Noua Provincia Corvina Nr.64 - 2012 (Special Pentru Diaspora)

Anul XIV Nr. 1 (52) 2/ 201

Anul XVI – nr. 64 / 2012

Revistă de ariegardă culturalăsub egida morală a Uniunii Scriitorilor din România

NOUA

PROVINCIA

CORVINA

Revista este editat de Asociaă

ă ă „Provincia Corvina”

din Hunedoara

Ńiacultural-umanitar Ńificşi ştiin

ISSN 1453-5327

Noua ProVincia CorvinaRevistă de ariegardă culturală sub egida Uniunii Scriitorilor din România

*****Număr special dedicat de Eugen Evu şi Muguraş Maria Petrescu,diasporei româneşti din străinătate şi nu numai.Anul XVI, nr. 64/ 2012

Director fondator: Eugen Evu

Redactor coordonator şi sponsor unic al acestui numărde revistă Muguraş Maria Petrescu

Contact: muguraş[email protected]@yahoo.com

Coperta 1 : „Păun” de Garabet Salgian (S.U.A.)

Număr ilustrat cu reproduceri ale lucrărilor artistului plastic Garabet Salgian.

Adresa redac iei:/7

@

ISSN: 1841- 4478

ŃHunedoara, str. Avram Iancu nr. 14Code street: 331014, ROMANIAE_mail contact: evueugen yahoo.comTelefon: +40 354 402836Mobil: +40 746 146690

Revista apare sub îngrijireaAs. C.U.S. „Provincia Corvina” Hunedoara

1

Noua PNoua PNoua PNoua PNoua PrrrrroVoVoVoVoVincia Corincia Corincia Corincia Corincia Corvina, anul XVI - nrvina, anul XVI - nrvina, anul XVI - nrvina, anul XVI - nrvina, anul XVI - nr.64/2012.64/2012.64/2012.64/2012.64/2012

Ceea ce ne e foarte necesaracum, este Curajul Inimii…

În iulie-august a.c., sub egida cenaclului em-blematic, oriunde în lume, ,,Mihai Eminescu”,fondat la New York de prodigiosul Pr. TheodorDamian, s-au desfãºurat numeroase evenimenteculturale ale românilor diasporei din America. Unlucru e de înþeles în sensul heraldicei noastreculturale, pe meridiane: Eminescu este nume-purtat, emblematic, în-deplinitor, al tuturor comuni-tãþilor româneºti din SUA, Canada sau Australia.Eminescul nostru de-acasã… „din obscure-patibulare, descalificante motive, este încã în…exil, ca odinioarã Ovidiu… Va trebui sã se stingã,în fine, stigma „poetului blestemat” ºi nefericirii Lui,indusã, în opinia noastrã, de bãtrâna ºi otrãvita„parabolã”: ,,nimeni nu-i profet în þara lui”…

Om fi ºi noi, undeva „între plug ºi computer”,cum scrie Alvin Toffler, însã „satul global”, alaceluiaºi profet contemporan, nu e nici pe departeaºa cum, in illo tempora babilonian, va mai fi fost…Spaþiul-Timp (ne) este circular, nu? Revenind laale noastre recente, graþie afinitãþilor reciproce deculturã ºi limbã, întãrite de patosul comunicãrii,m-am bucurat sã fiu invitata acestor elevate incinteale spiritualitãþii creºtine ºi cultural- artistice, undeam primit mesajul operei ºi cel personal, a ceea

ce aº numi Miºcarea teo-cultural-artisticãLumina Linã ºi românã… Am fãcut schimb de cãrþiºi de reviste, de idei ºi imagini ºi proiecte, (cea aZilelor Luminã Linã de anul trecut, de la Sibiu).Am avut un traseu documentar deloc turistic,alternând schimburi de idei ºi agape literare,bucuroºi a ne întâlni în acea dimensiune avirtualitãþii ce îmbinã prin scrisul literar, (cãrþile ºirevistele noastre), cele sufleteºti cu cele spirituale.Altfel zis, gazdele ºi invitaþii diasporei române dinSUA, ne-am vãzut, auzit ºi ascultat, într-o AulãAlma Mater, – extinsã în peisajul cu oameni aiMunþilor Mãrginimii Sibiului, troieniþi de „zãpezilede adineauri…”, ca niºte gigantice „pagini” aleCãrþii sfintei noastre naturi. Despre eveniments-a scris ºi se va mai scrie, fiind deja un proiectîn desfãºurare, parte dintre acestea vor fi publicateîn Vox Libri, revista de biblioteconomie a Biblioteciijudeþene ,,Ovid Densuºianu’’ – din Deva, NouaProVincia Corvina, Ardealul literar, Citadela, ºi înmod deosebit de onorant, în Luminã linã –Gracious Light, aflatã ºi sub egida InstitutuluiTeologic ºi de Spiritualitate ºi Capela Sf. ApostoliPetru ºi Pavel din marea metropolã americanã.În aceastã varã toridã, mi-am asumat un „sejouractiv” prelungit, dificil, fascinat ºi sper rodnic laNew York, având onoarea invitaþiei Pr. TheodorDamian ºi a Cenaclului atât optimist semnificatde geniul eminescian, foarte activ ºi necesarnumeroasei comunitãþi româneºti, emulaþie cultu-ral-spiritualã… Încercãm sã oferim în acest numãral revistei noastre unele dintre numeroaseleîntâlniri sub egidele sus-amintite, de neuitat ºi în-tr-o proiecþie extinsã a tematicii subînþelese:valorile culturale româneºti, artistice ºi spiritualedin diasporã, în diversitatea ,,ciocnirilor dintrecivilizaþii”, în actuala istorie imediatã. Fãrã niciunsprijin pecuniar, revista noastrã este un dar alnostru, de recunoºtinþã faþã de cel moral, însufleþitde speranþe ºi ,,lumina-linã” a sufletului românesc,în sensul cã darul din dar se face (G)Rai… Ceeace ne e foarte necesar acum, este Curajul Inimii…

Muguraº Maria PETRESCU

Reîntâlniri româneºti îndiaspora din New York

EDITORIAL


2222222222

2

Încercare despreGracious Light - Luminã Linã,

ca înduminicare

Am înþeles, altfel decât tot ce ni s-a spus ºi scrisdespre LUCEAFÃRUL eminescian, cât ºi faptulcã planeta Venus are o traiectorie orbitalãinversã faþã de celelalte… ºi m-am mirat cã numi s-au luat minþile… (e e.)

Misiunea asumatã, (teologic ºi cultural) deTheodor Damian – ºi celor din preajma d-sale, ceice se perindã în minunatul rost a ceea ce aº numiÎnduminicarea - prin aceasta - a fiindului românescde pretutindeni, este însufleþitã de o rarã ardoarea Cuminecãturii- comunicãrii elevate: a Moraleicreºtine ºi pasiunii empatice, salutatã elogios decei mai importanþi critici, în lucrarea sa, una deapostolat, dar ºi de eminent mentor-cãrturar, larecentul sãu jubileu personal la 60 de ani… Capoet, d-sa este un iniþiat – iniþiator, prin Harul(talantul) de unde vine ºi cuvântul românescHãrnicie. Gracious Light este cunoscutã în þarã,dar ºi în continente, unde trãiesc români ºi urmaºiai lor, unii nãscuþi ºi vieþaºi – povestitori pemeridiane; îmi amintesc de sintagma regretatuluidr. Artur Silvestri, al ,,înnoirii din Sine a construcþiei”(textul din metatext divin!) – catedralice. Noicredem cã zidim neo-sanctuaric, Th. Damian ziceAmvon,… Eminentul co-fondator de la ARP,belgianul cunoscãtor de românã, prof. dr. FrancisDessart - avea încã un verb mai tulburãtor, al uneiparadigme restauratoare – fãrã conotaþiaConquistei, încã discutabilã - dilematicã, a ,,cruciiºi sabiei”, peste civilizaþia incaºilor solarieni, (v.Eduardo Galeano, Memoria Focului (!), cruciadelecatolice în spaþiul latino-american, miºcare cãreiai-am aparþinut, fiind diplomat cu Excelenþã pentrulucrarea revistei Noua ProVincia Corvina, înconcertul revistelor expresivist româneºti din þarãºi din lume, dar ºi prin cãrþile noastre, ale celor dinPatrie, anume a unei rezidiri care sã restaurezedimensiunea de fond a Sufletului românesc, prag-boltã, al Spiritului nostru, sub egida haraldiculuiEMINESCU. Geniul locco, înþeles ne-la-timp, castigmã a monstrului istoric, însã veºnic tânãr ºiferice, prin rãsãritul sãu circular-luminãtor:Purtãtorul de luminã Luxferis. Boemele noastre pot

fi rodnice, (ROD prin DOR) în înþelesul reciprocconvenit de el ºi mine, al marelui poet CezarIvãnescu, iar dacã – prin efectul actant (un fel deefect Coandã!, altfel de efect Tesla !) – reuºim,fiºtecare, aceste lucrãri ale Con-Vieþuirii, în,,sfântul rãgaz de a ne cânta Patria (Hoelderlin…)- fie-ne benefic nouã ºi vouã! Fie primit! Adaos: Înmediile spirituale ºi culturale româneºti de la NewYork, dar ºi din patrie, Lumina linã ar merita o maibunã- cunoaºtere, un tiraj de mai mare impact ºiformat pe mãsura vervei speciale în sensul plinitormai sus invocat. Al empatiei divine. Fãrã empatiadivinului, nu se poate. Patria este în Ceruri, darºi aici, în Limba Românã, cea mai bogatã dintretoate, cum ºtiu poeþii… Alexa Mateevici o numea,în rãstriºtea veche a suferinþei ºi devenirii celeimisterioase…, ,,o comoarã în adâncuri îngropatã”.Trãim cumva învierea acelui substrat aurifer demare adâncime, revelaþia (ºi) prin accederea sprelumina-nþelegerii ca Duh, a Cuvântului-scânteieredin Logos. Limba Inimii, azimutul ei ºi isoscelulmirabil al cocorilor ºtiutori de repetabil-prielnictãrâm… elizeic. (ELI-Zeiesc!); pendulul orelorastrale ale Ornicului încorporat circadian în fiinþafiecãruia. Avem a poetiza lumea, asta avem noi aface, reface, reconstrui!

Sub nefaste zodii ºi întru imponderabil,Eminescu a fost smuls, cum niciun-altul al Nostrude pânã atunci ºi încã încoace; El – LuceafãrulEminescu, rãsare ºi aparent apune,El estenumitor al unei planete cu orbitã inversã!!!, peFirmament; El, cel îndurat ca protector-sfânt ºi alCenaclului lui Theodor Damian ºi al multorvaloroºi convivi de acolo, dar ºi de aici. Oglinditadmirabil de revista Luminã Linã - GraciousLight… Nu uitãm frumosul itinerar împreunã, laZilele Luminei Line de la Sibiu, ce au fostdeopotrivã ale revistelor editate în Ardeal. LaUniversitatea ,,Alma Mater’’ ºi-n MãrginimeaSibiului ºi nu doar, participanþii am avut a nedocumenta cultural, a dialoga ºi schimbapublicaþii, cãrþi ºi idei. Ne-am simþit excelent, ne-am regãsit amintiri din ,,secolul trecut”, cum s-arzice. Roadele acestui simpozion itinerant, desigur,se vor vedea. Ideea colocvialã, de schimburiculturale boematice inclusiv cu valorile actuale aleliteraturii ºi artei ºi ale creºtinãtãþii din diaspora,este desigur a comunicãrii LUMINII LINE prinastfel de con-tacte, eventual reciproce.Comparatismul necesar ne este reciproc util, caîndreptar, mai ales cel al statutului nostru moral.Ne-am bucurat de boema ediþiei ºi de buna

Eugen Evu

3


primire a gazdelor, noi, subsemnaþii: TheodorDamian, Aurel Sasu, Valentin Ajder, MuguraºMaria Petrescu, Mihaela Albu, Dan Anghelescu,Mariana Florea, Aurel Pop, Dan Anghelescu,Mariana Pândaru-Bârgãu, Alin Gladofzsky,Eugen Evu, Silviu Guga, Ion Gâf Deac ºi ceilalþi,nu ultimii fiind primitorii noºtri de la Sibiu, (DnaProf. Univ. Dr. Anca Sârghie), de la Biserica dinSãliºtea, pensiunea lui nea Ghiþã, Gura Râului ºide pe tot itinerariul frumoasei ierni a ,,nevrajbeinoastre”... Poate risc un patetism desuet, dar îþimãrturisesc, preþuite poet, cã am reînþeles,amintindu-ne-mpreunã, mai ales ce se întâmplãcu noi, cu noile paradigme ce converg sau se„ciocnesc”, intercultural, nu doar global, ci maiales aici, unde determinarea istoriei imediate, neeste atât de dificilã, prin ,,efectele Coandã” ale ei,dar aº spune ale Luminii line ce se agitã (,,spirituleste cel ce se agitã în om”) – iar acolo undecreierul s-a ,,aplatizat”, cel mult va reflecta ca ooglindã neagrã, nu ,,creaþie culturalã”, ci ,,suferinþeale organului amputat” voi (vom) iarãºi medita laDrumul spre Sine, de care scria NicolaeSteinhardt, ab initio Eminescu, Eliade, Cioran,Blaga, marii noºtri Pleiadici, dar iatã cã de pesteocean, aflãm de existenþa Luminii – luminãtorilor,încercând a rezista – prin propriu-mi scris, prea-trepidant trãit (?!) - prin aceea mã consider, (întrepoeþii români ai generaþiei mele), un poet înnãscut,ci nu fãcut, cu zestrea geno-micã din pãrinþi…Revelaþia ºi trans-scrierea liricã (îmi, ne) este unatulburatã ,,întru limpezire”, cum ar fi spusConstantin Noica; Pr. Theodor Damian numeºte,în atentul d-sale precuvânt la cartea-mi Amintiricare vor veni, (inclus în acest numãr) – o astfelde ,,atitudine”, ca pe o pledoarie la „amvon”, euprefer ,,sanctuaric”: în fond, poezia rostitã estece a rãmas, esenþialmente, de la început:incantaþie, cu efect de leac pentru psihicul nostru,Sinele cãruia prag îi este Sufletul, (pentru uniidintre noi); cumva resurect (ca regresiune înmemorie), magic, al Logosului ca scânteiere; unaLUMINICÃ, aºadar ºi hierofanicã. Ultimele melecãrþi lirice aflã - pe urmele inver-sate… aceastãars popetica ºi noietica, indiferent cum vor opinacriticii; consider anume cã dihotomia curentelorneo-sau post-moderniste ce macinã Tranzituldecadent, accelerat pe o anume patologie (!),idem cele de tip cripto-comunist-consumism, neo-bolºevism, fascism, psihe-delism º.c.l.globalism? - (!!!), sunt tot atâtea sky- traps ale

misterioaselor eneregii luminice. În contrapuncticaîntunecimii – stihialului ºi a spaimelor inclusiv celeiescatologice, încã din Arhetip. În acest sens, dintreminunaþii noºtri ,,diaspornici”, unii comentaþi cusinceritate perceptivã , nu sentenþios, de noi, m-am bucurat a-l ,,descoperi” pe jurnalistul român-american cu vocaþie de cercetãtor mai degrabãdecât de teosof, ultraintuitiv, pe Nicolas Buda:revelaþia de acest tip, complementarã religio-cartezianã, ne este proprie ºi unora din cercurileliteraþilor din arealul fondului indoeuropteanprotodacic; în fond, conceptul de apocalipsys cumfiguris (cum scria Artur Silvestri) – este ceea cedin greaca veche vine mai mãsurat în englezã:REVELATION. À propos de emigraþie, autoexil sauexil, diasporã româneascã, remember alegoriculroman al lui Vintilã Horia, Dumnezeu s-a nãscutîn exil. Acolo avem parabola ,,stigmei”, aîntemeietorului liricii noastre, neo latine, OVIDIU.Exilul era datorat conspiraþiilor etern-aceleaºi alePuterii tiranice, dar ºi orfeic… Oare exilanþii noºtriantebelici ºi recenþi, masiv! – recte valorile,inteligenþele noastre, ne vor ,,da” noi dumnezei,dintr-UNUL? Actualmente se numãrã în lumepeste 2000 de religii! Oare nu vor fi mereu ºi falºiprofeþi, false valori, monede calpe, valutã falsã?Cred cã adâncul Bun simþ românesc, ancestral,va ºti sã diferenþieze, ecou al Diferenþiarelor divineºi ,,cenzurii transceden-tale” ale marelui LucianBlaga. Nu uit, de ase-menea, spun asta pentru fiiiºi fiicele studioase (!) onor-liderilor directori deconºtiinþe din diaspora îndeosebi americanã, unmare poem revelatoru, tot blagian, ,,Noi, cântãreþileproºi”: ,,Dar fiicele noastre/ îl vor naºte peDumnezeu”… ªtiu cã re-ligio (refacerealegãmântului) – este o parte mai ,,substanþialã” agemenei, trans-substanþiale, revelaþie prin culturã,prin ºtiinþã. Cred cã valorile ce ne sunt împãrtãºitede ai noºtri români ,,de pretutindeni” (nu se face ane intimida) nici situa pe poziþii uneoridescalificabile universitar (!), cum se precipitã prin,,criza de ID…, ori aºa-zisa ,,urã de sine laromâni”! (??), a unor altfel de talentaþi ,,exilaþi pe-acasã”, dacã nu aciuaþi ºi aruncându-ºi proprialor patologie, patibularã, asupra ,,patriei gazdã”,ca naþiune… A fost chiar la ICR New York unmonstru de scandal, de care ne abþinem acomenta acum.


4444444444

4

Epistola cãtre Theodor Damian: SemnulIsar ca vamã de vãzduh (duh vãzut, revelat)

Dragã ºi onorate poete, Theodor Damian, Re-citindu-vã recent cartea Semnul

Isar ºi citind câteva numere din revista dvs.,Luminã Linã, vã datorãm ºi o a treia înþelegere,semnificatã, a Misionarismului ca asumare totalã,praxis-ul neo-iluminist. Lucrarea complementarã,atât cea duhovniceascã,de preot ºi universitar, darºi culturalã, ca mentor decenaclu românesc în me-tropolã ºi nu numai, cea deapostolat în modernitateace precipitã ,,apocalyp-tic”… lumea de lumi încare convieþuim sansfrontieres, ca Fiinþecugetãtoare. Condiþia cene elibereazã continuu, neeste aceea de empatie, pe care o numii EmpatiaDivinã, într-o carte a mea în tandem cu MagdalenaC. Schlesak, Gabriela Melinescu (Suedia), RobertStauffer (din Germania). ªi având recentele ºtiride la New York-ul cultural-catedralic…, prinmesagerul Muguraº Maria Petrescu, în pelerinajuld-sale în SUA, acolo, sau acasã, oriunde suntemromâni, mã bucur despre numeroasele eveni-mente culturale (lansãri de cãrþi, vernisaje ºisãrbãtoriri boematice, care s-au succedat înaceastã varã, de la sãrbãtorirea D-voastre la 6ode ani, - cu toate suferinþele noastre pãcãtosinduse din Starea naþiunii, cele pecuniare,- bubala români a tuturor ,,gâlcevilor înþelepþilor culumea”. Sperãm sã nu eºuãm într-ale noastre, înnoi duplicitãþi, ale acelui spurc al ceea ce numescMonstrul Istoriei.

Ne-am face nouã înºine rãul, dar ºialtora.Vai, am reînþeles recent eroarea la chiarmari poeþii români, repausaþi întru Domnul, la caremereu m-a oripilat ceva: una scriam, alta erau!De aici, de o vreme, vine irepresibil ºi spercatarsic, ,,ispita” mea oximoronicã, a pamfletuluiºi evocãrii unor ,,amintiri nefrumoase: cu mila dea nu le numi urâte… Secãtuirea acelora, pârjolul,

venea din interiorul stihial, al celor ,,ºapte frici”existenþiale (UNA FIIND! - rogvaiv…) evocate degenialii filosofi Popper ºi Lorenz Konrad… Toatefiind ale ,,poemului animal” cum zice Liviu IoanStoiciu. Prefer formularea lui Ioan Alexandru:Infern discutabil”… Cât de minunate sunt, (vezirevista, bunãoarã, vitralicele picturi ale lui GarabetSalgian) sau mai toate cãrþile comentate cu oanume empatie, ale celor ce se ,,întorc- restituieîn patrie (ºi patrimoniu) – prin opera scrisã

româneºte, ,,limba în carelocuim” cum dixit Gide ºiapoi, parafrazic, NichitaStãnescu… Dragul nostru,Doru, mã (ºi ne veþi) iertapentru aceste uºor ,,radi-cale” opinii, ale stãriinoastre ,,de nestare”, dar ºide Mirare, uimire, eventualrevelatorii întru singergiileatitudinii cultice-religio.Aprop ia tu l -depar te le

nostru, în egalã mãsurã, are a se încrede însinceritatea recunoºtinþei noastre, sperând într-orevedere ºi reauzire, în recitiri rãbdãtoare ale celece prin patos ne pot înnoi spiritualiceºte. Prinaceasta, departele nostru fiind aproapele nostru.Inclusiv prin traducerile reciproce, de recunoscutãexigenþã – empatic!- ale noastre, în limbile de marecirculaþie, încercãm ,,roditoare vorbire/ întruînnoire”… De aceea numim simbolic acestea,înduminicare.

P.S. Onorate ºi norocos întru iluminare,Poete, adaug în nume personal ceva aparentmai exaltat:

Vã scriu acestea din starea relativconstantã, a unei curioase (?) dimineþi, cânda venit în mine un fel de gând negândit… Amînþeles, altfel decât tot ce ni s-a spus ºi scrisdespre LUCEAFÃRUL eminescian, cât ºifaptul cã planeta Venus are o traiectorieorbitalã inversã faþã de celelalte… ºi m-ammirat cã nu mi s-au luat minþile… (eugen evu).

5


Passaggio:

Coduri biblice : Mri, Miryam, Maria

Anul bisericesc ortodox începe de1 septembrie. În 8 septembrie este sãrbãtoritãNaºterea Maicii Domnului, fiica lui Ioachimsãmânþã din Regele David ºi a Anei, fiicã de preot(Matthan, din stirpea lui Aaron): doi bãtrâni, dupã50 de ani de cãsnicie!, care nu au avut parte defii, motiv regãsit în veac ºi în basmele de pe totglobul, din illo tempore tribale. În vremurile acelea,cei ce nu aveau copii (sterpi, consideraþi canevrednici, sau nebinecuvântaþi, ca ºi Sara luiAbraham, înlocuitã cu o þiitoare fertilã). Altfel spus,erau consideraþi blestemaþi (stigma,cum zic grecii)– legea fiind crudã, astfel de perechi fiind izolateºi batjocorite... Cauza infertilitãþii fiind, de fapt unaa legilor genetice, organice, ereditarã, dedusãdrastic drept una imoralã... Bãtrânii Ioachim ºi Ana,ambii credincioºi, poate duceau în genom vreunvechi pãcat... (discriminarea era grea, conformãmoralei epocii...), ca ºi curvia (femeia adulterã,pãcãtoasã, plãtitã sau ba, era ucisã cu pietre înpublic...); urmare, se spune, rugãciunilor fierbinþi,adresate arhanghelului Gavriil (slav), (lt. Gabriel)- „curierul divin” - ce li „se aratã”, cu ºtirea cã rugale-a fost auzitã, iar copila va fi „un vas ales a luiDumnezeu”. Maria, în ebraicã Maryam, Miryam,însemna AIA (poate Aceea, sau Ea? (al lui EL-ohim?, n) – recte „DOAMNA”, iar (atenþie!)etimonul- prefixul provenient al numelui Maria esteegiptean (v. exodul evreilor în Egipt)... era cel deMRI... Cu sufixul ebraic ,,am”, Miryam, se traduceºi „Cea iubitã”. Naºterea Fiului Divin ºi al Omului,din Maria, avea sã fie tot un act miraculos, cu„asistenþa” prin duh sfânt, (adormire), ca ºi încreaþia Evei, din Adam!; a doi arhangheli: Michaelºi Uriel... Despre amândoi se face vorbire înCartea lui Enoh, Patriarhul, consideratã apocrifã.

Eugen Evu

EA Se dedicã tuturor Mariilor

Mulþi scriu la cartea lumii ºi-or sã scrieCum ei o vãd, cum ar fi vrut sã fie,Ipocrizie vanã, nebunie!Ci Ea, în contra morþii, EA ne scrie.O, aiurare sacrã, aurieTu, sora mea visatã, PoezieEmoþie în felurimi, o mie!Etern-acum al Fiinþei noastre, Vie !Marie.

Flourescenþa, fosforescenþa, în lumile micisuboceanice, dar ºi în ale licuricilor sunt, defapt, un semnal, altfel spus un limbaj ceva maisus decât cele ale feromonilor, miresmelor,pentru albine... remanenþele telepatice aleNaturii.*Amanta credincioasã mi-a fost una: Poesia.Nu ne-am trãdat reciproc.*Migraþia în sus: în timp în ce Europa suieclimatic Africa, Europa tinde sã urce în spaþiulSchengen.*Plãcile tectonice, amintind în mare de suturilecraniului uman...*Interconexiunile neuronice pe scoarþacerebralã, ca niºte reþele rutiere, nano-infrastructuri...*Punctul este linia infinitului latent.*În sâmburi tac cosmogãri stelare...*Punctul este masculin, virgula (Virgo!), feminin;punct ºi virgulã este hierofanie.

Eugen EVU

Aphorii pentru Marii...

Eugen Evu, Muguraº MariaPetrescu – septembrie, 2012


6666666666

6

DUMITRU GÃLEªANU

Fugã spre roºu / Fuggireverso il rosso, poeme / poemi, Ed.Tracus Arte, Bucureºti, 2012, 313 pp.

Antologia româno-italianã a lui DumitruGãleºanu, exeget al lui Lucretiu, transpune liric oparadigmã modernã a interferenþei (galeºe!)poieon-ºtiinþã, dacã vreþi, între Ochiul Inimii ºi celal Raþiunii, conceptualizînd cu un timbru propriu,inconfundabil, un anumeritm al „timpului dinoperã”... (vezi ecuaþiaMacro-microcosmos).Cum scrie exegetul d-sale, Marco Lucchesi:„non solo della pioggiadegli atomi lucreziani,bensi del rapporto trascienza e poesia”. Fugãspre roºu parafrazeazãºtiutul fenomen astrofizical „derivei spre roºu”, referent la istorie, prinmetafora subtextualã, la tendinþa ... arhetipalã, sprecomunism... Pentru români mai ales, autorul esteunul de descoperit. În fine, este demn de laudã„garantul” legitim universitar, al dlui M.N.Rusu,

Excelentul Romanian Journal, realizat de Vasile Bãdãluþã (foto) nu este doar necenzurat,ci ºi ne-autocenzurat, exigent valoric ºi echidistant politic, în grila ame-românã... Abordãrilejurnalului sunt la toate palierele vieþii românilor, din þarã ºi de pretutindeni.

Simple note despre… despre autor, pe care îl considerã un post-barbian, unul al „conceptelor sintezice (alteledecât celor „sinteziste” ale fostului regim, n), aleludismului liric stãnescian Roºu vertical...(„pãcatul originar” al aceluia, genial, desigur, prinantimetafizice, sau prin Respirãrile sale ºi princâteva mari poeme ars-poetica), dar ºi 11 Elegii,sau Laus Ptolomeu (Focul ºi gheaþa). M.N. Rusuobservã just discursul hiperboreic (v.Densuºianu, protocronismul dezavuat de dreptca fiind confiscabil propagandistic-doctrinar, de„Era Ceauºescu”, de N. Manolescu, sau mai nouNapoleon Sãvescu, prin aspecte ale mitului Ed.

Univers, 1978! de MirceaEliade! º.c.l. n.) – Gãleºanu,conchide M.N. Rusu, „intrãîn zonã prin discursul (liric)aporetic, prin filosofiaºtiinþelor (Hegel, Heidegger,Einstein), via presocraticilorHeraclit din Effes, Parme-nides º.c.l. Ne-am regânditºi asupra „Oului dogmatic” allui Ion Barbu... M.N. Rusupropune ºi prin opera luiGãleºanu, grila de „supra-

modernism”, ceea ce e în bunul simþ alpercepþiei... fractalice a textului, precum înmetatext...

7


Dialog cu Entitatea, poeme,Ed. Artpress, Timiºoara, 2010

Fie doar din titlurile-cheie ale cãrþilor d-sale,Alex Amalia Cãlin poate fi ,,decodatã” în universulunui oglindar, al cãrþilor - oglindã: peste acestea,tremurã un indicibil voal – giulgiu de doliu dintreacelea cu care românii acoperã oglinzile din odaie,

Convibraþii: Alex Amalia Cãlinla un deces... Autoare complexã, de expresiebilingvã româno-englezã, continuã pe oconstantã, pare-se, a r c u i tã – ca secvenþialspiralic, - opera-i interferând (athanoric?,transmutativ) – teandric, esoterismul cuexoterismul ºi science - „fiction”, al revelaþiilorunei mistici proprii. Obsesii: identitateaandroginicã, pre-adamaicã a eului (Eºti Tu);cartea obiect de cult sau amvon (Aºteptareprin cuvânt); fiinþa bio-topicã (Salbã deoxigen); intuiþia unui itinerar sub azimutul tri-angular-celest, al cocorilor-cugetului-zburat

(Triunghi cãlãtor); asupra versiunilor engleze nuam a mã pronunþa, dar bãnuiesc cã, pragmaticãfiind, autoarea îºi susþine acelaºi itinerar. Coperta„Dialogului...” (Garabet Salgian ºi Tiberiu Horvath)– este ea însãºi pagina-cheie a excelentei salecãrþi. Prefaþa îi aparþine dlui ªtefan Stoenescu,din tulburãtor numitul city... Ithaca, New Yortk...Ne place cã poetesa lasã un filigran de cer asupratextului, ca un nadir latent, optimist. (Eugen Evu)

Preocupãri ºi activitãþi: traducãtor în ºi dinliteraturile englezã ºi francezã, retroversiuni.Prezentare / CV: cãrþi publicate: Cezar Ivãnescu,Rod / Seed Time and Harvest; George Stanca,Angel Radios / Beaming Angel; Petre

SCHIÞA DE PROFIL

MUGURAª MARIA PETRESCU Tãnãsoaica, Tagore’s Garden; Charles Dickens,Oliver Twist; Munir Mezyed, Capitol din BibliaPoeziei / Chapitre de la Bible de la Poésie; GeorgeStanca, Angel Radios / Ange Radieux; TheodorDamian, Semnul Isar / The Isar Sign; Ioan N.Roºca, Amfore de luminã / Enlighted Amphoras;Mariana Pândaru, Aproape liniºte / AlmostSilence; Eugen Evu, Amintiri care vor veni /Memories to Come.

Redactor ºef ºi coordonator al secþiei detraduceri al revistei Noua ProVincia Corvina.Director fondator Eugen Evu. Animator prinvoluntariat al vieþii literare. Colaborãri la diversereviste literare din þarã ºi din strãinãtate, referinþecritice, traduceri în ºi din englezã ºi francezã,reportaje culturale º.a.

Eugen EVU


8888888888

8

Muguraº Maria PETRESCU:

Cine este, de fapt, Eugen Evu?

Amintiri care vor veni / Memories to Come

Volum liric bilingv, româno-englez

1 Adept convins al teoriei conspiraþiei, dar ºi a

unei viziuni poliedrice despre artã ºi existenþã îngeneral, Eugen Evu crede ºi îºi exprimã cu tãrieideea cã aceasta din urmã este un ciclu repetabil,la sfârºitul cãruia am ajuns ºi noi acum ,,Ca viaþãpânã ºi moartea/ Se repetã.’’ (Arrière-garde -Gigachakre în migrare -) este un ciclu deperseverenþã sisificã ºi de determinareprometeicã. Totul þine de o creaþie divinã ºititanicã, uriaºã în acelaºi timp (vezi uriaºii,precursori ai omenirii) ,,Ca talazuri ce spargamfore/ Strigãtele culturilor popoarelor mici/Genom sfãrâmat ºi plancton cuib de purpurã/ alnimfelor, din incestul cãrora cu uriaºii/ s-a înãlþatcu vultur propriu/ Prometeu…’’ (Cunoaºtere denoapte sau o semioticã a trans-memoriei).Aceasta este sursa liricii lui Eugen Evu, acestaeste punctul lui de pornire pe care, asemenea unuiglob magic de cristal, în care înþeleptul ºi atoate-ºtiutorul sau atoate-vãzãtorul creator-poet-ompoate vedea (rotindu-l pe toate feþele) nenumãrateuniversuri ce încep sã existe, se dezvoltã, ajungla apogeu ºi se sting pentru a decade, pentru caapoi sã-ºi înceapã din nou ciclul lor adamic. Ultimulciclu (de altfel ºi cel mai recent) pe care memorianoastrã încã îl mai poate pãstra, asemãnãtor cucel prefigurat în Luceafãrul lui Mihai Eminescu ,,Dinhaos, Doamne, m-am nãscut/ mi-e sete de repaos’’devine la Eugen Evu ,,erezia originii’’ (Cunoaºterede noapte sau o semioticã a trans-memoriei)controlatã de ochiul exoftalmic al sateliþilor (OZN-uri dupã literatura SF) care au înflãcãrat ºi încãmai înflãcãreazã imaginaþia arhitecþilor, pictorilor,scriitorilor, gânditorilor de orice fel, visãtorilor, darºi pe cea a muritorilor de rând (sã ne îndreptãmcu gândul mãcar la Amintiri despre viitor, scrisãde Erich von Däniken, ca ºi la atâtea altereprezentãri artistice din diverse colþuri ale lumiipe care le admirãm ºi astãzi ºi de al cãror misterne minunãm încã).

Erezia aceasta a originii începe treptat sãse ordoneze într-o evoluþie, pornind de laexplicarea sexului îngerilor ºi ajungând la imposibilaîntrebare (cu sens de cronologie) ,,cine a fost maiîntâi?! Bãrbatul sau femeia?’’ ,,Nu mai cãutaþi/

veriga lipsã/ Femeia a fost/ veriga lipsã/( Îngerula legat buricul/ ºi sutura a opturat-o/ De la sinememoria/ a separat-o)/ Sânii cicatrizaþi ai/bãrbatului/ sting semnãtura/ tatuatã a/ demiurgilor’’Veriga lipsã (Matakiterani sau Buricul Lumii). Deaici, de la suturarea ºi obturarea memoriei noastrecelei mai recente (adicã cea de la facerea lumiiîncoace) intervine ºi evoluþia ei, pornind de laelemente imperceptibile, ajungând la salamandre(fiinþe solzoase, ceva mai evoluate din punct devedere biologic). Oare chiar este adevãrat cã noi,,mergem înainte’’? ,,ori încotro mergem’’? De fapt,poate mergem înapoi, având doar senzaþia cãmergem înainte (cã evoluãm?!) refãcând prin acestdrum avant la lettre calea spre punctul de pornire!,,Mergem înainte/ ori încotro mergem/ „înaintãmspre moarte/ cu spatele”/ adicã în direcþia/ a ceeace se vede’’Veriga lipsã (Matakiterani sau BuriculLumii). Acesta este un punct de vedere clarexprimat în poezia lui Eugen Evu, dar ?i în prozalui. ,,Arta mea, labirinticã, sublimând/ Muºcãturacunoaºterii.’’ (Cunoaºtere de noapte sau osemioticã a trans-memoriei). Remarcãm aicitrimiterea clarã la pomul cunoaºterii ºi la mãruloferit de Eva spre a fi muºcat de Adam. Versulde mai sus exprimã aceeaºi tentaþie clarã,precisã, incitantã, oarecum uºor perfidã. Însã luiEugen Evu nu-i este fricã de consecinþa ,,muºcã-turii cunoaºterii’’, el chiar o cautã dinadins, accep-tând provocarea ei cu o bucurie adulmecatã ºiegoist ascunsã de învingãtor. La fel fac ºi sala-mandrele. Ele râd provocator, trecând prin foculpropriu al creaþiei, neputând fi distruse. ªi din nourevine acea întrebare obsesivã: ,,unde ne aflãm?’’ºi ,,încotro mergem?’’ pentru cã am pierdut, înegalã mãsurã, ºi paradisul dar ºi infernul. Ce amcâºtigat? „a 3-a dimensiune’’ (3-D) constatând(potrivit aceleaºi teorii a lui Eugen Evu) cã evoluþianu este decât ,,un banal/ Plagiat.’’ Veriga lipsã(Matakiterani sau Buricul Lumii).

Fineþea ºi poliedricitatea, ca ºi multitudineasimbolurilor ce abundã în opera lui Eugen Evusunt infinite. Unii spun cã nu înþeleg poezia luipentru cã este prea încifratã, prea încriptatã, dareu cred cã acei cititori nu au rãbdarea ºi nicisufletul de a citi ºi cuprinde cu mintea un alt universcare, cu fiecare vers, uneori chiar cuvânt,deschide noi ºi noi orizonturi. Pentru cã universullui poetic, cu mii de faþete, este, de fiecare datã,surprinzãtor, uluitor ºi minunat. L-am întrebat odatãde unde îi vine atâta inspiraþie ºi cum se face cãfiecare cuvânt aºternut pe hârtie se încadreazãperfect în locaºul lui. Oarecum mã aºteptam larãspunsul ce avea sã vinã: ,,De la EL’’ (ºi arãtã

9


cu degetul în sus n.n.) ,,de la Dumnezeu, de ladivin!’’ ºi nu era nici smerenie, nici supunere ºinici falsã modestie în ceea ce afirma. În versurilelui (uneori chiar încrâncenate) existã acea relaþiepermanentã a omului, a poetului Eugen Evu cudivinitatea. De aici poliedricitatea operei lui ,,Seredeschide Ochiul multiplu al lumii’’ (La apaSargeþiei) ºi poate dificultatea unora de a-i înþelegemesajul. Universul acestui poet este uneori, dacãputeþi accepta, un fel de arcã a lui Noe, un spaþiuînchis ºi bine delimitat, un Space System ,,Dintremiliarde/ câþi dintre noi/ ºtim cã zburãm/ cu o navãgigant.’’ Cum sã nu înþelegi poezia lui Eugen Evu?Elementele ºi simbolurile ei sunt atât de clare ºi,în final (dupã ce îi citeºti mãcar o carte) ajungi sãle îndrãgeºti, sã le priveºti cu simpatie ºi chiar sãte simþi bine printre ele. Pentru cã în final, totulaici nu este decât o poveste realã, scrisã înversuri, frumoasã ºi fascinantã.

Evu? El se auto-defineºte ca ,,Poet amant alArmoniei contrariilor./ Spirit ce se agitã. Curajreînnoind vama/ Stãrii.’’ (La apa Sargeþiei). Încazul lui Eugen Evu pluteºte parcã permanent înaer celebra întrebare hamletianã ,,a fi sau a nufi?.’’ ,,Craniul meu rostogolit pe/ Celãlalt þãrm alEonului/ îºi cântã furtunile’’ (Arrière-garde -Gigachakre în migrare -), împreunã cu dilemaexprimatã în Despre uman ,,Ceea ce crezi cã eºti/Vei fi’’. Întrebãrile sau constatãrile sau definiþiile,,Libertatea ni-i Dumnezeu’’ (Postludiu) decurgdintr-una într-alta. De exemplu numãrul Unuprecum ºi diversitatea lui Unu reprezintã numãrulDivinitãþii, al infinitului. Sau ,,Noi/ Unu multiplu,/fractalic’’ din Schiþã de poem este egal cu multiplulde Unu, de unde rezultã acel Unu Infinit. Unu esteºi ochiul Meduzei Gorgona, cea care-ºi devorãcreatorul, ochiul ei impregnat în timpul ce sescurge prin nisipul clepsidrei, este acel ceva ce‚,prin ochii tãi/ se uitã-n lume’’, vãzând chiar ºi,,bobul de orez /Puzderia de stele’’ (Lumina carevede ... Tau), punctul de origine pe scara evoluþiei,numãrul vs infinitul, ajungând sã fie numele-Cuvântul în sine, care face sinapsa între neutroniºi miezul problemei sau, dacã vreþi, sinapsa dintrenoile tronuri ,,neu (T) roni’’ ºi acelaºi miez. Îi lãsãmcititorului bucuria sau plãcerea de a descoperi înacest vers ºi alte interpretãri „ºugubeþe’’ strecuratecu umor de autor. Dincolo de toate acestea, maiexistã ºi o altã invitaþie (exprimatã grafic) de apãtrunde în universul lui poetic, un univers ciclic,,Astfel ce-a fost mereu revine’’ (Catrenul zero).Eugen Evu are o percepþie specialã de osensibilitate aproape dureroasã. ,,Spada cu douãtãiºuri. Taie flacãra ºi ninsoarea. Asta sã nu uiþi

la trezire. Diafanã memoria solzilor, rezonanteelitrele stelelor… Scânteietoare lire ale îmblânzirii:a strãbate suportabil delirul.

Nu aurul îngheþat al Fatalitãþii. Oarecumplânsul Niceean, cel desculþ prin concepte. Oarbe,wagneriene pãduri…

Ca nourii peste deºert, mincinoºi Cei orbi desine se perindã: se-ntunecã rãmuroase proporþiiîn ariditatea de cactuºi a mutanþilor. Astfelmincinoasele cãrþi Care au extins labirintul…

Totul nu curge, ci totul arde!’’ (Poema de laSarmisegetuza).

Tonul cãrþii este poetic, de litanie, blajin, calm,de o muzicalitate pe care, în afarã de respectareatextului sau de fidelitatea mea ca traducãtor faþãde text, m-am strãduit sã o redau în limba englezã.Mulþumesc, încã o datã pe aceastã cale, poetuluiºi scriitorului Theodor Damian pentru aprecieriledeosebite pe care mi le-a adresat. Cartea este orugãciune spusã ca o poveste adresatã Mariei,,Ninge rãbdarea aºtep-tãrii, ninge/ încetinindcunoaºterea divinã…/ Logos strãpuns, celestarãdãcinã// Ramificatul Genom Viu din sânge -/sfânt curcubeu nocturn prin vis ne-atinge…/ Ningînfloriri din anii tãi luminã -/ Fecioara lumii, purureaverginã// Maria, cartea þi-o aºtern, nocturn/Îngenuncheat cu fruntea:/ ultim turn,/ iertat deîngereasca iernii vinã/ Arborul lumii râde în Alburn’’(Arborul Vieþii). Dacã unele versuri amintesc delirica lui Eminescu ,,Vino, ca luna plinã rãsai/ depeste zidire, de peste Rai’’ (De dragul), alte versuriamintesc de Biblie, mai precis Ioan 1:1. „Laînceput a fost Cuvântul ºi Cuvântul era deDumnezeu ºi Dumnezeu era Cuvântul.’’ „Toatecuvintele sunt un trup/ toate sunt un unic cuvânt/sunt ceea ce semnificã’’(De drag).

Amintiri care vor veni este o carte de refe-rinþã, o chintesenþã a gândirii filosofice ºi artisticea lui Eugen Evu, care crede cu tãrie cã ciber-netica, electronica, dimensiunea 3-D, cu carene-am obiºnuit deja, sunt „Arte ce singure îºiculeg/ Putrezirea/ seminþele ce se retrag/multiplicând recea luminã/ a esenþelor’’. Existã laEugen Evu o credinþã exprimatã prin rugã ,,aruncharpoane ºi lassere/ rebel cum m-ai zidit/preaiubitor cum te-ai ascuns/ ºi toate pe tine teaºteaptã/ pe tine te rabdã./ Pe tine te vâneazã./Precum în moluºte/ Aºa ºi în giga-chakre/migraþia...‘‘. Iar ciclul existenþial se reia de la capãt,cu acelaþi început bine-cunoscut?! Sau poate cualte elemente noi surprizã? „Arte ce singure îºiculeg/ retrezirea/ Ca viaþã pânã ºi moartea/ Serepetã. (Arrière-garde - Gigachakre în migrare -).

Michigan, 7 iunie 2012


10101010101010101010

10

NEW YORK MAGAZIN director fondator

GRIGORE L. CULIAN

Grigore Luca-Culian este un lider complex ºiactiv, în comunitatea din metropla New York.„M-am nãscut în 22 aprilie 1952, în Bucureºti. Tatãlmeu, Hampartum Culian s-a nãscut în 1918, înArmenia. Când aveam 3 ani, familia mea s-a mutatîn România...” îºi începe fascinantul roman,accesibil în site-ul www. newyork.com. Un ampluinterviu luat de reportera New York Magazine, prof.Mariana Terra (NYM, 6 iunie 2012) marcheazãbucuros aniversarea a 60 de ani ai dumnealui.Suntem siguri cã numele, cum se spune „purtãtorulde destin”, e tulburãtor pentru noi, amintindu-l pePetru Culianu, marele discipol al lui Mircea Eliade,cel ucis pare-se de gheara harponicã a InteligenþeiMurdare; însã, mai ales pentru armenii din Româniainterbelicã ºi actualã, unii pleiadici în patrimoniulnostru naþional... Îi recomandãm cartea recentã aunui armean român (esc), dacã încã nu a citit-o:Cartea ºoaptelor, a lui Varujan Vosganian, oautenticã epopee... Magazinul este accesibil ºi peinternet, însã tare aº dori sã doneze eventual oparte de colecþie, Bibliotecii Judeþene ,,OvidDensuºianu’’, din Deva! À propos deviza franklinãa cotidianului: „oamenii care renunþã la libertatepentru securitate le pierd pe amândouã”;oximoronic, am parafraza „oamenii din Româniagrozist-paukerist-stalinistã ºi apoi „comunistã” (niciacum nefiind clar cum anume este ...), au renunþatla nelibertate, din cauza... securitãþii ceauºiste, darau câºtigat democraþia ,,americanã”...

Grigore Culian cântând la pian

De la stânga la dreapta: Grigore Luca Culian, M.N. Rusu ºi preot Dumitru Ichim

De la stânga la dreapta: Valentina Ciaprazi, GrigoreLuca Culian, Muguraº Maria Petrescu

Grigore L. Culian la o lansare de carte

11


The owl. This little odd bird is considered tobe especially when it hoots the harbinger of badultimate things, of death. This nocturnal big-eyedpetite chouette (as Picasso used to name hissmall statue) has always fascinated mankind. Itrejects by putting a certain distance between itand the others, but on the other hand, it exer-cises an incredible attraction on people’s culturefrom times immemorial. The owl is a universalsymbol. From the Aramaic culture, ancient Egyptand Greece to India, from China to America owlshave always been seen as the birds of death. Insome of his plays, Shakespeare too, said thesame thing: the owl’s part was that of the heraldof the night or that of the “fatal bellman”. But theowl is also looked upon in its positive aspectembodying lucidity and power of penetration es-pecially during night, in the dark, or power of pen-etration through wisdom mainly. And in the owl’scase wisdom comes from so far, from mysteri-ous darkness… The fact that he is obsessed with this birdsince childhood, analyzing it, observing it, carv-ing it in various types of materials and hypos-tases from ludic (Owl on two legs with roof, Owl– trapezoidal body on two legs, Owl Holding aCircle, or Owl with a Hat and Holding a Circle ) tomajestic (Queen of Owls, Owl Princess, Queenof Owls II, Owl on an Endless Column Leg) goesas back as the primary school when he dis-covered the beauty of this bird. Hence, the needof drawing the owls and then of carving them.The owl is his source of inspiration, his dearfriend, “his own protective bird, not abstract, asthe artist stresses upon, but modern.” Through

CONSTANTIN ANTONOVICI and HIS FRIENDS, THE OWLS

his owls, Antonovici comes to discover his ownstyle through “the living reality”, from the very es-sence of life and nature. Generally speaking his owls are serious andsolemn, but because they are so many, just likefriends are, of course they have different faceslike people do, embodying different human char-acters (the perfect couple Two Owls – She andHe, Owls couple – She on a column leg and Heon “C” perch). In their classical position, i.e. stand-ing up, they have very gracious bodies followingthe shape and the curve of a woman’s body, hencethe feminity of the owls “with elongated and tilted”bodies. There is one Owl made of polished bronze,on a cylindrical dark marble base, on circular woodpole. It is elegant and thin, it is solemn and myste-rious at the same time, as a true owl ought to be.But, this is not all. This owl is impenetrable. Herperfectly polished feathers come to wrap the bodyas the cover of night comes to wrap and hide amysterious woman. The same can be said aboutthe Sleeping Owl, made of polished bronze.

The vase shaped-body is slim and elegant.The exterior cover, the perfectly polished featherscome to close in, the bird’s body, as if she went tosleep and wrapped herself up in a warm blanket.Coldness cannot enter inside because there is nocleft in the statue. The owl is ready to go to sleep.Her big eyes are closed, covered by the eyelids.The v-ruffled crest feathers come to close sym-metrically the larger aperture of the v, formed bythe claws. This Sleeping Owl is indeed the em-bodiment of night, of reclusion.

Other owls are funny. One Owl (bronze onbeige marble base) reminds of a versatile,


12121212121212121212

12

the highest peak in this series of ‘’friends-owls’’. Itis the very embodiment of his idea of love, thelove for the ‘’she-owl’’, the way he perceived her,the way he had met her when he was a little boy,the way he knew her while creating and sculptur-ing her statue, touching and caressing her shapes,being subdued by her stateliness and lured by her.It is his last cry for her. Stylized as it is, reachingthe purity or the very essence of his love for art,Antonovici beseeches the Owl in Arm and Ab-stract Owl Combo and finally confesses:

’’I love you, Owl! and I always will and I needyour love!’’

Another characteristic of the owl is her eyes,which are round and big and deep and dark.Antonovici was fascinated by these eyes andcould not have found a better way of expressingthem but by making them’’eccentric. The eyesseem to be surprised at the sight of mystery in ahypothetical forest.” It is said that the owl eyeshave nictitating membranes, i.e. they can moveindependently of each other. Because the eyesof the owl face forwards, Antonovici sculpturedthem accordingly. Their sizecan differ from normal to bigor even very big, like those ofa myriapod. Joking elegantlywith his statues, sometimesthe circular eyes can be liketwo rings framing the v tuft orlike in the case of the Owl(plaster on a beige rectangu-lar base) or Owl (bronze ondouble cylindrical base) theyhave the right eye widely open,while the left one is closed,diminished from round to oval,or drawn as a line. The closedeye gives the glad sly eye toeverybody. You feel likesmiling at these owls. Theyare versatile and ready to playwith you. The widely openedeye is the one which can seetrue life, the closed eye is themind’s eye, the one which registers things

cunning little fox. The large aperture of thev-ruffled crest gets the substantiality of a fox ears,the eyes are big and concentric, almost fascinat-ing, attracting the one who’s looking at them,almost hypnotizing, but all in all the statue smiles,the body is flowing, ending graciously in a tail.Other owls (the onemade in plaster paintedgold on beige marblepedestal) and TheMexican Owl (bronze onrectangular marble base)have a very thin bodyand look like dancingsnakes. The Flying Owl(plaster bas-relief) lookslike an insect. Anothercharacter Owl Holding aSphere. What sort of apunishment has the“prisoner” owl have toendure in order to grabthe metallic sphere? An-other Owl imitates per-fectly the shape of aGreek amphora or of a perfectly shaped-wom-an’s body who has a thin waist and well outlinedhips. The owl’s head is stylized with typically Ro-manian folkloric traditional motifs where the up-per part of the chest ends in a v-form décolletage,but on the other hand reminding of the embroi-dered pieces of cloth decorating shelves. As acontinuation of this there is another Owl whichsymbolizes a roadside cross. More or less theidea is the same, the only difference residing inthe manner of sculpture, in the rich ornamenta-tion. Antonovici’s imagination is fantastic because,looked from another point of view this Owl seemsperfectly to be a woman dressed in a beautifulnight gown.

Arm and Abstract Owl Combo is apolychromic sculpture representing a long thinfemale arm trying to reach “a stylized owl-flowerfrom the series with one eye opened” and oneeye closed. It is among the last statues in the se-ries of owls. With this statue, Antonivici arrived at

13


“The owl becomes the sculptor’s ideogramand self-portrait for eternity. … He leaves behindonly the owl, his coat-of-arms. … The sculpturemarks a point of detachment that is aesthetic, spir-itual and moral. It is a dialogue through art with lifebeyond death. … It is a game that resists death.”The owl which “announces death could be re-garded as a hand extended to death and in sign offriendship.”


