface însă, în prezent, cu semănătoarea.

După înființarea culturii primăvaradevreme (aprilie), aceasta trebuie pro-

tejată de mistreți, cel mai recomandatprin folosirea de repelente specifice,până prin iunie, când bogăția vegetațieispontane sau cultivate scade interesulmistreților pentru topinambur. Protecțiaculturii este mai dificilă în terenurile încare mistreții sunt obișnuiți cu acestsort de hrană complementară și acolounde hrănirea alternativă în terenulagricol nu este posibilă.

Odată instalată și reușită, culturade topinambur nu va necesita decâtarat sau discuit și nivelat în fiecare pri-măvară, plantele îndesindu-se și ocupând,în 2-3 ani, întreaga suprafață cultivată.

Cultura astfel înființată și întreținutăva dura ani de zile la rând, cunoscutefiind astfel de ogoare și de peste 20 deani. Cu cât plantele vor fi mai dese, cuatât tulpinile vor fi mai subțiri și maipuțin lignificate, devenind tot mai căutateși apreciate de cervide iarna. Frunzeleși tulpinile se recoltează prin cosiretoamna, după ofilirea lor ușoară, și sedepozitează în căpițe de frunzare, peterenul de hrană sau limitrof acestuia.Producția de frunzare uscate se estimeazăla cca. 1,5-2,0 tone/ha.

Tuberculii, la rândul lor, vor scădeamult ca dimensiune în culturile vechi,dar vor fi mult mai deși, ceea ce poateasigura o producție de 10-15 tone defuraj suculent, de cea mai bună calitate,la hectar.

Mai remarcăm doar faptul că mistrețiihrăniți preponderent cu topinambur voravea carnea mai fragedă și mai bună lagust.

Interesul culinarTuberculii de topinambur au fost fo-

losiți cândva în alimentația curentă aomului și sunt folosiți, în prezent, înarta culinară. Au un gust dulceag și suntconsumați în salate de crudități ca in-gredient, fierți în apă ușor sărată sau înaburi pentru piure, copți, prăjiți saufripți ca și cartofii. Sunt excelenți gratinațiși sub formă de chipsuri. Se mai folosescîn supe-creme de legume și se mureazăasemenea verzei.

Deși a fost considerat o legumă a să-racilor, topinamburul poate fi apreciatacum ca o delicatesă, preparat sub formăde budinci, colțunași, chifteluțe, plăcinte,dulceață și suc. Din suc se produce unconcentrat de fructoză, întrebuințat pen-tru îndulcirea gemurilor, dulcețurilor,bomboanelor, altor sucuri etc. Mai poatefi utilizat în obținerea băuturilor alcoolice,deoarece alcoolul fermentat din tuberculiide topinambur este de calitate mai bunădecât cel obținut din sfeclă de zahăr. ÎnFranța se folosește și pentru producereade vin și bere.

Este promițător ca înlocuitor al za-hărului, deoarece este mai sănătos șimai productiv, de pe un hectar cu topi-nambur obținându-se până la 12 tonede zahăr, adică de două ori mai multdecât de pe un hectar cu sfeclă de zahăr.

În concluzie, topinamburul poate ficonsiderat o legumă foarte hrănitoare,plină de nutrienți valoroși și de fibrecare îmbunătățesc procesul metabolic,și un furaj valoros pentru multe speciide faună cinegetică.

MARTIE 2019 | 13

Topinamburul poate ficonsiderat o legumă

foarte hrănitoare, plină denutrienți valoroși și de fibrecare îmbunătățesc procesulmetabolic, și un furajvaloros pentru multe speciide faună cinegetică.

Valoarea nutritivă a topinamburului este dată de conținutul său ridicat în substanțenutritive, minerale și vitamine:Conținutul a 100 g de topinamburKcal Apă Proteine Lipide Glucide Balast31 78,5 g 2,5 g 0,4 g 4,0 g 14,6 gMinerale Sodiu Potasiu Calciu Magneziu Fosfor Fier Zinc Cupru1,74 g 3 mg 478 mg 10 mg 20 mg 78 mg 3,7 mg 60 mg 0,15 mgVitamineA, B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12, C, D, E, K.

R ăsfoind manuscrise mai vechi,nici nu știu cât de vechi și dacăau fost luate vreodată în

seamă, am descoperit două puncte per-tinente de vedere, ale unui vechi, pro-lific și competent colaborator, pe caregăsesc de cuviință să le aduc la cunoș-

tință persoanelor interesate, cercetătoriori simpli vânători, pentru a subliniacele susținute cu privire la posibila evo-luție viitoare a populației de șacalauriu, populație aflată încă în progresnumeric și extindere de areal în Eu-ropa.

Redăm în cele două numere VPRdin martie și aprilie, prezentările făcuteenoților și bizamilor de d-l AlexandruAlaci, cu gândul că șacalul va evoluaasemenea, într-un viitor nu foarte în-depărtat. Până atunci nu va trebui însăscăpat din vedere, fiindcă o fi el sau nu„omnivor”, dar din toamna târzie pânăprimăvara timpuriu, consumă prepon-derent carne, iar vara nu se dă deloc înlături de la căutarea, găsirea, prindereași consumarea puilor de iepure, căpriorși alte mamifere cinegetice, precum șide la dijmuirea cuiburilor păsărilorcare cui băresc la sol sau pe plaur.

Redăm, ad-litteram, în continuare,articolul:

ReconstituiriFRANC PLĂIEȘU


În nr. 1/2019 al revistei V.P.R. se aprecia că „natura” găseșteîntotdeauna, uneori târziu însă, antidotul înmulțirii explozivea unor specii nereziduale/alohtone, considerate invazive,precum șacalul.

Probleme istoriceRESTITUIRI

„Până în anul 1951, specia a fost ne-cunoscută în peisajul cinegetic românesc,infiltrându-se la adăpostul întunericului,ce îi caracterizează întreaga existență.Primul exemplar a fost capturat la Sin-gureni Deal (O.S. Ghimpați) și identificatde dr. doc. Horia Almășan, care îi publicămonografia în Revista Vânătorul nr. 3/1953,urmată de alte două completări publicateîn anii 1956 și 1958. Pe la anul 1960 erafrecvent întâlnit în Delta Dunării, unde aavut o explozie demografică atât datorităexcelentelor condiții de hrană și adăpostpe plauri, cât mai ales prolificității femelelorde 8-10 pui la fătare.

Cartea de vizită a câinilor enoți, suficientde bogată în date biografice, le conferădescendența din ordinul Carnivorae, apar-ținând familiei Canidae și reprezentândgenul Nyctereutes, a cărui blană, aspectuosnuanțată și înspicată, a făcut epocă învestimentația umană, prezentul fiindu-idefavorabil. Originea enoților o găsim înOrientul Îndepărtat, fiind răspândiți maicu seamă în bazinele hidrografice ale flu-viilor Ussuri și Amur-Daria, de unde, prinnumeroase colonizări începute pe la anul1934, a fost răspândit aproape în întregteritoriul URSS, ca specie a cărei blanăprețioasă l-a apelat „câinele jder”.

Denumirea științifică acordată de zoo-logi fiind de Nyctereutes procyonoides,asta pentru a-i zăpăci și împletici limbileromânilor spre ținere de minte. Oricumexistența a încă unui carnivor în faunațării n-a bucurat prea mult, fiind privit cuostilitate de cei ce se preocupau de soartaspeciilor autohtone, în arealele pe careenoții le revendicau și ocupau cu rapiditate.Gh. Andone, Gh. Marcheș și Gh. D. Vasiliu

iau atitudine împotriva acestui intrus, pro-povăduind combaterea energică, de altfeljustificată, iar dr. L. Rudescu pune și elumărul argumentând cu datele biologieispeciei și răspândirii în intervalul 1958-1965 în perimetrul Deltei și al împrejurimilorComplexului Razim-Sinoe, presupunânddaunele prezente și viitoare provocate ce-lorlalte viețuitoare terestre și aeriene.

În contradictoriu, Profira Barbu aduceargumentele cercetărilor conținuturilor sto-macale a șaizeci și cinci de enoți capturațiși vânați în întreaga Deltă, concluzionândcă nu sunt atât de periculoși pe cât sespune. Având în vedere probele indubitabilea resturilor de broaște, șopârle, șerpi și ve-getale incomplet digerate, în nici un cazouă, păsări, bizami și alte produse biologice,meniu ce ar caracteriza canidele.

Ceia ce nu a spus dna. Barbu relativ ladieta enoților, a fost omiterea perioadeinoiembrie-aprilie (cinci luni) când batra-cienii, reptilele și vegetalele lipsesc dinpeisaj, iar enoții vor mâncare. Mai cuseamă în martie-aprilie, când fauna aripatădepune ponta și își cresc puii în aceiașiperioadă cu enoții, fiecare fiind preocupatde hrănirea progeniturii.

Oricum am întoarce pagina, convingereaunanimă înclină spre a-i eticheta indezirabili,fiindcă altfel n-am putea explica și înțelegescăderea efectivelor de rațe și gâște ce po-pulau cândva fiecare japșă. Actualii vânătorineputând înțelege noțiunea de „nor de ari-pate” ce întunecau cerul când ochii lor nuvăd decât câteva păsări și arareori întâlnescconcentrări punctuale.

Nu cu mulți ani în urmă blana enoțilorera apreciată și căutată de către blănariși nu numai, ce o transformau în căciuli șigulere atașate paltoanelor doamnelor, orimantouri, concurând cu blănurile vulpilor,nurcilor ori bizamilor, încât merita ostenealacapturării. Acum, cei ce eventual vâneazăun enot, nu se ostenește nici să-l jupoaie,fiind necăutați.

În schimb specia prosperă, în veșnicacăutare de noi habitate în care ar puteacoabita sau din contră, ar putea fi eliminatăde șacali și lupi, chiar dacă fac parte dinaceiași familie. Oricum, câinii enoți înnumăr redus pot fi tolerați, în densitățimari nici cum, fiindcă oricâte broaște arexista și consuma, parcă mai gustoasesunt ouăle crude și bobocii fragezi pe careîi poate captura pe plauri.”

„ENO}II” de AL. ALACI

MARTIE 2019 | 15

C onform autorităților în dome-niu, singura soluție de oprire avirusului pestei porcine constă

în eliminarea masivă a mistreților dinzonele infestate. Lupta contra infecțieipresupune măsuri drastice de dezinfec-ție, înființarea perimetrelor de securi-tate, precum și un control total altransporturilor de animale domestice șisălbatice. De asemenea armata va veni,la cerere, în sprijinul vînătorilor. Pur-tătorul de cuvânt al statului major alarmatei, colonelul Steiger, a confirmato cooperare logistică în acest sens:„Unitățile militare vor acționa, în primulrând, prin susținerea autorităților sani-tare, camioanele militare putând trans-porta obiecte voluminoase, cum ar ficuștile-capcană, în zonele accidentate.Unități staționate în proximitatea masi-vului Ardennes vor furniza militari vo-luntari”.

Apariția pestei porcine este motivde mare îngrijorare, pentru că mistrețiisunt un vector important de propagarea bolii, iar numărul acestora este ex-trem de ridicat în Franța. Exploziaefectivelor de mistreți se datorează pede o parte hranei abundente, iar pe dealtă parte faptului că animalele se potreproduce de două ori pe an, femeleleajungând la maturitate la mai puțin deun an. În plus, specia nu cunoaștedecât un singur prădător natural:lupul. Din păcate cei 300-400 de lupi,care au început să colonizeze din nouFranța, sunt incapabili să limiteze creș-terea galopantă a efectivelor de mis-treți. În mai puțin de două secole,pădurile franceze și-au văzut ariilecrescând de la 7 milioane de hectare la16,5 milioane de hectare astăzi. Dinacest motiv și din lipsa unui prădătornatural adevărat, în condițiile încălziriiglobale, vânătoarea rămâne unica me-todă de ținere sub control a speciei.

Singurul indicator al populației de mis-treți este oferit de tablourile de vână-toare: dacă în 1970 erau vânați100.000 de mistreți pe an, în sezonul2016-2017 au fost vânate nu mai puținde 692.604 de exemplare.

Revenind la situația actuală, prefec-tul din departamentul amintit a emisun comunicat în care a indicat douănoi măsuri. Prima măsură autorizeazăvânătorii să atragă mistreții, prin depo-zitare de porumb sau alte produse deacest fel și să îi vâneze la nadă sau lapândă în timpul nopții, iar cea de adoua se referă la posibilitatea vânăto-rilor de a utiliza câini de talie mică saucâini purtați în lesă, pe o bandă de 2kilometri de-a lungul frontierei (undes-a intensificat vânătoarea).

În Franța, vânătorii obișnuiesc săhrănească mistreții din două motive: înprimul rând pentru că, oferindu-le hrană

în locuri special amenajate, aceș tia în-cearcă să îi impiedice să invadeze cultu-rile agricole. În al doilea rând, hrănireamistreților este practicată și în locuriunde mistrețul este mai puțin prezent,în scopul ridicării valorii unui teren devânătoare. Prin urmare, cârdurile demistreți se deplasează din locurile obiș-nuite și colonizează terenuri vecine, lăr-gindu-și astfel aria demografică.

Mistrețul este un animal sedentar, elnu se îndepărtează prea mult de locul încare s-a născut și nu este nici o specie te-ritorială, adică nu caută să excludă cele-lalte familii. Mai multe ciurde pot trăi înacelași loc, dacă există hrană suficientă.Acest fapt este optimist pentru că astfelvirusul pestei progresează lent.

Amintim că pesta porcină a uciscirca 350 de mistreți în Belgia, însă niciun caz nu a fost semnalat până acumîn Franța.

