agricultura în insulele canare notă

DIRECŢIA GENERALĂ POLITICI INTERNE

DEPARTAMENTUL TEMATIC B: POLITICI STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

AGRICULTURA ÎN INSULELE CANARE

NOTĂ

Acest document a fost solicitat de Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European. AUTOR ȘI ADMINISTRATOR RESPONSABIL Dl. Albert MASSOT Departamentul Tematic B: Politici Structurale și de Coeziune Parlamentul European E-mail: [email protected] ASISTENŢĂ EDITOR D-ra Catherine MORVAN VERSIUNI LINGVISTICE Originalul: ES. Traducerile: DE, EL, EN, IT, PL, PT, RO. DESPRE EDITOR Pentru a contacta Departamentul Tematic sau pentru a vă abona la buletinul lunar al acestuia, vă rugăm să scrieţi la următoarea adresă: [email protected] Manuscris finalizat în iunie 2011. Bruxelles, © Parlamentul European, 2011 Acest document este disponibil pe Internet, la următoarea adresă: http://www.europarl.europa.eu/studies NOTĂ PRIVIND RESPONSABILITATEA Opiniile exprimate în acest document sunt responsabilitatea autorului şi nu reprezintă neapărat poziţia oficială a Parlamentului European. Reproducerea şi traducerea documentului pentru scopuri necomerciale sunt permise, cu condiţia ca sursa să fie menţionată şi editorul să fie anunţat în prealabil şi să primească o copie a materialului.

DIRECŢIA GENERALĂ POLITICI INTERNE

DEPARTAMENTUL TEMATIC B: POLITICI STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE

AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

AGRICULTURA ÎN INSULELE CANARE

NOTĂ

Cuprins: Această notă a fost redactată ca un document justificativ pentru delegaţia Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală a Parlamentului European, pentru deplasarea sa în Insulele Canare în august 2011. Este compusă din: 1) o parte introductivă, care prezintă principalele date fizice și note istorice, 2) un capitol specific dedicat cadrului politic și economic al insulelor, și 3) un al treilea capitol, care tratează agricultura Insulelor Canare în cadrul Uniunii Europene, sursele sale principale de finanţare și, în cele din urmă, factorii de risc pentru produsele sale principale (și, în special, impactul comisiei privind bananele a OMC și reînnoirea protocoalelor agricole ale Acordului de asociere cu Marocul).

IP/B/AGRI/NT/2011_09 27/06/2011 PE 460.050 RO

Agricultura în Insulele Canare ____________________________________________________________________________________________

PE 460.050 3

INDEX INDEX TABELE ȘI HĂRŢI 5

1. INTRODUCERE 7

1.1. Date fizice 7

1.2. Note istorice și culturale 9

2. CADRU POLITIC ȘI ECONOMIC 13

2.1. O comunitate spaniolă autonomă, cu caracteristici proprii 13

2.2. Aderarea Spaniei la CE și integrarea progresivă a agriculturii Insulelor Canare în PAC 14

2.3. Insulele Canare, regiune ultraperiferică în cadrul Uniunii Europene 16

2.4. Economia Insulelor Canare: indicatori de bază 17

3. AGRICULTURA ȘI SECTORUL ALIMENTAR DIN INSULELE CANARE 21

3.1. Rolul economic, ecologic și teritorial al agriculturii Insulelor Canare 21

3.2. Profilul structural al agriculturii Insulelor Canare 22

3.3. Comerţul agroalimentar 24

3.4. Agricultura Insulelor Canare și a Uniunii Europene 26

3.4.1. POSEICAN 27

3.4.2. Programul de Dezvoltare Rurală 2007/2013 30

3.4.3. Politica de coeziune 31

3.5. Factori instituţionali de risc pentru viitorul agriculturii Insulelor Canare 32

3.5.1. Noul cadru financiar 2014 - 2020 32

3.5.2. Reformele PAC și POSEI, în vederea punerii în aplicare în cursul perioadei 2014 - 2020 32

3.5.3. Comisia OMC privind bananele 33

3.5.4. Reînnoirea Protocolului agricol al Acordului de asociere cu Marocul 34

3.6. Pieţe agricole: situaţia dificilă a sectorului tomatelor și al bananelor 35

BIBLIOGRAFIE 37

INFORMAŢII PRIVIND INSULELE VIZITATE DE CĂTRE DELEGAŢIA PARLAMENTULUI 39

Departamentul tematic B: Politici structurale și de Coeziune ____________________________________________________________________________________________

PE 460.050 4


PE 460.050 5

INDEX TABELE, HĂRŢI ȘI GRAFICE HĂRŢI HARTA 1 Arhipelagul Insulelor Canare 7

HARTA 2 Reţeaua de zone protejate a Insulelor Canare 9

HARTA 3 Densitatea populaţiei insulelor și a comunelor 14 TABELE TABELUL 1 Indicatori de bază din Insulele Canare 8

TABELUL 2 Indicatori de bază din Insulele Canare, Spania și UE-27 10

TABELUL 3 Componenţa sectorială a Produsului Intern Brut al Insulelor Canare, în comparaţie cu Produsul Intern Brut spaniol 18

TABELUL 4 Date structurale de bază din sectorul agroalimentar al Insulelor Canare 23

TABELUL 5 Comerţul extern agroalimentar din totalul schimburilor Insulelor Canare și solduri (anul 2010, în mii de €) 25

TABELUL 6 Ajutoarele Uniunii Europene pentru agricultura Insulelor Canare (2010) 28

TABELUL 7 Planul financiar pentru programul de dezvoltare rurală în Insulele Canare (2007-2013) (în euro) 30 GRAFICE GRAFICUL 1 Logo-ul programelor de opţiuni specifice îndepărtării și insularităţii pentru promovarea produselor agricole de provenienţă din Insulele Canare 29


PE 460.050 6


PE 460.050 7

1. INTRODUCERE

1.1. Date fizice Insulele Canare, cu un total de 7 447 km2 (TABELUL 1), formează un arhipelag atlantic de șapte insule principale (de la Vest la Est) (HARTA 1): El Hierro (268,7 Km²), La Palma (708,3 Km²), La Gomera (369,7 Km²), Tenerife (2034,3 Km²), Gran Canaria (1 560,1 Km²), Fuerteventura (1 659 Km²) și Lanzarote (845,9 Km²) (TABELUL 1). La aceste insule se adaugă o serie de teritorii mai mici: Arhipelagul Chinijo (cu insulele Alegranza, La Graciosa, Montana Clara, Roque del Este și Roque del Oeste, toate anexate administrativ la Lanzarote) și Insula Lupilor (anexată la Fuerteventura).

HARTA 1: ARHIPELAGUL INSULELOR CANARE

Sursă: www.alasislas.com/islas-canarias-mapa/ De natură vulcanică, arhipelagul are o orografie foarte specială, cu stânci înalte, canioane, munţi și zone vulcanice (unele încă active). În ciuda dimensiunilor mici ale Insulelor Canare, 32 % dintre acestea sunt situate la o altitudine de peste 600 m, cu 21 % deasupra celor 1 000 de metri și vârfuri extrem de înalte în aproape toate insulele: Teide din Tenerife (3 718 de metri, făcându-l cel mai înalt munte din Spania), Roque de los Muchachos din La Palma (2 426 de metri), Pico de las Nieves în Gran Canaria (1 949 de metri), Pico de Malpaso în El Hierro (1 500 de metri) și Garajonay în La Gomera (1 487 de metri). Clima este subtropical oceanică, cu o temperatură medie între 20 și 30°C pe tot parcursul anului. Cu toate acestea, există variaţii locale semnificative, în funcţie de altitudine, apropierea de coasta africană și înclinaţie (nord sau sud) a fiecărei insule. Prezenţa colinelor mari de la poalele munţilor face ca masele de aer să se condenseze și să menţină umiditatea, în special în partea de nord a insulelor, pentru a fi în beneficiul vegetaţiei. În funcţie de influenţa oceanică și de relief, indicele de precipitaţii este foarte diferit. În zonele montane se ajunge la 700 mm pe an, dar într-o insulă vestică precum La Palma, se ajunge la 1 200 mm. În mod frecvent precipitaţiile au un caracter torenţial, care afectează grav procesele de eroziune. În schimb, în insulele estice (Fuerteventura și Lanzarote), unde


PE 460.050 8

predomină o climă aridă, semideșertică, precipitaţiile sunt rare (100 mm/an pe coasta și 300 mm în interiorul coastei).

TABELUL 1. INDICATORI DE BAZĂ DIN INSULELE CANARE SUPRAFAȚĂ POPULAȚIE SCHIMBĂRI DEMOGRAFICE

2001/07 (MEDIE ANUALĂ X 1000 HAB.)

ZONE NATURA 2000

CALIFICARE (NUTS - 3) ȘI TERITORIU (INSULĂ) Km²

(2010) Nr. de

locuitori (2010)

Soldul net migrator

Schimbarea în totalul populației

% din teritoriul terestru

Regiune ultraperiferică a Uniunii Europene INSULELE CANARE

7 447,0 2 118 519 348 039 Ha (100 %)

Insulele predominant rurale El Hierro 268,7 10 960 9,14 8,21 58 % Fuerteventura 1 659,0 103 492 55,39 63,55 43 % La Gomera 369,7 22 776 21,13 20,63 48 % Insule intermediare La Palma 708,3 87 324 6,97 6,30 52 % Lanzarote 845,9 141 437 39,63 48,03 54 % Insule predominant urbane Gran Canaria 1 560,1 845 676 9,87 13,20 42 % Tenerife 2 034,4 906 854 21,63 25,17 48 % UE - 27 4 325 272,00 499,7 M 2,9 3,6 11 % Sursă: Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010. În aceste condiţii, gestionarea resurselor de apă este o provocare pentru a satisface nevoile sectorului agricol (primul solicitant de apă) și ale unei populaţii în creștere. Predomină utilizarea apelor subterane (prin puţuri și galerii), deși în unele insule (Gran Canaria, Gomera), există, de asemenea, lacuri de acumulare care colectează apa de ploaie. Riscul localizat în agricultură este foarte extins pentru a economisi resursele limitate de apă disponibile. Se evidenţiază, în cele din urmă, instalarea de uzine de desalinizare pentru consumul urban. De fapt, cele mai aride insule (Fuerteventura și Lanzarote), se aprovizionează astăzi în totalitate cu apă de mare. Cu toate acestea, desalinizarea are un cost energetic ridicat pentru arhipelag. Varietatea de microclimate, începând cu pădurile tropicale până la semideșert, creează o mare varietate biologică și peisagistică, cu numeroase specii endemice de faună și floră. UNESCO a declarat ca rezervaţii ale biosferei un ansamblu de trei insule (El Hierro, La Palma și Lanzarote), precum și o parte din Gran Canaria. Reţeaua de zone protejate din Insulele Canare este formată din 146 zone cu o gamă largă de concepte de protecţie a mediului, care se pot suprapune sau completa (HARTA 2). Declararea unei zone ca fiind protejată în cadrul Reţelei Insulelor Canare este anterioară celor a altor reţele, cum ar fi Natura 2000 sau Convenţia Ramsar (zone umede) și include, pe lângă salvgardarea spaţiul natural specific, o zonă de sensibilitate ecologică și o alta de impact socio-economic. Principala formă de protecţie este Parcul Naţional. În Insulele Canare există patru zone care ocupă în total 32 773 de hectare: Caldera de Taburiente în La Palma, Garajonay în La Gomera, Teide în Tenerife, și Timanfaya în Lanzarote. Există, de asemenea, trei Parcuri Naţionale: Jandía, Pilancones și Las Nieves.