Stephan Benedict ºi Muguraº Maria Petrescu

* Doina Uricariu, Vladimir Bulat, Antonovici,1911-2002, Sculptor on Two Continents /Sculptor pe douã continente, UniversaliaPublishers 2011, Bucureºti. Art albumsponsored by Stephan Benedict. ’’Photos:Antonovici Archives (A), and now StephanBenedict (SB) and Tutzi Marton (TM) archive.’’

Poemele, oglinzile care te-au vãzut...

Passaggio: Uni-versuri fractaliceE timpu-n suflet rãsucit ca vrejul; Nu-s toate-

adevãrate din ce vezi; Cât mai eºti tu din cel carete ºtii?;

Cum se ciocnesc, sã scape, electronii...;Preaplin de bine, devorat de Rãu; Închide ochii,sã se facã noapte; Nu-i chip, ci masca celui care-ai fost; N-ai fel ºi chip, ci vag-asemãnare; Rãzbu-nã-mi rãu în somn îngreunat;

Pe invizibil vertical, orizontala; Cãzut biet-omul, sinei lui povarã; În floarea înspinatã, stinsafiarã; Nu fruntea-ngenunchiazã, ci aura;Trãdeazã-mã, sã nu mã plângi, strãino; pe umãrîþi alunecase nimbul.

Nano-aforismeFlourescenþa, fosforescenþa, în lumile mici

suboceanice, dar ºi în ale licuricilor, sunt de faptun semnal, altfel spus un limbaj ceva mai susdecât cele ale feromonilor, miresmelor, pentrualbine... remanenþele telepatice ale Naturii;Amanta credincioasã ne-a fost Una: Poesis!;Migraþia în sus: în timp în ce Europa suie climaticAfrica, Europa tinde sã urce în spaþiul Schengen;

keeping them inside, re-projecting them again andagain. It is the inner eye which registers every-thing and can see everything. Although almostclosed, the inner eye is the sensitive eye, the eyewhich can see in ’’the darkness’’ or the eye whichcan see the light of the spirit, of the pure essence.

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○


14141414141414141414

14

Plãcile tectonice, amintind în mare de suturilecraniului uman...; Interconexiunile neuronice pescoarþa cerebralã, ca niºte reþele rutiere, nano-infrastructuri...; Punctul este linia infinitului latent;la creierele aplatizate (horribile dictu !) – reþeauae plinã de gropi...; în sâmburi tac cosmogãristelare...; Punctul este masculin, virgula (Virgo!),feminin; punct ºi virgulã este hierofanie; precumîn Metatext, aºa ºi în text.

Fratelui poet: Am înþeles de o vreme cã în

Eugen Evu - AMINTIRI CARE VOR VENI / MEMORIES TO COME English Version by Muguraº Maria Petrescu

Poetul la amvonul templului interior

„Poet amant al Armoniei contrariilor./ Spiritce se agitã. Curaj reînnoind vama/ Stãrii” (La Apa Sargeþiei).

Ca un fel de rãzvrãtit împotriva (dez-)ordinii lumii, împotriva ordinii acesteia, ca unprofet, ca un misionar, aºa scrie Eugen Evu. Cândte lupþi cu realitatea prezentã înseamnã cã ai depropus altceva, cã ai descoperit sau þi s-adescoperit o altã paradigmã ºi cã pe temeliaacesteia, ca-ntr-o nouã viziune, porneºti la munca

poezie, textul are un interior sferic. Cum însãºiGândirea, odatã limpezitã de remanenþele stihialeale neplãsmuirii. ªi îngândurata-mi mânã dreaptã,trans-scrie, instantaneu cumva, o stare ce seredeschide, de parcã revine din cosmos, de parcãtrecuta-ne memorie la cer strigãtoare, s-ar fi lovitde ceva, arcuit, ca dunga unui clopot... (...) Iaraceasta îmi redã starea de unduire, a Vieþii carenu are cum fi ucisã de cuvinte. Precum în metatext,aºa ºi în text. Necum în context, necum însubtext... (eugen evu)

sisificã de reordonare a lumii. În aceastã calitateEugen Evu se urcã la amvonul templului interior(cãci din templu, templaþie, contemplaþie, de acolovine poezia) ºi din acest locus mysticus, protejatºi expus în acelaºi timp, îºi rosteºte predicanecesarmente moralizatoare, enunþã decaloguri ºiadmonesteazã cu candoare. Cine are urechi deauzit sã audã! E greu de auzit-înþeles de la primulcontact pentru cã discursul sãu poetic este foarteadesea un ºir de metafore împletite cu paradoxuri,de încântãri ºi descântãri deodatã. Te încântã cunoutatea pe care þi-o vesteºte ºi oferã ºi tedescântã (nu în sensul de descântec, vrajã, ci însensul cã te scoate din încântarea rutinei în caresãlãºluiai ºi în care te credeai asigurat fãrã sã ºtiicã nu eºti) cu chemarea la schimbare de direcþie,de vedere, chiar de weltanschauung, deci laconvertire.

Poezia lui Evu e ca un vulcan, uneori, cestã gata sã explodeze; nu-l vezi dar simþi cã vineºi se poate cã o iei la fugã înfricoºat,nemaiascultând. Cândva, într-un târziu, îþi vei

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

Theodor DAMIAN:

15


aminti de avertismentele date, de porunci ºi depredici. Dacã va fi prea târziu sau nu, nu se spuneaici... Cã poetul vorbeºte ca de la amvon, de lapupitru sau de la catedrã, cum ziceam, se vedeindirect, e ascuns în stil. Dar iatã ºi un exemplude adresare directã, în sensul amintit, în poemulVeriga lipsã (Matakiterani sau Buricul Lumii):„Doamnelor/ Domnilor/ Universul e sferic/ Sfericisâmburii/ Logosul/ Nu mai cãutaþi/ veriga lipsã...”

Una din marile teme morale ale cãrþii estelegatã de reinventarea de sine prin dragostea desine ºi de aproapele, ca imperativ atotcuprinzãtoral vremii noastre. Dacã înveþi sã iubeºti, înveþi sãarzi, ne spune poetul. „Reînvaþã sã te iubeºti” citimîn Postludium. Adicã învaþã sã arzi ºi mergiînainte, ca-ntr-o continuã curgere, cãci „totul arde,deci ºi arderea curge”, dialogheazã Evu cuHeraclit. Arzi ºi mergi ca soldatul FericituluiAugustin, ca sã-þi întãreºti puterile ºi sã te purificiîntru sfinþenia vieþii. Mergi ºi arzi ca rugul aprinsnemistuindu-se. Dar dacã reuºeºti sã faci asta,nu te ascunde, ci aratã lumii pentru ca „preaplinultãu sã îmbie ºi pe celãlalt”, citim în acelaºi poem.

Departe de a fi un mesager care ºi-a uitatmesajul, Eugen Evu scrie cu putere pentru cã areceva de spus. Are de spus un univers ºi un lucru.Poeziile din volum fac referire directã ºi indirectãla viaþa de zi cu zi ºi mai ales la mentalitãþi ºimoduri de a fi hic et nunc, dar ?i la realitãþitranscendente de care oamenii se ocupã mai puþinîn alergarea lor saltimbancã ºi care sunt temeliamodului autentic de a fi. De aceea poetul umblãprin cosmogonii uitate de toþi, prin primordial ºiimemorial, în tendinþa sa constantã ºi misiuneadificilã de a deschide drumuri noi în universulcunoaºterii. De aici foarte des jocul de cuvinte,disecarea acestora, explorarea ºi interpretarearãdãcinilor lor, propuneri de combinaþiineaºteptate, ca ºi cum rãscolind dedesubturilefacerii lumii poetul mai gãseºte acolo elementeprimordiale ce nu au mai fost folosite la facere,dar care odatã descoperite, dau sensuri noi, unsens mai înalt lucrurilor din creaþie, din lume. ªitoatã aceastã muncã de sãpãtor, de cioplitor încuvânt, ne atrage atenþia poetul, este „Arta mea,labirinticã, sublimând/ Muºcãtura cunoaºterii”(Cunoaºtere de noapte sau o semioticã a trans-memoriei).

Aici avem de a face cu metafizica lui EugenEvu. Aceasta începe de la esenþiala întrebaretranscendentalã: cine? (Stigma Invãþãtorului) cametafizicã a noastrã „cea de toate zilele,” ºi mergepânã la conºtientizarea cã transcendentul e-n noi,în însuºi design-ul fiinþei, cã suntem prin el ºi întruel, cum citim în poemul Despre uman: „ªi în noieste drumul, harta stelarã/ de foarte departe/cartografiatã...”).

Existã un filon interior, ascuns, dar uºorobservabil la o lecturã atentã, în poezia lui EugenEvu. Acest filon, ca un fir roºu, e un fel de joacãcu meta, o joacã ce ia caracter misionar, în sensulscopului precis al poetului de a-l face pe cititor sãaplece urechea ºi ochiul spre frumuseþea ºi ºoap-ta interioarã, spre sorbirea misterului: „Mergi pedrumul/ Din tine, te lasã/ Pe voioasele muzici/ Însus. Le auzi rãsunând?/ Te întorci înspre casã/Rãsãritul surâde/ Fremãtând în apus” (La 65 deani).

În acest context autorul îºi presarã discursulpoetic cu observaþii critice pertinente, provocândpe cititor la reflecþie ºi introspecþie, ca atunci când,de exemplu, atrage atenþia asupra idolatrizãriiobiectului dorinþei: „Omul idolatrizeazã/ ceea cesuferã a nu avea” (O semioticã a psiho-celulelorStem). Uneori, dupã ce citeºti astfel de observaþiite întrebi: de ce nu s-a spus acest lucru pânãacum? Sau nu s-a spus aºa?!

Un alt exemplu: „E adevãrat/ una e þaralocuitã/ de proprii ei cetãþeni/ ºi cu totul alta este/þara ocupatã/ de cetãþeni” (Agonica certitudinediferenþialã), ºi încã unul, în Poema de laSarmisegetuza: „Totul nu curge, ci totul arde!” Iatãun fel de quod erat demonstrandum al folosuluicapacitãþii poetului de a intra în conversaþie cufilosofia în general, cu Heraclit efeseanul înspecial, ºi bineînþeles ºi cu alþii. Aici, ca un fel deanti sau neo-heraclitian, Evu propune o schimbareconceptualã de viziune asupra lumii deînfrico?ãtoare profunzime dar ºi frumuseþe. Cubogata sa imaginaþie, cu intuiþiile salesurprinzãtoare, poetul purcede la marea muncãde re-numire a lumii, a lucrurilor, ca un nou Adam,înlãuntrul lumii, cât ºi în afara ei, pentru a privi laea subiectiv ºi obiectiv totodatã, pentru ca apoisã formuleze spre învãþãturã sentinþe sapienþiale.Iatã câteva: „Rãul îl învingi/ Fãcând binele./


16161616161616161616

16

Uneori” (Sofism 1); „Cei care/ ard mult/ Mor maimult./ Îºi mor moartea” (Etapele arderii); „Moarteageloasã pe înger” (La Apa Sargeþiei); „Lumina nuse ia, ci se dãruie” (Postludium); „Nimic mai trist/ca un mormânt uitat./ Cuvânt cãzut în moarte, capãcat” (Epitaf); „Ceea ce crezi cã eºti/ Vei fi”(Despre uman); „Ca viaþã pânã ºi moartea/ Serepetã” (Arrière-garde - Gigachakre în migrare -); „Munþii pe care am îndrãznit/ a-i urca/ Sunt înnoi” (La 65 de ani).

Reflecþia sapienþialã izvorãºte uneori dincontrastarea cu obiºnuitul fapt care duce de multeori la „gãselniþe” surprinzãtoare, fapt care te facesã continui lectura cu interes, iar în final sãrealizezi cã începi sã-l cunoºti pe poet îndeajunsca sã ai încredere în intuiþiile, în mesajul, îndiscursul sãu dezinteresat. Mai ales când eºtipãtruns ºi de frumuseþi ca acestea: „Al meu timp/este unul/ când prea în urmã/ când mult înainte/Am dat sânge poeziei/ ºi iatã, îmi smulge inima./Aud timpul/ care începe sã ningã/ printre cuvinte.../Dacã nu le voi trãda/ Mã vor ucide” (Vârsta); „Se-aud trosnind stelate punþi/ În craniul meu,/ precumîn munþi” (Clima giganþilor). ªi dacã cineva îl vreape Eugen Evu în auto-definiþie, iatã-l: „Poet amantal Armoniei contrariilor./ Spirit ce se agitã. Curajreînnoind vama/ Stãrii” (La Apa Sargeþiei).

Q.E.D. Acest volum este însã bilingv.Traducerea în englezã este opera cunoscuteiMuguraº Maria Petrescu, cea îndrãgostitã decuvânt ºi de sens. Nu e uºor sã traduci. Nu euºor sã traduci poezie. Nu e uºor sã traducipoezia lui Evu; uneori e cumplit. Ca orice poetautentic, Eugen Evu este în nenumãrate locuriintraductibil. Ce face atunci traducãtorul? Se luptã,se chinuie, se roagã, intrã în contemplaþie,cerceteazã, citeºte, reciteºte, discutã cu autorul,negociazã, disperã, renunþã, revine... evrika!Aceasta este Muguraº Maria Petrescu. Ealucreazã la o traducere cum faci o þesãturã, ungoblin la gherghef; cautã cu acul linia atent, curãbdare, cu drag ºi pasiune în acelaºi timp, ºtiindcã firul colorat va pune în nouã valoare conceptulartistic iniþial. Aºa se face cã avem aici otraducere reuºitã la un text dificil al unui poet numai puþin dificil ºi reuºit. Mulþi oameni prefãcuþi îºipun prostia la adãpost prin obrãznicie; repede-iºi tu, ºi o sã se întâmple cu ei ceea ce se întâmplãbalonului împuns cu acul.”

O pentagramã:

ªtiinþa crede în Dumnezeu? Este un act de cutezanþã sã scrii despre

Dumnezeu ºi nu numai din pricina faptului cãsubiectul este atât de vast, de imperceptibil ºidispersat în toate domeniile artistice, ºtiintifice,filozofice, sau ale culturii pur ºi simplu, înþeleasãca formã atotcuprinzãtoare a preocupãrilor ome-neºti. Cine mai are astãzi timp de filozofie, de mariîntrebãri, de meditaþie asupra unor probleme carenu aduc un câºtig material ºi care riscã sã teîndepãrteze de o mare parte a acestei lumi? Cutoate acestea, mulþi oameni cred cã þi-au pusmãcar o datã întrebarea: de ce El, în pofida ab-senþei sale materiale, nu a încetat sã se înfiltrezeîn gândurile omului, în aspiraþiile ºi în creaþia lui?Problema credinþei într-o fiinþã superioarã ºiinaccesibilã a fost abordatã de-a lungul mileniilordin mai multe unghiuri. De obicei, când te referi lacredinþã, gândul îþi fuge mai întâi la vreo religieoarecare, fie ea creºtinã, iudaicã, musulmanã,budistã, ... ºi implicit la locuri de cult: biserici,caterdrale, temple. Apoi, în stratul urmãtor ar venifilozofia ºi de aici pânã la domeniul artei nu estedecât un pas. Arta, artistul în general, le transcendepe amândouã, unindu-se în clipele creaþiei directcu cerurile cele mai înalte, nu se ºtie prin ce misteral vibraþiilor universale. De ce unii cred, iar alþii nu?De când crede omul? Dacã existã îngeri,arhangheli ºi Dumnezei, de ce nu toþi suntemcapabili sã îi vedem? Care sunt mecanismelecredinþei ºi care sunt efectele ei? Iatã câtevaîntrebãri care asalteazã conºtiinþele, chiar dacãpuþini sunt cei care recunosc astãzi astfel depreocupãri ca fiind esenþiale, ele nemaifiind aparentla modã. Spun ,,aparent”, fiindcã lumea laicã estemai preocupatã ca niciodatã sã dea rãspunsacestor întrebãri imposibile, adevãrate puþuri cu

ANTONIAILIESCUBelgia

17


adâncimi infinite. Oamenii de ºtiintã stau de zecide ani aplecaþi asupra microscopului pentru aîntelege infinitul mic, care desigur, îl cuprinde pecel mare, deºi reciproca este tot atât de adevãratã.Omul, ca scop ultim al creaþiei, ar fi unitateauniversalã în care cele douã infinituri se confundã.Pentru a rãspunde la întrebãrile de mai sus, vã invitla o plimbare de-a lungul perimetrului uneipentagrame. Paleoantropologia a adus la suprafaþãdate extrem de preþioase pentru a situa vârstareligiilor pe axa istoriei. Vestigii datând de peste3 000 000 de ani atestã faptul cã humanoizii de tipaustralopitec aveau deja noþiunea obiectelor de cult,fabricându-ºi talismane din piatrã. Primele semneale unei adevãrate spiritualitãþi apar mult mai târziu,fiind semnalate la Kebara (Israel), unde s-audescoperit mobilier funerar ºi urme mãrturisindinhumarea morþilor de tipul homo Neanderthal ºiSapiens. Picturile rupestre, invocând taurul ºisimboluri ºamanice (descoperite dupã anii 33 000 î.e.n în Africa ºi în Spania) fac dovada cã omul aveaîncã din acele vremuri ancestrale percepþia divinitãþiiºi cã dorea sã comunice cu ea. Dacã la aceste dateconcrete ale paleontologiei - care rãspund laîntrebarea „de când crede omul?” - adãugãmîntrebarea fundamentalã de ordin filozofic „de cecrede omul?”, am parcurs deja una dintre laturilepentagramei. Aºadar de ce cred unii? De fricã? –dacã nu cred, voi fi înghiþit de focurile Gheenei.Din ignoranþã? – aºa mi-a spus popa, sã cred! Dincomoditate? – e mai simplu sã-mi încredinþezsoarta ºi deciziile unui for superior, decât sã-mi batsingur capul, asumîndu-mi toate responsabilitãþilegesturilor ºi gândurilor mele; în caz de eºec, ampe cine da vina: „aºa a vrut Dumnezeu!”. În modparadoxal, ºtiinþele exacte - care s-au situat pânãnu demult de cealaltã parte a barierei, negândexistenta lui Dumnezeu, din lipsa unor probetangibile, - sunt cele care pot rãspunde convenabilla întrebãri de genul : ,,de ce crede omul? caresunt mecanismele ºi efectele credinþei? Recents-a recunoscut faptul cã ,,Dumnezeu nu vadispãrea niciodatã, deoarece creierul nostrueste programat sã creadã”. Aºadar credinþa þinede genele umane, lucru care a fost pus clar înevidenþã de lucrãri în domeniul neurobiologiei ºi alneuroteologiei, un domeniu ºtiintific creat ad hocca disciplnã de graniþã între neurologie ºi teologie.Mai mult decât atât, s-a descoperit o ,,moleculã acredinþei” – serotoniana - care este responsabilãde fenomenul transei religioase. Aceastã moleculã,secretatã în mod natural de creierul uman, s-arsitua, - nu numai din punct de vedere al structuriisale chimice, ci ºi din acelea ale efectelor pe care

le produce, - pe acelaºi plan cu drogurilepsihedelice ºi a celor din clasa opiaceelor.Structura însãºi a creierului nostru este de aºanaturã conceputã încât existã o zonã bine definitã– cortexul parietal superior prins într-o complicatãreþea cerebralã - unde fuzionãm cu îngerii,arhanghelii sau chiar cu Dumnezeu. Zona estesituatã în partea superioarã a craniului, în spate ºia fost vizualizatã prin tehnici de imagerie medicalã.Iatã de ce are omul nevoie de Dumnezeu! El estedrogul pe care îl poate fabrica singur prin simplaconcentrare în rugãciune. Acest drog nu îi producenumai o stare de pace interioarã, ci ajutã efectiv lavindecarea unor boli, cum este anxietatea ºi temutaboalã Alzheimer. Religia privitã ca ,,opiul popoa-relor” - dupã cum spun în sens pejorativ marxiºtii -este o realitate, dar una beneficã. Credinþa (darnu ºi fanatismul religios) vindecã, este dãtãtoarede speranþã ºi creºte durata de viaþã a oamenilor.Este pãrerea oamenilor de ºtiinþã care au abordataceastã problemã ,,la microscop”, cu toatãacurateþea ºi onestitatea care le sunt specifice.Continuându-ne itinerariul de-a lungul pentagra-mei, ajungem la întrebarea: „câti oameni cred?”ªtiinþele statistice au putut numãra credincioºii depe planetã: ei reprezintã - conform studiilor lui ScottAtran - 85% din populaþia terestrã, dintre care35% sunt creþtini, 20% islamiºti, 14% hinduiºti, 6%practicã confucianismul ºi 1% judaismul. O datãparcursã pentagrama credinþei, rãmânem în mareparte nesatisfãcuþi de integrala acestor rãspunsuri;ºtim de ce credem ºi cum credem, dar nu ºtimdacã existã Dumnezeu. Iar dacã totuºi existã, vinalte întrebãri: Ce este sau cine este Dumnezeu?Cum aratã? De ce nu se aratã? Cei ce refuzã acel„crede ºi nu cerceta” ºi s-au angajat deja pe drumulimposibilelor cunoaºteri vor fi în permanenþãterorizaþi de o întrebare: EL este cel care l-a creatpe om „dupã chipul ºi asemãnarea Sa”, ori invers,omul l-a creat pe Dumnezeu, dupã chipul ºiasemãnarea sa? ªi chiar dacã admitem a prioriexistenþa unei forþe superioare care ne-ar fi creat,o nouã întrebare dureroasã se desprinde din chiarcentrul acestei pentagrame: de ce a fost creatomul? Oricât am dori sã îl þinem pe Dumnezeu înpalmã, ca pe o pasãre rarã, el nu se lasã prins.Faþã în faþã cu Tatãl nostru, posibil dar nevãzut,nu suntem decât niºte copii care pun la infinit totfelul de întrebãri – nicidecum stupide – ce le asigurãcreºterea pe scara umanitãþii ºi într-un anume fel,apropierea de starea de Dumnezeu.


18181818181818181818

18

Recurs la pleiadicii diasporei române din S.U.A.

George DAN - Oamenii din lande, edituraEikon, 2011, 95 pp

Ca ºi în prefaþa la Dumitru Gãleºanu,(Fugã spre roºu / Fuggire verso il rosso semnalatãºi de noi în actualul numãr predominat al diasporeiromâne, una pleiadicã!), M.N. Rusu aplicãsintezic, tiparul unei aºa-zise „derive spre roºu”,fenomenul cosmic ca pecete constrictivã a unui„spectru” universal, energetic, ce repetã „în mic’’funcþionarea „psihicului’’ (poetic, poieion-creaþie,imitatio Dei). Cartea lui George Dan este ºi eauna a rostirii oraculare, una a tentaþiei testamentar-culturale, una a sinergiilor ºi interferenþelor dintregeneraþii (sau promoþii)...

O reluare a lecturii volumului antologicOamenii din lande - balade ºi poeme, de GeorgeDan, în acest timp ce precipitã cumva regresiv ºire-considerabil, nu doar memoria afectelorconvertite, sublimate-n tiparele prozodice„clasice”, este cu atât mai incitantã, avînd înelegantul „album- text”, un manuscris regãsit, cumdistinsul M.N. Rusu precizeazã. Grila lui LaurenþiuUlici, a prefaþatorului exegetic remarcabil, îlsitueazã pe George Dan - cu aceastã carte - îldistinge pe poet între „sentinþe ºi prejudecãþi”lexicografice-cadriste pre-sinteziste, azi, aici caºi în diaspore. M.N. Rusu îl evocã pe palierulrezonant cu marile nume (unii dizidenþi), precumConstant Tonegaru, Ion Caraion, Mihai Crama,recte altora ce aveau „pete la dosar” (citatM.N.Rusu) - criticul evocând - ca ºi în alte cazuridin diaspora, ceea ce numeºte ,,generaþia luiNichita”, (ºaizeciºtii), de dupã „generaþia

rãzboiului” ºi cea interbelicã. Ar fi de spus ºidespre manolseciana „rezistenþã prin culturã”, caºi, retrospectiv, despre ,,sfinþii închisorilor”... Înþarã apar, ca o agonicã zbatere între prejudecãþiºi sentinþe, enciclopediºti sau intruºi în câtevalamentabile cazuri, mii de cãrþi numite apocrific,,apocalipse” sau „evanghelii”, toate fiind de faptrestaurative, uneori drept-legitime, prin valoareaconºtiinþei perene ºi anamnezia epifanicã, de tip(atitudinal-moral) noican, iar ,,dezgheþul” ciclic alliteraturii dintre cele mai stigmatice (!) – are prinGeorge Dan, estuarice, lagunare sau sanctuarice,ori de amvon, cum scrie Theodor Damian; „buclede timp”, în care adie, limpezitor, prin patosulscrierii, prin „divinaþia” unei într-adevãr odiseeneretrospective... ªansa „ascunderii” acestui „jurnalcatharsic” numit „Oamenii din lande”, este,paradoxal chiar cea a stãrilor ce au fost trans-scrise, melodic, sau în vers-alb, ritmat în text, mic-epopeic, baladesc, post-trubaduresc. (Sã nu uit,eleganþa sus-evocatã priveºte ºi punerea-npaginã paralelã a textelor originale, olografã,amintind de privilegiatele ,,excepþii” ale editorilor-soþi Vulpescu). Referentul pare a avea propriiled-sale avataruri privind „epoca” post-labiºianã aliricii noastre, ai celor din exilul-de-acasã. Fugaspre roºu, ca antinomie, invocatã tot dinspreNichita, la alþi poeþi, vine parafrazic de la Roºuvertical, cartea de debut a lui Nichita, pe carerecitind-o ai amarul înþeles al ,,pãcatului originar”:duplicitarismul - în regimul totalitar,- ca „soluþie”de consacrare, dar ºi de iluzorie „supravieþuire,într-o istorie culturalã nãscutã, pejorativ zicînd,prin ceea ce Freud a numit „Act ratat”: o libertatenu de ,,a trage cu puºca” (Geo Dumitrescu re-member), ci de a te sustrage în subtext, deci a teperverti, disimula, camufla, în textul ,,cu ºopârle”;fie cât de valoros sau nu eºti. Acea atitudine -ºperaclul (rimã la cenaclu!) - a fãcut victime ºidicþionarele vremii se adaugã ca alte ,,pete ladosar”, in extenso, dosarul actualei puteri: verbul-cheie operativã (sic, n) – ar fi „a ºantaja”.Consideraþiile mele sunt colaterale, desigur, laprefaþa dlui M.N. Rusu, ca autoritate de exeget ºiarhivar-îndreptar. La fel de legitime sunt ºiprecizãrile bio-bibliografice ale venerabilei DanielaMariano, care cred cã a înþeles minunat scrierile

19


lui George Dan în contextul ultra-cultural dinipostaza de traducãtor din marea operã universalã(Rilke, Sandburg, clasicii persani, º.c.l.). Iatã cumopera restauratoare a memoriei poiesis, îºi aredoi „amfitrioni” pe potrivã. George Dan îºi ºi nerestituie, aºadar, elevat, în stil baladesc (v.Cenaclul de la Sibiu - Doinaº, Negoiþescu, Stanca,Regman. º.c.l.). Cert este cã instrumentalul critical referenþilor, comprimat, este cel mai potrivit,recte legitim. Acea vervã empaticã superioarã, de„ingenios bine temperat”, vag-livrescã, în poemecare mai de care mai semnificative. E de mirarecã dupã atâta impregnare livrescã (prin traduceriacribice, echivalenþe, sau aproape parafrazice) –ne restituie, intacte-n luminiscenþa lor fosforicã,„autoportetele” ºi „autopsiile ... radiografice, prinalese stihuri vag eseiestice, filosofice ºi aforistice.Îmi este imposibil sã citez fie ºi fragmentar, vreunuldintre poeme! Cartea este aºezatã-n „fagurii” uneiordini-simetrii minunate probînd nu doar Poetul,ci ºi psihanalistul. Cine nu o are, sã ºi-o cumpere,cum se spune despre bãtrânii acelei, vai,estompate DEMNITÃÞI: a conºtiinþei sinelui deSine, ca ,,drum inversat”, eventual mântuitor saucatharsic cum dixit Nicolae Steinhardt sau ZoeDumitrescu Buºulenga...

Eugen Evu

Invitaþie

Cenaclul Literar ,,Mihai Eminescu” ºi revista Luminã Linã din New York (Director Theodor Damian ºi redactor-ºef adjunct M.N. Rusu) vã invitã Vineri 13 iulie 2012, ora 7:00 PM la lansarea antologiei de poezie Cãutãri prin vara arsã de cuvinte Prezintã ºi recitã din poezia sa Vasile Creþu Evenimentul va avea loc larestaurantul Bucharest(Queens Boulevard / 43-45 40th street,

Sunnyside, Queens) Pentru detalii sunaþi la tel. 917-892-6013

Imagoreportaj de Muguraº Maria Petrescu (explicaþiile sunt date de la stânga la dreapta).

○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○ ○

1 - Mariana Terra, Tiberiu Horvath, Daniela Mariano . 2 - Theodor Damian, Muguraº Maria Petrescu, Eduard Dilo,Vasile Creþu (invitatul serii). 3 - Daniela Mariano, Amelia Stãnescu . 4 - Theodor Damian, Muguraº Maria Petrescu,Eduard Dilo, Vasile Creþu, M.N. Rusu. 5 - Eduard Dilo, Valentina Ciaprazi, Grigore Culianu, Muguraº Maria Petrescu,Vasile Creþu, Constantin Mãrãndici, Lia Lungu. 6 - Lia Lungu, Muguraº Maria Petrescu, Valentina Ciaprazi. 7 - TheodorDamian, Muguraº Maria Petrescu, Eduard Dilo, Vasile Creþu, M.N. Rusu. 8 - Lia Lungu, Muguraº Maria Petrescu.


20202020202020202020

20

2012 A.D. Sfârºitul violenþei sau timpulunui violent sfârºit? - „o reþetã de salvare...sau manual de crizã”

O lansare de carte de pe „rampa“ Luminei Line New York

Convergenþe de Eugen Evu,citite de Muguraº Maria Petrescu, în periplul sãu, la New York

Se dedicã lui Nicolas Buda

Passaggio: mic seminar la ApaSargeþiei…

Viul organic este o moarte cu efect întârziat.Tot ce numim sãmânþã, în materia vie conþineprograme genetice. În toate germineazã - contra-punctic - entropic, factor de risc al estincþiei (prinîmbãtrânire funcþionalã) entropia… Este legeaselecþiei pe care o numim naturalã, o lege a Fe-minitãþii roditoare, în substanþã, întru transcendere.

Durerile fantomã sau plãsmuirile în orb

Poezia a fost ritual oracular, cu scop terapic,dintotdeauna; mantica, magia prin cuvânt,descântec, incantaþie ºi esenþialitatea ei pentrupsihic-suflet-afecte, dincolo de toate ,,mutaþiile”structurale care sunt funcþiile celor 64 de arte; (caºi în religii!?). Într-un fel, toatã neliniºtea (nestareastãrilor de a exista) – autovindecã, trateazã saueºueazã, prin inautentic ºi se comunicã cumvaprin transã de grup, sugestionare, aºadar esterezonantã cu pluralul: psihicul ,,funcþioneazã”dual, cu acces spre trial: prin autosugestie ºi prinsugestionare, inducere în subliminal. O,,dimensiune” remanentã a telepatiei Fiinþei dinAncestral? La unii mai activã ºi reactivã, la alþiidoar efectul pe care medicina îl defineºte”,,durerea fantomã, a organului amputat”…? Aºadaruna a anogranicului. Avem în lobul temporalprobabil, o ,,oglindã nocturnã”, uranicã?

Autism, athanor, cyclotron, egregor,cyborgizare …

Tulburãtor este, dacã ne regândim (...), cãacest efect..., pare a fi activ ºi în anorganic, întransubstanþã, în iluzie, în iraþionalitate, spectrele(incomunicabile? Revelatorii sau nu?) fiind ale

1 - Theodor Damian, M.N. Rusu ºi Nicholas Buda.2 - M.N. Rusu, Nicholas Buda ºi Muguraº Maria Petrescu.

21


vãmilor lui Onir, ale lui Endimion, visãtoareicompensatorii... Poetul este – prin cuvânt rostit-incatabil-decantail, magician ºi taumaturg, iaruneori, în patologia domeniului ºi mistificãriledelirurilor de percepþie (suferinþe clasate de ºtiinþamodernã...), vezi aºa-ziºii poeþi blestemaþi(mithosul românesc numeºte asta DEOCHI sauauto-deochi, predispuºi fiind deobiceiEXOFTALMICII!) -, grecii numeau asta„stigma”)... Se poate face analogia cu vapirismulenergetic, iar la extremã, cu vindecãriletaumaturgice, aºa cum apar la unii indivizi umaniprin milenii, ºamani, sfinþi, apostoli, dar ºi iniþiaþii-cãrturari, de la alchimiºti la creºtini... S-auperindat ºi continuã procesul în legea devenirii-selecþiei continue, dacã vreþi a reciclãrilor Fiinþei(Fiindului) - , de unde geniile ºi rostul lor în civilizaþii:între utopiile (care fac dinamica lumii, ca existenþãîn uman) – ºi raþionalitate, omul este dual, iarcategoria sus-numitã, aparþine unui perpetuumiluminism (al mutaþiilor în hibris!)... pe care CeiDintâi au atribuit-o Divinitãþii: dumnezirea,îndumnezeirea, Omozeul sunt aºadar Reve-laþia... Ocultarea acestor cunoaºteri prin veacuri,era autoprotectoare ºi - cum ºtim - consficabilãde puterile care fac legea înstãpânirii, ca istorie...Himerele egalitarismului, libertãþii, iubirii deaproapele ca de tine însuþi (dar, vai, unii au urade sine, cum îºi disimuleazã nimic nou sub lunã!)- propriul avatar un Horia Roman Patapievici, C.Mihãilescu, A. Pleºu, G. Liiceanu and discipolii –autentici sau ipocriþi...) – idem cohortele depsihologiºti terifiaþi, eclectici ºi fãrã „organon” caredau azi sentinþe, manipuleazã prin concepte catendinþe, curente, subculturi, fracturisme, agonii,estetica urâtului „catarsic”, horror, erotism,stârnind zgomotul ºi furia masonice ale „elitelor”,nu doar aici, ci pe meridiane. Simptom al uneicrize ce este a raselor, a speciei, sub mareleboom al Cyberneticii...

Diferenþiarele Divine ?

Precum în ceruri, aºa ºi în uman. Înmacrocosmos, cum în microcosmos. Cunoaº-terea de sine, ab initio cf. Holy Bible, a fost „pãcatoriginar”, adicã culpa: atribuitã unei entitãþi pare-se reptiliene, intruse (ca demiurg, ori Azazel,Satan, Lucifer, etc., vezi Cartea lui Enoh º.a.) -dar Omul a fost pedepsit (CENZURAT

transcedental ( L. Blaga), cu scop auto-protectiv(!) de cãtre (PluriI D- Entitatea pluralã ELOHIM...JHWH Jehova, Jahveh) - este alt zeu, probabil înrãzboi cu EL? (ohimi?)... Sau Ei, Fiii Cerului (V. T.,Geneza, 6-8 º.c.l.). Existenþa este de facto „cevacare reîncepe mereu, iar noi suntem fiecare înduratele proprii” (cf. Lucian Blaga, RãdulescuMotru, Mircea Florian, R. Vulcãnescu, AntonDumitriu, M. Vulcãnescu º.a.) paradoxul-absurd,pejorativ zicând, fiind acela cã moartea (murirea)este un fenomen al Reciclãrii-ecologice în Energii,câmpul de luptã fiindu-ne Vieþile: feminitatea (sic,n!) morþii este Virgo ºi apoi graviditate-(ÎNSEMINARE? CLONARE?) - nãscãtoare, într-un continuum SPAÞIUTIMP. Cel De Sus... poatefi re-numit SUPRAEGOUL, programat înancestral? S-a vorbit despre „dictatura conºtiinþei”,adicã a Aceluia, numit în sudul României ÃLA (dela Alah? n.) ªi s-a spus cã este „ceva în om carenu aparþine omului”... („Cãci Duhul meu nu varãmâne veºnic în om, deoarece omul este þãrânã- materie, ºi în þãrânã se întoarce”... Question: DarEL, Duhul lui (Spiritul), ce va face când murim?

Acum sau Bermuda Triangle; lui Zecharia Sitchin

Noi suntem, cât ºtim (reaflãm, anamnezic)cã suntem, în acest trinom, teandros, triadã,trinitate (pyramidal-triangle): însã se vorbeºte dea patra dimensiune (joasã) - vezi ºi cartea luiNicolas Buda, sau Secretul suprem, a lui DavidIcke, privind reptilianismul, Frãþia babilonianã ºimassoneria, o dimensiune „de jos” a creierului(cerebel) reptilian? ...Suntem în continuum-ulACUM spaþiutimp. Trecutul e mort, viitorul doarprobabil-posibil-deductibil. Trei dimensiuniaccesibile, o a patra ºi altele fiindu-ne probabil,posibil opturate... Ca sã nu murim bruscînþelegînd? Vã apare anunþatul Homo Louminosus?

Nicholas Buda ºi Muguraº Maria Petrescu


22222222222222222222

22

Nicholas Buda este un tânãr scriitor în plinãafirmare nu numai în România, dar în special înAmerica. Putem spune despre el cã este unmembru permanent al Cenaclului ,,M. Eminescu’’din New York, cenaclu pe care l-a frecventat curegularitate pânã ce s-a mutat în Florida. În acestcadru literar autorul ºi-a lansat câteva cãrþi,penultima fiind anul trecut în aprilie, ConstantinAronescu sau ultima boemã a Micului Paris(Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã din Cluj-Napoca,2011, 352 pp.).

Iatã cã de data aceasta, Nicholas Buda nepropune spre lansare o nouã carte intitulatã 2012A.D. Sfârºitul violenþei sau timpul unui violentsfârºit (Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca2012, 261 pp.). Evenimentul literar a avut loc cade obicei vineri seara, 20 iulie 2012, în sala defestivitãþi a Restaurantului Bucureºti dinSunnyside, Queens. Cenacliºtii au venit în numãrmare, iar lansarea a fost fãcutã de preotul ºiscriitorul Theodor Damian, Director al cenaclului„Mihai Eminescu”, M. N. Rusu, critic ºi istoricliterar, redactor-ºef adjunct ºi Muguraº MariaPetrescu, eseistã ºi traducãtoare de limbã englezãºi francezã, sositã de la Bucureºti. De asemeneaau mai participat ºi reprezentanþi ai presei româ-neºti locale, dna. Mariana Terra (RomanianJournal) ºi dl Grigore Culian (New York Magazin).

Structuratã pe 15 mari capitole însoþite de ointroducere a autorului, de un foto-album cuexplicaþii detaliate precum ºi de un indice de numeºi termeni, cartea lui Nicholas Buda este o înmã-nunchere a unor evenimente prevãzute a seîntâmpla ,,se pare’’ în decembrie 2012, zguduindsau transformând complet omenirea.

Profeþii referitoare la sfârºitul lumii au fostdintotdeauna, doar cã nu li s-a dat atâta importanþã,cum se face de câþiva ani încoace. Pãreri au fostmulte, prooroci, profeþi mincinoºi. Oamenii s-autemut mereu de ceea ce nu au putut sã-ºi explice,de propria lor fricã, de propriile lor fantasme. Defiecare datã când omenirea s-a aflat la un prag de

an exprimat printr-o cifrã rotundã, previziunile sauspeculaþiile cu privire la sfârºitul lumii au ºi începutsã aparã. Aºa s-a întâmplat, de exemplu, cu anul1000. Spaima, teama, frica de necunoscut în faþaanului ce avea sã vinã, bazate pe un obscurantismtotal opus luminoasei Renaºteri ce abia se iveala orizont, nu au fãcut decât sã accentueze oviziune tenebroasã, un viitor îngrijorãtor. Dar nimicdin ceea ce îngrozea lumea nu s-a adeverit, bamai mult decât atât a venit Renaºterea care, cu oforþã nebãnuitã, avea sã creeze ,,titani’’ ºi sã dealibertate sufletului, spiritului, dar mai ales minþii sãcerceteze ºi, pe cale de consecinþã, sã descoperemarile invenþii ale lumii. La fel s-a întâmplat cusfârºitul de mileniu ºi începutul anului 2000, cândse prevestea cã întreg sistemul informaþional depe mapamond avea sã se prãbuºeascã datoritãfaptului cã ultimile cifre 00 ale acelui an nu ar fifost recunoscute de calculatoare. Dar nici acestlucru nu s-a adeverit. Nimic nu s-a întâmplat,pentru cã apocalipsa este în noi, atâta timp câtnu vom putea reface sau restabili echilbrul cu noiînºine!

Iatã cã de vreo câþiva ani, bazându-se pemarile calendare ale lumii (Maya, calendarulcivilizaþiei hinduse, profeþiile lui Nostradamus, aleindienilor nord americani Hopi ºi altele) ajungemsã constatãm cã toate afirmã acelaºi lucru:decembrie 2012 va fi luna care va marca sfârºitulacestei lumi, aºa cum o ºtim noi de peste douãmii de ani ºi începutul unei noi lumi. Banii nu vormai exista, timpul ca timp nu va mai fi, iar oamenii,cei care vor supravieþui tuturor cataclismelor ºischimbãrilor de orice fel, vor apãrea ca niºteentitãþi luminoase. Sunt previziuni care sperie ºiintrigã, în acelaºi timp, cu atât mai mult cu cât„nici mãcar Fiul omului’’ nu ºtie când se va întâmplaacest lucru.

Subiectul cãrþii este senzaþional. NicholasBuda nu îºi propune sã ne dea informaþii odatã ºipentru totdeauna. El lasã libertatea cititorului de aciti ºi printre rânduri, mai ales cã în ultimii ani am

Muguraº Maria Petrescu: preambul la 2012 A.D.Sfârºitul violenþei sau timpul unui violent sfârºit?

23


fost bombardaþi cu informaþii despre sfârºitul lumii– o idee care a existat dintotdeauna în memoriacolectivã a omenirii! Dupã studii aprofundate,Nicholas Buda ne propune o carte complexã casubiect, care adunã laolaltã toate conceptelevehiculate pânã acum despre acest lucru, un felde ,,hermeneie elohimicã’’ (cum ar spune poetulEugen Evu), care exclude Hazardul, un fel destudiu al anti-memoriei, dar ºi al unei memorii false,exprimate în diverse coduri. Ideea cãrþii este cãacum, ,,la sfârºit de existenþã’’, atingerea unuiapogeu al cunoaºterii, ca rod al unei cãutãriîndelungate ce ajunge ciclic la vârf pentru ca apoisã decadã iremediabil prin însãºi trãdarea de Sine,aduce în prim plan spusele lui Iisus: ,,Dacã omulnu se va naºte din nou, el nu va vedea împãrãþialui Dumnezeu!’’

Sfârºitul lumii este ideea unei seducþiimilenare. De fapt, dorinþa aceasta de a cunoaºteºi de a ºti pânã când ºi pânã unde va evoluaomenirea, cât va mai dãinui ea ºi ce va fi dupã,va fi apãrut încã de la Genezã. Privitã aºa ºi nudoar ca o simplã culegere de informaþii, 2012 A.D.Sfârºitul violenþei sau timpul unui violent sfârºiteste o carte absolut specialã.

În încheiere, Muguraº Maria Petrescua citit o poezie dedicatã de Eugen Evu, scriitoruluiNicholas Buda:

Lui Nicolas Buda

Ardem prea multîn cuptoarele Memoriei?Grãdini ce singure-ºi culeg putrezireaoxizii... Ca viaþã pânã ºi moarteaSe repetã. Regnurile undergraund complice

cu cele coparticipativepe verticala rebelã.Criza comunicãrii precipitã eonulartele devin toate moarte bolnavã de sine.foi de auto-observaþie. Câmpurile de tragereale fiinþei transferã molecula îngiga-memorie.Cea freaticã îºi aminteºte freneticprotogeneza amfibianã?Glandele mamare ale oceanului

suspendate în dualismul procreaþiei.O, textul hermafrodit. Nebunia apelorregresivã, prin clorofile ºi vãmile reciale cuiburilor semantice... Orfania divinului.Hermetismul mimesis al chakrelor.Stors de zeitate, trupul tãu orb orgasm.Mutaþia percepþiei prin aceea cãsinapsele strãpung tragic Al gândirii surâs...Vântul geamãn, vectori algoritmuri de cuvintecu scânteietoare zãpezi pe spate chemându-te!Femeia posedându-te-n somnInsinuarea divinã cu umerii goite trânteºte pe spatecu acea sacrã foame de sinea materno-creaþiei. Precum în moluºteAºa ºi în gyga-chakre migrând.Ca viaþã pânã ºi moarteaSe repetã. Arte ce singure îºi culegPutrezirea. Seminþele ce se retragmultiplicând recea luminãa esenþelor. Ardem prea multîn cuptoarele reci, ale Memoriei?...Tot mai aproape rumoarea stelarã(de albine africane?) Ciclonulsmulgând din memoria lumiio nouã cunoaºtere? Efectul flutureperforând Vãmile? Nebunia unei luciditãþiCare devine din hibris?Uitãm ce moartea ascunde?Amoniþii ºi noriºorii de splendoare aiFiilor Cerului, intergalateeni?Cine eºti tu, care te aperiPromiþând mincinos consolarea?Rãsunã în capul meu rezonantEnergii se vor face vãzuteale sinergicei rase?Revin ecouri ºi cântece demultplecate... Ca ºi cum undevasunt respinse de o finitudine,ori poate zeitatea oarbã de somndespre care tac geniileSchizohermeneuticei Magna?Craniul meu rostogolit peCelãlalt þãrm al Eonului


24242424242424242424

24

În alocuþiunea sa, Theodor Damian a discutatdespre aceastã carte atât din punctul de vedereal unui teolog, cât ºi din punctul de vedere al unuiom obiºnuit preocupat ºi el ca ºi toþi semenii lui deacest subiect. De aici interesul suscitat de carte,pentru cã oamenii ºi-au pus dintotdeauna întrebãripe aceastã temã, problema cãpãtînd astfel un as-pect de permanentã preocupare. Despre sfârºitullumii au vorbit proorocii Vechiului Testament,despre sfârºitul lumii au vorbit toate marile civilizaþiiºi religii ale omenirii. ,,Volumul este conceput într-un mod interesant, pentru cã adunã între coperþile

îºi cântã furtunilearunc harpoane ºi lassererebel cum m-ai ziditpreaiubitor cum te-ai ascunsºi toate pe tine te aºteaptãpe tine te rabdã. Pe tine te vâneazã.Precum în moluºte, aºa ºi în giga-chakre migraþia...Arte ºi religii ce singure îºi culeg retrezireaCa viaþã, ºi moartea se repetã.

Eugen Evu,20 iulie 2012 Garabet Salgian, 2000

sale, studii ale autorului care cuprind o vastãgeografie spiritualã. Deci Nicholas Buda vorbeºtede sfârºitul lumii în vechile religii ºi civilizaþii, dupãcare trece la tratarea acestui subiect pe planºtiinþific. Aici citeazã, rezumã, face referinþe mul-tiple la diferite agenþii de mare credibilitate dinStatele Unite, cum ar fi NASA, FEMA etc., caretrateazã problema aceasta din punct de vedereastronomic, politico-economic, aspectul cosmicºi cosmologic, climatic etc.’’ Talentul autorului esteacela cã dintr-un subiect vehiculat aproape pânãla epuizare în toatã mass-media ºi sub toate

Problema întâmpinãrii unuisfârºit, de orice fel, este oproblemã moralã!

Theodor DAMIAN:

25


formele, Nicholas Buda nu oferã doar o carte caresã adune laolaltã informaþii diverse ci, o carte care,prin stilul scrierii, incitã la o lecturã mai departe ºimai departe a unei noi pagini. Ca sã nu mai vorbimde mulþimea notelor explicative ºi de subsol, carevin sã aducã noi dovezi de documentare ºi studiu.Dar cartea aceasta nu trebuie privitã numai dinpunctul de vedere tehnic ºi arid al datelor strictepe care le oferã, ea trebuie cititã ºi din punct devedere teologic întrucât Nicholas Buda este ºiteolog. ,,Îl felicit pentru acest volum deosebit deinteresant… studii ºi eseuri care sunt extrem deactuale, pe mãsurã ce ne apropiem de lunadecembrie a anului 2012. Marea problemã estecum sã întâmpinãm un eventual sfârºit, acum saucând se va întâmpla? Iar mesajul autorului esteacesta: problema întâmpinãrii unui sfârºit, de oricefel, este o pro-blemã moralã! Pentru cã numai aºasupravie-þuieºti unui sfârºit, dacã eºti pregãtit dinpunct de vedere spiritual ºi moral…!”

M.N.Rusu: 2012 A.D. Sfârºitul violenþeisau timpul unui violent sfârºit? - ,,o reþetãde salvare... sau manual de crizã’’

„Nicholas Buda vine la cenaclu ºi ne aduce„un Fãt Frumos” pentru literatura de acest gen, apreviziunilor metafizice.’’ Nefiind ceva neobiºnuitîn literatura de gen, 2012 A.D. Sfârºitul violenþeisau timpul unui violent sfârºit se înscrie în galeriaacelor cãrþi care apar de regulã în momentele decrizã socialã, care duce implicit la o crizã aindividului. Astfel de cãrþi circulã acum mai multîn literatura americanã ºi europeanã. Astfel de„cãrþi au o valoare premonitorie: un concept pecare literatura românã l-a pierdut de mult dinvedere, pentru cã nu putea sã prevadã decâtsfârºitul viitorului luminos al comunismului pe carel-am trãit cu toþii ºi datoritã cãruia ne aflãm aici.’’Din acest punct de vedere criticul literar M. N.Rusu subliniazã faptul cã Nicholas Buda a devenit,,creatorul ºi aducãtorul reportajului comparatistîn comunitatea literarã româno-americanã’’,realizând o adevãratã performanþã în ,,efortul sãude a sintetiza toatã literatura cu privire la apoca-lipsa care este ºi nu este, pentru cã apocalipsaeste în noi. Sã nu ne înºelãm în privinþa aceasta,

o literaturã abundentã, dintr-o bibliotecã virtualã,ºi nu numai, pe care el a citit-o, este de-a dreptulo perfomanþã. Trece în revistã aproape toatemitologiile pe tema subiectului sfârºitului lumii. Dinacest punct de vedere realizeazã un reportajcomparatist, prin care ne demonstreazã cã nu ceivechi aveau dreptate, ci noi cei de astãzi care nepregãtim pe baza celor sugerate de cei vechi la osimetrie fericitã pentru viitor. Fericirea nu este înspatele mitologiilor, ci în faþa noastrã.’’

