NOTE DE CURS TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE (Ciclul I)

Disciplina TIC NOTE DE CURS Braguţa Galina

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

NOTE DE CURS

TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE

(Ciclul I)

AUTOR:

Galina Braguța

mg. în drept, lector. univ.

Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM

la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5

Aprobat la ședința Senatului USEM

din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9

CHIŞINĂU – 2013


2

SUBIECTUL 1. SISTEME DE OPERARE

1. Evoluţia tehnologiilor informaţionale de comunicare.

2. Sisteme de operare (definiţie, componente, funcţii principale). Clasificarea SO –

single/multitasking, single/multiuser. Tipuri de sisteme de operare – particularităţi,

compatibilităţi fişiere. Aspecte de bază ale securităţii informaţiei.

3. Sisteme de operare GNU/Linux. Ierarhia obiectelor şi sistemul de fişiere. Programe şi aplicaţii.

Gestionarea fişierelor.

4. Programe utilitare de gestionare a fişierelor (*Commander). Operaţii rapide.

Arhivarea/dezarhivarea obiectelor. Tehnici de căutare avansată a informaţiei în calculator.

Obiectivele de referinţă

- să identifice tehnologiile informaţionale de comunicare moderne, sistemele de operare şi

versiunile/distributivele acestora, programele utilitare de gestionare a fişierelor;

- să descrie componentele şi funcţiile principale ale unui sistem de operare, ierarhia obiectelor şi

sistemul de fişiere în SO Windows şi GNU/Linux, tipuri de sisteme de operare, modalităţi de

arhivare a obiectelor, funcţiile unui utilitar de gestionare a fişierelor;

- să clasifice sistemele de operare;

- să arhiveze obiecte după anumite criterii, inclusiv protejarea cu parolă;

- să gestioneze taburi, operaţii rapide cu obiecte (creare, copiere, mutare, redenumire, redenumire în

masă), conexiuni locale şi ftp prin intermediul programelor utilitare *Commander;

- să posede tehnici de căutare avansată a informaţiei prin intermediul utilitarelor de gestionare a

fişierelor;

- să argumenteze compatibilitatea fişierelor în diverse sisteme de operare;

- să evalueze securitatea informaţiei în sisteme GNU/Linux.

1. Evoluţia tehnologiilor informaţionale de comunicare.

In ziua de astazi este de neinchipuit progresul uman fara aportul calculatoarelor care pe zi ce

trece devin tot mai perfectionate si mai multifunctionale. Tehnologiile informationale incontinuu

descopera noi orizonturi pentru a simplifica viata noastra. Datorita limbajelor si tehnicilor moderne

de programare, sunt create progarme puternice ce asigura o functionalitate perfecta a calculatoarelor,

a tehnologiilor informationale si comunicationale. Insa care este istoria acestora? Cum au aparut si


3

s-au dezvoltat? La ce anume pot toate acestea servi? Cum aceste aparate electronice ne pot

simplifica serviciul, invatamantul, guvernarea etc?

Societatea informaţională este societatea în care producerea şi consumul de informaţie este cea

mai importantă activitate, informaţia este resursa principală, tehnologiile informaţionale şi

comunicaţionale sunt tehnologiile de bază, iar mediul informaţional, împreună cu cel social şi cel

ecologic – un mediu de existenţă a omului.

Evoluția rapidă a tehnologiilor informaționale și de comunicare (TIC) a produs și continuă să

producă schimbări esențiale în toate aspectele societății. Societatea modernă poate fi percepută ca o

societate în care informația reprezintă resursa principală, iar cantitatea de informație se află într-o

creștere evoluată. Tehnologiile informaționale și de comunicare sunt intens utilizate în toate sferele

de activitate ale societății, inclusiv în educație și cercetare.

2. Sisteme de operare (definiţie, componente, funcţii principale). Clasificarea SO –

single/multitasking, single/multiuser. Tipuri de sisteme de operare – particularităţi,

compatibilităţi fişiere. Aspecte de bază ale securităţii informaţiei.

Sistemul de operare este un sistem de programe care coordoneaza toate activitatile ce se

desfasoara intr-un calculator intru executia programelor lansate de utilizatori, folosind eficient

resursele calculatorului, cu alte cuvinte reprezinta o interfata intre resursele hard ale calculatorului si

utilizator. Sistemul de operare, in continuare SO, se pastreaza pe discul rigid si se lanseaza automat

la pornirea calculatorului.Un sistem SO asigura:

interactiunea intre unitatile calculatorului;

interactiunea intre om si calculator;

organizarea, plasarea si pastrarea informatiei in calculator.

Printre functiile principale ale unui SO se enumara:

comanda si controleaza executia programelor utilizatorilor;

initializeaza sistemul de calcul si verifica starea resurselor calculatorului;

comanda si controleaza activitatea dispozitivelor de intrare-iesire;

formateaza discul rigid si discul flexibil;

prelucreaza si modifica starea fisierelor si programelor;

asigura un sistem de protectie a datelor si programelor;

defineste structura sistemului de fisiere;

gestioneaza (asigura partajarea) resurselor calculatoarelor;

gestioneaza fisierele pe suportul de memorie externa etc.


4

Sunt mai multe feluri de sisteme de operare, printre care se enumara: DOS, Windows, Linux,

Solaris, Mac OS, FreeBSD, Unix etc. Dupa modul de partajare al procesorului deosebim:

sisteme de operare monoprogramare (monotasking);

sisteme de operare multiprogramare (multitasking).

Sistemele SO monotasking, precum este MS-DOS, permit executia unei singure executii la un

moment dat, pe cand sistemele SO multitasking, precum este Windows, permit executia mai multor

programe simultan.

Interfata unui SO asigura comunicarea intre utilizator si calculator, proces ce poate fi descris

astfel: prin intermediul tastaturii si/sau al mouse-ului utilizatorul transmite comenzi sau raspunsuri

la solicitarile calculatorului, iar prin intermediul monitorului, calculatorul transmite utilizatorului

mesaje sau intrebari. Interfetele pot fi realizate prin:

liniile de comanda - utilizatorul transmite comenzile calculatorului sub forma unui sir de

caractere care respecta o anumita sintaxa (de ex. Run),

meniuri - prin intermediul unui sistem de meniuri si optiuni de meniu sau utilizatorul poate

utiliza combinatia de taste ce apare in dreapta numelui optiunii cunoscuta si sub numele de

scurtatura. Deschiderea meniurilor poate fi realizata cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii,

grafic cu ajutorul simbolurilor (pictograme) - aceste interfete folosesc metoda trage si

plaseaza (drag and drop) prin care obiectele reprezentate prin pictograme pot fi copiate sau

mutate. Utilizatorul in acest tip de interfata trebuie sa cunoasca pictograma care reprezinta

aplicatia data.

3. Sisteme de operare GNU/Linux. Ierarhia obiectelor şi sistemul de fişiere. Programe şi

aplicaţii. Gestionarea fişierelor.

Distribuțiile Linux sunt sisteme de operare GNU/Linux care au la bază acelaș kernel Linux, și

care diferă cel mai mult prin interfața grafică și accesoriile, programele puse la dispoziția

utilizatorului. Distribuțiile, pe de altă parte, sunt sisteme de operare GNU/Linux orientate pe grupuri

de utilizatori, de exemplu pentru utilizatori simpli, avansați, experți, programiști, developeri,

administratori, ingineri etc. sau pentru anumite tipuri de calculatoare, precum PC personale, servere,

supercalculatoare. Printre distribuțiile cele mai răspândite se enumeră Ubuntu, OpenSuse, Fedora,

Redhat, CentOS etc.

Sistemele GNU/Linux, spre deosebire de SO Windows, oferă posibilitatea de lucru pe mai multe

suprafețe de lucru simultan, ceea ce permite să dedicăm fiecărei suprafețe de lucru câte o sesiune de

lucru aparte. De exemplu, în suprafața de lucru 1 (Desktop 1) putem deschide programele necesare


5

pentru pregătirea unui referat; în suprafața de lucru 2 (Desktop 2) –programele necesare redactării

foto a unui album de fotografii, în suprafața de lucru 3 – programele necesare colectării informației

de pe internet cu privire la un anumit subiect etc. Trecerea de la o suprafață de lucru la alta se obține

prin Ctrl+Alt+săgețile (în Gnome) și Ctrl+F1 - Ctrl+F4 (în Kde).

Programele implicite de navigare și gestionare a fișierelor sunt Nautilus (pentru familia Debian)

și Konqueror (pentru familia RedHat). Calea completă a dosarului personal al unui utilizator este

/home/username.

Browserul implicit este Firefox, însă după preferință pot fi instalate și altele, precum Chrome,

Opera etc.

Pachetul de aplicații pentru oficiu este LibreOffice sau OpenOffice și conține procesorul textual

Writer, procesorul tabelar Calc, pentru prezentări – Impress. Formatul implicit al documentelor este

.odt (Writer), .ods (Calc) și, respectiv, .odp (Impress), cu posibilitatea de a salva în formatele

documentelor Microsoft Office 97/2000/XP, adică .doc, .xls și, respectiv, .ppt.

4. Programe utilitare de gestionare a fişierelor (*Commander). Operaţii rapide.

Arhivarea/dezarhivarea obiectelor. Tehnici de căutare avansată a informaţiei în calculator.

Modalități de navigare rapidă prin taste

Alt+F1, Alt+F2 Selectare unități de disc pentru fereastra stângă și dreaptă

Enter Lansare în execuție

(deschiderea dosarului sau executarea aplicației asociată fișierului)

Backspace Ieșire din dosarul curent

PageUp, PageDown Navigare cursor cu o pagină mai sus, și, respectiv, o pagină mai jos

Home, End Plasare cursor la începutul dosarului, respectiv la sfârșitul dosarului

Tab Trecere cursor dintr-o fereastră în alta

Insert, Space Selectare/deselectare obiecte

Operații rapide cu obiecte

F5 Copiere obiecte dintr-o fereastră în alta, cât și copiere cu redenumire

F6 Mutare obiecte dintr-o fereastră în alta, cât și mutare cu redenumire

Shift+F6 Redenumire obiect

F7 Creare dosar

F8, Del, Shift+Del Ștergere obiect/obiecte

Ctrl+M Redenumire în masă a obiectelor

Gestionare taburi


6

Ctrl+T Creare tab nou

Ctrl+W Închidere tab curent

Ctrl+Tab Navigare între taburi

Conexiuni locale – opțiunile Network connections și Disconnect network

connections din meniul Net. Exemplu de conexiune: \\nume_comp\nume_dosar

Conexiuni FTP

Net/FTP New Connection, Ctrl+N Creare conexiune FTP nouă

Net/FTP Connections, Ctrl+F Gestionare conexiuni FTP

Căutarea informației în calculator

Alt+F7 Lansarea ferestrei pentru căutare (meniul Commands/Search)

? Un caracter necunoscut

* Un șir de caractere necunoscute


7

SUBIECTUL 2. PROCESOARE DE TEXT

1. Procesoare de text – definiţie clasificare, funcţii principale, securizarea documentelor.

Procesoarele textuale MS Word, OO Writer, Google Drive – compatibilitatea documentelor.

