NOTE DE CURS ADMINISTRAREA PUBLICĂ (Ciclul I)

35
1 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT NOTE DE CURS ADMINISTRAREA PUBLICĂ (Ciclul I) AUTORI: Victor Mocanu dr. în drept, conf. univ.; Valeriu Cerba dr. în drept, lector superior Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public din: 20.05.2013 , proces-verbal Nr. 10 Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013 , proces-verbal Nr. 5 Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013 , proces-verbal Nr. 9 CHIŞINĂU – 2013

Transcript of NOTE DE CURS ADMINISTRAREA PUBLICĂ (Ciclul I)

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

ADMINISTRAREA PUBLICĂ

(Ciclul I)

AUTORI:

Victor Mocanu

dr. în drept, conf. univ.;

Valeriu Cerba

dr. în drept, lector superior

Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public

din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013

2

Cuprins

1. Consideraţii teoretice generale privind administraţia publică locală

2. Organizarea administrativ - teritorială a Republicii Moldova

3. Principiile de bază a administraţiei publice locale

4. Modalităţile formării organelor administraţiei publice locale

5. Constituirea, componenţa,funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale.

Secretarul consiliului local

6. Primarul. Primăria. Delegatul sătesc.

7. Consiliul raional. Preşedintele raionului.

8. Formele şi metodele organizatorice de activitate a organelor administraţiei

publice locale.

9. Serviciile publice ale consiliului local.

10. Administraţia publică a municipiului Chişinău.

11. Finanţele publice locale şi administrarea lor. Bunuri şi lucrări publice.

12. Controlul activităţii autorităţilor publice locale.

3

Tema: Consideraţii teoretice generale privind administraţia publică locală

Administraţia publică este ştiinţa care studiază modul cum funcţionează organele

administraţiei publice, cum răspund ele cerinţelor sociale, cum folosesc ele raţional mijloacele

materiale şi financiare care li se încredinţează, cum deservesc oamenii şi totodată oferă soluţii

pentru asigurarea unei funcţionări optime a aparatului administrativ la toate nivelurile, pentru ca

acesta să poată rezolva într-un timp scurt cu cheltuieli minime problemele cu care se confruntă,

perfecţionarea stilului, a metodelor şi tehnicilor de conducere, a lucrului cu oamenii.

Termenul administraţie provine din limba latină “administer” traducându-se prin: agent,

ajutor, servitor sau într-un alt sens instrument. Verbul “administro” înseamnă a da o mână de

ajutor, a conduce sau a dirija.

Noţiunea de administraţie are trei accepţiuni principale:

administraţia ca activitate de a administra, de a realiza administraţia;

administraţia ca structură sau organizare, indispensabilă în scopul înfăptuirii administraţiei;

administraţia ca instituţie, constituită din activitatea şi structura sa, cu scopul de a putea

îndeplini sarcinile primite de la puterea politică, precum şi de a satisface interesele generale, cu

respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale oamenilor.

Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul “a administra” explicaţia: a conduce, a cârmui,

iar pentru “administraţie”- totalitatea autorităţilor, administrative existente într-un stat, secţii sau

servicii care se ocupă de probleme administrative ale unei instituţii sau agent economic.

În limbajul curent termenul administraţie este utilizat în mai multe sensuri. Astfel prin

administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;

sistemul de autoritate publică care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent

economic sau a unei instituţii social-culturale; un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu)

din unităţile productive sau instituţii social-culturale, care nu desfăşoară nemijlocit o activitate

direct productivă.

Dar, dintre multiplele sensuri are termenului de administraţie pe noi ne interesează cel al

administraţiei publice, ca formă de exercitare a puterii executive într-un stat, precum şi modul

cum trebuie să fie organizată realizarea ei în practică.

Pentru a înţelege mai clar acest termen vom utiliza explicaţiile de rigoare date de către

“Dictionary of American Gouvernment and Politics”, care atribuie termenului “public

administration” următoarele explicaţii:

Funcţia executivă în guvern; executarea (aplicarea) politicii publice;

Organizarea şi conducerea poporului şi a altor resurse pentru atingerea obiectivelor

guvernării;

Arta şi ştiinţa conducerii aplicată la sectorul public (managementul public), pentru că aceasta

nu se limitează la management ci include împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care

afectează conducerea instituţiilor publice.

4

Deci prin managementul administraţiei publice înţelegem acea activitate care constă în

principal în organizarea şi executarea prevederilor Constituţiei, ale tuturor actelor normative şi

ale celorlalte acte emise de autorităţile administraţiei publice. În activitatea managerială în

domeniul administraţiei publice desprindem două elemente componente esenţiale şi

indispensabile ale administraţiei publice şi anume elementul structural-organic şi elementul

funcţional

Tema: Organizarea administrativ - teritorială a Republicii Moldova

Analizând probleme evoluţiei istorice a ştiinţei administraţiei publice, trebuie de la bun

început de subliniat că această problemă are două domenii de cercetare şi anume: evoluţia ştiinţei

administraţiei publice în ansamblu şi evoluţia modului de conducere a statului într-un teritoriu

dat, în cazul nostru Republica Moldova.

Ştiinţa administraţiei publice ca ramură a ştiinţei, s-a constituit treptat într-o perioadă de timp

îndelungată şi în colaborare cu alte ştiinţe, ca urmare a preocupărilor pentru perfecţionarea

administraţiei publice.

Managementul administraţiei publice sau managementul public, este doar o parte componentă

a administraţiei publice care cuprinde un spectru mai larg de probleme şi include în sine pe lângă

management şi împrejurările politice, sociale, culturale şi legale care afectează conducerea

instituţiilor publice.

Primele începuturi ale unei ştiinţe a administraţiei datează din secolul al XVII-lea, noţiunea

"ştiinţa administraţiei" vine din secolul al XIX-lea, iar materia, domeniul pe care le denumeşte

sunt cu mult mai vechi.

În secolul al XVII-lea unii profesori din Germania şi Austria au ţinut studenţilor, la

universităţile germane, cursuri privind ştiinţele camerale sau cameralistice. În germană

Kameralien se traduce "ştiinţa administraţiei" şi cuvântul vine de la limba latină camera care

înseamnă "camera" cu înţelesul de instituţie financiară. La început ştiinţele camerale au studiat

administraţia finanţelor publice, dar ulterior au cuprins toată administraţia Statului.

Reprezentantul cel mai de seamă a fost Lorenz von Stein, autorul unea din primele lucrări în

acest domeniu "Teoria administraţiei".

În Franţa baza ştiinţei administraţiei a fost pusă de Sarles-Jean Bonnin ("Principiile

administraţiei publice"). Tot aici apare prima lucrare reprezentativă "Studiile administrative"

autorul este Alexandre Francois Vivien, care de rând cu Gerando, Cormentin, Macarel-

teoreticieni ai dreptului administrativ, î-şi dau bine sama de insuficienţa dreptului pentru a

cunoaşte administraţia şi a forma funcţionari.

Ştiinţa administraţiei a cunoscut o dezvoltare practică deosebită. Această noţiune cuprinde

ansamblul activităţilor de organizare şi conducere din întreprindere în scopul adoptării deciziilor

optime în proiectarea şi reglarea proceselor microeconomice.

5

Noţiunea cuprinde atât activitatea de conducere cît şi funcţia de conducere. Activitatea într-o

întreprindere constă în prevederea unei linii de conduită, în elaborarea programului şi adaptarea

lui la resursele umane, materiale şi financiare, în stabilirea normelor de activitate precum şi în

menţinerea la maxim a randamentelor atelierelor, utilajului şi a oamenilor. toate acestea având ca

scop final prosperarea întreprinderii. Această activitate ce se realiza în întreprinderile private s-a

dovedit valabilă şi pentru serviciile publice. Dacă noţiunea de eficienţă a serviciilor publice se

substituie acelea de prosperitate a întreprinderii, activitatea organizatorului rămâne în linii mari

aceeaşi.

Deci administraţia publică, reprezintă o aplicare practică a ştiinţei administraţiei publice la

diferite nivele ierarhice.

Managementul administraţiei publice sau managementul public, s-a format în urma contopirii

a două ştiinţe mari cum este administraţia publică şi managementul, aceasta pentru prima dată au

înţeles-o în SUA la începutul secolului XX, odată cu intensificare intereselor privind

raţionalizarea muncii pe criterii tehnico-ştiinţifici, cercetate de "părintele ştiinţei despre

management", Taylor.

Un alt mare reprezentant al ştiinţei management Henri Fayol, creatorul termenului "doctrină

administrativă", care este preşedintele şi fondatorul asociaţiei "Centre dietudes administratives

de Paris", a făcut imposibilă orice îndoială privitor la utilitatea utilizării ştiinţei manageriale în

administraţia publică.

Tema Principiile de bază a administraţiei publice locale

Principiile administraţiei publice rezultă din prevederile legislaţiei în vigoare şi ale ştiinţei

dreptului administrativ şi ele pot fi clasificate în următoarele categorii:

a) Principii fundamentale ale administraţiei publice;

b) Principii organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice.

Principiile fundamentale ale administraţiei publice rezultă din prevederile Constituţiei

Republicii Moldova. Aceste principii servesc în acelaşi timp ca principii și pentru alte ramuri de

drept, având un caracter interramural, iar unele din ele sunt, în acelaşi timp, principii generale

pentru toate ramurile de drept (principiul legalităţii).

În calitate de principii fundamentale se identifică:

a) Principiul legalităţii (în cadrul administraţiei publice)

b) Principiul democratismului şi pluralismului politic (art. 5 din Constituţie)

c) Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice (art. 16

din Constituţie)

6

d) Principiul descentralizării serviciilor publice (în raport cu principiul desconcentrării

serviciilor publice)

e) Principiul autonomiei locale

Principiul legalităţii în administraţia publică nu este expres prevăzută în Constituţie. Acest

principiu rezultă din conţinutul articolului 15 din Constituţia Republicii Moldova conform căruia

„cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin

Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”.

Conform acestui principiu administraţia publică se organizează şi funcţionează în

conformitate cu normele de drept, care exprimă voinţa poporului, în conformitate cu legea. În

conformitate cu principiul legalităţii orice autoritate publică (factor de decizie), organizaţie sau

persoană este obligată să se supună legii (statul prin intermediul autorităţilor publice poartă

răspundere în faţa cetăţenilor, iar cetăţenii în faţa statului.

Cele mai importante raporturi, potrivit principiului legalităţii, care apar în cadrul

administraţiei publice trebuie să fie reglementate prin lege. Organele administraţiei publice au

obligaţia de a executa întocmai legea, inclusiv de a funcţiona şi emite acte administrative în

limitele prevăzute de lege.

Principiul democratismului şi pluralismului politic în administraţia publică. Conform art.

5 din Constituţia Republicii Moldova „democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile

pluralismului politic”. Principiul respectiv se manifestă în mod direct în cadrul organizării şi

funcţionării autorităţilor publice locale, şi indirect în procesul organizării şi funcţionării

administraţiei publice centrale.

Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice.

Egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este un principiu general a dreptului care rezultă din

prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova.

În ceea ce priveşte administraţia publică, realizarea principiului respectiv include anumite

aspecte:

- Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să respecte drepturile şi interesele legitime

ale cetăţenilor şi altor persoane, conform legii, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică,

limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

- Cetăţenii pot participa la organizarea (constituirea), precum, şi funcţionarea (activitatea)

organelor (autorităţilor) administraţiei publice în mod egal.

- În caz de încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor acestea au dreptul să

depună petiţii organelor administrative ierarhic superioare, precum să reacţioneze la fapte.

Principiul descentralizării serviciilor publice. Pentru examinarea acestui principiu este

necesar a fi luate în consideraţie prevederile articolului 1 din Constituţia Republicii Moldova,

conform căruia, „Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”.

Acest principiu rezultă din prevederile articolului 109 alin.(1) din Constituţia Republicii

Moldova şi este strâns legat cu principiul autonomiei locale.

Dacă descentralizarea serviciilor publice se referă la sistemul administraţiei publice (la

7

raporturile dintre administraţia publică locală şi administraţia publică centrală), autonomia locală

se referă la dreptul colectivităţilor locale de a soluţiona în mod independent o parte din treburile

publice locale.

Principiul autonomiei locale rezultă din prevederile articolului 109 a Constituţiei Republicii

Moldova. În literatura de specialitate acest principiul este numit principiul autonomiei

administrative. Prin autonomie locală se înţelege dreptul autorităţilor publice locale de a dispune

de toate măsurile pentru realizarea la nivel local a intereselor generale ale locuitorilor din

teritoriul respectiv.

Autorităţile administrative în statele unitare urmează a fi deosebită de administraţia statelor

sau formaţiunilor statale ce formează federaţia. Autorităţile administrative în statul unitar se

manifestă uniform luându-se în consideraţie doar nivelul unităţii administrativ-teritoriale.

Principiile organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice (sunt şi principii ale

dreptului administrativ). Sunt caracteristice exclusiv organizării şi funcționării (activității)

administraţiei publice, fiind principii ramurale a dreptului administrativ. În calitate de asemenea

principii pot fi menţionate următoarele:

a) principiul diferenţierii şi fixării funcţiilor şi atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice

b) principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul

funcţionării administraţiei publice.

c) principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale şi teritoriale

d) principiul răspunderii în limitele competenţei

Principiul diferenţierii şi fixării funcţiilor şi atribuţiilor autorităţilor administraţiei

publice presupune delimitarea strictă a competenţei fiecărei autorităţi administrative astfel ca

acestea să nu se dubleze sau să contravină competenţei administrative deja existente. Ulterior

funcţiile şi competenţele respective trebuie să fie fixate în lege sau conform legii. Realizând

acest principiu se va şti de ce funcţionari este nevoie pentru ca autoritatea administrativă

respectivă să-şi exercite funcţiile şi atribuţiile.

Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în procesul

activităţii administraţiei publice. Conducerea colegială şi conducerea unipersonală reprezintă 2

forme de organizare a activităţii oricărei autorităţi publice.

Conducerea colegială presupune că organul respectiv este format dintr-un colegiu sau în

fruntea autorităţii respective se află un grup de persoane. Conducerea unipersonală presupune că

în fruntea organului se află un conducător unic. În administraţia publică are loc îmbinarea acestor

forme de conducere, punându-se accent pe conducerea colegială. Astfel, cele mai importante

probleme din domeniul administraţiei publice sunt soluţionate în mod colegial, iar problemele

urgente şi operative sunt soluţionate în mod unipersonal.

Principiul îmbinării conducerii ramurale, interramurale şi teritoriale. Reieşind din faptul

că societatea reprezintă un organism integru şi diferitele probleme care apar în procesul

administraţiei publice trebuie să fie soluţionate ţinându-se cont de principiul respectiv.

Conducerea ramurală permite de a evidenţia toate particularităţile unui domeniu, însă nu poate

8

funcţiona izolat şi urmează a fi luate în consideraţie legăturile cu alte domenii conexe, precum şi

specificul teritorial.

Principiul răspunderii în limitele competenţei. Acest principiu este foarte important în

aspect de realizare practică a administraţiei publice. De fiecare dată când este luată o decizie

trebuie să fie destul de clar cine va purta răspundere pentru eventualele consecinţe negative a

deciziei respective.

Conform prevederilor Comisiei Consiliului Europei au fost elaborate un şir de principii de

perspectivă cu caracter material şi procedural în domeniul dreptului administrativ. Aceste

principii poartă un caracter de recomandare pentru statele membre ale Consiliului Europei,

inclusiv Republica Moldova.

În afară de principiile legalităţii şi egalităţii în faţa legii sunt recomandate următoarele

principii cu caracter material:

a) principiul proporţionalităţii;

b) principiul respectării scopului şi a obiectivelor trasate de lege;

c) principiul obiectivităţii;

d) principiul imparţialităţii;

e) principiul bunei credinţe;

f) principiul transparenţei;

g) principiul emiterii deciziei în interesul persoanei private (regula de favorizare a persoanei

private).

Principiile procedurale:

a) principiul dreptului de a prezenta reclamaţii sau cereri organelor administrative (dreptul la

petiţionare);

b) principiul de a fi reprezentat (asistat);

c) principiul operativităţii (promptitudinii) în executare;

d) dreptul de a fi auzit;

e) principiul obligativităţii autorităţii administrative de a informa persoanele interesate despre

procedura administrativă şi dreptul lor de a fi ascultate sau auzite;

f) principiul procedurii colective;

g) principiul accesului la informaţie;

h) principiul obligativităţii de a lua o decizie.

9

Tema Modalităţile formării organelor administraţiei publice locale

Municipiul Chişinău este organizat în subdiviziuni administrativ-teritoriale numite sectoare,

oraşe şi sate (comune).

Administrarea publică a municipiului Chişinău se realizează de către consiliul municipal,

consiliile sectorale, orăşeneşti şi săteşti (comunale), ca autorităţi deliberative, şi de către primarul

general al municipiului Chişinău, primarii sectoarelor, satelor (comunelor) şi oraşelor, ca

autorităţi executive.

Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice ale municipiului Chişinău se

reglementează, în mod corespunzător, de prevederile prezentei legi referitoare la autorităţile

administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi de prevederile Legii privind

statutul municipiului Chişinău.

Consiliul municipal Chişinău, consiliile sectorale, oraşeneşti şi săteşti (comunale), primarul

general al municipiului Chişinău şi primarii sectoarelor, oraşelor şi satelor (comunelor) se aleg în

condiţiile Codului electoral.

Consiliul municipal Chişinău se constituie din 51 de consilieri.

Consiliile sectorale ale municipiului Chişinău se constituie din următorul număr de consilieri:

Botanica - 25, Buiucani - 23, Centru - 23, Ciocana - 23, Rîşcani - 25.

Municipiul Chişinău are un primar general şi 4 viceprimari. Viceprimarii se aleg în condiţiile

art.14 şi 26.

Sectoarele municipiului Chişinău au cîte un primar şi doi viceprimari. Viceprimarii

sectoarelor municipiului Chişinău se aleg în condiţiile art.31.

Consiliul municipal şi consiliile sectorale ale municipiului Chişinău se constituie,

funcţionează şi pot fi dizolvate în condiţiile art.13, ale capitolului II secţiunea a 3-a, ale art.25 şi

48, care se aplică în mod corespunzător.

Consiliul municipal Chişinău coordonează activitatea consiliilor unităţilor administrativ-

teritoriale din componenţa municipiului în vederea prestării serviciilor publice de interes

municipal.

Consiliul municipal Chişinău realizează, în mod corespunzător, competenţele prevăzute de

prezenta lege pentru consiliile locale, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.

Consiliile sectorale ale municipiului Chişinău realizează, în mod corespunzător, competenţele

prevăzute de prezenta lege pentru consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelurile întîi

şi al doilea, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.

Primarul general şi viceprimarii municipiului Chişinău exercită, în mod corespunzător,

atribuţiile prevăzute de prezenta lege pentru primarii unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul

întîi, precum şi de Legea privind statutul municipiului Chişinău.

Primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Chişinău exercită atribuţiile prevăzute de

prezenta lege pentru autorităţile locale executive de nivelul întîi, cu excepţia celor exercitate de

primarul general al municipiului Chişinău. Primarul sectorului municipiului Chişinău poate

propune consiliului sectoral consultarea populaţiei, prin referendum local, privind problemele

locale de interes deosebit.

Consiliul municipal Chişinău se întruneşte în şedinţă ordinară, cu ordinea de zi propusă, o dată

la 3 luni, la convocarea primarului general.

Consiliul municipal Chişinău se poate întruni în şedinţă extraordinară în cazul unor probleme

de neamînat sau de cîte ori este necesar, la iniţiativa primarului general sau la cererea scrisă a cel

puţin o treime din numărul consilierilor aleşi.

Un grup de cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi este în drept să convoace de

sine stătător în şedinţă, cu ordinea de zi propusă, Consiliul municipal Chişinău în cazul în care

primarul general:

a) nu a convocat în şedinţă ordinară consiliul în decurs de 15 zile după expirarea termenului

de convocare; ori

10

b) refuză sau se află în imposibilitate de a convoca în şedinţă extraordinară consiliul la cererea

consilierilor, conform prevederilor alin.(2).

Consiliul municipal Chişinău alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi,

pentru durata unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de

secretarul consiliului municipal

Convocarea şedinţelor consiliului sectoral al municipiului Chişinău se face în condiţiile

art.16.

În fiecare sector al municipiului Chişinău, primarul general numeşte, în condiţiile legii, un

pretor, care este reprezentant al primarului general.

Pretorul este asistat de un aparat de lucru, denumit pretură. Personalul preturii este compus

din funcţionari publici, supuşi reglementărilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la

funcţia publică şi statutul funcţionarului public, şi personal contractual, care desfăşoară activităţi

auxiliare, supus reglementărilor legislaţiei muncii..

Organigrama, statele de personal ale subdiviziunilor instituite în sectoare, precum şi

regulamentele preturilor se aprobă de Consiliul municipal Chişinău, la propunerea primarului

general.

În activitatea sa, pretorul se conduce de legislaţia în vigoare, de dispoziţiile primarului

general şi de regulamentul preturii.

Tema Constituirea, componenţa,funcţionarea şi atribuţiile consiliilor locale.

Secretarul consiliului local

Durata mandatului consiliului local este stabilită de Codul electoral.

Consiliul local îşi exercită mandatul de la data declarării ca legal constituit pînă la data

constituirii legale a consiliului nou-ales.

Mandatul consiliului local poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau

catastrofă.

Consiliul local se întruneşte în şedinţă ordinară o dată la 3 luni, la convocarea primarului, cu

excepţia primei şedinţe.

Consiliul local se poate întruni în şedinţă extraordinară, cu ordinea de zi propusă, ori de cîte

ori este necesar, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi.

Convocarea consiliului local se face cu cel puţin 5 zile înainte de şedinţa ordinară şi cu cel

puţin 3 zile înainte de şedinţa extraordinară.

În cazuri de maximă urgenţă - calamităţi naturale, catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii,

epizootii şi alte situaţii excepţionale similare - determinată de interesele locuitorilor satului

(comunei), oraşului (municipiului), convocarea consiliului local se poate face de îndată.

Convocarea consiliului local se face prin dispoziţie a primarului sau, în cazul în care acesta se

află în imposibilitatea de a convoca consiliul, a viceprimarului. Dacă primarul sau viceprimarul

refuză convocarea consiliului local, cu ordinea de zi propusă, acesta este convocat de un grup de

cel puţin o treime din consilierii aleşi. În înştiinţarea convocării în şedinţă, care se expediază

consilierilor, se indică ordinea de zi, data, ora şi locul desfăşurării şedinţei.

Ordinea de zi se aduce la cunoştinţă locuitorilor satului (comunei), oraşului (municipiului)

prin presa locală sau prin alte mijloace de informare, inclusiv prin afişare.

Consiliul local alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, pentru durata

unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de secretarul

consiliului local.

Şedinţele consiliului local sînt publice.

Orice persoană interesată poate asista la şedinţele consiliului local.

Cetăţenii, asociaţiile constituite în corespundere cu legea şi alte părţi interesate au dreptul:

a) de a participa, în condiţiile legii, la orice etapă a procesului decizional;

11

b) de a avea acces la informaţiile privind bugetul localităţii şi modul de utilizare a resurselor

bugetare, la proiectele de decizii şi la ordinea de zi a şedinţelor consiliului local şi ale primăriei;

c) de a propune iniţierea elaborării şi adoptării unor decizii;

d) de a prezenta autorităţilor publice locale recomandări, în nume propriu sau în numele unor

grupuri de locuitori ai colectivităţilor respective, privind diverse proiecte de decizie supuse

dezbaterilor.

Autorităţile publice locale şi funcţionarii publici ai unităţilor administrativ-teritoriale

respective sînt obligaţi să întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea posibilităţilor efective

de participare a cetăţenilor , a asociaţiilor constituite în corespundere cu legea şi a altor părţi

interesate la procesul decizional, inclusiv prin intermediul:

a) informării adecvate şi în timp util asupra subiectelor dezbătute de consiliul local;

b) recepţionării şi examinării, în timp util, a tuturor recomandărilor, sesizărilor, scrisorilor,

adresate de către cetăţeni autorităţilor lor reprezentative, la elaborarea proiectelor de decizii sau a

programelor de activitate;

c) promovării unei politici de comunicare şi dialog cu cetăţenii;

d) publicării programelor, strategiilor, agendei şedinţelor pe diverse suporturi informaţionale.

Împiedicarea accesului liber la şedinţele consiliului local sau compromiterea procesului

decizional prin acţiuni deliberate de ascundere a informaţiei de interes public se sancţionează

conform legislaţiei în vigoare.

Şedinţa consiliului se desfăşoară conform ordinii de zi propuse de primar sau de consilierii

care, în condiţiile art.16, au cerut convocarea lui.

Modificarea sau completarea ordinii de zi se admite numai la începutul şedinţei şi se

efectuează cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, respectîndu-se prevederile art.22 alin.(1).

Prezenţa consilierilor la şedinţa consiliului local este obligatorie.

Şedinţa consiliului local este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi majoritatea consilierilor aleşi.

În realizarea competenţelor sale, consiliul local adoptă decizii cu votul majorităţii consilierilor

prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un număr mai mare

de voturi. În cazul parităţii de voturi, nu se adoptă nici o decizie, dezbaterile fiind reluate în

şedinţa următoare.

Deciziile privind aprobarea bugetului local, administrarea bunurilor proprietate a satului

(comunei), oraşului (municipiului), stabilirea cuantumului taxelor şi impozitelor locale,

planificarea dezvoltării localităţilor şi amenajării teritoriului, asocierea cu alte consilii, instituţii

publice din ţară sau din străinătate se adoptă cu votul majorităţii consilierilor aleşi.

Deciziile privind iniţierea revocării primarului se adoptă cu votul a două treimi din numărul

consilierilor aleşi.

Consiliul local poate stabili adoptarea unor decizii prin vot secret sau prin vot nominal.

Proiectele de decizii sînt propuse de consilieri şi/sau de primar.

Deciziile consiliului local se semnează, în cel mult 5 zile de la data desfăşurării şedinţei lui,

de preşedintele acesteia şi se contrasemnează de secretarul consiliului. Deciziile privind numirea

şi încetarea raporturilor de serviciu ale secretarului consiliului nu se contrasemnează. Pentru

fiecare şedinţă, consiliul desemnează un consilier care va semna decizia consiliului în cazul în

care preşedintele şedinţei se va afla în imposibilitatea de a o semna.

În cazul în care secretarul consiliului consideră că decizia consiliului este ilegală, el este în

drept să nu o contrasemneze şi să solicite consiliului reexaminarea acestei decizii.

Secretarul consiliului va remite decizia consiliului local primarului şi, în cazurile prevăzute de

lege, oficiului teritorial al Cancelariei de Stat în cel mult 5 zile după data semnării.

În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, primarul sesizează oficiul

teritorial al Cancelariei de Stat şi/sau instanţa de contencios administrativ.

