ÎNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI ÎN DACIA ŞI PROVINCIA ROMANĂ DACIA ÎN SECOLELE I

Prof Elena Călugăru-Baciu IcircNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI IcircN DACIA ŞI PROVINCIA ROMANĂ DACIA IcircN SECOLELE I-V en

Subiect prezentat la al XV-lea Congres de protoistorie de la Lisabona icircn septembrie 2006 Prof Elena Călugăru-Baciu httpwwwrevistateologicaroarticolphpr=38ampa=3596sus

Romanizarea Daciei şi Creştinismul sunt două fenomene care au evoluat icircn paralel Intensitatea şi creşterea romanizării au influenţat direct puterea CreştinismuluiCentrele urbane sunt cele care oferă cea mai bună imagine a romanizării şi icircn acelaşi timp ele devin icircn primele trei secole ale erei noastre focarele Creştinismului Dar care era religia geto-dacilor icircnainte de creştinare Vasile Pacircrvan afirma că spre deosebire de restul tracilor care erau politeişti geţii se arată icircn credinţele lor henoteişti[1] Părerea că la ei am avea de-a face cu un dualism analog celui iranian nu se poate icircntemeia pe nici un document Icircn legătură cu menţiunea grecilor că zeul geto-dacilor avea un nume el spune că aceştia i-au zis zeului din cer cacircnd Zamolxis cacircnd Gebeleizis nume care e de părere că sunt simple atribute explicative ale puterii ori icircnfăţişării divinităţiiZeul unic n-avea deci nevoie de un nume propriu ci doar de atribute explicative ale puterii sale care era infinită şi ca atare şi atributele ar fi putut să fie oricacirct de numeroase Şi totuşi chiar aceste atribute lipsesc la geţi căci Zamolxis e aproape exclusiv icircntrebuinţat icircn vreme ce Gebeleizis e cu totul excepţional aici ca apelativ al Zeului suprem

Icircmpotriva henoteismului preconizat de Vasile Pacircrvan au fostCDaicoviciu II Russu LBlaga Silviu Sanie iar caracterul politeist al religiei geto-dace este punctul dominant exprimat icircn toate sintezele istoriografiei postbelice(NCojocaru Creştinism ortodox) Istoricul Silviu Sanie vorbind despre religia getică menţionează cu toată diversitatea ei de elemmente reprezintă o formă unitară şi icircnchegată Geto-dacii aveau o divinitate supremă fie că o numeau Zamolxis sau Gebeleizis icircn care credeau cu toată dificultatea de a o icircnţelege la nivelul scriitorilor antici grecii de pildă sau romaniirdquo Totuşi Niceta de Remesiana episcop dac scrie icircn textul De symbolordquo că atunci cacircnd icircncerca să explice catehumenilor daco-romani pe Dumnezeu-Tatăl din Crez icircntacircmpina greutăţi deoarece mitologia păgacircnă făcea aproape din fiecare zeu un tată evident icircn sens deosebit de cel creştin Astfel Niceta dă monoteismului un temei icircmpotriva politeismului păgacircn icircnsă prezent simplu pentru puterea de icircnţelegere a celor ce-l ascultau Divinitatea geto-dacilor era concepută ca existentă icircn cer e cerul senin De aceea dacii icirci aduceau un cult celestaveau altare şi sanctuare de adorare a zeului pe munţi icircnalţi(conform VPacircrvan) unde se rugau probabil cu credinţa de a fi mai aproape de divinitatea lor (Niceta de Ramasiana De symbolo icircn Prprofdr Ioan GComan Scriitori bisericeştihellipp116)[2]

După tradiţie Creştinismul s-a introdus la noi icircncă din veacul apostolic Se ştie că după Icircnălţarea la cer a Domnului Sfinţii Apostoli n-au icircntacircrziat mult icircn Ierusalim Ei se răspacircndesc icircn lume pentru a propovădui Evanghelia lui Iisus după cum scrie Origenes Toma a mers să predice Parţilor Matei a mers icircn Etiopia Bartolomeu icircn vestul Indiei Ioan icircn Asia Andrei icircn Scythia Petru icircn Pont Galatia Bithynia şi Capodokia Paul a mers din Ierusalim pacircnă icircn Illyria Despre predicarea Evangheliei lui Iisus de către Sfacircntul Apostol pe teritoriul Scythiei şi icircnsuşirea noii icircnvăţături creştine de timpuriu de către geto-daci a icircntocmit un studiu şi PSEpifanie Norocel care sintetizează menţiunile autorilor bisericeşti asupra predicii SfAndrei icircn părţile noastre chiar prin epistola către Coloseni a SfPavel care spune că nu mai există iudeu nici elin tăiere icircmprejur şi netăiere icircmprejur barbar scit rob sau liber ci toate şi icircntru toţi Hristos(Colos III11) Unii istorici şi oameni ai bisericii pe baza unor date istorice presupun că icircn Dobrogea au existat creştini chiar din primele secole ale erei noastre Istoricul Constantin C Giurescu vorbind despre Creştinarea daco-geţilor afirmă Este sigur că au existat creştini icircn Dacia şi icircnainte de părăsirea ei Creştinismul avea icircn momentul cacircnd s-au retras legiunile pe malul drept al Dunării o vechime de aproape două secole şi jumătate el pătrunsese icircn toate centrele mai importante ale Imperiului roman icircntre altele şi icircn Peninsula Balcanică Aşadar nu este deloc exclus ca printre coloniştii aduşi de Traian să fi fost şi creştini De asemenea ei

1

puteau fi şi icircn racircndurile trupelor care stătuseră mai icircnainte icircn răsărit şi care-şi aveau acum garnizoana icircn Dacia (Constantin C Giurescu Formarea poporului romacircn Craiova 1973 p116)[3]

Cum s-a născut şi s-a răspacircndit creştinismul pe teritoriul daco-get se poate răspunde pe baza documentaţiei studiate doar prin termenul misionarism explicat de Avon Harnack (Harnack 1924 p33-528) Acesta putea fi de tip individual şi spontan sau de tip dirijat politicNGudea la pagina 109 a lucrării Din istoria creştinismului la romacircni Mărturii arheologicerdquo[4]menţionează despre tipul individualMisionarii au adus aici numai fermentul creştin căci societatea daco-romană la care venea acest ferment ca şi cea din restul Imperiului era deja aptă pentru a prelua acest ferment şi pregătită pentru a-l dezvoltardquo Acest lucru se poate explica prin cuvintele lui Vasile PacircrvanCauza creştinismului daco-roman constatat pe monumente publice cu mult icircnainte de a apare măcar prin martyrologii icircn alte provincii ale Illyricului cred că trebuie căutată numai icircn aducerea lui directă din Răsărit-coloniştii lui Traian au venit icircn mare parte din Orientul creştin- şi ca urmare icircn vechea vatră a comunităţii creştine din Dacia care va fi dat membrilor ei o oarecare icircncredere icircn puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia unei lupte publice cu păgacircnismul predomnitor icircn provincieCe-i drept păgacircnismul acesta devenise el icircnsuşi aşa de monotheistrdquo icircn urma syncretismului consequent al diferitelor culte solare (ca metafizică) şi salvatoare (ca theologie ) icircncacirct păgacircnismul daco-roman va fi fost-ca şi aiurea-mai mult un fel de γνωσις decacirct o adevărată idolatrierdquo

Răspacircndirea gnosticismului prin piesele sale icircn acelaşi timp cu cele ale pleocreştinismului icircncărcate şi ele de unele semne creştine se pierde icircn erezia icircnvinsă de comunităţile evanghelizate puternic Acele abrasaxurirdquo care o perioadă au convieţuit cu creştinismul la Porolissum Romula Orlea etc au rămas doar amintire pămacircntului unde au şi fost descoperite icircntărind ideea că teologia creştină s-a impus gnosticismului bazilideilor care se integrează creştinismului Datorită Creştinismului pur după anul 325 incineraţia gnostică este icircnlocuită cu icircnmormacircntarea propriu-zisă icircn timp ce calculele astronomice icircn legătură cu sărbătorile mari au fost preluate de la Daci prin consemnarea echinocţiului şi solstiţiului icircn sanctuarele patrulatere şi sanctuarul circular descoperită icircn săpăturile făcute la Sarmizegetuza de către Victor Teodorescu şi C Daicoviciu icircncă din timpul conducerii Daciei de către Burebista 81-44 icircen şi pacircnă icircn perioada lui DurpaneusDecebal secII en Cercetătorul Nestor Vornicescu menţionează cronologic pătimirea pe pămacircntul stră-romacircn a sfinţilor

Pasincrate şi Valentinian martirizaţi la Durostorum icircn secIII martirizarea ostaşului Iuliu Veteranul icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cetate unde au pătimit şi sfinţii Nicandru şi Marcian(divide298) şi sfacircntul Isihic Icircn 304 este icircnregistrată pătimirea preotului dac Montanus şi a soţiei sale Maxima la Singidunum Icircn acea epocă a arhipăstorit şi a pătimit la Sirmium sfacircntul episcop Irimeu iar icircn Axiopolis(Cernavodă) a pătimit sfacircntul Dasius Interesante cu deosebire pentru viaţa noastră spirituală şi monahală sunt pătimirile sfinţilor Epictet-care se crede că a fost ieromonah-şi Astion monahul pe la 290 icircn cetatea Halmiris De asemenea Nestor Vornicescu aminteşte de vechiul episcopat de la Recidiva unde icircn 328 era episcopul Ştefan şi de episcopatul Tomisului din a doua jumătate a secolului al IV-lea condus de episcopul BretanionUn alt episcop al Tomisului icircn circa 390-407era Teotim Despre episcopia Tomisului se spune că a fost ridicată la rangul de mitropolie de icircmpăratul Atanasie I (491-518) şi avea sub jurisdicţie 14 episcopiiAnaxiopolis(Cerna- vodă) Capidava Bifainos Caupros Nicomidia Dessu Salsovia Halmiris Tropheum Traiani Zeldipa Dionzsopolis Callatis Histria Constantiniana Toate aceste reşedinţe episcopale sunt citate icircn lucrarea Synekdemos a lui Hieracles

Icircn stacircnga Dunării icircn părţile Buzăului de astăzi icircn anul372 a pătimit şi suferit moarte martirică Sfacircntul Sava numit şi Gotul La Niculiţei icircn secolul IV au suferit martiriul sfinţiiZoticos Atthalos Kamasis şi Filippos Au mai suferit martiriul Sfacircntul Emilian la Durostorum diaconul Donat la Singidunum iar fratele său geamăn Venust la Sirmium şi icircncă lista continuă Şi unii şi alţii erau Daci şi prin ei apare destul de evidentă continuitaea nemului icircn Dacia Cel de al doilea tip de misionarism

2

acela dirijat politic s-a manifestat atunci cacircnd a existat o colaborare icircntre Biserică şi Imperiu icircn special icircn secolulal IV-lea cacircnd Biserica creştină a devenit aliata statului şi mai ales cacircnd misionarismul a fost icircndreptat spre grupele sau popoarele barbare pentru a le linişti şi intergra icircn politica externă a Impriului Icircntr-un astfel de misionarism au fost implicaţi Ioan Cassian Dionisie cel Mic Vasile cel Mare Ulfila icircn Moesia II sau Scythia şi Niceta din Remesiana icircn Dacia Mediterranee Răspacircndirea şi evoluţia Creştinismului capătă o mare importanţă icircn cele trei provincii dacice după retragerea romană pacircnă la căderea frontierei bizantine la Dunărea de Jos Cele ce ne vor pune icircn legătură cu evidenţele Creştinismului daco-roman vor fi sursele arheologice care demonstrează că populaţia rămasă pe terotoriile ei au păstrat o viaţă economică socială şi spirituală autohton geto-dacică Limba geto-dacică icircn care se icircncheiau tratate comerciale la Dunărea de Jos este folosită şi ca limbă de cult pacircnă cacircnd a căzut Imperiul Bibantin la 1204 şi cacircnd s-a impus exercitarea cultului creştin limba greacă consemnată prin documente aflate la Macircnăstirea Putna şi studiate de către cercetătorii Gheorghe Ciobanu şi I Panţacircru

Studiul Creştinismului timpuriu icircn Dacia reprezintă icircn general contribuţia noastră la istoria Creştinismului Este icircncă o icircncercare de icircmbogăţire a istoriogafiei europene cu noi date noi cunoştinţe cu ajutorul arheologieiDacă icircnceputurile ni se par sărace icircn materiale secolele IV-VI pun icircn lumină organizarea bisericii creştine conexiunile comunităţilor creştine geto-dace cu icircntregul Imperiu icircn condiţii speciale existente la Dunărea de Jos cacircnd Imperiul a pierdut provincii icircn Balcani cacircnd Barbarii au cucerit teritoriul dintre Dunăre şi Balcani şi totuşi populaţia creştină se dezvoltă suprvieţuieşte peste frontierele Imperiului păstracircndu-şi religia entitatea etnică şi unele aspecte ale originii ei romane Secolul XX a fost perioada cacircnd au apărut cele mai multe studii asupra Creştinismului timpuriu daco-roman prin analizarea obiectelor descoperite arheologic Adevărata cercetare o icircncepe Vasile Pacircrvan care dă la iveală studiul său Contribuţii epigrafice la Istoria Creştinismului Daco-Romanrdquo Istoricul atrage atenţiaCă icircn Dacia traiană trebuie să fi fost creştini şi icircnainte de anul 270 en e o necesitate logic istoricătoate credinţele atunci existente icircn Imperiu se icircntacirclnesc şi icircn Dacia şi mai ales cele orientale dintre care vreo cacircteva apar chiar numai aici iar pentru mulţi orientali romanizaţi veniţi icircn Dacia spre a o coloniza un mare număr era din vechile provincii creştine misionate de icircnşişi apostolii Domnului Syria Galatia provincia Asiaetcrdquo