PE 460.050 9

La nivelul UE, jumătate din suprafaţa de teren a insulelor (348 039 ha) este considerată ca fiind zonă Natura 2000 (TABELUL 1), la care se adaugă 84 348 de hectare de mediu marin. Insulele Canare sunt Comunitatea Autonomă Spaniolă cu cel mai mare teritoriu din această reţea. Acestea depășesc cu mult procentele Spaniei (27,1 %) și ale UE-27 (11 %) (TABELUL 1). O zonă umedă este, de asemenea, parte integrantă a Convenţiei de la Ramsar. Remarcăm, de asemenea, faptul că Guvernul autonom al Insulelor Canare a declarat Insulele ca o zonă „fără organisme modificate genetic”.

HARTA 2. REŢEAUA DE ZONE PROTEJATE A INSULELOR CANARE

Sursă: Programul de dezvoltare rurală din Insulele Canare 2007/2013. Din cauza condiţiilor speciale de ordin fizic și economic, Insulele Canare au fost recunoscute de către UE ca „regiune ultraperiferică” (a se vedea §2.3). De asemenea, trei dintre insule (El Hierro, Fuerteventura și La Gomera) deţin calificarea de zone predominant rurale, în conformitate cu Metodologia OCDE, aprobată de către Comisia Europeană. Două sunt zone intermediare (La Palma și Lanzarote). Și, în final, două (Gran Canaria și Tenerife) sunt clasificate ca zone predominant urbane (TABELUL 1). În ansamblu, 16,4 % din populaţia din Insulele Canare locuiește în comunele rurale (cu mai puţin de 150 h/Km²), care ocupă 67 % din teritoriu.

1.2. Note istorice și culturale Insulele Canare au fost anterior locuite de Guanches, o etnie de origine berberă. În timpul secolului al XIV-lea au avut loc primele contacte cu expediţiile europene și a început cucerirea acestora de către coroana Castiliei, la care a fost inclusă în totalitate în secolul al XV-lea, după subjugarea finală a popoarelor indigene de pe ultima insulă, Tenerife. De atunci, arhipelagul a fost repopulat cu valuri succesive de coloniști și comercianţi de origine europeană, rezultând un puternic proces de amestecare etnică și culturală. La substratul cultural Guanche (încă prezent astăzi în toponimie, lexic, gastronomie, anumite meserii,


PE 460.050 10

expresii sportive și populare) s-au suprapus treptat identitatea culturală, lingvistică și religioasă a mărcii europene, în principal, din metropola spaniolă, dar și cu importante contribuţii de origine portugheză, britanică, flamandă, franceză și italiană, printre multe alte surse. Începând cu colonizarea americană, s-au adăugat influenţe europene la contribuţia latinoamericană.

TABELUL 2. INDICATORI DE BAZĂ DIN INSULELE CANARE, SPANIA

ȘI UE-27 INSULELE

CANARE SPANIA

UE - 27

1. TERITORIU Suprafață totală (în km2) (2009) 7 447 505 365 4 325 272Suprafață agricolă utilă (SAU) (000 Ha) (2007) 58,2 23 105 178 4432. DEMOGRAFIE Populație totală (1000 locuitori) (2010) 2 118 47 021 499 700Densitate populație 2009 (locuitori / Km2) 284,5 93,1 115,5Creștere demografică 2000/2007 (% medie anuală) 2,4 1,6 0,4% populație între 15-64 ani născută în afara UE (2008) 16,28 % --- 6,6 %% din populație între 0-14 ani (2007) 15,6 14,6 15,8% din populație cu mai mult de 65 ani (2007) 12,5 16,6 16,9Mortalitate infantilă 2006/2007 (la 1 000 născuți) 4,1 --- 4,7Speranța de viață pentru femei 2007 (în ani) 83,6 --- 82,0Speranța de viață pentru bărbați 2007 (în ani) 77,2 --- 75,83. ECONOMIE Produsul intern brut (în milioane de euro) (2008) 42 934 1 088 124 12 494 369Produsul intern brut pe cap de locuitor (în euro) (2008) 20 800 23 900 25 100Produsul intern brut pe cap de locuitor în 2008 (în PPC-PPS) 22 600 25 900 25 100Produsul intern brut pe cap de locuitor 2008 (Indice UE 27 = 100) (în PPS)

90 103 100

Creștere a Produsului Intern Brut 2000/2007 (% medie anuală) 3,3 3,3 2,2Creștere a produsului intern brut pe cap de locuitor 2000/07 în valoare reală (în %)

0,83 --- 1,80

Cheltuieli în I+D în % din produsul intern brut (2007) 0,64 1,3 1,85% din populația activă în agricultură (2007) 3,2 4,3 5,6% din populația activă în sectorul industrial (2007) 7,1 15,9 19,4% din populația activă în construcții (2007) 12,5 11,9 8,2% rata șomajului din populația activă (2008) 17,4 11,3 7,0Șomaj în rândul tinerilor 2008 (% din populația activă între 15-24)

32,1 24,6 15,6

Indicele Dezvoltării Umane 2007 (0 = scăzut, 100= mare) 52,4 --- 62Surse: Date 2008, 2009 y 2010: Eurostat, Institutul Naţional de Statistică (INE) și Institutul de Statistică al Insulelor Canare (ISTAC). Date 2007: Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială, 2010. Este necesar să se ţină seama de faptul că din Insulele Canare a început prima expediţie a lui Cristofor Columb spre America, iar cu timpul acestea au devenit baza rutelor de tranzit către Lumea Nouă. Astfel, relaţiile culturale și comerciale între Insulele Canare și Lumea Nouă nu s-au oprit din a se intensifica în ambele direcţii. Emigranţii din Insulele Canare au contribuit într-un mod decisiv la fondarea coloniilor americane și chiar și astăzi există comunităţi semnificative în Caraibe (Venezuela, Cuba, Puerto Rico) și America de Sud. În paralel, întoarcerea descendenţilor emigraţiei canare („indienii”) sau a altor persoane din cealaltă parte a Atlanticului a dus la consolidarea influenţei americane în insulele, evident mai ales în vorbire, arhitectură, muzică sau anumite feluri de mâncare. În prezent,


PE 460.050 11

comunitatea străină de origine latinoamericană este a doua ca importanţă după cea a rezidenţilor europeni. În acest context, produsele agricole, atât de importante pentru colonizarea americană, cum ar fi zahărul sau romul, au fost transportate în America de pe plantaţiile de trestie de zahăr existente în arhipelag. În schimb, produsele de astăzi tipice insulelor, cum ar fi cartoful, tomatele sau trabucurile își au originea în comerţul transatlantic. Comerţul cu America, continentul european și insulele britanice a pus bazele economiei insulelor, bazată în principal pe exportul de produse primare: trestie de zahăr și rom, la începuturi, ulterior vin și coșenilă (1), și în final, începând cu secolul al XIX-lea, tomate, banane și pește. Crizele succesive ale exporturilor de produse agricole și înlocuirea corespunzătoare cu produse noi au marcat viitorul economic al arhipelagului. La mijlocul secolului al XlX-lea, a fost stabilit regimul de comerţ liber pentru Insulele Canare, în special originea Regimului economic și fiscal de care se bucură în prezent insulele în cadrul statului spaniol.

1 Insectă de nopal din care se extrage o substanţă naturală valoroasă pentru industria textilă până la apariţia

coloranţilor sintetici.


PE 460.050 12


PE 460.050 13

2. CADRU POLITIC ȘI ECONOMIC

2.1. O comunitate spaniolă autonomă, cu caracteristici proprii Începând cu 1982, Insulele Canare sunt una dintre Comunităţile Autonome ale Regatului Spaniei, a căror statut de autonomie a fost parţial modificat în 1996, recunoscând statutul de naţionalitate istorică. Insulele au două capitale, Las Palmas de Gran Canaria (383 308 ha) și Santa Cruz de Tenerife (222 643 ha). După ultimele alegeri din mai 2011, s-a constituit un nou parlament autonom și un nou guvern regional. Adunarea Insulelor Canare, cu un total de 60 de locuri (2), este formată din 21 de deputaţi ai Partidului Popular (PP), 21 de deputaţi ai Coaliţiei Canare (CC), 15 deputaţi din Partidul Socialist al Insulelor Canare - PSOE și 3 membri ai Insulelor Canare Noi. Noul guvern regional este format dintr-o coaliţie între Coaliţia Insulele Canare (naţionaliști) și Partidul Socialist, condus de Paulino Rivero Baute (CC). Două provincii care cuprind Comunitatea Autonomă din punct de vedere administrativ: 1) provincia Santa Cruz de Tenerife, la vest, cu insulele El Hierro, La Palma, La Gomera și Tenerife, și 2) provincia Las Palmas, la est, cu insulele Gran Canaria, Fuerteventura, Lanzarote, arhipelagul Chinijo și Insula Lupilor. Fiecare insulă principală are, la rândul său, un organism guvernamental local numit „consiliul insulei”, ai cărui membri sunt aleși prin vot universal. Populaţia arhipelagului (2,1 milioane de locuitori în 2010) (TABELUL 2.2) face ca regiunea să fie a opta comunitate spaniolă autonomă în ceea ce privește demografia. Aceasta se concentrează în cele două insule capitală și de dimensiune mai mare: Tenerife (cu 43 % din total) și Gran Canaria (cu 40 %) (TABELUL 1). Cu alte cuvinte, peste 80 % din populaţie trăiește în cele două insule principale, care sunt clasificate ca zone predominant urbane, astfel cum s-a arătat mai sus (§1.1). Din cauza dimensiunilor sale mici, arhipelagul are o densitate demografică mare (284,5 de locuitori/Km²), de trei ori media spaniolă (93 de locuitori/Km²) și de 2,5 ori mai mare decât în cea comunitară (115,5 de locuitori/Km²) (TABELUL 2.2). Această densitate este crescută în cele două insule mai populate, Gran Canaria (542 de locuitori/Km²) și Tenerife (445,7 de locuitori/Km²). Din cele 87 de comune din insule, 48 au o densitate mai mare de 150 de locuitori/Km² și sunt considerate comune urbane (HARTA 3), concentrând 83 % din populaţie. Restul sunt considerate comune rurale. Așa cum am anticipat (§1.2), Comunitatea Autonomă a Insulelor Canare se bucură de un Regim economic și fiscal special în ceea ce privește propria istorie și factorii geografici determinanţi. Printre factorii fiscali specifici se numără Rezerva pentru Investiţii în Insulele Canare (RIC), care scade baza de impozitare a impozitului pe profit. Comunitatea se bucură, de asemenea, de așa-numita Zonă Specială a Insulelor Canare (ZEC), care devine o zonă liberă în care întreprinderile cu sediul pe teritoriul acestora beneficiază de o reducere considerabilă a impozitului pe profit.

2 Parlamentul autonom al Insulelor Canare stabilește o paritate triplă: egalitatea de locuri între cele două

provincii, în cele două insule mari, precum și între insule mari și mici. Se dorește astfel echilibrarea criteriilor populaţiei și a teritoriului.


PE 460.050 14

HARTA 3. DENSITATEA POPULAŢIEI INSULELOR ȘI A COMUNELOR

Sursă: Programul de dezvoltare rurală din Insulele Canare 2007/2013.

2.2. Aderarea Spaniei la CE și integrarea progresivă a agriculturii Insulelor Canare în PAC

În 1986, aderarea Spaniei la Comunităţile Europene a adus multe controverse cu privire la modelul de integrare aplicat Insulelor Canare. Societatea Insulelor Canare a optat atunci pentru un sistem special care să îi permită menţinerea statutului fiscal și comercial din arhipelag. Acest fapt presupune lipsa integrării în Uniunea vamală și în politica agricolă comună (PAC), precum și neaplicarea TVA-ului. Acest regim a fost reflectat în Actul de aderare (3).

