P re tl-a lu a'fooai&m.eiî.t-u.l-a.l : pe unu auu 10 fl., pe siese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. — Tieri esterne 12 fl. pe unu anu séu

28 franci.

Redactiunea si Administratiunea:Krasiovu, piati’a mare Nr. 22. — „Gazet’a“ ese:

Jo i’a si Dumluec’a.

2Z3L.3XE--A.n.-u.:n.cl-u.ri.le :

un 'a serie garmondu 6 cr. si timbru de 30 cr- v. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori ne­francate nu se primescu. — Manuscripte nu se

retram itu.

Se pren.-viKQ.era.:la poştele c. si r. si pe la dd. corespondenţi.

Nr. 70. Dumineca, 12 Septembre 31 Augustu 1880.

Brasiovu il Septembre/30 Augustu.Multu svonu s’a facutu cu caletori’a Domnito-

iului Carolu in strainatate si cu alianti’a ce ar’ fi t*o incheie s6u ce dupa unii ar’ fi si incheiat’o lomani’a cu Austro-Ungari’a si Germania. Press’a germana a fosta chiaru neobosita in tractarea a- •estei teme si a discutatu neincetatu si cestiunea redicarei României la rangu de regatu. Cealalta cestiune a successiunei la tronulu României a fostu iiscutata mai multu numai per tangentem.

Cetindu părerile diferiteloru diare străine ’ti separe», câ Domnitoriulu Carolu s’a dusu se cersiésca

aceste : aliantia, titlulu de rege, si regularea mostenirei trouului, dela marii potentati din Vien’a

Berlinu. De-o parte era magulitoriua vedó cu u interesu diarele străine comentau toti paşii

Domnitoriului, dér1 cu deosebire articulele aduse câtra foile germane faceau impressiunea, cil prin­

cipele Carolu ar’ asteptâ scapare numai delagrati’a iustro-Germaniei.

Doi. articulu aparuti de curéndu unulu intro foia oficiósa austriaca altulu intr’una prussiana viuu áe a reduce la adeverat’a loru valóre tóté fairnek respandite de câteva septemani cu privire la Ro­mani a si la Suveranulu ei.

Astfeliu „Correspondinti’a Austriaca“ vorbindu lespre cestiuuea redicarei României la rangu de regatu, dice, câ principele Carolu nu mai este (irinfciu gerinanu, câ densulu fiindu alesulu natiunei romane a devenitu cetatianu romauu si principe [constitutiunalu a unui stătu independentu care si-a íoböuditu unu locu intre celelalte state ale Europeii a caruia Constituanta singura ar’ potó se’lu edice la rangulu unui Rege, si apoi continua jisia: „A voi se presen';i pe principe câ pe unu

. iare-vasalu alu Germaniei, care astépta unu nou titlu dela grati’a Germaniei si a Austro-Ungariei, sr’ insemnâ a-i vatamá onórea si patriotismulu.“ Eata dér' câ in cestiunea acést’a trebuie se ne iűtórcemu érasi la isvoru: Poporulu romauu a lacutu pe printiulu Carolu domnu alu tierii si totu Mimai poporulu romanu póte se’lu faca si Rege.

Iucâtu privesce important’a ceşti une a alianfciei României cu Austro-Germani’a, apoi mai multe iiuare străine si chiaru o fóia romana bucurescéna îorbieau dilele aceste de ea, câ de uuu faptu com­plinită. Diarulu prussianu „die Post“, de regula fórte bine informatu, declara acuma, câ aliantia îii principatulu romauu nu numai, câ nu e perfecta ci nici n’a fostu macaru vorba de-o aliantia in a- ieveratulu intielesu alu cuventului. „Este de multu claru“ dice „die Post“ „câ dela atitudinea viitórei României va depinde si atitudinea mariloru po­teri aliate fagia de dens’a. O aliantia nu se in- íentiunéza. Unu stătu póte fi fórte intirnu cu celalaltu si amendóue potu se opereze la olalta fara de a se incheiâ intre ele o aliantia.“

Asiadér’ aliantia nu s’a incheiatu si Domnito- rioln Carolu nici n’a potutu se ié unu astfeliu de ingagiamentu definitivii singuru, nefiiudu insogitu

nici uuu consiliariu, care se represeute opiniu-i ministeriului responsabilii. Tocmai pentru a- t’a si din alte motive insemnate politice ni see, câ espunerea de mai susu a diarului prussi-i este fórte aprópe de adeveru. Romani’a nu lipsa de-o aliantia formala, ea se va radimâ

momentulu decisivu pe acele poteri, câri ’i voru ri mai multa garanţia pentru assigurarea esis-

si a interesseloru sale. Acést’a credemu este unic’a conduita intielépta si naţionala, ce-o póte urmá guvernulu romanu.

Rernane inca a trei’a cestiune earasi de mare insemnatate aceea a moştenirii tronului romanu. .Romanuln“ respundiendu la învinuirile ce le facu foile opositiunale guvernului si in asta privintia iîce: „Moştenirea la tronulu României nu pri- îesce pe străini nici directu^ nici indirectu; ea de­

pinde astadi numai do vointi’a Domnitoriului nostru, intru câtu acést’a \ointia este in acordu si cu constitutiunea.“

Domuitoriulu Carolu, dice organulu liberalu, dâ o proba de patriotismu si de abnegatiune câ fiindu in deplina senatate si teneru, dér1 dupa ce a avutu o copila, ne mai avendu nici unu altu co- pilu, se gandesce de cu vreme a cresce pentru tro­nulu României unu princije, in vérsta destulu de frageda, pentru cá se póta deveni in pugini ani cu totulu Romanu, si prin limba, si prin semtieminte, si prin cunoscinti a tierei si a nevoieloru ei. La Berlinu a potutu fi vorba de cestiunea moştenirii numai intr’atata, incatu asolo locuiesce principele Leopold, tatalu junelui principe, menitu a fi cres- cutu in Romani’a câ mostenitoriu alu tronului.

înaintea declaratiuniloru diareloru memorate trebuie se dispara idea, câ Romani’a ar’ asteptâ tóté numai dela bunavoiuti’a si grati’a Germaniei si a Austriei. Dincontra, atâtu primirea strălucită ce i s’a facutu Domnitoriului Carolu la curţile dela Yiena si Berlinu, câtu si interessulu -celu mare celu documentéza press’a earopéna pentru afacerile romane dovedescu, câ Roaiani’a si-a castigatu o positiune intre statele europene, care ’i érta de a pasi inainte pe propriele sale pecióre, fara a deveni vasalulu vreunei din marile poteri.

i

Cronic a evenimenteloru politice.In orasiulu R a a b (Lngari’a), a caruia popo-

ratiuue adera mai tóta la principiele p a r t i d e i K o s s u t h i a n e , se petrecura dilele aceste unele e s c e s s e, cari adusera e.u sene chiaru si intre- venirea armatei. O fóia kossuthiana din Raab se fi imputatu unui otelieru, câ a batjocoritu pe Kossuth. In urm’a acést’a se adunara o mulţime de şcolari de ai gimnasiului din Raab înaintea locuintiei Otelierului din cestiune, si’lu siliră prin amenintiari a revoca cuvintele sale, Indata dupa acést’a o céta de lucratori porni pe strade, standu pe la locuintiele siefiloru partidei Kossuthiane din Raab si aclamandu-i cu mare scomotu. Se tienura vorbiri, prin cari se glorifică partid'a esfcrema si mulţimea strigâ, „Josu cu Tisza!“ Politi’a nu potea se mai birue cu ea.

