APROBATPreşedintele Colegiului economic

___________________________

NOTĂ INFORMATIVĂ Cu privire la examinarea cauzelor economice privind exercitarea dreptului de gaj, inclusiv

prin procedura în ordonanţă

1. Consideraţii generale

Nota informativă în cauză a fost întocmită în vederea realizării Planului de activitate al secţiei economice a Direcţiei de generalizare a practicii judiciare şi analiză a statisticii judiciare pentru anul 2011.

În sensul art.454 Cod civil al RM, gajul poate fi definit ca un drept real în al cărui temei creditorul (creditorul gajist) poate pretinde satisfacerea creanţelor sale cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor depuse în gaj în cazul în care debitorul (debitorul gajist) nu execută obligaţia garantată prin gaj.

Potrivit doctrinei, gajul este un contract accesoriu, unilateral, real, prin care debitorul remite creditorului un lucru mobil corporal sau necorporal pentru garantarea obligaţiei. Este o garanţie reală, îndeplinind aceeaşi funcţie ca şi ipoteca, cu deosebirea că are întotdeauna ca obiect bunuri mobile care se încredinţează creditorului sau unui terţ.

Cadrul normativ actual prevede două categorii de gaj: gajul legal şi gajul convenţional.

Gajul legal este reglementat de capitolul V al Legii cu privire la gaj. Conform prevederilor art.32 alin.(1) din Legea menţionată, gajul legal poate

apărea numai din creanţele statului pentru sumele datorate conform legislaţiei fiscale sau creanţele rezultate dintr-o hotărîre judecătorească.

Temeiul pentru apariţia gajului convenţional este încheierea contractului de gaj, ale cărui formă şi conţinut sînt prevăzute expres în art.13 din Legea cu privire la gaj.

Gajul convenţional, la rîndul său, poate fi de două tipuri: gajul înregistrat (gajul fără deposedare) şi amanetul (gajul cu deposedare).

Potrivit prevederilor art.455 alin.(3) Cod civil, din gajul înregistrat fac parte următoarele specii de gaj: ipoteca, ipoteca de întrepinzător, gajul mărfurilor şi gajul bunurilor viitoare. Ţinem să menţionăm că enumerarea dată nu este una exhaustivă. Astfel, în sensul art.470 Cod civil, la categoria de gaj înregistrat mai sînt atribuite: gajul titlurilor de valoare nominative, gajul titlurilor de valoare ale statului, gajul celorlalte bunuri mobile şi gajul drepturilor de proprietate intelectuală.

Gajul reprezintă un raport de drept accesoriu, deoarece se află în legătură directă cu obligaţia principală garantată prin gaj şi este condiţionat în timp de durata acesteia, dacă contractul sau legea nu prevăd altfel.

În practică, gajul este utilizat, ca regulă, drept garanţie la acordarea creditelor. Astfel, încheierea contractului de credit bancar, în toate cazurile, este urmată de încheierea contractului de gaj. Posibilitatea exercitării dreptului de gaj de către creditorul gajist, este pusă în legătură cauzală directă cu neonorarea de către debitorul gajist, la scadenţă, a obligaţiilor privind rambursarea creditului acordat de bancă şi a plăţilor aferente acestuia.

Plata parţială a datoriei nu conduce la stingerea parţială a gajului. Gajul este indivizibil de obligaţia de bază şi se stinge numai odată cu plata integrală a datoriei, inclusiv a dobînzilor şi a cheltuielilor generate de conservarea bunului.

Potrivit datelor statistice, pe parcursul anului 2010, de către Judecătoria Economică de Circumscripţie au fost examinate în total 182 de cauze privind exercitarea dreptului de gaj, dintre care: 77 de cauze au fost examinate conform procedurii generale şi 105 prin procedura în ordonanţă.

Ţinem să remarcăm că, în perioada anului 2009, aceeaşi instanţă a examinat cu 171 de cauze în categoria menţionată mai multe. Şi anume, de către Judecătoria Economică de Circumscripţie au fost examinate în total 353 de cauze privind exercitarea dreptului de gaj, dintre care: 31 de cauze s-au examinat conform procedurii generale şi 322 în procedura în ordonanţă.

În cele ce urmează, ne vom opri mai detaliat asupra unor momente din practica judiciară ce vizează examinarea de către instanţele economice a cererilor privind exercitarea dreptului de gaj.

2. Unele aspecte ale examinării cauzelor economice privind exercitarea

dreptului de gaj

Potrivit prevederilor art.455 alin.(1) Cod civil, putem deosebi două tipuri de gaj convenţional: gajul înregistrat şi amanetul.

Este de remarcat că, în practică, o aplicare mai largă îl are anume gajul înregistrat (fără deposedare). Drepturile debitorului gajist cu privire la bunul gajat, în cazul gajului înregistrat, sînt limitate prin lege (Codul civil şi Legea cu privire la gaj), precum şi de prevederile contractului de gaj, în condiţiile legii.

Debitorul gajist poate folosi bunul conform destinaţiei lui şi poate dobîndi fructele, veniturile şi produsele acestuia, dacă din natura gajului nu rezultă altceva.

Potrivit prevederilor art.477 alin.(2) Cod civil, debitorul gajist poate greva bunul gajat cu un gaj ulterior sau îl poate transmite în folosinţă sau în arendă unui terţ, cu înştiinţarea prealabilă a creditorului gajist. Drepturile constituite ulterior fără acordul creditorului gajist pe un termen care depăşeşte data scadenţei obligaţiei garantate terţul le pierde la expirarea termenului de o lună de la data notificării acestuia de către creditorul gajist despre intenţia de a exercita dreptul de gaj. Această regulă nu se aplică asupra constituirii gajului.

Dacă debitorul gajist înstrăinează bunul gajat, cel către care s-a înstrăinat bunul (noul proprietar) devine astfel debitor gajist.

2

Transmiterea de către proprietar (vînzător) în gaj a bunurilor imobile, care au fost vîndute anterior, potrivit contractului de vînzare-cumpărare, cumpărătorului, al cărui drept de proprietate nu a fost înregistrat în modul stabilit de lege, nu atrage după sine nulitatea contractului de gaj.

Concluzia respectivă o putem trage în urma analizei următorului exemplu din practica judiciară a Federaţiei Ruse.