2. Reguli şi norme de tehnoredactare. Navigarea rapidă în cadrul unui document. Metode de

selectare a textelor.

3. Găsirea şi înlocuirea textelor, a marcajelor în cadrul unui document.

4. Inserarea comentariilor, chenarelor, referinţelor în cadrul unui document. Formatarea antetului şi

subsolului.

5. Stiluri. Inserarea şi formatarea cuprinsului automat.

6. Formatarea documentelor specifice (cv, cerere, demers, foaie de titlu etc).

7. Procesoarele de text OO Writer şi Google Drive – particularităţi principale. Lucrul în echipă şi la

distanţă asupra documentelor.


- să definească noţiunea de procesor de text;

- să descrie funcţiile principale ale procesoarelor de text;

- să identifice interfeţele grafice ale procesoarelor textuale MS Word, OO Writer, Google Drive;

- să descrie regulile şi normele de tehnoredactare, metodele de selectare a textelor, metodele rapide de

navigare în document, modalităţile de protejare şi partajare a documentelor;

- să găsească şi să înlocuiască un caracter, un cuvînt, un fragment de text, un marcaj (cu sau fără

elemente de formatare);

- să recunoască elementele de formatare a unui cuvînt, a unui paragraf, a unei pagini;

- să formateze paragrafe şi pagini cu chenare, antet, subsol, referinţe;

- să creeze, să modifice şi să gestioneze stiluri;

- să aplice documentului un autocuprins;

- să formateze documente specifice precum cv, cerere, demers, foaie de titlu etc;

- să aplice tehnicile de înlocuire potrivite în corespundere cu problema formulată;

- să posede aptitudini de formatare a unui document după anumite cerinţe de tehnoredactare;

- să recomande modalităţi şi tehnici avansate de gestionare/formatare a documentelor.

1. Procesoare de text – definiţie clasificare, funcţii principale, securizarea documentelor.

Procesoarele textuale MS Word, OO Writer, Google Drive – compatibilitatea documentelor.


8

Un procesor de text este o aplicație software folosită pentru producerea (înțelegând prin aceasta:

compoziție, editare, așezare în pagină sau formatare, eventual și tipărire) de orice tip de material

destinat tipăririi.

Procesoarele de text descind din primele unelte de formatare (de așezare în pagină) a textului,

unelte numite uneori și unelte de aliniat text, de la singura lor funcție pe care o puteau îndeplini.

Procesarea textului a fost una din primele utilizări a calculatoarelor în productivitatea de birou.

MS Word-ul este unul din cele mai populare procesoare de texte din lume, fiind foarte raspândit,

practic el exista pe orice calculator. Este inclus în pachetul Office al firmei Microsoft si se gaseste

sub diferite variante cum ar fi Word 2, Word 6, Word 95, Word 97 si Word 2000. Din punct de

vedere al începatorului diferenta dintre aceste versiuni nu este importanta, el putând sa învete în

orice versiune putând apoi sa se descurce fara probleme în oricare alta.

Procesorul de texte WORD este un program foarte puternic pentru prelucrarea textelor, care tinde

sa devina un procesor de publicatii asigurand pe langa operatiile clasice de prelucrare a textelor si

organizarea lor sub forma de tiparitura: brosuri, ziar, carte.

Aplicatia WORD din pachetul Microsoft Office ofera urmatoarele facilitati:

1. crearea si corectarea documentelor;

2. lucrul cu mai multe documente;

3. tiparirea documentelor;

4. operatii cu blocuri de texte;

5. operatii de cautare si inlocuire;

6. formatarea documentului la nivel de caracter si paragraf si administrarea unor stiluri de

formatare predefinite sau definite de utilizator;

7. formatarea documentului la nivel de pagina (stabilirea marginilor si a modului de aranjare a

textului in pagina, numerotarea paginilor, crearea antetelor si a subsolurilor de pagina, crearea

notelor de subsol si de sfarsit;

8. inscrierea tabelelor in document si administrarea lor (creare, modificare, formatare);

9. crearea unor liste marcate sau numerotate;

10. aranjarea textului in coloane;

11. inserarea obiectelor in document (imagini, sunete, ecuatii, diagrame);

12. administrarea corespondentei (scrisori si etichete postale).

Procesorul de texte WORD este un program foarte puternic pentru prelucrarea textelor, care tinde

sa devina un procesor de publicatii asigurand pe langa operatiile clasice de prelucrare a textelor si

organizarea lor sub forma de tiparitura: brosuri, ziar, carte.


9

Aplicatia WORD din pachetul Microsoft Office ofera urmatoarele facilitati:

1. crearea si corectarea documentelor;

2. lucrul cu mai multe documente;

3. tiparirea documentelor;

4. operatii cu blocuri de texte;

5. operatii de cautare si inlocuire;

6. formatarea documentului la nivel de caracter si paragraf si administrarea unor stiluri de

formatare predefinite sau definite de utilizator;

7. formatarea documentului la nivel de pagina (stabilirea marginilor si a modului de aranjare a

textului in pagina, numerotarea paginilor, crearea antetelor si a subsolurilor de pagina, crearea

notelor de subsol si de sfarsit;

8. inscrierea tabelelor in document si administrarea lor (creare, modificare, formatare);

9. crearea unor liste marcate sau numerotate;

10. aranjarea textului in coloane;

11. inserarea obiectelor in document (imagini, sunete, ecuatii, diagrame);

12. administrarea corespondentei (scrisori si etichete postale).

OpenOffice.org este o suită de software birotic liberă (Open source). OpenOffice.org este un

concurent direct al suitei Microsoft Office, majoritară pe piață. Acesta deține o interfață similară și

implementează majoritatea funcționalităților unui software comercial. OpenOffice.org folosește

formatele de fișiere OpenDocument, standardizate de către OASIS, precum și set de formate proprii,

mai vechi, dar foarte apropiate de OpenDocument. Cu mici excepții, OpenOffice.org poate citi și

scrie și documente în formatele Microsoft Office.

Writer, în traducere liberă Scriitorul, citit /ɹaɪtə/ sau rai-tăr, este procesorul de text din suita

OpenOffice.org. Writer nu este doar un procesor de text ci îndeplinește și alte funcții, fiind apelat și

de către alte aplicații OpenOffice.org. Spre exemplu, în OpenOffice.org Base, formularele și

rapoartele sunt create cu ajutorul aplicației Writer, chiar dacă formularul/raportul finit nu se salvează

ca un fișier separat, ci ca un obiect formular/raport în fișierul bază de date.

Disc Google (en. Google Drive) este un serviciu de stocare online a fișierelor, prezentat pentru

prima dată publicului pe data de 24 aprilie 2012, de către Google. Disc Google este o extensie a

Google Docs, și odată ce este activată, link-ul de la Google Docs (docs.google.com) este înlocuit cu

cel de la Disc Google (drive.google.com).

Disc Google te ajută să creezi documente, foi de calcul sau prezentări pe care poţi lucra împreună

cu colegii tăi, în acelaşi timp, chiar dacă ei se află la alt computer.


10

2. Reguli şi norme de tehnoredactare. Navigarea rapidă în cadrul unui document. Metode de

selectare a textelor.

Reguli de tehnoredactare:

1. Nu se permit blancuri la început de paragraf.

2. Separați cuvintele doar cu un spațiu, nu lăsați spații multiple între cuvinte.

3. Când ajungeți la finalul rândului și mai aveți text de introdus, nu apăsați Enter. Apăsați

Enter doar la sfârșit de paragraf.

4. Înaintea semnelor de punctuație . , : ; ... ! ? ) ‖ nu se lasă spațiu, ci doar după acestea.

Înaintea semnelor ( și „ adică a parantezei și a ghilimelelor de deschidere, se lasă spațiu, iar

după acestea – nu. Când se utilizează cratima, se lasă spațiu și înainte și după ea.

Norme de tehnoredactare:

1. Dimensiunea caracterelor – 14;

2. Fontul caracterelor – Times New Roman;

3. Alinierea paragrafelor – justificată;

4. Indentarea primului rând – 1cm (instrumentele de pe riglă sau fila Home→grupul

Paragraph);

5. Distanța dintre linii – 1.5;

6. Stabilirea marginilor paginii: sus – 2cm, jos – 2cm, stânga – 3cm, dreapta – 1.5cm;

7. Opțional, setarea distanței dintre paragrafe.

Metode de deplasare în cadrul documentului

Acțiunea Efectul

→, ←, ↑,↓ Deplasarea cursorului cu un caracter spre dreapta, stânga, cu un rând mai sus, cu un rând

mai jos

Home ,End Deplasarea cursorului la începutul rândului, sfârșitul rândului

PageUp, PageDown Deplasarea cursorului o pagină mai sus, o paginămai jos

Ctrl + →, ←, ↓,↑ Deplasarea cursorului la începutul cuvântului următor, cuvîntului anterior, începutul

paragrafului următor, paragrafului anterior

Ctrl+ Home Deplasarea cursorului la începutul documentului

Ctrl +End Deplasarea cursorului la sfârșitul documentului

Shift+F5 Revenirea cursorului în poziția anterioară ultimei acțiuni


11

Selectarea fragmentelor de text, utilizând mouse-ul și tastatura.

1. Selectarea întregului text. Faceți triplu clic în zona marginii stângi a documentului (sau

Ctrl+A).

2. Selectare porțiune de text.

a) poziționați cursorul mouse-ului la începutul textului pe care doriți să-l selectați, mențineți

clic apăsat și deplasați până la locul unde doriți să se termine selecția. Eliberați butonul stâng al

mouse-ului.

b) faceți clic la începutul textului pe care doriți să-l selectați, navigați cu mouse-ul acolo

unde doriți să se termine selecția dar nu apăsați încă, țineți apăsată tasta Shift și faceți clic în locul

unde doriți să se termine selecția.

3. Selectare paragraf.

a) faceți triplu clic în interiorul paragrafului.

b) faceți dublu clic în zona marginii stângi a documentului, în dreptul paragrafului.

4. Selectare rând de text. Faceți clic în zona marginii stângi a documentului, în dreptul rândului

respectiv.

5. Selectare cuvânt. Faceți dublu clic pe cuvântul respectiv.

6. Selectare propoziție. Ctrl+clic pe propoziție.

7. Selectare nealăturată. Selectați prima porțiune de text (de exemplu dublu-clic pe cuvânt),

mențineți apăsată tasta Ctrl și cu mouse-ul selectați pe rând celelalte porțiuni de text (de

exemplu dublu-clic pe alt cuvânt).

8. Selectare de la tastieră. Exersați acțiunile descrise în tabelul 2.

Combinații de taste Rezultat

Shift + →, ←, ↑,↓ Selectează un caracter spre dreapta, stânga, în sus și în jos cu un rând

Shift +Home, End Selectează textul de la cursor până la început de rînd, sfârșit de rând

SHIFT +Pageup, Pagedown Selectează textul de la cursor cu o pagină mai sus, cu o pagină mai jos

Ctrl +Shift + →, ←, ↑,↓ Selectează până la începutul cuvântului următor/anterior, începutul paragrafului

anterior/următor. Selectează din cuvânt în cuvânt, din paragraf în paragraf.

