Notiuni de baza in studiul tehnicii fotografice

7/29/2019 Notiuni de baza in studiul tehnicii fotografice

1/160

. . m soara

52439

I A N A C EA

N O T I U N I D E B A Z

E H N I C I I F O T O G


2/160

ED I T U I K Hun*


3/160

C.U; EUGBN TODORAN'

D2276511!NV Q_ 5" 3

f

$ Stelian Acea

Notiuni de baza Tnstudiul tehnlclf

fotografice

BIBLIOTEC'AC&STRAL& TOIVaSSITAJLATXHX^QAKA

Editura Aura Timi$oara, 2006


4/160

Coperta: Armand Acea

llustra$i grafice: Armand Acea

Descrierea OP a Bib listed i Nations i aRomanies ACEA, STELIAN

Nofiuni ds baza in stutiiul tehnlcii fotografice /Stolian Acea. - Timi^oara : Editura Aura, 2006Bibliogr.

ISBN (10) 973-7778-26-X ; !SBN (13) 978 973-7778


5/160

26-0 77(075.8}

______________________________________________


6/160

Cuprins

Cuvant Tnainte........................................*...............................5

Lumina......................................................................................7Ce este lumina ?........................................................................8Corpuri luminoase $i neluminoase.................*..........................9

Dispersia spectrala a luminii......................................................9Izvoare de lumina.....................................................................13Temperatura de culoare...........................................................14Teoria tricromatica a percepîei vizuale...................................15Sinteza aditiva a culorilor.........................*..............................16Sinteza substractiva a culorilor...............................................17Marimi fotometrice....................................................................18

Procesul vazului.....................................................................21Constructia globului ocular......................................................21Caracteristici specifice.............................................................24Perceptfa contrastelor..............................................................25Puterea de separate ...............................................................25Vederea binoculara..................................................................26Limita plastica a vederii............................................................27Perspectiva..............................................................................27Unghiurile vizuale.................................................................,...28

Elemente componente ale aparatului fotografic.................31Camera obscura.......................................................................32

Constructia $i acîunea lentilelor.......................................35Obiectivul................................................................................42

Rezoluîa, sau puterea de rezolupe..................................43Contrastul imaginii.............................................................44

Tratarea multistrat (multikoated lens)................................45Distanâ focala a obiectivului.............................................46Obiective cu distanza focala variabila - transfocatoare(obiectivele zoom).............................................................49

Vizorul......................................................................................49Scurt istoric........................................................................50Erorile vizoarelor cu vizare directa i reflex.......................55

Diafragma.................................................................................61


7/160

Diafragmare optima, Diafragmare raîonala, Diafragmarecritica................................................................................63

Obturatorul...............................................................................63Obturatorul central.............................................................64Obturatorul focal................................................................64Randamentut obturatorului................................................66

Magazia pentru materialele fotosensibile.................................67

Accesorii utilizate in fotografie.............................................69Parasolarul..............................................................................69Filtre colorate..........................................................................69

Filtre recomandate in fotografia color................................70Filtrul ultraviolet (UV).........................................................71Filtre pentru fotografierea in infraro$u................................72

Filtrul de polarizare...................................................................73Fenomenul de polarizare a luminii.....................................73Surse de lumina polarizata............................................... 74Suprafeê reflectante nemetalice......................................75Cerul senin.........................................................................75Filtre de polarizare.............................................................76Aplicaîile filtrului de polarizare......... ................................77Utilizarea filtrelor la fotografia alb-negru............................78

Lentile adip'onale - Macrofotografia.........................................79inele intermediare............................................................80

Lampa bi\\.................................................................................81Expunerea................................................................................83

Modul de utilizare a exponometrului.................................84Trepiedul. ...........................................................................85

Principii de obfinere a imaginii fotografice.........................87Principiul clasic de obpnere a imaginii fotografice...................87

Procese chimice.................................................................88Developarea.......................................................................88

Baia stop..............................................................................95Fixarea................................................................................95

Spalarea...............................................................................98Procesul pozitiv....................................................................98

Principiul digital de obînere a imaginii fotografice.....................99Formate de fi$iere pentru stocarea imaginilor digitale ....103Spaîul de culoare..............................................................104Rezoluîa camerelor digitale.............................................106Sensibilitatea la lumina......................................................108Echilibrul culorilor in fotografia digitala (White Balance) 109


8/160

Tending tehnice .....................................................................111Miniaturizare.............................................................................112Mecanizare $i automatizare.....................................................115De la automatizare la computerizare........................................116fnceputul viitorului.....................................................................118Realizarea imaginilor digitale....................*.............................119Materiale $i procese.................................................................122Conservarea.............................................................................124Holografia.................................................................................125

Tncheiere.................................................................................127

Anexa. Istoria cronologica a fotografiei ..............................131


9/160

Bibliografie

.................................

.................................

.................................

141CuvantTnainte

A$adar, foto$raful poate spune: atunci cand privesc prinvizorul camerei eu nu vad scene actuate, ci viitoare fotografii pecare eu, prin apasarea dectanâtorului, te las sa devina pre- zent.

Atunci cand privesc prin camera mie nu fmi apare ceva anumereal, ci vad posibile fotosrafii pe care prin apasarea de-clan$atorutui le las sa devina realitate."

Wilem Flusser (1920-1991)

Tn contextul unei societal aflata intr-o perpetua schlmbare $iin care imaginea de tot felul atat bi cat $i tridimensional^ neinunda la tot pasul, fotografia i$i are locul sau bine meritat.Aceasta lucrare nu se dore$te un ghid practic al fotografului, ciare menirea de a familiariza $i a introduce cititorul in zoneletehnice specffice fotografiei. Ea se adreseaza in primul randstudenîlor din cadrul facultaîi de arte care prin natura profilu-lui pentru care au optat, nu sunt de cele mai multe ori familiari-za$i suficient cu noîuni tehnice sau $tiinîfice din domeniul fizi-cii, opticii sau chimiei i de aceea am incercat sa simplific lucru-rile pastrand totu$i esenâ. Este evident faptul ca nu se poateajunge la performance artistice fara aprofundarea unui minimnecesar de cuno$tin$e tehnice de inêlegere $i con$tientizare amodului de a face sa ia na^tere o imagine fotografica fie clasicasau digitala.

StelianAcea


10/160

Lumina

Nu-i ajunge unui fotograf o viata de studii $i experience pen-tru a destu?i toate tainele $i minunile pe care i le poate daruilumina. Fara lumina nu exista nici fotografia. Poetul francez

Alphonse de Lamartine (1790 - 1869} in cartea sa Coursfamilier de litterature" exprima intr-un mod foarte plasticinterdependent stransa dintre fotografie 51 lumina: .,.ea(fotografia) este 0 arta, este mai mult decat o arta, este unfenomen solar in care artistul colaboreaza cu soarele."Fotografia se afla la confluenâ dintre $tiinâ 51 arta, $i deaceea toate fenomenele legate de aparitia imaginii fotograficeau un caracter bivalent: pe de 0 parte, caracteristicile tiin$ificebazate pe cantitate, calitate, legitate, pe de alta parte aspecteleestetice, mai inefa- bile, care sunt supuse personality complexe$i condiîilor so- cial-istorice in care creeaza un artist* Tn aceastaprivinta lumina, ca factor constructs, este elementul in care se

concretizeaza eel mai bine observable de mai inainte, Ea esteindispensabila atat pentru aparitia fizica a imaginii, cat ?i pentruputerea ei sugestiva, emotiva $i estetica, Tn acest context unmare fotograf contemporan, Ansel Adams, arata urmatoareleTntr-una din carîle sale: Pentru a folosi lumina din plin trebuiesa $tii cum sa evaluezi intensity le $i calitaple, nu numai in ceeace prive$te efectul lor asupra emulsiilor sensibile, dar $i inrelate cu elementele insesizabile ale puterii de inêlegere ?i aemop'ei care sunt exprimate printr*o fotografie buna. In modimplicit este vorba de o anumita filozofie estetica; ceva cereprezinta mai mult decat cerinêle fizice ale luminii ?i aleexpunerii." 1

1Basic Photo A " ,New York, 1952


11/160

Raze gammaRazeinfrartmii

Raze cosmlcaRaze RoentgenUnda uKra&curteUnda radio

Ce este lumina ?

Radiaîa luminii (sau pe scurt lumina) se define$te ca oforma particular! a energiei radiante care este emisa decorpurile luminoase; ea se raspande$te sub forma de oscilaîielectromagnetice, de aceeaî natura cu undele hertziene(undele radio). Ca $i acestea lumina se propaga in vid cu oviteza de 300.000 km/s (exact - 299.796,5 km/s.). Tn mediimateriale transparente (apa, sticla etc.) lumina se propaga maiincet, cu viteze de ordinul a 200.000 km/s. Diferitele radiatii sedeosebesc prin lungimile lor de unda. Lungimile de unda ale

diverselor radiatii electromagnetice variaza intr-un domeniufoarte mare: de la cateva mii de kilometri, care reprezinta, depilda, lungimea de unda a unor staîi de comunicafli, pana la abilioana parte dintr- un milimetru ce reprezinta lungimea de undaa razelor cosmice. Totalitatea radiaîilor de diferite frecventeconstituie spectrul energiei radiante sau spectrul undelorelectromagnetice. Tn spectrul undelor electomagnetice luminaocupa un domeniu foarte ingust, 51 anume eel cuprins intreaproximativ 400 nm2 $i 7"20 nm. La lungimi de unda mai maride 800nm, se intinde domeniul radiator infraro$ii sau calorice,iar la lungimi de unda sub 400nm se intinde domeniul radiaîilorultravioletelor. In afara de radiatiile vizibile exista $i radiatii

invizibile, care pot fi in anumite condiîi sa fie inregistrate pematerialele fotosensibile sau de aparate speciale. Din aceastacategorie fac parte radiap'ile infraro$ii, ultraviolete, razele X(folosite in medicina pentru obînerea radiografiilor) $i razelegamma, care se aplica in defectoscopie. In general acesteradiatii se utilizeaza numai in scopuri $tiinîfice $i nu intra indomeniul fotografiei obi?nuite.

Fig. 1 Spectrul undelor electromagnetice

2Tn practica fotografica lungimea de unda a luminii se exprima ?n milimicroni, saunanometri.(nm)


12/160

Corpuri luminoase i neluminoase

Corpurile din natura pot fi fmpartite tn corpuri luminoase 51

corpuri neluminoase. Cele luminoase radiaza lumina care seraspande$te in linie dreapta Tn toate directiile* Tn aceste condi-tii, lumina, patrunzand prin pupila in retina ochiului omenesc,excita nervul optic $i produce senzatia de lumina. Astfel corpu-rile luminoase, ca soarele, lampa electrica, lumanarea etc., caresunt izvoare de lumina $i ca atare emit oscilapi electromag-netice, influenteaza direct nervul optic $i de aceea sunt vizibile.Toate celelalte corpuri din natura, care nu emit lumina suntinvizibile Tn Tntuneric. Daca se creeaza un izvor de lumina (seaprinde un bee, o lumanare, etc.) se constata ca nu numai cor-purile luminoase, ci $i corpurile neluminoase, ce se gasesc TnTm- prejurimi devin vizibile. Aceasta se explica prin faptul ca

razele luminoase ale izvoarelor de lumina, raspandindu-se Tntoate partile, cad $i pe obiectele din jurul nostru, care nu suntizvoare de, lumina; reflectandu-se partial pe suprafa^a lor, ajungla ochiul nostru, producand senzatia de lumina.