Nicholas Buda: ,,Nu este uºor sã vorbescdupã alocuþiunile pãrintelui Theodor Damian, carea sesizat extrem de bine mesajul moral al cãrþii ºica atare vi l-a expus, cu pledoaria-i specificã; deasemenea este dificil sã exersez echilibristicaistorico-profeticã generatã de volumul „2012 A.D.”dupã comentariile generoase ale d-lui M.N.Rusuºi dupã caracterizarea fãcutã de d-na MuguraºMaria Petrescu. Autorii, în general scriitorii, cândvine timpul sã vorbeascã despre operele lor,îmbrãþiºeazã poziþii diferite. Unora le face plãceresã vorbeascã, un fel de laudatum, altora nu. Uniiinvitã la lecturã, alþii lectureazã ei înºiºi spresavoarea auditoriului. Cartea aceasta nu este ocarte profeticã! Eu nu am autoritatea unui profet.Cartea, mai degrabã, este rezultatul unui jurnalismde bunã intenþie, care informeazã ºi nu inflameazãsocietatea. Aceastã carte vine dupã aproape doiani de studiu, de cãlãtorii virtuale prin mitologiilevechilor civilizaþii, cum ar fi cea sumerianã,hinduistã, budistã, mayaºã, a indienilor nordamericani Hopi etc. În ecuaþia istoricã am inclusºi câteva profeºii ale faimosului Nostradamus ºicomentarii ale alchimistului Fulcanelli. Aºa cumremarca dl. M. N. Rusu am petrecut ore în ºir înbiblioteci virtuale ºi nu numai, am citit cãrþi ºimanuale de specialitate, am audiat ºtiri ºicomentarii, am colectat informaþii de la agenþiilede profil din Statele Unite ale Americii. Volumulcumuleazã date din spectrul istorico-mitologic alumanitãþii, din sfera socialã, religioasã, economicãºi politicã. Vechile profeþii despre sfârºitul lumiisunt doar un cap de pod, care continuã într-oschematicã unitarã de-a lungul istoriei umanitãþii,ajungând pânã la noi, oferind astfel un câmp vastde cercetare ºi documentare pentru cei care


26262626262626262626

26

Eugen EVU despre

Nicolas BUDA

Negreºit cred, ºtiu, cã studiul exegetic, cuactualizãri cazuistice ale mitologiei de tipexcatologic, nu abusrd, ci arhetipaltranscedentale (!) în tema cea mai arzãtoare,inflamabilã pânã la nedorite psihoze colectiveglobale (ºi mai primejdioase pentru specie decâtorice teribilã armã, cum scria careva) - al autoruluide faþã, este un reviriment pentru mine, paradoxalal unei acalmii... De peste 40 de ani suntfamiliarizat cu tematica genericã a „sfârºituluiprobabil al lumii”, din mitologia românilor, prioritar,apoi din cãrþile de reper ale cunoaºterii, fie ea ºide pe poziþiile necenzurate decât pentru cei cenu aveau în ei întrebarea, în vechiul regim dinRomânia, cu atât mai mult, în plina explozieinfromaþionalã, nemai diversionistã..., de dupãcãderea zidului (aº zice a zidului din mulþimile luiGustave le Bon... M-am delectat cu atât mai mult,citind acribicul document-studiu, „adus la zi” înanno Domini 2012, de acest prolific, wikipedic (!)ºi foarte serios cercetãtor. Cartea este sinopticã,este labirinticã ºi este extrem de utilã, cel puþinpentru iniþiaþi, dar desigur celor ce vor ajunge a o„explora”,mai ales ea fiind editatã de Casa cãrþiide ºtiinþã din Cluja Napoca.

Autorul este deopotrivã un poliedricjurnalist de investigaþie, documentarist, narator,fizician ºi astrofizician, dar ºi teolog-teosof, ceeace îl situeazã cum spuneam în acea bidimensiunedintre revelaþia cognitivã (gnoseologicã) ºi ceaintuitivã, sophianicã, de tip post-alchimic. Suntinventariate, pe capitole, (minus tema ce ar firezonantã a ,,rezonaþei Schuman”) – cele maistãruitoare, dãinuitoare, uneori obsesionale temeale actualei noastre specii, pe cale a se robotiza,cu trimitere la fenomenologia, psihologia,corelaþiile, ce converg spre Punctul Zero alProblemei number one: CE VA FI în anul 2012?Fiecare capitol este un curs la o posibilã catedrãuniversitarã ce ar face mândrie ºi ultra-utilitatemai ales tinerilor studioºi. Cartea este laboriosetalatã, exponenþialã, limpede scrisã, compara-tistã, aºadar anamnezicã, aºa cum ºi-o defineºteprudent Nicholas Buda. Avem a „ne aminti” totceea ce a fost pãstrat, ocrotit iniþiatic, disimulat,

doresc sã ºtie mai multe despre ceea ce seîntâmplã astãzi cu societatea umanã. Aceastãcarte nu este un catehism despre viaþa viitoare,nici manual de crizã, nici îndreptar eshatologic.Am încercat sã pãstrez o linie echidistantã, oneutralitate voitã, lãsând ca cititorii sã decidãpentru ei înºiºi. Privind ºi analizând trecutul nostru,ca umanitate, pornim de fapt în cunoaºterealãuntrului, a spaþiului spiritual. Totul porneºtedinlãuntrul nostru. Dragostea dar ºi ura, toatepornesc din noi ºi trãiesc prin noi. Accentul cãrþiicade pe schimbarea structuralã a fiinþei umane.ªtim cã intrãm acum în Era Vãrsãtorului, iarmolecula de ADN se poate modifica doar în apã.Sã fie oare un mesaj ascuns, despre viitoareleschimbãri genetice petrecute la nivelul micro-universului corpului uman? Vom deveni oare maibuni? Pentru cã aici doresc sã ajung, la bunãtateadin oameni, la bunãtatea din noi, finalmente la omulluminos! Sfârºitul lumii, citit în ziare, vehiculat peInternet sau prin alte canale media, nu esteneapãrat unul al existenþei umane, ci este unsfârºit care se petrece în noi. Sfârºitul moral alomului începe prin necredinþa acestuia...”

* Volumul poate fi cumpãrat din librãriilemunicipiului Cluj-Napoca ºi din þarã, sau direct dela Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã – http://www.casacartii.ro/detalii_1292_Sfarsitul-violentei-sau-timpul-unui-violent-sfarsit.html

A consemnat pentru Dvs., Muguraº Maria Petrescu

27


codificat, mistic ori „rebelionar-luciferic”, în Me-moria transcedentalã a lumii de lumi în caresuntem. O vastã bibliografie, accesibilã la noi abiade douã decenii, îndeosebi din mediile americane,ne este deasemenea utilã prin semnalare ºiîndemnul la direct acces. Sigur, rãmâne o nedoritãlacunã pentru mulþi, de a nu se fi documentatasupra acestui cel mai mare imperativ alcomunitãþii globale, cum ar zice Alvin Toffler, aici,„între plug ºi computer”, sau peste tot, cum tot elspune „în satul global”... Aºezatã între alese cãrþiale acestui subiect, vãd cartea drept o salutarãcontribuþie româneascã în domeniu. Tot ce potaici scrie, acum, este a vã îndemna sã citiþi cartea,ºi sã o gândiþi în multiplul unic al entitãþii dvs, afiecãruia.

Ecou în media româno-americanã:

2012 A. D. – O NOUÃ CARTE SEMNATÃ DE

JURNALISTUL NICHOLAS BUDA

La editura Casa Cãrþii de ªtiinþã dinCluj-Napoca a apãrut, luna trecutã, sub semnãturajurnalistului Nicholas Buda, cartea 2012 A. D. –Sfârºitul violenþei sau timpul unui violent sfârºit.Încadrându-se într-un registru literar de facturãjurnalisticã, generos însã în pusee de istoriereligioasã, comentarii profetice ºi politicãinternaþionalã – volumul trateazã fenomenologiaanului 2012, într-o manierã cu totul aparte ºioriginalã. Autorul coroboreazã cercetãrilemoderne, din ultimii zece ani, ale unor civilizaþiiumane vechi (mayaºã, hinduistã, budistã, aindienilor nord-americani hopi), care converg, înmod uimitor, asupra aspectului ciudat al corelaþieidintre acestea în jurul unor profeþii extrem deasemãnãtoare, referitoare la anul 2012, anul cândvor avea loc transformãri uimitoare cu planetanoastrã! Spicuim din paginile volumului: „ceea ceveþi citi în acestã carte nu este o lecþie de istorieobiºnuitã. Nu este nici un tratat de sociologie saupolitologie ºi nici un îndreptar eshatologic.Structura reportajului comparatist dezvoltat de-alungul expunerilor din acest volum, implicã unanumit mod de lecturare, dar ºi de comprehen-sibilitate a mesajului din spatele textului. Ceea ceveþi citi este rezultatul unei activitãþi jurnalisticede mai mulþi ani ºi nu are nici o conotaþie

persuasivã cu doctrinele religioase, care vor fimenþionate în capitolele urmãtoare. Paginileacestei cãrþi conþin, dimpotrivã, o anamnezã a uneipãrþi importante din memoria ancestralã colectivãa umanitãþii, memorie care s-a pãstrat sub formeºi în locuri diferite, ajungând în mod miraculos,pânã la noi.” „Caracterizat a fi cel mai enigmatican, din cea de a doua decadã a mileniului al treilea,2012 a fost ºi este încã tratat, în Statele Unite aleAmericii, Europa de Vest ºi în Asia – dar mai puþinîn România – cu o dozã neobiºnuitã de senza-þionalitate. Cu siguranþã cã, în acest context socio-politic internaþional, senzaþionalismul a datnaºtere unui anumit mod de manifestare afenomenologiei anului 2012, observabilã mai alesla nivelul teoriilor profetice despre sfârºitul lumii.Lumea creºtinã, ºi nu numai, cunoaºte o aversã,fãrã precedent, a resuscitãrilor vechilor profeþiidespre sfârºitul timpului ºi al lumii, la finele anului2012.” – „Existenþa teoriilor profetice despresfârºitul lumii, în cultura universalã, nu este onoutate. Misterul cu care este învãluit anul 2012este, dimpotrivã, cea mai speculatã pseudo-ºtirecare poate fi lecturatã pe orice canal media de peInternet. Deºi marile civilizaþii din trecut, oracoleleprevestitoare ale viitorului ºi o serie de profeþi aiantichitãþii au vorbit despre misterul anului 2012,cu o importanþã vãditã, omenirea nu a crezut ºinici nu dã semne cã va înþelege. Astãzi, acesteprofeþii au reapãrut, intensificând mesajul codatal unui iminent sfârºit. Toate aceste semne ºipreviziuni, ajunse la noi de-a lungul istoriei de lacivilizaþii acum dispãrute, par a fi – la un momentdat – susþinute pe minuþioase cercetãri ºtiinþifice,care conchid - prezumã cã anul 2012 va fi unuldintre cei mai catastrofali ani ºi probabil ultimuldin istoria lumii aºa cum o ºtim. Sã fie oare doar ocoincidenþã intimidabilã, sau oamenii din vechimeau încercat sã indice înþelegerea unui anumit fapt,deosebit de important pentru generaþiile viitoare,care vor trebui sã acþioneze în consecinþã decauzã? Este, oare, vorba despre un sfârºitsimbolic sau unul literal? Dincolo de retoricamarelui semn de întrebare, rãmâne timpul… carene va rãspunde la toate aceste întrebãri existen-þiale.” Volumul poate fi vizualizat ºi comandatonline, accesând pagina web a editurii –www.gandaculdecolorado.com


28282828282828282828

28

Motto: între solilocvial ºi colocvial...

Un eminent scientolog al marilor religii alelumii ºi al creºtinismului, comparatistul domeniului,Constantin Dupu, ne poate fi ghid în reînþelegerea,dincolo de dialectica ce încã funcþiona post-comunism, în anul apariþiei studiului sãu, 1995,Editura Gnosis, Bucureºti, a cel puþin douã cãrþiextraordinare, în tema IOV, Universul durerii -Cartea lui Iov, de Remus Valeriu Giorgioni, dersprecare sper sã aflu rãgazul a scrie ºi cea recentînmânatã mie de Muguraº Maria Petrescu, dupãperiplul american în diaspora: Dumitru Ichim,Psaltirea apocrifã a dreptului Iov, prefaþatãinadãugibil (!), de Aurel Sasu. Negreºit, cei ce auorganon pentru o abordare exegeticã, o fac ºi ovor face mai bine decât câteva opinii ale lecturiinoastre la una dintre cele mai tulburãtoare (întrulimpezire) – coduri biblice ale creºtinismului. Preotromân din Canada, Dumitru Ichim ne oferã înmodalitatea evangheliilor apocrife de la MareaMoartã ºi Nad Hammadi (parcã 33 la numãr), unvolum poetic remarcabil cu þintã de misionariat(post-apostolic), mizând pe inspiraþia poesis,cartea de faþã fiind, aºadar, obiect cultic în nouaparadigmã a creºtinismului ºi lucãrii sale pemeridiane. Tot ce ni se dãruie prin carte este, subsemnul convibrant al exprimãrii într-o limbãromânã de calitate, necoruptã în diaspora, evidentsub egida Bisericii Ortodoxe de peste Ocean.

Cum spuneam, eminentul nostru ProfesorUniversitar Dr. criticul Aurel Sasu, prefaþând

Noi dileme-vechi: Despre IOV ºi condiþia umanã a Fiindului

cartea, face inutilã eventuala-ne „ intruziune” îndomeniul marii parabole a Condiþiei Omului faþãcu Divinitatea: ,,Psaltirea apocrifã a dreptului Iov,a pãrintelui Dumitru Ichim este o tulburãtoarepledoarie liricã pentru deschiderea omului spredesãvârºirea, veºnicia ºi deplinãtatea asemãnãriilui cu Dumnezeu”; „Prin „dezbrãcarea de trup”,prin „putrezirea rãnilor”, cum spune Ioan Scãrarulºi prin contemplarea Treimii revelate...” „Metaforicîngenunchierea în cuvânt ºi râvna locuirii în pro-pria iubire...” (Aurel Sasu).

Prin însãºi esenþa sa originatã, poezia afost ºi continuã a fi psalmodicã, a fi cultualã, a fi -vai ! - cum iarãºi scrie Aurel Sasu, una deopotrivã„o tragic inefabilã îngemãnare de vise, cãderi, aripiºi eternitãþi”. Cum îmi spuse mai anþãrþ (...)cronicarul, mie aproape mi se „sparie gândul” faþãde cutremurãrile semiotice induse de o astfel decarte. De aceea, mã rezum aici, la fulguraþiascânteierilor iute-arzãtoare, la „scânteile lui Iov”,recomandându-le drept „cuvinte cheie” pentru olecturã mai elevatã, necesarã mensurii ce ne-odãruie, cu Har, Preotul-poet Dumitru Ichim. Cuminspirat scrie ºi Remus V. Giorgioni, Codul Iov,ne saltã în „lumile paralele”, inefabile,imponderabile, ale pluridimensiunii, însã prinvãmile triadice, treimice, ale Creºtinismului. Astfel,cartea se cere ºi poate fi primitã, cuminecant-comunicant, nu apocrific ºi evanghelic, în sensulînnoitor al eternei reîntoarceri (v. Eliade).

Din asta rezidã sintagma noastrã de „codIov” – cod esenþial al fiindului din uman, în ACUM-ul- Spaþiu continuum. ªi cred, afirm ºi ºtiu (!), cãacea singurãtate cumva ºi în Duh (paraclet) alSinelui-Sinei..., anume a „îngenunchierii înCuvânt” este „re- gemelarã”, este Dempreunare,este – anume a scrierii cãrþii, cere ºi lecturaînsingurãrii prin „dezbrãcarea de trup”, pentru aavea efectul eventual îndumnezeitor (...), alCuminecãrii. Dumitru Ichim, prin respectuos-estetica-i carte, asta face: ne cheamã la cetire îninterioritatea „extracorporalã”, din omul-templusieºi, omul pulsatoriu, în etern-revelatoria(hierofanicã !) – înfruptare misticã din Misteruldevenirii. Cumva, atemporale, oricum,nediferenþiatã la durata vieþuirii noastre. „Vino cumine/ repede, te rog/ (nu spune de aceastanimãnui!’’) ºi pe aici sunt urme de la mersul Lui/deschide palmele/ ºi urmeazã-mã în zbor!” ( p.86). Oarecum tresar la acest apel-cheie al„îngenunchierii” (cu tâmplele-capul-naosul-purtat-chivotul) – în stranietatea re-ligio (...), dacã nu arostirii paradoxiste (!) – anume „nu spune de

Psaltirea apocrifã adreptului Iov – DumitruIchim, Poeme, EdituraEikon, Cluj-Napoca, 2012,189 pp.

29


aceasta nimãnui!”... Prin aceea cã scrierea ºiîncredinþarea Cãrþii-apocrifice, este chiar spunere!Iar vis-à-vis de teribila parabolã-cod a lui Iov , ca„univers al durerii”- îmi rãmâne a mã opri „înainte dea începe”, îndemnînd totuºi la lecturã în „singurãtate”,pe cel ce cautã învãþãturã ºi dinspre alþii, încondiþionalul existenþial al fiecãruia, ca miriade depãrþi din Unul... Întru „cunoaºtere de Creator al tãu”,tezã esenþialã a învãturii creºtine.

Poemul cheie pare a (ne) fi, Globalizare:,,Deasupra mormântului au zidit o bisericã,/ deasuprabisericii au zidit o sinagogã,/ deasupra sinagigii auzidit o moschee,/ deasupra moscheei au construitun spital,/ deasupra spitalului au construit un zid,/deasupra zidului au construit o ºosea” (etc). Uluitor,poate, acest poem, cheie de boltã (ºi prag alîngenunchierii în logos) – altfel spus aceastã ArsPoetica (noetica!)... Întru ce? „ºi toatã populaþiaglobului a intrat în panicã/ rãspândindu-sevestea/ cã, de fapt, mormântul era gol”...(fragment,idem). Ci iatã Bunavestire, nu ?

À propos de conceptul de globalizare: AlvinToffler, futurologul-profet al „valurilor”, are sintagma„interconnection” a civilizaþiei actuale, cea de „satulglobal”... Aluzia poate fi in extenso ºi la resurecþiaprecipitînd tehnologic omenimea (...), al mult maivechi aprocrife, ºi încã mai subtil, la Esenienii primeiforme de comunism, dupã unii exegeþi...

Poetul Dumitru Ichim este acelaºi cu PreotulDr. Ichim, în deplinãtatea îngemãnãrii necesare întruînãlþare, înnoire, înviere. Strict rezumînd la stilul lirical Preotului Dr. Dumitru Ichim, afirm respectuos cãeste unul impregnat semantic de o tensiune a arderiimai „uºoarã” decât iute-stinse „scânteieri”. Iaraceasta este Har ºi bine-cultivat Talant (talentaºadar). Cartea se cere a fi cetitã în singurãtateacreatorului ei.

Eugen EVU

Remus Valeriu GIORGIONI -Universul Durerii în Cartea luiIov, editura Eikon, 2011

Într-adevãr, cum aminteºte ºi PetruUrsache, evocându-l pe regretatul (ºi al meu)editor, Mircea Ciobanu, (Însemnãri pe Cartealui Iov, 197) – Remus Valeriu Giorgioni,,actualizeazã” „codul lui Iov”, într-un mod cutotul remarcabil ºi am numi, parafrazic,apocrific, dincolo de teologismul modern alabordãrii, studiul sãu, editat de aceeaºi exigentãediturã Eikon. Condiþia suferinþei omului întrumântuire ºi reculegere în Divinitatea ce sacrificãspre a înnoi (re-ligare) legãtura dintre El ºi op-era sa vie, ciclicã..., conþine parabolaSacrificiului Creatorului în corpul propriei-opere(Omul), prin iubire absolutã, însã numai prinverificarea, încercarea purificatoare, a înnoiriide Sine-al-Lumii, prin rãni ºi distrugere – arderea teluricului ce îngreuneazã (ca substanþã-elemente) – ºi apoi prin „degravifiere-înviereîntr-o dimensiune a Eternitãþii.

Cum cartea lui Remus Valeriu Giorgionieste a unui chemat, ci nu intrus, asemeni celeia lui Dumitru Ichim, cere lectura elevatoare, pemãsura unei culturi (,,livreºti”) a temei.

Sintagma „lumi paralele”, nuanþeazã uºorºi cunoaºterea ºtiinþificã, neo- cartezianã, înplanul vast al seminaristicii marilor subiecte-cheie-coduri, ale creºtinãtãþii acestui pragmilenar ce „va fi religios, sau nu va fi deloc”.Întrebarea remanentã dupã lectura excelentuluistudiu, îmi este dacã, mai ales dupã acel 11Septembrie negru din S.U.A., (...) – paradigmelese ciocnesc, ca ºi doctrinele ºi utopiile profanieimonstrului istoriei, într-o teribilã veche dilemã-nouã: poate fi veacul „after the day” sus-citat,unul al substituirii Procletului în ...Paraclet?Poate fi oare un substitut cosmic, din altãdimensiune (!) – un segment fractalic alMemoriei colective (sic, n) – ºi interferent cuultimele descoperiri (în Revelation!) – atât subpãmânt, cât ºi astrofizic ºi subcuantic, sau al

Conotaþie la...


30303030303030303030

30

unui Program cosmic privindu-l pe Om îndevenirea lui, încã raportabilã la „vãmile” anticeicunoaºteri, de la sumerologi, egipteni, fie ºipopoarele soarelui º.c.l., ab Mitologie, pânã larecentele decriptãri ale lui Zecharia Sitchin ºialtora, în matricealul Babilon?

Avem actualmente mijloaceleinteligenþei intuitive sacre, sporite de navigaþiilegalaxiei Internet, sã redescoperim misterul AceluiDumnezeu Unic „care ni se ascunde arãtându-se ºi se aratã ascunzându-(NI)-se Fãrã a aveainstrumentaþia, dar nici spaþiul minim necesarespre a comenta. Mã voi rezuma, cu admiraþiacuvenitã pentru reuºita cãrþii, doar la îndemnul dea o parcurge, paginã de paginã, capitol de capi-tol, ca sã se adevereascã „magia” trans-(e)miterii,cum zicea un poet grec despre poezie: „ºoapteide la om la om” („ºoapte”, cum spune VarujanVosganian), ceea ce irepresibil s-a re-activat întrecogito ºi revelaþie, dincolo de dual, eventual întreime. Iar cartea lui R.V. Giorgioni rabdã a fidescoperitã de dumneata, cititorule.

Eugen EVU

Cazul lui Iov este unul adânc uman ºi tainicdumnezeiesc. Îl putem situa (în parte) între douãidei complementare. Una o desprindem din MeisterEckhart: „Consider cã un lucru e mai bun decâttoate celelalte: sã te laºi cu totul în voia luiDumnezeu, primind astfel cu bucurie ºirecunoºtinþã orice lucru cu care te-ar împovãraEl, fie batjocurã, fie chin sau orice altã suferinþã;sã te laºi condus de Dumnezeu mai degrabã decâtde tine însuþi. Învãþaþi deci, cu bucurie de laDumnezeu ºi urmaþi-L în toate lucrurile, aºa veþi fiîn pace! De vã aflaþi astfel, e îngãduit sã primiþi ºislava ºi plãcerea! Însã dacã omul e lovit deneplãceri ºi de ocarã, atunci ºi acestea trebuieîndurate cu bunã voire ºi dragoste. Iar cei caresunt oricând gata sã posteascã vor primi oricemâncare cu mulþumire ºi împãciuire.” (Despreomul nobil, cupa din care bea regele. Tratate,Editura Humanitas, Bucureºti, 2007, traducereGabriel H. Decuble). Cealaltã idee o preluãm dela sumerologul Samuel Noah Kramer (apud PetruUrsache), din lucrarea sa Istoria începe la Sumer(Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1962, traducereCornel Sabin): „Înþelepþii sumerieni credeau ºiînvãþau pe ceilalþi cã nenorocirile omului suntrezultatul pãcatelor ºi nelegiuirilor sale, cã nu existãom fãrã vinã. Dupã ei, aºa cum am vãzut, niciosuferinþã omeneascã nu poate fi nedreaptã ºinemeritatã. Totdeauna, spuneau ei, ,,omul este celce trebuie dojenit ºi niciodatã zeii.” Universul dureriiîn cartea lui Iov (Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2011,postfaþã de Petru Ursachi), se ocupã de cazuldeosebit al lui Iov, personaj veterotestamentar.Despre o teologie a lacrimilor au scris Sfinþii Pãrinþi,pornind, desigur, de la cuvintele Mântuitorului:„Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor mângâia”.Fãrã îndoialã, Iov suferã de o durere (algezie, onumeºte medical autorul) metafizicã, în primulrând, ºi, abia apoi, nesemnificativ, de supliciitrupeºti. Eseistul, fiindcã nu avem a face cu oexegezã biblicã, se ocupã nu de un simbol, ci deun ins vãzut în parametri reali, actualizat, cu reacþiipsihice, cu trãiri foarte omeneºti. Motivul dramei:

PaulAretzu

PIATRA RÃBDÃRII

Invitatul nostru:

31


„Dumnezeu, în «deplin acord» cu Satana, face oexperienþã pe Iov, transformându-l, ,,din om întregºi cu scaun la cap, «cel mai bine vãzut» din totOrientul antic, într-un cobai uman” (p. 12). Iovdevine pentru ceilalþi oameni un reper al suferinþeineîndreptãþite. Premisa lucrãrii este una maicuprinzãtoare, a existenþei lumilor paralele, ceapãmânteascã ºi cea spiritualã (cereascã). Nu seºtie cine a compus Cartea lui Iov ºi nici proceselepe care le-a suferit pânã la forma canonicã.Drama lui Iov, fãcând parte din iconomia iubirii luiDumnezeu, este pilduitoare, se încadreazã,prefigurându-l, în modelul jertfei Mântuitorului.Textul se înscrie între cele cinci cãrþi poetice sausapienþiale ale Sfintei Scripturi. Este alcãtuit, dupãpãrerea lui Remus Valeriu Giorgioni, în timpulpatriarhilor, fiind presupus ca autor chiar Moise.Iov era renumit în tot Orientul Mijlociu pentrubogãþia ºi înþelepciunea sa, „era fãrã prihanã ºicurat la suflet”, filantrop ºi practicant asiduu alcredinþei. La instigarea Satanei, care îl acuzã peIov de fãþãrnicie ºi servilism interesat, Iehovaacceptã sã-l supunã pe chibzuitul locuitor al þãriiUz (Uþ) la probe ale credinþei. Cartea este,indubitabil, mesianicã, prezentând calvarul unuiinocent. Suferinþele lui Iov, din ce în ce mairadicale, sunt comentate teologic, moral, filozoficde cei trei (plus unu) prieteni, discuþiileextinzându-se la motivele ºi regulile existenþeiomeneºti, la rolul Atotputernicului, la relaþia dintrepãcat ºi pedeapsa cuvenitã. În final, dupã ce baîºi acceptã, ba protesteazã împotriva soartei, Iovare, într-o confruntare directã cu Iehova, revelaþiarãspunsului corect: Mãreþia lui DumnezeuAtoatecreatorul. În fond, Iov este un Adamnecãzut încã în pãcat, supus încercãrii credinþeiºi restaurat, suferinþa mântuindu-l. Remus ValeriuGiorgioni îºi extinde sfera de preocupare, dândinformaþii diverse, numeroase, cu o înclinaþie spredidacticism, urmãrind topografii, cronologii,genealogii. Este un bun cunoscãtor al Bibliei,preocurat de concordanþe, ori de câte ori estenevoie. Uneori se lasã furat de digresiuni, fãcândconexiuni ºtiinþifice, mitologice, etimologii, literare,dând definiþii, despicând firul în patru,îndepãrtându-se astfel de fervoarea discursuluireligios.

Drama lui Iov trece prin mai multe faze, dedocilitate, perplexitate, nedreptate, neînþelegere,frustrare, mister, inefabilitate, suferinþã,impulsivitate, însã niciodatã nu se situeazã înafara unei credinþe neabãtute: „Domnul a dat,Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat”.Comentatorul reconstituie epoca, face inventare

ºi comparaþii culturale, consolideazã simboluri,actualizeazã (nu întotdeauna prea potrivit),mitologizeazã, stabileºte succesiuni tematice alesacrului, se comportã ca un poet, ca un narator,ca un eseist, mai puþin ca un exeget. De altfel,Cartea lui Iov este numitã frecvent capodoperã aliteraturii universale, contaminându-se, desigur, dela Petru Creþia, traducãtorul ei, ºi de la MirceaCiobanu. Or, acest text conþine o puternicã ºicuprinzãtoare teologie, este adevãrat, nu explicitãºi nici uºor de aprofundat. Iov nu este, nicidecum,un cobai, un experiment al lui Dumnezeu. El esteun martor ºi un model al credinþei. Numeroºiimartiri din primele secole nu s-au purtat altfel.Dialogul dintre el ºi cei patru prieteni este unul dintreomul înduhovnicit (lãuntric) ºi omul convenþional,rãmas la nivelul unei gândiri formale, preconcepute.Când comparã Epopeea lui Ghilgameº cu Iov saucu …Cântarea Cântãrilor, autorul gãseºtesimilitudini ale formei, nu ale conþinutului, facecomparatism al imaginarului, aºa cum antropologiiurmãresc evoluþia unor reprezentãri culturale. Înprivinþa autenticitãþii textului (recurgându-se laargumente filologice), din care Petru Creþia aeliminat intervenþia celui de-al patrulea prieten,Elihu, socotind-o o inserþie târzie, trebuie sã seþinã seama cã avem a face cu un text canonic,cuprins în Biblie, discuþii de acest fel nemaiavândrelevanþã. Autorul gãseºte concordanþe cu Psalmii,îndeosebi cu Psalmul 34. Evident, Biblia este ooperã concertatã, o orgã semanticã, bazatã peprincipiul vaselor comunicante. Congruenþe sestabilesc ºi cu Eclesiastul, cu Plângerile luiIeremia, cu Profeþii ºi, mai recent, cu filosofia luiEmil Cioran. Iar cele trei zile de claustrare ale luiIona sunt o penitenþã, prin ascezã are loc otransfigurare. Poemul despre Iov are o dublãîncãrcãturã, elegiacã ºi meditativã: „Iov boceºteun mort viu, îºi plânge singur de milã – dar nu-ºiblestemã Creatorul” (p. 107). Psihologiaprotagonistului diferã atunci când se aflã într-osituaþie înfloritoare ºi atunci când pierde totul. Înînþelegerea pe care au avut-o, Dumnezeu i-a cerutSatanei sã îl supunã pe Iov oricãror încercãri, darsã nu îi ia viaþa. Lui Iov îi rãmâne darul cel mai depreþ pe care l-a primit de la Dumnezeu, viaþa.Smerit, la început, nãpãstuitul îi cere lui Iahvedreptate, plata pentru credinþa ºi neprihana sa.Intervin cei trei prieteni care, veniþi din compasiune,dupã ºapte zile de tãcere ºi interiorizare, devinacuzatorii lui Iov, de pe o poziþie partizanã, þinândcu Dumnezeu, neînþelegând decât formal dramacelui în cauzã. Iov nu-ºi pierde credinþa, dar estenedumerit, vrea sã înþeleagã raþiunea pentru carea fost abandonat de Creator. Nedreptãþirea ºi


32323232323232323232

32

dezastrul lui îl expun în faþa celor care pânã atunciîl cinsteau. Ei cred cã Dumnezeu îl pedepseºtepentru pãcatele sale ascunse, pentru firea saprefãcutã. Exasperat, Iov cere o întrevedere cuDumnezeu, are încredere în judecata Acestuia,deºi e contrariat cã se tolereazã inadmisibil rãul,în loc sã se exercite, în mod imperios, dreptatea.Elogiind omul ºi înþelepciunea acestuia, nefericitulIov preamãreºte atotputernicia Creatorului.Suferinþa abuzivã a lui Iov devine paradigmaticãpentru toatã omenirea, prefigurând jertfamântuitoare a lui Iisus Hristos. Monologul sãu,dens ºi variat, conþine plângeri, pãrþi de imprecaþie,peroraþii, meditaþii cu privire la vremelnicia vieþii.Cei trei prieteni (plus unu) reprezintã, în fond, uncor de denigratori care, într-un moment de impas,fac exerciþiul unei invidii reprimate. Ca rãspuns lafrãmântãrile lui Iov, Iehova îi dezvãluie chipul slaveiºi al puterii sale de necuprins. Din dorinþa de aspune cât mai multe, lãsând sã se reverse o marecantitate de interpretãri, concordanþe, surse, deparalelisme (cum se preconizeazã în titlu),divagând, reiterând, complicând, R.V. Giorgioniîngreuneazã cartea, imprimându-i lentoare ºievazivitate. Discursul este uneori prea familiar,lipsit de hieratismul pe care îl impune o temã sacrã,prea pitoresc: „Primul om din istorie a fost ºi primultestat: Adam în grãdina Eden; influenþat deconsoartã, el a cãzut la examen” (p. 68) sau „Iov«boxa» cu un adversar nevãzut!” (p. 107) sau „seumflã în pene” (p. 182). În finalul cãrþii sale, scriitorulcompune o reprezentare anabaptistã despreaccesul în Împãrãþia lui Dumnezeu, despremilenarism. Apar ºi alte divagaþii fanteziste,apocaliptice, similiscientiste, despre extratereºtriºi despre nave spaþiale, despre tratamentenaturiste, parapsihologii. Postfaþa, semnatã dedistinsul cãrturar Petru Ursache este elegantã ºiesenþialã. Iov rãmâne un personaj enigmatic,simbolul unor întrebãri insolubile legate de cãileDomnului. Mitropolitul Antim Ivireanul îl numeºte,în didahia rezervatã pogrebaniei omului prestãvit(adicã înmormântãrii), „mult pãtimaºul acela ºiîngãduitorul Iov, piatra rãbdãrii”.

Invitaþie

Cenaclul Literar ,,Mihai Eminescu”

ºi revista Luminã Linã

din New York

(Director Theodor Damian ºi redactor-ºefadjunct M.N. Rusu)

vã invitã

vineri 3 august 2012, ora 7:00 PM

la o întâlnire cu poetul

Dumitru Ichim

din Kichener, Ontario, Canada

Cu acestã ocazie va fi lansat volumul depoezii al domniei sale

Psaltirea apocrifã a dreptului Iov

(Ed. Eikon, Cluj, 2012)

Vor vorbi:

Theodor Damian, Aurel Sasu, M.N. Rusu,Muguraº Maria Petrescu, Grigore Culian

ºi autorul

Evenimentul va avea loc la restaurantulRomanian Garden

(43 Avenue cu 43 Street, Sunnyside,Queens)

Pentru detalii sunaþi la tel. 917-892-6013

Theodor Damian prezentând cartea poetului ºi Preotului Dr. Dumitru Ichim

33


Acesta a fost anunþul ultimei ºedinte decenaclu ,,Mihai Eminescu’’ din New York, din varalui 2012. Abia acolo, aveam cu toþii sã aflãm careau fost ,,peripeþiile’’ cãrþii, aºa cum aveau sã fieele relatate de Prof. Univ. Dr. Aurel Sasu.

Ca de obicei, cuvântul de deschidere a fostrostit de gazda ºi organizatorul evenimentului,preotul ºi scriitorul Theodor Damian care, de anide zile, ne-a obiºnuit cu astfel de manifestãriliterare ºi culturale deosebite ºi care, ºi de aceastãdatã, a reuºit sã ofere bucurie tuturor prietenilor ºimembrilor cenaclului, aducându-l la New York pePreotul Dr., ºi scriitorul Dumitru Ichim. Bucuriaîntâlnirii a fost cu atât mai mare cu cât versuri aleFloricãi Baþu Ichim ºi ale lui Dumitru Ichim au fostpublicate în diverse numere ale revistei Luminãlinã / Gracious Light.

Dupã ce l-a prezentat pe oaspete în multiplelesale capacitãþi, de preot, de organizator alsãptãmânii culturale a Câmpului Românesc de laHamilton, de conducãtor al Cenaclului Literar dinKichener, de editor de revistã, dar ºi de scriitor,între altele prieten al marelui cãrturar, MitropolitulBartolomeu Anania, Theodor Damian s-a referitla volumul în lansare. El a accentuat caracterulreligios al poeziei volumului, dar ºi pe cel cosmic,datoritã unui anumit limbaj folosit de autor, a sesizatcombinaþia de clasic ºi modern în poezía luiDumitru Ichim, metamorfoza mereu surprinzã-toare, dexteritatea ºi naturaleþea folosirii cuvântuluiºi a mânuirii tehnicii poetice. Vorbitorul a fãcut, deasemenea, referire la caracterul existenþialist alacestei poezii.

În continuare a vorbit Prof. Univ. Dr. AurelSasu, care ne-a dezvãluit istoria acestei cãrþi, cuma luat ea naºtere. Volumul a fost publicat în regimde urgenþã, ca urmare a unei convorbiri telefoniceîntre Preotul Dumitru Ichim ºi Profesorul AurelSasu. Acesta din urmã a aflat cu uimire cã scopulapelului era acela al unui rãmas bun, ,,înainte demarea trecere’’. El a mai aflat atunci cã PreotulIchim urma sã-i trimitã un manuscris cu poezii,Profesorului Universitar Aurel Sasu revenindu-isarcina de a-l publica ulterior. Aici a intervenitcursa contra cronometru. Cartea s-a tipãrit înregim de urgenþã în nouã zile ºi a ajuns în câtevazile la locuinþa pãrintelui din Kitchener, Ontario.Însã odatã ajuns la New York, Aurel Sasu a plãnuitcu Theodor Damian cum sã facã sã-l aducã la

Cenaclul ,,Mihai Eminescu’’ pe însuºi autorulcãrþii. S-au dat telefoane, au fost anunþaþi membriicenaclului, s-au fãcut invitaþii. Aurel Sasu a fostneobosit. Cu emoþiile de rigoare, invitatul deonoare însoþit de fiica sa, Gloria, au ajuns cu binela New York. Din acest moment cenaclul, dar maiales prezenta pãrintelui, i-a cuprins pe toþi ca ovrajã. Parafrazându-l pe poet, criticul literar aafirmat despre Psaltirea apocrifã a dreptului Iovcã, de fapt, noi ,,vorbim despre ceea ce suntemºi suntem ce vorbim’’ (Odã limbii române), carteaexploatând elementul cultural biblic de locuire ºi,în final, de mântuire în bisericã, asemenea trãiriiîntr-un bob de grâu, Preotul Dr. Dumitru Ichim ºipoetul trãindu-ºi drama în tãcere.

Criticul ºi istoricul literar M.N. Rusu a fosturmãtorul vorbitor. El a arãtat cã nici dupã 1990nu avem o literaturã cu adevarat religioasã ºi cãastfel de cãrþi cum ar fi Psaltirea apocrifã adreptului Iov, de Dumitru Ichim, Oamenii din lande,de George Dan, Fugã spre roºu / Fuggire verso ilrosso, de Dumitru Gãleºanu, Semnul Isar,Nemitarnice ºi Stihiri cu stânjenei de TheodorDamian nu ar fi putut fi publicate în Româniavechiului regim, având în vedere tematica lordeosebit de sensibilã, precum ºi maniera deabordare a subiectelor biblice, în literaturã ºi arteleplastice. Pãrintele Ichim se înscrie pe direcþiapoeþilor care au reevaluat, liric ºi dramatic, pa-rabola lui Iov. Aceºtia în regulamentul criticuluiau fost: William Blake, Oscar Kokoschka, PaulClaudel, Karol Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea),Horia Stamatu ºi alþii. Complementaritatea cuasemenea scriitori universali este favorabilãpoetului Dumitru Ichim, pe nedrept ocolit înDicþionarul general al literaturii române, coordonatde Acad. Eugen Simion, dar inclus în Dicþionarulbiografic al literaturii române al harnicului, ultra-documentatului ºi exigentului Aurel Sasu.Psaltirea apocrifã a dreptului Iov de Dumitru Ichimtinde spre universalitate, a încheiat M.N. Rusualocuþiunea sa. Dupã pãrerea lui, poetul trãieºteo viaþã de smerenie, în care nimic un este forþat.

Grigore Culianu, director al ziarului New YorkMagazine a povestit cum l-a cunoscut pe preotulDumitru Ichim ºi cum a devenit membru alSocietãþii Culturale ,,Câmpul Românesc’’, ,,o micãRomânie’’ care se aflã la mii de kilometri distanþãde þarã.


34343434343434343434

34

În finalul alocuþiunilor a luat cuvântul PreotDr. Dumitru Ichim. Desigur toþi cei de faþã aºteptausã-l asculte. Poet, prozator ºi eseist, DumitruIchim a afirmat cã în cartea sa, Iov trebuie privitºi considerat sub diverse aspecte, el fiind, de fapt,albatrosul lui Charles Baudelaire de care nimeninu are nevoie, pe care toþi îl alungã în toate pãrþile,care trece printr-o experienþã existenþialã, reuºind,în cele din urmã, sã depãºeascã toate obsta-colele. Este pasãrea care doreºte sã se eliberezeºi sã se înalþe la cer. În final, poetul a recitat câtevapoezii de ale sale: De vorbã cu olarul, Aniversareapunþii albe, Aniversare sub teiul celuilalt tãrâm.

(de la stânga la dreapta) criticul literar M.N.Rusu, Preot Dr. Dumitru Ichim vorbind desprepoezía domniei sale ºi Prof. Univ. Dr. Aurel Sasu.

(de la stânga la dreapta) criticul literar M.N.Rusu, Preot Dr. Dumitru Ichim citind din Psaltireaapocrifã a dreptului Iov, ºi Prof. Univ. Dr. AurelSasu.

(de la stânga la dreapta) Pr. ºi scriitor TheodorDamian, criticul literar M.N. Rusu, Prof. Univ. Dr.Aurel Sasu, Preot Dr. Dumitru Ichim ºi traducã-toarea ºi scriitoarea Muguraº Maria Petrescu.

DE VORBÃ CU OLARUL

Rãu ai ieºit cu mine la socoatã,tot asudând cu lutul meu pe roatã.Troheul, iambii - ie pe ulcicã -voiai sã-i scrii în smalþuri,uitândde ghiontul ce-îþi dã graba,dar tare-mi este fricãde mâinile-þi frumoasecã le-ai mânjit degeaba,cã nici o strachinã mãcarnu þi-a ieºit din cântec ºi sudoare.Tot mai visezi în meºteºug de-olardin lutul meu – povestea de ulcioare?Cu mine întocmeala ºi-a greºit,cercând din lutul aiurelii zãbãucsã scrii cu nelumitul brâu pe oalãîntreaga toamnã-a doinelor de nuc.Aruncã-mi lutulfãrã jale, fãrã fricã;urzit a fost, de ce nu vrei sã crezi,spre-a deveni o altã chibzuialã?Mã va culege pentru cuib vreo rândunicãasemeni mâinii Lui ºi eu asemãnaresã-I þin cuvintele-n ºtiubeu de lut,

35


flãmândele de psalmul Lui,pânã vor ºtica pe de rost lumina sã I-o zboare.

ANIVERSAREA PUNÞII ALBE

La mormântul poetei Florica Baþu Ichim

Vezi, anii noºtri cum s-au dus?O viaþã-ntreagã te-am iubit,ªi azi la fel,dar cu-n sonet în plus.

ªi cum s-au dus prierii, vezi?Cât te-am iubit! Cum nu þi-au spusneîndrãznitele-mi livezi?

Opritul timp - umbrar floriu…De ce nu vii?Inel din lunã þi-am cules -floare de colþ -de lângã pinul de târziuce nu mã laºi ºi eu sã-l ºtiu.

Cad frunze-atinse de apus,ecouri acatistul þes:Vezi, cerbii noºtri cum s-au dus?

Rãspund cu brad, ºoptind, încetcuvânt ce-o viaþã-am tãinuit:Te-aºtept disearã-ntr-un sonetce-abia a înflorit!

ANIVERSARE SUB TEIUL

CELUILALT TÃRÂM

Tot pentru Florica Baþu

A fost un tei, ce dinadinspuntea cea albã ce ºi-a-ntins?Cã numai elprin înfloritul – rusalin de-naltcunoaºte ºi tãrâmul celãlalt.

Ce fel de umbrã greai-ai pus în spate stelei de-a cãzutispitei c-ar fi nuc?Prea repede mi-ai spus:,,Mã duc,

când nu mã vede, mi-ar fi dragsã-l pãcãlesc ºi clopotu-i sã-l trag,ºi-apoi sã fug pe punte înapoi,sã-þi sãr în braþeºi sã fim doar noi.”

Crezi puntea albãcã n-avea vreun rost?S-a risipit de parcã n-ar fi fostºi m-am trezit,veacul, sau eu, cine-a apus?cã mie însumi parcã-mi sunt în plus.Cerºesc la toþi,pe unii-i bat pe umãr:,,Nu vreisã-þi dãruiesc, fãrã-mprumut,restul de timp ºi zdroabãcu care sã plãteºti cu anii mei?Nici nu þi-i numãr”,dar toþi cu capul neagãgrãbindu-se pe drumul cãtre schit,trecând pe puntea albã,peste aminul cel mai linsã ia, dupã sfârºitul slujbei,mãcar o creangã din teiul rusalin.

A urmat apoi un recital de poezie. În cadrulacestuia ºi referindu-se la acest eveniment,Muguraº Maria Petrescu, a spus cã ne aflãm în-tr-o searã cu adevãrat magicã, în care se simtemâna lui Dumnezeu. Un cenaclu de excepþie,pregãtit de multã vreme cu suflet ºi migalã, în careminte ºi spirit s-au unit pentru a oferi un momentspecial de durere ºi bucurie, de suferinþã ºibiruinþã, un adevãrat regal de simþire ºi poezie. Osearã de încununare a unui întreg ciclu culturalconcretizat în ºedinþe de cenaclu, înainte de ovacanþã de varã, bine meritatã. Ea l-a invitat pePreotul Dr. Dumitru Ichim sã vinã în Româniapentru a-ºi lansa cãrþi de-ale domniei sale ºi aafirmat cã i-a venit foarte greu sã aleagã pentrulecturã câteva poeme din volum, dar, pentruilustrare, a preferat sã dea citire poeziilor Ajutãnecredinþei mele ºi Despre cireºi numai de bine,dar totuºi… (în care poetul pãrãseºte tonul detristeþe, de singurãtate, abordând în locul lui unton jucãuº, de libertate ºi bucurie de a trãi).


36363636363636363636

36

(de la stânga la dreapta) artista Lia Lungu,Muguraº Maria Petrescu, Doina Mureºan,profesoara Valentina Ceaprazi.

AJUTÃ NECREDINÞEI MELE

– Crezi tu?

– Cred Doamne, ajutã necredinþei mele

ºi dacã poþi,

sã nu mã mai pândeascã

nici iarba ºi nici steaua,

chiar peste florile-mi de ghiaþã

ce vor sã Te cunoascã,

trage la noapte, când mã rog,

ca pe-un amin – perdeaua.

DESPRE CIREªI NUMAI DE BINE,

DAR TOTUªI

– Aºa este ºi iubirea noastrã! Stãteam amândoiîn faþa cireºului înflorit.

– Cred cã l-a jefuit pe Dumnezeu

(am zis eu)

când s-a nãscut în Betleem.

– Nu spune asta, e pãcat!

Au nu þi-e fricã de blestem?

ªi-n faþa lui ne-am sãrutat

***

Azi noapte-n vis parcã-mi spuneai:

– Nu fii gelos, cã nu-i nimic a greº;

e doar un cireº!

– O fi, n-o fi… ( rãspuns-am eu pe faþã)

Când el te þine-n braþã

ªi înainte sã te culce

Þi-aninã-n creangã steaua cea mai dulce

gãsitã-n rugi cu diamantul rar

ªi te-nveleºte cu frunzarul lin,

cu patimã, suspin dupã suspin

ªi tu îmi spui cã n-ai habar?

De-a fost un vis, sau m-a minþit vreun val,

cireºul încã mi-i rival.

Artista Lia Lungu a citit poezii de-ale FloricãiBaþu Ichim, a vorbit despre cea care a fost excep-þionala preoteasã, mamã ºi poetã, precum ºidespre prietenia de peste cincisprezece ani carele-a legat. Ea a mai afirmat cã Preotul Dr. DumitruIchim este cel mai mare poet de orientarereligioasã de pe continentul nord american, ungânditor profund ºi care foloseºte cuvântul în mul-tiple chei de reprezentare.

(de la stânga la dreapta) artista Lia Lungu ºiMuguraº Maria Petrescu.

37


Valentina Ciaprazi a felicitat organizatoriiacestei seri minunate ºi a multumit Preotului Dr.Dumitru Ichim pentru darul liric oferit, menþionândîncã o datã aportul nepreþuit al tuturor la reuºitaserii de suflet ºi poezie ºi a recitat douã poemedin volum.

(de la stânga la dreapta) artista Lia Lungu,Muguraº Maria Petrescu, Doina Mureºan ºiprofesoara Valentina Ceaprazi

GLOBALIZARE

Deasupra mormântului au zidit o bisericã,

deasupra bisericii au zidit o sinagogã,

deasupra sinagogii au zidit o moscheie,

deasupra moscheii au construit un spital,

deasupra spitalului au construit un zid,

deasupra zidului au construit o ºosea.

Apoi cetatea a fãcut zidului cartiere:

cartierul creºtin, evreiesc ºi musulman,

cartierul de limbi clasice – cartierul latin ºicartierul grecesc,

cartierul de naþii – cartierul armean, românesc,rusesc, etc

Epidemia de ziduri continuã

ºi toatã populaþia globului a intrat în panicã

rãspândindu-se vestea

cã de fapt mormântul era gol.

Întreaga searã a stat sub semnul lui Iov, aliubirii, al împãcãrii cu sine ºi al poeziei, dar ºi alcharismei ºi blândeþei pãrintelui Dr. Dumitru Ichim.,,Vorbim ce suntem ºi suntem ce vorbim,/ sorbimdin ulcicã ºi vin ºi luminã/ Cuvântul când necheamã la Cinã.// Substantivele noastre-s amare;/nu au declinare/ nici de venit, nici de dus,/ ci numaiorizontul de sus -/ taboric urcuº de Vinere Mare./N-avem tãlmaci/ în aceastã prisacã ºi Vale aPlângerii;/ chiar îngerii/ omeneasca vrând s-odeprindã/ merg la gramatica noastrã din ghindã,/iar veacul/ din duhul pietrei ce nu se schimbã/rãspunde plevei ce-o vânturã vântul:/ Oameniiãºtia s-au nãscut din limbã,/ cã înaintea lor/ laînceput le-a fost Cuvântul’’ (Odã limbii române).

Preot Dr. Dumitru Ichim ºi bunul nostru prieten,dl Mircea Radu Ralee, cãruia îi urãm sãnãtate ºi „La mulþi ani! de ziua aniversarã.

Aripa geamãnã a Luminei Line …

ICHIM Dumitru, n. 14 august 1944, comunaDãrmãnesti, judeþul Bacãu. Poet, eseist siprozator. Dupã cele opt clase elementare,urmeazã cursurile Seminarului Teologic de laMãnãstirea Neamþ (1959-1964). Liceul teoretic,fãrã frecvenþã, la Moineºti. Licenþiat al InstitutuluiTeologic de grad universitar din Bucureºti (1969).Teza de licenþã e susþinutã cu profesorul PetruRezuº. Între 1968 ºi 1970 urmeazã cursuri pentrudoctorat, secþia Teologie sistematicã, la catedrade Teologie dogmaticã, sub îndrumarea profeso-rului Dumitru Stãniloaie. Studiazã la Seabury -Western Theological Seminary, Garett MethodistSeminary, ambele din Evanston, Illinois (StateleUnite), ºi la McCormik Presbyterian Seminary,Chicago, Illinois (1970-1972). Continuã studiile ca


38383838383838383838

38

bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor laPrinceton Presbyterian Seminary, Princeton, NewJersey (1972-1973). Îndrumãtorul tezei dedoctorat, susþinutã în 1973, e teologul americanJames McCord. Titlul tezei: The Orthodox Liturgyand the World. în 1974 este hirotonit preot alparohiei „Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel” dinKitchener, Ontario (Canada). Muguraº Maria PETRESCU

România, tandreþea mea

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT!