În fapt, ÎI „Rahmatulin C.M.” s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către ÎI „Badraşitova I.M.” şi Banca de Economii, solicitînd recunoaşterea nulităţii contractului de gaj şi excluderea din Registrul Unic de Stat al Imobilelor a înscrierii privind limitarea drepturilor de proprietate asupra imobilului gajat.

În vederea argumentării cerinţelor înaintate, reclamantul a indicat că, la 09.03.2004, între el (cumpărător) şi întreprinzătorul Badraşitova I.M. (vînzător) a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare a încăperii cafenelei. Cumpărătorul (ÎI „Rahmatulin C.M.”), din propria neatenţie, nu a înregistrat dreptul de proprietate asupra cafenelei menţionate în modul prevăzut de lege. Ulterior, la 24.03.2004, vînzătorul Badraşitova I.M., în vederea asigurării executării obligaţiilor asumate prin contractul de credit nr.3/01163 din 19.03.2004, încheiat cu Banca de Economii, a transmis în gaj încăperea cafenelei în litigiu.

Cauza a trecut toate treptele sistemului judecătoresc al Federaţiei Ruse, soluţiile pronunţate de instanţele de judecată fiind contradictorii.

În scopul omogenizării practicii judiciare, ÎI „Rahmatulin C.M.” s-a adresat Judecătoriei Arbitrale Supreme a FR.

Examinînd cauza, instanţa arbitrală supremă a dat următoarele explicaţii.În scopul asigurării contractului de credit nr.3/01163 din 19.03.2004, între

Banca de Economii şi întreprinzătorul Badraşitova I.M. a fost încheiat contractul de gaj al bunurilor imobile din 24.03.2004, potrivit căruia debitorul i-a transmis băncii în gaj, pe lîngă alte bunuri imobile, şi clădirea cafenelei în litigiu. Contractul de gaj a fost perfectat în modul prevăzut de lege şi a fost înregistrat de serviciul respectiv sub nr.16-040-10.2004-294.1.

Mai mult ca atît, potrivit datelor Registrului bunurilor imobile, dreptul de proprietate asupra cafenelei în litigiu, la momentul încheierii contractului de gaj, era înregistrat pe numele lui Badraşitova I.M.

Luînd în consideraţie cele expuse mai sus, Judecătoria Arbitrală Supremă a FR a concluzionat că perfectarea necorespunzătoare a contractului de vînzare-cumpărare nu afectează valabilitatea contractului de gaj. (Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme de Arbitraj a FR nr.9822/07 din 27.11.2007)

Legislatorul a prevăzut, de asemenea, posibilitatea de transmitere a bunurilor grevate prin gaj, dar fiind libere de gaj. Această situaţie este reglementată de art.478 Cod civil, potrivit căruia debitorul gajist poate primi de la creditorul gajist, contra unei remuneraţii pentru înlocuirea obiectului gajului, o autorizaţie de înstrăinare a obiectului gajului liber de gaj. Posibilitatea acordării autorizaţiei date urmează a fi consemnată de către părţile contractante la încheierea contractului de gaj.

Bunul gajat, de asemenea, poate fi transmis în posesiunea unui terţ, care acţionează în numele debitorului gajist. În acest caz, trebuie să existe un acord

3

scris între debitorul gajist şi terţ, prin care s-ar confirma că terţul deţine bunul pentru creditorul gajist.

Obiect al contractului de gaj, potrivit prevederilor art.8 alin.(1) din Legea cu privire la gaj, poate fi orice bun corporal sau incorporal, ori o universalitate de bunuri, cu excepţia bunurilor inalienabile sau insesizabile. Obiect al gajului poate fi orice drept patrimonial sau creanţă bănească, inclusiv dreptul de creanţă al debitorului gajist asupra creditorului gajist.

În exemplul ce urmează, în vederea asigurării rambursării creditului în sumă de 180 000 lei, acordat de BC „Moldova-Agroindbank” SA, debitorul – „Asociaţia de Economii şi Împrumut din Bocani”, a pus în gaj toate drepturile patrimoniale ale sale, inclusiv creanţele băneşti, rezultate din contractele de credit, contractele de gaj, de ipotecă şi din alte contracte aferente contractelor de credit, încheiate între debitorul gajist şi membrii săi, drepturi patrimoniale existente la momentul înaintării de către creditorul gajist faţă de debitorul gajist a revendicărilor de achitare a datoriilor, conform contractului de credit, precum şi a celor care vor apărea după acest moment în raport cu împrumuturile, acordate de către debitorul gajist membrilor săi.

Dat fiind faptul că obiectul gajului, în acest caz, este unul special, a cărui valoare este variabilă, considerăm că ar fi binevenit ca părţile, la încheierea contractului de gaj, să indice direct valoarea totală a drepturilor patrimoniale care pot fi urmărite de către creditorul gajist, în caz de survenire a temeiurilor pentru exercitarea dreptului de gaj, fapt care nu a fost realizat.

Deoarece „Asociaţia de Economii şi Împrumut din Bocani” nu şi-a onorat la timp obligaţiile privind rambursarea creditului şi a plăţilor aferente acestuia, banca s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere privind deposedarea şi vînzarea forţată a obiectului gajului.

Prin ordonanţa judecătorească din 25.06.2009, Judecătoria Economică de Circumscripţie a admis cererea. Ţinem să remarcăm că instanţa de judecată nu a indicat în cuprinsul ordonanţei judecătoreşti asupra cărei valori a drepturilor patrimoniale ale debitorului poate fi exercitat dreptul de gaj. (Dosarul nr.2o/e-458/09)

Revenind asupra exemplului adus mai sus, considerăm că, în cazurile în care obiect al contractului de gaj îl constituie drepturile patrimoniale sau creanţele băneşti, ar fi binevenit ca părţile, la încheierea contractului de gaj, să indice expres care valoare a drepturilor patrimoniale poate fi urmărită prin gaj.

După cum am mai menţionat, gajul este un raport de drept accesoriu şi se află în legătură directă cu obligaţia garantată. Luînd ca bază această particularitate a gajului, reţinem că valoarea bunurilor transmise în gaj urmează să acopere suma datoriei asigurate.