Dispersia spectrala a luminii

De multa vreme se cunoa^te experien^a cu un fascicol de lu-mina solara, care, propagandu-se dintr-un mediu transparent,cum este de pilda aerul, Tntr-un alt mediu transparent, ca deexemplu sticla, T$i schimba directia de propagare Tmpra^tiindu-se. Odata cu aceasta Tmpra$tiere sau dispersie, fascicolul secoloreaza Tn culorile curcubeului. Aceasta experienta demons-treaza ca lumina alba nu este omogena. Pentru a se obtine odispersie perfecta se poate folosi o prisma de sticla, care sea$eaza Tn drumul razelor fascicolului luminos. Tn acestecondipi lumina alba se descompune Tntr-un fascicol netntreruptde

300 360 400 450 500 550 600 650 700 750 8001 1 1 1 1 1 1

Utravtctets

VIoMa Indio

rWUM

Vara Gakwna

Portocstt

Room (nrfrarosll

RAZE INV1Z1BIE RAZE VIZIBIUE RAZE INVIZIBILE

Fig. 2 Raportul cantitativ Tntre diferitele culori spectrale $i lungimile lor deunda.


13/160

culori, denumit spectrul vizibil sau spectru. Culorile principaleprovenite din dispersia spectral! a luminii albe sunt: violet, indigo,albastru, verde, galben, orange 51 rosu. Culorile spectrale diferaunele de altele prin lungimea lor de unda. Cea mai mica lungime deunda 0 au radiatiile violete (400 nm), iar cea mai mare cele rosii (720nm). In culorile spectrale nu exista granita de trecere bine definita, dela 0 culoare la alta, iar ochiul omenesc percepe un numar mare denuante de culori intermediare (pana la 160). Fiecarei nuante deculoare Ti corespunde 0 anumita lungime de unda. Radiatialuminoasa colorata, care consta dintr-o oscilatie de o singura lungimede unda se numeste radiatie monocromatica. Raza de lumina

monocromatica este omogena si nu mai poate fi descompusa inculori componente. Spre deosebire de ureche, care in urma unuiexercitiu indelungat poate distinge sunetele componente ale unuiacord, ochiul omenesc nu poate deosebi 0 lumina monocromatica deun amestec de mai multe radiatii de mai multe lungimi de unda diferite,el percepand doar o senzatie globala. Astfel un amestec de radiatiimonocromatice galbene si rosii produc 0 senzatie de orange, prinnimic deosebita de senzatia produsa de o radiatie monocromatica dindomeniul orange al spectrului. Un amestec de radiatii avand toatelungimile de unda din domeniul vizibil produce senzatia de alb. Sevorbeste in acest caz de lumina alba.


14/160

In fotografia color toate nuantele de culori rezulta prin com- binareaTn diferite proportii a numai trei culori fundamentals: magenta, galbensi cyan. Fenomenul de dispersje a luminii Tsi ga- seste aplicatie Tnprismele unor spectrografe. In obiectivul fotografie se manifesta foartesuparator, ducand la aparitia unor iri- zatii Tn culorile curcubeului aleimaginilor fotografice, defect cunoscut sub denumirea de aberatiecromatica. Propagarea recti Li - nie este caracteristica luminii de mareTnsemnatate Tn fotografie. Fluxul luminos, Tntalnind Tn calea sa unobstacol, un corp opac, va fi oprit de acesta, nu va putea sa-locoleasca cum fac, de pilda, valurile de apa sau suflul vantului. Maideparte vor cir- cula doar acele raze care nu au fost oprite. Tn acest felse explica aparitia si caracteristicile umbrelor. 0 exceptie de laaceasta regula are loc daca o raza de lumina trece dintr-un mediutransparent Tn alt mediu transparent. In acest caz ea Tsi modifica di-rectia si viteza de propagare.

Fig. 3 Descompunerea luminii albe in culorilespectrale


15/160

Acest fenomen se numejte refracê $i, pe baza legilorrefracîei, se construiesc lentilele i sistemele optice ale obieotivelor fotografice, cinevideo, etc. 0 alta excepîe la propagarearectilinie a luminii o constituie difracîa. Fenomenul are ioc intr-un mediu omogen pe baza naturii ondulatorii a luminii, cand unfascicol luminos intalne$te marginea unui corp opac sau treceprintr-o deschidere foarte mica. Contrar a$teptarilor se va

constata ca umbra nu prezinta un contur net, ci acolo unde artrebui sa fie intuneric se observa o iluminare slaba. Deci trece-rea de la inchis la deschis se face printr-o zona de degrade acarui dimensiune difera in funcîe de puterea difracîei. Tnfotografie in afara de aspectul umbrelor, trebuie \\nutseama dedifracê atunci cand se diafragmeaza.

Dincolo de o anumita limita, de$i se poate obîne o zona declaritate mai mare in adancime, se va pierde totui din clarita-tea deja obtfnuta, din cauza impra$tierii undelor luminoase latrecerea lor printr-o deschizatura foarte mica. Atat la refracîecat $i la difracîe, unghiul de modificare a direc iei fluxuluiluminos este determinat de lungimea de unda a radiaîei, radiatii

le albastre fiind mai mult afectate decat cele rojii. Daca flu- xulluminos intalne$te o suprafaâ atunci are loc fenomenul dereflexie. Intensitatea $i caracteristicile luminii reflectate depindde structura suprafeêi pe care cad radiatiile luminoase, deculoarea acesteia de unghiul de incident at fluxului luminos. Ceamai mare putere de reflexie o au suprafeêle lucioase caoglinda, iar cea mai mica, suprafeêle negre, poroase (ex.: cati-

Fig. 4 A.Reflexialuminii, B,Difuzialuminii, C.Difracîaluminii (1.Razaincidenta,2. Razaemergenta), D.Refracîaluminii (1.

Luminaincidenta,2. Luminareflectata,3. Luminarefractata)


16/160

feaua neagra).Daca suprafaâ este colorata, lumina reflectata preia culoa-

rea suprafeêi. Pe suprafeêle lucioase se pot observa principa-lele legi ale reflexiei. Unghiul de incident este egal cu unghiul dereflexie. Razele incidente ?i cele reflectate se afla in acela$iplan 51 imaginea unui obiect vazut in oglinda se afla la o distant!egala in spatele oglinzii cu distanta dintre obiect $i oglinda. Cucat suprafaâ este mai aspra sau texturata cu atat se va ab-soarbe mai multa lumina 51 va exista 0 cantitate mai mare delumina impra?tiata in directii diferite. Tn fotografie se aplicafenomenul de reflexie cand se utilizeaza panouri pentru reflec-

tarea luminii in porîunile de umbra, la reglarea distanêi pentruobiectele fotografiate printr-o oglinda, la fotografia color, undetrebuie sa se ina seama de culoarea suprafeêlor reflectantedin preajma subiectului.


17/160

Prin fenomenul de reflexie aparent energia luminoasa semic$oreaza; aceasta pierdere de energie pare la prima vedereneglijabila. Avand insa in vedere ca orice lentila prezinta douasuprafeê aer-sticla i ca un obiectiv ultraluminos prezinta unsistem de $ase lentile, insumarea pierderilor da o valoareapreciabila; cantitatea de lumina ce strabate sistemul celor $aselentile este de numai 59,3 % din energia luminoasa, restul pier-zandu-se prin reflexie. Cum o parte din aceasta lumina se re-flects spre imagine, are loc o diminuare apreciabila a contrastu-lui. De aici rezulta important deosebita a tratamentului anti-reflex" al obiectivelor moderne. Reflexia luminii la suprafa{a deseparate a doua medii transparente se manifesta tn generalfoarte suparator in obiectivele fotografice, materialele fotosen-sibile, etc,, impunand masuri speciale pentru diminuarea energi-ei luminoase reflectate.

Izvoare de lumina

Izvoarele de lumina se impart in doua categorii: izvoare natu-rale de lumina $i izvoare artificiale. Din prima categorie facparte: soarele, luna, fulgerul, flacara, aurora boreala. Din a doua

categorie fac parte: becut, tuburile fluorescente, becurile cuhalogen, blitzul etc. Izvoarele de lumina se caracterizeaza prinintensitatea luminoasa. In afara de aceasta ele difera princalitatea luminii radiate, adica prin continutul relativ al radiaîi-lor colorate. Daca se privesc doua izvoare de lumina, de exem-plu lampa electrica in comparaîe cu lumina zilei, se constata caaceasta din urma este alba, iar lumina lampii electrice aparegalben-ro^cata. Lumina soarelui nu este intotdeauna aceea$i; indiferite momente ale zilei ea are nuance care pot fi u$or perce-pute cu ochiul: la mijlocul zilei este alba, la rasaritul soarelui $i inprimele ore ale diminetii precum $i la apusul lui $i in orele deseara lumina soarelui confine un numar relativ mai mare de raze

galbene, oranj $i ro$ii. De asemenea, lumina lampilor electricei$i schimba caracteristicile in funcîe de intensitatea curentului.Din practica se $tie ca, atunci cand scade tensiunea reteleiintensitatea luminoasa a becurilor scade $i in acela$i timp lu-mina lor devine mai calda. In procesul fotografierii mai trebuie sase îna seama 51 de un alt element $i anume de caracterulsensibilitaîi la culoare a materialului fotosensibil folosit, sau de


18/160

reglajul WB (white balance) in cazul aparatului digital.


19/160

Temperatura de culoare

Izvoarele de lumina naturale sau artificiale se caracterizeaza prinaâ-numita temperatura de culoare, care permite sa se ex- primeradiatia lor printr-un numar. Sa ne imaginam un cub gol cu suprafatainterioara vopsita in negru mat 51 prevazut cu o deschizatura mica peuna din laturile lui, prin care poate patrunde 0 raza provenita de la 0sursa de lumina oarecare. Dupa o reflexie repetata nu mai putin de treiori, raza de lumina poate sa iasa prin deschizatura prin care a intrat.Datorita insa suprafetelor interioare negre aceasta va fi aproape

complect absorbita. Examinandu-se interiorul cubului prin deschizaturape unde intra lumina, din cauza absorbtiei complete a razelor sepercepe 0 senzatie de tntuneric sau de culoare neagra. Corpul careabsoarbe tn intregime toate razele cazute asupra lui se nume^te infizica corp negru absolut. Daca se substituie modelul de corp negruprintr-un metal greu fuzibil incalzit progresiv acesta incepe sa devinaluminos; in aceste conditii, radiatia lui este perfect determinabila pentrufiecare temperatura data. Radiatia care, la incalzirea acestui corp, ieseprin orificiu nu depinde de natura materialului $i de structura siculoarea suprafetei; temperatura corpului este singura care exercita 0influenta hota- ratoare asupra compozitiei radiatiei. Sub 1000 Celsiuscorpul respectiv radiaza numai razele infraroîi; pe masura ce tempera-tura se ridica incep sa radieze razele rosii, apoi cele oranj, galbene si

in sfarît toate celelaLte raze ale spectrului vizibil, adica cu cat este maiscazuta temperatura corpului negru absolut, cu atat radiatia lui estemai saraca in radiatii albastre 51 violet, in schimb la temperaturi mairidicate ale corpului negru absolut compozitia radiatiilor emise de eldevine mai bogata in raze albastre si violet, iar procentul razelor rosii siorange scade. Prin nenumarate incercari facute de fizicieni s-a stabilitca lumina medie a soarelui are o temperatura de culoare de 5500 K.

