NICOLAE BNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINVOL. IIMPERIUL CRESTIN siASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )NICOLAE BNESCU (18781971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTINEra n zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la nceputul lunii septembrie a anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea n seria general a Congreselor de bizantinistic - l denumiser si Bucuresti II", avnd n vedere faptul c prima ntrunire international a bizantinistilor avusese loc tot la Bucuresti, n anul 1924.n dup-amiaza uneia din acele zile nsorite, o sedint plenar a Congresului avea loc ntru-unul din amfiteatrele Faculttii de drept situat la parter, n partea de rsrit. Pe la mijlocul sedintei, n timpul unei comunicri, pe us a intrat un tnr congresist - Matei Cazacu, din cte mi amintesc eu. El s-a ndreptat ctre presedintele sedintei, spunndu-i ceva cu o voce imperceptibil pentru participantii din sal. Scurta discutie particular dintre cei doi s-a ncheiat repede, n acelasi timp cu textul comunicrii prezentate de ctre unul dintre congresisti.Dup acel moment, nainte de a anunta titlul comunicrii urmtoare, presedintele sedintei, care era profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat n picioare, aducnd la cunostinta ntregii adunri, cu o voce gtuit de emotie, la triste nou-velle, recemment parvenue: le Professeur Nicolae B-nescu est mort un ge tres avance. Je vous propose une minute de recueillement sa memoire."In ultimii ani ai unei vieti exemplare si ndelungate, Nicolae Bnescu simtise din plin semnele de uzur ale unei btrneti petrecute ntr-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor reprezentanti ai disciplinelor umaniste, i pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, nc din primii ani de studentie, mi-a fost dat s aud acest nume trecut uneori, alturi de cel al lui Nicolae lorga, la unele prelegeri de istorie veche si medie.Destinul i-a hrzit ns lui Nicolae Bnescu o iesire de exceptie din scena vietii pmntesti, ncheiate chiar ntr-un moment cnd la Bucuresti era adunat crema bizantinisticii mondiale, care 1-a omagiat nso-tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce prsise aceast lume, spre a se ntlni cu cerul si cu stelele", dup cum descrisese el nsusi moartea lui Iulian Apostatul n paginile sintezei aduse acum la lumina tiparului. Este revelator n aceast privint discursul rostit cu ocazia nmormntrii sale de ctre profesorul Paul Le-merle, membru al Institutului Frantei si, pe atunci, Presedintele Comitetului International de Studii Bizantine. Se poate afirma c pentru anonimatul n care fusese aruncat de ctre evolutia politic a trii sale dup anul 1948, Nicolae Bnescu a fost rzbunat ntr-o oarecare msur: chiar si autorittile aflate la originea acestui anonimat au fost puse n situatia de a-1 rupe: n ziua urmtoare funeraliilor savantului, ntr-o pagin interioar a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre O viat nchinat stiintei", dedicat tocmai personalittii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o pres strict controlat cum era cea din Romnia acelor vremuri, care se apropiau de sfrsitul unei scurte si trectoare perioade de dezghet, faptul era ns iesit din comun, impus de incidenta unei situatii de exceptie, marcate de decesul unei personalitti stiintifice chiar n orasul si n momentul cnd specialistii breslei sale se aflau ntruniti n Congres.Nicolae Bnescu a vzut lumina zilei la Clrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14 copii ai sotilor Petre si Ecat.erina Bnescu, nscut Drgulnes-cu. Situat n vechea vatr de romanitate din Sud-Estul Romniei, zona din jurul orasului Clrasi face parte din regiunea Dunrii de Jos, a crei frmntat istorie n perioada bizantin avea s-1 preocupe si consacre pe savantul de mai trziu n lumea stiintific.Fiu de avocat, INicolae Bnescu si-a petrecut copilria la Giesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava, centru de nvtmnt cu o -veche traditie n capitala trii, dup absolvirea cruia s-a nscris la Facultatea de litere si filosofic a tinerei, pe atunci, Universitti din Bucuresti. Viitorul savant i-a. avut aici ca dascli pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Den-susianu (1878-19'38) pentru domeniul filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (1850-1909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae lorga (1871-1940). Cei dinti i-au inspirat lui Nicolae Bnescu preocuparea pentru forma aleas si claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de informare si curiozitatea stiintific, rigoarea metodei si strdania permanent pentru cunoasterea adevrului istoric, ntr-o atmosfer de eruditie, elan creator si veritabil patos patriotic, nc de la nceputul activittii sale stiintifice, el s-a obisnuit s mbine pre-cizia informatiei cu forma aleas de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale scrierilor sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a trecutului, senintatea cugetrilor si forma aleas de exprimare a lor l apropie pe Nicolae Bnescu de alti reprezentanti de seam ai studiilor istorice clasice si bizantine, n primul rnd de Charles Diehl, cu care a avut comun chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului n chipuri si icoane", cum si-a intitulat Nicolae lorga una din sintezele sale de istorie a romnilor. Dup cum Charles Diehl a lsat dou volume de Figuri bizantine", Nicolae Bnescu a descris cu o competent egal, cu o remarcabil miestrie artistic si o incontestabil valoare literar Chipuri si scene din Bizant", carte aprut n 1927 la Cluj, unde autorul ei se nscria n pleiada crturarilor romni ce ddeau strlucire Universittii din Nord a Romniei Mari, institutie stiintific si cultural ntemeiat din 1919- Unul dintre acesti crturari, filologul Vasile Bogrea, se stinsese prematur din viat n anul anterior aparitiei crtii la care ne referim si pe care Bnescu o dedica memoriei sale: Acest volum, ce strnge la un loc cteva articole si conferinte menite a nftisa publicului nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut istoric (subl. ns. T.T.), e nchinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strlucit coleg V. Bogrea, din al crui ndemn mai cu seam iese azi la lumin." O mentalitate diferit de aceea a zilelor noastre, cnd multi tineri se grbesc s ajung ct mai repede creatori n domeniul istoriei si autori de crti, i impunea lui Nicolae Bnescu, n vrst de aproape 50 de ani atunci si dispunnd de un bogat palmares stiintific,din care nu lipseau nici titlurile de crti, o atitudine retinut, publicndu-si noua carte la ndemnurile unui coleg dintr-o breasl foarte apropiat de a lui. n ciuda ezitrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes att n rndurile specialistilor, ct si a publicului larg.Nici a doua vri ant a ei, aprut n preajma Congresului International de Studii Bizantine de la Bucuresti, adic n anul 1971, nu a fost publicat din initiativa lui N. Bnescu., ci din aceea alui Gheorghe Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist n vechiul drept romnesc, c^re n Nota asupra editiei pe care o ngrijea, a artat c n ea erau retiprite cinci din cele nou studii prezente n vechea editie, anume Hypatia, martir a filosofici pgne, Heraklios si asediul Con-stantinopolului, Leon al V-lea Armeanul, Mihail Psel-los", n sfrsit Mariue Comenul", care ncheiase si cartea din 1927. Nu rnai figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" n vremea recuceririi Bulgariei de Nord-Est de ctre loan Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot s explice destul de usor lsarea deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul. Aceleasi motive de opotunitate usor de nteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca absent n e ditia sa. n realitate el figura si aici, n varianta aproape identic din cadrul studiului privitor la mpratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dup cum tot Gh. Cront ne informeaz, capitole extrase din lucrarea intitulat Istoria Bizantului, pe care autorul a elaborat-o ca sintez final a cercetrilor sale", ntr-ade-vr, textul acestor dou studii este identic celui pe ca-re-1 ntlnim si n editia de fat, reprezentnd mai putin de o zecime din totalul acestui volum. Exist altminteri si alte indicii, chiar n manuscrisul pe care-1 avem la ndemn, c Gh. Cront a avut cunostint de existenta lui. Regretatul nvtat a mai adugat alte trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la mpratii Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna Dalassena, mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui Nicolae Bnescu, aprut n periodicul bisericesc Mitropolia Olteniei" din anul 1963. ntruct cenzura oficial nu agrea notiuni ca sfnt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul n acela, mult mai extins si mai laic, privitor la mpratul Arca-dius, iar titlul O martir a filosofici pgne: Hypatia", aflat n editia din 1927, a fost inversat n Hypatia, martir a filosofici pgne". De asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente n ultimul paragraf din Un asediu memorabil al Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971.S revenim ns la tineretea lui Nicolae Bnescu, marcat de dobndirea licentei, n anul 1901, dup care a functionat ca profesor de limba francez la un liceu din Craiova. nc din aceast perioad el si-a fcut debutul n activitatea stiintific, prin studii de literatur antic greac publicate mai ales n revista Literatur si art romn". De atunci dateaz si primele sale traduceri din greaca veche, n primul rnd din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru ca n anul 1907 s. ajung la Viata lui Pericle" de Plu-tarh, care marca it teresul tnrului erudit pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, ntruct de la lumea antic a trecui la editii de izvoare si studii privind istoria medieval, premodern si chiar modern a romnilor, cu predilectie fat de capitolele legate de legturile romno-grecesti si de grecitatea post-bizan-tin, pentru ca n tfinal s-si concentreze activitatea stiintific asupra istoriei bizantine, impunndu-se nc din timpul vietii si rmnnd n constiinta posterittii ca bizantinist. Aceast evolutie a sa a fost marcat de perioada care a wceput cu anul 1907 si n care el a functionat ca inspector scolar, Director al Liceului Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la Mnstirea Dealu.Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcat de perioada cuprias ntre anii 1910-1912, cnd a frecventat cursurile de limb si literatur greac la Universitatea din M nchen, sub ndrumarea lui August Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la ca:edra de studii bizantine; Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii n Germania Kaiserului si initiase prima revist international de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift, care aprea sistematic cu ncepere din anul 1892 si la care Nicolae Bnescu avea s fie un colaborator statornic, n special cu recenzii si cu note bibliografice, mai ales pn n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, asa cum a colaboat si la alte reviste internationale de bizantinistic, al cror numr a sporit cu trecerea timpului.Posednd temeinice cunostinte de istorie si filologie clasic, Nicolae Bnescu si-a nsusit o pregtire serioas pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactnd si o lucrare privind evolutia timpului viitor n limba greac, deosebit de apreciat pentru valoarea sa stiintific si rmas ca un model al genului", aducnd autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum laude In iulie 1914, chiar n momentul izbucnirii primului rzboi mondial, n acea perioad de grele ncercri pentru lumea european, tnrul savant si-a vzut teza de doctorat publicat la Bucuresti, n 1915, ntelegnd ns s mbine preocuprile stiintifice cu ndatoririle patriotice si lund parte, ca ofiter de rezerv, la rzboiul dus de Romnia de atunci pentru ntregirea neamului.Dup realizarea Marii Uniri si crearea Universittii din Cluj (1919), Nicolae Bnescu a fost numit profesor de istorie bizantin la aceast Universitate, fiind ales membru corespondent al Academiei Romne n acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogat perioad a activittii sale stiintifice, ncununat prin alegerea sa ca membru activ al Academiei Romne, n primvara anului 1938. Rostit la sedinta solemn de la 25 mai 1938, Discursul su de receptie reprezenta sinteza unor preocupri de cpetenie privind Bizantul si romanitatea de la Dunrea de Jos, directie de studiu pe care savantul a urmrit-o constant n activitatea desfsurat ca bizantinist. n Rspunsul su la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia faptul c studiile bizantine ale lui Nicolae Bnescu porniser de la cunoasterea culturii grecesti de pe teritoriul romnesc. Pornind de la aceast premis fundamental, metoda savantului era simpl si bun, neavnd nevoie de nici o ndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mrturia de viat, care se cheam documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venit din vremea nssi n care au fost strile ori s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti nchipui c orice document cuprinde adevrul si anume adevrul total. El nu spune dect ceva venit de la un anume om n anume mprejurri si pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata ai putut face si aceasta, cci nimic nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul critic al lui Bnescu, care l impun si n zilele noastre pe istoricul de vocatie, con-siderndu-1 n acelasi context pe proasptul membru al Academiei drept un rspnditor al acelui larg spirit al Renasterii senine, surztoare si armonioase, care pretutindeni trebuie invocat".lorga releva calittile de mai sus n opera tiprit a lui Bnescu, iar acestea se confirm pe deplin n textul care vede astzi destul de trziu lumina tiparului. Considerm chiar c ele reprezint motivatia esential a publicrii lor, mai presus de suita adevrurilor relevate aici, adevruri care pentru cititorul zilelelor noastre si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot aprea pe alocuri prea restrnse, individuale si partiale dac le raportm la gradul de generalitate al sintezelor actuale, care pctuiesc ns si ele uneori printr-o tendint exagerat ctre socializarea istoriei si impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor istorice pe care se vd chemate s le mbrace.Bnescu nu cuta s aplice societtilor trecute retete si concepte operante n lumea de astzi, ci pornea de la cunoasterea realittilor trecute, de la ce ne nvat pe noi trecutul", sintagm aflat chiar n titlul unui studiu al su, ctre lumea actual, care este un produs al acestui trecut, nicidecum invers, n acest sens trebuie nteles spiritual deplin umanist al operei sale, care porneste de la decriptarea izvoarelor lumii trecute, care sunt si izvoare ale realittilor prezente. Pentru ca aceste realitti s fie ct mai conforme naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se impune a deosebi modele trectoare de modelele perene, n domeniul stiintelor, moda reprezint un adevr aparent, iar adevrul aparent poate fi un adversar al adevrului, mai perfid dect neadevrul nsusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a antichittii greco-romane, Nicolae Bnescu a intuit c trecutul nu poate fi nteles si perceput corect dac i aplicm concepte ale lumii de astzi, pe care lumea de altdat nu le cunostea.Semnifivativ n acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat s-1 rosteasc n Academia Romn la exact zece ani de la Discursul su de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaser n Romnia n rstimpul acelui deceniu att de agitat. Mult mai numeroase erau ns schimbrile ce urmau s se produc sub impulsul unor constrngeri pe care societatea romneasc nu le mai cunoscuse n istoria ei zbuciumat. Pretentia de a construi o lume nou, o alt societate si chiar un om nou", a dat fru liber solutiilor de ruptur brutal cu trecutul, de nlturare a oricrei continuitti cu acest trecut si cu institutiile sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Romn. Cu experienta deja ndelungat a vietii sale, cu marea sa viziune istoric, Nicolae Bnescu a nteles perfect c solutia care se pregtea si pentru Academia Romn nu era una de continuitate, ci de ruptur cu trecutul si realizrile lui, care mai cu seam n privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim discurs rostit de el n Academia Romn reprezenta un veritabil manifest n favoarea spiritului liber, a liberttii de gndire care garantase remarcabilele realizri de pn atunci ale Academiei Romne. El si ddea seama c solutia bun si corect era a continuittii, nu a rupturii totale cu trecutul, adic nu una extremist, ci una a justei msuri. Tocmai de aceea discursul su, despre care nu stia c avea s fie ultimul tinut de el n Academia Romn, dar probabil c intuia acest lucru, era intitulat Msura lucrurilor". Titlul se inspira probabil din activitatea parlamentar a lui Ionel I.C. Brtianu, remarcabil om politic si cpetenia Partidului National Liberal, grupare si optiune politic n rndul creia militase si Nicolae Bnescu. Savantul ntelesese cu discernmnt intentiile oficialittilor de atunci, care artau c nu poate fi vorba de o adaptare a naltei noastre institutii la cerintele nou ale vremii, de o simpl modificare de statute, ci, cum observa att de bine n sectia istoric, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea Academiei Romne de pn acum si de nlocuirea ei cu alta nou". Acest categoric verdict" la adresa nobilei institutii osndite a-si ncheia azi brusc existenta", l determina pe Bnescu s sustin o modalitate care s permit nu a tia brutalfirul mpletit de attea generatii, ci a-1 nnoda, spre a-1 duce mai departe".Primul adevr pe care autorul discursului l sublinia cu trie era acela c n lunga existent de 80 de ani", la data respectiv, Academia Romn n-a fost un azil al btrnetii marilor figuri ale stiintei, literaturii si istoriei romnesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfsurat n snul naltului for de cultur o activitate pe care o mrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de publicatiuni, dar o mrturiseste mai cu seam popularitatea de care se bucur ntre romni opera lor. E de ajuns a v cita pe Hasdeu, pe Maiorescu, To-cilescu, Prvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care ne-a prsit ieri".Bnescu sublinia n continuare c se face adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolan eroare de metod, judecndu-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimb ns de la o epoc la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxal sentinta strmosilor, cci timpul duce linistit mersul, fr salturi, n curgerea lui fr sfrsit; ideile singure dau nval, de multe ori naintea lui, fac salturi".Autorul sustinea cu trie c fiecare epoc si are un anumit climat moral de la care nimeni nu se poate sustrage. A socoti altfel este a cere, de pild, regimului feudal, rspndit timp de secole asupra ntregii Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur c si din motive de oportunitate politic, el si argumenta opinia sa foarte corect prin-tr-un exemplu preluat chiar din istoria rus. Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreaz acest principiu s ia exemplu de la marii nostri vecini, de la Uniunea Sovietic, unde n aprecierea faptelor trecutului nu se face aceast confuzie. Am ascultat, d-lor colegi, cteva conferinte ale d-lui Bocicarev, consilierul de la legatia sovietic de la noi, asupra statului rusesc, si am vzut cu ct entuziasm ne-a prezentat figura eroic a lui Dmitri Donskoj, marele print de Moscova, biruitorul de la Kulikovo, unde a cstigat cea dinti biruint asupra ttarilor". Totusi - continua atunci autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie nc de cte ori acest erou a nvlit cu armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan au fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, trti n robie. Dar nu i-a trecut prin minte eruditului consilier de legatie a osndi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le numim azi fratricide. Ideea unittii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea cere lui Donskoj la sfrsitul veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care i prezint astzi n att de sczuta lumin a istoriei, improvizatii de la noi".Savantul si ddea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servil a unei mode istoriografice dogmatice, nguste si nchistate, care dup un deceniu de circulatie avea s fie, chiar n acele noi conditionri social-politice, depsit prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste opinii se mentineau n conti-* Acest Discurs al lui N. Bnescu a fost publicat de ctre Acad. V. Gndea n Academica", anul IV, 1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga.nuare n cadrele conceptiei oficiale, impuse, fat de care si afirmau mai departe fidelitatea tocmai pentru a o putea amenda mai usor bazndu-se pe realizri pentru a cror just evaluare se cuvine astzi s evitm tendintele de desconsiderare sau minimalizare.Unui istoric de talia lui Bnescu nu-i puteau ns scpa neobservate opiniile simpliste care reduceau toat bogtia vietii istorice la o dependent direct de uneltele cu care oamenii au produs de-a lungul timpului lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau n voievozii nostri numai niste boieri care-i asupreau pe trani. Suntem datori s apreciem astzi ptrunderea cu care Nicolae Bnescu observa nlturarea adevratelor lor valori de pe scena istoriografiei romne si nlocuirea lor cu tot soiul de improvizati", ca s folosim propria sa terminologie.mpotriva acestui val de impostur a avut curajul s se ridice cu toat convingerea Nicolae Bnescu. si a fcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea ncununat propria carier, iar gestul acesta ndrznet a contribuit evident la excluderea sa din Academia Romn, reorganizat n acelasi an 1948, de fapt epurat de multe din valorile ei anterioare, printre care se nscria si numele su. Curajul pe care prin elogierea memoriei lui Nicolae lorga l dovedise nfruntnd extremismul de dreapta chiar n 1941 si care se repeta acum n confruntarea cu extremismul de stnga, n unele privinte chiar mai putin tolerant dect cel dinti, 1-a marginalizat atunci rapid si pe Nicolae Bnescu.Prin discursul su din 27 mai 1948, nvtatul si-a pecetluit n mod voluntar intrarea ntr-un ndelungat con de umbr, n conditiile noului regim politic, care alturi de atotputernicia unui singur partid politic o dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie s controleze totul, inclusiv viata stiintific si spiritual, deci si Academia Romn. Ridicndu-si glasul mpotriva proiectatei tutelri a