In ser'a din 5 Sept. dî, in care s’a constituitu partid’a independentiei, se repetira scandalurile. Kossuthianii au voitu se arangcze in acést’a séra in onórea deputatului Arpad Mednyansky unu con- ductu de tortie. Politi’a la opritu inse, deórace nu s’a facutu aratarea inainte cu 24 de óre. Po­porulu inse voiea se arangeze conductulu de tortie cu fortîa si abia a potutu politi'a cu ajutoriulu pompieriloruu se impedece tienerea conductului. In 6 Sept. s’au repetitu turburanle pe strada. Mii de ómeni erau adunaţi inaintea primăriei si cereau satisfactiune. Politi’a a trebuitu sé se retraga d’in- aintea multimei. Atunci s’a chiamatu o compania de infarteria, care lu ^ a i cu baionet’a a potutu se risipésca mulţimea, Doui insi au fostu raniti. Iritatiunea in orasiu este fórte mare. Din Komorn s’au tramisu la Raab duóé companii de infanteria. - - Aceste sunt presemnele unei furtune apropiate!

Se anuntia din A g r a m, capitâl’a Croaţiei câ in 3 Sepl;. s’a tractatu acolo de catra curtea cu juraţi procesulu inteutatu redactorului siefu alu diarului „Sloboda“, pentru delictulu de lesa maies­tate. Acestu deiictu ar’ fi fostu seversitu de acu- satu prin publicarea unui articolu, in care se dice despre imperatulu Austro-Ungariei: „Imperatulu Austriei, — care se gasesce cu desevârsire in ma­nele Unguriloru, protegeaza acea idea, a cărei scopu este iuabusirea libertatei miceloru state de la Balcani, spre a’si intemeiâ acolo propri’a s’a stapanire“ Pe langa atacurile aduse imperatului, articululu provóca naţiunile mici de la Dunăre si Balcani sé se alieze, spre a scapâ de apesarea co­lorii mari, si in deosebi de a Austriei. Curtea

cu juraţi a a c h i t a t u i n u n a n i m i t a t e pe acusatu.

Mercurea trecuta, d. Kyriak Z a n c o v a- g e n t u a l u p r i n c i p e l u i B u l g a r i e i A l e x a n d r u L a presentatu d-lui I. C. Bratianu, presiedinte si ministru ad-interim la departamentulu afaceriloru străine, scrisorile, prin cari este acredi- tatu pe langa guvernulu princiaru. — Acest’a este unu semnu. câ relatiunile intre Romani’a si Bul­garia au devenitu mai bune, ceea ce se p6te deduce si de acolo, câ de unu timpu inc6ce diarele ofici6se romane vedu in bandiţii din Dobrogea totu numai Turci curaţi, pre candu mai inainte ii tieneau de Bulgari imbracati in haine turcesci.

Cu privire la politic’a ce ar’ trebui se o ur­meze R o m a n i ’a, Ş e r b i ’a si B u l g a r i ’a intre olalta si façia de statele mari vecine, a pu- blicatu „L a R e p u b l i q u e f r a n ç a i s e “ unu articulu fórte binevoitoriu, pentru Romani’a in de­osebi. „Romanulu“ aplauda politic’a ce o reco­manda organulu lui Gambetta numiteloru mici state. Eata articululu „Republicei francese“ :

„Relatiunile principateloru dunărene intre ele constituescu negresitu un’a din partile cele mai ve- diute si cu tóté acestea un’a din cele mai puçinu discutate ale cestiunei Orientului ; este inse unu factoru insemnatu in impartirea puteriloru vii ale Orientului, care merita multa atentiune si inte- ressu. Şerbi’a, Bulgari’a, Roma ni’a, — Romani’a mai alesu, — sunt atâtea pepiniere de progressu si de civilisatiune, unde germineza idei noue si aspi- ratiuni politice, cari au unu mare viitoru.

„Acumu treidieci de ani, principatulu romanu erá cá se dicemu asié intr’o stare primitiva; o casta, care nu erá aristocratica de câtu prin bo- gati’a ei, apesâ pe tieranu, ’i impunea clac’a si pre- sintâ spectacululu unoru moravuri quasi feudale ; pe acestu pamentu de servitute si de seracia nu se vedeau nici siosele, nici drumuri de feru, nici midi- lóce de comunicaţia organisate. Cine ar’ recu- nósce astadi in Romani’a infioritória, ardinte pentru progressu, înzestrata cu o armata vitéza si disci­plinata, brazdata de câi ferate, Moldov’a si Va- lahia de alta data ? Progressele realisate de Ro­mani’a de unu sfertu de seculu sunt aprópe o mi­nune. Serbi’a, de si nu e atâtu de înaintata câ principatulu romanu, totuşi a ajunsu la unu gradu destulu de insemnatu de progressu politicu. Câtu despre Bulgari'a, ea ese din fasia ; de eri s’a nas- cutu ia libertate; dér’ deja, de candu e lasata in voi’a ei, a datu netăgăduite dovedi de vitalitate si de viitoru. Cata sé se tiena indouita séma aces- toru mici popóre de silintiele ce’si dau, câ sè se puna la nivelulu natiuniloru celoru mai înaintate ; câci, décá amintirea sclaviei le este pentru ele o necontenita deşteptare a periculului, in care ar1 fi, candu ar’ merge inapoi, totuşi principatele dună­rene se afla intr’o situatiune puçinu favorabila pentru a se ocupâ numai de libertatea absoluta si de curatu progressu.

„Incungiurate de vecini poternici, ele sunt su­puse necontenitei pressiuni si unoru penibile greu- tati esterióre. O asemenea stare de lucruri e fa­tala ; celu mai slabu va fi totdéuna supusu influ­enţii celui mai tare si, déca elu este isolatu, se va incercá inzedaru de a se sustrage de sub acea in- fluentia. Principatele sunt, astfelu aruncate intr’o oscilare perpetua ; ele observa cu o mare ingrigire evenimentele din afara ; urméza cu bucuria séu cu gróza înlocuirile de partide si substituirile de pu­teri guvernamentale, dupa cumu le paru a fi fa­vorabile séu amenintiatórie pentru independenti’a loru.

„Si, cu tote acestea, pacea, in acea parte a Orientului, si echilibrulu raseloru, cere câ aceste mici State se nu lase pe nimeni se calce autono- mi’a loru si se’si păstreze libertatea de mişcare, ce

le este propria. Ele domnescu pe Dunare, dela Portile de Feru pêna la Marea Neagra ; cátesi trei sunt vecine si potu constitui unu totu puternicu si ponderatu. Se póte dice asemenea, câ aspiratiu- nile, precumu originea (?) loru, sunt identice. De acea ori cine póte fi surprinsu. candu aude de certe intre Romani si Bulgari. S’au produsu câte­va, spre essemplu, cu ocasiunea cestiunei Arab- Tabiei ; e adeveratu, cà acésta neintielegere parti­culara erâ motivata printr'o interpretare necerta a unui punctu din tractatulu dela Beríinu ; erâ vorb'a de delimitarea fruntariei romano-bulgare, si acésta fú unu pretestu de certe, care, celu puçinu in par­tea acea nu se va mai presintâ. Bulgari’a u’are inai multu cuventu de a fi gelósa de Romani’a de câtu are acesta din urma de a invideâ pe Serbi’a. Din contra, interessulu bine intieiesu alu acestoru trei poteri e de a cautâ unu solidu si trainicu te- renu de intielegere. Din diu’a candu guvernele loru se voru intruni a se sprigini, ele voru scapâ pria poterea lucrariloru de pressiunile esterne si de sfaturile interessate, care tindu a le isolâ. Prin­cipatele nu mai voru fi urmărite de terori străine, care le ’nabusiescu prea adesea avêntulu nationalu, candu nu provóca nesfôrsite crise ministeriale.