Aceste grade de temperatura se numesc grade absolute si se noteazacu K (Kelvin). Prin temperatura de culoare a unei surse de luminaintelegem temperatura corpului negru la care radiatia lui are aceeasiculoare ca si radiatia respectivei surse de lumina. Temperaturaabsoluta se afla adaugandu-se la temperatura relativa in grade Celsiusa corpului respectiv +273. (Ex.: temperatura relativa in grade Celsius a

filamentului incandescent a unei lampi electrice este de 2927C, iartemperatura absoluta va fi de 3200 K).


20/160

Teoria tricromatica a perceptiei vizuale

Daca se descompune o raza de lumina alba cu ajutorul unei prismecare formeaza un spectru si se aseaza o lentila convergenta in drumulfascicolului de raze colorate, acestea se vor aduna formand pe unecran o pata de lumina alba. Aceasta experienta poarta denumireade recompunerea sau sinteza luminii.

Pentru a se obtine lumina alba, e suficient a se combina cate douaradiatii (perechi complementare)de anumite culori, de exemplu galbencu albastru, rosu cu cyan etc.

Se tie ca spectrul solar sau a altor izvoare de lumina producesenzatii vizuale de culoare bine determinate. In mod conventio-

t tnal se disting dupa cum sa mai spus, sapte culori principale, nu- miteculori spectrale (violet, indigo, albastru, verde, galben, orange si rosu).Daca asupra ochiului actioneaza un flux luminos cu lungimi de undacare fac parte dintr-o treime a spectrului de exemplu:

-de la 400 nm pana la 200 nm, obtinem senzatia culorii albastru,-de la 500 nm pana la 600 nm, obtinem senzatia culorii

verzi,- de la 600 nm pana la 700 nm, obtinem senzatia culorii

rosn.Asadar culorile obtinute pe cale aditiva din toate radiatiile unei treimi

din spectru sunt rosu, verde, albastru, si se numesc culori primare (debaza, sau fundamental).


21/160

Sinteza aditiva a culorilorUtilizand trei proiectoare in fata carora se aseaza cate un fil- tru

avand culoarea uneia din culorile principale putem efectua urmatorulexperiment:

Proiectand cele trei fascicole pe un ecran alb, astfel ca ele sa sesuprapuna partial, se pot observa urmatoarele:

De exemplu:albastru/verde = cyanrosu/verde = galbenrosu/albastru = magenta

Dupa cum se poate vedea din suprapunerea culorilor primare

lumina se vor obtine a^a numitele culori complementare (cyan,galben, magenta)

Fig. 5 Culori primare -lumina

Fig. 6 Sinteza aditiva aculorilor


22/160

Astfel se obtin perechile de culori complementare:

-rosu - cyan-verde -magenta-albastru - galbenDupa cum se vede, culorile ce rezulta din amestecul aditiv al culorilor

primare lumina, doua cate doua, sunt mai luminoase decat cele din careprovin. lar suprapunerea celor trei fascicole colorate formeaza albul pur.

Razele de lumina colorata proiectate pe ecran, fiecare independentuna de alta, se combina Tn ochiul nostru potrivit teoriei tricromatice avederii. Acest procedeu al combinarii optice al culorilor primare senume^te sinteza oditiva (de la adi- tio", adica adunare).

Acesta este $i principiul fundamental al televiziunii Tn culori, sau alfotografiei digitale. Fabricarea captatorilor digitali de tipul CCD (chargecoupled devices - dispozitiv cu cuplaj de sar- cina) sau CMOS

(complementary metal oxide semiconductor - oxid metalicsemiconductor complementar) au la baza teoria tricromatica RGB (red,green, blue) a sintezei aditive,

Sinteza substractiva a culorilor

Amestecul substractiv al luminii colorate se poate face printr-ooperatie inversa: daca dintr-un flux luminos alcatuit din radiatii carecontin toate lungimile de unda din domeniul vizibil al spectrului, va fiabsorbita pe rand, cu ajutorul a trei filtre colorate, de o anumita nuanta sidensitate, cate o treime din

1 r i '

radiatiile spectrale, culoarea obtinuta va fi de fiecare data, rezultatulcompunerii radiatiilor din celelalte doua treimi transmise de filtrulrespectiv. Mai concret: prin trei filtre colorate perfect transparente, depilda, cyan, galben, magenta, supra- puse partial, si a^ezate Tn fata uneisuprafete luminoase albe, redau mai Tntai

-rosu din magenta cu galben,-verde din galben cu cyan, si-albastru din magenta cu cyan.

Fig. 7 Culori complementare -

lumina


23/160

La centru, unde cele trei filtre se suprapun, oprind, subs- tragand"fiecare partea lui de radiatii cromatice, raze care alc- atuiesc luminaalba, rezultatul va fi ceva foarte Tnchis, aproape de negru. Un asemeneprocedeu este denumit procedeul substractiv, sau sinteza substractivade obtinere a culorilor. / - i


24/160

G

Fig. 8 Sinteza substractiva a culorilor

AmestecuL substractiv de lumini colorate, este foarte des folosit Tnarta spectacolelor, teatru, balet (un costum rou se Tntuneca total cand

se proiecteaza pe el o lumina verde, dar se aprinde cand primeste olumina galbena), iluminari stradale, monumente, arhitectura, care pot fianimate prin jocuri de lumini dintre cele mai feerice, etc.

Marimi fotometrice

Analiza caracteristicilor surselor de lumina si masurarea marimilor lorfac obiectul fotometriei. 0 sursa de lumina se caracterizeaza prin putereasau fluxul de lumina ^i intensitatea sa. Capacitatea unei surse de luminade a lumina un obiect se nume$te iluminare, care pentru ochiul nostruprivind acest obiect, devine stralucire. Fluxul luminos este cantitatea delumina radiata de o sursa luminoasa in toate directiile Tntr-o unit

tate de timp. Fluxul se exprima Tn lumen (In). Unitatea de flux - lumenul- este egala cu fluxul emis Tn unitate de unghi solid (steradian), de osursa de lumina punctiforma si uniforma avand o, intensitate de ocandela. Unitatea de iluminare se exprima Tn iux (Ix). Ea esteiluminarea unei suprafete, care primeste un flux luminos de un lumenuniform repartizat pe un metru patrat.S-a aratat ca corpurile din natura apar luminoase, fie ca emit ele Tnseleradiatii, fie ca reflecta, transmit sau difuzeaza total sau partial radiatiilecare le parvin de La alte izvoare de lumina. Tn primul caz, corpurilereprezinta surse primare de lumina, Tn al


25/160

doilea caz surse secundare de lumina. Aspectul suprafetelor surselorluminoase primare sau secundare se caracterizeaza prin notiunea destralucire. Cantitatea de lumina constituie primul element, care neserveste la studierea raportului dintre actiunea energiei luminoase siimaginea fotografica. Ea este egala cu iluminarea de un lux Tn timp de osecunda.


26/160

Procesul vazului

Tnêlegerea $i interpretarea corecta a perceptiei vizuale aimaginilor fotocinematografice, cat $i a caracteristicilor obiecti-yelor, sunt m corelare directa cu caracteristicile vederii umane. Inacest sens sunt necesare cateva cuno?tiri{e privind caracteristicileochiului ca sistem optic. Ochiul serve$te drept model pentru omulîme de aplicaîi tehnice in legatura cu imaginea fin fotografie,cinematografie, televiziune), dar Tn comparable cu acestea estemult mai complex 51 se bucura de o extraordinara mobilitate.Proprietatea ochiului de a se acomoda rapid pentru a percepe clarobiectele dispuse la diverse distance, adaptarea privirii la conditfide iluminare foarte variate, ca $i mobiiitatea sa, constituiecaracteristici cu totul deosebite, pe care aparatu- ra tehnica, Tnsanu le poate atinge. Pe de alta parte, unele particularity ale ochiului(putere mica de separate, persis- tenta retiniana), asociate cu altefenomene psihofiziologice, constituie Tnsa$i baza existenteifotografiei, a cinematografiei, a televiziunii. Ochiul a$a cum apareel la mamifere $i la om, reprezinta un organ, care Tn decurs desute de milioane de ani de evolupe pe scara animala, a ajuns la

un Tnalt grad de perfec- p'une.

Constructs globului ocular

Globul ocular, de o forma aproape sferica, are raza de circa 12milimetri $i este Tnconjurat de o membrana de protecîe dura -sclerotica. Partea centrala a acesteia se nume$te corneeatransparent!!, 51 are o grosime de 2 milimetri. Globul ocular esteTmpartit Tn doua compartimente prin intermediul cristalinului,


27/160

care se aseaman! mult cu o lentil! biconvex!. Tn funcîe decontracîa mu$chilor raza $i grosimea cristalinului se modific!,schimband convergent ochiului Tn vederea acomodarii. Subs-tanâ cristalinului nu este omogena. Tn fa{a cristalinului se gase$teirisul, constituit dintr-un mu$chi cu o deschidere circular! variabilareprezentand pupila, autoreglabila in funcîe de luminanâobiectelor privite, de la 2 la 8 milimetri in diametru. Tn interiorsclerotica este tapisata cu o membrana neagr!, numit! coroida,ce formeaza camera obscura a ochiului.