Ctrl+ Shift +Home Selectează textul de la cursor până la începutul documentului

Ctrl +Shift +End Selectează textul de la cursor până la sfârșitul documentului

Ctrl + A Selectează tot textul


12

3. Găsirea şi înlocuirea textelor, a caracterelor speciale, metacaracterelor în cadrul unui

document.

Căutarea în document: fila Home→Editing→ (sau Ctrl+F) → Advanced Find...

Înlocuirea în document: fila Home→Editing→ sau Ctrl+H.

Opțiuni de căutare: butonul More (se transformă în butonul Less) afișează o listă cu opțiuni

suplimentare:

Match case – pentru a face deosebire între litere mari și mici;

Find whole words only – pentru a căuta doar cuvinte întregi;

Use wildcards – pentru a utiliza metacaracterele.

Găsirea și înlocuirea elementelor de formatare: butonul , apoi opțiunile Font,

Paragraph...

Caractere speciale: butonul , apoi selectați opțiunea necesară: Paragraph Mark(¶),

Tab Character (→), Manual Line Break, Manual Page Break, Any Character,

Any Letter. De asemenea, puteți indica notațiile corespunzătoare ^p, ^t, ^l, ^m, ^? și,

respectiv, ^$.

Metacaractere: bifați opțiunea Use wildcards și apăsați butonul Special, indicînd

opțiunea necesară. Puteți utiliza și următoarele simboluri:

Operator Funcția Exemple

? Găsește un caracter necunoscut b?t găsește bât, bit, bat

* Găsește un șir de caractere necunoscute s*c găsește sac, sărac, spic

[] Găsește unul din caracterile specificate s[ea]c găsește sec și sac

[-] Găsește orice caracter individual în acest

șir

[r-t]ac găsește rac, sac și tac.

[!] Găsește orice caracter cu excepția celor

indicate

s[a!]c găsește sec, soc, sic și suc dar nu și

sac.

< Găsește începutul unui cuvânt <inter găsește interesant dar nu și sprinter

> Găsește sfârșitul unui cuvânt at> găsește pat, lăsat, armat dar nu și vatră

4. Inserarea comentariilor, chenarelor, referinţelor în cadrul unui document. Formatarea

antetului şi subsolului.

Creare comentariu: fila Review→grupul Comments→butonul New comment;


13

Editare comentariu: faceți clic pe (în) blocul comentariului;

Ștergere comentariu: faceți clic dreapta pe comentariu și selectați Delete Comment;

Deplasare între comentarii: butoanele Previous (Precedent) și Next (Următor) din fila

Review→grupul Comments.

Inserare chenar la text: fila Home→grupul Paragraph→butonul →opțiunea Borders

and Shading…→ eticheta Border.

Inserare chenar la pagină: fila Home→grupul Paragraph→ butonul →opțiunea

Borders and Shading…→eticheta Page Border.

Ștergere chenar la text (pagină): selectați textul cu chenar și din fila Home→grupul

Paragraph→ butonul →opțiunea Borders and Shading…→eticheta Borders

(Page Border) selectați tipul None (fără chenar).

Creare antet/subsol: fila Insert→grupul Header&Footer→butonul Header pentru antet și

butonul Footer pentru subsol.

Editare antet/subsol: faceți dublu clic pe conținutul antetului/subsolului.

Ștergere antet (subsol): Insert→grupul Header&Footer→comanda Header

(Footer)→Remove Header (Footer).

Creare note de subsol (referințe): fila References→grupul Footnotes→butonul Insert

Footnote.

Ștergere note de subsol (referințe): selectați marcajul ei de referință din text ( de ex: word1) și

apăsați tasta Backspace sau Delete.

5. Stiluri. Inserarea şi formatarea cuprinsului automat.

Stiluri predefinite: fila Home→grupul Styles.

Definirea unui stil nou: fila Home→grupul Styles→butonul →panoul Styles→butonul

New Style → elementele definitorii pentru noul stil Name (nume), Style (stilul), Type

Style based on (stil pe care se bazează).

Modificarea unui stil: fila Home→grupul Styles→ butonul →clic dreapta pe numele

stilului→Modify Style…

Aplicarea unui stil la text: fila Home→grupul Styles→ →clic pe numele stilului.


14

Ștergerea un stil: fila Home→grupul Styles→butonul → clic dreapta pe numele

stilului→opțiunea Delete…

Inserarea automată a cuprinsului: fila References→grupul Table of

Contents→butonul Table of Contents→opțiunea Insert Table of

Contents...

Actualizarea cuprinsului unui document: fila References→grupul Table of Contents

(sau clic dreapta pe cuprins)→butonul Update Table→opțiunea Update entire

table.

6. Formatarea documentelor specifice (cv, cerere, demers, foaie de titlu etc).

Formatați o foaie de titlu, după cum urmează:

Nr. Text Aliniere Stil Dimensiune

caracter

1.

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Matematică și Informatică

Departamentul Matematici Aplicate

centru aldin 16

2. Teză de licență centru aldin 30

3. Modelarea proceselor economice centru aldin cursiv 36

4. A efectuat: studenta(ul) grupei 31 stânga - 16

5. Nume, Prenume stânga aldin cursiv 16

6. Conducător științific: dr, conf univ., stânga - 16

7. Nume, Prenume stânga aldin cursiv 16

8. Chișinău, 2012 centru aldin 16

1. Aplicați elementele de formatare indicate în tabelul de mai sus.

2. Selectați Teză de licență, faceți clic dreapta pe selecție și alegeți opțiunea Paragraph. În

câmpul Spacing→Before stabiliți 120pt.

3. Selectați rândul Modelarea proceselor economice și stabiliți în câmpul Spacing→Before

– 24pt, iar în câmpul Spacing→After – 108pt.

4. Pentru a alinia rândurile 4, 5, 6 și 7 la dreapta, selectați-le și din caseta de dialog

Paragraph→Indentation Left, stabiliți distanța – 12cm (First Line să fie 0).

5. Selectați Chișinău, 2012 și fixați distanța până la paragraf de 120pt

(Paragraph→Spacing→Before).


15

7. Procesoarele de text OO Writer şi Google Drive – particularităţi principale. Lucrul în echipă

şi la distanţă asupra documentelor.

Writer, în traducere liberă Scriitorul, citit /ɹaɪtə/ sau rai-tăr, este procesorul de text din suita

OpenOffice.org. Writer nu este doar un procesor de text ci îndeplinește și alte funcții, fiind apelat și

de către alte aplicații OpenOffice.org. Spre exemplu, în OpenOffice.org Base, formularele și

rapoartele sunt create cu ajutorul aplicației Writer, chiar dacă formularul/raportul finit nu se salvează

ca un fișier separat, ci ca un obiect formular/raport în fișierul bază de date.

Fereastra are o alcătuire asemănătoare ferestrei Microsoft Word. În mod implicit, fereastra este

formată din meniul principal, din barele de instrumente detașabile (implicit bara Standard și

Formatare), din riglă, din zona de editare și din bara de stare.

Pe lângă facilitățile unui procesor de text (verificarea ortografică/gramaticală, găsire/înlocuire,

cratimăautomată, generarea automată de tabele, atașarea la e-mail și altele), Writer are și alte

facilități-cheie cum ar fi șabloanele și stilurile, diverse metode de așezare în pagină a textului (cadre,

anteturi, subsoluri), atașarea de diagrame, grafice create în alte componente ale OpenOffice.org,

instrumente de desenare incluse, instrumente de desenare incluse, integrarea bazelor de date și

exportul documentului în Portable Document Format (PDF).

În afară de facilitățile descrise mai sus, Writer mai are și alte facilități. Una dintre ele este

Navigatorul, unealtă inexistentă în MS Office. Intstrumentul Navigator afișează toate obiectele din

document și permite saltul rapid la ele. Navigatorul poate de asemenea gestiona capitolele din

document, mutându-le sau schimbându-le nivelul.

Writer are multe metode de așezare în pagină a textului: coloanele, cadrele (frame-urile), tabelele,

secțiunile, iar acestea sunt foarte particularizabile. Cadrele sunt echivalentele casetelor de text din

Microsoft Word, dar oferă o flexibilitate mare. În cadre pot fi incluse fără probleme texte, imagini,

tabele, chiar și alte obiecte. Spre deosebire de casetele de text din Word, cadrele din Writer pot fi

legate între ele astfel încât textul din un cadru să continue în alt cadru, oriunde s-ar afla în pagină

sau în document.

În comparație cu Microsoft Word, Writer are mai multe opțiuni de manipulare a imaginilor,

printre careÎmbătrânierea (Aging), Red/Green/Blue (Roșu/Verde/Albastru), Mosaic (Pixelizare),

Relief (Reliefare),Posterize (Posterizare).

Instrumentele de desenare sunt asemănătoare cu cele din Word, doar că sunt organizate altfel. De

remarcat este că nu există buton pentru desenarea liniilorfrânte (chiar dacă această opțiune există în

componenta Draw), iar în timpul desenării libere (freeform, cunoscută în Office în limba română ca

Mâzgăleală), linia desenată este rotunjită pentru ca desenul finit să nu fie colțuros.


16

Echivalentul WordArt-ului este FontWork Cuvântul „FontWork‖ este format prin alăturarea

cuvântului font și a cuvântului work, însemnând muncă sau lucru). FontWork-urile se comportă ca

orice alt obiect și acceptă umplere particularizată (grandienduri, textură, model) dar și modele 3D.

Instrumentele 3D sunt de asemenea asemănătoare cu cele din Word, până și meniurile și

pictogramele seamănă. De remarcat că lipsesc cu desăvârșire opțiunile de umbrire ale obiectelor.

În terminologia Writer, un document master (în engleză master=stăpân) se numește o grupare de

documente care provin din aceeași carte/teză/raport. Documentele master sunt de obicei folosite la

scrierea unor documente lungi, ca de exemplu o carte, o teză, sau un lung raport. Un document

master este în mod special util când imaginile, foile de calcul, sau alte obiecte determină o mărime

apreciabilă a fișierului ce stochează lucrarea. Documentele master mai sunt folosite și când la

secțiunile unui document se lucreează de către oameni diferiți, astfel încât ei nu vor avea nevoie să

facă schimburi de fișiere.

Writer permite transformarea rapidă a documentelor finite în fișiere Portable Document Format,

care pot fi vizualizate de orice computer cu un vizualizatorPDF. Această facilitate permite

utilizatorului să seteze și alte opțiuni, cum ar fi calitatea imaginilor incluse sau parola pentru

deschidere.

Totuși Writer este criticat că atunci când exportă nu creează copii identice ale documentului

original, mai ales când documentul original este extrem de lung.

Writer mai este criticat și pentru că sistemul de găsire/înlocuire nu este cu nimic îmbunătățit față

de versiunile vechi, fără a putea căuta toate formele unui cuvânt în document, așa cum se poate face

în Microsoft Word. Chiar dacă Writer are un sistem de verificare ortografică, nu are un sistem de

verificare gramaticală, chiar dacă acesta se poate adăuga prin intermediul unei extensii. Writer este

prost văzut și pentru că îi lipsește un mod de vizualizare a documentului care afișează detalii din

formatare în linie cu textul, cum ar fi locul unde începe și unde se termină un text cursiv sau un

sfârșit de pagină/coloană/secțiune, ca în Word dar și în WordPerfect.