Vasile Pacircrvan aminteşte pe Tertuluian care enumeră printre popoarele unde a ajuns numele lui Christus şi credinţă icircn elrdquo şi poporul dac Dacircnd exemplu de o neconcordanţă icircntre textul lui Tertulian şi Origenes savantul romacircn adaugăprin urmare izvoarele literare nu dau nimic sigur asupra Ceştinismului din stacircnga Dunării icircnainte de anul 250-Dimpotrivă un izvor de o altă natură ne documentează icircn chip definitiv existenţa Creştinismului icircn Dacia traiană icircncă dinainte de anul 270rdquo Se dă exemplu o inscripţie din Napoca care icircncepe ca toate celelalte cu D(is) M(anibus) fapt pentru care nu i s-a dat atenţie deşi se termină cu monogramul sacru Inscripţia a fost săpată pe un sarcofag de piatră descoperit pe la 1500 şi datele despre inscripţie se cunosc din manuscrisele umanistului Mezerius(ca 1516) De asemena la pagina 62 a lucrării istoricul prezintă alte monograme creştine descoperite la CalatisTomis Tropaeum Traiani şi Axiopolis După cum menţionează Vasile Pacircrvan Importantă şi hotăracirctoare pentru inscripţia noastră e icircn orice caz concluzia lui Becker că majoritatea inscripţiilor prevăzute cu siglele D M aparţine veacului al III-lea şi timpului lui Constantin (p67)

Dacă Vasile Pacircrvan a deschis prima treaptă a cercetării icircntre anii 1911-1936 urmaeză o alta cercetată de către CDaicoviciu care aduce noi evidenţe creştine arheologice datate icircn secolul al IV-lea cacircnd Creştinismul este adus aici la Nordul Dunării de către misionari icircn special după anul 313 en O altă fază a cercetării poate fi plasată icircntre 1936-1958 cacircnd IIRussu icircntocmeşte primul catalog sistematic al Creştinismului timpuriu icircn special pentru Transilvania Lucrarea menţionată mai sus este

3

urmată de alte două cataloage icircntocmite de IBarnea( Barnea 1977 Barnea 1979) Aceste lucrări pun icircn evidenţă reala posibilitate a Creştinismului timpuriu icircn provinciile dacice Cercetarea continuă se bazează pe liste bibliografice bogate pornind de la cea icircntocmită de VPacircrvan şi mergacircnd repede la cele bazate pe noi descoperiri redescoperiri şi interpretări ca obiecte creştine icircntocmite de KHoredt (Horedt 1946) MMacrea (Macrea 1948) CDaicoviciu(Daicoviciu1948 Daicoviciu 1949) IIRussu (Russu1958) DProtase (Protase 1966) IBarnea (Barnea 1971 Barnea 1977 Barnea 1979 Barnea 1985) şi KHoredt (Horedt 1982)

Acestor liste li se pot adăuga numeroase articole şi alte lucrări cu privire la alte descoperiri de articole creştine Au fost icircntocmite hărţi cu aceste articole respectacircndu-se caracteristici tehnice precum materiale dimensiuni descriere tipologie analogii datare locul descoperirii şi locul unde se păstrează acestea Avacircnd o distribuţie a articloleor pe hărţi s-au putut face comparaţii icircntre situaţiile provinciilor dacice cu cele ale icircntregului Imperiu Roman şi regiunea balcanică Desigur că descoperirile de pe teritoriul Daciei se pot alătura şi integra cercetărilor şi descoperirilor care s-au făcut şi pe alte teritorii creştine cum ar fi Britania şi Germania icircn cadrul obiectelor creştine asociate acelora din Imperiul Roman perioada tacircrzie şi Bizanţul timpuriu Icircn felul acesta se poate urmări o mişcare a Creştinismului pe teritoriul european

Obiectele descoperite se pot analiza ca făcacircnd parte din trei trepte de periodizare a) Perioada provinciei romane constacircnd din inele de piatră şi talismane cu simboluri

creştine (găsite la Potaisa Apulum Romula icircn general icircn Transilvania)cacircteva geme sub formă de inel gnostice (la Porolissum Apulum Micia Romula Orlea) alte articole gnostice ca talismane (Micia) obiecte funerare gnostice (Dierna) capace de vase cu semnul crucii (Porolissum Micia Tibiscum Resculum Cumidava Ulpia Traiana

b) Obiecte ale Creştinismului timpuriu cacircnd obiectele gnostice dispar obiectele devin mai uniforme icircn clasificarea lor icircn raport cu folosirea lor mult mai generalizată cum ar fi cele folosite icircn timpul serviciului divin existenţa bisericilor şi a pietrelor de mormacircnt Obiectele găsite deja indică existenţa focarelor iniţiale ale Creştinismului oraşe ale provinciilor aşezări mai mari şi centre artizanale care indică o răspacircndire mai largă a noii religii

c) Putem vorbi de secolul al IV-lea cacircnd s-au descoperit o mai mare varietate de obiecte folosite icircn serviciul divin talismane obiecte de icircnhumare echipamente hamuri Hărţile studiate arată o arie de răspacircndire a craştinismului mult mai mare

Pentru a scoate icircn evidenţă cele prezentate mai sus am putea face o clasifiare a obiectelor descoperite evidenţiind destinaţia lor Consultacircnd hărţile ce cuprind răspacircndirea obiectelor destinate cultului religios creştin anexate lucrării istoricului Nicolae Gudea Din istoria creştinismui la romacircniMărturii arheologicerdquo s-a putut realiza o grupare acestora

1 Talismane şi simboluria) pietre de inel cu simboluri gnostice (Porolissum Apulum Micia Romula Orlea Drobeta)b) pietre de inel cu simboluri creştine (Potaissa Transilvania Apulum Romula)c) inele de metal cu simboluri Creştine şi inscripţii pe placă (Bologa Potaissa DiernaUlpia

Traiana Sucidava)d) inele de matal care au cruce pe placă (Racircul Caraş SacoşuTurcesc)e) pandantive icircn formă de cruce (Porolissum RomulaDubovacVrŝac) f) accesorii pentru icircmbrăcăminte cu simboluri creştinebroşe (Micia) broşe pentru curea de tip

Sucidava (Ampulum Bratei Noşlac Szőreg Pecica)catarame icircn formă de cruce (Bratei Orlea etc) aplice pentru curea (Feisa) pandantive (Palatea)

g) articole funerale gnostice (Dierna)

4

2 Monumente vechi din piatră sau alte obiecte de folosinţă comună care mai tacircrziu li s-au dat un caracter o semnificaţie creştină

a) pietre de mormacircnt (Napoca Potaissa Ampelum Gilău) dar şi Ulmetumb) materiale ceramice pentru construcţie (Romula)c) diverse vase cu simboluri creştine adăugate după data de fabricaţie (Porolissum Poian

Micăsasa Cumidava)d) vase incizate cu imagini de peşte după data fabricaţiei (Gherla)e) capace de vas (Porolissum Resculum Micia Ulpia Traiana Cumidava Tibiscum

Caransebeş) 3 Obiecte folosite icircn serviciul divina) candelabre(Biertan)b) vase liturgice (Biertan) c) potire euharistice (Porolissum Ulpia Traiana)d) instrumente pentru ştampilarea pacircinii euharistice (Palatea Jabări)e) lămpi de bronz şi suporturi pentru lampă (Dej Gherla Porolissum RomulaRăcari)f)lămpi de

pămacircnt cu monograma lui Christos sau cu crucea pe platou (disc) (Apulum Transilvania Romula etc)cu crucea la bază (Iliuşa Mercheaşa Apulum Ulpia Traiana etc)cu diferite simboluri creştine (Romula etc) cu păsări pe platou (disc) (Romula) g)linguri eucharistice din argint(Transilvania Deleni Dierna)

4 Diferite alte obiecte creştinea) statuete simbolice (Porolissum)b) vase cu imagini de peşte (Micia Micăsasa) c) amfore (TgSecuiesc) d) vase cu simboluri creştine incorporate la fabricare (Cristeşti Micăsasa) e) inscripţii (Romula) f) pietre de mormacircntcu simboluri creştine (Slăveni Racoviţa) g) reliefuri votive creştine (Romula) 5 Descoperiri creştine(biserici)(Porolissum Slăveni) 6 Matriţe pentru articole creştine din metal (Sacircnmiclăuş) 7 Obiecte şi descoperiri icircn aşezări şi forturi pe malul stacircng al Dunării(de la gura Tisei

la gura Oltului icircn perioada romană tacircrzie şi Bizanţul timpuriu Nicolae Gudea şi-a icircntocmit tabelul bazacircndu-se pe analogii şi cunoaşterea inventarului de

ritual şi cult creştin afirmacircnd icircn felul acesta existenţa reală a creştinismului timpuriu pe teritoriul nostru evideţiindu-se de la sine că noua religie a apărut mai icircntacirci icircn centrele urbane Icircn epoca romană tacircrzie Tomis devine capitala provinciei Scythia icircnfiinţată de icircmpăratul Dioclitian prin ruperea unei părţi din teritoriul fostei provincii Moesia Inferior Aici icircşi avea sediul guvernatorul provinciei loc unde creştinismul se răspacircndeşte chiar din secolul I en şi unde ia fiinţă primul episcopat din Scythia Alături de ritualul creştin icircn provinciile stăpacircnite temporar de Imperiul roman Provincia Dacia şi Dobrogea icircntre 106-271en s-au dezvoltat paralel şi alte culte religioase aduse aici de membrii legiunilor romane cum ar ficultul zeilor mani cultul morţilor Dis Manibus Pe teritoriul dacilor liberi existau şi grupuri autohtone care păstrează prin transmiterea directă ritualul Zamolxian Se pot da exemple de sincretism religios cu unele inscripţii din lucrarea istoricului Emilian Popescu Inscripţii greceşti şi latine din secIV-XIII descoperite icircn Romacircniardquo5 şi anumeO placă de marmură descoperită la Constanţa şi datată 284 en sau peroiada 284-305 icircn care

A) este slăvit icircmpăratul Gaiuc Valerius Dioclitianus iubit de zei Monumentul a fost ridicat de Sfatul şi Adunarea poporului

5

B) la Constanţa este o invocare a Zeului Soare ca protecţie pentru sănătatea icircmpăraţilor Caius Valerius Diocliţian şi a lui Marcus Aurelius Maximian

C) stelă funerară (pag 39-40) datată la sfacircrşitul secIII şi icircnceputul sec IV icircncepe epitaful cu Zeilor Mani-(Dis Manibus DM) Respectacircnd oarecum ordinea cronologică să amintim Silviu SanieCivilizaţia romană la est de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei sec II icircen-III enrdquo6 care la pagina 215-217 prezintă Castrul Barboşi(lacircngă Galaţi) sec I en-III en unde s-au găsit simboluri religioasereprezentări ale soarelui (sol) şarpelui taurului ca simbol al forţei şi fertilităţii Simbolul soarelui a fost descoperit şi icircn tezaurele traco- getice dar şi din epoca dacică clasică secI-III en Tot la Barboşi s-au găsit reprezentări şi ale zeilor orientali Juppiter Dolichenus Meri Mithras dar şi ale Cavalerilor Danubieni sau a Cavalerilui Trac Icircn contextul prezentat mai sus menţionăm şi o inscripţie de la Turnul Severin prezentată de Viorica Enăchiuc-Mihai icircn Puncte de vedere privind scrierea dacilorrdquo icircn Anale de istorie 11979 pagina 1047

Ares zeul nostr Douăzeci de ani a trăit icircn Drobeta Tius(conducător) zetal al alei macedaonica Din cetatea Amutrium la Caron pleacărdquo Icircntorcacircndu-ne la lucrarea lui Silviu Sanie la pagina 219 sunt prezentate reprezentări creştine

La Barboşi au fost descoperite 5 obiecte de apartenenţă paleocreştină (pag 220)1) o cruce de sidef cu icircnălţime de 17 cm2)un fragment ceramic icircn care erau incizate literele MT PM care ar icircnsemna MAGNA MATER Planşa 36 Fig10 ndashinscripţia este din sec II-IIIen 3) o cruce pandantiv din sidef cu icircnălţimea 2 cm datacircnd din prima jumătate al secIII en Planşa 23 fig3 4) Altar inscripţie onorifică BΠ P 5)Amforă de [5]dimensiuni mijlocii găsită icircntr-un mormacircnt care are pictate cu vopsea roşie literele BΠ P Inscripţii secIV-XIIIrdquo menţionăm Transilvania Potaisa Turda jud Cluj- s-a găsit o gemă din onyx nr435 la pag391-sec III icircnceput IV-icircn limba greacă iar la pag392- se prezintă traducerea Iisus Cristos fiul lui Dumnezeu Macircntuitorrdquo Moldova-sec III-IV- gacirct de amforă descoperit la Poieneşti judeţul Vaslui cu rest de inscripţie cu vopsea roşie X(p ίσтός)