La randul ei coroida este acoperita cu retina, constituit! dinramificaîile nervului optic, ale caror terminatii fotosensibile subforma de conuri $i bastonaê sunt Tncadrate Tntr-o structura

celulara.Bastonaêle (cu diametrul de la 0 002 mm. i lungimea de

0.06 mm), sunt deosebit de sensibile la lumina, dar insensibile laculoare, ele constituind elementele vederii nocturne. Conurile(avand diametrul de baza de 0,005 mm. i lungimea de 0,035mm.), sunt sensibile la culoare, ele reprezentand elementelevederii de zi. Bastona$ele Tn numar aproximativ de 130 de mi-lioane sunt distribuite cu prioritate spre periferia retinei, pe candconurile in numar de aproximativ 7 milioane sunt concentrate maimult Tn zona central!. Tn planul orizontal la 5 spre exterior faâde axa geometric! se gase^te pata galbena, ce prezinta Tncentru o mica depresiune reprezentand centrul foveal. Pata

galben! corespunde vederii distincte, maximul de claritaterevenind centrului foveal, Tn care sunt distribuite numai conuri.Acestei zoneTi corespunde vederea direct! sub un unghi mai micde 1. Tn afara petei galbene se manifest! vederea periferica, Tncare nu se disting detalii, iar pe masura departarii de aceastaimaginile devin din ce Tn ce mai neclare. De aceea pentru a per-cepe clar campuri mari ochiul se rote^te Tn orbit! sub acîuneamu$chilor, uneori atat de repede Tncat Tn foarte scurt timp estecapabil sa perceapa clar un mare camp de spat;iu. Locul de peretin! pe unde fibrele nervoase reunite parasesc globul ocularconstituie pata oarb!, care este complect insensibil! la lumin!.Imaginea apare pe retin! rasturnat! $i cu unele deformaîi; in-

formatiile culese de retina sunt apoi transmise centrilor optici dincreier prin nervul optic. Centri optici funcîoneaza ca adeva- rate"centre de prelucrare a datelor", care "interpreteaza" cele v!zute,corecteaza perspectiva, stabilesc dimensiunile reale ale


28/160

obiectelor, independent de marimea imaginii pe retina, apre-ciaza departarea pana la diferite obiecte, etc.

Prin lungul proces de evolu ie, ochiul a dobandit extraordi-nara capacitate de adaptare la condyle exterioare de vizibili- tate.Acomodarea este facultatea ochiului de a reda distinct pe retinaimaginea obiectelor situate la diverse distance. Distanta de lacristalin la retina fiind fixa (cca. 20 mm), Tn vederea acomodarii,ochiul T$i modifica convergent de la 60 de dioptrii pentru infinit, laaproximativ 70 de dioptrii pentru distanta minima. Astfel un ochinormal se poate acomoda pentru a prinde clar pe retina, obiectesituate de la infinit la 20 - 30 cm. distanta, prin bombareasuccesiva a cristalinului, care 151 reduce astfel distanta focala.

Defect unile de acomodare se corijeaza prin intermediullentilelor de ochelari. Daca distanta minima de acomodare depa- ?e?te 20 cm. ochiul este hipermetrop i se corijeaza cu ajutorullentilelor convergente, iar daca distanta maxima nu ajunge lainfinit, ochiul este miop ?i se corijeaza cu lentile divergente. Inprivin^a condi iilor exterioare de luminozitate ochiul se poate"adapta" de la lumina intensa a obiectelor Tn plin soare, pana lalumina foarte slaba a unei noptf fara luna.

Atunci cand intensitatea luminii exterioare scade, Tn primulrand se dilata pupila, marind de cateva ori fluxul luminos ce

Fig. 9 Structura ochiului uman1 - cornea, 2- axa optica orizontala, 3- cristalinul, 4- irisul, 5- retina,6-nerv optic, 7- pata gaEbena, 8- tendon stang, 9- sclerotica


29/160

patrunde in ochi. fn timp, $i la lumina slab!, sensibilitatea reti-nei create de cateva mii de ori, astfel ca un ochi care a stat 1/2 or!in intuneric devine de cca. 10.000 de ori mai sensibil decat acela$iochi adaptat la plin soare. Mai mult decat atat, in pre- zenâ uneilumini prezentand 0 culoare dominant!, ochiul i$i modifica ins!$icurba de sensibilitate cromatica, adaptand-o la noua situate,Adaptarea este facultatea ochiului de a se de- prinde pentru a priviin condifli de iluminare diferite. In timpul adaptarii irisul i$i modificadiametrul, ceea ce implica modifica- rea iluminarii in raport de1/16, echivalent cu patru unitaî de diafragma ale unui obiectivfotografie. Posibilitatea de adaptare a ochiului in condiîi diferitereprezinta 0 puternica arm! de aparare in lupta pentru existenâ la

animale $i la omul primitiv $i un mijloc foarte eficace de stabilire arelatfilor cu lumea inconjuratoare in condyle viep'i civilizate aomului modern. Nu trebuie sa uitam ca omul obîne cele maicomplete $i preîoase informal despre lumea exterioara cu ajutorulvazului. Pentru fotograf ins!, aceasta adaptabilitate a ochiuluideparte de a fi un avantaj, reprezinta un mare inconvenient.Acomodarea la diferite distante, adaptarea la condiîi de luminavariata se face automat, printr-un proces reflex, far! sa devinaconsent. Din aceasta cauza 0 apreciere just! a timpului deexpunere necesar, a distanêi etc., sunt practic imposibile.Prelucrarea imaginii de pe retina in creier impiedica apreciereacorecta a perspective! pe care o va prezenta imaginea fotografica.

De exemplu intrand de la lumina diurna intr-o camera ilumi-nata cu sursa de lumina artificial! (becuri) avem impresia ca lu-mina din interior este doar de cateva ori mai slab! decat cea deafara. Un exponometru ne va a rata ins!, 0 lumina de cateva sutede ori mai slab! decat cea din exterior.

Caracteristici specifice

Retina ochiului omenesc prezinta 0 anumita inerfle; daca seintrerupe brusc cu un ecran netransparent accesul luminii venindde la un obiect oarecare spre retina, imaginea obiectului nu dis-

pare instantaneu, ci senzatia persist!, disp!rand progresiv in cca. 1/20s. Aceast! persistenâ face de altfel posibil! cinema- tografia.La cinematograf se proiecteaz! imagini cu 0 cadenza de 24 deimagini pe secunda. In timpul schimbari imaginii ecra-


30/160

nul se Tntuneca, dar vechea imagine persista pana la aparitianoii imagini. Daca aceasta este u$or diferita de prima se creeazasenzatia de mi scare continua. Ochiul nu poate deci sesiza mi$-cari mai rapide de 1/20 s., care ar corespunde oarecum cu timpulde expunere al ochiului. Din aceasta cauza, daca fotogra- fiem ocascada, utilizand un timp de expunere foarte scurt - 1/1000 sau1/500 - cascada va apare pe fotografie ca Jnghe- âta". Dincontra, o fotografie executata cu un timp mai lung - 1/30 - ne vasugera prin neclaritaîle aparute mi$carea tumul- toasa a apei.

Perceptia contrasteior

Ochiul poate percepe obiectele privite pentru ca acestea suntalcatuite din suprafeê cu luminance diferite. Ochiul poate sesizadetalii pe un fond oarecare sau doua suprafeê alaturate numaidaca diferenâ dintre luminance depa$e$te o anumita va- loareminima, careia Ti corespunde un contrast minim perceptibil,numit prag de contrast. Sensibilitatea la contrast scade pentrudetalii $i luminance mici cat $i pentru luminance foarte mari.

Puterea de separatie

Puterea de separate este capacitatea ochiului de a distingecele mai mici detalii ale obiectelor 51* se exprima prin marimeainversa celui mai mic unghi sub care doua puncte sau doua liniisunt percepute distinct. Acest unghi se nume$te unghi limita deseparate. Prin urmare, cu cat unghiul limita de separate este maimic, cu atat puterea de separate este mai mare.

Puterea de separate a ochiului este limitata de fenomenele dedifracîe, de structura celulara a retinei $i de aberatfi. Tn ca- zulliniilor paralele, unghiul limita de separate este mai mic decat Tncazul punctelor; ochiul devine foarte sensibil faâ de frangerealiniilor $i fa(a de grosimea acestora, Puterea de separate esteinfluenâta de nivelul iluminarii obiectelor privite 51 de contrastulacestora.

Astfel puterea de separate maxima se obîne la o iluminareminima de 50 Ix $i ramane aproximativ constanta la createreailuminantei. De aceea iluminarea de 50 Ix. se consider! normala

1


31/160

peritru citit $i pentru lucrari cu obiecte de dimensiurii mici. tncondi'tiile vederii nocturne, data fiind distributia bastona$elor peretina, prin faptul ca mai multe bastonaê sunt conectate la o fibracomuna a nervului optic $i ca sensibilitatea este mica la contrast,puterea de separate este foarte scazuta $i aproximativ egala petot campul vizual. Puterea de separate scazuta in centrul fovealse datoreaz! lipsei bastona$elor in aceasta zona.

Vederea birioculara

Chiar daca, uneori, ni se pare ca avem in faâ noastra o ima-gine larga, cuprinzatoare, ceea ce ochiul percepe cu claritate estenumai o zona central! foarte ingusta, din acea imagine, restulimaginii formandu-se pe retina in jurul petei galbene. Aceasta"ingustime de vedere" este compensate din plin prin mi$careapermanent! a ochiului omenesc. Privirea unui ochi cuprinde astfelun camp care atinge in sens orizontal aproape 180, iar in sensvertical 135. Ochii dau putinâ de a percepe $i a aprecia in afar!de formele aparente $i culorile subiectelor inconjuratoare chiar $idimensiunile $i dep!rtarea lor, 51 aceasta numai datorit! faptului c!privim cu amandoi ochii. Este de fapt perceperea in relief, datorit!fuzion!rii imaginii binoculare in creier. Cauza perceperii spaîale

const! in faptul ca subiectul privit imprima pe cele dou! retine cateo imagine diferita a acestuia,

Distanâ dintre axele oculare este in medie de 64 mm., 51constituie baza ocular! sau distanâ pupilara. Creierului i se asi-gura 0 viziune spatial! 51 real!, dat fiind c! cele doua imaginicomponente transmise prin intermediul nervilor optici, au inre-gistrat nu numai faâ, dar $i laturile in adancime ale subiectului.Senzatia de relief este cu atat mai mare cu cat distanâ de vedereeste mai mica. Proprietatea aceasta a cuplului ochilor se nu-me$te vedere stereoscopic!.

Percepîa tridimensional! a spaîului in condi iile vederiimonoculare" este de natura psihologic!, deoarece se bazeaza peprincipiul cunoa$terii anterioare. Analiza in subcon$tient avariaîei m!rimii imaginilor obiectelor (care sunt deja cunoscute)este transformat! in senzatia de distan^!.


32/160

Limita plasties a vederii

Este de la sine inêles ca relieful ne apare cu atat mai pregnantcu cat subiectul se afla mai aproape ?i cu cat distanâ dintrepupile este mai mare. Cu cat subiectul se Tndeparteaza de ochi elapare mai pup'n reliefat, pe masura ce unghiul de para- laxa seajunge sa fie nul, subiectul se poate considera la infinit, iarperceperea lui in adancime nu mai este practic cu putinâ. A?adar,reiese ca relieful vizual al omului este limitat Tn departure,Tntrebarea care se pune este: care este aceasta limita?Experienâ arata ca pe Tntinderea unei campii, pana Tn zare, nu

toate subiectele Tntalnite de privirea umana sunt percepute plasticde ochi. De la o anumita distant Tn adancime, spre ori- zont, toatesubiectele: cladiri Tnalte, turnuri, arbori Tnalî etc., apar proiectatepe un acela$i plan, care este eel al orizontului. Este o imagine apeisajului vie, colorata, reala, dar foarte asemanatoare cu ofotografie Tn culori ale aceluia$i subiect: o imagine plana, plata,fara adancime, fara relief perceptibil. Dar nu relieful este acelacare ne indica departarile relative ale diferi- telor subiecte, ciobi$nuina de a le recunoa$te sub cele mai diferite aspecte ?icorecpa logica mintala, care situeaza obiec- teleTn planurile lor,dupa legile perspectivei.

