NOTE DE CURS ASIGURAREA ÎN DREPTUL CIVIL (Ciclul I)

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

ASIGURAREA ÎN DREPTUL CIVIL

(Ciclul I)

AUTOR:

Gurițanu Valentin

dr. în drept, lector superior

Alexandru Prisac

mg.în drept, lector univ.

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept privat

din: 22.05.2013, proces-verbal Nr: 9

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

CUPRINS

CAPITOLUL I .......................................................................................................... 3

INTRODUCERE ÎN ASIGURĂRI........................................................................... 3

Noţiuni generale despre asigurări ....................................................................................................... 3

Funcţiile asigurărilor .................................................................................................................................. 4

Clasificarea asigurărilor. .......................................................................................................................... 6

CAPITOLUL II ......................................................................................................... 6

CONTRACTUL DE ASIGURARE .......................................................................... 6

Definiţia contractului de asigurare şi caracterele sale juridice .......................................... 6

Conţinutul contractului de asigurare (drepturile şi obligaţiile părţilor). ...................... 7

CAPITOLUL III ...................................................................................................... 10

ASIGURAREA DE BUNURI ................................................................................ 10

Noțiuni generale .......................................................................................................................................... 10

Asigurarea clădirilor şi altor construcţii pentru cazurile de incendii şi alte

calamităţi ........................................................................................................................................................... 11

Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazuri de avarii. ..................... 11

CAPITOLUL IV ..................................................................................................... 12

ASIGURĂRI DE TRANSPORT ............................................................................ 12

Asigurarea bunurilor pe timpul transportării terestre (asigurarea CARGO). ...... 12

Asigurarea autovehiculelor (asigurarea auto CASCO). ....................................................... 14

CAPITOLUL V ....................................................................................................... 16

Asigurarea de răspundere civilă .............................................................................. 16

Noţiunea şi particularităţile generale ale asigurărilor de răspundere civilă. ............ 16

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători. .. 17

CAPITOLUL VI ..................................................................................................... 18

ASIGURĂRI DE PERSOANE ............................................................................... 18

Caracteristici de bază ale asigurărilor de persoane ................................................................. 18

Asigurări de persoane asupra vieţii .................................................................................................. 19

CAPITOLUL VII .................................................................................................... 20

ASIGURAREA OBLIGATORIE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ ........................ 20

Sistemul de asigurare medicală în RM .......................................................................................... 20

Drepturile şi obligaţiile persoanelor în cadrul sistemului de asigurare medicală . 20

CAPITOLUL VIII ................................................................................................... 22

REASIGURĂRILE ................................................................................................. 22

Noţiunea şi funcţiile raporturilor juridice de reasigurare. .................................................. 22

Formele de reasigurare: reasigurarea facultativă şi reasigurarea obligatorie. ......... 22

CAPITOLUL IX ..................................................................................................... 23

CONTRACTUL INTERNAŢIONAL DE ASIGURARE ...................................... 23

Definiţia şi caracterele juridice ale contractului internaţional de asigurare. ........... 23

Particularităţile condiţiilor de validitate, încheierii, conţinutului şi efectelor

contractului internaţional de asigurare. ........................................................................................... 24

CAPITOLUL X ....................................................................................................... 27

REGIMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI ............................. 27

Formele de organizare juridică a societăţilor de asigurări. ................................................ 27

Exigenţele înaintate faţă de activitatea societăţilor de asigurări. ................................... 28

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN ASIGURĂRI

Noţiuni generale despre asigurări

Asigurările s-au născut din nevoia de protecție a omului și a proprietăţii

sale agonisite împotriva forțelor distructive ale naturii, accidentelor și bolilor, din

nevoia constituirii unor mijloace de existență în condițiile pierderii sau reducerii

capacității de muncă în urma accidentelor, bolilor sau atingerii unei anumite

vîrste.

Astfel, asigurarea este o activitate economico-socială care constă în

protecția persoanelor fizice și juridice în calitate de asigurați împotriva diverselor

riscuri și este realizată de către societăți specializate, în calitate de asigurători.

Totodată, asigurarea reprezintă o operațiune economico - financiară prin care

partea denumită asigurător despăgubește, în cazul producerii unui eveniment

nefast, partea denumită asigurat, printr-o sumă de bani (indemnizație de asigurare

sau despăgubire de asigurare). Asigurătorii preiau riscurile în schimbul plății de

către asigurați a unei sume de bani, denumită primă de asigurare. În acest fel, în

cazul producerii unor anumite evenimente sau fenomene supuse asigurării,

asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.

Prin definiție, asigurarea reprezintă un acord de voință (sub formă de

contract) între asigurat și asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului

contravaloarea daunelor în cazul producerii riscurilor, în schimbul plății de

către asigurat a primei de asigurare.

Asigurarea are la bază principiul mutualității, potrivit căruia fiecare

asigurat contribuie cu o sumă (primă de asigurare) relativ modestă la crearea

fondului de asigurare din care sînt acoperite daunele suferite. Plătind

asigurătorului o sumă relativ mică comparativ cu nevoile sale de protecție,

asiguratul va primi în schimb garanția, că va fi despăgubit în condițiile producerii

unei pagube. Deoarece nu toți asigurații suportă pierderi, este astfel posibilă

acoperirea daunelor.

Funcţiile asigurărilor

Cea mai importantă funcție a asigurărilor este cea de compensare bănească

a pagubelor datorate producerii evenimentelor sau riscurilor asigurate. Astfel, în

cazul asigurărilor de bunuri și răspundere civilă, asigurătorul efectuează plata

despăgubirilor de asigurare și plata sumelor asigurate în cazul asigurărilor de

persoane. Potrivit acestei funcții, asigurarea are rolul de a contribui la refacerea

bunurilor avariate sau distruse, la repararea prejudiciilor de care asigurații

răspund potrivit legii și plătesc sume asigurate în cazul cînd se produc anumite

evenimente care afectează integritatea corporală, sănătatea și, în unele cazuri,

viața persoanelor asigurate.

Funcția de prevenire a riscurilor și daunelor este funcția care implică

stabilirea în cadrul companiilor de asigurări și a intermediarilor a unui plan de

măsuri de diminuare a riscurilor, avînd drept scop: (a) reducerea posibilelor

pagube; și (b) obținerea unor cotații de primă mai mici, datorită diminuării

riscurilor. Funcția de prevenire a daunelor se realizează prin finanțarea măsurilor

de prevenție a daunelor de pe urma calamităților naturale și a accidentelor prin

stabilirea condițiilor de asigurare care să oblige pe asigurat la o conduită

preventivă permanentă.

Funcția de repartiție (financiară) se înfăptuiește în procesul repartiției

produsului național brut, cînd se constituie, se repartizează și se utilizează fondul

de asigurare. Primele de asigurare încasate de societățile de asigurări de la

persoane juridice și fizice reprezintă relații de repartiție a produsului intern brut.