Academiei Romne de ctre stat, al doilea punct important al Discursului rostit de Nicolae Bnescu n mai 1948 avertiza c omnipotenta statului duce n chip fatal la aservirea spiritului. Vedem ce lupt se d astzi pentru libertatea gndirii. Centralizarea, mpotriva creia se duce n lumea civilizat o lupt de un secol, atinge azi n attea prti punctul ei culminant. Este, domnilor, o tendint general a slbi la exces prtile corpului social fat de ntreg. Rul e vechi, l semnala pe la 1840 un mare gnditor politic, Tocqueville, n cartea-i celebr nchinat democratiei americane... Individul rmne astfel singur si dezarmat n fata omniprezentei statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societti ruina individualittii umane si s-au cutat limite acestei puteri excesive: ele (adic aceste limite - n.n., T.T.) nu s-au aflat dect n asigurarea spiritului de libertate. Aceast asigurare trebuie s o cutm si noi astzi." Observm c n mai ct se poate de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N. Bnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai mult fermitate punctul de vedere, avea s fie trecut la index de ctre autorittile regimului de democratie popular", pentru a se bucura de circulatia pe care o merit abia dup anul 1989. Fr team sau retinere, autorul discursului sublinia apoi c dac democratia e o form necesar a societtii moderne, ea trebuie s aib la temelie, si n acelasi timp drept limite, toate liberttile- si nu le mai amintesc, dar accentuez c n fruntea tuturor st libertatea gndirii". Pentru acest imperativ major ntelegea s lupte n continuare N. Bnescu, chiar n conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale, dobndite prin merite stiintifice incontestabile.Savantul si dezvolta n continuare opiniile pe baza experientei antichittii greco-romane, citnd principiul justei msuri" drept calea cea mai bun de evolutie a societtilor, sintetizat n sintagma greceasc to metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis, afirmnd spre sfrsit c nu ne sperie democratia, dar adevrata democratie: rspuns elocvent si de mare curaj dat sintagmei democratie popular" a regimului politic deja instaurat atunci n Romnia. Aflat la nceputurile sale si n conditiile de atunci, acelasi regim vedea n romani doar pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strmosii poporului romn, alturi de daci, fireste, astfel nct apelul la citate latine, ntr-un moment cnd limba latin urma s fie scoas din scolile romnesti, deficient reeditat si astzi n nvtmntul nostru, chiar dac motivele ei sunt acum altele, nu nsemna dect s te asezi n calea tvlugului, cu riscul de a fi strivit de el. Iar Nicolae Bnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat n chip constient acest risc.Este relevant faptul c savantul stia din propria sa experient ce nseamn n practic tutela statului. Au semnalat-o n toate timpurile cugettorii politici. Reunind n minile sale toate puterile, statul poate fi un protector, dar poate fi si un tiran, ntre vitiile inerente unui regim politic, cugettorii au denuntat ca cel mai grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim politic nu e scutit de aceast tendint. si eu m tem, domnilor, pentru autonomia spiritual, principiul de temelie al acestui nalt for de cultur" care era si este si azi Academia Romn.Rector al Universittii din Cluj, doctor honoris causa al Universittii din Athena nc din anul 1937, Nicolae Bnescu si continuase nestingherit activitatea, n cadrul Universittii din Bucuresti din toamna anului 1938 pn n anul 1947, iar n Academia Romn pn n 1948. Conducnd Catedra de Studii Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bnescu prezentase istoria integral a Bizantului pe parcursul a trei ani de studii, tinnd totodat cursuri speciale nsotite de se-minarii, pe parcursul crora se fceau n primul rnd interpretri de texte bizantine. Ales secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Romne, dup moartea lui N. lorga, Bnescu a mai fost Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, prelund si conducerea la Revista Istoric", aprut pn n anul 1947.Ritmul sustinut al activittii sale stiintifice a fost ntrerupt n 1948, datorit si ruperii legturilor traditionale cu lumea stiintific din Occidentul Europei, unde n-au lipsit ns elogiile la adresa atitudinii sale demne, lipsite de compromisuri. Ca o expresie a acestui fapt, este de amintit onoarea ce i s-a fcut cu prilejul mplinirii vrstei de 80 de ani, n anul 1958, cnd i s-a dedicat un volum din Revue dea Etudes Byzantines", revist ale crei prime numere vzuser lumina tiparului chiar aici la Bucuresti, n anii grei ai celui de-al doilea rzboi mondial, pentru a-si continua dup aceea aparitia la Paris, pn n zilele noastre. Alegerea sa ca vicepresedinte de onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XH-lea Congres International de Studii Bizantine, tinut la Ohrida n 1961, calitatea de presedinte de onoare al acestui Congres, ca si a celui urmtor, sustinut la Oxford n 1967, l reimpuneau atentiei autorittilor din tar: angajate atunci ntr-o nou directie de recuperare a traditiei autohtone si a trecutului poporului romn, orientare care avea s netezeasc drumul viitoarei monopolizri a acestui trecut de ctre propaganda oficial, acestea i-au acordat titlul de profesor emerit n anul 1964, iar ctiva ani mai pe urm au fost de acord ca prima fascicul din Revue des Etudes Sud-Est Europeennes", tomul VII din anul 1969**, s-1 omagieze pe savantul ce mplinea venerabila vrst de 90 de ani. La acest omagiu au subscris o serie de personalitti strine ca Vitalien Laurent, Paul Lemerle, Raymond Janin, Jean Gouillard din Franta, Tommaso Bertele si Giuseppe Schiro, din Italia, Johannes Irmscher si Peter Wirth din** Numr din RESEE, VII, 1961, l, unde la p.9-17, era inclus si bibliografia lui N. Bnescu, alctuit de P.s. Nsturel, n manuscrisul dup care este publicat cartea de fat se afl si ciorna unei scrisori adresate de N. Bnescu bizantinistului german H.G. Beck la 25 septembrie 1964, prin care P.s. Nsturel era recomandat pentru a redacta n viitor notitele bibliografice ale contributiilor romnesti prezentate la revista Byzantinische Zeitschrift", activitate pe care Nicolae Bnescu nu mai era n msur s o continuie, aflndu-se deja la o vrst prea naintat. Despre viata si activitatea lui N. Bnescu, datorm unele informatii lui St. Brezeanu, Bizantinistul Nicolae Bnescu (100 de ani de la nastere), n Revista de istorie" XXXI, 1978, 12, pp. 2221-2233). Germania, Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria, Steven Runciman din Anglia, Herbert Hunger din Austria, Francois Halkin din Belgia, N. Pigulevskaja din Uniunea Sovietic, Gyula Moravcsik din Ungaria, Emanuel Kriaras din Grecia, Kurt Weitzmann din SUA.Nicolae Bnescu detinuse si alte onoruri, cum ar fi calitatea de reprezentant al Romniei n Comitetul International care pregtise srbtorirea a 60 de ani de viat ai lui August Heisenberg n 1929, de membru al Societtii de Studii Bizantine din Athena, ca si al Comitetului de conducere al revistei internationale By-zantion", care apare si astzi la Bruxelles, ca de altfel si al periodicului Revue Historique de Sud-Est euro-peen", aprut la Bucuresti n perioada 1913-1946.Vrsta tot mai naintat, reabilitarea sa lent si timid, precum si ruperea legturilor cu traditia istoric anterioar si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai ngduit s redacteze forma finit a marii sinteze, la care a lucrat cu ncepere din anii '30 pn la nceputul anilor '60 ai veacului al XX-lea.Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin volum de istorie bizantin ne-a fost pus la dispozitie de ctre Academicianul Virgil Gndea, cruia-i multumim pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele nvtatului.De la bun nceput se poate observa foarte usor faptul c manuscrisul nu reprezint forma definitiv, ntruct ntre cele peste 600 de pagini ale sale se afl un numr mult mai mare de fise de cele mai diverse mrimi, care trebuiesc intercalate n textul initial, n lo-curi care de regul sunt indicate prin semne de ctre autor. Exist ns nu putine cazuri n care locul exact al fiselor nu este indicat. Alte dificultti provin din anumite neconcordante ntre textul de baz si adaosurile din fise, sau din faptul c fiind redactate mai trziu dect textul de baz si n mod separat de acesta, uneori apar n fise si formulri care le repet pe cele din textul initial.Mai reiese faptul c o prim redactare a textului era ncheiat nc din anii 1936-1937, autorul planificn-du-si publicarea lucrrii n patru volume, cele trei momente ale demarcatiei dintre ele fiind reprezentate prin domnia lui lustinian I, a lui loan Tzimiskes si anul 1204. Prelucrrile ulterioare ale textului ne-au convins ns c Bnescu a avut sovieli n privinta acestei periodizri initiale, afirmnd, de exemplu, c adevratul moment de trecere de la o etap la alta este reprezentat de ctre domniile lui Maurikios si Phokas, instalarea noii dinastii a lui Heraklios marcnd nceputul unei alte etape n istoria Bizantului, pe care autorul a optat ulterior s o duc pn la anul 1081, cnd se poate considera c se deschide a treia si ultima perioad a istoriei bizantine. Apreciem astfel c dispunerea ntregului material redactat de ctre autor se distribuie destul de echilibrat n cele trei volume, din care primul, cel de fat, se ncheie cu domnia lui Phokas.Intentia autorului de a redacta aceast sintez integral de istorie bizantin reiese nu numai din continutul manuscrisului si al fiselor adugate printre pagini, ci si din scurta Prefat a lucrrii, numerotat cu cifre romane. Urmeaz textul paginat cu cifre arabe. O mentiune special o merit faptul c n jur de o sesime din ntreaga lucrare, deci cam jumtate din primul volum, care se public acum, Incluznd si subcapitolul 6 al domniei lui lustinian (intitulat Cucerirea Italiei. Rzboiul cu gotii"), are o redactare definitiv, ngrijit n vederea dactilografierii si apoi a publicrii, ntruct printre ultimele aparitii citate de Bnescu figureaz cartea lui B. Rubin despre lustinian I, nsemneaz c autorul a realizat partea initial de redactare definitiv n jurul anului 1960 sau la putin timp dup aceast dat. Vrsta naintat - trecuse deja de 80 de ani - nu i-a mai oferit ns rgazul de a continua redactarea definitiv, astfel c urmtoarele cinci sesimi ale sintezei au rmas numai cu redactarea initial, nefinisat si cu fisele neincluse n text. n aceeasi ordine de idei, remarcm absenta total a fiselor adiacente n prima parte, redactat definitiv. De asemenea, n manuscris exist pentru aceast prim parte si cteva pagini rzlete, tinnd de redactarea anterioar si avnd formulri absolut identice cu redactarea definitiv, ntruct numai prima parte, care trece ns de jumtatea volumului publicat aici, a cunoscut redactarea definitiv a autorului, aprecierile de valoare cu privire la ntregul text al acestei Istorii trebuie s tin seama de caracterul su neterminat, insuficient finisat.Din cele artate aici reies cu prisosint dificulttile, ca si aspectul laborios al ntreprinderii de a pune n circulatie scrierea cea mai extins a lui Nicolae Bnescu. Ea reflect stadiul de dezvoltare n care se aflau studiile bizantine cu o jumtate de veac n urm. Pentru a-1 face pe cititor s nteleag nivelul actual al acestor studii, am mbogtit adnotrile autorului, adugnd si multe note suplimentare. Adugirile noastre, att n text ct si n note, sunt indicate ntre paranteze trepte. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor interventii pe care le-am fcut n textul propriu-zis, acolo unde manuscrisul prezint lacune, are pagini disprute, fapt mentionat chiar de nscrisuri ale lui N. B-nescu. Faptul are valoare, spre exemplu, pentru unele subcapitole privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea, cu titluri reconstituite dup mentiuni sporadice ale autorului, unde am introdus o expunere mult abreviat, necesar ntelegerii textului de ctre cititori si pentru a face legtura ntre partea anterioar si cea urmtoare.Pe lng valoarea istoric, textul lui Nicolae Bnes-cu are si valoare literar. Unele pagini sunt de o frumusete aparte. In afara modificrilor impuse de actuala ortografie, am cutat s mentinem intacte expresiile si formele, inclusiv cele proprii, utilizate de ctre autor, ntre acestea figureaz sintagma legati de brazd", n loc de legati de glie", sau aparitia destul de frecvent a perfectului simplu. Am nlocuit doar unele forme prea arhaice ca dete" prin echivalentul su actual ddu", ca si aparitia prea deas pe alocuri a prezentului istoric, n aceeasi directie, am acordat o atentie special concordantei timpurilor, aspect tratat uneori cu prea mult libertate de ctre autor.Nu ne extindem asupra valorii stiintifice, de continut, a acestei scrieri, care se constituie, alturi de sintezele lui Nicolae lorga, n cea mai sistematic expunere a Istoriei Imperiului bizantin realizat pn n prezent de un romn, dup modelul si exigentele pozitivismului. De aici deriv meritele expunerii, care este documentat si ndreptat spre lmurirea faptului concret, a detaliului cu semnificatie istoric. Preocuparea pentru acest aspect pare s-1 fi absorbit prea mult pe autor, inclusiv n formulrile de titluri. Multe dintre ele lipsesc, inclusiv titlul pe care 1-am dat acestui volum. Suntem ns ncredintati c la redactarea complet si la definitivarea ntregii lucrri, Nicolae B-nescu ar fi acordat o atentie cuvenit si acestui aspect, cu deschideri ctre noua istorie", rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea sa o dovedeste adeseori si care l aseaz fr dificultate alturi de alte figuri de seam ale istoriografiei romne, ca Nicolae lorga sau George I. Brtianu.Dincolo de valoarea n sine a textului pus acum pentru prima oar la dispozitia publicului nostru cititor, care este unul deosebit de cultivat, ca si a tineretului studios, de care Nicolae Bnescu a fost legat n chip firesc, considerm c se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative care leag actuala istoriografie romn de matca ei initial, de traditiile si de realizrile ei din trecut, de filonul ei cel mai autentic.Tudor TEOTEOINOT ASUPRA EDITIEITextul care urmeiz reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bnescu, att n privinta stilului, ct si a formelor utilizate de ctre autor pentru redarea numelor proprii transmise de ctre izvoare.Singurele modificri operate de noi privesc unele forme arhaice, ca si expresii iesite din uzul limbii romne actuale, cutnd ns s mentinem nealterat stilul autorului.Pentru sistematizarea textului, operatiune pe care autorul nu a finalizat-o, mai ales n privinta titlurilor de capitole, de prti, ca si de volume, am adugat respectivele titluri, cu convingerea c formulrile lor se apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. Faptul este valabil si pentru titlul acestui volum.Rigoarea stiintifici impune redarea uniform a termenilor proprii, dificultate sporit n cazul formelor grecesti ncettenite deja n limba romn, precum Calcedon" pentru Chalkedon". Am preferat ultima form, folosit consecvent de ctre autor, n spiritul redrii etimologice a notiunilor. Usoarele variatii pe care le ntlnim n text nu schimb principiul urmat de Nicolae Bnescu, principiu care corespunde, altminteri, si opiniilor noastre.Interventiile pe care le-am efectuat mai ales n note, n vederea actualizrii, pe ct posibil, a informatiei, au fost trecute ntre paranteze drepte. In partea a doua a crtii am redat printr-un corp de liter mai mic cteva fragmente care par mai degrab fise de documentare ale autorului, dect o redactare finit a lucrrii.De asemenea, la lista de abrevieri a autorului am adugat o alta, continnd abrevierile utilizate de noi.ABREVIERI ALE AUTORULUIBrooks, The Eastern Provinces = E.W. Brooks. The Eastern Provinces form Arcadius to Anastasius (Cambridge Medieval History, t. l, cap. XVI).Buiy, History form Arcadius to Irene = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire form Arcadius to Irene (395-800), l, II, London, 1889.Bury, Easteern Roman Empire = I.B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire form the Fli of Irene to the Accession of Basile I (802-867), London, 1912.Bury, History I si History II = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire from the Death of Theodosius I to the Death of Justinian (395-565), 2 vols., London, 1923.Croiset, Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la Litteraturegrecque, 5 vols., Miinchen, 1924.Diehl, L'Exarchat de Ravenne = Ch. Diehl, Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751), Paris, 1888.Diehl, L 'Afrique byzanine = Ch. Diehl, L 'Afrique byzantine. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709), Paris, Leroux, 1896.Diehl, Justinien = Ch. Diehl, Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle, Paris, Leroux, 1901.Diehl et Marcais, Le monde oriental = Ch. Diehl et G. Marcais, Histoire du Moyen Age, III, Le monde oriental de 395 1081, col. Histoire Generale", Paris, 1944.Finlay, History of Greece = George Finlay, A History of Greece form its conquest by the Roman to the present time B.C. 146 to A.D. 1864, ed. H.F. Tozer, Oxford, 1877, 7 vols.Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury = Edw. Gibbon, The History of the Decline and Fli of the Roman Empire, ed. I.B. Bury, London, 1896-1900, 7 vols.ABREVIERI ALE AUTORULUIGoubert, L'empereurMaurice = Paul Goubert, Byzance avnt l'Islam. Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de Justinien. L'empereur Maurice, Paris, Picard, 1951.Gtiterbock, Byzanz und Persien = K. Gilterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-votkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians, Berlin, 1906.Schmid, Stahlin, Griechische Litteratur = W. Schmid, Otto Sthlin, Wilhelm von Christs Geschichte dergriech. Litteratur, ed. a Vl-a, Il-er Teii, Il-e Hlfte, Munchen, 1961.Stein, Studien = E. Stein, Studien zur Geschichte des byzant. Reiches vornehmlich unter den Kaisern Justin II und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919.Stein, Geschichte = E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I. wien, 1928.Stein, Bas-Empire II = E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, pub-lie par Remy Palanque, 1949-Vasiliev, L'empire byzantin I, II = A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, 2 vols., Paris, Picard, 1932.Vasiliev, Justin the First = A.A. Vasiliev, Justin the First. An Introduction to the Epoch ofjustinian the Great, Harvard Univ. Press, Cambridge Mass., 1950 (Dumbarton Oaks Studies I).ABREVIERI ALE NGRIJITORULUI EDItIEIAn. Boli. = Analecta Bollandiana, Bruxelles, 1882-ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka, Sverdlovsk (Ekate-rinburg) Beck, Kirche = H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur imbyzantinischen Reich, Munchen, 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies, Birmingham BS1 = Byzantinoslavica, Praga, 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift, Leipzig (Munchen), 1892-Dagron, Naissance = -G. Dagron, Naissance d'une capitale, ed. aIl-a, Paris, 1984DOP = Dumbarton Gaks Papers, Washington, 1941-EBPB = Etudes byzantines et post-byzantines, Bucuresti, 1979-EHR = English Histori cal Review, Londra EPLBIP = 'EyK'OKA.orciSi.KO npoccojTOypaqHKO AE^IKO Bu^avTivfjt'loTOpiaq Kcd IloXuio^ov, Atena, 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, 4 voi., Bucuresti, 1964-1982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum, ed. C. et T. Miiller,5 voi., Paris, 1885GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger, Literatur = H. Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, 2 voi., Munchen, 1978 Jones, LRE = A.H.M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602,voi. MV, Oxford, 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica, Roma, 1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium, 3 voi., New York-Ox-ford, 1991TM = Travaux et Memoires, Paris, 1965-RE = Paulys Realencyclopdie der classischen Altertumswissen-schaft, neue Beafbeitung hrsg. v. G. Wissowa, Stuttgart, 1893-REB = Revue des Etudes byzantines, Paris, 1944 si (R)EB pentruvols. I-III, aprate la Bucuresti VR = Variorum ReprintsViz. Vrem. = Vizantijskij Vremennik, Sanktpetersburg (Leningrad), 1894-1927, Moscova, 1947-PREFATDac n privinta datei cu care se ncheie istoria Bizantului - prbusirea sub loviturile turcilor otomani (1453) - nu ncape discutie, prerile se deosebesc cnd e vorba s se determine mai precis timpul de unde aceast istorie trebuie s nceap.Unii pornesc de la Justinian I, de la data urcrii sale pe tron (527), sau de la data decretului de nchidere a Universittii din Atena (529), care pune capt celei din urm manifestri superioare a vietii pgne. Altii gsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395), cnd imperiul se mparte ntre cei doi fii ai si, n jumtatea de Apus si cea de Rsrit.Dar Krumbacher a artat cu mult dreptate1 netemeinicia acestor preri si motivele pentru care trebuie s se nceap cu mult nainte de Justinian, si chiar nainte de Theodosius cel Mare, cci nu se pot avea n vedere numai faptele singulare, ci ntreaga dezvoltare n toate domeniile vietii, din primele timpuri ale imperiului pn n zilele celui din urm Paleolog.De aceea, pentru el timpul n care se plmdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi dect acela n care vechiul pgnism oficial a fost nlocuit cu noua religie a lumii, timpul n care organismul Statului a suferit o prefacere adnc si durabil, acela n care elementul grec ajunse n Imperiul roman un fac-1 Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. a Il-a, Munchen, 1897, Introducere", [ed. anastatic, New York, Burt Franklin, 1970].tor politic de mare nsemntate si, n cele din urm, predominant, prin ntemeierea unei noi capitale, asezate n cercul de influent a culturii grecesti; n sfrsit, timpul n care n limba, n literatura si arta greac se ndeplinesc prefaceri fundamentale. Acestea se ntmpl, afirm Krumbacher, la nceputul veacului al IV-lea, sau, dac vrem o dat mai exact, n anul 324, cnd Constantin cel Mare ocup tronul imperiului ca singur stpnitor.Sub raport politic, adaug Krumbacher, ceea ce deosebeste radical epoca bizantin de cea roman e strmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus n Rsrit si nlturarea treptat, cu ncetul, ca o consecint a acestui fapt, a limbii latine de ctre cea greac.nvtatul german vede punctul initial al acestui proces n ntemeierea noii capitale la Constantinopol si n mprtirea imperiului rezultat dintr-nsa n cele dou jumtti: de Apus si de Rsrit. Prin aceste dou fapte se pecetluieste definitiv separatia, adncit tot mai mult, a Orientului grec de Occidentul latin.Consideratii att de serioase nu pot fi ignorate, si o istorie a Bizantului trebuie s prezinte, orict de sumar, toate aceste mari prefaceri, hotrtoare pentru nsusi caracterul Statului bizantin. Eminentul bizantinist englez J. Bury socoteste si el c dezvoltarea bizantinismului" a nceput din secolul al IV-lea si c unele din trsturile sale caracteristice ncep s apar ndat dup ntemeierea Constantinopolului2.2 Cambridge Medieval History, London, 1923, voi. IV, Introducerea" la Istoria Bizantului. *.