NICOLAE BNESCU ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN VOL. II [IMPERIUL BIZANTIN CLASIC] ( 610-1081 )

NOT PRIVIND EDITAREA VOLUMULUI AL II-LEA Pentru acest volum, am urmat ndeaproape regulile de redactare ncettenite la primul volum, cutnd s pstrm intact stilul, ca si formele utilizate de autor. Am ntmpinat unele dificultti n unificarea numelor proprii redate de ctre autor, mai ales a celor de origine arab, pe care manuscrisul autograf le reproduce n mod neuniform, diferit de la un subcapitol la altul si chiar de la o pagin la alta. n privinta numelor grecesti, am continuat practica obisnuit pentru volumul anterior. Reamintim faptul c numai prima sesime, sau poate cel mult o cincime din sinteza plnuit de Nicolae Bnescu, alctuind doar partea nti a primului volum, are o redactare definitiv, n rest, cu ct avansm spre sfrsit, caracterul neterminat, sau mai degrab insuficient finisat al ambitioasei ntreprinderi iese tot mai mult n evident. Numrul si ntinderea fragmentelor redate cu un corp de liter mai mic, reprezentnd mai degrab conspecte a!e autorului dect o redactare finit, sunt astfel sporite n cursul acestui volum, comparativ cu cel precedent. Faptul nu prezint ns nici un inconvenient pentru cititor, care gust pn la ultima pagin savoarea limbajului inconfundabil, usor arhaic pe alocuri, al autorului; virtutilor sale de povestitor li se adaug calittile stiintifice ale expunerii, care nu pot fi pierdute din vedere, nici bogtia informatiilor, permanent aerisite de briza proaspt a surselor din care sunt preluate. Editorul a depus eforturi considerabile pentru aducerea textului n faza de a fi ct mai atractiv si mai util cititorului, inclusiv tineretului studios. Pentru actualizarea informatiei, s-a redus numrul si volumul interventiilor de editor n textul ori notele autorului, preferndu-se concentrarea acestora n notele de editor (142 la numrj de la sfrsit. Ca si n volumul anterior, interventiile noastre sunt trecute ntre paranteze drepte. Ele privesc nu numai notele ori micile interventii n text, ci si titlurile mai importante, cum ar fi cele puse n fruntea celor trei prti, cel pus ntregului volum, precum si titluri ele capitole ori chiar de subcapitole. Majoritatea acestor ultime titluri, numerotate cu cifre arabe, apartin autorului, dar organizarea ori structurarea ntregului material n prtile superioare subcapitolelor reprezint n cea mai mare parte contributia editorului. Comparativ cu primul volum, Lista de abrevieri ale autorului este aproape identic, n schimb cea cu abrevierile editorului este mult mai extins. PARTEA NTI [RENNOIREA SI SUPRAVIETUIREA IMPERIULUI GREC MEDIEVAL] [BIZANtUL N SECOLUL AL VII-LEA] NICOLAE. BANESCU SI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTINA A. DOMNIA LUIHERAKUOS Heraklios era un general capabil, un bun organizator si un om politic distins, n fruntea imperiului se afla acum un conductor vrednic. Situatia era ns disperat, imperiul fiind ruinat cu totul, pentru c dispruse tot ceea ce-i fcuse cndva puterea. Nobilimea nconjurat de clienti ncetase de a mai fi un factor al vietii bizantine; barbarii germani nu se mai adunau pentru a apra frontierele; armata, aflat odinioar la dispozitia lui lustinian, era acum n complet decdere.

Thracia se afla n minile avarilor si ale slavilor. Asia era cutreierat de trupele lui Chosroes al Illea: toate orasele de acolo tremurau n fata acestor trupe. Din fericire, imperiul si gsea n noul mprat un om de o mare energie, care ntreprinse opera de refacere a imperiului si-1 mntui de primejdie. Situatia era att de dezndjduit, nct patriarhul Ni-kephoros afirm c Heraklios s-a gndit a-si prsi capitala si a-si muta resedinta la Carthago, de unde ar fi fost mai n msur a porni ofensiva pentru mntuirea imperiului. Descurajarea populatiei si interventia hotrt a patriarhului Sergios 1-au ntors de la acest gnd. nc din anii 607-608, generalul persan ahin cucerise cettile ntrite din Mesopotamia si Dovin ori Ca-rin (Erzerum) din Armenia. Alt armat persan, condus de Sahrbaraz, intra n Siria: Hierapolis (Mabbog), Beroe, Antiochia cdeau n minile persilor. Sahin lua Caesarea Cappadociei n anii 609-610 si intra n Siria ele Nord, atingnd, n 615, Bosforul, la Chalkedon. An-kyra fusese de asemenea cucerit de persi. Sahrbaraz lua, la rndul su, n 613, Damascul, iar n 6l4 trecea Iordanul si cuprindea Ierusalimul. Orasul Sfnt fu ars, locuitorii ucisi ori trti n captivitate n Persia. Patriarhul Zacharia nsusi fusese ridicat prizonier, si lemnul dttor de viat" al Sfintei Cruci fu dus de asemenea n capitala Persiei. Pierderea acestui Palladium al credintei avu ecou n toat lumea crestin. Persii ncepur a nvli n Asia Mic (615), iar o oaste a lor ptrunse pn la Bosfor. Dndu-si ntlnire la Herakleia cu haganul avar, Heraklios czu ntr-o curs ce i se pregtea si din care reusi s scape (iunie 617). n acel context, Sahrbaraz ataca Egiptul (toamna anului 6l6), dar cucerea Babilonul (n primvara anului 617), ptrunznd apoi n Alexandria (618-619). n aceste mprejurri, Heraklios a fcut o ncercare energic de a opri naintarea persilor, trimitnd n Armenia o ostire condus de Philippicus (614), cu scopul ele a-1 scoate pe Sahin din Siria ele Nord, obiectiv pentru atingerea cruia el nsusi ar fi elebarcat n Siria, fiind ns nfrnt ele generalul Rahzadh lng Antiochia, pe care mpratul ncerca s-o recucereasc. Ca urmare a acestei nfrngeri, planul unui atac combinat asupra lui Sahrbaraz - pornit adic de la nord de ctre Heraklios, iar de la sud de ctre Niketas, care nainta din Egipt, a fost prsit1. 'E meritul lui A. Pernice, L'imperatoreEraclio, Florenta, 1905 (c/1 Gibbon, Decline and Fli, ed. J. Bury, voi. V, p. 75, n. 73), de a fi reconstituit aceste evenimente, care arat c mpratul n-a [Faptul l va fi convins pe mprat de carentele organizrii administrative si militare a imperiului, deci de necesitatea unei mari reforme interne.] 1. Reforma administratiei si a armatei Heraklios a ntreprins o reform a administratiei si a armatei, care sporea puterea de lupt a imperiului, aducndu-i biruinta definitiv asupra dusmanului ira-nic. El a fost initiatorul acelei mari transformri militare a provinciilor, cunoscut sub numele de regimul themelor. Porphyrogenetos, n De Themat., 12, ne spune c organizarea themelor a fost opera lui Heraklios. Cercetri moderne au ntrit aceast afirmatie. Ch. Diehl arta n studiul su L'origine du regime des themes dans l'empire byzantin 2 c marile comandamente care n veacul al VH-lea au reunit n minile unui comandant cu depline puteri militare si civile vechile provincii ale imperiului s-au operat nc din timpul lui lustinian, iar sefii lor erau vestitii magistri militum. Afar de Africa si Italia, exarhate, existau comandamentele: Armeniakon, Anatolikon, Opsikion, Kibyrrhaioton (maritim), Hel-ladikoi, Thracia, Sicilia. Diehl arat c e caracteristic faptul c termenul $ejia[" pentru diviziunile administrative (n veacul al Xlea) nu se ntlneste n acea epoc, n locul su ntlnindu-se expresia CTTpoaoc, sau exercitus. La origine deci, therna era corpul de armat, iar sefii themelor erau comandantii militari. Mai trziu, numele diviziei militare a trecut asupra circumscriptiei teritoriale, ceea ce ne arat c transformarea a fost lent Croi) tcov 'AvatoA.tKcov fost inactiv n primii ani de domnie, chiar dac n-a nregistrat o izbnd deosebit. 2 V. Etudes byzantines, Paris, 1905, p. 276 si urm. , tcp toi) 'Oxj/tKioi) Xeyo^iEvcp otpatcp, la Nikephoros Pa-triarches).