În situațiile în care asigurații sînt persoane juridice și persoane fizice rezidente ale

Republicii Moldova, plata primelor de asigurare constituie o repartiție de produs

intern brut. Primele de asigurare încasate de la persoane juridice și persoane fizice

nerezidente reprezintă relații de repartiție a produsului național brut pe plan

internațional. În cadrul acestei funcții, fondul de asigurare este folosit, în primul

rînd, pentru finanțarea acțiunilor și măsurilor de prevenire, limitare și combatere a

daunelor. Această funcție constă și în repartizarea și utilizarea fondului de

asigurare în scopul compensării pagubelor provocate bunurilor asigurate, cît și a

plății sumelor asigurate în cazul asigurărilor de persoane.

Concomitent, asigurările îndeplinesc și funcția de control, realizată de

către organele de specialitate ale societăților de asigurare în vederea identificării

cauzelor producătoare de daune, precum și asupra constituirii, repartizării și

gospodăririi judicioase a fondului de asigurare. Funcția de control urmărește:

depistarea cauzelor care produc pagube în economie, sesizînd asigurații asupra

pagubelor care puteau fi prevenite; constatarea, evaluarea și lichidarea daunelor;

acordarea la timp a despăgubirilor și a sumelor asigurate în concordanță cu

prevederile legale și contractuale; stingerea obligațiilor față de asigurați; luarea

măsurilor pentru prevenirea, limitarea și combaterea daunelor etc.

Clasificarea asigurărilor.

În funcţie de obiectul asigurat, asigurarea se împarte în asigurare de

persoane şi asigurare de daune. Asigurarea de daune, care include asigurarea de

bunuri şi de răspundere civilă, are drept scop repararea prejudiciului care

ameninţă patrimoniul asiguratului, fie prin pierderea totală sau parţială a bunului

asigurat (în asigurarea de bunuri), fie prin plata despăgubirilor datorate terţelor

persoane ca urmare a săvîrşirii de fapte ilicite cauzatoare de daune ce antrenează

răspunderea asiguratului (în asigurarea de răspundere civilă). Aceste asigurări au

caracter de despăgubire. În consecinţă, despăgubirea de asigurare se plăteşte de

asigurător numai în situaţia în care există prejudiciu, are ca scop repararea

prejudiciului şi nu poate depăşi cuantumul acestuia.

Asigurarea de persoane nu are caracter de despăgubire, deoarece plata

sumei asigurate nu depinde de existenţa şi întinderea prejudiciului. Asigurarea de

persoane constituie o măsură de prevedere şi acumulare a unor sume de bani.1

CAPITOLUL II

CONTRACTUL DE ASIGURARE

Definiţia contractului de asigurare şi caracterele sale juridice

Prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului

prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului

asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori

despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

Contractul de asigurare este aleatoriu, deoarece întinderea şi chiar

existenţa obligaţiei pentru asigurător nu se cunoaşte în momentul încheierii

contractului, deoarece depinde de un eveniment viitor şi incert.

1 Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Vol. II. Chișinău: Arc, 2006.

Părţile contractului de asigurare sînt asigurătorul şi asiguratul.

Asigurătorul este persoana juridică constituită, inclusiv cu participarea

capitalului străin, avînd orice structură organizatorică şi juridică prevăzută de

legislaţie, pentru a desfăşura activităţi de asigurare pe bază de licenţă. Cota-parte

a investitorului străin in capitalul social al asigurătorului nu poate depăşi 49%

(art. 5 Legea cu privire la asigurări din 15.06.1993 – MO, 1994, nr. 5.).

Asigurat este persoana care a încheiat contract de asigurare şi/sau care este

titularul interesului asigurat. Dacă riscul asigurat priveşte persoana sau

patrimoniul unei alte persoane decît aceea a contractantului, se numeşte asigurat

titularul interesului asigurat, iar persoana care încheie contractul şi se obligă să

plătească primele de asigurare se numeşte contractant.

În raporturile de asigurare mai poate interveni şi beneficiarul asigurării.

Beneficiarul asigurării este persoana în folosul căreia s-a încheiat contractul şi

căreia asigurătorul urmează să-i plătească suma asigurată la producerea cazului

asigurat. Potrivit art. 32 Legea cu privire la asigurări, asiguratul poate desemna

una sau mai multe persoane care vor încasa suma asigurată în cazul decesului său.

Beneficiarul asigurării înlătură succesorii de la moştenirea sumei asigurate.2

Conţinutul contractului de asigurare (drepturile şi obligaţiile părţilor).

Avand un caracter sinalagmatic , contractul de asigurare presupune

existenta unor drepturi si obligatii specifice fiecarei parti contractante fata de

cealalta. Pentru o mai buna intelegere a fenomenului de derulare a contractului,

aceste drepturi si obligatii urmeaza sa fie prezentate prin incadrarea in doua

perioade de timp distincte : pana la producerea evenimentului asigurat si dupa

ivirea riscului preluat sub protectie.

- Drepturile si obligatiile partilor pana la producerea evenimentului asigurat sunt

dupa cum urmeaza :


- Drepturile asiguratului se concentreaza in:

1. dreptul de a efectua modificari la contractul de asigurare(schimbarea

modalitatii de plata a primelor-de exemplu, trecerea de la plati trimesriale la plati

semestriale-, modificarea beneficiarilor, adaugarea sau scoaterea unor clauze

optionale la contractul de baza, ect.)

2. dreptul de a se incheia asigurari suplimentare (pentru majorarea sumelor

asigurate initiale)

3. dreptul de a se rascumpara polita inainte de scadenta si de a incasa valoarea de

rascumparare corespunzatoare (optiune valabila la asigurarile de viata)

4. dreptul de a obtine imprumuturi de la asigurator furnizand ca si unica garantie

polita existenta (mai précis , garantia e constituita de valoarea de rascumparare a

contractului)

- Obligatiile asiguratului. Asiguratul este obligat in acest interval de timp sa

achite primele, sa utilizeze sis a intretina in bune conditii bunul asigyurat sis a

comunice imprejurarile care duc la agravarea riscului.

1. asiguratul are obligatia de a plati primele datorate, la termenul si in cuantumul

prevazute in contract, cu unele precizari. Astfel daca in contract este inscris un

beneficiar, obligatia de plata a primelor revine tot asiguratului. In cazul in care

titularul contractului decedeaza, iar bunul asigurat face parte din masa

succesorala, mostinatorii preiau obligatia de plata a primelor. Daca bunul asigurat

este instrainat, cel care dobandeste bunul are obligatia de a achita ratele de prima

scadente dupa insrainare. Plata primelor se face in sistem portabil, deci de catre

asigurat la sediul asiguratorului.plata se poate face: in numerar, prin compensare

cu indemnizatia datorata asiguratului, daca riscul s-a produs si mai sunt rate de

prima neachitate; prin dispozitia de plata; prin dispozitia de incasare. In cazul

platii prin virament, ziua platii este considerata ziua in care suma a intrat in contul

asiguratorului.

2. In situatia nerespectarii obligatiei de buna intretinere a bunurilor asigurate si

de luare a unor masuri de prevenire a riscului, asiguratorul poate denunta

asigurarea. La aparitia riscului, poate refuza plata despagubirii, daca, datorita

nerespectarii acestei obligatii, nu au fost posibile determinarea cauzelor si a

marimii pagubelor, ori poate reduce despagubirea, daca din acest motiv dauna s-a

marit.