Deoarece spaţiul nu ne permite să aducem exemple din fiecare grupă din tabel totuşi planşele ataşate lucrării ne dau posibilitatea să prezentăm pe larg Inscripţia votivă creştină de la Biertanrdquode pe o tăbliţă a unui subansamblu de bronz probabil o parte dintr-un candelabru Localitatea Biertan se află la sud de Dumbrăveni judeţul Tacircrnava Mare deci icircn inima Transilvaniei Tăbliţa votivă a fost redescoperită de profesorul KHoredt după ce stătuse mult timp icircn dulapurile Muzeului Bruckenthal (cum ne spune istoricul Constantin CGiurescu icircn Istoria Romacircnilorrdquo1943 p98)[6] KHoredt icircntocmeşte un studiu acestei descoperiri accentuacircnd marea icircnsemnătate a acestui obiect Inscripţia este icircn latineşte şi cuprindeEgo Zenovius votum posui (Eu Zenovie am pus (această) ofrandărdquo sau danie) şi se referă la un monogram creştin de bronz dăruit de autorul inscripţiei Forma literelor şi forma monogramului indică secolul al IV-lea Datarea inscripţiei este după retragerea legiunilor din Dacia fapt ce icircntăreşte problema continuităţii populaţiei daco-romanice icircn Transilvania şi a cultului creştin Tot icircn planşele ataşate se evidenţiază cacircteva opaiţe cu semnul crucii La pagina 99 din Istoria Romacircnilor a lui Constantin CGiurescu este prezentat un opaiţ din bronz cu semnul crucii Opaiţul a fost găsit icircn comuna Luciu judeţul IalomiţaMuntenia şi este datat secolul V-VI

Istoricul şi arheologul Dumitru Tudor icircn Oltenia Romanărdquo ne prezintă şi el la paginile 90-91 cacircteva opaiţe cu semne creştine din secII-VI găsite la Sucidava Orlea Romula Paginile prezintă şi unele icircnsemne gnostice gemă cu inscripţia abrasax pe o faţăşi o stea cu şapte braţe pe alta La pagina 469 este redat un opaiţ creştin de la Romula din secolul al IV-lea Icircn mijloc are semnul crucii iar pe margine o glazură galben-verzuie care indică importul pe care-l făcea Sucidava din Dobrogea sau

6

Orientul apropiat deoarece aceasta era maniera atelierelor din acele părţi Dar aşa cum indică autorul asemenea opaiţe s-au găsit şi la Romula unele fragmente datacircnd din secolele V-VIenTot icircn cartea istoricului Dumitru Tudor icircntacirclnim precizări cu privire la amforele cu coasterdquo marcate cu inscripţii pictate(tituli picti)de caracter creştin Ele se remarcă icircn Sucidava unele fiind de import dar şi locale Pe gacirctul acestor amfore sunt executate inscripţii cu vopsea roşie unele dintre ele sunt scrise chiar de preoţii garnizoanei din Sucidava Iată cacircteva invocaţiiAjută-mă Doamnerdquo Dumnezeule prea-strălucitrdquoMaică a Domnuluirdquo Dumnezeule prea sfacircntrdquo Robul lui DumnezeurdquoMaria a născut pe ChristosrdquoLumina Domnuluirdquo Pe unele amfore există semnături ale producătorilor cu litere apocaliptice icircn jurul monogramelor cruciformeIn jurul crucii sunt litere şi monograme A şi Ω XMΓ MΘ ΘΥΘΦ AΩ etc Aşa cum am văzut mai sus icircn tabelul alcătuit de Nicolae Gudea sunt menţionate descoperirile de biserici de la Slăveni şi Porolissum dar putem vorbi şi de basilica creştinărdquo dată la iveală de săpăturile de la Sucidava icircn anii1946-1947 despre care istoricul Dumitru Tudor scrie că rămacircne primul şi unicul monument de acest gen icircn ceea ce priveşte icircnceputurile răspacircndirii creştinismului la nordul DunăriiPrin monede şi alte urme culese din dăracircmăturile ei această basilică datează din secal VI-lea enrdquo Biserica se afla la NVal cetăţii Prezenta o absidă orientată spre răsărit Avea o lungime de 2090m şi lată de 1020m Era constriută din cărămidă şi piatră Diaconiconul era format din două cămăruţe pe aripa stacircngă iar icircn centul navei era ridicat un amvon Pardoseala era cu cărămizi icircn navă şi cu beton la absidă Atacirct icircn interiorul basilicii cacirct şi icircn zidurile ei s-au făcut icircnhumări icircn cosciuge de cărămizi de tip bizantin Una dintre cărămizi era decorată cu o cruce Ultimele monede găsite icircn ruinele basilicii erau din timpul lui Mauriciu Tiberiu (596-597) timp cacircnd avarii au incendiat nu numai biserica dar şi toată cetatea De asemenea s-au mai găsit la groapa de gunoi de lacircngă edificiu o bucată dintr-o albioară din teracotă marcată cu o cruce interpunctată şi partea superioară a unei amfore pe care era notat numele unui preot local Lukonochos fiul lui Lykatios

Autorul cărţiiOltenia Romanărdquo[7] leagă construirea basilicii de la Sucidava de activitatea desfăşurată prin Novela XI de către icircmpăratul Justinian pentru dezvoltarea creştinismului la nord de Dunăre Novela a XI-a fost dată la 14 aprilie 535 către arhiepiscopul său din dioceza Justiniana Prima Icircn această circulară se menţionează şi alte centre bisericeşti cum ar fiLitterata(Palanca Nouă icircn Banat)şi Recidiva toponimic care ar putea fi localitatea Sicibida-Sucidava important centru economic militar şi bisericesc din timpul lui Iustinian Aparţinacircnd tot epocii lui Justinian este şi inscripţia latină creştină găsită la Ulmetum menţionacircnd un detaşament de tineri lăncierirdquo(pedatura militum Lanciarium Juniorumrdquo) Secolul IV este perioada descoperirilor mai bogate cacircnd au fost creştinaterdquo mai multe obiecte de cult Vom exemplifica cu ajutorul documentaţiei Inscripţii greceşti şi latine din secIV-XIII descoperite icircn Romacircnia[8] icircntocmită de istoricul Emilian Popescu a numeroase monumente chiar biserici icircn care au fost icircnhumaţi nenumăraţi martiri Secolele IV-V-Placă de marmură descoperită icircn cartierul Tomis Aici odihneşte martiriul lui Christos şi episcopulhelliphellip

Existau martiri şi icircn secIV şi după recunoaşterea Creştinismului după Constantin cel Mare 325 Barbarii care năvăleau provocau victime icircn racircndul creştinilor mai ales printre aceia care făceau operă misionară Pentru activitatea misionară desfăşurată de către episcopii Scythei şi pericolele pe care aveau să le icircnfrunte se exemplifică la pagina 58 realatarea lui Sozomenus Historia ecleziactică cartea726 racircndurile6-9Cu privire la episcopul Theotimus I şi Arcadius martiri icircn Dobrogea atestaţi de inscripţiile nr194-267 (pag205) O placă de calcar descoperită icircn minele basilicii Coemetricalis icircn cetatea de nord şi datată la sfacircrşitul secIII şi icircnceputul secIV Text(Martirilor) Chiril Chindias şi Tasius le icircncredinţez pe Eufrasius Lipsa crucii de pe monument demonstrează prudenţa creştinilor icircn timpul domniei lui Diocliţian 267 Autorul prezentată cripta unei basilicii din secIV-V icircn care s-au

7

descoperit coşciuge din lemn datate secIV cu patru martiri decapitaţiIcircntr-o biserică din Niculiţel judTulcea DobrogeaRomacircnia s-au descoperit 3 inscripţii din secIV care menţionau

a) martiri pentru Cristos b) martirii- Zotikos Attalos Kamasis Philiposrdquo c)inscipţia este X(ristos) Aceşti martiri sunt pomeniţi şi icircn martirologii cum ar fiMartyrologium Hieronymianum pe data

de 4 iunie care cuprinde pe primii 3 iar al 4-lea se icircntacirclneşte icircn Martyrologium Syriacum la aceeaşi dată Probabil că cei 4 martiri şi-au pierdut viaţa cu ceilalţi 25 tovarăşi icircnscrişi icircn aceleaşi liste Tot sec IV-V pe un fragment de marmură din capacul unui sarcofag la Tomis există inscripţia(traducere) Ai milă (Doamne) de cei fără trup Aici odihneşte Alexandru de curacircnd convertitrdquo (pag65) Creştinii numeau neofiţi pe cei care erau iniţiaţi icircn credinţă şi urmau să primească botezul cum se exemplifică prin inscripţia 32(pag68) săpată icircn colţul din stacircnga pe o stelă de marmură secIV-V descoperită la Tomis Aici odihneşte Maru de doi ani 10 luni şi 14 zile fiica lui Ioan administratorul bisericii SF Ioan Inscripţia la racircndul 6 Ioan este trecut cu grafia Ioannou numele este de origine iudaică creştinat- Icircn racircndul 8 este trecută grafia Aghiou acuteIo(annou) (secV-VI ) Inscripţia nr35 de pe un fragment din piciorul unei mese de marmură care se termină icircn formă de protomă de Cap de leu icircn care numele creştinilor aflaţi icircn rugăciune sunt precedate de semnul+(crucii) Spre icircmplinirea rugăciunii Sabinei Leontinei Venerei şi Eufemieirdquo Inscripţia 53 descoperită la Constanţa şi aflată la British Museum Londra pe o gemă de cornalină datată sec IV-V Iisus Cristos fiul lui Dumnezeu macircntuitor (la pag90) Inscripţia nr 54 aflată pe un opaiţ de ceramică descoperit la Constanţa şi datat icircn secIV Pacea mea o dau vouă(Pacem meam do vobis)rdquo Inscripţia nr55 opaiţ din bronz descoperit la Tomis secIV care are pe o parte Xr(istos) icircn limba greacă iar pe cealaltă parte are semnul crucii dagger

La Ulmetum comuna Pantilimonul de Sus jud Constanţa Dobrogea Romacircnia-secIII-IV inscripţia 208 păstrată icircn zidul de incintă a castrului pag 218-219 Fiţi sănătoşi cei rămaşi icircn viaţă şi să cinstiţi pe Mani cu tămacircie fiindcă şi voi aveţi să veniţi la noi Aureluis Sisinicus săteanu(bexerul ) a trăit mai bine de 70 de ani şi celor ce rămacircn icircn viaţă şi soţieihellip raquo

ATENŢIE- apare elementul de tămacirciere a morţilor obicei creştin de la geţii din Dobrogea Slăveni com Gostavăţ judOlt Inscripţia nr 399 pe o aşchie de placă de calcar sec IV-V care are imprimată crucea monogramatică demonstracircnd creştinismul icircn castrul Slăveni icircncă din secIV şi cu inscripţia grecească Xp(ίσтός) Dacă pacircnă acum am discutat despre apariţia creştinismului icircn provinciile Daciei care au aparţinut Imperiului Roman evidenţele arheologice ne mută icircn teritoriul daco-carpic La Chitila pe un grind colmatat icircn anul 2001 cercetătorul Vasile Boroneanţ[9] şi echipa sa au descoperit mai multe piese arheologice din secolele II-V elemente ce aparţin carpilor din neamul geţilor şi fac comunicări imediate

Piesa cea mai importantă este sceptrul de bronz icircn formă de măciucă care icircmbracă aspectul unei mitre de arhiereu Aşa cum spune autorul comunicării acest obiect după formă şi ornament genetic icircşi trage originea din tradiţia sceptrelor preistorice din arealul geografic carpato-dunăreanrdquo Sceptrul are formă globulară cu două orificii cel din bază mai larg cu luciu de uzură lăsat de macircnerul de lemn Cel superior mai mic este icircnsoţit şi de patru pastile aplicate ornamentate fiecare cu cacircte o frunză de brăduţ cu nervuri Piesa prezintă o a doua cruce care icircmparte suprafaţa sa icircn patru lobi Pe fiecare lob se află cacircte o deschidere ovală icircn care credem noi se află icircncastrată cacircte o piatră preţioasă Icircn orificiul superior era montată o cruce Date despre formă şi funcţionalitate ne spune VBoronenţ ne oferă icircn special iconografia monetară şi ivoriul Barberini dar şi datele rezultate din cercetările arheologice din Scythia Minor Moesia de pe icircntreg cuprinsul fostei Dacii de dinaintea cuceririi romane de pe teritoriul de azi al Munteniei Moldovei şi Transilvaniei Sceptul descoperit este o formă nou inventată

8

In locul piesei ce figura icircn vechime o divinitate meşterul a aşezat o cruce icircntre cele patru frunze de brăduţ Forma nou inventată a funcţionat icircn paralel cu globul cruciger după secolul IV d Chr după edictul de la Mediolanum

Dacă pietrele şi-au asumat adevărul istoric prin inscripţii care vestesc şi icircntăresc naşterea şi continuitatea cultului religios creştin pe teritoriul provinciilor Daciei scrierile autorilor patristici ne menţionează şi ele ca fideli ai tradiţiei creştine primare şi autentice din punct de vedere istoric icircn evoluţia BisericiiHyppolyt Romanul (c170-236) icircn opera sa Despre cei doisprezece Apostolirdquo[10] ne informează Andrei a vestit Cuvacircntul Evangheliei sciţilor şi tracilor Astfel Biserica Ortodoxă Romacircnă este numită de credincioşii creştini de pretutindeni Biserica Sfacircntului Apostol Andrei ProfUniv Dr Dumitru Tudor icircn articolul Philippopolis p580din Enciclopedia civilizaţiei romanerdquo ne vorbeşte despre predica Sfacircntului Apostol Pavel la Philippopolis ţinut getic că aici s-a realizat nucleul uman şi liturgic al creştinismului europeanrdquodupă cum l-a numit Bartolomeu Anania icircn Noul Testamentrdquo p 338-339 geto-dacii practicacircnd creştinismul icircnaintea Romei sau a altor ţinuturi europene Walfridus Strabo de Reichenau 808809-849 icircn Poematardquo introduce o compunere dedicată Sfacircntului Apostol Filip icircn Item de Sancto Apostolo Philipo Christi unde afirmă că Sfacircntul Apostol care a lucrat prin harul curatrdquo primit de la Iisus Hristos a icircnvăţat mulţimile barbare din Scythia dogmele sfinte ca să creadă icircn Hristos Macircntuitorul lumiirdquo Ado(Adonis) de Vienne care a copiat textul Martyrologicum Adonisrdquo ne scrie despre Filip care după ce a convertit Scythia la credinţa icircn Hristos şi a aşezat acolo diaconi preoţi şi episcopirdquohellip ne demonstrează vechimea organizării bisericeşti la strămoşii noştrirdquo(Mihail Diaconescu Istoria literaturii daco-romane)