Legislatorul nu a prevăzut în mod direct care valoare a bunului gajat va fi luată în consideraţie la evaluarea acestuia: valoarea stabilită la momentul transmiterii obiectului în gaj sau valoarea estimată la data exercitării dreptului de gaj.

În sensul art.8 din Legea cu privire la ipotecă, valoarea de piaţă şi de înlocuire a obiectului ipotecii trebuie să fie stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de

4

către un evaluator, în conformitate cu legislaţia privind activitatea de evaluare. În urma analizei normei menţionate rezultă că, în cazul înaintării de către creditorul ipotecar a cererii privind transmiterea în posesie şi vînzarea forţată a bunului imobil pus în ipotecă, se va lua în consideraţie valoarea acestuia la momentul încheierii contractului de ipotecă.

Rezumînd cele expuse mai sus, deducem că, în vederea excluderii oricăror divergenţe ce pot apărea între părţile contractante pe viitor, ar fi binevenit ca, la încheierea contractului de gaj, să fie aplicată norma prevăzută pentru contractul de ipotecă, şi anume: să fie anexat la contractul de gaj actul privind evaluarea bunului gajat.

În exemplul ce urmează, în vederea asigurării rambursării creditului primit de la bancă, debitorul gajist – SA „Tomai-Vin”, a gajat bunuri mobile în sumă totală de 1 820 090 lei.

Dat fiind faptul că SA „Tomai-Vin” nu şi-a onorat în termenul prevăzut obligaţiile stabilite în contractul de credit, banca s-a adresat cu cerere privind exercitarea dreptului de gaj.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18.06.2009, acţiunea a fost admisă în sensul declarat.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei de fond, SA „Tomai-Vin” a declarat apel. În motivarea cererii sale, debitorul gajist a indicat că valoarea bunurilor de care a fost deposedată întreprinderea a fost stabilită conform preţurilor existente pe piaţă la momentul încheierii contractului de credit – 20.08.2003, pe cînd la situaţia din 2009 (data adresării creditorului în instanţa de judecată), costul acestor active a crescut cu 250%. Astfel, vînzarea numai a unei părţi din bunurile transmise în gaj ar permite acoperirea integrală a datoriei formate.

Curtea de Apel Economică, prin decizia din 26.11.2009, a respins apelul şi a menţinut hotărîrea instanţei de fond.

În vederea argumentării soluţiei primite instanţa de apel a reţinut următoarele.Motivîndu-şi hotărîrea Judecătoria Economică de Circumscripţie a pus la baza

ei prevederile art.491 alin.(1) Cod civil, precum şi ale art.75 alin.(2) şi art.76 din Legea cu privire la gaj, indicînd că legislatorul a stabilit direct modalitatea de vînzare de către creditorul gajist a bunului pus în gaj în interesul major al debitorului gajist.

Astfel, Curtea de Apel Economică a conchis că, la adoptarea hotărîrii contestate, cu aplicarea normelor de drept menţionate mai sus, instanţa de fond nu a lezat drepturile debitorului gajist şi a aplicat corect cadrul normativ existent cu referinţă la litigiul apărut între părţi. (Dosarul nr.2e-4809/09)

Analizînd exemplul adus mai sus, reţinem că neînţelegerea dintre părţi ar putea fi depăşită dacă, la momentul încheierii contractului de gaj, ele ar indica în mod direct care valoare a bunurilor gajate urmează a fi luată în consideraţie în caz de înaintare a cererii privind exercitarea dreptului de gaj.

Ca varietate a gajului înregistrat, legislatorul a prevăzut ipoteca de întreprinzător, aceasta constituind un drept de gaj asupra anumitor bunuri ale unei întreprinderi sau asupra tuturor bunurilor unei întreprinderi. Bunurile întreprinderii

5

grevate cu ipoteca de întreprinzător trebuie să poată funcţiona separat de bunurile negrevate.

Menţionăm faptul că, în sensul art.455 alin.(3) lit.b) Cod civil, prin noţiunea de întreprindere nu se înţelege forma juridică de organizare sau o persoană juridică, ci un patrimoniu separat sau un complex patrimonial, care aparţine unei persoane juridice, unei societăţi comerciale sau unui întreprinzător.

Potrivit art. 470 alin.(2) lit.b) Cod civil, ipoteca de întreprinzător se înregistrează la biroul notarial în a cărui rază teritorială se află întreprinderea. În practică, funcţionarea unui astfel de mecanism al înregistrării ipotecii de întreprinzător ar putea întîlni unele dificultăţi. În primul rînd, o întreprindere se poate afla în raza teritorială a mai multor birouri notariale şi, deci, va fi dificil sau imposibil de verificat dacă a fost sau nu înregistrată o ipotecă de întreprinzător. În al doilea rînd, asupra bunurilor grevate cu ipoteca de întreprinzător ar putea să existe un drept de gaj înregistrat în registrul bunurilor mobile sau în registrul bunurilor imobile.

În cazul în care părţile contractului de gaj prevăd restricţii privind dreptul de dispoziţie asupra bunurilor grevate cu ipoteca de întreprinzător, acestea nu trebuie să cuprindă producţia, mărfurile, materia primă etc. De asemenea, restricţiile nu trebuie să afecteze capacitatea societăţii comerciale sau a întreprinzătorului de a menţine în stare funcţională bunurile grevate.

După cum s-a menţionat, ipoteca de întreprinzător se înregistrează de către notarul în a cărui rază teritorială se află întreprinderea, însă pentru că nu este un act notarial, înregistrarea ipotecii de întreprinzător nu poate fi înscrisă în registrul actelor notariale. O soluţie practică pentru depăşirea confuziei date ar fi înscrierea de către notar a ipotecii de întreprinzător în registrul gajului bunurilor mobile, atîta timp cît obiectul gajului îl constituie bunurile mobile. Dacă în componenţa obiectului ipotecii de întreprinzător intră şi bunuri susceptibile înregistrării în alte registre, gajul urmează a fi înscris inclusiv în fiecare din aceste registre. Aici trebuie să menţionăm faptul că, în sensul Legii cu privire la gaj, gajul (ipoteca) de întreprinzător se înscrie în toate registrele în care se ţine evidenţa bunurilor din care se compune obiectul gajului.

