Noua ProVincia Corvina Nr.63 - 2012

Anul XVI - nr. 63 / 2012

NOuA PROVINCIA

CORVINA

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Revistă de ariergardă culturală sub egida morală a Uniunii Scriitorilor din RomâniaRevistă fondată în 1996 de Eugen EVU

ISSN: 1841 - 4478

Revista este editată de Asociaţia cultural-umanitară şi ştiinţifică „Provincia Corvina“

din Hunedoara şi apare cu sprijinul Consiliului judeţean Hunedoara

SergiuŢENŢ a înălţat, ceva mai sus, pensiunea PANORAMA, unicat în Poiana Ruscă.Aici au loc remarcabile acţiuni culturale, tabere de creaţie... şi vor mai fi...

Sus, la munte, sus...

REVISTE LITERARE

NOUA PROVINCIA CORVINA anul XVI - nr. 63 / 2012

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Pentru publicitate, donaţii sau contribuţii As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoara are deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul în lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

redacţia:eugen evu - director fondatorion urda - redactor coordonator muguraş maria petrescu - redactorsebastian bara - redactorelena daniela sgondea - redactor radu roşian - redactor florentin smarandache (SUA) - redactor varianta online

adresa redacţiei:Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7code street : 331014, ROMANIAe_mail contact : [email protected] [email protected] : +40 354 402836mobil : +40 746 146690 +40 751 517100

anul XVI - nr. 63 / 2012 NOUA PROVINCIA CORVINA

Revista apare sub îngrijirea As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoara

ISSN: 1841 - 4478

Potrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare.

Afiş literar din Valea Jiului

Concurs de creaţie literară destinat descopeririişi afirmării tinerelor talente din liceele şi colegiileVăii Jiului, dotat cu premiul „Ştefan NEMECSEK“.

Coperta I:

A încetat din viaţă Prof. univ. Dr. în istorie şi poet Ioan Ţepelea

Am primit de la fiica sa Silvia, trista veste a încetării din viaţă a Prof. univ. Dr. Ioan ŢEPELEA, fondatorul Academiei de Stiinţă, Literatură şi Arte din Oradea, istoric, poet, personalitate distinctă a culturii şi literaturii române. Ca buni prieteni şi în onoranta ipostază de membri fondatori al Academiei ASLA, ne exprimăm condoleanţele cuvenite familiei şi pentru inima lui bună şi iubitoare şi deplângem pierderea pentru noi, cei ce l-am cunoscut aşa cum a fost - un om de o înaltă moralitate şi un adevărat patriot. Eugen Evu, George Roca, Paulina Popa, Teresia Bolchiş-Tătaru şi colegiile revistelor Noua ProVincia Corvina şi Semne-Emia.

Puţini am fost, mulţi au rămas! Mircea Dinescu

Nou premiu de consacrare literară pentru Eugen EVUPrestigiosul Concurs literar sub egida Academiei internaţionale„Francesco Petrarca“, fondat de ssma. Pasqualina d’ORATIO, aconferit recent poetului român Eugen EVU, PREMIO ALLA CARRIERA. Ceremonia de premiere va avea loc în 26 mai 2012, în Sala del Pelegrino Santuario Santa Rosa - Viterbo.

Dansul foculuide Vladimir KUSH

SEMNALE EDITORIALE

(sursa: internet)

asociaţia cultural - umanitară şi ştiinţifică "provincia corvina"

În loc de editorial

anul XVI nr. 63

noua proVincia corvina pag. 1

A.E.BACONSKY

... dintr-o ţară-ncrucişată…

„Apusul Magic, fiecare-n iarnă Strigîndu-şi falsul nume În timp ce rugineste Pe vechi blazoane, Cel adevărat”... ...să nu te aperi Drumul cel din urmă Nu mai răneste... …„maşini aberante Îţi vor reproduce destinul. Unde, unde ?

Într-o ţară încrucişată Într-o oblică ţară Într-o ţară în care urmaşii Nu vor mai naşte predecesori...” „Îngerul a strigat în oraşele prăbuşite Strigătul lui s-a pietrificat, Obeliscul adoarme E timpul schimbării la faţă şi-al înălţării În întuneric se profilează Trădătorul şi cel trădat” ...

Grafica de Mircea Batca, Deva

Evocare fără premiul Nobel Ion URDA

Cenacluri de-altădată... (1) Richard WAGNER - un zburător pe unde scurte...

Prodigios poet, romancier şi publicist german originar din România. A emigrat în 1987, după hărţuiri securistice (atât la Hunedoara-Deva, cât şi în Timiş), culminînd cu o arestare, profesorul de germană, poetul Richard Wagner, a fost o perioadă (1975-1979), membru al cenaclului scriitorilor Hunedoreni „Flacăra” al sindicatelor „Siderurgistul”, condus de av. Neculai Chirica şi Iv

Martinovici. Colegi din acea grupare: Dan Constantinescu, Victor Niţă, Alkis Sevastianos Vlahos, Otto Stark, Eugen Evu, Iosif Lupulescu, Ditta Matta, Ion Macovei, Tiberiu Mariş... Poet contestatar, aparţinînd mişcării dizidente a saşilor din Banat, „Aktionsgruppe Banat”, a colaborat cu Neue Banater Zeitung şi Neue Literatur, Karpatenrundschau, Orizont, Vitraliu- arte frumoase, ProVincia Corvina. S-a căsătorit cu Herta Müler, recent premiata Nobel. A emigrat şi s-a stabilit în Berlin.

Lirica sa este una de o înaltă şi tăioasă moralitate în stil ironist-postmodernist, cu ţintă civică pronunţată, pamfletică.

Volume selectiv: Klartext/ Text răspicat - Ein Geitichtbuch, ed. Albatros (1973); Die Invasion de Uhren, Gedichte - Invazia ceasornicelor, ed. Kriterion (1977); Der Anfgang einer Geschichte – proză - Începutul unei istorii, ed. Dacia (1980); Hoterl California - Gedichte (două ediţii) - Kriterion; Ana şi ceasurile / Anna und die Uhren (pt. copii) - ed. Ion Creangă, 1978; Ploaie ruginită, Călăreţ pe unde scurte, Cerere de plecare din ţară, Darmstadt, 1988; Bani de bun venit, povestiri, Frankfurt am Main 1991; Reportaj dintr-o ţară în curs de dezvoltare, Berlin, Rotbuch, 1991; Skwartze Kreide / Creta neagră Frankfurt am Main, 1991 (volum primit poştal de la Berlin şi comentat în ProVincia Corvina şi Vitraliu Hunedorean, de subsemnatul).


Dintre celebrii dizidenţi ai grupării (vezi „Vânt potrivit până la tare” – antologie ce cuprinde şi texte referitoare la Hunedoara) – Richard Wagner a fost negreşit cel mai expresiv promotor al „primăverii” culturale premergătoare lui 1989. Opera sa este vastă, din păcate tot mai puţin cunoscută în ţara primelor sale vârste. S-au referit în reviste la scrieri ale sale: Helmuth Britz, Dinu Flămând, Pia T. Brânzeu, Nora Iuga, Eugen Evu, Bernd Rolf, Peter Motzan, Emmerich Recharth, Annemarie Shuller, Gerhard Csejka, Alexandru Ruja... Evident numele său doar coincide prin veac cu al compozitorului Richard Wagner şi opera acestuia Noua apocalypsa….

Paradigma Biblionet Ioan Sebastian BARA

A mai trecut un an, a venit o nouă primăvară şi, din nou, dedicăm o activitate Zilei Internaţionale

a Femeii, aşa cum face Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva an de an, la început de lună a lui mărţişor. Desigur, nu este nevoie de o zi anumită ca să elogiem femeile, să le aducem cuvinte şi gânduri de mulţumire, să ne amintim cu drag de mamele, surorile, soţiile sau colegele noastre. Dar parcă e mult mai plăcut să facem acest lucru atunci când se simte în aer venirea primăverii, când natura se înnoieşte şi când speranţele noastre devin parcă mai cutezătoare. De ani buni, nu numai din anii comunismului, cum greşit se crede, luna martie este luna primăverii şi a sărbătorii dedicate femeii. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva marchează şi în acest an Ziua Femeii, la 8 Martie 2012, la Casa de Cultură „Drăgan Muntean” din Deva cu o activitate culturală pregătită special pentru elevii de liceu, dar nu numai pentru ei, ci pentru oricine doreşte să asiste la un act de cultură. Activitatea organizată de Bibliotecă este un prilej extrem de nimerit să ne aducem aminte de marile femei românce, să le subliniem meritele şi să le facem cunoscute în special celor tineri. Organizăm astfel de activităţi pentru că am observat că, an de an, ele se bucură de success iar tinerii prezenţi în sală participă cu plăcere la acest gen de manifestare culturală. Menirea noastră ca bibliotecă este împlinită, dat fi ind că ne străduim să punem informaţii cât mai multe şi mai variate la dispoziţia celor interesaţi, iar numărul acestora este tot mai mare. Chiar în ziua de 8 Martie, publicului prezent în Sala „Liviu Oros” a Casei de Cultură i s-a prezentat o veritabilă galerie de românce ilustre, femei celebre din România care s-au afi rmat în diferite domenii ale culturii, ştiinţei, politicii etc. Au fost alese 20 de femei, alegere deloc uşoară dat fiind numărul mare de personalităţi feminine româneşti cu care ne mândrim pe bună dreptate. Cei prezenţi în sală au făcut cunoştinţă astfel cu 20 de destine feminine exemplare, unele cunoscute acum pentru prima dată de către cei prezenţi. Din impresionanta listă de femei din ţara noastră care au adus o contribuţie importantă la progresul culturii şi ştiinţei le-am prezentat amplu pe: Jeni Acterian, scriitoare şi memorialistă, intelectuală de mare rafi nament, prietenă a marilor spirite din România interbelică; Martha Bibescu, scriitoare, memorialistă şi prezenţă remarcabilă în culisele vieţii politice europene interbelice; Lena Constante, artist plastic, victima închisorilor comuniste; poeta Ana Blandiana, al cărei renume a trecut demult hotarele României; pianista, scriitoarea şi profesoara Cella Delavrancea; scriitoarele Monica Lovinescu, adevărată „instituţie culturală” în anii de dinainte de 1990, şi Gabriela Adameşteanu; exploratoarea Uca Marinescu, exemplu de curaj şi perseverenţă în atingerea unui ideal; Alice Voinescu, profesoară la Institutul de Teatru, autoarea unui remarcabil jurnal, oglindă a epocii în care a trăit; Elena Cuza, soţia domnitorului Unirii de la 1859 şi lista continuă. Cei prezenţi la manifestare au avut bucuria şi plăcerea de a descoperi ei înşişi

pag. 2 noua proVincia corvina anul XVI

nr. 63


nume, destine, traiectorii profesionale de excepţie. Atenţia şi interesul lor au fost răsplătite, aşa cum deja s-a încetăţenit la activităţile noastre cu public, cu frumoase premii în diplome, cărţi şi fl ori. Este o mare bucurie pentru noi, cei care slujim cartea la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara - Deva să oferim aceste daruri de preţ prietenilor noştri care ne trec pragul în număr tot mai mare. Organizăm cu regularitate asemenea activităţi deoarece am constatat, din experienţa îndelungată pe care o avem deja, că ele se bucură de mare succes în rândul tinerilor şi contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor acestora în diferite domenii. În felul acesta, biblioteca îşi îndeplineşteuna dintre menirile sale fundamentale, aceea de a oferi informaţie de bună calitate tuturor segmentelor de public care păşeşte pe poarta bibliotecii. Oaspeţii noştri sunt aşteptaţi de fi ecare dată cu mare drag la activităţile noastre şi sperăm să nu-i dezamăgim niciodată.

Împreună cu Mara Popa, Mariana Marin şi Lucia Tănase prezentând standul B.J. Hunedoara la Conferinţa Generală A.A.N.B.P.R. de la Gura Humorului.

Iniţiative private:

anul XVI nr. 63


Luana CIUHAT

“Culture cafe” într-o fostă strungărie… (incinta complex Paltinis, vis-a-vis de Căminul Liceului 2)

În mijlocul Hunedoarei, un oraş traumatizat de era post-industrială, un hunedorean a avut curajul să deschidă poarta spre ceva nou, o cafenea mai altfel decât majoritatea. Acolo unde a fost un vechi atelier de strungărie, găseşti un loc liniştit, parcă la ani-

lumină distanţă de stresul cotidian. Şi singurul din judeţ, la care alături de o cafea sau un ceai, serveşti şi o porţie de cultură. Deşi nou-născut, are abia o lună, localul promite să crească şi să devină chiar unul dintre locurile preferate de întâlnire al artiştilor.

Reviste şi enciclopedii, atlase şi romane • “Loc de menţinut intelectul în formă” acesta este mesajul cu care tânărul patron şi-a atras clienţii. Încă de la intrare, eşti întâmpinat de reviste glossy care sunt frumos aranjate pe o masă. La cea de alături, un teanc de reviste din gama Naţional Geographic şi Traveller. De altfel, pe fiecare masă se găsesc reviste din diverse domenii.Pe pereţi, rafturi cu cărţi, alese în funcţie de tematică. Enciclopedii de tot felul, albume de artă, de arhitectură, romane, discuri cu locuri unde ai putea călători, te îndeamnă la reverie şi cunoaştere. Mese plăcute, suficient de mari pentru orice ţi-ai propune să faci şi scaune din lemn şi peste tot, miros de nou.

Donaţii, albume şi cărţi despre artă • Adrian Vlaicu, administratorul acestui loc primitor, este profesor de sport şi în acest moment predă la mai multe şcoli şi licee din judeţ. Nu are legături strânse cu lumea artistică, dar din când în când se mai aşează şi în faţa şevaletului, pentru că îi place să picteze. S-a gândit să realizeze o cafenea ceva mai deosebită, unde să poţi să te relaxezi, citind o



nr. 63

carte, desenând, scriind sau stând cu prietenii la un şah. “Am vrut să îmbin mai multe lucruri, nu ştiu în ce măsură am reuşit. O parte din cărţi le-am cumpărat, o parte le-am primit chiar de la necunoscuţi. Multe lucruri nu le-am avut de la început, le-am mai completat pe parcurs. Chiar este o doamnă aici, căreia i-a plăcut foarte mult locaţia şi cum am aranjat. Având în vedere că se va muta la Praga, la fiica ei, s-a gândit să ne doneze nouă cărţile despre artă pe care le are, precum şi albume cu pictori cunoscuţi.”

“Atlasul de Mitocănie Urbană”, pe locul I • Cea mai răsfoită carte, vedeta cafenelei pe care toţi tinerii l-au studiat îndelung a fost “Atlasul de Mitocanie Urbană”. Apoi se citeşte mult “Istoria Whiskey-ului”, “Despre Vinuri”, “Despre bere”, “Cartea Ceaiului” şi diverse cărţi mai uşurele. Clienţii nu s-au apucat încă de citit romane, dar debutul în literatură a fost făcut. Cât de curând şi ziarele locale vor putea fi răsfoite la cafeaua de dimineaţă.

O cafea şi un şevalet, vă rog! • Numele localului vine de la o pictură care înfăţişează o cafenea pariziană pe Champs Elisee, care purta această denumire. Pictura a fost descoperită întâmplător pe un site dedicat artei, pe Internet. “Iniţial, localului voiam să îi spunem Art Cafe. Între timp am văzut această pictură pe Internet, mi-a plăcut foarte mult cum arată şi am comandat-o. Soţiei i-a plăcut la fel de mult denumirea de Cafe d'Art care se vede pe sub copertina cafenelei din tablou şi, pentru că suna şi mai muzical cumva, a rămas aşa. De asemenea ni s-a părut şi o denumire potrivită pentru ceea ce aveam noi de gând să facem aici.” Parcă pentru a sublinia această idee, lângă bar, aşteaptă cuminte un şevalet cu o pânză nouă aşezată. Dacă pe cineva îl “loveşte” inspiraţia în timp ce savurează un ceai cu prietenii, barmanul îi pune la dispoziţie culori şi pensule. Oricine vrea să creeze ceva frumos şi are nevoie de inspiraţie este aşteptat la cafeneaua artelor.

Conectat la cultură • Cafe d'Art este conectată permanent la spectacolele din Hunedoara şi Deva pe care le şi promovează. Adrian primeşte afişele cu spectacolele de la Teatrul din Deva care le expune pe uşa localului şi cu programul pe fiecare lună, care este lăsat pe mai multe mese, la vedere, pentru ca cei interesaţi să se poată informa despre spectacolele care urmează să se joace. Şah, table, cărţi, rummy, oricare dintre aceste modalităţi de stimulare a intelectului aşteaptă cuminţi pe mese, venirea celor pasionaţi de aceste jocuri. Şi doritori sunt destui. „Cei mai mulţi clienţi care vin să joace îi avem mai ales seara” dezvăluie patronul. Tinerii îi trec pragul în general dimineaţa sau seara târziu.

Audiotecă pentru boemi • Oamenii s-au implicat serios în acest proiect şi asta se vede de când pui piciorul înăuntru. Până şi muzica este aleasă “pe sprânceană”. “Mie îmi place foarte mult radio Guerilla, asta ascult şi acasă şi asta se ascultă în general şi la cafenea. Se mai ascultă un post de radio de muzică ambientală, care îl punem de obicei sâmbăta, duminica, sau dimineaţa, este foarte chill-out. Pentru seară, dacă lumea vrea să danseze, permutăm pe Radio Dance, acesta este un post de muzică din Londra, care este mult mai domestic faţă de ce ascultă acum pe la noi. Dar se potriveşte cu stilul localului.”

Expoziţii pentru tineri • În viitorul apropiat, tânărul patron se gândeşte să amenajeze în cafenea expoziţii dedicate artelor plastice şi fotografiei pentru tinerii artişti care vor să se promoveze. „Am vorbit cu elevii de la Liceul de Artă şi erau chiar interesaţi de acest subiect. De asemenea, am avut o perioadă în care am predat la Liceul Industrial, care se află chiar aici, peste drum. În holul liceului se organizau expoziţii şi chiar am văzut lucrări foarte interesante. Sunt copii foarte talentaţi şi aici. Şi chiar atunci mi-a venit ideea cu expoziţiile. Să fie tot timpul ceva nou de văzut. Am amenajat un loc unde ar putea fi expuse lucrările. Nu este foarte mare, dar deocamdată este suficient. Este un loc neconvenţional, iar lucrările vor fi prinse cu cârlige pe suport”.

Seară de film şi de karaoke • Proiectorul va deservi plăcerilor mai “lumeşti”. Deocamdată este în program o seară de film în care să fie rulate premiere. “Nu prea am de ales şi pentru că a fost


cerere am difuzat şi meciuri de handbal, de box, de fotbal. Deja chiar avem mese rezervate pentru zilele în care sunt meciuri.” O altă găselniţă este seara de karaoke, care a ajuns destul de “la modă” printre hunedoreni. “Vreau să cumpăr un mixer cu microfoane wireless, pentru ca oamenii să poată cânta de la masă, ca să nu se simtă stânjeniţi sau să se simtă legaţi de un fir. Am cumpărat DVD-uri cam tot ce trebuie, cred că ar prinde. Vom vedea.” Lucrările care vor începe cât de curând vor viza amenajarea terasei, pentru că déjà este cald în timpul zilei, iar boemii preferă să întâmpine primăvara de la mese aşezate în aer liber.

n. red. Vom reveni cu amănunte despre această exemplară atitudine culturală (AsCUS).

Viaţa Filialei Timişoara a USR Ilie CHELARIU

Ziua Mondială a Poeziei - ediţia a VII-a, la Timişoara

În organizarea Fundaţiei Culturale „Orient Latin”, a Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România şi a Facultăţii de Muzică a Universităţii de Vest, miercuri, 21 martie, a fost sărbătorită şi la Timişoara muza Euterpe, „cea care face multă plăcere”. Manifestarea a a vut loc într-un spaţiu special: Sala „Orpheum” a Facultăţii de Muzică, care a dat un plus discret întregii manifestări. Asistenţa a fost formată din peste o sută de scriitori din vestul ţării, dar şi iubitori de poezie, din Timişoara, Lugoj, Caransebeş, Reşiţa, Oraviţa, ba şi o „echipă” de la cenaclul „Pană cărăşană” din Grădinari, care şi-au dat întâlnire, din nou, la acest eveniment anual. Programul, care a durat trei ore, a fost deschis de Cornel Ungureanu, preşedintele filialei USR şi Ilie Chelariu, redactor-şef al revistei literare „Orient latin”, apoi s-au acordat premile anuale: Premiul „Horia Ionescu” (înmânat de Călin Ionescu, fiul regretatului actor şi regizor) – Cristian Szekeres, actor la Teatrul Naţional din Timişoara; premiile de excelenţă literară, care se acordă anual unor nemembri ai USR: (ex aequo) – criticul şi prozatorul Maria Niţu (Timişoara) şi poetul, editorul, folcloristul şi emulatorul cultural Iosif Băcilă (Bozovici). Despre ei au vorbit doamna Olimpia Berca, respectat critic timişorean, şi Gheorghe Secheşan, critic şi prozator. A fost şi un remember Ignea Loga – poet şi pictor recent plecat dintre noi, dar şi două lansări de carte: „Emoţii timpurii”, a debutantei Kara Molnar, susţinută de criticul Ionel Bota, cărturar de necontestat al Banatului, şi „Elemente de contur”, de Ion Scorobete, timişorean de loc din Meria pădurenilor, poet, preşedintele Fundaţiei „Traian Vuia”, autor a numeroase volume. A fost lansat şi un tânăr, încă elev – Cristian Băleanu, susţinut de poeta şi traducătoarea Manolita Dragomir Filimonescu. Două recitaluri actoriceşti: Vladimir Jurăscu – din poezia lui Laurenţiu Cerneţ, şi Doru Iosif – din opera lui Gheorghe Azap, au rotunjit ceasurile de poezie. Să nu uităm momentele muzicale: cvartetul format din patru tineri muzicieni (Marius Roman, Lavinius Nikolaevici, Ionuţ Giura, Alexandru Moise), încă studenţi, a „fixat” sala cu dansuri româneşti de Bela Bartok şi badineria lui J. S. Bach, iar Victor Georoceanu, cantautorul boemei timişorene, nu s-a dezminţit; finalul le-a aparţinut celor de la Sound Sense (Radu Stoica - chitară şi Florin Ferchiu - violoncel), pe care-i puteţi asculta şi pe youtube cu „Destin”, un duet care a „înviorat” sala cu muzica lor atât de apropiată inimilor celor ce scriu sau citesc poezie. În finalul... finalului, Ilie Chelariu şi Ionel Bota i-au invitat pe cei prezenţi la o „Noapte de veghe pentru Mihai Eminescu”, care va avea loc, pe 14/15 iunie, în teatrul istoric din Oraviţa.

În viziunea lui Ştefan Popa Popa’s, cei trei premiaţi: Maria NIŢU, Iosif BĂCILĂ şi Cristian SZEKERES

anul XVI noua proVincia corvina pag. 5 nr. 63


Din ramura Blaga ALEXIU, Lucian


nr. 63

Poet, critic literar, eseist, traducător, editor. Născut la 2 februarie 1950,Timişoara. Studii: Şcoala generală nr. 11 din Timişoara; Liceul nr. 6 din Timişoara, Liceul

„C. D. Loga”, Timişoara; Licenţiat al Facultăţii de Filologie, secţia română-franceză, Universitatea din Timişoara (1974); Stagiu de perfecţionare la Universitatea din Avignon-Marseille ca bursier al Ministerului Învăţământului din Franţa (1974).

Profesii şi locuri de muncă/ Afilieri: Şeful subredacţiei din Timişoara a revistelor „Amfiteatru” şi „Viaţa studenţească” (1972–1975); redactor-şef adjunct al revistei „Forum studenţesc” (1972–1974); Redactor la Editura Facla (1977–1978);

Referent literar la Filiala din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (1980–1983); Secretar de redacţie la revista „Orizont” (1983–1989); Redactor la revista „Orizont” (începând din 1990); Din 1991 este director al Editurii Hestia, iar din 1995 şi al Editurii Anthropos. Editor al revistelor academice: „Revue d’Études Interculturelles” (1997); „British and American Studies” (1996–2001); „Cercetări Experimentale & Medico-Chirurgicale” (1995–2005); Director al revistelor electronice de cultură: „Ulysse”, „Pan”. Din 1990 este membru în Comitetul de conducere al Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România. Din 1992 - membru în Consiliul Naţional al Uniunii Scriitorilor din România. Membru în Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România (2001–2005). Este membru al PEN-Clubului Român. Membru al AMOPA (Association des Membres de l'Ordre des Palmes Académiques).

Premii literare / Distincţii: Premiul revistei „Amfiteatru” pentru critică şi istorie literară (1975); Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1977); Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara (1997); Premiul „Frontiera Poesis” pentru poezie (1999); Premiul „Marin Sorescu” al Festivalului de poezie de la Sighetul Marmaţiei (2000); Premiul „Frontiera Poesis” pentru traducere (2007); Premiul de Excelenţă al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru întreaga activitate literară (2007); Premiul Pro Cultura Timisiensis, acordat de Consiliul Judetean Timis (2010); Diploma de Excelenţă a Uniunii Scriitorilor din Serbia, pentru traduceri din literatura sârbă contemporană (2010); Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru traducere (2010); Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer (2004); Ordinul „Les Palmes académiques”, în grad de Cavaler, acordat de guvernul francez (2010).

Colaborări la periodice: „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Astra", „Arca”, „Amfiteatru”, „Observator cultural”, „Poezia", „Ulysse", „Ramuri”, „Viaţa Românească”, „Poesis”, „Transilvania”, „Limba română” (Chişinău), „Banat”, „Reflex”, „Arcade”, „Krautgarten" (Belgia), „Ostragehege" (Dresda, Germania), „Signum” (Dresda, Germania), „Književne novine” (Belgrad, Serbia), „Gradina” (Niş, Serbia), „Zlatna greda” (Novi Sad, Serbia), „Lumina” (Pancevo, Serbia), „Ogledalo” (Serbia), Rak / Revue actualnej kultury (Slovacia) etc.

Volume publicate: Ideografii lirice contemporane, critică literară, Timişoara, Editura Facla, 1977; Ecorşeu. Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Îndreptar de navigaţie pentru uzul somonului albinos. Versiuni în limbile română franceză, engleză, italiană şi germană, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Istoria naturală şi alte poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Grupul nominal (7 formule de exorcizare a verbului), Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1997; Cei patru cavaleri ai Apocalipsei, Poeme, Belgrad, Editura Sanba, 1998; Cornetul cu îngheţată al lui Polifem, Poeme, Timişoara, Editura Hestia, 1999; Eseu asupra colinei cu ulmi, Poeme, Timişoara, Editura Anthropos, 2000; Legăturile primejdioase, Poeme, cu o postfaţă de Ion Pop, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003; Polilog. Poeme/ Polilogue. Poèmes, Timişoara, Editura Anthropos, 2004; Pavilionul de vânătoare. Poeme/ Der Jagdpavillion. Gedichte, ediţie bilingvă, română şi germană, Timişoara, Editura Anthropos, 2007(ediţia a II-a 2010); Saeculum obscurum, Poeme, cu o postfaţă de Graţiela Benga, Timişoara, Editura Hestia, 2009; Scriptorium, I II, Eseuri, Timişoara, Editura Hestia, 2011; Capul Dragonului. Memorial de călătorie, Timişoara, Editura Anthropos, 2011. (wikipedia liberă).


anul XVI nr. 63


Viaţa literară

Ancuţa SULTANA Apreciate mesaje de prietenie la Chişinău!

În săptămâna 26-31 martie, în Republica Moldova, la Chişinău, au fost organizate importante manifestări dedicate unirii Basarabiei cu Patria Mamă la 27 martie 1918, la care au participat, ca invitaţi speciali, mai mulţi scriitori şi poeţi din patria mamă, România. Din judeţul Alba, Vâlcea şi Hunedoara au fost prezenţi la manifestările culturale din Bucovina, scriitorii Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek. În paralel cu prezenţa la acţiunile oficiale din program, a fost derulată şi acţiunea culturală ,,Caravana Cărţii” iniţiată de biblioteca ,,Alba Iulia” din Chişinău, director Elena Căldare, Asociaţia culturală ,,Gând Românesc, Gând European” din Alba Iulia, director Virgil Şerbu Cisteianu, Liceul ,,Petru Rareş” din Chişinău, prin poeta Oxana Munteanu, profesor de limba şi literatura română la această înstituţie de învăţământ, şi redacţia ziarului „Curierul Văii Jiului”. Cei trei soli ai prieteniei cu fraţii din Moldova, au prezentat la cele cinci lansări de carte, în cele mai reprezentative centre culturale din Chişinău, activitatea literară a scriitorilor din zonele pe care le reprezintă, Ştefan Nemecsek extinzând expunerile şi cu prezentarea unei istorii a presei hunedorene.

Ca apreciere a activităţii literare a celor trei scriitori şi interesului faţă de istoria presei hunedorene, la lansările de carte organizate în Sanctuarele Culturii din Basarabia, printre care amintim Biblioteca ALBA IULIA, Centrul Internaţional de Informare a Bibliotecii BOGDAN PETRICEICU HASDEU, Casa memorială ALEXEI MATEEVICI de la Zaini, localitatea Borogani din inima Găgăuziei, au participat personalităţi culturale, politice, scriitori şi poeţi, critici literari de cel mai înalt grad, printre care amintim: primarul general al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, Nicolae Dabija – istoric literar, om politic, director al prestigiosului ziar LITERATURA-ARTA, acad. Mihai Cimpoi – critic şi istoric literar, filosof al culturii, Ion Ciobanu – Ministrul Tineretului şi Sportului din Republicii Moldova, Ion Ungurean – fost Ministru al Culturii şi Cultelor din Republica Moldova, actor şi regizor de succes, Ana Bantoş – conf. univ. dr. cercetător ştiinţific la Institutul G. CĂLINESCU, Vitalia Pavlicenco – dr. în filosofie, Iulian Filip – scriitor, poet, folclorist, jurnalist, grafician ş.a.

Cea mai importantă acţiune de lansare de carte s-a derulat la Biblioteca ALBA IULIA. Prezentarea oaspeţilor din ţară – Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek – ca prieteni ai Chişinăului, a fost făcută intr-un mod deosebit de Nicolae Dabija, cel care a moderat evenimentul. Personalităţile prezente au vorbit elogios la adresa tinerei şi talentatei poete Maria Augustina Hâncu, absolventă a mai multor Facultăţi şi cu un doctorat luat în străinătate şi desigur a volumului de poezii semnat de aceasta – COROANA DIN CENUŞĂ.

Cartea de debut a poetei Oxana Munteanu – DUIOS SUFERINŢA TRECE – a primit aprecieri la toate prezentările făcute. Deosebite şi emoţionante au fost mai cu seamă referinţele elevilor liceeni, care prin cele exprimate au dovedit că au un model de urmat în persoana care poartă numele de Oxana Munteanu.

Poetul, criticul literar, istoricul şi scriitorul Virgil Şerbu Cisteianu a prezentat mai multe volume personale printre care amintim NUNTA ZAMFIREI, respectiv volume semnate de poeţi basarabeni – Traianus, Steliana Grama, Oxana Munteanu ş.a. - la editarea şi tipărirea cărora a contribuit substanţial prin editura pe care o conduce. Atent urmărite au fost expunerile prezentate, atât la lansările de carte, cât şi la întâlnirile de la Zaim şi Borogani.

La Zaim, localitatea de baştină a lui Alexei Mateevici, oaspeţii au fost întâmpinaţi de prof. unv. dr. Ion Găină custodele Casei-Muzeu ALEXEI MATEEVICI. Elevii Şcolii din localitate, sub coordonarea învăţătoarei Parascovia Bugari, au prezentat un reuşit spectacol BINECUVÂNTAREA, scenetă ce reflectă taina celor şapte zile în care A. Mateevici a fost inspirat să scrie “Limba noastră”. Atât celor trei oaspeţi, cât şi primarilor Vulcanului - Gheorghe Ile şi Orăştiei - Alexandru Munteanu, le-au fost acordate Diplome Speciale, semnate în original de Ion


Ungureanu, Petru Cărare şi Ion Găină, pentru ”mesajul de frăţietate şi susţinere a valorilor romăneşti în spaţiul spiritual al Basarabiei”.

După primirea cu pâine şi sare în inima Găgăuziei, în satul Borogani, Virgil Şerbu Cisteianu, Zenovia Zamfir şi Ştefan Nemecsek au fost oaspeţii primarului Victor Iftode, viceprimăriţei Ecaterina Odagiu, ansamblului artistic BUSUIOC MOLDOVENESC, elevilor şi conducerii Liceului Teoretic GRIGORE VIERU.

Scriitoarea Zenovia Zamfir a fascinat auditoriul cu expuneri scurte şi concise, vorbind cu multă dăruire despre conţinutul cărţilor sale - Monografia comunei Stăneşti, Vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina şi File de monografie- Biblioteca Judeţeană "Antim Ivireanul" - şi activitatea Bibliotecii Judeţene din Râmnicu Vâlcea.

În expunerile făcute, Ştefan Nemecsek a reuşit o primă lansare a volumului RAŢIONALITATEA ŞTIINŢIFICĂ POPPERIANĂ, o carte ce abordează tematic filosofia ştiinţei, cu studiul creaţiei lui Karl Raimund Popper, un filosof încă prea puţin studiat şi cunoscut, o lansare cu deosebit succes a celor două volume ce reprezintă istoria literară şi jurnalistică a zonei Orastie: CARTE LITERATURA SI PRESA LA ORASTIE ( de la începuturi pînă la 1944). Din bogata presă locală au fost prezentate titlurile: CRONICA VĂII JIULUI, AFACERI ÎN VALEA JIULUI, ACTUALITATEA HUNEDOREANĂ, VOCEA VĂII JIULUI, CURIERUL VĂII JIULUI, ZONA SPECIALA, SERVUS HUNEDOARA, GAZETA VĂII JIULUI, JURNALUL VĂII JIULUI. Pe lângă aprecierile exprimate, a fost nominalizat şi calificat ca cel mai penibil ziar local, titlul UNDA DE ŞOC. De ce? A fost GHICIT ca fiind O DERAIERE pseudojurnalistică îndreptată împotriva unei persoane care DERANJEAZĂ! Vom reveni cu amănunte. Au fost prezentaţi scriitorii hunedoreni Ion Urdă-cu volumul CIOBURI DE VITRALIU; Eugen Evu – OCHIUL SĂGEŢII; Ioan Gâf-Deac – ÎNGER CU ARIPI ASCUNSE şi SITUAŢII SIMETRICE, Ioan Velica – colecţia istoriilor germanilor, polonezilor, ţiganilor maghiarilor, evreilor din Valea Jiului, Gheorghe Niculescu – VERSIFICĂRI CU DIVERSIFICĂRI şi LA UN PAHAR DE VORBĂ, Radu Igna – VOCAŢIA CULTURALĂ A HAŢEGULUI şi ISTAMBUL, UN ORAŞ PE DOUĂ CONTINENTE, Constantin Stancu – PE MASA DE OPERAŢIE, o carte care a reţinut atenţia în mod deosebit prin conţinut şi mesaj, Gligor Haşa – DE TOATE DESPRE TOŢI (NE)TOŢI, Ladislau Daradici – MARIA, VIAŢA TA E CA O FLACĂRĂ... . S-a vorbit de generaţia tânără a jurnaliştilor, printre care Ilie Pintea, Ionuţ Drăgotesc, Tiberiu Vinţan, Leila Osman, Adina Risipitu, Gabriela Alb, Marius Mitrache, Ramona Roşulescu ş.a.

La toate acţiunile oficiale şi instituţiile unde a fost prezent, Ştefan Nemecsek a înmânat gazdelor un document oficial - MESAJ DE PRIETENIE - semnat de Alexandru Munteanu, primarul municipiului Orăştie şi Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan.

Pe tot parcusul şederii cei trei oaspeţi pe tărâmurile moldovene au fost însoţiţi de un ghid energic, prietenos şi simpatic în persoana prof. Oxana Munteanu, în a cărei companie, la Zaim, Borogani şi centrele culturale din Chişinău, au putut simţi dragostea şi aprecierea fraţilor noştri de peste Prut.

Reuşit itinerariu peste Prut al editorului Ştefan NEMECSEK

N. Dabija şi Ana Blandiana - mesager al liricii noastre.

La Borogani, găgăuzii primesc cu pâine şi sare scrisul românesc

Dar de carte românească copiilor din Zaini

Citeşte poeme Oxana Munteanu


nr. 63


Ştefan Nemecsek cu primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă

Stefan Nemecsek cu eminentul Nicolae Dabija

Stefan Nemecsek cu tânăra poetă Maria Augustina Hâncu

Intre gazde, Mihai Cimpoi şi preotul Petru Buburuz

Moment poetic Oxana MUNTEANU

(Moldova de peste Prut) Eu

Plâng şi scriu scriu şi plâng rătăcesc în litera unei zile, ce mi-a tot luminat calea care m-a legat de vise, zări, destine.

Apriga-mi dorinţă de a mă vedea în timp o creatoare a florii o crizantemă a zării

Timpul nostru nu-i uitare.

Cântec Eu plâng şi cânt acoperită de timpul gândului ca o floare ruptă din geama dimineţilor.

Eu plâng şi cânt

lumina ta, izvorul fericirii mele.

Cuvântul Un singur lucru am aflat după naştere: înaintea mea a fost cuvântul. Am fost creată din cuvintele ce au născut iubirea spre Dumnezeu,

Sacralitate, Sacrificiu în care doar noi doi suntem rege şi regină şi ascultăm cântecul divin,

pătrunzător şi limpede, în care ne-am construit supremul cuvânt

IUBIREA.

Chişinău, 2012.

Viaţa literară hunedoreană Lansare de carte - Deva, 4 aprilie 2012: MOLL, Sala de Aur a cărţii hunedorene

Sub egida Bibliotecii Judeţene „Ovid Densuşianu” (Sebastian Bara) şi Editura Emia (Paulina Popa), au lansat două cărţi ale lui Dumitru Tâlvescu, romanul alegoric „Gizella” şi cartea de poezie „Observator nedumerit”. Pe ambele registre, autorul a fost o surpriză. Au comentat cartea editoarea, Eugen Evu şi invitaţi istorici şi edili din sală. Asistenţă, pe măsura operei, scriitori, artişti, media, inclusiv a unor edili autentic - intelectuali.

Actriţa Isabela Haşa recitînd versuri de Dumitru Tâlvescu

De la stânga la dreapta: Ioan Sebastian Bara, Paulina Popa,

Dumitru Tâlvescu Asistenţă la eveniment... Paulina Popa, editoare şi

floare…, cu autorul



Edili şi politici judeţeni, sensibili la cultură

Amfitrionul I. S. Bara, ocrotitorul scriitorimii

Paulina Popa, Dumitru Tălvescu şi Eugen Evu

(foto Eugen Evu)

Enkomion aniversar


nr. 63

Romulus VULPESCU 79 de ani

(n. 5 aprilie 1933, Oradea)

Restitutio evuian 2012 R-omânios O-menos M-uzical U-moresc L-iberal U-topic S-e-nio-rial !

Eugen Evu

Carte poştală 2

Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureş şi beau cafea. Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş cu lume rea. N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef să mai scriu versuri: în fiecare prost presimt un şef

şi întrevăd demersuri. Abandonat de tine, trag tutun şi mi-e cam silă că-n barbă-aborigenele văd un semn de prăsilă. Cum m-aş scula, voievodal, drept, dac, într-un scurt iureş întreaga cafenea praf s-o fac la Tîrgu Mureş...

din Ars Amandi, 1979

Agendă Şedinţele Comitetului Director şi Consiliului Uniunii Scriitorilor din România În zilele de 6 şi 7 martie 2012, au avut loc şedinţele Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, şi,

respectiv, Consiliului USR, conduse de Preşedintele Uniunii, Nicolae Manolescu.. A fost avizată execuţia bugetară pe anul 2011. A fost prezentată de către preşedinţii de filiale situaţia încasării cotizaţiei pe anii 2010 şi 2011. S-a luat în discuţie stabilirea unor reguli pentru cheltuirea fondurilor din cotizaţii. Au mai fost analizate relaţia la zi cu partenerii USR, procesele pe rol şi cazurile editorilor, membri ai USR care nu achită taxa de timbru literar. A fost modificat regulamentul Turnirului Poetic, la care vor participa în 2012 trei filiale USR şi a stabilit Laureaţii Festivalului „Tudor Arghezi” de la Tîrgu Jiu cu premii finanţate de USR.