Inscripţiile de pe pietrle tombale ne indică numeroşii martiri ce au căzut pentru creştinătate Acest fapt istoric a dus la creearea unei specii literareactul martiricrdquo constituind o etapă de trecere de la antichitatea păgacircnă la era creştină Principala calitate a actelor martiricerdquo este autenticitatea Actele martirice acte istorice s-au icircnmulţit pacircnă icircn secIV-lea datorită repetării violenţelor de prigonire Aceste acte se pare că nu s-au mai compus după 313 datorită libertăţii religioase manifestată de Icircmpăratul Constantin I cel Mare (306-337) la edictul de la Mediolanum(Milano)Aceste acte martirice sunt imitate icircntr-o nouă structură literară vieţi ale SfinţilorrdquoViaţa creştină pe teritoriile dacice se manifestă continuu aşa cum ne spune istoricul Epiphanios Pentaglotos de Salamina (c315-403) icircn opera sa Panarion (Contra tuturor ereziilor LXX 14-15) că Audius originar din Masopotamia a icircntemeiat icircn stacircnga Dunării de Jos macircnăstiri ca urmare a existenţei unor comunităţi creştine bine organizate Şcoala literară de la Tomis Scoala de la Dunărea de Jos prin scrieri religioase fie icircn latină fie icircn greacă traduceri sunt ca o cunună a icircntregii culturi dacice icircnalţată prin Te Deum Laudamus de episcopul dac Niceta de Remesiana[11]

Bibliografie1 Vasile Pacircrvan Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman Bucureşti Socec 19112 Emilian Popescu Inscripţii greceşti şi latine secIV-XIII descoperite icircn Romacircnia3 Grigore Tocilescu Monumentele epigrafice şi sculpturale ale Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti Părţile I-II pacircmă icircn 1881 4 Constantin Daicoviciu Contribuţii la sincretismul religios icircn Sarmizegetusa Cluj Cratea Romacircnească 19305 Dimitrie Tudor Inscripţii romacircne inedite din Oltenia şi Dobrogea(1956)6Nicolae Gudea Din istoria creştinismului la romacircni Mărturii arheologice7 Nicolae Cojocaru Tradiţii la cultul creştindin perioada primară pacircnă astăzi Creştinism ortodox8 Constantin C Giurescu Istoria Romacircnilor 19439 Histoire des religions II sous la direction d`Henri-Charles Puech Gallimard 1972

9

10Vasile Boroneanţ Cercetările arheologice de la Chitila Chitila Ferma din 2001 date preliminare şi stratigrafia Materiale de istorie şi muzeografie volXVI Bucureşti

NOTE[1] Vasile Pacircrvan Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman Bucureşti

Atelierele graficeSocec 19112 Pr Profdr Ioan GComan Sciitori bisericeşti p116 Niceteta de Ramasiana De symbolo [3] Constantin C Giurescu Formarea poporului romacircnCraiova 1973 p116[4] NGudea Din istoria creştinismului la romacircni Mărturii arheologicep109 5 Viorica Enăchiuc ndashMihai Puncte de vedere privind scrierea dacilor icircn Analele de istorie

11979p104[6] CGiurescu Istoria Romacircnilor 1943 p 98[7] Prof Dumitru Tudor Oltenia Romană [8] Emilian Popescu Inscripţii greceşti şi latine din secIV-XIII descoperite icircn Romacircnia[9] Vasile Boroneanţ Materiale de istorie şi muzeografie vol XVI Bucutreşti Muzeul

Municipiului Bucureşti[10] Epifanie Norocel Episcopul Buzăului Pagini din istoria veche a creştinismului la romacircni

Editura Episcopiei Bihorului Buzău 1986[11] Mihail Diaconescu Istoria literaturii daco-romane Ed Alcor EdimpexBucureşti1999Articol preluat- 26022012httpwwwagero-stuttgartdeREVISTA-AGEROISTORIEInceputurile

20crestinismului20in20Dacia20romana20de20Elena20Calugaru20Baciuhtm

DR Sebastian Dumitru CAcircRSTEA Creştinismul romacircnesc din primele secole Puncte de vedere

Problema originii şi răspacircndirii creştinismului printre locuitorii de altădată ai ţării noastre a constituit o preocupare constantă a cercetătorilor şi istoricilor romacircni dar şi străini Acest interes se datorează faptului că mesajul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos a fost cunoscut de timpuriu de strămoşii noştri conform poruncii Macircntuitorului Mt 28 19-20 acesta răspacircndindu-se icircncă din veacul apostolic icircntr-o regiune a teritoriului ţării noastre Astfel cei ce vorbesc de vechimea creştinismului romacircnesc asociază numele Sfacircntului Apostol Andrei şi a activităţii sale de propovăduire cu icircnceputul vieţii creştine din ţara noastră[1] Cu toate că părerea respectivă a fost susţinută prin studii şi lucrări temeinice de cei mai mulţi dintre cercetători[2] chiar icircmbogăţită prin adăugarea activităţii misionare a Sfacircntului Apostol Filip[3] alături de Apostolul Andrei nu au lipsit cei ce au manifestat vădite rezerve[4] sau chiar au respins vehement această opinie a propovăduirii apostolice Printre cei din urmă s-au numărat atacirct istorici şi cercetători romacircni[5] dar şi străini[6]

Majoritatea istoricilor şi cercetătorilor sunt icircnsă de acord cu un creştinism de origine apostolică pe teritoriul Romacircniei fapt care a determinat o studiere aprofundată a tuturor izvoarelor care stau ca mărturie icircn acest sens Astfel pe lacircngă argumentele nou-testamentare favorabile prezenţei Sfinţilor Apostoli fie icircn teritoriile icircnvecinate nouă (dacă ne gacircndim la propovăduirea Sfacircntul Apostol Pavel şi a ucenicilor săi icircn Peninsula Balcanică deci icircn teritorii icircnvecinate Daciei unde trăia pe atunci şi o populaţie traco-getică romanizată)[7] fie pe teritoriul Romacircniei[8] extrem de valoroase sunt sursele literare ale lui Ipolit Romanul[9] Eusebiu de Cezareea şi Origen[10] La acestea se adaugă informaţiile altor scriitori de mai tacircrziu monahului şi preotului Epifanie (secolul al IX-lea)[11] Nichifor Kallistos (secolul al XIV-lea)[12] precum şi izvoarele hagiografice[13] unele martirologii

10

istorice[14] doctrina syriacă a Apostolilor[15] care tratează aceeaşi temă La acestea se adaugă unele colinde creaţii folclorice şi toponime[16] Toate aceste surse se opresc mai ales asupra misiunii şi implicit a rolului pe care l-a avut Sfacircntul Apostol Andrei icircn procesul de evanghelizare şi icircncreştinare a populaţiei autohtone din Schythia Minor Este lesne de icircnţeles că rolul său nu s-a limitat doar la predică ci a urmărit şi consolidarea comunităţilor icircncreştinate prin hirotonirea de noi preoţi şi episcopi după modelul practicat şi de ceilalţi Sfinţi Apostoli

Icircn ceea ce priveşte răspacircndirea creştinismului la strămoşii noştri trebuie menţionat faptul că acesta a avut o dezvoltare mai accentuată icircn unele zone aparţinacircnd teritoriului de astăzi al ţării noastre şi a fost determinată de contextul politico-administrativ economic cultural şi spiritual al diferitelor regiuni Creştinismul a putut cunoaşte o dezvoltare rapidă mai ales icircn provincia Schytia Minor[17] numită aşa din timpul lui Diocleţian (284285-305) după ce icircn prealabil icircncă din anul 46 al erei creştine teritoriul respectiv aflat icircn stăpacircnire romană a fost anexat la provincia Moesia Inferior Capitala provinciei era oraşul Tomis care a cunoscut o perioadă de maximă efervescenţă economică[18] şi deci nu putea fi ocolit de activitatea misionară a Apostolului Andrei mai ales că aceste oraşe centre şi capitale economice puternice făceau parte din strategia de propovăduire apostolică[19] Putem considera pe bună dreptate că Sfacircntul Apostol Andrei a răspacircndit şi icircn Dacia Pontică fosta denumire a provinciei Schythia Minor vestea evanghelică macircntuitoare şi implicit pe teritoriul ţării noastre punacircnd astfel un icircnceput bun creştinismului romacircnesc

Icircn privinţa creştinismului romacircnesc cel mai bine evidenţiat rămacircne icircnsă creştinismului din Dobrogea Aici pe lacircngă capitala Tomis erau oraşele greco-romane de pe litoralul vestic al Mării Negre orientate economic comercial şi cultural spre Grecia Asia Mică Marea Mediterană şi Orientul Apropiat Comunităţile creştine au putut fi icircntemeiate mai uşor aici deoarece icircn acest teritoriu creştinismul nu a fost transmis numai prin intermediul misionarilor neoficiali ce proveneau ca de obicei dintre negustori oameni de cultură etc ci şi al militarilor Astfel icircn nordul Dobrogei icircn cetatea Troesmis (azi Igliţia-Turcoaia judTulcea) icircmpăratul Traian a adus Legio V Macedonica icircn care trebuie să fi existat şi militari creştini (deoarece legiunea trecuse prin Armenia Palestina-leagănul creştinisnului Alexandria)[20] care au avut un rol important ca de altfel şi icircn alte zone icircn promovarea creştinismului De la Troesmis legiunea a fost mutată mai tacircrziu prin 167-168 la Potaissa (Turda) adică icircn Dacia Romană Ataşamentul faţă de religia creştină este dovedit icircn Dobrogea şi de numărul mare de martiri creştini care şi-a dat viaţa pentru credinţa icircn Iisus Hristos icircncepacircnd cu persecuţia icircmpăratuluilui Deciu (249-251) pacircnă la persecuţia lui Diocleţian şi a ajutorului său Galeriu[21] Se cunosc mai multe nume de creştini care au suferit moarte martirică icircn timpul persecuţiilor iar numărul lor denotă atacirct vitalitatea creştinismului dar şi continuitatea elementului autohton icircn parte icircncreştinat

Prima menţiune scrisă păstrată a fost cea a martirilor Epictet şi Astion matirizaţi la Halmyris pe 8 iulie 290 icircn timpul lui Diocleţian[22] Au existat şi alţi martiri anteriori celor doi dar icircn zone[23] care făceau parte din aşa numita bdquoromanitate carpato-balcanicărdquo sau bdquodunăreanărdquo Revenind la martirajul lui Epictet şi Astion notăm că prin descoperirea edificului basilical de aici şi a criptei cu osemintele a doi bărbaţi de vacircrste diferite ce ar corespunde tipologic celor doi martiri deschid noi perspective de cercetare şi interpretare mai ales icircn privinţa celor mai vechi sfinte moaşte de pe pămacircnt romacircnesc[24] Au fost icircnsă comunităţi puternice ce au dat alţi martiri cum au fost cele de la Tomis Axiopolis Noviodonum Dinogeţia Durostorum[25] şi Niculiţel (locul de pătimire a martirilor Zoticos Attalos Kamasis şi Fillipos ale căror sfinte moaşte depuse la mănăstirea Cocoş sunt considerate pacircnă icircn prezent ca fiind cele mai vechi de pe pămacircnt romacircnesc Ele au fost descoperite icircn anul 1971 icircn urma săpăturilor arheologice din aceeaşi localitate Menţionăm faptul că sub cripta martirică s-au descoperit resturi dintr-un mormacircnt martiric mai vechi destinat adăpostirii moaştelor a

11

doi martiri necunoscuţi Se pare că aceşti doi martiri necunoscuţi au pătimit icircn timpul lui Deciu fiind cei mai vechi martiri dobrogeni chiar dacă nu li se cunoaşte numele)[26] toate arătacircnd nu numai trăinicia creştinismului din această parte a ţării dar şi existenţa unor comunităţi organizate unele dintre ele puse chiar sub autoritatea unui episcop menţionat şi icircntr-unul din actele martirice ale timpului[27] Martirii reprezentau toate straturile sociale şi profesionale determinacircnd prin propriul martiraj noi convertiri la religia creştină