Sunt un om al secolului al XX-lea, încare omenirea s-a schimbat cel mai mult de-alungul istoriei ei. Întâi, a fost secolul cu douãrãzboaie mondiale; începute cu tunul ºi gazetoxice ºi terminate cu rachete ºi bombe atomice.Rãzboaie civile ce au dus la dictaturi funeste ºirevoluþii tehnice, culturale, ideologice,comportamentale. Un secol plin de atentate,lovituri de stat, gherile ºi terorism manipulat saufals. Secolul cinematografiei ce a început mut ºi-a ajuns pornografic. Secolul în care banii dominãconºtiinþa ºi sexualitatea morala. Mã opresc,nostalgic, la Traian Vuia ce abia s-a ridicat în zbordeasupra ierbii ºi rãmân uimit de Neil Armstrongce a atins luna! Secolul în care am început sãscriu pe tãbliþã cu condeiul si l-am terminat pecalculator ce cântãrea kilograme bune, iar acum,abia de câþiva ani al acestui nou secol, am ajunsla lap top ºi internet mobil. Cum sã nu fiimpresionat, cum sã nu scrii despre secolul încare ai trãit ?! Sunt medic ºi mã credeam cel maideºtept din lume în primii ani de studenþie, când învãþam anatomia ºi fiziologia, când disecam

Corneliu FLOREA, Canada

cadavre sã vedem ce avem pe dinãuntru, iar lamarxism ni se demonstra ºtiinþific cã omul l-a creatpe dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea lui!! ÎnSecolul XX-lea am fost tânãr, temerar ºi invincibilprin nechibzuinþã, acum sunt septuagenar ºi întreb: ,,Doamne, mie când îmi vine rândul laînþelepciune?’’ Îmi zâmbeºte ºi îmi spune:niciodatã! Îl cred, fiindcã nu o spune ca unverdict ceresc ci aºa cu nostalgie, amintindu-ºi,probabil, cum în ziua a ºasea a creaþiei sale, nu aavut o idee mai bunã decât sã facã specia umanã,pe Adam ºi Eva! ªi nu a trecut prea mult ºi s-aluat cu mâinile de cap, de ce a fãcut specia umanã.Dupã aceea, orice încercare de-a o îndrepta afost zadarnic. Sãracul, Îi înþeleg nostalgia!! Iar eurãmân încurcat între divinitatea lui ºi de evoluþiaspeciilor lui Darwin! Cum sã nu-mi scriuîncurcãturile, nedumeririle mai ales acum când aapãrut o altã biblie a vieþii pe pãmânt: Genetica!În România nu am scris decât reþete, protocoaleoperatorii, bilete de externãri, rutinaprofesionalã în limbaj medical. Am început sãscriu din 1981, când am avut ºansa sã scap delagãrul comunist ºi sã intru în lagãrul liber ales derefugiaþi de la Traischirken din Austria. Atunci amînceput sã scriu despre preþul scump plãtitlibertãþii, care nu era deloc cum mi-am imaginat ºiam visat-o. Atunci în lagãr, m-am revoltat ºi maimult împotriva comunismului care ne-a deþinutforþaþi în lagãrul lui, dar am fost nemulþumit ºi delagãrul liber ales, cã vezi Doamne, nu era cummi-l plãsmuisem eu acasã, pe plaiul mioritic. Toateacestea, nedumeriri ºi revolte m-au determinat sãscriu liber, direct, persiflant, sarcastic, polemic,fãrã jenã cã nu sunt literat, talentat, bântuit degeniu ca alþii sau chemat. Nu scriu frumos, darscriu liber, sunt autonom ! Am început sã publicl a Cuvântul Românesc, publicaþie lunarã aromânilor din Canada, era anticomunistã ºiprofund patrioticã. Redactorul ºef, Eugen Bârsan,a fost deosebit de îngãduitor cu limba ºi gramaticaromâneascã, m-a publicat pentru idei, pentru felulmeu de a fi. Tot dânsul m-a sfãtuit sã semnezcu un pen name, pe care l-am format dinprenumele pãrinþilor mei din dragoste ºi respectfaþã de ei. La Munchen apãrea Curentul luiPamfil ªeicaru condus de Vasile C. Dumitrescu

39


care mi-a publicat toate scrisele polemice la adresaregimului comunist din România. De acolo îl cunoscpe Titu Popescu, doctor în esteticã, calm ºi fin, cares-a chinuit cu corectura articolelor mele ºi cu minesã scriu. El este cel care m-a îndemnat sã scriu ºiam scris ºaptesprezece cãrþi, sute de articole ºipolemici rãsfirate în multe ziare din strãinãtate ºi þarã.Dupã 1990, societatea româneascã a erupt în libertatecum nici nu se aºtepta. Pânã atunci eram disperaþi,dezorientaþi, osteniþi, acum suntem scãpaþi lademocraþie originalã ºi valutã Dar cel mai interesanteste ceea ce a urmat, bãtãliile pentru putere în caredezinformãrile ºi manipulare cetãþenilor au fostneruºinate ºi la care au pus un umãr tovãrãºescculturnicii, care se lãudau cã au sertare pline derevoltã anticeuºistã dar se gudurau pe lân-gã ceauºistii ajunºi la putere. Au apãrut ºi noile elitebucureºtene pe linia ºi banii lui Soroº. Jurnaliºtii ºiscriitorii din strãinãtate pentru cã nu am mâncat salamdin soia, au fost contestaþi ºi marginalizaþi, cel mai neîndreptãþit ºi discreditat a fost, este Paul Goma. Uniidin dintre ei s-au alãturat repede parveniþilor de laBucureºti. Eu am rãmas singur, liber pânã la cel desus, sunt ne regimentabil, nu am motive sau ambiþii,am continuat sã scriu criticã socialã, eseuri, polemici,jurnale. Ba mai mult vãzând grandioasa mineriadãcondusã de Ion Marcel Ilici Iliescu ºi Petre Roman,m-am hotãrât sã scriu, editez ºi difuzez gratuit o micãrevistã de criticã socialã, Jurnal Liber. Am greºit, nusunt chiar singur, am ºi eu cititori, prieteni de condei,redactori de ziare ºi reviste care mã publicã, un editorcare mi-a publicat zece cãrþi, pe banii mei fiindcã nuvreau sã fiu dator nimãnui. Iar am greºit, sunt datorlui Titu Popescu ce a rãmas acelaºi, sunt dator luiCristian I.C. Popescu care mã clarificã ºi corecteazãbenevol, dator multor redactori de ziare ºi reviste caremã publicã în þarã ºi strãinãtate, dintre care ªtefanStrãjeri, Lucian Hetco (Germania) George Roca(Australia), Eugen Evu (România), o fac constant.Sunt dator editorului ºi scriitorului Virgil Raþiu ce mãprezintã cititorilor. Nu sunt nici singur fiindcã citescsau stau pe marginea tumultului omenesc ºi îl scriu.

Winnipeg, Canada Fragment dintr-un reportajdocumentar recent, privind „Roºia Montanã”,accesibil pe internet.

PE DRUMUL DINTRE A ªI A Lui Dan Anghelescu

Când porneºti la drumul acestatrebuie sã fii bine înºurubatîn interiorcum vârtejul în adâncul apelorcurgãtoarecum þãranul credincios în ogoraltfel uraganul Irinasau uraganate face bucãþicând îºi varsã mânianu conteazã unde eºtiîn Verona sau Munchensau chiar în Portofinocel care-þi þine ca-ntr-o gãoacecopilãria

Nimic nu te ajutãintri ºi ieºi din tineca scoica speriatãdin Bonita Beachfãrã scãpareplânsul tãu nu se audenici protestulmoartea nu-i nimicdecât sfidare

Omul este marele tãvãlugchiar ºi cântând la pianîn Marienplatzpianul ca o ranãîn tãvãlugce mã duce pe drumulunde nu vreau sã ajung

THEODORDAMIAN


40404040404040404040

40

în calea Irineiuragana cea paºnicãce ironiepunctele de reper sunt mereudouãnu ca A ºi Bci ca A ºi Ade aici porneºte confuziadespre drumºi despre toatea-nþelege mintea nu poate

Unde mergiºi mai ales de ce-ai plecatca un blestemsãrãceºte locu-n urma taca atunci când luneciîntre A ºi Aîþi duci soarta de mânãca pe-un copilprivind în josmunþii nu-i mai vezipaºii tãi mici descãtuºeazãfurii în adâncuribusola galbenãcumpãratã cu-o scoicã ucisãpe gratisnu-þi mai e de nici un folos

Ce conteazã o scoicãsau o busolãcând tãvãlugul Irineilasã liniºte-n urmãºi moarteca un compresor ce bãtuceºteasfaltulslujind altei soartecâte pietre-n elatâtea poveºtifiecare piatrã pe limba ei pierecu cât mai adânc în moartecu atât mai aproapede înviere

Cine poate piatra s-o-nþeleagãsau cum se conjugã substantivuldora durea durere

de ce un cuvânt se conjugãºi altul se declinãºi nu inversde ce duhul nopþiiîºi scaldã muºcãtura-n luminãcând se ºtie cã între douã repereidenticenu poþi sã parcurginici un drumdoar iluzia cã mergiºi cã treci din dincolo în acum

Oameni ºi pietreistoria lumii se naºtedin vetrefaci focul ºi plecica soldatulcu cântecca italianul de la masade-alãturiel priveºteeu scriuel viseazã la stânjeneiide week-endeu am coborât în pustiecerbii ºi cãprioarele defileazãca vocea Domnuluirãcoroasãîn arºiþa de amiazãnu amiaza din Veronaci aceea din Botoºanicã de acolo vine poemul acestape care l-am zãmislitun eon de ani

Cânta BZN-ul pe-atunci„când ne plimbamprin vãi ºi lunci”ºi când credeam cãdrumul între A ºi Amã poate duce undeva

Scriu poemul acestaca pe o urãturãde anul noumergând de la casã la casão scriu pe mãsurã ce mergsunetul tãlãngii

41


Cerbii ºi cãprioarele þâºnescpe drumul înspre izvorochiul tãufierbinte ca seteaprivirea înverºunatãca dorulîntemniþat în timpul tãucãlãtorcând focul va încingevatraatunci va trebui sã vorbeºtiia aminte dananghelesculesã nu fie prea târziuca atunci când mergiînspre lumeºi te trezeºti în pustiuva trebui sã vorbeºtidesigurcântãrind fiecare cuvântdupã ce l-ai declinatsau conjugatdupã cazuneori chiar inversând regulaca atunci când te defineºtidinspre mâine spre azioriunde ºi oricândlucrurile se pot schimbaimagineazã-þi cã mergi fãrã reperpe drumul dintre A ºi Ava trebui sã vorbeºtisau mai degrabã sã strigicãci dacã tu vei tãceapietrele de sub tãvãluguldragostei talevor striga.

Poezia citadelicãEpisodia Mircea ªtefan

Poemele de luni,Editura IDC Press, Cluj-Napoca, 2007, 54 pp.

Cãrþile de poezie ale lui Mircea ªtefan,semnalate mie de Muguraº Maria Petrescu, dupãitinerariul unui privilegiu ... sacrificial, sunt unitare,dincolo de modalitatea punerii lor în pagini: anume,prin nordismul heraldic, ortografiat cumva corelativ,text-constelaþie, ca într-un fel de retorte magice, încare el preparã, distileazã, epureazã patosul „sepierd în septembrie palmele tale/ ca într-o cadã cugrâu auriu/ anotimpul patriei tale/ casa poetului/ aicilângã râu”. Referinþele temporale sunt convibraþiiale alchimiei lirice, ceremonioase, solemne, retro-spective elegiace „fapte revin/ rãtãcitor ai pustiei/vremea iubirilor primãvara/ uitatã a rãmas”. Calmulrostirii este fluent, poetul renunþã la puncte ºi vir-gule, ceea ce dã rostirii molcomia unui râucampestru. Mircea ªtefan este, totuºi, aici unlivresc, un transmodernist, ironic uºor când invocã,,noua comedie a literaturii” (Anotimp, p.8). Carteacurge solilocvial, auto-zicându-se „ cum desprenoi/ mãºti desenate/ cu pietre de râu/ limpede ºicuratã apã de munte”.

Este oricum de citit ºi recitit, la ceas desearã, o carte ce se vrea pragmaticã, însã revinemereu în matca unui panta rhei. I se cere unei zeitãþiproprii, probabil pastorale, atitudinea retrageriiepifanice, nuanþînd însã „Oda...” eminescianã „Învaþã-mã sã mor/ mai demn decât îmi pot închipui/sã pot trãi/ ca voi în singurãtate’’. Poemele de lunivor sã zicã ale unui simbolic, ciclic început sub-astral, aºa cum vom vedea ºi în...

Ortografiile Nordului,Editura IDC Press, Cluj-Napoca, 2007, 72 pp.

Nu cunosc constelaþia reprezentatã pecoperta cãrþii, însã pot reînþelege ce spuneam an-terior: poetul este unul sanctuaric, al Vetrei ce stãsub anumele semn zodiacal ce are prin restricþie o„minihartã” arhetipalã, a memoriei sale reproiectateepifanic. Ne amintim de Ramele Nordului, fãrã agãsi parafraze insinuante. „Haosul se prelinge pestrãzi/ fãrã inimã/ tu în de unde alergi/ ca umbra

ca ieºit din cavouse lipeºte de caseºi nu pot sã-l mai ºtergoamenii mãnâncã ºi beaunimic altcevanu conteazãnici chiar soarele pustieipârjolind în amiazã


42424242424242424242

42

vieþii mele stinse” (Naºterea perlei, p. 9). Înþelegemdin carte ºi un experiment sub un cu totul alt Cer,american... Cãlãtoria astfel devine pelerinaj la alte„sanctuare”, sub alte lactee bolþi ºi cu alterãsunete ale intuiþiei. Anotimpurile se resimt dindouã opuse orizonturi „sunt o varã în sud/ ºi oiarnã în nord” ... ” Moartea cade albind/ poemelelungi’’ (minunat vers, n). Azimutul pare un cocorisoscel, al Migraþiei sufletului „de departe venim/cu seminþe în pungi/ noi serbãm inorogul”.Referinþele mito-poetice sunt fulgurate, miza lapercepþia elevatã. Starea dominantã, hieraticãeste cea a Singurãtãþii.

Multe din texte sunt auto-referenþiale,fãrã intimism egoist, esenþializînd oracularul.Aforismele impregneazã lapidar discursul subþiat,fãrã zorzoane „Abstractizarea (realul) corupeprivirea”, „iar tu din tine însuþi/ încerci sã te smulgi”(avatarurile Sinelui, n) „sã cobori ºi sã vezi/ cumpoate sã doarã o ardere/ printre atâtea livezi/ oardere cum alta nu va fi pe pãmânt’’ ( p. 28).Capitolul „Tratat despre forma cuvintelor” cere oinstrumentaþie analiticã a semioticianului, care nusuntem, cumva octoriþi de propria-ne poezie.Cartea este, oricum, una rarã, una a revelaþieisinelui cãlãtorind cumva prin inversarea Duratei,spre izvoare stelare, sferice, hologramice „Mirceaªtefan continuã sã caute acel punct alimponderabilitãþii”, observã bine ªtefan Damian.Imponderabilul este antigravitaþional, iar noi încã„stãm’’ în legea interregnului, iar Cerul e-nstelatdeasupra noastrã”. Cuvântul ce s-ar potrivi, îngeneral, cãrþilor lui Mircea ªtefan esteintraductibilul pe deplin: Dor.

Poemele dintre cuvinte,Editura Citadela Satu Mare, 2012, 154 pp.

...Cea mai recentã din seria cãrþilor luiMircea ªtefan este un Memorial al unei Singurãtãþi- nu numai identitare, ci ºi in extenso exodice, aexilului fortuit sau auto- asumat, (devenit stigma?)- dupã plecarea dramaticã din patrie. Memorieîngreunatã, subliminalã, anamnesicã, indusã detrauma unui regim comunist, iar dupã emigrare,de una ºi mai dureroasã, a despãrþirii (dorului) decei rãmaºi acasã. Poetul îºi scrie astfel micaapocalipsã, aºa cum dupã 1989, mulþi scriitoriromâni au fãcut-o nominalizînd-o chiar: ArturSilvestri, Marta Petreu, Valeriu Bârgãu ºi încãvreo sutã numãraþi, în aceºti ultimi 20 de ani...Însã în diaspora de pe toate meridianele, Exodul

spre Þara Fãgãduinþei, (aici America!, aºa cumse vede a fi ea pentru foarte mulþi români, dupãultimul rãzboi mondial, stalinism-bolºevism, dar,iatã, ºi dupã 1989..., lista celor emigraþi fiind unaabsolut înspãimântãtoare; în fond, ne pleacã, înpaguba neamului ºi în folosul altora, Inteligenþa,odiseea devin ºi prin Mircea ªtefan, un Avatar:„fiul risipitor”, cum se auto- învinuieºte, un exerciþiu„rebel”, aºa cum el însuºi scrie: „unde eºti tu, tatã,/sã ierþi încã o datã/ pe fiul nesupus...?’’ Sincer,consider cã singurãtatea ºtefanianã este nu doarterestrã, ci ºi cosmicã, Starea primordialã a fiinþeiumane... Poate una a învinuirii, induse din MareleNecunoscut, însãºi speciei post-adamice?...

Eugen EVU

Un început de ev … Mircea ªTEFAN

CÂND TE AªTEPTun început de ev se ascunde în toatecând te aºtept ºi devin mai uºorfiinþa ta e una cu o noaptenu cere nimic de la nor

o pasãre în colivia eio searã aproape nelumitãluna dezlãnþuitãaduna timpul universului întreg

când te aºteptlumina mã arde cu ochii ei roºisomnul dispare el fratele meu

ne privimo furnicã desparteîntreg universul dintre mine ºi eu

CLIPEIare sã moarãlumina din interiorul acestei secundepierdutã în mine ca într-un adânceu îþi spunacolo nu e odihna nici cetinisenin e afarãca un destincâinele nostru negruse ghemuie la picioarele tale

e atât de albastrãaceastã sete nestinsãbuzele tale sãrutul mai proaspãtcuibul rãtãcitoarelor inimi

43


ABIA MAI VÃDiatã aceºti copaciºi apa limpede la rãdãcina loro floareun spin

le urmãresc cu degetul conturulmã declin

vântul serii nestins este

ºi-abia mai vãd cum curgprin propriile-mi mâinicum o flacãrã

sãltând într-un tablou cu flori de câmpalbi ºi negri mieii par vântcerulse spulbera la orizont zepelin

MIRCEA ªTEFAN: Pentru Maria partiturã pentru pian la malul mãrii,

Editura Citadela Satu Mare, 2012, 83 pp.

Maria, un nume strãvechi, care sub diverseforme a traversat toate veacurile. Maria, numelecel mai luminos din toate cele care vor fi fostvreodatã dat femeilor. Semnificaþia lui se pierdeîn negura timpurilor, fiind destul de incertã. Estefoarte posibil ca Maria sã fi provenit dintr-un vechi

IUBIREpe buze de muribund orbaburul înserãrii a îngheþatacum de vremea încrinãrilor

undeva printre noiochii bãtrânilorºi-un cor de copii vibrând în catedrala

pe masão pâine proaspãtãdar nimeni nu cântãnumai seara danseazãse golesc cerurigânduri plecate

timpul iubirii e lava

Singurãtatea, la Mircea ªtefan, este o stare parmanentã, deºi nu-i afiºatã, nici declaratã,ci însuºitã datoritã unor împrejurãri create de un regim în care „nimic nu ne-a fost pe plac”. Astfela optat a trãi în alte „lumi”, adunîndu-ºi „singurãtãþile”, conºtient cã „vine o zi când amintirile” sunt„ecouri disperate” ale vremurilor când „eu mã descurcam teribil de greu/ la începutul vieþii” înÞara Fãgãduinþei...

Aurel POP, editor

MuguraºMariaPETRESCU

dialect egiptean, de la mry care înseamnã ,,ceadoritã pentru un fiu’’ sau ,,cea prea adoratã’’ sau,,stãpânã prea iubitã’’. Maria, mamã a lui Iisus, anoastrã a tuturor sau iubitã, va fi acel simbol alpuritãþii întruchipate, acea fiinþã blândã ºi caldã,care ne va chema la ea în permanenþã. Iatã de ceºi sigur nu întâmplãtor, Mircea ªtefan dedicã acestvolum de versuri Poeme pentru Maria soþiei sale,Maria.


44444444444444444444

44

Citesc poeziile, aºa cum vin ele scriseuna dupã alta ºi ajung la concluzia cã volumul defaþã face parte din acele volume de poezii dedragoste pe care le îndrãgeºti atât de mult cã ajungisã pãstrezi acea carte pe noptierã, aproape detine, ca sã poþi în fiecare searã sã o deschizi laîntâmplare ºi, de fiecare datã, ca ºi cum ai citi-opentru prima oarã, sã reuºeºti sã descoperi mãcarun vers care sã-þi placã sau pe care sã-l redes-coperi iarã ºi iarã. Fãrã a avea un ton religios, darfãcând aluzii la Sfânta Fecioarã, Poeme pentruMaria este un fel de carte de psalmi închinaþi Ei.Ea, Fecioara, mamã a lui Iisus (,,sã urci crucea/din searã cãtre zi/ mai mult mort nici mai mult viu// pielea pe trup/ uscatã îþi va fi/ ºi-o vei îndepartacu totul în afarã// vei dãrui cuvinte/ ce nu potpovesti/ cum rãnile uscate în luminã// sãlbaticeruguri/ de sus vei porni/ cum torþe în clipa de fiarã// vei spune/ uite unde am ajuns/ sunt mamã fiultãu/ sunt o povarã’’ - Sunt o povarã), Ea Maria,soþie. Cartea este o dedicaþie de dragoste, unpoem lung închinat unei iubiri curate, de o viaþã, oiubire pãmânteanã ºi celestã în acelaºi timp, oiubire ce vine din amintiri, dintr-un ,,început de ev’’ascuns ,,în toate/ când te aºtept ºi devin mai uºor/fiinþa ta e una cu o noapte/ nu cere nimic de lanor’’ (Când te aºtept). Amintirea acelei aºteptãriva fi fost adunatã în timpul unui ,,univers întreg’’(Când te aºtept). În amintirea aceasta disparsomnul (ca infinit al timpului) ºi universul (ca infinital spaþiului ,,dintre mine ºi eu’’ - Când te aºtept)ca proiectare a aceluiaºi personaj în douã oglinziparalele. De ce dispar? Pentru cã astfel deelemente ,,decorative’’ nu au ce cãuta în puritateaunei seri ,, nelumite’’ (Când te aºtept), pentru cãprezentul trãirilor devine un timp perpetuu, deamintiri de secundã (paradoxal infinitã) în carelumina va strãluci pentru a se pierde într-un abisde seninãtate. Aceasta este secunda în care inimi,,rãtãcitoare în cuibul iubirii’’ se cautã cu înfrigurare,în care buzele îºi dau un sãrut proaspãt (Clipei).Momentul acesta este contopirea cu vegetalul,(,,mâinile tale frunze de mesteceni’’ – Zbor denoapte), cu copacii pânã la rãdãcina lor carehrãneºte floarea ºi spinul, este ,,declinul vântuluiserii nestins’’, este tabloul cu ,,flori de câmp’’ (Abiamai vãd). Este un timp al unui început, genezaunui ciclu de existenþã, o parafrazã a celebrelorcuvinte ,,adevãrat, adevãrat zic vouã’’: ,,La

început a fost Cuvântul ºi Cuvântul era laDumnezeu ºi Dumnezeu era Cuvântul.’’ ,,iatã cumam venit printre voi/ nãscut fãrã a þine cont de nicio lege a fizicii/ gravitaþia mai mult o nefiinþã// voinu strigaþi/ sã nu se spulbere aºa cum sunt/ toateînvoielile dintre naþii// nu plecaþi/ am venit printrevoi fãrã nici o clepsidrã// pãmântul îºi schimbã axaprea des/ gheþarii se topesc/ ochiul meu înfloreºteîn grãdina Ghetsimani/ Golgota îmi provoacã untic mai mult ceresc/ ºi mã caut pierdut printrepaltini/ duºmãnit de fiecare cuvânt pe care l-amînlocuit/ sunt salvat la sfârºit de secantã’’ (Iatãcum). Este un timp paradoxal al nedormirii uneiiubiri ,,prea departe în moarte’’ (Cvartete duble).Exprimatã liric, trecerea aceasta este un dialogcu Maria, o explicaþie seninã ºi resemnatã a mariitreceri: ,,sunt treceri ºi treceri, Maria,/ de la stareade piatrã la cea de copac/ de la ploi la ninsoare ºiinvers/ de la vag la senin// numai noi nu îmbãtrâ-nim/ câte o fulguire-n sprânceanã ºi barbã/ ca unmac înflorit pe o marmurã albã// uite grãdina esteplinã cu flori/ pãsãri albastre mai trec uneori/ sunttreceri ºi treceri, Maria,/ eu mã încercui poate suntobosit/ în propria mea geometrie de miercuri// sãne grãbim, iubito,/ umbrele se întind pe pãmânt/ca o pernã cu vise/ o aripã de somn/ unde mai puicã am trecut printre atâtea/ suferinþe/ sunt treceriºi treceri/ sunt nori’’ (Treceri). Este un timp al iubiriidevenit ,,lavã’’ (Iubire). Maria sau iubirea sunt acelceva de care poetul pelerin nu se poate despãrþi,spre care sufletul lui tânjeºte, zbãtându-se între ovarã scurtã în care cuvintele cautã limpezimeaizvorului rãcoros ºi încercând sã se desprindã detristeþile apãsãtoare ale iernii. Maria este iubireaca ,,un talisman ascuns în piept/ doar fluturi’’, esteîn faptul serii chipul nelumesc ºi pur al SfinteiFecioare (Rãcoroase cuvinte). Maria este iubireacãtre care Mircea ªtefan se întoarce iarã ºi iarã,agãþat de acelaºi ,,vis pe drumuri’’. Despãrþireade Maria este ca despãrþirea de luminã, eaprovoacã teamã, dar ºi o dorinþã pãtimaºã derevedere, o dependenþã fizicã, o dorinþã de a pipãicu ochiul, ajungând sã pãtrundã pânã în inimã,,vederea mea cu patimã te cheamã// ochiul meupipãie/ tot ce se poate vedea/ a nins prin el/ ºi ebine/ aici lângã inima ta’’ (Când). Timpul este acelaal copilãriei Nefertiti, al ,,copilului etern’’ (Copiletern) ,,rãtãcit/ prin grãdinile suspendate aleSemiramidei’’, este un timp în care ,,privim la faþa

45


nevãzutã a visului’’ apãsat de o tãcere insidioasã,care se prelinge otrãvindu-ne cu ,,sânge deviperã/’’ ... ,,trupul meu aproape întreg/ e acum oninsoare tãcutã’’ (Privim).

Existã pe scena acestei cãr?i douã personajebine conturate: scribul-poet (cel ce scrie trãindîntr-un prezent al amintirilor) ºi clownul (unealtadestinului). Amândoi mânuiesc cuvântul care, dinpunctul fiecãruia de vedere, trãdeazã sau netrãdeazã diferit: ,,ºi zice scribul/ creionul este viu/ºi zice clownul/ doar mâna e destin// te rogi/ sãnu se scuture de noapte norii/ cuvântul netrãdeazã/ încerc/ sã nu te scap în vid// ºi zicescribul/ pãmântul este viu/ ºi zice clownul/ dar totule’’ (Sã nu se scuture de noapte norii).

O acuarelã pictatã în soare, umbre pecerul serii în roºu, culori de toamnã cu umbre depãsãri, în tonuri de oglindã ce reflectã necunos-cute gânduri albastre, apusuri colorate în roºu,ghiocei crescuþi pe asfalt, toate combinate într-o,,geometrie confuzã’’ (Geometrie confuzã),,,macul pictat pe o piatrã prea albã’’, ,,întregulorizont verde’’ (Uneori dimineaþa), predilecþiapoetului cãtre un peisaj unde ,,peste tot estetoamnã/ ... nucile încã nu au cãzut’’ (Rezervaþiede zimbri cu amintiri), iatã care este coloristicapredilectã din peisajul acestei cãrþi.

Partea a doua Aluviuni terestre este oregândire a primei pãrþi prin inversarea ideiiexprimate anterior, a unor amintiri din care ,,curgzãpezile dinspre copilãrie/ mamã, doar tu m-aidãruit cu harul de a rosti cuvinte/ aflã/ eu nu lemai gãsesc/ aici la un mormânt din veºnicie/ ningecum la Crãciun într-o copilãrie’’ (Ninge). Aluviuniterestre este o autodefinire a scrisului ,,cele maisimple cuvinte ale poemului/ sunt inspirate prinrugi’’ (Partiturã pentru pian la malul mãrii).

Partea a treia Sensibilitãþi adiacente reiatema coloristicii ºi a pastelului. Se remarcãpredilecþia poetului spre nuanþele de albastru ºide alb ale tãcerii ,,dinspre poaiana cu viºinialbaºtri/ a plouat asta noapte/ erau margarete’’ (Înnoapte) înscrise într-o Cântare a cântãrilor moder-nã în care iubirea devine ,,un joc inconfundabil/ obarcã adormitã pe nisip’’, un cadru limitat îninteriorul aceloraºi ,,cartiere insalubre/ imense

blocuri pentru locuit/ betoane în pãmânt numitecase/ destin de tineret sãrac/ ºi mut/ noi ne-amiubit/ nu ne-a pãsat de ele/ cutii pentru chibrituride-mprumut’’(Cântarea cântãrilor).

Poeme pentru Maria este cartea unei mariiubiri, acea iubire pentru Maria în care ,,o jumãtatedin mine te plânge/ cealaltã jumãtate nicide-cum’’(Cântarea cântãrilor), este o declaraþie dedragoste cum nu a mai fost rostitã de nimeniniciodatã.

Poezia sanctuaricã

Emil BOTTARevizorul nostru ºcolar, Eminescu

ªcolarul Dureriice rãu a albit…Anii, la urma urmelor, anii.Dar plânsul în hohote,plânsul, de ce?Vai, revizorul nostru,Revizorul ºcolar, domnul Eminescu,a fost tras pe roatã.Când vei auzi creanga troznind,ia seama, spun: e osul lui,al revizorului nostru ºcolar…Minþi, ºcolare, minþi, am rãcnit,Eminescu a fost rãstignit.

Lucian BLAGADin cer a venit un cântec de lebãdã

Din cer a venit un cântec de lebãdã.Îl aud fecioarele ce umblã cu frumuseþi desculþepeste muguri. ªi pretutindeni îl aud eu ºi tu.Cãlugãrii ºi-au închis rugãciunileîn pivniþele pãmântului. Toate-au încetatmurind sub zãvor.Sângeram din mâni, din cuget ºi din ochi.În zadar mai cauþi în ce-ai vrea sã crezi.Þãrâna e plinã de zumzetul tainelor,dar prea e aproape de cãlcâie

New York, 26 iulie 2012


46464646464646464646

46

ºi prea e departe de frunte.Am privit, am umblat, ºi iatã cânt:cui sã mã-nchin, la ce sã mã-nchin?Cineva a-nveninat fântânile omului.Fãrã sã ºtiu mi-am muiat ºi eu mânileîn apele lor. ªi-acuma strig:O, nu mai sunt vrednicSã trãiesc printre pomi ºi printre pietre.Lucruri mici, lucruri mari,lucruri sãlbatice - omorâþi-mi inima!

Matria

Lumina subþiatã-n noi transpare.Eul cel dobândit prin învãþareCi Spiritul pulseazã, prin lucrareAstfel se-adevereºte ce nu moareImponderabil ºi voios spre searãLa prag boltit cu fruntea gânditoareSporeºte-mi, Doamne-a Verbului Tãu, SumaDin pierdere sporind, asompþiuneTalant de Har zvonind din Paideuma

Al orgei tale fluier, dulce Spleen,Ce-a fost sã fie-n spulber de polen/Femeie, sora mea din MiocenDe Claruri ce ne nasc Etern-Acuma!Sãrut din rutul sacrului refren.Prier al neînnebunirii, Muma.

EugenEVU

Sublunara

E de nimic a mirareCã E-a, Marea MinciunãStrãbate, rãzbate, nu moareAici, sub lunãMoartea nãscând o rãzbunã.

Oriunde te-nºfacã transpareDin foamea-þi de sine, cea mare,În mica-ntrupare.De unde-i, de unde, rãspunde!Cuget adânc peste undeVerdele vaier din RuneCãzut în genunchi prin lagune

Frunte de munte-n genune,Al Mumei strãbune.

Sãrutul

ªi coacerea-i dare în pârg,-pe sâmburi e putreziciune-Tot astfel pe gemenul sfârclacteice fructele bune

Iar Legea spre vârf se închinãdin splendida ei goliciune...Tu, fãrã cuvinte-þi dejghinãgenunchii spre dulcea smochinã

Sã-i numeri cu limba seminþeleMultiplul - probabil, cunoaºtereaDoimei de care mint ºtiinþeleºi toate prin veacuri credinþeleLuminii dând naºterea

Suspini înflorind! Sacrã vinãsã iarãºi se-nfrupte-n fãpturãsãrutul sublim, muºcãturã...

`

47


Theodor Damian:Poezia ca stare de nuntã

Poemele Marianei Pândaru sunt ca unexerciþiu de încântare ºi de descântare a lumii,sau de „încuvântare” sau „descuvântare” a lumii.Termenii sunt înrudiþi nu numai pentru cã un cuvântpoate fi cântat (deci ºi descântat, descânteculfãcându-se cel mai adesea prin cuvânt), dar ºipentru cã un cântec poate fi ,,cuvântat’’; de celemai multe ori e pus în cuvinte; dar ºi când nu e,ca ºi cuvântul, transmite un sens, o emoþie, unmesaj, deci e un mijloc de comunicare, dar ºi,evident, de încântare. Termenii sunt înrudiþi ºipentru faptul cã, la un nivel mult mai profund, lumeaa fost creatã prin cuvânt, iar cuvântul a fost rostit,am putea zice chiar mai bine, cântat, când el aprodus miracolul existenþei ordinii create cu toatãarmonia din ea. Nu degeaba zicea MeisterEckhart cã omul este un fenomen acustic.Parafrazând, putem zice cã lumea estedeasemenea un fenomen acustic. Vorbim deci desunet, muzicã, armonie, cântec, cântec deîncântare, de aducere a lumii de la nefiinþã la fiinþã,apoi de descântare care poate fi ºi cãderea dinstarea primordialã (cu toate cã termenul„descântare” are ºi o conotaþie pozitivã, de facerede bine, de a aduce un lucru la starea de dinaintede a fi fost afectat de ceva).

În afarã de aceste conotaþii care formeazãbackground-ul de substrat al poeziei MarianeiPândaru, cuvântul, (cãci acesta reprezintã leit-motivul principal al acestui volum, urmat de cel alpãsãrii, al visului, al însingurãrii), împlineºte multmai multe roluri ºi funcþii, poziþii ºi ipostaze.

Versurile de cea mai intensã trãire, în acest

context, sunt cele legate de ideea de vãpaie ºiincendiu, de ardere, de mistuire.

Poeta vorbeºte despre dubla funcþie acuvântului, aceea de mistuit ºi mistuitor, amintindde dubla funcþie a Mântuitorului, cea de jertfit ºitotodatã de jertfitor, când ne atrage atenþia la„cuvintele/care ne mistuie” (Primele semne aleînvingãtorului), ca ºi cum ele sunt focul, iar noijertfa, ºi încã în ardere de tot, ca într-un ritual depurificare menit a aduce împãcarea cu divinitatea;în acelaºi timp însã cuvintele sunt ºi jertfã, adicãmistuite, atunci când declarã „cã ochiul tãu/sfâºieaerul din preajma cuvintelor mele/ca ºi când n-arfi existat niciodatã/ele – cuvintele arse pe rug”(Sub pom înflorit).

Cãlãtorind în cuvânt poeta descoperã tainatãrâmului interior al acestuia. Acolo totul este in-candescent. Ca flacãra Sf. Mormânt pe care înnoaptea Învierii, o þii în mânã dar nu te frige. Înpelerinajul ei spre inima cuvântului poeta vede ºisimte vãpaia, singura care nu dispare, chiar atuncicând înveliºul, sunetul, nu se mai vãd. Atunci„Rãmâne doar/vãpaia cuvântului/sã tulbure aerul”(Vãpaia cuvântului). Pentru acest motiv, ceea cecade în cuvânt se aprinde, arde, se mistuie, iardacã ceea ce cade este la rându-i flacãrã, ea sestinge în aceea care o cuprinde, stingere careeste de fapt o aprindere ºi mai mare. „Numai lanoi în cuvinte/s-au stins libelulele de foc!”(Întotdeauna aceeaºi carte). Dar existã ºi o altfelde vãpaie, aceea din necuvinte, de data aceasta,vãpaie care este menitã sã disparã în timp: „chiarºi trupul/încet se supune/chiar ºi incendiul/dinnecuvinte/totul devine mai mic/tot mai mic” (Timpulca lama unui cuþit).

Amfitrion devean emblematic, manager al Bibliotecii judeþene ,,Ovid Densuºianu’’, Ioan Se-bastian Bara, cu prilejul aniversãrii a 6o de ani ai Marianei Pândaru ºi a lansãrii volumul bilingv alacesteia Aproape liniºte / Almost Silence, Editura DaniMar, Deva, 2012, 146 pp., tradus în limbaenglezã ºi prezentat de Muguraº Maria Petrescu, ce face obiectul urmãtoarelor douã studii.

Ioan Sebastian BARA, manager ºi amfitrion – Salonul de Aur din Deva :


48484848484848484848

48

Starea de ardere reprezintã ºi condiþiaexistenþialã a poetei. La întrebarea, cum scrie,iatã ce aflãm: „Scriu întru tãcere ºi ardere” (Scriupe albul zãpezii). La întrebarea, cu ce scrie, iatãrãspunsul: „pasãre… scriam cândva/ cu flãcãripe trupul tãu inocent” (Cu flãcãri pe trupul tãuinocent). În aceastã stare divinã, sufletul poeteiarde ºi el: „Iar eu/m-am fãcut flacãrã” (Înprimãvarã) ne zice. De aceea, când bufniþele oînconjoarã „nu se vede pe sufletul meu/ arsuraochiului lor de jeratic!” (Podul cu bufniþe), citim.

Starea de ardere o desprinde pe poetã delumea aceasta. Într-o astfel de situaþie,singurãtatea, sau mai degrabã însingurarea ardeºi ea. Iatã superba metaforã ce exprimã cunebãnuitã forþã trãirea poetei: „Singurãtatea –cãmaºã aprinsã” (Om singur); ºi mai departe, lafel de elocvent: „Om singur/întipãrit într-o/lacrimã(Ibidem).

Poezia Marianei Pândaru subliniazã ºicaracterul evenimenþial al cuvântului. Acestaurmeazã sã se producã, sã se întâmple, sã vinã.Ca un prooroc ce vede lucrurile înainte depetrecerea lor, ºi poeta vede, ºtie, se pregãteºte:„Sunt în aºteptarea cuvântului” (Pescãruº cublânde priviri) ne spune, de parcã în ea seîntruchipeazã întreaga istorie a Vechiului Testa-ment, care e o istorie prin excelenþã a aºteptãriiºi a pregãtirii în vederea venirii Cuvântului întrupat.De la venirea Cuvântului, trãim întru El. În alt plan,aºteptând cuvintele, poeta le întâmpinã ºi-ºi faceîn ele locuinþã nepieritoare: ,,Locuim doar încuvinte” (Am fi ajuns douã pãsãri) ne declarã ea.În afara cuvintelor, între ele, nu se poate, deaceea suntem avertizaþi despre „golul primejdiosdintre cuvinte” (Îmi furau bucuria). Cuvântul deciare rol de adãpost existenþial. Fãrã acest adãpostviaþa se stinge. Într-o frumoasã parafrazã a unuivers din Rugãciunea Domneascã, „pâineanoastrã cea de toate zilele”, poeta sugereazã cãvia?a nu e posibilã fãrã cuvinte; ”viaþa cea de toatecuvintele” (Zile neaºteptate), iatã o formulãfericitã, plinã de sens ºi de slavã. Noþiunile impli-cate aici sunt deci pâinea cea de toate zilele,fiinþarea (în subtext), viaþa ºi cuvintele; tipul acestade interdependenþã, e ca îmbrãþiºarea unui dansce duce de la pãmânt la cer, din temporar înveºnicie. De aici caracterul doxologic alcuvântului cu rol evenimenþial. Îl aºtepþi pentrucã-l vezi venind, te pregãteºti sã-l întâmpini, apoi,odatã venit, te sãlãºluieºti întru el ca într-o tainicã

nuntire în care comunicarea devine imn, poezie.Aici este ,,încuvântarea’’ poetei ºi încântarea lumiiprin cântul versului sãu. Ea însã ºi descântã princântecul aceluiaºi cuvânt locuit pe deplin.Descântecul se face pentru o izbãvire. Citim:„Stãm alãturi/rostind cu fragede guri/cântece dealungat întunericul” (Vãpaia cuvântului).

Atât încântarea, cât ºi descântarea, fiindcânturi, încep în interior, în perihoreza nuntiriiamintite, pentru ca apoi sã reverbereze în afarã.

Poeta ne spune acest lucru printr-o altãsublimã metaforã, într-un poem unde vorbeºtedespre „pãsãri adevãrate/purtãtoare de cântece/pe dinãuntru cântate (Celei pãsãri adevãrate).

Iatã alte bucurii pentru inimã ºi minte: „Amieºit din copilãrie/ca dintr-o piele prea strâmtã” (Pezãpadã numai urme fierbinþi); „ªi mi-au dat drumulîn lume/spre cea mai frumoasã cãdere” (Cuvântde aramã); „Sentimentul/cã suntem cei fericiþi/fãrãinimã ºi fãrã cuvânt/între viaþã/ºi moarte” (Ochide lãcustã); „Pietrele migreazã uºor/spre apelecalde” (Jocul pietrelor); „ªtiu cã doar întâmplarea/va lumina partea mea de cuvânt” (Podul cubufniþe).

* Mariana Pândaru scrie poezie cu cuvinte de

foc. Ea se pune pe sine în vers ca ofrandãadãugând vãpaie vãpãii cuvântului înainte de a-ltrimite spre ceilalþi ca pe sãmânþa menitã sã aducãrod însutit.

Muguraº Maria PETRESCU: Mariana Pândaru Aºteptare în tãcere

Este oarecum neobiºnuit ca o poetã sãîmbrãþiºeze cu atâta dãruire mitul lui Prometeu ºia vulturul lui ,,S-a tras/ în cel mai bun prieten almeu/ – Vulturul’’ (Zãpezi peste fiinþã) într-o tãcerea unei grãdini din piatrã, nemiºcatã ºi imuabilã,care a rãmas, încã de la începuturile ei într-unsecret ºi enigmatic infinit de cretã albã. Ca ºimenhirele ºi dolmenele, nici ,,piatra nu are gurã/sã spunã câte dimineþi/ au trecut/ de la naºterealor’’ (Clipe de salamandrã vicleanã). PoeziaMarianei Pândaru ºi-ar dori sã descifreze un se-cret neîmpãrtãºit nouã, muritorilor de rând, un se-cret al unei altfel de existenþe, suspendate întredivin ºi inexorabil, pentru care un fel de ritual pãgânar fi vrut sã spunã cã încã de ,,la început a fost

49


Cuvântul’’ morþii, al acelei pãsãri mari care ,,stãteaneclintitã/ desupra oraºului,/ºi nimeni nu ºtia/ deunde aceastã umbrã/ fãrã contur.’’ (Pasãrea ceamare).

Cuprinsã într-un hãþiº vegetal, (,,din pãmânteºti, în pãmânt te vei întoarce’’) perceputã multiplude ochiul de lãcustã (care stã nemiºcat în vis),poezia aceasta cautã sã descopere câte ceva înelementele primordiale, încã necunoscute aleuniversului ei poetic spre care se poate privi doar,,pe ferestruica de gheaþã’’. Timpul ,,Noaptea nue decât un zid/ în care cântã necontenit greierii/iar ziua – o imensã tãcere’’ (Semne subþiri deneliniºte), pãmântul întruchipat prin piatra de cretã(oasele care rãmân goale ºi albe ºi care, în finaluneori ajung sã se sfãrâme precum creta), aerulmaterializat prin umbre tãcute, focul simbolizat prinsalamandra vicleanã care arde în vis dar nu moareºi apa ce picurã din lacrimi, toate sunt elemente,creaturi anonime, minuscule ce se percep cuochiul de la nivelul cel mai de jos al lãcustei, pânãla ochiul atoatevãzãtor, ce foiesc fãrã noimã înlumea lor pierdutã, uitatã. În mijlocul acestei tãceriapãsãtoare, poeta vrea sã-i dea îngerului ,,toatãrespiraþia/ toatã viaþa’’ ei (Poezia). Dar sã le luãmpe rând.

Timpul din poezia Marianei Pândaru esteunul care vine dintr-un trecut îndepãrtat, uitat delume, tãcut, secret, misterios. Acest timp nu pare,la prima vedere, sã opunã vreo rezistenþã în a fidecodificat, paradoxal el este oarecum accesibil,dar nu e, cititorului trebuindu-i o anumitã staresufleteascã pentru a-l putea pãtrunde cu mintea,cu ,,ochiul de gheaþã’’ (Pescãruºi cu blândepriviri). Este un timp al unui trecut clar exprimatprintr-un prezent nesfârºit.

Poeta ne propune, în locul celei vii, o lume(un cadru) cu o grãdinã din piatrã, în care cuvântulfinal aparþine numai acelei pãsãri mari ,,Vãzândliniºtea grãdinii de piatrã’’ (Celei pãsãri adevãrate).Este o lume în care „Vor începe sã umble singurã-tãþile’’ (Amurg), în care „Pãsãri mute veneau’’ (Îmifurau bucuria), o lume cu umbre de cretã dintr-ununivers tãcut ºi nemiºcat ºi care are foarte puþineculori. Ca element de bazã al acestui micro saumacro univers tãcut, predominã, într-o fierbinþealãgreu de suportat, doar cenuºiul pietrei. Aici, ironic,,trãiesc o mie de suflete’’ ºi, neobiºnuit pentru unastfel de loc ºi ,,câinele meu ºi el, roºu ca para’’(Frumoasele umbre de cretã). Se remarcã

predilecþia pentru un colorit sãrãcãcios (caresporeºte senzaþia de mister, de singurãtate, deimpenetrabil, de auster, de apãsare, de tristeþe,de abandon), verdele zid al pãdurii (un alt obstacolce face ca totul sã devinã greu ºi apãsãtor), unverde crud, nealterat de nuanþe, o culoare platã,fãrã tonuri de degradé. Este un univers în care,dintr-o dorinþã de eliberare, pare cã se aude ,,unstrigãt ciudat/ bãtându-se de pereþii/ cu ierburiînalte’’ (Verdele zid), este un univers în carezãpezile se aºtern strat cu strat, an de an, pestefiinþã.

În acest univers tãcut, elementele dedecor, eventual personajele sunt puþine. De ce?Pentru cã prezenþa lor, cu atât mai mult veselialor ar tulbura, cu siguranþã, marea tãcere, marelemister. ,,Dinspre câmpie/ veni pãpuºarul/înveselindu-i pe toþi’’ (Surâsul pãpuºarului). Nicibufonul nu mai face gimbuºlucurile lui obiºnuite,el doar ,,viseazã la o masã rotundã/ la caremaiestãþile dorm’’ (Joc de bufon).

Cele douã dimensiuni, timpul ºi spaþiul, secontopesc ,,în dimineaþa cu nume de piatrã’’(Vânãtoare).

Un alt element primordial: focul. Elementsatanic uneori sau halucinant alteori într-un astfelde loc (potrivit credinþelor populare). ,,S-aîntâmplat/ sã vãd pe stânca de foc/ desenecuprinse de spaimã’’ (Pe stânca de foc). Din focse ridicã-n putere ,,... pasãrea/ cu zborul înfrânt’’,sau se târãºte cu o jalnicã mândrie salamandracare, cândva visa pe marginea ,,unui cuibstrãlucitor de piatrã’’ (Pasãrea cu zborul înfrânt).

Aceastã lume este o ,,insomnie perfectã’’,peste care tãcerile se aºtern ca niºte umbre, ,,caniºte elemente necunoscute’’ (Zile neaºteptate).

Privitã din acest punct de vedere, poeziaMarianei Pândaru este o poezie despre viaþã,scrisã pe albul zãpezii, o poezie de auto-definire,uneori explicativã, compusã într-o cheie de mister,de însingurare ºi de început nesfârºit de lume.,,ªi poate sunt/ cel mai tãcut dintre ei/ cel maiînsingurat/ în lupta cu propria-mi umbrã’’ (Cel maitãcut).

Michigan, 11 iunie 2012


50505050505050505050

50

Programe româneºti la New York.Al 47-lea Congres Internaþional de Studii

Medievale 10-13 Mai 2012

Institutul Român de Teologie ºi SpiritualitateOrtodoxã din New York, condus de cãtre Prof.Dr.Th. Damian a sponsorizat ºi în acest an,organizarea unor sesiuni academice româneºti laCongresul Internaþional de Studii Medievale laWestern Michigan University (10-13Mai 2012),care gãzduieºte de aproape o jumãtate de secolaceste sesiuni academice în cadrul Institutului deMedievalisticã.

Astfel la recentul Congres ajuns la cea de-a47-a sesiune anualã, Institutul Român de Teologieºi Spiritualitate Ortodoxã s-a prezentat cu douãsesiuni academice cu urmãtoarele tematicigenerale ºi comunicãri:

1. Exploring Medieval Values in Asia Mi-nor and South-Eastern European Geo-graphies (Prezidatã de Prof.Dr.Th.Damian).

* Poetry as Witness. Gregory of Nazianzus’sThree Special Vocations: Theology, Misticism andPoetry de Prof. Dr.Theodor Damian (Metropoli-tan College of New York) * The Language of Gen-der in the Byzantine World, de Prof. Dr.GeorgeLãzãroiu (Universitatea ,,Spiru Haret’’, Bucureºti)*Gregory of Nazianzus: A Life of Contemplationand Action, de Prof. Nicholas Groves (NewGracanica Monastery)

2. Romanian Medievalia: Narratives ofIdentity (prezidatã de Prof. Dr. George Lãzãroiu).

* Identity Construction: Medieval Women inRomanian Historical Fiction, de Prof. Dr. RamonaMihalia (Universitatea ,,Spiru Haret’’, Bucureºti)* Ecclesiastical Art and Arhitecture at the Cross-roads: The Church of the Three Hierarchs in Iaºi,de Drd. Alice Isabella Sullivan (University of Michi-gan - Ann Arbor). Comunicãrile prezentate maisus au fost deosebit de originale ºi interesante,astfel cã au stimulat variate întrebãri din parteaparticipanþilor referitoare la valorile istoriei ºi culturiinoastre româneºti sau universale.

Într-una din serile Congresului, grupulInstitutului Român a fost invitat, ca în fiecare an,de cãtre poeta Dona Roºu (soþia Prof. LucianRoºu) ºi de cãtre artista Luciana Costea, fiicaProf. L. Roºu la reºedinþa dumnealor dinKalamazoo, la o superbã recepþie. Ca o încoronarea succesului Institutului Român de Teologie ºiSpiritualitate Ortodoxã din New York, Prof.Dr.Theodor Damian, ca organizator al

comunicãrilor academice în cadrul Congresului,la iniþiativa Prof.Dr.George Lãzãroiu, a anunþat cãtema uneia din viitoarele sesiuni româneºti laCongresul din 9-12 Mai 2013 va fi dedicatãregretatului Prof. Lucian Roºu, fondatorul ºiorganizatorul programelor româneºti în cadrulCongresului de Studii Medievale, care a predat laFacultatea de Istorie a acestei Universitãþi. A douasesiune va fi dedicatã teologului ºi omului deculturã George Alexe, cel care a continuatlucrarea Prof. Lucian Roºu în acest cadru aca-demic. (Valeriu Moldoveanu).