3 Articolele 25, 155, 186 și 187 din Actul de aderare și Protocolul nr. 2, cu anexele sale A și B (JO CE L 302,

15.11.1985).


PE 460.050 15

În consecinţă, iniţial, dispoziţiile referitoare la PAC nu au fost aplicabile în insule, cu excepţia celor cu caracter socio-structural. De asemenea, produsele agricole și pescărești nu au avut accesul liber la restul Comunităţii aplicându-li-se contingente tarifare și, în unele cazuri, preţuri de referinţă. S-au aplicat taxele vamale prevăzute pentru producţiile spaniole din peninsulă în cadrul contingentelor aprobate și în ceea ce privește preţurile de referinţă prestabilite atunci când a fost cazul. În paralel, s-au menţinut, cu titlu tranzitoriu (1993) și pentru anumite produse, anumite cotizaţii faţă de Comunitate (arbitrio insular – tarifa especial). Pe de altă parte, nepunerea în aplicare a PAC a însemnat că importurile agricole provenite din Comunitatea Europeană au continuat să beneficieze de restituiri la export. În cele din urmă, s-au păstrat normele sectoriale existente pentru tomate și castraveţi timp de patru ani (1.1.1990), precum și rezerva pieţei spaniole pentru banane din Insulele Canare, timp de zece ani (1.1.1996) cu condiţia să nu se creeze o Organizaţie comună a pieţei (OCP) pentru acest produs (la acea vreme încă neexistentă). Cu toate acestea, dezbaterea politică și socială din Insulele privind oportunitatea de integrare deplină în Uniunea vamală și în cadrul politicii agricole comune nu s-a redus, alimentând preocupările insulelor cu mare influenţă agricolă cu privire la viitorul exporturilor acestora. Mai multe circumstanţe au condus spre o revizuire a modelului de integrare convenit în 1986:

- Pe de o parte, adoptarea Actului Unic din 1987 cu realizarea ulterioară a pieţei interne în 1992. Aceasta, la rândul său, a dus la crearea unei Organizaţii comune a pieţei bananelor pentru a elimina fragmentarea existentă pe piaţa comunitară în funcţie de originea lor (banana „dolar” din America Latină, bananele din ţările ACP, și producţiile europene din Madeira, DOM și Insulele Canare) (4);

- De asemenea, finalizarea în 1996 a perioadei de tranziţie convenită pentru agricultura

spaniolă în Actul de aderare, și posibila sa scurtare datorită pieţei interne a fost în favoarea unei revizuiri a statutului de integrare;

- În al treilea rând, accelerarea reformelor PAC au dus la o mai mare integrare a

agriculturii Insulelor Canare. Un proces de schimbări în cadrul mecanismelor care a început la mijlocul anilor '80 și care a avut ca rezultat prezentarea, în iulie 1991, a unei propuneri de reformă radicală prin care instrumentul preţurilor de garantare urma să fie înlocuit treptat de ajutoare directe acordate producătorilor (reforma McSharry din 1992);

- Aplicarea unei „politici mediteraneene reînnoite” începând cu 1992 a prezentat, la

rândul său, riscul de încurajare a exporturilor din ţările terţe mediteraneene (PTM), în detrimentul producţiei din Insulele Canare;

- În cele din urmă, în 1986 a început la Punta del Este o nouă rundă de negocieri a

GATT, cu scopul de a liberaliza comerţul mondial în domeniul agriculturii și a reduce sprijinul public pentru producţia agricolă.

4 Organizaţia comună a pieţei bananelor a fost în cele din urmă instituită prin Regulamentul (CE) nr. 404/1993

(JO L 47, 25.2.1993). Ulterior, Regulamentul (CE) nr. 2013/2006 (JO L 384, 29.12.2006) a adaptat ajutoarele directe în favoarea bananelor cu schema de plată unică, iar Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 (JO L 299, 16.11.2007) a inclus reglementarea pieţei de banane într-o Organizaţie comună a pieţei unică. Astfel cum se explică în secţiunea § 3.4, sectorul bananelor este acum integrat în POSEI.


PE 460.050 16

În cele din urmă, în 1991, s-a modificat statutul de integrare (5), care s-a limitat la: integrarea progresivă a insulelor în Uniunea vamală (se încheie în decembrie 2000); instituirea unui regim special de aprovizionare cu produse agricole pentru consum sau transformarea în arhipelag, completat cu o taxă de import a mărfurilor („arbitrio sobre la producción y sobre las importaciones” - APIM), aplicarea unei cote reduse de TVA (Impuesto General Indirecto Canario - IGIC) și, în cele din urmă, integrarea completă a agriculturii Insulelor Canare în PAC. Acest nou cadru legal a fost completat în același an 1991 printr-o recunoaștere a condiţiei de regiune ultraperiferică a Insulelor Canare și adoptarea ulterioară a „Programului de opţiuni adaptate naturii periferice și insulare a Insulelor Canare” (POSEICAN) (6).

2.3. Insulele Canare, regiune ultraperiferică în cadrul Uniunii Europene

Primul text european cu privire la programele specifice pentru regiunile ultraperiferice este o Rezoluţie a Parlamentului European din 1987 dedicată departamentelor franceze de peste mări (DOM). Decizia 89/687/CEE din 22.12.1989 a instituit primul program în favoarea DOM, adevăratul punct de plecare al POSEI. În 1991 s-a făcut un pas mai departe și, în afară de actualizarea POSEIDOM, s-au creat programe în favoarea Madeira și Azore (POSEIMA) și a Insulelor Canare (POSEICAN) (a se vedea nota 6). În 1999, Tratatul de la Amsterdam a inclus noţiunea de „regiuni ultraperiferice” la articolul 299, cu o referire explicită la Insulele Canare. În cele din urmă, prin semnarea Tratatului de la Lisabona, articolele 349 și 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) au preluat definiţia de „regiune ultraperiferică” din Tratatul de la Amsterdam, precum și măsuri specifice cu privire la Uniunea vamală, politica comercială comună, politica fiscală, zonele libere, politica agricolă comună, politica comună în domeniul pescuitului, furnizarea de materii prime și bunuri esenţiale, ajutoarele de stat și condiţiile de acces la fondurile structurale. În conformitate cu tratatul, conceptul de „regiune ultraperiferică” se bazează pe anumite structuri socio-economice a unei anumite regiuni, agravată de depărtare, insularitate, suprafaţă redusă, relieful său, clima, și dependenţa economică privind un număr redus de produse. Acești factori determină în mod decisiv dezvoltarea. Insulele Canare îndeplinesc în mod clar aceste condiţii:

- Din punct de vedere geografic sunt situate în Oceanul Atlantic, la 1 050 km depărtare de Peninsula Iberică și la 3 054 km de Bruxelles, îndeplinind astfel cerinţele de insularitate și de depărtare pentru pieţele sale cele mai reprezentative, cu costurile suplimentare pe care aceasta le presupune în termeni de logistică și transport. Pe de altă parte, fragmentarea geografică conduce la ceea ce a fost numit „dublă insularitate”, în care sunt incluse insulele care nu sunt capitale, comparativ cu Tenerife și Gran Canaria, unde se concentrează activităţile economice și administrative.

5 Regulamentul (CE) nr. 1911/1991, JO L 171, 29.6.1991. 6 Decizia 91/314/CEE (JO L 171, 29.6.1991). Această decizie a fost completată prin Regulamentul (CE) nr.

1601/92 (JO L 173 din 27.6.1992), care a instituit un regim special pentru produsele agricole din Insulele Canare în cadrul POISEICAN, modificat ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 2826/2000 (JO L 328 din 23.12.2000). Astfel cum se menţionează ulterior (§3.4), Regulamentul (CE) nr. 1601/92 a fost abrogat prin Regulamentul (CE) nr. 1454/2001 (JO L 198 din 21.7.2001), iar acesta a fost la rândul său înlocuit cu Regulamentul (CE) 247/2006 (JO L 42 din 14.2.2006), temeiul juridic în vigoare al regimului POSEI.


PE 460.050 17

- În plus, insulele se caracterizează prin suprafaţă utilă redusă, în special agricolă, aceasta fiind supusă la rândul său unor riscuri semnificative de eroziune (7), deosebit de acute în Fuerteventura și Gran Canaria, cu mai mult de 50 % din teritoriul său expus acestui fenomen. Din cauza terenului muntos accidentat, cu pante abrupte și zone mari de munţi și vulcani, doar 7,26 % din suprafaţă constituie terenuri agricole. 20,4 % este clasificat ca teren forestier, 4,02 % ca pășune, 0,43 % ca râuri și lacuri, iar restul (67,89 %) este alocat pentru „alte utilizări”. După cum am văzut (§1.1), cea mai mare parte a teritoriului este în conformitate cu regimurile de protecţie a mediului.

- Lipsa de teren util se agravează prin deficitul de apă pentru consumul urban și

agricol. Nu este o coincidenţă faptul că preţul apei în Insulele Canare este cel mai mare din Spania (1,74 Euro/m³, comparativ cu media naţională de 1,08 în 2006). Cu toate acestea, consumul continuă să crească. În perioada 2000/2007, consumul casnic mediu (litri/locuitor/zi) a crescut cu 10,8 % în primul rând din cauza turismului. Salinizarea este, de asemenea, un fenomen care trebuie luat în considerare.

- Dintr-o perspectivă socio-demografică, insulele sunt caracterizate, astfel cum s-a

prezentat, printr-o densitate mare a populaţiei (285 de locuitori/Km²) (§1.1.). La aceasta se adaugă un șomaj structural crescut (28,5 % din populaţia activă în 2011) și o puternică presiune migratoare, facilitată de apropierea sa de continentul african: este de reţinut că insula Fuerteventura este la doar 95 km depărtare de ţărmurile Saharei.

- Arhipelagul se evidenţiază, de asemenea, prin fragilitatea economică a acestuia, din

cauza dependenţei sale externe crescute și numărul limitat de activităţi (turism) și mărfuri din producţia proprie (agricultură pentru export). Este suficient să menţionăm în acest sens, că în 2010, importurile de mărfuri s-au ridicat la 14 104 milioane de euro și exporturile au ajuns la 3 189 de milioane (TABELUL 5), cu un deficit de 10 916 milioane (§3.3).

- În cele din urmă, nu pot rămâne nemenţionate pericolele naturale specifice cu care

se confruntă arhipelagul, cum ar fi vânturile uraganelor și incendiile forestiere. La acestea pot fi adăugate ocazional erupţiile vulcanice, ultimele erupţii fiind înregistrate pe insula La Palma în 1949 (Nambroque și San Juan) și 1971 (Teneguía).

2.4. Economia Insulelor Canare: indicatori de bază În anii '60 agricultura contribuia cu aproximativ 32 % la PIB-ul regional. Astăzi acesta reprezintă doar 1,3 % (a se vedea §3.1). Ca rezultat al acestei transformări profunde, în prezent economia insulelor este, în principal, terţiară. Contribuţia valorii adăugate brute din sectorul serviciilor la PIB este de 83 % (TABELUL 3). Componenta sa principală este turismul și activităţile conexe, care se întind pe tot parcursul anului, din cauza condiţiilor climatice excelente ale insulelor (§1.1). Cu aproximativ sub 10 milioane de vizitatori străini pe an, Insulele Canare sunt a treia regiune turistică spaniolă, situându-se doar după Catalonia și Insulele Baleare.