Trebuie se o repetîmu, câ perfect’a iutielegere numai in interessulu echilibrului orientalii ala prin- cipateloru e neaperata, desvoltarea normala a aces­toru state ar’ gasi in ea unu avôntu estraordinaru. Preocuparea de a placé séu de a nu displacé unora si altora intra pentru o mare parte in acţiunea guverneíoru ; se póte dice chiaru, câ ori-ce acţiune guvernamentala ’i este strictu subordinata. De si­gurii se cuvine, câ Romani’a, Serbi'a si Bulgari’a se intretiena cu statele limitrofe séu vecine rela- tiuni totdeauna cordiale, desi ele trebuie inainte de tóté se veghieze la pastrarea independintiei loru. Spre a veghiâ intr’unu modu fructuosu, prim’a loru grigia trebue se fia de a inscrie in ca- pulu programei loru politice intielegerea in pn- vinti’a scopului de urmaritu si unirea in scopulu urmaritu. In diu’a, candu va fi asié, principatele voru resufia liberu si nu voru mai avé sè se téma de nimicuo“

Brasiovu 8 Septembre.

( M i n i s t r u l u T r e f o r t c o n t r a l i m ­be i r o ma n e . ) In numerulu penultimu alu fóiei nóstre, vorbindu despre escursiunea ministrului Trefort in Sacele, amu disu, câ preotul u din Satu- lungu, candu a voitu a bineventà pe ministru in limb’a romana, s’ar’ fi „scusatu“, cà nu scie ungu- resce. Informatiunea nóstra in privinti’a acést°a n’a fostu destulu de esacta. Suntemu datori pre­otului Radu Pope’a cu-o rectificare. Densulu nu s’a escusatu, cà n’ar’ sci unguresce, ci a vorbitu romanesce conviusu fiindu, cà acést’a era datoria s’a câ preotu romanu, cu tóté cà ar’ fi potutu se-o iueurce, mai reu, si unguresce. Totu ce a vorbitu d. Pope’a romanesce câtra ministru au fostu urmatórele cuvinte : „Escelentia ! venirea Escelentiei Vóstre in mediloculu nostru“. . . Aci l’a si intreruptu ministrulu si batandu’lu cu man’a pe umerulu stangu i-au disu * „ B e s z é l j e n m a g y a r u l ! “. . . (vorbesce unguresce!) si a pornitu apoi spre acóla lasandu pe preotu la o parte. Preotulu inse mergôndu dupa d. Treforti-a spusu pe unguresce, câ densulu câ preotu ro­manu in façi’a unei scóle romanesci s’a crediutu datoriu alu bineventâ in limb’a romana.

Astfeliu s’a petrecutu lucrulu in fapta si ne pare bme cà ni s’a datu ocasiune a face acést’a rectificare.

Reuniunea femeiioru romane din Seiagiu.S e 1 a g i u 5 Septembre 1880.

In diu'a de 29 Augustu avuramu in Simleulu- Silvaniei o serbatóre mare, serbatórea iutrarei in acţiune, pentru interesse culturale, a secsului fru­mosu romanu din Silvanfa. Femei’a se póte ase- menâ cu anima in corpulu omenescu, ér’ barbatulu cu capulu, cu mintea. Mintea produce lucruri mari admirabile, dér’ fericirea séu nefericirea nóstra pe acestu pamentu depinde de sentiemintele nóstre, de anima. Barbatii se ocupa cu deslegarea cestiuni- loru grele ale vietiei? ér! femeile au secretulu aee- loru nenumerate menuntisiuri, observabile numai a- tunci candu lipsescu cari ni facu plăcută si fericita viéti’a. Poterea barbatului e in capu, a femeiei in anima. In luptele capului cu anim’a, déca acést’a vorbesce cu intrég’a s’a potere, de regula remane capulu invinsu: anim’a dér’ e mai poternica de- câtu capulu. Ceea-ce nu se póte scóte de multe-

ori la cale cu cele mai poternice arguminte si cu cea mai admirabila elocintia, se produce fara de nici o greutate prin unu surisu dulce, prin o pri­vire rogatória — lacrimile in ochi frumoşi suotu iresistibile. Lumea iubitória de glume numera fe- me’a intre „poterile mari“, dér’ glum’a acést’a nu e nici de jumetate siéga partea ei cea mai mare e lucru seriosu. Reu &cu déra singuraticii, reu naţiunile, cari nu se folosescu de acést’a potere mare. La noi pên’acum nu s’a pusu nici unu pondu pe educatiunea femeiioru; in specie noi romanii nu ne-amu ingrigitu de n;ci unu institutu natiunalu pentru crescerea loru, ii le-amu lasatu sè crésca pe unde si cum voru poté ; ma na ne-amu ingri­gitu nici de aceea, câ sê li-se deschidă unu terenu de activitate comuuu, pe care lucrandu sô scape de monotoni’a omoritoria de spiritu a ocupatiuniloru loru de tóté dîlele. Urmările acestei negrigintie a barbatiloru suutu : a) cù, indemnulu de activitate innascutu omului, lasatu fara de indreptariu, la multe femei erumpe in direcţi ine stricatiósa si se mani- festéza in ocupatiuni de acele, cari pre lauga a- ceea, ca nu folosescu binelui comunu, ruinéza ma- terialminte si nefericescu familiele, b) câ acele femei, cari nu iesu din angustulu ioru cercu de ac­tivitate, nu se redica spiritualminte nici-odata a- colo, unde ar' poté fi soçie si spiritualminte băr­batului ma recedu si ca insusirile loru cele bogate si admirate de noi nu se potu desvoltá la deplina potere si frumsetia. In specie noi romanii prin a- ceea, câ nu deschideam femeiioru nóstre terenu de activitate si afara de anşrustulu ioru cercu familiaru nu ne ingrigimu de crescerea loru in spiritu natiu­nalu si nu le facemu partasie la aspiratiunile, ten- dintiele si lucrările nóstre — ne lipsimu de o a- liantia poternica, de alianti’a unei poteri mari.

Aceste si multe alte consideratiuni au trecutu prin capetele aceloru barbati, cari se ocupa de inultu cu ideea infimtiarei unei reuniuni a femeiioru ro­mane din Seiagiu. Meritulu inse, ca ideea s’a in- corporatu, a devenitu fapta, este alu domnisiorei E l e n ’a P o p u din Basesci, care inca érn’a, tre­cuta convocase in cas’a ospitala a părintelui seu, a zelosului luptatoriu pentru interesele nóstre na­tionale, Gr e o r g i u P o p u , o conferintia mai augusta spre a se poté realisá ideea frumósa. A- cést a conferintia incrediiitia cu ducerea lucrului mai departe pre alés’a ei presiedinia, dómn’a Mari’a Cosma, si pre secretariulu alesu totu pentru acést’a conferintia, advocatulu Demetriu Suciu si deciseră convocarea unei conferintie mari, care sô se pro- nuncia in acésta privintia si eventualminte sô sta- torésca si statutele reuuiunei infiintiande. Conferin- ti’a se convocâ pe 29 Augustu si câ sè devina o adeverata serbatóre natiuaala, se impreunâ cu con- certu si cu baiu. In diua susamintita la 10 óre celebrà Revdss. D-nu Yicariu, Alimpiu Barboloviciu, cu asistinti’a a patru preoţi in biseric’a roma- nésca din Simleu sant’a liturgia, la care asistara afara de poporenii romani din Simleu o frumósa cununa de dame romane si unu uumeru considera- bilu de intieleginti romani. Tienerea conferintiei din mai multe consideratiuni se amenâ pêna la 3 óre dupa médiadi.