Istorie sub aripa Luminii Line

51


Cu destui ani în urmã (2006), îi reproºam,cu jumãtate de glas, eminentului Poet româno-hunedoreano-europeano-american, EUGENEVU, în recenzia la volumul sãu, Purpura iarnã(Eubeea, 2006), excesul gongoric de neologisme.Maestrul a tãcut, a acceptat... ºi, peste trei ani,numai, când citeam ºi recenzam Vânãtoarea decurcubee (Hestia, 2009), constatam, cu bucurieumilã: „(...) acest nou ºi splendid volum de versuri,de 64 de pagini, s-a <<scuturat>>, ÎNTOTALITATE, de orice dizarmonie (prin excesde <<modernitate>> neologisticã), tot aºa precumpoezia eminescianã cunoaºte epoca deplineimaturizãri, apoteotice, în care s-a produs<<scuturarea podoabelor>>”. Poetulimpresionantelor doine / ,,dainale” este, azi,probabil cea mai puternicã personalitate lirico-reflexivã, din Poezia românã. Nu aruncãm vorbe-n vânt: nu existã temã, adânc înduratã/suferitãde Duhul uman terestru, pe care EUGEN EVUsã nu ºi-o fi apropriat, sã nu o fi trãit, întru carneaLogos-ului sãu personal ºi sã nu o fi exprimat, cudramatism - uneori atingând treptele sublime aletragicului. Aºa cã nu ne mirã cum, prin noul sãuvolum (Poeme interminabile), Poetul EUGENEVU, academician al Accademiei Internazionale“Il Convivio”, Sicilia, Italia – a ajuns sã ,,adulmece”,îndeaproape, indeterminarea/,,interminabilitatea”divinã a orfismului. Poemele sale, din acest volum,vorbesc despre Supra-Omul-POET, ca despre ofiinþã vecinã cu impersonalitatea zeilor ºi cu omoarte care, paradoxal, poate, ,,regurgiteazã”viaþã – eternitate umanizat-expresivã, de fapt: ,,Nu

te mai zbate/ suflet al meu/ zbaterea însãºi/ þi-edumnezeu.// (…) GEAMÃNA MOARTE/ NAªTEMEREU/ Nu te mai zbate/ EU NEALMEU” – cf.Invocaþie nocturnã. Învierea-Renaºterea umanãeste, la scepticul ºi sarcasticul tragedian, EUGENEVU, un fenomen mai curând Gnostic, decâtCreºtin. ,,Mielul” stã sub blestemul amesteculuicon-fratern (precum tracicul Fârtat, con-fratern,întru demiurgie, cu Nefârtatul – aparent paradox,exprimat astfel: ,,Noi, cei aduºi aici de moarteaTa murim/ Abject sublim./ Retro, Elohim!” – cf.Good morning!), pânã la non-disjuncþie semanticã:CAIN-ABEL. ,,În pastoralia în pastoralia!/ Acolounde cele dintâi sanctuare/ Au ajuns reptilienecuibare/ Acolo am auzit plânsul mieilor/ Plânsulde primãvarã,/ Al învierii prin înjunghiere -/ Înpastoralia, în pastoralia!”. Nu e decât o parodie(cumplit sardonicã!) a pastoralelor /bucolicelorviziuni vergiliene. ,,Pãstorirea” nu mai este,demult, izotopicã semantic cu ,,ocrotirea” - ci cujertfa pãgân-sãlbaticã, din partea unei omeniricoborâte, pe linia Revelaþiei antroposofico-steiner-iene, pânã la STADIUL INFERIOR-LEMURIAN(,,reptiliene cuibare”): ,,Pânã la un anumit momental evoluþiei Pãmântului, existau doar FIINÞE CUSÂNGE RECE ªI LIPSITE DE PASIONALI-TATE; CELELALTE S-AU NÃSCUT PE LAMIJLOCUL PERIOADEI LEMURIENE. Prinaceasta s-au format ºi cele douã sexe, din sexulunic care existase pânã atunci. Datoritã faptuluicã omul a eliminat din sine animalele inferioare,care mai trãiesc ºi azi ca reptile, ºi, mai târziu,când a devenit o fiinþã cu sânge cald, a îndepãrtatdin sine ºi neamul pãsãrilor, el a ajuns lamaturitatea necesarã pentru a primi în sine spiritul,în prima lui formã” – cf. Rudolf Steiner, ,,Noþiunilefundamentale ale teosofiei”. ,,Înjunghierea” nueste (aici, cel puþin!) transfigurare, prin ,,junghiulsolar”-Raza/Revelaþie – ci este mãrturia involuþieicanibalice, autofage (,,mutaþia/ Reciclãrile dininterregn/ Energofagia reciprocã”), a uneiumanitãþi damnate (dar damnate, dimpreunã cuDumnezeul ei! – ,,nemila” este complementarãtrãdãrii/”vânzãrii” Sinelui Divin, anticipând funcþiaIudei!): ,,Mieii zburdând pe morminte/ Mieii înþãrcaþi- carne roºie/ Adulmecatã de canibalii pãstori/

ADRIAN BOTEZ

Eugen Evu:POEMEINTERMINABILE,

Ed. Singur, Târgoviºte,2012, 125 pp


52525252525252525252

52

Ofranda cea plãcutã domnului/ Motivaþiafratricidului/ Cainul iertat de cel de mai sus/ Ca sãse împlineascã mutaþia /Reciclãrile din interregn/Energofagia reciprocã/ Paradigma ºi strãmutãrile/Namilei,Nemilei/ ºi rodnicei de frate vânzare/sângele buºnind în celesta lucrare” – cf. Plânsulmieilor. Învingându-ºi, fie ºi ludic, înclinaþiapesimist-apocalipticã, precum Poeþii/PreoþiiLogos-ului antic (care se sinucideau - a se vedeaPetronius sau Seneca! - în mijloc de fast ºiospeþe!), ºi EUGEN EVU (chiar dacã, lucid, ºtiecã ,,pãstrãvii-n amonte mor la praguri” ºi, spreamurgul lui ICHTHEOS/Hristos Dumnezeu, ,,Niciicre de sãmânþã n-or mai fi…” – ambiguu, spreapoteoza…,,nocturnului”: ,,Sub parapante, corbiizbat stihii” – CORBUL fiind nu doar simbolfunebru, ci ºi Pasãrea FOCULUI!) - se situeazã(militant ANAMNEZIC, rãzvrãtit contra ,,iernii”existenþial-proliferante!) sub semnul solar ºiarmonic al COCORULUI. Pasãrea lui Apollon!(,,Cocorul este pasãrea lui Apollo, zeul soarelui(…). Cocorul este asociat cu poeþii, ce îl au peApollo ca patron” – cf. Dicþionar de simboluri, deJean Chevalier/Alain Gheerbrandt): ,,Urcat pieptiºnu-mi vine sã cobor/ (AM FOST, UITAT ÎNIARNÃ, UN COCOR..)” – cf. Baladã la Uroi-Simeria. Sau, SOFIANIC-ESENÞIAL (,,Sophiaandroginul din moarte înviind” – cf. Oarbaempatie), taumaturgic („DIN MIEZ SPREMARGINI VINE VINDECAREA” – cf. Baladã deseptembrie): ,,În timpul cel mic, al duratei, cocor,/din smulgere spre starea de zbor/ Al inimii psalmniciodatã nu piere.../ Stoarce Sophia din faguremiere/ Esenþa de leacuri,himere” – cf. Aumbre(amintind, fireºte, de Omul Divin/Cosmic alinvocaþiei buddhiste: AUM!). …Poetul nãzuieºte,precum Blaga, printr-o anamnezã implicit Logos-ului descãtuºat, spre ORIGINARITATEAM I S T E R I O S / M I S T I C - S A L V A T O A R E ,funcþionând ciclic (,,Roiri stelare, sori ce ardmiriade/ Eonii ce se-alungã ºi rãsar/ Cu stingereaºi iarãºi vii cascade/ SE-NTORC IZVORURI LAORIGINI, IAR ªI IAR” – cf. Strãlumini – dar ºi:,,Ciclicã naºtere/ Întru cunoaºtere/ Prin zodiimaºtere...” – cf. La Novalis): ,,A ne reumple lumeade mister (…)Noi, fii din flori ai cerului din cer,/CÃZUÞI DIN SEMINÞIILE DIVINE?/ Am fost din

îngeri? cei dintâi, vãzuþii,/ ASCUNªI ÎN RAICA-N CURCUBEU PÃUNII?” – cf. Baladã laVâlcele Bune. Sã nu uitãm cã hierogamialuciferian/lucifericã a Eminescului se realizeazã,în fapt, între Pãunarul Cosmic (,,Ce împle cupelecu vin/ Mesenilor la masã,/ Un paj ce poartã pascu pas/ A-mpãrãtesii rochii” - hephaistico-anamnezic ºi, în acelaºi timp, þinând/stãpânind,,trena de foc con-stelar/con-stelativ” a Lunii!) ºiLunã/,,Fata din rude mari împãrãteºti”…! Astfel,devenind/atingând Stadiul Eliberãrii Ante-Nirvanice, Brahman: ,,Vis visat oglindit/ Libertateluminând” – cf. Sanctuar pe umeri. Totul, pentrusoteriologie! – cãci: ,,Nu-i scris la care paginã emoartea” – cf. Epifanie. Altfel, rãmâi în nadir –,,ºtiind”, dar/deci murind: ,,Pulsaþia zburând prinarmonii Se-ntoarce-n orizont-nadir. Vei ºti” – cf.Epifanie. ,,Cine ºtie prea multe, moare prearepede”, nu? Probabil, dacã nu crede în ªansaRevelaþiei. Dar numai dacã Misterul blagian al ,,mi-nus-cunoaºterii”/,,cunoaºterii luciferice”, de fapt,al Re-Armonizãrii cu ,,susul”, prin ruptura, ACUM,cu ,,josul” - este pãstrat (consecutiv, apare, o,mult-aºteptata ,,daina” din colindã!): ,,Murindu-mimoartea-ntre pãmânt ºi cer/ Reumplu Nemurireade Mister./ Al Spiritului, moartea nu-mi dã pace/De-aceea cânt ºi Florile-sunt-dalbe...” – cf. Floriledalbe. Da, ,,dainaua” barbilian-soteriologicã, prin,,orb” Misterul Re-Armonizãrii Cosmice: ,,Aina-Daina, orb misterul/ Zdreanþa purpurei, bãlaur/Când îngenunchiase Cerul/ Din splendoare-n frigde aur” – cf. De adio. Balaurul fiind Paznicul Sacrual Misterelor Demiurgice…!… ,,SOPHIA” nu este,,ºtiinþã”, ci ,,ºtire întru sine/ înþelepciunea MaguluiKogaionic” – altfel, se micºoreazã ºansaRevelaþiei Soteriologice (fanta dinspre MisterulÎnvietor se îngusteazã!): ,,Hristos ºtiind aflase.Eternitatea scade” – cf. Oarba empatie. Voind sãdes-cânte Kali Yuga/ Vârsta Întunericului/ Fierului(când ,,Moartea bãtrânã-n stihii/ Urlã gravidã pringloate...” – cf. Kali Yuga) - Poetul este/ devine,iniþiatic, ,,Pasãrea Haar”, orficã ºi thanaticã,totdeodatã (dar exorcizarea de moarte se facetocmai prin…,,murirea” întru CÂNTEC-REARMONIZARE, ÎNTRU NOU COSMOS! –,,cu moarte pre moarte cãlcând”): ,,Acea pasãreprea-înaltã plutind/ Sub care inima ta se mai zbate/

53


Numele ºi-l cântã parcã murind”- cf. PasãreaHAAR. Sau, din nou, echivalarea dublã, a Poetuluiºi a Revelaþiei, cu Harul Apollinic/COCOR,taumaturgic, întru thanatomahie: ,,Sub azimutbãtrân cocor/ râzând eu moartea mea sã-mi mor!”– cf. Cântec pentru Canon-Group. ªi, altfel ºimereu la fel: ,,Logos strãpuns ca rit al învierii...” –cf. Miel al durerii (variantã). Moarte iniþiaticã,autosacrificialã, a Poetului, pentru a adeveri EfectulSoteriologic/Cathartic, al Poeziei: ,,Nu plânge-n visbãtrân, Miel al Durerii.../ În paradis vor înflori iarmerii/ Gustând sãmânþa cu amar ocult,/Cunoaºterii altoiul vindecãrii/ Cel reprimit ca dar,prinos plãcut,/ Se-nfrupte-n noi misteru-mpreunãrii?”- cf. Miel al durerii (variantã). Iatã cumapare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic - imperativ ºi inspirat, chiar theogonic,întru a sa demiurgie: “Daþi-i poetului pãdurea vie/O va sculpta ºi o va umple de zei/ Apoi va inventao teogonie/ la care sã se-nchine discipolii sãi” –cf. Daþi-i o pãdure …Coperta ar trezi, poate,impresia cã Poezia Maestrului este una eroticã.ªi novicii, vãzând reiterarea cuvântului ,,orgasm”,vor întreþine aceastã falsã idee, despre PoeziaPoetului! Poate, aici, este ºi o oarece uºurãtate aMaestrului, care mai derapeazã, când ºicând…poate calculat, atrãgând cititorul în viitoarecapcane semantice: ,,Zdrenþe bikini chiloþeiiprimelor orgasme” (cf. Un pamphlet, ma nontroppo)…?! Se poate. Pentru cã, iatã ce structurãsintagmaticã dominã semantica ,,orgasmului”, dinacest volum ,,evuian” (ºi nu numai!): ,,Ontologiaorgasmelor tale/ ªi verticala punere-n cruce a/Îngerului în organic nãpârlind/ - TU ASEMENISCÃLDÃTOAREI/ EU ASEMENI CASCADEI -/Jertfe plãcute Daimonului”- cf. Eros t.v. nocturn -O descriere a orgasmului, în Doime (variantã).Francezii, buni cunoscãtori ai mythos-ului sexual,vorbesc de ,,la petite mort”. Ca metaforã aORGASMULUI. Dar ºi grecii antici îi ,,înfrãþeau”pe Eros, pe Thanathos ºi pe Hypnos… Ce este,deci, ,,orgasmul evuian”? Este forma specificã de,,moarte iniþiaticã”. ,,Tu asemeni scãldãtoarei/ euasemeni cascadei” – spune stihul evuian. EA esteatotcuprinzãtoare/îmbrãþiºãtoare a morþii, iar EL se,,aruncã”, iniþiatic-cascadic, blagian (,,TIMPUL

CASCADÃ îi caracterizeazã pe cei ce trãiesc întrecut, pe CEI CE ACORDÃ VALOARETRECUTULUI, CARE A FOST DE AUR” – cf.Lucian Blaga, Orizont ºi stil, Ed. Humanitas,Bucureºti, 1995, pp.84-101) – în îmbrãþiºareamorþii, spre a avea parte de Înviere: Noua Femeie/Noua Lume! Harap-Alb a ,,înviat”, în finalulbasmului, prin ,,orgasmul” erotico-thanatico-hyp-notic: ,,I se taie capul” (rãdãcina fiinþei umano-di-vine) – ºi devine (prin Fata Împãratului ROª –adicã, a Soarelui!) - ,,TREZITUL” ºi, deci, RE-ÎNSCÃUNATUL COSMIC, cu ,,paloºul demiurgic”redat: ,,(…) atunci Harap-Alb îndatã învie ºi,ºtergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând:- Ei, da’ din greu mai adormisem! — Dormeai tumult ºi bine, Harap-Alb, de nu eram eu, zise fataîmpãratului Roºu, sãrutându-l cu drag ºi dându-iiar paloºul în stãpânire”. …Da, EUGEN EVUdezvoltã, astfel, Mistica Femeii. Prin Femeie ne-avenit Moartea, tot prin Femeie (FEMEIACOSMICO-MARIANICÃ!) ne vine ÎNVIEREA/,,verticala punere-n cruce”! E ,,jertfã plãcutãDAIMONULUI” socratic, Logos-ului Întrupat (dacãfolosim limbajul creºtin).

…De la volum la volum, aºteptãm, de laEUGEN EVU, noi revelaþii existenþiale ºi, mai cuseamã, revelaþii re-sacralizante. Continuu înviziune, mereu ºi mereu (,,interminabil”!), el nu nedezamãgeºte, nici mãcar o datã, nici mãcar o clipãde …,,interminabilitate”! Singura problemã este (ºirãmâne!) una destul de grea: ca EUGEN EVU sãfie citit ,,în cheia” sa originarã, în care ºi-a desluºit,sie însuºi, ceea ce divinitatea i-a dezvãluit (câtde ocult!) Misterele Isiaco-Eleusine. Oare va fiposibil? ªi în ce proporþii umane? …Se va vedea,în timp. ,,Á bon entendeur, salut!” …Dar Poetulva apuca, oare, sã ºtie/afle (sofianic!) dacã…”da”,ori dacã ,,ba”?! Când ,,interminabilul” poetico-iniþiatic va deveni ,,desãvârºire/terminare” aªTIRII SOPHIANICE – a INIÞIERII generale?Asta n-o poate ºti nimeni, din zona ,,orgasmuluiiniþiatic”. (august, 2012).


54545454545454545454

54

Prof. Univ. Accad. Angelo Manitta(Sicilia).

Premiul internaþional pentru eseuEugen Evu, Ordinea Ascunsã - Pleroma,

Editura RAFET, Romania, 2012. ,,Si tratta di unodei più recenti volumi pubblicati da Eugen Evu,un vulcano nell’ambito letterario con unaproduzione davvero sconfinata ed encomiabile,non solo nell’ambito della poesia, ma anche dellacritica, della narravitiva e del giornalismo. Questovolume è incentrato sulla riflessione morale esullo spirito. Pleroma, infatti, dal greco pleromasignifica spirito, come bene viene messo inevidenza nelle prime pagine, ed è l’animauniversale. La poesia fa parte di quest’animauniversale che è lo spirito, la poesia diventa ancheanima dell’uomo.

Accademia internazionale Il Convivio, Sicilia, Italia

Imortele

Seminþe adormite, seminþe uituceÎn lutul roºu al cãrnii bãtrâneInversa curgere-a arderii, cineÎnºeptitelor charme pune rãscruce?

Rogvaiv al de sinei cunoaºteri, nãuce.Devenire nocturnã-n LumineImortelã, cuvântul nãluce.

Eugen EVU

Premii internaþionale deconsacrare ale AcademieiFrancesco Petrarca – Italia -Vatican, Roma ºi Il Convivio,Sicilia

Memoria magneticã… despre poezie

,,Poezia nu atenueazã, întãreºte. Artistul esteo fiinþã puternicã care trãieºte tot timpul în tensiunevitalã cu aceste valori dramatice ºi, ca pe undevasã le facã inteligibile, sã le facã controlabile, letransformã în poezie, în cuvânt, în expresie, înniºte mantre, dacã vrei, cu care sã poatã controlaforþele universale. Asta-i marea valoare a poeziei:sã simþi nevoia sã citeºti un poet într-un momenttulburãtor din existenþã, când nimic nu te mai poateajuta, nici doctorul, nici prietenul, nici o fiinþãumanã vie, dar te poate ajuta o carte de poezie ºite poate vindeca, te poate salva cu adevãrat.Adicã citeºti, ai revelaþia tragicã a unui adevãr,dar adevãrul acela te construieºte, te þine în viaþã.Te face sã poþi trãi mai departe. Asta-i valoareamare a poeziei: pentru cã maniazã forþeleuniversale prin acest limbaj magic, le controleazãºi controleazã ºi propriul tãu suflet. Eu de câte orirecitesc volumul princeps al lui Eminescu, în oricefazã a vieþii mele, când îl iau ºi-l recitesc dupã untimp, am senzaþia cã am descoperit un nou poet,Mihai Eminescu, pe care nu l-am citit niciodatã înviaþa mea. Îl citesc cu acelaºi frison, cu senzaþiacã deschid o carte azi luatã din librãrie. Descifreziun text ºi când îl realizezi te cutremuri.”

In Memoriam:

Cezar Ivãnescu

55


Bandã de casetofon: (fragment inedit)

- Eugen Evu: Poete, drag nouã, cum seface cã nici aici, lângã cetãþile dacice, te,,chestionez” privitor la câteva dintre cele dãruitemie: Timpul asasinilor (tandem cu Stela Covaci),Rod, La Baad…ºi neuitatul cântec pe griful tãu,Când eram mai tânãr ºi la trup curat…

- Cezar Ivãnescu: Nu mi-ai rãmas dator,cu ale tale trei frumoase cãrþi… în care cum spui,,,melodiezi moartea… ºi o îmblânzeºti… Eu îþiînchin cu canta mea de vin alb, tu cu cea de vinroºu… Aici suntem într-o incintã sanctuaricã, inextenso una a Naturii sfântului Ardeal… ªtii doarcã am elogiat nu doar numele poetului, pe-al meubocindu-l de jale-revoltã, în Tatãl meu, Rusia,cenzuratã pe-atunci… Am þinut cenaclul ,,Numelepoetului” la Luceafãrul, cum iarãºi ºtii, avemnumeroºi confraþi ce s-au reunit acolo, pecontrasens cu ,,Cenaclul de Luni’’ malolescian,dar ºi al prãsilei, silnice uneori, de ,,cenacluri”,multe obediente, agreate propagandistic deurmaºii celor ce l-au dus la moarte pe Labiº ºi nunumai… poetul nãscut, ci nu fãcut, ca atâþia alþii…Sigur, Timpul asasinilor s-a întors ca un bolovanasupra mea, mai ales pentru cã am dezvãluitacolo ,,nume “ ghimpate ale ,,iepocii”schizofrenice, înjositoare, dar care m-au ºiînverºunat, cum ºi tu spui despre tine… Aproapecã le-aº mulþumi hãitaºilor mei, ca ºi unora ce m-au obligat sã boxez cu ei pe culuoarele alea…(Râde). Tatãl meu Rusia denunþã un incest, unviol asupra Moldovei celei asemeni sfinte, prinsuferinþi dinspre Est ºi Nord-Est… Îmi e de preþcã mi-ai dãruit din rara ta colecþie, ziarele Uzinanoastrã, tipãrite aici în anii ’53-’55, de cãtrecotarlele grozist-bolºevice…

- Eugen Evu : Mã tem cã nu trece multtimp ºi Komisarii, prin odraslele lor, mutanþii…vor reveni, este o stigmã dinspre falsa teorie cãam fi balto- slavici… Ceva indus în secole, dinþarism… Urãsc faptul cã Þara vine de la þarate,de la Þar ºi curva aia nemþoaicã, a lui Rasputin…

- Cezar Ivãnescu: … Retro! ªtii cã l-amjucat în scenã pe Dracula, eu vãd parteamesianicã a acestuia, adevãratul, nu cel scornitde Holywood… Nici protocronismul resurect,precipitat after 1989, deºi suntem indoeuropeniînduraþi aici din Sinea noastrã divinã (Daoi) - fieºi aparent ,,afectaþi”, dar nu în substanþã, în

Fiindul ancestral… nici el nu îmi pare o soluþiecãreia sã-i fi ,,venit timpul”… Timpul este nu alduratei ci onticul-axiologic, iar noi suntem în centrulCrucii (-ficãrii)… M-am cutremurat de acest înþeles.(aprinde þigara de la jarul celei arse). (reluând).Mini reportofonul tãu e nemþesc, cred cã e deºteptºi înregistreazã ºi volutele fumului… Ardem, poete,îmi place poemul tãu care elogiazã tandru floareade tutun, liliachie…

- Eugen Evu: Îmi place cã umbli pe grif înacord italian, ci nu rusesc !

- Cezar Ivãnescu: ( râde). Da, îmi place ºicel spaniol. Poate voi cânta pe textul tãu Cântecsiderurg, ,,Iubita mea cu pãrul mov… când vii înroºul meu alcov,/ sã-mi lecui rãnile de Iov…” Îmiplace cum cântã ºi fratele tãu, Ioan, grupul,,Canon”… Eu i-aº testa de ureche muzicalã petoþi poantiºtii, pe toþi oniroizii ºi genialoizii ãºtia…,am auzit chiar la ,,Flacãra” Pãunescului câtevadizeuze ºeptiste… Altfel, corpolente. Hai sã golimcantele, cã din vraja lor suie cantatele… Cognacule pervers, iar votca ºi mai curvã. Celor fãrã boaºele face bine, vorba lui Freud, ,,acte ratate”…

(O distinsã tânãrã companioanã nu seabþine, auzind, ºi surâde foarte …sincronic).

P.S.: ªtii ceva, Cezare?Sufletele noastre auredevenit cele mai teribile motoare de cãutare…Asta a mai fost cândva, neh ?

Eugen EVU


56565656565656565656

56

Epopeea SeptentrionLa Tabor-ul Spontan al Scarabeului sacru

„ºi când pomul rod va dafã sã-i cadã carnea greacum cãdea-va dupã cântecmâna mea” Cezar Ivãnescu

Bunãvestire vouã, cântec al meunealmeu!Înfruptaþi-vãMelodiascã-se moartea-miCu efect întârziatCa beutura din care nu îmi mai sorbHermeneutica-mi s-o am de singur.

Disimulate în numere numeCifre cu spini ºi ghiareDezaripate pe umerii cruciiResimt durerea fantomãA organului gemelar amputatRebeliunea care a fostÞipãtul operei abandonate sieºiBãtrâna luminã care nu ºtie muri.Pururi-fecioria de sine gravidã...

Cine sunt eu dacã mi-ai opturatTranscedentala-þi însingurareLacteele de galaxii, sperma-þi sfântã ?Ochi deschis înãuntru-iZãvorât în vitralii ?

Ia-þi înapoi jucãriile, îngheþatul aurFiligranele holospaþiului mic -Neuronii interconectaþiAi cenzurii celei cu spaimã de clone !

Încotro ºi de ce zburate grãdinileSemanticii TaleSplendoare valpurgicã!Cornele, Ionilor, Valeriule, Lucia, Neidonilor !- Ura nu e de sineCi prea-iubirea lamento-al cunoaºterii.(Revãzui pãdurea celestãªi atent privindu-mã poianaInorogului geamãn).

Eu cel multiplu dacãSunt pretutindeni acoloUnde gândul mã-ntoarce !Ca ºi cum am mai fostªi-am uitat.Strigãtul meu, iatã,Taie fulgerînd din seninRemanenþa legãmântului:- Retrage-þi sãmânþa !

Retro, genituri ale nopþii gravideDe plãsmuiri ce-ºi devorã structurile:Saurienii, zborul lor smuls ºi altoiurileMieii zburdînd pe morminteleTuturor sanctuarelor sparteEriniile gorgoneleMiliardimea de zei canibaliDin satrapii ºi din Navele voastreCriogenice!

Departe de mine sinele vostru impar !

O, dintotdeauna fricile foamea ºi uraJocurile murdare pãducheria din dogmeºi a doctrinelor

jucãuºii zei ai familiei noastreaorta celestisramificând meandrele gnozelordezbinaþi întru morganica regãsiredebarcaþi ºi venerînd Promisiuneaînnebunind ca sã nu aflãmornice din primordiiinversînd azimutul din chakre

adorând simulacreni s-a redat ucigaºa puteresã nu se repete eroarea

57


o, la lumina stelelorte laºi devorat de ceea ce adulezicu insuportabilã foamea cunoaºterii

(îmi amintesc venirea ºi despãrþireaAcolo, la þãrm, autoaprinderea TaQuetzaltcatlºi lumina acelui plâns inumansfãrâmatele-þi inscripþii ale splendoriidin care îºi plãsmuirã limbajele...

Se repetã memoria estompînd nadiruloriginiiinfinitezimalul procent de uraniuce ne determinã

radicalii vs aplatizaþiifrica animalicãzbârlind blana fricii de dumnezeu

delirul celor orbi care vãdºi al celor care vãd orbecãind

(sentimentele poliedriceªi preaplinul rostogolindu-neSângele în iluminãrile traumeiA se adeveri vindecareaÎn secþiunea de aur ?

popoare fractaliceale soarelui ºi gemene,sublunare – Tu îmi faci aºternutulîn mãtasea asprã a subcuantelortu mã renegi ºi îþi cultivi geloziaîn chiar renaºterea ta ca stigmat

antropozeu al teroriisã mã înfrupt din ceea ce organicul numai primeºtecu femeia în cãutarea-i tragicãa orgasmului ei pierdut- precum pãstrãvii-curcubeuSinucigaºi la cascadeleUnui cuib din amonteDe stele...

Între douã glaciaþiuniSfãrmãturi de gheþari ºi paradisuri

În care mai troznesc mãdulareleGiganþilor ºi teroarea mutaþiei

II

Cu licuricii în palmeFosfor cu vierme propriuScânteile lui Iovºi absurdul condiþiei.Neconsolat vreodatãÎncã port sceptrul e obsidianSecurea care þi-a despicat þeastaAcolo ºi sãgeata cu care am scrisInversînd urmele brusc întreruptepe omãtul celeilalte memorii.

III

Nu mã voi împãca nevermore !Cu moartea ºi acel timp al eiAltoiul teluric îngreunîndu-neVremelnic datã signaturaCreaþiei.

IV

Ceilalþi îl maimuþãresc pe geneticianCei mulþi îºi nãpãrlesc ca vulturiiGhiarele ºi pliscul.Þi se-nchinã cu spaimele lorÎn mausoleele imitândRampele de lansareªi râd stelele resorbiteDe legile spaþiului.

VCine pe cine alungã ?Cine pe cine cunoaºteCine pe cine uitã,A te adeveri prin absenþã ?Megalitic constrânsÎntr-o lacrimã:Recheamã-þi din istoriePreoþimea nebunã !Nu mai veni!Tu, care nu ai plecatNiciodatã.

( La Meria ºi la Lunca CerniiCopilul acela aºteptând bucuria


58585858585858585858

58

Þopâind într-o umbrã de vulturªtia !ªi femeia-glandã glazurândFructele, ouãle ºi zaibãrul sângerosªtiau ce ale mele cuvinteNu mai pot orgasmic sã melodieze).

Retro, genituri ale nopþii gravideDe plãsmuiri ce-ºi devorã structurile:Saurienii, zborul lor smuls ºi altoiurileMieii zburdînd pe morminteleTuturor sanctuarelor sparteEriniile gorgoneleMiliardimea de zei canibaliDin satrapii ºi din Navele voastreCriogenice !

Departe de mine sinele vostru impar !

Eu-cel-multipluSunt pretutindeni acoloUnde gândul mã-ntoarce.Strigãtul meu, iatã,Taie fulgerând din seninRemanenþa legãmântului:- Retrage-þi sãmânþa !

Duºmãnite-þi sunt HoreleDegenerate-þi sunt moirele-morile.Plânge tatãl pe Fiul.

Nu mai veni !Tu, care nu ai plecatNiciodatã.Bunãvestire vouã, cântec al meu !Înfruptaþi-vãMelodiascã-se moartea-miCu efect întârziatCa beutura din care nu îmi mai sorbHermeneutica-mi s-o am de singur.

Eugen EVU * La Muntele Negoiul, august 2012

Poeta Constanþa Buzea a încetat din viaþã înaceastã dimineaþã, la ora 7:00, la Spitalul Elias,potrivit cotidianul.ro. Constanþa Buzea a urmatcursurile Facultãþii de Filologie, Universitatea dinBucureºti, obþinând licenþa în 1970. Între 1974 ºi1989 a fost redactor la revista Amfiteatru, iar din1990 a lucrat ca redactor la România literarã,unde a semnat rubrica de corespondenþã Post-restant. Opera poeticã a Constanþei Buzeanumãrã peste 20 de volume, la care se adaugãcâteva antologii. Poetei i s-au decernat premiiliterare importante, cum ar fi Premiul UniuniiScriitorilor ºi Premiul Academiei. Constanþa Buzeaeste ºi autoare de cãrþi pentru copii, apreciate ºirãsplãtite cu premii literare. Socotitã de istoriciiliterari unul dintre cei mai mari poeþi românicontemporani, s-a nãscut în 29 martie 1941, laBucureºti. În 1961 s-a cãsãtorit cu poetul AdrianPãunescu cu care are doi copii, Ioana ºi Andrei.,,N-aº fi putut spera, copac al vieþii,/ sã-mi duciverdele crud din primãvarã/ pulberi ºi flori cetandre adiarã/ spre alt final decât cel al blândeþii//blând tu în tot ºi-n fiecare frunzã/ duios ca pasãreace vrea sã moarã/ de ea vãzut în ultima ei oarã/miraculoasã masã-ntinsã-strânsã/ graal luminosla cina cea de cearã// vizibil în priveliºtea ascunsã/din care pãsãri nasc ºi pururi zboarã// oricândacum mereu odinioarã/ ia-mi din destin aceastãmascã plânsã/ sã fiu rãnitã ºi sã nu mã doarã”Cinã bogatã în viscol.

Constanþa Buzea:„ rãnit e raiul pãsãrile-s þinteªi tu sufletul meu de-aci-nainte...În via rãstignitã pe morminteCe vrei sã ai ºi încã nu se poateÎnghite gânditor la cine sfintePraf îndulcit ceþos pe jumãtate”

IN MEMORIAM

CONSTANÞA BUZEA

59


Valentina CIAPRAZI - Spaþiul iubirii,Editura Axa Botoºani – 2002, 83 pp.

Din acel spaþiu radiant eminescian,unde editura Axa a scos lumina poeziei multora lalumina – alta decât cea a zilei, a ceea ce poetanumeºte „spaþiul iubirii”, ne vom aminti cã de faptexistã nu doar spaþiul, ci Spaþiul-timp, în Acum-ulcontinuu. Garantul redactor al cãrþii d-sale fiindGellu Dorian, care pre mulþi (ºi multe) i-a miruit cuexigenþa unui poet dar ºi semiotician, ne rãmâneînfruptarea, de unii singuri, cum singurã a fostscrisã cartea Valentinei Ciaprazi, citînd-o: „Întremine ºi El e o lungã poveste de dragoste, care aînceput cu lacrimi, continuã cu flori ºi se va topi înlumina veºniciei”... Acest aplelativ, EL, fiind într-olaltã ºi cel vechi-testamentar, primim lecturîndsensul re-ligiousus, al psalmilor moderni ce trilueîn carte. Proiecþia patosului ciaprazian este inextenso una cosmicã, a ubicuei creaþii: „Cât eUniversul de mare/ alerg printre stele roºii/ printrehidoasele gãuri negre/ strãbat veºnicia albastrã/în cãutarea Ta.../ strigãtul meu rãsunã printregalaxii...” (Chemare, pag. 5). ,,Genunchii inimii”poetei „tremurã de ani” (vârsta). Ruga ei îºipremerge Aminul: „apleacã-þi o secundã/ o singurãrazã a privirii Tale/ spre mine/ Doamne!”.

Cartea continuã neaºteptat cu largarespiraþie a unei viruozitãþi prozodice clasice,având fine tonuri... eminesciene, în ideea

Întâmpinãrile cãrþii trãite

cosmogonicã destul de curioasã, între mit (lai-cism) ºi credinþa ortodoxã: „Cu orice pruncnãscut, în viaþã ai venit/ ªi de-a murit vreunul/ cuel ai ºi murit/ Iar cel ce vine tu eºti, deºi tu ai plecat/Eºti ºi aici ºi-acolo, de trupuri separat”. Undeva,în sâmburele unor astfel de enunþuri sublunare, eun altoi esoteric, al Sophiei alchimiºtilor, alreîncarnãrii Inteligenþei divine, „separatã prinîncorporãri”. Poeta îmi pare mai aproape de IonVieru, decât de Eminescu. Dragostea, ca spaþiual empatiei divine, este una exprimatã armonic,melodiind iambi ºi trohei, descântînd ºi legãnîndcând preþiozitãþi duioase, maternale, când alinturipreludice. Livrescul este compensat de retrospec-tive „paradiziace”, ale atlazurilor florale, pajiºtilorºi bucolicelor evocãri ale unui „cândva logoditorsau hierogamic. „Pe snopi de grâu ºi flori debusuioc/ ne-am sãrutat ca doi copii întâia oarã/Parfumul ne-ameþea, era fierbinte-n varã/ Iar florilefoºnind ne-au proorocit (cuvânt uºor impropriu,n) - noroc/ Ne-am sãrutat apoi pe albãstrele/ pe-un câmp de fân, cu ochii printre stele/ Din care tufurai, sã-nºiri mãrgele/ Salã de foc a tinereþiimele”... Din acest discurs elizeic, (eli-zeesc) –distinsa poetã se sustrage cu greu, ca ºi cum îºiþine sufetul în palme, împreunate providenþei.„Iubire modernã” º.a., sunt doar un exemplu, oparabolã cu moralã ironico- amarã, pentru a serefugia din nou în estuarele ºi lagunelereconsiderãrii memoriei afective, ale recursului la


60606060606060606060

60

Valentina Ciaprazi- Stea paralelã,Editura AXA Botoºani – 2004, 68 pp.

Poezia divinaþiei sinelui îngreunat

Poezia Valentinei Ciaprazi este la ora autum-nalã, elegiacã, a lacrimii care nu mai cade, grea delumina ochilor, cu lacrima Maicii îndurerate...

„Poezia mi-a spãlat lumina ochilor culacrima de rouã a trandafirului alb”... Motto-ul cãrþiitrimite la confesiv explicit, la definirea propriuluicrez, ars poetica a unui ritualic demers verbal, îninterioritatea (definitã una „sanctuaricã” a cãrþii.Aºadar, ca „obiect de cult”, jurnal cu Sinea sauevanghelie de noptierã, ars poetica este redefinirede sine ºi neo-divinaþie: „Poezia e un sanctuar alAbsolutui/ în care nu pot intra decât cei puri” (Darcine e pur, odatã nãscut? n). „Poezia nu serãzbunã”, conchide poeta, însã „Absolutul” nu iartãCondiþia. Cartea „stelei duble” este ºi o ikebana deimortele, dar este ºi un virtual Lacrimarium ca alanticelor temple, sau de agendã-calendar-jurnalintim, sieºi-vorbitor, ,,oracular”, sau ca rugãciunea uitãrii „rãului lumii”, ca vindecare. Tonul confesiuniisugereazã uneori, alteori este explicit, o teribilãsuferinþã a sufletului matern faþã de absurdul tragical celui nãscut. „Purificarea” sus-invocatã, poateveni prin scrisul poetic, plasticizant al monologuluiinterior, nereptimat, cumva re-ordonator pentrusuflet, fie ca autosugestionare... În vers liber, cums-ar spune, vorbe de duh, duho-terapie... Culori,miresme, simbolism post-bacovian, dar mai aleserotism destructurat în sublimate sintagme, ce tinda gãsi ieºirea din labirintul existenþei tragice, almateriei auzite cândva de Bacovia, ca plâns allumii: materia, de unde Mater..

(În aste vremuri cyborgizante, în careomul devine „homo tehnicus”, îºi mai are poeziaanticul rost „de leac”, îmblânzitor, orefic, de a nereda nouã înºine? (Odã în metru antic...). Evocarea:„de mâna ta-luminã de toamnã evadatã/ Cu razece mã-ndeamnã sã mai iubesc odatã!’’ (Magnoliede toamnã, p. 20). Sanctuarul cãrþii, trãirea lui princuvântul poezic, este pentru Valentina Ciaprazitãmãduitor: „Palatele mã obosesc/ îmi e greu sã le

metafora autosugestivã, catarsicã: iatãdintotdeauna intuiþia sfântã, de a reprimabântuirile prin incantaþie, prin delicata, femininapsihoterapie, a Inimii, graal în spaþiul-timp-duratãal Iubirii. Departe de locurile evocate, aleparadisului primelor iubiri, cartea este evanghelie,iar Valentina Ciaprazi nu are – ºi bine face! –prejudecãþi... moderniste. În totul ei, carteaValentinei Ciaprazi este de primit ºi redãruit,redeschizând mereu, dincolo de teoriile toate,ceea ce aº numi paradigma Mater Dolorosa.Spaþiul... este interiorizat, dar reflectat feeric,taumaturgic, în numeroase poeme, de fapt unulsingur, întrerupt doar de... titluri.

P.S.: Remarcabilã coperta, sugerând plas-tic un fragment scarat al dublei spirale ADN-ARN, poate semnul Arborelui vieþii.

Eugen Evu

În tainã

La tine mã gândesc mereu în tainã,Te mai iubesc ºi-acum în plinã iarnã,Când cade neaua peste noi în ceteDe fulgi uºori, cu voaluri violete.

Aºa va trece viaþa an de an,Cu chipul tãu pe care-l desmierdamÎn inimã-mi sãpat pe veºnicie,Iubindu-te, dar nimeni sã nu ºtie.

Nici mãcar tu, plecat atât de-aproape,Lãsându-mã cu lacrima sub pleoape.Cã tu ai fost, vei înþelege oare,Din viaþã-mi, cea mai dragã întâmplare?

Clipele vieþii curge-vor spre maluri,Florile iernii s-or topi la geamuri,Dureri, iubiri, pe toate le-oi uitaDar nu pe tine, bucuria mea!

Valentina CIAPRAZI

61


numãr odãile/ lespezile de granit mã înfioarã/ caun gând al morþii/ zidurile care se întind ca opecingine/ îmi întunecã orizonturile sufletului/ mãfac tot mai micã”... Însã: „Ca sã urc, în abiscoborât-am mereu/ Ca sã râd, câte lacrimi vãrsat-am din greu!/ Câte nopþi petrecute în beznã ºi tinã/Ca sã aflu în zori nesperata luminã! (Revers, p.37). Prin cuvântul pseudo-psalmic se petrec pejoasa frecvenþã, ritmatã, a Inimii, furtuni psihice(biomagnetice!) - spre a fi mai imponderabilã, dardelicatã surprinsã ca Stare, vãmuirea ispitelor pro-fane, carnalul din interregnul uman: „Zâmbeºteîntr-un colþ icoana micã/ Parfum uºor cu iz delevãnþicã/ Rochia roz mi-atârnã pe fereastrã/ Maiam doi trandafiri uscaþi în glastrã (imortele, voilà!)ochii tãi gri pândesc prin sticla matã/ Nu vrei sãpleci, mã mai sãruþi odatã/ ºi uite-aºa, pãgâni,avem o toanã/ sã ne iubim sãlbatic sub icoanã”.Sinceritatea acestei „toane”, neipocrizia suntcontrapunctice, într-un discurs altfel smerit,pecetluit cuiva pentru mai târziu... PoeziaValentinei Ciaprazi este la ora autumnalã,elegiacã, a lacrimii care nu mai cade, grea de lu-mina ochilor, cu lacrima Maicii îndurerate. Pecoperta cãrþii, un autograf e de înþeles ca,amintindu-ne antice invocaþii „Arde-mã, soare!’’Este strigãtul luminii imaculate, spãlate, decantatela vãmile, sã sperãm, ale charmicei, Eternereîntoarceri... (Eugen Evu)

PAGINA INTERNAÞIONALÃ

DE POEZIE ALBANEZÃ

Mulþumim pe aceastã cale bunului nostruprieten Baki Ymeri, care n-a asigurat traduceriletextelor din ºi în românã ºi albanezã, precum ºiprezentãrile autorilor.

Ziaristã, profesoarã, animatoare despectacole pentru tineret, redactor de carte, ompolitic, stabilitã în SUA în 1997, Kozeta Zylo s-anãscut la Tepelena (Albania). A studiat Limba ºiLiteratura Albanezã la Universitatea din Elbasan(1979) ºi a urmat studii postuniversitare la Univer-sitatea din Tirana. Din anii ’80, devine militantãîmpotriva sistemului comunist. Dupã 1990 acontribuit la crearea Partidului Democrat-Creºtinal Albaniei (Secretar General, 1994-1995). Dupãevenimentele din 1997, Kozeta Zylo pãrãseºteAlbania. Activeazã în calitate de Consultant pentrustudenþii din Bramsonort College (2000-2004),lucreazã la Globe Institute of Technology,Manhattan ºi la Bord Education, New York. Esteuna din cele mai active membre ale comunitãþiiamericane de origine albanezã, ataºat de presãal Uniunii Scriitorilor Albanezo-Americani,corespondent al ziarului Illyria. La New York i s-aconferit premiul „Femeia Anului 2008”. A primitdistincþii din partea Asociaþiei Dibranilor din SUA,a Academiei de ªtiinþe, TV „Cultura Albanezãpentru media ºi activitãþile comunitãþii”. Cãrþipublicate: Monumentul Lacrimii (2005) ºiPrimãvara fãrã mimoze (2006). Este prezentã cuun grupaj de poeme în antologiile Apus îndureratºi Când îºi pãrãseºte pasãrea cuibul.

KOZETA ZYLO SUA


62626262626262626262

62

Ka lindur ne Tepelenë, në gjirin e njëfamiljeje me tradita patriotike dhe arsimdashëse.Studjoi Gjuhën dhe Letërsinë Shqipe nëUniversitetin e Elbasanit (1979), duke kryer nëndërkohë studimet pasuniversitare nëUniversitetin e Tiranës. Kontribuon për procesetdemokratike në Shqipëri dhe për themelimin ePartisë Demokristiane Shqiptare. Që nga viti1997 emigron së bashku me familjen në ShBA.Është një nga veprimtaret më aktive nëkomunitetin e atjeshëm shqiptar, sekretare përshtyp në Lidhjen e Shkrimtarëve Shqiptaro-Amerikanë. Për patriotizmin dhe publicistikënletrare/artistike ka fituar respektin e studentëveshqiptarë në New York dhe të mbarë komunitetitshqiptar në SHBA e më gjerë. Çmimet: U shpallGruaja e Vitit 2008 në New York nga organizatae gruas Zëri Ynë. Çertifikatë nga Lidhja eShkrimtareve Shqiptaro-Amerikanë për njëkontribut të shquar në Letërsi. Çertifkatë ngaShoqata e Dibranëve ne Amerikë për ditën eMësuesit. Çertifikatë nga Akademia e Shkencavepër një punë të palodhur në Media Çertifkatë ngaTV Kultura Shqiptare për një bashkëpunim tëngushtë me TV dhe mirënjohje për Komunitetin.Çmim nga revista Fotjon art. Libra të botuar:Monumenti i Lotit (2005), Pranverë pa Mimoza(2006). Është redaktore në antologjine ZemraPrindërore, prezente në antologjitë Perëndim imalluar dhe Kur e lë zogu folene.

MJELLMAT DO TË VIJNËNuk e di në më ke harruarLiqeni i bukur i Tiranës nuk e diFëshfërrimën e mëndafshit timDhe fërshëllimën e te dashurit timNga kënaqësia e puthjesKur loznim kukamfshehtësiDhe në gjethet e bardhaTë luledeleve kërkonim fatinMë do apo s’më do Nën ëmbëlsinë e cicërrimes së zogjveNe ecnim te dy të përqafuarRreth trungut të pishaveAty ku lulet bënin pjalmiminUnë nuk e kam harruar liqenin timPrapë dua të vij pas kaq viteshEdhe pse mund të jesh zemëruarNga mosardhja ime atyPor druhem se mos pishat jane tharë

Dhe liqenit po i humbet shtratiOh, nuk dua ta besoj kurrë këtë marrëziPritmë liqeni i bukur pritmë si dikuDo të vi duke fluturuar me mjellmat

MIERLE VOR VENINu ºtiu dacã m-ai uitatLac frumos al TiraneiNu ºtiu foºnetul mãtãsii meleªi fluieratul iubitului meuDe plãcerea sãrutuluiCând ne jucam de-a v-aþi-ascunseleaªi în frunzele albeAle florilor noi cãutam noroculMã iubeºti sau nu mã iubeºtiSub dulceaþa ciripirilorMergeam amândoi îmbrãþiºaþiÎn jurul tulpinilor de piniAcolo unde florile fãceau nectarEu nu am uitat lacul meuDin nou vreau sã vin dupã atâþia aniDeºi poþi fi supãratCã n-am venit acoloDar mi-e teamã sã nu fie uscaþi piniiSi lacului i se pierde patulOh, nu mai vreau sã cred nicicândaceastã nebunieAºteaptã-mã, lac frumos,aºteaptã-mã ca odinioarãVoi veni zburând cu mierlele

SI NJË DRENUSHËSa shumë që hesht në telefonSi një drenushë nën një pemëSa shumë që druaj të them gjithçkaSa shumë që dua të të themMë mirë e kam t’i shkruaj me fjalëPor dhe aty asgjë s’kuptohetSe dashuria s’u thënka dotPasi me afsh ajo pushtohetKështu i dashur kur të vishNë aromë jasemini, lulesh harbuarZjarr do i gjesh buzët dhe sytëSisën e majtë e ke zbuluarPor le t’i lutemi PerëndisëPër dashurinë tonë të pafundE të ëmblat puthjet tonaT’i stërpik ajo nga yllësiaSe hëna e bukur që rrëshqetKalon në ekstazë nga xhelozia

63


CA O CÃPRIOARÃCe mult tac în telefonCa o cãprioarã sub un pomCe mult mi-e teamã sã spun totulCe mult vreau sã-þi spun cã te iubescMai uºor mi-e sã-þi scriuDar ºi aºa nimic nu se înþelegeFiindcã iubirea nu-mi ajunge în cuvinteCând cu patos mã cuprindeIubite, când vei veniMireasmã de iasomie ºi focPe buzele mele vei gãsi -ªi sânul stâng dezvelitDar sã ne rugãm Celui de SusPentru iubirea noastrã infinitãªi dulcele nostru sãrutSã fie stropit de lumea stelarãCând luna, lunecare vie,Trece de la extaz la gelozie

MALL I MAGJEPSURMë prekin cipën e shpirtit të ëmblat fjalëDhe timbri i zërit më vjen butësisht taniDridhet zemra ime nëpër fantaziPër puthjen e zjarrtë mbetur tek ti

Unë po shkoj të fle nën kupën e qiellitDhe yjet do më lajnë me lotin e florinjtëDo të gdhihem me mëngjesin e artë të diellitNjë ylber me ëndrra mbi shtrat do jenë shtrirë

DOR VRÃJITCuvintele dulci ºi timbrul glasuluiÎmi alintã sufletul calm ºi cuminteInima îmi tremurã prin fantezii divinePentru sãrutul înfocat rãmas la tine

Mã duc sã dorm sub bolta înstelatãNoaptea îmi va ºterge lacrima amarãDimineaþa soarele mã va cuprindeUn curcubeu cu vise peste pat se va întinde

Muguraº Maria Petrescu, împreunã cu poetul ºiscriitorul albanez Eduard M. Dillo, familia Domniei Sale ºicu scriitorul ºi omniprezentul Prof. Univ. Dr. TheodorDamian. New York, iulie 2012

EDUARD M. DILO – SUA –

Eduard M. Dilo împreunã cu cele douã fiice ale sale


64646464646464646464

64

Poet, publicist albanez, emigrat în SUA,Eduard M. Dilo s-a nãscut pe 5 august 1958, laSheper, Zagoria (Albania), într-o familie veche deintelectuali care, în timpul dictaturii comuniste afost tratatã în mod barbar, persecutatã ºimasacratã. Tatãl sãu, Margarit Ilia Dilo, fiu alpatriotului ºi eruditului lingvist Ilia Dilo Sheperi,absolvent al Universitãþii din Atena în 1936, a fostînchis dupã instaurarea comuniºtilor la putere.Acelaºi destin l-au avut ºi ceilalþi membri aifamiliei. Autorul este ºi nepot al patrioþilor de„puºcã ºi panã” Pano Xhamballo ºi Jani Dilo careau luptat pentru idealul „Albanezi liberi într-oAlbanie liberã!’’ A urmat cu mari piedici liceulteoretic, fiind exmatriculat, în cele urmã, din cauzamoºtenirii politice din familie. A absolvit mai târziuun liceu economic. În prezent, trãieºte cu familiaîn SUA unde a terminat Institutul bianual „GlobeInstitute Tecnology” din New York. Publicã diferitearticole în ziarele Illyria, Tema shqiptare, GazetaKritika, Zemra Shqiptare, etc. Este membru alUniunii Scriitorilor Albano-Americani, prezent îndiferite antologii de poezie, coautor al uneimonografii despre Ilia Dilo Sheperi, autor alculegerii Suflet trezit (Shpirt i trazuar, Bucureºti2010) ºi are sub tipar un volum cu diverse creaþiiliterare.

EDUARD M. DILO

Poet dhe publicist. U lind më 1958 nëSheper të Zagorisë.