Stein a reluat aceast chestiune, aducnd argumente serioase pentru a dovedi exactitatea afirmatiei Porphyrogenetului. El arat c regimul tbemelor a fost opera lui Heraklios. Primejdia persilor 1-a fcut s militarizeze regiunile rmase neatinse n Asia Mic, mprtindu-le n mari circumscriptii militare, conduse de strategi, care si exercitau autoritatea lor si asupra puterii civile. Argumentele sale sunt convingtoare, de exemplu, n privinta themei Op-sikion (= obsequiuni), al crei nume latin arat c nu a putut fi creat dect n timpul lui Heraklios3. Caracteristic este faptul c mpratul a asezat trupe n circumscriptiile Asiei Mici. El a creat feude militare, mprtite soldatilor cu drept de ereditate, sub conditia de a servi din tat n fiu n ostire. Aceste feude sunt numite de izvoare, mai trziu, OTpatiamica Stein arat c sub Heraklios s-au creat themele: Ar-meniakon, Anatolikon, Opsikion si thema flotei; urmasii si crear altele. Crearea acestor bunuri militare a fost temelia pe care s-a ridicat armata indigen; soldatii le munceau si ele le ddeau mijlocul de a se ntretine si narma, n schimbul acestui bun, ei erau obligati ca, la chemare, s se prezinte la armat, narmati si cu un cal. Pe lng aceasta, aveau de pltit anumite im3 El semnaleaz si faptul c pe monedele de argint ale lui Heraklios se afl legenda: Deus adiuta Romanis, observnd c adiuta e un termen militar, apelul trupei la ajutor divin nainte de a ncepe lupta. Aceast legend, unic n istoria monedelor, e pus n legtur cu reforma armatei ntreprins de mprat (Stu-dien, II. Teii, p. 132). n epoca lui lustinian I, trupele lui magister militumper Orientemse cheam Orientales, ale celor praesenta-les au acelasi nume. Ele corespund comandamentelor Anatolikon si Opsikion din secolul al VH-lea. pozite, dar primeau si o sold, desi nu prea nsemnat. (E ca si cum legenda ar vorbi supusilor ca soldati", E. Stein). n acelasi timp, sleirea posibilittii de a ridica trupe barbare era att de mare, nct nu se mai putea spera asa ceva. Era, prin urmare, urgent necesar s se grbeasc reorganizarea puterii de aprare a imperiului, ceea ce nu era cu putint mai bine dect aseznd trupele de elit n provinciile linistite, care, amestecate cu populatia de acolo, s transmit urmasilor energia lor. Fgduiala fcut trupelor de elit ele a fi asezate n Asia Mic, pe pmnturi cultivate de ele ca proprietari liberi le ddea zel s lupte mpotriva persilor pentru eliberarea regiunilor. Astfel fu colonizat ntreaga militia praesentalis, n provincii care formau n timpul lui Constantin al VH-lea si mai trziu thema Opsikion; tot asa Bucellarii din toate armatele de cmp fur asezati n thema de mai trziu a Bucellarilor, iar Optima-tes ai tuturor armatelor de cmp n thema de mai trziu Optimaton (toti acestia supusi lui comes obsequit). Aproape n acelasi timp cu organizarea themelor, se ntmpl o mare schimbare si n pozitiile centrale ale administratiei civile, praefectuspraetorio, magister officiorum, comes sacrarum largitionum, comes re-rum privatarum dispar si un mai mare numr de ministri trec n locul lor, care iau ele cele mai multe ori titlul de logothetes. n cazul lui magister officiorum, care, de altminteri, cu o competent mai mrginit, este ntlnit din veacul al VUI-lea ca XoyoM'criq T.O> 8p6|o,cn), e vorba de o asimilare cu logothetul existent, cci pe lng denumirea nou apare si cea veche (ca n novellele lui Leon nteleptul). Comes sacrarum largitionum e nlocuit nu de logothetul general, cum crede Buiy, ci de sakellario&\ sub care trece si comitiva privatarum. Functiunile i se micsoraser prin faptul c clin veniturile lui se alimenta casa (arca) prefecturii pretorienilor, cci singur an-nona nu-i ajungea. Astfel, pe cnd vechile resorturi financiare, largitiones, dispar prin subalimentare, moare si prefectura pretorienilor, dar de o boal contrar: de hipertrofie. Praefectura praetorio este, de la Constantin cel Mare, locul politic central cel mai nalt si cel mai nalt tribunal. El se leag de vechile sale atributii militare prin aceea c are grij de ntretinerea trupelor ce se afl n cercul actiunii sale. Solda si subzistenta erau pltite ele scriniarii de pe lng magistri militum. Mai trziu, praefectii luar asupra lor aceast sarcin si in-stituir scriniarii lor, numiti de Lydus {De mag. III, 38) oi Toti crtpaTuo'UKO'U. Pe acesti scriniari i nlocuieste A.oyoi^eTru;'41 (termen care ni-1 traduce pe latinescul rationalis"). Organizarea themelor lu din teren praefecturii praetorio. Prefectura era rspunztoare de

ndatoririle sale financiare, ea a atras si o parte clin veniturile destinate pentru comitiva largitionum si resprivata. Comitiva sacrarum largitionum, srcit, trebuia s fie alimentat clin casa privat a mpratului, sakellion, iar rezultatul fu c la nceputul secolului al VH-lea sakellionos trece n locul comitelui sacrarum largitionum si ia asupra sa si comitiva rerum privatarum, mult sl18 bit. Apoi 5e sfrm si administratia finantelor prefecturii, peste msur de umflat. Cancelariile financiare ale prefecturii pretorienilor: OTpaTiomicov, yeviicft tparce^oc si ISiKTi Tparce^a ajung organe independente, iar sefii lor apar ca XoycyfteTriq TOU aTpaticoTiKoi), Xoyo-fte-criq tou yeviKou si Xoyoi3eTriyot>(jTog, n loc de imperator, caesarsi augustus22. Grecizarea statului bizantin a produs si o schimbare nsemnat, o simplificare n titulatura suveranului. Heraklios a renuntat la titulatura latin complicat si si-a luat titlul grecesc, popular de 6aatA,et>vaaTeiav otKpcoTnpuxaaq50. De atunci, imperiul avu a suferi toate nenorocirile din partea arabilor, n locurile acestea, pn la Armenia IV, lipsite de un sprijin att de pretios: TtdcvSeivcc KCCKOC 7te7tovi3ev ft TPconavia urce iv 'Apcx6cov nexpi Toi) vov (Theophanes). Mai fericit fu lustinian al II-lea n expeditia sa mpotriva slavilor. Cei din regiunea Strymonului

ajunseser foarte primejdiosi pentru aprovizionarea capitalei, clin pricina pirateriei ce o exercitau asupra Mrii Egee. lustinian porni asupra lor si ajunse, biruitor, 50 Theophanes, ed. Bonn, p. 555. Faptul e amintit si de cronica lui Michael Syrianul (v. trad. lui Ed. Dulaurier, p. 58). 83 pn la Thessalonic. Rezultatul obtinut fu att de mare, nct lustinian putu s aplice cu toat rigoarea una dintre msurile obisnuite mpotriva nvinsilor, strmutarea n mas din locurile n care se aflau. Ei fur asezati anume n tinuturile Hellespontului, n thema Opsikion, dincolo de mare. 30.000 dintr-nsii fur nrolati n armat si ei pricinuir, prin trdarea lor51, nfrngerea pe care o suferi lustinian de la arabi (cu care rupsese pacea n mod imprudent), n 692, la Sebastopolis, n Armenia Secunda. Urmarea acestei nfrngeri fu cderea din nou a Armeniei n minile arabilor. Pentru a desvrsi opera sinoadelor al V-lea si al Vl-lea, lustinian al II-lea convoc un Sinod la Con-stantinopol, n 692. El se tinu n sala cu cupol, de aceea fu numit in Trullo; sd mai numeste Quinisex-tum. Papa Sergius refuz s semneze actele. Neizbnda aceasta, cheltuielile nebune pe care le reclama mania de a cldi a lui lustinian al II-lea si care pricinuiau o mare mpovrare financiar, unite cu violente si cruzimi, fcur ca ura mpotriva domniei lui lustinian al II-lea s ajung la extrem. Cnd, n 695, Leontios, un general, se rzvrti mpotriva mpratului, locuitorii si clerul se unir cu dnsul. Multimea din Constantinopol i mcelri pe favoritii lui lustinian si l proclam mprat pe Leontios. lustinian1231 fu surghiunit la Cherson, dup ce i se tie nasul. Astfel se nltura familia domnitoare a lui Heraklios, dup 85 de ani de stpnire. Urmrile fur nefericite pentru imperiu, cci diadema mprteasc va fi acum, Leo Grammaticus, p. 163. Theophanes. 84 timp de dou decenii, n minile trupelor, care, n aceste dou decenii, vor ridica sase mprati. Domnia scurt a lui Leontios (695-698) e nsemnat prin pierderea definitiv a Africii. sefii arabi, care de mult se aflau n lupte cu bizantinii si cu berberii din Africa, ptrunseser nuntrul trii, ntre Sirte, Atlas si Ocean. Triburile berbere duser o lupt aprig mpotriva arabilor, i alungar n 683 din Kairuan. Ber-beria se ridic alturi de bizantini contra lor. Ctiva ani, Islamul trece printr-o mare criz, dup moartea lui Moawija (680) si nu reuseste nimic pn se restabileste ordinea. Abd Al-Malik si consolideaz stpnirea. Sub noul guvernator Hassan, arabii reiau aceast fortreat si se arunc asupra berberilor la Vest. Ko-saila, seful acestora, cade n lupt (688). n 657, printr-o lovitur ndrzneat, arabii cuceresc chiar Carta-gina. O flot bizantin, condus de patriciul loan, izbuteste a ptrunde n port si a pune din nou mna pe Cartagina. Dar arabii aveau atunci mai multe mijloace dect bizantinii. Abdel Malek trimise ndat ntriri pe ap si pe uscat spre Numiclia si, n 698, Hassan zdrobi rezistenta armatei bizantine la Utica si Cartagina czu din nou, pentru totdeauna^2. Patriciul loan se ntoarse spre Constantinopol pentru a lua ntriri. Pe drum, n Creta, trupele instigate si temndu-se a se ntoarce nvinse, se rzvrtir si-1 proclamar mprat pe Apsimaros, amiral sau drongarios al themei Kibyrraiotilor, TOOV Ki6t>ppaicoTCOv, din sud-vestul Asiei Mici, sub numele de Tiberios al III-lea 52 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine, livre X, chap. I-II. ' 85 NICOLAE BANESCU (698-705). Acesta intr n Constantinopol si Leontios fu depus si deportat, cu nasul tiat, ntr-o mnstire ele pe Coastele Dalmatiei124'. Noul mprat lupt cu noroc mpotriva arabilor, n Asia. Fratele su, Heraklios, n fruntea trupelor asiatice, i btu de mai multe ori pe arabi, la Samosata si n Cilicia. Dar, din nenorocire pentru