3. Asiguratul este obligat sa notifice asiguratorului imprejurarile care modifica

manifestarea riscului, fata de cea initiala, luata in considerare la incheierea

contractului. Agravarea riscului poate duce la adaptarea contractului, prin

cresterea corespunzatoare a primei stabilite initial sau in caz extrem, la anularea

contractului.

Aceasta obligatie ridica o serie de probleme in practica, deoarece agravarea

riscului poate apare:

- Din vina asiguratului, de exemplu prin deplasarea bunului asigurat, in alte

locatii, mai expuse riscului, ori prin nerespectarea obligatiei antereoare de a le

intretine corespunzator si de a lua masuri de prevenire a riscului.

- Datorita activitatii unui tert, de exemplu prin aparitia la locul unde este situat

bunul, a unor activitati generatoare de pericole(incendiu; explozie)

- Datorita unor cauze independente de vointa persoanelor, cum au unele

fenomene sociale si politice(greva; razboi; razboi civil).

De fapt, asiguratul nu poate anunta decat imprejurari pe care le cunoaste. Acestea

pot insa sa apara prin fapta sa, ori fara fapta sa. In primul caz nu se poate invoca

necunoasterea modificarii riscului, iar in a doua situatie, asiguratul este obligat sa

comunice schimbarea, imediat ce a luat cunostinta de ea.

- Drepturile asiguratorului se concretizeaza in:

1. dreptul de a verifica existenta bunului asigurat, precum si a modului in care

acesta este intretinut

2. dreptul de a aplica sanctiuni legate in situatia in care asiguratul nu respecta

obligatiile privind folosirea si intretinerea obiectelor aflate in asigurare

3. dreptul de a solicita asiguratului ca, in situatii mai speciale, sa accepte anumite

modificari la contract (de exemplu, shimbarea unei polite de tip vechi cu una de

tip nou), asiguratul avand, insa, libertatea de a accepta sau nu propunerea facuta

- Obligatiile asiguratorului :

1. de a elibera, la cerere, a unui duplicat al contractului de asigurare, in cazul in

care originalul a fost pierdut sau distrus

2. de a elibera, in cazul unor tipuri de contracte, certificate care confirma

incheierea asigurarii.3

CAPITOLUL III

ASIGURAREA DE BUNURI

Noțiuni generale

Asigurarea contra daune se împarte în asigurare de bunuri şi asigurare de

răspundere civilă. În asigurarea de bunuri obiectul asigurării îl constituie un

anumit bun pentru caz de pieire, furt sau alte evenimente. Bunul poate fi asigurat

de proprietar sau de o altă persoană care îl deţine în posesie şi folosinţă. Fiecare

persoană poate asigura bunul în mărimea interesului pe care îl are pentru

păstrarea lui.

Suma asigurată se stabileşte în limitele valorii reale a bunului la data

încheierii contractului, valoare ce nu poate fi depăşită. Despăgubirea de asigurare

se plăteşte în limita sumei asigurate, dar nu poate depăşi valoarea bunului la

momentului producerii cazului asigurat, ţinînd cont de starea acestuia, şi nici

cuantumul daunei.

2. În cazul asigurării de răspundere civilă obiectul asigurării constă într-o

valoare patrimonială egală cu despăgubirea ce ar urma să o plătească asiguratul

terţei persoane pe care a prejudiciat-o prin săvîrşirea unei fapte ilicite. Această

asigurare acoperă nu numai răspunderea pentru fapta proprie a asiguratului, dar şi

răspunderea pentru fapta altuia.

Despăgubirile se plătesc nemijlocit terţei persoane vătămate şi nu pot fi

urmărite de creditorii asiguratului. Dacă asiguratul dovedeşte că a reparat

prejudiciului terţului vătămat, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea

3 http://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/contractul-de-asigurare-efectele-contractului-de-

asigurare-13405.html

datorată asiguratului. Asigurătorul poate refuza plata despăgubirii terţului vătămat

sau asiguratului numai dacă prejudiciul a fost cauzat intenţionat de către asigurat.4

Asigurarea clădirilor şi altor construcţii pentru cazurile de incendii şi

alte calamităţi

În asigurarea de bunuri obiectul asigurării îl constituie un anumit bun

pentru caz de pieire, furt sau alte evenimente. Bunul poate fi asigurat de

proprietar sau de o altă persoană care îl deţine în posesie şi folosinţă. Fiecare

persoană poate asigura bunul în mărimea interesului pe care îl are pentru

păstrarea lui.

2. În cazul asigurării de răspundere civilă obiectul asigurării constă într-o

valoare patrimonială egală cu despăgubirea ce ar urma să o plătească asiguratul

terţei persoane pe care a prejudiciat-o prin săvîrşirea unei fapte ilicite. Această

asigurare acoperă nu numai răspunderea pentru fapta proprie a asiguratului, dar şi

răspunderea pentru fapta altuia.

Despăgubirile se plătesc nemijlocit terţei persoane vătămate şi nu pot fi

urmărite de creditorii asiguratului. Dacă asiguratul dovedeşte că a reparat

prejudiciului terţului vătămat, asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea

datorată asiguratului. Asigurătorul poate refuza plata despăgubirii terţului vătămat

sau asiguratului numai dacă prejudiciul a fost cauzat intenţionat de către asigurat.5

Asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazuri de avarii.

Sunt asigurabile, in baza prezentelor conditii: masini, masini – unelte,

utilaje, echipamente, agregate, motoare, instalatii sau linii tehnologice, precum si

orice alte bunuri asimilabile acestora, care, in momentul incheierii asigurarii, sunt

puse in functiune pentru exploatare comerciala; bunurile nou produse sau recent

achizitionate pot fi cuprinse in asigurare numai dupa eliberarea certificatului

privind incheierea cu succes a testelor de incercare/verificarilor de receptie.

Sunt asigurate bunurile mentionate in polita/specificatia de asigurare:



- aflate la locatia mentionata in polita de asigurare, daca nu s-a convenit

altfel intre parti;

- in timpul functionarii/exploatarii sau in repaus, in stare demontata, in

scopul intretinerii sau efectuarii reviziilor/reparatiilor capitale ori in cursul mutarii

in alt loc in perimetrul locatiei asigurate sau a remontarii ulterioare la aceeasi

locatie.

Nu sunt asigurabile:

- fundatiile aferente bunurilor asigurate, daca nu s-a convenit altfel in

contract;

- piesele interschimbabile (ex.: matrite, modele, cilindri gravati etc.), parti

care prin utilizare si/sau natura lor sufera un mare grad de uzura sau depreciere

necesitand inlocuirea periodica (ex.: cuzineti refractari, unelte de sfaramare, parti

componente din sticla/portelan/ceramica, benzi/captuseli din material textil,

plastic sau din cauciuc , benzi transportoare, curele, cabluri, funii, lanturi,

anvelope etc.) si materiale consumabile (ex.: cutite, capete de freza, burghie,

piese abrazive, panze de fierastrau, ace, platine, site, perii etc.);

- medii de functionare: combustibili, filtre, lubrifianti, uleiuri, agenti de

racire, catalizatori etc.;

- captuseala din caramida a furnalelor

CAPITOLUL IV

ASIGURĂRI DE TRANSPORT

Asigurarea bunurilor pe timpul transportării terestre (asigurarea

CARGO).