Mobilizare de proport ̦ii contrapestei porcine în Frant ̦aBIANCA IORIATTI

ACTUALITATE

Ministrul francez al agriculturii a participat pe data de 25 ianuarie, în localitateaCharleville-Meziérès din apropierea Belgiei, la reuniunea Comitetului regional însărcinatcu prevenirea pătrunderii pestei porcine africane în Franța, dinspre frontiera belgiană.Ulterior, ministrul s-a deplasat pe teren pentru a inspecta instalația de îngrădire recentamenajată, care va servi drept barieră de delimitare a unei „zone albe”, în interiorulcăreia circa 500 de mistreți urmează să fie vânați în următoarele săptămâni. Ministrul a mai cerut Federației Naționale a Vânătorilor și Agenției Naționale a Vânătorii și FauneiSălbatice o mobilizare maximă pentru a acționa rapid și a opri propagarea bolii pe teritoriul național.

Foto

: ALI

N-C

OD

RU

MA

NU

T erenul de vânătoare al grupeimele Rudna, așezat pe malul Ti-mișului, străjuit de pădurea Ma-

cedoniei, este un loc primitor pentrutoate speciile de vânat de câmpie. Tufeledese, perdelele forestiere și canalele plinede stuf asigură protecția mult căutată defazani, iepuri, căprioare și mistreți.Ochiurile de apă, ferite de văzul lumii,sunt sălașuri primitoare pentru rațele săl-batice. Mâncarea este din belșug: cultu-rile de grâu, porumb, rapiță, mazăre,hrănitorile îndestulate, fructele pomilorși tufelor plus fânul și iarba aflată la dis-creție. Apa, element vital, se găsește și eadin belșug. În plus, exploatarea cumpă-tată a terenului asigurată prin alternareazonelor de vânătoare, practicarea vână-torii de selecție, grija privitoare la numă-rul de piese doborâte la o ieșire în teren,toate asigură menținerea unui efectivechilibrat de vânat. Apoi, albia Timișuluieste un loc primitor pentru speciile de pă-sări de pasaj.

Primii pași și primele reușiteAșa cum vă spuneam, am ieșit, în zi-

lele lui ianuarie, împreună cu camarazidin grupă, la vânătoarea săptămânală,prilej de relaxare și detașare de agitațiaorașului și de problemele curente.Aveam autorizație la fazani, iepuri, mis-treți și răpitoare cu păr și cu pene. Ne-

O vânătoare inedităMARIA SĂVULESCU


Câmpurile se deschideau în fața noastră pline de surprizelece aveam să le descoperim într-un sfârșit de ianuarie, o zifriguroasă, dar uscată, cu un vânticel ascuțit și un cer seninși luminos. Ne-am adunat la locul de întâlnire. Eram ungrup nu foarte numeros, doar câteva puști și doi căței, toțidornici să începem mica noastră incursiune vânătorească.Unul din farmecele vânătorii este acela că, deși parcurgizone binecunoscute din același teren, trăiești de fiecaredată experiențe noi. Poveștile își desfășoară acțiunea înlocuri binecunoscute, dar totul pare de fiecare dată altfel șimereu inedit.

DE SEZON

Foto: ALIN-CODRU MANU

Foto

: MA

RIA

SĂ

VU

LES

CU

am ales o zonă străbătută de câteva ca-nale scurte pe care le puteam închide.Câinii și-au început scotocirea în tufeleîncâlcite din care s-au ridicat în zbor maimulte făzănițe. Spre final, doi fazanigreoi s-au ridicat către cer. Zborul le-afost frânt de tirul bine țintit al camarazi-lor mei. Câinii i-au recuperat și i-au adusstăpânilor. După tufe se întindea o par-celă nearată pe care fusese cultivat po-rumb, apoi se deschidea un teren cuarătură înaltă. De-o parte și de alta a te-renului se aliniau două canale cu tufezvelte, iar în capăt, terenul se terminaîntr-o pădurice de plop abia ridicată devreo câțiva ani. Terenul arat nu erafoarte lat, numai bun să fie parcurs decei prezenți. Am pornit goana. Din ca-râmbul cizmei mi-a sărit un iepure ce aluat-o glonț înainte. Am ridicat pușca șiam oprit avântul pe care îl luase. Cândam ajuns în dreptul lui, mi l-am pus laspate, în vestă, întrebându-mă de ceoare nu l-am lăsat, căci bătaia era la în-ceput și aveam a-l căra drum lung…

Surpriza din marginea plopișuluiNu a trecut mult și am auzit două

focuri, unul din drepta și altul dinstânga mea. Încă doi iepuri pentru ta-bloul de final! Imediat după focurile dearmă am văzut cum tufele de pe unuldin canale începură să se miște. Nu

putea fi decât un vânat mare ce se re-trăgea către plopișul din fața noastră.Aproape de pădurice, din canal își făcuapariția o mica turmă de mistreți, nufoarte mari, care se pierdură printre co-paci. Ne-am adunat repede și, fără preamultă șovăială, am decis ca o parte din-tre vânători să plece cu mașinile și să seașeze în stand pe partea cealaltă a pâl-cului de pădure, urmând ca doi dintrenoi să parcurgem zona la picior. Erampuține puști, autorizație aveam, decimăcar puteam încerca. Zis și făcut: amrămas pe loc, am pus câinii în mașinăși, împreună cu colegul meu, ne-amapropiat încet de marginea pâlcului depădure. Așteptam semnalul celorlalțicamarazi. Ei urmau să ne dea de știrecând ajungeau în standuri, la locurilestabilite. Stăteam lipiți de primul rândde copaci și ascultam șoaptele pădurii.În afară de foșnetele frunzelor nu seauzea nimic. Mă întrebam dacă nucumva turma de mistreți plecase dejamai departe și ieșise din pădurice.Aveam să aflăm…

Am primit semnalul colegilor și ampornit în zig-zag printre pomi. Cu bre-neke pe țeavă, atenți la poziția celuilalt,ne deplasam încet prin pădure. La unmoment dat auzirăm în fața noastrăzgomot de crăci rupte. Ne-am îndreptatspre locul cu pricina cu pas grăbit. Mis-

treții vroiau să rupă goana înspre flanculpădurii. Colegul meu a ochit către unuldin negricioși. Acesta a mai făcut câțivametri și apoi a căzut în frunzele uscate.Turma și-a schimbat brusc direcția dedeplasare și s-a îndreptat chiar cătrelinia de stand unde erau ceilalți vânători.Am rămas nemișcați, ascultând cu respi-rația oprită. La un moment dat, am auzitun foc de armă apoi tăcere. Am marcatlocul unde căzuse primul mistreț și ne-am îndreptat către marginea paduricii.Acolo i-am găsit pe colegii noștri, mul-țumiți și cu voie bună. Doborâseră încăunul. Turma ieșise chiar între ei. Cel carea fost mai aproape a tras.

Tabloul finalDupă ce am reușit să aducem și mis-

trețul din padurice, am încheiat partidași ne-am ocupat de tabloul de final. Untablou mai rar întâlnit pentru o vână-toare de grupă, unde eram obișnuiți deregulă cu mai mulți fazani și poate câți-va iepuri. Pentru câteva puști, ziua fu-sese plină de neprevăzut și de surprizeplăcute. După ce am admirat în liniștetabloul și am mâncat câte ceva din me-rindele aduse cu noi, ne-am îndreptatcătre cabană. A fost o vânătoare reușităși unică pot spune pentru acest sezon. Onouă poveste putea fi adăugată acum întolba grupei noastre!

MARTIE 2019 | 17

Foto: MARIA SĂVULESCU

N u de puține ori, același drumcunoscut ne-a purtat dis-de-di-mineață prin aceleași locuri, spre

terenurile de vânătoare, pe la tradiționalulpuț cu ciutură și o improvizație pentruadăpat animalele, asistând de fiecare datăla aceeași, dar totuși mereu alta, ivire azorilor și la trezirea naturii pentru o nouăzi. Când întunericul nopții se transformăprogresiv în lumină, aceasta vine cu mul-țime de culori ce se aștern peste fire, deș-teptând parcă adevărate forțe mistice cereverberează asemena unui diapazon întot ceea ce înseamnă natură.

În zare, culmile domoale ale unuideal împădurit par a fi neschimbate desecole, dar e numai o impresie, naturaeste într-o permanentă schimbare. Câțivanori ai cerului nesfârșit par a fi nișteghețari gigantici, cărora forțele văzdu-hului, ca într-un joc, le modelează for-mele. Este totul asemena unui mister,deslușit însă cu mult timp în urmă…!

Oare ce chemare perpetuă grăbeștepasul vânătorului spre începutul uneizile de vânătoare, poate nu la fel camulte altele de până acum? Este vremeaprimăverii, o vreme în care combatereala dăunători cu păr și cu pene vine săcontribuie la protejarea faunei cinegeticeși la menținerea echilibrului pe ansambluîn fondurile de vânătoare. Rezultatelese vor vedea cu siguranță în toamnă.

O „combinată” vânătoreascăLa sfârșit de sezon la fazan, în Făurar,

într-o duminică cu vreme călduță și plinăde soare, având autorizație la fazan, darși la răpitoare, am avut ocazia unei vâ-nători combinate, iar partida ne-a oferitposibilitatea de a face și combatere ladăunători. Revenisem cu prietenul și co-legul meu de vânătoare Vali, la Letca,unde, pe fondul de vânătoare, fauna ci-negetică se îmbină armonios cu bogățiasubsolului, evident trădată de atât decunoscutele sonde care, la foc continuu,aduc la suprafață bogăția aurului negru.

De această dată am schimbat regula„jocului”, eu purtând în locul flintei doaraparatul foto, idee bine venită, dar nufoarte des folosită pe teren, la vânătoare.Vali era însoțit de nedespărțiții săi câinide vânătoare, doi braci german, Bela șiMișu, cu care, împreună, ne-am aventuratprin locurile întinsei câmpii. Locurile se

La vânătoare cu aparatul de fotografiatText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN


DE SEZON

De câte ori, pe potecile de vânătoare, natura ne dezvăluie latot pasul imagini adesea greu de închipuit și totuși reale,momente care mai de care mai interesante, unele chiaramuzante de-a dreptul. Atunci este rândul aparatului foto sătreacă pe primul plan și să imortalizeze pentru viitormomentele trăite cu atâta intensitate în teren. Mai ieri, lafinal de Făurar, rând pe rând, pentru multe dintre speciile devânat, s-a tras „cortina” închiderii vânătorii, dar amintirileproaspete ale sezonului ce se încheie ne duc cu gândul laviitoarele întâmplări vânătorești. Le dorim să fie cât maimulte, mai bogate și în deplin echilibru și armonie cu natura!

bucurau din plin de bogăția hranei na-turale pentru păsăret, fructe de măceș,arbuști cu gherghine și nu numai, oferitecu dărnicie de către mama-natură.

Încâlcita țesătură cu rugi de mure,care, trebuie să recunosc, dă multă bătaiede cap orășeanului obișnuit cu asfaltul,amestecul de ciulini și mult lăstăriș, oferăliniște, adăpost sigur și hrană neobosituluifazan, iar nouă ne dă speranța unui dibuitde succes. Cu cei doi patrupezi bineinstruiți, care răspund prompt la comenzilestăpânului, succesul ne este asigurat dupăcirca o jumătate de oră de căutări, când,după mai multe șiretlicuri ale făzănițelorce au zburat în siguranță spre alte locuri,cocoșul de fazan a greșit mutarea pe tablade șah a câmpului, zburând exact în razade tir a colegului…!

Vânătoarea la fazan se încheiase șiurma să trecem la partea de combaterela răpitoare. După reușita din primaparte, oare câți dintre participanți armai manifesta același interes și la parteade combatere? Este o întrebare care re-vine adesea în gând, pe teren…

Vulpi, între vulpi…Pentru că în autorizație avem trecute

și răpitoare cu păr și cu pene, ne-amcontinuat drumul ajungând într-o zonăîn care aceste viețuitoare păreau că sfi-dează prezența vânătorilor, dacă îmieste permis să spun astfel. La numaidoi-trei kilometri, mergând pe drumulsondelor, am dat peste larma cunoscutelorcoțefene, care ne-au întâmpinat imediatce am intrat în teren, studiindu-ne atentmișcările, gata să dispară la cea maimică amenințare. Atenția ne este însăatrasă către un pâlc de vegetație arbustivă.La mică depărtare, pe câmp, printre mu-șuroaie de cârtiță, o vulpe executa salturidupă salturi, cum numai cumătra știe săle facă, efortul fiindu-i probabil răsplătit

pe măsură de șoarecii ieșiți și ei lacăldura după-amiezei. Era atât de preo-cupată încât nici nu ne-a observat. Și nune despart mai mult de 30-40 de metri!

„Distrata” ne oferă un tablou de ade-vărată poveste vânătorească, mai alescă, după ce și-a terminat numărul cusalturi și plonjoane, pornește către noicu intenție vădită de a traversa drumulrămas în spatele nostru. Preț de câtevaclipe am urmărit-o amândoi cu privirea,după care focul de armă al colegului aîntrerupt cursa, oprind-o de a mai traversadrumul prin locuri… nepermise. A urmatapoi o apropiere de liziera unui crâng,ocazie cu care o grivă, mai puțin atentă,a rămas să vegheze pentru veșnicie îm-prejurimile câmpului…!

„Iepurele” acrobat!Dornici de alergătură, cei doi patrupezi

ai prietenului Vali încă dau dovadă devoiciune, ținând parcă să ne arate încă o

dată pasiunea, mirosul lor fin și arta pon-tării bine însușită de-a lungul anilor. Un-deva, lângă un amestec de rugi de mure,rămân ca înlemniți. Ne-am gândit că audat de vre-un fazan și, cu precauție, neapropiem spre a lămuri mesajul lor.Observ că în acel păienjeniș de rugi semișcă ceva, alb cu pete spre gri, de mări-mea unui iepure. Nici vorbă de fazan!Bela și Mișu au ocupat poziție strategică,iar fantoma mișcătoare, părând a fi în-colțită, nu are altă posibilitate decât să-șilase ceva păr din blana trecută pringhimpii rugilor și, cu o mișcare fulgeră-toare, iese din ambuscadă și se cațărădirect în refugiul din apropiere, un cor-coduș sălbatic crescut binișor deasupratufelor de măceș. Nu se oprește decât învârful lui de unde aruncă priviri atenteurmăritorilor, moment în care ne dămseama că avem de-a face cu nimic altcevadecât o pisică hoinară.