La 3 óre dupa médiadi implendu-se salonuiu de langa teatrulu orasieuescu cu unu publicu alesu romanu, dómna Mari’a Cosm’a facù cunoscutu in cu­vinte alese scopulu acestei conferintie, schitiâ paşii facuti pên’acum si dechiarandu-si missiunea impli- nita cu convocarea acestei conferintie provoca con- ferinti’a a-si alege o presiedinta pentru conducerea consultariloru urmande. Conferinti a alèse intre a- plause pe dómn’a M a r i ’a O o s m ’a de presie­dinta pentru acést’a siedintia, ér’ pe dlu Demetriu Suciu de secretariu. Presiedint’a, dupa-ce multiami conferintiei pentru încrederea pusa in dens’a, pro­vocă damele coadunate a se pronunciâ pentru m- fiintiarea reuniunei. Intemplaudu-se acést’a, numai decâtu se luara la desbatere proiectulu de statute compusu de dlu pretore, Andreiu Cosm’a, care dupa nisce modificatiuni puçinu esenţiale se si primi si se decise ase substerne guvernului pentru aprobare. Intre aceste sosi si se ceti intre aplause o telegrama salutatória dela dlu Pordea, profesoru preparandialu in Gherl a, apoi se dedù cetire unei epistóle adre­sate acestei conferintie prin binemeritatulu de na­ţiune barbatu, Greorgiu Baritiu, in care damele ro­mane din Seiagiu se provóca a conlucra, ca indus­trie de casa romana din Seiagiu se fia câtu de bine representata la espositiunea proiectata pe 1881 in Sibiiu. Alegêndu-se in fine a) in comissiunea pentru espusetiune sub presiedinti’a m. o. dómne Ma­ri’a Barboloviciu, dómnele Grisel’a Popu, Virgini’a Serbu, Ludovic’a Orosu, Mari’a Cosm’a, An’a Po- col’a, Emilia Popu, Emilia Popu din Banisioru si

Caus’a agrara ardeiéna in diet a maghiara.(Urmare.)

§ 1 1 . „Ia cestiuuile ce se voru ivi iu decursula Iu- crariloru pregatitóre, se aplica pertractarea judecatorósca in- cuisitotica, iu care nu au locu alegatiunile formale.

Neinfatiosiarea partideloru citate in regula pre lângă aretarea scopului pertractării, nu impedeca tienerea per­tractării.

Judele pertractatoriu este datoriu a incercá in tote ces- tiunile subversante o împăciuire intre partide si a introduc« resultatulu aceleia in protocolu Deca inpaciuirea nu va suc­cede, declaratiunile partideloru referitóre la cestiuuea contro­versa se i-au la protocolu, era judele pertractatoriu pro­cura din oficiu datele si dovedile necessarie, pentru lamurirea lucrului.

Se primesce.

§ 12. Asupra cestiuniloru controverse ce se voru escâ in privinti’a ambularii si rectificării mezuineloru, referitóre Ia teritoriele ce se afla sub segregare urbariala, proporţionare si comassare, precum si in privinti’a sustienerei interimalea stării actuale a posossiuuei ce formédia obiectulu proporţio­nării, judele pertractatoriu esmissu de tribunalu tieue tractare speciala dupa normele procedurei sumarie, si iudependentu ca foru de prim’a instantia.

In cestiunile aceste se observa tote normele art.LIV 1868 referitóre la procedura, la probe si la remediele de dreptu, cu esceptiunea renovării processului, care nu admisa in asemenea cause.

domnisiórele Elen’a Popu si Emili’a Buténu; b) in comisiunea pentru susternerea statuteloru pentru aprobare : Mari’a Cosm’a, câ presiedinta Demetriu Suciu ca secretariu alu conferintiei, dómn’a Emili’a Popu si domnisióra Elen’a Popu si in fine c)pen­tru autenticarea procesului verbalu alu acestei con- ferintie dómnele Eleonor’a Nichit’a, Virgini’a Serbii, Ludovic’a Orosu, Emiii’a Popu — presiedint’a mul-1 f tiami cu cuvinte caiduróse dómneloru pentru interes­sulu viu manifestatu fagia de acést’a Întreprindere frumósa redicâ siedinti’a intre aplausele asisteu- tiloru.

La optu óre se incepü concertulu, care pre langa promptéti’a, cu care ’si oferi fiacare provo- catu talentulu si desteritatea s’a, este de a se mul­ti ami atâtu ce se tiene de iniţiaţi va, câtu si de dispusetiunile necesarie éra totu domnisiórei Ele­ii ’a P o p u . Nu voia se abusezu de ospitalitatea acestui diuariu si totodata de patiinti a publicului cetitoriu descriindu pe largu decurgerea acestui cod- certuj celu d’antaiu romanu in Seiagiu; dreptu i- ceea me marginescu a atinge numai trei momeuk ale acelui-a: duetulu frumosu „Trei floricele^ esecu- tatu pe violina de Yirgiiiu Barboloviciu juristu, a- companiatu pe fortepianu de dómn’a G-isel’a Popu; vócea frumósa, care predoinnieâ spatiulu celu mare a salei de teatru, a domnisiórei Elen’a Popu, pre­cum si desteritatea ei de a se servi de acestu donu frumosu alu natúréi si in fine declamarea teologu­lui absolventu Einiliu Lobontiu („Penesiu Curca- nuiu“), care fü de repetîte ori întrerupta de aplau­sele ascuitatoriloru.

E departe de noi a ne măguli cu aceea, cil concertulu nostru a corespunsu deplinu tuturoru ce- rintieloru artei musicale ; aceea inse o potemu a- firmâ cu totu dreptulu, câ acela, considerandu ne- numeratele pedeci, ce ni se spuseră, scurtimea tern- puiui, care de abia ertâ debutantiloru a face o sin- gura proba, a reesitu preste aşteptare bine. Celu mai mare câstigu din acestu concertu ni este În­crederea in fortiele nóstre, precumu si castigat’a convingere, câ spre a ni procură desfătările fru- mósei arte musicale, n avemu de lipsa a alergă dupa poteri si in societati străine. Speramu, câ acestui inceputu iucuragiatoriu voru urmâ succese strălucite.

Dupa concertu se iucepú si se continuâ péna alt’a di diminéti’a balulu, care, atâtu ce se tiene de eleganti’a toaieteloru câtu si de uumerulu rechiloru dausatorie (mai numai romane) n’are a se teme de o asemenare cu cele ce amu vediutu arangiate de Simleoani. Credu-câ Simleoaniloru au dîendu despre acést’a frumósa petrecere ii va fi pa rutu reu, câ din causa lipsei unoiu consideratiuiii s u p e r f i n e , de cari noi uiciodata nu pretindemu, voiudu a participa ia petrecerile loru, n’au luata parte, cá de altadata ia ea. — Venitulu curatu iu favorulu reuniunei a fostu 51 fl.

Incheiandu, nu potu se amintescu ajutoriulu datu si ostenelele puse intru pregatirea acestei a- dunari si petreceri naţionale a d-lui notariu la ju- decatori’a cercuala din Simleu, Valentinu Popu, inabilei sale so^ii, Grisel’a. Jun’a parechia, a pre langa recunoscinti a publicului romanu la acés­t ’a conferintia si petrecere naţionala cea mai fru­mósa multiamita in consciinti’a s’a» X. X.

i

Aceste ceşti ani, ce sunt de a se pertractâ separatu, nu10 influintia prorogattfre (âmanare) asupra cursului regularii î comassarii.

Parteniu Cosm a: On. Camera! Iu paragrafulu a- ssta o ceşti ane puni civila se preface in cestiune urbariala in priviuti'a remedieloru de dreptu, si din acestu motivu

fatia cu ea se sustiene procedur’a civila, totuşi reno- Jurea processului se eschide.

Eu nu asiu potea motiva acest’a dispositiune, decâtu •a presupunerea : câ de aici incolo regularile si comassarile ibia vom dura nnu auu doi ; der" dupa premissele primite11 nu cutediu a spera acest’a, ci sum couvinsu, câ unele jrocesse de acest’a natura voru dura si iu viitoriu câte 10 -15 ani.

Cestiuuea pentru sustienerea starei actuale a posessiunei căuşele de regulare si comassare inse este forte ponde-

rosa pentru respectivii si prin aceea, câ nu numai s’au sub- irasu dela competenti’a s’a de pena acum, ci se lipsescu

n do dreptulu de renovare, in mai multe caşuri pote iiveni daunatore ; câ-ci precum am disu, sunt prospecte, câ irocessulu va dura mai mulţi ani, si deca vre-o partida din ,aus’a unei intimatiuni defectuose nu se va infatisiâ la per­tractare, s’au din caus'a uuei aperari rele din partea advo- tatului va pierde processulu, nepotendu’lu reuovâ — va fi lipsita de usufructulu ce i compete sub tota durat’a proces­ului urbarialu.