Icircnsă nu numai martirii sunt cei care au evidenţiat creştinismul dobrogean din primele secole creştine ci şi vestigii arheologice[28] obiecte paleocreştine dintre care amintim o gemă considerată drept cel mai vechi vestigiu creştin de la noi[29] două stele funerare din prima jumătate a secolului al III-lea respectiv secolul IV[30] dar şi peste 100 de inscripţii creştine aparţinacircnd secolelor IV-V cele mai multe pe monumente funerare[31] Icircn afara vestigiilor arheologice care dovedesc indubitabil existenţa unei vieţi creştine icircn această parte a ţării notăm şi bazilicile vechi creştine de pe teritoriul Schythiei Minor icircn secolele IV-VI Lăcaşuri de slujire menţionate atestă existenţa comunităţilor icircnchegate conduse de ierarhia bisericească care utilizau pentru cultul divin bazilicile ridicate mai ales icircn centrele urbane Icircn stadiul actual al cercetărilor menţionăm şase bazilici la Tomis[32] cinci la Tropaeum Traiani (Adamclisi) şapte bazilici la Histria una la Callatis apoi două bazilici la Axiopolis alte trei edificii bazilicale la Troesmis una la Niculiţel precum şi bisericuţele de la Basarabi (Murfatlar-judConstanţa) dar şi icircn alte locuri din provincia dobrogeană[33]

După pacea decretată de Constantin cel Mare prin Edictul de la Milano din 313 viaţa creştină a cunoscut icircn general un vizibil progres deci implicit şi pe teritoriul ţării noastre Aici icircn provincia Schythia Minor se cunoaşte şi o primă organizare a ierahiei bisericeşti scaunul ierarhic de la Tomis avacircnd o importanţă majoră icircn acest sens Chiar dacă primul episcop menţionat de documente este Vetranion (Betranion) icircn 369 aceasta nu icircnseamnă că nu au existat şi alţi episcopi icircnainte de el Amintim faptul că icircn actul martiric al lui Epictet şi Astion se face referire la episcopul Evangelicus care devine astfel primul episcop de Tomis cunoscut cu numele Lui icirci urmează urmează Efrem iar mai apoi Tit[34] ambii se pare morţi ca martiri Apoi avem menţiunea unui participant al ierarhiei din Schythia la Sinodul I ecumenic[35] se pare că se numea Marcu Şirul ierarhilor tomitani este continuat după Betranion de Gherontie Teotim I Timotei Ioan Alexandru Teotim II Petru Paternus Ioan II Valentianian[36] Toţi aceşti ierarhi sunt consemnaţi de documente istorice unele dintre ele menţionacircnd date despre contribuţia teologică a ierarhilor şi ataşamentul faţa de ortodoxia credinţei pe fondul disputelor hristologice Mai mult decacirct atacirct icircncă din secolul al V-lea Tomisul devine arhiepiscopie autocefală sub dependenţa Patriarhiei de Constantinopol iar mai tacircrziu icircncepacircnd cu secolul al VI-lea reşedinţă mitropolitană pe seama provinciei mitropolitane Schythia Minor avacircnd icircn subordine 14 episcopii sufragane din această provincie[37] Rolul scaunul episcopal apoi mitropolitan de Tomis dar şi al episcopiilor sufragane a fost major icircn continuarea activităţii de propovăduire şi consolidare a vieţii creştine fapt evidenţiat de participarea ierarhilor tomitani la primele patru Sinoade Ecumenice şi la unele sinoade locale

Din punct de vedere canonic prin canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic de la Chalcedon (451) Biserica din Schythia Minor era pusă sub dependenţa Patriarhiei de Constantinopol[38] Dar tot acestui Patriarhat icirci revenea sarcina să se ocupe de creştinii aflaţi şi icircn afara graniţelor imperiului De aceea o caracteristică a creştinismului romacircnesc icircn general a fost menţinerea icircn decursul timpului icircn stracircnsă comuniune cu spiritualitatea bizantină mai ales că după retragerea autorităţilor şi armatei romane din Dacia la sfacircrşitul secolului al III-lea Bizanţul a rămas singura forţă din Orient capabilă să se opună migratorilor Creştinismul nu s-a răspacircndit icircnsă numai icircn posesiunile Imperiului roman din care alături de Dacia Pontică viitoarea provincie Schythia Minor făcea parte din anul 106 şi Dacia romană ci şi icircn zonele din sudul Moldovei şi estul Cacircmpiei Romacircne regiuni care corespund astăzi

12

provinciilor Moldova şi Muntenia De aceea o scurtă retrospectivă a creştinismului din aceste provincii este de bun augur

O ştire despre vechimea creştinismului icircn spaţiul dintre Dunăre şi Mare dar şi icircn Dacia romană a fost furnizată de izvorul istorico-literar aparţinacircnd apologetul Tertulian din Cartagina (160-240) Acesta scria icircn ultimii ani ai secolului II sau icircnceputul celui următor că printre neamurile convertite la Hristos trebuie considerate şi cele ale sarmaţilor dacilor şi sciţilor[39] fapt care icircntărea afirmaţia Sfacircntului Iustin Martirul şi Filosoful asupra mesajului evanghelic primit de multe dintre neamuri Rezultatul care se impune icircn acest context este acela că desigur nu toate aceste neamuri trebuiesc privite a fi icircn icircntregime creştine ci doar că o parte a lor credeau icircn Iisus Hristos şi cunoşteau vestea Evangheliei macircntuitoare[40]

Icircn ceea ce priveşte creştinismul din provincia romană Dacia cu subdiviziunile ei Oltenia Banatul Transilvania şi parte din Muntenia de mai tacircrziu acesta putea fi cunoscut aici mai ales după intrarea provinciei icircn stăpacircnirea romană la icircnceputul secolului al II-lea deci după anul 106 [41] Se icircnţelege că icircn noua provincie au avut loc transformări profunde de ordin economic lingvistic cultural dar şi spiritual luacircnd astfel naştere condiţii propice pentru răspacircndirea creştinismului Astfel creştinismul putea fi cunoscut aici şi prin intermediul aşa numiţilor bdquomisionari neoficialirdquo recrutaţi din racircndul prizonierilor creştini al coloniştilor al forţele militare al negustorilor şi al sclavilor sclavii[42] Icircn icircntreaga provincia romană Dacia cu subdiviziunile amintite au fost aduşi din toată lumea romană ex toto orbe Romano colonişti şi forţe militare printre cei veniţi fiind cu siguranţă şi mulţi creştini mai ales că proveneau din zone ca Orientul şi Peninsula Balcanică unde creştinismul era mult mai avansat şi pe acest fond deveneau ei icircnşişi mesagerii propovăduirii creştine Icircn acelaşi context nu trebuie uitat nici rolul negustorilor care au contribuit la consolidarea creştinismului romacircnesc prin legăturilor economice icircntre oraşele greceşti de la Marea Neagră dar şi ale dacilor cu Orientul creştin şi Grecia Icircnsă despre o creştinare masivă a daco-romanilor putem vorbi mai ales după retragerea aureliană 271-275 cacircnd creştinismul putea să icircşi manifeste liber spiritualitatea icircn acest areal carpato-dunărean

Ceea ce atestă o prezenţă creştină icircn primele secole sunt mărturiilor arheologice care deşi nu sunt numeroase sunt sigure Arheologii sunt de acord că icircncepacircnd cu secolul al II-lea şi continuacircnd cu cel următor avem vestigii creştine care sunt puţine icircnsă icircn deplină concordanţă cu numărul creştinilor de aici[43] Desigur trebuie să avem icircn vedere faptul că ele nu sunt cu mult mai puţine decacirct icircn alte zone de frontieră deci putem afirma că şi icircn Dacia au existat creştini icircncă icircnainte de secolul III (gema de la Romula este plasată la sfacircrşitul acestui secol[44] dar şi alte vestigii anterioare retragerii lui Aurelian descoperite icircn exclusivitate icircn castre şi icircn canabae-le acestora[45] De fapt una dintre caracteristicile creştinismului romacircnesc a fost răspacircndirea noii religii mai ales icircn mediul urban şi apoi ulterior se poate vorbi de o propagare a ideilor creştine şi icircn mediul rural Pe acest fond nu trebuie să surprindă descoperirile arheologice anterioară edictului lui Constantin cel Mare mai ales icircn acest spaţiu urban) dar această prezenţă creştină trebuie văzută icircn nuclee destul de restracircnse[46] Astfel afirmaţia lui Tertulian privind icircncreştinarea dacilor devine reală Prin urmare creştinismul chiar dacă nu a avut aceeaşi intensitate cu spaţiul dobrogean era bine nuanţat Mai mult decacirct atacirct icircncepacircnd cu Constantin cel Mare (306-336) deci după pacea adusă Bisericii prin Edictul de la Mediolanum din 313 viaţa creştină din Dacia s-a icircmbunătăţit Acest fapt a fost posibil deoarece zone largi din Banat Oltenia Muntenia şi regiunea subcarpatică aflate icircn vecinătatea Imperiului bizantin au rămas pentru perioada secolelor IV-VI sub dependenţa administraţiei imperiale şi a armatei Trebuie reţinut faptul că Imperiul bizantin deţinea cetăţi şi castre bine fortificate pe o linie care pornea la perioada respectivă din Banat şi ajungea pacircnă la gurile Dunării[47] fapt ce a făcut posibil un control din raţiuni politico-administrative a icircmpăraţilor bizantini Pe fondul contactului populaţiei autohtone cu

13

militarii şi civili creştini prezenţi icircn zonă al libertăţii religioase dar şi politice[48] (este vorba de impunerea tratatului de pace goţilor şi altor neamuri barbare de către Constantin cel Mare icircn anul 332 tratat ce va avea un rol major icircn răspacircndirea creştinismului icircn mediul autohton daco-roman dar şi cel barbar) nu trebuie să surprindă alte descoperiri de factură arheologică cu tentă vădit creştină Din secolul IV se cunosc icircn Transilvania Banat şi Oltenia chiar şi basilici paleocreştine ca cele de la Slăveni (jud Olt) Porolissium (azi Moigrad jud Sălaj) fundaţiile de la Morisena (azi Cenad judTimiş) şi Sucidava-(azi Celei judOlt) precum şi obiecte necesare ritualului liturgic şi alte vestigiile arheologice[49] Referindu-ne la creştinismul din această zonă a ţării nu putem trece cu vederea faptul că după finalizarea crizei din secolul al V-lea determinată de invazia hunilor icircn timpul lui Justinian I (527-565) cunoaştem primele forme de organizare eclesiatică icircn Banat Este vorba de cetăţile Literatta şi Recidiva (fosta Arcidava azi Vărădia lacircngă Oraviţa) dependente de Arhiepiscopia de Justiniana Prima[50] Prin cele două episcopii icircnfiinţate aici icircn nordul Dunării se evidenţiază o reicircnviorarea a vieţii bisericeşti dar şi o mai bună organizare a ei cu sedii episcopale şi implicit ierahi Aşadar se poate observa că viaţa creştină este cel mai bine reprezentată icircn această zonă sub domnia lui Justinian fapt de altfel logic dacă ne gacircndim că icircncepacircnd mai ales cu secolul V legăturile economice culturale şi religioase ale fostei Dacii se vor icircndrepta spre noul centru de putere din răsărit cel bizantin icircn a cărei sferă de influenţă va rămacircne pe mai departe

Aşadar putem concluziona arătacircnd că deşi erau amplasate la marginea Imperiului icircn provincii ca Schythia Minor şi Dacia au putut exista creştini icircncă din primele secole ale erei noastre[51] icircn ciuda persecuţiilor icircndreptate icircmpotriva lor[52] deşi numărul acestora nu era extrem de ridicat Icircn acest sens putem afirma că icircncreştinarea este anterioară inscripţiilor şi vestigiilor pe care le avem deci anterioare epocii lui Constantin cel Mare[53] Deşi erau supuse unui control de stat mult mai riguros[54] s-au icircnfiinţat cu timpul şi primele comunităţi creştine potrivit racircnduielilor bisericeşti ştirile ulterioare arătacircnd o continuitate de credinţă creştină icircn racircndul autohtonilor Creştinismul predicat icircn Schythia Minor de către Sfacircntul Apostol Andrei şi ucenici săi nu a rămas circumscris doar acestei zone El a fost cunoscut aşadar şi icircn provincia romană Dacia dar icircn acelaşi timp a fost predicat din zona dobrogeană şi icircn zonele icircnvecinate la nord şi la vest spre provinciile cunoscute astăzi sub numele de Moldova şi Muntenia unde au fost făcute descoperiri importante[55] care atestă şi aici o viaţă creştină Regiunile amintite nu au cunoscut nici pe departe intensitatea vieţii creştine din Schythia Minor dar trebuie menţionat faptul că ambele regiuni au făcut parte doar din zona supravegheată de imperiu evident dincolo de graniţele lui stabile fiind icircncorporate provinciei Moesia Inferior Cu toate acestea ne sunt cunoscute unele castre şi cetăţi din sudul Moldovei şi din Muntenia care au putut exercita o influenţă pentru populaţia locală[56]

Chiar dacă nu sunt cunoscute misiuni organizate de icircncreştinare pentru primele trei secole creştine trebuie menţionaţi şi aici rolul captivilor de război romani printre care existau şi creştini aduşi de triburile dacice ale carpilor şi costobocilor sedentare icircn zona de mijloc şi de nord a Moldovei Icircn acest context trebuie amintite şi triburile goţilor care au adus şi ei captivi cum au fost cei luaţi icircn anul 258 din Capadocia[57] Relaţiile dintre autohtoni şi noii veniţi au determinat consolidarea comunităţii creştine astfel icircncacirct la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325 a luat parte şi un episcop din această zonă Theophilus[58] căruia icirci urmează Ulfila şi alţi episcopi Apoi trebuie menţionat faptul că prin martirii creştini din părţile Munteniei de astăzi ca Sfacircntul Nichita şi Sfacircntul Sava se poate vorbi de o arie destul de largă de răspacircndire a creştinismului pe teritoriul ţării noastre Mai mult decacirct atacirct icircn actul martiric al lui Sava Gotul se constată existenţa bisericilor şi a preoţilor icircn nordul Dunării mai precis icircn părţile Buzăului fapt ce constituie o mărturie a unei vieţi bisericeşti organizate evident pentru perioada secolului al IV-lea Toate aceste elemente au consolidat Biserica din Ţara Gothiei care păstra comuniunea de credinţă şi bineicircnţeles cea doctrinară cu Imperiul de