Deciziile cu caracter normativ intră în vigoare la data aducerii la cunoştinţă publică prin

publicare sau prin afişare în locuri publice, iar cele cu caracter individual - la data comunicării

persoanelor vizate.

12

Consilierul poate fi prezent la şedinţa consiliului, însă nu participă la adoptarea deciziilor în

condiţiile existenţei unui conflict de interese, atunci cînd:

a) el personal, soţia (soţul), copiii, părinţii săi au un interes patrimonial în problema supusă

dezbaterii;

b) este conducător sau membru al organelor de conducere ale întreprinderii, instituţiei,

organizaţiei sau ale filialelor şi reprezentanţelor acestora, în a căror privinţă se adoptă decizia;

c) se află în situaţie de incompatibilitate, conform prezentei legi şi Legii privind statutul

alesului local, iar incompatibilitatea durează mai mult de 30 de zile de la data apariţiei.

Deciziile adoptate de consiliul local cu încălcarea dispoziţiilor alin.(1) pot fi declarate nule, în

condiţiile legii, de către instanţa de contencios administrativ.

Problemele de pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local se examinează de către acesta dacă

sînt însoţite de avizul sau raportul comisiei de specialitate a consiliului şi, după caz, de raportul

sau avizul primăriei şi/sau al subdiviziunii de resort a serviciului public descentralizat sau a celui

desconcentrat, precum şi de sinteza recomandărilor recepţionate în cadrul consultării publice.

Prin derogare de la prevederile alin.(1), problemele înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului

local, în cazurile prevăzute la art.16 alin.(4), se examinează şi asupra lor se adoptă decizii în lipsa

materialelor indicate la alin.(1).

Dezbaterile din şedinţa consiliului local se consemnează într-un proces-verbal.

Procesul-verbal şi documentele examinate în şedinţă se depun într-un dosar special,

numerotat, sigilat şi semnat de preşedintele şedinţei şi de secretarul consiliului local.

Consilierii răspund solidar pentru activitatea consiliului local şi pentru deciziile acestuia pe

care le-au votat.

Fiecare consilier poartă răspundere juridică, conform legislaţiei în vigoare, pentru propria

activitate desfăşurată în exercitarea mandatului.

La cererea consilierului, votul şi opinia lui separată pot fi consemnate în procesul-verbal al

şedinţei. În aceste cazuri, faţă de consilierul care şi-a consemnat opinia separată şi dezacordul cu

decizia adoptată de consiliu nu se aplică prevederile alin.(1).

Mandatul consilierului se ridică de către consiliu în caz de:

a) încălcare de către consilier a Constituţiei, fapt confirmat prin hotărîre judecătorească

definitivă;

c) intrare în vigoare a sentinţei de condamnare la privaţiune de libertate sau a sentinţei prin

care se interzice de a ocupa funcţia de consilier;

e) absenţă fără motive întemeiate de la trei şedinţe consecutive ale consiliului.

Consilierul poate ataca decizia de ridicare a mandatului în instanţa de contencios

administrativ.

În caz de deces al consilierului, secretarul consiliului local, în termen de 15 zile

calendaristice, informează Comisia Electorală Centrală care declară vacant mandatul

consilierului decedat.

Mandatul se consideră vacant de îndată ce decizia cu privire la ridicarea lui în condiţiile

alin.(1) a fost adusă la cunoştinţă consilierului vizat. În cazul în care comunicarea deciziei este

imposibilă, mandatul se consideră vacant din momentul adoptării deciziei.

Consiliul local poate fi dizolvat înainte de expirarea termenului dacă:

a) acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeaşi materie, care au fost anulate de

către instanţa de contencios administrativ, prin hotărîri definitive, întrucît încălcau grav

prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare;

b) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate din numărul stabilit la art.11;

c) acesta nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul

şedinţelor.

În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau, după caz,

primarul ori Guvernul este în drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru constatarea

circumstanţelor care justifică dizolvarea consiliului local.

13

Dizolvarea de drept a consiliului local în condiţiile alin.(1) lit.b) şi c) se constată de către

primar şi se notifică în scris, în termen de cel mult 10 zile de la data dizolvării, Comisiei

Electorale Centrale, care stabileşte data desfăşurării alegerilor locale noi.

Parlamentul dizolvă consiliul local, la propunerea motivată a primarului sau a Guvernului, în

temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în condiţiile alin.(2), prin care au fost

constatate circumstanţele care justifică dizolvarea.

Data desfăşurării alegerilor pentru noua componenţă a consiliului local se stabileşte de

Comisia Electorală Centrală, în condiţiile Codului electoral.

Pînă la constituirea unui nou consiliu, primarul va soluţiona problemele curente ale unităţii

administrativ-teritoriale.

Tema Primarul. Primăria. Delegatul sătesc.

Primarul este şeful administraţiei publice locale. Primarul participă la şedinţele consiliului

local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii.

Primarul şi viceprimarii cad sub incidenţa Legii privind statutul alesului local.

Consiliul local, la propunerea primarului, decide instituirea funcţiei de viceprimar şi

stabileşte numărul de viceprimari care vor asista primarul în exercitarea atribuţiilor sale.

În funcţia de viceprimar poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor.

Viceprimarii exercită atribuţiile stabilite de primar şi poartă răspundere în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

Confirmarea legalităţii alegerii primarului şi validarea mandatului acestuia se fac în condiţiile

Codului electoral.

Validarea sau invalidarea mandatului de primar se aduce la cunoştinţă publică, se comunică

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi se prezintă de către un judecător la prima şedinţă sau,

după caz, la o şedinţă extraordinară a consiliului.

În caz de invalidare a mandatului de primar, se organizează alegeri noi în condiţiile Codului

electoral.

Primarul îşi exercită atribuţiile de la data validării mandatului pînă la data validării

următorului mandat de primar, cu excepţia cazurilor cînd mandatul încetează înainte de termen.

Prelungirea, prin lege organică, a mandatului primarului poate avea loc numai în caz de război

sau catastrofă.

Mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de:

a) demisie;

b) incompatibilitate a funcţiei;

c) imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile pe o perioadă mai mare de 4 luni consecutive,

inclusiv pe motiv de boală;

d) intrare în vigoare a sentinţei de condamnare;

e) deces.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul

întîi, stabilite la art.4 alin.(1) din Legea privind descentralizarea administrativă, primarul exercită

în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază:

a) asigură executarea deciziilor consiliului local;

b) propune, în condiţiile legii, organigrama şi statele primăriei, schema de salarizare a

personalului acesteia şi le supune aprobării consiliului local;

c) numeşte, stabileşte atribuţiile şi încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu şefii de

subdiviziuni, de servicii, de întreprinderi municipale din subordinea autorităţii administraţiei

publice locale respective, personalul primăriei, conduce şi controlează activitatea acestora,

14

contribuie la formarea şi reciclarea profesională;

d) stabileşte atribuţiile viceprimarului (viceprimarilor);

e) asigură elaborarea proiectului de buget local al unităţii administrativ-teritoriale pe următorul

an bugetar şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar şi le prezintă spre aprobare consiliului

local;

f) exercită funcţia de ordonator principal de credite al satului (comunei), oraşului

(municipiului); verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea mijloacelor de la bugetul

local şi informează consiliul local despre situaţia existentă;

g) răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor domeniului public şi celui privat ale

satului (comunei), oraşului (municipiului), în limitele competenţei sale;

h) exercită, în condiţiile legii, supravegherea activităţilor din tîrguri, pieţe, oboare, parcuri,

spaţii verzi, locuri de distracţie şi agrement şi ia măsuri operative pentru buna lor funcţionare;

i) propune consiliului local schema de organizare şi condiţiile de prestare a serviciilor publice

de gospodărie comunală, ia măsuri pentru buna funcţionare a serviciilor respective de gospodărie

comunală;

j) conduce, coordonează şi controlează activitatea serviciilor publice locale, asigură

funcţionarea serviciului stare civilă, a autorităţii tutelare, contribuie la realizarea măsurilor de

asistenţă socială şi ajutor social;

j1) asigură elaborarea studiilor de fezabilitate şi propune spre aprobare listele bunurilor şi

serviciilor de interes public local pentru realizarea proiectelor de parteneriat public-privat;

j2) asigură monitorizarea şi controlul realizării proiectelor de parteneriat public-privat în care

autoritatea administraţiei publice locale participă în calitate de partener public;

k) eliberează autorizaţiile şi licenţele prevăzute de lege;

l) asigură securitatea traficului rutier şi pietonal prin organizarea circulaţiei transportului, prin

întreţinerea drumurilor, podurilor şi instalarea semnelor rutiere în raza teritoriului administrat;

l1) asigură înregistrarea şi evidenţa troleibuzelor, a ciclomotoarelor, a maşinilor şi a utilajelor

autopropulsate utilizate la lucrările de construcţii sau agricole, care nu se supun înmatriculării,

precum şi a vehiculelor cu tracţiune animală, în corespundere cu regulamentul-tip aprobat de

Guvern;

m) asigură repartizarea fondului locativ şi controlul asupra întreţinerii şi gestionării acestuia în

unitatea administrativ-teritorială respectivă;

n) reprezintă colectivitatea locală în relaţiile cu alte autorităţi publice, persoane fizice sau

juridice din ţară sau din străinătate, precum şi în instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii;

semnează actele şi contractele încheiate în numele colectivităţii locale, cu excepţiile prevăzute de

lege;

o) prezintă consiliului local, anual şi ori de cîte ori este necesar, rapoarte cu privire la situaţia

social-economică a satului (comunei), oraşului (municipiului);

p) înregistrează asociaţiile obşteşti care intenţionează să activeze în unitatea administrativ-

teritorială respectivă;

q) exercită, în numele consiliului local, funcţiile de autoritate tutelară, supraveghează

activitatea tutorilor şi a curatorilor;

r) coordonează activitatea de asistenţă socială privind copiii, persoanele în etate, invalizii,

familiile cu mulţi copii, familiile afectate de violenţă intrafamilială, alte categorii de persoane

socialmente vulnerabile, sprijină activitatea asociaţiilor obşteşti de utilitate publică din teritoriul

satului (comunei), oraşului (municipiului);

s) asigură elaborarea planului general de urbanism şi a documentaţiei de urbanism şi

amenajare a teritoriului şi le prezintă spre aprobare consiliului local, în condiţiile legii;

t) constată încălcările legislaţiei în vigoare comise de persoane fizice şi juridice în teritoriul

administrat, ia măsuri pentru înlăturarea sau curmarea acestora şi, după caz, sesizează organele

de drept, acestea fiind obligate să reacţioneze cu promptitudine, în condiţiile legii, la solicitările

primarului;

15

u) ia măsuri de interzicere sau de suspendare a spectacolelor, reprezentaţiilor sau altor

manifestări publice care contravin ordinii de drept sau bunelor moravuri, care atentează la

ordinea şi liniştea publică;

v) propune consiliului local consultarea populaţiei prin referendum în probleme locale de

interes deosebit, ia măsuri pentru organizarea acestor consultări;

x) ia, în comun cu autorităţile centrale de specialitate şi cu serviciile publice desconcentrate

ale acestora, măsuri de prevenire şi diminuare a consecinţelor calamităţilor naturale,

catastrofelor, incendiilor, epidemiilor, epifitotiilor şi epizootiilor şi, în acest scop, dispune, cu

titlu executoriu, mobilizarea, după caz, a populaţiei, agenţilor economici şi instituţiilor publice

din localitate;

y) sprijină colaborarea cu localităţi din alte ţări, contribuie la extinderea cooperării şi a

legăturilor directe cu acestea.

Primarul, în calitatea sa de autoritate publică locală executivă, exercită şi alte atribuţii

prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul local.

Primarul prezintă, la cererea consiliului local, informaţii despre executarea deciziilor

adoptate de consiliu, alte informaţii despre activitatea sa de exercitare a anumitor atribuţii ce îi

revin potrivit legii.

Viceprimarii sînt aleşi, la propunerea primarului, prin decizie a consiliului, adoptată cu votul

majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care candidatura propusă nu întruneşte numărul necesar

de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul propune consiliului o altă candidatură.

Eliberarea din funcţie a viceprimarului se face, la propunerea primarului, prin decizie a

consiliului local, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi.

În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite dispoziţii cu caracter normativ şi individual.

Proiectele de dispoziţii ale primarului în problemele de interes local care pot avea impact

economic, de mediu, social (asupra modului de viaţă şi drepturilor omului, asupra culturii,

sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale, serviciilor publice) se consultă public,

în conformitate cu legea, cu respectarea procedurilor stabilite de către fiecare autoritate

reprezentativă şi deliberativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al

doilea, după caz.

Dispoziţiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat şi intră în vigoare la momentul aducerii lor la cunoştinţă publică.

Dispoziţiile cu caracter individual devin executorii după ce sînt aduse la cunoştinţă

persoanelor vizate.

În cazul în care a fost deferit justiţiei pentru săvîrşirea unei infracţiuni, primarul poate fi

suspendat din funcţie pînă la soluţionarea definitivă a cauzei. Organizarea de noi alegeri pentru

funcţia de primar nu se admite pe întreaga durată a suspendării.

Suspendarea poate fi dispusă numai de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.

Dacă a fost achitat sau dosarul său penal a fost clasat, cu excepţia cazurilor de amnistie,

primarul suspendat din funcţie are dreptul la reparare, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat.

Primarul este restabilit în funcţie pentru perioada pînă la expirarea mandatului său.

Prevederile prezentului articol se aplică, în modul respectiv, şi viceprimarilor.