De-alungul anilor am mai întâlnit di-verși mârtani, însă în cu totul alte ipostaze,dar să crezi că „iepurele” a ajuns și acrobatși se refugiază tocmai în vârful unui pom,este chiar prea vânătorească descrierea.Până la un punct, în acea încurcătură derugi, mișcarea vietății te poate îndeamnasă o asemeni cu a unui iepure. Reluândînsă firul întâmplării, observăm că, lacirca 3-4 kilometri de câmp, se zărește omică localitate, ceea ce ar da o explicațieprezenței pisicii în acest loc. Cum, ne-cum, este o sălbăticiune hoinară, deosebitde dăunătoare pentru păsări și mamiferemici. Așa se explică și locul de pândă pecare la ales cu dibăcie. Numai că la noiîmpușcarea unei pisici hoinare îți poateaduce și mari neplăceri, deși Legea407/2006 ne oferă, sumar, acel drept dea îndrepta greșelile celor care lasă hoinaremulte dintre pisicile de casă. Iar acestea,după cum știm, sunt deosebit de prolifi-ce…!

MARTIE 2019 | 19

De-alungul anilor devânătoare am mai

întâlnit diverși mârtani însăîntr-u cu totul alte ipostaze,dar să crezi că „iepurele” aajuns și acrobat și serefugiază tocmai în vârfulunui pom, este chiar preavânătorească descrierea.


D egeaba mi-am tot bătut guracu el, străduindu-mă să-l de-termin ca să renunțe la aceste

apucături, pentru că n-a fost chip să-ldau pe brazdă. În schimb, eu eram„ciuca bătăilor”, mai concret, cel careera vinovat de toate ghinioanele, ne-șansele și ratările lui, și aceasta deoa-rece, în mod sigur, el era convins căaltcineva îmi face descântece ori îmicreează tot felul de „moșmoane” ca săam noroc la vânătoare, iar el să aibănumai ghinioane. N-ați mai pomenitașa ceva!

Altfel, era un om de toată nădejdeași un foarte bun trăgător, iar ca prietenera desăvârșit. De multe ori susțineaatâtea enormități încât nici nu maiștiam ce să mai cred despre el, însă totulse remedia de la sine și, în nici un cazsupărarea, ori chiar furia pe care leetala, nu țineau mai mult de câteva mi-nute, după care ne prăpădeam amândoide râs reamintindu-ne cele petrecute.

Într-o toamnă am plecat cu toțiispre Bordușani, unde era o „junglă” mi-nunată aflată în apropiera Dunării,zona fiind plină cu vânat de toate felu-rile și de toate soiurile. Acolo stăteamde obicei într-un bordei construit și în-treținut de vânătorii și de pescarii carebântuiau pe acolo și unde, la plecare,toți lăsau câte ceva ce putea fi util celorcare poposeau acolo după ei. Adică

sare, chibrituri, gaz, lemne uscate,pungi etc.

Înainte să plecăm de acasă, am ho-tărât că a venit momentul cel mai priel-nic să-l corijez pe Nelu, și astfel să-ldetermin să renunțe la obiceiurile lui,scop în care mi-am fabricat două car-tușe „speciale”. Am luat două tuburi dincarton marca „Vânătorul”, cu care încămai trăgeam cu toții la vremea acea și,după ce le-am fixat câte o capsă și le-am introdus cantitatea de pulbere cla-sică, am acoperit-o cu un căpăcel. Amintrodus numai jumătate din bură, pecare am tăiat-o în două, iar deasupraam turnat iute ceară fierbinte pentru ao etanșa mai bine. În final, la unul dintuburi am umplut spațiul rămas liber cuconfeti de toate culorile, pe care le-ampresat cât am putut de mult, acope-rindu-le cu un alt căpăcel. În celălalttub, pregătit la fel, am introdus o pan-glică subțire, tăiată cu o lățime de uncentimetru, bine pliată, ca să intre câtmai multă. Astfel am reușit să introducîn tub aproape patru metri. La sfârșitam acoperit „creațiile” mele cu câte unnou căpăcel, sertizându-le bine margi-nile, peste care am turnat iarăși cearăfierbinte.

În Bordușani aveam permanent lamine cele două cartușe „minune”, șiam tot așteptat până ce, în sfârșit, mis-a ivit momentul prielnic.

Aceasta s-a petrecut într-o zi, pe laapus când, împreună cu nea Fane și cuNelu, am renunțat la tradiționalul bor-dei și ne-am pitit între două băltoaceîntreținute, mai mult ca sigur, din re-vărsările anuale ale Dunării. Astfelaveau mai mereu apă, iar locul era per-manent frecventat de rațe și lișițe,uneori și de gâște. Noi, optimiști cumeram, pentru gâște ne-am ascunsacolo. Nu ne-am făcut probleme cumle vom recupera din apă, dacă acolovor cădea, și aceasta deoarece nu știamnici cât de adâncă era, și nici câte lipi-tori erau pe centimetru pătrat, așa căam lăsat deoparte această temă.

Mă așezasem lângă tulpina uneisălcii groase, dar pe jumătate găunoasăși putrezită, plănuindu-mi ca, la ne-voie, să mă refugiez în scorbura ei.Nelu era cam la zece metri de mine, pi-tindu-se prin niște bălării unde s-a sim-țit el bine, în timp ce nea Fane se aflași el pe undeva, prin apropiere. Dinlocul unde se afla Nelu, se ridica înmod constant un fuior de fum care serăspândea cu generozitate și pe deasu-pra noastră, informându-ne ce fel de ți-gări fuma dumnealui.

Liniștea s-a lăsat iar, imediat ce amîncetat cu pregătirile standurilor pe carele-am ales. Cum se apropia seara, au șiînceput să ne viziteze țânțarii, momentîn care mi-am adus aminte cu nostalgiede sticluțele conținând soluții împotrivamușcăturilor de insecte. Recipiente pecare le am de ani de zile pe undeva, princasă, și de care îmi aduc aminte numaiatunci când am nevoie de ajutorul lor,dar de care mă aflam foarte departe.

Tocmai îmi cârpisem câteva palme,aflându-mă și la vănătoare de țânțari,când mi s-a părut că disting o mișcareprin stuf. Am săltat arma încetișor, aș-teptând cu răbdare să identific posibiluladversar. După minute bune, chiar îndreptul lui Nelu, a ieșit din stuf un enotsuperb care, nepăsător ori preocupat dealte probleme, se îndrepta exact spre el.Nu mai avea mult și ar fi intrat exact înhălăciuga de buruieni după care se aflaNelu când, deodată, din mijlocul buru-ienilor, a tunat glasul lui Nelu:

- Hai mă, ce mama dracului! O săplec de aici ca o setcă plin de găuri. Îmibag picioarele în ei de țânțari!

Instantaneu, enotul a rupt-o la fugăde lângă Nelu și, după direcția în care aapucat-o, urma să treacă chiar prin fațamea. L-am așteptat cu arma pregătiră,iar când mi-a venit bine, l-am culcat cuun foc.

– va urma –

POVESTIRI

De câte ori mergeam la vânătoare, organizatorul, știind căsuntem prieteni, ne așeza împreună. Așa că, lângă mine seafla Nelu Bodnăraș, urma nenea Aurică, tăicuțul lui, și neaFănică Pavel. Nu a fost zi de la Dumnezeu în care, aflându-seîn stand, Nelu să nu vorbească, de regulă cu vecinul dincealaltă parte, să nu fumeze țigară de la țigară, să nu-și facăveșnica ordine, rupând crengi și crenguțe, despre care erasigur că îl vor deranja când va trebui să tragă, să nu tușeascăasemenea unui buhai și câte și mai câte.

Țeapa lui Nelu (I)ȚIȚI

Cu ceva ani în urmă nici un vânător nu rata ocazia de a vâna o vulpe, iar la vânătorile demistreț, nu trecea una prin linia vânătorilor fără să fie luată în cătarea puștii. Blanaroșcatei era la mare preț și, cine avea de vânzare câteva „cojocele” la finele iernii, avea cu siguranță și ceva bani de cartușe pentru sezonul următor. Așa stăteau lucrurile prinanii ’80, dar acestea s-au mai schimbat de-a lungul timpului...

D e câte ori nu s-a întâmplat la vâ-nătorile de mistreț să observămcă, deși vânătoarea se face de

regulă la mistreț și răpitoare, unii parti-cipanți ezită să tragă la vulpe care, ca deobicei, iese mult înaintea mistreților sprelinia vânătorilor. De ce oare?

Controversata vulpeDe ce controversată, nu este foarte

greu de înțeles sensul. Vulpile ies îngoană și nimeni nu mai trage. Cei maiexperimentați, probabil pentru că „unae să dobori un mistreț și alta, o amărâtăde vulpe”, e chestie de faimă și respectar zice unii. Cei mai nou intrați în grupă,nu trag la vulpe să nu cumva să deran-jeze și să-și atragă dezaprobarea mai ve-chilor în breaslă. Iar vulpile ies, ca deobicei în goană, trec prin linia vânători-lor, iar armele rămân tăcute, toți spe-rând că, păstrând liniștea, mistrețul celmare, sau și mai mic, dar mistrețul, vaieși la ei. Se termină goana, mistreții nuși-au arătat coamele, nici măcar din în-tâmplare, iar vulpile au trecut în bătaiaurmătoare, ori s-au dus bine mersi întreaba lor… Faptul se poate repetauneori goană după goană, iar la final, ta-bloul de vânătoare să rămână fără nici

măcar o „coadă” roșcată pentru fotogra-fia de încheiere.

„Cojocele” fără valoare Pe de altă parte, după perioada de

glorie, când blănițele erau la mare putere,moda s-a schimbat, valoarea pielicelelorde vulpe a scăzut, iar de aici și intersulpentru acestea. În plus, vocile „verzi”, totmai numeroase și tot mai sonore în utimultimp, au continuat să influențeze în sensultraconservatorist, greșit înțeles, percepțiasocială a imaginii vânătorii în general,fapt ce a condus la continuarea scăderiiinteresului pentru blănuri.

Adăugând aici și comoditatea ce serăspândește tot mai mult în rândul nostru,cine mai stă să jupoaie o vulpe…?, e timppierdut și, adăugând aici și creșterea pre-țurilor cartușelor, cine mai irosește un focpe o amărâtă de vulpe…?, devine limpedede ce se întâmplă ceea ce se întâmplăuneori, în teren.

Altfel stau însă lucrurile când estevorba de acțiunile de combatere a răpi-toarelor, cu păr dar și cu pene, atuncicând în teren ajung vânătorii responabili,care au înțeles și nu uită de importanțaacestor acțiuni, menite a proteja și conservafauna cinegetică din teren. Tot aici trebuie

menționat și faptul că vulpea a fost și esteunul dintre principalii agenți ai răspândiriirabiei în terenurile de vânătoare și nu nu-mai și, în condițiile apariției pestei porcineafricane în unele fonduri de vânătoare,poate deveni și un vector de răspândire aacestei boli. Cât privește turbarea (rabia),cu toate că acțiunile de vaccinare contraacesteia, atât prin răspândirea de doze cuvaccin în terenul liber, cât și la vizuină,au dat rezultate bune la vulpe, aceastarămâne în continuare un potențial agentde propagare a bolii. Notând aici și pagu-bele ce le poate produce în rândul puilorvânatului și, nu rareori și prin gospodăriileoamenilor, vulpea rămâne un factor cenecesită control și atenție permanentă.Sunt câteva dintre elementele pentru care,în teren, atunci când autorizația permiteși avem ocazia, la vânătorile colective saula picior, nu trebuie să stăm pe gânduriși, fără să ezităm, să nu scăpăm vulpeadin cătarea puștii…!

MARTIE 2019 | 21

Vulpea în cătarea puștiiText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

R~PITOARE

Adăugând aici șicomoditatea ce se

răspândește tot mai mult înrândul nostru, cine mai stăsă jupoaie o vulpe…?, e timppierdut și, adăugând aici șicreșterea prețurilorcartușelor, cine mai iroseșteun foc pe o amărâtă devulpe…?, devine limpede dece se întâmplă ceea ce seîntâmplă uneori, în teren.

MAMIFERE: bizam, câine enot,dihor comun, hermelină, jder, mis-treț (mascul), nevăstuică, șacal,viezure, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioarăgrivă sudică, coțofană; până la20 martie: stăncuță.

CE VÅN~M

V iteza medie la gura țevii, pecare o regăsim la cea mai mareparte a cartușelor cu alice eco-

logice, se situează undeva între valorilede 1.400-1.500 fps. Pentru a acoperiînsă varietatea largă de condiții în careacestea sunt folosite pe teren, la vână-toare sau la tirul în poligon, au fostcreate variante de cartușe ce dezvoltăatât viteze mai mici, ce se situează lamedia pragului inferior de 1.300 și1.350 fps, cu care marea majoritate amfost obișnuiți până nu demult, dar și

variante ce ating viteze semnificativmai mari, începând de la 1.550 fps șiajungând la 1.620 și chiar 1.700 fps,așa cum arătam în materialul anterior,la linia de cartușe HyperSonic Steel dela Remington.