Perspectiva

Perspectiva in general, Tn sensul plastic, este o proiecîe co-nica, deoarece este o caracteristica a simûlui vederii $i ramaneconforma cu aceasta ca desen $i culoare. Deci perspectiva poatefi:

-geometrica, cand stabile$te conturul, forma i ordonareasubiectelor Tn cadrul imaginii;

-aeriana sau a culorilor, cand stabile$te acestor subiecte tonulcromatic potrivit locului pe care Tl ocupa Tn spaîu Tn raportcu punctul de vedere. Perspectiva geometrica $i cea

aeriana sunt guvernate de legi, pe care ochiul, ca $i aparatulfotografie, le respecta cu toata rigurozitatea. In realitateambele pot fi considerate ca perspectografe - aparate cuajutorul carora Tn anumite condi ii se poate construi cuu$urinâ perspectiva unui subiect.


33/160

-Tn fotografie impresia de spaîu, deci de relief, poate fi suge-

rata $1 de un contrast intre aproape 51 departe. Acest contrast serefera la:

-claritatea neclaritatea, ca o incapacitate optica a ochiului de avedea clar in acela$i timp detalii situate la anumite distance;

-lumina $i intuneric, ca o consecinâ a perspective! aerienedatorita refracîei atmosferice;

-marimea aparenta subiectului Tn raport cu marimea apa-renta a unor detalii, a caror rnarime este bine cunoscuta(marimea omului), ca 0 consecinta a scarii de redare aimaginii. Modurile acestea de redare a reliefului sunt pro-

prii fotografiei, desenului, graficii ?i picturii, lumina fiind"creatoare" de volum $i spaîu.

Unghiurile vizuale

Campul vizual al ochiului reprezinta ansamblul de puncte dinspaîu ale caror imagini se formeaza pe retina. Tn funcîe desenzaîile pe care le produc diversele zone ale campului vizual, sedeosebesc mai multe unghiuri vizuale:

Unghiul vederii directe, este foarte mic $i variaza intre 45" $i 10El corespunde centrului foveal, Tn care puterea de separate estemaxima. Ochiul se orienteaza in orbita astfel incat imagineapunctului atenîei principale sa se formeze in aceasta zona.

Unghiul vederii distincte, are valori cuprinse intre 6 $i 8".Corespunzator acestui unghi se define$te 0 zona in care obiec-tele sunt percepute distinct. Tn afara acestui unghi obiectele sevad din ce in ce mai neclar.

Un$hiul vizual complet, are o valoare aproximativ de 60 sicorespunde campului in care toate culorile sunt percepute corect.Tn afara acestui unghi sensibilitatea ochiului la culoare dis- pare,mai intai pentru ro$u $i verde 51 apoi pentru restul spectru- luivizibil.

Unghiul optim perspectiv, are valori diferite in doua direcîi: 28in plan vertical $i 37 in plan orizontal. El corespunde campului incare ochiul percepe corect perspectiva obiectelor.


34/160

Unghiul vizual maxim {determinat de configuraîa feêi) ajungepana la 130-140 in plan vertical $i 130-160 in plan orizontal.

Unghiul vederii stereoscopice, are valori cuprinse intre 60*70corespunde campului binocular in care se percepe bine relief ul.

Unghiul maxim al vederii binoculare ajunge in plan orizontalpana la 180% la unii observatori chiar mai mult. Un unghi mic alvederii distincte ?i un unghi mare al vederii binoculare, in careobiectele sunt percepute neclar, permite sa ne indreptam aten- îaasupra zonei de interes principal, vederea periferica determinedorientarea in spajiu.


35/160

Elemente componente aleaparatului fotografie

Orice aparat fotografie fie digital fie clasic, trebuie sa re- zolve, dinpunct de vedere constructs, intre altele, si urmatoarele probleme:

1.Incadrarea subiectuluiIn lipsa unei sticle mate incadrarea se realizeaza cu ajutorul unui

vizor.2.Punerea la punct a distanêiOperaîa consta in potrivirea distanêi optime lentila-mate- rial

fotosensibil (CCD) astfel ca imaginea pe pelicula sa se formeze intoate detalii le cu maximum de claritate.

3.Reglarea diametrului fascicolului luminos ce patrunde in aparatAceasta se realizeaza cu ajutorul diafragmei.4.Reglarea timpului de expunere.Lumina trebuie sa actioneze asupra materialului fotosensibil un

anumit timp, in funcfie de luminozitatea imaginii $i de sensi- bilitateapeliculei folosite (sau ISO-ul presetat in cazul aparatelor digitaie).Timpul de expunere necesar se obpne cu ajutorul unui obturator.

5.Sistemul de transport al peliculei (exclusiv in cazul apara- telorclasice). Orice aparat trebuie sa permita introducerea,transportul ?i scoaterea materialului fotosensibil in condyle uneiexcluziuni totale a luminii ambiante (care ar duce la voa- lareamaterialului fotosensibil). Excepîe face, desigur, momenta!expunerii materialului (singurul moment in care pelicula vine incontact cu lumina, pana dupa prelucrarea sa).


36/160

6.Diferitele tipuri de aparate difera intre ele, pe langa marimea formatului,

a camerei obscure, prin solutiile constructive amintite la punctele 1-5.

Deci, aparatul fotografie are urmatoarele parti componente:1.Camera obscura

2.Obiectivul

3.Vizorul

4.Diafragma5.Obturatorul

6.Magazia pentru materialul fotosensibil; CCD + sistemul digital de

stocare a informatiei,

7.Ecranul LCD de vizualizare a imaginii si aflarea unor date referitoare la

setarea aparatului (numeric)8.Dispozitive auxiliare.

Camera obscura

Camera obscura (denumirea provine din cuvintele latinesti

cameraincapere + obscurus, obscuraintuneric)

Definitii:

1.Camera obscura a fost stramosul aparatului, modern. Camera era, defapt, o incapere mare in care intra utilizatorul. Lumina, care se infiltra

printr-o gaura mica in incaperea intune- cata, producea o imagine

rasturnata pe peretele opus. A fost folosita initial pentru a vizualizaeclipsele solare; prin secolul al XVII-lea, procesul devine portabil prinintroducerea unei lentile intr-un capat al unei cutii si folosind o bucata de

sticla mata in capatul opus pentru a vizualiza imaginea. 0 oglinda fixata

in interiorul cutiei la un unghi de 45 de grade rasturna imaginea,

asigurand privitorului o orientare corecta, astfel incat conturu- rile sapoata fi trasate.

2.(In arta fotografica) Un aparatin care imaginea unui obiect exterior sau

a mai multor obiecte exterioare este, proiectata, prin intermediul unui

orificiu, lentila, sau obiectiv, asupra unei placi fotografice sau asupraunei suprafete, fotosensibile, pozitionate in dosul unei cutii intunecate

extensibile sau al unei incaperi (Fig. 10).


37/160

3.

Tnca din antichitate era cunoscut ca Tntr-o camera intune- t oasa sepoate forma o imagine pe un perete, daca pe peretele opus este un orificiu,prin care patrunde lumina de afara. Imagi- nea apare rasturnata, iar calitatease imbunatateste simtitor, daca in orificiu se monteaza o Lentila si peretiilaterali ai eamerei sunt vopsiti in nuante inchise. Cu timpul acest fenomen aincepul sa fie studiat $i aplicat. Tn timpul Renasterii pictorii folo- >eaucamera obscura pentru unele dintre lucrarile lor. Prima


38/160

Interesul pentru camera obscura a crescut brusc odata cuanuntarea de catre Daguerre in 1839, in academia de $tiinte aFrantei, a unui procedeu prin care se putea obtine o imagine stabilacu mijloace pur tehnice. Mai Tnainte, chiar in 1826, tot un francezNicephore Niepce a pus Tntr-o camera obscura in locul in care seforma imaginea o placa de cositor data cu un strat de bitum deludeea, care se lntare^te sub acp'unea luminii. Dupa ce a expus obucata de timp Niepce a "developat" aceasta placa cu esenta delavanda. A$adar prima fotografie a fost facuta cu o camera obscuranumita de Niepce "un fel de ochi artificial", avand ca materialfotosensibil un soi de smoal!, de$i proprietatea de fotosensibilitate asarurilor de argint fusese dovedita Tnca din 1727 de catre fizicianulSchultze. Dezvoltarea camerei obscure a avut o evolupe deosebit dedinamica, dei in fapt, ea a fost $i a ramas un fel de cutie. In aceastacutie, pe o suprafaâ ecran este receptionata o imagine data de olentil! sau un grup de lentile, Tndreptate spre obiectul de fotografiat.

Peretii laterali ai cutiei sunt necesari pentru ca imaginea data deobiectiv sa nu fie diluata de lumina ce ar patrunde prin parolelaterale. Dinamismul dezvoltarii camerei obscure se refer! Tn specialla evoluîa dimensiunilor suprafetei, Tn care se formeaz! imaginea,unde se aêaza materialul fotosensibil. For- matul cadrului deexpunere impune $i dimensiunea camerei obscure. La Tnceput,formatele cadrelor de expunere erau cuprinse Tntre 9 x 12 $i 20 x

30 cm., far! a exista o standardizare. Odata cu Tmbunataîreacalitatii materialelor fotosensibile, dimensiunile camerei obscure auTnceput sa se mic?oreze pana la caîva milimetri pe fiecare latura acadrului. Tn aceasta foarte larga variable exista cateva dimensiunicare s-au folosit cu precadere devenind formate standard: 18 x 24cm,, 13 x 18 cm,, 9 x 12 cm., considerate formate mari (ex.: Sinar,Toyo, Linhof, Plaubel, Horseman, Cambo); 6x9 cm., 6x7 cm., 6x6cm., 6x4,5 cm., considerate formate medii (ex.: Rolleiflex, Contax,

ilium 111 ubula per radios Solii ,(juam m ctrlo oonrin- gir: Jsoc eft,ft inftclo fupcrior p us dcltqujfi piriarur.ui rjdiw jppaicbitinfcricr dcficercvtmic cxigu optica.