-:.^t. .,/,-, . ,,:.^ .,,,,:..,,,. f^.,,s36Franz Dolger reprezint acelasi punct de vedere cnd afirm ca nceput al istoriei bizantine anul 325, ca simbol al primei manifestri puternice a Bisericii crestine hotrtoare pentru dezvoltarea politic si cultural n Evul Mediu, si anul 330, anul ntemeierii Constantinopolului, Palladium al puterii politice si bisericesti a imperiului n Orient"3.De aceea, noi vom ncepe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare, schitnd astfel evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea, fr de care greu s-ar ntelege aceast istorie, si care constituie ntia sa perioad, caracterizat att de bine prin expresia fruhbyzantinisch a germanilor, creia i corespunde n limba noastr caracterizarea de protobizantin.mprtirea istoriei bizantine n perioade, discutat cu atta pasiune n anii din urm, e ceva artificial. Noi urmm traditia practic a expunerii acestei istorii pe dinastiile de mprati.3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A. M. Schneider), n Wissenschaftliche Forschungsberichte. Geisteswissen-schaftliche Reihe", Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952, Einlei-tung, p. 115.PARTEA NTIDINASTIILE CONSTANTINIAN si THEODOSIANCU SUCCESORII LORU-M-JI'UILM 9.. AnC *M fu Cu tMiuZ. foit*. > t.. TVviuL Itt^ C.otv*... ti4*mbt dpifovt TraTrjaat (fjv TOUTO avr avwv cpaiperai.46ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINIzvorul principal de la care se porneste n aceast discutie este Eusebiu din Caesarea, istoricul bisericesc contemporan. Cum era de asteptat, prerile savantilor n aceast privint sunt foarte diferite. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioas n favoarea crestinismului. El a primit, se stie, botezul pe patul de moarte - lucru obisnuit, de altminteri, n acea epoc: conferit in extremis, botezul se socotea c asigur mntuirea. Atitudinea lui Constantin a pornit din motive politice. El si-a dat seama de puterea n crestere a noii credinte si vedea ntr-nsa o arm pentru a-si pstra unitatea politic a statului. Jacob Burck-hardt, n cartea sa de mare rsunet asupra lui Constantin5, nu sovie a tgdui categoric acestui mare ambitios schimbarea de credint, ca si cum religia putea fi ceva pentru o inim devorat de setea de a domni". Nu vede nici o deosebire ntre Constantin, fcndu-se crestin, si Primul Consul cnd semneaz Concordatul: amndoi se gndeau numai la puterea si la gloria lor.O prere identic exprim Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolic a stpnitorului universal realizare nsemntatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universal pe care o pregtea.Adolf Harnack e de aceeasi prere cnd arat7 c, n secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un factor nsemnat n imperiu, si victoria crestinismului n Asia Mic era clar nainte de epoca lui Constantin, iar n5 Die Zeit Constantin's des Grossen, 3. Aufl., Leipzig, 1898.6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913.7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreijahrhunderten, 2. Aufl., Leipzig, 1906.47NICOLAE BANESCUalte provincii ea fusese destul de bine pregtit. Geniul politic al lui Constantin si-a dat seama de realitate si n-avea trebuint pentru aceasta de o inspiratie special.Trebuie s relevm si prerile juste ale lui Hugo Koch8, care duc la aceeasi concluzie.V. Duruy nu se deosebeste n prerea sa de toti acestia, ncercnd a ptrunde pn n adncul sufletului lui Constantin, istoricul francez declar c a gsit ntr-nsul o politic, mai degrab dect o religie (une politique plutot qu'une religion)9. Ca si Burckhardt, l apropie si el din acest punct de vedere pe Constantin cel Mare de Bonaparte.Alt istoric francez, mai aproape de noi, Leon Ho-mo, cunoscut prin attea pretioase lucrri asupra epocii imperiale romane, l prezint pe Constantin, care practicase, ca si tatl su, Constantiu Chlorus, monoteismul solar oficial10, evolund putin cte putin, si nc nainte de campania de la Pons Milvius, ctre un cult solar purificat, care sfrseste prin a lua caracterul unui adevrat deism". Autorul afirm c nu suntem n fata unui fenomen individual" si semnaleaz un mers analog la colegul lui Constantin, la Licinius, un pgn convins". Homo arat mai departe c faimosul Edict"X 1913.Konstantin der Grosse und das Christentum, Munchen,9 Histoire des Romains, Paris, 1885 (nouvelle ed.), t. VII, p. 88.10 V. excelenta lucrare asupra sincretismului religios, care duse la monoteismul solar impus de Aurelian ca religie oficial a imperiului: Les e'mpereurs romains et le christianisme, Bibi. his-torique, Paris, Payot, 1931; pentru citatia noastr, pp. 114-116.48ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINde la Milan, care poart dubla semntur, desemneaz puterea cereasc suprem sub perifraze vagi - si, ca atare, strict deiste - ca divinitate, divinitas", tot ce este divinitate n locuinta cereasc, quicquid est di-vinitatis in sede caelestf, divinitate suprem, summa divinitas1'. Rugciunea pe care Licinius va cere armatei sale s-o rosteasc pe cmpul de btlie de lng Adrianopole, adaug nvtatul francez, va fi a unui curat deist". Dar pentru firile veacului al IV-lea, setoase de credint si nflcrate de practici, deismul, conchide el, suprem rezultat al monoteismului solar, nu reprezenta dect o formul goal si rece, un de ces expedients commodes, ou lapolitiquepouvait trou-ver son compte, mais qui ne donnait satisfaction ni aux besoinsprofonds de l'me, ni aux aspirations in-times du coeuf.N. lorga l socoteste pe Constantin un latin, un latin din Occident, foarte pgn ca spirit, oricare ar putea fi prerea asupra pretinsului su proces de constiint, care miroase ndestul a politic a pcii romane si a punerii n fapt pentru ideea de Stat, mai sacr dect toti zeii vechi si moderni, a oricrui element existent de vitalitate"11.A. A. Vasiliev, nregistrnd diferitele preri privitoare la aceast dezbtut chestiune, socoteste c recunoscnd aplecarea sincer a lui Constantin pentru crestinism, nu s-ar putea lsa deoparte vederile sale politice; ele au trebuit s joace un rol esential n atitudinea pe care a manifestat-o el n privinta crestinismului, care-i putea fi util n mai multe chipuri"12.11 Histoire de la vie byzantine, I, pp. 31-32; cf. p. 81.49Fr a-si nsusi minunile povestite de Eusebiu, Gaston Boissier crede n sinceritatea convertirii lui Constantin. Ea se explic, dup el, fr aceste minuni. E de ajuns s ne amintim c mpratul era un superstitios nspimntat, care, zvonindu-se c Maxentiu ncerca s-i atrag pe zei de partea sa prin tot felul de invocatii si sacrificii, se temea s nu fie nvins dac nu obtinea protectia vreunei divinitti puternice. Astfel, a fost adus a cere ajutorul Dumnezeului crestinilor. Cnd s-a decis la aceasta, continu Boissier, nu s-a multumit a-1 invoca n adncul sufletului su, cci, ca toti pgnii, el nu credea dect n eficacitatea practicilor. A pus deci dinaintea soldatilor steagul mpodobit cu monograma lui Christos, faimosul labarum, si a asteptat rezultatul btliei pentru a se declara cu totul cucerit de noua credint13.Eminentul medievist francez F. Lot contest motivele politice, cnd, trecnd peste convertirea" lui Constan-12 Histoire de l'empire byzantin, Paris, ed. Picard, 1932, p. 60.13 La fin du paganisme, t. I", Paris, Hachette et Cie, 1907, chap. Ier [labarum era o variant a lui lauratum (gr. avprov) sau laureatum (signuni), ntruct stindardul lui Constantin cel Mare era o cruce dominat de o coroan de aur (semnul victoriei), iar sub ea se aflau portretele suveranilor, cf. H. Gregoire n Byzan-tion", 12 (1937), pp. 277-281 (Encore l'etymologie de "labarum^. Bnescu nu a luat n seam (sau nu a cunoscut) si acele opinii care au admis o origine celtic pentru apov (de la celticul llafar"), cf. J.-J. Hatt, La vision de Constantin au sanctuaire de Grand et l'origine celtique du labarum, n Latomus", 9 (1950), pp. 427-436. Mai apropiat ni se pare si nou derivarea din lau-reum (vexillum); de adugat la bibliografia acestui detaliu A. Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pgn Rome, Oxford, 1948 si M. Green, J. Ferguson, Constantine, Sun-Symbols and the Labarum, n Durham University Journal", 80 (1987), pp. 9-17].50ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINtin, crede c n adeziunea lui la crestinism e o parte de sinceritate. A pretinde c mpratul Constantin a aderat la crestinism din motive politice nseamn a crede c avea interes s-o fac. Dar crestinismul era rspndit numai n Pars Orientis. A trece la crestinism era, pentru un suveran care domnea n Occident, un non-sens, era chiar periculos, cci armata, singura fort real a Statului, era pgn. Pentru Lot, numai o concluzie este posibil: anume c a cedat unei impulsiuni subite, de ordin patologic sau divin. Dac nu s-a convertit de la victoria lui asupra lui Maxentiu, afirm. nvtatul francez, a dat ns semne exterioare, oficiale, ale adeziunii sale la noua credint. Din prudent, Constantin menajeaz un timp pgnismul; dar favorizati n permanent au fost crestinii. Lot socoteste c mpratul si-a artat mai cu seam zelul dup victoria sa definitiv asupra lui Licinius. (324). Labarum e de atunci gravat pe monede, n efigiile din acest timp, mpratul apare n atitudinea rugciunii, cu ochii la cer. El intervine constant n afacerile Bisericii, interventie care culmineaz cu ocazia Sinodului de la Niceea (25 iulie 325). ntemeierea Constantinopolului, care, dup el, e o enigm", s-ar explica prin aceleasi sentimente. Lot vede n decizia grbit a lui Constantin, dup victoria definitiv asupra lui Licinius, un semn al recunostintei sale ctre Dumnezeu, care-i dduse biruint14:Un aprtor al sincerittii lui Constantin este si eruditul numismat al epocii lui Constantin, Jules Mau-rice15, ntemeiat pe cercetrile sale n acest domeniu.)4 La fin du monde antique et le debut de Moyen ge, Bibliotheque de syntese historique, l'Evolution de l'humanite, Paris, 1927, pp. 36-37.51Trebuie s punem alturi de toti acestia pe savantul olandez D. C. Hesseling, desi n consideratiile pe care le face el nu exist o perfect coerent, n lucrarea nchinat civilizatiei bizantine16, Hesseling se desparte de aceia care vd n Constantin numai geniul politic. Inconsecventele atitudinii mpratului, ca si crimele de care s-a fcut vinovat, sunt, afirm el, contradictii evidente ale sincerittii sale religioase. Msurile care au lovit n pgnism depsesc apoi textul Edictului de la Milan, care acorda, simplu, deplina libertate a cultului. Cel mai bun mijloc de a rezolva aceast contradictie", afirm Hesseling, este de a vedea nainte de toate n Constantin pe Cesarul roman decis s mentin unitatea imperiului'1. El si ddea bine seama c noua credint devenise o putere n fata creia pgnismul n-ar fi putut s se mentin mult timp. Ceea ce fcea tria crestinismului, zice autorul, era doctrina sa sprijinit pe o revelatie precis. Nu trebuie s ne mirm c o astfel de unitate a fcut o adnc impresie asupra spiritului unui mprat roman: el simtea bine c era