Eu deci spre evitarea acestui reu asiu voi se sustienu pracs’a de astadi din Transilvani’a sustienuta si pentru vii­toriu iu Uugari’a, câ adeca : se nu lipsimu pe omulu ne- Ireptatitu de renovarea processului, deca va ave pentru a- test’a motive acceptabile, cu atâtu mai vertosu, câ prin a- est’a regularea, respective comassarea nu sufere de locu. Spre acestu scopu facu urmatei ea propunere:

Alinea a doua a -se se termine cu cu-entula „dreptu“, in care^rosu intreg’a alinea ar’ suna astfel iu :

„In cestiuuile aceste se observa tote normele art. de LIV 1868 referitore la procedura, la proba si la re-

mediele de dreptu.“

Pau/er ministru de justitia : Si eu am unu arnenda- mentu referitoriu la acestu paragrafu si anume la aline’a a Joua. Premitiendu, câ respunsu la propunerea d-lui depu­taţii Cosma, câ pentru aceea s’au luatu căuşele aceste dela judecatori’a sumaria si s’au incredintiatu judelui pertracta- toriu, pentru-câ acesta cunoscendu tote detaiurile causei o ia pote resolvi mai usioru, — amendamentulu meu tîntesco mtr’acolo, — câ de si se sustienu remediele de dreptu nor-

? iiate in procedur’a civila, recursulu de nulitate separatu ar’ «rvi numai spre intardiarea si iupedecarea cursului cestiuni- iro. Deci propunu câ alinea a doua se se modifice astu- ilu:

„Iu cestiuuile aceste se observa tote normele art. de ige LIV 1868 referitore la procedura, la probe si la îe- lediele de dreptu ; recursulu de nulitate inso se pote vali- litâ numai in apelatiune, si asupra lui decide gradatim fo- :iilu superioru, care judeca iu meritulu causei. Itenovarea irocessului iu asemenea caşuri nu este admisa.

De renovarea processului nu este nici o necessitate, câ-ci wamiuele eventuale se potu remedia pe cale ordinara.

Bokross refereutulu: In câtu privesce amendamentulu l-lni deputatu Cosma, declaru, câ cu atâtu mai mare linis- ire nu ’lu primescu, cu câtu sunt couvinsu, câ deca astadi ir’ sta iuaintea onor. Cam. normarea proceduroi civile, nu

admite in cause do acest’a natura renovare de processu, i-ci nu atingu meritulu, ci contienu numai dispositiuni in- itiimale. Admissibilitatea renovării processului in aceste (anse se basedia numai pe o er6re stracuratu in procedur’a :ivila. pe carea nici chiaru astadi nu o respectedia curtea iiprema. Deci eu nu primescu amendameutulu.

In câtu privesce amendamentulu d-lui ministru de jus­tiţia inse, de si se vede a fi iucâtuva in coutradicere cu tes-

comissiunei juridice, in esentia totuşi nu involve con- ladicere, pentru-câ recursulu de nulitate se admite si prin icest’a, schimbandu-se numai competenti’a forului, deci in

comissiuuei nu me aflu indemnatu a me declara contra îiimirei acestui amendamentu.

F r e s i d i u l u : puno amendamentele si testulu co- tissinnei la votu.

Amendamentulu deputatului P. Cosma cade si se pri- isce propunerea comissiunei cu amendameutulu ministrului justitia.

§ 13. Dreptu ingineri functionatori ia căuşele de re-

Irilarea si comassarea posessiunei se potu aplica numai acei ifineri, cari au cualificatiune spre acest’a.

Cu autenticarea lucrariloru ingineresci se incredintiedia jginorii functionatori.

Instrucţiunea, care va stabili cualifîcatiunea iugineriloru ictionatori, si o procedere technica uniforma se va emite

;?pe calea ordinatiunei.

1 Pena candu se voru denumi in numeru suficientu in­imi autenticatori, se inpoternicesce ministrulu de justitia, i, in contielegere cu ministrulu de agricultura, industria si ierciu, cu afacerile de autenticare, se autorisedie in

\ nodu interimalu unu numeru necessariu de iugineri functio- utori.

Inginerii functionatori si autenticatori cadu in categori’a espertiloru permanenţi aplicaţi la judecătorii, si câ atari sunt supusi normeloru disciplinarie coprinse iu art. de lege VIII 1871.

Aug, Pulzsky : afla o coutradicere intre aline’a pen­ultima a acestui § si intre principiulu ce s’au adoptatu cu privire la separarea iugineriloru iu doue clase : in ingineri functionatori si ingineri autenticatori. Este o anomalia, câ ministrulu se denumesca pe ingineri, pentru-câ nu cunosce referiutiele locale si personale. Ministeriului i se da prin acest’a o potere discreţionara. Mai departe proiectulu nu statoresce, câ cine propune ministeriului pe ingineri spre a- probare. Oratorulu s’ar’ iuvoi, câ pe ingineri se*i propună ministrului spre denumire comissiunea administrativa, seu iribuualulu respectivu. In fine propune, câ in loculu aliniei penultime se se primesca următori ui u amendamentu :

„Pena candu se voru denumi ingineri auteuticatori in numeru recerutu, pe inginerii auteuticatori ’i desiguedia din casu in casu acelu tribunalu reg., pe alu cărui teritoriu se face lucrarea, si contra hotarirei tribunalului este admisa a- pelatiunea la tabl’a regesca.“

Teoa. Pauler ministru ds justitiu : Dl. antevorbitoriu recunosce, câ priucipiele depuse in acestu § sunt salutarie, recunosce necessitatea dispositiunei inteterimale, si rucunosce câ si pena candu se va pote esecutâ pe deplinu principiulu depusu in acestu §, este de lipsa ingrigirea, câ inginerii functionatori se nu pota superrevidâ si autentica lucrările coJegiloru loru si vice versa, ci câ acest’a funcţiune se se incredintiedie unoru omeni cualificati si demni de încredere. Diferenti’a intre mine si d-lu antevorbitoriu se incepe numai acolo, unde este vorba de denumirea respectivilorU iudividi. Dl. deputatu o considera acest’a de o cestiune de potere. Eu nu pricepu cum ar’ cresce sfer’a de potere a ministrului do justitia prin acea, câ elu va denumi pe inginerii autentica­tori. Denumirile in generalu le considera mulţi de o estin- dere a sferei de potere a ministrului, de si ea iu fapta este o sarcina mare, câ-ci este iupreunata cu mare responsabili­tate si mare odiositate. Deci eu nu aflu intr’acesta nici unu avantagiu pentru ministru, din contra o insarcinare inpreu- nata cu responsabilitate mare. Este vorba numai ee aceea, câ in modu interimalu cine se denumesca pe respectivii ingineri ?

Desiguarca aceloru iudividi o cousideru eu de o func­ţiune administrativa, deci nu este nici o raţiune a iuvesti tribunalele si plane in urm a apelatiunei tabL’a regesca cu denumirea. Mai curendu asiu tine competente comissiunile administrative, inse si in contra acestora se potu face mai multe esceptiuni in urin’a interesseloru locale, decâtu in con­tra ministrului de justitia, care negresitu va consulta or ganele cempetente iuainte de a face denumirile. Para în­doiala in caşurile concrete se voru consulta presidentii tri- bunaleloru, membrii comissiuniloru administrative seu co­miţii supremi, pe bas’a informatiuniloru date de aceştia se va decide caus’a. Lucrulu principalu este, câ se se aplice omenii cu cualificatiuue deplina, isteti, harnici si dmeni de o- menie. Si de ore-ce o astfelu de denumire mai nimeritu o poto face ministrulu, câ mai neinteressatu in causa, ve rogu se primiţi paragrafulu asia precum este redactatu.