În cazul încetării înainte de termen a mandatului, al sus-pendării din funcţie sau al

imposibilităţii primarului de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de drept de către un

viceprimar.

Dacă viceprimarul, din motive obiective, refuză interimatul funcţiei de primar sau dacă

primarul şi viceprimarul sînt suspendaţi din funcţie concomitent, sau, din anumite cauze, aceste

funcţii devin vacante, consiliul local împuterniceşte, în termen de 5 zile, o altă persoană să

exercite temporar atribuţiile primarului.

În caz de absenţă temporară, primarul poate delega, sub proprie răspundere, exercitarea

atribuţiilor sale viceprimarului sau, după caz, secretarului consiliului pe întreaga durată a

absenţei sale.

16

În exercitarea temporară a atribuţiilor de primar, secretarul consiliului nu este exonerat de

exercitarea atribuţiilor sale de bază.

Satul din care nu au fost aleşi consilieri în consiliul local alege un delegat sătesc, care apără

şi reprezintă interesele satului în autorităţile administraţiei publice locale, precum şi în alte

autorităţi.

Delegatul sătesc este ales la adunarea generală a locuitorilor cu drept de vot ai satului, cu

votul majorităţii celor prezenţi.

Alegerea delegatului sătesc se face în prezenţa primarului sau a viceprimarului unităţii

administrativ-teritoriale respective. La adunarea generală trebuie să participe cel puţin o treime

din locuitorii cu drept de vot ai satului.

Alegerea delegatului sătesc se face pe durata mandatului consiliului. Adunarea generală a

locuitorilor satului, în condiţiile alin.(2) şi (3), poate accepta demisia sau poate hotărî revocarea

delegatului sătesc.

La decizia consiliului local, delegatul sătesc poate fi remunerat din bugetul local.

Delegatul sătesc exercită următoarele atribuţii principale:

a) participă la şedinţele consiliului local;

b) aduce la cunoştinţă locuitorilor satului deciziile consiliului şi dispoziţiile primarului;

c) acordă sprijin autorităţilor administraţiei publice locale în realizarea măsurilor ce ţin de

interesele satului respectiv;

d) prezintă propuneri de realizare a unor obiective economice, social-culturale şi de rezolvare

a altor probleme ce ţin de interesele satului;

e) urmăreşte modul în care administraţia publică locală rezolvă problemele satului care l-a

delegat şi informează despre aceasta populaţia.

În cazul în care consiliul sau primarul preconizează să emită acte care, în viziunea delegatului

sătesc, contravin intereselor satului din a cărui parte a fost ales, delegatul poate propune

amînarea adoptării lor pentru a se consulta cu locuitorii satului.

Tema Consiliul raional. Preşedintele raionului.

Consiliul raional este autoritatea reprezentativă a populaţiei raionului.

Consiliul raional se compune din consilieri, aleşi în condiţiile Codului electoral. Numărul de

consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai raionului la data de 1 ianuarie a

anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice, în modul stabilit la art.11.

La constituirea consiliului raional şi la desfăşurarea şe-dinţelor lui se aplică, după caz,

dispoziţiile art.13, 16, 17 şi 19.

Consilierii raionali se convoacă în primă şedinţă prin hotărîre a Comisiei Electorale Centrale.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul

al doilea stabilite la art.4 alin.(2) din Legea privind descentralizarea administrativă, consiliul

raional realizează în teritoriul administrat următoarele competenţe de bază:

a) aprobă organigrama şi statele de personal ale aparatului preşedintelui raionului, ale

direcţiilor şi ale altor subdiviziuni subordonate consiliului raional, precum şi suma totală a

cheltuielilor necesare pentru asigurarea activităţii lor;

b) aprobă bugetul raional, contul de încheiere a exerciţiului bugetar, precum şi modul de

utilizare a fondurilor speciale;

c) decide privind administrarea bunurilor domeniilor public şi privat ale raionului;

d) decide, în condiţiile legii, darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori

locaţiune a bunurilor domeniului public al raionului, precum şi a serviciilor publice de interes

raional;

17

e) decide, în condiţiile legii, vînzarea, privatizarea, concesionarea, darea în arendă ori

locaţiune a bunurilor domeniului privat al raionului;

f) decide efectuarea auditului intern;

g) decide asupra lucrărilor de proiectare, construcţie, întreţinere şi modernizare a drumurilor,

podurilor, fondului locativ în condiţiile Legii cu privire la locuinţe, precum şi altor obiective din

domeniul economic, social, comunal şi de agrement de interes raional;

h) decide punerea la evidenţă a persoanelor socialmente vulnerabile care au nevoie de

îmbunătăţirea condiţiilor locative în conformitate cu Legea cu privire la locuinţe;

i) decide organizarea, în limitele competenţei sale, a serviciilor publice de interes raional şi

aprobă tarifele la serviciile cu plată, prestate de acestea;

j) aprobă strategii, prognoze, planuri şi programe de dezvoltare social-economică a raionului,

programe de refacere şi protecţie a mediului înconjurător, programe de utilizare a forţei de

muncă în teritoriu, monitorizează realizarea acestora;

k) alege din rîndul consilierilor, în condiţiile prezentei legi, preşedintele raionului;

l) alege, la propunerea preşedintelui raionului, vicepreşedinţii şi îi eliberează din funcţie, în

condiţiile prezentei legi; m) desemnează reprezentantul său în instanţa de judecată în litigiile

privind legalitatea deciziilor adoptate şi în cele care rezultă din raporturile cu alte autorităţi

publice;

n) numeşte, pe bază de concurs desfăşurat conform legislaţiei în vigoare, secretarul consiliului

raional şi conducătorii instituţiilor şi subdiviziunilor din subordine; o) aprobă regulamentul

consiliului raional;

p) decide sau, după caz, propune înfiinţarea, în condiţiile legii, de instituţii publice şi

întreprinderi de interes raional, precum şi participarea la fondarea societăţilor comerciale;

q) aprobă, în condiţiile legii, norme specifice pentru structurile autonome şi pentru instituţiile

publice pe care le înfiinţează;

r) decide înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor social-culturale de interes raional

şi asigură buna lor funcţionare, în limita alocaţiilor prevăzute la bugetul respectiv;

s) decide organizarea şi desfăşurarea de activităţi ştiinţifice, instructiv-educative, cultural-

educative, sportive şi de tineret, de interes raional;

t) decide, în condiţiile legii, asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,

inclusiv cooperarea transfrontalieră, pentru realizarea unor lucrări şi servicii de interes public,

promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi

colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară şi din străinătate, în scopul realizării

unor acţiuni sau lucrări de interes comun;

u) aproba simbolica raionului.

v) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în problemele

de interes local care pot avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului de viaţă şi

drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor locale,

serviciilor publice), precum şi în alte probleme care preocupă populaţia sau o parte din populaţia

unităţii administrativ-teritoriale.

Consiliul raional poate realiza şi alte competenţe în condiţiile legii, cu condiţia asigurării

surselor de finanţare pentru acoperirea integrală a costurilor realizării lor.

Durata mandatului consiliului raional este stabilită de Codul electoral.

Consiliul raional îşi exercită mandatul de la data declarării ca legal constituit pînă la data

constituirii legale a consiliului nou-ales.

Mandatul consiliului raional poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau

catastrofă.

Consiliul raional se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la 3 luni.

Consiliul raional se poate întruni în şedinţă extraordinară, cu ordinea de zi propusă, ori de cîte

ori este necesar, la cererea preşedintelui raionului sau a cel puţin o treime din numărul

consilierilor aleşi.

18

Convocarea consiliului raional se face, prin dispoziţie a preşedintelui raionului, cu cel puţin

10 zile înaintea şedinţelor ordinare şi cu cel puţin 3 zile înaintea celor extraordinare. În temeiul

dispoziţiei, fiecărui consilier i se expediază o înştiinţare în care se indică ordinea de zi, data, ora

şi locul desfăşurării şedinţei. Înştiinţarea este semnată de secretarul consiliului raional.

În cazul în care preşedintele raionului refuză convocarea şedinţei extraordinare a consiliului

raional, cerută de cel puţin o treime din numărul consilierilor aleşi, aceştia sînt în drept:

a) să convoace şedinţa consiliului raional de sine stătător, în condiţiile prezentei legi; şi/sau

b) să atace refuzul în instanţa de contencios administrativ.

Consiliul raional alege prin vot deschis, cu votul majorităţii consilierilor prezenţi, pentru

durata unei şedinţe, un preşedinte care o prezidează. Preşedintele şedinţei este asistat de

secretarul consiliului raional.

În realizarea competenţelor sale, consiliul raional adoptă decizii cu votul majorităţii

consilierilor prezenţi, cu excepţia cazurilor în care legea sau regulamentul consiliului cere un

număr mai mare de voturi.

Deciziile se semnează de preşedintele şedinţei şi se contrasemnează de secretarul consiliului.

Prevederile prezentei legi referitoare la organizarea şi funcţionarea consiliului local, cu

excepţia celor referitoare la competenţe, se aplică, în mod corespunzător, consiliului raional.

Consiliul raional poate fi dizolvat înainte de expirarea termenului dacă:

a) acesta a adoptat în mod deliberat decizii repetate în aceeaşi materie, care au fost anulate de

către instanţa de contencios administrativ, prin hotărîri definitive întrucît încălcau grav

prevederile Constituţiei sau ale legislaţiei în vigoare;

b) numărul consilierilor s-a redus sub jumătate din numărul stabilit la art.11;

c) acesta nu a adoptat nici o decizie timp de 6 luni consecutiv, indiferent de numărul

şedinţelor.

În cazul prevăzut la alin.(1) lit.a), oficiul teritorial al Cancelariei de Stat sau Guvernul este în

drept să se adreseze în instanţă de judecată pentru constatarea circumstanţelor care justifică

dizolvarea consiliului raional.

Dizolvarea de drept a consiliului raional în condiţiile alin.(1) lit.b) şi c) se constată de către

preşedintele raionului şi se notifică în scris, în termen de cel mult 10 zile de la data dizolvării,

Comisiei Electorale Centrale, care stabileşte data desfăşurării alegerilor noi.

Parlamentul dizolvă consiliul raional, la propunerea motivată a preşedintelui raionului sau a

Guvernului, în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive, pronunţate în condiţiile alin.(2), prin

care au fost constatate circumstanţele care justifică dizolvarea.

Data desfăşurării alegerilor pentru noua componenţă a consiliului raional se stabileşte de

Comisia Electorală Centrală, în condiţiile Codului electoral.

Pînă la constituirea unui nou consiliu, preşedintele raionului va soluţiona problemele curente

ale unităţii administrativ-teritoriale.

Consiliul raional alege preşedintele raionului, la propunerea a cel puţin o treime din consilierii

aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care candidatura propusă nu întruneşte

votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 8 zile se convoacă o nouă şedinţă în vederea

efectuării votării repetate. Dacă şi după votarea repetată nici una din candidaturile propuse nu

întruneşte votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 3 zile se organizează o votare

suplimentară, în urma căreia se consideră ales candidatul care întruneşte cel mai mare număr de

voturi.

Preşedintele raionului este asistat de vicepreşedinţi. Numărul vicepreşedinţilor se stabileşte de

consiliul raional, la propunerea preşedintelui raionului.

Vicepreşedinţii raionului se aleg de consiliul raional, la propunerea preşedintelui raionului,

conform procedurii prevăzute la alin.(1).

În funcţia de vicepreşedinte poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor.

Consiliul raional îl poate elibera din funcţie pe preşedintele raionului înainte de termen, cu

votul a două treimi din numărul consilierilor aleşi, la propunerea a cel puţin o treime din

consilierii aleşi.

19

Vicepreşedintele raionului poate fi eliberat din funcţie înainte de termen, cu votul majorităţii

consilierilor aleşi, la propunerea preşedintelui raionului sau a unei treimi din consilierii aleşi.

Preşedintele şi vicepreşedintele raionului îşi prezintă demisia în faţa consiliului raional.

Mandatul preşedintelui şi cel al vicepreşedintelui raionului încetează odată cu mandatul

consiliului raional.

În cazul în care mandatul consiliului raional încetează înainte de termen, preşedintele şi

vicepreşedintele raionului îşi exercită atribuţiile şi soluţionează problemele curente ale raionului

pînă la alegerea de către consiliul raional nou-constituit a unui alt preşedinte al raionului.

Aparatul preşedintelui raionului se organizează şi funcţionează în baza unui regulament

aprobat de consiliul raional.

Aparatul preşedintelui raionului, ca structură funcţională, are următoarele atribuţii:

a) întocmeşte proiectele de decizii ale consiliului raional şi proiectele de dispoziţii ale

preşedintelui raionului;

b) asigură consultarea publică a proiectelor de decizii ale consiliului raional şi de dispoziţii

normative ale preşedintelui raionului şi informarea publicului referitor la deciziile adoptate şi la

dispoziţiile emise;

c) colectează şi prezintă preşedintelui raionului informaţii pentru raportul anual privind

starea economică şi socială a raionului;

d) prezintă preşedintelui raionului, în comun cu serviciile publice, informaţii despre

funcţionarea acestora, precum şi a întreprinderilor create de consiliul raional;

e) supraveghează executarea măsurilor dispuse de preşedinte în teritoriul administrat;

f) contribuie la elaborarea proiectului de buget al unităţii administrativ-teritoriale pentru

următorul an bugetar şi a proiectelor de modificare a bugetului, care urmează să fie prezentate de

preşedintele raionului spre examinare consiliului raional;

g) asigură executarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu deciziile

consiliului raional, şi respectarea prevederilor legale;

h) întocmeşte contul de încheiere a exerciţiului bugetar al unităţii administrativ-teritoriale;

i) asistă secretarul consiliului raional în îndeplinirea atribuţiilor lui conform legii.