O revistă care îşi respectă genericul. Fondator Augustin Buzura


Polemos Dan ZĂVĂLEANU

Turbanul universionist: honorizat primind huiduieli la univ. Timişoara. Elite bolnave? Scandal înainte de decernarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Horia Roman Patapievici, sâmbătă, la Timişoara. Cazul este amplu mediatizat şi în ţară, şi pe meridiane, fără a avea, pare-se, decât efecte colatarale-dialectice, sau dacă vreţi, ale noii propagande. Cadre didactice şi revoluţionari timişoreni s-au adunat în faţa Universităţii pentru a-i cere socoteală directorului Institutului Cultural Român

pentru ceea ce a scris cu privire la poporul român şi la Mihai Eminescu, informează Ziua de Vest. Pe treptele de la intrarea în Universitate, cei revoltaţi de onoarea care i se făcea lui Patapievici

purtau pancarte pe care scria "Jos clica impostorilor!", "Jos mafia culturală şi politică", "Nu mai tolerăm selecţia negativă în politică şi cultură!" Nu au lipsit sloganele care îl încadrau pe Patapievici într-o „clasă selectă", alături de Ceauşescu, Băsescu şi Vadim Tudor. "Protestăm împotriva lui Patapievici pentru că acesta este un personaj ce a insultat grav România, valorile noastre, istoria şi pe Eminescu. Acum face o mişcare de conjunctură foarte interesată. Ţine prelegeri despre Eminescu şi vorbeşte frumos despre acesta, după ce l-a insultat ca nimeni altul. Patapievici ia astăzi, la Timişoara, un titlu fraudulos", a spus profesorul universitar Viorica Bălteanu, iniţiatorul protestului. Revoluţionarii din Asociaţia Victoria, condusă de Lorin Fortuna, au ars portretele lui Patapievici, Mircea Mihăieş şi Ioan Talpoş, fostul rector de la Universitatea de Vest, în Piaţa Operei. Lui Talpoş i s-a reproşat că el a fost iniţiatorul demersului de acordare a titlului lui Patapievici. „Patapievici este exponentul cel mai de seamă al lichelismului fecalist. Ce poţi să-i ceri unui om care a comparat poporul român cu un cur plin de fecale? Patapievici nu are nicio dimensiune morală. Patapievici şi-a bătut joc de poporul român şi de Eminescu. Azi (n.r. - sâmbătă), în Piaţa Victoriei, vom incendia portretele lui Patapievici, Mircea Mihăieş şi a fostului rector Ioan Talpoş", a declarat Lorin Fortuna, preşeditele Asociaţiei „Victoria". "Am fost frapat de situaţia de afară. Am aflat că numele meu este alăturat celui al lui Ceauşescu. M-a reconfortat doar faptul că alături de mine era trecut şi Mircea Mihăieş. (...) Le-am explicat celor de afară că îmi citează propoziţii scoase din context. Nu eu nu-l mai consider de actualitate pe Eminescu, ci postmoderniştii. Mi s-a spus şi că sunt relativist. Este un lucru fals, dar nu înţeleg ce ar fi fost dacă chiar eram relativist", a spus Patapievici despre protest. (I.C. media press Timiş).

N. red. supratitlurile ne aparţin.

Apropos escatologia en vogue, 2012 etc.

anul XVI nr. 63


Ovidiu STOIAN

Scrisoare pe o frunză de A 4 Lui Eugen Evu, cu prietenie De multe ori mă gândesc şi eu la aceste lucruri care ne infro- bombardează cu adevărat escatologic... Dacă a te naşte în promiscuitate şi a trăi în promiscuitate înseamnă viaţă, atunci mai bine NU! Dacă a păstra neştiinţa de la naştere toată viaţa se numeşte viaţă pentru cei mai mulţi oameni, atunci mai bine NU! Dacă toţi aceştia ar fi plante ar însemna să fie “ecologici”, dar ei sunt turme imense de oameni care nu au nici un rost pe planeta aceasta care suferă de această boală ce se numeste OM. Homo Sapiens, Homo Faber, Homos cosmicus! Rahat! Majoritatea sunt

homo erectus, adică manâncă E-uri, beau şi se fut şi muncesc precum neanderthalienii cu care s-au corcit în milenii, doar pentru subzistentă. Nu au nici măcar o sclipire de inteligenţă, aşadar se perpetuează mai nestrecurat şi se extind... Şi mai cred că dacă oamenii nu vor lua măsuri pentru reducerea populaţiei, o va face Terra, sigur. A mai facut-o şi în trecut, dar omenirea a uitat.


„Prin aceea că uită, omul nu merită” scria careva. Istoria se repetă. „La condition humaine”? Nu cred că Pământul a trepidat de bucurie când m-am născut eu, nu a avut nici un motiv, sunt doar o omidă în plus, legată de celelalte prin legi sociale, scrise şi nescrise (vizibil), un „omidian” care se încăpăţânează sa trăiască indiferent cum. Pentru că dacă îţi iei singur viaţa nu îţi mai face popa slujba (verbul iobăgesc de la kazacii lui Taras Bulba...) - şi eşti de râsul celorlalte omizi... Omizile râd şi ele, mimetic, desigur… Ţi-aş mai scrie un roman despre subiectul acesta pentru ca sunt foarte multe lucruri de spus, despre sentimentalismul omizilor, despre dragostea lor, despre ştiinta lor vegetarianică, despre cultural lor trans-înaripa-tologică..., dar asta ar însemna să mă las de munca pentru subzistenţă şi să mă apuc de scris... ha, ha, ha... Şi mi-e teamă ca aş muri... scriind...

„Rovnobezne zrkadla”/ Oglinzi paralele

Scriitorul şi poetul Ondrej Ştefanko a încetat din viaţă la Nădlac, la vârsta de 59 de ani

Scriitorul-mentor cultural, slovacul-român, înfiinţase şi a condus revista Naşe snahy, susţinînd active şi altele: ca redactor-şef al revistei bilingve regionale Oglinzi paralele / Rovnobezne zrkadla, sub egida Uniunii Democratice a Slovacilor şi Cehilor din România şi a revistei slovacilor din Iugoslavia, Ungaria şi Romania, Dolnozemsky Slovak, precum şi ca director al Editurii "Ivan Krasko". În perioada 1993-1996, Ondrej Ştefanko a fost preşedinte al Uniunii scriitorilor, artiştilor şi oamenilor de cultură slovaci din diaspora. Poetul de limba slovacă a fost, din 1981, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare

al Societăţii Scriitorilor din Slovacia şi al Comunităţii Scriitorilor din Slovacia, iar din 1994, preşedintele Societatii Culturale şi ştiintifice "Ivan Krasko". Ştefanko a debutat în 1971, cu o poezie în revista Familia, bibliografia sa conţinînd numeroase volume de poezie, de proză, de eseuri şi publicistică. Scriitorul a tradus mai multe cărţi din limba slovacă în româna şi invers.

Condoleanţe familiei şi apropiaţilor şi sperăm ca editura să continue, spre a-i onora misiunea şi memoria. (red. NPC).

Verde de Oradea Alexandru SFÂRLEA

A mai murit un poet

A mai murit un poet moartea lui a indispus măcelarul din colţ sărăcia să-l mânce de sărăntoc zice o singură dată mi-a fost client zicea de una Sing căreia îi ducea o pisică mi-a cerut carne de drac tasmanian l-am alungat cu coada de mătură nu ăla a murit i-a spus cineva e o coincidenţă de nume-n ziar

ce-i drept poeţii ăştia nu se calcă pe picioareprin preajma măcelăriilor lor nu de fleici în sânge li-i poftă ci ca să scrie de pildă un poem fie el şi-mbăiat în votcă proastă despre cum ar putea ei să îşi prindă ca pe nişte insecte-n clasor ultimele clipe înfigând în ele ţipete de nou-născuţi

BAF

Astăzi de pildă mijesc şeherezadic zorii un vis cam trecut dar se ţine bine nu i-ai fi dat vârsta îţi adusese legaţi fedeleş pe cei trei care-au speriat Vestul civilizat Estul sub comunism plus nord-vestul mioritic unde subsemnatul domiciliază BAF ai oftat ce faceţi mă


nr. 63


tirolezilor pardon trioleţilor bine zice Frumosul fain zice Adevărul adevăr grăiesc confraţii zice Binele aţi cam călcat strâmb iar le zic păi plictisiţi până-n gât zice B-ul ne-am substituit unul altuia eu Frumosului şi Frumosul mie aşa că Adevărul mai nu turba de frustrare şi-a bruscat vipera de la sân să-l muşte aia n-a vrut apoi a sărit la noi am dat cap în cap pumni în pumni văd zic Adevărului îi curge sânge din tâmplă voi aveţi ochii învineţiţi mâini betege de ce nu vreţi dracului să vă cuminţiţi fanii vi s-au împuţinat o să fiţi puşi iar să munciţi pentru comunitate nu mai pot zice A-ul pe mine nu mă mai caută aproape nimeni ăştia doi tot joacă teatrul lor absurd duceţi-l la infirmerie să-l panseze la cap zic cât despre voi le zic celorlalţi

uitaţi-vă la mine când vă vorbesc n-am chef să fiu Pilatul nimănui de forţă să fie călcată apretată şi vreau şi cravată gura ai şi pretenţii vă dau câte-o amendă de cinci sute scăpaţi ieftin azi e ziua Creatorului adjunct nu te da aşa mare se răţoieşte la mine Frumosul nu eşti decât adjunctul adjunctului şi ce mai sunt mă ce mai sunt un poet cu majusculă ignorat de critici şi-adepţii voştri s-au împuţinat dar pentru D liniuţă zeu nu-ntotdeauna ceea ce-i bine e neapărat şi frumos ori invers dacă o luăm e tot un drac să nu vă mai prind că renunţaţi la identităţile voastre io zice Binele dacă-mi mai pui cămaşa

Sonete Victoria STOIAN

Mărgele sau de vorbă cu Şarpele

Să–mi pun la gât mărgele frumoase fiindcă vreau Să-mi amintesc trecutul, cu tainice meandre? Cuprinsă de delir, ca bietele Casandre, Otrava blestemată, cuminte să o beau!

Insinuos, în zâmbet, mă lumineaz-un Şarpe: „De duc în Paradisul din care, alungată, Ai decăzut, fac asta pro bono, fără plată! Şi o să asculţi, vrăjită, un recital de harpe.

Chin şi dureri aduce spectacolul livezii, Nu are rost suspinul, speranţa-n zadar, Mixează lin, cu apă, poţiunea din pahar, Bea ca să zbori, iar zborul îl vor cântă aezii:

Marea putere-i ascunsă, adânc, în mărgele- Al vieţii copac? îl găseşti, eşti gătită cu ele!

Vreau

Vreau iarăşi să mă umplu de duhul tău, Poete! Cuvintele pierdute sosesc la întâlnire, Festinul pregătit e doar pentru iubire, Goneşte gânduri tuburi, nu-i loc pentru regrete!



Vai! vine nechemată, o muză costelivă: „Încrâncenarea lumii în care tu trăieşti, Nu-i locul şi nici timpul în care să iubeşti!” Îmi spune şi dispare, lăsându-mă-n derivă.

Când aburul ei trece, deasupra de noroi, Albastru cer se-ntinde atât de ‘nalt şi clar: Iubirea nu se stinge, statornic trece-n jar Şi-n el te caut iubite să spunem iarăşi Noi!

Vreau să mă umplu, iarăşi, de duhul tău, Poete, Am slove de iubire, închise în sonete!

Editoriale Eugen EVU

Masca/ Masla lui CHE (Guevara?)! Ilie CHELARIU –

Masla lui Che, Editura Eubeea le’

i

edita la 15 ani


nr. 63

Poetul, jurnalistul, editorulnzaţional lustru de 72 de pamf

Ştefan Popa Popai (...) că Indignarea face po

eferinţe de Adrian Dinu Rach

Ilie Chelariu, ne oferă un se te poltice, însoţite de 12 portrete ale celebrului s... „Cărbunarul” ştie de mii de an ezia (Juvenal)... La excelentele r eru, mă smeresc a mai adăuga

altele, altoind doar îndemnul de a ceti ce poate face Talentul şi ce miracole face Oximoronul. Parafraza merge şi la Măştile lui Goethe, dar şi la zicerea lui Nicolae Breban: „ Masca sunt eu „ – adică subconştientul colectiv( ist?). Ne place cartea şi o vom comenta cu apetenţă...empatică.

A ... Eugen EVU

Maria Dimian – sens pe contrasens?

n, își dedică o ma

ri car

o compunere pe care am intitulat-o «Chimie». Este vorba despre chimia din

simbolică oarecum aparţinînd eternei dileme: existenţa, fiinţarea, iubirea care sacrifică etc.

Eleva din Hunedoara Maria Dimiare parte din timpul ei liber scrisului. Şi-a lansat prima

carte într-un tiraj simbolic, o poveste de dragoste, la vârsta de 15 ani, probail o va edita mai la propriu, dar are şi un alt vis, își dorește să devină actriță de teatru.

Poate va afla că din Hunedoara s-au înălţat actoe au fost cândva liceeni ca şi ea: Dorina Lazăr, Ana

Ciontea, Simona Gălbenuşe, Florin Busuioc, Camelia Maxim, aşadar există o tradiţie… Pasiunea pentru literaturîși sacrifice întreg timpul liber pentru a se dedica scrisului. Adolescenta din municipiul Hunedoara, care tocmai a trecut în clasa a noua, a debutat în lumea literară cu o nuvelă romantică. “Unele povești de dragoste nu mor niciodată” se numește cartea pe care Maria Dimian a scris-o pentru a transmite mesajul iubirii adolescentine. Maria povestește că s-a dedicat aproape în totalitate scrierii “poveștii de dragoste”.

"Totul a început de la

ă este ceea ce a determinat-o pe Maria să

tre o fată şi un băiat. De aici şi până la ideea scrierii întregii poveşti de dragoste nu a fost decât un pas. Am reuşit să o finalizez în nouă luni. În vacanţa de vară care tocmai a trecut scriam, uneori, de la orele amiezii până noaptea târziu. A trebuit să muncesc mult și la corectură, dar părinții m-au ajutat”. Povestea de iubire relatată de hunedoreancă se încheie tragic, într-o „grilă”


Debut poetic Maria DIMIAN

„It is not a fairytale, but you could read it just like it would be. She did.”

i visele, telele..

am ştiut că va fi aşa, totul va fi altfel..

vise ! m…

u-ţi, le furate,

Ciobu

ţă duratei mele i sună ameninţător

ine, istă,

urge …

ă; tu-ţi orb;

oală irvana…

! "

Thief of the dreams

thief of stars dreams,

t was going to be like this ently..

Sun?

e of you,

ft,

an empty sun !

Sfat pentru Maria:

Metafora să aibă aripi de fluture, care im

pen

iu

Raptor Apollo

Restituie-m toate sCând ti le-am dat, n-mi-am imaginat cămi-am imaginat că le vom împărţi. Am sperat că le vom împărţi; dar tu ?tu ce-ai crezut că va fi? tu cum ai sperat, Soare? Ai fugit cu ele, raptor deM-ai lăsat fără nimic, acu sunt un nimeni. Sunt Nimeni care plânge de dorcare suferă pentru vise şi stesunt un nimic, care tânjeşte după Soarele ce-i acolo şi noaptea…

ri de clepsidră

Pentru prima oară-n viaticăitul ceasului îm - trebuia să se termine odată, pentru că e celălalt timp care trece pe lângă mine, fără m care excare într-adevăr nu e numai în imaginaţia mea E acolo. este. există. E acolo. e timp care se sc ca ardereFără ca noi să putem face ceva.este, există, trece, curge. Curge ca sângele din retina-ţi surdcurge ca lacrima din dege se duce tot.. până când curge tot.. şi rămâne clepsidra gca goliciunea de sub N

mpu' - "s-a dus tot , zic.. a venit ti

Thief of dreams, Give me back myall my stars... When I have them to you, I didn't know iI imagined everything differI imagined we were going to share them. What about you ? What did you think it would be like? How did you hope,You ran away whith them, you thief of dreams ! You've left me with nothing,now I am nobody. I am nobody who's crying her heart out becauswho's suffering from stolen dreams and stars I am nothing who's missing the sun that has lethat had its sunset.. with all of my dreams, without me, you areRun away !

ită corolele florilor tru a extrage suportabil polenul...

Eugen Evu

Grafică tuş Dan Pich



In Memoriam Eugen EVU

Vali TAŞCU - ian. 1944 - nov. 2008, n. Petroşani

t


nr. 63

…”Am luat cartea să-nvăţ/ cea mai frumoasă moarte/ Nenumărate feluri: în/ glorii deşarte, viteaz,/ dar cum să primesc când curajul e frica,/ nebună şi grea, frumos doar pentru/ cei ce rămân şi privesc cum te duci? (...) Răsfoind necurmat prin pagini cumplite/ de boală, de trăznet, de ape murdare,/ de sete, de glonţ, de spânzurătoare/ - nimic de găsit, numai jale şi chin,/ bărbaţii când mor sunt laşi şi pustii./ Atunci am ajuns la capătul cărţii/ şi-am zis: nu-i moarte frumoasă,/ doar

unci am primit să mor ca şi ea”.

Top-uri Arca-dice

moartea-femeie./ Şi-a

Aurelian SÂRBU, Albedo, Editura Hestia, 2009

profesorul de limba romsur

Avampremier

Poezia este pentru ână Aurelian Sârbu, un „zbor încremenit”, o prindere a elementelor în peisaj, în pastel, în desenul primordial. Înrudite cu arta haiku-ului

aceste meditaţii adânci aruncă asupra lumii umbrele deşertăciunii. O fiinţă hrănită cu iluzii pândeşte în fiecare fibră a poemelor încercând să repereze mitologemele difuze ale cotidianului. Interiorul umbrei, peisajul interior, zeul ascuns sunt elementele unei retorici a discreţiei şi lucidităţii. Poetul îşi disciplinează discursul concentrându-l în jurul unui nucleu fără gesturi spectaculoase. Verbul tăios dezvăluie peisaje sufleteşti care vibrează tainic şi articulează compoziţii simple în care impactul cu eternitatea apare spontan : „primejdii înalte dumnezeu în trup nou/ numai eu în somnul/ de nerepetat / gol portativ ce cheamă sub lună/ vecernii” (primejdii înalte)

(***) Revista Arca, Arad, dir. Vasile Dan

ă lirică Aurelian SÂRBU

TORUL DE LUT (volum în curs de apariţie)

cultură l decând lumea?

(eugen evu)

bit o femeie anume

priile mele labirinturi

Grafica de Mi

u-mi mai vorbeşti

ea

nul

veli

iană

NEGUŢĂ

Poezia lui Aurelian Sârbu este thalasică,impregnată demitopoetic;Eros şi Thanatos, apolinic şi diodisiac, cum altfe

şi delir metafizic, erotic şi

Interior zburătoare şi gând auzit de gând,hierofanie şi lamento, spre neuitare... în esenţialitate.

Antheu Galateea n-am iu

ci un colaj o himeră

plăsmuită în pro din fragmente difuze decupate

r cuvinte din învelişul uno din ce în ce

mult mai de de

să n de zăpezi nu le viscoli

iva m împotr albul

t som lasă-mi înce şi lumina

ă foc lâng prin întuneric

în şi nu-mi în frunziş pălit

it trupul jupu în po

rcea Bâtcă, Deva


Din dulce Râmnic Sărat… Constantin MARAFET

Poetul - editor

e şi sicriul îşi ia din dor rugina rbată

ult ferit ,

tă,

şi-un dram din neb

rimiţi-le-n tăcere!, m-aşteaptă dragul Styx.

La bănci se dau şi plăgile în rate, r le vindem tânăr sânge,

— ge?

ă.

pe veresie ate

ură ură

moralis… Las visului tulpina şi umbra înşelată,

anul XVI nr. 63


I ca mâin Din dorul de albastru din marginea cu a bolţilor. O, Doamne, prea greu apasă vina.

Doar eu sunt păcătosul, cu martori-haimanale prin târguri de poveste. Am crama în furtună. Sedus de aventură, am prins prin tavernele să cânt: miopul cântec nimicul meu îl sună

Eu singur îmi sunt orbul? de preajmă m şi nu arunc cu piatra a vorbei despuiare unde muzee poartă centurile uşoare şi Râmnicul arată un cimitir, smerit.

Vă las doar deznădejdea, prieteni dealtădaamantelor flotante, las măştile de ghips

unia cu cerul împăcată— p Anul 2007 străinilo sar casele din basm ni-s demolate pe noi, ca beduini, ce nor ne strân

Tornade în pustia cruntă, Doamne, atomice blesteme le însumă şi tâmpla numără casate toamne şi chipul cere măştile de hum

O, prunci!, la second-hand vă aruncăm ca putrede tom

,

şi firul de lumină întârzie cu miru-n candele întunecate.

După potop, n-avem învăţătură? cutremure? o literă de lege, războaie coafate – , se-nţelege, aplaudaţi!, cu-asupra de măs cu pumnu-n g

Primim la redacţie

Eugen EVU Stihuiri şi pastile... în Hiperyonia

ROVAI - Sti ignare neo- juvenaliană, ne

propune o nouă carte

v n actualitatea post-decembristă. oare

de... Săpânţa; spiritul mo

dincolo” – este evocată pretextual („cartea mo

Poemele-stihuri cinic-ludice continuă în zicerile dintr-o răsuflare ale „pastilelor”migdale amare,

George PET George Petrovai, cu sfântă ind

huri în lumină

, a atitudinii proxima moralia (în ton cu Piaţa Universităţii?) - certîndu-se cu înnărăvirile din cetatea coruptă...

Ceea ce agită verva acestor stihuiri, este acel duh eminescian asi-actual îal Satirei a treia, care se vădeşte c

„Cimiliturile” sale sunt urzicăt , caustice, de fapt, cronici rimate ale unei „didactici” necesare întru terapie la moravurile „noii iepoci”; amintesc de satirele clasice, dar şi

ralist-civic vine dintr-o patetică nevoie de a deschide ochii altora, de a refuza manipularea politicienească, dintr-un autentic simţ patriotic, adică.

„Gâlceava înţeleptului cu lumea” este stihariu-reţetariu sau un mic „manual” de „migdale amare” colocvial, simpatic şi demn de ascultat. Lumea de „

rţii” egiptenilor sau tibetanilor...), deocamdată, exorcizantă, stihuitorul o acuză pe cea reală, infernală, decadentă şi (sau) morificatoare, ori sado- massochistă: „Cum de dincolo n-am primit/ nici soli, nici veşti lămuritoare,/rămâne cartea morţii să mă-nveţe/ de ce-i o taină omul care moare.”


sâmburi în care viermele nu penetrează; Hronicul rimat denunţă hamletian imoralitatea „monstrului istoric”, cameleonismul, hystrionismul, emanatismul, toate catacombe ale subconştientului colectiv

şevismului soldaţi;/ apoi, după Decembriadă,/ din haos alţii apărură –/ acei cu

scu, fără a-i imita, desigur, ci doar a t i t u d i n a l, mai franc zicînd, protestatar.

a

i de cetitor ecr

ăzătorului prin suferinţa cunoaşterii. În ch

şi ale „amorţirii” ca „supravieţuire” sub „vremi”; Petrovai este contestatarul răbufnind, de drept, al Mancurtizării, pre-răbdării ce decade în duplicitate-complicitate, sadomassochism, sinistru. Exemplific cu un singur text, caricaturizînd, paradoxal, „mânia proletcultistă” d’antan, replicată azi de „demo(n)cratismul” eşaloanelor parlamentabile şi fracturismului – fripturist – manelist ce macină socieatea:

„Românii se prezintă-n lume/ ca un popor de sinistraţi/ prin sporul la acest renume/ a două serii de gealaţi:/ întîii săi călăi siniştri/ - străini de neam şi-ndoctrinaţi –/ au fost cu toţii nişte monştri/ şi-ai bol

metri comunişti,/ ce de mânie se umplură/ văzându-se înghesuiţi de vrerea unui dictator/ în rangul doi al ierarhiei,/ când altul era ţelul lor./ Aşa că după răfuiala/ cu dictatura bicefală,/ au îmbrăcat pe dos livreaua/ la ţanc schimbată în croială,/ ca să pozeze-n democraţi...” (Balada sinistraţilor).

Discurs acribic-cioranian, via Eminescu - Caragiale şi „păpuşarii” Haşdeieni. Tiribombe din Hystrionia! Ceva tangent cu Paler, dar şi cu... Ştefan Doru Dăncuş, Constantin Marafet, sau cu Ion Pachia Tatomire

Discurs care cotonogeşte, toacă, ciuruie damblaua, parodiază mortificarea, ipocrizia mulţimii lui Le Bon sau Le NIN, (!) ca şi a boc-şevismului recidivivus. Şi Petrovai, cu miza pe efectul... Coandă, renunţă la „ornamentele” mantrice, reductiv, esenţializînd aforitsic sau panseic, ţintsimptom-sindrom, al decadenţei, acceleratoare a... entropiei: “Simptomul cel mai evident al degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decenţă şi bun simţ, aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit să facă.” Înscrisul – idem oximo(I)ronic- devine epigrafic, în Necropolitania „veselă” sus-amintită, în atemporalul: “Cimitirul – punctul de întâlnire dintre timpul de-acum şi timpul de-apoi”; „Până şi lichelele îşi au un cod al breslei, potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar trădarea un act de eroism” (...apel către lichele..); “Doar oamenii care trăiesc demn au şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii; “Cu adevărat curajos devine doar acela care ajunge să-şi cunoască propriile laşităţi”.

Martiri ai ne-demnităţii ! (Amar care atacă celula canceroasă, dacă mai sunt resurse imunitare...). Cu lehamitea sa... catarsică George Petrovai rescrie sentinţele neo-socratice, confirmând zicerile lui Erasmus sau ale lui Einstein despre Prostia (IN)umană - dând penitenţe doar acelui so

anat ipocrit-suficient, ce nu crede că poate chiar despre el este vorba... Salut de nu departe de Cigmăul re-condiţionat sinistru, vorba sa, a Ţiganiadei lui Ion Budai Deleanu, atitudinea din aceste grafeme-cu-cheie... terapeutică. Şi totuşi, să ne liniştim cu poem memorabil, Lumina orbului/ alegoric – probă a poetului-

socratic, grav, autentic, ce versifică altfel „cronica rimată” a celui „luminatul cel născut din întunecime” – ceva ne spune că „Orbul” este al parabolei v

eie dublă: creştinism - cartezianism.

Poeţi sans frontiere O titanidă din cartierul Titan – Nora IUGA

O femeie râde…

pasare albă fără cap cătărie

septem

şi noaptea un ziar

nt

m blog personal

cu textul sfăşiat la jumătate numeşte o lumină ca un strugure

femeia râde în bu

brie e-un gând

numeşte un adoescecare-l citeşte pe novalis

pasăre albă fără cap buie să dormnoaptea tre i

*


nr. 63


Apariţii editoriale n EVU

Paradigma Proxima Moralia Ştefan NEMECSEK –

Raţionalitatea ştiinţifEditura Realitate

ei lui Karl Raimcu acribia-i documentaristă care aalte furibunde, sursecitate, nedrep

şo

l miracolului liric, nea

cum se află Costel Simedrea (...). Nestemate sufleteşti dă

d al

o

Euge

anul XVI nr. 63


ică popperiană a Românească

O exegeză deplină a filosofi und Popper, reuşeşte, stârnit deja valuri, unele admirative, te – aşadar extraliterare, (însă nimic

nou sub... semiluna Intelighenţiei autohtone cu ..toane) , publicistul şi editorul Ştefan Nemecsek : „ Popper- Raţionalitatea ştiinţifică popperiană, editura Realitatea Românească, 2010. Cunoscîndu-i opera, afirm aprioric revelaţia unui studiu definitoriu în arealul filosofiei româneşti. Din bibliografia volumului, ar fi îndeajuns să cităm fie şi a avea clar spectrul introspectiv şi capacitatea rară de a înţelege un atât terii. Lăsînd încrezător savoarea lecturii în seama cititorilor, adaug doar st cercetate, dincolo şi dincoace de Opera popperiană. B. Russel, „

Methode scientifique en philosofie” ( Paris, 1929); Niels Bohr, Die Naturwissenschafte” ( 1926); Carnap, Dingler, Flonta, Fries, Heisenberg, Kant, Schlick, Thirring, Black, Dirac, Georgescu, Fries... Cu alte cuvinte, Ştefan Nemecsek a realizat principala sa carte, proba de încercare a zbuciumatului său demers la care aspiră doar înaltele spirite. Aşternut la o lectură regală, opinez doar că această carte va merita traduceri pe măsura complexităţii ei tematice şi epistemologice, în germană, franceză, engleză, cel puţin. În nesmerita mea înţelegere, contra ipocriziei ce se precipită în pragul noului mileniu, cred că Ştefan Nemecsek, candidat la primirea în Uniunea Scriitorilor din România, merită un premiu de întâmpinare al înaltei Egide morale care animă viaţa scriitorimii române. Totuşi. Oricum, cu această carte, Nemecsek reuşeşte cea mai bună exegeză a travaliului său publicistic, un adevărat memorial Popper în filosofia românească.

Costel SIMEDREA – Cărarea de cenuşă

„Pătimaş iubitoriu al strunelor poetice şi cu osîrdie serv a

referinţele conspectate sprede vast domeniu, al Cunoacâteva somităţi care au f

rămân convins că arareori va fi avînd Banatul un aseme genuin creator literar pe care, prodigios, le

ruie chiar zănaticei contemporaneităţi” (Gheorghe Azap).

(Ceti-vom şi medita-vom, fie darul primit! Întrebarea din pragul cărţii trimise mie de Ilie Chelariu, este dacă memoria poate fi şi ea incinerată: tulburătoare dilemă... veche... Cert este că a cincea sa carte reconfirmă un poet practician, un

poet al existenţei de aparenţe, poetu

Bravura lui Fl

ec ntate în poeme vibrante, comunicabile prin înaltă vibraţie afectivă...). Dincolo este un viguros contestatar al... condiţiei umane. (Eugen Evu).

rentin Ion URDA

Dupexperim

ă 22 septembrie 2011, când cercetătorii de la CERN au realizat primul ent, denumit OPERA, cu particule de neutrini care depăşeau viteza

luminii, presa românească a relatat printre altele şi despre co

membri ai Academiei DacoRomâne, 2011

românul care l-a ntrazis pe Einstein…

In fotografie Rodica Elena Lupu şi prof. univ. dr Florentin Smarandache,


C.E.R.N. şi viteza supraluminală

ent, denumit „Opera”, cu particule de neutrini care uminii. Mass-media românească a relatat, printre altele, şi

ânul care l-a contrazis pe Einstein. Experimentul supraluminal a fost

2d.

ilab din Chicago, dar fizicienii participanţi în ace

ace vinovat de plagiat, însă mai toate au fost de

randache este respinsă în Enciclopedia de Fizică, criticile la ad

ia sa poartă denumirea de A

nrn


nr. 63

Centrul European pentru Cercetare Nucleară (C.E.R.N.), 22 septembrie 2011. Realizarea primului experimdepaşeau viteza ldespre romre

ratorul Ferm

se f

petat în noiembrie, acelaşi an, rezultatul validând înco o dată, parţial, ipoteza supraluminală a cercetătorului romȃn.

012 - James Gillies, purtătorul de cuvânt al C.E.R.N. a declarat că este posibil ca ouă experimente să fie puse sub semnul incertitudinii, din cauza unui cablu care ar Se ascunde faptul că în anul 2005 mai avusese loc un experiment supraluminal,

numit „Minos”, efectuat de către Labo

22 februarie rezultatele celor fi putut fi defect

st experiment au declarat că instrumentele lor de măsurare nu ar fi prezentat o acurateţe suficientă pentru ca rezultatul să poată fi validat.

Corectă sau mai puţin argumentată, lupta elitelor ştiinţifice este foarte dură şi nu totdeauna onestă. Doi profesori din Statele Unite afirmă că celebra formulă E=mc², care l-a făcut faimos pe Albert Einstein i-ar aparţine, unui fizician austriac. Acuzaţiile au generat de nenumarate ori altele, mai grave, care vorbesc despre faptul ca Einstein

montate la vremea lor. Doi fizicieni arată ca faimoasa formulă a lui Einstein are o geneza complicată, oarecum ambiguă şi că aceasta avea puţine conexiuni cu relativitatea. Unul din precursorii plauzibili ai formulei E=mc² este Fritz Hasenöhrl, un profesor de fizica la Universitatea din Viena. De altfel, descoperirea lui Albert Einstein a mai fost pusă sub semnul întrebării. Cotidianul „The Guardian” scria, în anul 1999, că ecuaţia E=mc² ar fi fost de fapt ideea unui italian pe nume Olinto De Pretto, cu doi ani înainte ca Einstein să o folosească în dezvoltarea teoriei relativităţii.

În anul 1972, profesorul Florentin Smarandache de la Universitatea din New Mexico prezentase o ipoteză prin care susţinea că nu există barieră a vitezei în univers şi că se pot construi viteze arbitrare de la zero la infinit. Ipoteza Sma

resa curentului principal din ştiinţa mondială. Nefiind acceptate. În presa romȃnească nu prea s-a comentat despre cartea sa „Absolute Theory of Relativity & Parameterized Special Theory of Relativity & Noninertial Multirelativity” (Teoria Absolută a Relativităţii & Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii & Multirelativitatea Neinerţială), în care autorulpe Einstein. În studiul menţionat, pe lȃngă infirmarea postulatului einsteinia

autorul construieşte, prin calcule matematice simple, Relativităţii (T.A.R.).

Prin celebra sa Teorie a relativităţii, Einstein a susţinut că spaţiul şi timpul sunt relative. Smarandache susţine inversul acestei teorii: spaţiul şi timpul sunt absolute (motiv pentru care teor

îl contrazice din nou n al vitezei luminii, o Teorie Absolută a

bsolută), în sensul lui Galilei şi Newton, dar viteza luminii nu este ultimă în univers. Teoria Absolută a Relativităţii este realistă, construită în spaţiul Euclidian. Nu produce dilatarea timpului, contractarea spaţiului, simultaneitatea relativistă şi nici paradoxuri relativiste precum Teoria Specială a Relativităţii a lui Einstein. Florentin Smarandache consideră că Relativitatea lui Albert Einstein este valabilă într-un spaţiu imaginar, nu real, iar adunarea relativistă de viteze este ireală. De asemenea, susţine că tractarea spaţiului şi simultaneitatea relativistă ale lui Einstein sunt science paradoxurile relativiste denotă foarte bine inconsistenţa Teoriei Speciale a e o adunare vectorială a vitezelor, care permite şi viteze supraluminale. Într-

dilatarea timpului, cofiction nu realităţi, iaRelativităţii. El propu


un articol publicat în „Progress in Physics” 1/2012 - unde este redactor asociat - profesorul Smarandache propune înfiinţarea unor noi ramuri ale fizicii, Fizica Supraluminală şi Fizica Instantanee, adică studierea legilor şi teoriilor fizicii la viteze supraluminale şi la viteze instantanee. În aceeaşi carte, refăcând experimental lui Einstein cu ceasuri atomice, autorul a considerat cazul cel mai general, când nu se cunoaşte nici dacă spaţiul şi timpul sunt relative sau absolute, şi nici dacă viteza luminii este ultimă sau nu în univers. În felul acesta Dr. Smarandache a obţinut Teoria Specială Parametrizată a Relativităţii (T.S.P.R.), care generalizează atȃt T.S.R. cȃt şi T.A.R., dar crează şi alte tipuri de Relativităţi, care însă trebuiesc verificate practic. Apoi trece de la viteze constante, la acceleraţii constante şi, în final, propune spre cercetare Multirelativitatea Neinerţială.

Notă: În urma recentului comunicat C.E.R.N., Profesorul Forentin Smarandache a afirmat: „Chiar

acă or fi fost greşeli la C.E.R.N., pe viitor tot se vor găsi particule supraluminale”. Viitorul o vad ! Parcă „ceva” ne aminteşte de Nicolae Paulescu, de epopeea Insulinei şi de Nobelul primit

dedovedi

altul. Hermeneia

Constantin P. POPESCU “Aumbre” este a doua carte de versuri din seria de autor a editurii

Singur prin programul dedicat „Întoarcerii poetului risipitor”. Autorul volumului, Eugen Evu, oferă cititorului venu

ap

cititorului atenţie sporit

echi cugetări: “Să nu uiţi că mori / De

anul XVI nr. 63


rsuri menite parcă să creeze nu mai jocuri de subliniere ci şi de idei. În aceasta constă bogăţia volumului,

o sumă de idei contemporane interpretate poetic şi aproape dureros de o conştiinţă cât se poate de trează, dovedind cunoaşterea creaţiei poetice de

E. A. Poe sau J. L. Borges, a filozofiei greceşti şi moderne. Izbutite alăturări oane, harpagoni, harpii, ş.a) creează viziuni surprinzătoare, care impun ă asupra imaginilor (pag.8: Dalb ca spinul înflorit / Sferic pe colină schit /

Endocrin graal sanscrit / Doamne, n-am înnebunit). Unele versuri, amintind de poezia populară, sunt întreţesute cu termeni ai altor culturi sau de originale alăturări de neologisme şi arhaisme (pag. 9: Aina daina, Leroi Ler, în care găsim chakre, sacru orgasm / în străbunul Basm, ori sacru tahion, pag. 10). Crezul poetic al lui Eugen Evu l-am simţit exprimat în următoarele versuri: Dincolo de-o moarte, / Dincoace de-o moarte / Logodiţi prin Arte / În orgasm de carte (pag.12, Oratio vechio). Întâlnim ridiculizări amare, ca în “Ismele ciborgonului”, ale haosului de informaţii conceptuale care pot deruta omul prezentului, dar cărora poetul le opune un strigăt. Concluzia? “…este ceva în om / Străin omului” (pag. 17). O constatare amar ironică se face simşită în Epoda prostiei gravide: Trei muze fecioresc stihia: / Frica şi Foamea, altfel zis Prostia. // De-i omul fructifer tragic-ferice / L-or jefui vandalii, zice / Partea din Stalin a lui Nietszche (pag. 55).

Poezia lui Eugen Evu este ermetică, cu valenţe iniţiatice, magice chiar, provocând cititorul la obligatorie instruire necesară înţelegerii. Asemănarea cu Ion Barbu devine firească, dar nu avem de-a face numai cu înţelepciunea încifrată, ci şi explicită, a unor v

la O. Khayaam până lconsonantice (ex. har

ci exişti” (pag. 22, Coropişniţa). Vocea poetului este bine reliefată şi găsim, mai departe, imagini cumplit de lucide ca: “unitate în diversiune” (pag. 23, Ceva îngenunchiat), „Precum în Sistem aşa şi în om”, expresii ale unei gândiri proprii care poate uimi prin punctul său de vedere. A se vedea/cita şi “Legea info” (pag. 27), dar şi „Starea împărăţiei în satrapii sau lamentaţia Nonconsolării”, poem dedicat lui C.G. Jung, în care se întrevede o posibilă desăvârşire a căderii omului în veacul nostru: “Prin aceea că rob devine robot / şi programul de sine se teme” (pag. 30). Sunt idei complexe, interpretate în profunzime, greu de „digerat” pentru un cititor neavizat, dar provocat într-o mare măsură la o opinie activă. Se mai află în volum o Poezioară (pag. 35), o mică lecţie filosofică în Aphoria (pag. 37) şi altele. Opinia poetului asupra scrierilor sale: poeme electrice. Da, unele din ele pot electrocuta cititorul, ca un stimul al trezirii, şocul zdruncinând


rutinele, ideile gata fabricate şi livrate la pachete informatice zi de zi. Există o frumoasă dar tristă şi tainică legătură cu un trecut sfânt, ilustrat de ciclul Mitopoeme. Avem de-a face cu o hiperluciditate dureroasă, alimentând substanţa gândirii cu arta (clarvăzătoare) a poeziei. Versuri precum: “Ca nicicând şi niciunde etern pretutindeni / Libertatea pe sine se naște mereu” (pag. 53, Cosmopoema) pot aminti fără nicio îndoială (la nivelul acestui mileniu) de Eminescu. Bogăția lecturilor poetice și nu numai își face pe deplin simțită prezența în poeme. O cultură care se completează cu metafora originală, în imagini caleidoscopice și mobile precum freamătul cosmic al lumii. „Eu mă dărui ca în pustie o ninsoare” (pag. 54, Lamento miserabilis), acesta este darul pe care îl primim prin “Aumbre” de la Eugen Evu, un dar al sinelui său profund. O răscolitoare călătorie prin mitologii şi curente filosofice care îşi pot pierde semnificaţiile în confuzia generală a acestui mileniu grăbit al căderii umane, asupra căruia încă mai veghează poeţii. Eugen Evu este unul dintre ei, spre o preţioasă nepierdere a sensurilor,volumul său oferind posibile răspunsuri la mereu gravele întrebări ale omului. Poema anului 2012

Emil BRUMARU

ugăciune laică Bucuriile simple Nu mai vor să se-ntâmple.

tat şi-am tot aşteptat a cuminte `n pat,

Curcubeie să-mi intre pe geam,

ă tragă `n hae-un rădvan

ţiori

t\

m Fluturi s

Soarele ca p

R

Am tot aştepSă-mi crească iarb

Din care tu să scobori Frumoasă şi dusă de subPân\ la gura mea sfântă Ce coapsele albe îţi cânîn rugăciune, Minune cu proaspăta roură-n spume.

Lansare de carte la Hunedoara

În 18 aprilie, sub egida Bibliotecii municipale Hunedoara, a avut loc o foarte reuşită lansare de carte la Galeriile de Arte din Piaţa Enescu: Ion Zălar - “Nimic nou sub soare”. Autorul, care a trăit până în 1994 aici, a revenit din Franţa spre a-şi lansa acest volum doi al romanului, într-o va

(foto Irina Cârlan)

riantă revăzută şi adăugită. În imagini, de la stânga la dreapta: Ioan Zălar, Raisa Boiangiu, Eugen Evu şi Lucia Tănase. În prezenţa unui numeros public, scriitori, artişti plastici, cunoscuţi ai scriitorului, romanul a fost unanim elogiat, întâlnirea luând forma unui veritabil simpozion despre condiţia emigranţilor români în occident, dar şi evocator al Hunedoarei ( încă) recente… Lansarea se va repeta la Deva, în Sala de Aur (MOL), sub egida Bibliotecii judeţene Ovid Densuşianu.

Lucia TĂNASE, director al Bibliotecii


nr. 63


Reprimim de peste ocean Sabin GHERMAN

M-am săturat de România at o furtună de polemici pro şi contra în presa românească a acelornci încoace?)

Motto red: “ţara şedea turcită” (Bălcescu);

ţigănia pe care le lasă în urmă acest nume de ţară, România. ţi la p ti îmi spun: “nu mai avem nicio şansă”. Citesc prin ziare

că Bucureştiului guvernul a avut grija sa are decât a întregului Ardeal. Călătoresc cu maşina prin sud şi est şi văd dife eu investiţii.