(Va urmâ.)

părete in sal’a institutului pe timpulu essamenului din limb’a romana. — In 6r’a din istori’a Româ­niei m’amu folositu de manualulu „Istori’a Rorna- niloru“ de Xenopolu, professoru la universitatea din Iassy, care carte, dupa câtu sciu, nu se afla intre cele oprite.

Brasiovu in 29 Augustu 1880.I o a n u P o p e a ,

prof. de limb’a romana in institutulu „Henriette Vautier“.

Declaratiune.Domnule Redactorul Soirile false, ce se scor­

niră iu urm’a inchiderei pensionatului Vautier, me constringu, se facu urmatóri’a declaratiune publica:

Subscrisulu declaru prin acést’a, câ de aprópe diece ani dau instrucţiune in institutulu Henriette Vautier din limb’a romana: din esercitii gramati cale si stilistice. La inceputulu anului scolasticu 1879/80 părinţii copileloru din Romani’a, cari se afla in institutulu Vautier in numeru fórfce consi- derabilu, isi esprimara dorinti’a, câ se li se dé co­pileloru loru de aci încolo instrucţiune si din geo- grafi’a si istori’a patriei loru, câci altmintrea densii voru fi siliţi a-si luâ copilele loru din institutu. In urm’a acést’a me iutielesei cu proprietar’a insti­tutului d-r’a Vautier si dâns’a, considerandu, câ cele mai multe fetitie din institutulu seu sunt din Romani’a, in numeru de 25, me rogâ se le dau acestor’a instrucţiune si din geografia si istori’a României. Câ medilocu de invetiamentu pentru sta- diulu geografiei amu intrebuintiatu „chart’a Româ­niei“ de majorulu Papazogolu, si litografata de A. Bielz si S. Sander, pe care nu se afla nici Tran­silvani’a, nici o alta tiéra, decâtu numai Romani’a singura, si pe care nu se afla tiparitu, câ titlu nici „chart’a tieriloru romane vecine“, nici „Da- ci’a moderna“. Adeverulu e, câ amu vediutu in manele copileloru doue charte diferite de a mea, dér’ n’amu observatu se se fi aflatu pe ele nici titlulu „chart’a tieriloru vecine rom?ne“, nici „Da- ci’a moderna“. Intrebandu pe fetitiele, cari aveau chart'a la sine, de unde au dénsele chartele, ’mi rospunsera, câ de acasa, dela părinţi. O astfeliu de charta se vede, câ s’a aflatu din gresiála la

3D I *v e r s e.[N e c r o 1 o g u.] Eri petrecuramu la tnor-

mentu pe unulu din cei mai bravi si zeloşi functi- unari romani, pe Stefanu fíusu, consiliariu jude- catorescu in pensiune, fostu seuatoru alu comuuei Brasiovu. Stimatu si iubitu de concetatienii si conaţionalii sei Stefanu Rusu potea se fia mulţi ani unu radiemu podóba a orasiului seu natalu. Crud’a sórte avii inse capriciulu ca tocmai acestui barbatu diligentu si onestu se-i rapésca de totu vederea ochiloru inainte cu câţiva ani. Ce chinu pentru elu de a se vedé portatu de mana de copiii sei. Mórtea l’a scapatu de acést’a tortura in anulu alu 45 lea alu vietiei sale. Fia-i tierin’a usióra!

( M i n i s t r u l u s i c o n s i l i a r i u l us e u.) S’a observatu, câ ministrulu de instrucţiune Trefort si consiliariulu seu Hegedűs faceau o faţia fórte trista, candu vedeau si li se spunea in ce stare buna se afla scólele romanesci prin comunele din giurulu Brasiovului. Dumnealoru au crediutu póte, câ Romanii n7au nici o scóla de Dómne ajuta. Asia d. Trefort abia a voitu se cróda, câ in cele doue scóle romane din Satulungu cu câte cinci clase invétia vreo 700 de copii, ér’ consiliarulu seu d. Hegedűs a intrebatu pe preotulu romanu din Prejmeru, vorbindu in limb’a germana cu ac- centu ungurescu : „Haben Sie auch einen „Das- kel ?“ si afirmaudu-i-se acést’a din partea preotu­lui a adausu : „Haben Sie auch einen qualiflzirteu „Daskel“ ? Preotulu ia respunsu la acést’a ape- satu : „Wir haben d r e i qualifizirte L e h r e r . “ Atunci consiliariulu vedieneu câ alusiunea ironica asupra „dascalului“ — numire ce se dâ pe la noi si cantoriloru — nu era la locu, n’a mai disu nimicu.

[ S t a t u ’a l u i H e l i a d e R a d u l e s c u ] se va, asiediâ dupa cum afla „Pressa,“ in fati’a Universităţii, in loculu statuei lui Mihaiu Vitózu, éar acést’a se va asiediá pe loculu viranu de lenga palatu, unde se va face o gradina si o mica piatieta, deschidiendu-se o strada, care va res- punde in cea Luterana.

[T a b e f a d e l a T i g a n e s c i.] Marile manevre voru incepe la Tigauesci peste puginu timpu. Se crede câ ele voru avé locu pe la 20 Septembre-v.

[ B a n d e l e d e h o t i i n D o b r o g e a . ] Cetimu in „Farulu Cons t a n t á é i I n nóptea de 18 spre 19 Augustu o banda de tâlhari atacâ satulu tataru Grheringecu in apropiare de vreo 12 chilo- metri de Mangalia, Pe la órele 9 nóptea, cându unu mare numeru dintre locuitori se aflau in gia- mia, cinci bandiţi turci inarmati se arata. Trei intra in giamia, duoi stau de paza afara. Mai mulţi locuitori sunt legaţi cu turbanele si branele loru proprii. In urma, bandiţii scotu din giamia pe Velliula, notabilu alu comunei, ilu ducu la do- miciliulu seu si dupa torture si violentie barbare ’i sus.ragu 500 lire otomane. Unu frate alu lui Velliula si alti doui locuitori inca au fostu crudu maltratati. Unulu dintre aceştia a muritu chiaru din caus’a raniloru ce pnimise. Unu calarasiu, din escadronulu Constanti’a plutonulu Mangali’a, se afla in satulu Grheringecu, cu ocasiunea esecutarii unui mandatu, candu bandiţii ilu calcara. Acestu bravu soldatu, nurnitu Velicu Vasile, indata ce vede tâlharii, se repede la densii, despretiuindu-le nu- meruiu si armele. Se repede singuru, nimeni din­tre locutori dandu’i ajutoriu, atâtu de mare era spaima ce coprinsese satulu. Bandiţii ilu priimira descarcandu toti armele intr'insular Ranitu greu calarasiulu cade, jertfa datoriei; peste câte-va óre incetéza din viétia. . .“

Cu duoe plutóne de roşiori si vreo^O soldaţi infan­terişti din reg. 1 se incepú urmarirea tâlhariloru de cu nóptea si continuă tóta diu’a si continua si acum. Pe frontiera s’au luatu mesuri de priveghere escep- tionale, E de speratu, câ siliutiele administraţiei si a le armatei voru avé si de asta data dreptu

resultatu succesulu. Din primele constatari se vede, câ banda dela Grheringecu nu se compunea de câtu de 5 bandiţi. Unu numeru atatu de micu de tâlhari a fostu suficientu câ se calce si se jafuiésca unu onesta si notabilu omu dintr’o comuna de 120 familii! Singura calarasiulu Yeîicu Yasile a datu peptu banditiloru. Cati-va ómeni, dóca merşeau cu densulu fora arme chiaru, contra tâlhariloru, nici unulu dintre ei nu trebuiea se scape. Dór locuitorii ce se lasara prada catoru- va bandiţi, remasera impassibili si in fagi’a erois­mului unui soldatu romanu ce-’si sacrificâ viótfa pentru a le apará vióti’a si averea loru. Si aceşti bandiţi s’a constatatu a fi turci locuitori din Bul- gari’a. Se presupune, câ siefulu loro este unu turcu numitu Topuz, locuitoriu totu din Bulgari’a, renumitu banditu. Cu tóté câ imediatu dupa comiterea crimei tâlharii au disparutu si ca fron­tiera este aprópe, autoritatea este in positiune a sperâ, in urm’a energiceloru mesuri luate, câ jus- titfa intróga se va face, justitia exemplara.—