2.1. Ipoteca

Analiza practicii judiciare atestă o pondere a dosarelor ce au ca obiect exercitarea drepturilor rezultate din contractele de ipotecă.

Raporturile juridice cu privire la instituirea, valabilitatea, exercitarea şi încetarea ipotecii, precum şi protecţia drepturilor participanţilor în raporturile de ipotecă sînt reglementate de Codul civil, dar, în special, de Legea cu privire la ipotecă.

În sensul actelor normative specificate mai sus, ipoteca poate fi definită ca fiind un drept real, cu caracter accesoriu, în al cărui temei creditorul poate cere satisfacerea creanţelor sale, cu preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor imobile depuse în ipotecă, în cazul în care debitorul omite să execute obligaţiile garantate cu ipotecă.

6

Ipoteca urmează a fi înregistrată de registratorul oficiului cadastral teritorial în a cărui rază este amplasat imobilul, la cererea creditorului sau debitorului gajist, la care se anexează contractul de ipotecă împreună cu o copie a acestuia şi documentele indicate în contract.

Ipoteca este valabil constituită doar în cazul în care bunul ipotecat este determinat în mod expres şi exact. Aceasta se referă mai ales la ipotecarea loturilor de pămînt. Lotul ipotecat trebuie să fie descris cu exactitate, îndeosebi în ce priveşte hotarele şi mărimea acestuia. În cazul în care nu este ipotecată toată construcţia, urmează să fie specificat cu exactitate care încăperi sau obiecte sînt grevate cu ipotecă.

Cu privire la bunul ipotecat, terţii ar putea să aibă anumite drepturi (spre exemplu, dreptul de preemţiune etc.). Orice terţ căruia îi este lezat un drept sau a cărui situaţie juridică se înrăutăţeşte prin constituirea ipotecii asupra unui imobil are dreptul să achite creanţa garantată faţă de creditorul ipotecar (gajist) şi să devină el însuşi creditor ipotecar faţă de debitorul ipotecar. În cazul dat, calitatea sa de creditor ipotecar urmează a fi înscrisă în registrul bunurilor imobile în locul creditorului ipotecar a cărui creanţă a fost satisfăcută. De asemenea, terţii ale căror drepturi sînt prejudiciate prin licitaţia bunului ipotecat au dreptul să satisfacă creanţa garantată şi să prevină licitaţia bunului ipotecat. Creditorul ipotecar are obligaţia să primească plata de la aceşti terţi.

În cazul în care a fost constituit un drept de ipotecă asupra chiriei (rentei sau altor plăţi sistematice la care este îndreptăţit proprietarul bunului ipotecat în baza legii sau contractului cu un terţ), creditorul gajist poate decide să încaseze aceste plăţi în contul executării creanţei garantate. În preavizul cu privire la exercitarea dreptului de gaj, se va menţiona încasarea acestor plăţi în contul executării creanţei garantate.

Dat fiind faptul că ipoteca este un raport de drept accesoriu, menit să asigure executarea obligaţiei garantate, durata ei în timp depinde în mod direct de existenţa obligaţiei de bază, dacă legea sau contractul de ipotecă nu prevede altfel (art.4 din Legea cu privire la ipotecă).

Din sensul normei menţionate mai sus reiese că, dacă părţile contractante au prevăzut în cadrul contractului de ipotecă o anumită clauză, potrivit căreia durata ipotecii este pusă în legătură directă cu îndeplinirea unor condiţii certe, atunci, la producerea acestora, ipoteca va înceta.

În exemplul ce urmează, BC „Investprivatbank” SA, în baza contractului de credit nr.27-08 din 14.03.2008, i-a acordat SC „Crasigal” SRL un credit în sumă de 2 331 521,20 lei pentru construcţia imobilului şi completarea mijloacelor circulante.

Pentru a garanta rambursarea creditului acordat, debitorul a gajat băncii terenul pentru construcţii şi două construcţii nefinalizate.

Ulterior, bunurile imobile ipotecate – apartamentele din complexul locativ – au fost vîndute prin încheierea contractelor triple între Bancă, SC „Crasigal” SRL şi beneficiari (persoane fizice şi juridice) de participare prin cotă la construirea imobilului. Potrivit pct.3.3 din contractele menţionate, în cazul dacă beneficiarul

7

achită costul deplin al apartamentului, Banca îşi asumă obligaţia de a-i oferi liber de gaj.

Practic, prin demersul nr.20/1486 din 29.05.2008, BC „Investprivatbank” SA şi-a exprimat acordul pentru eliberarea de sub gaj a apartamentelor beneficiarilor care s-au achitat integral.

Însă, dat fiind faptul că SC „Crasigal” SRL nu şi-a onorat în volum deplin şi în termenul stabilit obligaţiile privind rambursarea creditului nr.27-08 din 14.03.2008, BC „Investprivatbank” SA s-a adresat cu cerere de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, solicitînd transmiterea silită în posesiune a bunului ipotecat (complex locativ), pentru a fi comercializat în numele debitorului ipotecar, cu evacuarea tuturor locatarilor şi bunurilor mobile ce se află în incinta complexului locativ respectiv.

Într-o asemenea situaţie, din cauza ignorării de către BC „Investprivatbank” SA a clauzei contractuale (pct.3.3 din contractele de participare prin cotă la construirea imobilului), beneficiarii care au achitat în volum deplin preţul pentru apartamentele procurate au fost puşi în imposibilitate de a-şi exercita dreptul de proprietate prin înregistrarea spaţiilor locative la Organul Cadastral Teritorial Chişinău.

Examinînd cererea depusă de către BC „Investprivatbank” SA, Judecătoria Economică de Circumscripţie, prin ordonanţa judecătorească din 22.03.2010, a admis-o. Însă, prin încheierea din 19.04.2010, a admis obiecţiile înaintate de debitor şi a anulat ordonanţa, lămurindu-le părţilor dreptul lor de a se adresa cu cerere în procedură generală. (Dosarul nr.2o/e-226/10)

În fapt, litigiul apărut între părţi se datorează neexecutării de către BC „Investprivatbank” SA a obligaţiilor privind excluderea din lista obiectelor grevate cu ipotecă a apartamentelor beneficiarilor care au achitat integral costul locuinţelor procurate, fapt ce constituie o încălcare a clauzelor contractului semnat între părţi.