Asiguratii tipului respectiv de asigurare pot fi persoane fizice si juridice,

precum si cele straine, detinatori legitimi ai mijlocului de transport, care activeaza

sau locuiesc permanent in Republica Moldova, chiar daca mijlocul de transport

este luat in arenda, fapt certificat prin actul respectiv, dispun de mandat sau de

procura proprietarului, vizata de serviciul notarial in vederea detinerii, utilizarii,

girarii mijlocului de transport.

Obiecte ale asigurarii facultative CASCO - toate mijloacele de transport auto,

remorci, semiremorci, pasibile de asigurat, adica dispun de numere aplicate pe

caroserii, motoare, nu prezinta deteriorari penetrante ale elementelor caroseriei,

fisurari ale geamurilor. La dorinta clientului poate fi asigurat accesoriile

aditionale, soferul si pasagerii de eventualele consecinte ale accidentelor de

circulatie.

Mijloacele de transport sunt protejate 24/24 ore (non-stop), indiferent de locul

parcarii.

La cererea asiguratului, valabilitatea contractului de asigurare poate fi extins si

pentru teritoriul altor state.

Despagubiri sunt acordate pentru factorii care au provocat deteriorarea mijlocului

de transport: accidente, calamitati naturale, incendii, furturi, evenimente socio-

politice, etc.

De asemenea, sunt despagubite:

Cheltuielile suportate pentru transportarea mijlocului de transport la atelierul de

reparatie sau terenul de parcare

Deteriorarile mijlocului de transport in procesul inlaturarii consecintelor

evenimentului asigurat

Cheltuielile efectuate in vederea diminuarii pagubelor cauzate de factorii ce se

contin in asigurare

Prejudiciile provocate de accidente in momentul producerii carora la volan se

afla o alta persoana decit asiguratul, indicata in declaratia de asigurare depusa de

asigurat la incheierea contractului.

Asigurarea mijloacelor de transport auto, a remorcilor, semiremorcilor si a

accesoriilor aditional instalate pe ele se face in varianta deplina sau partiala de

asigurare.

Inlesniri sunt prevazute si pentru asiguratul care de-a lungul perioadei de

asigurare nu a revendicat despagubirea daunelor ce s-au produs din propria vina.

Astfel, la reinnoirea contractelor de asigurare, el poate beneficia de reduceri de

prima de la 5%, dupa un an, pina la 30% dupa 6 si mai multi ani.

Achitarea primei de asigurare poate fi efectuata în mod unic, două rate,

trimestrial si lunar.

De asemenea, se aplica sistemul "bonus-malus".

Tarifele variaza de la 3,3 la suta(camioane), 4,3 la suta (autoturisme) in

dependenta de pachetul de riscuri, termenul de exploatare a autovehiculului,

fransiza aplicata, unitatea de specialitate solicitata de asigura pentru reparatie

Asigurarea autovehiculelor (asigurarea auto CASCO).

CASCO este asigurarea facultativa a autovehiculelor impotriva avariilor

accidentale si furtului.

Valabilitatea politei CASCO este, de regula, de 1 an calendaristic (365 zile), iar

acoperirea riscurilor incepe la ora 24 a zilei in care se efectueaza plata.

Teritorialitate / Alegerea limitei geografice de acoperire a politei Casco

• pentru avarii, polita este valabila in Romania (mai multe companii ofera

acoperire pentru avarii si in statele Spatiului Economic European);

• pentru furt, asigurarea este valabila numai pe teritoriul Romaniei.

In cele mai multe dintre cazuri, contra unei prime suplimentare, riscurile de furt

si de avarii pot fi extinse si in afara tarii.

Unele companii ofera extinderea pentru riscul de furt extern gratuit in cazul in

care ati incheiat atat polita CASCO, cat si pe cea RCA la acelasi asigurator.

Suma asigurata (valoarea reala) se calculeaza avand la baza valoarea de nou si

vechimea autovehicului. In functie de vechimea vehiculului, la valoarea de nou se

aplica un coeficient de uzura. Uzura difera de la un asigurator la altul si se

calculeaza in functie de vechimea masinii. Pentru autovehiculele de pana la un an

vechime si aflate la primul proprietar, valoarea de nou este valoarea din factura de

achizitie. Pentru autovehiculele second hand, valoarea de nou se determina

conform cataloagelor specializate. Dupa ce se stabilesc valoarea reala a masinii se

vor adauga valorile dotarilor suplimentare.

Suma asigurata, cat si prima de asigurare pot fi exprimate atat in lei, cat si in

valuta.

De regula, asigurarea CASCO se ofera doar autovehiculelor cu varste intre 0 - 8

ani (majoritatea asiguratorilor), 0 - 12 ani (anumiti asiguratori) sau masinilor de

colectie.

Fransiza reprezinta partea din valoarea daunei stabilita ca suma fixa ori procent

din suma asigurata (de regula, incadrata in 0,5-20% din suma asigurata) suportata

de asigurat pentru fiecare eveniment (accident/furt in cazul asigurarii CASCO).

Prin obligativitatea acceptarii unui contract de fransiza, asiguratorii incearca sa

responsabilizeze mai mult sofer.

ul, care va suporta din despagubire valoarea fransizei. Prin introducerea unor

fransize suplimentare la avarii sau furt, prima de asigurare anuala se poate

diminua considerabil.

CAPITOLUL V

Asigurarea de răspundere civilă

Noţiunea şi particularităţile generale ale asigurărilor de răspundere

civilă.

Asigurare de răspundere civilă, asigurare care are ca obiect răspunderea civilă. în

a. de r.c., asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de

care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru

cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil; prin contractul de asigurare se

poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei

care a încheiat contractul.

A. de r.c. este de două feluri, facultativă şi obligatorie. Este obligatorie a. de r.c.

pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule şi a. de r.c. profesională

(de ex., în cazul medicilor, farmaciştilor, practicienilor în insol-venţă,

administratorilor şi directorilor societăţilor comerciale, a brokerilor în domeniul

asigurării, a avocaţilor, a notarilor etc.). Indiferent dacă este facultativă sau

obligatorie, în a. de r.c. se acoperă prejudiciile produse terţilor şi nu prejudiciile

asiguraţilor. Pentru ca asigurătorul să acopere prejudiciul suferit de asigurat este

necesar ca acesta din urmă să aibă o asigurare de persoane pentru riscuri proprii,

de invaliditate, de atingeri aduse integrităţii corporale etc., altfel răspunderea

asigurătorului se va limita la despăgubirea doar a persoanei păgubite. Asigurarea

de persoane pentru riscuri proprii poate fi încheiată cu asigurătorul de răspundere

civilă sau cu un alt asigurător, iar despăgubirile se vor face de către asigurători în

raport de riscurile subscrise. Stabilirea şi acordarea despăgubirilor. La producerea

cazului asigurat, despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat,

persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare. Dacă nu se

ajunge la un consens atunci despăgubirile vor fi stabilite de către instanţa de

judecată. în ipoteza în care părţile recurg la concursul instanţei de judecată, terţul

păgubit poate acţiona direct pe asigurător pentru a fi obligat Ia despăgubiri în

limitele obligaţiilor ce-i revin în temeiul convenţiei de asigurare, legiuitorul

reglementând o acţiune directă a păgubitului împotriva asigurătorului (art. 42 din

Legea nr. 136/1995). Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit

în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate

fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în

cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de

călători.