7 Pierderile medii anuale de sol au fost, în 2008, de 9.72 t/ha. 69.25 % din suprafaţa terenurilor este afectată de

eroziune moderată (0 - 10 t./ha an). 21,86 % înregistrează o eroziune cu caracter mediu (10 până la 25 t/ha an). Și 8,89 % din teritoriu este supus eroziunii clasificate cu grad înalt (peste 25 t/ha an). Sursă: MARM „Perfil Ambiental de España”, 2009.


PE 460.050 18

TABEL 3. COMPONENŢA SECTORIALĂ A PRODUSULUI INTERN BRUT AL INSULELOR CANARE, ÎN COMPARAŢIE CU PRODUSUL INTERN

BRUT SPANIOL DATE 2010 (*)

(ÎN MILIOANE €) INSULELE CANARE

% SPANIA % % INSULELE CANARE/SP

ANIA TOTAL VALOARE ADĂUGATĂ BRUTĂ (VAB)

37 783,7

100 972 403,0

100

3,9 %

VAB în agricultură, creșterea animalelor și pescuit

489,0

1,3 % 26 062,0

2,7 %

1,9 %

VAL în sectorul energetic 1 040,1

2,8 % 29 684,0

3,0 %

3,5 %

VAB al sectorului industrial, din care,

VAB în industria alimentară, a băuturilor și

tutunului

1 384,2

594,9

3,7 %

1,6 %

122 132,0

20 245,0

12,6 %

2,0 %

1,1 %

2,9 %

VAB în sectorul de construcții 3 483,8

9,2 % 97 791,0

10,0 %

3,6 %

VAL în sectorul serviciilor 31 386,3

83,0 % 696 734,0

71,7 %

4,5 %

(*) Datele privind componenţa sectorială a PIB-ului calculat pornind de la contribuţia fiecărui sector al valorii adăugate brute totale, fără a include valoarea taxei nete impuse pe produse. Cifre provizorii pentru anul 2010. Surse: Institutul de Statistică al Insulelor Canare (ISTAC), Contabilitate regională realizată de Spania și lucrări proprii Industria are prea puţină pondere economică și contribuie cu mai puţin de 4 % la PIB-ul regional, cu mult sub standardele continentale (TABELUL 3). În acest context, industria agroalimentară ocupă o poziţie importantă, cu 43 % din VAB regională industrială, cu o contribuţie la PIB-ul Insulelor Canare de 1,6 % (TABELUL 3) și 29,6 % din totalul populaţiei care lucrează în industrie (TABELUL 4 - IV). Sub-sectorul energetic are, de asemenea, o anumită importanţă (2,8 % din PIB) (TABELUL 3), fiind bazat în principal pe activitatea de rafinare a petrolului. Cea mai mare parte a energiei electrice este de origine termică, dar trebuie menţionată dezvoltarea progresivă a energiei regenerabile, profitând de climatul favorabil al insulelor. Pentru a satisface consumul de energie electrică în creștere (4,2 Mw/locuitor în 2008) și fără nicio capacitate de a produce energie hidroelectrică, se află în curs de dezvoltare energia eoliană (în prezent cu 142 Mw din puterea instalată) și energia solară (cu 95 MW). În prezent, energiile regenerabile înregistrează în total o putere instalată de 277 Mw, aceasta fiind încă scăzută faţă de capacitatea sa teoretică de creștere. De asemenea, în viitor s-ar putea dezvolta energia geotermală asociată cu vulcanismul activ. Strâns legată de dezvoltarea turismului, construcţiile reprezintă cel de-al doilea sector ca importanţă, cu o pondere în PIB de 9,2 % în 2010 (TABELUL 3). Astfel, acest sector își menţine relevanţa, în ciuda declinului puternic care a provocat actuala criză economică în această ramură de activitate. Colapsul consumului intern și scăderea turismului ca urmare a crizei au dus la spargerea bulei imobiliare în Spania, în general, și în Insulele Canare, în


PE 460.050 19

special. În acest context, declinul în activitatea construcţiilor, care în 2007, înainte de criză, angaja 12,5 % din populaţia activă (TABELUL 1.3), a contribuit decisiv la creșterea bruscă a șomajului, deja crescut în mod normal. În 2008, populaţia șomerilor a arhipelagului se ridica la 17,4 % din populaţia activă (TABELUL 2.3). Conform datelor recente publicate, în primul trimestru din 2011, șomajul în regiune se ridică la 28,5 % din populaţia activă. Procentul crescut al creșterii demografice în Insulele Canare, 2,4 % pe an în perioada 2000/2007, cu mult peste cel spaniol (1,6 %) sau UE-27 (0,4 %) (TABELUL 2.2), contribuie, la rândul său, la acest șomaj structural și explică faptul că șomajul în rândul tinerilor dublează media UE (TABELUL 2.3). Deși s-a redus rata fertilităţii, iar procentul de copii sub 14 ani este acum similar cu cel european (15,6 %) (TABELUL 2.2), piramida populaţiei la nivel mondial este mai tânără decât în peninsulă și în cea mai mare parte a continentului european. Această situaţie este întărită de creșterea recentă a imigraţiei: în 2008, 16,28 % din populaţia Insulelor Canare între 15 și 64 de ani s-a născut în afara UE (date care contrastează cu 6,6 %, procent înregistrat de UE-27 în ansamblul său) (TABELUL 2.2). În prezent, în arhipelag trăiesc aproximativ 250 000 de străini. Jumătate sunt de origine europeană, iar cealaltă jumătate este distribuită în rândul populaţiei de origine latinoamericană și africană. În ultimul timp au fost deosebit de importante mișcările de migraţie din ţările africane, în special cele în acele insule cel mai apropiate de continent (Fuerteventura și Lanzarote). În TABELUL 1 se pot observa ratele migraţiei nete și schimbările în populaţia totală a insulelor, în comparaţie cu UE: în timp ce în UE-27 în perioada 2001/2007 s-a înregistrat o rată medie de migrare de 2,6 la 1 000 de locuitori, în Fuerteventura s-a înregistrat un indice de 55,39, în Lanzarote 39,63, în Tenerife 21,63, iar în La Gomera 21,13. În toate insulele, populaţia totală a crescut în mod semnificativ, cu mult peste media UE în această perioadă (TABELUL 1).


PE 460.050 20


PE 460.050 21

3. AGRICULTURA ȘI SECTORUL ALIMENTAR DIN INSULELE CANARE

3.1. Rolul economic, ecologic și teritorial al agriculturii Insulelor Canare

Sectorul primar are o importanţă relativă referitor la PIB-ul arhipelagului: cu o VAB de 489 de milioane de euro, este echivalentul a doar 1,3 %, similar cu ponderea agriculturii în UE-27 - 1,1 %, dar inferioară totalului spaniol - 2,7 % (TABELUL 3). Ponderea redusă a produselor agroalimentare în comparaţie cu restul sectoarelor economice (și în special sectorul serviciilor) (TABELUL 3), nu a împiedicat însă acest sector să joace un rol important în echilibrul socio-economic al regiunii:

- Susţine o cincime din exportul Insulelor Canare (TABELUL 5 - I.1), cu banane, fructe și legume, produse din pește, tutun, flori și plante ca indicatori principali.

- Are 24 500 de angajaţi dintr-un total de 771 200 pentru întreaga economie a

Insulelor Canare (3,1 %) (date din ultimul trimestru al anului 2010 - TABELUL 4 - I), cu o importanţă deosebită în insule precum El Hierro, La Palma și La Gomera. Într-un context de criză precum cel actual, trebuie subliniat faptul că sectorul agricol al Insulelor Canare se concentrează pe activităţi care pot fi foarte intense în ceea ce privește forţa de muncă și are o capacitate clară de absorbţie din partea populaţiei active cu competenţe reduse, care a rămas în șomaj în urma prăbușirii sectorului construcţiilor.

- La numărul angajaţilor direcţi din sectorul primar trebuie adăugate 10 832 de

persoane în plus din industria alimentară, băuturilor și tutunului (TABELUL 4 - IV), cifră care echivalează cu 29,6 % din totalul locurilor de muncă din industria Insulelor Canare.

- Pe lângă aceasta, agricultura permite menţinerea unei structuri rurale de bază într-o

regiune cu dezechilibre semnificative și procese accelerate de depopulare în unele zone din interiorul insulelor. Prin urmare, constituie o piatră de temelie a mediului rural care se întinde pe 3 865 km² și în care locuiesc 196 164 de persoane (8).

- Agricultura dă viaţă unei lungi serii de activităţi conexe, începând cu ambalarea

produselor agricole până la operaţiunile de încărcare și descărcare în porturi. Specializarea produselor proaspete nu a permis consolidarea până în acest moment a marilor industrii prelucrătoare de produse horticole. Cu toate acestea, subsectorul de produse alimentare, băuturi și tutun are o pondere economică mai mare decât cea a sectorului agricol în sine (1,6 %). Orientată spre aprovizionarea pieţei Insulelor Canare, și, de preferinţă, a fiecărei insule, s-a înregistrat o cifră de afaceri de 1 668,7 milioane de euro (TABELUL 4 - IV), reprezentând 22,2 % din totalul sectorului regional industrial. Se remarcă ramuri ale industriei produselor lactate (294,8 milioane de euro cifră de afaceri în 2008), apă și băuturi răcoritoare (293,5 milioane) și produse de pâine, patiserie și paste (201,27 milioane). Alte ramuri cu o anumită importanţă sunt clasificarea și ambalarea ouălor, manipularea și ambalarea produselor din carne și a produselor viticole.

8 Datele din comunele clasificate ca fiind rurale de Legea 45/2007 de dezvoltare rurală durabilă, cu o populaţie

sub 30 000 de locuitori și o densitate mai mică de 100 de locuitori/Km².


PE 460.050 22

- În cele din urmă, agricultura este o măsură eficientă de protecţie a mediului, extrem de interesantă din punct de vedere ecologic (a se vedea §1.1), caracterizată prin deficitul de resurse naturale (teren și apă), probleme grave de salinizare și eroziune (a se vedea §2.3) și supusă unei presiuni demografice puternice, accentuată de turism și de fluxurile de migraţie din continentul african (a se vedea §2.4).

3.2. Profilul structural al agriculturii Insulelor Canare Principala caracteristică a agriculturii Insulelor Canare este lipsa de apă și a terenurilor potrivite pentru cultivare. Acestea din urmă reprezintă doar 7,6 % din suprafaţa totală, ceea ce explică faptul că hectarele de terenuri agricole ale Insulelor Canare reprezintă doar o faţadă a Spaniei. Restricţiile cu privire la factorii de producţie sunt compensate totuși de avantaje climatice care permit dezvoltarea producţiei tropicale și subtropicale, precum și exportul pe pieţele externe al unei largi game de produse horticole de „extrasezon” (§3.3). De asemenea, cu preţul unui efort uman ridicat, 40 % din SAU este în prezent irigat (23 384 ha), din care 76,1 % reprezintă irigare prin picurare pentru a maximiza resursele limitate de apă existente. Insulele Canare au 14 416 exploataţii agricole (TABELUL 4 - I). Acestea sunt de obicei de dimensiuni mici: cu 4 ha de SAU (nivelul cel mai scăzut la nivelul spaniol) și în medie 18,2 unităţi de creștere a animalelor (9) (TABELUL 4 - I). Pe de altă parte, au o dimensiune economică mai mare, cu 33 UME pe exploataţie (10), mai mult decât dublul mediei spaniole (15,6). Această rentabilitate economică permite menţinerea a 2,2 UMA, în medie, (11) pe exploataţie (TABELUL 4 - I). Cu toate acestea, dincolo de mediile statistice, sectorul agricol al Insulelor Canare se remarcă prin caracterul dual. Un subsector de agricultură de export extrem de specializat (fructe, legume, plante și flori), reprezentând 67 % din valoarea adăugată brută din agricultură, coexistă cu o agricultură orientată spre aprovizionarea internă (vin, producţie animală) și se remarcă prin rolul său social și de mediu. Această dualitate productivă are propria reflexie structurală. 85 % din exploataţii nu ajung să deţină 5 ha și 55 % dintre acestea nu ajung la 8 UDES. În aceste exploataţii marginale se stabilește cea mai mare parte a producţiei agricole destinate pieţei Insulelor Canare. La cealaltă extremă, majoritatea exporturilor sunt concentrate în exploataţiile cu mai mult de 50 de hectare sau sere mari. Tocmai în acest segment se găsește procentul de 5 % din exploataţiile ce depășesc 40 UDES. Trei producţii concentrează cea mai mare parte a suprafeţei cultivate (TABELUL 4 - II): vie (18 932 ha), cultură deosebit de importantă pentru numărul mare de exploataţii mici pe care există, banane (cu 9 113 ha localizate în principal în insulele Tenerife și La Palma), cu o producţie în creștere, care în 2010 a ajuns la 420 700 de tone și o valoare echivalentă cu aproape un sfert din producţia agricolă finală - PAF, și cartofi, cu mai puţină importanţă în ceea ce privește exportul, dar care ocupă 4 134 ha.