Sic Fioi rafit Anno. 1544. Louuni ccLpftm Soli* obleruiuiKmii iinucnimusq; eteficcrc pau!6 pins (jf jcx-Fig. 11 Camera obscura Reinerus Gemma Frisius 1544


39/160

Hasselblad, Mamiya, Senza Bronica, Fuji, Pentax ), 24x36mm.; 24 x24 mm., 18 x 24mm., sunt dimensiunile formatelor mici (ex.: Canon,Contax, Leica, Minolta, Nikon, Olympus, Pentax, etc.), iar 9 x 14mm., 8 x 11mm. etc., formate foarte mici. Cali- tatea de baza a uneicamere obscure este ca ea sa fie cu adevarat obscura, adica sa nupermit! nici cea mai slab! urma de lumina sa patrunda prin alt! partedecat prin obiectiv. De asemenea important este $i felul Tn care seevita eventualele


40/160

reflexe ce ar putea apare pe perefii lateral*. Lumina ce ajunge peparole laterale ale eamerei obscure ar trebui sa fie absorbita total devopseaua antireflex. Pare surprinzator, dar pana acum nu s-a reu$itobtfnerea de suprafeê antireflex perfecte i nici macar foarte bune.0 camera obscura trebuie sa tndeplineasca urmatoarele calitaî:

-cadrul de expunere sa permit! o a$ezare cat mai plana amaterialului fotosensibil; (tn cazul aparatelor clasice)

-taca$ul in care este a$ezat materialul fotosensibil sa fieperpendicular pe axa optica a obiectivului;

-la fotoaparatele a caror camera obscura este descentra- bila, iarplanele cadrului si a monturii obiectivului pot primi diferitetnclinari, trebuie sa existe un control cat mai riguros al acestorposibilitaî;

-ghidarea materialului fotosensibil sa fie facuta cat mai precis,astfel ca imaginea sa fie cat mai bine cent rata;

-o foarte buna etan$are $i protejare tmpotriva agenfilor ex- terni:praf, umiditate etc.

Camera obscura este partea cea mai putin fiabila a fotoa-paratului, solid tand o manipulare deosebit de atenta $i o intre- pnerefoarte costisitoare. 0 simpla curaîre a unui fotoaparat de marca, tnlaboratoare autorizate de firma, poate sa coste pana la o treime dinvatoarea lui. Tn cadrul aceleiaî categorii de format, camera obscurapoate sa difere calitativ atat de mult tncat preûl celor mai bune

fotoaparate este de zeci de ori mai mare decat a celor mai ieftine.

Constructs i actiunea lentilelor

Dupa cum s-a mai aratat tn capitolele anterioare, razele detumina se propaga tn linie dreapta $i acest lucru se poate ob- servatn tncaperi intunecoase, de exemplu la cinematograf. Daca razele delumina tree printr-o deschidere mica, atunci, pe un ecran a$ezat tndreptul razelor apare o imagine rastumata $i putin luminoasa aobiectului care se gase$tein faâ deschiderii.

Daca se ia, de exemplu, o cutie cu lungimea de 10-15 cmcaptu$ita tn interior cu hartie neagra mata $i se practica in mijlocul

peretelui ei anterior un orificiu de 0,4 mm diametru $i se aplica ininterior pe peretele posterior un film fotosensibil se otyine un aparatcu orificiu cu care se poate fotografia. Tn plin soare, timpul deexpunere la o fotografie executata in aer liber


41/160

este de circa 1 /2 de mi nut sau mai mult. Marind diametrulorificiului, imaginea devine din ce in ce mai luminoasa, dar in acela$itimp mai puîn clara. Pentru a obtine o imagine mai clara, semonteaza Tn orificiu o lentil! convergent!, care con- centreaza razelede lumina la o anumita distanâ Tn spatele lentilei.

Daca o raza de lumina cade oblic pe o placa de sticla cu fe- teleplane $i paralele atunci, strabatand placa, raza se depla- seazaparalel cu ea Tns!$i. Deplasarea lateral! este cu atat mai pronuntatacu cat placa de sticla este mai groasa. Daca Tnsa raza patrundeprintr-o sticla cu suprafeê cur be atunci direcîa ei se modifica. Laincident ei cu o prisma raza de lumina este refrac- tata atunci cand

nu cade perpendicular pe sticla, atat la trece- rea ei din aerTn sticlacat $i la cea din sticla Tn aer. Daca se alatura doua prismegeometric identice astfel Tncat una sa repre- zinte imaginea simetric!a celeilalte, exista doua poziîi posibile. Cand se alatura bazele lor,atunci razele de lumina refractate se Tntalnesc Tn spateleprismelor iar cand se alatura varfu- rile lor atunci razele de lumina seTmpraftie, Tn acest fel s-au obînut cele doua forme principale delentile: lentila convergenta ?i lentila divergent!.

0 lentil! const! dintr-un mediu solid transparent, de obicei diferitesortimente de sticl! (cuart, sare gem!), avand anumite calitap' Tnceea ce private indicii de refracîe $i dispersie, m!r- ginit de dou!suprafe;e sferice sau de o suprafata sferic! $i una plana. La lentilele

de buna calitate, precum cele folosite la obiectivele fotografice,suprafeêle acestea se ob$in printr-o ?le- fuire de Tnalta precizie.Tehnica obflnerii unor suprafeê asfe- rice" ofera mari posibilitaî Tnconstruct obiectivelor. Prin combinarea unor suprafeê convexe,concave $i plane se obîn cele opt tipuri fundamentale de lentile,

Urmatoarele lentile au proprietatea de a strange Tntr-un punctrazele paralele cu axa optic!, ce cad pe suprafata lor $i de aceea senumesc convergente (Fig. 12).


42/160

1.Lentila biconvexa simetrica {raze de curbura egale). Forma asemanatoare unui bob de linte(denumirea de lentila vine de la numele in latina a lintei - /ens aescutenta).2.Lentila biconvexa asimetrica (raze de curbura inegale),3.Lentila plan-convexa (o suprafaâ plana = sfera cu raza infinita).4.Lentila concav convexa {ambele centre de curbura sunt de aceea$i parte a lentilei).Aceasta forma de lentila, mult fotosita ca lentila de ochelari 51 ca obiectiv la aparatelefotografice puîn pretenîoase, se mai nume$te $i menisc.

Urmatoarele patru lentile au proprietatea de a Tmpra^tia unfascicol de raze paralele cu axa optica, ce cad pe suprafaâ delentila $i de aceea se numesc lentile divergente (Fig13).

1.Lentila biconcava simetrica (raze de curbura egale).2.Lentila biconcava asimetrica (raze de curbura inegale).3.Lentila plan-concava.A . Lentila convex-concava sau menisc negativ (centre de curbura de aceeaî parte alentilei). Aceasta lentila este folosita i ca lentila de ochelari.

Un fascicul de lumina emis de o sursa luminoasa a$ezata la tnfiniteste format din raze paralele. Daca acestea ating supra- faâ unei

lentile convergente, numai raza care cade perpendicular pe mijlocullentilei trece prin sticla fara a fi abatuta. Toate

Ffg. 12

Fig. 13


43/160

unctui focal al imaginii

celelalte raze sunt refractate fi cu atat mai puternlc cu cat indinarea razeifip de suprafa^a lentllel este mai mare. Dec?, eel mai mult sunt refractate

razele marglnale deoarece ele cad mai Inctlnat pe regiuniie extreme ale

suprafe^ei decat tn portiu- nile centrale ale lentilei.In spatele lentilei, toate razele converg, adica se tntalnesc aproape

tntr-un singur punct, nu mi t focor. in acest punct se aduna, de exemplu,razele de Lumina de caldura care sunt ernise de scare dand o imaginefoarte mica calda a soarelui. Materi- alele u$or inflamabile cum este deexemplu hartia se aprind tn acest focar,f. Distanta de la focar la Lentilaeste distanta focala (Fig.14)

|K'Obtectul focal al imaginii

jooncavi

Fig, 14 Focalizarea kiminii prlntr-a lentila convergent si divergenta

Razs& lurninoaafe

Punct focalobiect

Punct focalimagine

Lentilconvex^


44/160


45/160

Aberapa de sfericitate - se datoreaza faptului ca razele marginale(paralele cu axa optica a lentilei) sunt focalizate dife- rit faâ de celecare tree prin centrul lentilei. Imaginea unui punct este de fapt un

punct inconjurat de o aureola (Fig16).

Prin necorectarea intenîonata a unei parti din abera ia desfericitate se realizeaza obiectivele pentru flux artistic (soft focus sauweichzeichner).

Coma - este un efect datorat acelora$i cauze care produc $i

aberaîUe de sfericitate. Deosebirea provine de la faptul ca, razelemarginale neparalele cu axa optica, ce tree prin lentile, intersecteazaplanul imaginii la Tnaltimi diferite faâ de razele ce tree prin centru.Datorita acestei aberaîi imaginea unui punct situat spre margineaformatului, prezinta o aureola excen- trica, astfel ca imaginea unuipunct seamana cu coada unei co- mete (Koma = virgula, germ)(Fig17).

Fig. 17

Curbura de camp (aplanetismul) - aberaîa consta in faptul caimaginile unor puncte foarte indepartate situate excentric faâ de axaoptica nu se formeaza in planul focal, ci se situeaza pe o curba cu

Fig. 15 Lentilaasferica

Fig. 16


46/160

concavitatea spre lentila. Deci imaginea data de obiectiv nu seformeaza intr-un plan, ci pe o suprafa|a curba.


47/160

Distorsiunea - imaginea unui dreptunghi apare cu laturile curbate.Cand laturile sunt curbate Tn interior (efect de pena) (Fig. 18a),avem distorsiune pozitiva, iar cand laturile dreptriun- ghiului suntcurbate Tn exterior, distorsiunea este negativa (efect de butoi)(Fig,18b).

Astigmatismul(lipsa de punctualitate) - este aberaîa produsa defocalizarea diferita a razelor verticale faâ de cele orizontale.Astigmatismul reprezinta aberaîa cea mai greu de corectat, ea fiindcea care a Tmpiedicat, la Tnceputurile fotografiei, realizarea unorobiective cu luminozitate mai mare de 1:8.

Aberafia cromatica - razele de culori diferite sunt focalizate ladistance diferite; astfel razele cu lungime de unda mai mica, ce auenergie mai mare, vor fi refractate mai puternic $i vor fi focalizate maiaproape de lentila Tn comparaîe cu razele cu lungime de unda maimare. Ca efect, Tn cazul luminii albe (care este un amestec de luminicolorate) conturul elementelor imaginii poate sa apara colorat. Princombinarea lentilelor convergente cu cele divergente se pot eliminaTn mare masura abera- tfile cromatice; totui corecîile cromatice nupot fi facute pentru Tntregul spectru cromatic. Cele mai multeobiective (cele acromate) au o corec ie cromatica exacta numaipentru doua culori. Foarte purine obiective, aja-numitele obiectiveapocro- mate, sunt corectate pentru trei culori. Destul de multe la nu-mar, aberaîile, nu sunt cu adevarat suparatoare, decat atunci candcerinêle sunt cu totul deosebite: Tn fotografia de arhitectura,$tiin$ifica, Tn fotografia publicitara.


48/160

Obiectivul

Obiectivele fotocinematografice se deosebesc dupa carac- teristicfgeometrice, fotometrice, calitative $i constructive, ele- rnente de carefotograful ar trebui sa {ina cont in alegerea obiectivului pentru desavarîreaviziunii sale artistice si tehnice asupra imaginii.

Caractehstki geometrice sunt cele care definesc constructs geometricaa imaginii; marimea imaginii raportata la marimea obiectului, incadraturaobiectului, perspectiva geometrica, pro- funz rnea campului de claritate,Caracteristicile geometrice ale obiectivelor sunt: distanâ focala, unghiul decuprindere al campului imaginii fi deschiderea relativa.