Asigurarea obligatorie a răspunderii civile a transportatorilor față de

călători, care cade sub incidența Legii nr.1553-XIII din 25.02.1998 (în continuare

- Legea 1553/1998).

Întrucît prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se urmărește,

în principal, protejarea victimelor accidentelor de circulație prin repararea

prejudiciilor suferite de acestea prin avarierea sau distrugerea bunurilor ori prin

vătămarea corporală sau decesul unei persoane, conform legislaţiei sfera

cuprinderii în asigurare prevede şi obligația asigurătorului de a plăti despăgubiri

victimei - persoanei păgubite - nu doar atunci cînd răspunderea civilă pentru

paguba cauzată revine asiguratului, dar și atunci cînd:

cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului,

este o altă persoană decît asiguratul. Aceasta presupune că și aceste persoane –

fără a avea calitatea de asigurați în sensul legii - sînt persoane cuprinse în

asigurare.

nu există o persoană a cărei responsabilitate civilă să fie angajată întrucît

autorul accidentului a rămas neidentificat, dar în acest caz, numai dacă

autovehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat. Aceasta

presupune că asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto operează și în

absența persoanei responsabile, producîndu-se o depersonalizare a răspunderii

civile. Evident, în lipsa contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă

auto, nici o societate de asigurare nu poate fi obligată să plătească despăgubiri de

asigurare. În aceste cazuri, despăgubirile de asigurare se plătesc din Fondul de

protecţie a victimelor străzii administrat și gestionat de Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova.

CAPITOLUL VI

ASIGURĂRI DE PERSOANE

Caracteristici de bază ale asigurărilor de persoane

Asigurarea de persoane se caracterizează prin faptul că este o măsură de

prevedere şi economisire pe termen îndelungat, neavînd ca scop repararea

prejudiciului cauzat. În consecinţă suma asigurată nu este limitată la o anumită

valoare, deoarece viaţa şi sănătatea nu pot fi evaluate. La producerea cazului

asigurat suma asigurată se plăteşte independent de existenţa sau cuantumul

prejudiciului. Suma asigurată poate fi cumulată cu despăgubirea plătită de autorul

faptei ilicite, cu sumele de asigurare cuvenite potrivit altor contracte de asigurare,

precum şi cu sumele primite pe calea asigurărilor sociale de stat (alin.4, art. 12

Legea cu privire la asigurări).

Asigurarea de persoane se împarte în asigurare de deces şi asigurare de

supravieţuire. În cazul asigurării de deces asigurătorul va plăti suma asigurată la

decesul persoanei asigurate. Asigurarea de supravieţuire se încheie pentru o

perioadă determinată, la expirarea căreia (împlinirea vîrstei stabilite) la expirarea

căreia asigurătorul fiind obligat să plătească suma asigurată dacă asiguratul va fi

în viaţă.

Există şi asigurare de accidente. În acest caz asigurătorul plăteşte suma

asigurată numai în cazul producerii unui accident care are drept urmare decesul,

invaliditatea asiguratului sau alte consecinţe (de exemplu, incapacitatea temporară

de muncă).

3. Asigurarea de persoane poate fi individuală, cînd se asigură interesul

asigurat al unei sau mai multor persoane determinate, sau colectivă – se asigură

un grup de persoane care au interese asigurate unice (de exemplu, angajatorul

asigură salariaţii săi pentru caz de accident la locul de muncă).

Asigurări de persoane asupra vieţii

Contract de asigurare de viata este o varianta a contractului de asigurare de

persoane care, la randul ei, se poate infatisa ca asigurare de deces sau ca asigurare

pentru caz de supravietuire.a) Asigurare de deces - se poate prezenta, in principal,

fie ca asigurare temporara de deces, fie ca asigurare viagera de deces- Asigurarea

temporara de deces se distinge prin faptul ca atunci cand asiguratul moare in

perioada pentru care s-a incheiat contractul, suma asigurata va fi platita de catre

asigurator beneficiarului daca insa asiguratul se va afla in viata la expirarea

termenului contractual, asiguratul va fi liberat de orice obligatie.- Asigurarea

viagera de deces se caracterizeaza prin aceea ca se incheie pe o perioada de timp

care se extinde pana la sfarsitul vietii asiguratului in acest caz asiguratorul are

obligatia sa plateasca beneficiarului suma asigurata la decesul asiguratului,

oricare ar fi data la care se produce acest evenimentb) Asigurarea pentru caz de

supravietuire - de specificul acesteia este ca se incheie pentru o perioada de timp

determinata asiguratorul isi asuma obligatia ca, la implinirea termenului convenit

(si care coincide cu implinirea varstei prevazuta in contract) sa plateasca suma

asigurata dupa caz, asiguratului sau beneficiarului (daca asiguratul va fi in viata la

acel moment).

CAPITOLUL VII

ASIGURAREA OBLIGATORIE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ

Sistemul de asigurare medicală în RM

Noţiunea de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

reprezintă un sistem autonom garantat de stat de protecţie financiară a populaţiei

în domeniul ocrotirii sănătăţii prin constituirea, pe principii de solidaritate, din

contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea

cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor

asigurate (maladie sau afecţiune). Sistemul asigurării obligatorii de asistenţă

medicală oferă cetăţenilor Republicii Moldova posibilităţi egale în obţinerea

asistenţei medicale oportune şi calitative.

Drepturile şi obligaţiile persoanelor în cadrul sistemului de asigurare

medicală

Asiguratii au urmatoarele drepturi:

a) sa aleaga furnizorul de servicii medicale, precum si casa de asigurari de

sanatate la care se asigura, in conditiile prezentei legi si a contractului-cadru;

b) sa fie inscrisi pe lista unui medic de familie pe care il solicita, daca indeplinesc

toate conditiile prezentei legi, suportand cheltuielile de transport daca optiunea

este pentru un medic din alta localitate;

c) sa isi schimbe medicul de familie ales numai dupa expirarea a cel putin 6 luni

de la data inscrierii pe listele acestuia;

d) sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare si

dispozitive medicale in mod nediscriminatoriu, in conditiile legii;

e) sa efectueze controale profilactice, in conditiile stabilite prin contractul-cadru;

f) sa beneficieze de servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a

sanatatii, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;

g) sa beneficieze de servicii medicale in ambulatorii si in spitale aflate in relatie

contractuala cu casele de asigurari de sanatate;

h) sa beneficieze de servicii medicale de urgenta;

i) sa beneficieze de unele servicii de asistenta stomatologica;

j) sa beneficieze de tratament fizioterapeutic si de recuperare;

k) sa beneficieze de dispozitive medicale;

l) sa beneficieze de servicii de ingrijiri medicale la domiciliu;

m) sa li se garanteze confidentialitatea privind datele, in special in ceea ce

priveste diagnosticul si tratamentul;

n) sa aiba dreptul la informatie in cazul tratamentelor medicale;

o) sa beneficieze de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate in

conditiile legii.