Lansarea serviciului Google Drive. Accesați site-ul drive.google.com, logați-vă.

Crearea unui document. Apăsați butonul Create (Creați)→opțiunea Docs (Document).

Încărcarea unui registru. Apăsați butonul Upload (Încărcați)→opțiunea Files…(Fișiere).

Editarea unui registru încărcat în formatul docs. Meniul File (Fișier)→ opțiunea Open

with (Deschideți cu)→Google Docss (Document Google).

Descărcarea unui document. Meniul File (Fișier)→opțiunea Download (Descărcați).


17

Redenumirea docuemntului. Meniul File (Fișier), opțiunea Rename (Redenumiți).

Partajarea documentului. Meniul File (Fișier), opțiunea Share (Permiteți accesul…).

De reținut:

Pentru a putea prelucra date on-line trebuie să aveți creat un cont de e-mail pe gmail.com.

Prelucrarea on-line a datelor are posibilități mai reduse.

Operațiile efectuate sunt salvate în mod automat.

Puteți crea registre noi, încărca/descărca registre existente.

Aveți posibilitatea de a partaja registre cu alte persoane, pentru a fi vizualizate,

comentate, modificate on-line.


18

SUBIECTUL 3. PLATFORME E-LEARNING

1. Concepte de bază. Arhitectura unui sistem eLearning. Tipuri de formate de curs.

2. Sisteme eLearning (Moodle, AEL, Sakai). Instrumentele unui sistem eLearning.

3. Platforma Moodle.


- să definească noţiunile de instruire electronică, instruire asistată de calculator, instruire online,

instruire la distanţă, eLearning;

- să identifice avantajele instruirii prin sistemele eLearning;

- să recunoască sistemul eLearningşi instrumentele de lucru;

- să determine tipurile de format de curs;

- să clasifice sistemele eLearning;

- să gestioneze contul de utilizator într-un sistem eLearnng;

- să utilizeze instrumentele unui sistem eLearning;

- să argumenteze necesitatea instruirii continue;

- să evalueze aportul platformelor Moodle, AEL şiSakai în instruirea continuă.

1. Concepte de bază. Arhitectura unui sistem eLearning. Tipuri de formate de curs.

Instruirea continuă de-a lungul vieţii şi instruirea deschisă Oriunde, Oricând, pentru Oricine

şi Orice sunt real posibile doar în forma la distanţă. Aceste forme novatoare de instruire sunt

deosebit de actuale şi importante pentru cariera personală, pentru reformarea sistemului educaţional

şi pentru edificarea Societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere.

Formele moderne de invăţămînt au fost sprijinite iniţial de mijloace de comunicare oferite prin

intermediul poştei, telefonului, iar apoi al televiziunii. Noile tehnologii informaţionale şi

comunicaţilonale schimbă perspectiva asupra practicii educaţionale, completand cadrul educaţional

cu metodologii moderne de invăţare specifice societăţii informaţionale.

E-learning reprezintă interacţiunea dintre procesul de predare/invăţare şi tehnologiile

informaţionale – ICT (Information and Communication Technology) – , acoperind un spectru larg de

activităţi, de la invăţămantul asistat de calculator pană la invăţămantul desfăşurat in intregime in

manieră online.

E-learning-ul nu doreşte să inlocuiască sistemele educaţionale tradiţionale noi, ci să modernizeze

şi să actualizeze procesul de predare-invăţare- evaluare.


19

E-learning, termen introdus in 1998 de Jay Cross, fondatorul Internet Time Group, a devenit

extrem de popular. Adoptat in unitaţile de invăţămant, ca o alternativă la educaţia tradiţională, acesta

a condus la formarea invăţămantului la distanţă. In acelaşi timp, facilitează procesul de formare

continuă a membrilor unei comunităţi care adoptă o soluţie de e-learning.

Învăţămîntul online se referă la instruirea care se desfăşoară prin intermediul unui calculator

conectat la o reţea, conţinutul educaţional putand fi sub forma unei lecţii tradiţionale sau a unei

sesiuni de lucru colaborativă, realizată cu ajutorul tehnologiilor de comunicaţie.

Materialele educaţionale pot fi prezentate sub formă de text, grafice, materiale audio, video.

Învăţămîntul mixt (Blended Learning) este forma de instruire in care metodele tradiţionale de

instruire sunt combinate cu cele care utilizează tehnologiile.

E-learning presupune:

• Metode moderne interactive de instruire

• Adevărată industrie a produselor soft, a softurilor educaţionale

• Noi posibilităţi de prezentare a conţinuturilor

• Posibilităţi de completare a lor cu un set de aplicaţii

• Face posibilă învăţarea cu ajutorul calculatorului

Arhitectura unui sistem eLearning

O platformă de e-learning oferă suport pentru organizarea unui învăţământ exclusiv prin

intermediul Internetului, având o structură şi o funcţionalitate foarte complexe. Aceasta trebuie să

includă o secţiune publică, general accesibilă, având caracter informativ, însă, şi secţiuni private

pentru principalii participanţi în procesul de e-learning.

Secţiunea accesibilă unui student trebuie să cuprindă:

o acces la informaţiile corespunzătoare cursurilor la care este înscris;

o facilităţi de vizualizare şi efectuare a temelor, inclusiv suport online pentru acestea;

o posibilitatea de a căuta informaţii de interes (în limbaj natural, după cuvinte-cheie), în

interiorul platformei sau pe Web;

o parcurgerea online a anunţurilor legate de cursuri, a informaţiilor despre serviciile oferite

studenţilor;

o gestionarea propriului profil, a propriului director cu fişiere, cont e-mail etc;

o posibilitatea de a-şi marca activităţile, termenele într-un calendar.

Secţiunea privată a unui profesor trebuie să includă facilităţi pentru:


20

o editarea online de materiale didactice (cursuri, aplicaţii de seminar, laborator, teste etc.) şi

indicarea resurselor utile acestora (link-uri către bibliografii tipărite sau documentaţii Web

publice sau private);

o adăugarea/eliminarea de studenţi de la un curs predat;

o definirea calendarelor cursurilor, seminariilor sau laboratoarelor;

o fixarea temelor de lucru (cerinţe, bareme, resurse);

o adăugarea unor anunţuri generale sau interne cursurilor;

o planificarea datelor pentru prelegeri virtuale sau videoconferinţe;

o gestionarea examenelor şi managementul informaţiilor privitoare la catalogul online;

o generarea de statistici (numerice sau grafice) referitoare la cursurile pe care le ţine

(conţinând, de exemplu, proporţiile de accesare de către studenţi a materialelor aferente

cursului sau graficului notelor).

Secţiunea corespunzătore desfăşurării unui anumit curs trebuie să fie accesibilă doar studenţilor

înscrişi şi personalului didactic implicat în acel curs. Ea include, de obicei, următoarele:

o structura curriculară;

o informaţii despre modul de desfăşurare a cursului şi a altor activităţi didactice;

o anunţuri pentru cursanţi; noutăţile şi informaţiile foarte importante – legate de exemplu

de termenele de predare a temelor sau de susţinere a examenelor – pot fi automat incluse

şi în pagina de start a fiecărui student;

o posibilităţi de accesare a documentelor de curs şi a resurselor asociate cursului;

o facilităţi de comunicare între cursanţi şi profesori în mod sincron şi asincron;

o subsecţinue destinată grupurilor de lucru aferente respectivei discipline.

2. Sisteme eLearning (Moodle, AEL, Sakai). Instrumentele unui sistem eLearning.

Moodle este o platformă de învățare (e-learning) dezvoltată inițial de Martin Dougiamas pentru a

ajuta profesorii să creeze cursuri online care să fie focusate pe interacțiune și construirea

colaborativă a conținutului educațional şi care este în continuă dezvoltare.

Moodle (abrevierea de la englezescul Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment)

este un software liber și Open source de învățare, cunoscut de asemenea și ca un Sistem de

Management al Cursului, Sistem de Management al Învățării sau ca un Spațiu de Învățare Virtual. În

5 octombrie 2010 Moodle a avut o bază de date de 49.952 site-uri înregistrate cu 36.920.681 de

utilizatori și 3.732.772 de cursuri în 210 țări, tradus în mai mult de 75 de limbi

Avantajele platformei Moodle


21

• Moodle permite stocarea, generarea şi gestionarea unui număr nelimitat de cursuri, itemi şi

variante de teste şi propune o multitudine de instrumente ajutătoare pentru pregătirea itemilor;

• Moodle permite activităţi auditoriale precum şi la învăţămîntul cu frecvenţa redusă şi la

distanţă cu formaţiuni diverse mici-mari, la nivel local sau naţional;

• Moodle creează şi stochează portofoliul fiecărui student: toate lucrările lui, toate notele şi toate

comentariile profesorului, toate mesajele din forum;

• Moodle permite de a controla ―frecvenţa‖, activitatea şi timpul de învăţare a studentului în

reţea;

• Moodle permite fiecărui student să-şi creeze propriul ritm de învatare;

• Moodle permite comunicarea si socializarea;

• Utilizarea Moodle scade cheltuielile legate de deplasare, cazare și săli de curs etc.;

• Utilizarea Moodle favorizeayă accesarea unor finantari din fonduri nationale sau europene.

Oportunitatea utilizării Moodle

• Atitudinea pozitivă a comunităţii universitare faţă de mediul virtual de predare-învăţare-

evaluare.

• Facilitează învăţămîntul mixt şi la distanţă, autoformarea, autoevaluarea.

• Posibilităţi benefice de utilizare în formarea continuă.

• Permite implementarea tehnologiei novatoare în predare, în învăţare, în evaluare.

• Contribuie la optimizarea procesului educaţional, la promovarea unui învăţămînt de calitate.

MOODLE sau Modular Object Oriented Dynamic Learning Environment – denumeşte o

platformă de instruire dinamică dezvoltată multimodular sub un mediu orientat obiect.

Altfel spus, Moodle este un sistem de management al cursurilor (Course Management System

– CMS), un pachet software creat pentru a ajuta profesorii să realizeze cursuri de calitate online şi să

coordoneze rezultatele celor ce învaţă/studenţilor. Astfel de sisteme sunt uneori numite Learning

Management Systems (LMS) (Sisteme de coordonare/management a învăţării), Virtual

Learning Environments (VLE) (Medii de învăţare virtuală) si Learning Content Management

Systems (LCMS) (Sisteme de management al conţinutului de învăţare). Utilizatorii au nevoie doar

de un browser (e.g., IE, Firefox, Safari) pentru a participa la un curs in Moodle. Moodle este un

program Open Source, ceea ce înseamnă ca oricine este liber să-l downloadeze gratis, să îl

folosească, modifice şi chiar să-l distribuie (în termenii licenţei generale publice GNU - General

Public License). Moodle rulează fără modificări pe platforme Unix, Linux, Windows, Mac OS X,

Netware şi orice alt sistem care suporta PHP, incluzând majoritatea furnizorilor de web (cei de


22

găzduiesc paginile web). Informaţia este stocată într-o singură baza de date: MySQL si PostgreSQL

sunt cele mai bine suportate, dar poate fi folosit şi cu Oracle, Access, Interbase, ODBC şi altele.