9 Unităţile de creștere a animalelor (UCA) sunt echivalente cu numărul de capete de pe o exploataţie, înmulţite

cu un coeficient care variază pentru fiecare specie și tip. Acestea adaugă în consecinţă, într-un singur indicator, mai multe vite.

10 UDE: Unitate de dimensiune economică (1 UME = 1 200 de euro de marjă brută standard), 11 UMA: Unităţi de muncă/an. 1 UMA este echivalentă cu activitatea desfășurată de către o singură persoană pe

parcursul unui an (1 826 de ore).


PE 460.050 23

Alte culturi de legume relevante din punct de vedere economic sunt: tomatele (concentrate în Gran Canaria, Tenerife și Fuerteventura, cu 1 819 de hectare în sere și o producţie de 119 800 tone în 2010, cu o valoare echivalentă cu 9 % din PAF, deși în scădere), flori și plante ornamentale (711 ha), într-o creștere puternică, iar astăzi reprezentând 7 % din PAF a Insulelor Canare; și castraveţi, ardei și fasole verde, toate producţiile pe suprafeţe mici, dar cu mare greutate la export. Printre producţiile animaliere se remarcă creșterea de caprine (de lapte și carne), cu 305 320 de capete (echivalentul a 10,5 % din totalul spaniol), și păsări de ouă (cu 2,2 milioane de unităţi, reprezentând 5,2 % din totalul spaniol) (TABELUL 4 - III). În ceea ce privește politica în domeniul calităţii produselor alimentare, Insulele Canare au 14 alimente și băuturi cu denumire de origine protejată (DO) sau indicaţie geografică protejată (IGP), printre care se numără: „Queso Majorero”, „Queso de Guía”, „Ronmiel” și vinuri „Tacoronte-Acentejo” și „Lanzarote”. Cele mai recente scoruri de la jumătatea anului 2011 și chiar tranzitorii, corespund pentru DOP „Papas Antiguas de Canarias” și IGP ”Plátano de Canarias”. Mai mult, există 5 009 ha dedicate agriculturii ecologice (TABELUL 4 - II).

TABELUL 4. DATE STRUCTURALE DE BAZĂ DIN SECTORUL AGROALIMENTAR AL INSULELOR CANARE

Numărul total de

exploatații

SAU medie (Ha) pe

exploatație

Media Unităților

de creștere a

vitelor (UG)

Media de UTAS pe

exploatație

Media de UME pe

exploatație

Totalul de angajați agricoli

I.

EXPLOATAȚII (2010)

14 416

4,0

18,2

2,2

33,4

24 500

Vie Bananieri Cartofi Vegetale în

general Tomate

seră Agricultură ecologică

II. SUPRAFAȚĂ CULTIVATĂ

(în ha) (2008)

18 932

9 113

4 134

6 545

1 819

5 009

Păsări de ouă

Păsări de carne

Caprine Ovine Porcine Vaci (care alăptează și de lapte)

III.

CREȘTEREA ANIMALELOR (Nr. de capete)

(2010)

2 279 128

1 448 411

305 320

88 128

68 877

18 890

Total de persoane angajate

% de angajați

în industrie

% variației angajaților 2009/2008

Cifră de afaceri

(În mii €)

% cifră de afaceri din

totalul industriei

% variației 2009/2008

IV.

INDUSTRIA ALIMENTELOR, BĂUTURILOR ȘI

TUTUNULUI (2009)

10 832

29,6 %

-1,9 %

1 668,7

22,2 %

-3,7 %

Note explicative: SAU: Suprafaţa agricolă utilă, UMA: Unitate de muncă/an; UME: Unitate de mărime europeană (a se vedea definiţiile din notele de subsol de la pagina nr. 9 la 11). Surse: MARM (Anuarul de statistică agricolă, 2009), INE (Ancheta industrială a companiilor).


PE 460.050 24

3.3. Comerţul agroalimentar Schimburile de produse agricole și alimentare au o relevanţă deosebită pentru Insulele Canare, datorită insularităţii acestora și a capacităţii limitate a acestora de a asigura aprovizionarea populaţiei, rezidenţilor sau sezonierilor (turism). Pe de altă parte, dualitatea deja menţionată a agriculturii Insulelor Canare (§3.2) este reflectată în relaţiile comerciale: sectoarele tradiţionale de export coexistă cu altele orientate spre consumul intern, supuse la rândul lor, unei concurenţe puternice din străinătate pentru regimul fiscal și comercial specific al Insulelor. În cele din urmă, importurile agricole importante ale arhipelagului facilitează furnizarea unei părţi substanţiale din industria agroalimentară pentru transformarea sa ulterioară pe teritoriul Insulelor Canare (§3.1). Rezultatul acestor circumstanţe îl reprezintă soldul comercial agricol și alimentar care are un deficit puternic (ajungând la 2 179 milioane de euro în 2010) (TABELUL 5). Taxa de protecţie (exporturi/importuri) este de numai 23,5 %. Cele mai multe dintre schimburile agroalimentare sunt efectuate cu Peninsula (70,5 %) (TABELUL 5 - I.1 și II.1.). UE-27 (exclusiv Spania) este al doilea partener comercial căruia i se distribuie 20,7 % din exporturile de produse agricole și din care provin 17,4 % din importurile privind acest sector (TABELUL 5 - I.1 și II.1.). Graţie apropierii sale, continentul african este a treia zona din punct de vedere comercial, deși este mai departe de primele două. Exporturile de produse agroalimentare reprezintă 21 % din totalul exporturilor, dovadă incontestabilă a dinamismului agriculturii, care abia echivalează, așa cum am văzut (§3.1), cu 1,3 % din PIB-ul regional. Primul capitol al vânzărilor în străinătate îl reprezintă fructele (care includ bananele), la o valoare de 223,2 milioane de euro în 2010 (echivalent cu o treime din exporturile de produse agricole și 7 % din vânzările totale ale Insulelor Canare în străinătate) (TABELUL 5 - I.1). Acestea sunt urmate de produsele din pește, tutun (în valoare de 129,6 milioane) și legume (87,4 milioane) (TABELUL 5 - I.1). Trebuie subliniat că exporturile industriei tutunului depind de importurile frunzei de tutun. Un lucru similar se întâmplă cu exporturile de produse congelate și conserve de pește, prin care se profită de faptul că Insulele Canare formează baza de operaţiuni pentru numeroase flote care operează de-a lungul coastelor africane sub steaguri diferite. În conformitate cu puternica specializare a sectorului fructelor și legumelor proaspete în insule, principalele produse agricole de export sunt bananele, tomatele, castraveţii și ardeii. Trebuie remarcat că în mod practic, ca urmare a fluxurilor comerciale tradiţionale stabilite cu rezerva naţională de banane (§2.2), toate fructele se duc către Spania (TABELUL 5 - I.1). În privinţa poziţiilor tarifare rămase, teritoriul peninsular ocupă, la rândul său, un rol major în exportul produselor agricole al Insulelor Canare. În afară de Spania, principalele ţări de destinaţie la capitolul produselor agricole și alimentare sunt (date din 2010):

- În sectorul legumelor și fructelor (Poziţia 07), Regatul Unit și Ţările de Jos (cu vânzări de 44 de milioane de euro și, respectiv, 31 de milioane);

- În sectorul produselor pescărești (Poziţia 03), Italia (11,7 milioane de euro), Olanda

(6,1 milioane), Nigeria (4 milioane) și Franţa, Statele Unite ale Americii și Republica Capului Verde (cu un milion de euro fiecare);


PE 460.050 25

TABELUL 5. COMERŢUL EXTERN AGROALIMENTAR DIN TOTALUL SCHIMBURILOR INSULELOR CANARE ȘI SOLDURI

(ANUL 2010, în mii €)

TOTAL

SPANIA UE-27 (FĂRĂ

SPANIA)

AFRICA

ALTE ZONE

ZONA GEOGRAFICĂ DE DESTINAȚIE SAU

ORIGINE /

POZIȚIE TARIFARĂ

(% din Total) (% din

Poziție) (% din Poziție)

(% din Poziție)

(% din Poziție)

I. TOTAL EXPORTURI (% din total)

3 189 117

(100 %)

1 335 278

(42 %)

885 788

(28 %)

187 165

(6 %)

780 886

(24 %) I.1. Total Exporturi

agroalimentare (*) din care:

672 782,4 (21,0 %)

473 698,4 (70,4 %)

139 078,4 (20,7 %)

29 223,4 (4,3 %)

30 782,2 (4,6 %)

08. Fructe (inclusiv banane)

223 211,4 (7,0 %)

221 922,6 (99,4 %)

321,7 (0,1 %)

966,8 (0,5 %)

0,3 (0,0 %)

03. Produse de pește

154 546,9 (4,8 %)

94 248,6 (61 %)

25 659,5 (16,6 %)

18 693,7 (12,1 %)

15 945,1 (10,3 %)

24. Tutun 129 597,9 (4,0 %)

114 107,9 (88,0 %)

10 770,5 (8,3 %)

106,4 (0,1 %)

4 613,1 (3,6 %)

07. Fructe și legume 87 452,0 (2,7 %)

10 971,0 (12,6 %)

76 183,3 (87,2 %)

207,4 (0,2 %)

90,3 (0,0)

22. Băuturi 21 704,7 (0,7 %)

10 629,4 (49,0 %)

7 932,0 (36,5 %)

934,6 (4,3 %)

2 208,7 (10,2 %)

06. Plante vii 14 634,5 (0,5 %)

5 384,0 (36,8 %)

7 424,8 (50,7 %)

500,5 (3,4 %)

1 325,2 (9,1 %)

II. TOTAL IMPORTURI (% din total)

14 104 928

(100 %)

9 463 716

(67,0 %)

2 014 034

(14,3 %)

1 092 992

(7,7 %)

1 534 186

(10,8 %) II.1. Total importuri

produse agroalimentare

(*) din care:

2 852 515,3

(20,2 %)

2 008 787,1

(70,5 %)

496.247,5 (17,4 %)

43 207,9 (1,5 %)

304 272,8 (10,6 %)

16. Preparate din carne și pește

422 451,3 (3,0 %)

391 555,0 (92,7 %)

24 210,1 (5,7 %)

589,5 (0,1 %)

6 096,7 (1,5 %)

02. Cărnuri 322 871,1 (2,3 %)

174 262,5 (54,0 %)

20 839,3 (6,5 %)

8,5 (0,0 %)

127 760,8 (39,5 %)

22. Băuturi 319 969,4 (2,3 %)

262 698,9 (82 %)