14

Răsărit Prin urmare tăria şi vitalitatea creştinismului icircn Muntenia de nord-est şi Moldova de sud la goţi şi icircn mod cert la autohtoni este dovedită Menţionăm faptul că aici icircn Gothia se va retrage şi Audius despre care se poate vorbi icircn cadrul monahismului daco-roman Religia creştină a avut icircn aceste provincii un rol major dacircnd martiri şi macircnăstiri consolidacircnd credinţa celor de aici Icircncepacircnd cu secolul al IV-lea se poate remarca o implicare oficială a Bisericii din Schythia Minor coroborată cu cea a Statului bizantin avacircnd drept ţel consolidarea comunităţilor creştine existente de aici dar mai ales continuarea propovăduirii Acest lucru a fost posibil mai ales prin intermediul unor ierarhi tomitani Betranion Gerontie (Terontie) şi Teotim I apoi prin aportul misionarilor creştini ca Eutihie Sfacircntul Sava Gotul (dagger372) dar şi Părinţi ai Bisericii creştine cum a fost Sfacircntul Vasile cel Mare arhiepiscopi de Constantinopol ca Sfacircntul Ioan Gură de Aur precum şi conducători militari ca Iunius Soranus[59]

Descoperirile arheologice aparţinicircnd secolului IV atestă faptul că mai ales unele localităţi cum a fost Barboşi-Galaţi sau cele de la Cacircndeşti-Vrancea respectiv Mitoc-Botoşani precum şi cele de la Tăcuta[60] au constituit centre de iradiere a creştinismului icircntre zonele limitrofe şi lumea romană S-au descoperit printre altele obiecte paleocreştine ce reprezentau cruci de sidef opaiţe decorate cu simboluri creştine amfore cu iniţialele XP[61] Desigur au existat şi alte zone unde s-au făcut descoperiri arheologice de factură creştină[62] Alături de vestigiile arheologice notăm că aici au fost staţionate două detaşamente din Legiunea Italica şi V Macedonica precum şi alte unităţi auxiliare unităţi icircn care au existat cu siguranţă creştini[63] Icircn ceea ce priveşte restul teritoriului Moldovei de mai tacircrziu cel dintre Carpaţi şi Nistru precum şi cel din Muntenia informaţiile istorice deşi nu sunt aşa de bogate ca icircn zona cunoscută sub numele de Gothia au fost suplinite cu succes de către descoperirile şi vestigiile arhelogice care aparţin secolelor III-VI[64] Toate aceste obiecte au aparţinut populaţiei autohtone şi reprezintă icircn marea lor măsură cruciuliţe simboluri creştine tipare pentru confecţionarea crucilor fiind descoperite icircn aşezări şi necropole creştine

Prin urmare putem vorbi de o prezenţă creştină pe teritoriul ţării noastre icircncă din perioada apostolică Trebuie menţionat faptul că aşa cum icircncadrarea teritoriului de azi al Romacircniei icircn graniţele Imperiului roman a fost hotăracirctoare pentru răspacircndirea creştinismului şi dezvoltarea sa icircn primele secole tot aşa de esenţială pentru menţinerea şi evoluţia sa ulterioară a fost rămacircnerea unor largi zone a Romacircniei de azi sub dominaţia bizantină pacircnă la icircnceputul secolului al VII-lea şi apoi sub influenţa sa directă sau indirectă icircn secolele următoare Bizanţul s-a considerat moştenitorul Imperiului roman şi icircn această calitate a icircncercat să icircşi menţină autoritatea sau măcar influenţa şi icircn zona Dunării de Jos Creştinismul s-a răspacircndit mai icircntacirci icircn Dobrogea deci icircn oraşele de pe litoralul vestic al Mării Negre şi apoi icircn Dacia Cea dintacirci menţiune scrisă despre creştinii de pe teritoriul ţării noastre aparţine anului 290 dar dovezile arheologice atestă creştinismul de la noi mult mai devreme Acest fapt este relevat de descoperirile epigrafice de săpăturile arheologice de numărul mare de martiri de argumentul lingvistic[65] inscripţiile creştine dar mai ales de stabila organizare eclesiastică a Bisericii din Schythia Minor icircn secolele IV-VI Pe acest fond a fost posibilă apariţia şi dezvoltarea unei vieţii monahale mai ales că este greu de conceput că printre comunităţile creştine de la Dunărea de Jos să nu fi existat şi mănăstiri icircn care să fi fost realizat idealul religios realizat mai icircntacirci de Macircntuitorul Hristos şi ucenicii Săi Dar asupra acsetui fapt ne vom opri icircntr-un alt studiu

Creştinismul romacircnesc din primele secole Punte de vedere Concluzii Creştinismului romacircnesc sau mai precis protoromacircnesc constituie o etapă aparte a istoriei

noastre bisericeşti şi laice deoarece are icircn vedere dezvoltarea spirituală a unui popor icircncă de la originea formării sale Astfel prin propovăduirea mesajului evanghelic la geto-daci şi daco-romani prin icircnsăşi unii din Apostolii Macircntuitorului Iisus Hristos se deschidea o primă etapă a acceptării noii credinţe icircn unele părţi ale spaţiului de formare ale poporului nostru Icircnsă lucrurile au evoluat icircn mod

15

pozitiv chiar dacă şi icircn această parte a lumii creştine valurile de persecuţii au dat numeroşi martiri De aceea mărturiile lingvistice cele arheologice şi cele literare sunt dovezi incontestabile icircn acest sens Apoi pe lacircngă propovăduire au urmat organizarea bisericească (scaune episcopale şi un sediu mitropolitan) consemnarea numelor unor teologi implicaţi icircn controversele teologice ale timpului atestarea unor aşezări monahale şi a unor lăcaşuri de cult păstrarea cu sfinţenie (după ce au fost descoperite) a moaştelor de martiri din această perioadă Prin toate aceste aspecte creştinismul romacircnesc din primele secole a constituit prima fază a vieţii noastre bisericeşti continuată apoi de alte perioade distincte toate formacircnd un icircntreg ansamblu al vieţii creştine de pe teritoriul ţării noastre

Note[1] Tradiţia că Sfacircntul Apostol Andrei a predicat şi icircn teritoriile noastre a fost consemnată pentru

prima dată la noi de mitropolitul Dosoftei al Moldovei (dagger1693) care menţiona icircn Proloagele sale (1682-1686) pe luna noiembrie ziua 30 că bdquoApostolului Andrei i-a revenit prin sorţi Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului Halcedonului şi Vizantea unde-I acum Ţarigadul Tracia şi Macedonia şi sosind la Dunăre ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt la Dunăre Tesalia şi acestea toate le-a umblatrdquo cf Nicolae Şerbănescu bdquoPătrunderea şi dezvoltarea creştinismului icircn Schythia Minorrdquo icircn vol De la Dunăre la Mare Galaţi 1979 p 24

[2] Notăm astfel pe Gheorghe Şincai Hronica romacircnilor şi a mai multor neamuri vol I Buda 1844 p76-77 ID Petrescu Martirii crucii din ambele Dacii Bucureşti 1856 p76-77 Filaret Scriban Istoria bisericească a romacircnilor pe scurt Iaşi 1871 p1-3 I Popescu Spineni Vechimea creştinismului la romacircni Bucureşti 1934 p 12 Nicolae Iorga Istoria Romacircnilor vol II Bucureşti 1936 p85 I Rămureanu bdquoSfinţi şi martiri la Tomis ndash Constanţardquo icircn BOR XCII (1974) p 797-799 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne ediţia a-III-a (este ediţia folosită de noi icircn elaborarea materialului nostru) Editura Trinitas vol I Iaşi 2004 p 58-59 idem bdquoIcircnceputurile vieţii creştine pe teritoriul Romacircnieirdquo icircn BOR an 108 1990 nr 3-4 pp 63-69 Emilian Popescu bdquoIzvoarele apostolice ale creştinismului romacircnesc Sfacircntul Apostol Andrei şi Tomisulrdquo icircn ST XLVI (1994) nr 1-3 p 80-81 Al Suceveanu bdquoTimpul istorieirdquo I icircn Memorie şi patrimoniu icircn honorem emeritae Ligiae Bacircrzu Bucureşti 1998 pp 172-174 L Dimitriu Paleocreştinism şi creştinism icircn spaţiul carpato-danubian-secolele III-XI Bucureşti 2000 p 6

[3] Nicolae Dănilă bdquoPassio Sancti Philippi Apostoli BHL 6814 şi icircnceputurile creştinismului icircn Schythia Minorrdquo icircn Studia univ Babeş-Bolyai Theologia graeco-catholica varadiensis XLVII (2001) 1 p105-106 idem icircn CS VII (1996) nr 9 (126) p4-5 nr10 (127) p 3 nr 11 (128) pp 2-5 nr 12 (129) p 4 VIII (1997) nr 1 (130) p7 Emilian Popescu bdquoApostolicitatea creştinismului romacircnesc Sfinţii Apostoli Andrei şi Filip icircn Dobrogeardquo icircn vol Creştinismul ndash sufletul neamului romacircnesc Editura Agaton Făgăraş 2002 p19 idem bdquoSfacircntul Apostol Filip misionar pe pămacircnt romacircnescrdquo icircn vol Logos ndash Icircnalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Bartolomeu al Clujului la icircmplinirea vacircrstei de 80 de ani Editura Renaşterea Cluj Napoca 2001 386-398 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne hellipp 60 idem Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne Compediu ediţia a II-a revăzută şi icircntregită Editura Andreiana Sibiu 2007 p 21-22

[4] Carol Auner bdquoDobrogeardquo icircn Dictionnairre dacuteArchegravelogie Chregravetienne et de la Liturgie publiegrave sous la direction du dom F Gabrol et du dom H Leclercq T IV p1 Paris 1920 col1231-1260 Deşi istoricul icircn cauză admite posibilitatea unei vizite a Sfacircntului Apostol Andrei icircn oraşele de la ţărmul Mării Negre implicit Tomis afirmă că nu există nici o mărturie istorică evidentă care să ateste acest lucru Acelaşi autor este semnatarul unui alt studiu icircn care admitea posibilitatea predicării Sfacircntului Apostol Andrei icircn provincia Schythia Minor dar numai la clasele grecizate şi locuitorilor din oraşe cf Carol Auner bdquoPredicat-a un Apostol icircn Romaniardquo Revista Catolică Blaj 1912 nr 1 pp 40-58

16

[5] Constantin Daicoviciu bdquoIcircn jurul creştinismului icircn Daciardquo icircn Studii Revistă de ştiinţă filozofie şi arte I 1948 p 122 apoi Nelu Zugravu Geneza creştinismului popular al romacircnilor Bucureşti 1997 p 144 160 considera că argumentele propovăduirii apostolice bdquofrizează legenda sau fabulaţiardquo La fel de vehement icircn contestarea unei activităţi misionare a Sfacircntului Apostol Andrei a fost şi DM Pippidi bdquoIcircn jurul izvoarelor literare ale creştinismului daco-romanrdquo icircn volumul

Contribuţii la istoria veche a Romacircniei Bucureşti 1967 pp 481-490[6] Jaques Zeiller LEmpire romain et lEgraveglise icircn col bdquoHistorie du Monderdquo tom V Paris 1928

p 15 considera că tradiţia privind posibila misiune a Sfacircntului Apostol Andrei icircn Dobrogea este lipsită de garanţie serioasă Alte studii ale reputatului istoric francez sunt tributare aceleaşi idei Astfel sunt studiile Les origins chregravetinnes dans les provinces danubiennes de lEmpire romain Paris 1918 p 28 precum şi bdquoLexpansion du christianisme dans la Peacuteninsule Balkans du I-er en V-e sieacuteclerdquo icircn Revue Internationale des Etudes Balkaniques Belgrad I 1934-1935 tom II p 414

[7] Mircea Păcurariu bdquoScurt istoric al Bisericii Ortodoxe Romacircne I Icircnceputurile vieţii creştine pe teritoriul ţării noastrerdquo icircn vol Credinţă ortodoxă şi viaţă creştină Sibiu 1992 p131

[8] Sabin Verzan bdquoPropovăduirea Evangheliei icircn Sciţia Mică (Dobrogea) Argumente şi temeiuri nou-testamentarerdquo icircn ST XLVII (1995) nr 4-6 pp 79-118 Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircne vol Ihellipp 62 Emilian Popescu bdquoCreştinismul timpuriu pe teritoriul Romacircniei 1 Originile apostolice 2 Bizanţul sau Romardquo icircn Priveghind şi lucracircnd pentru macircntuire volum editat la aniversarea a 10 ani de arhipăstorire a Icircnalt Prea Sfinţitului Mitropolit Daniel al Moldovei şi Bucovinei Editura Trinitas Iaşi 2000 p 197 Este vorba de Epistola către Romani Rom 1518-19 apoi Tit 312 II Tim 410 Rom 165- icircn toate aceste texte se face referire la activitatea de propovăduire apostolică icircncepută de Sfacircntul Apostoli la porunca Macircntuitorului Hristos (Mt 28 19)

[9] Hipolit Romanul Despre cei doisprezece Apostoli icircn FHDR vol I Bucureşti 1964 p713[10] Eusebius Hist eccl III 1 1-3 eacuted G Bardy Paris 1962 p96-97 icircn col (Sources