Pentru a putea accesa resursele aflate pe platforma Moodle este necesară crearea unui cont.

Contul poate fi creat de către utilizator prin apăsarea butonului ‖Începe acum deschizând un cont

nou pe site-ul nostru‖ aflat sub titlul ‖Eşti pentru prima oară aici?‖ (vezi figura 1). După crearea

contului utilizatorul va primi un mail de confirmare pe adresa de mail furnizată. După activarea

contului (prin accesarea link-ului din interiorul mailului de confirmare), el va putea fi accesat prin

completarea numelui de utilizator şi a parolei în căsuţele aferente şi apăsarea butonului ‖Deschide-ţi

cont‖.

Moodle a fost tradus în peste 75 de limbi. Puteţi modifica limba accesând meniul drop-down din

dreapta paginii.

Produs de firma SIVECO, lansat în anul 2001, AEL (AeL) este o platformă integrată completă de

instruire asistată de calculator şi gestiune a conţinutului, oferind suport pentru predare şi învăţare,

testare şi evaluare, administrarea conţinutului, monitorizarea procesului de învăţământ şi concepţie

curiculară. Ajunsă la versiunea 5.1., platforma AEL a fost pusă la dispoziţia majorităţii şcolilor şi

liceelor din România printr-un proiect guvernamental. AEL poate fi folosită pentru învăţarea

condusă de instructor sau pentru învăţarea independentă. Există implementări AEL pentru

învăţământul preuniversitar, învăţământul universitar, corporaţii, implementând nevoile de instruire

internă. La ora actuală, soluţia de e- learning AeL este implementată în peste 15.000 de şcoli din

Europa, Orientul Apropiat, Africa şi CSI (Comunitatea Statelor Independente). Biblioteca AeL

eContent conţine 3.700 de lecţii interactive ce acoperă peste 20 de materii şi include peste 16.000 de

momente individuale de învăţare.

Printre caracteristicile generale ale platformei pot fi amintite interfaţa prietenoasă, adaptabilă,

diferenţiată în funcţie de tipul de utilizator, grupurile din care face parte şi drepturile de acces.

Rolurile, grupurile, utilizatorii şi drepturile de acces asociate sunt uşor de administrat. AEL este

implementată respecând actualele standarde de e-learning, fiind compatibilă cu MathML

(Mathematical Markup Language), SCORM şi IMS. AEL are implementat suport multilingvistic şi

regional, fiind uşor de transpus într-o anumită limbă şi uşor de configurat.

În cadrul unei şcoli, există un server central pe care este instalat serverul de baze de date Oracle,

prin intermediul acestuia fiind gestionate toate datele despre utilizatori şi materiale didactice. Există

actualmente trei categorii de utilizatori: administratori, profesori şi elevi, avându-se în vedere

introducerea unei noi categorii: părinţi (care să permită părinţilor să fie la curent cu evoluţia şcolară


23

a propriilor copii). Platforma AEL are o arhitectură foarte complexă, alcătuită din mai multe

module:

1. Modulul Administrare este modulul prin care pot fi efectuate configurările la nivelul întregii

platforme, fiind accesibil utilizatorului de tip administrator. Se pot efectua operaţii generice

de tipul: adăugare nivel de învăţământ, adăugare componentă nivel, definirea structurii

anului şcolar, adăugarea disciplinelor, crearea grupurilor de utilizatori, adăugarea

profesorilor cu precizarea disciplinelor predate şi a materialelor dezvoltate de fiecare dintre

ei, adăugarea elevilor precizându-se clasa din care face parte fiecare şi disciplinele opţionale

alese, gestionarea cataloagelor, gestionarea orarelor claselor, profesorilor şi a orelor

desfăşurate în fiecare sală sau interval orar.

2. Biblioteca virtuală este o bază de cunoştinţe, cu rolul de depozitare şi gestionare a

conţinutului educaţional, adaptabilă, configurabilă şi indexabilă. Dintre operaţiile posibile

din cadrul acestui modul amintim: crearea structurii directoarelor materialelor didactice şi a

drepturilor de acces asupra lor, crearea lecţiilor şi a resurselor necesare, crearea testelor,

adăugarea de noi resurse prin editoarele încorporate, asamblarea coponentelor unei lecţii.

3. Clasa virtuală este un modul care permite instructorului să gestioneze şi controleze în

întregime o lecţie, compunând, coordonând şi monitorizând mediul educaţional.

4. Dictus – dicţionar multifuncţional este un modul care pune la dispoziţie instrumente de lucru

utile atât în cadrul orelor propriu-zise, cât şi în pregătirea lecţiilor de către profesori şi elevi.

Acest modul include şi un editor de dicţionare de orice tip şi din orice domeniu, facilitând

operaţii de adăugare sau modificare de dicţionare sau termeni, asocieri de imagini, generări

de statistici, căutări sau recunoaşteri automate a unor expresii sau cuvinte.

3. Platforma Moodle.

Înainte de a putea face orice în curs trebuie să aveti un cont nou. În mod implicit/default,

acest lucru se face prin confirmare prin e-mail. Un mesaj este trimis din Moodle după completarea

formularului de înregistrare a unui cont nou accesibil din ecranul principal de conectare/Login

screen. Alte forme de autentificare sunt suportate de Moodle (ex. conturi manuale, baze de date

externe, POP3, LDAP etc).

Odatăce un cont a fost stabilit, administratorul Moodle poate schimba drepturile de

logare/conectare/login.

Următoarele sunt tipurile de cont utilizator ce pot fi atribuite unui utilizator:

• Student (implicit/default – poate interacţiona doar cu conţinutul cursului)


24

• Profesor cu drepturi de editare (poate popula cursul cu activităţi şi asigura feedback

celui ce învaţă – ex. note, comentarii asupra temelor, etc.)

• Profesor fără drepturi de editare (poate asigura feedback celui ce învaţă – ex. note,

comentarii asupra temelor, etc.)

• Creator de curs (poate crea noi cursuri, preda în cadrul lor şi să desemneze

profesorii)

• Administrator (poate să facă orice şi să meargă oriunde în cadrul sistemului Moodle)

Creşterea continuă a volumului de informaţii şi utilizarea tehnologiilor moderne necesită

acumularea şi înţelegerea unui număr tot mai mare de cunoştinţe şi de informaţii, de către tot mai

mulţi oameni. Tehnicile moderne de învăţare, pentru a fi eficiente, trebuie să aibă un anumit

grad de interactivitate cu subiectul uman şi să transmită informaţia pe mai multe canale (text,

sunet si imagine) într-o manieră asociată. Forma nu trebuie să fie excesiv de variată, dar suficient de

adaptată conţinutului, pentru a transmite ideile cât mai firesc.

Particularităţile specifice tehnologiilor de e-Learning aduc noi dimensiuni în educaţie şi pot

fi complementare sau alternative faţă de metodele tradiţionale din domeniul educaţiei. Aceste

particularităţi oferă posibilitatea organizării învăţământului online pe subiecte sau teme, în

timp ce învăţământul tradiţional este organizat pe grupe/clase de vârstă.

Un site de e-learning trebuie să ofere un mediu de comunicare propice unei categorii foarte

eterogene de utilizatori. Pe parcursul lucrării am enumerat câteva modalităţi de creare a unei

atmosfere familiare fiecărui utilizator, păstrându-se integritatea site-ului. A fost luat în

consideraţie faptul că, atât la nivel imagistic, cât şi textual, pentru fiecare utilizator trebuie

adoptat un limbaj specific şi oferit cadrul de discuţii propice pentru realizarea unei

comunicări autentice. Ontologia propusă spre dezvoltare permite semnalarea afinităţilor de

interese şi preocupări ale utilizatorilor.

Setul de facilităţi oferit de platforma de eLearning Moodle fac din ea o concurentă de succes a

platformelor comerciale, în special în partea de administrare. Gratuitatea şi disponibilitatea codului

sursă specifice acestui tip de platforme le fac foarte potrivite pentru învăţământul universitar

la distanţă, putându-se opera modificările şi adaptările necesare.

Utilizatorii pot accesa platforma folosind orice navigator incluzând Internet Explorer,

Mozilla, Firefox şi Safari pentru Macintosh. E important ca toti cursantii să aibă cunoştinţe

minime de utilizare a navgatorului web.

Aţi ajuns pe pagina unui curs.


25

- cursurile pot fi în formatul agreat de profesor (document word, prezentare electronică, pdf,

etc.)

- activităţile propuse în fiecare curs

- notele/calificativele obţinute

- participanţii la acest curs (colegii dumneavoastră)

- actualizare profil

- alte resurse.

Activităţi şi resurse – sunt afişate toate activităţile şi resursele create în cadrul cursului

de către profesori.

Cursul va permite accesul la:

♦ Materiale de curs

♦ Teme

♦ Teste

♦ Chestionare

♦ Chat (comunicare sincronă)

♦ Forum (comunicare asincron)

♦ Mesaje

♦ Ultimele noutăţi

♦ Calendar


26

Subiectul 4. Prezentări electronice

1. Prezentări electronice – definiţie, conţinut, clasificare. Facilităţile programelor MS PowerPoint,

OO Impress şi Google Drive la crearea prezentărilor.

2. Etapele realizării unei prezentări electronice. Aspecte de slide, modele de design, scheme de

culori.

3. Efecte de animaţie, animaţii particularizate, efecte de tranziţie.

4. Crearea şi publicarea prezentărilor electronice cu OO Impress şi Google Drive – avantaje şi

dezavantaje.


- să identifice noţiunile de prezentare electronică, slide, aspecte de slide, modele de design, efecte de

animaţie, efecte de tranziţie, slideshow;

- să clasifice şi să compare prezentările electronice;

- să determine particularităţile principale ale programelor MS PowerPoint, OO Impressşi Google

Drive la crearea şi vizualizarea prezentărilor;

- să descrie etapele realizării unei prezentări, componentele unui slide, modalităţi de creare,

vizualizare şi publicare a lor;

- să aplice la slide aspecte, modele de design, conţinut (text, desen, imagine, schemă, diagramă, tabel,

video), animaţii particularizate, efecte de tranziţie;

- să creeze o prezentare după anumite cerinţe;

- să propună modalităţi avansate de formatare, publicare şi vizualizare a prezentărilor.

1. Prezentări electronice – definiţie, conţinut, clasificare. Facilităţile programelor MS

PowerPoint, OO Impress şi Google Drive la crearea prezentărilor.