Linia de cartușe ce dezvoltă vitezede 1.300-1.350 fps a fost conceputăpentru tirul la distanțe mai mici, cumar fi spre exemplu cazul tirului deasupraperimetrului formației de atrape, labaltă, sau pentru tirul la talere, în poli-gon, iar cele cu viteze de peste 1.550-

1.620 fps, pentru tirul la distanțe apre-ciabil mai mari, precum tirul la zbor lagârlițe mari și gâște, când acestea zboarăla înălțime mare, caz întâlnit adesea peteren, la vânătoare. Ideea generală acreșterii vitezei alicelor netoxice, înafara suplinirii greutății specifice redusea acestora, mai ales a oțelului, compa-rativ cu plumbul, este creșterea energieide impact a alicelor și tendința de areduce tot mai mult corecția necesarăla țintele în mișcare, aflate la distanțemai mari, la 40-50 și chiar 60 de metri.


MUNI}IE

După ce am trecut în revistă, în numărul anterior, unele aspectele privind intoducerea șifolosirea cartușelor cu alice netoxice/ecologice la nivel internațional, să vedem de dataaceasta câteva dintre caracteristicile tehnice și performanțele în teren ale acestora.

Cartușele ecologice (II)COSTIN ALECSANDRESCU

Având în vedere cele de mai sus, separe că asistăm la o tot mai accentuatăspecializare, dacă o putem numi astfel,a muniției cu alice netoxice oferite demarii producători. Cartușele cu vitezecuprinse între 1.350 și 1.400 fps, le-amputea încadra la categoria „medie-uni-versală”, fiind acoperitoare pentru omare parte a situațiilor întâlnite în ge-neral în teren, și fiind alegerea cea maiprobabilă pentru cei ce nu doresc o spe-cializare strictă, dedicată, a munițieinetoxice pe care urmează să o folosească.

În privința materiei prime pentrualicele ecologice, în afara oțelului, ten-dința este aceea de a folosi materialede fabricație netoxice, cu caracteristicisimilare cu cele ale plumbului, precumcuprul sau tungstenul, combinații aleacestora sau cu polimeri speciali, unexemplu în acest sens fiind alicele car-tușelor Tungsten-Matrix produse deKENT. Bismutul este un alt material,mai ieftin decât tungstenul și conside-rabil mai maleabil, fiind mai permisivvis-a-vis de țevile și șocurile armelorde vânătoare, mai ales cele de fabricațiemai veche.

În ceea ce privește forma alicelornetoxice, se tinde spre folosirea unorforme noi, cum sunt spre exemplu alicelecu inel median numite Flightstop - avândforma planetei Saturn, folosite la cartușeleBlack Cloud de la Federal sau alicele deformă cubică Hex Shot - cu fețe de formăhexagonală, de la cartușele Blind Sideproduse de Winchester, dar și spre obți-nerea unor alice sferice cât mai perfecte,folosind tehnologii precum placarea ali-celor din oțel cu zinc spre exemplu, cumeste cazul noilor cartușe Fasteel 2.0 Pre-cision de la Kent.

Dintre componentele cartușelor, bu-rele par să fie cele mai expuse modifică-rilor inovatoare, în general menite apermite controlul deplasării încărcăturiide alice, pe traiectorie. Design-ul nouare aripioare de ghidaj, unele numitepetals - petale, sau windows - ferestre, cese deschid, sau panele ce se dilată, dupăieșirea din țeavă, exemple în acest sensfiind burele Xelerator de la Winchestersau Flightcontrol de la Federal. Ideeaeste de a păstra inițial snopul de alicecât mai compact în coșulețul burei, în

prima parte a traiectoriei spre țintă, eli-berându-l ulterior, bine stabilizat, pe di-recție. Faptul este menit a asigura uni-formitate și un grupaj cât mai consistent,cu distribuție echilibrată, a alicelor pețintă chiar și la distanțe din ce în ce maimari.

Cartușele cu alice ecologice sunt dis-ponibile atât pentru calibrul 12, dar și20. Primele în variante de 2 ¾ inch - 70mm, 3 inch - 76 mm dar și super magnum3 ½ inch - 89 mm, precum cartușeleB&P Supermagnum Steel de 42 de grame.Și, nu în ultimul rând, să menționămlinia cartușelor destinate calibrului 20,magnum, cu tubul de 3 inch - 76 mm, ovariantă ce câștigă tot mai mulți adepțiîn rândul vânătorilor.

Testele efectuate cu cartușe cu alicenetoxice/ecologice, precum și experiențapractică împărtășită de vânători pe teren,

au evidențiat performațe diferite cândcartușele au fost trase din modele dearme diferite și, mai ales, când au fostfolosite șocuri produse de firme diferite.De aici se desprinde ideea că, cel puțindeocamdată, o bună practică recoman-dată, înainte de a decide ce munițievom alege, este să testăm variantele decartușe oferite pe piața de specialitate,folosind șocurile dorite și arma de vâ-nătoare pe care o vom folosi în teren.Este drept, cere un pic de timp și efortdar este, credem, un motiv suficient debun pentru a putea folosi și beneficia lamaxim de calitățile noilor oferte demuniție ecologică cu alice netoxice. Des-pre muniția ecologică destinată tiruluicu glonț, vom discuta cu o viitoareocazie. Vedere bună pe cătare !

MARTIE 2019 | 23

PUBLICITATE

Cartușele cu alice eco-logice sunt disponibile

atât pentru calibrul 12, darși 20. Primele în variante de2 ¾ inch - 70 mm, 3 inch - 76 mm dar și super magnum3 ½ inch - 89 mm, precumcartușele B&P Supermag-num Steel de 42 de grame.


P otrivit datelor Organizației Mon-diale a Sănătății, anual mor55.000 de oameni de turbare,

mai ales din țările în curs de dezvoltare,și sunt prevenite anual alte cca. 325.000de decese.

Măsuri de prevenție și combatereBoala se consideră dispărută doar

în Europa de Vest, datorită campaniilorsusținute de vaccinare a animalelor do-mestice și sălbatice, dar se menține înEuropa de Est, în special în Turcia,unde se mai constată frecvent rabie lacâini și vulpi, dar nu numai.

În România, măsurile de prevenirea îmbolnăvirii oamenilor și animalelors-au bazat, după 1951, pe reducereanumărului de câini și pisici de pe lângăgospodăriile rurale și pe încercarea delichidare a bolii din mediul domestic,prin vaccinări antirabice obligatorii,pentru anihilarea celei mai probabileverigi de întreținere a bolii în mediulsălbatic. În același scop a fost organizatăcombaterea sistematică a câinilor și pi-sicilor din mediul sălbatic, precum șireducerea numărului de carnasiere săl-batice.

În prezent, la nivelul țării este adop-tat un „Program de control, supraveghereși monitorizare a rabiei pentru apărareasănătății publice și a sănătății animalelor”,prin care se preconizează eradicareatreptată a bolii. Pentru combaterearabiei la vulpe a mai fost adoptat, înanul 2009, un alt „Program de suprave-ghere, control și eradicare a rabiei lavulpe”, care s-a desfășurat pe întreg te-ritoriul țării și s-a aplicat la tot efectivulde vulpi, plecând de la premiza că rabiaevoluează endemic la vulpe și numaisporadic la celelalte specii.

Obiectivele acestui ultim programcuprind: controlul, supravegherea, mo-nitorizarea vaccinării și efectele acesteia,pentru ca în final să fie urmărită eradi-carea rabiei la vulpi.

Vaccinarea vulpilor s-a desfășuratîn campanii de primăvară și de toamnă,cu distribuția manuală a vaccinului învizuini la început, apoi cu avionul, dis-tribuindu-se din aer câte 25 doze vac-cinale/campanie/km2. Pentru păstrarea

valabilității vaccinului cel puțin 7 zile,distribuirea momelilor s-a făcut cândtemperaturile au fost pozitive (dar maimici de 40° C, temperatură la care înve-lișul capsulei vaccinale se topește).

Avantajele programului constau îndiminuarea riscului răspândirii rabieiîn rândul animalelor sălbatice și do-mestice, precum și al transmiterii viru-sului rabic la om. Dezavantajul principala constat în riscul uciderii unor speciide animale sensibile la tulpinile de virusvaccinal distribuit, cum ar fi aricii, her-melina, dihorul, jderii etc.

În cazul depistării unor cazuri pozi-tive de rabie la vulpi, au fost instituitemăsuri de carantină pe o rază de 30km în jurul focarului, în care suprave-gherea epidemiologică a devenit per-manentă, în scopul depistării de even-tuale noi focare. Stingerea bolii și amăsurilor de carantină s-a făcut după3 luni de la ultimul caz confirmat.

De asemenea, s-a preconizat apli-carea unui complex de măsuri sanitar-veterinare specifice, printre care: dis-trugerea rezervorului de virus rabic șia principalilor vehiculatori ai acestuia,reducerea numărului de carnivore do-mestice și reglementarea circulației lor,evidența strictă și vaccinarea obligatoriea câinilor de pază, vânătoare și agre-ment, închiderea noaptea în țarcuri aanimalelor domestice aflate la pășunat,ținerea sub observație a câinilor și pisi-cilor susceptibile de boală timp de 14zile, interzicerea vânătorii cu câini șigonaci în zonele cu rabie, distrugereacadavrelor de carnivore vânate etc.

Pentru vânători, ca de altfel pentrutoate categoriile de oameni implicați înmanipularea animalelor suspecte deboală și a cadavrelor acestora, a fost șirămâne obligatorie purtarea mănușilorde protecție din cauciuc atunci când sevine în contact cu acestea, mai alesatunci când se jupoaie animalele sălba-tice, chiar dacă acestea nu prezintă niciun simptom bănuitor de turbare.

Conduita în cazul infecției rabiceMușcăturile directe produse de ani-

male suspecte de rabie sau din zone cu-noscute cu rabie, dar nu numai, se impun

a fi rațional analizate, pentru a nu selua decizii greșite.

Când mușcătura s-a produs prin hainegroase, trebuie verificat dacă prin muș-cătură, țesătura acestora a fost ruptă,așa încât colții animalului să fi venit încontact direct cu rana produsă. Cândhainele sunt intacte, iar rana nu sânge-rează, posibilitatea infecției rabice nuexistă. Chiar dacă rana sângerează, darstratul de haine nu este pătruns de colți,pericolul infecției rabice poate fi consi-derat ca inexistent. Altfel se pune pro-blema în cazul țesăturilor de tricot, cândcolții animalului trec prin acestea fără ale rupe și în cazul colților subțiri, depisică de exemplu, care străpung țesăturafără a lăsa semne de ruptură. De aceea,în primul rând, trebuie avute în vederecircumstanțele producerii mușcăturii.

În al doilea rând, imediat după acci-dent se impune toaletarea, curățarea șidezinfectarea plăgii deschise produseprin mușcătură sau zgârietură. Simplaspălare cu apă și săpun a acesteia scadeconsiderabil riscul declanșării bolii. Acesteoperațiuni trebuie făcute cât mai repededupă mușcătură, iar folosirea, în conti-nuare, a substanțelor dezinfectante dingrupa oxidanților (apă oxigenată sausoluții cu săruri de amoniu) scade șimai mult riscul declanșării bolii.

În al treilea rând, trebuie urmărităstarea animalului care a produs mușcă-tura cel puțin 10 zile la rând. Dacă as-pectul și comportamentul acestuia semenține de animal sănătos, mai ales încazul plăgilor superficiale, riscul declan-șării bolii este inexistent.

În cazul animalelor sălbatice, aceastăposibilitate de urmărire a animalului nuexistă practic, motiv pentru care trebuieadoptată o altă conduită. Precum în si-tuația rănilor multiple și profunde orilocalizate la cap sau mâini, zone puternicvascularizate nervos, când tratamentulantirabic trebuie demarat imediat. Acestase poate întrerupe doar dacă prin analizede laborator se infirmă, între timp, diag-nosticul de turbare. Dacă nu se executădiagnosticul de laborator, ca de altfel șiîn cazul confirmării bolii, tratamentulantirabic se continuă până la sfârșit.Tratamentul antirabic se face complet șiatunci când animalul care a mușcat nupoate fi observat cel puțin 10 zile larând de la momentul mușcăturii.

Consultația și prescrierea tratamen-tului, în toate cazurile la care ne-am re-ferit, se face doar de către medicul spe-cialist. Numai acesta își poate asumaresponsabilitatea prescrierii, amânăriisau întreruperii tratamentului antirabic.

Turbarea (Rabia) (II)DOCTOR VET

Așa după cum se cunoaște, turbarea (rabia) constituie ozoonoză înfricoșătoare, întotdeauna mortală pentru omdacă nu se intervine rapid cu tratament specific (vaccin șiimunoglobuline specifice).

Bolile animalelorFAUN~

MARTIE 2019 | 25

Î n țara noastră, salba moale este cu-noscută și sub deniri populare pre-cum voiniceriu, sânger, pomiță de

sânger, caprifoi și, în unele zone, lemncâinesc. În trecut, scoarța era folosităpentru colorarea diferitelor materialetextile, extrasul concentrat din ea fiindde o culoare galbenă, pornunțată.

Fructele, de un roșu-carmin aprinscând sunt coapte, sunt toxice, scoarțași frunzele însă fiind cunoscute încă dintrecut pentru efectele lor benefice. Gra-ție compușilor chimici, precum alca-loizi, fitosteroli, taninuri și celor douăsubstanțe specifice, evatrozida și eva-tromonozida, preparatele naturiste dinsalbă moale au evidențiat proprietățicardiotonice, coleretice și colagoge, la-xative, purgative și cicatrizant-dezin-fectante.

Aceste proprietăți pot ajuta în cazulunor afecțiuni cardiace și ale sistemuluivascular circulator, al unor afecțiuni he-pato-biliare, stimulând activitatea ini-mii, a ficatului și vezicii biliare, cuefecte în reglarea funcționării acestora.Preparatele din salbă moale trebuieînsă folosite cu mare atenție deoarece,în concentrație neadecvată, compușiichimici existenți pot duce la dereglăridrastice ale organismului, intoxicații șicomplicații severe.