Coracteristki fotometrice sunt cele care determina iluminarea imaginiiin planul stratului fotosensibil (CCD), constitutor] unui din factorii ce definescexpunerea fotografica. Aceste ca- Ipierfstici sunt: luminozitatea, transparent |i distribute Humi- narii in cadru.

Caracteristici calitative determina calitatea imaginii optice in planulstratului fotosensibil (CCD) se deosebesc dupa: crite- riile de contrast,putere de rezoUipe, conturanâ fi caracteristica de transfer,

Aprecferea calitapi imaginii se bazeaza atat pe criterii subiective, bazatepe impresia vtzuala, cat p pe criterii obiective, bazate pe masuratori pevaluari cifrice. Claritatea este o impresie general! pe care o resimte unobservator la privirea unei imagini, referindu-se mai ales, la aprecierearedarii cat mai corecte a conturului obiectelor la limitele dintre partile lumi-noase fiintunecate,

Caracteristici constructive sunt cele care determina constructiaobiectivelor ca sisteme optice.

Din punct de vedere constructs se intalnesc objective sime- trice,semisimetrice asimetrice. Slmetrice sunt obiectivele care fa|a de diafragmaprezinta componente cu o simetrie perfects; semisimetrice sunt cele carefata de diafragma prezinta acelaî numar de componente, de acelaî tip,


49/160

ligmatica, pe cand Tn grupa anastigmatelor se cuprind obiecti-vele corijate pentru toate tipurile de aberaîi. Alcatuirea obi- ectivelormoderne dintr-un numar de componente mai mare sau mai mic, deforme diferite, Tmbinate prin lipire sau separate prin intervale de aer,este rezultatul corijarii abera iilorTn func- \\e de caracteristicilegeometrice, fotometrice calitative im- puse fiecarui tip de obiectiv. Unobiectiv fotografie este format dintr-o lentila convergenta (pozitiva)sau, mai adesea, dintr-un sistem de mai multe lentile, dintre careunele pot fi divergente, astfel combinate Tncat sa-$i anuleze reciprocdefectele, rezul- tand Tnsa un sistem convergent Tn ansamblu.

Rezolutia, sau puterea de rezolutie

Puterea de rezolutie constituie un criteriu pentru apreciereavizuala a capacitaîi obiectivului de a reda Tn imagine cele mai micidetalii ale obiectului fotografiat. Puterea de rezolutie se masoara prinnumarul de linii de egala grosime/milimetru, o llnie fiind egala cudoua benzi succesive, una alba 51 una neagra. Ochiul omenescpoate distinge doua puncte situate unghiular la Aproximativ un minutde arc. Tinand seama ca un ochi normal se poate acomoda la odistant minima de cca. 25 cm rezulta pentru aceasta distant orezolutie a ochiului de aproximativ 15 (tnii pe mUimetru. La distancemai mari rezolutia ochiului scade In mod corespunzator, fiind deexemplu de aproximativ 7,5 llnii/milimetru la distanâ de 50 cm,$.a.m.d. Faâ de rezoluîi mai mici decat cea corespunzatoareochiului manifestam o nemulûmire crescanda odata cu scaderearezoluîei. Ochiul nu se declara mulûmit decat cu rezoluîi, caredepa$esc propria lui rezolutie. Pe de alta parte, ochiul nu poateaprecia la justa sa valoare 0 rezolutie care Tl depa$e$te. Astfel seexplica de ce doua copii prin contact dupa un film de format mic (?traifuri), una dupa un negativ cu 0 rezolutie fotografica de 20 delinii/mm.'', $i alta dupa un negativ de 90 de linii/mm., sau douaImagini 10/15 cm una facuta cu un aparat de 6 MP, $i alta cu unaparat de 16 MP privite cu ochiul liber ni se par ambele la fel declare.

In general nu trebuie sa devenim fanaticii rezoluîei. De obi- ceine putem mulûrm cu rezoluîi mult mai modeste. Sa nu ultam ca

imaginea la televizor are 0 rezolutie de numai cca. 600 de linii,repartizate nu pe un milimetru, ci pe toata laflmea


50/160

ecranului. Daca este vorba de un tetevizor de rnici dimensiuniavand latimea Imaginii de 30 de cm. rezoluâ va fi de doua linii pemiUmetru. Cu cat ecranul va fi mai mare rezolupa va fi mai mica,fiind compensate printr-o distant! mai mare de privire*Determinarea practice a rezclutiei se face prin fotografierea, inanumite conditii, a unei imagini speciale numfta mira de rezolutie,cu ajutorul careia putem determina puterea de rezolutie a unuiobiectiv. Determinarea vizuala a puterii de rezolutie este foarteutila pentru aprecierea catitatii imaginii. Pentru obiecti- veleobi$nuite puterea de rezolutie vizuala maxima poate ajunge panala 250 iinii /mm, Emulsiile fotografice prezinta o putere de rezolutiesensibil ma? mica decat cea a unui obiectiv bine corijat, astfel

puterea de rezoluê fotografica este mai mica decat cea aobiectivislui $i a materialului fotosensibil, privite separaL

este un criteriu subiectiv, mai cuprinzator, ce se refer!la aprecierea fidelity imaginii fata de obiect sub toate aspectele ei:claritatea conturuluij redarea celor mai mici detalii, precum fi acontrastului.

Contrastul imaginii

Obiectele din natura prezinta o infinitate de tonalitati, delumlnante fi culori, pe care obiectivul trebuie sa le redea in imaginecat ma? fidel. Din punct de vedere tonal, obiectele $i imaginile lor

se diferentiaza prin contrast. Contrastul obiectului secaracterizeaza prin intervalul luminantelor, reprezentand raportuldintre luminanta minima $i luminanta maxima. In natura intervalulluminantelor este foarte variat, ajungand uneori pana la raportul de1:10.000. Datorita fenomenelor de reflexie fi de difuzie a luminii inobiectiv, contrastul imaginii va fi Tntot- deauna mai mic decatcontrastul obiectului, micôrare determinate de cantitatea delumina difuza, parazita, care acopera tntreaga suprafaâ a imaginiisub forma unui voal. Tratarea lentilelor cu straturi de interfere^!antireflectante constituie metoda de baza pentru reducerea luminiidifuze jf Tmbunata- tirea contrastului imaginii. Surse importante delumina difuza sunt zgarieturile i deteriorariie mecanice alesuprafetelor lentilelor, particule de praf, vapori de apa, pete degrasimi, calita* tea $i acurateêa filtrelor. De aceea obiectivul,filtrele sau alte piese optice introduse in circuity! formarii imaginiitrebuie sa se bucure de o acuratete deosebita.


51/160

Tratarea multistrat (multikoated lens)

Se stie ca lumina ce cade pe suprafat de separare dintre douamedii transparente avand indici de reflecê diferi i sufera efecteimportante (neglijand absorb{ia).0 parte din lumina se va reflectaTntorcandu-se Tn mediul din care a venit, iar alta parte va patrundeTn celalalt mediu, suferind o deviere de la direcîa iniîala, adica seva reflecta. Reflexia luminii de pe suprafeêle lentilelor dincomponent obiectivelor constituie un fenomen suparator din douamotive:

-razele reflectate se pierd" din lumina ce trebuie sa ajun- ga pe

pelicula sau(CCD),-o parte din aceste raze se pot Tntoarce printr-o noua reflexieajungand din nou pe suprafeêle lentilelor( o parte trecand prinlentila iar alta reflectandu-se din nou) luand na$tere a?a ziselereflexii multiple. Lumina datorata acestor reflexii ajunge pesuprafat filmului sub forma unor imagini fantoma", ceTnrautaêsc imaginea micorand contrastul $i deteriorandfinefea detaliilor.

Pana la descoperirea tratamentului antireflex obiectivele nuprezentau o transparent mai mare de 60%, restul de 40% din energialuminoasa pierzandu-se prin reflexii parazitare pe nume- roaselesuprafeê aer-sticla, diminuandu-se astfel Tn mod sim- \\tor $i

contrastul imaginii, dupa cum sa aratat mai sus. Din aceasta cauzaobiectivele, Tn special cele ultraluminoase, $i-au putut dovedicalitaple reale abia Tn urma tratamentului antireflex multistrat, careridica transparent lor la peste 95%. Proce- deul de tratare antireflexconsta Tn depunerea pe fiecare din suprafetele de contact cu aerulale lentilelor obiectivului a unei pelicule transparente avand o irizaîeuniforma de nuanâ albas- tra-violacee uneori purpurie. Aceastairizaîe denota ca lentilele acestea sunt tratate antireflex multistratpentru diverse lungimi de unda cu scopul uniformizarii transparentobiectivului pe toata Tntinderea spectrului vizibiL Tn acest sens,perfecîonarea tehnologiilor de depunere a peliculelor interferenîaledin ulti- mii ani a permis realizarea tratarii multistrat cu pelicule de

mare rezistenâ.Prin tratarea cu trei straturi coeficientul de reflexie a scazutconsiderabil. Tratarea multistrat a ajuns astazi pana la a acoperi cu$apte straturi corespunzatoare celor ?apte culori conventionale alespectrului vizibil, capabila de a reduce cantitatea de


52/160

lumina reflectata de pe suprafaâ fiecarei lentile pana la 0,2%.Este evident ca reducerea pana la un asemenea nivel al luminiireflectate din interiorul obiectivului determina in mod cores- punzatorreducerea cantitatii de lumina difuza, implicit cre$- terea contrastuluiimaginii, precum $i reproducerea corecta a culorilor. Procedeul a fostpus la punct Tn preajma celui de al II- lea razboi mondial $i esteastazi generalizat, el fiind aplicat chiar la obiectivele unor aparatefoarte modeste, la binocluri, la aparate de proiecîe, ochelari, etc,

Distanâ focala a obiectivului

Distanâ focala a obiectivului este distanâ masurata de la planulprincipal imagine pana la planul focal imagine (Fig. 19). Deoarece Tnorice condiîi de fotografiere sau de filmare distanâ focala determinamarimea imaginii Tn raport cu marimea $i pozi- tia obiectului,aceasta constituie una dintre caracteristicile fundamental ale oricaruiobiectiv. De aceea distanta focala, considerate Tn milimetri, estemarcata pe montura oricarui obiectiv. Uneori Tn practica foto icinematografica se obi$nuie$te clasificarea obiectivelor Tn funct;iede distanta focala. Fara pre- cizarea formatului, la care obiectivelesunt utilizate, o asemenea clasificare este nesemnificativa, deoarecedistanta focala determina numai marimea absoluta a imaginii Tnraport cu obiectul, fara a indica ce suprafaâ din cadru ocupaaceasta imagine. Acest factor este foarte important deoarece,senzatia vizuala ce apare la privirea unei imagini este determinate nude marimea absoluta a acesteia, ci de marimea ei relativa raportatala marimea cadrului. Astfel imaginea unui obiect, care ocupaTntreaga suprafaâ a cadrului, creeaza senzatia privirii de aproape ares- pectivului obiect, pe cand aceeaî imagine, obînuta cu aceeaîdistanta focala pe un format mai mare se obîrre Tntr-o Tnca- draturamai larga ce creeaza senzatia ca obiectul ar fi privit de la o distantcorespunzator mai mare. Din cele de mai sus rezulta ca din punctde vedere al percepp'ei vizuale sunt echivalente numai obiectiveleale caror unghiuri de cuprindere sunt egale indiferent de marimeaformatului imaginii, deoarece numai Tn asemenea condip'i imaginileaceloraî obiecte se vor ob|ine Tn aceeaî Tncadratura, deci vor

avea o construcîe geometrica echivalenta. In concluzie, o clasificarecorecta a obiectivelor trebuie facuta nu Tn funcîe de distant focala,ci de marimea


53/160


54/160

tic ireala. Aceasta problem! se soluîoneaza printr-o constructiespecial! de tipul teleobiectivului inversat, dupa care La ora ac- tualasunt construite toate obiectivele superangulare destinate aparatelorcu sisteme de vizare reflex.