51 507,5 (16,0 %)

2 664,9 (1,0 %)

3 098,1 (1,0 %)

04. Produse lactate 275 711,3 (1,9 %)

178 121,2 (65 %)

97 437,9 (35 %)

0,00 (0,0 %)

152,2 (0,0 %)

SOLD COMERCIAL TOTAL

(I-II)

- 10 915 811

- 8 128 438

- 1128246

- 905 827

- 753 300

SOLD AGRICOL ȘI ALIMENTAR

(I.1 - II.1)

- 2.179.733

- 1.535.089

- 357 169

- 13.984

- 273 490

(*) Comerţ agroalimentar: Poziţiile 01 - 24 din nomenclatura tarifară Sursă: Institutul de statistică al Insulelor Canare (ISTAC) 2011 și lucrări proprii


PE 460.050 26

- În sectorul plantelor vii (Poziţia 06), Ţările de Jos (3,9 milioane) și Germania (2,3 milioane); - În sectorul preparatelor din cereale (Poziţia 19), Ţările de Jos (1,4 milioane de euro); - Și în diferite produse de origine animală (excluzând produsele lactate și din carne)

(Poziţia 05), Germania (un milion de euro). În ceea ce privește importurile de produse agricole și alimentare, acestea echivalează cu 20,2 % din comerţul provenit din afară (TABELUL 5-II.1). Primul capitol importator îl reprezintă produsele din carne și pește (echivalentul a 14 % din achiziţiile agricole și alimentare și 3 % din totalul importurilor din Insulele Canare), cea mai mare parte provenind din Spania. Urmează produsele din carne (11,3 % din importurile agroalimentare și 2,3 % din total provenit din străinătate), băuturile (11,2 % din fluxurile agroalimentare și 2,3 % din total importurilor) și produsele din lapte (9,6 % din importurile agroalimentare și 1,9 % din totalul provenit din străinătate). Ca și în cazul exporturilor, Spania este cel mai mare furnizor agroalimentar al insulelor (cu 70,5 % din total) (TABELUL 5 - II.1). În afară de Peninsulă, principalele ţări de origine pentru importurile agricole și alimentare sunt (date din 2010):

- Pentru produse din carne (Poziţia 02), Brazilia (cu 70,2 milioane de euro în achiziţii) și Ţările de Jos (8,9 milioane); la acest capitol este demn de remarcat faptul că totalul importurilor din UE-27 au fost depășite de achiziţiile din ţările terţe;

- Pentru produsele din pește (Poziţia 03), China (cu 44 de milioane), Ţările de Jos

(20,1 milioane) și Regatul Unit (13,9 milioane); - Pentru produsele din lapte (Poziţia 06), Ţările de Jos (cu 34,6 milioane) și Germania

(33,6 milioane); - Pentru Fructe și legume (Poziţia 07), Regatul Unit (25,5 milioane); - Și pentru băuturi (Poziţia 22), Regatul Unit (22,8 milioane);

3.4. Agricultura Insulelor Canare și Uniunea Europeană Cadrul european pentru agricultura Insulelor Canare se bazează pe două regimuri (TABELUL 6):

- Programul de opţiuni specifice îndepărtării și insularităţii (POSEI), prin care Insulele Canare primesc anual o finanţare constantă din partea FEGA de 268,4 milioane de euro (§3.4.1).

- Programul de Dezvoltare Rurală a Insulelor Canare 2007/2013, în sarcina FEADR, în colaborare cu autorităţile de stat și regionale, iar în 2010 s-au perceput 19,3 milioane (§3.4.2).

Referitor la aceste programe specifice trebuie adăugate măsurile care contribuie indirect la dezvoltarea agriculturii și a lumii rurale din insule care provin din politica de coeziune (și în special în sarcina Fondului European de Dezvoltare Regională - FEDR (§3.4.3).


PE 460.050 27

3.4.1. POSEICAN Începând cu 1992, Insulele Canare fac parte din POSEI (§2.3). Primul POSEICAN fost pus în aplicare prin Regulamentul (CE) nr. 1601/92 (JO L 173, din 27.6.1992). Măsurile specifice pentru agricultura Insulelor Canare au fost continuate în Regulamentul (CE) nr. 1454/2001 (JO L 198, din 21.7.2001), care a inclus într-un singur text programele existente în acel moment, POSEIDOM, POSEIMA și POSEICAN. În prezent suntem în a treia etapă a politicilor agricole pentru produsele agricole din regiunile ultraperiferice, formalizată prin Regulamentul (CE) nr. 247/2006 (JO L 42, din 14.2.2006) (12) și Regulamentul (CE) nr. 793/2006 al Comisiei (JO L 145, din 31.5.2006). Principala noutate a reformei POSEI din 2006 a fost introducerea unei planificări multianuale, definită și gestionată de către autorităţile naţionale, asemănătoare programelor de dezvoltare rurală în vigoare. Pe această bază, în 2010, a fost aprobat Programul comunitar de sprijinire a producţiilor agricole a Insulelor Canare (13) prin deciziile Comisiei din 25 martie și 29 septembrie. Acest program este format din trei capitole principale: a) Regimul specific de aprovizionare a Insulelor Canare Acest regim are scopul de a compensa costurile suplimentare legate de aprovizionare care rezultă din insularitate și depărtarea Insulelor Canare. Pentru aplicarea acestuia s-a definit anterior un plan anual de previziune a aprovizionării și se definește un registru al operatorilor beneficiari. Se aplică Instrumentele de compensare a costurilor, care sunt de două tipuri: 1) contingente de intrare pentru anumite produse agricole provenite din ţări terţe, și 2) ajutoare pentru furnizarea de produse comunitare depozitate. În 2010, aceste ajutoare s-au ridicat la 72,7 milioane de euro (TABELUL 6).

12 Este în curs o propunere de reformare a Regulamentului (CE) 247/2006, care include adaptarea la dispoziţiile

Tratatului de la Lisabona în ceea ce privește actele delegate și de punere în aplicare (COM (2010) 498 din 24.9.2010).

13 Disponibil în versiunea consolidată din septembrie 2010 pe site-ul Guvernului Insulelor Canare: http://www.gobcan.es/agricultura/doc/otros/posei/POSEI_Canarias_Consolidado_27-09-2010.pdf


PE 460.050 28

TABELUL 6. AJUTOARELE UNIUNII EUROPENE PENTRU AGRICULTURA INSULELOR CANARE (2010)

AJUTOARE DIRECTE 2010 (ÎN MII €)

INSULELE CANARE

SPANIA % INSULELE

CANARE/SPANIA

Total plăți din FEGA (*) din care,

Total ajutoare POSEICAN,din care:

- Regim de aprovizionare- Ajutoare pentru producția de legume

- Ajutoare pentru banane- Ajutoare pentru producția animalieră

268 400

268 400

72 700 34 600 141 100 20 000

6 426 400

-- -- -- -- -- --

4,18 %

-- -- -- -- -- --

Programe de dezvoltare rurală (**) 19 300 1 562 500 1,24 %

(*) Plăţi fără a se aplica modularea. Alocarea financiară anuală din partea POSEICAN este predefinită la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 247/2006. (**) Pentru programele de dezvoltare rurală din Insulele Canare și Spania: FEADR + Cheltuielile naţionale + Cheltuieli autonome Sursă: Fondul Spaniol de Garantare Agricolă (FEGA)

b) Măsuri în favoarea culturilor locale Al doilea capitol major al programului îl reprezintă măsurile pentru menţinerea și dezvoltarea culturii agricole locale. Trei tipuri de instrumente se pot distinge în cadrul acestuia:

Ajutoarele pentru suprafaţa culturii agricole, cu o alocare de buget anuală de 34,6 milioane de euro din partea FEGA (TABELUL 6). Acţiunile principale sunt ajutoarele pentru comercializarea fructelor și legumelor destinate pieţei locale (13,8 milioane) și în străinătate (10,1 milioane).


PE 460.050 29

GRAFICUL 1. LOGO-UL PROGRAMELOR DE OPŢIUNI SPECIFICE

ÎNDEPĂRTĂRII ȘI INSULARITĂŢII PENTRU PROMOVAREA PRODUSELOR

AGRICOLE DE PROVENIENŢĂ DIN INSULELE CANARE

Sursă: Anexa VII la Regulamentul (CE) 793/2006 (JO L 145 din 31.5.2006) (p. 41 și următoarele)

Ajutoarele pentru producătorii de banane, în valoare totală de 141,1 milioane de euro pe an, de departe principala poziţie de sprijin financiar comunitar în favoarea Insulelor Canare (TABELUL 6). Măsurile de sprijin direct pentru plantaţiile de banane situate în mod tradiţional în cadrul PAC sunt o parte integrantă a POSEI din 2006 (Regulamentul (CE) nr. 2013/2006, JO L 384 din 29.12.2006). Prin acesta s-a reușit să se menţină ajutoarele forfetare în funcţie de referinţele istorice și să fie excluse din procesul de disociere totală privind producţia care a fost aplicată tuturor subvenţiilor PAC din anul 2003(14). În schimbul perceperii acestor ajutoare se impune un plafon maxim de cheltuieli și se solicită beneficiarilor să se integreze în organizaţiile de producători și să se angajeze la realizarea unui anumit volum de producţie.

14 Posibilitate deja prevăzută la articolul 70 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 privind întreaga producţie

agricolă în regiunile ultraperiferice.


PE 460.050 30

Ajutoarele pentru producţia de animale, cu o alocare de buget anuală de 20 milioane de euro din partea FEGA (TABELUL 6). Principalele măsuri în acest domeniu sunt ajutoarele pentru sectorul de ovine și caprine (7,1 milioane anual), precum și pentru consumul de lapte de vacă de origine locală (5,5 milioane).

c) Măsurile însoţitoare Ultimul capitol al POSE include un șir variat de acţiuni. Printre acestea se remarcă: un marcaj specific, care permite consumatorilor să identifice produsele agricole provenite din Insulele Canare (GRAFICUL 1), un set de derogări și scutiri în ceea ce privește normele generale privind dezvoltarea rurală, ajutoare de stat (15), și anumite regulamente sectoriale incluse în OCM unică (vin, lapte, animale și tutun).

TABELUL 7. PLANUL FINANCIAR PENTRU PROGRAMUL DE DEZVOLTARE RURALĂ ÎN INSULELE CANARE (2007-2013)

Contribuție publică (în euro)

AXA Cheltuială

publică totală

(I+II+III )

Axă din

Total

I. Parte din FEADR

% Cheltu

ială totală Axă

II. Parte a administrației statului

III. Parte a Guvernului Insulelor Canare

Axa 1. Creșterea competitivității

210 681 844 62,9 74 062 154 35,1 54 735 240 81 884 450

Axa 2. Îmbunătățirea mediului și a zonelor rurale ale Insulelor Canare

63 867 356

19,0 47 958 748

75,1

7 954 304 7 954 304

Axa 3. Calitatea vieții și diversificarea economiei rurale

37 214 640

11,1 16 746 588

45,0

10 010 738 10 457 314

Axa 4 LEADER 18 233 079 5,5 15 498 117 85,0 1 367 481 1 367 481

Asistență tehnică 4 858 485 1,5 3 199 798 65,8 212 237 1 446 450

TOTAL 334 855 404 100 157 465 405 47,0 74 280 000 103 109 999 Sursă: Programul de Dezvoltare Rurală a Insulelor Canare 2007/2013, actualizat în 2009, după aplicarea PERE (Planul european de redresare economică), precum și Bilanţul de sănătate al PAC. 3.4.2. Programul de Dezvoltare Rurală 2007/2013 Comunitatea autonomă a Insulelor Canare este inclusă în obiectivul Competitivitate regionale și ocuparea forţei de muncă a politicii de coeziune a UE în regimul „Tranzitoriu”. Respectivul regim include regiunile integrate în „Obiectivul numărul 1” în perioada 2000-2006 și care nu sunt acoperite de „Obiectivul Convergenţă” pentru perioada 2007-2013. Acest fapt conduce la o reducere a gradului de cofinanţare a tuturor fondurilor structurale (inclusiv FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală). În acest context, al doilea program comunitar major în favoarea agriculturii Insulelor Canare este Programul de Dezvoltare Rurală (PDR) pentru perioada 2007 - 2013. Costul

15 Regulamentul (CE) nr. 247/2006 permite furnizarea unei finanţări suplimentare culturilor vegetale și de animale

cu caracter local în cadrul unor fonduri regionale și luând în considerare ajutoarele de stat. Insulele Canare au planificat o finanţare suplimentară pentru culturile agricole de 38,1 milioane de euro pe an și o alta pentru producţia de animale de 8,3 milioane de euro.