Obligatiile asiguratilor pentru a putea beneficia de aceste drepturi sunt

urmatoarele:

a) sa se inscrie pe lista unui medic de familie;

b) sa anunte medicul de familie ori de cate ori apar modificari in starea lor de

sanatate;

c) sa se prezinte la controalele profilactice si periodice stabilite prin contractul-

cadru;

d) sa anunte in termen de 15 zile medicul de familie si casa de asigurari asupra

modificarilor datelor de identitate sau modificarilor referitoare la incadrarea lor

intr-o anumita categorie de asigurati;

e) sa respecte cu strictete tratamentul si indicatiile medicului;

f) sa aiba o conduita civilizata fata de personalul medico-sanitar;

g) sa achite contributia datorata fondului si suma reprezentand coplata, in

conditiile stabilite prin contractul-cadru;

h) sa prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atesta

calitatea de asigurat.

CAPITOLUL VIII

REASIGURĂRILE

Noţiunea şi funcţiile raporturilor juridice de reasigurare.

Reasigurarea constituie o asigurare a asigurătorului, avînd drept scop

asigurarea stabilităţii financiare şi garantarea plăţii despăgubirilor şi sumelor de

asigurare. Prin reasigurare se divizează şi se dispersează riscurile între mai mulţi

asigurători. Reasigurarea poate fi benevolă şi obligatorie, atunci cînd asigurătorul

nu acoperă obligaţiile asumate potrivit contractelor de asigurare prin active

proprii. În ambele cazuri raporturile dintre părţi se nasc în baza contractului de

reasigurare. Prin contractul de reasigurare reasigurătorul, în schimbul primei de

reasigurare, contribuie, corespunzător cu riscurile preluate, la suportarea

indemnizaţiilor de asigurare pe care reasiguratul le plăteşte la producerea

evenimentului care a constituit obiectul reasigurării.

Contractul de reasigurare poate avea ca obiect riscuri asumate de reasigurat

prin contracte de asigurări de daune sau de persoane. În toate cazurile contractul

de reasigurare este o asigurare de daune, adică o asigurare a patrimoniului

reasiguratului.

Contractul de reasigurare produce efecte numai între reasigurător şi

reasigurat. Reasigurare nu creează nici un raport juridic între asigurat şi

reasigurător. Prin reasigurare riscurile sînt preluate nu de la asigurat, ci de la

asigurător. Cedarea prin reasigurare a unei părţi din riscuri nu stinge obligaţia

asigurătorului de a plăti asiguratului indemnizaţia de asigurare la producerea

cazului asigurat. În consecinţă, asiguratul nu poate înainta careva pretenţii direct

reasigurătorului. 6

Formele de reasigurare: reasigurarea facultativă şi reasigurarea

obligatorie.


Asigurările prin efectul legii se caracterizează prin faptul că relaţiile de

asigurare dintre asigurat şi asigurător (referitor la drepturi şi obligaţii, tehnici de

asigurare, constatarea şi evaluarea pagubelor, stabilire despăgubirilor cuvenite,

etc sunt reglementate prin acte normative cu caracter obligatoriu.

Asigurări de acest fel se practică în toate ţările lumii cu variaţii de la o ţară

la alta.

Asigurările prin afectul legii au avut o sferă largă de cuprindere (asigurarea

de răspundere civilă auto, asigurarea clădirilor şi construcţiilor aparţinând

populaţiei, asigurări agricole, asigurări de animale, asigurări de accidente a

călătorilor)

După 1990 sfera asigurărilor s-a restrâns, rămânând doar asigurarea de

răspundere civilă auto şi aceasta cu o altfel de aplicabilitate decât înainte de 1990.

O singură caracteristică a acestei asigurări merită reţinută – se realizează o

completă concordanţă între previziunea statistică pe care se bazează calculul

primelor de asigurare şi producerea evenimentelor asigurate şi prin aceasta se

minimizează primele de asigurare.

Asigurările facultative – se caracterizează prin faptul că relaţiile de

asigurare dintre asigurat şi asigurător se stabilesc prin liberul consimţământ al

părţilor în baza unui contract de asigurare.

CAPITOLUL IX

CONTRACTUL INTERNAŢIONAL DE ASIGURARE

Definiţia şi caracterele juridice ale contractului internaţional de

asigurare.

Articolul 1301 Cod civil dă o definiţie legală unică contractului de asigurare, fără

a distinge după cum este vorba de asigurare de persoane sau de daune. Din

această definiţie rezultă că contractul de asigurare este un contract sinalagmatic,

cu titlu oneros. Asigurarea este un contract consensual, deoarece pentru a produce

efecte juridice este necesar consimţămîntul părţilor. Contractul de asigurare este

aleatoriu, deoarece întinderea şi chiar existenţa obligaţiei pentru asigurător nu se

cunoaşte în momentul încheierii contractului, deoarece depinde de un eveniment

viitor şi incert.

2. Părţile contractului de asigurare sînt asigurătorul şi asiguratul.

Asigurătorul este persoana juridică constituită, inclusiv cu participarea

capitalului străin, avînd orice structură organizatorică şi juridică prevăzută de

legislaţie, pentru a desfăşura activităţi de asigurare pe bază de licenţă. Cota-parte

a investitorului străin in capitalul social al asigurătorului nu poate depăşi 49%

(art. 5 Legea cu privire la asigurări din 15.06.1993 – MO, 1994, nr. 5.).

Asigurat este persoana care a încheiat contract de asigurare şi/sau care este

titularul interesului asigurat. Dacă riscul asigurat priveşte persoana sau

patrimoniul unei alte persoane decît aceea a contractantului, se numeşte asigurat

titularul interesului asigurat, iar persoana care încheie contractul şi se obligă să

plătească primele de asigurare se numeşte contractant.

În raporturile de asigurare mai poate interveni şi beneficiarul asigurării.

Beneficiarul asigurării este persoana în folosul căreia s-a încheiat contractul şi

căreia asigurătorul urmează să-i plătească suma asigurată la producerea cazului

asigurat. Potrivit art. 32 Legea cu privire la asigurări, asiguratul poate desemna

una sau mai multe persoane care vor încasa suma asigurată în cazul decesului său.

Beneficiarul asigurării înlătură succesorii de la moştenirea sumei asigurate.

Particularităţile condiţiilor de validitate, încheierii, conţinutului şi

efectelor contractului internaţional de asigurare.

Specificitatea mecanismului de asigurare şi complexitatea clauzelor pe care

fiecare parte doreşte să le impună determină existenţa unui contract de asigurare

de o complexitate mai mare. Caracteristicile principale ale contractului comercial

folosit în asigurări sunt7:

7 L. Cistelecan, R. Cistelecan, Asigurãri Comerciale Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mures 1996

(1). Contract consensual, se încheie valabil prin consimţământul ambelor

părţi. Contractul este valabil din momentul în care asigurătorul şi asiguratul

şi-au exprimat acordul de vointă cu privire la continut.