Joui, 20 Augustu, la 12 óre, a avutu locu imnormentarea lui Yelicu Vasile, bravulu calarasi care a gasitu mórtea luptandu-se singuru contra unei intrege bande de turci perfectu armaţi, la Grheringecu, in nóptea de 18— 19 Augustu. S’au i'acutu, bravului, onoruri demne de densulu. Doue plutóne de soldaţi infanteria si artileria, D. coman- dantu aiu garnisónei cu toti D-nii oficeri funcţio­narii civili si unu numerosu publicu insogiau corte- giulu funebru. Orasiulu Mangali’a intregu s’a gra- bítu a esprimâ cu acóst’a ocasiune profundele sale regrete si amiratiunea respectuósa oşteanului ro­manu cadiutu la posfculu de onóre. Autoritatea iea mesuri, câ de câtra Primari’a orasiului Mangali’a se se ridice pe mormentulu lui Yasile Velicu unu mo- numentu funebru destinatu a perpetuâ amin­tirea eroicei sale conduite. Velicu Vasile era originaru din Gralati. Serviea in escadronu dela 1878 Octombre. Se destiugea intre camarad" sei printr’o conduita esemplara.

[ S p i o n i i n C a r p a t i . ] Pe cóst’a Carpati- ioru, intre Strung’a si Petrosiani, in valea Ialomi- tiei de câteve dile se arestasera — scrie „l’Inde- pendance rouimaine* — trei individi, cari luau planuri topografice »S’au gasitu la ei charte de stătu majoru austriacu, lucrate in rosiu si albastru, pe cari se vedea fórte claru trasuri de studii mili­tare. Aceşti domni au declaratu, câ sunt professori din Pest’a si câ facu studii geologice si geodesice.“ Dupa intervenirea guvernului austriac^ cei trei prisonieri, cari stateau la corpulu de garda alu companiei de Dorobanţi, din apropiarea locuriloru indicate, au fostu liberaţi.

[ A m o r u l u p r i n c i p e l u i Oa r o l u . ] Din incidentulu caietoriei Domnului României prin strainetate, diuariele de acolo reimprospetóza unele momente mai interesante din vióti’a lui. Astfeliu se scrie, câ pe cându principele studia la universi­tatea din Bonn, facea de multe ori escursiuni, si in un’a din acele facu cunoscintfa principessei Eli- sabet’a de Wied. Jun a principessa a fostu desti­nata de catra părinţii sei si a curţii de Holanda a deveni sogi’a moştenitorului de tronu alu Holan- dei. Mei principele Carolu Anton de Hohenzollern nu voiea câ fiulu lui s’o ió de sogia. Cu tóté aceste tinerii se iubiau. Principele Carolu trebui sé se depărteze din Bonn din caus’a acóst’a, spre a-si completă studiile la Berlin, câci prin despartirea loru se spera, câ li se va stinge si amorulu, inse inainte de a se departe, se mai duse odata la Neuwied si principess’a i-a datu cuventulu, câ nu­mai dupa densulu se va maritâ. Optu ani asteptâ dens’a si principele Carolu, atunci deja Domnulu României, isi tinú cuventulu si o conduse la altariu.

[ N a u f r a g i u . ] Vineri pe la 5 óre p. m— scrie „Stóu’a Dobrogei“ — o corabia, ce ple­case din Reni incarcata cu feru si lemnarii, a mghitit’o Dunarea intr’o secunda chiaru in fagi’a portului Tulcea. Patru matrozi si Capitanulu va­sului sarindu in apa au scapatu cu viatia inotandu póna ce au esitu la maiu. Caus’a este, câ avendu panzile intinse, ear’ ventulu suflandu in cósta, au plecat’o la o 'p&fie, ear’ ferulu ce sta pe coverta, din acósta mişcare, rastogolindu-se spre partea plecata, imediatu a si luatu apa in interioru, de unde a provenitu afundarea. Se dice, câ Capita­nulu vasului a\^a in cabin a s’a o suma de peste 800 lire. \

[ B ă i l e B a l t^arU e s c i.) D. Dr. Dimitrie Cantemir, proprietariulu bailoru de la Baltatiesti,a reesitu de a estrage din acele ape o sare mine­

rala, avendu propietati purgative, cari potu in locui cu superioritate chiaru medicamentele străine, ce se intrebuintiasera pöna acum, si câ in scopu de a creá o industria naţionala in tióra, pe de o parte au tramisu Consiliului medicalu superioru probe, pentru a esperimenta acósta sare minerala; ear’ pe de alta s’a asociatu cu D. farmacistu Camner pentru a infiiutiá unu laboratoriu sistematicu de purificare si cristalisatiune in cantitati mari.

[ N i h i l i s t i i s e m i ş c a e a r a s i ] . In Petersburg s’a descoperitu o tentativa de a sub- minâ drumulu de feru Moscua-Kursk tocmai in loculu, in care esplodase in anulu trecutu. Unui politiaiu ’i bătuse la ochi o grópa adénca din cas’a Rogoski, care era locuita de trei órneni ne­cunoscuţi. Intrebandu-i, ce voru cu gróp’a, aceştia iau respunsu, ca vreau se faca o pivnitia, Poli- tiaiulu a raportatu imediatu siefului seu, care a ordonatu arestarea necunoscutiloru. Aceştia se făcuseră inse nevediuti. In grópa s’a gasitu ince- putulu unei mine, indreptata spre drumulu de feru. Necunoscuţii, fara indoiéla nihilisti, aveau in vedere apropiat’a caletoria a Tiarului la Moscv’a.

[Z i d u i t u d e vi u . ] Cetirnu in l’Italie : La Castillejar, in provinci’a Grranad’a, gendarmeri’a a facutu o descindere cu scopu de a smulge unei morţi sigure pe unu nefericitu, pe care famili’a s’a ’lu condamnase de multu timpu la cele mai ingro- zitórie torturi. Dupa indicatiunile date de rumórea publica, gendarmeri’a a petrunsu intr’o casa din satu si óca speetacululu, care s’a oferitu ochiloru sei. O gaura fusese sapata intr’unu coltiu, strimta si adönca, apoi astupata cu unu acopereméutu de pamentu. In mediuloculu acestui acoperementu se deschidea unu feliu de resuflatória de 29 centimetri de lunga si de 14 de larga. In acósta gaura fu­sese ingropatu de viu unu omu si ’si consumâ e- sistenti’a s’a deplorabila in prad’a celoru mai crude suferintie. Feme’a si copii sei erau calaii sei : ei ilu ziduisera astfelu. Cas’a loru nu eră cunoscuta in satu de câtu sub numele dela cas’a del ecupa- redado (cas’a ziduitului), Gi-endarmeri’a s’a grabitu de a iiberâ pe prisonieru. Elu erâ intr’o stare de plânsu. Murdăriile de tóté felurile, care se adu- nasera in inchisórea s’a si puginele comunicatiuni ale acesti’a cu esteriorulu faceau atmosfera infecta. Acestu sermanu omu n’avea pe dénsulu de câtu nisce strentie murdare; corpulu seu erâ acoperi tu de răni. Feme’a si copii au fostu pusi in stare de arestare. Ei declara, câ victim’a erâ lipsita de facultatile mintale si câ au procedatu astfeliu spre a se sustrage consecintieloru acceseloru sale. Vic­tim’a declara^ câ câlâii sei o bateau in fiacare di, câ ’i mesurau cu mare sgârcenia hran’a s’a si câ s’au otaritu a ’lu intemnitiâ spre a se scapâ mai curéníu de elu. „Rom“.