(un text de acum zece ani, care a cremult s-a schimbat viaţa din România de atu

vremuri. Oare cât de

Altă ţară. Altra paese. Other country. L’autre pays M-am săturat de miticism, de şmechereala şi Vorbesc cu diversi politicieni, afla utere, şi to

-i aloce de la bugetul ‘98 o suma mai mrenţa: acolo sunt drumuri mai bune, se fac mer

Stau la coadă la finanţe, la CEC, la orice aparţine Statului şi peste tot se dă spagă. Ciubuc. Peşches. Turcisme fără de care nu se poate. Si atunci? Eu nu vreau să emigrez numai pentru că de 10 ani nu se face nimic. Doar că m-am săturat de România. De sinonimele ei. De eroismele ei, scoase din orice context istoric. Alţii se laudă cu Michelangelo sau Da Vinci şi mie mi se arată scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung. Fantastica realizare, delaţiunea!… Dacă regret ceva, acum la treizeci de ani, e ca m-am născut aici, că fac parte din cei ce au învăţat pe la şcoli că poporul ăsta, boborul, domnilor, a fost într-o erecţie continuă în faţa istoriei. Care popor? Noi, cei care n-am făcut nici măcar o dată dovada virilităţii, noi, care în timpul invaziilor ne ridicam poalele în cap şi fugeam în paduri, noi, care leşinam prin sălile unde se hotăra istoria, noi, care astăzi ne scremem pentru o bucată de pâine şi nu mai ştim ce şmechereli să mai inventăm .Ästia suntem, peticiţi în cur, rupţi în coate; intrăm în istorie ca-ntr-o infectă crâşmă de cartier. între doua ghiorţăituri şi-o înjurătură, poporul (boborul, domnilor), vorbeşte băţos despre Posada, despre Mihai Viteazu, despre “trăiască şi-nflorească Moldova, Ardealul şi Ţara Românească” (păunescu…). Şi – iarăşi – un ghiorţăit victorios. M-am săturat să-mi fie ruşine. De aceea, prietenilor mei din vest le spun că sunt din Transilvania. Alta ţară. Altra paese. Other country. L’autre pays. M-am saturat sa-mi spuna toti neardelenii că aici, în Ardeal, am probleme cu ungurii. Că dacă n-ar fi ei… Cu ruşii, că dacă n-ar fi ei.. Că foamea este mama înţelepciunii… Că federalizarea este cel mai mare pericol care mă paşte, mă pândeşte de după colţul blocului odată cu borfaşul pentru care plătesc impozit. Că musai, trebuie să strâng cureaua, ca măgarul lui Nastratin, în numele “unităţii”, “propăşirii” neamului rrromânesc. Şi eu, care aştept de 10 ani o unire adevarată, una a parlamentarilor ardeleni pentru Ardeal, o ofensivă civică pentru salvarea puţinului rămas….

14 august 2008 Revista Romanian Vip, U.S.A.

Singur printre postmortemişti Marin SORESCU

Sfanţa

ce nu e Cam aşa ca o gutuie

că n-ar sta în gutui, ul ori

E cevCe seCândÎn cas

Ca să nuSfanţa lE ceva dCând ieş

Aş vrea...

Aş vrea sCă viaţa

ăm, ca-n fund de apă, ulte foi de ceapă

Laie, e!

- ă.

Emisie noua „ trielenea”...

Sfanţa e ceva ă mi se pară e uşoară

DaLa cherem

Că stSub m

Şi eu, ori neneaDesfoaie, tot desfoai

păŞi anii trec – pe aŞi plânge, de la ceap

şicui

a, mă urmăreşti? vede prin fereşti te uiţi peste balcon ă la Arion

zic vorbă mare a numărătoare intre picioare ea, când dispărea

Aşa-i sfanţa, asta-i Ea.

anul XVI pag. 23 noua proVincia corvina nr. 63


Criza religiilor Clarvidenii - Vanga ?…

a Vanga ar fi pr zis dezastrul nuclear carcă toate animalele şi plantele din emisfera nordică vor pieri. Ea areuşit să prezică în trecut ceea ce mulţi nu credeau că s-ar putea împlini. Este posibil ca, după ce a murit, să-şi fi lasat darul profeţiei altei persoane. La sfârsitul anului 1996, c

u l

s-au limitat, ci au… explod

Bab e e ne pândeste, spunînd


nr. 63

u puţin timp înainte de a muri, Vanga a spus că sufletul ei va rămâne în corpul unei fetiţe de

a fost descoperită vreo persoană care să aiba aceeaşi capacitate de a în stare să faca bătrâna bulgăroaică. Una dintre posibilele urmaşe ar fi garia. La sfârşitul secolului XX, ea a prezis faptul că multe ţări vor fi şi naturale în perioada 2002-2004. După cum vedem, profeţiile ei nu at. Unele previziuni s-au adeverit. Un

exemplu este devastatorul tsunami din Asia, petrecut în 2004 (cel din 2011…?). O altă "Vanga" locuieşte în Franţa. Ea se numeşte Patricia Lumeau şi este, ca şi Vanga, oarbă. Ca o stranie coincidenţă, frantuzoaica a orbit la o lună după moartea babei Vanga. Ea şi-a avertizat într-o zi rudele să renunţe la planurile lor de a merge la Paris şi de a sta într-un anumit hotel din oraş, deoarece acolo va avea loc un accident groaznic, iar "un avion mare se va prăbuşi pe un hotel". Aşa s-a Concorde a lovit hotelul respectiv din capitala Franţei.

(conspect by Meşterul M

10 ani, scrie Pravda. Încă nprezice viitorul, aşa cum erafost Villi Getova, tot din Bulovite de cataclisme politice

şi întâmplat, un avion

anele de la Maglavideanu)Portal Vetiver

Raiul de pe urmă Aurel SASU

Constantin Virgil NEGOIŢĂ – Cronica intrării în rai (2008)

Cum putem intra în rai (în biserică, în credinţă, în iubire) împotriva rolului de gardian al ştiinţei? Ori împotriva naturii vicioa

sul pierdut restaurat împotriva „raţionalităţii superbe” a lumii moderne. Cum putem trece, ar fi zvirtualitate şi din real în „forma pură a exisco

it

lo

se a ideologiei! Cum poate fi paradi

is Nae Ionescu, din actual în tenţei”, când creştinismul e o

tropire a transcendentului! În romanul lui Constantin Virgil NEGOIŢĂ, Cronica intrării în rai (2008), stau faţă în faţă lumea ca explicaţie a omului şi „lumea ajungerii la Dumnezeu”. Spus altfel, obsesia politicii de fericire personală şi putinţa primordială a realizării în şi prin

Nu interesează, în sine, experimentul comunist al omului nou sau cel de consum, nici formele de manipulare sau instrumentele de propagandă ea este un jurnal de filosofie practică pe tema ascensiunii înspre Dumnezeu lui din perspectiva a ceea ce autorul (cibernetician) numeşte logica vagului: gica ambivalentă (ori/ori) a lui Aristotel. La infinit, partea se confundă cu

întregul, fiindcă întregul însuşi e suma, în simultaneitate, a părţilor. În raiul pre-modern al terţului inclus (fuzzy sets), pomul cunoştinţei poate fi, în acelaşi timp, în floare sau în fruct, poate fi verde sau pustiu, drept sau în bătaia vântului, pentru că, în logica infinitului, „toate anotimpurile se întâmplă deodată”. Nu este şi ec-stazia din filosofia lui Blaga tot o ieşire din logică sau o deschidere a misterului (Iisus – Dumnezeu şi om, trei persoane de o fiinţă în Sfânta Treime etc.)? Arhitectul raiului e Dumnezeu, datorită căruia „prelucrarea inteligentă a informaţiei Universului nu va înceta niciodată”. Secretul „construirii” grădinii a fost şi-i va rămâne străin omului. Fiindcă, omul confundă realitatea cu simbolul, existenţa cu menirea ei de a fi, prin om, laudă măririi şi frumuseţii

legea dragostei divine.capitalist al produsulumistic-dictatorială. Carşi a cunoaşterii adevăruo alternativă (şi/şi) la


anul XVI nr. 63


dumnezeieşti. Biblia nu este însă un text scris în logica ambivalentă a terţului exclus, nu e o carte epuizabilă, nu are un sens ori un alt sens, le are simultan şi permanent pe toate, niciodată epuizabile în vreo interpretare sau alta. „Niciodată nu vom termina de citit Biblia”, scrie Constantin Negoiţă. Cunoaşterea ei nu stă sub incidenţa hazardului, ci a „fortificării sufleteşti” şi a perseverenţei căutării adevărului. Este destinul lui Adam cel căzut, care ascultă muzica îngerilor, înălţând altare Creatorului, în muncă şi contemplare. În volum, inserţia de politic e discretă, în „persoana” Satanei, a „femeii frumoase” (ispită a trupului) şi a lumii în care „spiritul încetează să se mai hrănească din dumnezeire”. Eliberată din cercul strâmt al logicii ambivalente (ori/ori) povestea se deschide tragic spre ideea dezerţiunii din sublim. Arborele paradisului, înţeles ca paradigmă doar a două valori – fals şi adevăr – în logica ambivalentă, ocultează simbolistica bogată a infinitului, a gradelor de adevăr, într-un cuvânt, a „scării”, din logica valorilor multiple. Căderea primilor oameni îl aduce în existenţă pe Cain, moştenitorul „tronului gol”, prin care continuă revolta şi neascultarea „în limitele înguste şi mândre ale insului singuratic”. Încet, încet, raiul primordial dispare, comuniunea cu divinitatea e uitată, fericitele clipe ale întâlnirii omului cu Dumnezeu sunt considerate halucinaţie, iluzie, rod al imaginaţiei bolnave. În timp, va veni ştiinţa să cultive utopia neagră a unui rai pământesc mai bun, mai evoluat, păzit, împrejmuit, supravegheat. Se va atinge clipa în care „cunoaşterea mistică prin unirea cu Dumnezeu” e socotită erezie. Se va naşte raiul cel nou, zăvorât în gardul de metal, raiul cel cu două valori (ori/ori), în alb-negru, raiul terţului exclus al lui da sau nu, al lui bun sau rău, al extremelor, al opresiunii şi terorii. Raiul pre-modern al „stării de paradis” dispare. Îi ia locul raiul stăpânirii morţii, al conflictelor sângeroase, al „călătoriei în necunoscut”, al nefericirii din disperare. Nu mai poate fi nimeni în două locuri deodată: în imanenţă şi în transcendenţă, în lume şi în îmbrăţişarea lui Dumnezeu. Se amestecă, din acest moment, veacurile şi vremurile: blândul Abel e noul strateg al puterii, binele intră în serviciul răului, al crimei, al prigoanei şi represiunii. În devălmăşia evenimentelor din logica ambivalent-modernă oamenii, geografia, principiile se confruntă violent, conspirativ şi indistinct. Istoria lui ori/ori e spirala de nestăpânit a suprimării, a urii şi excomunicării. Logica terţului inclus (a vagului) ne spune, totuşi, că nu există, în realitate, doar o noapte a răului, nici doar o singură soluţie a binelui. Şi dacă, e numai o întrebare, Cain a simulat uciderea fratelui, şi dacă vinovatul e chiar Abel, care invocă asasinatul, în numele fericirii, impunând ideea paradisului cu garduri de metal. Nu este istoria, fiindcă vorbim de cădere, plină exemple de acest fel? N-a fost, secole, sacrificat „regatul cerului” pentru imaginarele zidiri ale haosului şi ale neantului? Iisus a venit in lume să restituie lumii „locul ideal” al memoriei noastre, logica infinitului valorilor spirituale. Romanul lui Constantin Negoiţă e întoarcerea, plină de speranţă, a privirii spre acest infinit, din locul în care, prea târziu, trăim spaima „raiului portabil”. Conflictul dintre Cain şi Abel este, parabolic, diferenţa dintre parte şi întreg, dintre om şi Dumnezeu în varianta istoriei iraţionale, a ostilităţii, masacrelor, compromisurilor morale şi triumf al nefiinţei. În orice caz, după două milenii de idolatrie a sinelui bolnav, post-modernii se vor din nou în rai. În cel al băncilor, al mediei prospere, al domniei banului, al resentimentelor şi aroganţei. Numai că sacrul continuă să vegheze, ocrotitor, îndreptându-ne paşii spre lumea nevăzută de ochiul păcătos. Criza valorilor se schimbă într-una de conştiinţă. Şi atunci, post-modernismul anarhic, tentat doar să existe, societatea materiei devenite concept şi iluzionismul politic se întorc la inocenţa pierdută, la scara lui Iacob, a certitudinii transcendente, şi la cunoaşterea adevărată ca nobilitate a minţii. Post-modernismul redescoperă pre-modernismul, pre-modernitatea teologiei şi a sfinţilor părinţi (Pavel – în roman – „un postmodern pe culmile supreme ale trăirii duhovniceşti”). Se întâmplă fenomenul neobişnuit al „pre-modernizării” post-modernismului, ieşirea, fuga, dezicerea de raiul puterii, forţei, cinismului, agresiunii, trădării, şantajului şi lapidării spirituale, şi întoarcerea la raiul lui Hristos cel tăgăduit, uitat şi, zilnic, răstignit. Se întâmplă refugiul disperat, confuz şi grăbit în transistorie, acolo unde valorile, zice E. Cioran, sunt în sine, dincolo de timp şi loc. Fiindcă „dincoace”, nici Cain nu este, fără excepţie, fratele cel rău, nici Abel, fără excepţie, victima nevinovată. De ce numai bun, de ce numai rău, de ce numai victimă, de ce numai ucigaş? Istoric, viaţa nu se epuizează în alb-negru şi nu se consumă, cu necesitate, între da sau nu. Cronica (re)intrării în rai a lumii hegemoniilor


răsturnate, la un prim nivel de înţelegere, este „dreptul ficţiunii la existenţă”. Mult mai profund, însă, „aprinderea la loc a lumânărilor stinse” este un grav avertisment: „Viaţa nu e uşoară când cauţi raiul fără să ştii unde e”. Ca depăşire de noi înşine, el se află acolo unde începe trăirea în Hristos.

Pseudojurnal

Liviu Ioan STOICIU (LIS) .Am fost întâmpinat azi, pe scările metroului (eu coboram, ieşeam, el urca, ieşea

din metrou) cu „Doamne ajută!” de un tânăr cu barbă (cu un „cioc” original), care âna dreaptă un şirag de mătănii, pe care le schimba câte una. Nu l-am

cunoscut iniţial. Era poetul Marius Ianuş! Nu pot să cred, te-ai călugărit? L-am o fac… Locuieşte la Vatra Dornei, la bunici. E

a

e (

mulţumit că la

r trebui să mai treacă și pe la psihiatru. Mince de Nicolae Firuleasa.

ier de către Băsescu. Parcul Carol azi. Partea

organismul la încercare. Cum stăm cu Legea

i, Dan Diaconescu ne râd în nas. Semnați petiția.

ăsescu nu s-a îndeplinit. Reacțiile Rodicăi

ții cu Jos Băsescu! Reacții ale lui Marin

i-rele și data de 13-ghinion n-a fost nici azi

șantajează. Dosarul Jurnalului de

re se mută. Mi se schimbă un pic viața

.)

avea în mreîntrebat. Nu, dar nu e exclus să

înţeles că n-aău, ştiu ce înse

a o figură ilumspre tot ce i ste în acest an

nefericit, s-a despărţit de poeta Domnica Drumea, cu care are un copil (merge la şcoală din acest an). Am vrut să meargă pe drumul lui, a ales să

meargă pe drumul ei. Îmi pare nespus de r mnă să faci pereche cu o scriitoare, sunt atâtea de asimilat reciproc. Marius Ianuş ave inată. I-am spus că ar trebui să speculeze această cumpănă din viaţa lui, să scrie de întâmplă sufleteşte… M-a asigurat că a tehnoredactat două cărţi, pe care le va scoa sunt convins că a ieşit din canoanele lui vechi nonoconformiste, duse la extrem). E biblioteca din Vatra Dornei are acces la Internet şi-şi păstrează mâna. Părinţii lui (la Braşov) au vrut să se angajeze pe un post înalt la Gazeta de Transilvania, dar el nu mai suportă să stea la dispoziţia hachiţelor politice. Îi ajunge cât timp a pierdut ca jurnalist protestatar. N-am mai insistat să aflu amănunte, mi-a spus că nu-şi mai doreşte deocamdată decât să se împace cu iubita lui soţie, cu poeta Domnica Drumea şi să-şi îmbrăţişeze copilul. Pentru călugărie mai e timp…

(Blog LIS 3 septembrie 2010)

Din AGENDA LIS

Azi, echinocțiul de primăvară. Cutremur. Aflu că pe 20 martie 2012 Iranul va încerca să dea o lovitură mortală dolarului american.

Președintele țării aar

iuna cea de toate zilele. Marea sărbăto

nouă diversiune: cu Ponta propus premspirituală a Postului. Fluviul amăgirilor.

Postul Mare și pofta de mâncare. Puneți-vătimbrului literar. Autobiografie de Paul Spirescu.

Rău am ajuns: Vadim Tudor, Gigi BecalAzi aici, mâine-n Focșani de Marin Ifrim.

După 63 de zile de protest: Demisia lui BLăzărescu și Mircea Dinutz. Acum de George Mihalcea.

Au trecut două luni de proteste în Piața UniversităIfrim. Colaborez demult pe gratis la Cotidianul.ro.

Combinația dintre ziua de marți-trei-ceasurfatidică. Reacția patetică a lui Adrian Botez.

Reprezentanții politici ai minorității maghiare separatiste Vrancea: reacția lui Paul Spirescu. Cotizația de Marin Ifrim.

Nu suntem pregătiți pentru potop. Un stat insular caîncepând de mâine, Jurnalul de Vrancea se oprește.

P.S. Poetul Liviu Ioan Stoiciu a fost recent nominalizat de USR pentru accedere la Premiul Nobel pe 2012…( n.red


nr. 63

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/azi-echinoctiul-de-primavara-cutremur-aflu-ca-pe-20-martie-2012-iranul-va-incerca-sa-dea-o-lovitura-mortala-dolarului-american/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/azi-echinoctiul-de-primavara-cutremur-aflu-ca-pe-20-martie-2012-iranul-va-incerca-sa-dea-o-lovitura-mortala-dolarului-american/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/presedintele-tarii-ar-trebui-sa-mai-treaca-si-pe-la-psihiatru-minciuna-cea-de-toate-zilele-marea-sarbatoare-de-nicolae-firuleasa/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/presedintele-tarii-ar-trebui-sa-mai-treaca-si-pe-la-psihiatru-minciuna-cea-de-toate-zilele-marea-sarbatoare-de-nicolae-firuleasa/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/o-noua-diversiune-cu-ponta-propus-premier-de-catre-basescu-parcul-carol-azi-partea-spirituala-a-postului-fluviul-amagirilor/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/o-noua-diversiune-cu-ponta-propus-premier-de-catre-basescu-parcul-carol-azi-partea-spirituala-a-postului-fluviul-amagirilor/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/postul-mare-si-pofta-de-mancare-puneti-va-organismul-la-incercare-cum-stam-cu-legea-timbrului-literar-autobiografie-de-paul-spirescu/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/postul-mare-si-pofta-de-mancare-puneti-va-organismul-la-incercare-cum-stam-cu-legea-timbrului-literar-autobiografie-de-paul-spirescu/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/rau-am-ajuns-vadim-tudor-gigi-becali-dan-diaconescu-ne-rad-in-nas-semnati-petitia-azi-aici-maine-n-focsani-de-marin-ifrim/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/rau-am-ajuns-vadim-tudor-gigi-becali-dan-diaconescu-ne-rad-in-nas-semnati-petitia-azi-aici-maine-n-focsani-de-marin-ifrim/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/dupa-63-de-zile-de-protest-demisia-lui-basescu-nu-s-a-indeplinit-reactiile-rodicai-lazarescu-si-mircea-dinutz-acum-de-george-mihalcea/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/dupa-63-de-zile-de-protest-demisia-lui-basescu-nu-s-a-indeplinit-reactiile-rodicai-lazarescu-si-mircea-dinutz-acum-de-george-mihalcea/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/au-trecut-doua-luni-de-proteste-in-piata-universitatii-cu-jos-basescu-reactii-ale-lui-marin-ifrim-colaborez-demult-pe-gratis-la-cotidianul-ro/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/au-trecut-doua-luni-de-proteste-in-piata-universitatii-cu-jos-basescu-reactii-ale-lui-marin-ifrim-colaborez-demult-pe-gratis-la-cotidianul-ro/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/combinatia-dintre-ziua-de-marti-trei-ceasuri-rele-si-data-de-13-ghinion-n-a-fost-nici-azi-fatidica-reactia-patetica-a-lui-adrian-botez/

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2012/03/combinatia-dintre-ziua-de-marti-trei-ceasuri-rele-si-data-de-13-ghinion-n-a-fost-nici-azi-fatidica-reactia-patetica-a-lui-adrian-botez/


Neo-manifest apocalipsys cum figures Marius IANUŞ

P

Scrisoare cãtre confraţii mei scriitori (fragment) e toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei!

ediat cã trufiile voastre ã unii dintre voi au merîncât au ajuns sã conteste însãşi existenţa

r exista Dumnezeu, ne-ar fi ne întâlnim. Cul. De

o

oarã”, are o asemenea îns

„ ericolul meseriei de scriitor”… Autorenegarea…*

Îi avertizez p...Mi-ar fi greu sã vã conving im intelectuale vã sunt

s atât de departe în semãnate în minţi de diavoli. Ştiu caceastã semeţire a gândurilor lor, Lui Dumnezeu. Aşa ceva e absurd. (...) Dacã nu a

ât priveşte „mãreţia” gândurilor noastre, haideţi sã ne întrebãm imposibil chiar şi sãunde se terminã cerajunge?... Aşa suntAdevãrul. Lãsaţi-mãcãutarea aceasta. Un

acã am lansa în sus o rachetã care ar putea sã meargã la infinit, unde ar m de mici. Dragii mei scriitori, eu ştiu cã mulţi dintre voi cautã în fapt

sã vã spun câteva lucruri, ca unul care simte cã a ajuns pe drumul cel bun în ra dintre noi le e greu sã Îl accepte pe „Dumnezeul preoţilor”, cum spun ei, şi

cautã sã-şi confecţioneze în mintea lor „dumnezei” particulari. Oricît de complex ar fi, Dumnezeu e unul singur. Ne e greu sã acceptãm cã suntem pedepsiþi pentru pãcatele noastre, spre îndreptare. Ba mai mult: ne e greu sã acceptãm însãşi existenţa pãcatelor... Dar haideţi sã ne amintim cum a fost prima datã când am pãcãtuit, prima datã când am avut conştiinţa pãcatului. Nu a fost crâncen? Nu ne-a potopit ruşinea? Nu ni se pãrea cã toţi ştiu ce am fãcut? Nu cumva Legea Lui Dumnezeu, despre care ne vorbeote Biserica, e scrisã de la bun început în sufletele noastre? ai nu cumva, mânaţi de diavoli, ajungem sã pierdem acest sentiment al vinei, al cãlcãrii Poruncii, şi sã pãcãtuim cu neruşinare, fãrã remuşcãri, animalic? Ne-am ales o meserie foarte periculoasã. În termeni umani, noi nu putem fi judecaţi, poate mântuiţi, decât la a doua judecatã, cea de obşte, când se vor lãmuri toate relele şi bunele pe care le-au lucrat cuvintele noastre în minţile altora.

Existã speranţa cã nu va fi totuşi o aşteptare lungã: sunt semne în Evanghelie cã la Dumnezeu timpul e „deodatã”, trecutul, prezentul şi viitorul se împletesc. Dar nu putem şti cum va fi pentru noi. Oricum, Mântuitorul ne-a spus clar: „Vã spun cã pentru orice cuvânt deşert pe care-l vor rosti oamenii vor da socotealã în ziua judecãţii. Cãci din cuvintele tale vei fi gãsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12, 36-37) şi dacã vorba „deşartã”, care „zb

emnãtate, ce însemnãtate are cuvântul scris? Tocmai pentru cã avem influenţã asupra altor oameni satana cautã sã lucreze prin noi şi prin câţi dintre noi nu o face! Pentru a impresiona cititorii şi critica, mulţi scriitori sunt gata sã jertfeascã orice urmã de moralitate şi orice undã de adevãr. Vorbesc din propria experienţã, ca unul care şi-a renegat scrierile. Spre ce îi împingem noi pe oameni? Spre disperare şi sinucidere, deci spre Iad? Spre pãcate „fãrã inhibiţii”, deci tot spre Iad? Cum se poate sã ajungã bãtrânii şi bãtrânele ca, în loc sã se ocupe de nepoţi, sã scrie despre obsesii sexuale sau despre beţie şi sã fie premiaţi de jurii de critici? Vã daţi seama cât de adânc se poate cuibãri pãcatul în noi şi ce înseamnã „lumea literarã”? De ce autori ajunşi la vârsta la care ar trebui sã fie modele pentru scriitorii tineri devin contramodele? ai cum de îi apucã obsesiile tocmai la vârsta la care au ultima şansã a apropierii de Dumnezeu? Vã daţi seama cât a scobit diavolul în sufletele lor? Dragi scriitori, sã ne ferim sã mai scriem cuvinte doar de dragul de a-i impresiona pe cititori sau pentru a fi „la modã”. Aici e o capcanã pe care ne-o întinde satana. Sã ne ferim şi de a ne scoate la luminã toatã mizeria sufleteascã, fãrã a ne gândi la impactul pe care îl poate avea ea asupra cititorului. Sã pãstrãm întâmplãrile nefolositoare ale „rãzboiului nevãzut” pentru discuţiile cu duhovnicii noştri, la spovedanie. Prin cuvintele noastre se poate lucra la mântuirea sufletelor celor care ne citesc. Ar trebui sã ne folosim înzestrãrile în direcţia aceasta. Lucruri „imposibile” ni se întâmplã în aceastã sãptãmânã. Vã dau un exemplu din ultimele mele zile petrecute în Bucureşti, un caz în care am martor: îi scriu un mesaj pe messenger scriitorului Artur Silvestri, cu care nu mai vorbisem de câteva luni. Schimbãm câteva vorbe. Apoi, fãrã sã îi fi spus ceva lui A. S., merg în centru, pe unde nu mai fusesem de foarte multã vreme. Intru într-o cafenea, unde nu îl vãzusem



niciodatã pe A. S., ba chiar cafeneaua, cam comunistã, era departe de preferinţele lui, pentru cã el frecventeazã „cluburile”, dar iatã cã la douã minute dupã mine intrã în cafenea A. S. Aceastã întâmplare e imposibilã. Bucureştiul are douã milioane de locuitori şi sute de cafenele. În plus, eu mã oprisem ca sã petrec în acea cafenea doar douãzeci de minute. Oamenii nu sunt atenţi...(...).etc

22• Tribuna de Cluj, nr. 224 • 1-15 ianuarie 2012 pag. 22

April 20, 2010 Îmi reneg toate scrierile de pînă acum !

Nu mai vreau să fac jocurile satanei. De astăzi, 20 aprilie 2010, îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat pînă azi, cu excepția celor pe care le-am postat sau le voi posta pe blogul: http://yanush.wordpress.com


nr. 63

. Îmi cer ieinteală și iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise și spuse pe alți oameni

asupra mea. Nu voi continua povestene

rtare tuturor celor cărora versurile mele de pînă acum le-au fost prilej de sm

a hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o poveste creștină. Și așa a spus Domnul nostru Iisus Hristos: “Cine nu este cu Mine este împotriva mea. Și

cine nu adună cu Mine, risipește.” Îi avertizez pe toți cei care scriu aici că sînt pe calea pierzaniei. Îi avertizez pe toți cei care au trecut prin cenaclurile mele sau care m-au citit că, în afară de sinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad. Îi chem pe toți pe drumul către Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei și să-și salveze sufletele. (Sinceritatea a fost bună că duce la Adevăr… M-ai ferit, Doamne, de cele mai multe ori, să scriu versuri mincinoase, cu lucruri care nu sînt, cu întortocheri sataniste visului, gîndului și vorbei.) Vineri, 23 aprilie, hyperliteratura va fi ștearsă de pe ecranele voastre.(??.n.red.) Vă rog să vă luați tot ce vi se pare că aveți pe ea important pînă atunci. Și să vă gîndiți cu luare aminte la cele spuse de mine.

(blog la 17 mart.2012) * supratitrarea aparţine redacţiei. Primim o cronică literară

Gelcu MAKSUTOVICI Închinare Maicii Tereza

(Don Lush Gjergji, The Mother of Charity, Ed. Velar, Italy, 2010, 240 p.)

nt volum de ilustraţii referitoare la viaţa şi opera Maicii Tereza apărut sub patronajul Prim-Ministrului Albaniei Prof

majoritate a ilustraţiilor color însoţite de texte adecvate ografie de la naştere până la moarte

uiţii din India şi exemplu de caritate în întreaga lume, disicatăâ

activitatea sa misionară înc

conducătorilor Albaniei, aşa că Drone mama şi Agi sora au murit cu

Un impresiona.dr. Sali Berisha, în condiţii

grafice de excepţie mareaa celei ce avea să devină Tereza sărmanilor redau întreaga bi

pentru năpăstPace şi santif

După cuv

tinsă cu premiul Nobel pentru de către Biserica Romano-Catolică.

ntul introductiv al lui Simon D.Card Lourdusamy, prefect al Congregaţiei Bisericii Orientale, urmează un scurt istoric despre poporul albanez şi familia Bojaxhiu din Skopje în sânul căreia s-a născut la data de 27 august 1910 Agnese Bojaxhiu viitorea Maică a celor mai săraci dintre săracii lumii devenită mama şi sora muribunzilor, prin

epută la Calcutta. Deşi nu a dorit să vorbească niciodată despre familia sa,discreţia ei ascundea o mare dramă familială, în sensul că tatăl ei Nicola, farmacist, a fost ucis la numai 46 de ani de poliţia jugoslavă pentru faptul că milita ca oraşul Skopje să fie anexat la Albania, lăsând în urmă un băiat şi două fete. Mai târziu mama şi sora sa Agata s-au stabilit la Tirana şi au fost până la sfârşitul vieţii lor prizonierele regimului comunist din Albania. Tereza săracilor nu a reuşit să le întâlnească din cauza opreliştilor


dorul de a se vedea, la un an distanţă una după alta, în 1972 şi 1973. Numai Lazar fratele mai mare inginer de meserie a rămas în Italia, la Palermo, cel care a făcut aceste destăinuiri cu prilejul obţinerii Nobelului pentru Pace al Maicii şi care a murit în anul 1981. Întreaga biografie a Maicii Tereza este cuprinsă în cele peste 200 de ilustraţii color format 20 / 30 cm. realizate de fotografii Franco Marzi, Gianbattista Villa şi Walter Serra în condiţii grafice şi artistice de înaltă ţinută, comandată în cinci mii de exemplare pentru întreagă lume. Aduc şi pe această cale mulţumiri Excelenţei Sale Sami Shiba ambasadorul Albaniei la Bucureşti şi Prof. Dr. Luan Topciu care mi-au înlesnit consultarea acestei lucrări de anvergură referitoare la viaţa şi opera Sfintei Tereza care a onorat şi România prin vizita sa la Bucureşti. Este deosebit de important faptul că o lucrare artistică şi documentară de acest fel a fost elaborată de albanezul Don Lush Gjergji într-o Albanie care în vremea lui Enver Hoxha( Hodja), fusese declarată primul stat ateu din lume.

Primim de la Baki YMERI O reuşită antologie în limba albaneză

Baki YMERI u lind më 10 gusht 1962 në Bukuresht. Është inzhenier ndërtimi, doktor në inzhenieri, kuadër didaktik, poet, prozator, eseist, kritik letrar dhe teatror. Pas revolucionit

jë ve

zmitt

anul XVI nr. 63


antikomunist të dhjetorit (1989), ka zhvilluar nprimtari të dendur publicistike. Ka botuar 12

pjesë reprezentative në Rumani, Francë dhe Angli. Ka përkthyer dhe adaptuar për sqenë autorë të shquar botërorë, ka botuar 19 vëllime letrare, është prezent në antologji të panumërta gjuhësh të ndryshme, e ka përfaqësuar Rumaninë

i, ka përfituar një serë çmimesh të rëndësishme ani i tij Rënia e Bastilies është dekoruar me tre a Kulturore me gradë të Kavalierit dhe sekretar i në këtë antologji me një cikël poemash bilingve. , ku defilon bota…

në festivale ndërkombëtare për teatër dhe poeletrare për poezi, prozë, darmaturgji, ndërsa roçmime kombëtare. Është laureat i Urdhërit MerShoqatës së Shkrimtarëve të Bukureshtit, prezenNjëra nga to mban titullin “Në vend të Annabelit”

Anno Domini 2012… Pace Vouă !?

Business Insider - Armele americanilor

Tancul invizibil, mitraliera cu grenade şi arma de electrocutare în masse. ă în 1949, chinezii au dezvăluit anul trecut că vor să

i sunt câteva arme pe care doar SUA le au:

01). Este un avion fără echipaj uman la bord, care po zbura la o altitudine de

că

Sovieticii au detonat prima lor armă nuclearconstruiască un bombardier invizibil, însă ma

1. Avionul MQ9 Reaper (lansat în 20ate zbura timp de 36 de ore şi are o încărcătură utilă de 1.360 de kg. Poate 15.900 de metri şi "citi" o plăcuţă de înmatriculare de la 3,2 kilometri distanţă. Este folosit în

special pentru a căra bombe şi rachete.

2. Puşca AA12 Atchisson Assault (2005). Poate trage cinci gloanţe pe secundă şi, pentru are doar 10% din reculul unei arme obişnuite, se poate ţine cu uşurinţă într-o singură mână, la nivelul şoldului. Testele au arătat că pot fi trase în jur de 180.000 de gloanţe (9.000 de butoiaşe) înainte ca arma să fie curăţată.

3. Tancul invizibil ADAPTIV (2013). Aflat încă în teste, tancul ADAPTIV funcţionează pe baza radiaţiilor infraroşii sau a altor frecvenţe electronice. Se poate camufla sau confunda cu decorul sau se poate "deghiza" şi apărea pe radar ca un alt vehicul, spre exemplu o maşină.


4. Puşca PHSAR (2007). Este o armă cu laser, care cauzează orbirea temprins în raza sa fiind dezorientat pentru o perioadă de timvictimă şi se blochează dacă aceasta este prea aproape, existând pericolul orbirii definitive.

5. Unda de şoc TASER (2008). Poate electrocuta toate persoanele aflate pe o rază de 7,6metri de ea.

6. The Black Knight (2008). Este un tanc teleghidat, folosit în situaţiile când este prea periculos ca un echipaj uman să fie trimis. Are 300 de cai-putere, este echipat cu un tun şi o mitralieră şi are un GPS care îi permite să se orienteze singur, în caz că pierde contactul cu oamcare îl controlează.

7. Active Denial System (2008).unde electromagnetice către oricine se apropie de ea. Undele sunt imediat absorbite de piele şi cauzează o durere atât de intensă, încât cauzează o reacţie aproape instinctuală de fugă. Armaamericană susţine că ADS nu cauzează efecte de durată asupra pielii.

8. Laser Avenger (2009).uman. Montat pe un jeep, laserul este de 20 de ori mai fierbinte decât o plită încinsă şi poate tăia cuşurinţă învelişul armelor de artilerie. În viitor, ar putea doborî chiar avioane.

9. Robotul MAARS (2009). Este un vehicul teleghidat pe care pot fi montate tot felul de arme: grenade, mitraliere, lasere, spray paralizant etc.

10. Puşca XM2010 (2010). Este varianta îmbunătăţită a puştii M24, apărută acum 22 de ani. Este foarte silenţioasă şi permite lovirea precisă a unei ţinte aflate la 1.200 de metri distanţă.

11. XM25 IAWS (2014). Este o mitralieră care trage cu grenade, până la o distanţă de 500de metri. Odată ce va fi folosită, ar putea scurta de zece ori durata unei misiuni.

porară, oricine este p. Arma calculează distanţa faţă de

enii

"Deghizată" într-un camion, ADS este o armă care trimite

ta

Este un laser de câţiva centimetri diametru, invizibil ochiului u

Apocrife ? Iulian IONCEA

Vaticanul, pus pe jar de o nouă Biblie descoperită în Turcia: Iisus a prevestit venirea profetului Mahomed

Cartea ar conţine învăţăturile de început ale lui Isus Hristos, scrise cu litere aurite pe piele de animal în dialectul siriac…

O nouă Biblie, veche de a sesia Turciei de 12 ani, l-a făprox o cut imativ 1500 de ani şi aflată în p

pe Papa Benedict al XVI-lea să ă manuscrisul care a fost numit le ceară oficial turcilor să vad„Evanghelia după Barna rtea ar conţine învăţăbas“. a turile de Potrivit presei internaţionale, cînceput ale lui Isus Hristos, scr tul siriac, limba i de animal în dialecse cu litere aurite pe pielena ietală a fiului lui Dumnezeu. Ma conţine, printre altele şi faptul i mult, se spune că această Biblcă fetului Mohamed. Iisus ar fi prevestit venirea pro

Ministrul turc al Culturii a afirmat că manuscrisul ar putea fi o versiune autentică a Bibliei pe care Biserica să o fi ignorat vreme de secole din cauza conţinutului său: multe dintre cele scrise acolo seamănă cu viziunea islamică asupra lui Iisus. Deoarece este un artefact religios de mare valoare culturală, manuscrisul valorează peste 16 milioane de euro, în timp ce o copie a paginilor din această Biblie ar putea costa aproape 2 milioane de euro.


nr. 63


De la Daily Mail | stirileprotv.ro

Arheologii au descoperit la Ierusalim un mormânt din secolul I d.Ch. Acesta adaposteşte un osuar cu o inscripţie care sugerează că acolo este posibil să fi fost îngropat Iisus. Mormântul cuprinde mai multe osuare, pe care arheologii le-au cercetat cu ajutorul unui roboţel care a pătruns în mormânt. Pe capacul unui osuar scrie în limba greacă: “Divine Iehova, trezeşte-te!” Alături sunt alte inscripţii şi desene specifice primilor creştini. Cavoul se află

foarte aproape de altul, descope it în anul 1980, care a stârnit atunci o mare controversă, pentru că rarheologii afirmau că acolo a fost îngropată familia lui Iisus, dar această variantă nu este unamim acceptată de istorici şi teologi. Noul mormânt atribuit lui Iisus a fost găsit în anul 2010, dar abia acum autorii descoperirii, James Tabor şi Simcha Jacobovici, au decis să vorbească despre acest subiect. Acest cavou susţine şi ipoteza lansată în 1980, potrivit căreia Iisus şi familia lui sunt îngropaţi în această zonă. Ambele cavouri ar fi aparţinut lui Iosif din Arimateea, care, după cum spun şi Scripturile, l-a îngropat pe Mântuitor în mormântul său. Dacă într-adevăr aşa s-au petrecut lucrurile, Iisus nu a înviat, cum cred creştinii, ci a rămas în cavou şi a putrezit ca orice om, afirmă arheologii.

Pe capacul osuarului, alături de inscripţia în limba greacă, este desenat un peşte care ţine ceva în gură, aluzie la povestea lui Iona, imagine folosită de primii creştini ca simbol al credintei lor în învierea lui Mesia Acest detaliu dovedeşte că în acel cavou au fost îngropaţi creştini, nu iudei, pentru că religia acestora interzice desenarea oamenilor sau animalelor. Acestea sunt cele mai vechi dovezi arheologice ale existenţei creştinilor, datând din perioada anterioară anului 70 d.Ch., când Ierusalimul a fost distrus de romani. Alţi arheologi contestă însă declaraţiile celor doi, sustinând că este imposibil să se fi păstrat asemenea dovezi dintr-o perioadă atât de veche. Aceste informaţii fac parte din cartea intitulată “Descoperirea lui Iisus: o nouă descoperire arheologică arată adevărul despre naşterea creştinismului”.

Filmul documentar bazat pe aceasta carte va fi difuzat de Discovey Channel în primăvara acestui an, anunţă Daily Mail.

Caffe literaire googleene Panseurile lui Gîgăl

Dedicate foştilor coilegi cerchişti Anca Uiegar, Dtru Burdujă,

Revoluţia securităţii din 1989, a fost cea mai strălucită victorie a boborului asupra şi dedesubtul uiza utopiile, docritinele şu dogmele, le va lua de la capăt, ieşind

şi marea mineriadă!; Paradoxul absolut este că suntem şapte miliarde, la Ticălosul intelectual e mai josnic

demult, firma poliţiei române era „Poliţia cscrie „Drum bun”: unii zic că ar fi o urare, al ii s-au rid

Eugen Bobar, Nutzi, Mony Cerchez, lui Călin Hera,Virgiliu Vera, Dudu Spătaru şi celorlalţi plecaţi dintre noi pe meleaguri mai propice…

lui însuşi; Când lumea îşi va epdin peşteri atomice. Ca mult mai mult draci; decât cel tâmpit. E un laş de elită; Până nu

riminală”... Erau mai sinceri?; La ieşirea din oraşe, ţii ştiu că e drum cu gropi, marca Ciuruitu; Gropar

icat la înălţimea subterană a onor-client ost securist, viitoare icoană; De Paşti, se vor importa ouă nestressate, de la mameluci (claponi trans-sexuali); Cuvântul ruşine - nu de la ruşi vă vine.

Putin a spălat putina, dar redevenit ţar, altfel zis... Ras-putin. Din răs-puteri. Puterea pute. Se zvoneşte că Marmosim-Videanu – se va numi SC MORMONsim

ului lor, f

Goldporcăreişăn. Frecvent, stilul este omul. Aşadar şi boalele lui. Un text poate fi constipat, maniacal, descreierat, etc. Sabia cheruvimilor de pază în paradis, pare a fi fost un lasser paralizant. Nu pare, ci a fost.

