niveluri_de_expresivitate

5/10/2018 niveluri_de_expresivitate - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/nivelurideexpresivitate 1/4

Niveluri de expresivitate

NIVELUL FONETIC

- repetarea unor sunete ofera anumite sugestii textului;ex: a = deschidere , luminozitate;

vocalele o = necuprinsul , departarea;

i = intimidate, delicatete;

aglomerarea de consoane v , j , r , l ofera sugestii auditive.

NIVELUL PUNCTUATIEI

- punctele de suspensie determina un ritm lent , cu intreruperi cauzate de oanumita stare emotionala;- virgula sugereaza lentoarea sau insistenta;

- punctul marcheaza o pauza , o ezitare;

- punctul si virgula subliniaza anumite idei , reliefeaza stari sufletesti;

- linia de dialog introduce vorbirea directa , facand trecerea de la o replica la alta;

-semnul intrebarii pune in valoare atitudini ( uimire , indignare, ironie ,

nedumerire) si accentueaza expresivitatea;

- semnul exclamarii noteaza intensitatea starilor sufletesti (uimire, dezamagire,

incantare);

- ghilimelele incadreaza cuvinte, expresii, secvente de enunt considerate importante;

- linia de pauza subliniaza anumite atitudini;- parantezele incadreaza constructii incidente, reliefeaza impresii.

NIVELUL LEXICO-SEMANTIC

- vocabularul folosit intr-un text literar da indicatii precise asupra limbajului artistic

• campurile semantice contureaza un spatiu sau o stare emotionala;

• clasele semantice : -sinonimele nuanteaza si dau varietate

enuntului;

-paronimele creeaza efecte satirice evidentiindconfuzia;

-antonimele arata aspecte contradictorii, potentandsentimentele si ideile;

-omonimele au efecte umoristice;

• regionalismele evidentiaza un stil familiar , individualizeaza si

creeaza o anumita atmosfera , contribuie la localizarea actiunii si la



caracterizarea personajelor; semn de oralitate , sugereaza graiul viu al

poporului;

• arhaismele contribuie la reconstituirea atmosferei de epoca si sustin

vechimea operei literare;

• termenii de argou dau textului efecte ironice, umoristice;

• elementele de jargon dau textului efecte critice ;• derivatele interjectionale ofera sugestii auditive;

• derivatele diminutivale arata :tandrete , intimitate, simpatie / cele

augmentative : ironie, antipatie, spaima;

NIVELUL MORFO-SINTACTIC

-categoriile morfo-sintactice sunt incarcate de valente stilistice

• substantivul apare frecvent , alaturi de adjectiv, in descrierile de tip

tablou sau portret; reluarea unui substantiv intr-un text => cuvant – cheie (foarte important in decodarea mesajului) ; in anumite situatii cazurile sunt

expresive : genitivul repetat are valoare superlativa; vocativul implica

participarea afectiva a eului sau a personajului; unele substantive , numede familie pot primi forma de feminin sau de plural, sugerand intimitatea

sau ironia : Popeasca , Ianculestii; substantivizarea adjectivelor prin

vocativ e o caracteristica a limbajului afectiv : Prapaditule!

• pronumele marcheaza latura subiectiva a eului liric, personajului sau

naratorului; repetat poate deveni cuvant- cheie; folosirea pluralului in locde singular poate sugera afectivitatea , modestia sau autoritatea stiintifica;

persoana a II-a sg. a pronumelui folosita in locul persoanei I poate

exprima indignarea , nemultumirea; formele populare sunt marcileoralitatii stilului autorului; dativul etic exprima afectivitatea vorbitorului la

cele spuse.