imperiu, cruntul lustinian se ntoarce iarsi pe tron. El se refugiase din Cherson la haganul chazarilor1251, asezati ntre Nipru si Don, si o luase n cstorie pe sora haganului. Urmrit de la Constantinopol, scp, prin energia sa cunoscut, clin minile emisarilor haganului, care fusese corupt de bizantini pentru a-1 ucide si, de la Phanagoria, unde se retrsese cu sotia sa Theodora, el izbuteste s se strecoare pe o barc de pescar pn la gurile Dunrii. Acolo intr n legtur cu hanul bulgarilor, Ter-vel, urmasul lui Isperich, i fgduieste multe daruri si pe fiica sa de sotie, ca s-1 ajute a-si recstiga tronul printesc, n primvara anului 705, o armat ele bulgari si ele slavi l aduce n fata Constantinopolului. n curnd, prin viclenie, cu ajutorul vechilor partizani ai familiei, izbuteste a ptrunde n oras. El se urc iarsi pe tron, cunoscut de ast dat sub numele de Rhinot-metos, rspltind pe hanul bulgar cu titlul de Caesar" si cu bogate daruri, precum si cu cedarea unei prti elin Thracia, dincoace de Balcani. Capitala suferi atunci toat rzbunarea fiorosului mprat. El si-o aduse elin tara chazarilor pe Theodora si pe fiul su, nscut n acest timp si-i ncorona cu pomp n Sfnta Sofia. Copilul, numit Tiberius, fu asociat la tron. Ororile sale rzbuntoare ncepur cu o scen care nu se sterse niciodat clin memoria poporului la Constantinopol. 86 lustinian Rhinotmetos si srbtori ntoarcerea prin curse strlucite la Hippodrom. El se asez pe un tron nalt, iar picioarele sale se odihneau pe grumajii celor doi uzurpatori ai imperiului, Leontios si Tiberios, n timp ce plebea orasului l aclama cu vorbele Psalmis-tului: ai umblat pe serpi si pe vipere, ai clcat n picioare leu si balaur" (ETU oca7u5oc KCU 6cxcriXicKov ETteriq, KCU LK.ir\cac, /Vovta KCU SpccKOVTa) (Theo-phanes, 574). Dup aceea, i decapita pe amndoi. Patriarhul Callinicos, care-i ncoronase pe uzurpatori, fu orbit si surghiunit n Roma. Toti militarii de seam ai partidei potrivnice fur ucisi n felurite chipuri, numerosi orseni si soldati avur aceeasi soart. Cu gndul la rzbunrile sale, lustinian al II-lea nu se mai ocup de dusmanii imperiului. Arabii reusir, deci, s ptrund n provinciile Asiei Mici, cucerind Tyana (709)'261, fapt care nsemna o mare pierdere pentru aprarea regiunii. La fel ele ru mergeau lucrurile si n Apus. Musa Ibn Nocayr [Musa ibn Nusayr], care-1 nlocuise pe Hassan la Kairuan, ajunge pn sub zidurile Ceutei (septembrie, anul 706), aprate eroic de cornitele Iulian. Dar dup ctiva ani, acesta a fost chemat mpotriva vizigotilor, sfsiati de lupte interne; Tarik a trecut atunci n Spania, unde s-au instalat arabii, punnd capt stpnirii vizigote. n acest rstimp, lustinian si folosea ostirile pentru pedepsirea oraselor Ravenna si Cherson, pe motiv c tinuser cu adversarii si. Guvernatorul acestui oras mpreun cu arhiepiscopul Felix fur trimisi la Constanti-nopol. lustinian i execut cu mult cruzime, singur episcopul fiind orbit si exilat la Cherson, de unde avea s se ntoarc dup cderea tiranului, pentru a muri la 87 N1COLAF. BNESCU Ravenna. Epitaful gravat pe sarcofagul su din biserica Sn Apollinare n Classe avea s aminteasc nefericirile nenumrate pe care le ndurase pentru patrie53. n acele mprejurri a fost mistuit de flcri si portul Classis. Alt oaste a fost trimis la Cherson (710), cu ordinul de a trece prin sabie toat populatia si a suprima liberttile de care se bucura orasul, care a fost ocupat fr nici o rezistent, fiind ucisi o multime ele locuitori, mpratul a poruncit s fie adusi la Con-stantinopol toti cei care fuseser crutati. Cea mai mare parte a flotei a pierit ns din cauza furtunii, pe drumul de ntoarcere ctre Constantinopol. lustinian a trimis atunci o a doua flot, pentru a rade orasul de pe fata pmntului. De data aceasta, locuitorii s-au ridicat la lupt pentru a rezista, cernd si ajutorul chazarilor. Temnclu-se de lustinian, ntruct nu-i executase ordinele ntocmai, garnizoana lsat n Cherson a trecut de partea revoltei, n fruntea creia s-a plasat atunci Bardanes (Vardan), un ofiter de origine armean. El a fost proclamat mprat, lund numele de Philippikos. Aflat cu ostile sale n Asia Mic, lustinian trimitea o flot contra uzurpatorului, dar aceasta a

trecut de partea revoltei, pornind cu totii spre Constantinopol. Prsit de ai si, tiranul a fost ucis de Elias, sau Ilie pro-tosptarul. Capul su a fost plimbat n vrful unei lnci pe strzile capitalei, apoi trimis la Ravenna si la Roma, pentru ca toti cei care suferiser de pe urma lui s se bucure de soarta sa tragic. Fiul su, Tiberios, era omort n acelasi timp la Constantinopol, fiind smuls cu cruzime clin altarul unde-1 dusese doica sa si junw Ch. Diehl, Choses etgens de Byzance, Paris, 1926, p. 200 si urm. 88 ghiat ca un miel. Dinastia lui Heraklios, care mntuise imperiul de persi si de arabi, era nimicit cu totul. lustinian al II-lea cobora din Heraklios, ai crui ultimi ani au fost tulburati de o stranie boal .mental, un fel de neurastenie, care se manifesta prin fobii. lustinian se pare c a pstrat aceast mostenire fatal, care se vede n actele sale. Avea numele gloriosului lustinian si aceasta 1-a obsedat tot timpul domniei. A avut, ca marele su omonim, iubirea gloriei, a constructiilor mrete. Cuta s-1 aminteasc prin ntreprinderile sale militare, prin politica sa religioas. Dou primejdii mari amenintau atunci imperiul: n Peninsula Balcanic, bulgarii, n Asia, arabii. Pe cei dinti i atac, pornind apoi contra slavilor de pe Strymon. Cu cei din urm el rennoise n anul 688 pacea, ncheiat mai nainte si nc n conditii bune pentru Bizant: un fel ele condominium financiar se stabilea ntre cele dou puteri contractante - n Cipru, n Iberia si Armenia, mpratul fcu ns o concesie imprudent la cererea califului: i strmut pe mardaitii din Liban n Asia Mic, n Peloponez si aiurea. Dar curnd dup aceea el rupse pacea cu arabii. Pretextul ar fi fost c suma pe care o plteau arabii, n monede de aur bizantine, fusese nlocuit acum de Abd al-Malik cu monede de-ale lui. Urmrile au fost dezastruoase: la Sebastopolis, slavii din armata imperial trecur n mare parte la arabi si bizantinii suferir o mare nfrngere (692). Armenia se revolta n acelasi timp si intra iarsi sub stpnirea arabilor. lustinian se rzbun n mod crunt, executndu-i n mas pe slavi pentru trdarea lor de la Sebastopolis. Din ordinul su, fur adunati n golful Nicomediei slavii care mai rmseser si masacrati fr deosebire. Politica sa religioas strni de asemenea nemultumiri. El era religios, pe monede se intitula servus Christi, iar pe revers era gravat imaginea lui Christos. El convoc (692) Sinodul zis Quinisextum, pentru c acesta avea drept obiectiv s completeze deciziile Sinodului al V-lea (553) si ale celui de-al Vl-lea (680). Canoanele promulgate de aceast adunare sunt curioase prin ceea ce ne arat cu privire la moravurile epocii. Se vecie cte obiceiuri pgne se pstrau n societatea crestin. Se srbtoreau, ca alt 89 NICOLAE BNF.SCU dat, Bnt.ma.lia, n cinstea lui Baccbus, iar alt srbtoare era n onoarea lui Pan. n fiecare lun, de lun nou, se aprindeau dinaintea caselor focuri mari, peste care sreau tinerii. La culesul viilor se cntau cntece n onoarea lui Baccbus. Oamenii se costumau, si acopereau fata cu msti comice, satirice sau tragice, se reprezentau minuni, balete, la care se amestecau si femeile. Superstitia era foarte rspndit. Vrjitori, ghicitori, vnztori de amulete, astrologi gseau ascultare la cei creduli; existau sarlatani de tot felul, care nselau sufletele simple - spun canoanele Sinodului; plimbau pe strzile Constantinopolului ursi si alte animale si le vindeau prul ca leac mpotriva bolilor sau ca talisma-ne mpotriva primejdiilor. Asemenea obiceiuri din vremuri pgne se interziceau, ca de altfel si studentilor faptul de a da reprezentatii teatrale. Moralitatea acestei societti nu era mai bun dect religia sa. Chiar la oamenii Bisericii, jocul, camt, simonia s.a. erau lucruri obisnuite. Clugrii triau n lume, mergeau la teatru, la curse, luau parte la serbrile cele mai veele. Femeile care intrau n mnstiri se duceau la altar mpodobite cu pietre scumpe, prnd a regreta - zice Sinodul - frivolittile lumii". Oricine, zice canonul 90, si frizeaz sau ntocmeste prul n chip afectat, cu scopul de a-l seduce pe aproapele