Chreacutetiennes) De observat traducerea icircn limba romacircnă Eusebiu de Cezareea Scrieri Partea icircntacirci Istoria bisericeascăhellip p 99 La racircndul său Eusebiu de Cezareea icircl citează pe Origen (185-245255) care menţionează icircn scrierile sale tradiţia propovăduirii Sfacircntul Apostol Andrei icircn Schythia Minor

[11] Niculae Şerbănescu bdquo1600 de ani de la prima mărturie documentară despre existenţa Episcopiei Tomisuluirdquo icircn BOR LXXXVII (1969) nr 9-10 p 979 PG tom 120 col 215-260

[12] Francisc Dvornik The Idea of Apostolicity in Byzantium and the Legend of the Apostole Andrew Cambridge-Massachussets 1958 p 200

[13] Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae Opera et studio ed H Delehaye icircn bdquoPropilaeum ad Acta Sanctorum Novembrisrdquo Bruxelles 1902 col 265-266 Acest izvor agiographic la col 1226 are şi o a doua versiune care nu numai că atestă din nou propovăduirea Sfacircntului Apostol Andrei icircn Dobrogea de astăzi dar icirci consacră acestuia o arie mult mai mare de propovăduire adică icircn afară de Schythia se menţionează şi Bitinia Pontul Tracia şi chiar Crimeea

[14] Emilian Popescu Creştinismul timpuriu pe teritoriul Romacircnieihellip pp 202-204 Autorul menţionează o serie de martirologii istorice ce cuprind informaţii importante despre documente şi tradiţii ce privesc sfinţii trecuţi icircn calendarele respective Astfel Martyrologium Hieronymianum Martirologiul lui Florus Martirologiul lui Rabanus Maurus Martirologiu lui Usuard alături de izvorul aghiographic amintit de noi icircntr-un alt context menţionează numele Sfacircntului Apostol Andrei şi activitatea lui de propovăduitor icircn Schythia Minor

[15] I Rămureanu bdquoNoi consideraţii privind pătrunderea creştinismului la traco-geto-dacirdquo icircn O XXVI (1974) nr 1 p 196 Zona de propovăduire pentru Sfacircntul Apostol Andrei a fost şi Gothia prin care se icircnţelege estul Daciei Carpatice

17

[16] Maria Dinu bdquoLegende dobrogene despre Sfacircntul Apostol Andreirdquo icircn BOR LIII (1953) nr 9-10 p 494 Epifanie Norocel Pagini din istoria veche a creştinismului la romacircni Editura Episcopiei Buzăului Bucureşti 1986 p 32-33 Constantin C Giurescu bdquoValoarea istorică a tradiţiilor consemnate de Ioan Neculcerdquo icircn vol Studii de folclor şi literatură Bucureşti 1967 p 439-495

[17] Viorel Ioniţă bdquoActivitatea misionară a Sfacircntului Apostol Andrei icircn Schythia Minorrdquo icircn BOR CVI (1988) nr 3-4 p 97 Dobrogea de astăzi zona dintre Dunăre şi Marea Neagră a fost numită Schythia Minor spre deosebire de Schythia Major situată din sudul Ucrainei şi nordul Mării Negre Denumirea de Schythia Mică ne este indicată pentru prima dată de o inscripţie greacă de la Histria secolul al II-lea icircd Hr cf DM Pippidi bdquoInscripţiile din Schythia Minor greceşti şi latinerdquo vol I Histria şi icircmprejurimile Bucureşti 1983 p 15 iar apoi de marele geograf Strabon (63 icircd Hr - 19 d Hr) icircn Geographia VII 4 5 12 C 311 ndash arată că de la venirea sciţilor icircn Dobrogea de mai tacircrziu această provincie s-a numit şi Schythia Minor Această străveche provincie romacircnească a fost locuită din cele mai vechi timpuri de o ramură a poporului traco-get aflat icircntr-o stracircnsă legătură etnică culturală economică şi religioasă cu populaţia din icircntreaga zonă carpato-danubiano-pontică

[18] Iorgu Stoian Tomitana Contribuţii epigrafice la istoria cetăţii Tomis Bucureşti 1964 pp 245-250

[19] Norman Baynes The Byzantine Empire London 1948 pp76-78[20] Andrei Aricescu Armata icircn Dobrogea romană Bucureşti 1977 pp 32-37[21] NDănilă bdquoMartyrologium Daco-Romanumrdquo icircn Verbum VI-VII nr 7 1995-1996 pp 181-

269 A se vedea pe larg persecuţia lui Diocleţian la Paul Allard La persecution de Dicletien et le triomphe de l`Eacuteglise 2 vol Paris 1908

[22] RNetzhammer Epiktet und Astion diokletianische Maumlrtyrer am Donau-Delta Zug 1936 p 22

[23] Ene Branişte bdquoMartiri şi sfinţi pe pămacircntul Dobrogei de azirdquo icircn vol De la Dunăre la Marehellip pp 34-64 Cel mai vechi martiriu cunoscut este cel al Sfintei Muceniţe Melitina executată sub Antoninus Pius (138-161) la Marcianopolis (azi Bulgaria) Studiul amintit menţionează numele şi locul de martiraj al martirilor din Schythia Minor Astfel după Tomis al doilea centru important al Schythiei Minor icircn ceea ce priveşte numărul şi icircnsemnătatea martirilor care au pătimit sau erau cinstiţi acolo icircn epoca paleocreştină este vechiul Axiopolis (lacircngă Cernavodă)

[24] N Miriţoiu A Soficariu bdquoStudiu antropologic al aşezămintelor descoperite icircn cripta basilicii de la Murighiol (anticul Halmyris)rdquo icircn Peuce 14 Tulcea 2003 Mihai Zahariade Octavian Bounegru bdquoDespre icircnceputurile creştinismului la Dunărea de Jos martyrium-ul de la Halmyrisrdquo icircn vol Izvoarele creştinismului romacircnesc Constanţa 2003 p 118-119 Basilica a fost ridicată cacircndva icircn anul 324 şi a fost plănuită ca o biserică avacircnd o singură navă un atrium pe latura sa de vest

[25] Ene Branişte Martiri şi sfinţi pe pămacircntulhellip pp 34-64[26] Victor H Bauman bdquoBazilica cu martyrion din epoca romanităţii tacircrzii descoperită la

Niculiţel (jud Tulcea)rdquo icircn BMI 1972 nr 2 pp 17-26[27] La anul 290 activa la Tomis un episcop Evangelicus cf R Netzhammer Die christlichen

Altertuumlmerder Dobrudscha Bukarest 1918 pp 23-32 fiind secondat apoi de alţi episcopi[28] Gr C Tocilescu bdquoInschriften aus der Dobrudschiardquo in Archaumlologischepigraphische

Mitteilungen VIII Atena 1884 p 16 nr 48 ndash este vorba de o inscripţie funerară redactată icircn limba greacă şi aparţinacircnd secolului III R Berlinger bdquoEin fruumlhchristlicher Agapentisch aus Konstanzardquo in Bzyantinisch Neugriechische Jahrbuumlcher II Berlin-Athen 1921 p 150-153 este vorba de o masă monolită din calcar cu simbolurile creştine peşte şi porumbel apoi Emilian Popescu bdquoCreştinismul pe teritoriul Romacircniei pacircnă icircn secolul al VII-lea icircn lumina noilor cercetărirdquo icircn MB XXXVII (1987) nr4 p 40 Este vorba de o gemă de la Dinogeţia şi o amforă de la Histria avacircnd caracter creştin etc

18

[29] Tit Simedrea bdquoCel mai vechi document arheologic creştin găsit pe teritoriul ţării noastrerdquo icircn GB an 27 1968 nr7-8 p719-720 Unii specialişti consideră că această gemă aparţine secolului al II-lea cf Niculae Şerbănescu bdquo1600 de ani de la prima mărturie documentară despre existenţa episcopiei Tomisuluirdquo icircn BOR LXXXVII (1969) nr9-10 p 985 Gema respectivă se păstrează la British Museum din Londra

[30] N Zugravu Geneza creştinismuluihellip p 198 nota 61 I Barnea Les monuments paleacuteochreeacutetiens de Roumanie cittaacute del Vaticano 1991 p 270

[31] Ioan Barnea bdquoInscripţii paleocreştine inedite icircn Tomisrdquo icircn Pontica an 7 1977 pp 377-385 idem bdquoCreştinismul icircn Schythia Minor după inscripţiirdquo icircn ST VI (1954) nr 6 p 68

[32] Epifanie Norocel bdquoBazilicile din Dobrogeardquo icircn GB an 40 1981 nr 3-5 pp 345-372[33] Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Romacircne vol I p 149-150 A Rădulescu bdquoBazilici şi

monumente creştine icircn contextul etnogenezei romacircneşti din sec III-IV icircn Dobrogeardquo icircn vol Monumente istorice şi izvoare creştine Galaţi 1987 pp 77-90

[34] R Netzhammer Epiktet und Astionhellipp 22 Mircea Păcurariu Istoria Bisericiihellip vol I p 129

[35] Eusebiu de Cezareea Scrieri Partea a doua Viaţa lui Constantin cel Mare III 7 icircn colecţia bdquoPărinţi şi Scriitori Bisericeştirdquo nr 14 Bucureşti 1991 p 128 Printre ierarhii participanţii la sinod se menţiona faptul că bdquonu lipsea din ceată nici cel al sciţilorrdquo

[36] Jagues Zeiller Les origines chregravetiennes dans les provinces danubienneshellippp 171-173 Vasile Pacircrvan Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman Bucureşti 1911 p 71-72 Mircea Păcurariu bdquoListele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romacircnerdquo icircn BOR XCIII (1975) nr3-4 p322-355 Ionuţ Hulubeanu bdquoLista ierarhilor care au păstorit icircn Dobrogea şi a scaunelor ierarhice dobrogenerdquo icircn Izvoarele creştinismuluihellip p419

[37] Emilian Popescu bdquoOrganizarea eclesiastică a provinciei Schythia Minor icircn secolele IV-VIrdquo icircn ST XXXII (1980) nr710 p604

[38] Hans Georg Beck Kirche und teologische Literatur im byzantinischen Reich Muumlnchen 1958 p 30

[39] Tertulian Liber adversus Judaeos cap VII icircn P L tom 2 col650 R A Lipsius Die apokryphen Apostelgeschcichten und Apostellegenden Braunschweig 1883 I p604

[40] Mircea Păcurariu op cit Ediţia a-VI-a EIBMBOR Bucureşti 2006 p 19[41] Ioan Rămureanu bdquoPredicarea Sfintei Evanghelii la poporul romacircnrdquo icircn vol Sfinţi Romacircni şi

apărători ai legii strămoşeşti EIBMBOR Bucureşti 1987 p 113 Icircn urma războaielor dintre Decebal şi Traian icircntre anii 101-102 şi 105-106 Dacia va fi transformată icircn provincie romană

[42] Mircea Păcurariu op cit vol I p 57 Sunt menţionaţi cinci factori care au contribuit la consolidarea şi răspacircndirea creştinismului coloniştii ostaşii din armata romană sclavii negustorii captivii aduşi de goţi Icircn privinţa rolului armatei Emilian Popescu bdquoUn militar creştin icircn armata Schythiei Minor la sfacircrşitul secolului al III-leardquo icircn TV IX (75) 1999 nr 1-6 p29-42 M Gramatopol Dacia Antiqua Bucureşti 1980 p 226

[43] Mihai Bărbulescu bdquoPaleocreştinismul icircn Romacircnia Probleme metodologice şi aspecte istoriografice romacircneşti şi străinerdquo icircn vol Slujitor al Bisericii şi al neamului Părintele Prof Univ Dr Mircea Păcurariu-membru corespondent al Academiei Romacircne la icircmplinirea vacircrstei de 70 de ani Editura Renaşterea Cluj-Napoca 2002 p 177 Nu trebuie uitat ndash ne arată autorul ndash că artefactul arheologic s-a icircmbogăţit cu piese noi uneori de apartenenţă creştină dubitabilă

[44] Nicolae Gudea si Ioan Ghiurco Din istoria creştinismului la romani Mărturii arheologice Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei Oradea 1988 p 19 Cercetătorii consideră că icircnceputul vieţii creştine icircn Dacia aparţine sfacircrşitului de secol II şi icircnceputul celui următor Pe aceeaşi

19

poziţie se situează şi CC Giurescu Istoria Romacircnilor Bucureşti 1935 p 193 care consideră că au existat creştini icircn Transilvania icircnainte de părăsirea ei Nicolae Dănilă bdquoViaţa creştină icircn Oltenia icircn secolele IV-VI icircn lumina documentelor romano-bizantinerdquo icircn MO an 6 1954 nr 5-6 p331 Ioan Barnea Les monuments paleacuteochreacutetiens de Roumanie Citta del Vaticano Roma 1977 p 85-86 nr 64 apoi p 12-113 nr 82 Sunt menţionate aici gemele de la Orlea (jud Dolj) şi Romula (jud Olt) respectiv inscripţii gnostice gravate pe două plăcuţe de aur descoperite la Orşova (Dierna) dar şi gema de la Potaissa (Turda)

[45] Alexandru Madgearu bdquoExpansiunea creştinismului icircn afara mediului post-urban din Dacia (secolele IV-VI)rdquo icircn vol Slujitor al Bisericiihellip p 191 Amintim astfel inscripţia funerară de la Napoca vestigiile de la Potaissa cele mai numeroase (rezultat direct al prezenţei aici din 167 a Legiunii V Macedonica adusă din Dobrogea) etc