Comunicarea rapoartelor (create eventual în Microsoft Word), a analizelor de situaţii (obţinute

eventual în Microsoft Excel) sau a oricăror alte informaţii constituie o parte tot mai importantă a

activităţii din orice domeniu social. Dintr‑un proces simplu, care cuprindea în mod esenţial doar pe

cel care alcătuia materialul prezentat, comunicarea devine un proces complex care include ca

element esenţial şi pe cei cărora le sunt destinate informaţiile transmise. Din acest motiv este foarte

important să se aleagă acele mijloace de comunicare prin care efectul asupra auditoriului să fie

maxim (mai multe informaţii transmise, mai multe informaţii receptate, obţinerea unui climat

psihologic favorabil etc.). De asemenea, procesul de comunicare este diversificat prin aceea că poate


27

avea loc în mod organizat (şedinţe, congrese, teleconferinţe, discuţii în reţea etc.) sau nu (consultare

individuală a unor prezentări). Adăugând la cele spuse anterior intrarea în epoca vizualului ("o

imagine valorează cât o mie de cuvinte"), se poate conchide că dintr‑un pachet de programe

specializat pentru activitatea dintr‑un birou nu putea să lipsească o componentă dedicată cu

precădere comunicării de informaţii. Spunem cu precădere pentru că, în definitiv, documentele

create în procesoarele de texte, calculul tabelar sau interogarea bazelor de date au, de regulă, şi o

componentă care ţine de comunicare.

Componenta, din suita Microsoft Office, dedicată prezentărilor este Microsoft PowerPoint. În

continuare se discută aspectele unei prezentări electronice luând ca bază conceptele utilizate în

PowerPoint, acestea fiind însă identificabile şi în alte produse de prezentare.

Componentele unei prezentări electronice

O prezentare electronică, atributul de electronic fiind dat de utilizarea calculatorului, are două

momente importante:

– proiectarea prezentării şi

– reprezentaţia (execuţia prezentării proiectate, show‑ul).

Iniţial, o prezentare electronică era alcătuită dintr‑o succesiune de imagini care se derulau pe

ecranul calculatorului. Prin dezvoltarea mijloacelor multimedia, succesiunea de imagini poate fi

însoţită de muzică, de animaţie, de clip‑uri filmate sau de legături către alte documente sau pagini

Web, astfel încât o prezentare este prin excelenţă un document multimedia, care diferă de un

document static, cum ar fi un document Microsoft Word, prin dinamica activării diferitelor secţiuni

ale prezentării în timpul show‑ului. Apare astfel distincţia între momentul creării prezentării

(proiectarea imaginilor succesive şi a legăturilor necesare) şi momentul execuţiei prezentării,

similară distincţiei dintre turnarea unui film şi proiectarea acestuia în cinematografe. Este însă

evident că momentul creării trebuie să ataşeze unei prezentări electronice toate uneltele necesare

unei expuneri eficiente.

Din punctul de vedere al aplicaţiei Microsoft PowerPoint, o prezentare constituie un singur

document, salvat într‑un singur fişier.

Concepte ale reprezentaţiei (expunerii). Reprezentaţia (expunerea) unei prezentări electronice

trebuie să aibă drept scop principal comunicarea eficientă a informaţiilor. La aceasta contribuie atât

modul de organizare a informaţiilor în slide-uri, cât şi grafica, înţeleasă la nivel general, aleasă

pentru susţinerea prezentării.


28





mai vechi, dar foarte apropiate de OpenDocument.

Impress, citit /ɪmˈprɛs/ (în engleză to impress înseamnă a impresiona) este componenta de creare

și prezentare de diapozitive din OpenOffice.org. Cu ajutorul acestei componente se pot crea cadre ce

conțin multe elemente diferite, incluzând text, liste numerotate sau cu simboluri grafice, tabele,

grafice și o vastă paletă de imagini și obiecte grafice. Impress mai include un verificator ortografic,

un dicționar, stiluri text gata definite, stiluri pentru fundal și un sistem de ajutor.





Cu Google Drive este uşor să lucrezi pe o prezentare pentru un grup de colegi. Poţi personaliza

paginile prezentării alegând design-ul care îţi place. Poţi chiar să prezinţi documentul tău pe

internet, penrtu toţi cei interesaţi: fă clic pe butonul Lansare prezentare şi invită participanţii

introducând adresele lor de email.

2. Etapele realizării unei prezentări electronice. Aspecte de slide, modele de design, scheme

de culori.

Etapele realizării unei prezentări electronice.

1. ANALIZA

Elaborarea unui plan care să sistematizeze ideile şi să găsească formele cele mai bune de prezentare.

2.PROIECTAREA SLIDE-URILOR

1. Crearea unui fişier nou

2. Inserare obiecte

texte:

liste:

imagini:

diagrame:

secvente audio sau video:


29

3. PROIECTAREA COMUNICATELOR PENTRU SPECTATORI

4. PROIECTAREA NOTELOR PENTRU PREZENTATOR

5. CONFIGURAREA DERULARII UNEI PREZENTARI

1. Vizualizarea prezentarii

2. Modalitatea de vizualizare

6. PREZENTAREA ANTETULUI SI SUBSOLULUI

7.TIPĂRIREA PREZENTĂRII

1. Fixarea opţiunilor de printare

2. Tipărirea

8.SALVAREA PREZENTARII

1. Ca fişier : <.ppt>

2. Ca fişier : <.pps>

3. Ca fişier: <.htm>

Aspecte diapozitiv (Slide Layout): fila Home (Pornire), grupul Slides (Diapozitive), butonul

Layout (Aspect).

Teme diapozitiv (Slide Design): fila Design (Proiectare), grupul Themes (Teme).

Inserare diapozitiv: fila Home (Pornire), grupul Slides (Diapozitive), butonul New Slide

(Diapozitiv Nou) sau Ctrl+M.

Inserare imagini: fila Insert (Inserare), grupul Images (Imagini) sau Illustration

(Ilustrații).

Stabilire imagine de fundal: fila Design (Proiectare), grupul Background (Fundal).

3. Efecte de animaţie, animaţii particularizate, efecte de tranziţie.

În această secţiune sunt prezentate tehnicile prin care se ataşează slide-urilor elementele de

acţiune vizibile doar în timpul reprezentaţiei. Deşi partea importantă a unei prezentări electronice

este formată din informaţia transmisă, modul de prezentare nu trebuie neglijat. O prezentare estetică,

cu evidenţierea elementelor principale, cu un ritm adecvat şi cu includerea elementelor multimedia

poate să producă un efect accentuat asupra audienţei şi o transmitere eficientă a informaţiilor dorite.

Elementele prezentate în continuare sunt asociate slide-urilor şi obiectelor în timpul proiectării

diapozitivelor dar acţiunea lor este vizibilă doar în timpul reprezentaţiei. Sunt incluse aici animarea

obiectelor, includerea de elemente multimedia, stabilirea ritmului show-ului şi modul de tranziţie a

slide-urilor.


30

Animarea textelor şi obiectelor

Se pot anima obiecte ca text, grafică, sunete, filme, diagrame şi altele, astfel încât să se puncteze

elementele principale, să se controleze fluxul informaţional şi să adauge atractivitate prezentării. Se

poate fixa modul în care apar obiectele pe slide şi modificarea aspectului acestor obiecte. Animaţia

este controlată ca ordine şi timp.

Tranziţia slide-urilor şi ritmul reprezentaţiei

Trecerea de la un slide la altul în timpul reprezentaţiei are două aspecte: – efectul grafic utilizat

atunci când noul slide îl înlocuieşte pe cel precedent şi – timpul scurs de la afişarea precedentului

slide până la afisarea celui nou. Primul aspect este cunoscut sub numele de tranziţie a slide-ului, al

doilea fiind referit prin timing.

Stabilirea ritmului reprezentaţiei

Timpul cât un slide rămâne afişat, până la afişarea slide-ului următor, se poate fixa

– manual pentru fiecare slide sau grup de slide-uri, sau

– în cursul unei repetiţii, caz în care timpii se înregistrează automat în funcţie de ritmul pe care

prezentatorul îl impune prezentării.

Animație: fila Animations (Animații) → grupul Animation (Animație) → clic pe efectul

de animație.

Animație particularizată: fila Animations (Animații) → grupul Advanced Animation

(Animație avansată) → Add Animation (Adaugă animație).

Gestionare animații: fila Animations (Animații) → grupul Advanced Animation

(Animație avansată) → Animation Pane (Panou animații).

Tranziție: fila Transitions (Tranziții) → grupul Transition to This Slide

(Tranziții la acest diapozitiv) → clic pe efectul de tranziție.

Acțiune: fila Insert (Inserare) → grupul Links (Linkuri) → butonul Action (Acțiune).

4. Crearea şi publicarea prezentărilor electronice cu OO Impress şi Google Drive – avantaje

şi dezavantaje.

OO Impress, citit /ɪmˈprɛs/ (în engleză to impress înseamnă a impresiona) este componenta de

creare și prezentare de diapozitive din OpenOffice.org. Cu ajutorul acestei componente se pot crea

cadre ce conțin multe elemente diferite, incluzând text, liste numerotate sau cu simboluri grafice,


31

tabele, grafice și o vastă paletă de imagini și obiecte grafice. Impress mai include un verificator

ortografic, un dicționar, stiluri text gata definite, stiluri pentru fundal și un sistem de ajutor.

Așezarea în diapozitiv a elementelor se poate face manual sau cu ajutorul aspectelor predefinite,

asemănătoare cu cele din PowerPoint. Se pune mare accent pe desenarea și introducerea elemntelor

2D și 3D, Impress punând la dispoziție o gamă largă de instrumente de desenare. Este disponibil și

un sistem de animație particularizată și tranziție animată între diapozitive, foarte asemănător cu cel

din PowerPoint.

Cu Google Drive este uşor să lucrezi pe o prezentare pentru un grup de colegi. Poţi personaliza

paginile prezentării alegând design-ul care îţi place. Poţi chiar să prezinţi documentul tău pe

internet, penrtu toţi cei interesaţi: fă clic pe butonul Lansare prezentare şi invită participanţii

introducând adresele lor de email.

Lansarea serviciului Google Drive. Accesați site-ul drive.google.com, logați-vă.

Crearea unri prezentări. Apăsați butonul Create (Creați)→opțiunea Presentations

(Prezentare).

Încărcarea unei prezentări. Apăsați butonul Upload (Încărcați)→opțiunea Files…(Fișiere).

Editarea unui prezentări încărcate în formatul pptx. Meniul File (Fișier)→ opțiunea Open

with (Deschideți cu)→Google Presentations (Prezentări Google).

Descărcarea unri prezentări. Meniul File (Fișier)→opțiunea Download (Descărcați).

Redenumirea prezentării. Meniul File (Fișier), opțiunea Rename (Redenumiți).

Partajarea prezentării. Meniul File (Fișier), opțiunea Share (Permiteți accesul…).

De reținut:

Pentru a putea prelucra date on-line trebuie să aveți creat un cont de e-mail pe gmail.com.

Prelucrarea on-line a datelor are posibilități mai reduse.

Operațiile efectuate sunt salvate în mod automat.

Puteți crea registre noi, încărca/descărca registre existente.

Aveți posibilitatea de a partaja registre cu alte persoane, pentru a fi vizualizate,

comentate, modificate on-line.