Pentru uz extern, salba moale estecunoscută și pentru proprietățile sale de-zinfectante și cicatrizante, frunzeleproaspete ajutând în cazul rănilor ușoaresau leziunilor cutanate superficiale.

Salba moale este de asemenea folo-sită în amenajările peisagistice, fie pen-tru structurarea gardurilor verzi, fieizolat sau în insule decorative, fiind unarbust ornamental apreciat atât pentrurezistența sa naturală, cât mai ales pen-tru culoarea aprinsă a fructelor coaptedin perioada verii.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în scopuldiagnosticării sau tratării problemelorde sănătate sau pentru înlocuirea medi-camentelor prescrise de persoanalulmedical autorizat. Înainte de a utilizaplantele medicinale în general, sub oriceformă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelornaturiste din salbă moale să se facănumai la recomandarea acestuia. Opi-nia medicului este neapărat necesară șise impune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

Salba moale (Euonymus europaeus L.) face parte din familiaCelasteraceae și este un arbust, uneori arbore de talie mică,originar din Europa, răspândit din partea de nord, dinMarea Britanie, și până în sudul Italiei și în Grecia, și dinvestul peninsulei Iberice până în Ucraina. O găsim în zonelede câmpie și de deal, uneori chiar și în cele montane joase,preferând locurile luminoase de la marginea pădurilor, peterenuri nelucrate lăsate pârloagă, pe pantele line, binedrenate, cu soluri bogate în nutrienți, ușor bazice-calcaroaseși fără acumulări de săruri minerale. Denumirea euonymuspare a veni din limba greacă, de la numele așezăriiEuonymea, aflată în sudul Greciei, în vecinătatea Atenei.

Salba moaleDOCTOR PLANT

Plante tămăduitoare

flori fructe

FLORA

scoarță


C ele șase numere au fost tipăritela Tipografia Universitară (pri-mele trei) și la Tipografia „Pro-

fesionala” (următoarele trei). Au fost șinumere duble (2-3 și 5-6). Formatulacestora era aproape pătrat, primul nu-măr având 11 pagini, numărul 2-3 aavut 16 pagini, următorul 12 pagini șinumărul 5-6 tot 12 pagini.

Revista a fost coordonată de un „co-mitet diriginte” alcătuit din: C. Wallen-stein, care era căpitan în armată și medicveterinar totodată, A. C. Poppov și I. I.Onu. Mai avea și un „comitet de redacție”din care făceau parte: O. Catargiu, R. E.Costinescu, D. V. Ursachi, P. Pașcanu, E.Ignat, N. Seulescu, E. E. Seulesu, G. An-tonescu, C. Ionescu, E. Cavaleru, Șt.

Iosif, I. Adam, A. Negrea, I. Ciocârlie,unii fiind cadre militare.

La începutul numărului 1, C. Wal-lenstein, în Prima cuvântare, menționacă: „apariția unui nou jurnal ori revistăînseamnă un progres cultural. Vânătoareaînalță idealul prin înțelegerea naturii, în-tărește ochiul, brațul și corpul prin oboselilela care este supus, oțelește încrederea însine prin înfruntarea primejdiilor și vegheala singurătatea codrului, dezvoltă agerimeaminții prin preocuparea de a dejuca șiretliculvânatului, într-un cuvânt face corp de oțelși o minte ageră. Fără a mai cita înțelepțiicare au recomandat acest sport tineretuluipentru a-l sustrage de la viciile ce potdecurge din o viață trândavă.” (pag. 3).

Tot acolo mai sunt incluse materiale

referitoare la: vânătorile domnești „dedemult”, societățile de vânătoare, o schițăde istoria vânătorii, rețete de bucate vâ-nătorești, și alte diferite informații. Iatăși una dintre acestea: „Rugăm pe domniivânători de a denunța redacției revisteipe orice braconier sau acte de braconajpentru a putea înfiera pe acești oamenicare nu țin seamă de legile și regulamenteleîn vigoare. Denunțurile în contra braco-nierilor se vor publica numai când de-nunțătorul va fi iscălit!” (pag. 10-11). Semai află și o „cronică veterinară”. Toto-dată este prezentată figura lui N. S. Poe-naru, președintele Societății vânătorilordin București.

Numărul dublu 2-3 cuprindea un ar-ticol despre „Tirul la vânat”, apoi altelereferitoare la vânătoarea la sitari și isto-ricul vânătorii. Este prezentat Oscar Ca-targiu, vicepreședintele Societății vână-torilor din Capitală și membru în comi-tetul de redacție al revistei. Interesantăeste și relatarea despre vânătoarea prin-cipelui moștenitor Ferdinand, desfășuratăla Bahna Rusului (jud. Muscel). Existăși un articol despre vânătoarea urșilorîn Rusia. Se continuă prezentarea „croniciiveterinare”, dar apar și „corespondențe”din diferite locuri din țară (Turnu Severin,Tulcea, Drăgășani, Piatra Neamț).

În deschiderea numărului următor,se propunea organizarea unui Congres„în care să se discute și să se hotărascăasupra chestiunilor vânătorești” (pag. 2),opinându-se că, în cadrul acestuia, „ar fitimpul să se pună bazele Uniunii Generalea Vânătorilor”(pag. 3). Continuau rubricilereferitoare la tirul la vânat și istoria vâ-nătorii. Tot acolo aflăm și despre „Cumse dresează un prepelicar”, dar și despre„Mirosul tigrilor”. „Poșta redacției” aduceavești din Iași, Bârlad, Galați și Craiova.

Problema braconajului apare la în-ceputul numărului 5-6. Într-un articolsuntem informați despre vânătoareaprincipelui Ferdinand la pelicani în DeltaDunării, dar și despre tirul la porumbei.Un material interesant se referea la „Co-mercializarea vânatului” din țara noastră.

Deși revista se intitula „ilustrată” însubtitlu, numărul de fotografii și schițeeste foarte restrâns. Existau și reclamereferitoare la diferite tipuri de arme stră-ine de vânătoare, dar și oferte de natu-ralizare a vânatului.

O revistă de vânătoarede acum 110 aniSORIN GEACU

RESTITUIRI

Dorim să semnalăm scurta existență, de numai cinci luni, a revistei Vânătorul, cu subtitlul revistă ilustrată, care aapărut acum 110 ani, în București.

MARTIE 2019 | 27

PESCUITOridinul de prohibiție 28

Pescuit la răpitori 30Pescuit la feeder 32Pescuit de sezon 34

Pescuit pe râu 36Atelierul muscarului 38

MARTIE

De obicei, luna lui Mărțișor este ver-satilă, cu schimbări atmosferice, detemperatută, precipitații și curenți,influențate substanțial de vremea de

pe continent care, la rândul ei, este influențată…Cei care vor să poposească pe malurile apelor vor fi pregătiți din timp, pentruorice situație prognozată, echipați și dotați ca la carte. Prohibiția pescuitului laștiucă durează până la 15 martie, urmând a fi reluată din 11 aprilie până pe 9iunie, perioadă în care se aplică prohibiția generală pentru toate speciile acva-tice. În zilele senine, cu soare și fără vânt, vom căuta peștii pașnici în apropiereamalurilor sau a perdelelor de stuf, unde apa câștigă câteva grade și se mai lim-pezaște după topirea gheții, acolo unde a fost. În zilele cu nori, vânt și tempe-raturi scăzute, vom încerca să stârnim răpitorii, eventual cu o momeală vieadecvată, permisă de lege, sau… vom sta acasă!

CE PESCUIM

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

P entru membrii noștri pescari re-creativi/sportivi, vom reda încontinuare câteva prevederi ale

ordinului, de interes pentru practicareapescuitului în anul 2019. Vă atenționămcă acestea sunt informații generale, darordinul cuprinde și prevederi specificepentru zone teritoriale distincte, pe carepescarii localnici trebuie să le cunoască.

CAPITOLUL IZone și perioade de prohibiție

Art. 1. – (1) Se instituie măsuri deprohibiție pentru pescuitul în scop comer-cial, recreativ/sportiv și familial al oricărorspecii de pești, crustacee, moluște și alteviețuitoare acvatice vii în habitatele piscicolenaturale, pe o durată de 60 de zile, în pe-rioada 11 aprilie - 9 iunie inclusiv, iar înapele care constituie frontieră de stat, peo durată de 45 de zile, în perioada 26aprilie - 9 iunie inclusiv, cu excepțiile pre-văzute în prezentul ordin.

........................................................(4) Se interzice pescuitul în scop co-

mercial și recreativ/sportiv al oricărorspecii de pești, crustacee, moluște și alteviețuitoare acvatice vii în fluviul Dunărea,în zona care constituie frontieră de stat cu

Republica Bulgaria, pe o durată de 45 dezile, în perioada 15 aprilie-30 mai inclusiv.

(5) Se interzice pescuitul în scop co-mercial, recreativ/sportiv și familial aloricăror specii de pești, crustacee, molușteși alte viețuitoare acvatice vii în apelecare constituie frontieră de stat cu Ucraina,inclusiv golful Musura, pe o durată de 45de zile, în perioada 26 aprilie - 9 iunie in-clusiv.

........................................................Art. 4. - Se declară zone de refacere

biologică pentru resursele acvatice vii ur-mătoarele:

........................................................b) Dunărea Veche, sectorul cuprins

între confluența cu canalul Sulina, de laMm 8+900 și până la confluența cu ca-nalul Răducu, tot timpul anului;

........................................................e) cursul vechi al brațului Sfântu

Gheor ghe, în zonele cuprinse între km:29-44; 49-58; 64-84, tot timpul anului,cu excepția pescuitului recreativ/sportiv,permis numai cu eliberarea tuturor cap-turilor (catch and release) și a pescuituluicomercial, permis numai în perioada 1decembrie-31 martie (...)

........................................................

CAPITOLUL IISpecii și perioade de prohibiție

Art. 6. - (1) Se interzice pescuitulcomercial, recreativ/sportiv și familial alspeciilor de pești și al altor viețuitoare ac-vatice vii, după cum urmează:

a) știuca, de la data intrării în vigoarea prezentului ordin până la 15 martie in-clusiv, fără a aduce atingere prevederilorart. 1;

b) în mod special, pe teritoriul Admi-nistrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării”,în afara perioadelor de prohibiție, pescuitulrecreativ/sportiv la știucă este permis numaicu reținerea a maximum două exemplarepe zi, care să însumeze nu mai mult de 5 ki-lograme sau un singur exemplar dacă greu-tatea lui depășește 5 kg;

c) în mod special, pe teritoriul Admi-nistrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării”,în afara perioadelor de prohibiție, pescuitulrecreativ/sportiv la crap este permis numaicu reținerea unui singur exemplar pe zi,care să nu depășească 5 kg;

........................................................f) coregonul și lipanul, tot timpul

anului; g) păstrăvul de mare, tot timpul anului; h) păstrăvul indigen, păstrăvul cur-

cubeu și păstrăvul fântânel, începând cudata intrării în vigoare a prezentuluiordin până la data de 30 aprilie inclusivși din 15 septembrie 2019 până pe 30aprilie 2020;

(2) În apele Mării Negre se interzic:........................................................d) pescuitul gobiidelor, pe o durată

de 31 de zile, în perioada 15 aprilie - 15mai inclusiv;

CAPITOLUL IIIDispoziții finale

Art. 11. - (1) Prevederile prezentuluiordin nu se aplică unităților de acvacultură,inclusiv celor situate în ariile naturaleprotejate, cu excepția celor din teritoriulRezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Menționăm, din nou, întârzierea cucare a apărut acest ordin, răpind știuciio bună perioadă de protecție, apoi dublaperioadă de protecție pentru aceasta,bineînțeles din comoditate pentreu ceicare ar trebui să asigure paza și controlulpescuitului și, cea mai discriminatorieprevedere, susținută de reprezentanțiiA.R.B.D.D., limitarea drastică pentrureținerea știucilor și a crapilor capturațide pescarii recreativi/sportivi pe teri-toriul R.B.D.D. Ca și cum existența spe-ciilor ar fi periclitată de pescarii cuundița și lanseta, iar miile de setci, nă-voade și alte scule de rețea folosite depescarii comerciali le-ar proteja-o!

Din nou, la ordin…!Text și fotografie MUGUREL IONESCU

A apărut „Ordinul nr. 54/76/2019 privind stabilireaperioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precumși a zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul2019”, emis de Ministerul Agriculturii și DezvoltăriiRurale și de Ministerul Mediului, în vigoare de la 4februarie 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 85 din 4 februarie 2019, aplicabil din 5 februarie 2019.


LA ZI

Agenda Congresului – Ordinea de zi – proiect

1. Adoptarea rezoluției Congresuluide la Niagara Falls (2018);

2. Acceptarea noilor membri; 3. Modificarea statutului; 4. Raportul Prezidiului; 5. Rapoartele Organizațiilor și

Comisiilor Internaționale ale C.I.P.S.;6. Raportul Secretarului general;7. Raportul Comisiei verificatorilor

de conturi;8. Aprobarea bilanțului pentru

anul 2018; 9. Raportul Președintelui și al

Trezorierului; 10. Discuții cu privire la rapoarte; 11. Stabilirea cotizațiilor pentru

anul 2020 și aprobarea bugetuluipentru anul 2019;

12. Mass-media și comunicare; 13. Discuții și votul asupra

propunerilor; 14. Hotărârea privind locul și data

următoarelor congrese – 2020 și 2021; 15. Diverse.