(2). Contract sinalagmatic, datorită faptului că părţile contractante îşi

asumă obligaţii reciproce şi interdependente. Astfel, asiguratul se obligă să facă

declaraţii de risc exacte, în atenţia asigurătorului atât la încheierea contractului,

cât şi la producerea sinistrului; totodată asiguratul se obligă să plătească primele

de asigurare datorate. La rândul său asigurătorul se obligă să acopere riscul

asiguratului, în cazul producerii acestuia, acordând indemnizaţia cuvenită. De

menţionat este faptul că asigurătorul o să-şi ducă la îndeplinire obligaţiile pe care

le are numai în cazul în care asiguratul şi-a onorat obligaţiile contractuale. În caz

contrar, asiguratul decade din drepturi, când contractul rămâne valabil pentru o

sumă asigurată mai mică.

(3). Contract aleatoriu, este determinat de aspectul prin care la încheierea

acestuia, părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor ce vor

rezulta pentru ele din contract. Aceasta se datorează faptului că obligaţiile ce

revin asigurătorului şi asiguratului depind de un eveniment viitor si incert.

Evenimentul comportă pentru fiecare dintre părţi, o sansă de câstig sau un risc de

pierdere. Caracterul aleator este esenţial la contractul de asigurare. În condiţiile

în care evenimentul aleator pentru care se solicită încheierea contractului ar fi

cert, iar momentul producerii lui ar fi cunoscut de către părti , asigurarea nu ar

mai avea sens, riscul respectiv putând să fie acoperit cu certitudine de către

asigurător .

(4). Contract cu titlu oneros, prin care fiecare parte urmăreste să obtină un

folos, o contraprestatie în schimbul obligatiei ce-si asumă. Contractul de asigurare

presupune, astfel, o obligatie pentru amândouă părtile. Obligatie care este necesar

a fi bazată pe o moralitate si sinceritate bilaterală sintetizate într-un interes

comun. Asiguratul beneficiază de protectia pe care i-o ofera asigurătorul.

Asigurătorul preia asupra sa riscul asigurat - dar nu în mod gratuit - în schimbul

unei plăţi sub forma primei de asigurare sau a cotizaţiei, după caz.

(5). Contract succesiv, se esalonează în timp. Asigurătorul se angajează să

acopere un anumit risc o perioadă foarte lungă de timp (exemplu, în cazul de

asigurare a contractului de deces pe o perioada nelimitată) cu plata anuală sau

subanuală a primei sau o perioadă scurta de timp (pe timpul duratei unui zbor

aerian între două puncte geografice) cu plata integrală a primei la încheierea

contractului .

(6). Contract de adeziune, este redactat şi imprimat de asigurător, iar

aiguratul nu poate decât sa adere sau nu la condiţiile impuse. Pentru asigurările

care prezintă o importantă deosebită, mai ales la asigurările de bunuri de valori

mari, asigurătorul elaborează un proiect de contract (o ofertă) pe care o negociază

cu viitorul asigurat dar în limitele unor condiţii impuse de actuari.

Actuariatul este definit8 prin totalitatea operaţiunilor şi normelor

financiare pe baza căroroa, folosindu-se teoria probabilităţilor şi a statisticii

matematicii, se efectuează diferite calcule fianciare, mai ales în domeniul

asigurărilor. Acuariatul, ca metodă ştiinţifică, fundamentează stabilirea primelor

de asigurare în vederea realizării echilibrului dintre venituri şi cheltuieli, echilibru

reclamat de principiul echialenţei obligaţiilor asiguraţiilor cu cele ale

asigurătorului şi face posibilă înfăptuirea practică a funcţiilor şi rolului

asigurărilor.

Actuarul9, este persoana care analizează datele statistice şi elementele

luate în calcul la prima de asigurare, fiind expert în evaluarea consecinţelor

financiare ale unor elemente incerte şi viitoare. Actuarii răspund cerinţelor

lansării unui nou produs de asigurare pe piaţă, justificând eficienţa acestuia şi

8 Gh.Bistriceanu, Fl. Bercea, E.I. Macovei – Dicţionar de asigurări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991,

pag.12. 9 Tudor, M. Moldovan, Introducere actuarială în asigurările generale, Editura Finnmedia, Bucureşti

1999, pag.2,3.

impactul pe piaţă.

În cazul în care unele formulări din politele de asigurare nu sunt clare iar

unele prevederi importante se pierd printre rânduri, se poate ajunge la contestarea

lor de către asigurati, acestia adresându-se instantelor judecătoresti sub pretextul

că si-au dat adeziunea la conditiile contractuale în necunostintă de cauză , ca au

fost indusi în eroare de formulările lipsite de precizie etc.

CAPITOLUL X

REGIMUL JURIDIC AL SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI

Formele de organizare juridică a societăţilor de asigurări.

Efectele contractului pot uneori să fie suspendate de comun acord între

părţi sau cu titlu de etapă într-o procedură de reziliere (de exemplu pentru neplata

primei ). Suspendarea poate să nu aibă ca obiect decât o parte a garanţiilor: de

exemplu un automobilist plecând în călătorie lăsându-şi maşina imobilizată în

garaj va cere asiguratorului suspendarea garanţiei sale RCAuto, dar va menţine

garanţiile pentru Furt şi Incendiu.

Rezilierea pune capăt contractului. Suspendarea menţine contractul în

vigoare, dar numai pentru anumite modalităţi ale sale. El poate fi repus în

totalitate în vigoare la sfârşitul perioadei de suspendare.

Un caz particular de suspendare legală este observat în ţările în care

intrarea în vigoare a garanţiilor este suspendată la plata efectivă a primei

asiguratorului.Contractul există de la semnarea sa, dar efectele sale sunt

suspendate la plata primei înainte de o anumită dată. În Brazilia, de exemplu,

prima trebuie să fie plătită cel mai târziu la o lună după emiterea contractului; în

acest caz contractul intră retroactiv în vigoare de la data emiterii ( evenimentele

asigurate apărute între emitere şi plată sunt în sarcina asiguratorului.); în ramura

Automobil, totuşi ridicarea suspendării nu este retroactivă căci evenimentele

asigurate nu sunt în sarcina asiguratorului decât dacă au apărut după plata primei(

datorată intotdeauna cel mai târziu la o lună după emitere).

Exigenţele înaintate faţă de activitatea societăţilor de asigurări.

Activitatea de asigurare (reasigurare) poate fi desfăşurată exclusiv de către

asigurători (reasigurători), sub formă de societate pe acţiuni, inclusiv cu investiţii

străine, care deţin licenţă de activitate eliberată în condiţiile prezentei legi.

Asigurătorul (reasigurătorul) nu poate fi înregistrat la Camera Înregistrării de Stat

a Ministerului Dezvoltării Informaţionale fără avizul Autorităţii de supraveghere.