su, va fi excomunicat." Patriarhul Sergius, suprat c n-a fost consultat mai dinainte si observnd n hotrrile Sinodului oarecare ostilitate mpotriva Bisericii Romei, a refuzat a le primi. Papa de asemenea. lustinian era violent, el ddu ordine ca papa s fie arestat si adus la Con-stantinopol. Dar cnd se auzi pentru ce a venit trimisul imperial, protosptarul Zacharia, militiile din Ravenna si Pentapolis venir la Roma s-1 apere pe pap. lustinian nu avu timp s se rzbune. Nemultumirea general dezlntui revolutia. Marele logoft Theo-dot, un fost clugr, aspru, cruia mpratul i ls mn liber pentru a-i procura banii de care avea nevoie pentru luxul si constructiile lui, teroriza lumea pentru a-i smulge bani. Eunucul stefan Persanul, pe atunci sakellarios, era, dup expresia lui Theophanes, o adevrat fiar slbatic". lustinian ngduia totul pentru a-si ridica constructiile, care costau enorm. Spre a lega sala tronului, Triclinium de aur cu palatul Daphne si cu circul, el 90 ridic dou sli somptuoase: Lausiakos si cea numit dup dnsul lustinianos, mpodobit cu mozaicuri si aur. Unul dintre generalii ilustri, Leontios, strateg de Anatolikon, fusese arestat n urm cu ctiva ani. n 695, fu pus n libertate si numit guvernator al themei Hellas. Mai nainte, n nchisoare, doi clugri, prieteni, dintre care unul era astrolog, i preziseser c ntr-o zi va fi mprat. Cnd a fost s plece, pe cheiul din Con-stantinopol, prietenii 1-au ndemnat s-i urmeze. S-au dus la praetorium, 1-au legat pe prefect, dnd drumul nchisilor, multi fiind oameni de arme, apoi toti, cu Leontios n frunte, se aruncar n Forum Augustaeon si strigar multimii s vin la Sfnta Sofia. Acolo ptrund la patriarh, pe care-1 atrag de partea lor. A doua zi, revolutia era dezlntuit. lustinian e trt n Hippodrom n huiduielile multimii, i se taie nasul si o corabie fu hotrt a-1 duce la Cherson, n exil. Consilierii nefasti fur ucisi. La Cherson, lustinian sttu ctiva ani, hrnind mereu ndejdea de a se ntoarce pe tron. Locuitorii, nelinistiti de agitatia lui, se hotrr a scpa ele el sau a-1 preda mpratului. Aflnd la timp - era n 702 sau 703 -, el fugi la haganul chazarilor, cern-du-i protectie. El fu primit ca mprat, cu mari onoruri. lustinian se cstori cu sora haganului, care primi numele imperial de Theodora. Perechea imperial se asez sub protectia haganului la Phanagoria, uncie lustinian si pregtea viitorul. Toate acestea nelinistir Curtea de la Constantinopol, unde domnea Tiberios. Acesta trimise emisari la hagan, pentru a-1 determina s-1 predea pe lustinian viu sau mort. Haganul, atras de promisiunile bizantine, trimise o gard, sub cuvnt s-1 pzeasc, dar n realitate pentru a-1 supraveghea, doi credinciosi avnd ordin de a-1 asasina. Un senator al haganului dezvlui complotul Theodorei, si aceasta l nstiinta pe lustinian. El i atrase pe cei doi emisari care trebuiau s-1 ucid si-i omor. Trimise pe Theodora la fratele ei, se arunc n barca unui pescar si debarc, n 704, lng Cherson. Chem ctiva credinciosi, n ascuns, si porni cu corabia. Cu toat furtuna, ajunse la gurile Dunrii. Acolo se prezent lui Tervel, hanul bulgar, i ceru s-1 ajute a-si recpta tronul, promitndu-i bani, titlul de Caesarsi mna fiicei sale. Acesta primi, porni cu o mare armat spre Constantinopol. lustinian asedie orasul, ptrun91 se cu ajutorul ctorva prieteni din oras prin apeductul lui Valens, cu putini oameni, n cetate si ocup o parte, instalndu-se n palatul Blachernae. Orasul, speriat, se supuse. Tiberius fugi n Bithynia. Heraklios, fratele su, fu prins cu statul su major si toti fur spnzurati de-a lungul zidului. Tiberius fu prins de asemenea si Leontios adus; cei doi fur purtati n Hippodrom, n batjocurile plebei, cu lustinian triumftor, tinndu-si picioarele pe grumazul lor, apoi decapitati n Kynegion. 6. Instabilitatea din perioada 711-717 Philippikos (decembrie 711-iunie 713) nu era ns omul de care avea nevoie imperiul n aceste grele momente. Bulgarii, sub pretextul rzbunrii lui lustinian, ntreprinser o expeditie pn aproape de portile capitalei, iar arabii fcur progrese simtitoare n rsritul Asiei Mici. n 712,

czur n minile lor Amaseia si Mistheia (n Isauria), iar n 713, Antiochia Pisidiei. Sub influenta clerului oriental, Philippikos ddu monothelismului nc o dat o biruint de scurt durat, nlturprintr-un edict hotrrile Sinodului al Vl-lea ecumenic si declar monothelismul singura doctrin a Bisericii. La Roma, mpratul fu socotit eretic si papa Constantin I, ca aprtor al dreptei credinte, lu atitudine contra lui. O miscare a trupelor the-mei Opsikion puse capt domniei sale, la 3 iunie 713. Fu orbit si nlturat. Un demnitar civil, protoasekretis (secretarul) Arte-mios fu ncoronat mprat, sub numele de Anastasios al II-lea (iunie 713-august 715). Acesta potoli spiritele n plan religios, restabilind ndat ortodoxia. n anul 715, la Curtea din Damasc, Sulaiman, care urmase califului Walid, hotr pregtiri uriase, pe mare 92 si pe uscat, pentru o expeditie care trebuia s pun capt stpnirii bizantine. Anastasios, informat de aceste planuri, lu cele mai mari msuri pentru a prentmpina primejdia. El repar si ntri zidurile; umplu magaziile si arsenalele, ngrmdi la ziduri masinile care aruncau pietre, sulite si foc. n acelasi timp, ddu ordin fortelor militare s se adune la Rhodos, pentru ca s-i atace pe arabi si s distrug munitiunile navale ale dusmanului, pdurile de chiparosi care se scoseser din Liban si se ngrmdiser pe coastele Feniciei pentru serviciul escadrei egiptene. Dar lasitatea sau perfidia trupelor themei Opsikion, obisnuite cu rzvrtirea, zdrnici toate aceste precautii. Abia ajunse la locul de adunare, ele se rscular, pornir napoi pe uscat, se oprir la Adramyttion (Mysia, n fata insulei Lesbos) si proclamar ca mprat un functionar provincial obscur, Theodosios al III-lea (sfrsitul lui august 715-martie 717), care, fr voia lui, fu ridicat pe tron dup cteva luni de rzboi civil. Capitala czu n minile rsculatilor. Dar cei mai nsemnati generali, Leon, strategul themei Anatolicelor si Artavasdos, strategul themei Armeniei, nu voir a1 recunoaste pe noul mprat, care avu o domnie foarte scurt (715-717)1271. Leon 1-a atras de partea sa pe Artavasdos, strategul themei Armeniakon, dndu-i-o pe fiica sa de sotie. n vremea aceasta, Sulaiman si ncheiase pregtirile si arabii npdiser Asia Mic, nconjurnd puternica fortreat Amorion, o cetate a imperiului, situat n prtile nord-estice ale Phrygiei. Leon a intrat n tratative cu ei, ncheind chiar un tratat. 93 NICOLAF, BANESCU Asigurat astfel din spate, el a pornit ctre Constanti-nopol. In urma tratativelor ncepute pe malul Bosforului, Theodosios renunta la coroan, pentru a-si petrece restul vietii n clugrie, la Ephesos. Leon era recunoscut astfel ca mprat la 25 martie 717, fiind ncoronat de patriarhul Germanos. Dinastia lui Heraklios si ndeplinise o mare misiune n istoria imperiului. Un veac ntreg, ea a purtat cele mai grele lupte mpotriva noilor cuceritori si a fost capabil s opreasc naintarea lor nvalnic asupra lumii. [CRIZA ICONOCLAST. AL DOILEA TRIUMFAL ORTODOXIEI] A. [DINASTIA SIRIAN (ISAURIAN") sI PRIMA FAZ A ICONOCLASMULUI] 1. Leon al IlI-lea si nceputurile iconoclasmului Leon al IlI-lea (717-740), numit Isaurianul", deschide o nou epoc n istoria Imperiului bizantin. El urc pe tronul acestui imperiu ntr-unul dintre cele mai grele momente. Arabii smulseser bun parte dintre provinciile Orientului si continuau s ameninte foarte serios nssi capitala imperiului. Acesta era mrginit acum numai la Asia Mic, la provinciile europene, reduse mult si acestea de pe urma necontenitelor incursiuni ale barbarilor de la Dunre, precum si la partea sudic a Italiei. Armata, slbit de attea mari sfortri, nu mai avea coeziunea de odinioar; ea si pierduse, din pricina deselor uzurpatiuni din urm, spiritul de disciplin care fcea tria ei.