ntr-nsa o fort analoag unittii care ddea imperiului puterea sa, nct nu numai din calcul, ci din convingere mbrtisa partida puterii spirituale n crestere".lat ns c cercetrile recente ale lui Henri Gre-goire, savantul bizantinist de la Bruxelles, clatin din temelii prerile traditionale privitoare la convertirea"15 Constantin le Grand. L 'origine de la civilisation cbretienne, Paris, 1925.16 Essai sur la civilisation byzantine, Paris, Alf. Picard et Fils, 1907, pp. 8-9.52lui Constantin si la vestitul Edict de la Milan. Ele merit a opri ndestul atentia noastr.Mai nti, n primul su studiu, intitulat La conver-sion" de Constantin11, H. Gregoire pune n adevrata-i lumin rolul lui Constantin fat de ideea crestin, ajungnd la concluzia c Eusebiu a confiscat pentru ntiul mprat crestin toat gloria lui Licinius.Pornind de la constatrile lui Harnack (Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten drei Jahrhunderteri), nvtatul belgian subliniaz existenta celor dou blocuri ale imperiului de la nceputul secolului al IV-lea: Orientul crestin si Occidentul pgn. Regiunea unde crestinismul a ptruns mai adnc, de la primii si pasi pn la victoria final, e Asia Mic. Considernd atitudinea mpratilor tetrarhiei fat de chestiunea religioas, se constat, dup patruzeci de ani de pace, reluarea persecutiei cu o nversunare ca-re-i d caracterul unui rzboi de exterminare. Rspunztori de acest masacru sunt mpratii din Orient -Diocletian, Galeriu, Maximin -, ai cror supusi erau, n mas, crestini, n Occident, rmas pgn n bloc, e, dimpotriv, tolerant: Constantiu Chlorus nu execut dect prea putin edictele de persecutie; Maxentiu, nc de la uzurparea sa, i favorizeaz pe credinciosii din Roma, iar Constantin a luat deodat atitudinea cea mai inexplicabil, convertindu-se brusc, cum afirm traditia ecclesiastic. Totul s-ar explica prin convingerile religioase ale mpratilor.17 Aprut n Revue de l'Universite de Bruxelles", 36 (decembre 1930 - Janvier 19M), pp. 231-272.53mAceasta e teoria istoric pe care H. Gregoire o supune unei analize ptrunztoare, pentru a proba c adevratele motive de msuri adesea contradictorii nu sunt fr legtur cu conjunctura politic a momentului".Autorul probeaz, c ideea persecutiei a pornit de la Galeriu18. n iarna anului 302-303, venind la Nico-media, la Diocletian, el a reusit a-1 convinge s ntreprind exterminarea crestinilor. Galeriu exercita n acel timp o mare influent, era, dup expresia lui Gregoire, sabia tetrarhiei". El repurtase asupra persilor, n 297, o victorie strlucit si era idolul armatei. Cele mai bune contingente ale acestei armate erau alctuite din trani danubieni, pgni fanatici. Galeriu venea din aceleasi regiuni. Nscut lng Sardica, mama sa era o daco-roman: mulier superstitiosa, cum o carac- terizeaz Lactantiu, ea i ura pe crestini. Ambitia lui Galeriu de a restabili unitatea imperiului n folosul su pare verosimil. Prigonirea crestinilor l fcea s apar opiniei militare ca un campion al cultului oficial".Abdicarea lui Diocletian si a lui Maximian, n 305, a fost, cum o probeaz textele produse de H. Gregoire, o adevrat lovitur de Stat a lui Galeriu. Apoi, ntrunirea vechilor Augusti la Carnuntum n-a fcut dect s sanctioneze deciziile Iui Galeriu. Acesta si alese Ce-sarii: Maximin Daia, o rud, si Sever, un ofiter al campaniei din Persia. Cnd acesta muri, dup proclamarea lui Maxentiu, Licinius, candidatul lui Galeriu, fu18 Ed. Gibbon, n monumentala sa History ofthe Decline and Fli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, p. 127 si urm., exprim aceeasi prere cu privire la initiativa fanaticului Galeriu.54ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINproclamat August. Constantin, care, la moartea tatlui su (306), fusese proclamat de trupe mprat, a fost tolerat de congres.H. Gregoire surp apoi legenda care fcuse din Maxentiu un tiran" si un persecutor, stabilind c, n realitate, acest uzurpator a fost primul binefctor al crestinismului, n timpul domniei sale de 6 ani, el a oprit persecutia, a restabilit ierarhia bisericeasc si a restituit bunurile eclesiastice confiscate, n aceast reabilitare, autorul are n sprijinul su cercettori care 1-au precedat (Caspar, Groag, Pincherle). n lupta pe care o ducea cu rivalii si, Maxentiu avea tot interesul s exploateze nemultumirea strnit de persecutie.Mai departe, H. Gregoire arat c edictul de tolerant al lui Galeriu, din aprilie 31119, cu acele stranii considerente ale preambulului, face evident o interventie care-1 va fi determinat pe implacabilul dusman al crestinismului, atunci muribund, la o astfel de palinodie. Singur Licinius a putut face aceast interventie, cci el s-a aflat la cptiul lui Galeriu n acele momente. Conflictul cu Maximin 1-a ndemnat a-i smulge actul de clementi fat de crestini, pentru a-si atrage populatia att de masiv crestin a Asiei Mici. Lucrul n-a fost, desigur, prea usor. Ecoul luptei interioare a lui Galeriu a trecut n redactarea neobisnuit a edictului.n ce priveste viziunile lui Constantin, ntmpinrile nvtatului belgian sunt fr replic, n autenticitatea Vietii lui Constantin mai nimeni nu mai crede astzi. Acest panegiric romantat", cum l numeste H. Gregoire, e mult posterior evenimentelor. Ct pentru mo-1 Afisat la Nicomedia, n ziua de 30 aprilie 311.55nograma lui Christos de pe scuturile soldatilor lui Constantin, ea nu e altceva dect semnul urrilor ce se fceau la aniversarea domniei mpratului, acele vota (publica) att de frecvente n epigrafia numismatic a epocii20. Astfel, ntreaga travestire n cruciad a campaniei din 312", pentru a ntrebuinta expresia sugestiv a autorului, se nruie naintea criticii serioase, n lupta cu Maximin, Licinius apare aproape un campion al crestinismului". Lactantiu a nregistrat faptul n toate amnuntele21. Cele dou armate se aflau fat n fat la Tzirallum (azi Ciorlu), n Thracia, n cmpia pe care Lactantiu o numeste Campus Sere-nus (recte: Ergenus)22. Maximin promise lui Jupiter c va nimici cu totul numele de crestin dac va repurta victoria, n noaptea urmtoare, un nger i apru lui Licinius, n somn, poruncindu-i s se scoale si s se uneasc cu armata sa, pentru a invoca numele Dumnezeului suprem, asigurndu-1, n acest caz, de victorie. Licinius viseaz chiar c se destepta si c ngerul i dicta cuvintele de care trebuia s se foloseasc n rugciune, ndat ce s-a trezit, el chem un secretar si-i dict rugciunea: Dumnezeule suprem, te rugm; Dumnezeule sfnt, te rugm; ti ncredintm toat20 E vorba de semnul numeral X, pentru a zecea aniversare, ntr-o coroan de laur (Jaurea).21 De mortibus persecutorum, XLVI.22 [n perioada bizantin, toponimul Tzirallum a devenit TzourouKDos]. D. Gregoire a rectificat expresia lui Lactantiu n Campus Ergenus, dup numele afluentului Ergenus, Erginus al fluviului Hebrus, cum a rectificat si Campus Mardiensis n Campus Ardiensis, de la numele altui afluent Ardus, al aceluiasi fluviu.56dreptatea; ti ncredintm mntuirea noastr; ti ncredintm imperiul nostru. Prin tine trim, prin tine suntem nvingtori si fericiti" etc23.Soldatii lui Licinius puser jos scuturile si cstile, si mpratul, ncepnd rugciunea, fu urmat la moment de ofiteri si trup, cu minile ridicate la cer. De trei ori repetar rugciunea, att de tare, nct armata din fat auzi zgomotul. Rezultatul luptei (30 aprilie 313) fu dezastruos pentru Maximin: soldatii lui crestini se predar n mas sau se mprstiar. nvinsul fugi pn la Tarsos, n Cilicia. Licinius intr apoi n Nicomedia, si Lactantiu ne spune c aduse multumiri Dumnezeului care-i dduse biruinta, iar la 13 iunie 313 se afis n aceast capitala edictul de tolerant si restituire, numit att de impropriu Edictul de la Milan".H. Gregoire explic apoi mprejurrile conflictului dintre Constantin si Licinius, singurii Augusti rmasi pe teren, faza final a acestui conflict, n care Licinius, speculnd impopularitatea lui Constantin printre multimile pgne si populatia Romei, si schimb atitudinea religioas. Biruit n ultima lupt, dat la 18 septembrie 324,23 Summe deus, te rogamus; Sancte deus, te rogamus. Omnem justitiam tibi commendamus; Salutem nostram tibi commendamus; Imperium nostrum tibi commendamus. Per te vivimus,Per te victores etfelices existimus. Summe sancte deus, Preces nostras exaudi, Brachia nostra ad te tendimus, exaudi, Sancte summe deus. , J57la Chrysopolis, n Bithynia, dup ce o pierduse pe cea dinti, lng Adrianopol, el si pierdu mai nti tronul si apoi viata, si trecu n istoria eclesiastic ptat de sngele celor din urm martiri. Toat gloria lui a fost atunci confiscat n favoarea lui Constantin, ngerul care i se artase n Campus Ergenus ptrunse mai trziu n legenda lui Constantin. Rugciunea quasicrestin adresat Dumnezeului suprem (Summus deus) a trecut n Vita Constantini. Edictul din 313, pe care Lactantiu l atribuie lui Licinius, e prezentat de Eusebiu sub numele ambilor mprati; dar nici el, nici alt scriitor ecclesiastic nu 1-a calificat niciodat ca Edict de la Milan", si nici un istoric, bisericesc sau profan, nu ne raporteaz c n conferintele de la Milan s-a produs vreun edict de tolerant. Numele acesta e o conjunctur modern24.ntr-alt studiu, aprut n Byzantion (13, 1938, pp. 561-583): Eusebe n'est pas l'auteur de la Vita Constantini" dans sa forme actuelle et Constantin ne s'est pas conveni" en 312, H. Gregoire subliniaz dezacordul radical dintre Istoria Eclesiastic a lui Eusebiu siVita Constantini, n privinta convertirii lui Constantin: pe cnd cea dinti nu vorbeste nici de minune, nici de cruce, nici de labarum ori de Edictul de tolerant,Vita repet pretutindeni viziuni, miracole si stindardul cu crucea, fctor de minuni. Savantul belgian conchide c vreun epigon", cu ajutorul diferitelor izvoare, printre care figureaz si Istoria Eclesiastic, a compus compilatia care se numeste Vita Constantini. Acest24 Interesant concluzia lui Erich Caspar (Gesch. des Papsttums, I, 1930), citat de autor: Ein Edikt von Mailand ist vollig aus der Ueberlieferung zu streichen".58ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINepigon a fcut din persecutia crestinilor de ctre Lici-nius cauza celor dou rzboaie ale sale cu Constantin.La vision de Constantin" liquidee, din aceeasi revist25, e un rspuns la obiectiile nvtatilor Zeiller, Alfoldi si Petersoa, n care autorul stabileste c viziunea" si are originea n panegirice pgne, adevrate manifeste politice si religioase, dictate de Constantin.Mentionm nc cele cteva recenzii26 n care autorul si apr cu succes punctul de vedere mpotriva preopinentilor si Andreas Alfoldi27, Norman H. Baynes28 si J. ZeilJer29.ncheierile ce rezult din toat aceast vie dezbatere sunt urmtoarele:1. Nu se mai poate admite o convertire" a lui Constantin n preajma luptei de la Pons Milvius;2. Asa-zisul Edict de la Milan" e inexistent. El si trage originea din Edictul publicat de Licinius la Nico-media;3. Vita Constantini, n forma n care ni s-a transmis, nu este opera lui Eusebiu din Caesarea, si a fost compus ctre sfrsitul sec. al IV-lea. Ea a crestinat, cum25 14 (1939), pp. 341 si urm.26 n Byzantion, VII, p. 652 si urm. si XIV, 341 si urm. Mai nainte (in nr. 10, 1935) a dat rspunsul su hotrt obiectiilor nvtatului J.