Opera diabolică este eficientă prin agresivitate cu miza pe complicitar; cea blândă, a smereniei, este vulnerabilă, sadomasochistă: consimte „iubirea pentru duşman”, ceea ce e duplicitar: de fapt




nr. 63

îţi vâră singur capul în laţ. Asta a convenit, dintotdeauna, Ocupantului şi tiraniei, la vârf şi în satrapii (colonii, alianţe secrete etc.); Prostul absolut este cel care îl crede prost pe diavol./ Cel ce fac

rului său este

Domnule Apribeaghioalei, corect nu este cum scrieţi dvs. „anul erect-oral

e binele e adesea uitat./ Cel care rău face, ajunge-ncoronat./ Îşi merită soarta tâmpitul ingrat. Bo(c)udaprosti! (pt.conf. e. Evu)

Serialul „Panseurile lui Gîgăl” nu are culoare politică, intenţia redactodoare de a descreţi frunţile, inclusiv pe cele înnodate, împletite sau aplatizate. Daciimureau râzînd, mai încoace plângeau să nu se nască, vezi basmul lui Petre Ispirescu.

Tov. Varanietz - Varonin şi lui Mircia Popper: Budi zdarog din Krivoi Rog şi NagornoKarabak! Romanul dvs. „Roşu de Hunedoara” se va numi „Portocaliu de Ucraina”, saudeloc. Dacă-l publicaţi în Tiraspol! (Cu umilinţă, s.s. indescrifiabil)

”, ci electoral, deşi„Co

Râs asupra intelectului din ambele emisfere (cerebrale). Sub limita de aplatizare, cereţi sfatul

nt pauşali, deci cooperanţi. Bateţi şi vi se va deschide, sau vă vor

u capra

aşa (cetăţean multilingv) - studiul dvs. despre oculta Google and Magoogle este

ncarnării numitei Esca, de la PRO TV, din Esca,

teza că “negoţ”, vine de la goţi,

, când El (Elohim), le-a încurcat

trum euro-parlamentabil cu această

..! Aveţi virusul oralităţii? Apropos limba oii, poate găsiţi la „Lupu SRL”, colţ cu tarla comunitară”! o-mania în doze crescendo, lecuie ipocrizia. De fapt experimentăm efectul placebo

elitelor I.C.R.N.Y. Eventual direct d-lui HRP. (dest s.s. indescifriabil) Domnul Te-le-Oak, chinez vecin de scară, ne scrie la cutie, olaltă cu martorii lui Jehowah

din cartier, că „nu pericolul galben ameninţă omenirea, ci pericolul protocaliu”; d-sa ne messangerează şi prin telefon, deoarece este captiv de 3 zile într-un lift dintre etaje. Răspuns: numărul pentru intrevenţii accesoare este: 0666-000000. Dacă se gată bateria, bateţi în ţeavă: vecinii suînchide !

Cu frăţesc sentiment conaţional, îi anunţăm pe cetitorii români din Germania (saşi şi şvabi) că pot râde şi în româneşte, şi în nemţeşte!

Gîgăl îi va ţine la curent (de 220 volţi, suportabil), prin rubrica „Cititorul de titluri”, care va conspecta harababura mediilor din ţară şi de pe meridiane.

Venerabilă doamnă Şunkovici, nonagenară, ne scrieţi că de sărbători au venit doi cla uşă şi în loc de întrebarea tradiţională „Primiţi cu steaua”, au întrebat: „Primiţi cu violul!?” Nu înţelegem ce le-aţi răspuns, dar vă felicităm! Dle BOCbterifiant şi necesită internare. Facem cercetări la subsol.

Cercetătorul Z.Z. : Interesantă ipoteza reîamanta lui Attila, Biciul lui Dumnezău… Dar în mod logic, e absurdă. Attila a fost ucis prin otrăvire de iubita lui Ildiko, nume evident unguresc. Cu iposuntem de acord.

Prima făptură bilingvă a fost Şarpele - el avea limba despicată. De la el, gâştele au păstrat doar sîsîitul capitolin. Multilingvismul a apărut în Babilonlimbile, „ca să nu ajungă asemeni nouă şi să se urce la ceruri” (Genesa). De restul se ocupă, prin milenii, Inteligence Service. Comisarul nosproblemă implementabilă, este clarvăzătorul ORBan, desemnat de bivăzătorul Băsescu.

Timpanul îngroşat face mai acute celelalte simţuri. Pe cel care strigă mai tare, îl bănuiesc de surzenie. Timpanul spart nu e instrument muzical, ci nano- scut de apărare antirachlete.

„A sta strîmb spre a judeca drept”? Dar cei ce stau drepţi, judecă strâmb? (Strîmbei- Votcariu).

Elitele intelectuale fac mai rău decât turmele căpiate. Marile descoperiri apar din isteţimea celor ce reînţeleg ce au uitat alţii. Invenţiile, din ceea

ce nimeni n-a ştiut.


„Lumea celor drepţi” poate fi şi sintagma echivalentă cu cea de „rigor mortis”. „Don’ redşef, nobelisatul Einstein când scoate limba, oare ce insinuează?” Răspuns: Nu fiţi turburată, el scotea limba în oglindă. Domnule (doamnă?) Roabertha, numărătoarea gropilor din Parlame

celaşi răspuns şi pentru d-na Elenea

blicăm, ne place, deşi e cam sinistră:

iv.

Anun generaţia în blogi,

feratului-)

nt: „analist” nu e ce credeţi dvs! Nici „futurist”… Dar mai încercaţi. AUdărea.

PS: Cimilitura v-o pu Un email de pe catafalc (a lui Falcă?): „- Sună-mă mă, sunt fierbinte!” Domnule D. D.Tv., nu se zice manipulare, ci manipenisare: e mai cu prezervat

Ziceri celebre: Absorbiri ... Traian Băsescu, despre Elena Udrea - Cocoş: „Cu tocuri înalte, cu pantaloni strâmţi, e cea

mai bună la absorbţii...”. „Sî’nii traiţi bineeee!”

ţ de provincie: Cetitorii afle că vom reveni cu virgulă rubrica „Bordelu’ literalnic”-

întru slava umorului încă românesc, cel mai tare din UE... (Maşa AblogosPotopeviciu, bi-citizen

Cu bucurie deschidem... Mădălina Maria DĂNCUŞ

Mădălina Maria este fiica poetului editor Ştefan Doru DĂNCUŞ.

2000 toamna încoace, n-am putut să nu observ cu ochi critic re puse pe fapte mari: educarea cu orice preț a noii

, în dulcele stil... funeriesc. Adică nu prin exemplu personal sau argumente cât de cât raționale, ci îndesâuniforme greoaie ce amin

i eu, ca un neica nimeni ce m ce așa minun

m

cgt

A debutat literar în 2009, în revista SINGUR. Elevă în clasa a XII-a, se pregăteşte pentru un colegiu din Anglia.

Mă încăpăţânez să rămân aici De prin

cârdul de tanti profesoagenerații

ndu-ne pe gât, cu grație, niște tesi-s: nu pe mine, m

c de vremea când răposatul se plimba cu bărcuța. inoră, da’ măcar pe părinții mei ății? Dar nici nu-mi permit să

Acum, mă întreb și-o fi întrebat cinevadeschid gura. În modă peste nas cu ditamchiar dacă înveți de n-ai voie să te plângenerală și acum, în

dacă vor ca odrasla lor să îmbraentul în care începi să-ți pui întrebări, te trezești cu un profesor oripilat care-ți ai ceaslovul. Catalogul, adică. Nu-i voie să te îndoiești de utilitatea uniformei, ând te știi în săli de clasă neîncălzite și te îneci zilnic cu praf de cretă. La fel, i nici de faptul că ai intrat la liceu ca un copil conștiincios cu ceva cultură r-a doișpea, te trezești că ești un adolescent scăpat din mână și ai pierdut și

bruma de cultură pe care o aveai. În schimb, au avut grijă băbuțele să te burdușească, pline de bunăvoință, cu singurele cunoștințe de care ai nevoie pentru a trăi bine în România: să furi (în prima fază, eseurile de pe internet) și să minți că ai citit „Ion”. Chiar dacă afirmi cu certitudine că a fost scris de Camil Petrescu și că iubirea personajului principal (care-o mai fi și ăla!) față de glie e o trăsătură simbolistă. După care citești două paragrafe din eseul copiat cu propria mănuță de pe referate.ro și – bravo, mami, treci la loc, senzațional! Încă unul care trece clasa cu 8 fără să citească o singură carte tot anul. Asta pentru că nu ne permitem să lăsăm repetenți, doar suntem colegiu național. Există, în țărișoara asta uitată de lume, oameni mari care se pierd pe drum. Dascălii și învățații de pe vremuri s-au transformat în profesori rigizi și obosiți, a căror singură dorință e să vină odată pauza, să scape de pușlamalele astea cărora nu le intră nimic în cap. Își recită lecția într-un ritm monoton, în timp ce, la rândul lor, pușlamalele cască și se înghiontesc: mami și tati au zis că puiu’ lor e deștept și că nimeni nu-l înțelege. De-asta, la întrebarea cu privire la un om de cultură al



secolului XVIII, turma urlă când Blaga și Arghezi, când Eminescu. Ce-și mai amintesc să fi auzit la română, în pauza dintre două manele.

În sistemul ăsta suntem crescuți toți, fără niciun fel de diferențiere. În timp, de la a mă bucura că-l aud pe tata spunând că școala e inutilă, am trecut la a constata cu amărăciune că pierd ani din viață ca să fac rost de o diplomă. Singurul lucru pe care l-am învățat cu ajutorul orelor de curs a fost că trebuie să gândesc pentru mine dacă nu vreau să mă afund în mediocritate. Exact ceea ce nu trebuia să învăț! Odată cu vara lui 2012, ei vor mai fi aruncat la gunoi o generație, „din cauza suprapopulației și a subculturii”, cum bine zicea nenea Fowles. Ne chinuim apoi să facem facultăți ca să avem hârtie cu care să aprindem un foc când vine iarna. Sau ne luăm masterul la Oxford ca să ne găsim un post de vânzător de înghețată în Herăstrău. Aici n-o să te întrebe nimeni cum ai ajuns să dormi pe o bancă în parc – dacă ar face greșeala de a te întreba, vor trebui să-ți găsească un loc de muncă, și nu se riscă. Devii o priveliște la fel de obișnuită ca și cea a haitelor de câini pe bulevarde și a gunoaielor pe care vântul ți le încurcă în păr chiar și în centrul orașului. Banca din parc rămâne totuși cel mai viu simbol al egalității dintre oameni: ai facultate, n-ai, ai citit ceva, n-ai citit - nu interesează pe nimeni. Mic-burghezii privesc cu aceeași milă și la bețivul care-și pitește ultimul chiștoc, și la scriitorul care încearcă să se rupă de blestematul ăsta de sistem. Oamenii respectabili vor clătina din cap și se vor refugia între prăjitoare de pâine și cuptoare cu microunde, gândindu-se cu oroare la vremea când o plită era de ajuns. „A trecut vremea aia barbară”, vor zice, „ne-am civilizat, am construit case mari, frumoase, cu mușcate la ferestre, și le-am umplut cu obiecte moderne, multe și indispensabile”. Și, cum planeta se umple alarmant de repede cu obiecte inutile și cu oameni și mai inutili, începem deja să ne căutăm alte corpuri cerești locuibile, pe care să ne mutăm cu tot cu televizor și mașini luxoase. Cercetătorii sunt din ce în ce mai aproape de identificarea unor planete care să susțină dezvoltarea unor forme de viață, în câteva secole o să colonizăm jumătate de Cale Lactee. N-aveți decât, le spun, cărați-vă toți, voi, ăștia mecanizați, grăbiți-vă să umpleți planete cu reziduurile existențelor voastre aride. Eu mă încăpățânez să rămân aici – oamenii ca mine vor crește copaci printre betoanele pe care voi le lăsați în urmă.

E-mail de peste Sena 2012 … Ovidiu BĂJAN

Neştiutor, fiul meu..


nr. 63

Inspiră viaţ

Captiv

Captivă în cerneală viaţa Îşi devine sieşi Dumnezeu Poţi despre fiecare lucru

irma: sunt eu

aAtomii de caRealităţii-i e Esenţa şi alco

CaptivPoate mUrlu prNu-i ţin

Neştiutor fiul meu râde Câteva cruci speriate îşi iau zborul În beznă ferecat vo

njura al vieţii

te fiul meu blond ocmai

ă

i e lui

Legitim af

de hârtie rbon chimia cuvântul olemia

ă în cerneală viaţa iza pe veşnicie

ofetic: nici un zeu e loc de Poezie!

i putrezi Şi voi fi risipit În toate câte-l vor încoÎn timpul scurt şi dureros

- moartea nu are chip chipul i-l dăm fiecare – printre morminca un gând al verii care t trece tot ce a fost tatăl său se va aduna într-o lacrimpe care adierea unei noi iubiri o va şterge degrabă

aleg din multiplele căsă fiu pulbere sub picioarelşi ale fiilor săi.


... şi de peste Nistru Manuela ŞTEFAN

cerul întunecat şi câmpul lumi i, mbel se bălăcea bezmetic. Î pe acoperişul de

ea. Unde eşti? Simt muguri crescându-mi în pântec. În urechi îmi , mugind neputincios, încă ascuns sub gheaţă. Cavalere, ghiocei aburinzi

tă, două Ilene Consânzene îngânau un icum

Undeva între nos am văzut azi soarele. Şi ştidimineaţă, un poru n zăpadă, chiar lângă fereastra m

anul XVI nr. 63


ţiuie râulîmi cresc în privire! Mai înainte, la poar

ere, cavalere, ş tăindu-şi cald i ia şi îmi dcu toamnă. Ur

cântecel… Te simt în put verde, pregătit de lumină. Unde eşti? În burta aburindă a pământului aud mlădiţele alea spre lumină. Simt umbrele sloiurilor furioase spărgându-se de mal. Vântul îm ce cuvintele. Părul mi-e ud de zăpadă. Scormonesc aiurea, sub frunzele rămase de e de potcoave? Unde eşti, cavalere?

(febr. 2012)

In Memoriam Cezar IVĂNESCU

(Tatăl meu Rusia) ! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine, Tată, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecată, stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura? val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura!

n, sărutu-ţi mîna şi-nchinare eu tu eşti, ca Dumnezeu şi Sfîntul Soare,

cîţi pucă nu

e,

Te-aiţi-aş l

, icoana!

pînă sse auz

tră casă, ă!

ebunia... mă poartă azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii, la Noua Sofie să-ajung pe crucea Albelor Siberii!

! sărutu-ţi mîna, Tată buca Domnul-Dumnez

mni în inimă-am primit mi-au fost ca floarea la ureche e pumn să poată sta cu pumnul Tatălui pereche!

i, ! sărutu-ţi mîna, Tată bun, sărutu-ţi mîna şi genunchite-ating cu palma de copil cu-nvineţitele ei unghii, mi-s mîinile tot străvezii, nevinovate, albe pruncputea să mi se-oprească-n loc cu totul inima atunce !

! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... Tu numărai şi-ţi întindeam palmele-nsîngerate ţia...

fi oprit de-ai fi văzut că fiul tău de-al doilea plînge inge cizmele şi azi de-ar fi stropite de-acel sînge!

! Tu erai tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... Tatăl dement cu epoleţi şi cu centură ca leşia... Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mamacă ni l-ai pus tu pe pereţi pe Stalin şi-ai dat jos

! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... mai mult pe mine mă băteai, spre mine-ţi abăteai urgia...

pre miezul nopţii mult în casa noastră luminată ea cum tu loveşti cu vrednicia ta de Tată!

! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia... ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilăria... m-ai prigonit, m-ai alungat din părinteasca noasde-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul şi frumoas

ia... ! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusgenunchii azi mi-i plec şi-ţi plîng singurătatea, n


! nimic nu poate-a mă-ngrozi, sufletul meu nu se mai de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am văzut de-dar nu bătrîn, dar nu dement, n-aş vrea să-mi pari acum u

teme... atîta vreme,

n altul,

ul,

Tu er

Oaspete la castel

Tu care trupul mi-ai făcut tare şi neted ca asfaltul!

! poate de-acum, nu mai e mult şi în Siberia ni-i drumla tine doar mă mai gîndesc cît ţine şi ne-o ţine-acumul, fiul vîndut şi schingiuit ce gînd să-ţi mai trimită ţia? Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia!

! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine, Tată, stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecată... stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura... val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura!

! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia

ai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia

oru DĂNCUŞ

agment )

ictaţi pe biserici, c.-uri publice,

or de recunoscut, uite-i, rii de muzee.

i în ochi volţii arelor,

ă cu petală ulţimi vide).

minţit – cu gesturi marţiale voi îndesa în sacoşă putoarea unui batalion de soldaţi, crima, pedeapsa, adulterul, îngerul, plasma din care este făcută lumea şi pe urmă calendarul, bălegarul limbilor pământului foşgăitul hematiilor din orbitele mele ţăndări şi iar: bâtele, ciorile, scursorile nopţilor altora portocaliul păcatului meu - mai e un loc pentru Tine – mai repede o să fim cuminţi, cocotele, bişniţarii, cerşetorii, gardienii publici, guvernanţii, mămicile, ţiganii

Te vom deranja, Doamne. a vocalele, îşi pun chiar lacăte

ile vocale toarele ţâşniri ca din puşcă

istoriei să fie perfectă, suntesuntem toţi, suntem cn-a mai rămas nici o vitrină întreagă, suntem gata, suntem buni de prăsilă, ne-am depus la bănci toată biata noastră trădare răstigneşte-ne Doamne e linişte ca-ntr-o lentilă se aud scufundându-se în cel mai abject ghetou al acestui moment epocal – peninsulele împotrivirii mele şi înnebunesc înnebuniţi înnebunim * * * acum n-a mai rămas nimeni întreg – suntem ca nişte vocabulare în care doar literele se ciocnesc aleatoriu, nu mai avem cuvinte, sexe, cremvurşti, fericire, unghii smulse, indiferenţe.

Ştefa

n D

Casa memorială…

vom fi prudenţi, nuunii îşi nituiesc dejchinezeşti pe corzalţii îşi admiră viice lume frumoasă miraculoasă registratorii aprind focuri pentru ca aterizarea

(fr

o să ajungem cu toţii p mâzgăliţi rapid prin w.o să fim uşo să strige căutăto(eu să simt înflorindu-mbezmetici ai reflectoapoi căzând petalpe cimentul plin de m- iată de ce te-am

m aici Doamne, uminţi,


nr. 63


acum nişte pietre de moară ne macină poftim Doamne la masă această pâine este f cută din făina oaselor noastre sângele nostru a fermentat pentru acest vin minunat ne-am pus la afum ime ţesuturi

ă

at cele mai intbiologice

pentru această tainică cină. venim să batem la uşa Ta întreaga specie ca o gaură neagră aşteaptă – fiecare în spaţiile propriilor cromozomi – - umple-o Doamne Te rugăm Doamne

Poeme

Hoover Machine

Maşina Hoover... Maşina Hoproastă. Maşina Hoover este CE

over este A

de ea doar ca să treacă vremea.

Z

acă pe partea cealalată. ă treacă

i. remii? E proastă.

sunteţi

şinaHoover- ate aşa- în general- vorbind despre . Deci: Maşina Hoover...

mai proastă. Maşina Hoower nici nu există vorbim

Adrian BOTE

Prost trece vremea. Vremea ar trebui să treVremea ar trebui sprin cu totul alte părţDar ce poţi să-i ceri vCred că am fost clar. Dacă nu -înseamnă că nici voi nu mai breji decât vremea- decât Madecât ToGenerali

Duioasa Olga la 10 ani

anul XVI nr. 63


...

Natură trează Chiciura pe pruni Îndepărtează casele

De somnuri. Ma Martorii ultimei cine din pietre.

Libertate ? Nisipul a cernut deasupra mea U

sa ţine treji

de taină

n vas cu flori de lume. Ce vie-mi pare amintirea

m îngropat

itate ştile

i acum m-am risipit speranţă îndemânatică

în ceea ce din când în când devine dorinţă de netăgăduit...

Olga ŞTEFAN

De care m-a În deşertul subţire Al viselor uTânjesc după cu Simţurilor În care eram închisă Căc Orice ne

niversareA

Lamentaţia bobului de rouă

Cine va strânge urmele melÎntunecându-se-n nisip, cine

e imnulu de-argint

U - 65

i cu tălpi trandafirii ine?

oar tu,

i !

e, Cine va top? Zăpezile din cântarea mea, c

Cine va alerga-n luncil cai

i, Doar tu, mireasa mea, dare-ascuns în crini, După carul meu cu

aburind, cine? , so

Ion Pachia TATOMIRESC

rouă din chipul mărgăritarulu


Premii... premii...

Elena Daniela SGONDEA şi Eugen EVU premiaţi (din nou!!) la Giardini Naxos

1. Elena Dani - Premio Speciale a Giardini NInternazionale IL CO per „Nevis”, poemi, Casa Editrice „Realitatea Românească”, Romania

sa la raccolta di liriche d a, Nevis, che si zioni e il linguaggio lu lementi naturali

adeguata cultura imbolo rione, il bacio di Horus, o il vecc ennatezza.

arriera per „Beţia d e „Realitatea Româ

Mo ala.

“Nevis” è “un mporale, che palpita però, tra lo stato di veglia e quello di sonno, forse una terza dimensPoeta riesce a p

magia. Tutti i libri di Elena hanno questo , questo e rata, dall grazie ad i- ipn mite

piccol , l’occhio del sogno svolge lumine ella

ecorazione delle metafore, oppure si stanno emergendo come glife, grapheme, nelle pagine dei sigilata” di un piccolo tesoro nascosto al profano, ma che sorridono a quello i colori che rotolano i vers

Da qualche parte, ho chiamato questo statoquest’oltre delle parole, appena sfumato, suggerito,de

etteva nell’ equazione macro-microcosmos.... Questo senso speciale della

po tremorul” (All’alba, il tremolo), e „Tatuaje pe cer” (Tatuaggi sul

cie Senza dubbio, Elena Daniela Sgondea

una chiamata che si ramifica dagli echil’arcobaleno), della Vita come Mistero, tempeste magnetiche del mentale... Cred

ela SGONDEA axos dell’Accademia NVIVIO, 2011

Motivazione: Originale e comples i Elena Daniela Sgondedistingue per la profondità delle emo minoso. In essa gli ehanno una forte prevalenza, insieme ad una : elementi mitici assurgono a s

hio ciliegio emblema di asscome la resurrezione di O(Angelo Manitta)

2. Eugen EVU, Premio alla Cnească”, Romania

e timp”, Casa Editric

tivazione: opera leteraria integr

posto” indefinito, ate

ione dello psichico umano, nella quale il enetrare tramite la rivelazione intuitiva,

dovuta allatremolo onirico spettro che talvolta è della lucfiltrata dalla vetQuesto succede

’esteriore, a volte dall’interiore… una semi-trance, un’inquietudine

che sembra sem otica, esoterica e con ogive trale quali dalla a fortezza del poema

scenti ed ombre che palpitano ndsuoi libri, come “terra che ama il cristallino e i.

una rimanenza della telepatia dell’ancestrale.In affatto retorico, un tipo di fatica sconvolgente

lla nascita del poema come un Essere… Dunque, la creazione, la nascita della poesia per Elena Daniela è come quella di Sophia degli alchimisti, oppure del bambino santo, è il logos vivo... (poieion,creazione innovatrice). Non manca però, intrecciando gravi accordi convesivi, neanche la sfumatura sarcastica, di origine post-modernista.... L’autodefinizione contiene sempre riferimenti sottotestuali, la „story” personale, con i metodi dello haijin giapponese, dell’hai-ku: nel suo caso, l’accordo viene tramite l’integrazione dell’ aforisma, dei barlumi tipo „fulmine mentale”, rivelante, e cioè tramite la Meraviglia, da dove risultano delle sfumature memorabili, tra la delicatezza femminile e sottili echi naturisti, in chiave allegorica, tramite analogie che già, l’egiziano HermesTrismegistos le m

etessa sembra innato, è la caratteristica dei libri di Elena Daniela: „Încă nu” (Ancora no), „Glife tranilvane”, „La răsărit,

lo)... c’è sul cammino dell’inziazione, dell’ adempimento, di

, dalle ombre e dalle ansie, nell’albero energetico (oppure un mistero che ci riempe di nuovo dopo le inondazioni delle o nella sua poesia perché lo so.

(Eugen Evu, trad. di Marilena Rodica Chiretu)


nr. 63


Eugen Evu în italiană

La bellezza Se dedică Mariei Teresa Liuzzo

La bellezza è fragile splendore niente non ti rende più vulnerabile desiderata da tutti, mangiata

Imitatio Dei Gioco di parole Del Dio Che brilla al di sotto

con gli occhi- oh come determina la predazione e la croce! Per quanto stai schivando ti fai vedere più attraente. A volte come il frutto ancora acerbo pianta esotica della discordia. Cespuglio fiorito ermafrodito ocra d'ibis e mimesis del pavone causando la cecità del sole; tradendo la transparenza della divinità. nei fuochi che camminano e volano.

Ah, sull’orizzonte le parole Di cataste di frutti di mare, madreperla schiacciata- Tombe appianate dalla tempesta Della sua memoria. In Aeternum Te gloriam! Perché noi siamo, noi sum Delle fiamme senza fumo Combustioni senza ceneri- Complici di Dio Tra i mari del sonno.

Imitatio Dei

Se tra il vizibile e l'invisibile si insinua la notturna rottura. La bellezza decade estetico e izoterico dall'amore, all'odio.

Du Dieu Brillant au-dessus Des mers du sommeil. Ah, sur

La bellezza puo essere

ultiple solo unicità nell

Kimo

INARU - Italia

Dei mari del sonno.

Jeu de mots

l’horizontale les mots

nacre écrasée – Aplanies tombes de la tempête De sa mémoire. In

um Te gloriam ! ommes, nous

ée ndres –

şi franceză

Des tas de coquillages,

addomesticata mediante il sequestro ma solo m

a pluralità solo nel orgasmico colto di sorpresa sospettando notturno l'arcobaleno...

no nirvanico

Sento cantare la materia Nevica, dopo la pi ù grande pazienza: Ti regalo questo kimono. Ti bacio nel fiore con ogni fiocco contato. Primavera semantica luce- mondo sè stesso- eterno

nascituro

trad. Danut GRAD

AeternParce que nous ssum Des flammes sans fumCombustions sans ceComplices du Dieu Aux mers du sommeil.

trad. în italiană - Angelo MANITTA

Desen de Radu ROŞIAN



Ars pCosa vedono gli specchi e zitti C cano, come sognato Cosa vedono, l’inverso tempo opacco S sia, istante di un eterno E to Corpo di ombra, canto colorito DC ci fosse Essendo belle opure nonbelle Cosa vedono gli specchi non mentirosi Il chiaro del divino morso Dalle Empatie gelose –

Degli Dei scheletri, reliquie, ossa.

( iaccia Fruttando i desideri e tradimenti Sono stato anche il re – di questa stare EMorendo risonantenfra la Karma R tà, arma D luogo Inguaribile)

Cosa soffrono nelle sinergie e corrono Il presentimento dello Spirito nel tramonto Quando lo Spiri

IncognoscSolamenteContiene Come che

La fase del b

Trovarsi in qualche posto oscilante, variabile Fra il microscopio elettronico ed TelescopiFra il vestito della principessa di Monaco e Gli feti, cr ra Gli Tsuna za Schuman ed L’esperimento della mutaziglobalizzazione La nuova primordiale after the day Tutti gli tempi in un solo ADESSO Tutti gli cimiteri per un solo riassorbimento. E non solo Lei, la Pulsazione, nel’interno della nevicata, nella sfericità del organismo e non solo Lui, l’Arcobaleno della notte le stelle ci sono anche di giorno il sole è ancora li anche di notte.

na Rod

oetica

osa vedono e dimenti

olamente la poesprime ognitanto stupi

elirio, Deo scarnato. os’è stato, come non

Ruvida seta...

l’unicità che si sch

schiavo sul vario Ieri

ovesciato, cosmica cupidiel Sogno come Nessun

to vorrebbe strapparsi nel Volo

ibile Demiurgo la poesia, come decorro

ill Gesto Creatore io ti adoro.

ruciamento

o Hubble

issalidi degli angeli fmi gli vulcani la risonan

one la

trad. Marile ica CHIRETU

Poeţi în recital Costel SIMEDREA

chere

îl poarte

deşarte, ,

TROE MALEA

V

l meu!

m ar fi ă zi,

tul, trecătoare formă a

ele încete – şi încă o dată, pe îndelete,

ată, fârşitei iubiri

Rugă pentru poet

In memoriam Ion ChiMoarte, moarte, soro moarte, Fie-ţi milă de poet, Spune-i vremii săCătre tine mai încet

Iar când drumul nu-i mai suie, Spune-i timpului să stea, Bate ornicul în cuie Moarte, moarte, sora mea

Altfel, toate-ar fiFiindcă timp nu-i mai aveaSă te cânte, soro carte, Moarte, moarte, sora mea

Mihaela S

isătoare, Galatheea... Ce mâini frumoase ai, iubituCe îndurerate cuvinte! Oare cuDacă mâinile tale, într-o bunAr atinge luNumelui meu? Şi l-ar plămădi, l-ar descânta, – mâinile tandre, cuvintÎncă o datăPână când făptura mea, toFiinţă şi nume ale nesAr deveni...


nr. 63


Născută la Hunedoara Anthonia AMATTI

fapt, M , dar literar este cunoscută TTI. Se declară brăile

Hunedoara şi a studiat la Cluj. Cărţile d-sale de poezie au un constant şi pronunţat caracter itinerant, iniţiatic.

ntropofagie Fiecare depune propria amprentă

tr-un depozit bancar virtual -nghite timpul, considerînd-o ofrandă

de moleculele amputate înghiţale sopurtămal păz

doar craniiaurii şi bine mirositoare

atedrala Fiecare catedrală majestuoasă are un Quasimodo- Mesager al contrastelor

nie.

îşi pei suşi trbiserica din sufletul lor

Se numeşte, de ioara NICOLAUca Anthonia AMA ancă deşi este născută la

A

Înorămânem schilodiţi

ite de tumori şi netratate mei

pecetea fierului înroşit itorului Turmei

ajungem să semănăm prea bine-ntre noi

le sfinţilor dănuie

C

între frumuseţe şi urâţeNimeni nu trebuie să uite

că Dumnezeu ţii rotejează cocoşa

nt creaţia LUI ebuie să căutăm

Cartea hunedoreană Constantin STANCU

Sunetul fanfarei Ioan VELICA - Pagini i,

o Press, Petroşani,2011

ă lucrare tatălui meu Velica Sterian (1929-1inerilor din Lonea-Aninoasa-Petroşani

m

românilor din Vale. r din zona în care trăieşte, autorul ne pune la dispoziţie câteva file de

zica este şi o lege morală, arm l şi omul cu odelează după sunetele tris le şi declanşează

nţile oamenilor. Muzica este ocazia de a da aripi sufletului uman şi de a recrea cosmo r.

Ioa n lumea unică a fanf la români. Este are origine şi că instrumente muzic ritoriul Români iu au marcat eveni icale inedite, astfel „trompeta cu clape” nat pe Joseph Haydn încât acesta a scris „Concertul pentru trompetă ra desemnează muzica unei formaţii de suflători, predominant „alăm ată de militari la început, apoi devenind un bun al cetăţii chemate la via caută să afle, prin cerce să ne prezinte modul de naş Valea Jiului, dotarea lor m lurilor, nivelul de cultu pă muzică, modul de ma farelor în cetate, ponderea muzicii r storii vechi şi noi,

din istoria fanfarelor din valea JiuluEditura Edyr

anul XVI nr. 63


„Dedic aceast 993) care a cântat la bas şi în Fanfara Reunită a fa în fanfarele m

Văii Jiului” – aJiului după istorie, artă, întâ

Cartea sa poartă un titludomeniu interesant care a da

ercetător al vieţii cetăţeniloemorie pentru că mu

niversul, gândurile se m

şa îşi începe cartea Ioan Velica un pasionat om de cultură din Valea plări... frust: Pagini din istoria fanfarelor din valea Jiului, dar intră într-un t culoare locului şi a dinamizat istoria de zi cu zi a

Cm onizează universul cu omuu teţilor noastre provinciaordinea din mi

sul personal şi cel al îndrăgostiţilon Velica ţine să ne introducă î arelor, abordând istoria acestora

interesant să constaţi că buciumul îşi a din timpul romanilor ale au fost descoperite şi pe te ei, iar invenţiile în domen

iomente muz apărută în 1801 a impresr”. Fanfaîn mi bemol majo

uri” şi „percuţie” abordrul ţă şi moarte. Auto

tare pasionată, şi, apoi, tere al fanfarelor din aterială, componenţa ansamb ră al celor împătimiţi du

omâneşti în repertoriu, inifestare a fan


fotografii în apa timpului… Documentarea s-a făcut serios, bibliografia demonstrând munca văzută şi nevăzută a autorului, dar şi o istorie inedită, o istorie cu mult cântec…

Ioan Velica oste de istoria sângeroasă şi tensionatgeografia unei pasiuni, pendul înedei. Tangenţial atinge şi ceva din istoria Tîntregului ţinut.Iată ce notează autorul: „Carpaţii, care închid Valea Jiullegăturile dintre în permanent comunte.” Ioan Ve

odei la ţărani şi o sărbătoare a mulţumirilor de orice fel, aşa cu

minica, evenimente importante, decesuri ale minerilor şi

Jan

se apleacă cu dragând

ă din Valea Jiului, de ntre minerit, comerţ, război, religie, munte şi râu, oameni şi

ării Haţegului care a influenţat istoria din Vale şi istoria ui, n-au putut împiedica

populaţiile din Dacia Transilvăneană şi cea de dincolo de munţi. Sarmizegetusa era ntact cu castrele de dincolo de munţi de la Bumbeşti şi din lungul văilor de sub lica reţine importanţa nedeilor la românii din Vale Jiului, evenimente luminoase

care îi legau pe oameni, o paradă a mm râurile curg, aşa curgeau şi oamenii la locul de întâlnire. Aici este citat pe larg Nicolae

Dragomir cu lucrarea sa Din trecutul oierilor mărgineni din Sălişte şi comunele din jur. Cartea mai pune în evidenţă istorii uitate precum cartea Nedeia din Poiana Miresei de Nicolae Deleanu, apărută în anul 1955, care marchează evenimentele legate de organizarea de început a minerilor în Valea Jiului. Impactul fanfarelor în viaţa socială se poate observa în mai multe direcţii: oamenii şi-au putut afirma talentele pe care le aveau indiferent de starea socială, cetatea se coagula în jurul unui reper invizibil, muzica, de sărbători, du

personalităţilor care au marcat vremurile şi locul. Cumva muzica lega lumea de aici cu lumea de dincolo, sunetul era un semn al eternităţii locului, dar şi al nădejdii… Ioan Velica dă atenţie repertorului fanfarelor din literatura cultă românească şi universală, cântece patriotice, folclor, prelucrări de folclor din zona sufletului românesc şi a naţionalităţilor specifice care au trăit în Vale: nemţi, polonezi, slovaci, maghiari, ţigani, etc. Analiza vizează fanfara din Petroşani, Lupeni, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lonea şi fanfara reunită a Văii Jiului, apoi repetorul fiecărui ansamblu, componenţa acestora, un album foto al fanfarelor… Fotografiile smulg din vreme semne discrete, portrete, oamenii legaţi prin pasiune, sudaţi de muzică, zidiţi în sunetul etern. Cartea are înserat un tabel cu cetăţenii români de origine germană duşi la muncă în fosta U.R.S.S. conform instrucţiunii Inspectoratului General al

darmeriei din 1945, semn că viaţa din zonă a fost una complicată, puterea şi-a făcut simţită prezenţa, lumea a fost afectată de marile valuri ale istoriei, venite fără consimţământul oamenilor, aşa, ca un tsunami.Fotografiile sunt fixate în peretele timpului cu exactitate: 1922, 1928, 1930, 1935, 1970, 1975… Apar orchestre de copii, fanfara Bisericii Creştine Penticostale din Petroşani, fanfara elevilor din Lupeni, fanfara sindicatelor, fanfarele defilând în Petroşani, fanfara reunită… Ioan Velica scrie: „Oraşul Petroşani poate fi un exemplu pentru alte aşezări din România. Aici găsim fără patimă şi resentimente biserici, şcoli, cluburi şi asociaţii culturale pe naţionalităţi. Ba mai mult căsătoriile mixte au făcut ca cei din Valea Jiului şi cu cei veniţi din alte colţuri ale lumii să iubească aceste locuri şi să spună cu mândrie <<Suntem din Valea Jiului >>” Oameni, destine, fanfara ca un liant nevăzut care leagă vremurile, locurile, gândurile… În carte, o poezie prinde esenţele: „ E noapte. Stele sus ard,/Ca faclele la denii./Şi-n undele-ţi, eterne bard,/Doinesc transilvănenii…” – Jiul, de Marin I Petrescu cu un moto de Octavian Goga: „Tu, Oltule, să ne răzbuni!...” Citind repertoriul fanfarelor, răsfoieşti o istorie universală şi românească a sufletului aflat sub orizontul speranţei, atins de muzica universului, titluri care pun pecete pe vieţile oamenilor: Dans ţărănesc, Vulturul din munţi, De-aş fi rege, Marşul minerilor, Cetatea hoţilor, Serenada, Vis şi realitate, Flori de camelii, Regina florilor, Poet şi ţăran, Sunetul fanfarei, Ecou în munţi, Crai nou…


nr. 63


Compact medalion Monica CUCU… un surâs cândva devean, acum de peste Ocean

A debutat editorial la “Signata” Timişoara, prefaţată de Eugen Evu, cu ”Lumea văzută de un înger”; este soţia lui Paul Ciuci, şi textiera trupei lui, Compact. A fost vocea de la Radio Deva din 1992 pînă în 1995, iar apoi vocea Radio Analog până în 2005. De asemenea, timp de cîţiva ani, a prezentat şi produs câteva emisiuni de televiziune şi a scris numeroase editoriale pentru publicaţiile locale.

Monica Cucu a scris şi publicat două cărţi (una în România în anul 2000 şi una în Statele Unite ale Americii în 2006, la Hollywood). A absolvit cursurile facultăţii de Filosofie-Jurnalism "Spiru Haret" în 2008, iar în 2010 a absolvit cursurile unei şcoli acreditate de radio şi mass-media din Los Angeles, California. Trăieşte în Ventura, California. Recent, reapare pe blogul Alin Bena, cu interesante texte caustic-moralizatoare. Cum am prefaţat prima sa carte, o aştept, cu mare “interes” sufletesc, cu o revenire la sentimenul poeziei trăite... (Eugen Evu)

De pe Mureş Ioan BARB

Absenţa Stau câţiva calomniatori La coţul străzii

Ana ALMAŞANA - CIONTEA

Vorbesc zidurilor Despre m

ăin

iazse ridică

rigă din adâncul ântânii şti

ultimii meămân clo

dang

Deschid oblonul

Fiindcă adesea mi se spune Că nu mă comport

trăiesc, privesc

anul XVI nr. 63


oartea mea Hrănesc prin biberonul unui prunc

ce întinde o linie e ă din ochi un abur

Ca lumea

o insectprin mîn am

mintea levitează în oglindă se vede doar zidul din spate cobor treptele templului mirat că nu-mi alunecă

Să văd lumea Aşa cum este ea, Lume perfidă, Mizerabilă lume. Încerc să fiu şi eu, „ca lumea”

umbra pe dale îmi stfe

r

mort i martori potele

„ca lumea” Că nu ştiu săSă mint ţi să„ca lumea”

Reviste care nu se lasă

drian Botez) şi Cafeneaua literară (Contraatac (A Virgil Diaconu).


Primim Sabile KEÇMEZI-BASHA

T aki YMERI

eul le-a terminat la Dardana, e la , iar studiile postuniversitare la Prishtina. În

80 a susţinut examenul de magistratură, iar numeroase studii ştiinţifice, publi ze etc. A va cărţi despre mişcarea ilegală din

A partic simpozioane ştiinţifice în ţară şi străi re anii 1991-1993 a fost redactor coordonator al revistei Bota Shqiptare (Lumea Albaneză) din Tirana. Încă din copilărie

opii şi adulţi. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Kosova. Între anii Parlamentului kosovar. Actualmente se ocupă cu probleme istoriei

actuale, lucrează la Institutul de Istorie din Kosova, iar din anul 2005 este Ambasadoare a Păcii. Bibliografie literară: Nusja e gurtë/ Mireasa de piatră (poezii, 1989), Kohë epileptike/ Timp epileptic (poezii, 1996), Dy lule ka mami/ Două flori are mama (poezii, 1993), Ëndërrat e trishta/ Visele triste (poezii, 2000), Hadi (dramă, 2005), Malli për Itakën/ Dorul de Itaca (poezii, 2008), Nata pa kornizë/ Noaptea fără cornişă (roman, 2008), Anatomia iubirii/ Anatomia e dashurisë (poeme în limba

ţie

i scriu âsur

Te condPrin or

radusă (literar) de BS-a născut în 1954 la satul Koretin al Dardaniei (Kameniţa). Şcoala

Facultatea de Ştiinţe Politicelementară şi licBelgrad (1977) Universitatea din 19 mai târziu şi doctoratul (1984).

cistice, diferite analiAutoare a publicat câte Kosova.

ipat la numeroase nătate, iar înt

scrie poezie şi proză pentru c2001-2004 a fost deputat al

română, 2009)

Inspirauce în călătorii (Frymëzim)

Ce să-ţi maDespre surÎn coloana Nopţilor târ

Sau DespreÎncruci

ile nebune călăreţilor zii

imaginaţiile umbrelor şate pe perete

Timpul (Koha)

Ieri timpului I-am furat pălăria Capul gol i-am văzut Am râs de străluc

ice intersecţie de timp

Care se furişează în tăcere Pe spinarea mea

Sau pentru mână întinsă Care precum o batistă de salutare

irea lui Şi în război I-am făcut căciula nouă Pentru anotimpurile albe

Gruparea de la Hunedoara „Victor Isac”

Venin un periplu

documeSibiu,a fost

Sebastian Bara, amfitrion: între Maria Petrescu, Victoria Stoian, R

iontea, Mariana PîndMaria Izdrăilă.

tăm editarea unei reviste

or Haşa alături de d-nele Grecu

daru – Bârgău

d dintr-ntar la Alma Mater,

Almaşana C Theodor Damian şi oaspete la Deva

alţii, Muguraş aisa Boiangiu, Glig

aru - Bârgău şi şi Pîn

Salu a grupării! imagini de Constantin Grecu


nr. 63


În încă dulcele stil clasic… CHIREŢU

umai

îmbrăţişaţi de-acelaşi gând ce-aduce alinare, în vânt să transformăm furtuna ce ne doare. Din nou ne întâlnim în pragul casei noastre, să împletim cuvintele ca-n basmele frumoase, să ne iubim şi rădăcina ce-a răsărit din ceaţă în ploaia lacrimilor grele ce ne lovesc în faţă. Trăiesc tăcut în poezie să pot iubi şi umbre, ţărâna unde am crescut în vremurile sumbre, dar primăvara n-a murit şi va trezi simţirea, căci nici lumina n-a pierit şi va lori iubirea.