Considerăm că, în acest caz, a avut loc o „modificare” a obiectului contractului de ipotecă, deoarece, potrivit demersului nr.20/1486 din 29.05.2008, creditorul ipotecar – BC „Investprivatbank”, şi-a exprimat acordul liber privind eliberarea de sub gaj a apartamentelor, costul cărora a fost achitat în mod integral. Astfel, pare a fi logic ca apartamentele respective să fie excluse din obiectul contractului de ipotecă.

Ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de prevederile art.4 din Legea cu privire la ipotecă, conchidem că, la înaintarea cererii de eliberare a ordonanţei judecătoreşti, creditorul ipotecar urma să solicite transmiterea în posesiune, în vederea comercializării ulterioare, a complexului locativ ipotecat, cu excepţia acelor apartamente, în privinţa cărora gajul a fost deja ridicat.

Obiectul contractului de ipotecă îl constituie bunurile imobile.Potrivit prevederilor art.7 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă, ipoteca

se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract.

8

În acest sens, trezeşte interes întrebarea: care sînt proporţiile modificărilor, aduse bunului imobil ipotecat, pentru a fi considerate drept îmbunătăţire, ameliorare sau transformare a acestuia? Şi, în special, poate oare construirea unor etaje adăugătoare la bunul imobil nefinisat, ce a fost transmis în ipotecă, să fie privită drept îmbunătăţire, ameliorare sau transformare a imobilului?

În cazul ce urmează, la data de 11.08.2006, între SA „Banca de Economii” şi SRL „Zighitorul-Nord” a fost încheiat contractul de credit nr.14 în sumă de 24.300.000,00 lei.

În vederea garantării rambursării creditului acordat, părţile au încheiat contractul de gaj-ipotecă nr.14a din 11.08.2006, obiectul contractului constituind construcţia locativă (bloc locativ) nefinalizată, cu gradul de finisare de 54,5 %, cu suprafaţa totală de 506,90 m.p.; şi contractul de gaj-ipotecă nr.14b din 11.08.2006, obiectul contractului constituind construcţia de producere cu suprafaţa totală de 10,621,80 m.p. şi construcţia de producere cu suprafaţa totală de 1,559,50 m.p.

Dat fiind faptul că SRL „Zighitorul-Nord” nu şi-a onorat obligaţiile rezultate din contractul de credit, acumulînd către 04.12.2008 (data scadenţei creditului) o datorie în sumă de 27.245.761,96 lei, creditorul ipotecar, SA „Banca de Economii”, a înaintat acţiune în instanţa de judecată, solicitînd transmiterea în posesiune a bunurilor ipotecate, în vederea comercializării lor ulterioare.

SRL „Zighitorul-Nord” şi SA „Articole din Beton Armat” au înaintat cerere reconvenţională către SA „Banca de Economii”, solicitînd, în special, stabilirea modului de transmitere în posesiune a bunurilor imobile ipotecate.

În vederea argumentării cererii sale, SRL „Zighitorul-Nord” a indicat că divergenţele apărute între ei şi bancă reies din faptul că bunul imobil ipotecat în baza contractului nr.14a (bloc locativ situat în mun.Bălţi, str.Strîi 17/2), la momentul încheierii contractului, avea 4 etaje, cu gradul de finisare de 54,5 %, preţul lui constituind 17.193.400,00 lei. Însă, la momentul înaintării acţiunii de către bancă, blocul locativ susmenţionat avea deja 7 etaje, cu gradul de finisare de 87 %, preţul lui estimîndu-se la 47.134.097 lei.

În acest sens, SRL „Zighitorul-Nord” susţine că bunul imobil ce a fost ipotecat în baza contractului de gaj-ipotecă nr.14a şi bunul imobil care constituie obiectul litigiului apărut între bancă şi debitorul ipotecar reprezintă două bunuri imobile diferite: unul, ce aparţinea numai debitorului – SRL „Zighitorul-Nord” la momentul încheierii contractului de ipotecă, cu gradul de finisare de 54,5%, şi altul, ce aparţine atît debitorului, cît şi altor persoane fizice şi juridice, care au învestit în viitoarele sale apartamente, care are 7 etaje, cu gradul de finisare de 87 %. Astfel, în opinia debitorului ipotecar, urmărirea dreptului de gaj nu se poate răsfrînge asupra blocului locativ în litigiu, deoarece acesta constituie un alt bun imobil decît cel ipotecat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 06.04.2009, acţiunea iniţială a fost admisă integral, iar cea reconvenţională a fost respinsă.

Motivîndu-şi soluţia, instanţa de fond a făcut referire la art.7 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă, potrivit căruia ipoteca se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum

9

şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract.

Soluţia primei instanţe a fost atacată cu apel de către SRL „Zighitorul-Nord” şi SA „Articole din Beton Armat”.

Prin decizia Curţii de Apel Economice din 15.04.2010, apelul a fost admis, cu casarea hotărîrii primei instanţe în partea transmiterii blocului locativ în litigiu către SA „Banca de Economii” şi adoptarea unei noi hotărîri în această parte, prin care s-a dispus transmiterea către SA „Banca de Economii” a 33 de apartamente cu gradul de finisare de 87%.

În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a indicat următoarele. Potrivit contractului de gaj-ipotecă nr.14a, încheiat între SA „Banca de Economii” şi SRL „Zighitorul-Nord” în vederea garantării rambursării creditului, sub ipotecă a fost pus blocul locativ în proces de construcţie, cu gradul de finisare de 54,5 %. În prezent, construcţia dată constituie un bloc locativ, a cărui valoare depăşeşte cu mult datoria restantă la credit. Ţinînd cont de acest fapt, instanţa de apel a concluzionat că, într-o asemenea situaţie, creditorul ipotecar este în drept să pretindă doar la bunul înscris în contractul de gaj-ipotecă, dar nu la un bun nou, a cărui suprafaţă este de zeci de ori mai mare decît suprafaţa gajată, inclusiv calitatea suprafeţei gajate fiind îmbunătăţită astfel încît costul ei este cu mult mai mare decît cel al bunului gajat. În virtutea circumstanţelor enumerate, Curtea de Apel Economică a relevat că în acest litigiu nu pot fi aplicate prevederile art.7 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă. (Dosarul nr.2e-2742/09)

Un caz similar, de garantare a obligaţiilor apărute la acordarea creditului prin ipotecarea unor construcţii nefinisate şi a terenului aferent acestora, a avut loc şi în speţa: BC „Investprivatbank” SA către SC „CRASIGAL” SRL privind transmiterea silită a bunului gajat în posesiune pentru a fi comercializat.