Finantele statului erau cu totul sleite. tinuturile, pustiite necontenit ele rzboaie si n urm de tot si de cium, care se ntinsese si n orase, rpind cteva sute de mii de oameni, se depopulaser; industria si comertul, adnc lovite de nesiguranta adus ele incursiunile pe mare si pe uscat ale arabilor, aruncaser populatia n mizerie. Peste toate aceste scderi plana primejdia mare a cuceririlor arabe, care ddeau asalt Constantinopolului, amenintnd a desfiinta cu totul imperiul. Leon al IlI-lea ntreprinse cu energie opera ele mntuire si, prin reformele sale, izbuti s redea imperiului puterea de a birui dificulttile interne si de a face fat primejdiei ce-1 ameninta serios din afar. Urmasii si 97 NICOLAE I5NESCU fur ele asemenea oameni ele stat energici si acestei dinastii i dator imperiul regenerarea sa, care-i asigur mai departe existenta. nainte de a intra n povestirea actelor acestei domnii nsemnate, s lmurim pe scurt o greseal care s-a transmis necontenit pn astzi, cu privire la ntemeietorul puternicei dinastii siriene. Leon al III-lea e cunoscut sub numele de Isaurianul", iar numele acesta n-are nici un temei istoric. Leon si familia sa n-au nimic de-a face cu Isauria. De aceea numele acesta nu se ntlneste niciodat n literatura contemporan. El nu se cuprinde nici n titlul crtii tactice compuse de acest mprat si se datoreaz numai unei simple greseli a cronicarului Theophanes (nceputul veacului al IX-lea), cum a dovedit K. Schenk, ntr-un articol din revista Byzantinische Zeitschrift" (art. Kaiser Leons III. Walten im Innern, V [1896], p. 296 si urm.). Theophanes scrie la anul urcrii pe tron a lui Leon al III-lea: Torncp TCO ETEI AECOV L6aaiA,ei)0ev EK tfjq rep|o.a-VIKECOV KoaaYO|j.evopiaq si numele s-a denaturat n 'Iooc\)piav Tfjt (3ii3-t)v(ov e7tap%iaq, sensul de sclav" e atestat pentru prima oar n typikonul Pantocratorului din 1136! Maricq trgea deci concluzia c la Constantin Porphyrogen-netos, n secolul al X-lea, aKXa6cbvoo nu poate nsemna dect a slaviza"92. Spre a-i stpni pe arabi, Leon al III-lea fcuse aliant cu chazarii si ntri aceast aliant prin cstoria fiului su Constantin al V-lea cu fiica haganului (733). Dup moartea lui Constantin al V-lea, fiul su Leon al IV-lea, supranumit Chazarul (septembrie 775-8 septembrie 780), din cauza originii mamei sale, i urm n scaun, n afar, el purt cu succes lupta mpotriva arabilor, n fata crora cstig dou biruinte: una lng Germanicia (778), alta n thema Armeniakon (780), si cut s intervin n Italia, primindu-1 la Con-stantinopol pe Adalgis, fiul lui Desiderius, regele lon-gobard detronat de Carol cel Mare si atrgndu-1 de partea lor si pe ducele de Benevent, Arichis. nuntru, ndulci mult msurile violente ale tatlui su mpotriva partizanilor icoanelor. Domnia sa, care fu de altfel scurt, nsemn o perioad de potolire a furiei iconoclaste. Clugrii ncepur a se ntoarce n Constantino-pol, mnstirile a se popula din nou. mpratul ddea bune sperante pentru restabilirea pcii interne, cnd muri, la 8 septembrie 780, de boala printelui su. Fiul su, Constantin al Vl-lea, asociat la domnie din 91 K. Amantos n npaictiK ifjq 'Am5i|iiac; 'Afhivwv, 7, 1932, P-235. 92 A. Maricq, op. al, p. 337-340. 152 776, avea numai 10 ani si mprteasa Irene lu friele Imperiului, ca regent. Leon al IV-lea e zis Chazarul, fiindc era nscut din prima cstorie a lui Constantin al V-lea cu o printes chazar. El era de o fire mai blnd si avu n privinta icoanelor o atitudine mai ngduitoare. Chiar dac politica religioas nu se schimb cu totul, msurile lui mporiva partizanilor cultului nu au avut nimic din violenta celor ale tatlui su. Theophanes ne spune c adoratorii icoanelor, mai multi dintre functionarii Curtii, au fost btuti n public si nchisi, dar executii nu s-au mai fcut (Theophanes, 453). Aceast ndulcire a msurilor se datoreaz, desigur, si influentei mprtesei Irene, o athenian crescut n ideile religioase si n cultul icoanelor. Leon al IV-lea avea cinci frati vitregi, fiii lui Constantin al V-lea clin alt cstorie. Doi dintre acestia fuseser ridicati de tatl lor la rangul de caesar si alti doi la cel de nobilissimos, pe care l obtinu si cel mai mic, de la Leon al IV-lea. Cnd Leon al IV-lea l asocie la tron pe fiul su si-1 ncorona la 24 aprilie 776, senatorii, reprezentantii armatei si ai profesiunilor93 s-au ndatorat prin jurmnt scris s pstreze credinta noului ncoronat ca unicului mostenitor al tronului. Aceasta arat progresul realizat de principiul stpnirii unuia singur, prin mrginirea dreptului de succesiune la tron la cel mai n vrst fiu al mpratului^. 3- Irene si prima restauratie a icoanelor Ca si Athena'is-Eudokia, Irene era athenian din nastere, iar ctre sfrsitul anului 768 fusese adus la Constantinopol, unde-si celebrase, cu pompa obisnui93 Theophanes, 449: O ie TWV t3e(j.dTcov KCU i\t rai TCOV eoco Tccy^idicov Kod TCOV TioXucov rcocvccov KOU epyoco-iripiaKcov. E vorba de toate strile sociale, nu numai factorii traditionali: armata, poporul, senatul. 94 Ostrogorsky, op. cit., p. 120. 153 NICOLAE BANESCU ta, cstoria cu mostenitorul tronului. Dar Atena veacului al VUI-lea nu mai era aceea din veacul al V-lea. Nu mai era cetatea pgn, orasul universittii, plin de amintirea filosofilor ilustri si a scriitorilor clasici, pstrnd cu pietate n umbra templelor cultul zeilor proscrisi, n vremea Irenei, Atena era un mic oras de provincie linistit, n care Parthenonul ajunsese o biseric, unde Sfnta Sofia o nlocuise pe Pallas-Athene si sfintii luaser locul zeilor, n acest mediu nou, Irene primise alt educatie dect aceea pe care o avusese Athenai's, ea era o credincioas devotat Bisericii, de o pietate pe care o aprindeau si mai mult evenimentele grave ale epocii.