SullVsulla luce dei tuoi desideri

il silenzio dei sentieri li sguardi

i frutti dell’

circondando le stagioni, misurando la distesa dei sogni senza confini come l’arco dei desideri misura la sua distesa per diventare cerchio…

Pe arcul dorinţelor

Aş vrea să fiu un arc pe lumina dorinţelor tale, în ora de foc să devin cerc, aş vrea ting

a cărărilor tead zo u.

Aştepţi focrii făr

precum ja

alurilor

stru

birii or.

r

măsotru

Marilena RodicaN iubirea…

anul XVI nr. 63


Numai iubirea ne salvează de lacoma putere, cu un sărut se poate stinge clipa de durere,

-nfsă s

’arco dei desideri… orrei essere un’arco

27.01.2012 tăcereîn noapsă aprin

nell’ora di fuoco diventare cerchio, vorrei spegnere

nella notte degaccendere l’alba sul mio corpo. Stai aspettando il fuoco delle mie braccia della bocca senza parole, come la brace aspetta le sue fiamme nel buio della stufa; vorrei il fremito delle onde al posto dell’attesa sulla sponda dell’amore. Il tempo nevica sui nostri capelli con petali di cigliegio, nel frutteto della casa l’autunno raccoglie

amore nel cesto dei ricordi. I pensieri girano

privirilor, ril e

ul braţelor mele, e pe corpul m

a gu ă cuvinte, rul aşteaptă

flăcările sale în întunericul sobei; aş vrea freamătul vîn locul aşteptării pe ţărmul iubirii.

Timpul ninge pe părul nocu petale de cireş, în livada casei toamna adună roadele iuîn coşul amintirilGândurile se rotesc înconjurând anotimpurile, măsurând întinderea visurilofără hotare, precum arcul dorinţelor

ară întinderea sa a redeveni cerc… pen

Un poet din Hunedoara

D

o cais

Nicolae SZEKELY

rimbaud elytis aguridă şi extaz

iferenţă şi p

shakespeare kant ă

amute dali ioara lui einstein

ăcat

un dovleac

o rodie o cugetare schopenhauer picasso

şi nucă de cocos

platon novalis

strugure

bach şi merele felii de pergpipa şi v


Eventualmente... amicale


nr. 63

PIN (Italia)

o ! gni sera con

go la lama

artello Lo schPiano Rompi il colE ti tuffi nel

Un poet albanez din Koso

Nicola RAM

Migliore ... Tremend

e oCorrLa camicia in

no MaLunDella falce.Prima o poi il m

iaccera ! ti asciugi le mani

lo della bottiglia l’oceano

vo Sejdi BERISHA

Peste creioatâta ger mul ferestrei

Când cuvântul topea pe mormântul mamei

ârnată tului tatălui

De ce aPe crei u Când aDoar u

etoasă t fluture

inde i

Cu braţele pestriţe Ce nedreptate În acest prag al Noului An...

nul meu De ce Pe geaÎn această iarnă

şte orice, Şi zăpadŞi gheaţa atPe epitaful mormân

tâta frig onul mem vrut să scriu n vers

Tocmai în ger Când gheaţa sparge geanaDurerea a îngheţat-o În privirea s

În ger nu mai sunPentru a-mi aprCulorile cânteculu

Binecuvântarea mamei

Cândva Mama mea Îmi mângâia părul Sănătate dorindu-mi, Să stărui În toate timpurile a mă jertfi, A măsura lumina, Fericirea a căuta, A deveni miracol cu ea, Dorul a-i vindeca omului... Şi acum îmi aduc aminte De binecuvântarea mamei...

Degeaba Că în funie se clatină mintea Măi, mamă, Şi acum sunt stăruitor, Dar n-am ce să fac! Iartă-mă!

Primim:

Cheie ramayanică

Prolog.Chipurile, fără „scântei din focul ceresc al muselor”, „n cânt fapte nteilor - „răpit fiind cu nespus va”, „mai

. Alte muse decât ale lui Omer sau Virghil, alţincolo, deş „cele mai

num ce un gust nou de poezie loc de poesie ă vreme, astă poeticească izvodire ăreauă”

joc” (Blaga). chnătoare. entitar, „ţiganul” Leon Ion

ăl aste”, „cu câtă voi s-aflu doară cuibul ostru ad și deobște să zice cum ănesc să trage de lslăviți.” Rămas inv aproape” slobozie de ască”, „tot aici sunt la Egipet”, „nu-mi pociu scoate din inimă dorul țării”, „pa Care patrie, când, în Prolog, amului nostru

George ANCA ?

esocotinţă dar ar fi săă poftă de a cânta ceeroiceşti”. Răpirea se substituie scâ

uşoare deprinderi”răpesc, dincoace (sau da Parnasului”, aepicească, din alt„Aş vrea să

Epistolie înDeleanu) făcuse c

i eroi decât Ştefan ori Mihaiu îl rădicate şi mai ascunse desişuri i, aparent, mai jos) de

e pentru „a introdu românească”. În „am izvodit ace , sau mai bine zicând juc

Ca într-un joc id (achi) Dioneu (anagrama luiătoria în Egipt, spre sud, „cu o bucurie”, „socotind că acolò

t!... Căci auzisăm totdeuna, strămoșilor noștri și neamul n evăraa Eghipet că soiul nostru țig și purcede din faraonii cei „mi-au uscat un picior” - „am luatalid - „trecând un glonţ de tun

la slujba oștenetria-mi lipsește”. luase „firul istorii ne


anul XVI nr. 63


romănesc, Dacia”? Virgiliul său e u gipt (muntenesc? nemaiţigăn ici vreme de ajuns, mă îndeletnices cu cetera și cu cântări. Am

at în cunoștință cu mulți de ai noștri, iar' mai vârtos cu Mârza. O, să-l cunoști ce ales om e acela, l dintru toți, care are iubire de neam și râvnă călduroasă de-a aduce pe soiul nostru la

oarecare rânduială. Acesta mi-au deschis ochii întru multe, iar mai vârtos pnăscut și crescut acolo, de-unde ne-am desghinat noi, neferici

spune el, noi suntem din India, pe

nească (căci a noastră ă, nu să poate scrie și puțini o

de când să au așezat în nicat, un indian în Eesc?) „Având a c mai mult

dși doar' unu

entru purcederea ții. După cum noastră, căci au fost

și limba noastră să grăiește acolo până în zioa de astezi; însă ntru aceasta ți-oi scrie de altă dată. Întru altele, și această istorie care ț-o trimit (pe care am

tituluitu-o Țiganiada), mai mare parte este alcătuită din spusele lui; căci un strămoș a lui au fost, pe vremea lui Vlad Vodă, cu turcii în Țara Muntenească. Din gura acelui au luat moșu-său, apoi tată-său, de la care au auzit spuind dânsul.” „În cât e pentru firea aceștii alcătuiri a mele, adecă a Țiganiadei, am să-ți aduc aminte cumcă eu învățând lătinește, italienește și franțozește, întru care limbi să află poesii frumoase, m-am îndemnat a face o cercare: de s-ar putea face ș-în limba noastră, adecă cea romă , cea țigăneascînțăleg) cèvaș asemene; ș-am izvodit această poveste, pe care, după limba învățată, am numit poemation (adică mică alcătuire poeticească), întru care am mestecat întru adins lucruri de șagă, ca mai lesne să să înțăleagă și să placă. S-află întrânsa și critică, pentru a cării dreaptă înțălegere te poftesc s-adaugi oarecare luări aminte, căci știu bine că vei înțălege ce-am vrut eu să zic la multe locuri. Iară cât privește faptul istoricesc, pentru Vlad Vodă, că au fost așa precum l-am scris eu, dovedesc cu scriptorii de la Vizant, precum vei ști tu bine; iar de țigani, că Vlad Vodă i-au armat oarecând împrotiva turcilor, scriu ș-unele cronice scrise cu mâna muntenești; însă istoria alcătuită întracest chip este ostăneala mea, ce am pus'o în stihuri, după izvodul ce am aflat la mănăstirea Cioarei, în Ardeal, care întru toate să lovește cu pergamèna ce s-au aflat, nu demult, în mănăstirea Zănoaghei. Eu socotesc că țiganii noștri sunt foarte bine zugrăviți în povestea aceasta care să zice că ar fi fost scrisă mai întâi de Mitrofàn ce au fost de față la toate și care la nunta lui Parpangel au iscodit un epitalamion sau cântare de nuntă; de unde țiganii lesne vor cunoaște pe strămoșii săi. Însă tu bagă samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecând. Cel înțălept va înțălege!...” „Iară, să fie alcătuit cineva ceva despre țigani, n-am cetit nice într-o limbă. Doară pentru că la alte neamuri europești puțin sunt cunoscuți țiganii, și pentr' aceasta o alcătuire ca aceasta la dânșii n-ar avea haz. Dară la oamenii din țara noastră, care treesc cu țiganii și le cunosc firea, nu poate să nu fie primită o izvoditură ca aceasta, cu atâta mai vârtos, cu cât eu m-am silit, în cât era cu putință, a metahirisi multe cuvinte și voroave după gustul țigănesc, mai vârtos unde vorbesc țiganii între sine. Cu toate aceste, dragul mieu Pereo! multe am scris acolo ce poate că la mulți nu le va plăcea, însă toate adevărate. Greu era a vicleni cronica și a scrie într-alt chip, căci din fir în păr așa găsii scris la cele doao mai sus numite cronice, iar celealalte am luat din gura Mârzii. Cea mai de pe urmă, să știi că fiind eu țigan ca și tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru țiganii noștri, ca să să preceapă ce feliu de strămoși au avut și să să învețe a nu face și ei doară nebunii asemene, când s-ar tâmpla să vie cândva la o tâmplare ca aceasta. Adevărat că aș fi putut să bag multe minciuni lăudând pe țigani și scornind fapte care ei n-au făcut, cum fac astezi istoricii unor neamuri, care scriind de începutul norodului său, să suie până la Dumnezieu și tot lucruri minunate bârfăsc. Dar' eu iubesc adevărul. De-oi vedea că află priință această ostăneală a mea, vei dobândi și alte alcătuiri, însă nu de șagă, ci serioase și adevărat eroice. Fi sănătos. Dat. 18 marț, 1812. La piràmidă. În Eghipet.”

Oricâtă alegorie anticenzură imperial-clericală, ţiganii (nemai descizând din Egipt) în roluri de români, încă se revendică de la India, ca în locul Daciei-Romei. Colăm, în continuare referinţele, mixate poate iniţiatic, la patria imaginară sau nu a lui Parpangel (Mârza însuşi?) Şaga se îngroaşă în sanscritizarea mantric-onomatopeoică a budai-românei. „Eroi comico-satiric” (sic), poemation-ul e întâi al eroilor ne la vedere tragici-epici, dar nestrăini de Ramayana şi Mahabharata. Şi-aşa, Weber,


profesor lui Eminescu, avea să publice o broşură-conferinţă cum că Ramayana preia Iliada, Sita fiind răpită precum Elena (şi Romica) etc.

Precum Mârza, la Piramide, Parpangel deapănă emfatic obârşia din Jundandel. Romica are sonoritate etnică. Prologul şi epistolia sunt scrise în cheie iluminist-alegoric-românistă, pe când poeticon-ul levitează, nu odată, peste magia vreunei supercredinţe. Cum tragedia nu ar fi posibilă în universul indian, unde moartea nu e moarte, ci doar o za în nesfârşirea avatarurilor, comedia budai-deleaniană se performează într-un templu decăzut, de râs, cu atât mai ritual, până la spaimă, de n-ar străbate, ca spre o ramaraja, Parpanghel, indianul hipeboreean-vedic-…târgoviştean.

Exegeze literare Muguraş Maria PETRESCU

Dan ANGHELESCU et son arc-en-poésie

1) Dan Anghelescu, Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc, Fund. culturală Libra, Bucureşti 2009, 90 pp. 2) Dan Anghelescu, Poeme, Editura Eminescu, Bucureşti 1989, 78 pp. 3) Dan Anghelescu, Maşinării de traversare a sufletului toamna, Ed CarteaRomânească 1983, 70 pp. 4) Dan Anghelescu, Lumea ca adiere, Editura Junimea 1980, 103 pp.

Motto: ,,La început a fost singurătatea...” Dan ANGHELESCU – In principio...

Trei lucruri trebuiesc ca să poţi să scrii asemenea lui Dan Anghelescu: 1) să ai talent (şi, slavă Domnului, el îl are cu carul); 2) o cultură solidă

în spate (care există şi este desăvârşită, vast

ă, minuţios şi cu trudă co

oordonate ale poeziei lui, vast şi surprinzător. El poate aluneca fin, uşor în Tăcere de la o poezie de rimată prin contururi preluate de oglinzi, duse mai departe spre ,,neştiute

const din aer, îmbrăcată cu o rochie gingaşă. a aşinilor oprite la semafoarele

zut/ Sau poate e numai un strop rămas/ Din u

poetică a lui Dan Anghelescu stă ţii, al însingurării. Eu cred că poezia lui stfel Elegie, fie că au alte titluri, firul

re

exasperare. şi aurii ale

bo e un mare admirator al

nstruită, cu cunoştinţe de poezie germană, muzică, filosofie şi câte altele); 3) sensibilitate acompaniată de perceperea şi observarea lucrurilor din jur, mergând până la denudarea lor, la golirea lor deplină, dar fără ca el să fie invaziv. Este atât de important ca lucrurile să vină de la sine, să fie dorite, aşteptate, râvnite...

Universul poeziei lui Dan Anghelescu este, la fel ca şi cele trei cînceputuri, abia exp

elaţii”, ajungând la întâlnirea cu o ră

iubită făcutăzi care danse

frunză a cădere a celor do

sub semnul triste

Moartea poate fi acea cerşetoare de pe st ză în faţa mdin intersecţii, încărcate cu ,,ciudaţii, hămesiţii prinţi”. Ea vine abia zărită sau percepută, dar nelipsită de la întâlnire, figură diafană şi transparentă, ce răstoarnă neaşteptat întregul final al poemului: ,,Am să tac. Pe buzele mele/ O umbra celei plecate.” Există o mare deschi ă braţe de curcubeu. Se spune că întreaga creaţieeste o mare elegie. Fie că unele poezii chiar sunt intitulate acare le străbate este acela al tristeţii, al resemnării, al melancoliei, al unui regret după ceva care paa fi pierdut iremediabil. Chiar tandreţea învăluită într-un amestec de mister, sună a notă de final, de

Şi pentru ca impresia să fie şi mai puternică vin, în plus, tonurile calde toamnei, care invadează locul, un fel de târguşor cu pieţe, statui din ghipsaleargă, flaşnetari, cârciumi pline de muşterii, un spectacol al lumii, un fel de m,,De-atâta toamnă am ajuns prin pieţe/ Mă vând statui de ghips printre ctotuşi, tu mai ştii/ Un drum printre tarabele acelea de tristeţe/ Mai miorlăie armonici prin câte-o crâşmă rea/ Se scutură oraşul plângând ca un copac/ E toamnă-atâta toamnŞi-am să-mi ascund iar umbra-n viori de mahala/ Se pare c-o să ningă prbici de frunze-mi poartă prin sânge o himeră/ Să inventăm, dar, nopţi cutoamnă-i ca o crâşmă în

prin parcuri, copii care ahala cu de toate:

opii/ Şi spun că poate,

ă, că nu ştiu ce să fac/ in târguri cu statui/ Un

moartea nimănui/ O,dere anotimpul ploilor care se desperă.” Şi cum toamna este cu precă

lnave, apăsătoare, obsesive, Dan Anghelescu care a fost şi este în continuar


nr. 63


anul XVI nr. 63


poeziilor lui Bacovia, nu putea rata scrierea unei atari poezii în care spectacolul ploii este complet: ,,Sentimentale, o rea sentimentale ploi/ Ploua sentimental în lucruri şi-n imagini/ Deşertăciuni pluvioase ne adie/ Ca nişte cuvinte rătăcite din pagini./ Suntem închişi în ploi ca-ntr-un cristal de apă/ Bacoviind lingori melodioase/ Chiar şi-n fotografii aud că o să-nceapă/ Să se reverse ceruri de ploaie lăptoase./ Ploua în lume, ploua în vis/ Ploua-n safféuri închise în fier/ Ploua-n poemele pe care nici nu le-am scris/ Mari veşnicii devastatoare ne cer/ Organe lungi de ploaie, sâmburi de ploaie/ Se-ntind ca nişte mâini scurmând prin sentimente/ Lumina din sămânţa-i se îndoaie/ Rupându-şi vietatea cu raze absente.../ Suntem într-o perpetuă-aşteptare/ Noi înşine îngeri ai ploii, ca nişte sfere gri/ Alunecam grăbiţi pe trotuare/ Plouând inconştient în fiecare zi.” Aceeaşi ploaie obsesivă, interminabilă, penetrantă, de gheaţă, acidă, indiferentă ,,ploua adânc/ ... / În inundaţii de iluzii care nicicând nu se opresc”.

În fiecare din poeziile lui Dan Anghelescu se simte, sau este aluziv exprimată ideea lui filosofică ce ţine mai mult de stoicism, de un ascetism nu numai al vieţii de zi cu zi, ci de cel al existenţei în cuvânt, a poziţiei lui faţă de cuvânt, chiar a severităţii lui faţă de cuvânt. Surprinzător de ciudat este şi faptul că Dan Anghelescu pare a fi în alte poezii un ,,epicureic’’, dar nu cel pe care înţelesul de bază l-a consacrat ca şi curent filosofic, ci cu o conotaţie de o oarecare răutate, bucurie de a creea o stare de intrigă, de alarmă, de nesiguranţă, de sentiment de risipire, de apropiere sau de respingere, de ceva care agită şi nu dă pace: un asemnea personaj, principal se numeşte ,,obiecto-fiinţul”. Eu îl văd destul de colţuros, ca pe o figură geometrică, stilizat, precis ca un hexagon, cu cele două laturi paralele prelungite şi în capete cu câte un unghi ascuţit. În viziunea mea obiecto-fiinţul este mai mult lung, decât normal de proporţionat. Poate fi şi simpatic, dar părea mea este că e mai bine să te fereşti de el, pentru că este ademenitor şi amăgitor, pentru că poate fi răutăcios, imprevizibil şi poate ataca extrem de rapid. Dan Anghelescu îmi confirma într-o discuţie că obiecto-fiinţul este răutăcios. Şi eu îl simt periculos, villain. Iată definiţia lui poetică: ,,e doar un joc ezitant / nu crede în nimeni /... fapt care induce necesitatea repetiţiilor / ca pentru un concert cameral...desigur / cu oglinzi rococo şi maşinuţe de ceai parfumat el are măsuri preventive / şi oglinzi în zig-zag cu grija / de a nu schimba brusc o imagine / în orele când enorme dar totuşi gingaşe mecanisme de toamnă / comit o secretă / persuasion clandestine aşadar obiecto-fiinţul provine direct din / norvegii tenenerive / şi topraisar / altfel spus e o mică plăcintă digitală / cu nesăbuite malincolii / obsesiv evadând în happeningurile surprinse de noapte la purtător”. Obiecto-fiinţul este animat dar nu este anima. Acestui personaj obiecto-fiinţul, care poate fi şi simpatic, oricum e ciudat şi surprinzător, în sensul că nu prea ştii la ce să te aştepţi de la el, i se cuvine totul. El se vede şi se auto-consideră sau se auto-acceptă ca suveran. Dar, ca şi Achile şi obiecto-fiinţul are un punct sensibil: el este bântuit de melancolii fără noimă şi de o întrebare permanentă la care nu poate găsi nici un răspuns que ferais-je sans ce monde sans visage. Obiecto-fiinţul face parte dintr-un angrenaj (un univers) perfect desenat, prefigurat de mult, înainte de torturanta şi obsesiva maşină mecanică de scris: ,,O simt cum se plimba prin mine cu pasul decis/ Prin sentimente îmi bate cuvinte. Ca pe cuie le bate.” Aici totul devine un tablou, un mecanism ca un ceas de masă, deşteptător, rotund, din acelea de tablă cu doi clopoţei stânga dreapta mânerului mic prin care pot intra doar două degete, spre a-l sălta. Cadranul este uşor pătat şi îngălbenit de vreme. În interiorul lui însă, se mişcă cu o precizie de secundă, o întreagă maşinărie, un întreg univers miniatural de rotiţe cu margini zimţate, ce se îmbină exact şi fără dificultate, sau cerculeţe făcute dintr-un metal special lucios. Ce se vede acolo este fascinant. Măruntaiele lui funcţionează fără greş, ils virvolent în acest timp fără de margini. Universul este mecanicizat şi mecanicist. ,,În peisaje brusc imaginare/ Maşinării pentru prelungirea vieţii de seară/ Cu roţi dinţate, melancolice roţi./ ... / Maşinării pentru zburat prin sufletul oricui.” Timpul lui este baletul ceasului deşteptător. Iar ceasul acesta măsoară nu ziua, ci zilnicăria (adică scurgerea supusă şi necondiţionată a timpului) care ,,se va aşeza/ cuminte în pagină nu va avea glasuri/ e însăşi tăcerea ascunsă pe după cuvintele/ pe care nici nu va trebui să le mai gândim/ ... / ele se sting/ ... ziduri... ziduri de netrecut”. S-a oprit, sau este aproape să se oprească, îl învârţi din nou de cheiţa şi ciclul se reia de la capăt, fără întrerupere. ,,Mişcările lui sunt precise/ La ce



nr. 63

lucrează însă nu am aflat.” Ceasul nu rămâne în urmă şi nici nu merge înainte, mai repede decât s-ar cuveni. Senzaţia de condensare a timpului este doar o iluzie, aşa cum totul este doar o iluzie a amintirii păsării paradis. Totul este atât de departe şi se îndepărtează mereu şi mereu. Totul aici este descris sau scris ,,în termeni cât mai clari/ Stabilind condiţia vânării de vânt/ Dar dacă într-o seară ferestrele-mi vor fi negre şi mari/ Nu vă neliniştiţi, maşinăria s-a desprins de pământ.”

Unde este poezia aceea de început a lui Dan Anghelescu, fină şi tandră, de suflet tânăr, care nu se lamenta şi nu era trist folosindu-se de o elegie desuetă, prăfuită, arhicunoscută şi căreia lumea nu-i mai prea dădea atenţie? Poezia lui de atunci aminteşte de picturile pe albastru ca cerul făcute de Sabin Bălaşa în holul mare al Universităţii ,,Al. I. Cuza” de la Iaşi. De acolo şi până la evoluţia sau poate mai bine zis revoluţia scrisului lui de astăzi e cale lungă. Pentru că odată stabilite coordonatele poetice, puţini sunt cei care pleacă de la ceva care ajunge la consacrare şi au curajul schimbării totale a scrisului lor. Cu atât mai mult cu cât volumele de poezie ale lui Dan Anghelescu, mai ales cele din perioada comunistă, nu au nici un fel de versuri laudative faţă de tovi, ,,Muşcăm dintr-un tainic, pierdut înţeles/ Cu şansa perfectă că n-avem de-ales/ ... / La umbra poetului foarte precară/ Trosnesc ale lumilor oase de frig”. Ele sunt poeziile pe care noi ni le doream şi speram să le putem citi. Ca şi alţii şi autorul în cauză, a trebuit să aştepte ani pentru a-şi vedea câte un volum publicat în acea perioadă, pentru că refuza să scrie conform ideologiei organelor de partid şi de stat. De exemplu poezia Qasi una fantasia explica perfect şi metodic problema telefonului ascultat ,,sub alura sa de telefon, în aparenţă obişnuită/ Treceau visuri stranii, tainici curenţi.// .../ La timp depistat ca atare/ A fost în chip firesc acuzat/ De fals şi înaltă trădare.” Mai mult decât atât, versurile de început ale lui Dan Anghelescu, imaginile folosite de el uneori au conotaţii biblice ,,Între două eclipse/ Amare trupuri/ Şuieră şerpii”, spaimele ating cote maxime, morbide, halucinante ,,Ca-ntr-o beţie/ Umerii tăi goi/ Au spaima lor/ Ce mă cuprinde/ Albindu-mi ochii”, apăsările sunt cumplite, de nesuportat ,,Şi-acesta este trecutul/ Prin care rătăcesc/ Şi care mă loveste/ Când merg ca un câine/ Să-mi caut sarea/ Pe sub câmpiile sparte de lună”. Poezia pe care Dan Anghelescu o scria atunci era în total dezacord cu ideologia pecere. Cuvinte ca biserică sau care să amintească de petreceri bahice nu erau de loc agreate ,,Şi-aceasta este biserica rea/ Pe unde rătăcesc/ Cu ochii grei de noapte/ Ca de ameţitoare vinuri negre”. Poeziile lui Dan Anghelescu erau fără echivoc, construite pe imagini de calvar, suferinţă şi răstignire: ,,Sunt străveziu/ Şi-mi spun că voi pleca/ Culcat pe-aceste linii ale ploii, Foarte târziu va fi/ Când am să strig/ Privirile-mi curgându-mi/ Ca un sânge/ Din degete, acolo unde ştiu/ Că-n fiecare noapte erai tu,/ Spun doar că-i prea târziu/ Gândului meu care nu mai există/ Şi-mi privesc/ Rupte din tine/ Cele două braţe/ Cu zece Styxuri albe/ În care ne sfârşim.” De aici nu este decât un pas mic spre stabilirea unui raport joc-loc, gen conjugare a pronumelui personal cu formă accentuată sau neaccentuată: ,,Şi voi îmi spuneaţi că sunt altul/ ... / În teama voastră/ Care nu-mi rămâneţi/ Şi în teama de mine însumi/ Care nu-mi pot rămâne/ Eu, mie/ Eu, ţie/ Eu, lui/ Eu, nimănui/ Nimănui/ Eu, nimeni cu nevederea mea/ Cu nevederea voastră.../ ... / Pe mine, înspăimântatul de mine.” Şi atunci ar fi trebuit să vorbesc... aminteşte de dilema lui Hamlet, dar ca noutate de tehnică a scrisului răstoarnă ordinea care ar fi firească lucrurilor, logica lor, anunţând din titlu (care devine astfel primul vers din poezie) concluzia a ceea ce, de fapt, ar trebui să vină la sfârşit, fiind uneori tema poeziei respective.

Transmisă de o voce necunoscută, această concluzie de început sau idee principală vine, ciudat, ca o constatare pe cale de consecinţă, parcă ar fi un dicteu automatic care-l plasează pe Dan Anghelescu în poziţia de ,,comerciant al propriilor/ crize/ ... / în care persist/ fără justificări şi fără regrete.../ je suis ce cours de sable qui glisse”.

Poeziile lui au o referire precisă la realitate (de exemplu moartea lui Nicolae Labiş), sunt adevărate articole în versuri. ,,Scrisoarea” pe care i-o trimite cu întârziere, ,,Iubite maestre, mai întâi de toate/ Cer iertăciune pentru întârzierea cu care/ Vă parvine această scrisoare/ Dar, ştiţi, eu n-am aprobare pentru eternitate”, detaliul povestit şi acum la casa memorială de la Mălini cum că înainte de a avea accidentul, într-o noapte cu o furtună deosebit de puternică, pe fereastra dormitorului ar fi intrat un glob luminos (un fulger globular) care a înconjurat patul lui, a ars


anul XVI nr. 63


circuitele electrice din aparatul de radio şi apoi a dispărut. Totul s-a petrecut exact cu 24 de ore înainte de acea întâmplare nefericită. ,,Adulmecăm mereu o lume ireală/ Ca pe-o fereastră revărsând ninsori/ Eheu, se presimt vânători/ Sângerând prin seara virginală.../ ... / Păsări barbare frigul şi-l adun.../ Şi numai stelele fumegoase,/ Ca nişte ruguri adie,/ Ca nişte arbori/ Ca nişte frânghii legănându-ne văzul,/ Ca nişte cuie bătute-n veşnicie/ Din care atârnă necontenit/ Chipul nostru, celălalt, neştiut, neprivit...” Tramvaiul din noapte avea să fie ultimul ,,Alunec peste gura lui de vânt/ Nu-s călători, nici staţii, ce drum ciudat, ce drum.../ Iar sinele acestui dement tramvai de fum/ Ca două rânduri albe se-afundă în pământ”. Aceeaşi admiraţie şi nostalgie transpare şi din poezia Cântând lângă Domnul de Baudelaire şi albatrosul lui ,,Sentimentele devin un morb ucigător/ ... / Nu-i nimeni să refuze piesa şi să distrugă recuzita/ Sub care trebuie să cadă mereu un albatros enorm”.

În încheiere aş spune că lumea lui Dan Anghelescu are diverse faţete. Este locul în care ar fi bine să

uşiu-gri-plumburiu ,,aiuritor”, argintiu cu o tuşă str

tatea a fost inventată/ Cu mult înainte de stele,/ De pietre şi străzi înnoptate.../ In pri

scena lumii trec maşini/ Caii pe câmp s-au sinucis/ Pe câmp cresc mari şi r

încerci ,,să-ţi imaginezi zgomotul greu al tăcerii”, pentru că madlena domnului Proust nu mai există, iar ,,dinspre/ viitor nici o atingere.../ nici un semn...” Ea este doar universul fără margini de o ,,clipă a unui netimp”, de o oră ,,căzută în fără-de-timpuri”. Este o lume predominată de alb transparent, roşu aprins, gâlgâitor ca de sânge, cen

anie, seacă, lucie, tăioasă şi rece ca de lună, o nobilă combinaţie salamandrică (ce trece şi nu arde în foc) de galben cu negru, cu tuşe de violet şi albastru pătrunzător, rece, electric. Geografic vorbind, ea este calea dintre noapte şi zi, în care ,,corps et ombre ensemble s’engloutissent”, se află pe ,,o insulă inexistentă”.

Este o lume în care ,,nu mai e timp”, în care poetul citadin se pierde într-un spaţiu infinit în care se sufocă. Stând sub semnul unei ,,baghete cu iluzii dantelate”, ea poate fi acea lume de mahala, plină de melancolie, cu toate elementele ei tipice: câini care latră de după garduri, ţigănci, mirese care fug chiar din faţa altarului, ,,lăptărese obede cu lălăitul lor dogit”, cu plopi care străjuiesc uliţele şi bănci ude de ploaie, crâşme în care câte un lăutar ,,pus la şpiţ”, sclivisit ca un mort cânta absent. Este un adevărat peisaj stradal populat de o lume ca din acelea ce se văd ,,prin duminici la bâlci”. Chiar şi ,,circurile cu câini şi clovnii trişti” au plecat de pe maidanele lui. Casele sunt pe ,,străzi fără nume”. Este o lume ,,în disoluţia fiinţei”, reflectată şi preluată de oglinzi, este o lume de fiinţe invizibile, în stare ,,de transă”, populată doar de ,,paltoane/ Cu feţe blazate şi cam somnolente”, în care ,,nu mai e nimeni ... chiar nimeni în Cuvânt”. Este un uriaş totem, menhire şi dolmene, prin care vocea şopteşte în singurătate. ,,N-am să-ţi vorbesc nimic despre stele/ Şi nici despre pietrele atât de tăcute/ Nu vreau să inventez nici o stradă pustie/ Acolo e numai uneori linişte/ Iar singură

ncipio erat verbum.” Să fi avut oare el atâta putere de previziune încă din 1983?! Să fie el oare un vizionar?! ,,Dintr-o dată am înţeles că nu voi mai fi./ Chiar aşa: dintr-o dată”.

Lumea lui este aceea a unei satire amare, a unei mari tristeţi, este un spectacol în versuri, un amalgam de poeţi şi prinţi şi oameni bizari care umblă şi se pre-umblă printre ,,oglinzi obtuze”, deformante. Văzută de-a lungul mileniilor ,,din ochiul timpanului enorm”, printre terfeloage care atestă şi dezarmează amintirile, această lume desuetă şi strâmbă, şchioapătă tocmai printr-o invazie de nesuportat de ştiri cântate cu o veselie inconştientă la flaşneta: ,,<<Ştiţi, azi un Shakespeare a murit/ Şi-a mai murit şi-o cântăreaţă;/ Actorul X a tras la fit/ Din scenă şi juca ca-n viaţă>>./ Dacă nu râdeţi nu e vis/ Pe

oşii spini/ Poeţii, prinţi ciudaţi, se duc,/ Intră-n oglinzile concave,/ Îngerul blond era un nuc/ Ce inventa pe cer epave/ Prinţii îşi trag un glonţ precis/ Spre inima ce ninge-n transă/ Convoiul lor se surpă-n vis/ Rămânem fără nici o şansă.” ,,... Dar nu...! Mâncaţi şi beţi, distraţi-vă, doar ştiţi/ Că nu vă părăsesc, că alerg pentru voi/ Din ploaia de iluzii se iscă alte ploi/ Deci nu abandonez: Fiţi liniştiţi!”


Opinii Lucian GRUIA despre …

Ion POP – ÎN FAŢA MĂRII Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011

ÎN FAŢA MĂRII (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2011) reprezintă al nouălea volum de versuri al renumitului critic şi istoric literar, poet şi traducător (din

e, de excepţie, au fost distinse ani la rând cu numeroase premii ale Uniunii Scriitorilor: n anii: 1973, 1979, 1985, 2001), iar eseurile, reunite sub titlul Jocul poeziei, cu Premiul „B. P. aşdeu” al Academiei Române, în anul 1985. Am trecut în revistă aceste date biobibliografice trucât autorul a împlinit în anul 2011 vârsta de 70 de ani, prilej cu care îi dorim sănătate şi

te realizări literare.Volumul la care ne referim /1/ cuprinde două capitole intitulate Pietre sub pietre (scris în 2011 în Ţara Sfântă) şi În

ţia Bogliasco-Genova i-a oferit o frumo cu scrierea volumul de versuri amintit, tipărit în ană a cărţii constă în faptul că cele două capitole reprez

emue s

fer

limba franceză), profesorul universitar dr. Ion Pop, născut la 01.07.1941 în Mireşu Mare (Maramureş).

Absolvent al Facultăţii de filologie secţia română din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, râmâne în cadrul învăţământului universitar la aceeaşi facultate, devenind profesor, din anul 1990 (a îndeplinit şi funcţia de decan). A condus revista Echinox în perioada 1969-1972, ca redactor şef, apoi, între anii 1973-1983, ca director. În perioada 1973 – 1976 a fost asistent asociat la Universitatea III Paris – Sdorbonne Nouvelle. A îndeplinit funcţia de director al Centrului Cultural Român de la Paris (în perioada 1990-1993).

A scris despre: avangardismul românesc şi cel european; poezia lui Blaga, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Nichita Stănescu; a recenzat numeroşi poeţi români contemporani; a tradus din limba franceză din Georges Poulet, Jean Starobinski, Paul Morand, Paul Ricoeur, Tyvetan Todorov. Cărţile sal(îHînimportansugestiv: faţa mării (elaborat pe ţărmul

asă şi rodnică vacanţă, în anul Mediteranei, unde Funda2010, încheiatăontologică unitartimp, pe filiera msuferinţele lui Iisaproape sigur, pimersiunea în abi

ul de graţie 2011). Viziunea intă o coborâre autoscopică în

oriei colective a speciei. Primul capitol reiterează, în carnea poetului, s Cristos pe Drumul Crucii şi în timpul răstignirii: „Am mai urcat cândva, sunt acest drum, / pe pietre de sub pietre (Via dolorosa), iar al doilea, realizează

ul acvatic, pe calea noesică: „Fereastră a ferestrelor, poate, / prin care se văd tot estre” (Pentru o definiţie a mării). Capitolele devin consonante şi prin sugerarea tăcerii necesară

meditaţiei: iată reunite în aceeaşi poezie, Surpriza, surzenia indusă poetului de zgomotul valurilor care i-au spart timpanele: „Numai că, ajuns pe ţărm, / am surpiza / de-a nu mă mai auzi.” şi tăcerea pietrelor de sub pietre: „şi mai sunt şi acele cumplite depuneri de tăcere / din mausoleele cu eroi zadarnic căzuţi / în care, oricât ai urla, / nu ţi-ai auzi urletul”. Originalitea viziunii acvatice, la poetul Ion Pop, constă în faptul că şi valurile suferă izbindu-se de ţărm: „Poate că oboseşte şi marea, / ca un Sisif al apei” (Carnet), ba mai mult, suferinţele ei îmi par similare celor cristice (dacă facem similitudinea stânci – oameni): „Aseară, îndată ce a căzut întunericul, / mi s-a părut că marea / a început să se confeseze. / Cum urcă ea spre ţărm, cât de greu, / cu atâta amar de ape, / cât de tare o dor loviturile de asprele stânci, „(Spovedanii). Iată, în consonanţă, şi suferinţele Fiului (acceptând omologia sânge – apă): „Pe piatra asta – aud - / a fost întins şi biciuit El, / aici a gemut, aici i-au sângerat rănile, / pe piatra asta care-i doar piatră.” (Pe piatra asta).

Marea reprezintă cadrul ideal pentru evocarea trecerii timpului şi a zbuciumului sufletesc. Ion Pop renunţă la artificiile calofile ale simbolismului acvatic, teoretizat impresionant de Gaston Bachelard şi se adresează cititorilor, simplu, sincer, veridic, păstrându-şi totuşi eleganţa aristocratică specifică. În faţa momentelor existenţiale majore, cuvintele nu pot fi decât simple. Dialogul cu marea se desfăşoară ca o spovedanie cosmică. După ce marea îşi plânge durerile zbuciumului veşnic, urmează rândul poetului, care speră ca prin spovedanie, să obţină, dacă nu mântuirea, măcar o abluţiune purificatoare: „Eu, unul, ce era să-i mărturisesc? / (...) / despre micile


nr. 63


mele mari dureri, / (...) / Multe am mai îndurat eu sub patrafirul stelar / (...) / Nădăjduind, desigur, / un timid început de mântuire. // De mă auzi cumva, cum te-am auzit eu, / spală-mă, totuşi, apă curată şi răcoroasă, / spală-mă măcar tu, dacă poţi.”

Meditaţia în faţa mării implică reculegere, smerenie, îndemnându-te să-ţi faci bilanţul vieţii: „E foarte multă, ciudat de multă linişte-n mare, - / inima mea pe ţărm / e singura care face zgomot. Sacralitatea naturii, omului şi a Demiurgului se petrec sub semnul suferinţei. Neodihna obsedantă a mării induce grozăvia spaimei extincţiei ineluctabile.: „Parcă – aş dori să o văd îngheţată, / să-nceteze odată să mă-nspăimânte, - / / (...) Dar de ce mă cuprinde oare imediat / un alt fel de frică, mai mare, / pe când mă gândesc, din nou speriat, / la valuri moarte, şi în mine şi-n mare, / ce s-ar putea să nu-şi mai revină?”„ (Vers clasic)Teama de moarte provine din ameninţarea cu depersonalizarea: „... la sfârşitul sfârşitului, / voi fi pedepsit pe nedrept / să uit tot ce am fost, / să nu-mi mai aduc aminte / de ceea ce am fost obligat / să păstrez în memorie.”

Sinceritatea afirmaţiei provine din bunul simţ al omului superior care nu doreşte să şocheze prin atitudini curajos-cabotine şi expresii injurios-revoltate la adresa Dumnezeirii, atât de practicate de postmoderniştii violenţi da astăzi.

Teama sinceră de „marea trecere”, dobândeşte în poezia Cina, nelinişti şi ritmuri blagiene: „Mi-e teamă, Doamne, / de-o rană mai mare mi-e frică / în care-aş putea îngheţa. / cu sângele curs de pe limbă, / cu trup frânt şi cu inima grea, / vorbind despre mine cu spaimă, / ca despre altcineva.”, iar în poezia Edict, spaima se amplifică pe filiera Radu Stanca (“Ce mă-ngrozeşte e: primul minut, / primele zile, cel dintâi mileniu / Pe care-l voi petrece acolo mut / Legat la ochi de-ngrozitorul geniu” (Ce mă-nspăimântă - Radu Stanca): „Închide fereastra repede. Să nu-ţi pară / că auzi / dangăt de clopote-n mare, / că vezi / sicrie în aerul ca de pământ, / ori cenuşă în urne, prin vânt.” (Edict – Ion Pop)

Ameninţarea mării devine insuportabilă: „Nu sunt sigur că aş putea trăi / toată viaţa pe-un ţărm de mare, - / n-aş fi în stare să fiu filosof în fieare zi, / (...) // De aproape şaptezeci de ani mă întreb, de

, peste munţi, / păduri de

iar poezia Cu o piatră în mâini, este dedicată sacrificiulu ma

lui Ion Pop reprezintă, pentru au

asemenea, / dacă aş putea trăi, tot timpul, / în mine şi cu mine.” (Nu sunt sigur) şi mai exact: „Nu ştiu de ce, acum, / când stau cu spatele la mare, / mă simt parcă pus la zid.” (La zid) În consecinţă, intoarcerea poetului acasă devine iminentă: „În curând, mă voi despărţi de tine, mare, / de tine, Golf al paradisului, întorcându-mă / în continentale purgatorii.” Volumul se încheie cu poezia Reflux: „Oricum, mare, / în ora asta, a refluxului meu, / te rog să-ţi aduci aminte / de ruda ta de pământ, săracă. / Mă încred în tine, în buna ta memorie, / a ta, care eşti mai toată cer şi ştii probabil / aproape tot ce se petrece / în mintea lui Dumnezeu. // Adu-ţi aminte şi de mine, mare, / nu mă uita, mare.” Între momentele marine evocate revin, ca un leitmotiv, imaginile peisajului deluros al Ardealului: „În spatele meu sunt pini şi măslini, iar mai departe, / în memorie

fag şi stejar în toamnă” (Octombrie), iar apa sărată a mării, precum şi lacrimile îi amintesc salinele din regiunea natală. Nu lipseşte nici aminitirea părinţilor: în verticalitea pinilor de pe ţărm, autorul regăseşte demnitatea tatălui,

mei care şi-a bătătorit mâinile muncind pentru ca el să devină un întelectual cu mâini fine, delicate, apte să manevreze cărţile.