Condiţiile numirii, angajării, promovării, sancţionării şi încetării raporturilor de serviciu sau

de muncă ale personalului aparatului preşedintelui raionului, drepturile şi obligaţiile lui sînt

stabilite de legislaţia în vigoare şi de regulamentul aprobat de consiliul raional.

Preşedintele raionului numeşte în funcţii publice, modifică, suspendă şi încetează, în

condiţiile legii, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici din aparatul preşedintelui,

încheie şi reziliază contractele individuale de muncă cu personalul aparatului fără statut de

funcţionar public, administrează personalul, stabileşte atribuţiile acestora.

Preşedintele raionului ia măsuri şi este responsabil pentru instruirea şi pregătirea profesională

a funcţionarilor din aparatul său.

Preşedintele raionului exercită conducerea operativă a serviciilor publice de interes raional.

Preşedintele raionului reprezintă raionul în raporturile cu Guvernul, cu alte autorităţi publice

centrale, cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în instanţe

judecătoreşti.

Preşedintele raionului este coordonator al serviciilor publice descentralizate din cadrul

raionului şi exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei pentru situaţii excepţionale.

Preşedintele şi vicepreşedinţii raionului cad sub incidenţa Legii privind statutul alesului local.

Vicepreşedinţii raionului exercită atribuţiile stabilite de preşedintele raionului şi poartă

răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţii publice raionale, preşedintele raionului

exercită în teritoriul administrat următoarele atribuţii de bază:

a) asigură executarea deciziilor consiliului raional;

b) asigură, în limitele competenţei sale, respectarea Constituţiei, a legilor şi altor acte

normative;

20

c) contribuie la menţinerea ordinii publice, asigurarea securităţii şi apărarea drepturilor

cetăţenilor;

d) contribuie la buna colaborare a serviciilor publice desconcentrate în soluţionarea

problemelor de interes raional;

d1) asigură elaborarea studiilor de fezabilitate şi propune spre aprobare listele bunurilor şi

serviciilor publice de interes raional pentru realizarea proiectelor de parteneriat public-privat;

d2) asigură monitorizarea şi controlul realizării proiectelor de parteneriat public-privat în care

autoritatea administraţiei publice locale participă în calitate de partener public; e) înregistrează

asociaţiile obşteşti de interes raional care intenţionează să activeze în unitatea administrativ-

teritorială respectivă, remite informaţia de rigoare autorităţilor abilitate;

f) convoacă şedinţele consiliului raional şi asigură prezenţa consilierilor;

g) semnează actele şi contractele încheiate în numele raionului sau al consiliului raional;

h) asigură elaborarea proiectului bugetului raional şi a contului de încheiere a exerciţiului

bugetar şi le supune aprobării consiliului raional;

i) exercită funcţia de ordonator principal de credite al raionului;

j) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea mijloacelor la bugetul raional şi cheltuirea lor,

informează operativ consiliul raional despre situaţia existentă;

k) coordonează şi controlează activitatea serviciilor publice ale consiliului raional; audiază

rapoartele şi informaţiile şefilor acestor servicii şi propune soluţii pentru îmbunătăţirea activităţii

acestora;

l) prezintă consiliului raional, spre examinare şi aprobare, contul de încheiere a exerciţiului

bugetar pe semestrul I, pe 9 luni şi cel anual;

m) contribuie la realizarea, la nivel raional, a măsurilor de protecţie a populaţiei în caz de

calamităţi naturale şi tehnogene, de catastrofe, incendii, epidemii, epifitotii şi epizootii, ia măsuri

de prevenire a situaţiilor excepţionale, de reducere a prejudiciului şi de lichidare a consecinţelor;

n) propune consiliului raional să consulte, prin referendum, populaţia în probleme locale de

interes deosebit şi, în temeiul deciziei consiliului, ia măsuri în vederea organizării

referendumului;

o) contribuie la desfăşurarea, pe teritoriul raionului, în conformitate cu legislaţia electorală, a

alegerilor autorităţilor administraţiei publice reprezentative de toate nivelurile şi a

referendumurilor;

p) asigură colaborarea raionului cu alte unităţi administrativ-teritoriale, inclusiv din alte ţări;

q) prezintă, la solicitarea consiliului raional, informaţii despre activitatea sa şi a serviciilor

publice din subordine.

Preşedintele raionului, în calitatea sa de autoritate publică executivă, poate îndeplini şi alte

atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau încredinţate de consiliul raional.

În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele raionului emite dispoziţii cu caracter normativ şi

individual.

Dispoziţiile cu caracter normativ se remit, în termen de 5 zile după semnare, oficiului teritorial

al Cancelariei de Stat şi intră în vigoare la momentul aducerii lor la cunoştinţă publică.

Dispoziţiile cu caracter individual devin executorii după ce sînt aduse la cunoştinţă

persoanelor vizate în ele.

Preşedintele raionului este în drept să emită dispoziţii numai în chestiuni ce ţin de competenţa

sa. Dispoziţiile preşedintelui raionului sau, după caz, ale vicepreşedintelui raionului se

consemnează într-un registru special.

La emiterea dispoziţiilor, preşedintele raionului are dreptul să consulte oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat, conducătorii sau reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice atît locale,

cît şi centrale.

21

Tema Formele şi metodele organizatorice de activitate a organelor administraţiei

publice locale.

Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi

a celor din cadrul unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special este supusă controlului

administrativ în temeiul Constituţiei, al prezentei legi şi al altor acte legislative.

Controlul administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează

respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a

prezentei legi şi a altor acte normative atît de către autorităţile administraţiei publice locale de

nivelurile întîi şi al doilea, cît şi de către funcţionarii acestora.

Controlul administrativ include controlul legalităţii şi controlul oportunităţii activităţii

autorităţilor administraţiei publice locale.

Controlul administrativ se efectuează din oficiu sau la cerere.

Controlul administrativ se întemeiază pe următoarele principii:

a) exercitarea acestuia numai potrivit procedurilor şi în cazurile prevăzute de legislaţia în

vigoare;

b) respectarea proporţionalităţii între amploarea intervenţiei autorităţii de control şi importanţa

intereselor pe care le protejează;

c) neadmiterea limitării dreptului autorităţii administraţiei publice locale de a administra în

mod autonom, în condiţiile legii, afacerile ce ţin de propria competenţă.

Controlul administrativ vizează, în principal, legalitatea activităţii autorităţilor administraţiei

publice locale.

Exercitarea controlului administrativ de oportunitate de către autorităţi de nivel superior se

admite doar în cazul realizării competenţelor delegate de către stat autorităţilor administraţiei

publice locale.

De organizarea controlului administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice

locale este responsabilă Cancelaria de Stat, acesta fiind exercitat nemijlocit de Cancelaria de Stat

sau de oficiile sale teritoriale, conduse de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.

Regulamentul, structura şi efectivul-limită ale oficiului teritorial al Cancelariei de Stat se

aprobă prin hotărîre de Guvern.

Subiecţi ai controlului de oportunitate sînt Guvernul, autorităţile de specialitate ale

administraţiei publice centrale, alte autorităţi administrative, care acţionează în unităţile

administrativ-teritoriale, inclusiv prin intermediul serviciilor lor desconcentrate, potrivit

competenţelor ce le revin în condiţiile legii.

Controlului obligatoriu sînt supuse următoarele acte ale autorităţilor administraţiei publice

locale:

a) deciziile consiliilor locale de nivelurile întîi şi al doilea;

b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui raionului şi ale pretorului;

c) actele privind organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri;

d) actele de angajare şi cele de încetare a raporturilor de serviciu sau de muncă ale

personalului administraţiei publice locale;

e) actele care implică cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii lei - în unitatea

administrativ-teritorială de nivelul întîi şi de peste 300 mii lei - în unitatea administrativ-

teritorială de nivelul al doilea;

f) actele emise în exercitarea unei atribuţii delegate de stat autorităţilor administraţiei publice

locale.

O copie de pe orice act menţionat la alin.(1) se expediază obligatoriu, din contul emitentului,

oficiului teritorial al Cancelariei de Stat în termen de 5 zile de la semnarea actului. Responsabil

de această obligaţie este secretarul consiliului, care transmite, de asemenea, subiectului

22

controlului administrativ procesul-verbal al fiecărei şedinţe a consiliului în termen de 15 zile de

la şedinţă.

Pînă la data de 10 a fiecărei luni, secretarul consiliului transmite oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat lista actelor emise de primar sau de preşedintele raionului în luna precedentă.

Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate supune controlului legalităţii orice act care nu

constituie obiectul unui control obligatoriu în termen de 30 de zile de la data primirii listei

menţionate la alin.(1).

Consiliul local de nivelul întîi sau al doilea poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de

Stat să verifice legalitatea oricărui act adoptat de autoritatea executivă respectivă în cazul în care

consideră că acesta este ilegal.

În cazul în care consideră că decizia consiliului local este ilegală, primarul, preşedintele

raionului sau secretarul poate solicita oficiului teritorial al Cancelariei de Stat efectuarea unui

control al legalităţii.

Cererea de efectuare a controlului legalităţii este depusă în termen de 30 de zile de la data

emiterii actului, cu indicarea prevederilor legislaţiei ce se consideră a fi încălcate.

În termen de 30 de zile de la data primirii cererii, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua

una din următoarele decizii:

a) declanşarea procedurii controlului de legalitate, prevăzute la art.68;

b) respingerea cererii şi încunoştinţarea solicitantului, cu indicarea motivelor respingerii.

Orice persoană fizică sau juridică ce se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act

administrativ emis de o autoritate a administraţiei publice locale poate solicita oficiului teritorial

al Cancelariei de Stat controlul legalităţii actului.

Cererea de efectuare a controlului legalităţii se depune în termen de 30 de zile de la data

publicării sau comunicării actului. În ea se indică prevederile legislaţiei ce se consideră a fi

încălcate.

În termen de 30 de zile de la data primirii cererii, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat va lua

una din următoarele decizii:

a) declanşarea procedurii controlului de legalitate, prevăzute la art.68;

b) respingerea cererii şi încunoştinţarea solicitantului, cu indicarea motivelor respingerii.

Exercitarea dreptului prevăzut în prezentul articol nu lipseşte solicitantul de dreptul sesizării

directe a instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

În cazul în care consideră că un act emis de autoritatea administraţiei publice locale este ilegal,

oficiul teritorial al Cancelariei de Stat notifică autorităţii locale emitente ilegalitatea actului

controlat, cerînd modificarea sau abrogarea lui totală sau parţială.

În cazul exercitării controlului obligatoriu al legalităţii, sesizarea oficiului teritorial al

Cancelariei de Stat trebuie făcută într-un termen de 30 de zile de la data primirii copiei de pe act.

În termen de 30 de zile de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să

modifice sau să abroge actul contestat.

În cazul în care, în termenul stabilit la alin.(3), autoritatea locală emitentă şi-a menţinut poziţia

sau nu a reexaminat actul contestat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanţa

de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a

modifica sau de a abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorităţii locale emitente în termen

de 60 de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.

În cazul în care consideră că actul poate avea consecinţe grave, în scopul prevenirii unei

pagube iminente, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza direct instanţa de contencios

administrativ după primirea actului pe care îl consideră ilegal, încunoştinţînd de îndată

autoritatea locală emitentă.

Odată cu sesizarea instanţei de contencios administrativ, oficiul teritorial al Cancelariei de

Stat poate cere acesteia suspendarea actului contestat sau dispunerea unor alte măsuri provizorii.

În termen de 3 zile de la primirea sesizării, instanţa de contencios administrativ, după

audierea părţilor vizate, decide asupra suspendării actului şi/sau dispunerii unor alte măsuri

provizorii solicitate de oficiul teritorial al Cancelariei de Stat.

23

Pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să-şi exercite atribuţiile delegate de stat,

subiecţii controlului de oportunitate sînt în drept să modifice ori să abroge actul, în termen de 15

zile de la data primirii lui, pe motiv de oportunitate. În caz de inacţiune a autorităţii

administraţiei publice locale chiar şi după avertismentul subiectului controlului de oportunitate,

acesta poate să emită actul respectiv în locul autorităţii incapabile de a lua decizia.

În toate cazurile prevăzute la alin.(1), subiectul controlului de oportunitate notifică decizia sa

autorităţii administraţiei publice locale în termen de 5 zile de la data adoptării.

În cazul în care consideră că decizia subiectului controlului de oportunitate este ilegală,

autoritatea administraţiei publice locale este în drept să atace decizia în instanţa de contencios

administrativ în termen de 30 de zile de la data notificării, încunoştinţînd de îndată subiectul

controlului de oportunitate care a emis decizia.

Autoritatea administraţiei publice locale poate cere instanţei de contencios administrativ

suspendarea de urgenţă a deciziei subiectului controlului de oportunitate sau adoptarea unor alte

măsuri provizorii dacă există pericolul unor pagube iminente. Despre măsurile solicitate instanţei

de contencios administrativ, autoritatea administraţiei publice locale comunică de îndată

subiectului controlului de oportunitate care a emis decizia.

Instanţa de contencios administrativ, în termen de 3 zile de la primirea sesizării, decide, după

audierea părţilor vizate, asupra suspendării actului şi/sau asupra dispunerii unor alte măsuri

provizorii solicitate.