Rrjedh nga një familje intelektuale e cilagjatë diktaturës komuniste u persekutua nëmënyrë barbare. Babai i tij, Margarit Ilia Dilo, kakryer studimet në Universitetin e Athinës (1936).Ai ishte nxënës i shkollës Amerikane, ndaj edheu burgos e syrgjynos gjatë diktaturës staliniste tëEnver Hoxhës. Me ardhjen në pushtet tëkomunistëve, të njëjtin fat e përjetuan edhefamiljarët e tjerë. Edi është nip i patriotit dhegjuhëtarit erudit Ilia Dilo Sheperi, si dhe i PanoXhamballos dhe Jani Dilos, të cilët luftuan përShqiptarë të lirë në një Shqipëri të lirë. Ka kryerme skarifica të mëdha gjimnazin në Gjirokastër,Tiranë dhe Fier, pasi e përjashtonin për arësye tëbiografisë. Më vonë e përfundoi shkollën e mesmeekonomike në Fier, pa shkëputje nga puna,ndërsa më vonë mbaroi Institutin dyvjeçarGlobe Institut Tecnology në New York. Ështëbashkautor në antologjinë Zemra Prindërore(Botimet Almera, Tiranë 2008), bashkautor i libritDiloiada (Gjirokastër, 2009), i përfshirë me vleralirike edhe në antologjinë e përbashkët Ekzili

i ëndrrave (Bukuresht, 2008). Ka botu-ar shkrime të ndryshme në gazetat Diell i,Illyria, Rrënjët, Pena dhe Tema Shqiptare, dukebashkëpunuar edhe me revistat elektronikeZemra Shqiptare, Tribuna shqiptare, ForumiShqiptar etj. Vëllimi i tij i parë poetik “Shpirt itrazuar” e pa dritën e botimit në Bukuresht (EdituraBiodova, 2010), duke pregaditur për botim edhenjë përmbledhje me artikuj publicistikë. Aktualishtjeton me familjen në SHBA. Është anëtar i bordittë “Vatrës” në Shtetet e Bashkuara të Amerikësprej dhjete vitesh, dhe anëtar i Lidhjes së Shoqatëssë Shkrimtarëve Shqiptaro-Amerikanë.

SFINTE SUNT ELE(Të shenjta janë ato)Mama este durereaAmintirea care ne urmãreºte oriundeMama este cuvântulCuvântul cel dintâi pe care-l gângurimMama este suspinulCare iese din durerePe mama ca ºi pe Cel de SusTotdeauna ºi oriundeVã rog, nicicând sã nu-i rãniþiBune le vrea Domnul cel MareToate mamele în aceastã lumeSunt sfinte, ele sunt sfinte TATÃLUI ÎNCHIS(Babait të burgosur)Simt încã lipsa tatãlui meuSunt ani de când nu l-am vãzutCopil fiindToþi îºi chemau tatãlEu nu, nu l-am avut lângã mineDeºi viu, aproape-viuDeparte cât mai departe l-au luatÎncãtuºat, persecutat.Durerile pentru el nu s-au terminat

MÃ VEÞI GÃSI(Do të më gjeni)Când voi fi departeCând o sã mã stingMã veþi cãutaªi în loc de mineVeþi gãsi niºte urme scriseDespre suferinþele meleÎn acele cãrþi prãfuiteCãrþi mãrunteªi suferinþe mari

65


Ilia M. Dilo s-a nãscut în 1951, înlocalitatea Sheper, Zagora (Albania). El estenepotul lingvistului ºi eruditului Ilia Dilo Sheperi,un martir al democraþiei albaneze. ªcoalaelementarã a fãcut-o la Sheper, iar liceul QemalStafa, la Tirana. Porþile studiilor superioare i-aufost închise din cauza trecutului politic al familieisale, o familie de intelectuali, persecutatã înperioada dictaturii comuniste. A terminat un cursde topografie, la Institutul de Petrol din Fier, a lucratdoi ani ºi a fost concediat, ca fiind „persoanã cubiografie politicã dubioasã”. Ulterior, a lucrat catehnician de construcþii, la un institut dinGjirokastra, în calitate de geometru. Dupã triumful„democraþiei”, a încercat sã-ºi continue studiilesuperioare, dar din cauza nomenclaturii foºtilorcomuniºti care au preluat puterea, acest drept i-afost din nou refuzat. În 1992, împreunã cu familia,a luat calea exilului, stabilindu-se în Grecia. Scriepoezii ºi prozã încã din perioada adolescentinã,publicând ºi la ziarul albanezilor din SUA, Illyria.

DËSHIROJAtdheu im kur të kujtojNë trup më shkon drithmëNë baltën tënde si mjaltëJetojnë e prehen të mitë. Tokat pjellore thotë LukianiRritin kuaj e dema të majmëVetëm balt’ e mëmëdheutRrit trima dhe asllanë.Në dhe të huaj s’jam i qetë

Ndaj dëshiroj të kthehem Atje ku u linda

Eshtërat të më prehen. ( Greqi, 2007)

ILIA (YLLI) M. DILO – Grecia –

DORESCDe patria mea când mi-aduc aminteTrupul îmi e cuprins de un tremurÎn glia ta dulce ca miereaTrãiesc ºi odihnesc ai mei.Pãmânturile rodnice zice LuchianCresc tauri ºi cai graºiDoar noroiul patrieiCreºte viteji precum leii.În glia strãinã nu mai sunt liniºtitDe aceea doresc sã mã-ntorcUnde m-am nãscutOsemintele sã mi se odihneascã.

BREZAVE QË VIJNË

Fjalë të bukura ndoshta s’di

Përveç dëshirës për Liri

Çdo gjë të mirë e harruamNë të tmerrshmen qeli. Shtëpitë tona ishin burgjetDhomat tona - qelitë,Të pandarë kudo patëm:Vetminë,Errësirën,Minjtë.Mbi varret tonaBar kurrë s’mbiuNga duart prangatS’na u ndanëIroni e hidhur e fatitMbi kurrizet tonaVallëzonte si e marrë.Breza të ardhshëmMos u habitniPse për këto pak shkruamLetër dhe laps nuk patëmVeç prangatKurrë s’na munguan. (2008)

GENERAÞIILOR CARE VINCuvinte frumoase poate nu mai ºtiuÎn afara dorinþei pentru libertateTot ce fusese bun am uitatÎn înspãimântãtoarea celulã din închisoare.Casele noastre erau închisorileCamerele noastre chiliile


66666666666666666666

66

Nedespãrþit oriunde am fost deSingurãtate -Întuneric,ªoareci.Peste mormintele noastreIarba nicicând n-a rãsãritDe mâini cãtuºeleNu ni s-au despãrþitIronie amarã a destinuluiPeste umerii noºtriDansa ca o nebunãGeneraþia viitoareSã nu vã miraþiDe ce pentru aceasta am scris puþinHârtie ºi creion nu am avutDoar cãtuºeleCare nicicând nu ne-au lipsit (2008)

ASAJ Ti erdhe e qeshur pranë detitMes valëve dhe shoqeveSi një flutur mes luleve dukeshe!E ndërsa lahesheGjithnje buzëqeshjeO notare e mirë,O vajzë e bukur.Nuk di kujt i buzëqeshjeArdhmërisëApo shikimeve plot admirim?Sidoqoftë, moj sirenë shprese,Pranoje këtë të sinqertë urim:Suksese, gjithmonë suksese!

EITu ai venit surâzãtoare lângã marePrintre valuri ºi pietrele ei Precum un fluture pãreaiÎn timp ce te scãldaiMereu surâzãtoareÎnotãtoare bunãO, fatã frumoasã,Nu ºtiu cui surâdeaiViitoruluiSau privirilor pline de admiraþieOricum rãmâi o sirenã de speranþãDe aceea îþi trimit aceastã urare:Sã ai întotdeauna succese!

S-a nãscut în Albania (1990). În 1997 aterminat prima clasã a ºcolii elementare, când aluat drumul pribegiei, împreunã cu familia,stabilindu-se iniþial în Grecia, iar din 1999 înStatele Unite ale Americii. Primele poezii ºipovestiri le-a scris încã de la vârsta de nouã ani,în limbile greacã ºi albanezã. Mentorii ei literarii-au fost pãrinþii, dar ºi câteva personalitãþiimportante ale culturii albaneze din SUA. Câtevapoeme ºi alte scrieri au apãrut în ziarele Dielli,Illyria, Drita, Zagoria, etc. Deºi adolescentã, lavârsta de 15 ani, datoritã poemului When I Cried,a fost primitã în rândul Poeþilor Celebri ai Americii(2005). Subiectul preferat al scrierilor sale estedragostea faþã de patria pe care a pãrãsit-o la ovârstã fragedã ºi într-un timp foarte dificil.

ËNDRRAËndrra imeËshte të shkoj në ShqipëriTë takoj njerëzit e miT’i përqafoj kaq fortE t’i puth me lotë,Me lotë malli që s’pushojnë.

VISULVisul meuEste sã merg în AlbaniaSã-ntâlnesc oamenii meiSã-i îmbrãþiºez atât de tareªi sã-i sãrut cu lacrimiCu lacrimile dorului care nu se terminã.

WHEN I CRIEDIt was your shoulder I leaned onIt was you that gave me the courageI needed when everybody let me down

ANGELA E. DILO – SUA –

67


It was your hugs that warmed my soulwhen it was coldIt was you hat put a smile on my faceEven when i wanted to dieIt was your face I sawwher ever I looked at the skyYou were there when I was sickYou were there when I felt weakBut what happened to the love that we once sharedWhat happened to the thoughts that we exchanged?My heart is slowly breaking apartKnowing you’re not by my sideTears are falling down my faceit hurts too much.

CÂND AM PLÂNSPe umãrul tãu m-am rezematTu ai fost cea care m-ai încurajatAtunci când toþi m–au abandonatÎmbrãþiºãrile tale mi-au încãlzit sufletulcând era frigTu m-ai fãcut sã zâmbescChiar ºi atunci când aº fi vrut sã morChipul tãu l-am vãzutCând priveam la cerErai acolo când mi-era rãuErai acolo când nu mai puteamªi totuºi ce s-a-ntâmplat cu toatã dragosteape care am împãrtãºit-o cândvaCe s-a-ntâmplat cu toate gândurilepe care ni le-am mãrturisit?Inima mea se rupe încetªtiind cã nu mai eºti cu mine.Lacrimile-mi curg pe obraji, mã doare

KUKULLËSIka që pa gdhirëVendin unë e lashëKukull lamtumirëS’munda dot, s’të thashë! Kuklla ime e mirëFle apo je zgjuar?Apo kallashëtTë kanë tmerruar?

Kukull moj e dashur,Mos je zemëruar?Pres një ditë të bukurPër të të përqafuar. Kur do të kthehem,Kukull e braktisurDo t’më zemëroheshUnë do të jem rritur.

PÃPUªIIAm fugit cu noaptea-n capÞara mi-am lãsat-oPãpuºo, la revedereMai mult,Nu þi-am spus Pãpuºa mea bunã,Dormi sau eºti treazãSau te-au speriatArmele

Pãpuºa mea iubitã,Nu sta supãratãAºtept o zi frumoasãPentru a te-mbrãþiºa Când mã voi întoarce Pãpuºo, pãrãsitã Nu vei fi tristã oare Fiindcã eu voi fi mare?

Traducere în limba românã de Muguraº Maria Petrescu


68686868686868686868

68

Niciodatã nu voi putea spune „încã un poetkosovar”. Poezia marilor talente ale regiunii cuistorie înlãcrimatã nu se aseamãnã, nu se repetã,nu se se îngrãdeºte ca idei ºi prezentare. E opoezie cursivã, cu tematicã atât de variatã, deparcã întreg universul ºi-a vãrsat sacul cu frumu-seþi pe plaiurile kosovare.

Poezia lui Dedë Preqi mã duce cu gândulla primul paragraf din eseul Gânduri despre poeþiºi poezie, semnat de Ionuþ Caragea: ,,Poezia esteun spaþiu în care orice adevãr poate fi utopie ºiorice utopie poate deveni adevãr ºi realitate.Poezia poate fi un paralelism utopic, un paradisal neîmplinirilor împlinite utopic, într-un timp dinafara timpului. Totuºi, în aceastã lume iluzorie,sentimentul este autentic ºi înãlþat la cote extreme.Poezia este un sentiment nemuritor prinhiperbolizare.” Temele abordate de el în volumulde faþã, rãzboiul, patriotismul, exilul, drumurile,nostalgia dupã locurile natale, nedreptãþile sociale,virtuþile omului simplu, iubirea, trecerea timpului,au devenit un strigãt, o lacrimã a exilatului în faþadorului de pãmântul natal. O lume iluzorie, unparavan în faþa lumii reale, atât de depãrtate desuflet.

Sã vorbim puþin ºi despre poezia sa în sine.Unul din motivele popularitãþii versurilor lui DedëPreqi este claritatea imaginilor„Exilul mã arde/ Dorul nu mi-lalungã” – Binecuvântarealacrimilor, dinamizatã prinsurprinzãtoare fluctuaþii deperspectivã „O bucatã de pâine/Pentru o bucatã de viaþã” – Obucatã de pâine”. Poetul estetotodatã un maestru al metaforei„Undeva, în inima Raiului,/ A lovitfulgerul.” – „Ieri” ºi al comparaþiei„Drumurile se intersecteazã/

PATRICIA LIDIAprecum pânza pãianjenului” – „Cãlãtorul mut”,pe care le foloseºte cu o exactitate ºi cu oprospeþime de neegalat. Poemele sale cuprindinterogaþii retorice, dureroase asemenea rãnilorstropite cu oþet lãsate de ghimpii din coroana luiIisus pe cruce „Când eu râd/ De ce râd?/ Cândeu plâng/ De ce plâng?/ Când eu cânt/ De cecânt?” – „De ce...”. Pe scurt, Dedë Preqi scrieîntr-un limbaj simplu, cu metafore transparente,limpezi, fãrã construcþii stilistice sofisticate. Undiscurs liric liniºtit, o „liniºte scandinavã” (þinândcont de þara de exil a acestuia), dar care ascunde– se simte lucrul acesta – o tensiune, undramatism al existenþei care îþi capteazã atenþia.

Da, l-am citit pe Dedë Preqi. L-am citit întraducerea lui Baki Ymeri, cum altfel? Nu, nu laceas de searã, nu la prânz, la siestã, ci în liniºte,cu mintea limpede, pentru a sorbi fiecare literãdin fiecare cuvânt. ªi a meritat. Poeziile sale suntgenul de scriere care se preteazã bine traducerii,cel puþin teoretic. Cu cât un poem pare mai clar,mai direct - cu cât se bazeazã mai puþin pe formã,dicþie sau sintaxã extremã. Ceea ce însã pareextrem de simplu, e de fapt foarte complicat. Estede ajuns? În unele sensuri, cu siguranþã - am cititpoezie pentru divertisment, dar ºi cu valoarenutritivã din punct de vedere cultural. Dar a traduceun poem este ca ºi crearea unui cover dupã omelodie. Putem savura libertãþile pe care autorulºi le ia pentru a da o nouã formã ºi înþelegeretextului sau le putem refuza cu desãvârºire. Esimplu. Poezia nu se vinde, poezia nu se citeºte,poezia nu e importantã. Oare se poate trãi foartebine fãrã poezie? Nu se poate, sigur ca nu se

poate. Poezia e doar una dintre multeleforme de expresie artistice de a fi înlume, de a gândi lumea ºi pe sine,înãuntrul ei. Dedë Preqi, oricât depopular printre cititorii ºi criticiikosovari, rãmâne în mare mãsurãnecunoscut pentru diletanþii non-kosovari, dornici sã savureze noi opereinternaþionale contemporane.

Binecuvântareal lacrimilor – poezia exilului kosovar

69


DOMINAREA SPAÞIULUI ªI A SUFLETULUI

A zbura înseamnã a dominaSpaþiul.De aceea adevãrul meuEste un vulturIar adevãrul minciunii taleEste o cioarã (vopsitã).Amândouã aceste înaripate dominãSufletul.

ZONA DE FOC

Bãrbatul este un geniuFemeia un îngerAl sentimentelor încurcateÎn zona de foc...Cântecul lor cucereºte sufletul

Adevãrul este un vultur care zboarãDin glorie în virtuteMinciuna este o cioarã care cârâieZburând în spaþiul infidelitãþii...

FLOAREA REGINEI

Floarea nopþiiA venit dis-de-dimeneaþãCa un cântecCa un lujerCa o zânãInsuficient satisfãcutãDar am respins-oFiindcã în mintea eiCirculã setea de fumPrecum pofta celor careÎn loc de nectarulBuzelor unei femeiSe îmbatã sãrutândBuzele sticlelor de bere

BAKI YMERI – ROMÂNIAEXILULIN POEZIE

Baki YmeriPoeme pufoase, adicã un fel de piersici,

poate sâni, ale înfruptãrii post-edenice...

Poetul albanez Baki Ymeri, cu sensibil-egalã exprimare-n vers, albanezã ºi româneascã,meritã referinþe mai cuvenite decât cele ale unoralþi poeþi, oricât ar fi aceºtia de interpreþi critici aialtora. Recenta cunoºtinþã cu el ºi un adevãratasalt al editãrii sub ideea fraternitãþii istorice-ancestrale de limbã, reuºite demne de laudãpentru acest spirit, ºi înduioºatã, mi-a completatapoi, prin câteva lecturi, cele de mai sus.

Cartea Poeme pufoase (Opera Omnia TipoMoldova) – este cea mai semnificativã în sensulautodefinirii ars-poezice. „Miezul” poeticii lui estedin sorgintea arhaicului folclor, dominantamitologiei pãgâne, via folclorica, suind prinsincretism, în religiozitatea ce o psalmodiazã, înmodernitatea post-protocronistã, cultul Femeii-Mame, ºi femeii-iubite, dacã vreþi matriceale, post-edenice. Aºadar fiindul poet e unul autentic al liriciide dragoste: „Prin Rai alergînd/ Coborînd/ peaºternutul de vânt/ sânii tãi tremurau/ undele lormã loveau/ mã trânteau la pãmânt.” Forþa unoratari texte reductive, este a esenþializãrii patosuluiºi a erosului sublimat în preludic, uneori hermetic,dar mereu cu sclipãt revelatoriu, din artaantinomiei ornamentatã de arabescuri semanticeinsinuante. Motivul sânilor, ca izvor al alãptãrii„coborât” din cosmologie, (Galateea) în miculcristal liric, revine pastelat, în poezia de notaþie,ungaretianã, sau cu subtilitatea haijinului carpatic,sublunar, amintind de colindul laic: „Scoica sânilortãi/ era sfântã ca luna/ Culoarea lor albã/ eraprecum spuma/ la marginea mãrii”... Dacã aºcãuta un eventual maestru acela ar fi GheorgheGrigurcu, prin timbrul aforistic ºi apelul frecventla comparaþie, plusat la Baki Ymeri, de un anumecolorism antinomic ºi holismul enunþului: „Lacincisprezece ani/ furi primele mere -/ în sâni le


70707070707070707070

70

ascunzi/ bagã vecinii de seamã/ La ºaptesprezeceani/ vãd ºi eu/ cã þii ascunsã în sân/ privireavecinilor/ La optsprezece ani/ mergi la piaþã: nuvinzi acolo nimic/ dar te întorci bogatã acasã/bogãþia ta asprã/ ne umple de fricã”. Astfel debijuterii abundã în consistentul volum. Nucelul tareal poetului este substanþial, de rezistenþã prinrezonanþã, prin hierofanie... hermeneicã.

Categoric, „crizele” (ce infern al tandreþeimasculine!) necum crize de ID-entitate în acestMonstru numit Istorie! – (ci eros-thanatos-religiousus-existenþialist) revelatorii ale acestuiimportant poet pentru ambele literaturi, suntetalate, ingenios ºi unitar, într-o carte de referinþã,gândul fiindu-ne la vitregia de impact global faþãde „comoara în adâncuri îngropatã”, limbaneolatinã, ÎNCÃ,

Eugen Evu

Simeze: Vernisajul maestrului Garabet(Gabi) Salgian, la expoziþia de la ConsulatulGeneral al României din New York, cu ocaziaSimpozionului anual ,,Mihai Eminescu’’,organizat ºi condus de cãtre Pr. Prof. Univ. Dr.Th. Damian. Majoritatea picturilor maestruluiGarabet Salgian le puteþi gãsi pe adresa sa deWebsite:www.salgian.com

71


A consemnat Muguraº Maria PETRESCU

Preºedintele Cenaclului literar „MihaiEminescu“ din New York, preot prof. univ. dr.Theodor Damian l-a invitat pe cunoscutul pictorºi restaurator Garabet Salgian la o searã cultural-artisticã pe tema: Bazele materiale ºi tehnice alepicturii.

Chiar de la începutul expunerii sale, maestrulGarabet Salgian a þinut sã menþioneze cã mo-derna sa picturã este inspiratã din naturã, dinreligie ºi din mitologie, de mai bine de jumãtate deveac. De asemenea, a subliniat ºi faptul cã indife-rent de inventarul mijloacelor de expresie ºi detehnicã folosite, esenþial este ce ai de spus caartist, ce anume clocoteºte în sufletul tãu ºi cetrãiri deosebite are artistul în îngemãnarea cordialãa tonurilor ºi nuanþelor, în cele mai savantecombinaþii.

Faþã de arta exprimatã în picturile sale,putem spune cã ele sunt o adevãratã „risipã“ de

Artistul plastic GARABET SALGIAN invitat al Cenaclului literar„Mihai Eminescu“ din New York

talent ºi imaginaþie, ceea ce ne întãreºteconvingerea cã artistul Garabet Salgian trãieºte„frumosul“ cu toatã fiinþa sa.

Poetul ºi scriitorul Ion Burcin a dorit sãmenþioneze într-un stil deosebit de romantic,plãcutele întâlniri pe care le-a avut cu maestrulGarabet Salgian.

Poeta Valentina Ciaprazi a apreciat faptul cãtoþi românii din New York suntem mândri ºinorocoºi cã avem în mijlocul nostru un artist demare valoare – Domnul Garabet Salgian.

Preot prof. univ. dr. Theodor Damian aîncheiat aceastã deosebitã searã cultural-artisticãapreciind faptul cã pictorul Garabet Salgianreprezintã o personalitate de prim-ordin de ovaloare artisticã deosebitã, atât în picturile createcât ºi în frumoasele icoane prezentate.


72727272727272727272

72

East-West Gallery, Romanian CulturalCenter Memorabil eveniment plastic laConsulatul României din New York: GarabetSalgian

Pseudo cronicheta la ochiul compus alluminii...

Enkomion Garabet Salgian

Poliedrismul, ca sentiment cristalin –crustalic, cum ar spune Odysseus Elytis, al picturiiDlui Garabet Salgian, este magic, prin efectulperindãrii imageriei asupra noastrã, celor cevedem prin cuvinte... Modulaþiile, ritmãrile,degraderile sunt ale unui recital de orgã, Luminicã,oricâtã noapte stelarã roieºte în tot ce este viu;desigur, sugestionând stãri înãlþãtoare, imnice,dincolo de alteranþe ºi de ritmuri expresive,variaþiuni pe teme asumate, Stãri în registul vastal acalmiilor serenice, ori, dimpotrivã, ale unui extazapolinic. În ce am vãzut din opera sa, nu existãUrâtul. Vitralii ºi iconoclast, când Salgian ne duceprin odãile de sub catapeteasma motivelorbizantine, ale Veneraþiei; Florile, cuiburi de luminãºi feromoni (vibrând în chiar nuanþele corolelor înaranjament de buchet, despre care aparentimpudic ºtiinþa zice cã sunt vaginele regnului vege-tal); ornamentice, cu arabescuri complementare,învãpãiate de aceastã jãruire, de aceastã oxidareîn degradeuri ale luminii, care ne agitã simþurilemallarméean, ca miresme afrodiziace; în mai toateaceste graaluri (vase sau chivoturi) cu flori, apareOCHIUL, ceva sau cineva imponderabil se uitã

în lume: stranie, la acest Pictor este perspectiva:ai impresia deseori cã nu este între om ºi oameni,ci se apropie (nonfigurativ, spectral, diafaneparadoxal în carnaþie) – de parcã o oglindã dincare se extrag, revelatoriu, este undeva în spate!(vezi Vas cu flori, Improvizaþie, Pãun, sau celepatru florale redate de noi pe simeza copertei 4).Se perindã în memoria noastrã contemplativã,Þuculescu, Tonitza..., dar bunãoarã ºi RousseauVameºul, Gaugain, Kadinsky dar ºi psihedeliciicurentelor ulra- novatoare; motivele arhitecturalesunt vag-cubiste, structuraliste. Viziunile,Ferestrele, par fulgerate (blitzende Fenster) – sauamintesc de levitaþie, de priviri zburate .Compoziþional, „Grãdinã” pare sã aparþinã uneivederi din spaþiu, cum desenele de la Nazca. Nupot transfera deplasticizînd liric, eu însumi, eseistic,impresia resimþitã ºi eventual comunicatã estetic.„Ceva ca un fel de... flori”. Stãrile angelice pot faceun fel de ikebana de imortele, peste care bãnuimcoregrafia fluturilor în fenomenul Mimetic reciproc,al unui misterios transfer, stimulîndu-ne întrezãririîn multidimensiune. Nu îi cred pe cei ce afirmã cãviseazã multicolor, Rogvaiv. Dar Garabet Salgianviseazã astfel, vãznd ºi arãtându-ne...

Eugen Evu

Netrebnicã, noaptea neputinþei noastre

Doina Cosman, Bogdan C.S. Pîrvu Ne-a ieºit în cale zilele trecute o carte care

fãcuse oarecari valuri pe la sfârºit de mileniu. Seintituleazã The Undertaking ºi este scrisã de Tho-mas Lynch, poet „sãrac”, dar prosper antreprenorde pompe funebre. Între detalii legate degestionarea acestei din urmã meserii, încã ºi maiexoticã decât prima, e un capitol închinat suicizilor.Ne-a reþinut atenþia unul: E vorba de un soþ înºelatcare se opreºte din bãut pentru a-ºi privi pierdutsoþia, ocupatã de ceva vreme în faþa oglinzii: îºipune pãrul pe bigudiuri. Au un cod, el ºi soþia, carespune cã nu vor face sex la noapte dacã ea îºionduleazã pãrul. Iar el mai ºtie cã ea vrea sã aratebine pentru ºeful ei, a doua zi. Îºi terminãîncrâncenat sticla de whiskey Dumphy, dã iamaprin provizia ei de valiu, ia din sertar, dintre felicitãride Crãciun ºi Paºti, un cuþit electric Black &Decker ºi urcã apãsat în dormitor. Pune cuþitul înprizã pe partea sa de pat ºi îºi îndeasã în gurã obatistã. Îºi aºteaptã rãbdãtor soþia, sã vinã ºi ea

73


în pat ºi sã închidã ochii. Când simte cã ea aadormit, pune în funcþiune cuþitul care începe sãvibreze monoton. ªi-l aplicã la gât ºi, pânã sãrãmânã cu totul fãrã vlagã ºi sã dea drumul lamâner, îºi taie artera carotidã, vena jugularã ºijumãtate din esofag. Soþia doarme sforãind uºor,nederanjatã de bâzîitul cuþitului ori de vreozvrârcolire a muribundului. O trezeºte însã, pe lamiez de noapte, nãclãiala vâscoasã a sângeluicare deja se îmbibase peste tot: în saltea, încearºaf ºi în plapumã, ba chiar ºi în pãrul ei prinsîn bigudiuri.

Citim ura în acest autosfârºit, ceea ce e maineobiºnuit. Clipa morþii e îndeobºte una aîmpãcãrii: cu sinele, cu familia, cu prietenii ºivecinii. Muribundul „face pace cu lumea” ºi, pentrua o cita pe Kubler-Ross, îºi „acceptã” moartea,poate chiar cu seninãtate dacã luãm în seamãcomentariile lui Aries despre aºa-numita tipologieet moriemur. Dar suicidul ºi-a pierdut credinþa -nu în ultimul rând, în Divinitate – ºi comite acestultim gest cu obidã, cu o obidã direcþionatã, deprincipiu, asupra sieºi. Omul se omoarã pentrucã nu-ºi mai poate duce durerea, propria durere,care o fi ea. Sunt însã ºi unii, pe aceºtia i-am numiexcepþii, care vor ca „ieºirea lor din scenã” sãrãneascã pe alþii. Nu ne referim numaidecât lafenomenele ,,kamikaze” ºi ,,terorism”, ultimului cugreu gãsindu-i scuze, pentru care poate cã nu-ivorba atât de urã, cât de o prea mare, cum arspune probabil Heidegger, ,,credinþã-în” sau„iubire-pentru” (patrie, religie), iar noi am fi tentaþisã îl numim, cumva parodoxal, „(-) iubire”.

Revenind, oricât am heideggeriza noi gestulsuicidului din avant-propos, mai greu ne este sã-l legãm de iubire. Poate dacã l-am descrie ca peun om de principii, un om care nu concepe ca,,sfânta familie” sã fie terfelitã… Sã ne închipuimaºa ºi sã ne oprim aici cu comentariul, pentru cã,neuitând discurs al lui Anthony, legat de uciderealui Cezar, nu-i ideea noastrã de a-i blama într-unfel pe suicizi, ci de a-i apãra nu doar înainte, ci ºidupã. Sã nu uitãm cã, deºi pronumele personalpersoana I singular – ceea ce trimite la un sindromnarcisic accentuat – dominã autoritar biletele deadio, ultimele cuvinte ale suicidului s-ar putearezuma în declaraþia „Te iubesc, Mamã!”

Sã-l înþelegem, dar, pe cel care bea cucutãºi, în aºteptarea morþii, precum Socrate,dialogheazã senin cu discipolii; pe cel care îºi taievenele în cadã ºi, precum Petronius, trece dincoloca un adevãrat arbitru al eleganþei, într-un decor

de o rafinatã demnitate. Dar sã-l înþelegem ºi peSeneca, în sfârºitul cãruia citim o nerãbdare nuprea filosoficã: ºi-a înfipt un pumnal în arterabrahialã ºi, cum sângele nu i se scurgea din corpatât de repede cum îºi dorea, ºi-a secþionat ºivenele de la picioare ºi genunchi. Moartea veneaºi aºa prea încet, atunci a mai înghiþit niºte otravã.Cum moartea încã întârzia, s-a lãsat sufocat deaburii din baie. Limba englezã are un cuvântadecvat, death wish, pentru aceastã pornirecompulsivã...

Nu-i deci uºor sã mori. Lui Seneca nu i-afost uºor, deºi pãrea sã fie un connaisseur, dacãîl judecãm dupã retorica întrebãrilor. „În oricedirecþie þi-ai îndrepta ochii”, spunea el atotºtiutor,,,ai sã vezi unealta cu care sã pui capãtnecazurilor. Vezi prãpastia aceea neagrã? Înstrãfundurile ei ai sã-þi gãseºti libertatea. Vezimarea aceea, râul acela, pârâiaºul acela? Acoloadastã libertatea – la fund. Vezi copacul acela,noduros, scorburos ºi uscat? Ci de crengile luiatârnã libertatea. Îþi simþi gâtul, pieptul, inima?...Te întrebi vreodatã care e calea spre libertate? Evena aceea subþire ºi firavã”.

Într-alt loc, acelaºi Seneca pãrea la fel decunoscãtor. „Nu ai nevoie decât de o lamãminusculã pentru a-þi tãia oasele gâtului, ºi cândosul care leagã gâtul de cap se desprinde, corpulcât e de mare se preface într-o grãmãjoarã. În jurulsufletului nu se aflã fortãreþe, nu ai nevoie de uncuþit sã-l scoþi de unde e, nici nu-i nevoie de cineºtie ce ranã care sã ajungã la inimã ori la cap;moartea-i la îndemânã... Dacã gâtlejul e sufocatde-un nod, dacã apa opreºte suflarea, dacã ceafaþi se izbeºte de pãmântul tare când cazi de laînãlþime, dacã fumul îþi intrã pe nas ºi gurã, ºi-þitaie rãsuflarea – dacã aºa ceva se întâmplã,sfârºitul e iute”.

Cu douã milenii mai încoace, Edna St.Vincent Millay se arãta la fel de expertã într-alemorþii. Se lãuda – într-o antologie de poezii pentrucopii! – cã ºtie nu mai puþin de „o sutã feluri de-amuri”: ,,Sã mã culc sub roþile unui camion/ Într-obunã zi, când îmi iese în cale// Sã mã arunc de peun pod.../ Decât c-aº face viaþa grea/ Salubritãþiiºi pompelor funebre”… Sã observãm cã suicidalulde azi e, pânã la urmã, un „om de lume”, un, cumar spune americanii, socially-committed citizen;el e mai puþin egocentric, mai atent cu cei din jur.Aceeaºi Edna St. Vincent Millay continua: ,,ªtiuce otravã sã beau/ Des m-am gândit sã o gust/Dar mama a cumpãrat-o pentru chiuvetã/ ªi dacão beau, o irosesc”.


74747474747474747474

74

Suicidul tinde sã se raporteze acum la altul,nu-l lasã indiferent durerea pe care o lasã în urmã.Printr-un fel de recul, el se priveºte ºi pe sine altfel.Pe de o parte, contorsiunile ar modifica fizionomiaºi ar netermina gestul. „Lama te taie,/ Apa eumedã,/ Acidul te pãteazã,/ Drogurile îþi daucrampe./ Pentru puºcã trebuie permis,/ Laþulcedeazã,/ Gazul miroase groaznic”. DorothyParker, autoarea acestor reflecþii, vorbeºte dinproprie experienþã: prima oarã ºi-a tãiat venelecu un brici, a doua oarã a îngurgitat o supradozãde veronal, a treia oarã a luat barbiturice... Intrades în depresii, iar beþiile pantagruelice nu o ajutausã iasã din ele. Alcoolismul, de altfel, nu-i rara avisprintre poeþi, dar îi salveazã o formidabilã „forþã aeului”: capacitatea lor de recuperare, nu în ultimulrând din raþiuni estetice. Poetul nu are problemesã-ºi sublimeze durerea prin poezie, dar se fereºtesã-ºi exhibe suferinþa la modul fizic. Îºi þineferecate sentimentele ºi rãnile, care vor fitransparente în poezie, dar puse, printr-o abilãprosopopee, pe seama unui fel de persona, altuldecât al sãu, un fel de supraeu. Abia când eulsãu nu mai poate fi camuflat, îºi camufluazã elrãnile. Aceeaºi Dorothy Parker, autoarea unuiroman deja clasic: Pale Horse, Pale Rider – denotat preferinþa suicizilor pentru nuanþele palide!- dãdea dese petreceri în care îºi fãcea adevãrateapariþii de scenã. Ce-i drept cã arãta stinsã, ºisub fardul savant aplicat un ochi atent ar fiobservat urmele lacrimilor, ea îºi saluta imperialoaspeþii, cu o grimasã de om trecut prin toate ºicu o salvã (autoprotectoare!) de expresiilicenþioase. Bandajul de pe încheietura mâinilorera acoperit de panglici sinilii ºi fistichii, iar ea îºiflutura neîncetat braþele, ca sã-ºi scoatã la vederebrãþãrile de diamant lansate chiar atunci de Cartier.Dacã comesenii ar fi avut o cât de vagã ideedespre disperarea ei cumplitã, poate cã ar fireacþionat mai adecvat. Ea însã lua totul în glumã,pentru ca nimeni, mai apoi, sã nu fie chinuit deremuºcãri. Le oferea, cum se spune în romanelepoliþiste, un alibi. ªtia cã se va sinucide – pe suicidpoþi sã-l întârzii, dar mai greu îl poti opri din drum!– ºi nu voia ca nimeni sã-ºi facã procese deconºtiinþã din pricina ei.

Sã-l înþelegem deci, încã o datã, pe suicid.Nu vom gãsi numaidecât egoism în gestul sãu.Dacã e sã forãm mai adânc ºi sã încercãm avedea lumea ºi prin ochii lor, o sã descoperimgenerozitate ºi chiar o cochetãrie ciudatã, caretranspare poate mai apãsat din gestul

autodistrugãtor al unui francez de la finele secoluluial XIX-lea. S-a simþit trãdat în sentimentele lui ºiatunci ºi-a chemat majordomul ºi l-a anunþat cãse va omorî. I-a dat instrucþiuni sã facã o fãcliedin grãsimile extrase din corpul lui ºi sã oînmâneze, aprinsã, iubitei sale necredincioase –odatã cu scrisoarea pe care tocmai acum i-o scrieºi care spune cã flacãra care l-a ars pentru eaeste la fel de realã ca aceastã fãclie topitã dincorpul lui nevolnic, ce n-a trãit decât pentru ea.

Suicidul, în final, nu-i un „monstru fãrã inimã”.El ia, într-adevãr, ceva ce nu-i a lui, viaþa pe careDomnul i-a dat-o ºi pe care numai Domnul poatesã i-o ia înapoi; el are însã o logicã a lui ºi chiarun sistem estetic pentru care e dispus sãpãtimeascã. Sã avem deci îngãduinþã ºi sã nu negrãbim a arunca cu pietre în el.

Dr. Ionuþ-Horia T. LeoveanuProf. Dr. Cristina BorzanUMF ,,Iuliu Haþieganu” Cluj-Napoca

STRESUL ÎN ªCOALÃ ªI FAMILIEPãrinþii ºi profesorii uitã adeseori cã un copil

se aflã în plinã dezvoltare din toate punctele devedere, inclusiv al procesului de învãþãmânt.Trebuie, de aceea, sã-l ajutãm sã îºi gãseascãpuncte de sprijin, alegând motivaþia optimã pentrua-i ,,repara” slãbiciunile ºi a-i alina trãirile sufleteºtivulnerabile. Pãrinþii ar trebui sã se poziþioneze maicurând în ipostaza de „însoþitori” ai copiilor lor,învãþându-i sã se organizeze, sã îºi pregãteascãtemele, sã planifice orarul lecþiilor, sã anticipezeceea ce doresc sau gândesc ei; într-un cuvânt,sã ofere o prezenþã caldã ºi tandrã, sã instalezeun sentiment de liniºte ºi siguranþã interioarã.Nimic nu este mai reconfortant decât trãirea unormomente de calm ºi liniºte în familie: gãtitulîmpreunã, jocurile, privitul împreunã la un film.Fluxul emoþional între pãrinte ºi copil stimuleazãcreºterea ºi dezvoltarea sistemului critic; el seinstituie într-un instrument suplimentar pentru aþine stresul la distanþã. Adolescenþa ºi copilãriapresupun o serie de situaþii stresante care potinduce o stare de neliniºte, de cele mai multe oricu reacþii de agresivitate; din multitudinea acestoravom menþiona solicitãrile ºcolii, sentimentelenegative ºi nesiguranþa de sine, schimbãrile denaturã biologicã, problemele cu prietenii sau cucolegii, un mediu familial greu de suportat (pãrinþi

75


care divorþeazã, decesul unui pãrinte, situaþiafinanciarã precarã), transferul din ºcoalã,probleme de sãnãtate etc. Dacã cei mai mulþiadolescenþi gãsesc o cale sã facã faþã stresului,fie împãrtãºindu-ºi sentimentele prietenilor saufamiliei, fie încercând sã se detaºeze ºi fãcândceea ce le place, unii ajung sã îmbrãþiºezeactivitãþi autodistructive, precum consumul dealcool ºi droguri, comportamentele agresive faþãde cei apropiaþi, inclusiv faþã de propria familie.Atunci când stresul se instaleazã, din punct devedere biologic, la nivelul respiraþiei ºi circulaþieisanguine, unii adolescenþi simt un disconfortabdominal sau chiar senzaþia de picioare ºi mâinireci ori umede, insomnii, stãri de epuizare, lipsasau creºterea apetitului, panicã, frustrare,iritabilitate excesivã – de fapt, un mecanism deapãrare al organismului la stres, astfel încâtcreierul sã se relaxeze pentru a putea reveni la ostare generalã de bine.

Factorii de risc. Se discutã adeseori desprefactori care þin de structura internã a indivizilor,de elemente genetice ºi reacþii disfuncþionaledobândite prin educaþie; se vorbeºte, în plus, demediul socio-economic restrâns: relaþia cu familia,comunitatea, interacþiunile cu grupul de egali ºiclimatul ºcolar; se invocã, în fine, mediul fizic, întrecare condiþiile de trai, accesul la resurse dar ºievenimente imprevizibile precum hazardelenaturale, distanþa dintre ºcoalã ºi locuinþã.Incidenþa mai multor surse sau factori de stresare, sã nu omitem, un rol multiplicativ mai curânddecât un simplu efect aditiv. S-au raportat niveluride anxietate într-o proporþie foarte ridicatã(aproximativ 70% dintre copiii din ºcolile primare),5% dintre participanþii la studiu încadrându-se lanivelele extreme ale acestor simptome: teamã,îngrijorare, preocupãri excesive. Acest gen deconcluzii a deturnat atenþia cercetãtorilor cãtrecauzele unor astfel de situaþii, pentru adoptareaunor mãsuri imediate de remediere ºi reducere aproporþiilor, prin intervenþii orientate cãtretransformarea reacþiilor dezadaptative înrãspunsuri învãþate: educarea în vedereaautoadministrãrii de tehnici de relaxare, creºtereaautoeficacitãþii personale, antrenareaautoîncrederii. Principalele surse ale stresului înmediul ºcolar sunt legate de pericolele din mediulexterior, de expunerea la programe mass-mediainadecvate (probleme familiale incluzând conflictelatente sau manifeste) sau de factori care ceradaptarea ºi performanþa academicã a copiilor:

motivaþie, interes, relaþia cu colegii, calificativeleparþiale ºi finale. Consecinþele stresului depind decaracteristicile stresorilor (tipul, intensitatea,durata), de modul de percepþie sau de interpretarea acestora (mecanisme de adaptare ºi gestiune),de interacþiunea dintre stresori ºi factorii depersonalitate (resursele fiziologice, emoþionale,strategiile de ordin cognitiv-comportamental carepot modifica tipurile de reacþii la stres).

Variabilele personale. Cele mai frecventinvocate variabile individuale sunt IQ-ul,problemele de învãþare, tulburãrile dehiperactivitate ºi deficitul de atenþie (ele toateputând fi legate de factorii stresanþi pentru vârstelepubertãþii ºi adolescenþei), diverse problememedicale, rezultatele ºcolare slabe, atitudinilenegative privitoare la ºcoalã ºi experienþeletraumatice timpurii. La toate acestea se adaugã oproblemã tot mai des invocatã, cu repercusiunimajore asupra copiilor: migraþia temporarã sauplecarea unuia ori a ambilor pãrinþi la muncã înstrãinãtate. Copiii cu unul sau ambii pãrinþi plecaþila muncã în strãinãtate pot dezvolta reacþii carese înscriu fie în categoria manifestãrilorpsihotraumatizante fie în categoria reacþiilor deadaptare la stres, ei percepând aceastã schimbarede viaþã ca un dezechilibru semnificativ. Dotãrilemateriale ºi chiar accesul la studii se fac, deasemenea, resimþite de mulþi dintre elevii dinRomânia. Vârsta intervine ºi ea în metamorfozelestresului. Dincolo de potenþialul adaptativ, încantitãþi disproporþionate stresul poate deveni oproblemã considerabilã, cu atât mai mult pentrucopiii de vârste mici, mai puþin echipaþi cumecanismele de adaptare pentru a-i face faþã cusucces. Copiii reacþioneazã intens ºi de obiceiaceste reacþii implicã întreg organismul nu doarmintea (reacþiile emoþionale ºi gândurile iraþionaleatrase în joc), dar ºi reacþiile automate aleorganismului, care, odatã cumulate, se transformãîn stres negativ. Copiii expuºi stresului prelungitºi antrenând aceleaºi strategii disfuncþionale deadaptare pentru perioade îndelungate vorîntâmpina dificultãþi mult mai mari în încercareade a modifica tipurile de rãspuns obiºnuite decâtcopiii mai puþin afectaþi de stres. Efectele stresuluiasupra copiilor mici sunt mult mai durabile ºiprofunde. O altã categorie vulnerabilã esteconstituitã din tinerii aflaþi la vârsta careînregistreazã modificãri endocrine masive, cuconsecinþe pe plan neuropsihic.


76767676767676767676

76

Mediul familial. Cercetãrile au enumerat,între cauzele stresului care þin de familie: mediulparental, istoricul familiei cu privire la boli mentaleºi alte tipuri de afecþiuni medicale, detenþia sauactivitãþile ilicite, abuzul de substanþe sau alcool,violenþa domesticã de naturã fizicã ºi verbalã,activitãþile domestice deficiente sau inconsistente.Conteazã, la vârsta adolescenþei ºi a primeitinereþi, detaºarea emoþionalã ºi materialã depropria familie. Evenimente nefaste precumdivorþul, recãsãtoria, ºomajul unuia sau al ambilorpãrinþi, îmbolnãvirea membrilor familiei sauaºteptãrile nerealiste din partea pãrinþilor potconstitui tot atâtea cauze pentru stresul copiilor,dar ºi al pãrinþilor. Primii doi ani de dupã divorþulpãrinþilor, de exemplu, sunt resimþiþi ca fiind extremde stresanþi pentru copii, ei acuzând adeseadificultãþi legate de somn, tulburãri alimentare,tulburãri de adaptare socialã mulþi având tendinþade a se autoculpabiliza. Violenþa în familie, deasemenea, este o sursã primarã de stres, întreconsecinþele ei noi având în vedere urmãtoarelefapte: copiii expuºi unor astfel de traume înaintede vârsta de 11 ani sunt de trei ori mai predispuºila dezvoltarea unor aspecte psihopatologice decâtcei care au experienþa primei traume abia înadolescenþã; copiii preºcolari au o tendinþã maimare de a dezvolta comportamente dominate depasivitate ºi regresie în dezvoltarea intelectualã,au probleme somatice ºi de învãþare; adolescenþiipot adopta comportamente periculoase oriautodistructive. Trauma asociatã violenþeiîncetineºte procesul dezvoltãrii la orice vârstã, iarºansa de a dezvolta afecþiuni psihosomaticecreºte proporþional cu nivelul de stres resimþit decopil. Sãrãcia nu rãmâne nici ea fãrã urmãri, copiiidin familii nevoiaºe având de douã ori mai multeºanse de a rãmâne în urmã la învãþãturã. În fine,aºteptãrile ºi dorinþele pãrinþilor reprezintã o altãsursã de presiune, mulþi dintre ei impunândobiective sau þinte nerealiste pentru copiii lor, carele depãºesc cu mult capacitãþile mentale sauresursele energetice; în timp, aceºtia din urmã îºivor pierde din entuziasm ºi interes, cã-i vorba dediscipline ºcolare ori de activitãþi extracurriculare(sportive, artistice sau recreative).

Mediul ºcolar. Din perspectivã pedagogicã,stresul este legat de randamentul ºcolar, carereflectã eficienþa procesului de predare-învãþarela un moment dat ºi la sfârºitul unui ciclu, profilsau formã de învãþãmânt. Mãsurarea sapresupune estimarea raportului dintre rezultatulideal (atingerea obiectivelor propuse) ºi rezultatul

obþinut (cel real). Cu cât acest raport este maidezechilibrat, cu atât efectele stresului au ºansemai mari sã se instaleze, motiv pentru care uniiautori includ în operaþionalizarea randamentuluiºcolar modalitãþi de reflectare a personalitãþiielevilor sub toate dimensiunile ei, nu doar aperformanþei cognitive. În plan psihologic, eficienþaprocesului de învãþãmânt constã în punerea deacord a posibilitãþilor psihice cu solicitãrileobiective, concordanþa sau neconcordanþa dintrenivelul dezvoltãrii psihofizice a elevului ºisolicitãrile obiective desemnând reuºita ºi,respectiv, nereuºita ºcolarã. Înlãuntrul mediuluiºcolar, mai puternic resimþite sunt cantitatea demuncã cerutã (în clasã ºi acasã), sistemul denotare ºi competiþia pentru obþinerea de note bune,victimizarea ºi violenþa ºcolarã. Cu referire laproblemele asociate ºcolii, adolescenþii recurg lao varietate de strategii pentru a face faþã stresului,de la formele adaptãrii interne – analiza problemeiºi cãutarea soluþiilor posibile, inclusiv acceptareaunei soluþii de compromis pe mãsurã ce înainteazãîn vârstã ºi dobândesc deprinderi funcþionale – lamodalitãþi nu tocmai funcþionale, recurgândfrecvent la reacþii emo?ionale, exteriorizate prinfurie ºi agresivitate (aºa numitele „probleme deexternalizare” ale bãieþilor sau, invers, “problemede internalizare ale fetelor). Intervin, aici, ºiconflictele cu egalii, elevii valorizând uneoriexcesiv relaþiile cu prietenii ºi colegii, dar, în egalãmãsurã, posedând ºi un grad crescut deindependenþã, alimentat de nevoile identitare deunicitate, stimã, apreciere personalã. Cei caredezvoltã mecanisme pozitive ºi adecvate de“negociere” au bune ºanse de a se transforma înadulþi sãnãtoºi din punct de vedere emoþional.Adaptarea de succes necesitã achiziþia de metodenoi de abordare a situaþiilor provocatoare, atuncicând rãspunsurile deja ºtiute nu mai daurandament. Însuºirea abilitãþilor de rezolvare aconflictelor îi ajutã pe tineri sã-ºi dezvolte stimade sine crescutã, sã-ºi dobândeascãindependenþa, sã reducã impactul evenimentelorstresante.

Corpul profesoral. Între calitãþile care asigurãsuccesul profesorilor, vom enumera: abilitãþileverbale, angajarea în actul didactic, o intensã ºirealã preocupare pentru starea de bine ºiperformanþa elevilor, stãpânirea conþinuturilorpredate, empatia ºi respectul pentru elevi,flexibilitatea, rãbdarea, simþul umorului,colegialitatea, fervoarea. Din pãcate, nuîntotdeauna ei ajung sã îºi punã în valoare calitãþile,

77


fie datoritã epuizãrii ºi a existenþei unui numãrridicat de stresori, fie din cauza lipsei resurselorde adaptare. Le amplificã stresul mutaþiile la nivelulrolurilor tradiþionale, ambiguitãþile inerente roluluide profesor, modificarea atitudinii societãþii faþãde cadrele didactice, scepticismul privind direcþiareformelor ºi deteriorarea imaginii publice. Existão legãturã directã între stresul perceput de cadreledidactice ºi nivelul scãzut al implicãrii profesionaleori al demotivãrii profesionale. Multe studii mergmai departe, arãtând cã profesorii deþin un locfruntaº între categoriile ocupaþionale cele maivulnerabile la stres. Alte studii vorbesc despre oamplificare a tulburãrilor mentale în rândulprofesorilor în diverse þãri, care aduc dupã sine oratã crescutã a sinuciderilor sau a pensionãriloranticipate. Situaþia din peisajul autohton pare sãreflecte fidel concluziile studiilor realizate în altecontexte, ba chiar sugerând cã toate sursele ºiconsecinþele negative ale stresului suntamplificate în mediul ºcolar românesc. La noi,aºteptãrile legate de învãþãmânt sunt parcã maimari decât oriunde, sistemul de educaþie fiindsupus unei presiuni enorme datoritã ciclurilor totmai scurte de producere-perimare a informaþiilorºi a reformelor implementate în manierãincoerentã. Cântãresc greu ºi factori care þin dedotarea unitãþilor de învãþãmânt, supraîncãrcareanormelor didactice, restructurãrile impuse desistemul Bologna. Intervenþiile trebuie sã vizeze,în atari condiþii, nu doar percepþiile elevilor ºicompetenþele acestora în gestionarea surselor destres, ci ºi pe profesori, cu reacþiile lor la situaþiicare apar pe parcursul exercitãrii actului didacticºi care pot fi grupate, în funcþie de scopul urmãrit,în: intervenþii asupra comportamentului, intervenþiiasupra dimensiunilor interrelaþionale ºi intervenþiiasupra proceselor de învãþare (de tip cognitiv).