Şi anume, în cazul dat, ca şi în cauza intentată la acţiunea „Băncii de Economii” SA către SRL „Zighitorul-Nord”, la momentul adresării băncii în instanţa de judecată cu acţiune privind transmiterea silită în posesiune a bunului ipotecat, acesta nu mai era o construcţie nefinisată, ci constituia deja un complex locativ, a cărui valoare, evident, era cu mult mai mare decît la momentul încheierii contractului de ipotecă. Însă, în acest caz, între părţi nu au apărut nici un fel de divergenţe, aceasta datorîndu-se faptului că, la momentul semnării contractului de gaj-ipotecă, părţile au prevăzut în mod cert că ipoteca se extinde asupra tuturor accesoriilor şi ameliorărilor aduse bunului imobil ipotecat. (Dosarul nr.2o/e-226/10).

Analizînd exemplele de mai sus, ajungem la următoarea concluzie: prevederile art.7 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă, potrivit cărora, ipoteca se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract, se vor aplica numai în situaţia în care valoarea bunului imobil grevat cu ipotecă, în urma ameliorării sau îmbunătăţirii acestuia, nu depăşeşte valoarea obligaţiei iniţiale, ce a fost asigurată prin contractul de ipotecă, precum şi în cazul în care părţile

10

contractante prevăd în mod expres o astfel de clauză la încheierea contractului de ipotecă.

Temeiurile şi modul de încetare a ipotecii sînt reglementate de capitolul VI al Legii cu privire la ipotecă.

Potrivit prevederilor art.28 lit.e) din legea menţionată, unul din temeiurile de încetare a ipotecii este acordul scris al creditorului ipotecar de a radia ipoteca.

Survenirea temeiului de încetare a ipotecii duce la lipsa de facto a acesteia şi, drept consecinţă, îl privează pe creditorul ipotecar de dreptul de a cere executarea dreptului la ipotecă.

În cazul ce urmează, Banca Comercială Română Chişinău SA s-a adresat cu acţiune către ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL şi BC „Comerţbank” SA, solicitînd executarea dreptului de ipotecă prin vînzarea bunului imobil ipotecat sub controlul instanţei de judecată.

În fapt, în vederea asigurării rambursării creditului nr.1246, în sumă de 230.000,00 euro, acordat de bancă pîrîtului, acesta din urmă i-a transmis, conform contractului de gaj-ipotecă din 28.07.2007, imobilul cu suprafaţa de 693 m.p. şi terenul aferent construcţiei date, imobilul fiind evaluat la preţul de 6.000.000,00 lei.

Ulterior, la data de 16.07.2007, debitorul ipotecar s-a adresat băncii cu un demers privind scoaterea de sub ipotecă a bunului, în scopul comercializării acestuia şi achitării sumei restante la bancă.

Conform Hotărîrii Comitetului Director al BCR Chişinău SA nr.119 din 17.07.2007, s-a aprobat radierea inscripţiei ipotecare asupra imobilului sus-menţionat şi, în baza demersului nr.1104 din 18.07.2007 inscripţia ipotecară asupra bunului imobil a fost radiată din Registrul bunurilor imobile.

Însă, ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL nu a comercializat bunul imobil în litigiu, ci l-a ipotecat către BC „Comerţbank” SA, conform contractului de ipotecă nr.6195 din 29.08.2007, pentru asigurarea rambursării creditului acordat conform contractului nr.CRI-795. La data de 01.09.2008, în legătură cu neonorarea de către debitor a obligaţiilor de rambursare a creditului, imobilul în litigiu a fost vîndut către SRL „Armanil-Com” la un preţ diminuat, ce nu corespundea costului lui real de piaţă.

Dat fiind faptul că ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL nu şi-a onorat obligaţiile pecuniare faţă de BCR Chişinău SA, datoria lui estimîndu-se la 432.674,02 euro, banca s-a adresat în instanţa de judecată. Argumentîndu-şi cerinţele, BCR Chişinău SA a făcut referire la art.75 alin.(2) din Legea cu privire la gaj, potrivit căruia creditorul trebuie să vîndă bunul fără nici o întîrziere nejustificată, contra unui preţ comercial rezonabil şi în interesul major al debitorului gajist, şi la art.76 alin.(2) din legea menţionată, care prevede că, dacă există şi alte creanţe care urmează să fie plătite din produsul vînzării bunului gajat, creditorul care a vîndut bunul va depune instanţei judecătoreşti care ar fi fost competentă pentru vînzarea bunului, o dare de seamă cu privire la produsul vînzării bunului gajat şi îi va transmite suma rămasă după plată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 13.05.2010, acţiunea a fost respinsă. În motivarea soluţiei sale, instanţa a indicat că, acceptînd

11

cererea pîrîtului privind radierea din Registrul bunurilor imobile a bunului imobil ipotecat, care garanta rambursarea creditului de către ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL, BCR Chişinău SA a acţionat în detrimentul său. În consecinţă, ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL şi BC „Comerţbank” nu poartă răspundere pentru acţiunile eronate ale reclamantului. (Dosarul nr.2e-343/10)

Analizînd exemplul adus mai sus, reţinem că normele de drept invocate de BCR Chişinău SA întru argumentarea cerinţelor sale, în special art.76 alin.(2) din Legea cu privire la gaj, nu sînt aplicabile în situaţia cînd obligaţia debitorului (ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL) faţă de creditor (BCR Chişinău SA) nu este asigurată prin existenţa unui contract de gaj-ipotecă. Astfel, în relaţiile dintre ÎM „SAVITAR-AGRO” SRL şi BC „Comerţbank”, legate de transmiterea şi comercializarea ulterioară a bunului imobil ipotecat în vederea acoperirii sumelor restante la creditul acordat, BCR Chişinău SA este, în fapt, o persoană terţă. Evident, ea nu poate pretinde la suma de bani rămasă în urma achitării obligaţiilor pecuniare ale debitorului – „SAVITAR-AGRO” SRL faţă de BC „Comerţbank”.