32

SUBIECTUL 5. SERVICII INTERNET

1. Concepte de bază. Servicii Internet. Servicii WWW. Servicii Google.

2. Tehnici de căutare a informaţiei în Internet. Operatori de căutare.

3. Browsere web – noţiune şi funcţii principale. Browserele IExplorer, Firefox, Chrome – elemente

specifice şi caracteristici de bază. Securitatea browserelor şi adăugarea suplimentelor.

4. Etapele realizării unui site web. Modalităţi de creare şi publicare a site-urilor web.


- să identifice noţiunile de reţea, reţea locală, reţea globală, internet, poştă electronică, motor de

căutare, www, portal, transfer de date (ftp), videoconferinţă, discuţie online, tablă de discuţii, blog,

enciclopedie electronică, browser, plugin, add-ons, extensie, tab, operator de căutare, pagină web,

site web, limbaj de marcare/programare web;

- să clasifice şi să utilizeze serviciile Internet;

- să descrie serviciile WWW, serviciile Google, etapele creării unui site web;

- să identifice browserele IE, Firefox şi Chrome;

- să utilizeze operatorii de căutare la găsirea informaţiei în internet;

- să creeze şi să dezvolte o temă (un subiect) pe forum;

- să creeze şi să administreze un blog;

- să instaleze instrumente suplimentare în Firefox, Chrome;

- să proiecteze, să creeze şi să publice o pagină web;

- să elaboreze un plan de promovare a unui site web;

- să recomande tehnici avansate de căutare a informaţiei pe Internet;

- să propună soluţii soft şi/sau online pentru crearea şi publicarea conţinutului online.

1. Concepte de bază. Servicii Internet. Servicii WWW. Servicii Google.

Servicii Internet (exemple):

Poștă electronică – E-mail;

Transfer de fișiere – FTP (File Transport Protocol);

WWW (World Wide Web) – Site-uri Web;

Motoare de căutare – Google, Yahoo, Ournet, Yandex;

Discuții online – Chat;

IP Telefonie – VoIP (Skype, YMessenger, GTalk);

Conferințe online – Videoconferințe;


33

Comerț electronic – Bănci virtuale, tranzacții electronice.

Servicii Google:

Motor de căutare (pagini web, imagini, video, documente) – google.com;

Poștă electronică (Email) – gmail.com:

Cărți online (Books) – books.google.com;

Translator (Translate) – translate.google.com;

Disc (Drive) – drive.google.com (creare și gestionare documente, registre de calcul,

prezentări, stocare și partajare fișiere);

Hărți electronice (Maps) – maps.google.com;

Calendar electronic (Calendar) – google.com/calendar;

Jurnal electronic (Blog) – www.blogger.com;

Rețea de socializare (Google+) – plus.google.com;

Fotografii online (Picasa) – picasa.google.com;

Video online (YouTube) – www.youtube.com.

2. Tehnici de căutare a informaţiei în Internet. Operatori de căutare.

Principalii operatori de căutare utilizați în motorul de căutare Google sunt:

1. Operatorul excludere – se notează prin cratimă (-). Ex.: moldova -romania

2. Operatorul frază exactă – se notează prin ghilimele („ ―). Ex.: „Republica Moldova“

3. Operatorul tip de fișier – se notează filetype:tip (pdf, doc, ppt). Ex.: moldova filetype:pdf

4. Operatorul domeniu – se notează site:url. Ex.: moldova site:ro

De reținut:

a) contează ordinea cuvintelor cheie;

b) ordinea operatorilor nu contează;

c) pot fi utilizați câțiva operatori simultan (ex: „Republica Moldova“ filetype:pdf -

site:gov.md).

3. Browsere web – noţiune şi funcţii principale. Browserele IExplorer, Firefox, Chrome –

elemente specifice şi caracteristici de bază. Securitatea browserelor şi adăugarea

suplimentelor.

Un browser este o aplicaţie software care permite utilizatorilor să afişeze texte, grafică, video,

muzică şi alte informaţii localizate pe o pagină din World Wide Web, dar şi să comunice cu

ofertantul de informaţii sau cu alţi utilizatori. Browserul este, prin urmare, un program de navigare


34

în web.

Unele dintre cele mai cunoscute browsere web sunt:

Microsoft Internet Explorer

Mozilla Firefox

Google Chrome

Opera Software- Opera

În componenţa unui browser intră un set de programe care permit afişarea şi manevrarea

informaţiilor bazate pe text, imagini şi sunet, precum şi rularea unor programe pe care site-urile web

şi documentele pot să le includă sau apeleze (applet-uri, scripturi). Fiecare browser are o casetă de

text în care utilizatorul poate să scrie adresa documentului sau a site-ului dorit, adresă care este

unică (Uniform Resource Locator sau URL). Dacă utilizatorul nu cunoaşte adresa exactă, el poate

introduce drept "cheie de căutare" o parte de text pe care documentul ar trebui să îl conţină.

Browserul transmite acest text unor aplicaţii speciale din web, numite motoare de căutare. Acestea

caută în multitudinea de documente sau site-uri respectivul text, oferind apoi ca rezultat o listă de

adrese care conţin textul căutat. Utilizatorului nu îi mai rămâne decât să aleagă - eventual prin mai

multe încercări - locaţia dorită. în realitate această listă de adrese poate fi uneori extrem de lungă, de

ordinul sutelor de mii de linii, caz în care este nevoie de o strategie de căutare mai exactă.

Funcţii accesate cu ajutorul unui browser:

Navigarea printre documentele html din www sau din alte servicii, ori de pe propriul

calculator; vizualizarea acestora.

Urmărirea conexiunilor dintre documentele html.

Copierea informaţiilor în calculatorul propriu.

Utilizarea unor proceduri de căutare a informaţiei.

Găsirea rapidă a informaţiilor cu ajutorul �semnelor de carte� şi a istoricului.

Accesarea altor servicii de informare şi servicii Internet: poşta electronică, serviciul de ştiri,

serviciul ftp (transferul de fişiere), etc.

Elemente specifice unui browser:

Descărcare (Download) reprezintă copierea unui fişier în calculatorul utilizatorului.

Directorul cache în care browserul păstrează informaţia primită din web. Dacă utilizatorul

parcurge paginile vizitate în sesiunea curentă, el accesează informaţia salvată în directorul

cache la prima trecere prin aceste pagini.

Reîmprospătarea paginii web: pagina va fi încărcată din nou din reţea, chiar dacă există deja


35

în directorul cache.

Imaginile in-line sunt acele imagini incluse într-o pagină web, care nu pot fi modificate,

redimensionate sau deplasate, dar pot fi vizualizate.

Istoricul (History) reprezintă lista paginilor accesate într-o sesiune (cea actuală sau, în cazul

unora dintre browsere, mai multe sesiuni anterioare). O adresă accesată anterior poate fi

apelată prin reluarea ei din această listă.

�Semnul de carte� sau �pagina favorită�: utilizatorul poate asocia unei anumite pagini o

denumire preferată, cu ajutorul căreia poate încărca acea pagină, în locul URL al paginii

respective.

Aplicaţie ajutătoare � reprezintă un soft prin intermediul căruia utilizatorul poate afişa

anumite formate de fişiere (ex. fişiere audio).

Plug-in soft ce măreşte funcţionalitatea browserului (ex. afişarea 3-D).

Documentele şi paginile web pe care le afişează browserele sunt, în funcţie de opţiunile celor

care le-au realizat, interconectate prin tehnologia Hipertext, care permite saltul simplu de la un

document sau site la altul, cu un simplu click pe mouse.

Gestionare extensii în Firefox – meniul Tools (sau Firefox)Add-onsExtensions.

Suplimente (extensii) utile – DownloadHelper, Session Manager, Statusbar, PDF Viewer,

ChmFox, Google Shortcuts, Tab Mix Plus, FoxTab, xMarks, Translate This!, ImTranslator,

gTranslate, Bookmarks, TorrentBar, Youtube to MP3 etc.

Gestionare teme în Firefox – meniul Tools (sau Firefox)Add-onsAppearance.

Gestionare pluginuri în Firefox – meniul Tools (sau Firefox)Add-onsPlugins.

Configurare și securizare Firefox – meniul EditPreferences sau meniul

FirefoxOptions (Preferences). Se configurează în special setările pentru secțiunile

General, Privacy și Security.

4. Etapele realizării unui site web. Modalităţi de creare şi publicare a site-urilor web.

Tipuri de site-uri web – blog, site personal, site corporativ, site tematic, magazin virtual etc

Etapele realizării unui site web – proiectarea, implementarea și promovarea.

Proiectare – stabilirea structurii, a conținutului și determinarea publicului țintă al site-ului.

Implementare – a) instrumente online (de ex. wordpress), b) utilizarea sistemelor de gestiune a

conținutului online (CMS); c) scrierea codului sursă (HTML, CSS, PHP, JavaScript etc.).

Instrumente online: Blogger.com, Wordpress.com.


36

SUBIECTUL 6. SOLUŢII SOFT PENTRU DOMENIUL DE ACTIVITATE

1. Softuri pentru prelucrarea statistică de date.

2. Prelucrarea statistică a datelor din domeniul de activitate.

3. Reprezentarea grafică a datelor statistice.

4. Rolul Internetul-ui în domeniul de activitate.

5. Site-uri de specialitate.


- să identifice softuri pentru prelucrarea statistică de date din domeniul de activitate (MS Excel, OO

Calc, Google Drive Spreadsheet);

- să prelucreze statistic datele din domeniul de activitate;

- să gestioneze datele din domeniul de activitate;

- să reprezinte grafic datele statistice;

- să estimeze rolul internetul-ui în domeniul de activitate;

- să identifice şi să utilizeze site-uri de specialitate;

- să identifice şi să utilizeze soft-uri de specialitate.

1. Softuri pentru prelucrarea statistică de date.

Microsoft Excel este cel mai folosit program de calcul tabelar la ora actuală. Această aplicaţie a fost

dedicată iniţial memorării şi stocării datelor care pot fi organizate sub formă tabelară. Dezvoltarea

ulterioară a permis extinderea posibilităţilor de prelucrare, lărgind astfel domeniul aplicaţiilor de ultimă

generaţie, devenind astfel indispensabil anumitor domenii precum: contabilitate, elaborare şi urmărire

bugete, previziuni, etc.

Ideea iniţială a aparţinut studentului la Harvard Business School, Dan Bricklin, în anul 1978.

Împreună cu colegul său Bob Frankston, a scris primul program de calcul tabelar pentru Apple II,

numit VisiCAlc (visible calculator) şi a fost lansat pe piaţă în 1979. După ideea lui Dan Bricklin, alte

două mari firme realizează programe de calcul tabelar şi anume: Lotus Development Corporation, care

scoate pe piaţă programul Lotus 1-2-3 pentru calculatoarele IBM PC, şi Microsoft Corporation, care a

introdus programul MULTIPLAN. Odată cu trecerea la sistemul de operare Windows, firma Microsoft

preia conducerea pieţei pentru produsele de calcul tabelar cu programul Excel.