Marea chestiune arztoare care agita lumea, ele la Leon al III-lea, mprtise societatea bizantin n dou tabere. Lumea oficial, clerul curtii, demnitarii, nalta clas si armata erau partizanii reformei mpratilor iconoclasti, pe cnd clerul de jos, poporul, clasele de mijloc, femeile nu se puteau desprti de icoanele pe care le adorau si n puterea minunat a crora credeau. Cnd Irene intra n familia imperial, persecutia era n toi. Dar cnd Constantin al V-lea muri, se observ o ndulcire a violentelor la nceputul domniei urmasului su si lucrul acesta se datora, desigur, influentei mprtesei. si dup moartea lui Leon al IV-lea, n 780, Irene, lund personal conducerea imperiului, adopt o atitudine hotrt n favoarea icoanelor. Se stie c Irene era o femeie frumoas si, n mijlocul unei Curti stricate, ea avu o purtare ireprosabil. Ea a fost mai cu seam o mare ambitioas, n tot timpul vietii sale a voit s domneasc si marea sa ambitie, care nu-i ngdui nici fiului su un loc alturi de 154 dnsa, stinse n inima ei sentimentul de mam si o mpinse la o cruzime care ls o pat nestears pe amintirea numelui su. Partidul iconoclast era nc puternic si Irene, icono-fil convins, fu foarte prudent. Ea pregti ctiva ani triumful proiectelor sale. ndat ce lu asupr-si crmuirea imperiului, te-mndu-se de ostilitatea cumnatilor si, caesari, se folosi ele un complot care urmrea s-i pun n fruntea imperiului si i sili s intre n cler; pentru ca toat lumea s cunoasc acest lucru, i oblig s apar, cu prilejul solemnittii Crciunului din anul 780, n Sfnta Sofia si s ia parte la slujba religioas oficiat n fata poporului capitalei. Pentru a-si putea impune ideile sale n privinta icoanelor, ea mai avea de nlturat si alti adversari: toate functiunile nalte ale Statului - senat, cancelarie, armat - erau ocupate ele iconoclasti. Erau oamenii vechiului regim, care nu s-ar fi nvoit niciodat cu o desfiintare a politicii domniilor precedente. Irene ncepu a schimba personalul Palatului, ridicnd n functiuni oameni devotati si rude; lu comanda generalilor lui Constantin al V-lea si o ncredinta oamenilor ei. Armata, trupele grzii imperiale erau n mare parte legate de ideilor marilor mprati, cci soldatii, n cea mai mare parte, ieseau din mediul hetero-dox al Orientului si erau plini de admiratie pentru Leon al III-lea si Constantin al V-lea, care-i conduseser la biruint. Michail Lachanodrakon, comandantul thrakesienilor, faimos prin violenta cu care executase poruncile lui Constantin al Vlea, fu nlturat. Omul cel mai influent, atotputernic, fu eunucul Staurakios, ridicat de Irene la demnitatea de patrikios si n functia 155 NICOLAE BANF.SCU de logothetes tou dromou, care, 20 ele ani, o va servi cu credint. El negocie, ca diplomat, pacea cu arabii, cnd acestia reluar luptele obisnuite ele frontier si venir, pustiind, prin Asia Mic, pn la Bosfor, n 783. Regenta cumpr pacea pe trei ani cu un tribut anual de 70.000 de solidi (sau nomismata)^. Tot el, ca general, purt rzboiul cu slavii din Macedonia si Hel-las (789) si-i aduse la supunere. Primii ani ai mprtesei Irene au fost grei, dar n-au clescura-jat-o. Arabii Mesopotamiei, sub califul Mahdi, ncepur, n 781, incursiunile n Asia Mic, poate pentru c stiau c e o femeie pe tron. Irene trimise mpotriva lor TOC nepaiim i^ejiaTa", dup expresia lui Theophanes (I, 455), adic armatele clin Asia Mic. Generalul Michail Lachanodrakon avu la nceput succese, dar n 782 fu biruit de fortele superioare arabe, care ajunser pn la Bosfor. Primejdia arab o sileste pe basilissa s se apropie de Carol cel Mare, care desfiintase (774) regatul longobarzilor din Italia si se proclamase regele lor (rex Francorum et Longobardorum atque patricius Romanus) si-si dobndise astfel mare nume n Apus. Ambasadori bizantini venir n capitala lui Carol, propu-nndu-i cstoria fiului Irenei, Constantin al Vl-lea, cu Rothruda., la Theophanes ,,'EpDi3pdb". Carol primi propunerile si un nvtat bizantin rmase la Curtea regelui franc, pentru ca s o nvete pe Rothruda literele si limba grecilor" si s-o introduc n obiceiurile mpratilor romani", n acest timp, Irene fu nevoit a ncheia o pace pe trei ani cu arabii, pltindu-

le 70.000 nomismata de aur si daruri, mtase s.a. Fu si un schimb de prizonieri, pentru a fi eliberati strategii bizantini captivi. Scpnd astfel de amenintarea arabilor, mprteasa si ntoarse atentia spre slavii din Hellada, care, poate n ntelegere 95 Solidus era de la Constantin cel Mare, aureus (gr. egal cu 1/72 din livra de aur. Avea 4 gr 548. El scade si dup lus-tinian ajunge la 4 gr 4. n franci, egal cu 15,85. 156 cu caesarii, care vroiau s ocupe tronul, se revoltaser. Irene l trimise mpotriva lor pe eunucul Staurakios, care va fi consilierul ei credincios toat viata. Acesta veni n Macedonia si Hellada sii supuse pe slavi, impunndu-le tribut. Trecu apoi n Peloponez, de unde lu multi prizonieri si prad, ntia oar se mentioneaz revolta slavilor n Hellada si trimiterea armatei mpotriva lor, ceea ce arat c nu erau att de vechi aici (Amantos, op. cit., p. 374-375). n 784, dup ce s-a nlturat primejdia din Rsrit si Apus, Irene ncepu s se gndeasc la mplinirea proiectelor sale iconofile. Patriarhul Paul al IV-lea se retrase si, n locu-i, fu ridicat Tara-sios, secretar imperial, devotat cultului icoanelor. nc ele la nceputul domniei, Irene art n materie de religie o tolerant necunoscut ele mult vreme. Clugrii se strnser iarsi n Constantinopol. Patriarhul Paul al IV-lea singur rmnea om al vechiului regim, legat de erezie, prin jurmntul ce-1 depusese la urcarea lui pe tronul patriarhal: 20 februarie 780. n 31 august 784, el se retrase - sub influenta Curtii, probabil - si Irene ridic (25 decembrie 784) atunci n Scaunul Patriarhal un om al su, pe secretarul imperial Tarastos, care servi cu credint toat politica religioas a mprtesei. La 29 august 784, Irene trimise o ambasad papei Hadrian, pentru a-i propune convocarea unui sinod ecumenic. Rspunsul pontifical, din 27 octombrie 785, aproba planurile mprtesei. Doi apocrisiari ai papei venir n 786 la Constantinopol. mprteasa le ddu prelatilor bizantini ordin s se adune n vara anului 786. sedinta se deschise si avu loc n 31 iulie (al 7-lea sinod ecumenic), n Biserica Sfintilor Apostoli, mprteasa asista, cu fiul su, la sedint, n asa-zisele catechume-na ale basilicii. Egumenul mnstirii Sakkudion (din 157 NICOLAF. BANESCU Bithynia), vestitul Platon, unul dintre cei mai ferventi aprtori ai icoanelor, si ncepuse, din amvon, discursul ndreptat mpotriva sinodului din Hieria, cnd deodat soldati ai grzii imperiale, cu armele n mini, ptrunser n biseric, amenintnclu-i pe prelati, mprteasa ncerc zadarnic a potoli miscarea, episcopii se mprstiar si iconoclastii, unindu-se cu armata, strigar: Am biruit !"96 Legatii papei si o multime din episcopi prsir Constantinopolul. Irene nu prevzuse acest incident, mpreun cu Staurakios, ea ntrebuinta toate mijloacele pentru a scpa de aceste trupe potrivnice. Prin bani si fgduieli si cstig corpurile de armat clin Asia, totdeauna geloase pe trupele care aveau garnizoana n capital. Apoi se anunt o mare expeditie mpotriva arabilor si trupele de gard fur trecute atunci n Asia si nlocuite cu cele care fuseser cstigate ele partea cultului icoanelor. Regimentele dusmane fur apoi dezarmate si trimise la vatr. Acum, cu o armat devotat la ndemn, Irene adun clin nou sinodul, care nu se mai tinu n capital, ci, pentru mai mult sigurant, se ntruni la Niceea, n biserica Sfnta Sofia, la 24 septembrie 787 si tinu pn la 13 octombrie. Erau prezenti 350 de episcopi, nconjurati de o multime ele egumeni si ele clugrii legatiei pontificale. Sinodul arunc anatema asupra hotrrilor iconoclaste din 754 si restabili cultul icoanelor, sprijinit pe baze dogmatice, cu rezerva c icoanele n-au dreptul la Theophanes, p. 461. 158 ,-, r-w