* * * Surprinzător, în poezie, Ion Pop, teoreticianul

avangardismelor, nu se lasă influenţat de experimentele lirice moderne. Probabil, ca ardelean neaoş, inerţia tradiţionalistă peotejează puritatea sufletului. Lirica

tor, acel centru sacru al regăsirii de sine, în care comunicarea cu divinitatea devine posibilă, aşa cum teoretiza Mircea Eliade.

Rugăciune pentru marinari - pictură de Vladimir KUSH



Explozie întârziată Carmen JOSAN

Iubirea de tine

şi mi-ar plăcea să fiu în dreapta mâinii tale stângi, şi mi-ar plăcea să te simt şi atât, fără să te cunosc, fără să şti

Iubirea ca un calvar

şi o să aştept să treacă. si sper să nu-ţi mai văd privirea

care să îmi aducă aminte că degeaba încerc să mă mint,

lumea e profundă, are adâncuri, u cine eşti,

fără să mă gândesc

ă pot fi toate astea la un loc,

apoi mă copleşete îndoiala. ădată, i doresc

e sa iubesc. imastralastatăto

lţătoaapoir la nte d

i de a

ap

Nuca raiulu– sculptură de Vla SH

şi vârtejuri care te trag la fund, şi e o chestiune de minut

să mori, sau

să supravieţuieşti. cu lumea în jurul tău.

scufundat în singurătate.... cu speranţele irosite,

cu iubirea calvar, sau doar un decor desuet,

pe care celalalt

pentru un nou tapet. pe pereţii vieţ

pe care î i atârn

cu golul sub tine,

inacceptab e ceilalţi. a trăi pân puizare, a i e,

cce ticăie d lui tău...

care pt...

la ziua de mâine, trecătoare pe epiderma ta, picurul tău de transpiraţie,

şi nu vreau să am nevoie de tine, vreau doar să te doresc,

şi nu vreau să te joci cu mintea mea, ci doar cu adâncurile mele..... şi câteodată simt c

îl dă la o parte, iar alttot ce îm

ii lui... ă, ş

deasupra creştetului, tabloul iubirii noi....

A trăi, a iubi

a trăi pe sârmă, între 2 puncte fixe,

fără plasa de siguranţă.... a trăi frumos,

il de cătră la e

ubi până la disperaruitându-te pe calendar

în fiecare moment al iubirii,

al acuplării, privind ceasul, easul cu bomba easupra creştetu

creştet e al meu, de fa

azi am renunţat

la cineva

iubire

devucig

înă

revin iaîmi aduc ami

arzând pe pşi e

posibilă, ă, oare, are, re... , realitate, e mâinile tale, elea mea, juns,

nu-mi doresc altceva. şi aş vrea să mă doară

toată carnea de pe mine, de la frământarea ta,

să fiu doar o moleculă de Eros, explodând la penetrarea ta.

atât. oi, gra. mă pot chiar dezinte

pot chiar să dispar.

i dimir KU


nr. 63


care renunţas intea mea...

şi apoi mi-a

să .

Întâlnirea

pedalez. spre înainte,

şi,

nu observ decorul, din dreapta, din stânga mea.

la în

m- rit

nu m ita

vrea d,

vreau să ă văd, vre ng

în ult erii, în ultim oarei, în ult raţul

în t te, î

fem c,

eu r.

doar că la miezul ărut tu... şi n ic

respe rea.

su . sun

si

că l, finalu cut.

e la mine înaşi m-a durut,

azi am murit, şi am iubit, şi am scris, şi m-am urât,

m acordat circumstanţe atenuante, apoi

am căutat muzica din mine,

şi am găsit-o. e cu mine,

aici, mă ajută

aştept ziua de mâine

cu ochii larg deschivântul îmi mângâie faţa.

în goana mea

pedalez. mă grăbesc tâlnirea cu mine,

cea de la o pedală distanţă. am ză

preţ de o secundă. ă mai pot ude atunci. u să mă prin

mau să mă convi

că sunt eu, cea transformată

ima frunză verde a va lacrimă pe obrazul feci

imul picur de sudoare pe bîncordat al iubitului, în toată privirea ta,

ot ceea ce n-am fost înainnainte de Marea Intâlnire.

Ceea ce îţi doreşti

eile te doresţi se oferă,

nu ştiu ce să îţi ofemă simt ca Cenuşăreasa în hainele mele ponosite.

nopţii ai disp-am spus nimctându-ţi tăce

dar acum îţi spun, nt apa din paharul tăut ginul pe care l-ai băut.

paharul e acelaşi, forma mea e alta. şi consistenţa mea. sunt ceea ce vrei,

su . nt ceea ce îţi doreşti

credeam că tu n-o să mă părăseşti, măcar un timp,

vom fi împreună până la final zilei ce tocmai a tre

Nonfrontiere: terele realului

Descoperire misterioasă pe edia? Un obiect misterios, cu form cu sonarul,

pe fundul mării, la 91 nda. Obiectul are un diamet ării,

ţine cercetătorul Peter Lindb expediţie ce a o epavă. Descoperirea a s ţii din partea ătorilor de OZN-uri şi a b dia au scris

despre descoper i, întrebându-se dacă acesta traterestre, transmite M st descoperit în timpul c ătorii spun că nisipul mn că “nava” ar fi încercat chipa lui Peter Lindberg nu are îns necesare pentru a continua examinare e va dovedi că acesta este un OZN perire extraordinară, însă dacă este d forturile vor fi relevante pe m (conspect Ion Urda)

Mis

fundul mării. OZN în Sua rotundă, a fost descoperit

de metri adâncime, între Suedia şi Finlaru de 18 metri şi este vizibil pe fundul m

erg, care face parte dintr-otârnit numeroase specula

logger-ilor. Presa din Sueeste primul semn al vieţii exăutărilor unei epave, iar cercet

să se deplaseze. Ea obiectului. Dacă s

oar o formă naturala, e

suscăutvân

ire pe primele paginediafax. Obiectul misterios a fo

din jurul lui a fost mişcat, seă fondurile

, va fi o descoăsură.



Vârstele scrierii brumate…

„grăbite plecăriÎn doi timpi

Puiu BOBELICA

l cu nerv satiric-sceptic, cu surdinăin carte mic estuar şi din com

ontan, indignat ori sarcastic; o sinn la marginea iezerului aţipit: „

CISLAU fără trup”... şi trei mişcări, poetu sau

o cere ideea, îşi face d entariu pieziş, uneori auster, sp tagmă,

una singură!, şi poţi lua proba unui haiji grăbite lecări fără trup”. Himere? La maturitatea acutizată de încercări, captivitatea rcului), se simte printre cuvinte, frisonul filosofiei

social”, gorgonic, canibalic, histrionic. Aforismele/ afurisimsunt contrapunctice, ziceri sau c at de umor fin, versus moftul român dsă te mai doară prostia altora, domai mult acum, când demnitatetăind de la pensionari, spre ademo(N)cratic”. „O lume în

botnică, că s-a făcut triaj”... Bucure-se de înţelegerea atentă a heatră, Al. Piru, Dumitru Micu, Dan T

Eugen Axinte, Ioan Pavel Azap, Sorin Basangeac, Doru Muntee bsenţa altor cerchişti de-aproape, dar nici prea-

â u c

stridenţe după cumdeseori protest ne

pce şi muşcătura „zeului

e!, sau motivele haiku ontre, fără preţiozitatea „intelectualismului” arogant, anchilozinspre bulivardul asimetric dintre blocuri, Pauşalia. Grea afurisenie n Puiu! Dar încă Juvenal grăit-a că indignarea face poezia. Cu atât a e un soi prolific al cioarii de semănături, legiuind nelegiuirea, umfla organicul disfuncţiilor proprii, suicidari cu shepsis „

care nu merită nici să mori” la timp... Unicul leac ne este transfigurarea, remananţa telepatică a lirismului, bruscată şi ea în desuet.

... „Grăbite plecări fără trup”... Aşadar virtualul dintre rostiri, „săpînd în spaţii fântâni”... Labirint zburat prea jos, chin al nerecunoaşterii în oglinda (copia) preaplinului care nu stă în voi. Auster, declinînd leit- motive instabile, între real şi debusolate aphorii ce decad însele în absurdul perisabil, Puiu Bobelică Cislău – de fapt – se apără de deriziunea concretului, abstractizînd. L-au salutat câţiva, l-au ignorat proştii. Simţitor moral aspru când e cazul, duios când merită, cu lehamite spre mulţimea mancurtizată ori haunor Gherghinescu Vania, Copilu C ărchilă, Laurenţiu Ulici,

anu Cum atmosfera colocvială a cărţilor sale estprea....Vechea stamîmpinsă peste Tsugerat definiţiapromisiunea celpăcat a te minţicuvenita opinie

a boemei d’antan, ne miră apă a Braşovului ce îmi stăruie în amintire ca o Astră acum în derivă, pare-se

mpa ca un reflector devenit prea greoi faţă de noii diktatori, clonele Ăluia, i-a subţire, de haijin, a etapei deja arse: „beat de soare-n apus”... În apus, latentă, e ilalt răsărit, cel puţin aşa ni s-a spus den bătrâni. Însă acesta este un pur sofism şi e pe tine însuţi. Cele şase cărţi editate sunt pragul acesteia, ce ni se anunţă, urmînd um se cere: neipocrită (şi neipocritică). Eugen Evu

Cărţi primite la redacţie

Livia FUMURESCU O monografie a poetei Sânziana BATIŞTE

Ladislau Daradici, Candoare şi exil în poezia şi proza Sânzianei BATIŞTE, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2012

Adeseori, vieţile ni se intersectează cu ale semenilor, fără să le bănuim „trăirea în inimă, vibraţia-n gând, lumina-n cuvânt”, fără să le cunoaştem preocupările şi realizările. Este cazul profesoarei Maria Felicia Moşneang,

născută şi crescută la Brad, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a cărei bogată şi apreciată activitate literară ne este prea puţin cunoscută, poate şi din cauza modestiei şi discreţiei care-i aureolează personalitatea.

Prin volumul Candoare şi exil în poezia şi proza Sânzianei BATIŞTE (pseudonimul Mariei-Felicia MOŞNEANG), profesorul Ladislau Daradici ne deschide, cu generozitate şi profesionalism, porţile cunoaşterii şi înţelegerii unei opere de incontestabilă valoare. Este cea de-a treia lucrare de critică a autorului dintr-un proiect (personal) de promovare a scriitorilor hunedoreni contemporani, primele două titluri vizându-i pe Paulina Popa şi pe Eugen Evu.


nr. 63


„Poezia Sânzianei Batişte - afirmă criticul - se constituie într-o operă semnificativă de mare complexitate şi fineţe, perfect rotundă şi suficientă pentru a-i înscrie numele în devenirea liricii (nu doar feminine) de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, ca o dovadă a faptului că poezia (în ciuda agresivităţii, vulgarităţii şi mediocrităţii lumii în care trăim) poate să existe şi să reziste, excelând prin frumuseţe şi nobleţe, prin sinceritatea ideilor şi prin candoarea trăirilor, ca o expresie aleasă a sufletului omului pur. Volumul beneficiază de o excepţională

riptat pe parcursul monografiei, sugerează sensibilitatea (candoarea) şi „exilul lăuntric” al intelectualei, „model exemplar al unui destin care sepropria creaţie”. Î ieţi (sau mântuirea prin Cuvânt)autorul dezvăluie geneza aces rului, refugiat în terapia creaţiei literare, înfruntând cusociale de dinaintea evenimentelor din decembrie ’89. Îlibertăţii spiritului evaloarea literară, regăsim dragoste,

iului uman şi o parabolă exemplară a arderii întru idee”. Criticul îşi str

cu binevenite concluzii. Ladislau Da

prezentare grafică, iar titlul, dec

justifică, salvându-se prin , n introducerea lucrării, intitulată Poezia unei v

tei opere unitare, dar şi travaliul scriito demnitate şi speranţă vâltoarea trăirilor cotidiene, afective, profesionale şi

ntr-o lume vitregită de repere, păstrarea ste o formă de supravieţuire demnă a sufletelor nobile. Autorul evidenţiază

estetică şi morală a operei analizate, ca fiind „poemul unei existenţe în care credinţă, singurătate, trufie, candoare, durere, dar şi speranţă (sau, mai simplu

spus, frumuseţe şi durere)”. Volumele de poezii şi de proză ale Sânzianei Batişte sunt apreciate ca fiind o „veritabilă lecţie de viaţă”, povestea autoarei constituind „o parabolă elocventă a rostului nostru pe lume, a sacrific

ucturează studiul exhaustiv în şase părţi, care poartă titlul volumelor editate, în ordine cronologică, şi care au un subtitlu concis, esenţializând analiza creaţiilor literare (poezie şi proză), realizată cu minuţiozitate şi competenţă. Ingenios, autorul începe fiecare capitol cu o poezie, respectiv cu un citat în proză semnificativ, din volumul sau din ciclul comentat, oferind cititorului pilonii de susţinere necesari înţelegerii afirmaţiilor şi îl încheie

radici este el însuşi nu doar un bun interpret al operelor literare, ci şi un poet sensibil, talentat. Doar aşa se explică profunzimea cu care surprinde vibraţia subtilă a limbajului poetic, reuşind, în acelaşi timp, cu abilitate profesională, să conducă cititorul în labirinticele căutări ale scriitoarei, dornică de a-şi elibera prin cuvânt spiritul copleşit de bucurii sau împovărat de nelinişti. Dacă n-ar fi fost şi poet, cu sensibilităţi filozofice şi intuiţii psihologice, autorul n-ar fi reuşit să recompună tumultuoasa biografie lirică a sufletului Sânzianei Batişte, topit în retorta răscolitoarelor adevăruri existenţiale. Ca literat şi om de cultură, autorul reuşeşte să descopere în creaţia scriitoarei corespondenţe nu numai cu autori din primul eşalon (Eminescu, Ion Barbu, Blaga, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Caragiale, Kate Chopin, Hortensia Papadat-Bengescu, George Sand etc.), ci şi cu pictori (Luchian) şi muzicieni, care au slujit frumosului. Criticul face o analiză profundă, dar în acelaşi timp „poetică”, evidenţiind astfel intensitatea trăirilor, tălmăcite prin expresivitatea cuvântului atent modelat de sensibilitatea scriitoarei, exploratoare subtilă a marilor adevăruri care preocupă spiritele înalte. Autorul consideră Zodia Lupilor, volumul de debut al scriitoarei, „începutul unei admirabile şi singulare cariere literare”. Având în centru tema creaţiei, cea a destinului şi cea a iubirii, este „o carte de poezie autentică (aproape „de sertar”, am putea spune) mărturie a unui parcurs existenţial exemplar şi simbolic pentru milioanele de spirite libere, supravieţuind lagărului roşu.”

În volumul Miei de lumină, criticul vede „cea de a doua treaptă a devenirii poeziei Sânzianei Batişte, înscris sub semnul renaşterii naturii şi a dragostei”, în timp ce, analizând volumul Doine şi dore, se remarcă nu doar reverberaţiile folclorice ţesute în urzeala poemelor, ci şi motivele religioase, care creează „o atmosferă specifică, unele poeme amintind de litaniile bisericeşti”, iar altele constituindu-se într-un „veritabil tratat existenţialist.”



Prozele din Dulce Arizona, care „se singularizează printr-o profunzime şi sensibilitate demne de Hortensia Papadat Bengescu sau Virginia Woolf”, sunt, afirmă autorul, „relevante pentru creaţia lirică a poetei, imortalizând chiar cadrul şi atmosfera în care poemele au fost scrise. Odaie sub cer, a patra carte a Sânzianei Batişte, „se impune printr-o consistenţă tematică şi structurală aparte, sensul prim (şi sublim) al lucrării fiind că în această lume dominată de „confrerii bizare/ ierarhii/ neanturi spornice/ urzind hilar”, singurele căi de supravieţuire rămân Creaţia şi Iubirea.” Atent analizat este şi volumul de haiku-uri bilingv (română/ franceză) Păşunile zeilor. Având ca temă timpul, în diversele sale ipostaze, haiku-urile esenţializează trăirile, valorificând infinitele resurse ale metaforei şi ale simbolurilor, „constituind pentru poetă o încercare asumată de a-şi demonstra – în primul rând sieşi – talentul şi puterea creatoare. Un test necesar, pe deplin izbutit... Ladislau Daradici are o viziune unitară, de ansamblu, afirmând că volumele Sânzianei Batişte se constituie într-un „posibil jurnal liric” (cu valoare inclusiv de „document” social) asemenea unor „spovedanii, conturându-se într-un portret sublim al spiritului uman, irepetabil, dar în acelaşi timp universal [...]” .În nei Batişte, precum şi cele două anexe –

elecţii din referinţele critice privind poezia e de înţelegere şi reconsiderare a operei hitectura compoziţională a structurilor entariului, realizat cu uneltele criticului şi evidenţierea intercondiţionării fecunde

l universul simţirii zidite în subtilitatea riitoarea o şlefuieşte cu migala bijutierului preocupat de perfecţiunea şi

arm

, aceşti „lupi ai cuvintelor” în a căror „haită” se simte chemată şi Sânziana Batiş , singura sa certitudine, singurul ei sprijin fiind cuvintele, singura

ămi (cuvare mă primeşti/ Oh, strop cu strop, dar

cheierea – Teme, motive, simboluri în poezia SânziaPortret de femeie cu singurătăţi şi candoare, respectiv, Sşi proza Sânzianei Batişte – întregesc această încercarpoetei, marele merit al volumului constând în arcomplementare, în temeinicia abordării complexe a comliterar, dar şi cu sensibilitatea poetului, în surprinderea dintre trăire-idee-expresie poetică inovatoare.

Ladislau Daradici a reuşit să reconstituie admirabimetaforei, pe care sc

onia creaţiei sale.

Ladislau DARADICI Sub semnul zodiei lupilor, asmuţitele cuvinte... (sau „spusul, nespusul din graiuri...”)

Sânziana BATIŞTE Zodia Lupilor. Farkasok csillagjegye, volum bilingv,

traducere în limba maghiară Simone Györfi, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011.

Anul trecut, a văzut lumina tiparului, la Cluj-Napoca, ediţia româno-maghiară a volumului de versuri Zodia Lupilor, aparţinând poetei şi prozatoarei (pseudonimul profesoarei Feliciei Moşneang din Brad). Apariţia acestei lucrări de debut, în urmă cu peste un deceniu, a fost o revelaţie pentru iubitorii de poezie, volumul conturându-se în ansamblul său într-un un portret lăuntric al omului singur, captiv în propria-i demnitate, dezamăgit de lume şi de semeni, surprinzând cu claritate şi o fineţe rară rătăcirea

dureroasă, în lumea celorlalţi, a unui suflet pur, orgolios, dar şi din cale afară de vulnerabil. Volumul ne oferă, cu discreţie, inteligenţă şi migală, un discurs în egală măsură al căutării Sinelui, Creaţiei şi Iubirii (sau poate doar absenţa acesteia), cele aproximativ şaptezeci de poeme compunând o neîntreruptă elegie a existenţei omului şi a singurătăţii femeii, a deziluziei, a aşteptării, dar şi a nerenunţării, deopotrivă . Este ca o asumată mărturie a celei care a râvnit să-şi înscrie destinul sub această „zodie a lupilor”, o lume a aleşilor, populată de poeţi – stăpâni peste cuvin e -, aceste „fiare”t

te


nr. 63

oglindă – pagina albă, ca o ânt cu cuvânt, lacrimă cu „vamă de taină” a sufletului. Pentru că doar achitând aceste v

lacrimă), poeta i se poate alătura Poeziei („Singură mare ciată/ mă primeşti”).


anul XVI nr. 63


Albul hârtiei apare, astfel, ca un ultim refugiu, izbăvitor, din calea „ceţoîmpresoară, a „lucrurilor lumii” care limiteazăse poate elibera de carnal, de materie, iar poeta (cu „bra„cu ochii orbi”) se apropie cu sfială de „murmuesenţa pură a Artei, pe cvarsă lacrimi şi sânge.

În acest sens, poemtimp, o acceptare a înfresemnare.

În Ceas, găsim o sexcelenţă domestice, lu

hârtia/

ate materializa în creaţie – iată o interpretare simplă şi curată a genezei artei. În co

/ Nu se mai curmă/ Doamne/ Cum nu se mai curmă”. (Bogată sunt) Harul cel

cu laptele graiului” face ca totul să devină exprimabil, domesticit, controlabil, arta av

aselor umbre” care o ; în contactul real/ esenţial cu pagina imaculată, sinele

ţele străvezii”, ţinându-şi sufletul pe palme, rul” ascuns, „senin/ egal/ fără apus” al mării, de

are Baudelaire o numea odinioară imensul „rezervor” în care popoarele

ul care deschide volumul, intitulat Vamă, devine o ars poetica şi, în acelaşi rângerii în urma bătăliilor lumeşti, un veritabil manifest de singurătate şi de

tranie transfigurare a realului în cuvânt, când în cadrul unor scene prin crurile sfârşesc prin a prinde viaţă, încărcându-se de semnificaţii: „Trosneşte

focul – geruie în pace/ Arama brăţării mele/ Alunecă încet şi se desface şerpeşte/ StrăbătândIat-o acum în colţul ei retrasă/ Şi aşteptându-şi tainul de lapte - // Poezia”. Într-un poem cu accente de baladă, Sânziana Batişte se prezintă, ca la un loc de închinăciune, la „Porţile Cuvântului”, la „tronul preasfântului” pentru a i se supune, smerit, mânată de „zeul” creaţiei, al poeziei. Pregătirile sunt minuţios „lexicale”: „m-am spălat din cap în călcâie/ Cu zeamă de cuvinte-amăruie/ În loc de veşminte/ Cuvinte/ Cuvinte/ M-am împodobit febril/ Bucuros ca un copil/ Să am curaj m-am îmbătat/ Cu cuvinte de căpătat...” Însă odată ajunsă la „Scaunul Împărătesc”, zâmbind timid şi făcând plecăciuni, „cu limba tăiată zvâcnind nebun”, ea însăşi va fi chinuită de imposibilitatea de a spune tot ce gândeşte şi de a exprima tot ce simte, reacţionând neaşteptat: „hohotul de plâns îl sugrum”. (La Porţile Cuvântului) În timp ce trupul va aparţine în cele din urmă, inevitabil, ţărânii, spiritul omului se po

ntrastul dintre trup şi suflet, tot ce ţine de sânge şi carne „se va da pământului”, iar tot ce simte/ presimte „duhul” – această „fiară flămândă – „trece-va se petrece mereu/ Respirare cu respirare// În aburul sfânt/ Al cuvântului”. (Ceea ce ştie) Practic, în această „zodie a lupilor” (acest tărâm înalt al poeziei) puterea graiului (a cuvintelor) este fără margini, putând preschimba „viaţa-n moarte” şi „moartea-n viaţă”, putând prilejui/ permite visarea, această aleasă putinţă/ avuţie a omului: „Bogată sunt/ A visurilor turmă

or „aleşi” are puterea de a transfigura orice în creaţie, în Cuvânt; tot ceea ce nu poate fi exprimat („neexprimatul”) e ca o „pădure halucinată de monştri” până la apariţia „harului” care, brusc, „adăpându-i

ând puterea de a ordona dezordinea, de a releva esenţa de balast, de a descoperi şi separa „nuferii de lumină” de mâlul putred în care s-au născut. (Harul)

Într-un alt context, agresivitatea cuvintelor nu este decât agresivitatea iubirii, „asmuţite”, cuvintele izbind şi sfâşiind, devenind adevărate „Limbi de lup/ Colţi de lup/ Urlet de lup îngropat în trup pieritor”, în cele din urmă relevându-şi finalitatea „Pentru o nouă naştere -/ Pentru o stea zâmbind/ Necruţător” (ca în poemul Asmuţite cuvinte). În acelaşi timp, trebuie subliniat că, în ciuda apartenenţei la această „haită” a celor care au prins „gustul cuvintelor”, adăpostiţi sub „acoperişul” lor sonor, de regulă poezia se naşte sub semnul singurătăţii: „Sunt singură în poala veşniciei/.../ Cânt singură în poala veşniciei”. (Sunt singură) Într-un poem care va da şi titlul volumului – Zodie -, poeta este deopotrivă înspăimântată, dar în acelaşi timp fatidic atrasă de această constelaţie „a lupilor”, de „Zodia fraţilor lupi/ Lupii cuvintelor/ Alungându-şi prada/ Sfâşiind zăpada/ De-o foame sacră răpuşi” (această „foame” perpetuă, existenţială, de-a dreptul viscerală, nicicând potolită – poate doar de moarte – a oricărui Artist): „Vai vouă – ziceam/ Vai vouă – plângeam// Dar noaptea urlau nesupuşi/ Şi-un clopot smintit tot sună şi sună/ Mă cheamă sub lună// În haita celor seduşi”. Interesant este că într-o lucrare intitulată Eram, această „haită” este privită ca o adevărată procesiune „de zimbri”, „de fluturi” şi „de nori”, triplă metaforă a poeţilor înveşmântaţi în hlamide de raze, efemeri precum „floarea de crâng” (eminesciană), poeta contemplând şi, în cele din urmă, alăturându-i-se acestei procesiuni, devenită „de flori”: „Era o procesiune de zimbri/ Era o procesiune de fluturi/ Era o procesiune de nori/ Pe


care-i priveam, contemplam/ Învăluindu-se, destrămându-se/ În hlamida de raze/ Surâzători// Eram o procesiune de flori”. Şi iată cum, volumul reeditat al Sânzianei Batişte face dovada originalităţii şi puterii sale creatoare, propunându-ne un autor complex, pe deplin format, Zodia Lupilor (ca rezultat al unei minuţioase selecţii din tot ce a creat poeta pe parcursul a câtorva decenii) lăsându-ţi certitudinea unei opere echilibrate tematic şi compoziţional, lucru rar întâlnit la un volum de debut. Dar Zodia Lupilor avea să fie doar începutul unei interesante cariere literare, al doilea volum al Sânzianei Batişte (Miei de lumină), publicat în acelaşi an, conferindu-i calitatea de membră a Uniunii Scriitorilor din România. Filiaţii…

Andrés Sánchez ROBAYANA DORCESCU 70 Eugen DORCESCU între esenţă şi existenţă* Ce ar fi de spus, mai întâi, în prezenţa unei cărţi atât de neobişnuite precum aceea pe care cititorul o are acum în mână**, este că nu trebuie să ne lăsăm purtaţi de ceea ce titlul – atât de atrăgător în simplitatea lui – ar părea să indice într-o primă instanţă. Poemas del viejo – Poemele bătrânului trimite, într-adevăr, de

îndată, şi aparent, la versuri ce se scriu în răstimpul din urmă al unei vieţi, şi care pot dezvolta teme îndeajuns de eterogene. Versuri de acest tip – vreau să spun, stihuri ce corespund acestei ultime perioade a vieţii, şi cu o tematică variată – au scris Lope de Vega şi John Donne, Goethe şi Victor Hugo, Giuseppe Ungaretti şi Jorge Guillén. Etapa finală a lui Lope, de exemplu, s-a dorit a fi numită “ciclul de senectute”, chiar dacă în acesta nu totul a vădit atitudini ascetice şi meditatio mortis: au existat de asemenea spaţiu şi timp pentru joc, râs, parodie. Dacă ne gândim, dimpotrivă, la Ungaretti şi la cartea sa din 1960 Il taccuino del vecchio, ceea ce observăm este reunirea obsesiilor pe care deja le cunoşteam din cărţile anterioare ale poetului italian, plasate acum sub “muşcătura” (l’addentare) a timpului şi sub ravagiile sale. “Eu cred – scria Ungaretti – că în poezia bătrâneţii nu există prospeţimea, iluzia tinereţii; cred, însă, că există o asemenea însumare a experienţei, încât se ajunge – şi nu se ajunge întotdeauna – la găsirea cuvântului potrivit, se atinge poezia cea mai înaltă”. Dar temele din taccuino, s-o recunoaştem, continuau să fie diverse: singurătatea, durerea, inima ce încă iubeşte. În Poemas del Viejo – Poemele bătrânului de Eugen

ntem în faţa unei realităţi ori a unei lumi foarte diferite. Chiar de la piesa iniţială, ceea ază şi se explorează în ele este experienţa însăşi a bătrâneţii, această dramatică realitate

e care, de fapt, nu trăieşte, ci îşi supravieţuieşte siep teme (de la corporalitate până la “negura” lui Thánatos), dar ele t e ajunge la capătul “aventurii de tnli

Dorcescu suce se aborde

şi, aşa cum ni se spune la un moment a unei fiinţdat. Desigur, agravitează, toaneînţeles a exisacelaşi timp, atreia (“Bătrânucum această d

ar, în paralel, alte e, în jurul semnificaţiei bătrâneţii, o bătrâneţe cenţei”. De aici dramatismul susţinut al acestor versuri, profunzimea lor, care este, în goasă şi voinţă de cunoaştere. Despre bătrân se vorbeşte întotdeauna la persoana a cunoaşte exact…”, “bătrânul a observat…”, “bătrânul se încăpăţânează…”), ca şi stanţă ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăieşte, lumea

acestei fiinţe “tragice şi nenorocite”, înscrisă între văzduh şi cenuşă. Există, însă, de asemenea, frumuseţe, o “frumuseţe sfâşietoare”, a fiinţei conştiente de finitudinea ei şi de solidaritatea şi armonia cosmosului. Existenţa îşi aşteaptă sfârşitul, şi se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca fiinţa să poată urca “treptele veşnic tinere ale eternităţii”. Când, în primăvara lui 2009, am citit pentru prima oară – şi printr-un fericit hazard – poezia românului Eugen Dorcescu (Timişoara, 1942), am experimentat senzaţia de netăgăduit că mă aflu în faţa unui autor în care converg unele direcţii esenţiale ale liricii moderne. O adâncă scrutare a sensului transcendenţei – uneori inseparabil unit cu lecţiile misticii occidentale – îşi dă mâna, în această poezie, cu o viguroasă căutare metafizică (“metafizică, nu filozofică”, insista Juan Ramón Jiménez), al cărei centru sau axă este fiinţa în faţa eternităţii. Marea tradiţie a poeziei române, de la Mihai Eminescu până la Tudor Arghezi – o tradiţie pe care în Spania, sau în limba spaniolă, o cunoaştem, din


nr. 63


nefericire, cu totul insuficient – , se vede asumată în fiecare vers al lui Dorcescu, sublimată în fiecare din cuvintele sale, şi se leagă cu unele dintre marile procupări care, de la Mallarmé până la Luzi sau Bonnefoy, determină limbajul şi lumea celei mai vii poezii europene a modernităţii. Nu va fi inutil să se atragă atenţia asupra lui Dorcescu ca poet european, în ciuda faptului că împrejurările sociale şi culturale ale ţării sale, pe durata prea multor ani, l-au izolat, în mare măsură, în limitele propriei limbi, şi doar în vremea din urmă această operă a început a fi cunoscută în restul continentului. Fiindcă important este că în creaţia lui sunt puse unele din cheile cele mai adânci ale modernităţii poetice, şi într-o manieră foarte specială ceea ce Mario Luzi a numit “dialectica dintre existenţă şi esenţă”, adică necesarul inter-schimb dintre experienţa vitală însăşi şi fondul ontologic în care această existenţă se înscrie. De echilibrul, de solidaritatea dintre aceste două planuri, depinde cuvântul poetic; o dialectică, într-adevăr, “fără de care – adaugă Luzi – poezia, cel puţin în accepţiunea noastră, nu s-ar produce”. Cititorul nu doar asistă, în Poemas del viejo – Poemele bătrânului, la această dialectică, ci se cufundă în ea, o simte agitîndu-se în conştiinţă, între senechismul*** (aici uneori foarte strict), pe care orice meditaţie asupra finitudinii îl implică, în mod necesar, în tradiţia noastră, şi un acut sentiment al dramei, nu mai puţin caracteristic unei părţi foarte semnificative a acestei tradiţii, şi nu doar în admirabila sa fază barocă. Eugen Dorcescu ne pune în faţa acestei drame, cu cuvinte în acelaşi timp nude şi neliniştitoare, cuvinte ce nu renunţă – nu pot renunţa cu nici un chip – la sentimentul misterului, ca şi cum acesta ar fi cel mai definitoriu simţămînt omenesc, posesiunea noastră sensibilă cea mai vie. Poemas del viejo – Poemele bătrânului, cuvinte consacrate, da, “eliberării, durerii, luminii”, după cum se citeşte în unul dintre texte. Dar, de asemenea, şi înainte de orice, consacrate misterului, acestui spaţiu (şi acestui timp) dintre existenţă şi esenţă care ne întemeiază, şi despre care cuvântul poetic este chemat să fie, mereu, o frumoasă, iradiantă, de nesubstituit mărturie.

Tegueste, Tenerife, 15 de noviembre de 2011

* Text tradus din limba spaniolă; ** Eugen Dorcescu, Poemas del viejo – Poemele bătrânului, Ediciones Igitur, Montblanc (Tarragona), Spania, 201;. *** Senechism (sp. Senequismo) – Doctrina etică a filozofului Seneca, ce promovează stoicismul şi temperanţa; ( n.r.)- preluare din Revista Agero

Semnalare de la... Alexandru CETĂŢEANU (Canada).

Împământarea: poate cea mare descoperire medicală!

Scris de Alec Blenche | January 3, 2012 la 1:30 am V-aţi întrebat vreodată de ce simţim o plăcere aparte atunci când

ne plimbăm în picioarele goale prin iarba udată de roua dimineţii? sau atunci când ne plimbăm desculţi pe malul mării? … ei bine, se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, dar

mai ales frecvenţa în care o facem. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, probabil că mai tot timpul porţi încălţări cu talpi din cauciuc sau din plastic. Şi probabil că nu-ţi trece prin minte că acest simplu lucru poate fi cel mai mare rău pe care îl poţi face sănătăţii tale. În 1998 Clint Ober, un fost director executiv la o companie TV, pensionat, stătea pe o bancă într-un parc în oraşul său natal. În timp ce se uita la turiştii care treceau prin faţa lui, şi-a dat seama că toţi, inclusiv el, purtau încălţăminte cu talpa de cauciuc sau de plastic şi s-a gândit dacă nu cumva aceasta are un impact asupra sănătăţii. Întrebarea a venit în capul său datorită experienţei avute în meseria sa în care obişnuia să izoleze cablurile, având în minte noţiunea că toate sistemele electrice din casele şi birourile noastre sunt stabilizate şi protejate de pământ prin împământare. Ober s-a întrebat dacă nu cumva acest câmp energetic ar putea să protejeze şi sănătatea corpurilor noastre.

e a sa va pune în mişcare ani şi ani de experimente Ceea ce nu a bănuit atunci a fost faptul că aceasta întrebarşi o de ta “e ţi

studii, iar acestea vor scoate la iveală rezultate incredibile. Deşi folosesc o varietate de cuvinte pentru ascrie, fiecare şcoală modernă de medicină alternativă vorbeşte despre “energie”. Dar ce este aceasnergie” fundamentala despre care tot auzim? Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Po



conecta orice parte a pieliputernică şi care este în m

i tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părţi, există una care este deosebit de ijlocul tălpii piciorului; un punct c

Este un punct bine-cunoscut penmeridianele de acupunctură şi, în esen

Interesant este că împământarea, sau mai degrabă lipsa acmoderne. Când eşti conectat cu pamântupiciorului), există un transfer de elprobabil, cei mai puternici antioxidan

În urma experimentelor făcute, s sunt responsabili pentru câteva observ

ri vor distruge bac

oscut ca răspunsul inf

mplă este reacti procedând astfel, unii scurge ate cauza ţesutului sănătos daune. răspun

ă radicalii liberi sunt pozitivi, astfel încât ă

rec

gubelecol

împământarea la nevoile omului modern, specialiştiiau

unoscut de acupuncturişti ca Rinichi 1 (K1) . la toate tru faptul că, din punct de vedere conductiv, se conectează

ţă, se conectează la fiecare colţişor al corpului tău. esteia, are mult de a face cu înmulţirea bolilor

l (fie că mergi desculţ sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al ectroni liberi din pământ în corpul tău. Aceşti electroni liberi sunt, ţi cunoscuţi de om. -a demonstrat că aceşti antioxidanţi aţii clinice foarte interesante :

• schimbări benefice ale frecvenţei cardiace; • scăderea rezistenţei pielii; • scăderea nivelului de inflamaţie.

Pentru a înţelege mai bine ştiinţa din spatele a ce se întâmplă în timpul în care suntem conectaţi la pământ şi de modul în care aceasta are impact asupra răspunsului inflamator, Dr. Oschman ne explică ceea ce se întâmplă atunci când vă confruntaţi cu un traumatism.

Dr. Oschman este expert în domeniul medicinei energetice, cu o diplomă de licenţă în biofizică şi un doctorat în biologie de la Universitatea din Pittsburgh. Ca autor al unui număr mare de cărţi, el este recunoscut pe scară largă ca o autoritate în biofizica energiei medicale.

“Chiar şi la cea mai mică contuzie, dacă te ciocneşti de usă, sistemul imunitar răspunde imediat prin trimiterea de celule albe din sânge (neutrofile) la locul impactului… Neutrofilele secretă specii reactive de oxigen (ROS)… numite radicali liberi. Acestea sunt ca Pac-Man, molecule foarte importante care au misiunea de a distruge.

În cazul în care bacteriile au ajuns, prin intermediul pielii, în corp, aceşti radicali libeteriile foarte repede. Dacă ai celule deteriorate, radicalii liberi le vor distruge, astfel încât să existe

spaţiu pentru celulele sănătoase să se mişte pentru repararea ţesuturilor. Acesta este cunlamator. Ceea ce am descoperit şi este cu adevărat profund este aceasta: am înţeles acum de ce primim

acest răspuns inflamator, care are cinci caracteristici: durere, roşeaţă, căldură, pierderea abilităţii de mişcare şi umflarea. Toate acestea sunt cele cinci semnalmente distinctive ale inflamaţiei şi se dovedeşte că nu este nevoie să se întâmple aşa.

Inflamaţia, care în medicină este considerată o parte importantă a procun artefact cauzat de lipsa de electroni în tesuturile tale. Ce se întâ

esului de vindecare, este de fapt că neutrofilele livrează specii

dintre aceşti radicali liberi se potAsta este, de fapt, ceea ce creează

le goale pe pământ după ce tee vor răspandi prin ţesuturi. electric. Acest lucru se întampl

aceştia se anuleaz

ve de oxigen (SRO) la locul incidentului, dar în ţesutul din jur şi îi posul inflamator “.

Cercetarea asupra împământării a descoperit acum că, dacă ţii picioareloveşti sau te accidentezi, electronii vor migra în corpul tău şi sOrice radical liber care se scurge în ţesutul sănătos va fi imediat neutralizat deoarece electronii sunt negativi, în timp ce

iproc. “Deci, într-adevăr, ceea ce se întâmplă cu împământarea sau conectarea

la pământ este că vă protejaţi organismul de la – cum le numesc eu, pa


nr. 63

aterale”, spune Dr. Oschman.“Aceste distrugeri nu au fost destinate să aibă loc, dar au loc pentru că ne-am deconectat de la pămât prin punerea de cauciuc şi de material plastic între picioarele noastre şi pământ”.

Pentru a putea adaptagăsit metode de a aduce energia pământului direct în casele oamenilor.

Astfel au apărut cearceafuri electrice cu ajutorul cărora oamenii sunt conectaţi la pământ în timp ce dorm. Preşuri pentru calculator pe care poţi sta cu picioarele goale în timp ce lucrezi sau papuci care au în talpă un material conector între punctul K1 şi pământ.