Revenind la problema distanêlor focale, rezulta ca un obiectivnormal pentru un anumit format devine grandangular pentru unformat mai mare sau teleobiectiv pentru un format mai mic.Reamintim faptul ca orice obiectiv este corijat pentru un anumitformat, practic acesta neputand fi utilizat pentru formate mai man dinmotivele Tnscrierii diagonalei fotogramei in limitele diametruluicampului util. In schimb orice obiectiv poate fi folosit pentru formatemai reduse, in acest caz utilizandu-se zona centrala a campului util.

Se precizeaza Tnsa, ca nu pot fi utilizate obiective destinateformatelor man (9x12, 18 x 24) pentru formatul de 24 x 36 mm saupentru formate cinematografice, deoarece gradul de corijare alacestora este mai scazut $i pier- derile de calitate in imagine devininadmisibile. Prin urmare se recomanda ca orice obiectiv sa fieutilizat numai la formatul pentru care este destinat. Marimea imaginiieste direct propor- îonala cu distanâ focala ?i invers proportionatecu distanâ pana la obiectul considerat, deci rezulta ca imagineaeste de atatea ori mai mica decat obiectul, de cate ori distanâ focalase cuprinde Tn distanâ pana la obiect.


55/160


56/160


57/160


58/160

orificiu prin care se vizeaza; dioptrul este de asemenea rabata- bileste flxat pe peretele cutiei aparatului. Cand se vizeaza obiectul prinorificiul dioptrului Tncadrarea imaginii se face cu ajutorul cadruluimetalic. Unghiul vizual al vizorului-rama corespunde exact cu eel alobiectivului, deoarece cadrul se depar- teaza de dioptru Tmpreunacu obiectivul, atunci cand se mare^te extinderea burdufului, sauexecuta acelea$i mi$cari cand obiectivul se deplaseaza in sus sauTn jos. Acesta este marele sau avantaj. Din cauza marimii $irigiditaîi sale, vizorul cadru se poate folosi numai la aparatelepliante, Tn interiorul carora intra atunci cand acestea se Tnchid. Laaparatele cu cutie fixa el se inlocuie$te printr-un cadru mai mic sauprintr-un vizor Newton. D.

2.Vizorul Newton sau vizorul luneta reprezinta o luneta Galileiinversata $i se compune de asemenea din doua parî: cadrul Tncare este montata o lentila divergenta plan-concava $i dioptrul.Spre deosebire de vizorul-cadru, vizorul Newton este un vizor cuvizare directa prevazut cu un sistem optic. In fa{a lentileidivergente se formeaza o imagine foarte mica, dreapta $i virtualaa subiectului vizat. Lentila trebuie sa fie astfel aleasa incat sacorespunda exact cu unghiul de poza al obiectivului $i cudimensiunile imaginii Tncadrate de aparatul propriu-zis. Din cauza

imaginii foarte mici, distanâ dintre lentila $i dioptru se reduce laminimum. De aceea dioptrul are un orificiu foarte mic care seTnlocuie$te uneori cu o lupa astfel ca sa se mareasca imagineavirtuala. Imaginea formata se aseamana cu imaginea vazuta,cand se privete invers printr-un binoclu cu prisme.3.Vizorul Albada al firmei Zeiss-lkon este un vizor Newtonimbunataît. Pe partea dinspre lentila dioptrul are vopsit un cadruTntr-o culoare deschisa. Aceasta se reflecta pe suprafaâinterioara a lentilei divergente care este semiargintata. Lentilaproiecteaza in ocular linia alba a cadrului dioptrului Tn a?a felincat acesta apare ca o li mi tare plastica a campului vizual chiarla nivelul subiectului, Ochiul cuprinde Tn acela?i timp imaginea

clara a subiectului $i limitarea lui prin linii albe. Campul vizualfolosit de aparat apare Tncadrat Tn linii albe (Tn multe cazuri, Tnlinii negre). Un mare avantaj Tl constituie faptul ca subiectul poatefi observat $i Tn afara limitei Tncadrate de liniile albe sau negre,lucru necesar pentru fotografierea obiectivelor Tn mi$care rapida,de exemplu la fotografiile sportive. Din aceasta cauza acest vizorse nume?te 51 vizor-sport.


59/160

4.4. Vizorul reflex este un aparat foto in miniatura. El este format

dintr-o mica lentila convergent!, cu o oglind! care reflect! imaginea tnsus $i un geam mat pe care se proiecteaz! imaginea, in limiteleunghiului vizual corect. Acest vizor-reflex este foarte ieftin dar aremulte defecte. 0 mare parte din razele care tree prin lentila se pierdpana la geamiH mat $i din aceasta cauz! imaginea este foarteTntunecoasa. In afar! de aceasta, din cauza luminii zilei, care cadedirect pe geamul mat, imaginea apare aâ de slab! Tncat abia sedistinge, cu atat mai mult cu cat dimensiunile ei sunt ?i a$a destul demici. Din moti- vele de mai sus vizorul-reflex, se folose$te numai laaparatele Box cele mai ieftine. Acest vizor a fost oarecum Tmbun!

tatit prin Tnlocuirea geamului mat cu o lentil! plan-convex!. Lentilafrontal! este astfel aleasa Tncat s! dirijeze imaginea spre privireafotografului. Astfel se formeaz! o imagine luminoasa $i clara, oimagine stralucitoare (brilliant), dreapta, dar inversata lateral.Imaginea, de$i mic!, este foarte precis! $i clar!. Pentru a Tmbu- n!t!î$i mai mult imaginea vizorului-luminos (BriUant) se folosesc lupecare se fixeaz! pe vizor, Imaginea apare astfel marita $i mai clara,Tntrucat lumina lateral! este Tnlaturat! in cea mai mare parte. Lupelemai au un alt avantaj. Aparatul prev!zut cu lupa trebuie apropiat deochi 51* prin ridicarea lui la o Tn!l ime mai favorabila se evit!perspectiva fotografiilor luate de la un nivel prea jos. Campul vizualdelimitat de vizorul-luminos difera uneori apreciabil de acel redat de

obiectiv. La fotografiere trebuie s! fie luate Tn considerare m!rimea $idirecîa eventua- lelor abateri constatate {inand seama, Tn plus, 51de faptul ca laturile obiectului apar inversateTn vizor.

Cu timpul tehnica a evoluat iar principiul de vizare reflex cuoglind!, a fost cu succes folosit la construirea aparatelor de formatmediu (6x6, 6x4.5 cm). Astfel a ap!rut aparatul reflex bio- biectiv,(RoUeiflex) devenind un clasicin categoria sa. (Fig. 22)


60/160

5. Vizorul-telemetru {Rangefinder RF)El functioneaza dupa acela$i priricipiu ca $i vederea in relief.

Subiectul se vizeaza de la distant! prin doua orificii anume lasate pe

cutia aparatului. Cu cat acestea sunt mai departate una de alta, cuatat direc^iile dupa care se prive^te subiectul sunt mai diferite, deci51 imaginile ob^inute sunt cu atat mai fieplasate una fata de alta.Observatorul prive^te prin ocular $i


61/160

printr-o oglinda argintata semi transparent!, a$ezat! sub un unghide 45. In fata este fixat de obicei un geam colorat care face caimaginea partial!, privita prin transparent, sa apar! de culoaregalbuie. (Fig.23)

La o distan^a de aceasta oglinda semitransparenta, egal! culungimea bazei telemetrului, se afl! o a dou! oglinda masiva, care instare de repaus este a?ezat! tot sub un unghi de 45 \ Oglinda masivase poate rati fiind cuplata cu inelul de punere la punct al obiectivului.Acest inel se invarte$te astfel Tncat contu- rurile ambelor imagini sase apropie $i, la un moment dat, se obtine suprapunerea lor perfect!,adic! coincident lor.

Aceasta grupa de aparate, la care sistemul de vizare constituie o cale

paralela $i simultana Tn raport cu cea folosit! efectiv pentruTnregistrarea imaginii pe pelicut!, sunt cunoscute sub denumireaprescurtata RF (Range Finder), care se refer! la modul de m!surare$i vizare a distantei. Problemele deosebite de constructie suntridicate de existen^a unei erori de paralax! (unghiul de cuprindere alvizorului $i al obiectivului nu se suprapun perfect, mai ales ladistance mici, ceea ce face dificila sau chiar aleatorie operatia deTncadrare, dac! aparatul nu este prev!zut cu un sistem optico-mecanic de corectie a erorii de paralax!). Un alt aspect important estec! imprecizia acestui sistem create $i mai mult cand se folosesc alteobiective decat cele cu care este corelat vizorul.

Lrvj-y\\

Fig. 23 Vizorul Telemetru - Rangefinder

ij\y


62/160

Erorile vizoarelor cu vizare directa i reflex

Toate vizoarele fixate rigid pe aparat, fie ca sunt cu vizare directa,fie ca sunt reflex, au doua erori. Prima eroare este data de diferentadintre unghiul de poza al obiectivului $i eel al vizorului la fotografiileluate de la foarte mica distanta. Unghiul vizual al vizorului nu seschimba. La fotografiile executate de aproape vizorul cuprinde dinsubiect mai mult decat ceea ce se inregistreaza pe film. Al doileadefect se produce datorita pozi- tiei diferite a axelor optice alevizorului $i obiectivului. Astfel, chiar la aparatele mici, axa vizoruluieste a$ezata cu cativa cen- timetri mai sus sau lateral fata de cea a

obiectivului. Existenta r 1diferen^ei dintre imaginile redate de doua sisteme optice cu axeparalele se poate constata u$or in orice moment daca se prive$te inaceea$i directie, altemativ, cand cu ochiul stang, cand cu ochiuldrept. La obiectele apropiate se remarca destul de bine diferentadintre imagini in timp ce la obiectele indepartate mica diferentadevine neglijabila. In fotografiile facute de aproape imaginea data devizor apare deci de

Notiuni de baza in studiul tehnicii fotografice

Documents

Transcript of Notiuni de baza in studiul tehnicii fotografice