Programul de desfășurareMiercuri, 1 mai 2019Sosirea membrilor PrezidiuluiJoi, 2 mai 2019Sosirea participanților – până la ora14.009.00 – Reuniunea Prezidiului14.00-16.30 – Simpozioane (conserva-rea mediului înconjurător, tineretul înpescuitul sportiv, anti-doping etc.) Toțicei interesați să ia cuvântul în acestesimpozioane sunt rugați să informezeorganizatorul, prin curier, până pe datade 20 aprilie. Prezentarea trebuie sădureze 10-12 min. și va fi urmată dediscuții. Programul final al simpozioa-nelor va fi înmânat participanților lasosirea acestora.17.00 – Ceremonia de deschidere aCongresului C.I.P.S.19.00 – Dineul de deschidereVineri, 3 mai 20199.00-13.00 – Reuniunea F.I.P.S.-e.d.13.00-14.00 – Dejun14.00-18.00 – Reuniunea F.I.P.S.-Muscă14.00-18.00 – Reuniunea F.I.P.S.-Mare19.00-20.00 – CinăSâmbătă, 4 mai 20199.00-13.00 – Congresul C.I.P.S.13.00-14.00 – Dejun14.30-18.00 – Program cultural19.00 – Cina de închidere a Congre-suluiDuminică, 5 mai 2019Plecarea participanților

Al 40-lea Congres C.I.P.S. – 2019Text și fotografie MUGUREL IONESCU

În conformitate cu decizia adoptată la Congresul de laNiagara Falls din 12 mai 2018, a fost convocat cel de-al 40-lea Congres al Confederației Internaționale de PescuitSportiv - C.I.P.S. Congresul va fi organizat de cătreFederația de Pescuit în apă dulce din Kazakhstan, laAlmaty, în perioada 2-4 mai 2019, și va fi găzduit deKazakhstan Hotel.

MARTIE 2019 | 29

Mesajul domnului Yuriy Kim,Președinte al Federațieide Pescuit în apă dulcedin Kazahstan

„Dragi prieteni pescari sportivi!Kazahstan a devenit membru

al C.I.P.S. în anul 2009. Până înprezent am organizat trei campio-nate mondiale, în anii 2009, 2012și 2018. Sper că organizarea aces-tor campionate a rămas în amin-tirea participanților pentru o lungăperioadă de timp. De această datădorim să vă oferim organizareacelui de-al 40-lea Congres alC.I.P.S., în inima regiunii centralea Asiei, Kazahstan.

Cu stimă.”

MESAJ

COMPETI}II

Printre cei invitați senumără șiA.G.V.P.S. din

România, singura or-ganizație a pescarilorde competiție și deagrement din țaranoastră recunoscutăpe plan mondial,membră cu drepturidepline a C.I.P.S. dinanul 1957. După cum ammai prezentat, recunoaștereainternațională a A.G.V.P.S. s-a ma-

terializat, de-a lungul anilor,în acordarea organizării

unui Congres Mondialîn anul 1965 și a treicampiomate mondialeîn anii 1965, 1999 și2012. Într-un număranterior al revistei amredat Adresa de con-

vocare a națiunilor laacest Congres, primită de

A.G.V.P.S. În continuare văprezentăm alte detalii în legă-

tură cu acest eveniment.

S peciile pe care le urmărim suntdiferite și variate și, dacă vremsă fim eficienți în pescuit și să ne

bucurăm, în același timp, de plăcerealuptei cu peștii, este bine să folosim lan-seta potrivită pentru specia sau tehnicavizată.

Lanseta de bibanCea mai simplă clasificare a lanse-

telor, în funcție de specia-țintă, ar fidupă clasa de putere. Astfel, lanseteledestinate „cocoșaților” pot fi între clasaUltra-Light și Medium-Light sau chiarmai sus, în plaja de gramaje. Asta în-seamnă lansete care să poată arunca șiprezenta năluci între 1,5 și 14 grame.De regulă, cele mai folosite plaje deputere sunt între 1,7 și 7 grame (1/16- 1/4 oz. în sistemul imperial).

După putere, urmează acțiunile, iarîn cazul bibanului, este bine să alegemlansete Extra-Rapide sau Rapide dacăpescuim cu jiguri și plastice moi, saulansete Moderat-Rapide, pentru pescuitulcu năluci de reacție de tipul voblerelor,cicadelor, spinnerbait-urilor etc. Pentrucei care vor maximum de eficiență saucare pescuiesc în concursuri, lanseta debiban la vobler trebuie să fie cu acțiune

Moderată, cât mai permisivă, care să deaposibilitatea peștelui să rețină năluca dupăatac și să rămână înțepat pe durata drilului.

Pentru pescuitul la biban, o particu-laritate constructivă, care sporește eficiența

lansetei, este vârful fin din grafit plinsau așa-zis „blectorizat”. Indiferent căvreți o lansetă de jiguri sau una de bibanuniversală, vârful plin este mai elasticdecât unul tubular, oferă prezentări de


Ce lucruri trebuie să urmărim atunci când suntem în căutarea unei lansete de răpitor și caresunt caracteristicile-cheie de care este recomandabil să ținem cont înainte de achiziționareaacesteia? Bune sau mai puțin performante, din carbon sau doar din carton, în prezent existălansete pentru toate buzunarele. Nu putem schița portretul-robot al lansetei perfecte,pentru că așa ceva este o utopie, însă cred că putem trasa un mic ghid de îndrumări înalegerea lansetei, în funcție de specia-țintă sau de tehnicile de pescuit la răpitor.

Lansetele de răpitor pe înțelesul tuturor (II)Text și fotografie ANDREI ZABET

ECHIPAMENT

MARTIE 2019 | 31

finețe și, mai ales, permite peștelui săapuce nălucă fără să simtă aceeași rezis-tență ca în cazul unei lansete obișnuite.

Lungimile lansetei de biban pot variaîntre 1,98 metri (6’6’’) și 2,43 metri (8’).Personal, prefer lansetele de minimum2,14 metri, dacă am de ales, cu dimen-siuni intermediare precum 2,20 sau 2,30metri.

Lanseta de șalăuUneori, bibanul și șalăul pot fi prinși

cu aceeași lansetă, dacă aceasta esteuna suficient de flexibilă în partea dejos a plajei de gramaje, dar și dacă aresuficientă rezervă de putere și rigiditateîn secțiunea de mijloc și în talon, pentrua înțepa eficient gura tare a șalăilor. Cualte cuvinte, există lansete cu plaje deputere 3,5-10,5 grame (1/8-3/8 oz.)sau 3,5-14 grame (1/8-1/2 oz.) carepot pescui OK la ambele specii. Însălanseta de șalău clasică, pentru lacuricu adâncimi între 2 și 6 metri, face partedin clasa de putere Medium-Heavy și areo putere de aruncare 7-21 de grame(1/4-3/4 oz.).

Acțiunea, în cazul pescuitului cujiguri și plastice moi, la șalău, nu arecum fi alta decât Rapidă sau Extra-Rapidă. Șalăul este un pește care refuzărapid năluca, așa că trebuie să putemdetecta mușcătura sau atacul în cel maiscurt timp și să putem înțepa și mai re-pede peștele. Din meniul lansetei deșalău trebuie să facă parte senzitivitateablank-ului, deci o lansetă din grafit HighModulus, de calitate, este mai importantădecât la biban sau în pescuitul știucii.Puterea de aruncare poate crește în func-ție de greutatea jigurilor folosite, deadâncimea apei în care pescuim, de exis-tența curenților, a agățăturilor, însă aces-tea sunt trăsăturile de bază ale lanseteide șalău.

În ceea ce privește lungimea, ampescuit cu tot felul de lansete, atât ame-ricane, cât și japoneze și, după ceva anide experiență, am ajuns să prefer lan-setele de minimum 7 picioare lungime,adică 2,14 metri. Lungimile între 2,14și 2,43 sau chiar mai mult (2,60 sau2,75 metri) sunt printre cele mai folositeși se aleg, printre altele, și după stilulpescuitului de pe mal sau din barcă. Dereținut că lansetele mai lungi oferă uncontrol mai bun al firului și al prezentării,la toate distanțele de pescuit, de la capde lanseu și până la zona de lângăbarcă sau mal.

Lanseta de știucăAm lăsat la urmă subiectul cel mai

delicat și mai vast, fiindcă în acest caz,lucrurile pot fi foarte complicate sau,

dimpotrivă, extrem de simple. Nu o săteoretizez pe marginea subiectului, daro să menționez că lanseta universală deștiucă poate fi, uneori, un obiectiv reali-zabil. Adaptabilitatea unei lansete estedată de câteva coordonate: acțiunea Mo-derat-Rapidă, combinația dintre putereși flexibilitate (un mix greu de obținutfără designeri de top și materiale per-formante) și o plajă a puterii de aruncarecât mai largă, dacă se poate între 3 și 40de grame ar fi perfect.

Pe vremuri, lansetele din fibră desticlă ofereau combinația ideală pentrupescuitul cu linguri și alte năluci dereacție tocmai datorită naturii lor „ier-tătoare”, ideale pentru nălucile de reacție.Fibra de sticlă nu a dispărut, ci este fo-losită în continuare în lansetele de vobleredin pescuitul bass-ului. Și eu am douăasemenea lansete, pe care le folosesc nudoar cu voblere, ci și cu jerkbait-uri,linguri și multe alte năluci, în condițiide pescuit dificile, în concursuri și peape cu presiune mare asupra peștelui,cum este lacul Snagov.

Pe scurt, cum ar trebui să arate „lan-seta universală” de știucă: să aibă o ac-țiune Moderat-Rapidă sau parabolică,să fie puternică, dar cu o doză substanțialăde flexibilitate pe vârf și în secțiunea demijloc, și să aibă o rată de revenire nufoarte rapidă, asemenea lansetelor su-per-ultra-extra-rapide. Cu alte cuvinte,lansetele de jig pentru șalău nu suntcele mai potrivite în pescuitul știucii cunăluci de reacție. Nu uitați că vreți olansetă care să facă să lucreze bine sauaproape bine atât linguri oscilante, ro-tative, spinnerbait-uri, năluci de suprafață,cât și voblere, swimbait-uri mici, plasticemoi și multe altele.

Din punct de vedere al lungimii, cău-tați ceva între 2,14 metri (7 picioare) și2,43 metri (8 picioare). Lansetele mailungi ating mai ușor distanțe mai mari,controlează mai bine năluca în evoluțieși, în plus, asigură o înțepare mai eficientă.

O dimineață de sfârșit de toamnă,răcoroasă dar însorită, mă în-tâmpina, dând ocol lacului pen-

tru a găsi un stand liber în zona amenajatăpentru pescuit. Vremea frumoasă atrăsesedestui pescari, mai matinali decât mine,și acum plimbam trolerul cu echipamentpe aleile asfaltate, prospectând. Husalansetelor adăpostea două minunate vergidedicate pentru feeder de 3,60 metri, dintrei tronsoane, fiecare cu trei vârfuri in-terșanjabile și puterea de aruncare de la40 g la 135 g. Odată locul găsit, am în-ceput să mă instalez, etalând echipa-mentul în stand.

Echipament, nade, momeli Am montat măsuța de serviciu și

scăunelul pliant, apoi stativele pentrulansete. Am folosit vârful heavy, pentruo mai mare rezervă de putere. Pe mulineteaveam fir monofilament de 0,22 mm, cuînaintaș din multifilament de 0,20 mm,lung de 5 m, pentru a prelua șocul înmomentul lansării.

Am experimentat două tipuri demonturi. Prima, clasică, cu năditor culi-sant de 35 g pe fir textil, legătura cu for-facul fiind protejată de un opritor siliconic.

Am folosit montura cu „fir de păr”, cârlignr. 5 și pop-up Savoury Spice de 15 mm.

Pentru a doua lansetă am folosit omontură method feeder de 35 g, iar pecârligul nr. 6, tot pe „fir de păr”, ammontat micro pop-up method feeder moi,de 7 mm și boabă de porumb. Alternampop-up-urile, folosind arome de usturoi,ananas, caracatiță și porumb, iar pentru

momeala complementară foloseam atâtporumb dulce, din conservă, cât și po-rumb artificial. Montam momeala cucea mai fină croșetă din trusa specifică,folosind-o și pentru găurirea acesteia.

Am folosit ca nadă de bază un graund-bait de la Benzar, dedicat crapului, îm-bunătățit cu ceva cânepă prăjită măcinatăși sirop de porumb dulce.

Amintirile toamnei (II)Text și fotografie MUGUREL IONESCU


Continuăm istorisirea începută în numărul precedent al revistei, în care am prezentat,succint și la modul general, tehnica pe care am experimentat-o la sfârșitul toamnei trecute,pescuitul la feeder. După cum spuneam, am ales ca „poligon de încercări” lacul din ParculTineretului, din apropierea centrului capitalei. Populat cu o mulțime de specii de pești,ținta cea mai căutată rămâne crapul care, dacă ști cum să-l cauți și să-l ademenești atuncicând l-ai găsit, va da satisfacții pe măsură. Au fost câțiva „meseriași” care au dat adevăraterecitaluri, dar și destui care au rămas cu juvelnicele goale, dar cu… amintirile toamnei.

Pescuit la feederTEHNIC~

1 2

3 4

Somnul pitic (Ameiurus nebulosus) esteun pește teleostean răpitor, din familia Ic-taluridae, originar din apele dulci, stătă-toare, mâloase și înierbate din Americade Nord (Canada și Statele Unite). A fostimportat în Europa apuseană în anul 1880,mai întâi în Germania, apoi în Franța, Aus-tria, Belgia, Iugoslavia, ca pește de acvariu,de unde s-a răspândit pe cale naturală înmulte țări, inclusiv în România. Are lungi-mea de 20-30 cm, greutatea de circa 200-300 g, capul lat și gura mare, cu patru pe-rechi de mustăți. Este extrem de rapace,hrănindu-se cu absolut orice găsește înapă, de la plancton, crustacee, melci, larvede insecte acvatice, viermi, icre și alevinide pește, atacând și broaștele sau bobociide rață de la suprafața apei.