Citeşte mai mult: http://viataverdeviu.ro/impamantarea-cea-mai-mare- descoperire-medicala/#ixzz1tEKQCxgD

Muzica ambientului – pictură de Vladimir KUSH


Cartea hunedoreană Adnotări de Eugen EVU

Între real şi mit: ultimul aur... Dumitru TÂLVESCU - GISELLA,

edit. Cetate, Deva, 2012 „Tâlvescu are arta transfigurării în „aur viu”, prin blagiana dragoste, prin

compasiunea empatică, brodată în discursul compozit, caligrafic şi instinctual-optimist. Sufletul naratorului este unul, eufemistic zicând, feminin, generos şi îngrijorat. Parabola stigmei aurului, este şi cea a smirnei şi tămâiei?”

monstrul istoriei şi cel nă a paideumei tragice

b, pe Valea Mureşului. degrabă reportericească, referitoare la

cee autorul o pune în grila oman cu cheie ar fi unul

itru Tâlvescu, om poetic cu destinul. Cel indus şi

social. Personajul Stănilă, onian (Ciocoii vechi şi noi), iar te. Că nu e un roman „poliţist”

(nici miliţist!), este sigur, mai ales după ce ştim din arealtiv, fiecare, această provocare: Gligor Haşa (Septembrie cu măşti),

d- american „Cai hirica, „Utops rpretări

ce, ori ale celei renvogue, a neo-elă, a

cu faţator). E

te conspirao cu o

Romanul Gisella, este al unei reconstituiri întredemagnetizant, al Memoriei, situat într-o zotransilvanice, impregnate de stigma aurului: SăcărâmCartea debutează cu o motivaţie mai

a ce religiosul o consideră stigmă, raţionalismul determinism, interferenţelor dintre istorie şi mitologie. Nu sunt de acord că acest r„policer” (Petrişor Ciorobea), ci regăsesc în construcţia epică a lui Dumprin firea sa, o ţintă moralizatoare vis-a-vis de monstrul istoriei, faţă-n faţăcel asumat, conjuctural-dramatic, cel individual şi cel în extenso colectiv-cu bizarele-i balansări spre idilismul de tip mediaval, este tipic filimGisella – o eroină tragică de tip dostojevskian, cu puseuri ortodoxis

ul hunedorean, autori ai genului care au reuşit sau eşuat semniticaPetrişor Ciorobea (romanul parabolic de tip nor ssarabassa”), Valeriu Bîrgău

ia profesorului Dunca”. Verva (Semne particulare) şde patos a autorului para-curente ale criticii agoniaccept grila ciorobiancriminalistici investigvreţi în sens semiotiRăzboiul sfîrşitului ldrept că istoria esindividuale, in extens

Opresc aceste fulgpe urzitoarele cărăriExistenţialismului „n

acelaşi, în tandem cu Neculai Ce cere primită fără capcanele inte i, atât de explodate în surescitatele

itismului ”intelectual”. Dacă ar fi să istoria noastră, ca datum, este o epopee policer şi aparţine unui soi de

ţioniste, cum ar spune George Arion, a unui „atac în bibliotecă”, sau dacă , al unei „conpsiraţii a Orbilor” (peiorativ zicînd), (Abbadon Exterminator, mii, Alchimistul etc., romane foarte agreate de sus-numitul pre

ţie şi ocultele sunt moirele - morile determinatoare ale destinelor elor colective.

raţii, fiind convins că autorul nu s-a aventurat pragmatic – cel mult empiric – ori prin catacombele psihedelismului post-decembrist, la cota de avarie a stru” eclectic... Dacă ar fi să vedem o analogie în tipul de construcţie epică,

cel mai izbitor afin ar fi Mihai Pascaru, cu cel puţin două dintre cărţile dsale, doar că acestea aparţin prozei scurte: „Piramida” şi „Cuţitul de vânătoare”, ambele opere de referinţă. Nu sunt de principiul unei critici cu trimiteri textuale: Tâlvescu este un frazeur cu şarm descriptiv, evocator, din izvoare atât empirice, cât şi de arhivă, meticulos şi extractor de semnificaţii pentru a re-creea atmosfera de după primul război, repetitivitatea „destinelor” şi modul cum ea a pus peceţile asupra personajelor şi micii urbe căţărate pe munte, ori coborâte-n infernul rece al mineritului d’antan. Ni se deschide labirinthic - feeric, o lume în care autorul, practician cumva tehnocratic însă şi cvasi-imaginativ, retrăieşte empatic vieţile celor aleşi a reanima Povestea. „Un vânt rece adie peste culmi, prefigurînd toamna. E momentul în care liniştea devine magică, nefirească, la fel ca aşteptarea împlinirii unui fapt dorit”. Destinul oamenilor, tipologic, al lui Tâlvescu este şi destinul caselor, al unei culmi ciudat numită literalmente Calvaria, dar şi destinul unui underground cavernos, smuls parcă din subconştientul colectiv al comunităţii, al societăţii, pentru unii profitabil, pentru „cei de jos”, şi mai înjositor, în teluricul disperării existenţiale şi al „magiei” transferului psihologic în buclele de timp (durate), ale omului apăsat de iluzia – himera propriei libertăţi. Niciun personaj al cărţii nu atinge




nr. 63

cota pozitivismului, autorul fiind un sceptic – lucid, un sociologist şi un umanist. Pluteşte, în evocări şi în aducerile în prim-plan temporal, ceva stihial, parcă urcat din catacombele Vâlvorei, din lumea dependentă de mineral, de întuneric şi frig; această paradigma a subternaului, este în mod ciudat transferată şi la suprafaţa habituală, cu toate frumoasele elogii duioase ale Gisellei, la peisajul silvestru, ori la inocenţa paradiziacă a copiilor... Dedesubt e infernul? Adică în subcortical?

Umbra lui suie troznind pe scripeţii parabolici, în infernul psihic, conştientizat şi acceptat în deriziunea dirijată anume de „patroni”; Tâlvescu are arta transfigurării în „aur viu”, prin blagiana dragoste, prin compasiunea brodată în discursul compozit, caligrafic şi instinctual-optimist. Sufletul naratorului este unul, eufemistic zicând, feminin, generos şi îngrijorat. Categoric, geticulaţia unei astfel de scrieri este şi una catarsică, dorit a fi şi comunicată fraternal, cu patosul unei apartenenţe sociale la mulţimile de la baza piramidei invocatului Mihai Pascaru. Căile personajelor sunt cărări şi drumeaguri suspendate lângă prăpastie, vieţi şi destine, alegorii şi refugii care fac suportabilă convieţuirea dintre „buni şi răi”, paradoxal interconectaţi. Calea văduvei Gisella, dinspre pusta acalmiei şi nadirului barbian, spre abruptele creste cu ziduri resorbite treptat de rocă, devine una iniţiatică, iar frumuseţea ei carnală şi sufletească va fi totodată blestemul ei, aşa cum este şi cel al aurului; traumele din spaţiul ei originar, câmpia Tisei, vor recidiva şi vor contorsiona ceea ce pare a fi fost un predestin, în fapt, un efect în lanţ al Determinării. Febra aurului zărăndean nu este cea a westului eldoradic, ci una a aurului rece, smuls cu sânge de mineri şi devenit mămăliga slugii, nu cel patrimonizat lacom de parveniţi... Sistemul determină efectele, iar autorul devine profet atunci când sugerează o repetabilitate a condiţiei, în rotirea istoriei... Ceea ce au adus rapace Imperiile, readuc acum investitorii vorace ai băncilor; „ţara noastră aur poartă/ noi cerşim din poartă-n poartă”. Dolorismul ardelenesc pune un timbru însângerat pe întrega carte. Autorul observă cum „stigma” aurului îi „egalizează” înjositor pe toţi cei veniţi la Sacarâmb, împinşi de vitregia crizei postbelice: unguri, polonezi, slovaci, cehi, italieni, croaţi, bulgari, olaltă cu cei autohtoni, trecuţi conjuctural la catolicism.

Cartea devine o fotografie mişcată, alteori o scenă rotativă, perindând scene, când sublime, când groteşti. Stănilă este un personaj memorabil, contradictoriu, însă funciarmente ticălos. Janos este evocat duios, compătimitor, ucis de fapt de raptorii locului. Oamenii şi animalele, pădurea şi muntele, se contopesc aproape epopeic, într-un roman evocator convingător. Îmburgheziţii de tip balcanic, dar şi austro-unguresc, tot burjui, merde! - cu intruziuni şi de alogeni aduşi ca scaieţii sferici din pustele... sans- frontiere (!), se ţin într-o bizară „ecuaţie” de tip sado-massochist, victime - călăi. Aurul, „personajul” principal şi, de fapt, semnificaţia lui, este nu cel ascuns în lăzile lăcomiei, ci aurul sacralizat prin suferinţă umană, aurul – garant, contra Fricii şi Foamei, aurul cu iluzia sa de înstăpânire pentru unii, de dezrobire prin prea-răbdarea acceptată mistic. Dumitru Tâlvescu uzează de „reţeta” fabulosului, a mitului aurului, însă ştie să insinueze rafinat, hermeneic, simboluri ca „felinarul orb”, „aur nativ”, „aglomerarea dezordonată” a psihicului omenesc, dozînd stranietatea şi misterul cu un autentic simţ... alchimic. Poate că o ediţie amplificată de la aparenţa unei nuvele prelungite, la romanul-frescă, ar fi de dorit. Oricum, registrul poetic al lui Dumitru Tâlvescu, este armonios complementar (acompaniator) cu cel de prozator, fără riscul telenovelic acum en vogue. În fine, este de recitit seria cărţilor toffleriene, spre a reînţelege sintagma „între plug şi computer”...? Tâlvescu a uitat doar un personaj, disimulat cumva printre rânduri: Profetul... Dar asta ar fi altceva....

Adaos despre poezia aceluiaşi autor Dumitru Tâlvescu îşi reia (repliază) temele poetice-convergente, ca inelele în alburnul textului,

în noul volum anunţat „Stăpân peste iluzii”, scrierile lui devenind şi mai fluide, ca arterele colaterale ale unor meandre riverane. Este un “om mare” care recugetă lumea deopotrivă „adolescentin” şi „bătrâneşte”: obsesia este a “greului pământului”, a mineralului preponderant în interregnul uman, în corpul uman; textele din acest nou volum sunt deopotrivă exerciţii de auto- psihanaliză. Ele sunt transpuse probabil irepresibile, cotidian, însă cu „visătorie” nocturnă, când


anul XVI nr. 63


ironic-sceptic, când cartezian. Poetul este evident un filolog parctician, extrăgînd fără complexe livreşti, uimiri şi vagi aforisme din tot ce „mişcă” iluzoriu, ca un fel de umbre de contrast ale realului. A scrie este a dezmierda urmele-cuvinte, pe astralul (holografic) al nostalgiei; starea este crepusculară, die Weltschmertz, „răul de lume”; ieşirea prin text (discurs) este în scepticismul care „vrăjeşte ironic/ chipurile cu umbre”...

„Mai am putere să mângâi/ Urmele săruturilor de demult,/ Uitate, ca-ntr-o carte veche, pe un raft./ Mai pot vedea clipirea veselă/ Privirea ta, de riduri văduvită./Când timpul vrăjeşte, ironic,/ Chipurile, cu umbre./Mai sunt învingătorul zilei sterpe,/ Printre iluzii, stăpân, degeaba,/ Mai trec un an şi-apoi un altul.../ În albume, nu mai sunt tot eu!” (Amintiri vesele).

Starea de înstrăinare, de alienare, pe fondul paradiziacului pierdut. Retrospectiv, iubind-o pe Mnemosyne, dar şi înamorat ca Endimion, de Lună, sora-soarelui, Dumitru Tâlvescu voalează constanta atemporală a... timpului, ca durată. Obsesia timpului este a memoriei ce inversează, regresiv, imuabila lui rotire. „ Eterna reîntoarcere” eliadescă, punctată cu borne- poeme- enunţuri,

ă a „ încetinirii”, a suprinderii în flash-uri, colaje, derulare aphorii, desigur ca o gesticulaţie pateticcinetică. Cronos este nocturn, lacom:

„... Hulpav, se-ncaieră timpul, cu zilele,/ Înghiţindu-le, pe nemestecate,/ Atent, doar la nopţi./ De le ele, mai speră, un gest de resemnare,/ Potolindu-şi setea cu visele lor.” (Nemurire). Sentimenul asupritor este cel al neconsolării, ultra-firesc. Poate din nostalgia unui hedonism rural, tradiţional? Imaginaţia curge „recuperator” în discurs... Când poetul este în graţia muzei clasice, froma prozodică îi vine ca un tipar, ca un fagure de ceară, în care patosul, afectivitatea unui ultrasensibil (stângaci!) – sună mantric, tămăduitor auzului, deci se comunică (se cuminecă) mai incantatoriu: Poetul are harul spunerii constrictive, cum ar zice Doinaş, dar şi al „oaselor de sepia”, diafane şi transparente, imitând tălăzuirea cogito-ului: „ albind ca pe oase/ cuvinte şi spini”:

„Lumina lunii adună sclipiri şi le-ntoarce/ Spre spaţii mai largi, odihnite-ntre stele/ Şlefuind bezna deasă, infinitul îl stoarce,/ Cu o oglindă ce duce culoarea din ele./ Se-ntorc, mai târziu, pe pământ şi mai noi,/ Albind, ca pe oase, cuvinte şi spini/ Cerul opreşte din mers, trei speranţe de soi,/ Cailor albi ce le-ntâmpină şi le poartă, senini./ Glumeţ şi-mpăcat, eul priveşte şi face/ Grijilor făgaş, întâmplărilor cale şi naşte/ Lumini prihănite în gânduri şi tace/ Privind caii albi, dintre care, doar unul, mai paşte.”

Nadirul latent irumpe cumva pulsatoriu, în fiece poem, crepuscular şi acut-existenţialist. Negreşit, sinceritatea mărturisirii, poetizante, ornamentica ludică şi cu ţinta de a (ni se) împărtăşi, este de valoare, autentică, fără elucubraţiile en vogue ale textualismului resurect.

Poeme noi Dumitru TÂLVESCU

Regrete E un drum, dincolo de cuvinte,

Potecă de fugă, spre noi idealuri

Spre ochii ei, lumini pustii, fără de minte Îi înfăşoară josul, cu priviri ascunse, Încet şi calm, de gânduri pătrunse Şi iară, tăcerea amară, încearcă şi poate Să scoată, din versuri, doar clipe şi şoapte. E ora târzie, când doruri nu vin

În care, doar iluzii, se sparg, între maluri Şi flori, pe trecute, în arşiţi de mai Când zâna zăpezii îşi caută alt crai. Se-ntorc în nemurire, amintiri şi zile Rotundul nostru, spart, în mii de fire, Trist viitor, care-n ceruri, încearcă şi poate

Pe aripi de crin, candid şi senin. Pe mesele mari, doar urme şi pete Cineva a vrut chiar s-o îmbete, Pe faţă, curios şi tare, Pecetluind clipele cu sare. Amară e seara, încet, când se-adună Grijile nopţii, tiptil, fără lună,

S-o ntoarcă acasă, pe ea, încă o noapte. De vine, îi dau, iar, dreptate.

Dor

Tăcerile înalte, unde-s? Pierdute pe câmpii, aflate în vacanţă Ori dormind, sub mărăcini, la şes?


Doar gândurile se întorc acasă, Amestecând iluzii şi speranţă. Ziua strecoară, cenuşiu, doar griji

În drumul lor, către lumină? Dar izvoarele? Cine-i de vină?

Sufletele ceruind, mereu,

eranţă, când naşte vise, Ori câte un dor, cerşindu-l pe al meu.

ge ,

Fluturi în stomac Începuturile au aceleaşi emoţii. Tandre, cu gestuŢestoase ce-şi aşteaptă soţii,

i şi plete

minează Joc

coace,

Geamăt al zilei, oprit în cai albi.

Câte-o spri încete,

Întrebare

Gândurile, animale hibernând, Pasc iluzii, pe câmpuri , râzând. În vis. Soarele, Printre nori, mijeşte-a ploaie. Trist.

ină Ca o noapte care nu se mai termCa o iarnă în care nu mai ninge. Aşa începe sfârşitul, ce dorul îl stin

geSau începuturile soarelui, în sân

Gândurile bune-mi apasă pe umerÎmbrăcând inima, la amiază Zâmbesc uşor, ochii tuturor, încă lu

Te-ai ascuns, ca-ntr-o găoace! Ochii-ţi privesc, prea căprui şi prea dalbi Sărutul ierbii, cînd toamna apune şi coaceApusul şi-i spune să plece, din

Bivalenţe Ladislau DARADICI

Cer RDA (sau , nostalgia...)

ană de înger (2 (2009) sunt care reune ri şi în proză ale poetului,

cronicarului I nginereşti. t, diversitat ărilor pare reunind, ală paradoxisme şi

parodii, epigrame şi „catrene i „proză scurtată.. u publicistică” (am două volume

sfărâmate, din cioburile a Ion Urda reuşeşte să înjghebe un posibil iritual, spr semenilor. e marcă, Ion U al

raţio orului. În scrie r ale ieţuim, dar , rezu tului deopot căţilor ma n nostalgi

pană de înger poate fi consideratăinte şi suflet. Cheia poeme

şi mo

reci, în timp ce el („asteroi„visând la nemurire.” (P

În poemul Iată de trecem prin viaţă „ca un trepline, „zâmbetele dispetren...” Ideea este genero

cul poeţilor hunedoreni: Ion U între paradoxism şi topârcianism

Solie cu p volume

008) şi Zâmbete printre ruinedouăeseist

sc creaţii în versuon Uului şi

Dintru înrda, cunoscutul doctor în ştiinţe i

a lucrcepuderutantă, autorul

ea tematică şi stilistică turi de poeziile propriu-zise, de ocazie”, „şarje umoristice amicale” or

nici, eseuri sa„dedicaţii”, . umoristică” şi chiar „cromateriale deAstfel, cele

citat din titlurile şi subtitlurile capitolelor). creează impresia unor oglinzi lăuntrice

cărore ni-l(auto)portret sp oferi, generos cum este, nouă,

Paradoxist dm

rda se autodefineşte drept un „sentimentnal”, având şi un simţ aparte al u rile sale, el descoperă contradicţiile nu doa

fiindlumii şi ale timpurilor în care (supra)vufle

şi ale logicii şi simţirii, poemele sale judeltatul unui joc inedit al minţii şi al s

re, deseori ironice, scriitorul este şi urivă. Poet al observaţiilor fine, alrabil. a c incu

o carte generoasă de lor este semnificaţia (prdestie. Omul nu este dec

ştrilor, dar din părtându-se, devenind

Solie cu învăţătură pentru m ea

ât evidentă uneori), livrată însă cu sinceritateun pelerin rătăcind printre stele, ademenit de strălucirea ateamă, de cele mai multe ori, renunţă, stelele înde

d de piatră îngheţată”) îşi va continua rătăcirea elerin) ce-ţi spun..., desluşim o altă parabolă a destinului:

n cu semaforul pe verde” fără a zări peroanele rate/ ale celor pentru care/ poate eram ultimul asă, fiecare individ putând deveni o speraţă pentru


nr. 63


anul XVI nr. 63


ceilalţi. Din păcate, evoluând, transformăm peste ani fericirea „de-a fi” din ţipătul noului-născut în dezinteres, deznădejde şi chiar renunţare, în acelaşi poem poetul provocându-ne, retoric: „judecaţi dacă noi/ mai ştim să simţim/ răsăritul soarelui,/ lacrimile ploilor,/ cântecul pârâului,/ o pasăre,/ o buburuză,/ sau o păpădie.../ Ne risipim reperele/ perisabile/ ale unei vieţi pe care/ nu credem/ că am tră

ameră goală” în care, odinioară, forfoteau speranţele... ct de manipulare în liştii,/ cu atitudini supdu-şi mingi la fileu/ şiedica „de covorul roşgaşi fanatici,/ teroriştii conştiin

pare „un naufragiu pe-o insulă pustie” (Vreme aştept să fie definită drept u

poeme ca Preapocalipmente în favoarea ren

cată de crin – stigmatul trădării”, iarna „se înstăpâneşte” în

oetul im

ereu/ iezerul fermecat unde/ se naşte curcubeul...” (E

mor, a sufletului rămas adolescentin al îndrăgostitului ma

se că aceleaşi flori „se pot veşteji şi din/ prea multă iubire”.

(Stau frânt); Dumnezeu zideşte o nouă grădină în care un arhanghel adună suf

it-o...” Speranţa rămâne unul dintre motivele-cheie ale poemelor lui Ion Urda, ca de altfel şi disperarea.

Rostul artistului este de a cânta („n-ai de unde şti/ dacă vei reuşi/ să trezeşti lumea/ dar în sufletele/ de vis amorţite/ se va depune – rouă,/ un strop de speranţă...” În cele din urmă, poetul rămâne contemplându-şi sufletul, această „antic

În Scrutin, aceleaşi speranţe devin şi obie mâinile analiştilor şi manipulatorilor ticăloşi („profeţii moderni – ana er-inteligente,/ pasează ameţitor speranţele/ stânga-centru-dreapta,/ ridicân i lansând atotputernicul Zvon”, în final speranţele sfârşind prin a se împ u/ întins până la scara/ limuzinei negre”, în timp ce „gândurile devin sinuci ţelor/ lepădate ca de Satan”. (De ce nu vrei să vezi, Doamne...)

Printre „speranţele şterse”, vremea aşteptării ării), ca într-o „pseudocugetare”, disperarea n „cortegiu funerar/ al

speranţelor/ ucise/ din prea multă/ iubire”. Înscrise sub semnul singurătăţii şi al deznădejdii, tică, Postapocaliptică 1

şi 2, Disperare, Stau frânt etc. par tot atâtea argu unţării: „înfrigurarea şi spaima se întreceau/ în a stăpâni pretutindeni/ groaza îngheţa visele/ şi neputinţa paraliza zborul...”; „la fereastra sufletului,/ ca o binecuvântare,/ rânjetul morţii...” sau „fumegă agale/ visele deşarte/ vecine cu haosul...” Şi aşa mai departe.

Demonstraţia din Preapocaliptică se încarcă de accente existenţialiste şi sociale: pe „muntele sacru” fulgerele au dăltuit „o floare întune

oameni, în suflete colcăie viermii, trotuarele sunt tocite de prostituate („păpuşi telecomandate/ de şalăi cu celulare”), finalul fiind dezarmant: „La marginea lumii/ iubirea/ e tot mai tentată/ de gânduri sinucigaşe...”

Însă paleta tematică a lucrărilor este mult mai diversă. În Mărgăritar înflorit, portalizează jocul uneori capricios al memoriei care „te re-nvie/ fantasmă/ mult mai reală decât/

sărutul fugar/ sau zâmbetul/ timbru-amorţit/ în colţul gurii”, imaginea lacrimilor (a mărgăritarului înflorit) pe colţul ilustratei fiind sensibilă şi convingătoare.

Descrierea unei expoziţii de pictură îi prilejuieşte pasaje de poezie semnificativă: „undeva într-un spaţiu/ transcedental/ vezi un sclav trudind/ lângă curcubeu/ tot încercând să-i amestece culorile”, căci el, „robul luminii,/ caută m

xpoziţie) Unele lucrări trebuie considerate şi în funcţie de intenţionalitatea lor. Astfel, Ce să-ţi dăruiesc...

este o demonstraţie ludică, nu lipsită de utur. Iubitul i-ar aduce iubitei luna, ploaia, soarele etc. dar... în cele din urmă, conchizând: „De

aceea, de ziua ta, mă voi ascunde în spatele unei flori,/ îţi voi şopti o urare şi voi fugi/ ruşinat ca un adolescent/ întârziat...”

În Remarcă, poetul declară jucăuş că „rostul existenţei noastre” nu este altul decât „Să iubim florile”, după ce într-o altă poezie afirma

Există numeroase pasaje, imagini care justifică demersul liric al acestui „sentimental raţional”: sufletul poetului este o „anticameră”, o „sală de aşteptare/ pentru speranţe” (Mi-e sufletul o anticameră); peste toate nenorocirile apocalipsei, însuşi Dumnezeu devine o imagine lăcrimând (Postapocaliptică 1); frânt „între durere şi adevăr” poetul îl adulmecă pe Dumnezeu „precum un ogar urma vânatului”

letele „încrustate” în piatră de oameni (Colecţionarul de suflete), într-un alt poem, cei care îl „sapă la rădăcină” pe Dumnezeu fiind chiar îngerii...


Numeroase catrene din poeziile prilejuite de aniversări se constituie în epigrame reuşite: „Aşa-i cu noi, spre vârsta a treia,/ Privind cum desfrunzesc castanii,/ Când printre degete fug anii/ Şi-i tot ma

excelează şi în parodierea lui Topârceanu (de care se apropie prin stil, dar şi prin sen

„fantasmelor” şi suprimarea „tumultului” sângelui de către propriu-i cuget: „A

ţile lui Ion Urda reuşesc să depăşească acest sta

i bibelou femeia.” (Aniversare, lui Eugen Evu la 63 de ani), sau (dintr-o poezie dedicată prozatorului Dumitru Hurubă): „Te-am înţeles prea bine noi, cu toţii/ Eşti un chirurg cu mâini înmănuşate/ da’-i prea puţin. Ca s-o cârmeşti cu hoţii/ ai doar o şansă: parul pus pe spate.”

Scriitorulsibilitate şi umorul fin): „Toată lumea vrea să uite/ iarna hâdă şi amară,/ sufletele-s mai

deschise,/ oamenii-şi zâmbesc amabil;/ s-a instaurat în toate/ pacea. Ferm, indubitabil/ s-a decis Mama-Natură:/ - Este iarăşi primăvară!” (Armindeni)

În Exorcizare (poem subintitulat „elegie romantică”), poetul surprinde trăsătura dominantă a propriei lirici: uciderea

i re-nviat ca-n basme, fugară amintire/ iscată din fantasme ce le-am ucis demult/ dar am uitat cărarea intrării în iubire/ şi cugetu-mi sugrumă al sângelui tumult.”

Ion Urda scrie o poezie premeditată, intelectualizată, anecdotică uneori, tendenţioasă pe alocuri. O poezie explicită care nu-l solicită prea mult pe cititor şi nu-i permite o prea mare libertate de gândire şi de simţire dincolo de text, potrivit tiparelor propriului suflet. Este o poezie care limitează prin însăşi rotunjimea ei.

J. L. Borges era de părere că dacă literatura n-ar fi decât o algebră verbală, oricine ar putea să producă o carte, tot încercând variante. Printr-un inteligent simţ al umorului, aplecarea spre paradoxism dar şi o asumare amară a renunţării, căr

tut de „algebră verbală”.

Pagini invitate Dumitru HURUBĂ

CU TRISTEŢE, DESPRE UMOR Dacă nu e singurul popor, în orice caz, românii se află printre foarte puţinele

naţii care ştiu să facă haz de necaz. Facem-dregem, dar găsim în orice situaţie partea ei de umor, nu rareori negru, poate chiar funest, însă românul a ştiut să brodeze umor chiar şi în jurul unei drame, fără să facă din această atitudine o

are îşi „asumă” cota-parte din fiin

e) ş.a. Ei, au lăsat în urmă (şi) opere care, prin valoarea lor satirico-um

ă moştenirea nu e deloc uşoară. Doar” moştenitorii” să fie pe ă oră, în România se publică puţină literatură de acest gen, foarte

unt umilitoare. Autorii de literatură satirico-umoristică, cei de valoare!, sunt, de fapt, fiii vitregi ai literaturii. Cel puţin la noi. Paradoxul este că autorii vplătească volumele valoare. Dar, paradoxal, ei sunt cei care publică, publică. Mă director, domnul Gsă apară anumite cantitate, graţie unautor editat, fapt ca

regulă, dar nici ignorînd-o!, pentru că, şi nu e o noutate, bunul simţ a prevalat întotdeauna. Hâtrul moldovean, molcomul dar şi tăiosul ardelean, atunci când a

fost cazul, isteţul oltean, bănăţeanul de „frunce”, ori reprezentanţii (cei deştepţi şi simpatici) ai miticismului bucureştean, se constituie într-un personaj colectiv c

ţa naţională. Iar cei care au transmis din generaţie în generaţie „povestea” despre acest filon de aur se numesc Văcăreşti, Alecsandri, Alexandrescu, Donici („cuib de-nţelepciune”), Filimon, Coşbuc, Caragiale, Bacalbaşa, Topîrceanu, Muşateştii (Tudor şi Vlad), Silvestru, Mazilu, Baieşu, chiar şi Kiriţescu (Gaiţel

oristică, şi situează între corifeii genului în istoria cultural-literară a omenirii. Şi nu e nicio exagerare. Aşadar, avem cui semăna! Avem ce să continuăm, avem „materie primă” (mai ales în zilele noastre”), avem de toate, doar talent şi putere de muncă să fie, inspiraţie şi responsabilitate în faţa actului de creaţie, tocmai pentru cmăsură! Din păcate, la aceastpuţină, iar tirajele s

aloroşi nu au bani să-şi la edituri, iar cei care au bani nu au

voi opri, pentru exemplificare, la o editură de renume - Humanitas, al cărui abriel Liiceanu, admite - fapt uluitor pentru mine sper, - la editura domniei sale, cărţi, zise de umor, care sunt, în majoritate, nişte surogate epatînd doar prin ei credinţe prosteşti (scuze) că autorul, ştiind să spună câteva anecdote, devine re constituie o pată neagră pe sigla instituţiei.


nr. 63


anul XVI nr. 63


Astfel, sau din acest motiv, ajungem să poposim câteva clipe la o colecţie humanitasiană, intitulată promiţător „Râsul lumii”, şi onorată cu (unele!) apariţii editoriale - traduceri sau nu - de certă valoare. Din păcate, după un timp, în colecţia respectivă, au început să apară cărţi literar-umoristice(?) al căror conţinut se intersectează cu umorul doar accidental, undeva, etern dincolo de linia orizontului, ceea ce, în mod evident, nu le justifică prezenţa într-o astfel de colecţie, şi în contextul, prestigiul şi pretenţiile unei Edituri precum Humanitas. Pare-mi-se că, încă, nu e clar principiul conform căruia egida unei edituri prestigioase nu se substituie nicicum lipsei de talent sau harului satirico-umoristic al unui autor, aşa cum nici simpla prezenţă în colecţie să şi impună, automat, o carte proastă la nivelul pretenţiilor Editurii. Pot fi două cauze: ori autorul, cât o fi el de american sau englez, fiindcă acum tot ce vine de dinafară nu poate fi decât anglo-american, cum înainte de ’89 totul era sovietic sau prosovietic - e slab (prea adesea chiar slabisim), ori traducerea e proastă. în oricare din cazuri, nu găseşti motive de înveselire la cititul textelor, dar poţi rămâne cu un semn de întrebare (ca să nu-i spun gust amar) în legătură cu opţiunea editurii de a publica astfel de cărţi în colecţia cu nume atât de promiţător. înainte de închiderea parantezei, trebuie să mai spun că Radu Paraschivescu, „şeful” colecţiei - cel puţin aşa ştiu eu, publicînd-şi unele cărţi sub ocrotitoarea copertină a Colecţiei, nu o salvează de la alunecare spre mediocritate, sau spre penibil, în primul rând pentru că ale sale scrieri de gen sunt greu, sau imposibil, de integrat în spiritualitatea satirico-umoristică a unor Jerome K. Jerome, Mark Twain, Jaroslav Haşek, Moliere, Pierre Daninos, Ephraim Kishon, A. P. Cehov, Branislav Nusić, sau ai noştri I.L. Caragiale, Tudor Muşatescu, Valentin Silvestru, Bacalbaşa, Mazilu, Băieşu, Solomon, Cornel Udrea, Gagniuc, sau mai nou-tradusul şi la noi, George Mikes, cu a sa excelentă carte de umor autentic şi valoros Cum să fii englez, şi alţii. Evident, nu e o mare minunăţie, nici măcar o noutate actuală că unii autori, mai cu minte, publică volume în care valoarea creaţiei se află la nivelul de cultură al cititorilor-internauţi, sau al rudelor apropiate lor: admiratorii şi înveseliţii până la extaz de emisiunile de divertisment televizate. Să râzi cu lacrimi şi să povesteşti cu entuziasm colegilor, prietenilor ş.a. despre emisiuni în care hohotele de râs înregistrate pe bandă dau semnal când să râzi, e foarte grav, fiindcă noi, telespectatorii, suntem consideraţi nişte idioţi cărora trebuie să li se sugereze când să rădă. Doamne fereşte, unde am ajuns!

.............

Dar nu mulţi, fiindcă adevăraţii autori actuali de umor sunt rari, tot mai rari, sau, poate că unii au fost publicaţi şi nu am eu cunoştinţă? în acest caz, mea culpa! Ceea ce, însă, trebuie subliniat fără a fi în pericolul de a spune neadevăruri, este că, personal, nu am cunoştinţă de apariţii editoriale, inclusiv în Colecţia „Râsul lumii” a Editurii Humanitas, care să corespundă ideii clasice de umor autentic. Şi nu e deloc agreabilă constatarea atunci când, din înălţimea trecutului, privesc, miraţi poate, cum o literatură satirico-umoristică de tradiţie este lăsată pe mâna unor inşi al căror volume de umor - întristează cititorul.

Prozelitism Adriana STOENESCU

Fapt divers De când cu Florentin Smarandache şi paradoxismul lui, Şi lui Dumnezeu a-nceput să-i placă paradoxul: Anul acesta, a trăsnit o biserică Dintr-o comună vrânceană Plină ochi de credincioşi Veniţi să preamărească Învierea Fiului Său

A common event

Since Florentin Smarandache and his paradoxes, Even God has liked paradox: This year, somewhere in a county He has struck a church Which was full of believers Who had come to worship

Iisus Hristos. The resurrection of His son Jesus Christ.


junge, în sfârşit, În mijlocul adevărului mărginit

ărginirea minciunii.

but the middle way: To take an endless roundabout way Both round one , And the otherTo arrive in the end

of the truth limited B

- Adriana STOENESCU

Când aproapele… Când aproapele-ţi devine departe, Iar departele – aproape, Nu-ţi rămâne decât calea de mijloc: Să-i ocoleşti la nesfârşit Şi pe unul,

When a close friend…

When a close friend turns out to be distant , And the distant-close, You have nothing to choose

Şi pe altul, Pentru a a

, De nem

In the middley the boundlessness of lie.

Traducere

Teme actuale

Eugen EVU – Ion URDA Rezon

Fiz umann a descoperit între an rezonante ale cavita ce se formează între suprafata T erei acesteia (55 k uprafaţă). Aceste proprietăţi permit m venţei vibratorii a planetei

oastre. Toate acestea se întâmplă datorită ma festării pământului ca un circuit electric de -a stabilit câ aceasta rezon Terrei) a fost încă din

antich d folosită ca o ar. Problema a apăru nstantă a devenit variabil ească încet, ajungînd în preze a acestei creşte l real al zilei care a ajuns ceasta accelerare a timp majoritate a oame ai mu de lipsa de timp. Ca urmare a acestei creşteri, în anul 2012 timpul va ajung planul Sistem linia peste planul Galaxiei, Calea Lactee. O dată cu Rezonanţa Schum l oricărei fiinţe de pe Terra. Mayasii au fost o civilizaţie din Amer iul nu reprezentau ovînd cele mai înalte cunoştinte dintre toate marile c

perindat pe pământ. Au pus la punct Calendarul Mayaş cai precis de pe Terra. Conform acestui calendar, cea de-a 5-a Lum

ume începe în 2012. Concluzia este că tre cele două Lumi. Acest timp este numit " Apocalipsa"

sau Revelaţia. Acest lucru înseamnă că Adevarul ne va fi revelat, ş mulţi consideră în mod eronat. Mai înseamnă şi

fap

bui să alegem în orice să ne înconjuram de

ceea ce se petrece nu

anţa Schuman… icianul german W.O.Sch ii 1952 şi 1957 proprietăţiletii electromagnetice errei şi ultimul strat al ionosfm distanţă de s ăsurarea frec

n nidimensiuni enorme.S anţă Schumann (pulsul

itate de 7,83 cicli pe secundă, fiin constantă în domeniul militt în 1980 când aceasta co ă şi a început să crnt la 12 cicli pe secundă. Manifestare ri se regăseşte în timpu la 16 ore în loc de 24. A ului este percepută de mareanilor, motiv pentru care auzim din ce în ce m ltă lume plângîndu-se

e la 0. De asemenea în anul 2012, ului nostru solar, se va aann, creste nivelul vibraţional a

ica Centrală. Timpul şi Spat enigmă pentru ei a ivilizaţii care s-au

are este şi azi cel ms

e se fârşeste în 1987, iar cea de-a 6-a L

acum ne găsim îni NU "

Sfârşitul Lumii" , aşa cumtul că exclusiv de NOI depinde cum vom construi această Noua Lume şi

Civilizaţie care va veni. De asemenea Mayaşii mai susţin despre 2012 următoarele: - se va depăşi tehnologia, aşa cum este cunoscută azi - se vor depăşi cunoştintele actuale despre Timp şi Spaţiu. - după ce omenirea va trece rapid prin Dimensiunea a 4-a, va intra în Dimensiunea a 5-a. - planeta Terra şi intreg Sistemul Solar vor intra în perfectă sincronizare cu Galaxia şi întregul Univers. - ADN-ul uman se va modifica, va fi reprogramat şi imbunătăţit.Va avea 12 spirale în loc de 2. În aceasta perioadă de tranziţie omenirea îşi va schimba felul de a gândi, atitudinea, deciziile. Relaţiile interumane vor fi altele. În special generaţia tânără, nu mai acceptă vechile sisteme şi instituţii, care vor disparea cu timpul . O decizie are la bază ori Iubirea ori Frica. Va tremoment Iubirea, să ne urmam Intuiţia, Inima. Gândirea pozitivă ne va ajutaoameni care gândesc pozitiv şi să emitem forme -gând pozitive. Nimic din



anul XVI nr. 63


este întâmplător ci totul este conform unui Plan Divin. Percepţia asupra Timpului şi Spaţiului, ciclul veghe-somn, reglarea imunitară vor fi afectate de aceasta Mare Schimbare. Posibile efecte ale Schimbării ar mai fi: - migrene, dureri de cap, oboseală, crampe musculare, simptome de gripă - senzaţia trecerii unui curent electric prin creier şi coloana vertebrala, vise intense - creşte sensibilitatea corpului uman ca rezultat al vibraţiilor noi, mult mai înalte. Corpul fizic a început să se modifice, se crează un nou corp de Lumină - cresc abilităţile intuitive şi de vindecare, dovadă apariţia multor bioterapeuţi în ultimul timp. Structura internă a ochiului uman se transformă adaptîndu-se la noua atmosfera planetară şi creşterea luminozităţii. Activarea capacităţilor latente ale fiinţelor, noii nascuţi având capacitate telepatică mult mărită. Toate bolile incurabile ale sec. XX vor disparea... Alte noi informaţii despre anul 2012 ne sunt aduse la cunoştinţă de Proiectul Montauk. Proiectul Montauk are la baza informaţii extraterestre cu ajutorul cărora s-a pus la punct o maşină a Timpului cu ajutorul căreia au fost trimise diverse persoane care au descris ceea ce au văzut. Concluzia a fost că există un fel de barieră în anul 2012 ce nu permite trecerea dincolo de ea pentru a se putea vedea ce se întâmplă după 2012. Omenirea nu are acces la ceea ce se întâmplă dincolo de 2012 cu toate că nivelul conştiinţei umane creşte pe măsură ce ne apropiem de acest prag de trecere în a 4-a Dimensiune, adică o vibraţie mult superioară. Acest lucru va revela tuturor fiinţelor faptul că suntem una cu Marele Creator. Creştinii numesc aceasta "Revenirea în Glorie" şi este vorba mai mult de o stare interioară a conştiintei, nu de o fiinţă care vine în carne şi oase. În cea de-a 4-a Dimensiune se găseşte foarte multă Viaţă, şi acolo predomină Compasiunea, Înţelegerea şi Iubirea. Pământul îşi schimbă polii magnetici, fenomen ce se produce o data la 13.000 de ani, de două ori într-un Mare Ciclu Cosmic de 26.000 de ani. În ultimele milenii, liniile de câmp magnetic ieşeau din Polul Sud şi intrau pe la Polul Nord. La acest moment, oamenii de ştiinţă observă că acest câmp magnetic stabil, începe să se schimbe, să slabească. În ultimul veac, slăbirea a fost de 10-15%, dar în ultimii ani s-a accelerat mult. Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirma că acest câmp, în Atlanticul de Sud şi în America de Sud, este cu 30% mai slab. Miezul lichid al planetei se mişcă continuu pentru a se putea răci - afirmă Dr. Garry Glatzmaier, profesor la Universitatea California din Santa Cruz. Aceste mişcari generează câmpul magnetic terestru. Dar miezul se mişcă şi în directii opuse câmpului majoritar, şi care pot creşte în intensitate, ducînd în cele din urmă la o inversare a Polilor magnetici ai planetei. Acesta inversare e precedată intotdeauna de o slăbire a câmpului magnetic. Pentru sateliţii care se află deasupra atmosferei, câmpul magnetic planetar este singurul scut protector împotriva particulelor din vântul solar. Ei se defectează când trec printr-un câmp magnetic slab. Aurora Polară s-a extins, lucru ce arată de asemena iminenta inversare a Polilor. Această extindere se observa numai la Polul Sud urmând să se extindă şi asupra Atlanticului de Sud şi la Polul Sud, urmând ca acum să se extindă şi asupra Atlanticului de Sud. Slăbirea câmpului magnetic duce de asemenea la sporirea numărului cazurilor de cancer. După cum se ştie, şi păsările folosesc pentru orientare câmpul magnetic terestru. În Suedia au dispărut un mare număr de porumbei, în S.U.A. a dispărut o întreaga specie de pelicani, iar în Carolina de Sud egretele zboară de la est la vest în loc de nord-sud. Columbofilii arădeni au trimis la Atena, pentru deschiderea Jocurilor Olimpice, 850 de porumbei, dintre care nu s-au mai întors decât 50. Ungaria a trimis 1500 de porumbei şi s-au reîntors 40. Alte efecte ale marilor transformări cosmice la care asistăm, se observă în atmosferele planetelor Sistemului Solar. De exemplu atmosfera lui Marte creşte rapid, acum e dublă şi a dus la defectarea lui Mars Observer în anul 1997. Luna îşi "fabrică" atmosfera proprie care acum se întinde pe o suprafaţă de 6.000 de km, fiind alcătuită din compuşi ai sodiului. În straturile superioare ale atmosferei Terrei a apărut un nou gaz care până acum nu a existat. Venus are o creştere marcantă de intensitate luminoasă. Jupiter suferă o modificare atât de puternică, încât s-a format un tub de radiaţie ionizată, între el şi un satelit al sau, Io. De asemenea câmpul lui magnetic a crescut în intensitate de 2 ori. Uranus şi Neptun au suferit recente inversari de poli şi acum îşi intensifică câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. Din 1875 şi până în prezent activitatea vulcanică a crescut cu 500%. Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901. Academia Naţională de Ştiinte din Siberia susţine că aceste multiple schimbări se datoresc



nr. 63

intrării Sistemului Solar într-o zonă cosmică având o energie mult mai intensă. Plasma strălucitoare de la marginea Sistemului Solar, a crescut recent de 10 ori în intensitate. Soarele are un câmp magnetic numit heliosfera, care înglobează întregul Sistem Solar. Cercetătorii ruşi au studiat partea frontală a heliosferei, şi au observat acolo plasmă strălucitoare, ca şi cum întregul Sistem Solar a intrat într-o zonă cu o energie mult mai înaltă, numită Centura Fotonică. Acesta energie aprinde plasma heliosferei în partea frontală, care devine mai luminoasă, mai strălucitoare. Această energie pătrunde apoi în Soare, care o va răspândi apoi în întregul notsru Sistem Solar, saturînd spaţiul interplanetar, astfel că toate planetele vor primi un supliment mare de energie.