-R. Palanque.27 The helmet of Constantine with the Cbristian Monogram, extras din The Journal of Roman Studies", 1932.28 Constantine the Great and the Cbristian Cburch, Londra, 1929 (= Proceedings of the British Academy", voi. XIV).29 Quelques remarques sur Ies visions" de Constantin, Byzantion", XIV (1939), pp. 329-339.59NICOLAE BANESCUarat nvtatul Gregoire, toate acele viziuni" pgne puse pe seama lui Constantin;4. Pstrnd un timp o prudent rezerv fat de noua credint, geniul politic al lui Constantin si-a dat seama, dup nfrngerea lui Maxentiu, de forta acestei credinte fat de pgnismul n decdere si a nteles ce arm puternic ar avea ntr-nsa pentru asigurarea unittii monarhiei autocratice pe care o cldea. De aici, toat seria de msuri menite s mreasc autoritatea si prestigiul Bisericii30.Constantin a acordat clerului crestin toate privilegiile de care se bucurau pgnii: 1-a scutit de impozite, de sarcini si servicii de Stat. n 321, a decretat legea30 [Ca orice adevr istoric, nici aceste concluzii, considerate de Bnescu definitive la vremea respectiv, nu pot fi absolutizate, mai ales dac le privim sub toate cele patru puncte ale lor. Spre exemplu, opinia care respinge paternitatea lui Eusebiu din Cesareea asupra Vietii lui Constantin" este departe de a se fi impus n istoriografie, tendinta ei general nclinnd azi spre acceptarea acestei paternitti (pentru aceasta, v. J. Quasten, Initiation aux Peres, voi III, Paris, 1963, p. 450, ap. T. Bodogae, studiu introductiv la Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea ntia, Bucuresti, 1987, pp. 19-20; mai sceptic este G. Dagron, L'Empire romain d'Orient au IV siecle et Ies traditionspolitiques de l'hel-lenisme: le temoignage de Themistios, TM (Paris), 3 (1968), pp. 229-276, aici p. 88, n. 25 si Idem, Naissance d'une capitale (v. Infra, n. 46). Referitor la convertirea" lui Constantin cel Mare, scepticismul lui H. Gregoire este mprtsit si de istoriografia actual: convingerile intime ale lui Constantin vor fi diferit destul de mult de regulile ce s-ar atribuit unui bun crestin n zilele noastre, marcate de attea orientri, unele destul de exclusiviste prin raportare la celelalte. Nu acesta e ns aspectul care conteaz cel60ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINcare ddea Bisericii drept de mostenire, n urma acestui act, bunurile Bisericii cresc n mod considerabil. Foarte nsemnate privilegii fur acordate (318) tribunalelor episcopa]e. Oricine si putea aduce pricinile dinaintea acestor tribunale si sentintele lor aveau aceeasi putere ca si cele ale tribunalelor civile, n 333, Constantin ntri aceast jurisdictie a Bisericii.Aceast strns, legtur dintre Stat si Biseric a fcut ca Statul s se intereseze de chestiunile religioase, ceea ce duse la Sinodul de la Niceea (325), primul Sinod ecumenic, fa.pt de o nsemntate considerabil, care afirm ntia oar politica Statului fat de Biseric.Prin noua sa situatie, Biserica crestin dezvolt o vie activitate care se manifest mai cu seam pe trmul dogmelor. Statul intervine n discutiile dogmatice si le ndrum cura i dicteaz interesul.mai mult n cazul de fat, ci deosebirea ntre ceea ce putea fi n fapt Constantin cel Mare n materie de convingeri religioase si ceea ce o ntreag hagiografie crestin i-a atribuit de-a lungul timpului (n sens similar, A. Piganiol, L'Empire chretien (325-395), Paris, Presses Univ. de France, 1947); din bibliografia subiectului, mai sunt de mentionat J. Vogt, Konstantin der Grosse und sein Jahrhundert, ed. a Il-a, Miinchen, 1960; H. Lietzmann, Die Anfnge des Problems Kirche und Staat, Sitzungsber der Berliner Akad. der Wdss", 1938; K. Aland, Kaiser und Kirche von Konstantin bis Byzanz, Aus der byzantin. Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik", I, Berlin, 1957, pp. 188-212; A.H.M. Jones, Constantine and the Conversion of Europe, New York, 1962 (=Londra, 1948); Konstantin der Grosse, ed. H. Kraft, Darmstadt, 1974; T.D. Barnes, Constantine and Eusebius, Cambridge, Massachussets, 1981; I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, Bucuresti, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1982.] ' '61NICOLAE BANESCUAlexandria Egiptului era n acea vreme marea metropol a stiintei grecesti. Viata spiritual era acolo deosebit de activ, si dogmele formau n acel mediu de neastmpr intelectual obiectul celor mai aprinse discutii. O doctrin nou se iveste acum n lumea Alexandriei, pasionat de controversele religioase. Un preot din acest oras, Arie, cunoscut pentru stiinta sa, ridic o problem din cele mai grave n snul Bisericii. Dac Fiul este nscut din Tatl, zicea el, Tatl exista dinaintea Fiului, si Acesta nu era deci homousios (o/zooucnog), consubstantial cu Tatl.Doctrina lui Arie, socotit de ortodocsi ca erezie, si fcu multi adepti. Ea se ivise de fapt mai nainte, n a doua jumtate a sec. al III-lea, n Siria, la Antiochia, unde Lucian, unu din oamenii cei mai luminati ai epocii, ntemeiase o scoal de exegez si teologie. Aceast scoal a fost, dup expresia lui Harnack, leagnul arianismului.Patriarhul Alexandru l excomunic pe Arie, si un Sinod compus din episcopi din Libia si Egipt ratific sentinta patriarhului (321). Arie s-a refugiat pe lng Eusebiu al Nicomediei si a aflat n Orient multi partizani printre episcopi. n 324, Constantin l biruise definitiv pe Licinius si venise la Nicomedia. El primi acolo att plngerile partizanilor, ct si pe acelea ale adversarilor lui Arie. mpratul, care nu putea admite ca pentru niste cuvinte zadarnice s se tulbure pacea roman, interveni cu autoritatea sa. El scrise patriarhului Alexandriei si lui Arie, invitndu-i s se nteleag, recomandnd clerului din Alexandria exemplul filosofilor Greciei, care-si aprau ideile fr ur mpotriva celor care nu le admiteau. Hosius, episcopul de Cor-62ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINduba, favoritul mpratului, duse scrisoarea, se inform la fata locului si se ntoarse, aducnd lui Constantin toate informatiile privitoare la agitatia arianismului, mpratul avu atunci o mare idee politic, hotrnd a-i convoca pe episcopii din toat lumea crestin ntr-un Sinod care s dezbat chestiunea n prezenta sa.Astfel se deschise, n iulie 325, n bazilica din Niceea, celebrul Sinod, la care participar mai mult de 250 de episcopi (unii dau cifra de 318) si la care episcopul Romei trimise doi reprezentanti. Actele Sinodului nu ni s-au pstrat. Ceea ce stim n aceast privint ni s-a transmis prin scrierile unora din membrii Sinodului si ale unor istorici. Dup discutii vii, n prezenta lui Constantin, asistat de Hosius, care pare s fi avut conducerea dezbaterilor, Sinodul 1-a condamnat pe Arie si a fixat Simbolul Credintei, n care Christos a fost recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu, nscut, iar nu fcut, consubstantial cu Tatl, o/jootxriog i> /Tarpi". n aceste dezbateri, Athanasius din Alexandria, dusmanul nversunat al lui Arie, avu o parte mare. Constantin ratific Simbolul si-i reduse pe opozanti la tcere. Arie fu exilat n prtile cele mai slbatice ale Illyriei si scrierile sale arse, iar Eusebiu de Nicomedia alungat din Scaun.Se credea c pacea fusese redat Bisericii, dar realitatea dezminti foarte curnd aceste sperante. Dup ctiva ani, Constantin nsusi se schimb total n favoarea arienilor: Arie si discipolii si cei mai zelosi au fost rechemati din exil, iar aprtorii cei mai distinsi ai Simbolului de la Niceea, exilati n locul lor. Eusebiu de Nicomedia, readus n Scaunul episcopal, si relu ndat influenta asupra lui Constantin. Episcopii, adunati n Sinod la Ierusalim, l asigurar pe mprat c doctri-63NICOiAE BNESCUna lui Arie nu era contrar credintei niceene, ci prezenta o formul de credint neutral. Ei cerur s fie reprimiti n dieceza Alexandriei. Athanasius, acum patriarh al acestei dieceze, nu l primi pe eretic, si, nvinuit de adversari c a mpiedicat transportul grului egiptean la Constantinopol, si atrase mnia lui Constantin. El continu totusi lupta sa neobosit n sprijinul Ortodoxiei si nu numai n timpul lui Constantin, ci si sub urmasii acestuia, cu toate prigonirile dezlntuite mpotriva sa. De cinci ori izgonit din Scaunul patriarhal, n care totusi muri, Athanasius ls amintirea unui mare atlet al lui Christos, stlp al dreptei credinte31.S-a cutat a se explica aceast neasteptat schimbare de atitudine a mpratului prin influenta Curtii sau prin relatiile intime si de familie, poate si prin aceea c suveranul nu-si dduse de la nceput seama ct de puternice erau n Orient sentimentele celor ce simpatizau cu arianismul. E mai acceptabil n aceast privint prerea unui cercettor spaniol al acestei politici31 Cariera, sa furtunoas a fost schitat cu obisnuitu-i talent, dup izvoare, de Gibbon, The History of the Decline and Fli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, cap. XXI, pp. 383-403. [Cele sapte volume ale noii editii, considerabil augmentate si mbunttite de Bury, au aprut la Londra, 1896-1900. Cea mai accesibil editie a scrierilor lui Athanasie cel Mare se afl n P.G., voi. 25-28. Alte editii, ca si bibliografia util a scrierilor aceluiasi autor se poate gsi n foarte recentul Lexicon prosopografic al istoriei si civilizatiei bizantine ('EyKVKoxmSiico IJpcxTconoypaipiKO AetiKO Bvtavnvrq 'latopiac, Kai /ToArncr/wC = EPLBIP), editat sub ngrijirea lui A. Sawides, voi. I, Athena, 1996, pp. 136-139; despre acelasi Athanasie al Alexandriei, v. si G. Dagron, Naissance d'un capitale, ed. a Il-a, Paris, 1984 (c/ Infra, n. 46), Index general, p. 355, s.v (n special pp. 419-435 din cap. XIV)].64sovitoare a mpratului, prere dup care principiul conductor al politicii constantiniene n controversa arian nu a fost de natur doctrinar, ci practic si politic32. Constantin se crestin, se stie, numai pe patul de moarte, si el primi botezul din minile lui Eusebiu de Nicomedia, un semiarian.Interventia autoritar a mpratului, care chem Sinodul, lund parte activ la lucrrile lui si dnd deciziilor luate putere de drept, prin confirmarea lor, a pus temelia raporturilor dintre Stat si Biseric, fcnd a se recunoaste oarecum suveranul drept cpetenie a Bisericii. Raporturile acestea, care vor stpni de acum statornic viata religioas a Bizantului, au fost caracterizate prin termenul de cesaropapism, respins n ultimii ani de attia nvtati ca inadecvat33.32 Ortiz de Urbina, Ignacio, S. L, La politica di Costantino nella controversia ariana, Atti del V Congresso Internationale di studi bizantini" (= Studi bizantini e neoellenici", V, Roma, 1939), pp. 284-298.33 [De la redactarea acestui text, o serie de alte aparitii editoriale au mbogtit sensibil datele discutiei, sensul lor general confirmnd afirmatia fcuti aici de Bnescu. ntre acestea, mentionm ca mai importante urmtoarele titluri: H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, Miinchen, 1959, p. 36-37 (cap. Staat und Kirche", ndeosebi n.3 de la p. 37-38, cu o bibliografie cuprinztoare a subiectului; DJ. Geanakoplos, Church and State in the Byzantine Empire: A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism, n Church History", 34 (1965), p. 381-403; J.-M. Sanstetie, Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie cesaropapiste, Byzantion", 42 (1972), p. 131-195 si 532-594; S. Runciman, Tbe Byzantine Theocracy, Cambridge, 1977, H.