Concluzii practice. Pãrinþii au obligaþia moralãºi majorã sã verifice dacã stresul îi afecteazãstarea de sãnãtate ºi comportametul copilului ºi/sau adolescentului; de asemenea, sã îi ofereexemple de viaþã personalã, pentru ca el sã ºtiecum sã facã faþã situaþiilor stresante pe care leîntâlneºte în diferite ipostaze – aceasta, pentrucã, în cazul sãu, consecinþele stresului sunt cumult mai grave decât în cazul adulþilor. El este înformare ºi integreazã în personalitatea sa atitudininelalocul lor, care de cele mai multe ori îlmarcheazã pentru întreaga viaþã; când va deveniadult nu va avea puterea sã înþeleagã de ce esteconflictual, revoltat, neîncrezãtor sau chiar anxiosºi deprimat. Practica demonstreazã cã în munca

cu familia copiilor stresaþi este foarte importantãconsolidarea relaþiilor intrafamiliale ºi de cuplu.Uneori sunt necesare ºedinþe de terapie familialã,iar terapeuþii specializaþi pe problemele de stresale copilului ºi/sau adolescentului trebuie sã ?inãcont de faptul cã pãrinþii acestora au un timp limitatºi nu totdeauna dispun de resurse pentru gãsireaunui ajutor calificat în vederea îngrijirii propriuluicopil. Nici o atitudine prea pesimistã nu-i lucrativã.Deºi, într-un anumit sens, este adevãrat cã stresuleste o componentã inseparabilã a vieþii, elasaltându-ne de pretutindeni, de cele mai multeori putem sã luãm mãsuri pentru contracarareatotalã sau par?ialã a impactului negativ. Pentru ocombatere eficientã este important sã acceptãmcã soluþiile nu sunt întotdeauna simple ºi, în oricecaz, nu se reduc doar la protocolul de administrarea unor calmante ºi/sau sedative pentru nervi sausistemul nervos. De fapt, administrareanejustificatã de sedative sau alte medicamentepoate sã ascundã semnele de alarmã aleorganismului, micºorând astfel ºansele derezolvare realã a cauzelor care le-au produs.Trebuie, deci, demolat mitul cu privire la soluþiauniversalã ºi miraculoasã la problema stresului.În realitate, strategiile de contracarare suntnumeroase ºi sunt diferite de la individ la individ,ºi încã mai diferite de la o situaþie la alta, chiar laaceeaºi persoanã. Nu existã tehnici universalvalabile, fiecare individ este total diferit, situaþiilede viaþã prin care trecem variazã de la caz la caz,iar modul cum reacþionãm la ele nu-i identic. Esteimportant sã înþelegem mecanismele generalecare guverneazã reacþia de stres, de asemeneasã ne familiarizãm cu principiile generale decontrol, care sã se potriveascã cât mai binesituaþiei ºi personalitãþii individului respectiv. Cutoate cã cercetãrile din domeniu nu au clarificatpe deplin rolul unor caracteristici individualeconsiderate separat în determinarea rãspunsurilorla stres, existã pãrerea unanim exprimatã cã, îninteracþiunea cu o serie de factori situaþionali (deexemplu, experienþa anterioarã sau suportulsocial), anumite caracteristici (de exemplu,trãsãturi de personalitate precum stabilitateaemoþionalã, tipul de comportament A sau B, centrulde control, stima de sine, optimismul etc.) mediazãrelaþiile între acþiunea obiectivã a unor stresori înviaþa cotidianã ºi profesionalã. Evaluãrile pe careelevii înºiºi le fac cu privire la situaþiile pe care letraverseazã, de asemenea reacþiile la acestesituaþii, pot fi luate in calcul in explicareadiferenþelor interindividuale în ceea ce priveºteadaptarea la stres.


78787878787878787878

78

15 iulie, 2012

Mã aflu la Bucureþti de douã zile. Funcþionezdupã orele din Canada – dorm pânã pe la ora 14.00(ora ºapte dimineaþa în Canada de est) ºi mã culcdupã miezul nopþii. Nu dau drumul la televizor, darascult aproape adormit, la radio. Ieri am vorbit cucâþiva prieteni (nu cu cei menþionaþi mai sus) –toþi vorbesc… politicã. (Demagogul Blogosferatu’,prin interconection, a devenit Gogu, Magog-ulºi… Google!). Unii sunt pentru demiterea deurgenþã a preºedintelui Traian Bãsescu, alþii,dimpotrivã. Este clar pentru mine; fiecare poporîºi meritã conducãtorii, deci, îºi meritã soarta. Înzilele noastre, cum lucrurile nu merg bine (darunde în lume merg bine?) ºi nu se vede luminã la«capãtul tunelului», se cautã tot timpul vinovaþi.ªi iatã cã s-a gãsit unul. Poporul, în mare parteîntãrâtat de politicieni, strigã - «Capul lui Moþoc,vrem…»!!! – a se citi al preºedintelui ales tot depopor – Traian Bãsescu. S-a gãsit vinovatul detoate relele din ultimii 8 ani, ba chiar de la Revoluþieîncoace. Iar mã întreb – aºa sã fie? Dupã mine,nu este adevãrat cã „peºtele de la cap se împute”– de unde or fi scos românii aceastã vorbã? Sestricã din toate pãrþile – ºi de la coadã ºi de laburtã ºi de oriunde, dacã moleculele din care secompune sunt atinse de… stricãciune. Dinnefericire ,,stricãciunea” se aflã pe oriunde înRomânia – ºi la sate ºi la oraºe, în mintea mariimajoritãþi a funcþionarilor publici, a multorpensionari etc. Am fost membru PDL; am organizatun miting de susþinere a preºedintelui TraianBãsescu, la Montreal, lângã statuia lui Eminescu.«Unde eºti tu, Þepeº Doamne…» zicea Poetulnostru naþional. Asta a fost la prima demitere. Amvorbit cu preºedintele demis de cei «366» deparlamentari la telefon, s-a adresat la susþinãtoriprin celularul meu, pus pe «speaker» la microfon.

23 iulie, 2012 Finul Ion m-a dus la aeroportul Otopeni

(Henry Coandã) la ora 6 dimineaþa – just in timesã nu pierd avionul spre Stuttgart, via München.În Stuttgart m-a aºteptat Wolsfghang Rapp(inventator – coproprietar de companie, împreunãcu fratele sãu, Günter), sã mã ducã la Ulm, camla o orã distanþã. Aºa cum anul trecut am fostprezent la Pionieers Day în Panaca, Nevada, totaºa, anul acesta am ajuns la timp în Ulm, undeera în plinã derulare sãrbãtoarea anului (ceva legatde Constituþia oraºului), care are loc în fiecare an,în a treia zi de luni a lunii iulie. Cât de frumos esteacest oraº! In 1944 a fost distrus în proporþie de80% de aliaþii ºi prietenii „marelui Stalin, eliberatorulpopoarelor”! ºi-a reparat rãnile foarte repede ºim-a lãsat uimit de frumuseþe ºi curãþenie! ºi ceaer curat! Repet vorba pe care românii o ºtiu, darce folos: «Omul sfinþeºte locul» – dar îl ºi spurcã,aºa cum este cazul în Bucureþti. Cum se potjustifica în capitala României, în zona GrãdineiIcoanei (deci, central) maidane – depozite de gunoiurât mirositoare, în loc de flori? Oare ce gândescdespre români, nemþii care vãd sau aud de aºagrozavii? În Ulm s-a nãscut ºi s-a «îmbogãþit» cuºtiinþa ºi în cultura germanã marele Albert Einstein.Aici se aflã biserica protestantã cu cel mai înaltturn din lume (are în total 161 de metri!), scãpatãca prin minune de bombardamentele prietenilorcomunismului. Am aflat cã renumita Universitatedin Ulm a intenþionat sã ia numele «AlbertEinstein», dar o organizaþie evreiascã s-a opus.Poate cã nu este adevãrat. Wolsfgang m-a duspe malul stâng al Dunãrii, acolo unde aveau locevenimentele legate de sãrbãtoarea Ulmului. Înapa rece (parcã nu-mi vine sã cred cã avea numai16 grade Celsius) zeci de mii de înotãtori ºiambarcaþiuni…

Poema pentru Ea

Prea-apropierea de ElNeprotejat neecranatImprudenþa prin empatieÎþi poate fi, este!Fatalmente.

Destine literareNote deAlexandru Cetãþeanu

Fragment din revista

79


Ca sã nu fi orb ca oglinzile.

Fruntea sã nu o îngenunchieziºtiindniciodatã!

Fii asemeni trestieiÎngândurate:Însã cu spini.

Fii asemeni Rosei Canina:însã ca trandafirEnglezesc.

Ca sã nu fii orb ca oglinzile.

Cred cã ºtiu

Într-o anume mãsurãAtingi ceea ce crezi cã eºtiÎl atingiCum bunãoarãNinsoareaPeste imprudente-nfloriri

Nu te mai temePentru pãrinþi ireversibiliGândul vine ºi pleacãVine, ningeªi lasã urmeCum bunãoarãDin urma de ursBrânduºa...

Uriaºul

La descoperirea din Zarand

Zeu adormit, neîncãpãtor în om,Þi-au dezvelit din piatra îngheþatãScheletul cel ce te purta odatãPrin marele, Cel Ancestral, Genom !

În munþi ºi-n jos, la fluvii nesecateªi sub centura de iridium încãÎn greul din materia adâncãªi-n ultime, cavernele surpate

S-a subþiat memoria din chakre

ªi ultime se sting mitologiiTu, uriaº ucis prin simulacreªi-n entropia Marii Elegii

De-aº fi sã-ngenunchiez în palma-þi bândãSã mã cutremur de-nþeleasa-þi moarteGenezelor distrugerii ca parteA iarãºi devenirii prin osândã

Atâtor Dimensiuni ce se-ntretaieLe-aº sta o clipã-n cumpãnirea mileiCa firul de cenuºã din vãpaieSã-þi lecui ochii plânºi, ai clorofilei

Care-a suit prin regnuri, grea ca sângePrin ramuri-neamuri, cerul a-l atingeCa sã-l aud pe Creator cum plânge.

Liber-captiv Spiralic, în Proporþii,Ecoul umbrei tale-mi plânge morþii.

EUGEN EVU


80808080808080808080

80

DAN GHIÞESCU:

Cea mai recentã carte a prozatorului DanGhiþescu, Omul care vine din Est, este, înprincipal, un roman politic, iar subsidiar unul dedragoste.

În prima ºi cea mai extinsã dintre cele douãpãrþi ale romanului, autorul relateazã întâmplãridin România dejistã ºi ceauºistã, iar în cea de-adoua, episoade de dupã eliberarea din decembrie1989. Ele evocã nuanþat atmosfera securistã, defricã ºi teroare de pânã în 1964, relativadeschidere ceauºistã, urmatã însã de închidereºi închistare, inexistenþa unor forþe politice derenaºtere naþionalã dupã decembrie 1989.Concluzia amarã a personajului principal, careare ºi experienþa vieþii politice franceze ºi a celeicanadiene, este aceea a recluziunii în viaþaindividualã în condiþiile inexistenþei unui ideal alafirmãrii comunitare.

Evenimentele politice ºi tribulaþiile dragosteisunt trãite din plin de cãtre tânãrul Lucian Ionescu,personajul central, care se maturizeazãrepetând, pânã la un punct, experienþa de viaþãa profesorului de filosofie, Tudor Alexa. Pe

vremea Festivalului Mondial al Tineretuluidesfãºurat la Bucureºti, Tudor Alexa, cu doctoratla Paris înainte de cel de-al doilea rãzboi, aflã cãtatãl sãu, un om cu vederi socialiste, nu s-a maiîntors din Uniunea Sovieticã, nu pentru cã s-ar fiîncurcat cu o rusoaicã, aºa cum îi spuseserãsecuriºtii, ci fiindcã fusese executat de sovietici.Destãinuie acest secret, odatã cu mefienþa sa faþãde comuniºti, lui Robert Pigeon, ºefului delegaþieifranceze la festival, acesta îl divulgã la securitate,care îl aresteazã în chiar dimineaþa de dupã primasa noapte de dragoste cu tânãra universitarã Doina,ca rãspuns la iubirea ei platonicã ºi stãruitoare depânã atunci. În acelaºi timp, Lucian Ionescu, venitla Bucureºti sã-ºi caute gazdã pe timpul viitoarei luistudenþii la filosofie, face cunoºtinþã cu o tânãrãfranþuzoiacã venitã la festival, dar ºi cu securiºtii,care se deghizau în turiºti strãini, pentru a aflaopiniile politice ale tinerilor români ºi a-i aresta peopozanþii regimului. Ulterior, pe punctul de a deveniuniversitar, deºi existã o atracþie reciprocã între elºi o colegã, Irina, se cãsãtoreºte totuºi cu Doina,care avea deja un copil în urma relaþiei de o noaptecu profesorul întemniþat. O surprinde apoi pe Doinaîntr-o relaþie extraconjugalã cu rectorul universitãþii,decide sã divorþeze ºi sã-i declare dragoste Irinei,dar, întâmplãtor, se întâlneºte cu studenþii carecolindã în centrul Bucureºtiului de Crãciun, este

OMUL CARE VINE DIN EST

Cãrþi primite la redacþie

DAN GHIÞESCUOMUL CARE VINE DIN EST

Ioan N. ROªCA

81


arestat de securitate ºi ajunge la închisoare, undeface cunoºtinþã cu Tudor Alexa, cãruia nu-irelateazã însã nimic despre Doina, ºtiind cãacesta o idealizeazã. Eliberat odatã cu ceilalþideþinuþi politici în 1964, Lucian poate sã înceapão nouã viaþã, în schimb Tudor moare în închisoareîn ajunul eliberãrii. Destinderea politicã survenitãîn 1964 ºi continuatã cu schimbarea conduceriide partid din anul urmãtor nu este mai mare decâtsã-i permitã lui Lucian ºi altor colegi de închisoaresã-ºi gãseascã un serviciu inferior calificãrii lorprofesionale. Puþin dupã 1968, perioada de vârfa liberalizãrii politice prin neimplicarea Românieiîn intervenþia armatã de înãbuºire a primãverii dela Praga, Lucian reuºeºte sã fugã din þarã. Întretimp, se bucurase de dragostea totalã a Irinei,care, deºi mãritatã, îi rãmãsese cumva fidelã prinfaptul cã, la cãsãtorie, îi spusese viitorului soþ cãse va despãrþi de el în cazul în care Lucian va fieliberat. De asemenea, îi mãrturisise Doinei cã,în sufletul lui Tudor, ea a fost ca ºi o icoanã carei-a luminat viaþa pânã în ultima clipã. Ajuns la Parisºi ajutat de prietenii stabiliþi de mai mult timp acolo,inclusiv de franþuzoaica pe care o cunoscuse lafestival ºi cu care, de alfel, reia relaþia amoroasã,Lucian îºi gãseºte un post convenabil, dar dorulde Irina îl mistuie cu atât mai mult cu cât primeºtede la aceasta ºi vestea cã, din dragostea lor, arezultat o fetiþã, Lucia. În plus, este contrariat ºide obtuzitatea vechilor comuniºti francezi faþã deimperialismul sovietic. Printre francezii de stânganedogmatici, care se edificã asupra intereselorhegemonice ale marii puteri de la Rãsãrit, senumãrã ºi Roger Pigeon, care, dupã reîntâlnireacu Lucian, va publica un roman de divulgare acomunismului, Omul care vine din est. Lucian vaemigra din Franþa în Canada, în Québec, fiinddezamãgit de cecitatea stângii franceze faþã decomunism, dar, mai ales, atras de perspectivade a se reuni cu Irina, care, în calitate deantrenoare, urma sã însoþeascã echipa românãde gimnasticã fete la Olimpiada de la Montreal.Într-adevãr, Irina va rãmâne în Canada cu Lucian,iar ulterior, va ajunge la ei, pe cale legalã, pentrureîntregirea familiei, ºi Lucia. Echilibrul familieieste pus în cumpãnã de evenimentele dinRomânia din decembrie 1989, când Lucian seîntoarce în þarã ca ziarist. În aceastã calitate, elvine în contact cu toþi liderii partidelor înfiinþateatunci, îºi dã seama de lipsa de forþã a partideloristorice, de lipsa de unitate politicã ºi deinexistenþa unui ideal naþional ºi decide sã se

reîntoarcã în Québec, unde existã alte frãmântãrisociale, între adepþii Canadei unite ºi cei aiindependenþei Québecului. Romanul se încheiesugestiv cu o scenã petrecutã dupã 20 de ani de lastabilirea lui Lucian acolo. În grãdina sa de zarzavatdin apropierea oraºului canadian, gãsind roºiile pãlitede secetã, Lucian suferã o crizã de neputinþã, pentrucã are revelaþia eºecului sãu nu în acest proiectmãrunt, de grãdinãrit, ci în adevãratul scop al vieþiisale, acela de a gãsi un ideal social. Aflatã în preajmalui, Lucia, exponentã a unei noi generaþii, îl ajutã sã-ºi revinã, argumentându-i cã omenirea a reuºit pânãacum sã iasã din toate crizele ºi cã el nu-ºi gãseºteliniºtea pentru cã o cautã în afarã, acolo unde nu opoate gãsi. Ca dovadã, îi relateazã anecdota cu unevreu care, vrând sã plece din România, declarã laserviciul de paºapoarte cã nu ºtie unde, iar dupã ceun ofiþer de serviciu îi dã un glob sã aleagã odestinaþie, în final, îl întreabã pe respectivul ofiþerdacã nu are un alt glob. Râsul homeric al lui Luciansemnificã faptul cã traversãm o epocã demnã de otragedie anticã.

Filosofia politicã ºi de viaþã a romanului esteexprimatã nu numai de personajul principal, ci ºi unalt român expatriat în Franþa, Simion Teiul, unpesimist incurabil privind politica de stânga ºidemocraþia, a cãrui viaþã însinguratã ºi înneguratãse însenineazã în urma mariajului cu o româncã dinexilul canadian. Într-o discuþie cu Lucian, pe care,de altfel, l-a determinat sã se mute de la Paris înQuébec, el îºi exprimã astfel înþelepciunea la careajunsese: ,,Eu am înþeles cã nu pot schimba lumeaºi m-am mulþumit sã-mi schimb viaþa’’ (p. 272). Înreplicã, filosofia lui Lucian, încã preocupat de soartaRomâniei, plaseazã evoluþia societãþii între tribalismºi mondialism ºi susþine cã între cele douã repereexistã douã etape: ,,etapa naþionalismului, care ecea mai apropiatã de tribalism, ºi etapa cinismului,când din ce în ce mai mulþi încep sã înþeleagã cãdemocraþia a îmbãtrânit ºi funcþioneazã prost.’’(p. 273). Potrivit lui, România e în etapa cinismului,în care a depãºit ,,meandrele tribale ale naþiona-lismului’’ ºi se aflã pe drumul cel bun. Democraþianu ar mai fi de reinventat, pentru cã în Occidentuldemocratic cultura ºi arta au devenit ,,o marfã croitãpe gustul milioanelor de aºa-numiþi analfabeþifuncþionali’’ (p. 273), iar în numele ei, ,,în numeleacestei curve bãtrâne ºi sulemenite care se cheamãdemocraþie’’, elitele se închinã ipocrit la stupiditateagloatelor (p. 280).

Atât timp cât tranziþia þãrilor est-europene ºi nunumai are loc de la dictaturã la democraþie, gândirea


82828282828282828282

82

politicã a lui Lucian, un porte-parole al scriitoruluiînsuºi, nu poate fi consideratã corectã. Dar, princriticile justificate la adresa democraþiei, el îideterminã ºi pe cititori sã se gândeascã încotrose îndreaptã omenirea în condiþiile globalizãrii, încare democraþiile nu mai sunt strict naþionale, iar,,elitele’’, de fapt persoanele incluse în aºa-zisaclasã politicã, devin ipocrite atunci când proclamãlozici naþionale ºi democratice, de separare derestul lumii datoritã grijii faþã de propria naþiune ºide propriul popor, care, nu-i aºa, trebuie sãparvinã la conducerea societãþii, dar nu oricum,ci prin reprezentanþii sãi.

Omul care vine din est este ºi un roman dedragoste, în mãsura în care eroul cãrþii, care nueste ºi un erou al istoriei, fiind, într-un fel, un omcomun, un Ionescu, dar un om care contemplãistoria, un lucid, un Lucian, este un om viu, care,asemenea celorlalte personaje, trãieºte,pãtimeºte ºi iubeºte. De altminteri, în roman suntprezentate mult mai multe cupluri din a cãrorfericire sau nefericire se poate degaja o concepþiemai complexã ºi mai nuanþatã despre dragosteºi cãsãtorie. În ce-l priveºte pe Lucian, suficientde risipitor în relaþiile amoroase, este ºi suficientde simplu în felul în care înþelege ,,mareadragoste’’. Crezuse cã o întâlnise cãsãtorindu-se cu Doina, dar, fiindu-i infidelã, se înºelase. Nurãmâne nici cu cu franþuzoaica Louise, deºi oregãseºte la Paris singurã, divorþatã. În schimb,ajunge sã aibã o cãsnicie fericitã cu Irina, care,într-un fel, îi rãmãsese (semi)credincioasã atuncicând se cãsãtorise cu altul, întrucât îi pusesecondiþia cã va divorþa dacã Lucian, în acel timpdeþinut politic, va fi eliberat. Întrebându-se elînsuºi dacã existã ceea ce se numeºte o maredragoste, Lucian îºi rãspunde: ,,Poate doar iubirilecare rezisã în timp, prin devotament...’’ Oareiubirile sã reziste în timp numai prin devotament?Romanul nu este însã unul psihologic, scriitorullasând sã transparã psihologia personajelor înmanierã behavioristã, din acþiunile lor.

Prin Omul care vine din est, Dan Ghiþescua creat un izbutit roman de acþiune, antrenant prinforþa imaginativã de a plãsmui o mulþime deîntâmplãri ºi de personaje ºi unele ºi celelaltedeosebit de semnificative. Scriitorul are ºtiinþasavantã de a conexa secvenþele aparent sepa-rate ale cãrþii ca într-un film, în care succesiuneascenelor asigurã, finalmente, caracterul unitar alîntregului spectacol cinematografic. Deºi, uneori,

apeleazã ºi la personaje reale pentru a spori gradulde verosimilitate al cãrþii, romanul este unul deficþiune, în care nu ºtim dacã viaþa bate filmul sauinvers.

Iar prin unitatea sa, romanul realizeazã atît overitabilã frescã a societãþii politice româneºti ºi,parþial, a celei europene (franceze ºi canadiene)de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial ºi pânã înprezent, cât ºi o incursiune în relaþiile de dragosteºi familiale ale personajului principal ºi alepersonajelor secundare, relaþii influenþate de celepolitice, dar ºi specifice ºi ireductibile. Dacãpersonajul principal nu-ºi gãseºte liniºtea pentrucã o cautã în afarã, dar o îndreptãþeºte ºi pe fiicasa, care îl îndeamnã sã o caute în interior, oarearmonia din viaþa personalã sã fie capabilã sãgenereze ºi o reechilibrare a evoluþiei sociale?

Eugen EVUDan GHIÞESCU - Omul care vine din EstEditura Maºina de scris, Bucureºti, 2012, 286 pp.

Dupã cãderea zidului Berlinului, ultimbastion al ,,lagãrului socialist”, ca o veritabilãcortinã de fier dintre Vest ºi Est, în þãrile fost-comuniste a avut loc o explozie de literaturãrestauratoare a memoriei ,,aplatizate”, a,,conºtiinþelor masificate” de totali-tarism. Înabsenþa unei legi a lustraþiei serioase, în România,forþe obscure ale celei mai controversabilerevoluþii, una violentã, altfel decât cele de catifea,au deviat pe artere colaterale, obscure, fostulsintezism ceauºist-securistic disimulându-se în-tr-un surogat pragmatic (?) al restaurãrii memorieicolective, mai exact prin surogate de cosmetizare.

Acesta era ºi mai este efectul celei mai duredictaturi, dupã cea a fostului URSS, una care,paradoxal, s-a bazat pe confiscarea autenticuluinaþionalism istoric românesc, sub flamurilepropagandei dirijate de ,,Cabinetul 2”, cu obedienþasecuritãþii pretins ruptã de NKGB-ism, însã, defapt, una nord-coreenizatã. Chiar ºi fosta RDG,cu structurile STASI,a efectuat un proces eficiental lustraþiei ºi epurãrilor necesare de ,,materieneagrã” a secret-service-ului din Germaniareîntregitã. În România, dizidenþele au fost rând

83


pe rând retro-pretinse ºi apoi devoalate deseorica fiind doar camuflaje, chiar în cazul unor valoroºioameni de culturã, unii jalnici yes-meni, alþii falºisocialiºti. Duplicitatea, cum s-a spus, laºitateaelitelor, au marcat cumva stigmatic, nu doarvieþuirea, ci ºi operele celor dedicaþi artei scrisului,la noi par a fi rãsãrite, ca un ancestral dobândit,din negura ciocoismului, genial zugrãvit deîntemeietorul romanului românesc, Nicolae Filimon,în Ciocoii vechi ºi noi. Am avut totuºi o revenirespectacu-loasã a veritabilei dizidenþe, majoritateadin diasporele româneºti, (Monica Lovinescu, VirgilIerunca º.a., din pleiada intelectualã parizianã), -vezi ºi revistele Memoria ºi Jurnalul literar, sauPolidor –, Cutremurul oamenilor, Jurnal întredes-chis º.a a basarabeanului Paul Goma, din acelaºiexil. Deasemeni, sunt nenumãraþi români depretutindeni, care au înnobilat cultura noastrã depe meridiane ºi este un gest de autentic patriot-ism, repartrierea ca Memorie – prin ceea ce facpentru românime în lume ºi acasã, întruDEMNITATEA noastrã.

Am citit autentice romane de acest tip, dela C. Mãtrescu (Holocaustul roºu), la câtevaromane privind ,,obsedantul deceniu”, editate deBudeancã la Cluj, sau romanele despre stalinizareale Teresia Bolchiº Tãtaru din Germania, suficientde relevante ca ,,mostre” de autenticã restaurare,onestã, a unor conºtiinþe intacte, cum este ºiremarcabilul roman- document, Omul care vinedin Est, al dlui Dan Ghiþescu, editat de excelentaediturã Maºina de scris, a dnei Domniþaªtefãnescu, 2012. Dan Ghiþescu scrie cu nervepic magnetic, cuceritor, o prozã a regresiunii înmemorie, o memorie minuþioasã, stocatã ºi probabilhipersensibilã, i-am spune una epifanic-noicanã…Dacã termenul nu deranjeazã, am zice oparadigmã a ,,crizei de luciditate”. Este o cartedinamicã, prin impecabila impregnare de dialog,prin miºcarea de scenã rulantã a eposului ºineapãrat prin metaforismul translativ al evocãrii,care este emoþioantã, convingãtoare, iar lumea,,de ecouri” ale fiinþei româneºti, de acolo, dinoccident, este a mãrturiei lipsite de inhibiþia celorce scriu în domeniu, aici, în ,,siajul” încã tulbure altenebrei post-revoluþionare. Un roman al mãrturiei-mãrturisirii, menit a comunica zbaterile exiluluiromânesc, amintind oarecum de Vintilã Horia, cu

al sãu Dumnezeu s-a nãscut în exil. Timbrul saucum s-a spus, ,,omul care este stilul”, la DanGhiþescu, adaugã în tematicã o impresionantãcontribuþie la literatura româneascã ce va rezistanu prin ,,culturism” de camuflaj, disimulare oriparabolism subtextual, alunecos, ci prin chiarsubstanþa cãrþii, prin artã - meseria naratorului.

„- Pe vremea aceea noi nu înþelegeam nimic.- Acum înþelegeþi?- Dupã cele petrecute la Budapesta, eu m-

am retras din Uniunea Tineretului Comunist. M-am gândit la tine, la rezerva ºi la tãcerile tale înfaþa stupiditãþilor mele doctrinaire. Dupã Praga,majoritatea foºtilor mei tovarãºi au fãcut la fel…

- ªi totuºi Partidul Comunist Francez esteîncã în plinã glorie, dupã cât se vede…

- Aºa se vede din afarã. Niºte babalâci senili,mânjiþi cu bacºiºurile care le vin de la Mosco-va…’’ (pag. 201-202)

Retrospectivat pe etape succesiv istorice,de la stalinismul dejist-grozist, la ce a urmat, ºicorelându-se pe coridoarele memoriei terifiate, nuodatã cu imersiuni în ,,peºtera scufundatã” asubcortexului, telurice cumva, amintirile sunt astfelreaduse în timp, emoþionante ºi, oricât pare deciudat, romanul lui Dan Ghiþescu este unul dedragoste, de ofrandã, un dar de imortele, al vârsteice se limpezeºte în oglinda minunat de clarã, amemoriei a f e c t i v e. Discursul energic ºi dinamicprin dialogul exterior, redã vigoarea fostelor trãiriºi ni se comunicã alert, convingãtor.

Adaug aceste fulgurante impresii unora multmai legitime critic din postfaþa cãrþii, cum sunt aleeminentei noastre colege de promoþie, DoinaUricariu, dar ºi ale unor deplin- onorabili exegeþi,cum ale istoricului literar Alex ªtefãnescu, AlDarian, Liviu Tudor Samuilã, Alina Þurcanu sauale poetului Ion Cocora.

Parafrazîndu-l pe Gide ºi Nichita, cartea luiDan Ghiþescu – cu toatã ,,zona obscurã” pe careo psihanalizeazã epic ºi fluent, probeazã nusintagma, ci pe aceea cã ,,patria mea este limbafrancezã, aici românã”…


84848484848484848484

84

Român, prin obârºie, bucureºtean prin nãscare, dar ºi canadian prin viaþa pe care a dus-o zecide ani dincolo de ocean, iatã cã Dan Ghiþescu ne propune o a doua ediþie a romanului sãu Omulcare vine din Est (prima apariþie la Editura Semne, Bucureºti, 2011, 379 pp. ºi urmãtoarea, doar laun an distanþã, la Editura Maºina de scris, Bucureºti , 2012, 286 pp.).

Personalitate multiplã în plin avânt încã înainte de a pãrãsi România (1969), Dan Ghiþescu seafirmã repede la Montréal, ca realizator la o televiziune din Québec ºi fondator al Micului TeatruRomânesc, unde a organizat nenumãrate reprezentaþii ºi turnee prin lume, cu actori celebri din þarã.

Printre cãrþile publicate menþionãm: Praful ºi pulberea (roman), Grãunþe (versuri), Note Clan-destine (reportaje), Zodia cameleonului (roman), La rãsãrit soarele apune (roman), Noaptea nuapaþine nimãnui (roman), Omul care vine din Est (roman). Dan Ghiþescu este membru al UniuniiScriitorilor din România.

Omul care vine din Est este o amplã paginã de istorie care începe prin 1953, în plinã epocãstalinistã, cu puþin înainte de Festivalul Tineretului, evolueazã în perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi a Republicii Populare Române, vorbeºte despre glorioasa epocã ceauºistã, despre rãzboiulrece ºi cum se petreceau lucrurile ,,dincolo de Cortina de Fier’’ - p. 223, comparativ cu aceeaºiperioadã a þãrilor din Vest (vezi Franþa, Cehoslovacia, Germania, Canada).

O artã a scrisului care combinã în permanenþã o acþiune incitantã susþinutã de o ironie acerbã,o observaþie minuþioasã a lucrurilor, personajelor ºi întâmplãrilor-evenimentelor, fãrã a fi plictisitoaresau prea detaliatã, Omul care vine din Est este o lungã poveste de dragoste brodatatã cu multãsensibilitate pe un fond istoric trãit de foarte mulþi dintre noi, în care dramatismul întâmplãrilor seîmpleteºte cu tehnica actoriceascã ºi de film, susþinute de forþa ºi puterea exprimãrii prin cuvânt(de care Dan Ghiþescu nu se teme) ºi crez.

DAN GHIÞESCU

În Sãptãmâna Mare, pãrintele Visarion aoficiat în fiecare searã slujba Deniilor, urmatã delungi predici presãrate cu amintiri personale.

Lucian îl privea pe furiº pe Tudor, care asimþit: „Sunt îngrijoraþi de sãnãtatea mea ºi el ºiMarcel. Eu nu mai sunt. De când i-am spus luiLucian tot ce aveam pe suflet, m-am liniºtit”.

Într-adevãr se liniºtise, ba chiar aveaconvingerea cã i-a transferat tânãrului sãudiscipol toatã povara pe care-o purtase pânãatunci, toate regretele, toate reproºurile pe careºi le fãcuse. A observat cã pe mãsurã ce-ipovestea, Lucian se încãrca cu ele, ca ºi cumar fi fost ale sale. I-a vãzut cuþite în ochi atuncicând i-a vorbit de Robert Pigeon.

Lucian îºi asumase toate suferinþele ºidezamãgirile lui Tudor, toate deveniserã ale luiºi se simþea un soi de Monte Cristo învestit cu omisiune justiþiarã. Simþea cã menirea vieþii lui,care-i lipsise atâta vreme, era sã plãteascãpoliþele acestui om pe care-l stima, pe care-l

OMUL CARE VINE DIN EST (fragment)

iubea, care devenise mentorul sãu.„Va trebui sã rezist pânã la capãt, gândi Lucian.

Sã scap din iadul ãsta ºi sã fac ce trebuie fãcut!...Nu sã cânt niºte colinde într-o ceatã unde sã mãaflu din întâmplare”. Îºi amintea cã la anchetã voiausã ºtie împreunã cu cine a organizat el manifestaþiacolindelor. Întotdeauna a rãspuns cu o imperceptibilãnuanþã de regret, cã el nu organizase nimic.

„Ce bizare sunt victoriile care vin purtate pearipile întâmplãrii, care se nasc din miracoleleistoriei. Noi suntem posesorii superbei înþelepciunipopulare care ne-a învãþat dintotdeauna sãaºteptãm cu rãbdare, sã nu ne bãgãm ca nebuniiîn gura lupului. Dictonul «capul plecat, sabia nu-ltaie» nu-i oare suma convingerilor care ne-auasigurat perenitatea în istorie?....ªi totuºi, uniiîndrãznesc… Lor le sunt rezervate puºcãriile ºispitalele psihiatrice”. Lucian ºi-a amintit de fataaceea cu pletele negre care i-a înfruntat pe securiºticu calm ºi cu fermitate. Din pãcate cu o floare nuse face primãvarã.

85


În seara urmãtoare pãrintele Visarion a cântatProhodul îngânat în ºoaptã de toþi ceilalþi. Cântareatristã a trezit amintiri ascunse în cutele sufletelorfiecãruia dintre ei. Cântau ºi se gândeau la celãsaserã acasã. Cei doi þãrani aveau acasã femei ºicopii care le plângeau soarta, în timp ce ºi ei acolo oplângeau pe a lor. Goanþã avusese ºi el o nevastã,dar biata femeie fusese obligatã sã divorþeze ca sã-ºi poatã gãsi de lucru.

Calafeteanu ºi Bârgoveanu aveau familii mari,cu copii ºi nepoþi, toþi cu dosare grele datoritã lor.Poetul Cajal avea fraþi ºi surori care sufereau dincauza limbuþiei lui, pe care o socoteau stupidã ºiinutilã. Vasilicã Hudiþã avea o mamã bãtrânã, cusiguranþã muritoare de foame. ªi Pompilian aveafamilie. Marcel purta în suflet o singurã fiinþã, pe Lotti.ªtia de la doctorul Iordache cã fata îl aºteaptã. Atât!

- Aþi vorbit cu ea?- Tot ce pot sã-þi spun e cã te aºteaptã ºi cã la

toamnã veþi fi împreunã.Ce-i trebuia mai mult? Devenise de

nerecunoscut ºi radia de fericire. Încerca sã letransmitã celorlalþi minunata tainã prin tot felul de aluzii,fãrã sã spunã nimic concret. Când i-a ºoptit lui Luciancã trebuie fãcut totul ca Tudor sã fie þinut în viaþã pânãla toamnã, a adãugat ºi mai încet: „ªi noi toþi, ºi noitoþi”. Lucian care prinsese ºoapta, ºi-a zis atunci: „ªtie el ceva!” dar n-a insistat.

Bãtrânul cãlugãr cânta Prohodul cu ochii închiºi.El nu fusese niciodatã singur, îl avea pe Dumnezeuºi asta-i þinea loc ºi de familie ºi de prieteni. Era celmai optimist dintre toþi. Lucian n-o mai avea decât pemaicã-sa, care tremura de teamã ca nechibzuinþafiului sã nu-i strice cariera de director de ºcoalãelementarã soþului ei. Cel mai adesea se gândea însãla Irina.”Poate cã pentru ea e mai bine aºa. I-aº fistricat viaþa. Lângã Diaconu, secretar pe partid, aremãcar o carierã asiguratã”. Cântarea tãrãgãnatã aProhodului suna ca un rãspuns la gândurile lui.

Cel mai singur dintre toþi era Tudor pentru cã defapt Doina nu exista decât în închipuirile lui. Mai singurdecât atât nu se putea. În toate serile Sãptãmânii Mariasistase la Denii aºezat pe marginea patului. Ceilalþistãteau în picioare iar cei doi þãrani ºi locotenentulHudiþã în genunchi. A doua zi, Marcel i-a luat pulsul,n-a fost mulþumit ºi i-a mãrit doza de medicamentepe care o primise în ascuns de la soþiacomandantului. Seara, Tudor s-a simþit mai bine ºicând pãrintele a început slujba Învierii, s-a ridicat ºi astat un timp în picioare, dupã care s-a aºezat iar pemarginea patului ca de obicei.

La miezul nopþii s-au auzit clopotelebisericilor din oraº ºi atunci pãrintele a spuscu glas mai ridicat: „Hristos a înviat!” ºi toþi i-aurãspuns. Din toate celelalte celule se auzea caun murmur urarea sfântã.

În acel moment, Tudor s-a aplecat în faþãca ºi când ar fi vrut sã se ridice dar s-a prãvãlitla pãmânt. Marcel a constatat cã nu mai aveapuls ºi a fãcut tot ce se putea ca sã-lreanimeze. Ceilalþi bãteau cu disperare înpoarta de fier a celulei. Într-un târziu, când unpaznic a deschis uºa, „Iuda” a spus doar:„Aºteptaþi!” Dupã un sfert de ceas a revenit,zicând: „Nu e nimeni la infirmerie!” ªi a închisoblonul.

Marcel a fãcut semn cã oricum e preatârziu.

Goanþã a bãtut în pereþi, semnalând prinMorse cã a murit profesorul Tudor Alexa.

În minutele urmãtoare s-a ridicat din toatecelulele închisorii cântarea de înviere a lui Isus.Dar de data asta nu mai era în ºoaptã. Se cântacu voce puternicã încât rãsunau pereþii vechiiînchisori.

Înfuriaþi, gardienii s-au dezlãnþuit bãtând cubastoanele în porþile de metal ale celulelor, dardeþinuþii au cântat ºi mai tare. Cu toate cavacarmul ajunsese la paroxism, nici o poartãnu s-a deschis. Miliþienii au continuat sã batãîn uºi iar deþinuþii sã cânte din ce în ce mai tare.Acest calvar a durat aproape un ceas ºi deo-datã s-a oprit brusc. Bastoanele n-au mai izbitîn porþi. În schimb, deþinuþii au continuat sã cân-te „Hristos a înviat” ºi au cântat pânã în zori.

Prezentare ºi selecþie de fragment din romanul Omul care vine din Est (pp. 160-163) de Muguraº Maria Petrescu


86868686868686868686

86

Cititorii împãtimiþi de literaturã îºi dau repedeseama când o carte este deosebitã. În momentulîn care o atingi ºi o vezi se creeazã un fel deosmozã, de simbiozã între autor – poet – carte ºi,în final, ,,beneficiarul’’ frumosului, ineditului ei. Aceacarte îþi place pur ºi simplu pentru cã a fost scrisã(mai întâi ca orice carte în niºte condiþii anume,care au generat-o) ºi apoi pentru cã îþi va aparþinepe viaþã ºi þie, ca cititor. Dar câte astfel de cãrþi nune rãmân în suflet!... Este cazul volumului deversuri scris de Marius Ghilezan, Medi, cu ochiulsticlos, Editura Brumar, Timiºoara, 2012, 94 pp.

Tipãritã într-o condiþie graficã deosebitã,presãratã cu ilustraþii alese cu grijã, surprinzãtoareprin aceea cã fotografia autorului stând la malulOceanului Indian într-o poziþie oarecum relaxatãde semi-yoga se gãseºte la p. 32, în interiorul cãrþiiºi nu pe coperta a IV-a, aºa cum suntem obiºnuiþi,Medi, cu ochiul sticlos poate fi plimbarea pe o plajã,un þinut nesfârºit mãrginit de ocean ,,dezbrãcatde platitudini’’. þinutul acesta poate fi oriunde peglob ºi, cu siguranþã predispune la întrebãri degenul ,,Cine suntem? De unde venim? Încotro neîndreptãm?’’ (II O altfel de Capelã Sixtinã). Periplulliric începe dintr-o dorinþã aprigã de libertate, deundeva din îndepãrtatul Arhipelag Filipinez, poetuldescriind sau surprinzând, într-o poezie nici prealungã dar nici prea scurtã, caracteristica unuipopor, închis ca o perlã într-o scoicã: ,,În cerculde foc al mãrii liniºtite/ vulcanii tac, arhipelagulrevarsã/ dimineþi de miere, colier pe-al zorilor gât,/acolo privirile scânteie,/ diamantele par ochi/ cânde liniºte,/ piraþii sunt duºi în Caraibe.// Ospeþia poþis-o culegi/ nu doar din buze, sã ºtii!// La ei fericirea

e artã,/ vitalã forþã de a fi în putere,/ gata sã-mpartã cu alþii/ seva naturii, arii vindecãtoare.//Se roagã zâmbind/ ºi nu mor ca alþii de râs/ -nimic protocolar -/ zâmbesc a salut,/ în loc depãlãrie/ ridicã surâs,/ în ei coboarã mãreþia/universului tãcut,/ gentili ne oferã inima.’’ (Smeurãfilipinezã).

Dupã o lungã ,,cãlãtorie’’ fãcutã prin Asia,Africa, Europa (prin Parisul cu catedrala NotreDame, ornatã de gargui, prin Barcelona cu vestitaLa Sagrada Familia unde ,,Nu vei crede,/ maestrulîmbinã ºi azi,/ printre turnuri neterminate,/ magiculcu efemerul,/ enunþul puterii în acribia formelor/cu gesturi eroice,/ doar nu credeai cã Dumnezeu/poate fi relevat atât de timpuriu?// Poate aºa avrut Arhitectul,/ ca nebunul sã piarã simplu/ pentrua rãmâne veºniciei/ fantezia codificatã/ însacralitate’’ (IV Aºa a vrut Arhitectul), Tropice ºi,,Ecuatorul sfârtecat de liane’’ (Colþ de Rai),Marius Ghilezan simte nevoia de a scrie acestvolum de versuri, pentru a ne împãrtãºi câte cevadin experienþa lui ineditã. Deci cartea aceastavine ca o urmare fireascã a tuturor impresiilor luiadunate, îmbinând inefabilul acelor regiuni cumituri sau simboluri locale, cu practici farmace-utice ºi medicale strãvechi, personaje inventatesau reale. Acest lucru se vede chiar de la început,din dedicaþie: ,,Prinþesei Scorpion’’, o fiinþã stranie,ademenitoare, senzualã, iubitoare, ce înflãcã-reazã dorinþa, un trup de mãrime mijlocie, cu taliede viespe, pãr drept ºi negru ca abanosul cu re-flecþii de mov-bleumarin, ochi negri pãtrunzãtori,fascinanþi, o fiinþã de la care niciodatã nu poþi sãºtii la ce sã te aºtepþi, acea femeie deosebit de

MARIUS GHILEZAN:Medi, cu ochiul sticlos

87


frumoasã, dar stãpânã pe sine, încrezãtoare,puternicã ºi controlatã, voluptoasã ºi pasionalã.Prinþesa Scorpion, amuleta fãcutã din topaz estesemnalul de alarmã al cãrþii: ,,Atenþie! Scorpionulucide! Dar femela? ªi ea.’’ De aici ºi poziþia totalopusã pe care Marius Ghilezan ºi-o explicã înpoezia Tren indian faþã de locuitorii acestui conti-nent. El, europeanul oarecum epicureic, care crede,,în forþa clipei’’ vis-à-vis de toatã mulþimea aceeabariolatã, care nu crede decât senin ºi simplu ,,însamsara’’, într-o existenþã permanentã de naºtere-moarte-renaºtere ºi care rãtãceºte prin viaþãasemenea trenului aceluia încãrcat pânã la refuzcu oameni de tot felul ºi lucruri sau vietãþi care maide care mai ciudate ºi mai neobiºnuite sau poateoarecum inutile pentru un european. El, cel carevede peste tot ,,seminþia care creºte din seminþe/bine semãnate’’ (Doar spinii îi vãd) ale poporului luiIsrael ºi spinii ce preced calvarul Învierii. El, Adamulzilelor noastre, conºtient de vechimea dragosteidintre bãrbat ºi femeie reîntâlniþi on the beach ,,dupãce Raiul m-a izgonit’’ (Dupã ce Raiul). El cel careîºi pune întrebãri filosofice de genul începutului delume ,,Laguna bãltea ca o supã,/ în vreme ce dedeparte, de dincolo de vreme,/ cerul, spaþiul ºi foculnãºteau astrograme, nu exista nici fiinþã ºi nicinefiinþã,/ nicãieri,/ nici noapte, nici zi,/ doar întunericºi nemurire./ Pânã la apariþia Creatorului -/ adâncãaºteptare/ ºi o prelungã melasã/ cuminte’’ (I Adâncaaºteptare) sunt versuri ce amintesc cu o deosebitãsensibilitate de capitolul Geneza din Biblie ºi maiapoi de Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu. El celcare pleacã de la concepþia religioasã a iertãrii,exprimatã prin morala creºtinã sau budistã ,,Vine ovreme a iertãrii/ când tu, un cãlãtor pribeag,/ poþi fimarele arbitru/ între muritori ºi Împãratul de Jad/elibereazã Dragonul’’ (Elibereazã Dragonul), el omulmodern, cu suflet de celuloid, care n-ar trebui sãmai mãnânce pop-corn sau sã mai bea coca-cola.

Cum era ºi firesc, periplul acesta îl poartãpe autor într-un þinut visat ºi vizitat, în cele din urmã.Poetul ºi pictorul picteazã cu cuvinte colorate,,Tãrâmul de extaz ºi liniºte vegetalã/ aºteptamagicianul cu o singurã culoare’’ (I Lecþia din CaféGuerbois), el auto-explicându-se faþã de aceastãnouã ipostazã de gambler ºi privindu-se pe sine înoglindã astfel: ,,Vindecat de melancolie,/ dar nu ºide bolile vieþii,/ la capãtul visãrii, pe treapta de sus,/la masa din Café Guerbois,/ îi organizaînvãþãcelului,/jucãtor la bursã/ ºi pictor de ocazie,/viitorul eliberãrii din lumea idealã/ prin exotism cuplãcere,/ pentru ziua când el va fi doar simplã literãmoartã’’(I Lecþia din Café Guerbois).

Dar sã revenim la personajele cãrþii. De

exemplu, cine este Medi, clãnþãnitoarea ,,cu ochisticlos/ ºi clonþul ei mare cât veacul’’ ce,,trãncãneºte despre moarte ºi viaþã’’ ... ,,opredicã de amvon’’ (II Medi ºi puiul de lãstun)?Medi este acel totem, chiar pasãrea viu coloratã,cu acel amestec de culori vii, galben, verde intensºi roºu închis, de pe coperta cãrþii. Medi ar puteafi la pensée sage du poète, care-i dã rãspunsurilefinale, concluzive, cu iz de axiomã: ,,Nu iubimdecât ceea ce îmblânzim,/ îmblânzim selectiv/doar vietãþile care ne ling,/ ne plac hienele cu dinþiipiliþi;/ suntem prea firavi sã iubim leopardul’’ (IIISuntem prea firavi). Ochiul sticlos al lui Medi esteochiul care cu indiferenþã ºi rãcealã înregistreazãnemilos totul. Nimic nu-i scapã ºi nimic nu oimpresioneazã pe Medi, cu atât mai puþin ochiulei, pentru cã Medi ºi ochiul sunt acel ,,noi’’(Africa), care existã sub semnul inexorabilului,al unui timp exprimat în ore ºi suferinþe.

Medi, cu ochiul sticlos este o esenþã liricã,diafanã ºi tare închisã într-un flacon mic.Deºurubaþi-i capacul, inspiraþi universul ei poeticparfumat ºi tãcut, unde ,,...Spiritul suprem,/ princãderi în sine, dezbãrat de haine,/ tainicstrãluceºte, pânã la extrem’’, iar ,,virtutea-i susîn munte, rog nu obosiþi!’’ (Incantaþie). Veþi simþiacel parfum exotic dintr-o Asie misterioasã ºiluxuriantã, ciudatã ºi purã, super-dezvoltatã darºi de început de lume... Sã fi fost oare, într-o altãviaþã, Marius Ghilezan un locuitor al acestui con-tinent?! Citiþi-i cartea ºi veþi avea cheia laîntrebare, tot aºa precum pe ecranul de lacinematograf, la sfârºitul unui film, apare the end,dar rãspunsul este, paradoxal, în fiecare dintrenoi ademenitor sau distrugãtor, zâmbind triumfalsau perfid. ,,Nu ºtiam, floarea carnivorã/ are dupãfiecare masã/ zâmbetul ucigaºului în serie.’’(Floare carnivorã). Medi, cu ochiul sticlos este oîncercare de a descoperi ,,Tainele cu cifru’’ (IIMedi ºi puiul de lãstun) din lume, poate carteacea mai bunã pe care a scris-o Marius Ghilezanpânã acum, auto-definirea ºi regãsirea lui de peînãlþimea cãrora poetul ºi scriitorul vor porni maideparte cu un alt suflu. ,,Un ºir lung de obsesii/pe firul scurt dintre naºtere ºi moarte,/ deasupraprãpastiei lumii/cu greu mi-am þinut echilibrul,/între iluzii ºi certitudini’’ (Supradozã).



88888888888888888888

88

VALERIU BÂRGÃU ªI CARTEA MATRICE

Cartea lui Valeriu Bârgãu, Marele echilibru,ar putea fi consideratã postumã, dacã se ia înseamã editarea, apariþia dupã ce autorul a devenit,în cuvintele sale, „cavaler al vãzduhului” - darafirmaþia ar rãmâne o pãºire exterioarã experienþeipoematice. Alãturatã celorlalte volume, într-oavansare interioarã, se constatã între ea ºi acesteaun circuit genetic, o transmisiune de configuraþiipoematice în a cãror reproducere se pãstreazã uncod, cum s-a zis în timpii din urmã. A-l surprinde înapariþia ºi jocurile ºovãitoare ale poeziei este ca ºicum ai cãuta, mitic spus, „punctu-acela de miºcare”din care cresc ºi spre care se strâng acesteconfiguraþii. Este ispititor sã-i dai de urmã. În ghindãstã stejarul, au spus-o bãtrânul Hegel ºi veºnictânãrul Eminescu, care nu fãceau abstragere de lators ºi devenire a toate ºi tot. Cartea Mareleechilibru poartã însemnele existenþei acestui„punct”, insesizabil ºi cel mai slab, dar care puneîn miºcare poematicul, de nu ºtiu câte generaþii ºidã minunea de a fi a poetului. De obicei, el se aflãîn partea de început ºi ca început al creaþiei. Deaceea, aceastã carte apare ca iniþialã, chiar dacãValeriu Bârgãu a debutat cu volumul Floareasoarelui sau mâna de lucru. Acest fapt s-apetrecut la Editura „Cartea Româneascã”, în 1978.(Publicase, în acelaºi timp, ºi ciclul Epistoleletânãrului Theodosie, în antologia de la Deva,Panteonul nestinsei iubiri.) Dar cartea Mareleechilibru s-a constituit în acel timp, constituitã fiind,ºi a rãmas în manuscris, ca urmare a unor seve

Valeriu Bârgãu:MARELE ECHILIBRU

extrase dintr-o zonã originarã ce reverbereazãîn toate volumele poetului, inclusiv în cel de de-but. Nu întâmplãtor aici se gãseºte poemul cuacelaºi titlu, Marele echilibru. Sã fi fost trecutdin acest manuscris în volumul de debut sau nu– este fãrã importanþã, odatã ce el îi poartã titlulºi anunþã „obsesia” echilibrului. Aceastã„obsesie” a echilibrului instituie poematicul ºise instituie ca matrice în aceastã carte matrice.O carte originarã pe care Valeriu Bârgãu nu aavut putinþa s-o publice. Aceasta i s-a retras, ºtiutfiind cã originaritatea se prezervã, ca o tainã, cao minune ce înalþã sau apropie Înaltul.