adorare (A,ocTpeioc), ci numai la veneratie Kt>vr|cn aiopioc... 7tpo0omojioir|i?eaa cbq rcpoq TOV 'Ap-%ie;u0KOJtov BouXyapiccq. Cuvntul Kpoaco7io7toir|i5eaa sugereaz c asezarea istoric a tratatului e nscocit. Ter-Mkrttschian si J. Friedrich (Der itrspriinglicbe bei Georgios Monachos nur teilweise erhaltene Bericht iiber die Paulikianer. n Sitzungsberichte a Academiei Bavareze, 1896) neag deopotriv propagarea pauli-cianismului n Bulgaria la acea dat timpurie. Erezia aceasta n-a intrat n Bulgaria dect dup moartea Sf. Clement al Bulgariei (916). nrudirea doctrinelor bogomile cu cea paulician e evident. Dar n-a fost dovedit c ele deriv

istoriceste din paulicianism. Influenta paulician e de presupus. O schism se produse n secolul al X-lea n Biserica bogomil. Se rspndise prerea c Satan nu e contemporan cu Dumnezeu, ci o creatie ulterioar, un nger czut. Aceast prere prevala n Biserica bulgar, dar dragovicii se agtar de vechiul dualism. Doctrina modificat fu adoptat ele cea mai mare parte a bogo-mililor din Vest (albigensii etc.), afar de Toulouse si Albano, pe lacul ele Garda". C. Conybeare public (1898) textul armean si traducerea englez a crtii paulicienilor de Thonrak n Armenia. Aceast carte e intitulat Cheia credintei, si e de la nceputul secolului al IX-lea. Liturgia aceasta modific considerabil vederile noastre cu privire la natura paulicianismului, care pare c n-are a face cu marcionismul, ci ar fi o renviere a adoptionismului, dup care lisus a fost un om, pn cncl n al treizecilea an al su a fost botezat de loan si Duhul Sfnt s-a cobort ntr-nsul; atunci el deveni Fiul lui Dumnezeu. Doctrina a supravietuit n 2" C. Jirecek, Gesch. der Biilgaren, p. 213. 296 Spania pn n secolul al VUI-lea si al IX-lea si aceasta sugereaz conjunctura c a lncezit n sudul Frantei, nct erezia catarilor si albigensilor nu a fost un bogomilism importat, ci o supravietuire veche local. Conybeare crede c a trit de timpuriu n Peninsula Balcanic, unde ea a fost baza bogomilismului. nvtatul englez crede c pattlicienii, forma armean a paiilieniloi; deriv de la Paul de Samosata, ai crui aderenti erau cunoscuti grecilor n secolul al IV-lea ca pauliani. Gregorios Magistros (care n secolul al Xl-lea a fost nsrcinat de mpratul Constantin al IX-lea s-i alunge pe paulicieni sau thonraki din Armenia imperial), arat legtura lor cu Paul de Samosata. Conybeare sugereaz c, goniti din imperiu, paulianii aflar refugiu n Mesopotamia si n cele din urm n regiunile mohamedane n genere, uncie erau tolerati. Ei au fost astfel pierduti timp de secole n ochii teologilor greci din Constantinopol si din alte mari centre. Cnd au aprut din nou n extrema stng a iconoclastilor, ei au fost introdusi din nou n cunostinta grecilor de armenii ortodocsi sau grecizati26. Tot n aceast epoc, primele asezri de clugri ncepur a ocupa Muntele Atbos, care avea s joace un rol att ele mare n istoria Bisericii. Basilios ddu n sprijinul lor un chrysobul (cea. 872) prin care hotra ca toti clugrii din diferitele asezri la Athos, ca si cei de la Sf. loan Kolobos, s fie liberi de orice nclcare a preotilor si s stpneasc regiunea Hierissos de la gtul peninsulei, si grdinile si viile de la Kamena. Alt chrysobullon din 873-874 pentru eremitii din Athos, prevedea ca acestia s fie eliberati de orice sarcini si nclcri ale functionarilor si persoanelor private. De acum ncepe dezvoltarea vietii clugresti la Athos, care sprijinit n domniile urmtoare, dotat de mprati 26 Pentru bogomili, v. Predica Presbiterului Cosnia, trad. de Al. Iordan, Universul, Bucuresti, 1938[6i. Ctre sfrsitul secolului al X-lea (bulgar). 297 NICOLAE BANESCU cu averi, va ajunge a avea cea mai puternic organizatie si a exercita o mare nrurire asupra Ortodoxiei171. 6. Guvernmntul intern al lui Basilios Prin gloria armelor sale n afar, prin msurile ntelepte ale crmuirii nuntru, Basilios ddu o nou strlucire imperiului si-si asigur ncrederea poporului. Dou conspiratii se fcuser mpotriva sa: a lui Symbatios, la nceputul domniei, a lui Curcuas, la sfrsitul ei. Dar amndou fur nbusite si autorii lor crud pedepsiti. Basilios se artase de la nceput un mare protector al sracilor, lund toate msurile pentru ocrotirea lor fat de cei bogati si de fiscalitatea de obicei att de abuziv n Bizant. Dar Basilios nu se atinse nici de privilegiile marilor proprietari, ale acelor Stivatoi care stpneau de multe ori provincii ntregi si considerabile. Cazul vduvei din Patras Danielis, pe care 1-am schitat mai nainte, e foarte instructiv n aceast privint. Senatul, demnitarii erau respectati si se nconjurau de o suit care rivaliza uneori cu aceea a Curtii. Obiceiurile feudale, care se ntreau atunci n Apus, se nftiseaz prin aceleasi influente si

necesitti si n Rsrit. Dar n afar de rnduiala bun pe care a pus-o n administratie si justitie, n afar de economia pe care a stiut s o introduc n finante, Basilios ddu un deosebit sprijin si artei; nct domnia lui este, n aceast privint, una dintre cele mai strlucite, socotit n genere drept a doua epoc de aur a artei bizantine. El a ridicat o multime de cldiri ele folos obstesc, aziluri pentru btrni, pentru sraci, pentru bolnavi si a zidit si reparat un numr foarte mare de biserici, pe care cro298 nicarii le nsir cu grij, n amnunt, ca pe o mare laud a slvitului ntre mprati" Basilios". Dou dintre cldirile acestea au atras mai cu seam atentia prin strlucirea si bogtia decoratiunilor: palatul pe care Basilios 1-a adugat vechilor constructii ale mpratilor si care se chema Kainurgion (Kaivo\)p-yiov) si noua biseric Nea, 'EKK^rjaia, pe care o ridic alturi de palat si care fu o adevrat Sfnta Sofia a acestei domnii. Pentru noul Palat Kaivo\)pyiov, Basilios ntrebuinta materialele cele mai pretioase. Mozaicuri splendide acopereau peretii, boltile, solul, o decoratie strlucit mpodobea slile. Una era sustinut de 16 coloane, dintre care opt ele marmur verde de Thessalia si sase de onix, acoperite de ramuri de vit sculptate si animale de tot felul. Cele din urm dou coloane, tot din onix, aveau suprafata brzdat de caneluri n spiral, care le ddeau o nftisare din cele mai plcute. Deasupra acestor coloane, pn la bolt si n absida de la Rsrit, erau frumoase mozaicuri pe fond de aur, n-ftisndu-1 pe Basilios, stnd nconjurat de rzboinicii care luptaser sub ordinele sale. Ei i prezint, drept daruri, orasele pe care el le cucerise. Pe bolt se nftisau isprvile herculeene ale lui Basilios (TOC TOV Baailecoq 'HpctK/lEia aGXa), rzboaiele si biruintele sale, faptele lui pentru fericirea poporului. De o frumusete nentrecut era ns camera de culcare (KOI-Tobv). Pe pardoseala sa era un splendid mozaic, n mijlocul ei, un pun n toat strlucirea culorilor sale, -~ Viata mpratului Basilios Macedoneanul, adugat la Teoph. Cont. (Bonn), p. 321 si urm. 299 NICOLAF. BANESCU nchis ntr-un cerc de marmur carian. De acolo plecau raze care ajung la un cerc mai mare; si dincolo de acest cerc, ca niste ruri de marmur verde ele Thessa-lia se desfsurau ctre cele patru unghiuri ale camerei. Patru vulturi, de asemenea n mozaic, mpodobeau de cele patru prti pardoseala att de bine imitati, nct ai fi crezut c sunt vii si gata s zboare, afirm Porphyrogennetos, care ne face aceast descriere28. Prtile de jos ale peretilor, acoperite de plci de sticl policrom", fermecau ochii prin diversitatea florilor. Partea de sus, mpodobit ele mozaicuri, n care se desfceau pe un fond aurit chipurile lui Basilios si al sotiei sale Eudokia, asezati pe tronuri, n costumul imperial, cu coroanele pe cap. mprejurul lor se nsir, ca stele strlucitoare", copiii lor, n acelasi costum, tinnd n minile lor crti sfinte (TO)J.OX)(; rt detcct evTo^aq 7tLpiL%ovTag). Tavanul strlucea de aur: n mijlocul su, crucea, de culoare verde si n jurul ei ca stelele pe cer" iarsi chipurile suveranilor si ale copiilor lor, care-si nltau minile ctre Dumnezeu si ctre cruce. Biserica nou, f| Nea181, era una dintre minunile artei bizantine; ea rivaliza prin frumusete si bogtie cu marea biseric a lui lustinian. Porphyrogennetos ne spune c mpratul o oferi lui Christos ca pe o mireas preafrumoas, mpodobit de mrgritare, de aur si de argint, gtit cu tot felul de marmure multicolore, cu mozaicuri si cu vesmntul testurilor de mtase." Plci ele bronz aurit acopereau cupolele pe dinafar. Aurul si argintul strluceau pretutindeni nuntru; marmurele cele mai pretioase mpodobeau, -" n Viata lui Basilios Macedoneanul, adugat la Theoph. Cont. (ed. Bonn), p. 332-333. 300 n savante combinatii, peretii si pardoseala. Cupolele scnteiau de aur si de chipuri, ca cerul acoperit de stele", n cupola principal, un mozaic splendid l nftisa pe Christos, nconjurat de ngeri; Sfnta Fecioar trona n absid, un cor ele Apostoli, ele martiri, de profeti si de patriarhi