[46] Vasile Pacircrvan Contribuţii epigrafice p74 este mult mai tranşant icircn opinia sa consideracircnd că existenţa creştinilor desigur izolaţi din Dacia rezultă din logica evenimentelor

[47] Vl Iliescu Die Raumlumung Dakiens und die Anwesenheit der romanischen Bevoumllkerung noumlrdlich der Donau im Lichte der Schriftquellen Daco-Romania Freiburg Muumlnchen I 1973 pp 5-28 D Tudor Oltenia romană ed IV-a Bucureşti 1978 p416-466 Este posibil ca unele cetăţi şi castre refăcute de Constantin cel Mare să constituie pentru perioada respectivă reşedinţele unor episcopi

[48] Evangelos K Chrysos bdquoGothia Romana Zur Rechtschlage des Foumlderatenlandes der Westgoten im 4Jhrdquo icircn Daco-Romania I 1973 pp 53-64

[49] I Barnea Arta creştină icircn Romacircnia I Bucureşti 1979 p 124 fig 5 ab Nicolae Gudea şi Ioan Ghiurco bdquoUn opaiţ de bron bizantin de la Porrolissumrdquo icircn AMP 1986 pp 209-211 D Tudor bdquoBasilica paleocreştină de la Slăveni-Oltrdquo icircn MO XXI (1979) nr 1-3 pp 102-105 N Gudea bdquoVasul cu inscripţie şi simboluri creştine de la Moigradrdquo icircn AMP III 1979 pp 515-524 N Dănilă bdquoConsideraţii asupra noilor materiale arheologice paleocreştine din Transilvaniardquo icircn BOR CI (1983) nr 7-8 p 731-732

[50] Emanoil Băbuş bdquoJustiniana Prima icircn lumina noilor cercetărirdquo icircn ST XXXIX (1987) nr 1 pp 84-92 Alexandru A Munteanu bdquoArhiepiscopia Justiniana Prima şi jurisdicţia eirdquo icircn ST XIV (1962) nr 7-8 pp 441-470 Gh Ştefan bdquoJustiniana Prima şi stăpacircnirea bizantină la Dunărea de Jos icircn secolul al VI-leardquo icircn vol Drobeta 1974 pp 65-70

[51] I Barnea bdquoPerioada Dominatului (sec IV-VI)rdquo icircn Din istoria Dobrogei vol II Bucureşti 1968 p 379

[52] Idem bdquoRomanitate şi creştinism la Dunărea de Josrdquo icircn Symposya Tracologica nr7 Tulcea 1989 p 167 Autorul afirma bdquocă datorită uşurinţei circulaţiei pe reţeaua de drumuri bune ce icircmpacircnzea tot imperiul religia creştină s-a putu răspacircndi cu uşurinţă pe uscat şi pe marerdquo

[53] PP Panaitescu bdquoOriginile creştinismului la romacircni Icircnceputurile creştinismului la Dunărea de Josrdquo icircn Introducere icircn istoria culturii romacircne Bucureşti 1969 p 96

[54] Constantin Daicoviciu La Transylvanie dans lAntiquitegrave Bucharest 1945 pp 56-158[55] Dan Gh Teodor bdquoCele mai vechi urme creştine din Moldovardquo icircn MMS LV (1979) nr 7-8

pp 561-563 apoi Silviu Sanie şi I Dragomir bdquoIcircnceputurile creştinismului icircn sudul roman al Moldoveirdquo icircn vol De la Dunăre la Mare pp 117-122

[56] Emilian Popescu bdquoDobrogea şi teritoriile romacircneşti nord-dunărene icircn secolele IV-VIrdquo icircn Symposia Thracologica 1989 nr7 p189-198

[57] Filostorgius Historia ecclesiastica II 5 cf FHDRhellip vol II Bucureşti 1970 pcit p201 se consideră că printre goţii aduşi de la Istru icircn anul 258 au fost foarte mulţi creştini şi clerici unii dintre ei strămoşi ai lui Ulfila Richard Klein Constantius II und die christliche Kirche Darmstadt 1977

20

p245 Emilian Popescu Creştinismul pe teritoriul Romacircniei p37-38 Este vorba de mijlocul secolul al III-lea cacircnd au fost aduşi prizonieri creştini de către goţi icircn nordul Dunării dar şi icircn alte zone ca Muntenia de nord-est şi Moldova de sud Putem vorbi de o contribuţie a prizonierilor la procesul de icircncreştinare şi de acomodare a barbarilor la valorile culturale lumii greco-romane mai ales că numărul captivilor a fost mare

[58] Herwig Wolfram Geschichte der Gotten Von den Anfaumlngen bis zur Mitte des sechsten Jahrhunderts Entwurf einer historischen Ethnographie Muumlnchen 1979 p 88

[59] Mircea Păcurariu Istoria Bisericii Ortodoxe Romacircnehellip vol I p 100-101 Hyppolite Delehaye Les passions de martirs et les genres litteacuteraires Bruxelles 1921 pp 145-150 Wolf Dieter Hauschild Basilius von Caesarea Briefe II Teil Stuttgart 1973 p 170 Emilian Popescu bdquoCreştinismul icircn eparhia Buzăului pacircnă icircn secolul al VII-leardquo icircn Spiritualitate şi istorie la icircntorsura Carpaţilor vol I Buzău 1983 p 259 Ştefan Alexe bdquo1600 de ani de la moartea Sfacircntului Sava Gotulrdquo icircn BOR XC (1972) nr 5-6 p 560

[60]Dan Gh Teodor bdquoUnele precizări privind icircnceputurile creştinismului la est şi sud de Carpaţirdquo icircn vol Credinţă istorie şi cultură la Dunărea de Jos Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi 2005 p 14

[61] S Sanie Civilizaţie romană la este de Carpaţi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei (sec II icircen ndash IIIen) Iaşi 1981 p 83-84 219-228

[62] Dan Gh Teodor Creştinismul la este de Carpaţi de la origini pacircnă icircn secolul al XIV-lea Iaşi 1991 p 158- 159 Este vorba de vestigii arheologice aparţinacircnd secolelor II-III descoperite la Drăgeşti-Vaslui Homiceni şi Poiana-Iaşi

[63] Vasile Chirica bdquoCreştinismul la est de Carpaţi Secolele II-Xrdquo icircn vol Priveghind şi lucracircnd pentru micircntuire Editura Trinitas Iaşi 2003 p191

[64] V Spinei Moldova icircn secolele XI-XVI Bucureşti 1982 pp 104-112 N Dănilă bdquoMateriale arheologice paleocreştine din Moldovardquo icircn MMS LIII (1987) nr 3 pp 63-81 Interesant este faptul că cea mai mare parte a obiectelor de provenienţă creştină au fost confecţionate pe loc puţine au provenit din imperiu

[65]Este vorba de termenii creştini din limba romacircnă de termenii din lumea romană păgacircnă ce au primit un sens nou creştin dar şi de termenii latini cu icircnţeles exclusiv creştin Toate aceste categorii de termeni atestă vechimea creştinismului la daco-romani şi mai ales a pătrunderii creştinismului icircn Dacia icircncă din vremea cacircnd aceasta era provincie romană cf Ioan Ionescu bdquoPrivire asupra cuvintelor cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romacircnerdquo icircn MO VIII (1956) nr 6-7 pp 343-359 Dumitru Stăniloae bdquoVechimea şi spiritualitatea termenilor creştini romacircni icircn solidaritate cu ale limbii romacircne icircn generalrdquo icircn BOR XCVII 1979 nr 3-4 pp 563-590 PP Panaitescu Introducere la istoria culturii romacircne Bucureşti 1969 p 103-104 şi alţii

21

puteau fi şi icircn racircndurile trupelor care stătuseră mai icircnainte icircn răsărit şi care-şi aveau acum garnizoana icircn Dacia (Constantin C Giurescu Formarea poporului romacircn Craiova 1973 p116)[3]

Cum s-a născut şi s-a răspacircndit creştinismul pe teritoriul daco-get se poate răspunde pe baza documentaţiei studiate doar prin termenul misionarism explicat de Avon Harnack (Harnack 1924 p33-528) Acesta putea fi de tip individual şi spontan sau de tip dirijat politicNGudea la pagina 109 a lucrării Din istoria creştinismului la romacircni Mărturii arheologicerdquo[4]menţionează despre tipul individualMisionarii au adus aici numai fermentul creştin căci societatea daco-romană la care venea acest ferment ca şi cea din restul Imperiului era deja aptă pentru a prelua acest ferment şi pregătită pentru a-l dezvoltardquo Acest lucru se poate explica prin cuvintele lui Vasile PacircrvanCauza creştinismului daco-roman constatat pe monumente publice cu mult icircnainte de a apare măcar prin martyrologii icircn alte provincii ale Illyricului cred că trebuie căutată numai icircn aducerea lui directă din Răsărit-coloniştii lui Traian au venit icircn mare parte din Orientul creştin- şi ca urmare icircn vechea vatră a comunităţii creştine din Dacia care va fi dat membrilor ei o oarecare icircncredere icircn puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia unei lupte publice cu păgacircnismul predomnitor icircn provincieCe-i drept păgacircnismul acesta devenise el icircnsuşi aşa de monotheistrdquo icircn urma syncretismului consequent al diferitelor culte solare (ca metafizică) şi salvatoare (ca theologie ) icircncacirct păgacircnismul daco-roman va fi fost-ca şi aiurea-mai mult un fel de γνωσις decacirct o adevărată idolatrierdquo

Răspacircndirea gnosticismului prin piesele sale icircn acelaşi timp cu cele ale pleocreştinismului icircncărcate şi ele de unele semne creştine se pierde icircn erezia icircnvinsă de comunităţile evanghelizate puternic Acele abrasaxurirdquo care o perioadă au convieţuit cu creştinismul la Porolissum Romula Orlea etc au rămas doar amintire pămacircntului unde au şi fost descoperite icircntărind ideea că teologia creştină s-a impus gnosticismului bazilideilor care se integrează creştinismului Datorită Creştinismului pur după anul 325 incineraţia gnostică este icircnlocuită cu icircnmormacircntarea propriu-zisă icircn timp ce calculele astronomice icircn legătură cu sărbătorile mari au fost preluate de la Daci prin consemnarea echinocţiului şi solstiţiului icircn sanctuarele patrulatere şi sanctuarul circular descoperită icircn săpăturile făcute la Sarmizegetuza de către Victor Teodorescu şi C Daicoviciu icircncă din timpul conducerii Daciei de către Burebista 81-44 icircen şi pacircnă icircn perioada lui DurpaneusDecebal secII en Cercetătorul Nestor Vornicescu menţionează cronologic pătimirea pe pămacircntul stră-romacircn a sfinţilor

Pasincrate şi Valentinian martirizaţi la Durostorum icircn secIII martirizarea ostaşului Iuliu Veteranul icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cetate unde au pătimit şi sfinţii Nicandru şi Marcian(divide298) şi sfacircntul Isihic Icircn 304 este icircnregistrată pătimirea preotului dac Montanus şi a soţiei sale Maxima la Singidunum Icircn acea epocă a arhipăstorit şi a pătimit la Sirmium sfacircntul episcop Irimeu iar icircn Axiopolis(Cernavodă) a pătimit sfacircntul Dasius Interesante cu deosebire pentru viaţa noastră spirituală şi monahală sunt pătimirile sfinţilor Epictet-care se crede că a fost ieromonah-şi Astion monahul pe la 290 icircn cetatea Halmiris De asemenea Nestor Vornicescu aminteşte de vechiul episcopat de la Recidiva unde icircn 328 era episcopul Ştefan şi de episcopatul Tomisului din a doua jumătate a secolului al IV-lea condus de episcopul BretanionUn alt episcop al Tomisului icircn circa 390-407era Teotim Despre episcopia Tomisului se spune că a fost ridicată la rangul de mitropolie de icircmpăratul Atanasie I (491-518) şi avea sub jurisdicţie 14 episcopiiAnaxiopolis(Cerna- vodă) Capidava Bifainos Caupros Nicomidia Dessu Salsovia Halmiris Tropheum Traiani Zeldipa Dionzsopolis Callatis Histria Constantiniana Toate aceste reşedinţe episcopale sunt citate icircn lucrarea Synekdemos a lui Hieracles

Icircn stacircnga Dunării icircn părţile Buzăului de astăzi icircn anul372 a pătimit şi suferit moarte martirică Sfacircntul Sava numit şi Gotul La Niculiţei icircn secolul IV au suferit martiriul sfinţiiZoticos Atthalos Kamasis şi Filippos Au mai suferit martiriul Sfacircntul Emilian la Durostorum diaconul Donat la Singidunum iar fratele său geamăn Venust la Sirmium şi icircncă lista continuă Şi unii şi alţii erau Daci şi prin ei apare destul de evidentă continuitaea nemului icircn Dacia Cel de al doilea tip de misionarism

2





3












4










5







6




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21





3












4










5







6




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21












4










5







6




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21










5







6




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21







6




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21




7







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21







8





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21





9











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21











10





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21





11





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21





12





13




14






15







16













17













18

















19















20










21





13




14






15







16













17













18

















19















20










21




14






15







16













17













18

















19















20










21






15







16













17













18

















19















20










21







16













17













18

















19















20










21













17













18

















19















20










21













18

















19















20










21

















19















20










21















20










21










21

ÎNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI ÎN DACIA ŞI PROVINCIA ROMANĂ DACIA ÎN SECOLELE I

Documents

Transcript of ÎNCEPUTURILE CREŞTINISMULUI ÎN DACIA ŞI PROVINCIA ROMANĂ DACIA ÎN SECOLELE I