La cererea subiectului controlului administrativ, autoritatea administraţiei publice locale este

obligată să-i furnizeze, în termen de 10 zile, copiile de pe toate documentele solicitate şi alte

informaţii. Secretarul consiliului local este responsabil de această obligaţie.

Autorităţile administraţiei publice locale şi funcţionarii acestora sînt obligaţi să permită

accesul în sediile lor şi ale subdiviziunilor, să răspundă la întrebări, să dea explicaţii şi să

prezinte documentele solicitate funcţionarilor subiectului controlului administrativ.

În timpul exercitării controlului, funcţionarii subiectului controlului administrativ nu pot da

ordine directe funcţionarilor autorităţii administraţiei publice locale. Orice solicitare de

documente trebuie să fie adresată autorităţii locale vizate. Transmiterea documentelor va fi

efectuată de secretar în condiţiile alin.(1).

Anual, pînă la sfîrşitul lunii martie, Cancelaria de Stat elaborează şi prezintă Guvernului un

raport privind controlul actelor autorităţilor administraţiei publice locale din anul precedent.

Rapoartele oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat se vor publica periodic în presa locală. În

acelaşi mod este publicată lista actelor administrative abrogate ale autorităţilor publice locale.

Tema Serviciile publice ale consiliului local.

Serviciile publice locale se organizează de către consiliul local, la propunerea primarului, în

domeniile de activitate descentralizate stabilite pentru unităţile administrativ-teritoriale de

nivelurile întîi şi al doilea, în limita mijloacelor financiare disponibile.

Consiliul local poate decide contractarea anumitor servicii publice de interes local de la

persoane fizice şi juridice de drept privat, în condiţiile legii.

Numirea şi eliberarea din funcţie în serviciile publice locale se fac de către conducătorii

acestora în condiţiile legii.

Serviciile publice locale activează în condiţiile legislaţiei în vigoare.

Consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în condiţiile legii, în toate problemele de

interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor autorităţi publice.

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul

întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează

următoarele competenţe:

24

a) decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi

taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe

parcursul anului bugetar;

b) administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului

(municipiului);

c) decide darea în administrare, concesionarea, darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor

domeniului public al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, precum şi a serviciilor

publice de interes local, în condiţiile legii;

d) decide vînzarea, privatizarea, concesionarea sau darea în arendă ori în locaţiune a bunurilor

domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii;

e) decide atribuirea şi propune schimbarea destinaţiei terenurilor proprietate a satului

(comunei), oraşului (municipiului), după caz, în condiţiile legii;

f) decide asupra lucrărilor de proiectare, construcţie, întreţinere şi modernizare a drumurilor,

podurilor, fondului locativ în condiţiile Legii cu privire la locuinţe, precum şi a întregii

infrastructuri economice, sociale şi de agrement de interes local;

f1) decide, în condiţiile legislaţiei în vigoare, asupra tăierii, defrişării arborilor şi arbuştilor din

spaţiile verzi proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale şi/sau asupra strămutării lor;

g) decide efectuarea auditului intern;

h) decide înfiinţarea instituţiilor publice de interes local, organizează serviciile publice de

gospodărie comunală, determină suportul financiar în cazul cheltuielilor bugetare, decide asupra

regulilor de asigurare a curăţeniei în localitate;

i) decide, în condiţiile legii, înfiinţarea întreprinderilor municipale şi societăţilor comerciale

sau participarea la capitalul statutar al societăţilor comerciale;

i1) decide asupra atribuirii terenurilor pentru amplasarea stupinelor;

j) decide, în condiţiile legii, asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale,

inclusiv din străinătate, pentru realizarea unor lucrări şi servicii de interes public, pentru

promovarea şi protejarea intereselor autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi

colaborarea cu agenţi economici şi asociaţii obşteşti din ţară şi din străinătate în scopul realizării

unor acţiuni sau lucrări de interes comun;

k) decide stabilirea de legături de colaborare, cooperare, inclusiv transfrontalieră, şi de

înfrăţire cu localităţi din străinătate;

l) aprobă, la propunerea primarului, organigrama şi statele primăriei, ale structurilor şi

serviciilor publice din subordine, precum şi schema de salarizare a personalului acestora;

m) aprobă statutul satului (comunei), oraşului (municipiului) şi regulamentul consiliului pe

baza statutului-cadru şi a regulamentului-cadru, aprobate de Parlament; aprobă alte regulamente

şi reguli prevăzute de lege;

n) aprobă bugetul local, modul de utilizare a fondului de rezervă, precum şi a fondurilor

speciale, aprobă împrumuturile şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; operează modificări

în bugetul local;

o) aprobă, în condiţiile legii, planurile urbanistice ale localităţilor din componenţa unităţii

administrativ-teritoriale respective, precum şi planurile de amenajare a teritoriului;

p) aprobă studii, prognoze şi programe de dezvoltare social-economică şi de altă natură;

q) aprobă, în condiţiile legii, norme specifice şi tarife pentru instituţiile publice şi serviciile

publice de interes local din subordine, cu excepţia tarifelor pentru serviciile publice de

alimentare cu energie termică, inclusiv aprobă regimul de lucru al întreprinderilor comerciale şi

de alimentaţie publică, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum

şi al persoanelor fizice care practică comerţul.

r) aprobă limitele admisibile de utilizare a resurselor naturale de interes local;

s) aprobă simbolica unităţii administrativ-teritoriale, atribuie sau schimbă denumirile de străzi,

pieţe, parcuri şi de alte locuri publice în aer liber, stabileşte data celebrării hramului localităţii

respective, conferă cetăţenilor Republicii Moldova şi celor străini cu merite deosebite titlul de

cetăţean de onoare al satului (comunei), oraşului (municipiului), în condiţiile legii;

25

s1) aprobă regulile de întreţinere a cîinilor, a pisicilor şi a altor animale domestice; t) alege,

la propunerea primarului, viceprimarul (viceprimarii), precum şi îl (îi) eliberează din funcţie, în

condiţiile prezentei legi;

u) numeşte, în bază de concurs desfăşurat în condiţiile Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu

privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, secretarul consiliului, modifică,

suspendă şi încetează, în condiţiile legii, raporturile de serviciu ale secretarului, deleagă

primarului competenţa evaluării performanţelor lui profesionale;

v) contribuie la organizarea de activităţi culturale, artistice, sportive şi de agrement de

interes local; înfiinţează şi organizează tîrguri, pieţe, parcuri şi locuri de distracţie şi agrement,

baze sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;

w) desemnează reprezentantul său în instanţele de judecată, în litigiile privind legalitatea

deciziilor adoptate şi în cele care rezultă din raporturile cu alte autorităţi publice; formează, din

rîndul membrilor săi, în funcţie de specificul şi necesităţile locale, comisii consultative de

specialitate pentru diferite domenii de activitate, modifică componenţa acestora;

w1) formează comisii administrative conform legislaţiei în vigoare;

x) contribuie, în condiţiile legii, la asigurarea ordinii publice, adoptă decizii privind activitatea

poliţiei municipale, a pompierilor şi formaţiunilor de protecţie civilă de interes local, propune

măsuri de îmbunătăţire a activităţii acestora;

y) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, asigură protecţia

drepturilor copilului; decide punerea la evidenţă a persoanelor socialmente vulnerabile care au

nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor locative; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor instituţii de

binefacere de interes local;

y1) decide instituirea funcţiei de mediator comunitar în localităţile compact sau mixt populate

de romi;

z) examinează informaţiile consilierilor, ia decizii pe marginea lor; audiază dările de seamă şi

informaţiile primarului, ale conducătorilor de subdiviziuni, întreprinderi municipale şi instituţii

publice din subordine; ridică mandatul consilierilor în condiţiile legii; iniţiază, după caz, şi

decide desfăşurarea referendumului local;

z1) dispune consultarea publică, în conformitate cu legea, a proiectelor de decizii în

problemele de interes local care pot avea impact economic, de mediu şi social (asupra modului

de viaţă şi drepturilor omului, asupra culturii, sănătăţii şi protecţiei sociale, asupra colectivităţilor

locale, serviciilor publice), precum şi în alte probleme care preocupă populaţia sau o parte din

populaţia unităţii administrativ-teritoriale.

Consiliul local realizează şi alte competenţe stabilite prin lege, prin statutul satului

(comunei), oraşului (municipiului) ori prin regulamentul consiliului.

Consiliul local nu poate adopta decizii care implică anumite cheltuieli fără indicarea sursei de

acoperire a costului realizării deciziilor respective.

Tema Administraţia publică a municipiului Chişinău.

Administraţia publică constituie un sistem cu o structură bine determinată, această structură

reprezintă ansamblu conexiunilor dintre toate elementele sale, ordinea şi poziţia lor ce compun

sistemul cu un tot întreg. Astfel, prin structură subînţelegea modul în care sunt ordonate

elementele unui sistem precum şi relaţiile ce se stabilesc între acestea în procesul realizării

funcţiilor sistemului respectiv de administrare. Sistemul administraţiei publice se constituie în

baza a două criterii principale - teritorial, căruia îi corespunde structura ierarhică, şi funcţional,

căruia îi corespunde structura funcţională. De aceea întregul sistem ai administraţiei publice este

26

amenajat sub forma unei structuri mixte, ierarhic funcţionale. Din punct de vedere al competenţei

teritoriale structura organizatorică a sistemului autorităţilor administraţiei publice se divizează în

două categorii: cea a autorităţilor centrale (Guvernul, ministerele departamentele şi celelalte

organe centrale), competenţa cărora se extinde asupra întregului teritoriu al ţării şi cea a

autorităţilor locale, când competenţa lor se răsfrânge asupra unei unităţi administrativ-teritoriale

sau doar a unei părţi din teritoriul naţional. De rând cu consiliile locale respective şi primării,

astfel de autorităţi mai sânt de asemenea şi serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi

celorlalte organe centrale de specialitate.

Constituirea structurilor autoconducerei locale şi mecanismul activităţii lor sunt determinate

de un cadru legislativ adecvat cerinţelor actuale. În Republica Moldova acest suport juridic este

reprezentat de constituţia ţării şi de următorul set de legi, adoptate de Parlament: Legea privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, Codul electoral, Legea privind

administraţia publică locală, Legea privind statutul special al Găgăuzei, Legea privind statutul

municipiului Chişinău. Legea serviciului Public, Legea privind statutul - cadru al satului

(comunei) şi oraşului (municipiului).

Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994, prin articolele sale nr.109-113

stabileşte principiile de bază ale administraţiei publice locale, organizarea administrativ-

teritorială, modul de formare şi activitate a autorităţilor publice săteşti, urbane, raionale precum

şi formula legislativă de atribuire a unor forme şi condiţii speciale de autonomie a localităţilor

din stânga Nistrului şi a unora din Sudul republicii conform statutelor speciale adoptate prin legi

organice.

Structura sistemului administraţiei publice locale sunt determinate prin legea privind

organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, adoptată de Parlament la 7 decembrie

1994 şi promulgată prin decretul Preşedintelui ţării la 4 ianuarie 1995. Această lege formează

cadrul Juridic al organizării administrativ-teritoriale a ţării noastre, teritoriul căreia se divizează

în următoarele unităţi: raioanele, oraşe şi sate. Statutul fiecăreia din aceste trei tipuri se stabileşte

de către Parlament. Legea respectivă determină principiile organizării şi unităţile administrativ -

teritoriale concrete, modul formării şi desfiinţării acestor unităţi, precum şi mecanismul

modificării hotarelor lor.

Conform art.9 al acestei legi raionul - unitate administrativ - teritorială alcătuită din sate

(comune) şi oraşe, unde prin teritoriu, relaţii economice şi social - culturale, în centrul căruia este

situat sediul consiliului raional ce se numeşte oraş-reşedinţă şi denumirea raionului poartă

numele acestui oraş. Iniţial legea stabilea 40 raioane, dar foarte curând, doar peste 10 zile au

survenit schimbări de structură în legătură cu adoptarea ulterioară a legii privind statutul juridic

special al Găgăuzei.

În această ordine altă unitate administrativ-teritorială conform art.4 ai Legii respective este

satul care cuprinde populaţia rurală unită prin teritoriu, relaţii economice, social - culturale,

tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot uni şi forma o comună.

Oraşul este o unitate administrativ-teritorială mai dezvoltată decât satul din punct de vedere

27

economic şi social având datorii edilitar-gospodăreşti cu funcţie administrativă, industrială,

comercială, politică şi culturală, a cărei populaţie, în mare parte este încadrată în industrie, în

sfera deservirii publice şi în diferite domenii de activitate intelectuală. Oraşele care au un rol

deosebit în viaţa economică, social - culturală, ştiinţifică şi administrativă a ţării primesc statutul

de municipiu. Legea a atribuit acest statut şi au devenit municipii oraşele Chişinău, Bender, Bălţ

şi Tiraspol. Municipiile pot avea în componenţa lor şi unităţi administrativ - teritoriale autonomi,

inclusiv oraşe, sate (comune) şi alte localităţi rurale.

În limitele teritoriale ale acestor structuri administrative se instituie autorităţile publice locale.

Astfel, Legea privind administrarea publică locală, adoptată de Parlament la 7 decembrie 1994,

determină că administraţia publică locală este autoritatea reprezentativă, organizată, de populaţia

unităţii administrativ-teritoriale pentru soluţionarea problemelor de importanţă locală, pornind de

la interesele şi necesităţile sale, în conformitate cu Constituţia.