Conspect surse internet; Evangheliile gnostice, Cartea lui Enoch, epopeile sumeriene Enuma Eliş, Ghilgameş, Mayaşii. Cartea tibetana a morţilor, Popol Vuh, etc. Autori de lecturat: Robert Charroux, Zecharia Sitchin, Erik von Deniken, Victor Kernback, Mircea Eliade, I.P. Culianu, Viorel Ţigu, Cristian Negureanu, W.O.Schuman - Rezonanta Schuman, …Christoper Knigt- Robert Lomas etc . Biblioteca Evu. De aniversare

Ioana PRECUP, la 75 de ani De la baladesc, prin vămile văzduhului (duh văzut)...

„Mă prindeam în dans de fluturi/ prin livezile cu flori/alergam râzând pe dealuri/ cu cele două surori”. „Dansul înserării” este, peiorativ zicând, târzia “re-prindere în dans de fluturi” – citeşte cuvinte, a Ioanei Precup. De pe aripile cuvintelor, se scutură polen şi sclipăt de roua – raiului…

Ioana PRECUP se apropie (se înserează) de 75 de ani şi, de la prima ei carte, „Balade şi cântece”, editura Litera,1984, a mai trăit, prin pasiunile ei, o viaţă: una în care a ars prin cuvânt liric, ori memorialistic, sau imagine pictată, aflându-şi propria-i cale de cunoaştere, sau dacă vreţi a doua aripă, cea spirituală. Religiozitatea, cu seminţe din tradiţia laică, a colindelor şi a doinelor natale, apoi pe calea autodidactică, a „ochiului inimii”, cea care aparţine înnăscutului patos (iubire) de a comunica, sunt motivate de sentimentul apartenenţei, al Familiei (rămuroase) şi al încercărilor vieţii. Toate se regăsesc în scrierile ei, fie lirice, fie teatru popular, fie iconeria şi peisagismul ori portretistica. M-am bucurat când ne-am reîntâlnit, ne-am citit reciproc, sau doar confesat, ne-am cultivat prietenia cea bun na

şi ,

numeşte „roata vieţii”, într-o viziune rhaică- horală, mitologică. Fără sofisme lingvistice, o vom găsi totuşi într-o constată a aforismului

nesc”, empiric, de extracţie din trăire , ca mărturie şi mărturisire. „M-aş prinde în toata/ timpului să joc/ dacă ar avea să batem/ pasul tot pe

m nic

predomină cărţile ei. O nelinsemnifică cumva ritualul frămSimplitatea în exprimare îi se

ă, prin literatură. Făcând parte dintr-o familie de rapsozi ardeleni, IoaPrecup s-a exprimat mai uşure, în scrierile ei reînţelegând izvoarele bătrâne dar limpezi, îmbiindu-i şi pe alţii să guste. Întocmit sub presimţul unui „dans al înserării”, al vârstei de răscrucevolumul de faţă poate fi conclusiv pentru ceea ce domnia saade tip rural, „bătrâ

loc/ pe loc”... Este acel sentiment iodată n-am jucat/ să nu se simtă exprimat cândva de Lucian Blaga „Ah, vreau să joc/ cu

Dumnezeu/ în mine/ un rob în temniţă încătuşat”. Emoţia empatică este starea de nelinişte care işte a mişcării, circulare, Horale, cum am spus, în care „ pe loc” ântării prin joc a pământului din care am rodit şi noi, prin creaţie.

stă bine, în sensul că dincolo de discursul convenţional, lasă aînţelege, acele umbre din pictură (pasteluri), care dau perspectivă. Ceea ce transpare din gesticulaţia verbului acestei mereu înduioşate (maternal) doamne, este a) - observarea şi acuzarea răului din lume, b) - compasiunea faţă de suferinţa aproapelui, neuitarea unei providenţe posibile, antinomia bine-rău ca „lege” intrusă în durata vieţii fiecăruia, cu speranţa spre divinitate şi salvare în duhovnicie. Iată ce scria marele dramaturg româno-evreu, Eugen Ionescu: “În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu. Înainte, sculîndu-mă în fiecare dimineaţă spuneam: slavă lui Dumnezeu care mi-a mai dăruit încă o zi. Acum spun: încă o zi pe care mi-a retras-o. Ce-a făcut Dumnezeu din toţi copiii şi vitele pe care I le-a luat lui Iov? În acelaşi timp, în ciuda a orice, cred în Dumnezeu, pentru că eu cred în rău. Dacă răul există, atunci există şi Dumnezeu…“. Este oare cartea un fel de obiect de cult? În cazul Ioanei Precup, după cele vreo şapte cărţi de poezie şi una


anul XVI nr. 63


de teatru popular (vezi volumul “Orfanul”), asta se poate spune. Au observat-o, nuanţat, şi alţi scriitori, ca Marcel Lapteş, Valentin Marica, Passionaria Stoicescu, Miron Blaga, Maria Haiduc, Viorel Horj, Ioan Moldovan ş.a... Girînd prima sa carte, desigur, mă bucur că am făcut-o, vibrînd sincer la existenţa talentului ei înnăscut. M-am bucurat, mai târziu, să îi îngrijesc şi monografia familiei şi a prietenilor, ori să o prezint atunci când împrejurarea o cerea, ori în revista “Provincia Corvina”. Sentimentală-romantică pe deplin, dar şi modestă, atentă la ceilalţi, neatinsă de orgolii mărunte, Ioana Precup nu a rămas datoare sufleteşte nimănui, a scris mereu şi cu patos aparte, despre sute de prieteni din lumea culturală, artistică, publicitând o adevărată arhivă documentară, şi a înfiinţat chiar un spaţiu muzeistic în satul natal. I s-au decernat diplome şi trofee, a fost şi este respectată pe drept şi de foştii ei colegi de grupări literare, deveană şi hunedoreană, oraş odinioară muncitoresc, trepidant industrial, cu zbateri implicit culturale care au marcat destine, unde a frecventat cercul literar sindical, mereu cu modestie şi bunul al caracterului moştenit, rural, mai rezistent decât vanităţile “ culturnicilor”. Este evident un cult al prieteniei în tradiţia cerchistă- boematică veche, acum în destrămare, din păcate. Cărţile ei pot fi înţelese şi ca “ troiţe” ale unor drumuri, sau reportajul unei vieţi – oglindindu-se în vieţile aproapelui. În paginile lor, vedem cu Ioana Precup ştie să se bucure şi de bucuria altora, ori să se întristeze la necazurrile altora.

* Editarea acestui – sperăm, mereu penultim!, florilegiu al Ioanei Precup, revine oarecum selectiv, după cel girat de Ion Moldovan, de la “Familia” orădeană…şi, recapitulativ, după consistenta monografie de familie, exemplară, tot aniversară, “Praguri de cer” – este un gest de încredere în sine, de consecvenţă, de încredere şi împărtăşanie cumva solemnă. Nu pot să nu admir o anume, specială, nesăţioasă atitudine de a umbla în pelerinaje în locurile din ţară de care este legată, dar şi pe alte meridiane, unde Ioana Precup a învăţat şi a adunat în cărţi sau a pictat, ceea ce omul învaţă mai eficient, decât din cărţile altora: propria-i experienţă. Şi nici vechea ei dorinţă de a reînţelege mitologia, eresurile, legendele, eposul arhaic – în dinamica ei ereditară şi transcedentală: intuiţia, încă din anii adolescenţei, a fost cea a străbaterii (trecerii) prin inefabilul oniric, al visătoriei, din sorginte rurală, dar şi în tradiţia liricii clasice: poemul cel mai semnificativ în acest sens,este cel evocator al casei părinteşti, - cuibul originii, „Liber visul”: „la căsuţa părintească/ cu veşmântu-i din şindrilă /şi muşcată la ferestră ! m-am visat iarăşi copilă/ Erau înfloriţi salcâmii/ cu mireasmă umpleau zarea/ iar în cântece măicuţa/ întrecea privighetoarea”… Evocarea tatălui este a unui simbol pastoral, din spaţiul natal: „Urcau turmele la munte/ codrul era înfrunzit/ Un mieluşel alb ca neaua/ Tăicuţu mi-a dăruit”… Dealtfel, în numeroasele întocmiri din primele-i cărţi, rezonează obsesiv pe starea de înduioşare, de cult al Familiei din care descinde- înnobilată prin hărnicie, trudele vieţii şi înfrăţirea cu Natura- mamă. Sufletul se “ comportă” asemeni naturii, este trans-substanţial răsărit din Ea.

…Visul aşadar este memorie afectivă, evocarea mamei, care a fost rapsod popular cunoscut vremii ei. Retrospectivele de acest fel abundă în cărţile autoarei, ca regresiuni în memorie, în registru prozodic clasic-baladesc.

Pentru că viaţa ne este un drum, un itinerar, o călătorie, o roată, (poate cu mişcarea inversă acelor ceasornicului). Un har aparte are Ioana şi când descrie (estetizînd moral) - personaje, începând cu cei pomeniţi din ramura strămoşilor, şi continuînd cu cei dragi, ai familiei, ori cu oamenii deosebiţi ce i-au ieşit în cale. În virtutea şi a unui talent de a cânta, mai puţin ştiut, a scris (şi a cizelat) plasticizând ori accentuînd mesajul moral, pe registre când dramatice, când satirice, câteva legende ce amintesc de vechile descântece, de rostirile aina-daina, incantatorii… Cu mai târzia osteneală de a fi în modernitate, textul a devenit subţiat pe ideie, uneori lapidar. O smerenie autentică transpare şi continuă din toate scrierile ei. Cele invocate, notabile pentru etno-folclorişti. A fost fidelă mişcării creatorilor populari,, care, din păcate, s-a perimat în deriziunea “neo-restructurării”, inclusive într-o vatră etno-folclorică unică în România, regiunea Hunedoara. Am insistat pe aceste consideraţii colateral-textuale, deoarece rar am cunoscut o inimă mai generoasă, în virtutea muşcăturilor pricinuite de loviturile sorţii. Şi rar aşa spirit matern-ocrotitor cu toată singurătatea


multor ani de după pierderi irecuperabile, în familie. Toate s-au convertit - transfigurativ, în recuperarea virtuală, autovindecătoare, prin pasiunile sus amintite! Aşa cum Blaga numea satul purtător în lume al “sunetelor lacrimei”, şi satul din sufletul Ioanei Precup inşiră mărgărite cu sunetele lacrimilor toate..., desprinse ori secate: "Mă prindeam în dans de fluturi/ prin livezile cu flori/alergam râzând pe dealuri/ cu cele două surori”.

, al Ioanei Precup, s-a transfigurat în text şi imagine pânzată, ca înt

“Dansul înserării” este peiorativ zicând, târzia “prindere în dans de fluturi” – citeşte cuvinte, a Ioanei Precup. De pe aripile cuvintelor, se scutură polen şi sclipăt de roua – raiului… Feminismul natural, inalterabil

r-un memorial al propriilor zbateri, dezgreunate de metaforicul dans al coleopterelor, ca mimesis al floralului nostalgic- paradiziac, al copilăriei…O feminitate ( hiperyonică, eminesciană) -ce vine din Mitosul transilvanic, din cercul de vrajă al condiţiei sublunare, irizată de incantaţie ( Luna plină- sora soarelui, cum spune colinda laică, oarecum o remanenţă esoterică, al luptei cu umbra, dar şi al revelatoriei încredinţări în reîncarnare - înviere: În concluzie: perspectival, înţeleg omul Ioana Precup astfel: om de lume, neipocrit, iubitor de viaţă şi cunoaştere, cu aspiraţia creştină spre mântuire; aşadar, paradigma arhaică a ţărănimii ardelene, ca zestre şi talent prin veac, în Visul Eternei întoarceri cum spune Mircea Eliade...

Ioana Precup nu a deviat maladiv faţă de suferinţele existenţialiste ale multora mai slabi, din grupările ce le-a frecventat, în eroarea celor ce s-au învins pe sine, ci a înfruntat cu eroism maternal, toate vicisitudinile Vieţii; când s-a bucurat de roadele acestei atitudini, a împărţit cu familia şi cunoscuţii micile bucurii, ceea ce este Nobleţe, marea nobleţe a Inimii. Eugen EVU Mari poeţi români de azi

George DANAvertisment

Aurel SASU

Sinucigaşii din dragoste au inima’n cap De dincolo lumini întoarse şi cicatricea la un milimetru de auricolă. În clipa tragică şi ridicolă şi-aleg pistolul - pisică neagră,

sau focul hipermanganatic din mangal, ori luna de rasă galbenă din somnifere, sau robinetul şi inundaţia de gaz,

Ecou pierdut printre lumini Lumini de trupuri în pustia Luminii lumilor de crini

Veşminte de lumini ascunse Sărutul nopţii de lumini Cuvintele prin vis când poartă

ori paharul cu reziduuri de fiere, sau ştreangul perdelei şi limba’n orgasm ori valul onctuos ca şarpele,

Îndemn sfinţit să li te-nchini

sau marea de opium din vidul prăpastiei Între două ape se clatină Profilul vostru de patimă În voiajul şi luna de miere în iad,

entru sinucigaşa fată, sinucigaşul băiat.

Grafică de Dan PICHIU P

Elegia altarului de sus

Primim de la Paris Darie POP

Reformulare

u. q:

l discuţie elementară

hyon

ce faci?

(între un ta şi un foton) :

a: sta

Sans titre eram acolo când ţi-ai trimis noru să mă învăluie

elor tale în condensările ultimidei vaporoase.


nr. 63


Medicină naturistă Alternativa naturală la chimiotera e NPC)

Ex e prepară astfel: de un minut, coaja unei lămâi ara

pâ lichid l se filtrează. În acest macerat se stoarce sucul lăm ust) şi o linguriţă de bicarbonat. Bolnavii trebuie să consume zilnic un asemenea, leacul miraculos se poate administra

entru întregul organism.

pie (reţetă recomandată dtrasul de lămâie cu bicarbonat, sÎntr-un litru de apă se fierbe, timp , apoi se lasă la macerat de se

nă dimineaţa. În dimineaţa zilei următoare uâii, se adaugă miere (după g

litru de limonadă preparată în acest mod. Depreventiv, fiind un tonic p

Curiozităţi Pooktre: arta modelării copacilor

ustralia au născocit arta de a modela copacii. Ei au perfectat o metodă de ru formarea de copaci, pe măsură ce cresc, după model

Pooktre, arta astfel numită de ei, conduce la rezultate de-a dreptul uluitoare, după vedea:

Peter şi Becky din Amodelare graduală pent e prestabilite.

cum se poate

anul XVI nr. 63


Gazdă primitoare Înfruntarea Candelabru

Balerina Tronul micii prinţese Mobilier de grădină Jilţ nobiliar Tronul regal

* Material preluat de la Cornelia Dumitriu şi prelucrat de Ion Urda

Reportaj Eugen EVU

Primul cimitir privat şi primul incinerator din România…

Profil: Cosmin Bodrean. NăEconomic Petroşani; Familie: cEnergie şi simţ colocvial, comunicativ, impresion

Imediat hunedoremuncit mai întâi la spălat de vase. Atimp, se adaugă şi din care, de fapt, au r

într-un orizont al realului – în măsura firescului şi cea complementară, a spiritualităţii. Acum are mai multe afaceri, printre care una legată de “altă lume”. Un cimitir privat inpresionant de estetic gândit şi ordonat după o paradigmă am numi-o, a interferenţei cu eternitatea. Necropola s-a extins,

"Nimic nu leagă mai tare sufletele decât duioşia de a plânge împreună!"

(Jean-Jacques Rousseau 1712 - 1778 scut la Hunedoara; studii - Liceul

ăsătorit, un băiat de 18 ani. ante.

l a plecat ia, unde a şa începea o poveste care, în

ăsărit fapte neobişnuite,

după liceu anu în German



nr. 63

între aleile albe şi riguros gândite cu o artă specifică, din care nu lipsesc aranjamentele vegetale, florale, ornamentice, statuete şi troiţe, cât şi un optim inventar de practice creştine ale petrecerii în acalmia odihnei de veci...

Reîntrebat de reporteri, povesteşte fără rezerve că, după terminarea liceului, a vrut să lucreze într-un oraş mare, aşa că s-a îndreptat spre Timişoara, unde a făcut tot felul de munci, de la ospătar-bucătar până la gestionar. La câteva luni de la momentul decembrie ’89, a hotărât că vrea să ştie ce înseamnă Occidentul şi, la numai 20 de ani, a plecat în Germania, “doar cu hainele de pe el”.

“- Credeam că nemţii mă vor aş a cu flori”, veneam din estul numit pe atunci “lagărusocia m me av ă lne de români care m-au cazat şi mi-au dat mân

rima muncă pe care a făcut-o în Germania. Eu vroiam să ajung la Berlin, însă banii de bilet pe care îi aveam nu mi-au ajuns decât până la Muenchen şi am decis să răm

lterior, am fost şofer. Eram în plint

învăţasem acasă, credeam că nemţii mă vor aştepta cu flori”…

Morminte în rate, fără dobândÎntr-un an a strâns bani de

Hunedoara, unde şi-a deschis mcunoscut-o pe soţia sa şi, după nîmpreună cu un foarte bun

tr-un diamant? Am un contract de confid detalii, însă pot spune că am avut

tept l r u am întâlist”… A s până unde mi s-a terminat banii şi ut norocul s sc o familie

care. Pentru a le mulţumi cumva, le-a zugrăvit garajul. Asta a fost p

ân acolo. Mai ă întâi am lucrat la spălat de vase, apoi într-o seră de flori şi, u

democraţie occidentală şi destul de şocat de regulile dure, capitalis e. Nimic nu corespundea cu ce

(fragment dintr-un interviu) ă maşină, un televizor color şi un video şi s-a întors acasă, la ai întâi o afacere axată pe distribuţia de încălţăminte. Aşa a

umai câteva luni, s-au căsătorit. Au făcut comerţ, dar au lucrat şi prieten în domeniul transporturilor internaţionale, mai târziu

deschizîndu-şi propria firmă. Anul trecut, în urma unei investiţii de câteva sute de mii de euro, a amenajat la Hunedoara primul cimitir privat din Transilvania. Pentru a contracara criza, Cosmin Bodrean are şi o ofertă specială: locuri de veci în rate, cu dobândă zero. Oferte sunt şi pentru hunedorenii avuţi: locuri VIP, pentru care a fost rezervată partea de est a cimitirului. Aceasta are cripte a câte opt locuri, pentru familii, cu propria lor alee, arbore şi băncuţă. Hunedoreanul vrea să ofere soluţii funerare şi administraţiilor locale. „Intenţionez să aduc în România un nou sistem de serviciu funerar prin care mormintele sunt suprapuse, chiar şi câte opt, pe verticală, fără a fi îngropate în pământ, eliminând problema spaţiilor şi extinderea pe orizontală a cimitirelor”.

Întrebări şi răspunsuri R.: Ce ai învăţat în timpul „lecţiei germane” despre afaceri? C.B.: Regula de bază este să dai ce-i mai bun pentru client, să munceşti extrem de mult şi să

crezi cu adevărat în ceea ce faci. R.: Ce planuri de viitor ai? C.B.: Pentru că în ţară există un singur incinerator uman, la Bucureşti, am deschis deja primul

incinerator privat din România. Dar despre asta, altădată. Au scris în acest sens, detaliat, scriitorul Eugen Evu, într-o carte a sa şi în revista de cultură Noua Provincia Corvina, Liliana Petruş, în “Flacăra” d-lui George Arion, cotidianul Adevărul de seară, precum şi unele cotidiene zonale.

R.: Oferiţi şi servicii de transformare a cenuşei decedatului înC.B.: enţialitate şi nu pot da

solicitări. Întrebat fiind “ce-i place?”, C.B. a răspuns: Poate că sună straniu, însă mie îmi place foarte mult ce fac, mă simt împlinit şi cred că am fost

făcut pentru asta. De asemenea, pentru că am permanent tangenţă cu moartea, preţuiesc viaţa, faptul că văd, că pot să merg pe stradă”, a spus hunedoreanul.

Ce nu-i place? „Minciuna, furtul şi ipocrizia, definitorii pentru societatea noastră. Tot din cauza activităţii pe care o avem, nici eu nici soţia nu suntem ranchiunoşi sau invidioşi. Viaţa este, până la urmă, atât de scurtă!”, a mai spus Cosmin. (AMURG). Cosmin Bodrean: Tel. 0723 585 203: www.funerarehd.ro; www.incinerareamurg.ro


RIDENDO CASTIGAT MORES...

ţul Omorului cã

- pagini satirico-umoristice – ... A mmintim celor ce scriu cu si

Umorul se scrie cu mintea spãlatã pe dinţi… Umor păgînesc

Ioan VELICA

c-aşa se cade. Iei o coroană, îl însoţeşti pe ultimul

re toe legume” cu textulntr-ale pomenilor, ca săracu’ de nu mânca nici

e ceva pe gât, ba că... Un altul, trecut trebărilor, se foia întruna: „Nu vă supăraţi, nu mai aveţi „ţitrom” din ăst

să facă atac nervos cu nervii: - „Mătuşă, nu de-ăsta dulce. Ţuică dacă ai?!”.

băui, ca să mai prind şi eu puteri”. va îi aduce un pahar de ţuică şi-i spune: „Vezi că Gheorgh

tat niciodat nezeu să-l odihneascăie uâ

ă,

anul XVI nr. 63


Jurnal de pomană Se întâmplă-n viaţă să-ţi moară un prieten, un cunoscut, o rubedenie. La

care trebuie să te duci, drum, după care familia te invită la pomana celui care a plecat dincolo. Mai strâmbi din nas, încerci să te scuzi, dar până la urmă accepţi. Aici, la masa de pomană adică, nimereşti ba cu unul, ba cu altul. Ortodox, catolic, reformat, băutor de citric, altul de bere fără alcool, te trezeşti că doar doi beau ţuică, restul iau medicamente.

Primul pahar îl bei în memoria celui ce-a plecat „Dumnezeu să-l ierte!”. pen’ că nu-i frumos să rămână pe masă nebăut, apoi al treilea pahar umblă din Al doilea pahar îl bei

mână în mână la doamna, care deţine sticla de plastic de doi litri, ca arnă la cerere încă o tură : „Vai ce mult îi plăcea lu’ re deja trăseseră vreo câteva

-un pic de carne!”). mva să ne spună rudele:

Unul, uscăţiv şi cu bască , ba că morcovul e prea

bine de vârsta a tare?”. O babă de vis-a-

celor ce solicită. Între timp se serveşte „ciorba dGheorghe!”(Cârcotaşii, cu vechi ştate de serviciu îpahare de ţuică, parlamentau – „Cred că era bolnav

Între ciorbă şi felul doi, c-am uitat să vă spun, mă şi speriasem ca nu cu„Săracul, nu că era econom, dar ţinea regim!” se povestea despre decedat. de biciclist, simpatic de altfel, se tot lamenta: ba că-i ciorba prea fiebintefiert şi-şi pierde vitaminele, ba că îl ardînvis, amabilă din construcţie îi sare în ajutor:

- „Ia maică sucul meu, că eu am diabet!”. Asta

- „Ţuică, maică, oCumva, cumva, c e nu prea a băut la

! ine

viaţa lui şi nu s-a îmbăÎntre cele două felur

caz: ori îl lăudai pe Ghrost de la masa vecină.pensie, dacă mai au mpe „ultimul autobuz, cîngână: „Sunt bolnav, n

L-am ochit bine pe de unde e. Cică d-aci

ă!”. O fi fost bolnav, Dum se începe discuţia, adică se dă slobod la limbariţă. Erau două soluţii în acest orghe, cel plecat dintre noi, ori mai trăgeai un „ştampăl”, bineînţeles făcut

Din discuţii în discuţii ajungeai să-ntrebi dacă partenerii de la masă sunt la lt până la pensie şi dacă sunt încrezători în pensia ce cu drag o aşteaptă, ca nd te afli în staţie la orele 24”. Unii îşi dau drumul, povestesc, alţii de-abia u mai apuc eu pensia!”. sta, care zicea că e bolnav. Era oltean şi pe deasupra ortodox. L-am întrebat pe aproape, lângă satul nostru. Doamne, ce noroc pe mine. Ia să mă-

mprietenesc cu el. Că ăsta e precis marfă de „moţata” (aşa-i spunem noi ăleia cu coasa) şi cum la ăştia se fac pomeni până la 7 ani, mi-am rezolvat luna aprilie din calendarul pensiei.



nr. 63

Altă babă, de la o masă dinspre fereastră, contemporană cu defunctul, întrebă pe fata mortului: „Auzi aici, costumul ăla maro pe care-l avea Gheorghe, uni-i?!”

„ – Mătuşă, o ce costum maro, că tata n-o avut aşa ceva!!” Baba, încolţită, cu toţi ochii îndreptaţi înspre masa ei, reuşi să iasă din încurcătură astfel: „O

avut, o n-o avut, o avut de gând să-şi ieie!”. A venit şi felul doi: „pireu cu grătar de pui”. Ştiu, ştiu „c-aşa-i plăcea lu’ Gheorghe”. L-am

mâncat, după care am servit o bere la doză „c-aşa-i plăcea”. Mă, cum dracu’, iertaţi-mă dom’ părinte, lu’ Gheorghe nu-i plăcea şi lui un pahar de vin?!...

Popa, mangă! Tot îi dădea cu „să mai spunem o rugăciune!” Ori se grăbea că mai avea o altă mo de plastic de 2 litri. Aş Nişte rahat foarte apetisant de diferite culori. Aţi gh placă şi nu putea să muşte. L-am mâncat şi p-ă

Petroşani – 24 aprilie 2012 Ne

rmântare, ori ar mai fi băut, dar îi era jenă să mai ceară doamnei cu sticla a că, tot doamna, s-a grăbit să aducă desertul. icit – „c-aşa-i plăcea lu’ Gheorghe!” pentru că el avea sta. Am făcut un crucioi mare, ne-am bleojdit ochii la popă şi am plecat toţi mulţumiţi.

„Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!”. După care a început ploaia, popa a plecat cu maşina (cu toate c-a băut!) şi noi ne-am înghesuit în

maşina de serviciu care, spre lauda şoferului, ne-a dus gratis până la locul de unde de fapt ne-a adus. Am scris acest „Jurnal de pomană” acum, în aceste zile zbuciumate, cu pensiile tăiate, cu frică de

ziua de mâine, cu inconştienţa omului de rând, dar cu sufletu’-mpăcat că numai astfel putem să ne prelungim traiul „c-aşa-i plăcea lu’...”.

paradoxuri by Johan von SMURDOW

Panseuri etnobotanice Tractoristul avea concubină o combină. S-a combinat cu ea în Combinat şi au treierat până

la adânc - înalte bătrâneţi. oi Prin grija Statului, tot mai mulţi pensionari sărăcesc ap se răcesc. De tot.

Statul nu dă înapoi banii jumuliţi, ci dă înainte, cu minciunile. In ton cu politicile guvernamentale, propunem o nouă onomastică a românilor: schimbarea

prefixului escu, în e scump. De exemplu, Ionescump, Georgescump, Popescump..., la dracu, totul ...escump!...

Determinism: hoţii se înmulţesc invers: direct proporţional cu şnapanii bogătani. Cauza şi efectul, dar uneori cauza şi... defectul. Lampa lui Diogene a ajuns a lui Ilici, apoi lanterna spărgătorilor. Urmează lasserul. Reacţia în lanţ a fost inspirată din reacţia câinilor pe lanţ?! Aghiasma, mirul sau tămîia sunt cele mai antice entobotanice. Tutunul, tămâia dracului? Aş! Unii au murit demult, dar încă nu au aflat. Când drogurile nu erau interzise, existau drogherii. Acum, când s-a dat liber la farmece,

on ne întreabă, dacă “Dali e geniu sau nebun?”. Oare dacă există nebuni, există şi nerăi? NERO o fi fost nerău, ori simplu

ntrebaţi multilingviştii! ?) Galenia Gaineşyyi şi dl (doamna?) Jană

ernia Boc a interzis munca la negru. Da,i

a Udărea Cocoş a căzut cloşcă. Cică el ar fi căzut clapon.

acestea se cheamă farmacii. Era un tragic, aşadar un mare umorist al viitorului!

BOC-fest: Blogopoşta redacţiei Dezdemonica Şuncovici - Bak

NEROD?! DALI o fi de la DALILA, î

Dl (doamna ş Plicuşor-Mormonyi ne întreabă însă la negrese nu! Specificăm că dacă e real că gub

„munkaş” este verb unguresc, nu de la noi. A fost implementat de primele hoarde ale luBem, recte de Soviete! Una e a implementa, alta a penetra, conform Sigmund Freud.

Se infirmă zvonul că Elene


anul XVI nr. 63


Dl. Tov. Potopieviciu este revoltat de faptul că o anumită agentură „e ude mereu”… Păi şi, vorba d-nei Roberta, mai

o

lonţvideanu, Ilarion-Rebellu: „Şeful FMI, nepingelitu, la TV, pretinde rica, un soi

fetelor de la Căpîlna”, o fi fost ritual de

ţiţi-vă şi

li: r

dată mai avem de ecologizat câteva edoara - Sîntuhalm pe traseul Călan-

ului (Numărătorul de gropi).

acesta e d.p.d.v. medical semn că nu e anorgasmice, greseazăare dinţi”… Konec filma, iredentiştii na uliţî! (red. Stolojan Valjean-Stoljeniţîn, radiBocşanyi)

Dnii Mormosim Gmoralitatea totală, el fiind de religie MORMON! (ăia cu multe neveste, din Amede gruppen sex)... Vezi obiceiuri ca“ Dansul fecundaţie” sau clonare?. Votaţi Ciolanul!

legea „creşteţi, înmulRăspuns: Mormonii respectă ziua (şi noaptea FMI), înocupaţi planeta!!” Chinezii, coreeni şi indienii nu sunt mormoni, dar au mai mulţi hormoni. Şi ursul mormâie, ciuci…

Mama Omida, Nana Wewa, Calauzineţ, Maşa Futuşnik şi alţi factori nepoştali zonaNu se zice „coiul lu’ Pepelea, corect este cuiul lui Pepelea. Complexul de castrare al foştilosecurişti e un symptom că ţara se va redresa. Deocammii; vă recomandăm să număraţi gropile şoselei HunHaţeg şi retur prin Valea Ji

Radio incolor „Popa Şapcă şi rudeniile, Gazometru“: „Deja avem 65 de morţi care şi-au pierdut viaţa. Niciunul nu şi-a mai găsit-o”. Poliţia, stimulată, face faţă cu spatele, pe acoperişurile buncărelor de chirpici…

u este

dincoace de Nistru „ Sub nămeţi nu ni merji televizîiunea, nu ştim nimic ce e pe

ii lui Mamona”(?). Sunteţi de la ei sau de la

lă, în cala mineralierului”(!?) „înfierată cu cifra fiarei pe ambele

ne et-two and bacon – campanela -

veţi bătături la frunte, sau vreun virus de la ruşi?

de căpuşe de fier-vechi şi cca. 666 de câini foşti - comunitari... Cercetările

ţeg, pe Gugăl and maGogu!!

Răspuns: Dvs. Darling domne, sunteţi cei ce faceţi reclamă la sutiene bikini şi Frunzăverde, cu lozinca aia „Sînii trăiţi bine?”… Aveţi grijă că vă prăjeşte CNA-ul! (Red. În zgura presei).

Domnule Pleaşcu, schimbaţi-vă dropiile - dioptriile! Numele preşedintelui Rom. nTârâian Băsecsu, ci Traian Băsescu!

Domniţă Cîrcîz Apitulicei, corect este Frontul Salvării Naţionale, nu „Frontul Salivării Naţionale”… Deşi… (Forum 22 Bureau locco). Facem scotociri, dar au ars vitrinele.

Femeile din Piaţa Universităţii, chiar la minus 30 de grade, nu vor Acta, vor ACTE. Un sinistrat

lumea ailaltă” (Antena 3) Un fost mareşal: „Vă ordon, treceţi Prutul înapoi!!” (Reporting by Arseniek Boc-

Papacioclu and Ilarion Pogioglu) Ne scrieţi cam sybilinic despre „împieliţaţ

ăilalţi? Aluzia dvs la „Calul Traian”, cum că ar fi Troianul descălecat de pe cuirasatul-fantomă dispărut în Bermuda Triangle(?) - de fapt ar fi „o iapă vopsită” plus o „mânză prăsită prin montă artificiafese”??). – Nu pricepem: este un cod, sau o odă în metru saphic, sau doar o stenogramă dela SIE către Meleşchan, Flutur sau Cotoi?, către DIE? Şi cine e „Falcă(virgulă), care-o calcă”?? Desconspiraţi-vă!

Un vorbitor de la vorbitor, cu pseudonimul (V)orbitor - „de ce iubim femeile”(?), întreabă dacă muntele de zgură scanat prin satelitul ZetZmorus”, în zona Hunedoara, este opera aceloraşi extratereştri din lacul Titi - Caca (Căcatul zeilor), ceea ce savanţii au detectat a fi reziduuri radioactive ale navelor Orejones. Răspuns: No, dragă domnule, dvs aMuntele nu este încă al lui Videanu - Mormonsim, ci este Muntele de Zgură metalurgică a lu’ „ceauşescu”, la intrarea în Hunedoara pe canalul Cerna. Până acum, au fost victime doar o duzinăspeologilor au invederat şi dinosauri pitici, datorită uraniului, din specia Magyarosaurus (vezi savantul Nopcsa (Nopcea) de Ha


Vorbe de duh(nesc) Ieşirea din criză se face prin scoaterea din priză (Futuşnik Maşa/ Guriev, elaborantă). „Am avut emanaţii sulfuroase din vulcanii noroioşi” (stenogramă codificată „Codul şi coada lu

spunde: "Da, am fost comis voiajor.” Managerul, plăcându-i

anagerul: "Cum u"De 10

“Mmedie. spus căi-am v da e prea mică ca să emorcheze şalupa, l-am dus la raionul auto şi i-am vândut un Jeep Grand Cherokee.”

iat: "Cum, a intrat un tip să cumpere un cârlig mic de pescuit şi tu i-ai vândut

ă, daca tot urmează un weekend nenorocit fără sex, ar fi mai bine să se ducă la

ieni. ofer. Pentru deplasări foloseau taxiul, apoi se făceau decontările.

vorbească la radio. A luat un taxi până la Casa Radio. e şofer să-l aştepte. Soferul i-a spus că nu poate să-l aştepte pentru că se

ziarului, Eugen EVU

Satana”). „Violenţa de limbaj la politicieni e un cunnilingus mai eficient ca lustraţia” (un anonim fost

membru, GDS, actual membrană a M.U.e şi a Fundaţiei Sapho - Republica Spice-Platinum - Lesbos sans boaşe).

ix zet „Fiul magnatului a căzut în lac şi a făcut un stop cadilac” (Drumul socialismului din ilegalitate, ştire confirmată şi de „Călăuza tuttulor” and Neuro-News Băţălary – author Namila Piticanie)

Calul traian ar fi o iapă. Nu avem capitalism, ci copitalism.

Cel mai tare vânzător

Un tip tânăr se duce la un supermarket să se angajeze. Managerul îl întreabă: "Ai ceva experienţă în vânzări?" Tânărul rătânărul, îi spune: "Bine, eşti angajat! Începi de mâine, iar la sfârşitul programului am să vin să văd cum te-ai descurcat în prima zi.”

A doua zi se prezintă omul la treabă, îşi vede de ale lui, iar la sfârşitul programului vine managerul şi îl întreabă: "Ei, câte vânzări ai făcut astăzi?" "Una" răspunde tânărul. M

na? Media de vânzări pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! De cât ai vândut?" Tânărul: 1.237,64 dolari.” Managerul: "101.237,64 dolari ?!?!? Da' ce i-ai vândut?" ai întâi i-am vândut un cârlig mic de pescuit. După aia i-am vândut unul de dimensiune După aia i-am vândut o lansetă. Pe urmă l-am întrebat unde merge să pescuiască şi mi-a pe coastă, aşa că i-am spus că-i trebuie o barcă, aşa că am fost la raionul de specialitate şi ândut şalupa aia cu două motoare. Pentru că mi-a zis că Hon

rManageru', stupef

o şalupă şi un 4X4 ?!?!?!" Tânărul răspunde: "A, nu. Tipu' a intrat să cumpere un pachet de tampoane pentru nevăsta-sa,

iar eu i-am spus cpescuit!”

Păţanii cu politicieni În perioada în care Octavian Goga a fost prim-ministru nu exista televiziune, aparate de radio

erau puţine, deasemenea şi ziare erau puţine. Aşa că oamenii nu-i prea cunoşteau pe politicDemnitarii nu aveau maşina cu s

Primul ministru Octavian Goga urma săAjuns acolo, l-a rugat pgrăbeşte să ajungă acasă să-l asculte pe primul-ministru care urmează să vorbească la radio. Atunci Octavian Goga i-a dat un bacşiş gras.

Văzând bacşişul, şoferul i-a spus primului ministru: "Îl bag în PIZDA MĂ-SII pe primul ministru! Eu vă aştept pe dumneavoastră!" Întâmplarea a povestit-o chiar Octavian Goga.


nr. 63

Două caricaturi din primul număr al hebdomadarului „Renaşterea Hunedoarei” din 17 martie 1990; autor – fondatorul

NOUA PROVINCIA CORVINA anul XVI - nr. 63 / 2012

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Pentru publicitate, donaţii sau contribuţii As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoara are deschis, la BCR Filiala Hunedoara, contul în lei cod IBAN RO 45 RNCB 0162.0201.0137.0001

redacţia:eugen evu - director fondatorion urda - redactor coordonator muguraş maria petrescu - redactorsebastian bara - redactorelena daniela sgondea - redactor radu roşian - redactor florentin smarandache (SUA) - redactor varianta online

adresa redacţiei:Hunedoara, str. Avram Iancu nr.14/7code street : 331014, ROMANIAe_mail contact : [email protected] [email protected] : +40 354 402836mobil : +40 746 146690 +40 751 517100

anul XVI - nr. 63 / 2012 NOUA PROVINCIA CORVINA

Revista apare sub îngrijirea As.C.U.S. „Provincia Corvina“ Hunedoara

ISSN: 1841 - 4478

Potrivit art 206 C.P., responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea aparţine acestora; pamfletul se consideră ca atare.

Afiş literar din Valea Jiului

Concurs de creaţie literară destinat descopeririişi afirmării tinerelor talente din liceele şi colegiileVăii Jiului, dotat cu premiul „Ştefan NEMECSEK“.

Coperta I:

A încetat din viaţă Prof. univ. Dr. în istorie şi poet Ioan Ţepelea

Am primit de la fiica sa Silvia, trista veste a încetării din viaţă a Prof. univ. Dr. Ioan ŢEPELEA, fondatorul Academiei de Stiinţă, Literatură şi Arte din Oradea, istoric, poet, personalitate distinctă a culturii şi literaturii române. Ca buni prieteni şi în onoranta ipostază de membri fondatori al Academiei ASLA, ne exprimăm condoleanţele cuvenite familiei şi pentru inima lui bună şi iubitoare şi deplângem pierderea pentru noi, cei ce l-am cunoscut aşa cum a fost - un om de o înaltă moralitate şi un adevărat patriot. Eugen Evu, George Roca, Paulina Popa, Teresia Bolchiş-Tătaru şi colegiile revistelor Noua ProVincia Corvina şi Semne-Emia.

Puţini am fost, mulţi au rămas! Mircea Dinescu

Nou premiu de consacrare literară pentru Eugen EVUPrestigiosul Concurs literar sub egida Academiei internaţionale„Francesco Petrarca“, fondat de ssma. Pasqualina d’ORATIO, aconferit recent poetului român Eugen EVU, PREMIO ALLA CARRIERA. Ceremonia de premiere va avea loc în 26 mai 2012, în Sala del Pelegrino Santuario Santa Rosa - Viterbo.

Dansul foculuide Vladimir KUSH

SEMNALE EDITORIALE

(sursa: internet)

Anul XVI - nr. 63 / 2012)

NOuA PROVINCIA

CORVINA

x � � Õ Ô Ú ¶ Ê

Revistă de ariergardă culturală sub egida morală a Uniunii Scriitorilor din RomâniaRevistă fondată în 1996 de Eugen EVU

ISSN: 1841 - 4478

Revista este editată de Asociaţia cultural-umanitară şi ştiinţifică „Provincia Corvina“

din Hunedoara şi apare cu sprijinul Consiliului judeţean Hunedoara

SergiuŢENŢ a înălţat, ceva mai sus, pensiunea PANORAMA, unicat în Poiana Ruscă.Aici au loc remarcabile acţiuni culturale, tabere de creaţie... şi vor mai fi...

Sus, la munte, sus...

REVISTE LITERARE

Noua ProVincia Corvina Nr.63 - 2012

Documents

Transcript of Noua ProVincia Corvina Nr.63 - 2012