De asemenea, nu sînt întemeiate cerinţele reclamantului privind comercializarea bunului imobil ipotecat sub controlul instanţei de judecată, deoarece potrivit art.492 Cod civil al RM şi art.79 din Legea cu privire la gaj, există condiţii certe cînd obiectul gajului poate fi vîndut sub controlul instanţei judecătoreşti, şi anume:

a) lipsa autorizaţiei sau acordului unei alte persoane necesar la încheierea contractului de gaj pentru validitatea acestuia (spre exemplu, situaţia cînd obiectul gajului îl constituie bunuri proprietate comună pe cote-părţi (art.351 Cod civil al RM) sau în devălmăşie (art.369 Cod civil RM));

b) obiectul gajului îl constituie bunurile de valoare istorică, artistică sau culturală;

c) debitorul gajist lipseşte şi nu poate fi identificat locul aflării lui. Concluzionînd asupra celor expuse mai sus, reţinem că pronunţarea hotărîrii privind radierea bunului imobil ipotecat din Registrul bunurilor imobile îl privează pe creditorul ipotecar de dreptul de a urmări bunul imobil în vederea achitării datoriei restante la creditul acordat.

3. Particularităţile interferenţei dintre Legea cu privire la gaj şi Legea insolvabilităţii la soluţionarea litigiilor privind exercitarea dreptului de gaj

Analiza practicii judiciare denotă faptul că, la soluţionarea litigiilor economice privind exercitarea dreptului de gaj, în multe cazuri are loc o interferenţă între Legea cu privire la gaj şi Legea insolvabilităţii. Prin urmare, ţinem să remarcăm că, în toate cazurile cînd în privinţa debitorului gajist este admisă cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, soluţionarea oricăror întrebări legate de exercitarea dreptului de gaj se va efectua în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii, respectiv prevederile Legii

12

cu privire la gaj se vor aplica numai în măsură în care nu vor contraveni Legii insolvabilităţii.

În exemplul ce urmează, avînd în vedere faptul că debitorul gajist – SA „Agroconservit”, nu şi-a onorat obligaţiile privind rambursarea creditului acordat de către BC „Moldova Agroindbank” SA, instanţa de judecată, la cererea băncii, a dispus urmărirea patrimoniului gajat ce aparţinea SA „Agroconservit”.

Ulterior, prin hotărîrea aceleiaşi instanţe – Judecătoria Economică de Circumscripţie, din 20.02.2003 a fost admisă cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului (SA „Agroconservit”).

BC „Moldova Agroindbank” SA s-a adresat în instanţa de judecată care avea pe rol cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate a SA „Agroconservit” (Judecătoria Economică de Circumscripţie) cu o cerere, prin care a solicitat transmiterea în posesiunea băncii a bunurilor gajate, pentru a fi vîndute în vederea acoperirii restanţei la creditul acordat.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 01.07.2003, cerinţele băncii au fost admise.

Examinînd cererea de recurs depusă de alţi creditori ai SA „Agroconservit” împotriva încheierii menţionate, Colegiul economic al CSJ a reţinut următoarele.

Conform prevederilor art.61 din Legea insolvabilităţii, creditorii care au un drept de gaj asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzilor şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat. În acelaşi timp, această lege nu prevede un drept prioritar al creditorilor garantaţi referitor la procedura de înstrăinare a bunurilor grevate cu garanţii.

Astfel, valorificarea masei debitoare, inclusiv înstrăinarea bunurilor grevate cu gaj, se efectuează de către administratorul insolvabilităţii pe baze generale, conform prevederilor art.116-125 din Legea insolvabilităţii, luîndu-se în consideraţie şi prevederile art.127-130 din aceeaşi lege.

Mai mult ca atît, în cazul concret, bunurile gajate, a căror transmitere o solicita BC „Moldova Agroindbank” SA, constituie o secţiune a întreprinderii. Respectiv, art.125 alin.(2) din Legea insolvabilităţii prevede că, în cazul realizării acţiunilor de proporţii, printre care înstrăinarea întreprinderii, a unei secţiuni, a unui depozit, a unui alt bun imobil, este necesară aprobarea adunării creditorilor.

Respectiv, în situaţia dată, instanţa de fond, în procesul soluţionării cererii înaintate de bancă, greşit a aplicat art.67 şi art.71 din Legea cu privire la gaj, deoarece în acest litigiu urmau a fi aplicate normele Legii insolvabilităţii, care prevede o altă procedură pentru valorificarea bunurilor gajate.

Luînd în consideraţie faptele menţionate, Colegiul economic, prin decizia din 19.02.2004, a casat încheierea recurată şi a remis cauza la o nouă judecare, atenţionînd instanţa de fond asupra faptului că, în sensul art.1 şi 2 din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se derulează în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii, respectiv prevederile Legii cu privire la gaj pot fi aplicate numai în măsura în care ele nu contravin Legii insolvabilităţii. (Dosarul nr.2re-45/04)

13

Instanţele de judecată urmează să ia act de faptul că nu se vor admite cererile privind exercitarea dreptului de gaj în situaţia în care în privinţa debitorului gajist a fost deja admisă cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate.

Nerespectarea regulii enunţate a constituit temeiul pentru care Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie a casat hotărîrea Curţii de Apel Economice şi a remis cauza la rejudecare.

În fapt, la data de 04.01.2005, BC „EuroCreditBank” SA s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către SA „Aluniş”, solicitînd transmiterea silită a bunurilor gajate în posesiunea băncii şi evacuarea pîrîtului din încăperile gajate, pe motivul încălcării de către acesta a obligaţiilor de rambursare a creditului acordat.

Curtea de Apel Economică, prin hotărîrea din 18.01.2005, a admis cererea şi a dispus transmiterea în posesiunea băncii, în vederea comercializării ulterioare, a bunurilor gajate.

Împotriva acestei hotărîri, debitorul gajist – SA „Aluniş”, a declarat recurs, indicînd că, prin încheierea aceleiaşi instanţe din 03.01.2005, a fost admisă spre examinare cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Aluniş”. Astfel, admiterea cererii BC „EuroCreditBank” SA privind exercitarea dreptului de gaj va aduce atingere intereselor altor creditori.