[P r e s e n t i ’a de s p i r i t u.] Petru celu Mare alu Russiei visitâ in anulu 1706 orasiulu Kiew si trase in gazda la arehimandritulu Romanu. La masa servieau numai călugări; inse pentru ser- viciulu esclusivu alu Tiarului a fostu insarcinati doui călugări betrani. Celu mai betranu cu pe- rulu albu cá zapad’a erá insarcinatu se ingrigósca, cá imperatuíui se nu-i iipsósca beuturile, câci, dupa cumu se scie, lui Petru nu ’i displacea se bea; inse betrânulu erá atâtu de neindemanaticu in ser- viciulu seu cá paharnicu, in câtu resturnâ o tava incarcata cu pahare pline pe hainele Tiarului, pe cari le udâ peste totu. Infuriatn, Petru sâri cu puinnulu ridicatu spre a pedepsi pe calugaru pen­tru acósta nebagare de sóma; dór’ betrânulu nu perdü nici unu momentu presenti’a s’a de spiritu, se retrase unu pasu iuapoi si redicandu drópt’a dise cu o voce solemna. „Nu cu picatur’a, dér’ „in abondantia câ acestu vinu, só se reverse bine- „cuventarea cerósca asupra marelui nostru Tiaru.“— „Dumnedieu va face prafa si va distruge pe „inamicii sei, câ aceste pahare, cari se afla in bu- „cati la piciórele sale.“ — Imperatulu a trebuitu se surida de iscusinti’a si intieleptiunea, cu care betrânulu a sciutu se scape din positiunea s’a fa­tala, ’i intinse man’a si ’lu numi la momentu ar- chimandritu la Petchorek. „Rsb. W .“

(„L y r ’a R o m a n a.“) Nr. 32 alu acestei foi mu­sicale romane contiene: Tecstu: „Doin’a e cantarea, Ro­mâniei“ de G. Mi&sail. — Stradela (urmare) T. T. Burada.— „De ce“, si La o voce, versuri. — Notitia Artistica. — Societatea Concordia. Musica: „Nu me uita“, melodia pentru piano de L. Bransky.

(„A p o l i o.“) Fascicululu pentru Septembre din fói’a musicala dela Budapesta „Apollo“ contiene urmatóriele piese: „Polca de Salonu“ de L, Hölzl. — Piesele nr. 2 si 3 din colectiunea lui Stephan Heller „Flori — , Fructe — , Spini.“

— „Polonesa“ de Contele Michael Ogipsky. „Cântecele iui Petőfi“ de Iulius Kapi.

1

Multiamita publica !Subsemnai’a profita de ocasiune a-si esprimâ

intim’a s’a multiamita tuturoru parintiloru si* cunoscutiloru fetitieloru din institutulu seu, pentru primirea plina de iubire si amiciţie ce i-o aratara i densii in totu timpulu petrecerei sale in Romani’a si cu deosebire iu Brail’a.

Henriette Vautier.

Z E S a / t i o c i i i i i j Lasupra baniloru incursi in favörea „ f ondul u i s t u d i n t i l o r u a c a d e m i c i “ dela scölele j mai inalte din fostulu districtu alu Naseudului cu I ocasiunea balului din 18 Augustu 1880, tienutu ii

otelulu Rahova din Naseudu.I. In favörea fondului au donatu: Generos’a si'i; I

lustra familia Mocioni de Foen : Georgiu, Alesandru,s I Eugeniu cu ocasiunea trecerei prin Naseudu la scaldilei pre valea Somesiului : San-georgiu Domhatu si Yak vinului 100 f l . ; unu F. T. 5 î l . ; Fried. Müller apotecan I in Naseudu 2 fl.

II. In sera balului au incursu la cassa: 161 fl., intit care preste pretiulu de intrare au contribuitu următorii P,T. Domni: F. Goldsckmidt 6 f l : Mihailu Fagarasianu pro- | topopu in Teure 2 fl. 50 cr. : Georgiu Schiopulu din h [ giuulu sasescu 2 11 ; Georgiu Boca protopopu in Rusii-mui2 f l . ; G. Siagâu 2 fl. ; unu teologu 2 fl. ; Silasi protop, ! iu Bistritia 1 fl 50 er. : Gottlieb Schuster 1 fl. 50 er; I Ioanu Tancu profes. 90 cr. ; Ioanu Trifu'canc. in Boi’go- [ Prundu 80 c r .; A. S io tron ^ B ^ cr. ; Nicolau Rusu 50| c r .; Adaugendu suina de s J ţP ^ c u cea de sub II dau la I olalta una suma de 268 f l . ; din care subtragendu-se spesele; balului de 111 fi. 90 cr. remane unu superplusu de 156 fl,10 cr., care in 19 Augustu 1880 s’a elocatu iu societ. di inprumutu si pastrare „Auror’a“ din Naseudu langa capita- j lulu „fondului stud. academici de mai inainte de 73 li. 80 cr. Astufeliu intregu fondulu stud. acad. dispune astadi di unu capitalu de 2 3 0 fl.

Asiadâr’ cifrele demustra destulu de evident» caldur’a cea mure, cu care a imbraciosiatu Ou, | Pubiicu din Naseudu nobil’a si fruinös’a idea de a mai infiintiâ inca unu fondu câtu de micu pentru ajutorarea stud. academici. In 3 ani cu ocasiunea a 3 baluri academice unu capitalu de 230 fi. destulu , de frumosu !! Continue studenţii academici, dujm ce ghiati a s’a ruptu odata, totu pe calea acM * si atunci in tempu de 10— 15 ani unu „academici® söu „2“ potu primi nesce ajutorie, care se-i fer» cesca intru ajungerea scopului.

In fine ne tienemu de santa datorintia a i i esprime multiamit’a nöstra sincera fagia de Iluştri- : tatile Loru Domnii: Greorgiu, Alesandru si Eugenii | Mocioni pentru considerabil’a suma donata; mai departe fagia de marauimosii contribuitori si taţii de toti partecipantii pentru sucesulu prestatu ii favörea fondului susamintîtu.

Naseudu in 27 Augustu 1880.G a v r i l u O n i s i o r u D e m e t r i u C i u t a

presied. balului. casariu.I o a n u N e a m t i u

controlor u.

Ernaticu de vite.Pe mosi’a Darabani, judetiulu Dorohoi, gasindu-

se fGnu de cea mai buna cualitate si pasiune iu belsiugata si intinsa, — m o c a n i i cu oi, cai sâu ori-ce altu soiu de vite sunt primiţi la erm ticu cu conditiunile cele mai favorabile. Atâtu i privirea indemanariloru câtu si a pretiului a sei dressâ directu la Curtea moşiei. i- î

P r e t iu r i l e pia.t l e idin 10 Septembre st. n. 1880

Hectolitre. îl. cr. Hectolitre. laÍ fruntea . . 7 .60 61

Granu < midiulocu . 7 10 8 îide diosu . . 6.55 5it

Mestecatu . . . . 5 .60 Cartofi . ^ 1.-

Secara • fiomósa . . 5.10 Sementia de inu . . 11Jde midiulocu 5 .— „ de cânepa . 5,1

Ordiulu frumosu . . 4. - 1 Chilo. iade midiulocu 3.80 Carne de vita . —,4i

n , f frumosu . . Ovesulu^ , . . . .1 de midiulocu2.10 2 —

„ de rimatoriu „ de berbece

-i: —1

Porumbulu . . . . 5. — 100 Chile. laMeiu 5.10 Seu de vita prospetu . -35Hrisca » » » topitu -.li

Editoru: Iacobu Muresianu.Redactoru responsabilu : Dr. Aurel Muresianu.

Tipografia: Ioanu Gött si fiiu Henricu,