Tehnică și… surprizeAm observat că lanseurile trebuiau

să fie lungi, de min. 75-80 m, deoareceîn acea zonă se pescuia doar de pe unmal, iar crapii erau cantonați pe malulopus. De asemenea, trebuia păstrată con-stanța aruncării pe locul nădit. Pentru arealiza această cerință era obigatoriu fi-xarea unor repere pe malul opus și folo-sirea line-clip-ului. Nada nu trebuia strânsăprea tare pe năditor, pentru ca aceastasă se disperseze pe substrat în cel mult15 minute. Astfel, norul atractiv de nadăcreat se păstra încontinuu atractiv.

Din păcate, surprizele nu s-au lăsatașteptate. Și, din cele neplăcute. Cumișcări violente ale vârfurilor lansetelor,au apărut și câțiva somni-pitici, numulți, dar destul de supărători. Bine cănu am pus în nadă viermuși sau râmetocate!

La încheierea partideiSoarele se ridicase spre înalturi și

vremea se încălzise. Pescarii se cam ră-riseră, unii dezamăgiți, dar cei consec-venți rezistau eroic în standuri. Cârduride rațe și rățoi ciuguleau nederanjate,în apa de pe lângă maluri, resturile denade și momeli care pluteau pe vălurelelece începuseră să se fomeze. Pescărușii,guralivi, își disputau hrana ajunsă maiîn larg.

Și, parcă nu e val, un vârf tremurăușor, apoi se îndoaie, urmeză înțeparea,drillul, și…

MARTIE 2019 | 33

SUPĂ PICANTĂ DIN CRAPMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Crapul ocupă locul întâi între speciile autohtone de peștipașnici din gastronomia noastră pescărească, chiar dacă îngastronomia internațională este net dominat de speciilemarine sau oceanice. La noi, însă, beneficiază de o îndelungatătradiție, cu rețete demne de mesele pregătite pentru oaspețide seamă.

SOMNUL PITIC

Ingrediente: un crap de aprox. 2 kg,2 cartofi, 3 roșii, o ceapă, 3 ardei capia,o lămâie, 3 căței de usturoi, 200 ml deulei de floarea-soarelui, sare, piper mă-cinat, o linguriță de boia dulce, o lingu-riță de boia iute, pătrujel.

Preparare: se curăță peștele, se file-tează și se porționează în „cotlete”. Sepudrează cu sare și piper, se storc pesteel lămâile și se lasă ½ oră. Se rumeneșteușor în cratița cu ulei încins, fără a se pă-trunde. În același ulei se călesc ceapa to-cată, cartofii tăiați cubulețe și ardeiicapia tăiați fâșii. Se completează cu apăși se lasă la fiert, după care se adaugă ro-șiile tăiate mărunt, boiaua dulce și ceaiute, peștele, verdeața, și se potrivește cusare, după gust.

Servire: se servește caldă, în farfuriiadânci, porții formate din „cotlete”, le-gume și zeamă. Poate fi însoțită de opalincă, dar nici un pahar de vinalb/roze, sec/demisec, nu este de refu-zat. Poftă bună!

P e o astfel de vreme am ieșit pemalul apei, pentru o combinatăsimplă, la pașnici și răpitori, o par-

tidă animată de speranța, dar și de opti-mismul primilor pași spre primăvară…!

Cu tot echipamentul pus la punct,am pornit spre o baltă în care mai pes-cuisem cu un an înainte și în care,știam deja, era caras, ciortan, și cu si-guranță și ceva crapi mai arătoși, dar șișalău care, dacă aveai șansa să îl găsești,putea oferi drilluri ce nu se uită ușor.

Pregătiri pentru apă receAșa cum ne propusesem, aveam

două seturi de echipament, unul pentrupescuit staționar și altul pentru răpitori.Afară se deschidea o zi senină de martie,suficient de călduță pentru a nu mai finevoie de jachete groase și nici de mă-nuși. Împrejurul nostru apa bălții oglin-dea profilurile sălciilor și plopilor cestrăjuiau malurile joase.

Am început cu staționarul și am pre-gătit câțiva bulgări de nadă pentru apărece, mai închisă la culoare și garnisităcu ceva cânepă și câțiva viemuși. Am

nădit nu departe de mal, pe o lățimecât să putem pescui cu două telescopicede 6 și respectiv 7 metri lungime. Liniilecu plută erau gata pregătite, așa că nune-a rămas decât să punem momealape cârlig și să lansăm, urmând să aștep-tăm apoi, să vedem dacă avem vreunrăspuns la „apelul” nostru. Și pentru afi în ton cu vremea din calendar, am fo-losit drept momeală pe cârlig cunoscutul„carcalete”, viemuș și libelulă – larva dechironomide. Ținta erau carașii dar,cine știe, poate și vreun ciortan mai cu-rios. De aici încolo era chestiune detimp și, bineînțeles, de răbdare…

Twistere viu colorateOdată telescopicele lansate la apă,

am trecut la pregătirea pentru răpitori.Lansete de 1,80 și 2,10 metri, mulinetedin clasa 2500, fire textile de 0,18 șicapte de jig de 6 și 8 grame, și twistereportocaliu cu gliter, chartreuse și alb.Urma să pescuim la vreo 30 de metri demal, în zona despre care se spunea căfusese fostul canal principal al apei, îna -inte de formarea bălții. O zonă cu puține

Primii pași spre primăvarăText și fotografie MAC


Pescuit de sezonTEHNIC~

După o perioadă în care nu am prea înțeles ce a avut de gând, zilele cu plus 14-15 gradeCelsius fiind urmate de lapoviță, ninsoare și chiar viscol la final de februarie, acum, laînceput de martie, vremea dă în sfârșit semne încurajatoare. Ziua a crescut simțitor,temperaturile nu mai coboară sub 10-12 grade Celsius, iar tânărul anotimp se regăsește înverdele crud al ierbii ce prinde putere și în lujerii tineri, plini de muguri ce promit unadevărat festival multicolor al florilor.

agățături, substrat tare și adâncimeaapei de vreo 2-3 metri. Zis și făcut, lan-seurile nu au întârziat să anime twisterelede la capătul firului. Recuperam năluciledestul de lent, în așa numitul stil „îndinți de fierăstrău”, cu pauze prelungite,pentru a da suficient timp peștilor să„studieze”, să se „hotărască” și, speramnoi, să declanșeze atacul…

„Carcaletele” magic și jigul cu noroc

Să tot fi trecut ceva timp, poatemai bine de o oră, timp în care, întrelanseuri, am mai nădit cu câțiva bulgări,cu gândul la carași, ținând permanentcoada ochiului spre plutele care conti-nuau să rămână nemișcate. Nici la lan-sete, în afara câtorva țacuri timide, nuavusesem prea multă animație. Dar,ca de obicei, când gândul pornise dejaspre alte destinații pescărești, una dinplute saltă ușor, după care țopăie decâteva ori scurt și rămâne apoi nemiș-cată. Măi să fie, chiar așa? Ia să vedemce se întâmplă. Și, nu mică ne-a fostmirarea când, la capătul firului, am

găsit un șalău mic, nici de mărimeaunui strapazan măcar. Înghițise mo-meala și se așezase probabil, în tihnă,să o savureze pe fundul apei. Am scoscu grijă cârligul și am trimis „juniorul”înapoi în apă, să mai crească. Gestul afost se pare cu noroc, pentru că, imediatce am reluat lanseurile, am dat peste„tatăl” micuțului sau poate chiar „bu-

nicul”, care a luat fără ezitare twisterulalb, probabil dorind să ne arate de ceeste el în stare!

Soarele cobora deja spre orizont,iar umbrele începuseră să se lungeascăpe oglinda apei. Despre carași sau cior-tani nici poveste, dar șalăii își arătaserăfața. Deschideam astfel calea pentruprimii pași spre primăvară …!

MARTIE 2019 | 35

Ținta erau carașiidar, cine știe, poate și

vre-un ciortan mai curios.De aici încolo era chestiunede timp și bineînțeles derăbdare…

C a de fiecare dată când am partede condiții mai puțin obișnuitela partidele de pescuit la spinning,

încerc cu mai multe tipuri și dimensiunide năluci. E un proces care se desfășoarăpe durata câtorva partide de pescuit.După ce mi-am format o părere, pescuiescmai mult cu un anumit tip de nălucăsau cel mult două sau trei tipuri, la careobserv că am cele mai bune rezultate.

Când cotele râului Jiu sunt foartescăzute, în foarte multe zone adâncimilenu depășesc jumătate de metru, iar înaltele abia ajung la un metru. Foartepuține zone mai prezintă vaduri cu adân-cimi de un metru și jumătate sau doi.Deasemenea, din cauza și a unui debitscăzut, în cele mai multe zone curentulde curgere al râului este lent, iar înaltele apele sunt aproape stătătoare.

În zonele unde apele au avut adâncimimici, de până în jumătate de metru, amavut rezultate la cicade cu lungimi de3,2 cm și 3,5 cm și greutăți cuprinseîntre 3,8 g și 4,5 g Rezultate notabileam avut și la voblerele minnow de 3,5 cm. lungime. Când adâncimile apeiajungeau până la un metru, am folositși cicadele de 4 cm și 4,3 cm lungime,cu greutăți cuprinse între 6 g și 8 g.

Numai acolo unde apele aveau o adân-cime de aproximativ doi metri și uncurent de curgere mai puternic, amfolosit cicade de 5,5 sau 6 cm lungime,cu greutăți de până la 14 g.

Cele mai bune rezultate le-am avutla cicadele cu format slim. De asemenea,

indiferent de adâncimile apei, am avutrezultate, uneori satisfăcătoare, alteoribune, când am pescuit cu pencil baits-uri. În general, când am pescuit cu acestetipuri de năluci top-water, le-am folositpe cele cu dimensiuni mici, de 4,3 cm și 5,5 cm și, mult mai rar, pe cele de 8 cm.

Spinning în apele scăzuteale râuluiText și fotografie DORU DINEA


Pescuit pe râuTEHNIC~

Sunt perioade din an când, datorită lipsei de precipitații, cotele râului Jiu scad foartemult. În multe zone, râul se desparte în brațe înguste, în altele, chiar dacă prezintă olățime satisfăcătoare, apele au, în general, adâncimi mici. În astfel de condiții, peștii,indiferent de specie, devin cu mult mai prudenți.

În cazurile în care am pescuit cu ci-cade, am avut rezultate bune și foartebune la bibani și știuci. Bibanii au atacataceste năluci, în general, mai hotărâțiși mai agresivi, dar știucile au fost maipretențioase și, de obicei, se „lăsau pefir” sau simțeam o oprire discretă a nă-lucii. Am mai avut rezultate bune lapescuitul cu cicade la somotei și somni,iar la cleni și avați rezultatele au fost,în general, satisfăcătoare. În schimb,atunci când am folosit voblerele minnowde 3,5 cm lungime, am avut rezultatebune și foarte bune la cleni și avați.Când observam că peștii răpitori atacăla suprafața apei și foloseam nălucilede tip pencil baits, am avut rezultatefoarte bune la prinderea bibanilor și,uneori, a știucilor, și satisfăcătoare pen-tru cleni și avați.

Pentru prinderea avaților am im-primat nălucilor viteze de evoluție, îngeneral, rapide. Deoarece apele foartescăzute ale râului nu mai ofereau „con-fort” și siguranță pentru peștișorii pradă,de cele mai multe ori îi observam cumînotau în viteză, de la un loc la altul,iar atunci când erau atacați de cătrepeștii răpitori făceau și salturi pe su-prafața apei. Din aceste cauze, chiar șiatunci când pescuiam și la celelaltespecii de pești răpitori, în afară de avați,imprimam nălucilor mișcări de evoluțiecât mai vioaie și, de multe ori, mici sal-turi pe suprafața apei.

Singurul inconvenient pe care l-amavut în pescuitul la spinning, atuncicând apele râului au fost foarte scăzute,a fost folosirea strunei. Deoarece apa afost, în general, limpede și clară, folosireastrunei, cu toate că le-am utilizat pecele mai subțiri și mai puțin vizibile, aredus destul de mult atacurile asupranălucilor. Am observat clar diferențadintre atacurile asupra nălucilor atuncicând nu foloseam strună.

Dar, deoarece dințoasele atacauaproape oricând, oriunde și orice, șidupă ce mi-au „furat” câteva năluci,am fost nevoit să pescuiesc numai custrună. „Suratele”, chiar și cele maimari, atacau fără pic de „rușine” și nă-lucile mini sau micro!

MARTIE 2019 | 37

Cele mai bunerezultate le-am avut

la cicadele cu format slim. De asemenea, indiferent de adâncimile apei, am avutrezultate, uneorisatisfăcătoare, alteori bune,când am pescuit cu pencilbaits-uri.

P entru muscarii pasionați ai ape-lor de munte, perioada de tran-ziție și așteptare continuă, dar

faptul nu trebuie să umbrească nici pedeparte spiritul și pasiunea. Chiar dacăam cam terminat și cu verificarea, între-ținerea, aranjarea și păstrarea echipa-mentului, tot se mai găsește câte cevade făcut. În plus, cu excepția știucii careeste protejată până la mijlocul luniimartie, mai este încă ceva timp până laînceperea prohibiției generale în aprilie,fapt ce ne oferă un bun prilej de a ieșipe malul apei și a exersa un pic folosireaechipamentului specific, respectiv lan-

setele și firele de muscă la speciile per-mise la pescuit în această perioadă.

Și, chiar dacă nu avem o țintăanume, și mă refer la o anumită speciede pești pe care să o avem în vedere,timpul petrecut pe malul apei ne va fide folos în noul sezon de pescuit la păs-trăv, ce se deschide la 1 mai. Dacă vreți,am putea privi aceste ieșiri ca pe o re-pețiție sau un antrenament pregătitorpentru vremea lui Florar, când pașii nevor purta din nou pe cărările apelor cris-taline din munte.