În domeniul reformării acestui nivel structural deja s-a acumulat o anumită experienţă. Sub

aspect legislativ reforma administraţiei publice locale în Republica Moldova are o istorie relativa

a sa. Fiind declanşată acum 8 ani prin adoptarea la 10 iulie 1991 de Parlament a Legii "Cu privire

la bazele autoadministrării locale". concomitent în acelaşi an, Guvernul a adoptat Regulamentul

provizoriu pentru perioada de tranziţie la noua delimitare administrativ-teritorială. Conform

acestor două acte normative fostele soviete săteşti din perioada regimului sovietic au fost

înlocuite prin primării, iar preşedintele lor au fost numiţi primari. A fost întreprinsă o tentativă de

a alege secretarul primăriei numai din rândul consilierilor. Concomitent s-au lichidat comitetele

executive săteşti ca organe executive, permiţând primarilor să decidă de sinestătător.

Într-o societate modernă este absolut necesar să se stabilească o structură optimală a

administraţiei publice locale, ce ar permite atât evitarea suprademensionării aparatului

administrativ, cât şi subdemensionarea acestui aparat. Cadrul legislativ nu numai permite, ci şi

obligă constituirea unei structuri administrative progresiste. Conform Constituţiei Republicii

Moldova, administraţia locală să fie realizată prin voinţa poporului executată prin forme ale

democraţiei directe şi reprezentative prin participarea populaţiei la discutarea şi rezolvarea celor

mai importante probleme, inclusiv alegerea organelor respective, participarea la rezolvarea

deciziilor adoptate şi executarea controlului asupra activităţii organelor administrării locale.

Legea privind administraţia publică locală determină ca autorităţile autoconducerii locale se

instituie în sate (comune), oraşe (municipii) şi raioane (judeţe). Toate aceste unităţi administrativ

teritoriale sunt persoane juridice.

Autonomia locală se realizează prin următoarele autorităţi ale administraţiei publice locale: de

o parte, consiliile ca autorităţi deliberative şi pe altă parte - primăriile săteşti (comunale),

oraşelor (municipiilor).

Formele tradiţionale moldoveneşti au evoluţionat pe parcursul istoriei. În prezent consiliile

locale sunt organe colegiale de administrare în Republica Moldova.

Alt principiu de bază, înscris în Constituţie şi în legea respectivă, este descentralizarea

teritorială. Ea are menirea principală să permită colectivităţilor umane sau serviciilor publice, să

28

se autoadminstreze, dar sub controlul organelor centrale de specialitate. Esenţa descentralizării

administrative constă în transferarea unor autorităţi în unităţile administrativ - teritoriale pentru

ca problemele care interesează populaţia să fie soluţionate la nivelul acestor unităţi în condiţiile

de oportunitate şi operativitate.

Astfel, descentralizarea înseamnă transmiterea unor funcţii ale organelor centrale autorităţilor

conducerii locale. În scopul descentralizării unor subdiviziuni teritoriale sau a unor servicii

speciale trebuie recunoscută mai întâi personalitatea lor juridică. Aceasta înseamnă că

subdiviziunea sau serviciile respective iniţial li se recunoaşte disponibilitatea unui patrimoniu

distinct de acel al statului, încât să dispună de mijloacele necesare pentru satisfacerea intereselor

lor locale atribuite lor.

Tema Finanţele publice locale şi administrarea lor. Bunuri şi lucrări publice.

Administraţia publică fie centrală fie locală există pentru a oferi servicii, pe care sectorul

privat nu le poate sau nu doreşte să le ofere. După opinia economistului american Richard

Musgrave, administraţia publică exercită trei funcţii:

stabilizarea (stabilization), care presupune menţinerea creşterii economice, stoparea şomajului

şi a inflaţiei şi ridicarea nivelului de trai;

distribuirea (distribution), presupune distribuirea bogăţii naţiunii pentru asigurarea uni nivel

minim de trai;

alocarea (allocation), constă în oferirea serviciilor necesar comunităţilor locale.

Primele două funcţii sunt realizate de organele administraţiei centrale, cea de a treia de către

administraţia locală. Nu poţi conta pe sectorul privat, în acordarea a aşa servicii ca; ordinea

publică, protecţia contra incendiilor, serviciilor de transport în comun, deoarece efectuarea lor nu

le-ar aduce întreprinderilor private venituri satisfăcătoare.

Serviciile publice au două proprietăţi distincte:

utilizarea lor poate fi şi fără plata respectivă (spre exemplu plimbările prin alei şi parcuri);

de ele se pot folosi concomitent un număr mare de oameni (spre exemplu pe stradă pot circula

în acelaşi timp şi pietoni şi automobile).

Dacă ambele proprietăţi sunt specifice unui serviciu atunci el este pur “public”, iar cheltuielile

legate de prestarea lui de obicei sunt finanţate din impozite. În cazul când este respectată doar o

condiţie atunci finanţarea lui poate avea loc din contul plăţii achitate de către beneficiar, dar î-şi

păstrează caracterul său public.

Dintre toate tipurile de activităţi asigurarea tehnico-materială este unica care permite tuturor

departamentelor şi serviciilor din interiorul administraţiei publice să facă economii de resurse

financiare fără a micşora volumul serviciilor acordate. Posibilităţile sunt esenţiale ţinând cont de

faptul că în jur la 40% din bugetul anual al majorităţilor organelor administraţiei publice locale

29

sunt legate de cheltuielile pentru asigurarea tehnico-materială.

Termenul asigurarea tehnico-materială este utilizat pentru a descrie procesul de asigurare cu

materiale şi serviciile necesare subdiviziunile administraţiei locale. Pentru ridicarea eficacităţii

acestei activităţi în practică are loc centralizarea ei într-o secţie aparte, care are funcţia de a

satisface cererile subdiviziunilor la timp şi cel mai eficient în conformitate cu normele legislative

şi administrative în vigoare.

Secţia de aprovizionare tehnico-materială are următoarele funcţii:

Acumularea cererilor la aprovizionarea tehnico-materială. Aprovizionarea centralizată permite

micşorarea cheltuielilor legate de procurarea bunurilor şi serviciilor, deoarece sunt procurate la

preţuri an-gross. De asemenea secţia dată are funcţia de a analiza periodic cererile din punct de

vedere a dinamicii consumului diferitor mărfuri şi servicii, frecvenţa comenzilor, preţul unitar,

etc. în rezultatul analizelor trebuie să propună subdiviziunilor grafice de procurare a diferito

bunuri, care ar asigura optimizarea cheltuielilor.

Administrarea rezervelor tehnico-materiale are ca scop asigurarea la timp cu materialele

necesare a subdiviziunilor administraţiei locale, minimizarea cheltuielilor legate de procurarea,

păstrarea şi acordarea lor.

Studierea peţii constă în colectarea şi prelucrarea informaţiei referitor la piaţa de mărfuri şi

servicii, pentru a determina dinamica preţurilor, oscilaţiile sezoniere, cheltuielile de transport,

noi mărfuri şi servicii, etc.

Analiza costurilor suportate, se referă la activitatea propriu zisă a sistemei de asigurare

tehnico-materială. Analiza costurilor suportate poate fi efectuată în diverse domenii de activitate,

pentru evaluarea ofertelor de asigurare tehnico-materială, cheltuielile suportate ţinând cont de

ciclul de viaţă al produsului, efectuarea tenderului şi selectarea pretendenţilor, eficacitatea

contractului ca document ce stimulează întreprinzătorii să economisească resursele bugetului

local, alegerea dintre arendă şi procurarea obiectelor necesare, etc.

Alcătuirea graficului de asigurare tehnico-materială, trebuie să fie efectuat de subdiviziunile

administraţiei publice locale anual, cu divizarea pe compartimente a mărfurilor şi serviciilor de

care vor avea nevoie. În grafic trebuie să fie indicată data livrării mărfurilor, data încheierii

contractului, data limită de primire a ofertelor pentru tender, data limită a livrării, descrierea

mărfii.

Organizarea concursurilor pentru deservirea tehnico-materială care include în sine colectarea

cererilor de participare şi crearea listei partenerilor de afaceri. În lista celor incluşi pentru

participarea la tender sunt incluşi: 1) toţi furnizorii; 2) doar furnizorii care, au trecut un concurs

preventiv. Concursul preventiv se organizează pentru a crea o listă optimă de concurenţi.

Primirea cererilor de participare se face în dependenţă de forma concursului. Deosebim:

concursuri de cereri închise; concursuri de oferte închise; şi concursuri ne formale.

Concursurile de cereri închise sunt organizate de către organele publice locale pentru

procurarea bunurilor, serviciilor şi construcţii. Contractul este dat pretendentului care propune

cel mai mic preţ.

30

Concursurile de ofertă sunt organizate când se doreşte procurarea unei noi tehnologii.

Ambele tipuri de concursuri sunt organizate când se preconizează procurarea unor bunuri sau

servicii în volum foarte mare. În cazul când se doreşte procurarea unei cantităţi mici şi

concomitent se tinde de a micşora preţul produsului sau serviciului procurat, organizarea

primelor două tipuri de concursuri este ne dorită deoarece ele sunt costisitoare şi durează în timp.

Pentru soluţionarea acestei probleme se organizează concursuri neformale. Ofertele

pretendenţilor sunt primite în scris sau la telefon, astfel este asigurată concurenţa între furnizori.

Un rol important în asigurarea tehnico-materială î-l joacă alcătuirea corectă a cererilor şi

cerinţelor tehnice faţă de mărfurile sau serviciile pe care dosresc să le procure organele publice

locale. Specificarea cerinţelor minime, permite organizarea concursurilor şi asigură controlul

corespunderii cerinţelor a mărfurilor şi serviciilor procurate.

Etapa finală a asigurării tehnico-materiale este administrarea contractelor. Funcţia acestei

activităţi este de a asigura îndeplinirea obligaţiilor de către ambele părţi, inclusiv şi livrarea la

termen a mărfurilor şi serviciilor. Totodată administrarea contractelor presupune primirea şi

testarea mărfurilor şi serviciilor livrate conform contractului, cât şi efectuarea plăţilor după

contract în corespundere cu procedurile aprobate.

Tema Controlul activităţii autorităţilor publice locale.

În orice stat indiferent de forma de organizare, este necesar de efectuat controlul asupra

administraţiei publice. Controlul asupra activităţii organelor administrative poate urmări diferite

scopuri cum ar fi: activitatea normală a administraţiei pentru binele conducerii politice şi a

aparatului de stat, sau spre binele tuturor. În dependenţă de tipul statului se utilizează unul sau

ambele din aceste principii de control.

Desfăşurând activitatea sa administraţia publică, deseori este nevoită să afecteze drepturile

administraţilor atât a persoanelor fizice, cetăţenilor, cât şi a persoanelor juridice, diverse

organizaţii. La rândul lor administraţii intră în contact cu administraţia în urma desfăşurării

activităţii lor individuale sau colective, pe parcursul cărora ei întreprind diverse măsuri sau se

adresează administraţiei cu diverse cerinţe. În sfârşit între diverse organe ale administraţiei

publice uneori pot apărea situaţii de conflict de diferite ordine.

Atât pentru asigurarea soluţionării legale a conflictelor care pot apărea în interiorul

administraţiei publice, cât şi pentru protecţia administraţilor de la greşelile comise de către

diverse organe ale administraţiei publice, care le-ar putea liza drepturile, este necesar de efectuat

controlul administraţiei publice.

Funcţia de control este o componentă a noţiunii de administraţie şi are drept scop verificarea

dacă activitatea şi structura administraţiei publice corespunde normelor şi necesităţilor dictate de

cerinţele societăţii.

Scopurile puse la efectuarea controlului activităţii administraţiei publice sunt multiple:

31

Verificarea dacă şi cum se îndeplinesc deciziile organelor administraţiei publice;

Corectarea deciziilor deja primite pentru concordanţa loc cu noile realităţi sociale care sunt în

continuă mişcare;

Verificarea dacă sunt utilizate toate mijloacele de care dispun organele administraţiei publice,

pentru îndeplinirea sarcinilor sale, cât şi modul de utilizare a lor;

Evaluarea calităţii funcţionarilor publici, pentru a aprecia posibilităţile acestor, cât şi pentru

optimizarea repartizării lor;

Determinarea deciziilor necesare de primit în scopul soluţionării problemelor care apar mereu

în faţa administraţiei publice.

Se poate de spus că controlul în cazul dat serveşte şi punct de plecare pentru procesul

decizional. De asemenea controlul permite scoaterea în evidenţă a celor mai adecvate metode de

lucru utilizate în interiorul administraţiei publice atât la nivel local cât şi central. Această din

urmă posibilitate permite stabilirea cauzelor care frânează sau generează activitatea organelor

administrative.

Este bine cunoscut faptul că orice purtător al puterii este înclinat să facă abuz de ea,

persoanele de conducere, indiferent de postul ocupat, sunt obligaţi să se supună unor anumite

norme şi principii de activitate, care ar garanta eficacitate şi legalitatea acţiunilor lor.

Concomitent asupra lor este necesar de efectuat controlul şi această sistemă trebuie să fie abilă

de a scoate la iveală toţi vinovaţii acţiunilor nelegitime posibile şi în măsura maxim posibilă de a

obliga aceste persoane de a compensa daunele pricinuite jertfelor acţiunilor lor.

Conceptul controlului depinde de tipul statului şi a administraţiei publice aleasă de ţara dată.

În modelul “satului poliţist”, caracteristic pentru regimurile autoritare, dar arar întâlnit şi în

unele state democratice, administraţia publică se supune doar unor reguli “interne”, unui

regulament intern în activitatea sa. În cazul dat conducătorii din aparatul administrativ, care au

efectuat o încălcare sau au făcut abuz de putere ori alte acţiuni ne legale, pot fi pedepsite

administrativ, în interiorul acestei instituţii şi conform regulilor interne de joc, dar însuşi

păgubaşul acţiunilor lui foarte greu poate trage la răspundere pe încălcător.