PE 460.050 31

public total al programului este în valoare de 334,8 milioane de euro, cu o cofinanţare medie din partea FEADR de 47 % (TABELUL 7) (16). Restul se împarte între Administraţia Generală a Statului și guvernul regional. Axa prioritară a programului este cea cu numărul 1, care include măsuri pentru ameliorarea competitivităţii sectorului agriculturii și al silviculturii, echivalentul a 63 % din totalul cheltuielilor, în ciuda faptului că această axă percepe o contribuţie scăzută din partea FEADR (35,1 % din totalul cheltuielilor). Acţiunea sa principală este sprijinul pentru modernizarea exploataţiilor, urmată de măsuri de creștere a valorii adăugate a produselor agricole. A doua Axă, dedicată îmbunătăţirii mediului și a zonelor rurale a Insulelor Canare, se bucură de un procentaj mai mare de cofinanţate din partea FEADR (cu 75,1 %). Aceasta ocupă locul al doilea în rândul priorităţilor Guvernului Insulelor Canare, cu 19 % din totalul cheltuielilor (TABELUL 7). Măsurile cele mai importante ale acestei Axe sunt ajutoarele agroecologice. Axa 3, în favoarea calităţii vieţii în zonele rurale și diversificarea economiei rurale, este, de asemenea, a treia axă din punct de vedere financiar, cu 11,1 % din totalul cheltuielilor, și o contribuţie din partea FEADR de 45 % (TABELUL 7). Cea mai reprezentativă măsură în esenţa sa este conservarea patrimoniului rural. În final, Iniţiativa comunitară LEADER în sprijinul dezvoltării locale reprezintă echivalentul a 1,5 % din totalul cheltuielilor, cu o cofinanţare din partea FEADR de 85 % (TABELUL 7). S-a constituit un Grup de acţiune locală (GAL) în fiecare dintre insulele principale pentru gestionarea măsurilor (17). 3.4.3. Politica de coeziune Suplimentar la acţiunile POSEICAN și FEADR, Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) contribuie prin investiţiile sale în infrastructură la formarea ansamblului economiei Insulelor Canare, cu efecte indirecte asupra capacităţii de export a agriculturii și dezvoltării zonelor rurale. Sub regimul „Tranzitoriu” pentru perioada 2007 – 2013, acest fond alocă arhipelagului 112,4 milioane de euro. La această sumă totală ar trebui să fie adăugată o parte a programelor multiregionale în favoarea Spaniei și măsurile specifice în sarcina Fondului social european (FSE), cu valoare mai mică.

16 Acest buget include măsuri derivate din Planul european de redresare economică (PERE) pentru perioada

2009/2013, echivalentul a 1,9 milioane de euro din cheltuielile totale, din care 1,6 milioane au fost pentru FEADR.

17 În temeiul Legii de dezvoltare rurală durabilă din 2007, Spania are un Program de dezvoltare rurală sustenabilă paralel cu Programele de dezvoltare rurală prezentate Comisiei. Pentru aplicarea acestuia este necesar ca Ministerul Central și Comunităţile Autonome să semneze un protocol general care prezintă în detaliu modalităţile de cooperare administrativă. Insulele Canare au semnat protocolul în 2010. În conformitate cu prevederile Programului de dezvoltare rurală durabilă 2010-2014, Insulele Canare vor avea un buget total de 113,5 milioane de euro (pentru a finanţa 50 % între stat și regiune). Contribuţia de stat reprezintă 4,4 % din totalul prevăzut pentru întreaga Spanie.


PE 460.050 32

3.5. Factori instituţionali de risc pentru viitorul agriculturii Insulelor Canare

3.5.1. Noul cadru financiar 2014 - 2020 Din punct de vedere instituţional, necunoscuta majoră pentru viitorul agriculturii din Insulele Canare are un caracter bugetar. Rămâne de văzut cum va afecta noul cadru financiar multianual 2014 - 2020 programele din regiunile ultraperiferice și FEADR ca sursă de finanţare comunitară a unui nou PDR. Impactul puternic pe care l-a avut criza economică în insule (în prezent cu un șomaj ajungând la 28,5 % din populaţie) și problemele de piaţă cu care se confruntă principale culturi agricole de export (a se vedea §3.6) abundă în menţinerea eforturilor financiare comunitare în favoarea arhipelagului. Strategia 2020, care va încadra noua perioadă de programare, ar trebui să integreze un răspuns specific la situaţia socioeconomică dificilă cu care se confruntă regiunile ultraperiferice în general, și Insulele Canare, în special. 3.5.2. Reformele PAC și POSEI, în vederea punerii în aplicare în cursul perioadei

2014 - 2020 În afară de fondurile disponibile pentru perioada 2014 - 2020, este interesant de știut cum vor afecta schimbările de abordare și conţinut care se aplică noilor POSEI și noii politici de dezvoltare rurală după 2013. Trebuie urmărit cu atenţie specială impactul potenţial asupra Insulelor al aplicării abordării teritoriale integrate între fondurile structurale alocate de Comunicarea Comisiei din 17 noiembrie 2010 cu privire la PAC 2020 (COM (2010) 672). În acest context trebuie precizate nivelurile scăzute de executare a creditelor alocate pentru dezvoltarea rurală din Insulele Canare, evidenţiate de Raportul de evaluare intermediară a PDR din decembrie 2010 și confirmate de către Comitetul de monitorizare în iunie 2011. În prezent, gradul mediu de execuţie a PDR din Insulele Canare este de aproximativ 15 %, în timp ce Axa 3 (diversificare) nu ajunge la 6 % și Axa 4 (LEADER) nu a fost încă lansată. Prin urmare, există un risc real de pierdere a fondurilor provenite din FEADR în 2011 dacă nu există nicio îmbunătăţire rapidă în legătură cu cererile de plată din partea autorităţilor Insulelor Canare (18). Însă, cel mai semnificativ lucru este că aceste probleme legate de punerea în aplicare constituie un precedent periculos în ceea ce privește noua perioadă de programare 2014 - 2020, în care este inclusă o rezervă de eficienţă, care se va baza pe fonduri din FEADR ce nu sunt executate pentru realocarea autorităţilor naţionale care au dat dovadă de o mare capabilitate de administrare. Un alt aspect care ar putea afecta viitorul POSEI va fi coordonarea instrumentală majoră cu alte politici comune, cum ar fi cea privind vecinătatea, cooperarea și dezvoltarea (în sarcina FED - Fondul European de Dezvoltare) sau infrastructurile de transport (Programul Marco Polo).

18 A se vedea pagina 9 din Rezumatul executiv al Raportului de evaluare intermediară a PDR în Insulele Canare,

din decembrie 2010 (http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/countries/es/mte-rep-es-canary-islands_es.pdf).


PE 460.050 33

3.5.3. Comisia OMC privind bananele Cu o producţie anuală de aproximativ 420 000 de tone, Insulele Canare sunt unul dintre principalii producători de banane din lume. Această producţie este aproape în întregime absorbită de piaţa spaniolă, care până la crearea OCM în 1993 a avut un monopol de furnizare („rezervă naţională”) (§2.2). UE este cel mai mare consumator din lume și importator de banane. 72 % din bananele comercializate provenite din America Latină (în principal, Ecuador și Columbia), aproximativ 17 % provin din ţările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) (Camerun, Coasta de Fildeș, Republica Dominicană ...), iar restul (11 %) sunt din producţia proprie (în principal din Insulele Canare, Insulele Azore, Madeira, teritoriile franceze de peste mări și într-o măsură mai mică, Grecia și Cipru). În ianuarie 2006, UE a introdus un nou regim tarifar pentru banane, cu o taxă vamală uniformă de 176 euro/tonă pentru importurile din ţări terţe (în principal, America Latină), care au beneficiat de „clauza naţiunii celei mai favorizate” a Organizaţiei Mondială a Comerţului (OMC) (19). Bananele din ţările ACP au intrat în mod liber pe teritoriul european ca parte a preferinţelor comerciale recunoscute de UE în aceste ţări. Completând noua schemă tarifară, în decembrie 2006, s-a schimbat sistemul de ajutoare pentru producătorii europeni de banane, schemă care a fost ulterior integrată în POSEI (§3.4.1). Ţinând cont că regimul de import introdus de către UE a fost contrar normelor comerciale existente și a încălcat principiul „naţiunii celei mai favorizate”, discriminând bananele în funcţie de originea lor, Ecuador a formulat un recurs la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). În 2008, comisia constituită a luat o decizie în favoarea Ecuadorului și a ţărilor care au sprijinit această ţară (inclusiv Statele Unite). Au urmat negocieri dure între Comisia Europeană și ţările solicitante. În decembrie 2009 a fost semnat la Geneva un acord care a pus capăt diferendului comercial, pe care plenul Parlamentului European l-a ratificat în februarie 2011 ca urmare a propunerilor Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) (20). Angajamentul prevede că UE va reduce treptat taxele pentru bananele provenite din America Latină de la 176 euro/tonă la 114 euro/tonă. Perioada de aplicare se va încheia la începutul anului 2017 sau cel mai târziu în 2019. O primă reducere tarifară se va aplica imediat după semnarea acordului pentru o sumă de 28 euro/tonă (lăsând tariful la 148 de euro). În schimb, ţările din America Latină au convenit să-și retragă plângerile și să nu mai ceară noi reduceri în cadrul negocierilor Rundei de la Doha. Indirect, acordul de la Geneva a erodat tratamentul preferenţial pe care îl aveau bananele din ţările ACP, în ciuda faptului că acestea vor intra în UE scutite de taxe și contingente. Rezoluţia Parlamentului European din februarie 2011 prin care acesta și-a dat acordul, a recunoscut, totuși, impactul pe care acest lucru îl va avea asupra veniturilor producătorilor comunitari. Prin urmare, în rezoluţie s-a solicitat adaptarea pachetului de ajutoare pentru producătorii din regiunile ultraperiferice în cadrul POSEI. Suntem în prezent în cursul celui de al doilea an de aplicare a acordului de reducere a tarifelor. Este de la sine înţeles că, pe măsură ce se va pune în aplicare și preţurile pieţei vor scădea, va trebui să crească fișa financiară în cadrul programelor POSEI. De fapt, ajutoarele pentru banane din cadrul POSEI au devenit un instrument-cheie pentru susţinerea veniturilor producătorilor de banane. În Insulele Canare, ajutoarele programului POSEICAN (TABELUL 6) reprezintă în prezent jumătate din totalul veniturilor sectorului. 19 Regulamentul (CE) nr. 1964/2005, JO L 316, 2.12.2005. 20 P7_TA-PROV (2011) 0030 de 3.2.2011 (http://www.europarl.europa.eu/oeil/file.jsp?id=5848082).