Într-o primã instanþã, ea pare ca o creaþiede rezervã, întinsã ºi diversã, pe care poetul ºi-a „alimentat-o natural” ºi s-a „alimentat” dupãnecesitãþi, însã se distinge de acest fel de creaþieprin substanþialitate ºi funcþie. Cea de rezervã, încazul de faþã, cuprinde spaþii întinse, uneori de-limitate, de prozã ºi publicisticã, din care nulipsesc „însemnãrile” de criticã literarã. Pãrþi dinacestea sunt mai mult sau mai puþin constituiteîn volume ºi cãrþi, dupã cum energiile creatoareale autorului le-au solicitat, dupã cum trebuie sãfi fost puse în miºcare de determinismul matricial.Dar din cartea Marele echilibru vãdit au pornit ºis-au ridicat configuraþii poematice, graþie„obsesiei” echilibrului, crescând în ºirul cãrþilorde poeme publicate, uneori trecând cu fãpturapoemelor cu tot. Astfel, în Alfabetul straniu încare vã vorbesc (Ed. „Cartea Româneascã”,Buc., 1980) au trecut 4 poeme; în Tulburareanaturii (Ed. „Facla”, Timiºoara, 1982), 2 poeme;

89


în Plantele din fereastrã (Ed. „Albatros”, Buc.,1984), 3 poeme; în Noima de aur (Ed. „CarteaRomâneascã”, Buc., 1986), 6 poeme; în Sfârºitullumii (Ed. „Cãlãuza”, Deva, 1992), 16 poeme; înApocalipsa dupã Valeriu (Ed. „Helicon”,Timiºoara, 1996), 9 poeme ºi, fireºte, dintre ele, înantologia de autor Alfabetul straniu (Ed. „CarteaRomâneascã”, Hyperion, serie nouã, 2005). Caatare, din aceastã carte matrice, o serie de poeme,40 din 69, au “roit” în celelalte cãrþi, ca un râu cetrece pe sub pãmânt ºi izvorãºte în alt loc, fiindacelaºi ºi neacelaºi. Cartea cuprinde patru secþiuni:Hotãrârea mea de a retrãi evenimentele; Lacapãtul fericit al nefericirii; Numãrul firelor denisip ºi Manevre civile, din care ºi-a lãsat secþiuneapenultimã în Apocalipsa dupã Valeriu, iar 13poeme din ultima au devenit 33 de poeme înSfârºitul lumii, o parte cu câte un adaos, invocaresau þipãt cãtre Pãrintele Lumii. Acest „adaos”, deºinescris (în acel timp), el este presupus înmanuscris, funcþional, de o prezenþã absentã. Nutrebuie sã ne mire afirmaþia, fiindcã Valeriu Bârgãu,în pofida grelei materialitãþi a poeziei sale, este unucenic platonian ºi un maestru al vederiiuniversalului în individual.

În instanþa de-a doua, de avansare spre zoneleunde se prezervã matricea poematicã, acel „codgenetic”, se cuvine adus ºi un punct de sprijin dinalãturata zonã a ºtiinþei. În consonanþã, iatãcuvintele marelui fizician, Erwin Schrödinger, dincãrticica nãscutã în urma unor prelegeri de prin1944, unde propune o aplicare a fizicii cuantice ºi alegilor statistice în câmpul larg ºi misterios al vieþiiîn baza unui „cod miniatural”: “Ceea ce vrem sãdemonstrãm este cã, având imaginea molecularãa genei, putem sã ne închipuim acum cã codulminiatural va corespunde cu exactitate unui plande dezvoltare, foarte complicat ºi amãnunþit, ºi, într-un fel sau altul, va conþine mijloacele de a-l pune înfuncþiune”, (Ce este viaþa? ºi Spirit ºi Materie(1967), Ed. politicã, Buc., 1980, trad. V. Efimov, pp.82-83). Însã cum o face? aceastã minune – seîntreabã fizicianul ºi aceastã întrebare, se ºtie,tortureazã cele mai alese ºi aplicate spirite. ChiarPlaton vedea în naºterea fãpturii omeneºti existenþaunui principiu nemuritor. Însã cum o face în creaþiasecundã ar trebui sã ne fie mai la îndemânã. ªitotuºi... Semnale despre „codul genetic” al poezieilui Valeriu Bârgãu vin dintr-o matrice deasupracãreia se limpezesc vorbele marele echilibru, titlulacestei cãrþi ºi al poemului din volumul de debut.

Aici stã scris: „Marele echilibru începeîntotdeauna de la pãmânt / de la pãmânt urcândcu toatã puterea planetelor sale / umblã poetulprin sufletul nopþii ca prin sufletul omului / revãrsatîn afara grijilor zilnice; / apelor de munte care nudorm niciodatã / în echilibrul elementelor – poetul– acceptatã armã de foc. // Micul echilibru alanimalelor sãlbatice / trãind pe mari grãmezi depãmânt / în umbra strãmoºilor lor adormiþi undevaîn cosmos / uitaþi” (op. cit. s. n., p. 47). La odesfacere reflexivã, articularea poemului paresimplã, dar este grea de sens ºi semnificaþii. Sedisociazã (ºi grafic) între marele echilibru ºimicul echilibru, primul incluzându-l pe al doilea,cum ºi poetul sugestiv l-a aºezat ca titlu. Selumineazã obiectiv traseul marelui echilibru, ce„începe întotdeauna de la pãmânt” ºi urcã de lapãmânt „cu toatã puterea planetelor sale”, începedintr-un punct ce poate fi bine observat –pãmântul – ºi se continuã, cu forþã inerentã, îninfinire. Ca într-o întunecatã antinomie kantianã.ªi subiectiv, fãrã vreo conjuncþie, acest mareechilibru ce þine de univers devine temã apoeziei, cãzând în sarcina poetului ºi,bineînþeles, a omului: „umblã poetul prin sufletulnopþii ca prin sufletul omului / revãrsat în afaragrijilor zilnice”. O aventurã a cunoaºterii, pascalianvorbind, de la „infinitul mare” la „infinitul mic”, dela „sufletul nopþii” la „sufletul omului”, acestaadâncit dincolo de diurn ºi cotidian; o aventurãîntemeiatã pe egalitatea comparaþiei a douãuniversuri „vii”, bizuindu-se pe coincidenþa de„suflet”, ºi în ascunsã miºcare, ultimul dândmãsura posibilitãþii cunoaºterii. La acestea seadaugã analogic o imagine „explicativã”, la felscindatã ºi comparativã între obiectiv ºi subiectiv,dar care tocmai aduce în luminã marenecesitatea negãrii echilibrului: „apelor demunte care nu dorm niciodatã / în echilibrulelementelor” ºi „poetul – acceptatã armã de foc”.Apelor de munte ce neagã echilibrul elementelorle corespunde poetul ca acceptatã armã de foccontra marelui echilibru. Acceptatã armã aspiritului ºi devenirii contra alunecãrii omului ºilumii în acest echilibru. Arma de foc nu mai esteinstrument, ci subiect uman, gurã de foc, poetulfiind ostaºul spiritului – cu sarcinã divinã – celuptã sã þinã lumea sã nu cadã.

Dar ce este acest mare echilibru? „ªtimde nu trãim pe-o lume, ce pe nesimþite cade?” –se întrebase, prin 1872, Eminescu în Memento


90909090909090909090

90

mori (Panorama deºertãciunilor). ªi tot pe aceltimp, se aplecase stãruitor asupra studiilor deºtiinþã, îndeosebi asupra fizicii ºi a principiului aldoilea al termodinamicii, a proaspetei noþiuni deentropie, introdusã de Rudolf Clausius (1865),care mãsoarã cât de aproape de echilibrultermodinamic este un sistem termodinamic,datoritã iradierii luminii ºi cãldurii. Prin urmare,universul apare ca fiind cel mai entropic din totceea ce existã, fiind cuprins de desfãºurarea, însens unic, a creºterii entropiei. Spre evidenþã fieºi un crâmpei de frazã din Mss. 2267, f. 102 ºi103: „Universul ca întreg ar pãrea atunci unproces de dezvoltare, care tinde spre o anumitãþintã. (...) egalizarea tuturor deosebirilor detemperaturã – în sensul fiinþelor organice –moartea universalã”, (Fragmentarium, Ed.ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Buc., 1981, p. 470).Fãrã sã urmãrim ºirul de exigenþe reflexive la careEminescu supune entropia, vom spune doar, îngenere, cã o contrazice poematic. Dupã un secolde la zbaterea sa, aceastã problematicã serevigoreazã în urma noilor date ºtiinþifice, ale fiziciicuantice, atingând diverse câmpuri particulare.Schrödinger, fizicianul amintit, se apleacã asupravieþii ºi spiritului, gãsind în „inventarea moleculei”purtãtoare a substanþei ereditare, un principiu demenþinere a ordinii, mai bine zis, de evitare adezordinii entropice. ªi introduce pentru aceastãamânare a prãbuºirii în marele echilibru al morþii,termenul de „entropie negativã”. Omul, zice el,„se hrãneºte cu entropie negativã” (op. cit., p. 95).Unii antici i-au zis entelehie, vis viva, creºtinii,suflet, abur suflat de Domnul. În fine, problematicaaceasta ºi-a întins ramificaþiile ºi-n creaþiasecundã Ornat spus, este dat sã þâºneascã,precum un izvor al „apelor de munte”, ºi în poezialui Valeriu Bârgãu, formând un râu cu ea cu tot.Nu despre „fabulosul râu – Valeriu Bârgãu”,vorbea, de la debutul poetului, Ion Caraion într-un text cu acest titlu (Jurnal, I, Ed. „CarteaRomâneascã”, Buc., 1980, pp. 246-251)? Dealtfel, mai trebuie spus cã în diverse dezbateri,Valeriu Bârgãu „aluneca” spre arhitecturaUniversului ºi cea a creaþiei omeneºti – a omului,prin urmare, cãruia îi este datã cunoaºtereaalunecãrii entropice, cu teroarea mareluiechilibru. Straniu, el vede cum þine ºi nu þine totceea apare ºi se vede. Cum dezordinii ºi uitãriise opun doar memoria ºi spiritul, omul curecuperarea de sine ºi spiritul revelat.

Dar pentru o deschidere mai bunã asupraprimei întrebãri, trebuie adusã a doua: ce estemicul echilibru? El este aidoma „echilibruluielementelor” din anterioara imagine „explicativã”,aparþine lumii organice, este „al animalelor sãlbatice/ trãind pe mari grãmezi de pãmânt / în umbrastrãmoºilor lor adormiþi undeva în cosmos / uitaþi”,el se desfãºoarã în afara conºtiinþei, ca o adormireîn dezordine ºi uitare. Animalele sunt luate dedezordinea lumii, fãrã sã ºtie, fãrã sã se opunã,fãrã sã se poatã smulge din „umbra strãmoºilor”,din uitarea opusã memoriei ce adunã între elelucrurile ºi evenimentele ºi le leagã de „tiparele” lortrainice. Animalele sunt în lume, nu au conºtiinþadezordinii acesteia, de aceea ele trãiesc în miculechilibru; omul este „cãzut” în lume ºi are conºtiinþaprãbuºirii sale ºi a lumii, a morþii sale ºi a celeiuniversale, cum s-a vãzut nu de mult. Omul, fãpturacea mai neajutoratã trebuie sã facã din neputinþa ºimoartea proprie puterea salvatoare a sa, a ceeace poartã cu sine ca strãin spre recuperare ºi acelor atinse, ca mântuire spiritualã. O minune pecare o încearcã sfinþii ºi sub care lucreazã poeþii.Întru realizarea poematicului salvator. Rilke,cutremurat de aceleaºi idei ºi alãturând„deschisului”, în mod disociativ, om ºi animal,ajunge la salvarea de cãtre om a lumii imanente ºia reprezentãrii prin procesul conºtiinþei de re-interiorizare (Er-innerung), ce aminteºte, într-un fel,de ideea de anámnesis a lui Platon.

Cu aceasta, s-a ajuns în preajma matriceipoematice a lui Valeriu Bârgãu. ªi se limpezeºteastfel titlul acestei cãrþi-matrice, Marele echilibru,ºi se aruncã luminã în cele patru pãrþi ale ei, spusemai sus, strânse ca întreg ºi mandalã.

Dumitru VELEA

91


Dan ANGHELESCU

Cu poetul, eseistul ºi muzicianul Wolf vonAichelburg despre poezie ºi muzicã…

Motto: „A thing of beauty is a joy for ever…” Keats

Se pare cã rostirea din motto-ul de mai sus,decupatã din versurile lui Keats, s-a transfiguratîntr-un adagiu ce a cãlãuzit gândirea despre artã acelui despre care încercãm sã vorbim în rândurilede faþã.

Aparþinând uimitoarei generaþii de artiºti ºiintelectuali care (pentru scurtã – prea scurtã! –vreme) înflorea în România interbelicã, poetul ºieseistul transilvan de limbã ºi etnie germanã,totodatã apreciat compozitor de muzicã simfonicãºi pictor, Wolf Freiherr von Aichelburg rãmâne opersonalitate, din pãcate încã – nedrept de – puþincunoscutã. Nu cu mult înainte de rotunjirea unuiveac de la naºterea sa (1912), scriitorul pare sãreintre în teritoriile de (vai, atât de relativã) vizibilitateale actualitãþii noastre literare prin volumul cu titlu,evident incitant, Criza sufletului modern în poezieºi alte scrieri româneºti1 . (Desigur, în ambianþamomentului care tocmai ne traverseazã, pe tãrâmul– cu înalte premeditãri dispreþuit al – culturii,vizibilitatea unui scriitor este mai degrabã undeziderat decât o realitate. Dar asta – nu e aºa? –þine de un cu totul altfel de crizã!)

Retipãrirea celei mai mari pãrþi din texteleromâneºti2 ale sibianului, eseuri publicate de-alungul timpului în volumele sau revistele la care acolaborat readuce în actualitate un scriitor ce serevendicã unei duble apartenenþe: pe de-o parte,firesc, la literatura de expresie germanã dinTransilvania, dar – în egalã mãsurã ºi nu mai puþinfiresc – se încadreazã de drept ºi în rândul celorcare au slujit, cu talent ºi credinþã, graiul românesc,multe din textele sale, chiar ºi cele poetice, fiindelaborate direct în limba românã alãturi de care aparvariante dintru început gândite în ambele limbi. Dealtfel debutul sãu eseistic s-a produs în Revista

Fundaþiilor Regale. Abia ulterior aveau sã-i aparãarticole în Revista Cercului Literar de la Sibiu, înrevistele Transilvania, Euphorion, Secolul 20, oricâte o prefaþã, cum a fost ºi aceea la volumulJohann Christian Friederich Hölderlin, tradus deªtefan Aug. Doinaº ºi Virgil Nemoianu (Minerva,1977). Aºadar legitimitatea situãrii lui Wolf vonAichelburg în perimetrul literaturii române se aflãdeasupra tuturor îndoielilor. Este ceea cesubliniazã, indirect, ºi Dan Damaschin, îngrijitorulºi prefaþatorul ediþiei, când reproduce fragmentarscrisoarea în care (în perioada anilor ’45) RaduStanca îi relateazã lui Ioan Negoiþescu despreîmprejurarea când el ºi von Aichelburg îºi scriau„…reciproc poezii. El româneºti, eu nemþeºti.Raletului (Toma Ralet pseudonim al lui vonAichelburg) una chiar i-o putem publica, de bunãce e.” Nu sunt lãsate uitãrii nici strãdaniiletraducãtorului von Aichelburg cãruia, în 1943, laViena, i se publica – reprodusã din limba francezãîn germanã – Istoria literaturii române moderne aprofesorului Basil Munteanu. În timp vor urma,numeroase, alte traduceri din Eminescu, VasileVoiculescu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Radu Stanca,ªtefan Augustin Doinaº. Consideratã dinperspectiva totalitãþii realizãrilor sale,personalitatea lui Wolf von Aichelburg trimitegândul la reîntruparea idealului, astãzi aproapeuitat, de om al renaºterii. Cel care la vremeatinereþii ºi maturitãþii a suportat detenþia înînchisorile comuniste (Aiud, Gherla ºi CanalulDunãre Marea-Neagrã), dupã stabilirea (abia în1981) la Freiburg im Bresgau, s-a bucurat de oconsideraþie cu totul specialã atât în calitate descriitor, membru al PEN Club-ului, cât ºi în aceeade compozitor de muzicã simfonicã, de pictor (alecãrui lucrãri au fost apreciate în marile expoziþiide la Freiburg, Heidelberg, Luxemburg, Stras-bourg) ºi de conferenþiar invitat la marileuniversitãþi ºi posturi de radio din Europa.

Tipologic sunt un estet afirmase vonAichelburg într-o epistolã adresatã lui ªtefanAugustin Doinaº, reamintitã de prefaþatorul DanDamaschin. Neobiºnuit de bogatele ºimultilateralele înzestrãri ale poetului ºi eseistuluipun în luminã o sensibilitate aparte ºi – mai ales –o anume acuitate în a surprinde misterioasele


92929292929292929292

92

evanescenþe ale faptului de artã. Analizele lui –desfãºurate cu neobiºnuitã dezinvolturã pe olargã ºi diversã paletã a formelor de exprimareartisticã – surprind prin abilitatea abordãrii unorlimbaje care – prin specificul ºi natura lor – sesitueazã, uneori, la distanþe galactice unul decelãlalt. Ceea ce reaminteºte teza lui Schleir-macher potrivit cãreia omul nu mai poate ficonsiderat un simplu loc de manifestare a unuiunic limbaj care îl transcende. Ceea ce îlsingularizeazã în mod deosebit aº spune cã esteprezenþa unei gândiri, sau – mai degrabã aº spune– a unui Weltanschauung de sorginte muzicalã.Este un anume Ceva care induce o îndepãrtare,pulverizând apãsãrile sufocante ale materiei, însensul acelui plus vague et plus soluble dans l’air.

Survenirea acestui mod de gândire ce îºirevendicã apartenenþa la teritoriile unui limbaj cutotul diferit ca naturã, (limbajul sonor), determinãun alt mod de evaluare a „obiectelor” de artã,accentuându-le evanescenþa ºi pregnanþaspiritualã. Aceasta ºi pentru cã arta suneteloreste unicul universal prin care omul se singulari-zeazã, eliberându-se de toate constrângerilealteritãþii, ea deþinând misterioasa ºi inexplicabilaputere de a se refuza decãderilor contingenþei,în sensul în care se ilustreazã (printr-o celebrãrostire a poetului ªtefan George) însãºi percepþiainefabilului: “Sã nu fie nici un lucru acolo undecuvântul lipseºte” (kein ding sei, wo das wortgebricht). Întâlnim aici dimensiunea aparte al arteisunetelor ca discurs al interioritãþii ce se exprimãîn adevãruri faþã de care cuvintele nu ºtiu decâtsã tacã!.. Nu e deci de mirare cã ªtefan Georgeeste chiar unul dintre acei poeþi de care eseistulvon Aichelburg se va fi apropiat cu o deosebitãpreocupare.

Interesante în eseistica aceasta sunt ºivastele deschideri, întrepãtrunderea de orizonturicu care autorul opereazã – aº spune – din spaþiileinterioare ale fenomenului cultural. Aducând, depildã, în discuþie aero-futurismul lui FilippoTommaso Marinetti, consideraþiile sale capãtã oplasticitate specialã datoratã contrastantelorsugestii din sfera picturalitãþii, acolo unde formaºi culoarea capãtã forþã de transfigurare ºiviziunile capãtã consistenþele unui veritabil reliefce-l exprimã – de data aceasta – pe Wolf vonAichelburg pictorul. Trimiterile la Picasso, Cirico,Braque, Lèger, la Italia ca patrie a lui Carducci, a

sonetului, a operei serria, acordã discursuluiauctorial un întreg ºi fastuos ceremonial de nuanþãquasi-orchestralã. Plurivocitatea perspectivelorprin care cunoaºterile ºi intuiþiile sale ni seadreseazã capãtã inflexiuni ºi farmec de polifonierenascentistã. Este ceea ce îi modeleazãsingularitatea rostirilor, cel care „vorbeºte” fiindcând poetul, când muzicianul, când gânditorulsubtil, când pictorul (miniaturist) dãruit cu harulspecial al înluminurii ºi al coloristicii.

Într-o astfel de manierã Wolf von Aichelburgse apropie de poezia lui Rilke, afirmând cã vorbeºtedespre „… primul poet care nu numai în literaturagermanã, ci poate ºi în literatura universalã, ainaugurat/…/ preocuparea poeziei pentruinexprimabil3 ”. Din perspectiva lui, acest din urmãtermen poate fi considerat drept unul dintrecuvintele cheie în înþelegerea întregii opere poeticea celui care a scris Elegiile Duineze. Între el ºiMallarmé (preocupat – ni se spune – ºi el de „poeziapurã în direcþia frumosului absolut”), eseistul vede,ca diferenþã, faptul cã ultimul ar tinde cãtre o tãinuireºi o închidere a sensului. „Rilke, dimpotrivã – sesubliniazã – tinde spre descoperire/…/obsedat deo nouã misiune a poeziei însãºi4 …” Ne reamintimcã Ideea de misiune a poetului (Dichter beruf) îºifãcuse apariþia încã din poetica lui Hölderlin5 deunde o va fi preluat ºi un alt mare poet al graiului(dar ºi al exilului) românesc, Horia Stamatu, celcare l-a tradus pe Hölderlin în limba spaniolã.

Însã atunci când se vorbeºte despretãinuirea ºi închiderea sensului, exprimarea ducegândul la acea înnoptare a sensului asupra cãreiase oprise cândva Schelling, ºi pe care, ulterior,Martin Heidegger o va fi reluat în meditaþiile sale,acolo unde poemele lui Hölderlin pãreau sãdeschidã orizonturi profunde atotcuprinzãtoareigândiri despre Fiinþã.

93


II

Ceea ce se contureazã (ca o certãsingularitate) în notaþiile lui Wolf von Aichelburgprivind poemele lui Rilke se datoreazã, în proporþieapreciabilã, unei gândiri în care imaginile lumii sunttrecute prin filtrul universului rarefiat, purificat deobiectualitate (die Gegenstandlosewelt în esteticagermanã), al artei sunetelor. Atunci când afirmãcã arta acestui poet „surprinde un lucru sau ostare în intimitatea lor cea mai ascunsã, acolounde orice caracterizare aparent adecvatã sedestramã ºi devine irelevantã”, el descrie în fondmodul în care imaginea lumii (înþeleasã – cum arspune Wittgenstein – ca totalitate a ceea ce existãºi de asemenea a ceea ce nu existã) survineînnobilatã de o puritate spiri-tualã ce e specificãdoar muzicii. Tainicele puteri ale acesteia dizolvãtot ce aminteºte de obiectualitate, de materialitateaoarbã ºi densã, de substanþialitatea primitivã,mereu exteri-oarã, inoculând supleþea eteratã anousului. Iatã de ce în consideraþiile sale, vonAihelburg afirmã tranºant: „...caracterizãrile,denumirile fixeazã un lucru, indicându-ne topos-ul, dar în acelaºi timp îl ºi ascund .” Ascunderea– continuã el reluând, în ecou, aserþiunile lui Mar-tin Heidegger – fiind o „funcþie primordialã a limbiica atare/..../Definind un lucru, vorbirea ascundefaþa lui; vorbind, mutãm sensul, fãrã a-l surprinde,fãrã a-l dezghioca.”1

Impresia de modelare muzicalã a moduluisãu de a gândi arta e întãritã atunci când eseistulconsiderã cã „...Rilke evitã aºa-numita imitaþie alumii din afarã: el declanºeazã parcã un mecanismsecret prin care obiectul începe sã vorbeascã dela sine, el însuºi…” concluzionând, într-un apofaticenunþ: „doar prin neexprimare ne apropiem treptatde punctul auto-dezvãluirii obiectului”2 . El citeazãacea rostire din a 9-a Elegie Duinezã: „...Erde, ises nicht dies, was du willdst: unsichtbar in unserstehn?” („nu e asta oare, ce îþi doreºti,pãmântule: sã renaºti în noi, invizibil?”). Naturamuzicalã a gândirii ce singularizeazã eseisticalui von Aichelburg îºi dezvãluie sorgintea îndistanþa la care se situeazã faþã de contingent, înevanescenþele ºi gravitaþia obstinatã întru spirit,metafizic gândit, ca suprasensibil. Fãrã nume

(namenlos), considerã el, înseamnã fãrã materieºi imagini, pre-simþire în orb a lucrurilor. Dar ceeste, oare, muzica dacã nu arta ce respingeimaginea? Dintr-o asemenea perspectivã, lumealui Rilke – în accepþia lui von Aichelburg – capãtãcerte afinitãþi cu universurile magice. Iatã de cese impune ca lucrurile ºi sentimentele sã rãmânãnenumite (namenlos). E singurul mod în care ni leputem însuºi: „etichetându-le, mai degrabã leîndepãrtãm de noi”. Prin urmare, acþiunea poetuluitrebuie sã fie de ne-exprimare, de intimãidentificare cu ele. Dând „lucrurilor o conºtiinþãnouã, de esenþã umanã./.../poetul exaltã inexpri-mabilul care constituie, în fond, o re-creare a lumiiînconjurãtoare, prin înãlþãri poetice sublime: aberzu sagen, versteh, oh zu sagen, so, wie selbstdie Dinge niemals inning meinten zu sein (dar são spunem, înþelege-mã, aºa sã o spunem, cumniciodatã lucrurile însele nu ºi-au închipuit sã fieîn adâncul lor). Contopirea noastrã cu firea lucru-rilor /…/pe cale de sensibilitate, nu de acaparareraþionalã, le mântuieºte3 ” ºi le face sã dãinuie. Dacã în discursul cotidian actul înþelegeriiºi cel al credinþei sunt separate, arta sunetelor sevãdeºte ca teritoriu de exprimare implicitã asacralitãþii, tocmai pentru cã ea incumbã un tip deînþelegere ce presupune, instantaneu (aºa cumvon Aichelburg chiar recomandã) participarea ºiexplorarea realitãþii din interiorul ei, dat fiind cãpercepþia prin simþuri ne depãrteazã de esenþã4 .(Poemul lui Parmenide condamna lumeaperceputã prin simþuri – aesteton – drept irealã!..)Din incapacitatea de a se mãsura cu infinitul,limbajul este supus unei grave devaluãri. Survineînsã instantaneu manifestarea unui act care, înspecificul lui este – ºi totuºi nu este – numaicomunicare; cãci în muzicã spiritul se regãseºteîn ceea ce nu poate fi spus în vorbire. Abia de aici încolo avem elementele princare putem cuprinde ºi decripta Criza pe care Wolfvon Aichelburg o aducea în dezbatere. Ea seprofileazã ca stare de gravã disonanþã ivitã înînsãºi destinul metafizic al poeziei: „...crizã asubstanþei poeziei însãºi /…./ crizã metafizicã”5 .Potrivit lui, esenþa Poeticului, aºa cum s-a ivit înlume cu Pindar, cu trubadurii, cu Hölderlin, Schiller,Keats sau Francis Thompson se realiza înpreamãrirea orficã. „Imnul poeþilor, subliniazã


94949494949494949494

94

eseistul, de multe ori e regret dureros, (poeþii) seîndoiesc de eternitate, de iubire, de Dumnezeu.Dar niciodatã de veridicitatea sentimentului lorpropriu, de poezia însãºi. A thing of beauty is ajoy for ever6 , citeazã el din elegiacul Keats.Din perspectiva potrivit cãreia, laolaltã, poetul ºieseistul îºi exprimã ºi îºi argumenteazãîngrijorarea se considerã cã poezia, în devenirileei, s-a lãsat traversatã de o devastatoare pãrãsirea preamãririi orfice. Semnul prezentului sesitueazã acum sub ceea ce el numeºte l’avaresilence et la massive nuit7 . Marcatã de agoniileinsensibilitãþii („…l’insensibilité de l’azur et despierres) de un tragism al infertilitãþii celui sortit sãrãmânã fãrã har, acum se ivesc îngrijorateleinterogaþii faþã de soarta poeziei închisã în sineînsãºi. Wolf von Aichelburg crede cã Mallarmé ºiEliot se izbesc de limitele verbului, acelea carefrizeazã amuþirea, drept pentru care citeazãcelebrul vers, repetat de trei ori, în The HollowMen al lui T.S.Eliot: „This is the way the worldends./ This is the way the world ends./ This isthe way the world ends;” cosiderând cã în„…aceastã fioroasã repetare/…/conþinutulversului este atât de copleºitor…” pentru cã„…gândirea poetului se izbeºte de neant, destânca din care nu mai þâºneºte niciun izvor …”

Din perspectiva problematicii care deja seîntrezãreºte sub zenituri viitoare se profileazã osecretã nostalgie cãtre repunerea în proporþiileumanului a unei ordini pe care, evident, nu o maistãpânim ºi în care deja nu ne mai recunoaºtem.Omul a încetat sã mai fie considerat – ca pevremea anticilor – mãsurã a tuturor lucrurilor. Iatã,în fond, semnificaþia adâncã prin care estelecturatã aceastã Crizã a sufletului modern pecare poetul ºi gânditorul o resimt ºi o denunþãpentru toate tãrâmurile spiritului, nu doar pentruacela al Poeticului, ci ºi al Artei în genere. Ecourileideilor lui Oswald Spengler nu sunt deloc departe,având în vedere cã se vorbeºte despre TimpulFaustic, timp distructiv, timp al sãrãciei spirituale(dürftiger Zeit), timp ce se refuzã oricãreiinteriorizãri. Poeþii sunt printre cei dintâi care vorresimþi efectul acestor forþe pustiitoare ºiavertizeazã, aºa cum a fãcut-o ºi Hölderlin în atâtde cunoscuta ºi des invocata lui interogaþie:Wozu Dichter in dürftiger Zeit? (La ce bun poetul

III

Aºa cum încercam sã demonstrãm în celedouã fragmente ale eseului (publicate în numereleprecedente ale revistei), personalitatea lui Wolf vonAichelburg este una deosebit de complexã ºi eanu se reduce doar la aceea a unui simplu estetaºa cum, cu modestie, încerca sã-ºi motivezepreocupãrile pentru artã. Frecventând deopotrivãfilozofia culturii, metafizica, estetica, practicianefectiv al unor forme de artã (limbaje situate la maridistanþe unele faþã de celelalte), fostul „cerchist”sibian se dovedeºte un rafinat ºi subtil analist, atâtîn sesizarea unor particularitãþi ale fenomenuluipoetic, cât ºi în teritoriile rarefiate ale artei sunetelor.Dincolo de tot ceea ce s-ar putea broda pe oasemenea temã, faptul – extrem de important –este cã frecventarea universurilor Eutherpei i-ainfluenþat gândirea pânã în cele mai mariprofunzimi. Astfel se explicã de ce, consideratãdin perspectivele lui, esenþa poeticului posedã nu

într-o lume sãracã?)Fiinþãri speciale, de necuprins în chingile

raþionalitãþii, poezia ºi muzica formeazã împreunãparadoxalele lumi ale unui veºnic departe ºi, totuºi,ale unui inexplicabil aproape. Cãci – la nivelulesenþelor – ele cunosc amplexiuni ºi intersectãripãstrându-ºi, cu toate acestea, o indelebilãidentitate. Ceea ce sugereazã ideea unei perihorezea tuturor lumilor artei sub raport cu toate celelaltelumi posibile. Intr-o asemenea luminã, aserþiuneaplotinianã, potrivit cãreia în spirit (nous), orice econþinut în orice, fãrã a-ºi pierde identita-tea, cunoaºte o fireascã aplicabilitate.

95


numai o vizibilã tentã de apofatism, ci ºi o situaresub semnul heraldic al condiþiei atât de volatile amuzicii. Se pune în luminã existenþa unui anumejoc, foarte interesant, ce se concretizeazã într-odublã prezenþã: fie aceea a unui vorbitor în numelepoeziei, deci fie poetul, fie muzicianul care – ºi el –se aflã mereu pe aproape. Vorbele, gândurile,viziunile aparþin când unuia, când celuilalt. Jocul,subînþeles apare la luminã atunci când scriind, depildã despre Muzicalitatea în poezie, voceaauctorialã chiar þine sã-ºi precizeze identitateasubliniind: „voi cãuta sã adaug /…./ câteva reflecþiidin punctul de vedere al muzicianului.”).

Nu va fi deci de mirare cã eseistica aceastaexaltã evanescenþa (quasi muzicalã) a poemelorlui Rainer Maria Rilke., considerat drept „primulpoet, nu numai în literatura germanã, ci poate ºi înliteratura universalã, care a inaugurat – sã-ispunem aºa – preocuparea poeziei pentruinexprimabil”. Muzicalismul modului sãu de a-lgândi pe Rilke devine aici cât se poate de vizibil:în ipoteza cã am încerca o definire a artei sunetelor,ce este muzica dacã nu acea artã ce aparþine, încel mai înalt grad, inexprimabilului? Cine – ºi cum– s-ar încumeta sã povesteascã ceva despre ce„spune” muzica? Prin urmare poezia, pe trepta ceamai înaltã a devenirilor sale (aºa cum vonAichelburg o percepe ºi o descoperã la autorulSonetelor cãtre Orfeu) se situeazã, prininexprimabilul ei, în imediata proximitate a arteisunetelor, devenind voinþa de reprezentare aexistenþei pure. Deci – fãrã teama de a comite oeroare – putem susþine cã, indirect, vorbind despreuniversul Elegiilor Duineze (ce se refuzã ºi sepãstreazã mereu depãrtat faþã de tot ceea ce l-arputea situa în sfera imanenþei, a „substanþei”, amaterialitãþii brutale ºi primitive), vocea auctorialãvorbeºte despre toposurile muzicii care – ºi ele –sunt situate într-un dincolo depãrtat de oricerostire ºi purificat de obiectualitate. Evident, înrespectiva cugetare, arta sunetelor este înfiripatãpe dimensiuni de supra-sensibil, de migraþie tainicãprin universurile sublimului ºi ale eteratelor magiiamintind de nousul anaxagoreic.

Provenite de din asemenea orizonturi,reflecþiile lui von Aichelburg graviteazã înconjuratede conotaþii seducãtoare. Privitã astfel artasunetelor îmbracã aspectul unui tãrâm aparte, de-necuprins în chingile raþionalitãþii, un veºnicdeparte ºi totuºi un inexplicabil aproape. Ea sepãstreazã, într-o indelebilã identitate, cu miracu-loasa putere de a strãbate aburoasele profunzimi

ale fiinþei pânã în marginea hotarelor aceleidepãrtãri esenþiale care desparte de Dumnezeu.Este ceea ce va fi simþit, probabil, Beethovenatunci când mãrturisea cã muzica este omediere a divinului ºi o revelaþie mai înaltãdecât orice înþelepciune ºi filosofie. Când se pronunþã, eminamente, asuprafenomenului sonor, von Aichelburg e preocupatde „mecanismele” secrete, niciodatã elucidabileîn totalitate. Douã sunt elementele limbajuluisonor, tensiunea ºi echilibrul (imponderabile ºiele) ce contribuie, potrivit lui, la configurareaantitezelor fundamentale din care se constituie„… un sens muzical.”

Un al treilea element prin care autorulcreioneazã fenomenalitatea lumilor sonore este„motivul”, unitatea cea mai micã a unui discursmuzical. Pornind din perspectiva acestuiaeseistul urmãreºte, desigur lapidar, formele ºitravaliul aferent unei simfonii beethoveniene (aV-a) concluzionând: „Vrea motivul nostru sã necomunice ceva? Negreºit cã da. Nu însã unconþinut care s-ar putea exprima ºi în cuvinte. Înacest caz, probabil nici nu ar fi fost compus, dela bun început./…/Gestica motivului nu estetraductibilã. Are o logicã intrinsecã. Este mai multsau mai puþin expresiv, dar nu datoritã faptuluicã vrea sã comunice un conþinut logic, importantsau nu.” (Ce ne spune muzica?).

Pentru Wolf von Aichelburg arta sunetelor– prin natura ei – cunoaºte desfãºurãri la nivelulunor dimensiuni spirituale ºi mentale dintre celemai înalte.


96969696969696969696

96

1 Wolf von Aichelburg, Criza sufletului modern înpoezie ºi alte scrieri româneºti, ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010, ediþie îngrijitã, note ºi tabel cronologicde Dan Damaschin ºi Ion Milea, prefaþã de DanDamaschin. Titlul pentru care au optat editoriirespectivului volum aparþine unuia dintre articolelepublicate de von Aichelburg în 1945 în paginile RevisteiCercului Literar de la Sibiu (nr.4/1945).2 Ion Milea, Notã asupra ediþiei, .p.20.3 Wolf von Aichelburg, Poetul inexprimabilului eseupublicat în 1975 în Secolul 20, în vol. Criza sufletuluimodern…apare la p.217.4 Ibid., p. 217.5 Cu câþiva ani înainte von Aichelburg publica douãeseuri: Fridrich Hölderlin (în revista Secolul 20,1970)ºi Poezia lui Hölderlin în etapa crepuscularã1 Wolf von Aichelburg, Criza sufletului modern înpoezie ºi alte scrieri româneºti, ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010, Poetul inexprimabilului, p.218.2 Ibid., p. 218.3 Ibid., pp.220-221.4 Sublinierea noastrã5 Ibid., p. 64.6 Ibid., p. 63.7 Ibid., p. 66.

Praga, 20 august 2012

O primã observaþie: spre deosebire decelelalte arte, muzica – în sensul de fenomenali-tateauditivã – ºi-a pierdut istoria. Nu mai ºtim nimic,spune von Aichelburg, despre ceea ce s-a petrecutîn imemorialele vechimi ale muzicii: „pentru epociledin antichitate, (istoria) se limi-teazã, în mare parte,la descrierea instrumen-telor, aºa cum acestea sevãd pe monumentele plastice. În loc sã vorbimdespre muzicã, fenomen sonor, pe egiptenii vechi îitratãm cu poveºti reli-gioase, iar vorbind despregreci ne oprim la teorii complicate/…/Unde rãmânedar muzica?”(Foarte puþinã istorie).

Trecând în revistã ceea ce el numeºte„skandalon-ul ” lui Igor Stravinski, von Aichel-burgia în discuþie ºi rememoreazã afirmaþia, devenitãcelebrã, cu care cel ce a scris Pasãrea de focscandaliza întreaga lume muzicalã într-o prelegereþinutã în Statele Unite ale Americii: „Dacã, spuneaStravinski, precum este întotdeauna cazul, muzicapare sã exprime ceva, aceasta este doar o iluzie ºinu o realitate…” Afirmaþia e catalogatã decomentator mai mult ca o „exagerare polemicã” ºinu ca un adevãr ce ar trebui sã tulbure percepþia ºireflecþiile asupra fenomenului muzical. Dar, indirect,un rãspuns complex ºi interesant la aceastã – doaraparentã! – provocare, îl oferã (evident, muzicianul)von Aichelburg în eseul despre Comicul în muzicã.Abordând problema raportului care poate exista (saunu?) între muzicã ºi cugetare este adus în discuþieRichard Strauss care, ni se spune: „…în poemulsimfonic Aºa grãit-a Zarathustra, are un pasajintitulat: despre ºtiinþã. Suntem nedumeriþi. Ce poatesã ne spunã muzica despre ºtiinþã? (se întreabãcomentatorul). Strauss însã intenþioneazã în modcandid o fugã în registrul grav al orchestrei. Bãnuim:registrul grav ar repre-zenta seriozitatea ºtiinþei, înforma relativ complicatã –dar pur muzicalã – a fugii,metoda ºtiinþificã. Nu-l vom intui niciodatã. Nimeninu poate ºti intuitiv ce este ºtiinþa. Are nevoie de odefiniþie. Aceastã definiþie, la rândul ei, nu poate fidecât raþionalã, deci verbalã. Tot ce are nevoie deo verigã explicativã este, în genere, inutilizabil înmuzicã. Muzica este neexplicativã prin definiþie. Deaceea ºi comicul nostru, depistat de vreun interpretîn muzicã, se bazeazã – credem noi – pe oneînþelegere. Comicul nu poate fi conceput fãrã ocugetare. Muzica însã se compune prin semneinexplicabile, deci inaccesibile cugetãrii. /…/Realitatea rãmâne în afara motivului sonor.Contingeþele sunt arbitrare.”

Fãrã îndoialã, rememorând o afirmaþie a luiNicolae Balotã am putea repeta ºi noi cã Wolf von

Aichelburg reprezintã, în continuare, „aceaEuropã a verbului din care” ºi noi facem parte,iar readucerea în actualitate a scrierilor salemeritã, cu prisosinþã, salutatã.

97


Nãscutã într-o iarnã târzie în ziua de5 decembrie a anului 1990, sub numele DianaStegaru, îmi place sã cred cã oamenii se îndreaptãspre Bine. Alerg cu plãcere în oraºul natalHunedoara ºi deopotrivã în Cluj Napoca, undestudiez la Facultatea de Litere engleza ºigermana. Sunt pasionatã de filosofie, în specialde cea germanã. Printre filosofii mei preferaþi senumãrã Friedrich Nietzsche, Immanuel Kant ºiPlaton. Scriitura se numãrã printre lucrurile cucare îmi ocup timpul liber, deopotrivã de plãcereºi în speranþa cã într-o zi se va închega într-unmesaj omogen ce va fi corect asimilat decolectivitate. (Diana Stegaru).

Umbra luminii din Hermeneia

Cum sã scrii despre entitatea ce se auto-relevã, la prima vedere, ca Amorul, decâtpoetizînd, adicã exagerînd ca... oglindã, depindeDe incindenþa cu ...sursa ? Înminunîndu-ne, atâtde rar de-o vreme, cã tocmai „ne mai vine” oVoce, parcã ºi a lui Orfeu, parcã ºi a Euridicei?Patosul, empatia de fapt, verva aceeainconfundabilã, ca semn al autenticitãþii, transpardin poeziile Dianei Stegaru (nume ce pot fi - suntdeja! - o emblemã a noului val, mereu penultimul,din poezia noastrã. A noastrã? Prin limbã, desigur,ºi prin cum anume tindem, iar ºi iar, a redefiniumanul ca parte din... Cu atât mai tulburãtor, cucât feminitatea pune timbru vibrant asupra ºi-ndinjosul ascuns, semnificat, al freneticei arte,Poieion. Cu bucurie! Am preluat sus- titlul acestuidebut în revistã, spontan amintindu-l pe cel alglorioasei d’antan Familia, unde în 1970 (!) (fugitirreparabile tempus!), debutam girat de Doinaº.

Gir,- dacã vreþi Gyr!), este ceva necesar, cevace atestã, fie prin „oglinzile care te-au vãzut”,cuvintele aºadar, aura eventual, sper nefisuratãîncã..., cum scrie tânãra poetã, ci eventualdecodabilã în sintagme ca: „accesele existenþei”,”triumf asupra dorinþei”, ”învingerea delirului” (ca-tharsis); (ochi de viespe (compus, voilà, ca al ...textului) ºi trup de ,,felinã”; „închisoarea cãrnii”;,,las pietrele sã se spele în locul meu”; (Amânare,sau, de ce nu? Ars poetica?). „Mã rãstorn, mãnenasc”.., (inversarea timpului, ca regresiune înancestral, n); când copiii se rãstoarnã/ în utere s-adoarmã” (voilà simptomul „uterului supãrat”); „cebine trebuie sã fie/ sã fii omul cu aurã divinã/ curãspunsuri fãrã întrebãri/ ºi miºcãri lente/ în jurulunei amintiri netrãite”. Va fi orgasmica sa poezie,a inocenþei paradiziace nepierdute... perpetuastigmã-anigmã sau „aurã, nimb nevãzut, corpastral, Mnemosyne? ”sursã neostoitã de iubireinterzisã”? A ostoi, adicã osteologia Montalienelor„ossi din sepia”?! Îmi exprim astfel bucuria, faþãde cineva despre care simt plãcerea de a spuneceva, din propria-mi re- devenire... Diana Stegaru,cu „gândurile pe malul mãrii’’... ,,Perfecþiune?:sursã neostoitã de iubire interzisã!”. „Sunt comun/ce delir diletant,/ când eu nu sunt/ Altceva/ decât/un aiurit/ cu care începe ora/ ºi se terminã locul”.Un sofism? Poate. Mai degrabã un enunþ post-socratic, pe care o posibilã primã carte îl valimpezi. (Eugen Evu).

Amânare

Îmbolnãvit de accesele existenþei,pulsiuni de viaþã care-mi vãtãmeazã fiinþa,decid sã mã îndoctrinez în arta noroiului.Patimã, haos-praf mãcinat în cavernele trupuluitriumfã asupra dorinþeide împerechere cu mizeria.

Ce sentimente banale mã-nconjoarãºi ce inimi previzibile îmi bat în piept!De-aº putea sã-mi înving delirulde om nebun,nãtâng ºi suferind de viaþã,aº transmigra în chip de þãrânã,sãmânþã de salcie,ochi de viespe ºi trup de felinã.

TINERE TALENTEHUNEDORENE

Cu bucurie deschidempaginile...

Diana STEGARU


98989898989898989898

98

Din sinele-mi translucidam sã ies când am s-alegdrumul care duce cãtre realitatea eternã.În zbucium aleg sã rãmâncaptiv în închisoarea cãrnii,bãtrân lângã bãtrânii prematur îmbãtrâniþi.Veºnicie, te reneg, îmi repugniºi-mi otrãveºti venele ciuntite-n piuneze.Las pietrele sã se spele în locul meu.Am sã prind eliberarea data viitoare!

Balada tramvaiului

Cãlãtorim prin tramvaie,fãrã scopuri, fãrã viaþã,le facem sã tremure,le facem sã delireze,le abandonãm ºi bolborosimcã suntem nemulþumiþide claustrare ºi sunete.

ªi tramvaiele dor,ecoul stigmatului adunat din seminþeºi tramvaiele spuncã lumea-i o boarede minþi mult prea-nchise.

ºi trupurile plângºi bãtrâni se nenasccând copiii se rãstoarnãîn utere s-adoarmã…chemarea mã strânge în baþele ei stufoase,pãpãdii mã gâdilã cu umbra lor gri…nu cred în destinmã revolt în tramvaimã rãstorn, mã nenascca spre umbre sã tind.

Nu þi-am permis sã-mi rãpeºti tramvaiulel suferã de singurãtate,e singur ºi moarecu oameni de paiesubjugaþi doar de chin!

Imaginarul imaginaþiei

Prietenii mei au contururi irealene hãrþuim verbal la colþuri de sentimentecotrobãim dupã dulciuri prin sertare incoloreºi râdem...râsul ei strident de copil nebãnuit

sursã neostoitã de iubire interzisã!Perfecþiune!ce bine trebuie sã fiesã fii omul cu aurã divinãcu rãspunsuri fãrã întrebãriºi miºcãri lenteîn jurul unei amintiri netrãite....Trãim sau poate determinismul ne trimitespre spaþii nedeterminate geograficîn umbrele unor idei nerostitesub pajiºti desfrunzite de timparuncate în hãul pustiit al existenþei.

Secretul din uter

Posibil sã fiu în liniºtea firiiun copac ambulant viucu gândurile pe malul mãrii.posibil sã râdcu dinþii de fildeºîn zgomotul seriisã fac salturi largipe gândurile din malul mãrii.

O altã entitatestrivitã sub tãlpi desculþese transformãîn cãlcâiul cãlãului.

Ce lesne e metamorfozaºi valuri indirecte mã ajutãsã vorbesc cu oamenipeste careplânge timpul. Dorm!mi-e plapuma trasã peste feþele zilei.Pustiul mã-ntreceîn demnitatea lui lentãla minþit.

Sunt comunce delir diletant,când eu nu suntaltcevadecâtun aiuritcu care începe oraºi se terminã locul.

99


CUPRINS

Muguraº Maria Petrescu: Editorial / pag 1Eugen Evu: Încercare despre Gracious Light – Luminã Linã / pag 2Eugen Evu: Epistola cãtre Theodor Damian / pag. 4Eugen Evu: Coduri biblice: Mri, Mirzam, Maria / pag. 5Simple note despre: Dumitru Gãleºaru / pag 6Convibraþii: Alex Amalia Cãlin / pag. 7Schiþa de profil: Muguraº Maria Petrescu / pag. 7Muguraº Maria Petrescu: Cine este, de fapt, Eugen Evu/ / pag. 8New York Magazin / pag 10Muguraº Maria Petrescu: Constantin Antonovici / pag. 11Theodor Damian: Eugen Evu – Amintiri care vor veni / pag. 14Antonia Iliescu: O pentagramã: ªtiinþa crede în Dumnezeu? / pag. 16Eugen Evu: Recurs la pleiadicii diasporei române din S.U.A / pag. 18O lansare de carte de pe „rampa“ Luminei Line New York / pag. 20Convergenþe de Eugen Evu / pag. 20Muguraº Maria Petrescu: Preambul la 2012 A.D. / pag. 22Theodor Damian: Problema întâmpinãrii unui sfârºit... / pag. 24Eugen Evu despre Nicolas Buda / pag. 26Eugen Evu: Noi dileme-vechi: Despre Iov ºi Condiþia umanã a Fiindului / pag. 28Remus Valeriu Giorgioni: Universul Durerii în Cartea lui Iov / pag. 29Paul Aretzu: Piatra Rãbdãrii / pag. 30Dumitru Ifrim: Psaltirea apocrifã a dreptului Iov / pag. 33Corneliu Florea: România, trandreþea mea / pag. 38Theodor Damian: PoeziiEugen Evu: Poezia citadelicã / pag. 41Muguraº Maria Petrescu: Mircea ªtefan – Pentru Maria... / pag. 43Poezia sanctuaricã / pag. 45Theodor Damian: Poezia ca stare de nuntã / pag. 47Muguraº Maria Petrescu: Mariana Pândaru, Aºteptare în tãcere / pag. 48Istorie sub aripa Luminii Line / pag 50Adrian Botez: Eugen Evu- Poeme interminabile / pag. 51In memoriam: Cezar Ivãnescu / pag. 54Eugen Evu: Epopeea Septentrion / pag. 56In memoriam: Constanþa Buzea / pag. 58Eugen Evu: Valentina Ciaprazi – Spaþiul iubirii / pag 59Eugen Evu: Valentina Ciaprazi – Stea paralelã / pag. 60Poezie albanezã: Kozeta Zylo / pag. 61Eduard M. Dilo / pag. 63Ilia (Ylli) M. Dilo / pag 65Angela E. Dilo / pag. 66Patricia Lidia: Binecuvântarea lacrimilor / pag. 68


100100100100100100100100100100

100

Baki Ymeri: Poezie / pag. 69Eugen Evu: Baki Ymeri – Poeme pufoase / pag. 69Artistul plastic Garabet Salgian / pag 71Eugen Evu: Pseudo cronicheta la ochiul compus al luminii / pag. 72Eugen Evu: Netrebnicã, noaptea neputinþei noastre / pag. 72Stresul în ºcoalã ºi familie / pag. 74Destine literare: Note de Alexandru Cetãþeanu / pag. 78Eugen Evu: Poema pentru Ea / pag. 79Ioan N. Roºca: Dan Ghiþescu- Omul care vine din Est / pag 80Eugen Evu: Dan Ghiþescu - Omul care vine din Est / pag. 82Dan Ghiþescu: Omul care vine din Est (fragment) / pag. 84Muguraº Maria Petrescu: Marius Ghilezan - Medi, cu ochiul sticlos / pag. 86Dumitru Velea: Valeriu Bârgãu ºi cartea matrice / pag. 88Dan Anghelescu: Cu poetul, eseistul ºi muzicianul Wolf von Aichelburg... / pag. 91Tinere talente hunedorene: Diana Stegaru / pag. 97

Picturi semnate de Garabet Salgian

Noua Provincia Corvina Nr.64 - 2012 (Special Pentru Diaspora)

Documents

Transcript of Noua Provincia Corvina Nr.64 - 2012 (Special Pentru Diaspora)