Pot fi fondatori şi acţionari ai asigurătorului (reasigurătorului) persoane fizice

şi/sau persoane juridice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova, în

condiţiile prezentei legi şi ale altor acte legislative în vigoare. Nu poate fi

fondator sau acţionar al asigurătorului (reasigurătorului) persoana juridică în

proces de lichidare sau de insolvabilitate şi nici persoana căreia i s-a impus

restricţia legală de a constitui societate comercială. Fondatorii sau acţionarii

semnificativi ai asigurătorului (reasigurătorului) prezintă informaţii Autorităţii de

supraveghere. În cazul în care asigurătorul (reasigurătorul) face parte dintr-un

grup corporativ, proprietatea asupra grupului trebuie să fie suficient de

transparentă, astfel încît să nu fie subminată supravegherea.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

I. ACTE NORMATIVE

a) Acte internaţionale şi regionale

1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea

Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948..

2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale

din 16.12.1966

3. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16.12.1966.

b) Acte normative naționale

1. Constituția Republicii din din 29.07.1994, 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr.

1;

2. Codul civil al Republicii Moldova din 06.06.2002, MO nr. 82-86/661 din

22.06.2002;

3. Legea cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21.12.2006. MO nr. 47-49/213

din 06.04.2007.

4. Legea asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale nr. 756-XIV

din 24.12.99. MO nr.31-33/192 din 23.03.2000.

5. Legea nr. 845- XII din 03.01.1992 Republicii Moldova cu privire la

antreprenoriat şi întreprindere, Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994;

6. Legea nr.721-XIII din 2 februarie 1996 privind calitatea în construcții,

Monitorul Oficial Nr. 25 din 25.07.1996;

7. Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind licențierea unor genuri de activitate,

Monitorul Oficial Nr. 26-28 din 18.02.2005;

8. Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător,

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-73/485 din 06.08.1998;

9. Legea nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor,

Monitorul Oficial Nr. 126-131din 27.06.2003;

10. Codul civil al României pus în aplicare la 1.12.1865, Monitorul Oficial din

19.01.1865, Editura “Lumina Lex”, Bucureşti 1994;

11. Codul civil al României 1.10.2011, Monitorul Oficial 505/201 din 1

octombrie 2011, Editura “C.H. Beck”, p.1056 ;

12. Codul civil francez din 30 august 1816, „Code civil” Editura “Dalloz” 1999;

13. Гражданский кодекс Российской Федерации от 30 ноября 1994 года NSl-

ФЗ// Российская газета, 08.12.1994, N238-239, Москва Издателъство

„Норма” 2003, c. 552;

14. Градостроительный кодекс РФ от 29.12.2004 г. № 190-ФЗ, Изд-во „Ось-

89”, c. 198;

c) Practica judiciară:

1. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 30 martie 2009 "Cu

privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației la soluționarea

litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule. Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii

Moldova, nr. 7, 2009, p.7.

d) Literatură teoretică

1. ANDREI BLOŞENCO, Drept civil. Partea specială. Note de curs, Editura

Cartdidact, Chişinău, 2003.

2. ANDREI BLOŞENCO, Răspunderea civilă delictuală, Editura ARC, Chişinău,

2002.

3. GHEORGHE CARAIANI. MIHAELA TUDOR, Asigurări: Probleme juridice şi

tehnice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001.

4. VIOLETA CIUREL, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici

internaţionale, Editura ALL BECK, Bucureşti, 2000.

5. GHEORGHE CHIBAC. AUREL BĂIEŞU. ALEXANDRU ROTARI. OLEG EFRIM, Drept

civil. Contracte speciale, Volumul III, Cartier Juridic, Chişinău, 2005.

6. FRANCISC DEAK, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul

Juridic, Ediţia a III-a, Bucureşti, 2001

7. MARINICĂ DOBRIN, Asigurări şi reasigurări, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2000.

8. POPESCU DUMITRU. MACOVEI IOAN, Contractul de asigurare, Iaşi, 1982.

9. LILIA GRIBINCEA, Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama,

Chişinău, 1999.

10. IULIAN VĂCĂREL, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, ediţia a II-a,

Bucureşti, 1999.

11. IULIAN VĂCĂREL. FLORIAN BERCEA, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert,

ediţia a II-a, Bucureşti, 1999.

12. YVONNE LAMBERT-FAIVRE, Droit des assurances, 11e édition, Dalloz, Paris,

2001.

13. JOHN BIRDS. NORMA J. HIRD, Modern Insurance Law, Fifth Edition,

SWEET&MAXWELL, London, 2001.

14. БРАГИНСКИЙ М.И..ВИТРЯНСКИЙ В.В., Договорное право. Книга третья:

Договоры о выполнении работ и оказании услуг. Издание дополнительное,

исправленное (3-й завод). – М.: «Статут», 2003.

15. Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu, sub red. M. BURUIANĂ ŞI

ALŢII, Volumul I, F.E.P. „Tipografia Centrală”, Chişinău, 2006.

16. Гражданское Право. Том 2. Учебник. Издание второе, переработанное и

дополненное./ Под ред. А.П. СЕРГЕЕВА, Ю.К. ТОЛСТОГО. – М.: «ПБОЮЛ

Л.В. Рожников», 2000.

17. В.В. ШАХОВ, Страхование: Учебник, Изд. Юнити, Москва, 2000.

Periodice

18. OCTAVIAN CIOBANU. Contractul de asigurare obligatorie de răspundere

civilă pentru pagubele produse în urma accidentelor auto // Revista Naţională de

Drept, nr. 3/2002, p. 50-52.

19. CLAUDIA ROŞU, Contractul dintre asigurător şi agenţii de asigurare încheiat

în temeiul legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea

asigurărilor // Revista de Drept Comercial, nr. 10/2001, p.46-49.

20. VERONICA STOICA, Mecanismul funcţionării subrogaţiei asigurătorului în

drepturile asiguratului // Revista de Drept Comercial, nr.11/2001, p. 28-32.

21. IRINA SFERDIAN, Câteva observaţii asupra contractului de asigurare de

bunuri // Revista de Drept Comercial, nr. 11/2001, p. 39-51.

22. IRINA SFERDIAN, Subrogaţia asigurătorului în drepturile asiguratului //

Revista „Dreptul” nr.12/2002, p. 63-75.

23. С. ДЕДИКОВ, Принцип наивысшей добросовестности – краеугольный

камень перестрахования // Хозяйство и право, nr.5/2003, p. 35-48.

24. С. ДЕДИКОВ, Принцип следования решениям и действиям страховщика //

Хозяйство и право, nr.8/2002, p. 53-59.

25. Ю. ФОГЕЛЬСОН, Конструкции «интерес» и «риск» в гражданском

кодексе // Хозяйство и право, nr.6/2003, p. 20-32.

26. ИРИНА КОВАЛЕНКО, Страховщикам предлагают «бонус-малус» //

Экономическое Обозрение № 17

NOTE DE CURS ASIGURAREA ÎN DREPTUL CIVIL (Ciclul I)

Documents

Transcript of NOTE DE CURS ASIGURAREA ÎN DREPTUL CIVIL (Ciclul I)