Când vremea de afară permite, iarcerul senin și soarele ne îmbie la o ie-

șire în natură, putem lua cu noi și câ-teva din sculele de pescuit la muscă ar-tificială. Aici mă gândesc la lansetele șifirele pe care le avem în dotare, dar șila cutiuța cu artificiale. La malul apei,fie un lac, o baltă sau o apă amenajată,putem să ne desfășurăm „arsenalul” șisă exersăm lanseurile cărora le-am dusdorul în timpul iernii. Avem ocazia săne dezmorțim un pic, dacă ne este per-mis să spunem astfel, dar și să verifi-căm câteva aspecte importante,precum echilibrarea vergii cu firul fo-losit și cu mulineta, lanseurile la dis-tanță și recuperarea firului de muscă.Faptul este cu atât mai important cucât, pe perioada iernii, am achiziționat„jucării” noi cu care nu am avut plăce-rea de a ne „juca” decât prin casă. Estecazul unei lansete, mulinete și sau aunui fir de muscărit nou, pe care le-amcumpărat după îndelungate „studii” și„cercetări” în spațiul virtual al interne-tului. Trebuie să recunoaștem, tenta-țiile mari vis-a-vis de echipamente noide pescuit, ce apar ca un făcut tocmaicând avem cel mai mult timp din lumepentru a sta în fața ecranului compute-rului, iarna, devin parcă mai irezistibileca niciodată în acest interval și, uite așane mai alegem cu câte o „jucărie”nouă, fie ea chiar și o simplă menghinăpentru montaj și legat muște artificiale.Dacă ne trebuie neapărat sau nu, astaeste o cu totul altă poveste, dar cândvine vorba despre noua „extraordi-nară” lansetă sau „excepționala” nouămulinetă, ne lăsăm, cel mai adesea,prinși în mrejele shopping-ului!

Revenind la malul apei, cu atât maimult cu cât avem acum și o piesă nouă,acum este ocazia de a verifica și exersatot ceea ce trebuie, testând noul echi-pament. Și nu numai atât, avem posi-bilitatea de a vedea cum se integreazăacesta în ansamblul echipamentului pecare îl avem deja, de exemplu o lansetănouă cu un fir mai vechi sau vice-versa,un fir nou cu o lansetă pe care o avemdeja de ceva timp.

Și ca să nu ne limităm la acest as-pect, tot acum avem ocazia de a ob-serva comportamentul și evoluțianoilor modele de artificiale pe care le-am confecționat stând confortabil… lagura sobei. Și cine știe, chiar dacă nuavem ca obiectiv să prindem vreunpește, șansa ar putea să ne surâdă și săavem parte și de câteva capturi neaș-teptate, un clean, un biban sau chiarun șalău. Dar despre acestea și alte câ-teva aspecte asemenea vom reveni,după ce ne vom bucura de vremea luiMărțișor…!

Vremealui MărțișorText și fotografie ALEX CODRESCU


Atelierul muscaruluiMUSC~RIT

Încet, încet, dar sigur, temperaturile au început să crească, alungând odată cutrecerea zilelor și vremea rece a iernii.Verdele crud al ierbii prinde putere, iar mugurii tineri anunță multitudineaculorilor din florile ce vor vesti primăvara.Apele sunt încă reci, mai ales cele demunte, dar, la fel de încet dar sigur,

gradele Celsius cu plus, își fac simțită prezența,dezmorțind undele scăpate de fiorul de cristal al gheții. Este vremea lui Mărțișor…

MARTIE 2019 | 39

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

UMOR

- Ascultă la mine, spune Țiți gândi-tor, femeilor ăstora le-ar trebui un bărbatferm, care să le pună la locul lor, așa cumse cuvine.

- Hm,… așa mă gândesc și eu, îi dădreptate Bulă, dar nu prea-mi vine să credcă a existat vreodată un asemenea bărbat.

- Ba da! îi răspunde Țiți hotărât.- Precis? îl cercetează Bulă, lipsit de

convingere. Cine-i ăla?- Meșterul Manole!

* * *După ce au tot discutat privitor la

problemele gospodărești, Bulă decre-tează:

- Eu și Bulina am căzut de acord asu-pra cumpărăturilor, așa că totul s-a re-zolvat.

- Adică, cum? îl întreabă Țiți.- Păi,… o zi merge ea la piață ori la

magazine, iar a doua zi merg eu.- Și, cum merge?- Excelent! O zi mâncăm, iar o zi bem.

* * *În timp ce-și făceau siesta în șez-

long, la umbră, Bulina cade pe gânduri și,în cele din urmă, meditează cu glas tare:

- Mă tot gândesc ce naiba ai făcut tu,ca să meriți o soție așa ca mine?

Surprins, Bulă o cercetează îndelungși, în cele din urmă, își lasă capul pepânza șezlongului și rostește calm:

- Chiar nu știu, ori nu mai țin minte,dar precis, îți promit solemn, că n-o sămai fac!

* * *- Iar ai de gând să te duci la cârciumă

cu bețivii tăi de camarazi? Nu uita că,săptămâna viitoare, trebuie să plătimgazele, apa și curentul.

- Nu te îngrijora iubito, îi răspundeBulă, cred că mă voi întoarce pânăatunci.

* * *După ce Bulă a fost consultat de me-

dicul de familie, acesta stă rezemat despătarul fotoliului și îl cercetează îndelung:

- N-am constatat că ați avea pro-bleme de sănătate însă, în loc să bântuițiprin cârciumi, nu v-ar face o mai mareplăcere ca să ieșiți în oraș cu o femeieplăcută, să mergeți și să vă distrați pe-trecându-vă timpul liber împreună?

- Offf…, oftează Bulă îndelung, stri-vit de nostalgie, mi-ar plăcea doctore, șiîncă cum!

- Păi, atunci, de ce nu o faceți? Cinevă oprește?

- Hm,… încăpățânata de nevastă-mea!

* * *Seară liniștită de familie. Bulă moțăie,

chinuindu-se din greu să mai scrie câteceva în careul de cuvinte încrucișate pecare i l-a dat Bulache.

La un moment dat, în momentul în care aațipit, Bulă sare speriat și o întreabă pe Bulina:

- Auzi, tu? Ia spune-mi, că am uitat,cum îl chema oare pe primul bărbat… dinpatru litere?

Bulina, care nici ea nu era mult maitrează, tresare surprinsă și, uitându-se spe-riată în jur, șoptește oftând: „GICĂ...!”

BULINEȚIȚI


noutăți de prin magazineABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Atunci când peștii urmăresc, dar nuse aruncă definitiv asupra swimbait-urilorde dimensiuni normale, adică mari,soluția este să continuați, după o eventualăurmărire, schimbând swimbait-ul cu unulmai mic, cu acțiune similară.

După crearea lui Jointed Claw 178,acum 15 ani, compania Gancraft a devenitcelebră pentru acțiunea revoluționară, în„S”, care a produs și continuă să producărecorduri de bass, dar și de alte specii derăpitori, peste tot în lume. Jointed Claw148 are „doar” 148 de milimetri lungimeși oferă o evoluție în „S” mai puțin amplădecât frații săi mai mari, 178, 230 Magnumși Shaku-One. Clasa de greutate din careface parte este de 1,5 oz., aproximativ 40de grame, ceea ce îl face lansabil cu majo-ritatea lansetelor de știucă. Finisajele su-perbe, de calitate japoneză, imită la perfecțiepeștii pradă, coada interschimbabilă asigurăo utilizare pe termen lung, iar materialulpolimeric este unul extrem de rezistent.Toate swimbait-urile Jointed Claw 148sunt armate cu triple Cultiva ST-36BC ex-trem de ascuțite, deci atenție mare ori decâte ori degorjați știucile!

Produsele Gancraft sunt disponibileîn România prin Abrevis, în magazinuldin București și pe www.abrevis.ro.

Dezagățătorulpentru voblere

Un instrument de mare ajutor pen-tru pasionații pescuitului cu năluci,pentru că ne poate salva investiția înmultiple situații. Trebuie să legăm osfoară solidă de inelul liber din capătulcorpului principal, pentru ca să putemtrage energic voblerul agățat în struc-turi. Cele două anouri laterale voraluneca pe firul propriu-zis, la capătulcăruia se află voblerul agățat. Firul depescuit se trece prin cele două anouri,fără a-l tăia, ci doar rulându-l prinspiralele ce formează cei doi ocheți.

Corpul dezagățătorului are o greu-tate considerabilă, care îi permite alu-necarea ușoară până la năluca agățată

și trebuie lăsat să coboare cu viteză,pentru ca lanțurile atașate, să poatăajunge mai ușor la ancorele nălucii,mai ales dacă avem de-a face cu oaglomerare mare de crengi.

Dezagățătorul pentru voblere nepoate ajuta să recuperăm nu numaivoblere, ci orice fel de năluci (rotative,oscilante, jiguri) echipate cu cârligecare pot fi apucate cu lanțurile deza-gățătorului.

Detalii tehnice: corp din inox,inele metalice, greutate 205 g, lungimecorp principal 10 cm, lungime totalădezagățător (cu lanț): 21 cm.

www.fisela.ro

DIN NOU DESPRE GANCRAFTJOINTED CLAW 148

FISELA

MARTIE 2019 | 41

VÂNĂTORIDE POVESTEION MIHAIU

ORIZONTAL:1) Vânătorii din povestea în care s-au întorscu tolba goală. 2) Povestitori la care acțiunea e mereu iute– Folosit la prepararea vânatului. 3) Arici scos din gard! –Ridică în trepte (pl). 4) Vânătorul care nu se abată nicio-dată de la reguli – Lei într-o ...herghelie! 5) 3, 4 hiene! –Vânător din văzduh. 6) Pițigoiul ... lui Pitagora! – Vânător.7) Miros de vizon! – Instrumente muzicale în corul vână-torilor. 8) Vânător ...de avere – Conservă iarna. 9) Poveștilecu vânători de pe la noi – Atrage vânatul însetat. 10) Epocicu vânători diferiți – Asigură pâinea vânătorilor (sg.).VERTICAL: 1) Vânatul cu buzunar (pl.). 2) Vas de lutpentru apa de izvor– Vizitat de vânatul însetat. 3) Pă-rere de rău – Trecute prin cusături. 4) Dispoziția șe-fului – A săpa mecanic. 5) 14 ciute! – 12 alice! – Colbșters pe jumătate! 6) Acestea …fiind zise de popor! –Vânător priceput. 7) Păstrează fotografiile cu trofeulde vânătoare (pl.). 8) Cercuri imperfecte – Exprimareavocală a dorinței de succes la vânătoare. 9) Vânătorulcare nu te lasă la greu – Pușcă descărcată! 10) Scoasedin nisip! – Venit de pe drumuri cu povești.

APRILIE 2019

1 L 3.08 8.48 14.23 19.532 M 3.51 9.37 15.14 20.373 M 4.42 10.28 16.07 21.224 J 5.24 11.03 17.23 22.165 V 6.16 11.49 18.14 23.08 L.N. 6.50 19.476 S 7.06 12.36 19.05 -7 D 0.19 7.11 12.49 19.318 L 1.08 8.03 13.33 20.239 M 1.54 8.51 14.21 20.1610 M 2.41 9.44 15.19 21.0311 J 3.36 10.37 16.08 21.5612 V 4.28 11.21 16.55 22.41 P.P. 6.37 19.5513 S 5.13 12.13 17.41 -14 D 1.05 6.47 13.31 19.0915 L 1.51 7.38 14.25 19.5316 M 2.44 8.27 15.11 20.4117 M 3.31 9.14 16.04 21.3318 J 4.22 10.08 16.51 22.2419 V 5.18 10.51 17.43 23.16 L.P. 6.25 20.0420 S 6.07 11.42 18.31 -21 D 0.29 7.21 13.01 18.3222 L 1.18 8.14 13.55 19.1723 M 2.11 8.05 14.47 20.0324 M 3.02 8.51 15.38 20.5625 J 3.48 9.38 16.29 21.4426 V 4.37 10.25 17.18 22.2927 S 5.31 11.17 18.07 23.17 U.P. 6.13 20.1428 D 6.23 12.05 18.50 -29 L 0.11 6.41 13.31 19.0830 M 1.09 7.33 14.24 19.51

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVÅNZ~RI

VÂND armă de vânătoare Merkel Suhlcalibrul 16, împreună cu toc din piele. Preț: 2.000 lei. Tel: 0741-013.022

VÂND carabină Zastava calibrul .243Win., cu suport de lunetă. Stare foartebună. Tel: 0722-858.581

VÂND Browning Eurobolt calibrul .30-06 Sprg., cu lunetă Delta Titanium,în perfectă stare. 7.000 lei preț fix! Tel: 0744-334.713

PREGĂTIRI DE VÂNĂTOARERezolvarea din numărul trecut

REBUS


Poți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primești 12 revisteconsecutive începând de la data abonării. Completează cuponul alăturat și trimite-l împreună cu dovada plății abonamentului (copia ordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: A.G.V.P.S. din România,București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23 RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank - Agenția Moșilor. A.G.V.P.S. din România, C.I.F. nr. 24251140.

Cupon pentru abonament la revista VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni.

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 65 LEINUME ............................................................................................

PRENUME .....................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista:Strada ..........................................................................................Număr ........... Bloc ........... Scara ............ Apartament .............Localitate .......................................... Județ/Sector .......................Telefon ..................... Data ........................Semnătura ...............Am achitat suma de ............................................................ în datade .................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ......................................................................Mandat poștal nr. ....................................................................

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................Anunțurile pentru micapublicitate se primesc până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!

Adresa redacției: A.G.V.P.S. dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Abonează-te acum!

Nu pierde nici un exemplar!Poți primi acasă 12 reviste consecutive începând de la data

abonării. Urmează instrucțiunile din cuponul pentru abonament.

NR. 75 (3) ANUL MMXIX MARTIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/03/vpr032019.pdf · 40 Noutăți de...

Documents

Transcript of NR. 75 (3) ANUL MMXIX MARTIE•2019agvps.ro/docs/revista/2019/03/vpr032019.pdf · 40 Noutăți de...