PE 460.050 34

Au început deja negocierile în acest sens între Comisie și guvernele din Franţa, Spania și Portugalia. În mod suplimentar, pentru producţiile din Insulele Canare se negociază, de asemenea, punerea în aplicare a ajutoarelor naţionale de transport, astfel cum sunt reglementate de normele generale privind subvenţiile pentru transportul de marfă din Insulele Canare către Peninsulă. 3.5.4. Reînnoirea Protocolului agricol al Acordului de asociere cu Marocul Un ultim factor instituţional care constituie o preocupare pentru agricultura din Insulele Canare este o reînnoire a protocolului agricol din cadrul Acordului de asociere dintre CE și statele sale membre și Regatul Maroc. În decembrie 2010, Consiliul de Miniștri al UE a ratificat noul protocol agricol propus de Comisie (COM (2010) 485 din 16.9.2010). Ultimul cuvânt este totuși în mâinile Parlamentului European, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Lisabona (procedura de „aviz conform”). Este planificat ca Parlamentul European să-și formalizeze avizul în iulie 2011, de îndată ce au fost adoptate cele trei rapoarte ale comisiilor parlamentare responsabile: Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisia pentru pescuit și Comisia pentru comerţ internaţional. Protocolul prevede liberalizarea aproape completă pentru fructele și legumele provenite din Maroc, cu excepţia a șase produse supuse unor contingente: tomate, dovlecei, castraveţi, usturoi, clementine și căpșuni. Pentru alte produse se prevede o scutire completă de taxe vamale ad valorem și se reduce cu 30 % preţul de intrare pentru aproape toate fructele cu sâmburi, struguri de masă și citrice. Cele șase contingente pentru produsele considerate sensibile vor crește substanţial. Cea mai mare concesie este făcută în cazul tomatelor, acestea trecând de la un contingent de bază de 185 000 de tone la 257 000 de tone în 2013. Cota suplimentară se ridică la 28 000 de tone. Sectorul agricol al Insulelor Canare s-a exprimat ferm împotriva protocolului și, în special a producătorilor de tomate. Se susţine că preţurile scăzute de intrare stabilite, coincidenţa programelor de producţie, lipsa de reciprocitate în ceea ce privește condiţiile de producţie necesare pentru Maroc, și în cele din urmă, verificările vamale insuficiente la frontieră vor avea ca efect creșterea concentraţiei de produs pe o piaţă deja dezechilibrată și o depreciere paralelă a preţurilor de provenienţă internă. Se afirmă în sprijinul afirmaţiei sale faptul că începând cu 1995, atunci când s-a semnat primul Acord de parteneriat cu Marocul, s-a înregistrat până în prezent un declin constant al suprafeţei cultivate de tomate, a dispărut jumătate din exploataţii și s-a redus producţia de la 450 000 tone la doar 126 000 tone în 2009 și 119 800 tone în 2010 (21).

21 La cererea venită din partea sectorului, autorităţile publice naţionale au stabilit unele măsuri specifice pentru a

sprijini producţia de tomate de seră, în scopul de a contracara aceste tendinţe negative. Acestea sunt puse în aplicare în cadrul PDR prin intermediul ajutorului naţional, și anume fără cofinanţare din partea FEADR: Bugetul său este asigurat de Ministerul Central și Guvernul Insulelor Canare, în părţi egale (50 %). În iulie 2010, Ministerul a transferat Insulelor Canare primele 10,4 milioane de euro în această direcţie. În decembrie 2010 s-au totalizat 3,5 milioane. Acestea iau forma unor subvenţii pentru modernizarea și îmbunătăţirea eficienţei energetice a serelor și acoperă un procentaj maxim de 75 % din investiţia totală. Pe de altă parte, în scopul unei mai bune gestionări a pieţei comunitare, există un grup de contact spaniol-francez pentru tomate, creat în cadrul Comitetului mixt hispano-francez pentru fructe și legume, 1997.


PE 460.050 35

3.6. Pieţe agricole: situaţia dificilă a sectorului tomatelor și al bananelor

Fructele și legumele pentru export din Insulele Canare au suferit recent efectele crizei bacteriei E. Coli din Europa Centrală. Acest lucru a agravat situaţia deja delicată a datelor anunţate referitoare la producţie, export și preţurile pentru acest an 2011. Să nu uităm că principala legumă de export este roșia. Și înainte de izbucnirea crizei acest sector înregistrase deja o scădere a producţiei care se adaugă la cei doi ani anteriori, în ciuda menţinerii suprafeţei (1 500 ha) (§3.5.4). Un lucru similar are loc în sectorul strugurilor pentru vin, în scădere în ultimii ani (16 600 de tone în 2009; 11 700 de tone în 2010). În ceea ce privește creșterea animalelor, se reduc sacrificările de bovine în timp ce cresc cele de porci, și mai ales de caprine. Este de remarcat că 25 % din caprinele sacrificate în Spania au loc în Insulele Canare. În ceea ce privește preţurile agricole din campania 2011, se evidenţiază creșterea relativă a celor la cartofi. În schimb, la începutul acestui an s-a înregistrat o scădere puternică a preţurilor bananelor din cauza creșterii continue a ofertei (359 000 de tone în 2009, 420 700 de tone în 2010) și saturaţiei pieţei peninsulare din cauza importurilor de pe continentul latino-american. Situaţia a condus la distrugerea unei părţi a recoltei cu scopul de a reechilibra piaţa și a majora preţurile. S-a păstrat tonul din anul precedent în care s-a înregistrat o supraproducţie de 40 000 de tone, a trebuit să se distrugă 38 000 de tone și să se vândă o parte din producţia de banane la costul de producţie. În ultimele luni preţurile par să se fi stabilizat. În acest context, sectorul bananelor insistă cu privire la actualizarea ajutorului POSEI, astfel cum a făcut plenul Parlamentului European în luna februarie (§3.5.3) în scopul de a compensa concesiile tarifare făcute în favoarea producătorilor de banane din ţări terţe și pentru a asigura viabilitatea plantaţiilor din Insulele Canare.


PE 460.050 36


PE 460.050 37

BIBLIOGRAFIE COMISIA CE - INFOREGIO (2009): „Structural and Cohesion Funding 2007-13 - Spain –

Canarias”, Politica regională, Atlas 2007: http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/spain/es70_en.htm http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/fiche/es_en.pdf

COMISIA CE - INFOREGIO (2010a): „1er Forum des Régions ultrapériphériques”, Bruxelles, 27-28 mai 2010. Note de synthèse: http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/rup2010/doc/final_summary_fr.pdf (disponibilă în EN, ES, FR și PT)

COMISIA CE - INFOREGIO (2010b): „The Outermost regions - European Regions of assets and opportunities”, Politica regională, mai 2010: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/presenta/rup2010/brochure_rup_en.pdf (disponibilă în EN, ES, FR și PT).

COMISIA CE - INFOREGIO (2010): „Fifth Report on Economic, Social and Territorial Cohesion” (Al 5-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială), Politica regională, Bruxelles, 9.10.2010: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion5/index_en.cfm (text complet disponibil în EN).

COMISIA CE - INFOREGIO (2011): „Comment mieux articuler les instruments du FED et du FEDER pour renforcer l'insertion régionale des RUP?”, seminar, Bruxelles, 14 februarie 2011, Proces-verbal:

http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/rup2011/1402/index_fr.cfm (disponibil în EN, ES, FR și PT).

COMISIA CE (2011): „Banana sector - Statistics and economic reports”, DG AGRI, http://ec.europa.eu/agriculture/bananas/index_en.htmhttp://ec.europa.eu/agriculture/fruit-and-vegetables/product-reports/bananas/index_en.htm (documentaţie disponibilă în EN).

COMISIA CE EC - EUROSTAT (2011): „PIB régionaux par habitant en 2008”, comunicat de presă, 28/2011, 24 februarie 2011: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/1-24022011-AP/FR/1-24022011-AP-FR.PDF (disponibil în EN, FR, DE).

GMR Canarias (2011): „Informe de evaluación intermedia del PDR de Canarias 2007 - 2013", decembrie 2010. http://ec.europa.eu/agriculture/rurdev/countries/es/mte-rep-es-canary-islands_es.pdf (disponibil în ES).

Guvernul Insulelor Canare – Ministerul Mediului Înconjurător, al Mediului Rural și Marin (2010): „Programa de Desarrollo Rural de Canarias FEADR 2007-2013”. Versiune actualizată în iunie 2010. Disponibilă în ES. Publicată pe site-ul: http://www.pdrcanarias.org/index.php?option=com_content&task=view&id=105&Itemid=128

Guvernul Insulelor Canare - Consejería de Agricultura, Ganadería, Pesca y Alimentación (2010): „Programa comunitario de apoyo a las producciones agrarias de Canarias”. http://www.gobcan.es/agricultura/doc/otros/posei/POSEI_Canarias_Consolidado_27-09-2010.pdf (disponibilă în ES)


PE 460.050 38

Institutul de Statistică al Insulelor Canare (ISTAC): „Estadísticas. Agricultura, Ganadería y Pesca”: http://www2.gobiernodecanarias.org/istac/operacion_2.jsp?codigo=060.010 (disponibil în ES).

ISMERI EUROPA (2011): „Growth Factors in the Outermost Region”, contract nr. 2009. CE.16.0.AT.101, Raport final, martie 2011, vol. I & II: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/rup_growth/rup_growth_vol1_en.pdf http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/rup_growth/rup_growth_vol2_en.pdf (disponibil în EN)

Ministerul Mediului Înconjurător, al Mediului Rural și Marin (2011): „Anuario de Estadística 2009”, Secretariatul general tehnic, Madrid (actualizat în 2011): http://www.marm.es/estadistica/pags/anuario/2009/AE_2009_Completo.pdf

Oréade-Brèche (2009): „Évaluation des mesures mises en œuvre en faveur des régions ultrapériphériques (POSEI) et des petites îles de la mer Egée dans le cadre de la politique agricole commune”, contract Nr. 30-CE-0233430-0094, noiembrie 2009. http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/posei/index_fr.htm (disponibil în FR)

Régions ultrapériphériques (2009): „Les RUP à l'horizon 2020”, Mémorandum conjoint des régions ultrapériphériques, Las Palmas de Gran Canaria, 14.10.2009: http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/rup2010/doc/memo_resume_fr.pdf http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/rup2010/doc/memorandum_fr.pdf (disponibil în EN, ES, FR și PT)

Cercetare UE - Focus (2010): „Las regiones ultraperiféricas”, nr. 5, aprilie 2010: http://ec.europa.eu/regional_policy/conferences/rup2010/doc/cts_05_es.pdf (disponibilă în DE, EN; ES și FR).

Rodríguez Martín, J. A. & Gutiérrez Hernández, P. (1998): „La agricultura en las Islas Canarias”, în cartea coordonată de Molina, Muñoz Ruiz și Maya „Sectorul agricol. Análisis desde las Comunidades autónomas”, Ministerul Agriculturii, Pescuitului și Alimentaţiei – Ediciones Mundi-Prensa (p. 119 - 150).


PE 460.050 39

INFORMAŢII PRIVIND INSULELE VIZITATE DE CĂTRE DELEGAŢIE LA PALMA: http://www.turismodecanarias.com/canary-islands-spain/tourism-office/la-palma-island/index.html TENERIFE: http://www.turismodecanarias.com/canary-islands-spain/tourism-office/tenerife-island/index.html GRAN CANARIA: http://www.turismodecanarias.com/canary-islands-spain/tourism-office/gran-canaria-island/index.html

agricultura în insulele canare notă

Documents

Transcript of agricultura în insulele canare notă