-G. Beck, Das byzantinische Jabrtausend, Miinchen, 1978, p. 33-108; G. Dagron, Empereur et pretre. Etude sur le cesaropa-pisme byzantin, Paris, Editions Gallimard, 1996 (cea mai recent si mai complet abordare)].652. ntemeierea ConstantinopoluluiDe o nsemntate covrsitoare pentru dezvoltarea ulterioar a Statului a fost ntemeierea noii capitale a lumii romane. Timp de secole, cum observ att de judicios Ferdinand Lot, un mare Stat a avut destinul su legat de acest oras, si n multe rnduri Constanti-nopolul a putut reface imperiul34.Nu trebuie s credem c amintirile republicane ale Romei sau privelistea monumentelor sale impuntoare, care, la fiecare pas, proclamau att de elocvent traditiile pgnismului, 1-au putut ndemna pe Constantin a prsi vechea capital a imperiului. Suveranitatea acestei capitale se pierduse, dup fericita expresie a lui Ed. Gibbon, n ntinderea excesiv a cuceririi, nainte de Constantin, cei doi Augusti ai tetrarhiei si-au stabilit resedinta n provincii. Maximian si tinea de obicei Curtea la Milan, care, situat la poalele Alpilor, l fcea s supravegheze mai bine dect din Roma miscrile barbarilor Germaniei; iar Diocletian fcu din Nicomedia resedinta sa preferat, mpodobind-o n ctiva ani cu mult mretie. De aici, din marginea asiatic a Bosforului, suveranul putea face fat deopotriv pericolului ce ameninta la Dunre si la Eufrat.Ridicat la tron de legiunile britanice, Constantin, ct timp a beneficiat de o bun sntate, a vizitat pe rnd provinciile statelor sale, a alergat n grab acolo unde prezenta sa era necesar, pentru nevoile pcii sau ale rzboiului, si numai rareori s-a oprit la Roma, care-134 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, p. 43.66ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINinteresa, se pare, prea putin. Ajuns apoi la captul nzuintelor sale si mai aproape de apusul vietii, dup nfrngerea Iui Licinius, s-a gndit a-si stabili ntr-o resedint permanent puterea si maiestatea tronului35. El avu, desigur, motive serioase de a prsi Roma si a-si strmuta n Orient noua capital. Motivele n-au putut fi dect politice, militare si economice. Orientul elenic a avut, n primele veacuri ale erei noastre, o nsemntate preponderent n toate domeniile, n cursul secolului al III-lea, invaziile germanice zguduir puternic provinciile din Apus; o mizerie adnc a urmat epocii Antoninilor. n fata Occidentului devastat, Orientul rmnea aproape intact. Puterea economic a prtii de Rsrit era mult mai mare dect a celei de Apus, iar pericolul prezentat de Imperiul persan al Sassanizilor ddea o important tot mai mare frontierei de est. n alegerea unei situatii privilegiate a fundatiei sale, Constantin se gndise mai nti la coasta asiatic, la locul unde fusese vechiul Ilion (Troia). mpratul se duse acolo n persoan si trase hotarele cettii viitoare. Portile se si construiser, dup mrturia lui Sozo-menos36, cnd, n urma unui vis - stim ce mare loc tin viziunile n activitatea acestui mprat - Constantin se hotr asupra orasului Byzantion''', veche colonie a Megarei, pe trmul european. Cu prilejul ultimelor operatii ale rzboiului cu Licinius, el putuse admira pozitia incomparabil a acestui oras, nfipt ca un cui ntre 35 Ed. Gibbon, op. cit., Londra, 1909, ed. Bury, t. II, p. 150. * Scriitor bisericesc din secolul al V-lea. 37 El si trage numele de la Byzas, seful expeditiei (jumtatea sec. al VIMea . Hr.).67NICOLAE BANESCUThracia, de care tinea, Asia Mic si Pont. Asezat n punctul de ntlnire al Europei cu Asia, pe Cornul-de-Aur38, cel mai bun port din lume, nconjurat din trei prti de ap, protejat dinspre uscat de zidul ce se ntindea de la port pn la trmul Mrii Marmara (Pro-pontida celor vechi), noua capital se putea usor apra mpotriva asalturilor dusmane. Flota sa avea cel mai sigur adpost n Cornul-de-Aur, a crui intrare era interzis flotelor vrjmase printr-un puternic lant de fier aruncat de la un trm la altul, de la Acropolea cettii pn la turnul din Galata. Tot de aici se puteau arunca repede armate la frontierele de Nord si de Est, unde presiunea barbarilor era tot mai ameninttoare. Stpnul Constantinopolului, observ cu dreptate N. lorga, era n chip firesc paznicul insulelor Arhipelagului, insula care unesc coasta Thraciei cu cele ale Asiei si Helladei, si cu deprtata insul a Cretei, cheia drumului ce duce la continentul Africii39. Bosforul si Hel-lespontul sunt cele dou porti ale Constantinopolului, si cine avea n minile sale aceste dou treceri le putea nchide usor flotelor dusmane. Barbarii Pontului Euxin, care, n sec. al III-lea, si mnaser flotele pn n mijlocul Mediteranei, fur de acum opriti prin aceast barier puternic, si provinciile Orientului mntuite de primejdiosii pirati. Cnd ns cele dou porti se deschideau pentru comert, toate produsele tinuturilor de la miaznoapte si de la miazzi veneau n38 Figura pe care o descrie are forma unui corn de cerb sau de bou. Epitetul de Aur" face aluzie la bogtiile care, din trile cele mai deprtate, se vrsau n portul Constantinopolului.39 N. lorga, TheByzantineEmpire, Londra, 1907, p. 4. ,. /,,:68portul capitalei, pe apele Pontului si Mediteranei. Timp de secole, comertul lumii ntregi fu atras la Con-stantinopol40. Avantajele comerciale ar fi fost, singure, de ajuns ca s-1 conving pe Constantin n favoarea acestei pozitii, afirm Bury, si pe deasupra nu era unul care s se compare cu promontoriul vechiului Bizant n privinta triei strategice41. Importanta acestei cetti din punct de vedere strategic si economic fusese recunoscut de cei vechi.nvtatul german G. Hertzberg subliniaz, de asemenea, n cuvinte care merit a fi reproduse, pozitia privilegiat a fundatiei lui Constantin din toate aceste puncte de vedere. Portul Chrysokeras, zice el, din vechime vestit, n-are seamn n ce priveste avantajele sale pentru comeit si navigatie. El e asezat la ncrucisarea tuturor cilor maritime, care de la limanul Ni-prului, de la Marea de Azov, de la Phasis, de la Trape-zunt, de la ThessaLonic, din Attica, din Creta si Rhodos, n sfrsit, din Delta Nilului se ntlnesc aici, si aici si gsesc toate captul lor natural". Era, din punct de vedere comercial, pentru bizantini, de o nsemntate deosebit c mai multe din aceste ci maritime, si anume toate cte veneau din Marea Neagr, ca si cele de la Alexandria Egiptului, sunt numai continuarea altor mari linii, care mijloceau aici traficul cu interiorul trilor pontice, dincolo cu Turanul si Iranul, n partea de Sud cu interiorul Africii si cu porturile Mrii Rosii si Oceanul Indian. Astfel, a fost ntotdeauna foarte im-* Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. II, p. 156.41 J. Bury, History cfthe Later Roman Empirefrom the deaih of Tbeodosius I to the death ofjustinian, l, Londra, 1923, p. 67.69NICOLAE BANESCUportant faptul c, din punct de vedere comercial, politic si militar, Constantinopolul e centrul unde se ncruciseaz toate marile drumuri ale imperiului42.La 324, dup victoria sa asupra ultimului mprat al tetrarhiei, Constantin ntreprinse constructia noului oras. Legenda crestin raporteaz c suveranul, cu lancea n mn, conduse solemn procesiunea, cluzind brazda traditional, care nsemna hotarul pn unde trebuia s se ntind orasul. Cnd cei din jurul su i atraser atentia c a depsit cele mai vaste dimensiuni ale unui oras, mpratul rspunse c va merge pn cnd l va opri cluza nevzut care merge naintea sa.Zidurile lui Constantin ncepeau de la port si ajungeau la Marmara (Propontis), la 15 stadii de vechea fortificatie. Locul ce-1 nchideau ele era de patru ori mai mare dect al orasului Byzantion. Lucrrile nu erau nc terminate cnd mpratul srbtori inaugurarea, n ziua de 11 mai 330. Aceast dat rmase ziua aniversrii sale, yev-hia. Un rescript imperial i ddu numele de Noua Rom (Nea 'Pa)fir[), iar cel de Con-stantinopol (KcovatavTivovno^iq, orasul lui Constantin) s-a impus si s-a pstrat pn astzi.De la nceput, Constantin crea aici un Senat, ca n Roma, cci gndul su a fost ca noua capital s fie asemenea celei vechi. N-avu totusi curajul s identifice pe senatorii fundatiei sale cu cei din vechea capi-42 G. Hertzberg, Geschichte aer Byzantiner und des osmanis-chen Reiches (colectia Allgemeine Geschichte in Einzeldarstellungen" a lui W. Oncken), Berlin, 1883, p. 22.7.0^^^^^^mfiSji^^^ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINtal: ei fur pusi Ierarhic n urma acelora, fiind simpli clari, nu clarissirni, cum erau senatorii Romei, n ce priveste consulii. Constantin, pn la moartea sa, i ls la Roma. Numai n 339 Constantin lu Consulatul la Constantinopol, pe cnd Constans, fratele su, l lu la Roma. De atunci, Consulatul fu mprtit ntre cele dou capitale.Fr nici un scrupul, Constantin despuie orasele Asiei si Greciei de cele mai pretioase ornamente ale lor, pentru a-si mpodobi fundatia sa. Trofeele rzboaielor memorabile, statuile zeilor si eroilor, ale nteleptilor si poetilor antichittii fur aduse spre a nfrumuseta noul oras. Fiindc n timpul asediului vechiului Byzantion mpratul si asezase cortul n vrful colinei a doua, el vru s perpetueze aceast amintire si trase pe locul acela principalul Forum. El avea form eliptic si, la cele dou intrri de la capete, dou arcuri de triumf. Porticele, care-1 nconjurau din toate prtile, erau mpodobite de statui, n mijlocul acestui Forum se nlta o coloan urias de porfir, din care se mai vede astzi o parte. Statuia colosal a lui Apollo, adus din Atena sau dintr-un oras al Phrygiei, era asezat n vrful coloanei. Artistul l nftisase pe zeul luminii sau, cum presupuneau supusii, pe nsusi Constantin, cu sceptrul n mna dreapt, si globul, pe care Victoria naripat punea piciorul, n stnga; un nimb de raze strlucitoare i nconjura capul43.43. D. Lathoud, La consecration et la dedicace de Constantinopole, Echos d'Orient", 27 (1924), pp. 289-314; 28 (1925), pp. lSO-201. nregistrnd legenda dup care Constantin ar fi ngropat sub fundamentul coloanei prticele din lemnul sfnt al crucii, moaste de martiri, 12 panere pentru pinea71unCircul sau Hippodromul, care ocupa un loc att de nsemnat n viata Romei vechi, nu putea lipsi nici aici. Era o constructie mreat, ridicat nc din vremea lui Septimiu Sever. Axa care tia n dou arena, asa numita spina44, era mpodobit, ntre altele, cu coloana de bronz a celor trei serpi ncolciti, ale cror capete purtau celebrul trepied de aur nchinat de greci templului de la Delphi, dup biruinta lor de la Plateia, asupra lui Xerxes. El fusese adus de Constantin, dup mrturia pe care o aflm la istoricii eclesiastici. ntre Hippo-drom si Sfnta Sofia, cldirea palatului imperial, cu multele lui curti, cu grdinile, porticele si terasele sale, acoperea o mare ntindere de teren. Bile, care purtau numele de Zeuxippos, erau mpodobite cu coloane de marmur de tot felul si cu numeroase statui de bronz. Constantin ridic, n sfrsit, biserici, ntre care Sfnta Sofia, nchinat ntelepciunii divine si terminat de Constantiu, si Biserica Sfintii Apostoli, mpodobit deEucharistiei, si vechiul Palladium adus din Roma, autorul so-coate c toate acestea proclam originile crestine ale Constan-tinopolului. [Pentru ansamblul acestei problematici, ca si pentru bibliografia ei, cititorul se poate documenta apelnd la magistrala sintez a lui G. Dagron, Naissance d'une capitale: Constantinopole et ses institutions de 330 451, Paris, Presses Universitaires de France, 1974].44 [R. Guilland, Etudes de topographie de Constantinople byzantine, voi. I, BerlinAmsterdam, 1969, partea a doua (L'Hippodrome"), p. 443-444 (L'Epine"). Pentru coloana celor trei serpi ncolciti, v. Thomas T. Madden, The serpent Coloumn of Delphi in Constantinopole: placement, purposes and mutila-tions, BMGS, 16, 1992, pp. 111-1451.72strlucite mozaicuri, unde mpratul si alese locul de mo