Examinînd cauza în ordine de recurs, Colegiul economic a reţinut următoarele. Prin încheierea din 03.01.2005, adoptată în cauza civilă la cererea introductivă

a SA „Aluniş” de intentare a procesului de insolvabilitate pe motiv de incapacitate de a exercita creanţele creditorilor, Curtea de Apel Economică a dispus admiterea spre examinare a cererii introductive, dispunînd în acelaşi timp, în conformitate cu prevederile art.35 alin.(2) lit.d) din Legea insolvabilităţii, suspendarea executării silite asupra bunurilor debitorului.

Prin urmare, adoptînd hotărîrea din 18.01.2005, prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că, la acel moment, exista deja o altă încheiere a aceleiaşi instanţe, pronunţată la 03.01.2005 (cu o zi înainte de data depunerii în instanţă a acţiunii respective – 04.01.2005), prin care s-a dispus suspendarea executării silite asupra bunurilor debitorului.

Luînd în consideraţie cele expuse, Colegiul economic, prin decizia din 10.03.2005, a admis cererea de recurs, indicînd, totodată, că pronunţînd hotărîrea de admitere a acţiunii înaintate de BC „EuroCreditBank” SA, instanţa de fond a procedat incorect, deoarece, în situaţia dată, bazîndu-se pe prevederile art.260 alin.(1) lit.d) CPC, Curtea de Apel Economică urma să suspende procesul în această cauza. (Dosarul nr.2re-57/2005)

În sensul art.33 din Legea cu privire la gaj, în cazul creanţelor statului care iau naştere în temeiul legislaţiei fiscale, gajul legal se constituie doar dacă este înregistrat în registrul corespunzător (în conformitate cu prevederile art.7 din această lege).

Analiza practicii judiciare denotă faptul că există o excepţie de la regula menţionată. Aceasta se referă la situaţia de intercalare a normelor de drept ce reglementează raporturile juridice de gaj cu cele care se referă la reglementarea procesului de insolvabilitate.

14

Astfel, în cazul intentării procesului de insolvabilitate, sechestrarea bunurilor debitorului întru asigurarea obligaţiei fiscale oferă statului calitatea de creditor garantat, fără a mai fi necesară înregistrarea gajului legal în modul prevăzut de art.33 din Legea cu privire la gaj.

În vederea argumentării celor expuse, aducem următorul exemplu din practica judiciară.

În fapt, prin încheierea Curţii de Apel Economice din 18.01.2008, în procedura de insolvabilitate intentată faţă de SA „Baştina”, a fost admisă cererea IFS pe r-nul ŞtefanVodă privind validarea creanţei, acesta fiind considerat creditor garantat cu bunurile sechestrate prin actele de sechestru din 07.07.2005 şi 20.02.2006 întru asigurarea plăţilor fiscale.

Încheierea dată a fost recurată de către creditori – salariaţi ai SA „Baştina”. În motivarea cererii sale, aceştia au invocat aplicarea eronată a prevederilor art.32-33 din Legea cu privire la gaj şi art.61 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii.

Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie, prin decizia din 06.03.2008, a respins recursul ca neîntemeiat, motivîndu-şi soluţia prin următoarele.

Potrivit Legii insolvabilităţii, creditorii garantaţi reprezintă clasa de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea.

Potrivit materialelor cauzei, la momentul intentării procesului de insolvabilitate faţă de SA „Baştina”, bunurile sechestrate de către IFS nu erau înstrăinate, prin urmare concluzia instanţei de fond precum că statul era îndreptăţit la satisfacerea prioritară a creanţelor (restanţelor la buget) din contul bunurilor sechestrate este bazată pe lege, iar cerinţele IFS privind recunoaşterea calităţii de creditor garantat cu bunurile sechestrate sînt întemeiate. Luînd în consideraţie cele expuse anterior, Colegiul economic a concluzionat că sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a obligaţiei fiscale oferă statului calitatea de creditor garantat, fără a mai fi necesară înregistrarea gajului legal. (Dosarul nr.2re-59/2008)

4. Concluzii şi propuneri

Sintetizînd cele relatate mai sus, reţinem că, în marea majoritate, instanţele judecătoreşti economice aplică corect prevederile cadrului legislativ actual în procesul soluţionării cauzelor ce au ca obiect exercitarea dreptului de gaj, inclusiv prin procedura în ordonanţă.

Cu toate acestea, analiza practicii judiciare denotă şi unele colizii în aplicarea normelor de drept. O particularitate aparte prezintă modul de satisfacere a creanţelor creditorului gajist din valoarea bunurilor gajate ale debitorului în a cărui privinţă a fost intentat procesul de insolvabilitate. Aici, menţionăm că Legea insolvabilităţii include în componenţa masei debitoare şi bunurile gajate. Drept, consecinţă, se întîlnesc cazuri cînd, în procesul examinării cauzelor ce au ca obiect exercitarea dreptului de gaj faţă de debitor, în a cărui privinţă a fost admisă cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate, se aplică prevederile Legii cu privire la gaj în locul Legii insolvabilităţii sau invers.

15

Un alt moment de colizie este aplicarea neuniformă a prevederilor art.7 alin.(4) din Legea cu privire la ipotecă. Şi anume, instanţele judecătoreşti economice tratează în mod neomogen întrebarea: – Care modificări ale bunului ipotecat pot fi considerate drept ameliorări şi îmbunătăţiri ale acestuia?

Ţinem să remarcăm că, cu excepţia momentelor specificate mai sus, cauzele privind exercitarea dreptului de gaj, inclusiv prin procedura în ordonanţă, sînt examinate în conformitate cu prevederile actelor normative respective, precum şi în termenul stabilit de lege.

Luînd în consideraţie cele relatate,

Se propune:

1. A se discuta această notă informativă în cadrul şedinţei operative a Colegiului economic al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.

2. A se utiliza nota informativă la seminarul tematic desfăşurat cu judecătorii instanţelor economice.

3. A se plasa nota informativă pe site-ul oficial al Curţii Supreme de Justiţie a RM.

Secţia economică a Direcţiei de generalizarea practicii judiciare şi analiză a statisticii judiciare a CSJ A.Dobraia

Judecător-coordonator Iu.Şumcov

16