În modelul “statului de drept” administraţia este supusă nu numai regulamentului intern, dar şi

unui sistem de drept la care în orice moment poate apela orice jertfă a acţiunilor lor. Anume

acest model permite protecţia deplină a administraţilor. Relaţiile dintre persoanele particulare şi

administraţia publică se alcătuiesc ca şi dintre două persoane particulare.

În linii generale controlul activităţii administraţiei publice verifică următoarele elemente de

bază: eficienţa şi raţionalitatea activităţii organelor administraţie publice, legalitate şi

legitimitatea activităţii ei.

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

32

a) Literatură normativă minimală:

1. Constituţia Republicii Moldova, (adoptată la 29 iulie 1994 şi în vigoare de la 27 august 1994).

2. Carta Europeana a autonomiei locale, Strasbourg , 15 octombrie 1985

3. Codul electoral adoptat prin Legea nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (Mon. Of. al RM din 8 decembrie 1997, nr. 81, art.

667).

4. Lege nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, 1990,

nr. 8, art.191; republicată în Mon. Of. al RM) din 26 septembrie 2002, nr. 131-133, art. 1018).

5. Lege nr.764-XV din 27 decembrie 2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova (Mon. Of. al RM

din 29 ianuarie 2002, nr. 16, art. 53).

6. Lege nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, (Mon. Of. al RM din 2 martie 2007, nr.

29-31, art. 91).

7. Lege nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (Mon. Of. al RM din 9 martie 2007, nr. 32-35,

art. 116).

8. Lege nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova, (Mon. Of. al RM din 16

februarie 2007, nr. 21-24, art. 68).

9. Lege nr.344-XIII din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) (Mon. Of. al RM din 14

ianuarie 1995, nr. 3-4, art. 51).

10. Lege nr.431-XIII din 19 aprilie 1995 privind statutul municipiului Chişinău (Mon. Of. al RM din 9 iunie 1995, nr. 31-32,

art. 340).

11. Lege nr.457-XV din 14 noiembrie 2003 pentru aprobarea Regulamentului – cadru privind constituirea şi funcţionarea

consiliilor locale şi raionale (Mon. Of. al RM din 19 decembrie 2003, nr. 248-253, art.998).

12. Lege nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local (Mon. Of. al RM din 24 martie 2000, nr. 34, art.231).

13. Lege nr.436-XV din 6 noiembrie 2003 privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului) (Mon. Of. al RM

din 12 decembrie 2003, nr. 244-247, art. 972).

14. Lege nr.741-XIII din 20 februarie 1996 despre Regulamentul cu privire la modul de soluţionare a chestiunilor organizării

administrativ-teritoriale a Republicii Moldova (Mon. Of. al RM din 4 aprilie 1996, nr. 20-21, art. 216).

15. Lege nr. 158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (Mon. Of. al RM din 23

decembrie 2008, nr. 230-232, art. 840)

16. Lege nr. 25-XVI din 22 februarie 2008 privind Codul de conduită a funcţionarului public (Mon. Of. al RM din 11 aprilie

2008, nr. 74-75, art. 243)

17. Lege nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică (Mon. Of. al RM din 5

octombrie 2010, nr.194-196, art. 637)

18. Lege nr. 80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică

(Mon. Of. al RM din 9 iulie 2010, nr. 117-118, art. 357)

19. Lege nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice (Mon. Of. al RM

din 24 februarie 2009, nr. 41-44, art. 118)

20. Lege nr. 16-XVI din 15 februarie 2008 cu privire la conflictul de interese (Mon. Of. al RM din 30 mai 2008, nr. 94-96, art.

351)

21. Lege nr.90-XVI din 25 aprilie 2008 cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei (Mon. Of. al RM din 13 iunie 2008, nr.

103-105, art. 391).

33

22. Lege nr.1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor,

procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere (Mon. Of. al RM din 5 septembrie 2002, nr. 124-

125, art. 991).

23. Legea nr. 294-XVI din 21.12.2007 privind partidele politice (Mon. Of. al RM din 29.02.2008, nr. 42-44, art. 119)

24. Lege nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti (Mon. Of. al RM din 23 ianuarie 1997, nr. 6, art. 54).

25. Lege nr.523-XIV din 16 iulie 1999 cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ - teritoriale (Mon. Of. al RM

din 11 noiembrie 1999, nr. 124-125, art. 611).

26. Legea învăţământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995 (Mon. Of. al RM din 9 noiembrie 1995, nr. 62-63, art. 692).

27. Lege nr. 26-XVI din 22.02.2008 privind întrunirile, (Mon. Of. al RM din 22 aprilie 2008, nr. 80, art. 261):

28. Lege nr.317-XV din 18 iulie 2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice

centrale şi locale (Mon. Of. al RM din 3 octombrie 2003, nr. 208-210, art. 783).

29. Lege nr.416-XII din 18 decembrie 1990 cu privire la poliţie (“Moldova Suverană” nr. 22-23 din 30 ianuarie 1991; Veştile

Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, 1990, nr. 12; republicată în Mon. Of. al RM din 31 ianuarie 2002, nr.

17-19, art. 56).

30. Lege nr.190-XIII din 19 iulie 1994 cu privire la petiţionare (Mon. Of. al RM din 8 septembrie 1994, nr. 4, art. 47;

republicată în Mon. Of. al RM din 24 ianuarie 2003, nr. 6-8, art. 23).

31. Legea Curţii de Conturi, nr. 261-XVI din 5 decembrie 2008 (Mon. Of. al RM din 31

decembrie 2008, nr. 237-240, art. 864).

32. Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (Mon. Of. al RM din 18 mai 2000, nr. 57-58, art.

375).

Hotărâri ale Parlamentului :

33. Concepţia cu privire la politica de personal în serviciul public, aprobată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova

nr.1227-XV din 18 iulie 2002 (Mon. Of. al RM din 29 august 2002, nr. 122-123, art. 985).

34. Regulamentul comisiei administrative, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.55 din 25 martie 2010

(Mon. Of. al RM din 21 mai 2010, nr. 78-80, art. 225).

35. Concepţia controlului de stat în Republica Moldova, aprobată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.189-XIII

din 19 iulie 1994 (Mon. Of. al RM din 22 septembrie 1994, nr. 6, art. 57).

Hotărâri ale Guvernului:

36. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 34 din 17 ianuarie 2001 „Despre aprobarea Regulamentului Guvernului

Republicii Moldova” (Mon. Of. al RM din 25 ianuarie 2001, nr. 8-10, art. 73

37. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 657 din 6 noiembrie 2009 pentru aprobarea

Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea, structurii şi efectivului-limită ale

Cancelariei de Stat (Mon. Of. al RM din 10 noiembrie 2009, nr. 162, art. 724).

38. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 18.12.2009 cu privire la oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat

(Mon. Of. al RM din 22 decembrie 2009, nr.189-190, art.923).

39. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 201 din 11.03.2009 privind punerea în aplicare

a prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul

funcţionarului public (Mon. Of. din 17 martie 2009, nr.55-56, art. 249).

34

40. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 845 din 26 iulie 2004 “Cu privire la perfecţionarea profesională a

funcţionarilor publici” (Mon. Of. al RM din 6 august 2004, nr. 132-137, art. 1043).

41. Programul (măsurile) de activitate al Guvernului Republicii Moldova.

b) Literatură generală teoretică:

1. Alexandru Ioan, Administraţia publică: teorii, realităţi, perspective, Bucureşti: editura: Lumina Lex, 1999, 2000, 2001, 2002

2. Alexandru Ioan, Drept administrativ comparat, Bucureşti: editura Lumina Lex, 2000.

3. Alexandru Ioan, Structuri, mecanisme şi instituţii administrative, (şcoala naţională de studii politice şi administrative),

Bucureşti, 1992; V. I şi V. II (note de curs), editura Sylvi, 1996.

4. Bălan Emil, Drept administrativ şi procedură administrativă, Bucureşti: Bucureşti: editura Universitară, 2002.

5. Creangă Ion, Curs de drept administrativ, Vol. II, Chişinău: Editura Epigraf, 2005.

6. Dvoracek Maria V., Drept administrativ. Noţiuni introductive, Iaşi, 1993.

7. Iorgovan Antonie, Drept administrativ, partea I şi a II, Bucureşti: editura Nemira, 1996.

8. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, volumul I, Bucureşti: editura ALL BECK, 2001; volumul II, Bucureşti:

editura “ALL BECK”, 2002.

9. Manda Corneliu, Drept administrativ, Bucureşti: editura Victor, 2000.

10. Negoiţă Alexandru, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, Bucureşti, 1993.

11. Orlov Maria, Belecciu Ştefan Drept administrativ, Chişinău: editura Elena V.I., 2005

12. Popa Eugen, Autonomia locală în România”, Bucureşti: editura ALL BECK, 1999.

13. Popa Victor, Manole Tatiana, Mihăiluţă Ion, „Administraţia publică locală a Republicii Moldova ”. Comentarii legislative,

Chişinău: editura Museum, 2000.

14. Popa Victor. Dreptul public. Chişinău: editura AAP, 1998.

15. Popescu Corneliu-Liviu, „Autonomia locală şi integrarea eupeană”, Bucureşti: editura ALL BECK, 1999.

16. Preda Mircea, Tratat elementar de drept administrativ român, Bucureşti: editura Lumina Lex, 1999.

17. Prisăcaru Valentin I., Tratat de drept administrativ român, partea generală, ediţia II-a revăzută, Bucureşti: editura “ALL”,

1996.

18. Trăilescu Anton, Drept administrativ. Tratat elementar, Bucureşti: editura ALL BECK, 2002.

19. Алёхин А. П., Кармолицкий А. А., Козлов Ю. М., Административное право Российской Федерации, Москва, 1998 г;

2000; 2001 г.

20. Алёхин А. П., Козлов Ю. М., Административное право Российской Федерации, 1 и 2 часть, МГУ, 1995 г.

21. Баранчинков В. А, Правовые проблемы становления и развития. местного самоуправление в Российской

Федерации”, Москва, 2005

22. Бахрах Д. Н., Административное право, общая и особенная часть, Москва, 1997; 2000 г.

23. Игнатов В. Г., Рудой В. В., Местное самоуправление, Москва: изд-во «Феникс»2003

24. Козлов Ю. М., Попов Л. Л., Административное право, Москва, 1999 г.

25. Козырин А. Н., Административное право зарубежных стран, Москва, 1996 г.

35

26. Овсянко Д. М., Административное право, Москва, 1996 г и др.

SUBIECTE PENTRU EXAMEN

1. Conceptul administraţiei publice locale. 2. Administraţia publică locală în structura organelor cu puterea de stat.

3. Raportul dintre administraţia publică locală şi alte ramuri ale dreptului naţional.

4. Clasificarea autorităţilor publice.

5. Trăsăturile specifice şi funcţiile administraţiei publice locale.

6. Esenţa şi etapele reformei teritoriale după 1990 în Republica Moldova.

7. Unităţile administrativ teritoriale şi structura lor.

8. Structura unităţii teritorial autonome Găgăuzia.

9. Formarea desfiinţarea şi schimbul statutului unităţii administrativ teritoriale.

10. Noţiunea de principii a administraţiei publice locale .

11. Principiile generale ale administraţiei publice locale.

12. Principiile constituţionale ale administraţiei publice locale.

13. Consideraţii generale privind formarea administraţiei publice locale.

14. Sistemul organelor electorale.

15. Organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale.

16. Componenţa şi constituirea consiliului local.

17. Durata mandatului consiliului local.

18. Atribuţiile consiliului local.

19. Secretarul consiliului local.

20. Atribuţiile secretarului consiliului local.

21. Desemnarea şi alegerea primarului.

22. Mandatul şi statutul primarului şi viceprimarului.

23. Atribuţiile primarului.

24. Primăria, statutul juridic al personalului primăriei

25. Delegatul sătesc.

26. Noţiunea consiliului raional.

27. Componenţa şi constituirea consiliului raional.

28. Atribuţiile consiliului raional.

29. Preşedintele şi vice-preşedintele raionului.

30. Mandatul, statutul şi atribuţiile preşedintelui raionului.

31. Comisiile de lucru ale consiliului local.

32. Şedinţele - formă principală de activitate a organelor administraţiei publice locale.

33. Organizarea şi desfăşurarea şedinţelor.

34. Adoptarea deciziilor şi conţinutul lor.

35. Procesul verbal al şedinţelor.

36. Profesionalism trăsătura principală a stilului de lucru.

37. Noţiunea serviciului public.

38. Clasificare serviciilor publice.

39. Organizarea şi conducerea serviciilor publice.

40. Numirea şi destituirea din funcție a personalului din serviciile publice.

41. Autorităţile administraţiei publice ale municipiului Chişinău.

42. Consiliul municipal. Atribuţiile.

43. Primarul general. Atribuţiile.

44. Pretorul. Atribuţiile. Pretura.

45. Serviciile publice ale municipiu Chişinău.

46. Noţiunea de autonomie financiară locală.

47. Venituri şi cheltuieli ale bugetelor locale.

48. Întocmirea aprobarea şi executarea bugetelor locale.

49. Fondurile extrabugetare. Subvenţiile.

50. Natura juridică a controlului activităţii autorităţilor publice locale.

51. Formele controlului activităţii organelor administraţiei publice locale.

52. Controlul administrativ.

53. Controlul de legalitate.

54. Controlul de oportunitate.