• numeralul poate exprima ambiguitatea sau zadarnicia ( prin

hiperbolizare); repetat poate deveni cuvant – cheie

• articolul hotarat individualizeaza , iar prin absenta confera stilului

oralitate;articolul nehotarat generalizeaza; cel posesiv este expresiv in

pozitie antepusa si in structura formelor regionale; articolul demonstrativ

este marca oralitatii , da textului o nota arhaica atunci cand apare in pozitie

antepusa.• adjectivul apare frecvent in cadrul descrierii; prin reluare devine

cuvant – cheie;in forma diminutivala , adj. pot avea valori ironice sau pot

reda tandretea, intimitatea , simpatia;adj. pronominale posesive au valoare

afectiva cand apar in basme sau povesti sau pot exprima dispretul , candsunt folosite in forme populare.

• verbul este folosit frecvent in naratiune;modurile releva valente

stilistice prin definitia lor:



- indicativul = modul certitudinii, al sigurantei;

- conjunctivul = modul incertitudinii, al ezitarii, al indoielii, al

posibilitatii;poate fi folosit cu valoare imperativa sau conditionala;

- conditionalul = modul asteptarii, al dorintei;

- imperativul poate exprima diferite tipuri de mesaj: porunca, indemn , sfat,

urare, rugaminte; este un mod afectiv si retoric;- gerunziul exprima actiune durabila ,in desfasurare; poate sugera miscarea,

framantarea;

Timpurile verbale sunt o sursa clara de expresivitate :

a) prezentul exprima actiuni continue , de durata, aducand

evenimentele aproape de cititor;folosit in proverbe si zicatori

(prezentul gnomic) sugereaza valabilitatea permanenta a

ideilor formulate in cadrul lor; in textele istorice( prezentul

istoric) inlocuieste timpurile trecute , avand ca efectactualizarea faptelor; in vorbirea familiara are valoare de

viitor ;

b) imperfectul este un timp al perspectivei ; poate exprimamodestia, ambiguitatea, o actiune nereusita in ultimulmoment;

c) perfectul simplu , specific textelor de inspiratie

istorica, este un timp al actiunilor rapide, instantanee;

d) perfectul compus poate avea, in limbajul familiar,

valoare de prezent sau de viitor.

Aglomerarea verbala are efect dinamizant; prin reluare , verbul poatedeveni cuvant – cheie.

• adverbul subliniaza timpul / durata , cadrul / locul /spatiul,modalitatea; cand exprima superlativul absolutmsau cand provine din

substantive are valoare afectiva; prin repetare, devine cuvant – cheie; este

marca oralitatii limbii.

• prepozitia este expresiva in formele ei arhaice si atunci cand schimba

valoarea cazuala ( folosirea prepozitiei “la” pentru cazul dativ).

• conjunctia subliniaza prin repetitie, continuitatea, insistenta.

• interjectia ofera sugestii auditive(onomatopeele); confera familiaritate

subliniind stari sufletesti; este o marca a oralitatii stilului unui autor;prin

repetare devine cuvant – cheie .

• partile de propozitie :

- lipsa predicatului dinamizeaza ;- lipsa subiectului ambiguizeaza; subiectul multiplu creeaza imagini ample ,

panoramice;

- atributele numeroase detaliaza;- complementele antepuse potenteaza ideea , iar cele circumstantiale au valente

expresive contextuale.

• fraza este marca a expresivitatii prin nerespectarea regulilor; frazele cu

multe propozitii subordonate creeaza tablouri in proza , iar in opera epica



suprapun idei si impresii; propozitiile coordonate creeaza ideea de

curgere , de monotonie sau confera cadenta.

NIVELUL PROZODIEI

- versul scurt ( masura 4- 9 silabe) confera rapiditate si dinamism comunicarii

starilor sufletesti;- versul lung ( masura 16 – 18 silabe) este specific poemelor , descrierilor

poetice (pastelului);- rima si ritmul asigura muzicalitatea versurilor;

- ritmul poate sugera stari sufletesti: trohaicul exprima stari tonice ,

sugereaza veselia, voiosia; iambicul exprima sentimente profunde,

tulburatoare

prof., Nicoleta Mocanu

niveluri_de_expresivitate

Documents

Transcript of niveluri_de_expresivitate