Excel este un produs software de calcul tabelar (spreadsheet) ce poate fi utilizat pentru calcule ce

implică manipularea unor volume relativ mari de date. Aplicaţiile de calcul tabelar sunt programe

specializate pentru a prelucra date ogranizate sub formă de tabele. Un astfel de document se numeşte


37

„foaie de calcul‖, şi este de fapt un tabel ce conţine linii şi coloane. Prin intersectare, acestea formează

celule.

Lucrul cu o aplicaţie de calcul tabelar implică parcurgerea mai multor etape:

Deschiderea aplicaţiei

Deschiderea documentului (foii de calcul)

Introducerea şi prelucrarea datelor

Operaţii de gestiune internă (salvare, tipărire, etc.)

Închiderea aplicaţiei.





mai vechi, dar foarte apropiate de OpenDocument.

Calc, citit /kælk/ sau chelc este componenta de calcul tabelar din suita OpenOffice.org. Calc

lucreează cu registre (spreadsheets). Registrele constau dintr-un număr de pagini individuale

(sheets), fiecare conținând un bloc de celule ordonate pe rânduri și coloane. Aceste celule păstrează

elementele individuale — text, numere, formule etc. — pe baza cărora se fac calculele și se

determină ce se va afișa pe ecran.

Fiecare registru poate avea mai multe pagini, iar fiecare pagină poate avea aproximativ 16

milioane de celule. În versiunea 2.0 a OOo, fiecare pagină poate avea maximum 65,536 rânduri (de

la 1 la 65536) și maximum 245 coloane (de la "A" la "IV"). Aceasta înseamnă 16,056,320 celule

pentru fiecare pagină.

Fereatra este împărțită în meniul de opțiuni, bara de instrumente Standard, bara de Formatare și

bara de Formule. Cea mai mare parte a ecranului afișează celulele sub forma unei rețele, fiecare

celulă fiind situată la intersecția dintre un rând și o coloană.

Deasupra coloanelor și în partea stângă a rândurilor sunt o serie de celule gri conținând litere și

numere. Acestea sunt capetele de coloană și de rând. Coloanele încep cu „A‖ și cresc spre dreapta

(B, C, D, ...), rândurile încep cu „1‖ și cresc în jos (2, 3, ...).

Datele se introduc în celule la fel ca în celelalte aplicații de calcul tabelar fiind existente și

facilități ca auto-completarea, numărarea automată, etc. Celulele permit fie încadrarea textului în

celulă, fie pot lăsa textul să iasă din celulă (comportamentul implicit la celelalte astfel de aplicații).


38

Spre deosebire de aplicațiile concurente, Calc permite protejarea prin parolă a unei foi de calcul, fără

a proteja tot documentul.

Există și posibilitatea sincronizării cu o bază de date. Instrumentul DataPilot permite conectarea

la o bază de date aflată pe internet și preluarea de informații de acolo.

Printre altele, se pune accent și pe stiluri și formatare, existând șabloane predefinite care vin

împreună cu funcții incluse. Stilurile și formatarea fac posibilă rotirea liberă a conținutului unui

celule, aplicarea unui fundal, aplicarea bordurilor și altele. Și elementele din diagrame pot avea

fundaluri personalizate (incluzând grandienduri și texturi) iar când se alege vizualizarea 3D a

elementelor din diagramă se face disponibilă o opțiune care schimbă look-ul 3D simplu în cel

realist.

O utilitate prin care Calc se face remarcat este și Scenario Manager. Scenariile sunt seturi de

celule care primesc un nume propriu și care pot primi anumite valori pentru a se observa efectul

asupra celorlaltor celule sau diagrame.

Calc este criticat pentru faptul că lucreează greu cu foi de calcul mari, ca de exemplu una de 2000

de rânduri și 100 de coloane. Un studiu arată că Calc poate fi și de 100 de ori mai încet decât Excel.

Numărul de celule maxim permis de Calc este 16 777 216. Acest număr este mic, comparat cu cel al

MS Excel 2007 (17 179 869 184).





Cu Google Drive Spreadsheet este uşor să lucrezi pe o foaie de calcul împreună cu colegii tăi, în

acelaşi timp, chiar dacă ei se află la alt computer.. Poţi chiar să prezinţi documentul tău pe internet,

penrtu toţi cei interesaţi: fă clic pe butonul Lansare prezentare şi invită participanţii introducând

adresele lor de email.

2. Prelucrarea statistică a datelor din domeniul de activitate.

Formatarea celulelor: fila Home→grupurile Font, Alignment, Number.

Formatarea condiționată: fila Home→grupul Styles→butonul Conditional

Formatting.

Efectuarea calculelor: formula începe cu semnul = .

Operatori aritmetici: -, +, *, /, ^, %. Operator textual: & .


39

Operanzi: constante, adrese de celule (A10), domenii de celule (A5:B10,H5:F10). Adrese relative

– care se modifică la copiere (ex. H5), adrese absolute – care rămân fixate la copiere (ex. $H$5),

adrese mixte (ex. $H5 sau H$5).

Funcții predefinite: SUM, MIN, MAX, AVERAGE, COUNT, IF, COUNTIF, SUMIF etc.

SUM(domeniu_celule)

MIN(domeniu_celule)

MAX(domeniu_celule)

AVERAGE(domeniu_celule)

COUNT(domeniu_celule)

IF(condiție,val_adevar,val_fals)

COUNTIF(domeniu_celule,condiție)

SUMIF(domeniu_celule,condiție,domeniu_celule)

Introducerea funcției: fila Formulas→grupul Function Library→butonul Insert

Function.

Operația de autoumplere – completarea automată cu conținutul unei celule/domeniu de celule.

Redenumirea foii de calcul. Fila Home→grupul Cells→butonul Format→opțiunea Rename

Sheet.

Ștergerea foilor de calcul. Fila Home→grupul Cells→butonul Delete→opțiunea Delete

Sheet.

Sortarea datelor (maxim 64 criterii): fila Home→grupul Editing→butonul Sort&Filter.

Filtrarea datelor: fila Home→grupul Editing→butonul Sort&Filter→ Filter.

Crearea subtotalurilor: fila Data→grupul Outline→butonul Subtotal.

De reținut: înainte de a crea un subtotal, înregistrările din tabel urmează a fi sortate după câmpul

pentru care se creează subtotalul.

3. Reprezentarea grafică a datelor statistice.

Diagrama este o reprezentare grafică a datelor din tabele pentru o redare mai clară a informației.

Tipuri de diagramă: column, bar, line, pie.

Crearea diagramei. Selectați domeniul de celule din tabel (inclusiv celulele din antetul tabelului

si celulele cu text explicativ); din fila Insert→grupul Chart selectați tipul de diagramă, precum

și subtipul diagramei. Diagrama apare pe foaia de calcul, care conține domeniul de celule asupra

căruia s-a construit diagrama.


40

Modificarea diagramei:

Tipul: fila Chart Tool→fila Design→grupul Type→butonul Change Chart Type.

Datele sursă: fila Chart Tool→fila Design→grupul Data→butonul Select Data.

Locul de amplasare: fila Chart Tool→fila Design→grupul Location→butonul Move

Chart.

Aspectul diagramei: fila Chart Tool→fila Layout→grupurile Labels, Axes,

Background.

Formatarea diagramei: fila Chart Tool→fila Format→grupurile Shape Styles,

WordArt Styles.

4. Rolul Internetul-ui în domeniul de activitate.

Activitatea în domeniul dreptului, câmp al ştiinţelor umane prin excelenţă, depinde, la ora

actuală, din ce în ce mai mult de tehnologia informaţiei. Practic, în ceea ce priveşte activitatea de

gestiune, de documentare sau de schimb între profesionişti şi/sau instituţii, activitatea juridică capătă

o dimensiune informatică importantă.

Dezvoltarea Internet-ului permite juriştilor o mai bună informare în domeniu, prin accesul la legi,

norme, speţe, dezbateri din ţară şi din străinătate, cu posibilitatea comunicării şi schimbului de

experienţă între juriştii ce aparţin diferitelor sisteme juridice. Practic, Internet-ul creează

posibilitatea accesului instantaneu sau cvasiinstantaneu la informaţie, eliminând, pe de altă parte,

"teancurile" de hârtii şi acte. Internet-ul este mai rapid, mai simplu, mai uşor de folosit şi mai ieftin

faţă de metodele tradiţionale. Volumul informaţiei de natură juridică, în ultimele decenii, a cunoscut

o creştere explozivă. Fenomenul a generat, în si stemul clasic, o serie de probleme privind

organizarea, codificare şi arhivarea acesteia. Majoritatea acestor probleme au fost rezolvate de

sistemele de documentare juridică. Internet-ul a preluat de la aceste sisteme tehnicile de organizare a

informaţiei juridice, prin interconectarea mai multor server-e de baze de date.

Utilizarea Internetului în activitatea juridică:

Căutarea informaţiei juridice pe Internet.

Legislaţia.

Jurisprudenţa.

Publicaţii guvernamentale, parlamentare şi administrative.

Etc.


41

Marcajele oferă posibilitatea de a memoriza adresele paginilor web accesate pentru a le reaccesa

mai rapid. Pot fi create dosare cu marcaje pentru a organiza marcajele. Marcajele pot fi

importate/exportate dintr-un browser în altul.

Adăugarea unui marcaj:

Internet Explorer: meniul Favorites→opțiunea Add to Favorites→butonul

Add.

Google Chrome: faceți clic pe steluța din bara de adrese → butonul Done.

Mozilla Firefox: meniul Bookmarks→opțiunea Bookmark This Page→butonul

Done.

De reținut:

în dependență de browser – Bookmarks/Favorites;

pentru browsere în limba română – Marcaje/Favorite/Semne de carte

5. Site-uri de specialitate.

Site-uri de specialitate:

www.avocatul.md

www.advocacy.md

www.acces-info.org.md

www.agepi.md

www.gov.md

www.dejure.md

www.justice.md

www.credo.md

www.nato.md

www.irp.md

www.lhr.md

www.promolex.md

www.ombudsman.md

www.undp.md

www.transparency.md

www.hr.un.md

www.mai.md

www.procuratura.md

www.csm.md

www.ca.justice.md

www.constcourt.md

www.csj.md

etc.

Utilizarea site-ului lex.justice.md la căutarea atelor normative a RM.

Căutați prin intermediul site-ului lex.justice.md următorul act normativ – Legea bugetului de stat

pe anul 2012.

1. Cunoscând numărul legii – 282, în câmpul Nr.Doc: introduceți 282.

2. Cunoscând data emiterii legii, în câmpul Emis: introduceți de la 27.12.2011 până la

27.12.2011.

3. Cunoscând data publicării în Monitorul Oficial, în câmpul Publicat: introduceți de la

25.01.2012 până la 25.01.2012.


42

4. Cunoscând cu exactitate denumirea legii „bugetului de stat pe anul 2012”, în câmpul Text:

introduceți bugetului de stat pe anul 2012, în câmpul în: alegeți cautare exacta in titlu.

5. Cunoscând denumirea aproximativă a legii, în câmpul Text: introduceți buget 2012, în

câmpul în: alegeți cautare morfologica in titlu.

NOTE DE CURS TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE (Ciclul I)

Documents

Transcript of NOTE DE CURS TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE (Ciclul I)