mpodobea zidurile bisericii29. 7. Opera legislativ a lui Basilios Basilios I a avut si o nsemnat oper de legiuitor191. Motivele care 1-au ndemnat erau dou: primul, de ordin legislativ, care e amintit de biograful su, era acela de a risipi obscuritatea si confuzia care stpnea n dreptul civil, ca un rezultat al ordonantelor bune si rele, si nesiguranta n privinta legilor abrogate si a celor nc n vigoare. Al doilea motiv, de ordin politic, e numit n Introducerea la Procheiron si ntr-un pasaj din Epanagoge, dou dintre operele lui Basilios: era acela de a nlocui cu opere editate sub auspiciile lui Ecloga iconoclastilor, mpotriva crora Basilios a avut o ur care se trdeaz n judecata pe care o exprim asupra acestei opere, care e o rsturnare a legilor bune". Scopul su a fost de a reabilita legislatia lui lusti-nian, pe care legiuitorii o prsiser tot mai mult. Mai nti, Basilios a publicat un Manual de introducere la stiinta dreptului, npo^eipoc; vofioq (Lex Ma-nualis) sau Procheiron, promulgat ntre 870-879 ele el si de fiii si Constantin si Leon (nteleptul). Acest manual const din texte care aveau o aplicare curent. El a fost adesea comparat cu Institutele, elin care a folosit 29 V. C. Bayet, L'Art bizantin, Paris, ed. a 3-a, p. 141-144. 301 NICOLAF. BNF.SCU mult, bazat pe traduceri grecesti si comentarii ale operelor lui lustinian. n a doua parte se reproduc prevederi din Ecloga. Putine inovatii sunt datorate lui Basi-lios. Are 40 de titluri: logodn si cstorie, obligatii, mosteniri, drept public. S-a bucurat de o mare reputatie printre locuitorii civili si printre canonistii Bisericilor grecesti si rusesti. A doua oper a fost de asemenea un manual de legi, 'ETCOcvaycoyfi TWV vojicov, publicat n numele lui Basi-lios, Leon si Alexandru ntre 879-886. Acesta constituie o schit a unei a doua editii a manualului Prochiron, ca si introducerea la opera care trebuia s fie, dup Basilios, lucrarea sa principal: 'AvaK(rr}apcnXoi, i, t>KO'opyoi). Industria si comertul, n acest domeniu erau reglementate productia si vnzarea, exportul si importul, mrfurile care puteau fi exportate avnd nevoie de permisiunea Prefectului, fabricatia, locul unde s se vnd pestele n piete (Koc(j.dcpai); argintarii aveau prvlii pe Meat), lumnrarii n piata din fata Sf. Sofia, pretul fiind fixat. Erau prevzute pedepse pentru sabotori. Dispozitii de politie intern se adugau celor anterioare. Crciumile nu se deschideau n zile de srbtoare nainte de ora a doua a diminetii (sapte ceasuri si se nchideau la sapte seara, ca s nu se ntmple 328 scandaluri). Msuri privitoare la strinii ce veneau n oras cu mrfuri si se anuntau prefectului prin Xrvycc-mptoq, care le examina mrfurile si hotra vnzarea. Strinii aveau voie s stea n oras cel mult trei luni. 6. [ncheieri la capitolul Photios] A doua schism a lui Photios n-a existat. Cel dinti, V. Grumel, ntr-un articol publicat n sept. 193346, examinnd din nou textele pe baza crora Hergenrother si Hefele1" au conchis c Photius, rentors n scaunul patriarhal, pentru nesupunere, a fost din nou excomunicat ele Sf. Scaun, ajunge la ncheierea cu totul opus. Putin n urm, abatele Dvornik, publica un studiu asupra aceluiasi subiect48, ajungnd, pe alt cale, la aceleasi concluzii. Culegerea de acte si comentarii an-tifotiene (Mansi, Sacrorum collectio, t. XVI) contine falsuri, fcute de un antifotian. Printele Grumel reia chestiunea, discutnd prerile lui Dvornik si fcnd unele precizri pretioase, n alt articol din Echos d'Orient'a. Grumel constat c Photius a fost recunoscut patriarh legitim de loan VIII si urmasii si ct timp ocupa tronul patriarhal, n-a existat deci a doua schism 16 Y eut'il un second schisme de Photius?", n Revue des sciencesphilosophiques et theologiques, t. XII (1933), p. 432-457. f Histoire des Conciles, trad. Leclercq. 48 Le second schisme de Photius: une mystification historiqiie, Byzantion", VIII (1933). 19 V. Grumel, La liquidation de la querellephotienne, EO, 33, 1934, p. 257-288. 329

NICOLAE BANF.SCU a lui Photios. Uniunea restabilit n 879 n-a mai fost rupt nici din cauza sa, nici pentru el. Aceasta o constata si Dvornik, ale crui concluzii au fost adoptate si de H. Gregoire, care a expus problema la Academia belgian"". Stylianos, episcopul de Neocaesarea, dusmanul lui Photios, a produs mult timp o dezbinare n snul Bisericii bizantine, cci avea partizanii si, ignatienii. A scris de mai multe ori papilor, cernd s-1 condamne pe Photius a doua oar si s recunoasc numai hirotonirile lui, pentru a nu tulbura pacea Bisericii Ortodoxe. Papa stefan V a refuzat categoric acest lucru. Photios fusese recunoscut de predecesorii si. Papa Formosus (891-896) a ncercat, pentru a cla satisfactie ignatienilor, s oblige clerul care tinea hirotonirile de la Photius, s prezinte cte un libel n care s-si mrturiseasc greseala si s cear iertare, urmnd ca el s le acorde comuniunea, ca laicilor. Fireste, lucrul a strnit indignare si ncercarea sa n-a reusit. Dup moartea lui Formosus, Leon VI puse n fruntea Patriarhiei pe Antonios Cauleas, pentru c el fusese ordonat preot sub Ignatios sau sub Methodius, cci era foarte btrn acum (ca s nu mai fie discutie s-i mpace pe ignatieni si s se fac ntelegerea cu Roma). Leon VI si Cauleas scriseser papei despre dorinta de a restabili relatiile ntre cele dou Biserici asa cum erau nainte de Formosus. Roma, sfsiat de lupta n Biseric, avea interes s se nteleag cu Bizantul si loan al IX-lea (898900), w De nouveau sur le patriarche Photius, ,.Ac. de Belgique, Bulletin de la classe des lettres", 1934. 330 pap n urma lui Theodor II, care-1 reabilitase pe Formosus si ordinatiile sale (cci si acesta fusese la Roma osndit, cadavrul su aruncat n Tibru) cerea s se recunoasc la Bizant Formosus si Roma s-si retrag injonctiunile acestui pap. loan al IX-lea a gsit formula mpciuitoare: Pe Ignat ius si Photius, stefan si Antoniu - scrie el lui Sty-lian - n acelasi fel n care i-au admis prea sf. papa Nicolae si loan si al saselea, stefan, si toat Biserica roman pn acum, noi i admitem de asemenea n aceeasi ordine si te ndemnm a le ntinde deopotriv mna cu noi..." Las la o parte ntiul patriarhat al lui Photius si nu-1 aminteste pe Formosus, pricina nentelegerii. Actul lui loan IX, pacificator, fu adus la Constanti-nopol de ambasada compus din episcopul Nicolae si cardinalul loan si avu deplin succes, mpratul, patriarhul si clerul apreciar ntelepciunea lui si-si ddur adeziunea complet. Stylian se mpac si el. Se punea astfel capt schismei interioare a Bizantului si celei care separa Roma de Bizant. 7. [De la Leon VJ la Romanos l Lekapenos] Leon VI muri la 11 mai 912, lsnd domnia fratelui su Alexandros (912-913), care avea n acelasi timp tutela fiului nevrstnic, Constantin (acesta era numai ele 7 ani). Alexandros era, cum am spus, un om dedat cu totul viciilor, si cronicarii ne spun c nimic nobil sau vrednic de amintire" (ot>8ev yLvvaov ft Xoyot) ac,iov KCCTeTtp^oco) n-a svrsit1131, ocupat fiind cu 331 NfCOLAE BNESCU plcerile si destrblrile" lui (TO tpxxpv KOU acreA,yiaiK -iov eKfunroiia TO> ocoTfjpoq Xpioiov TO i^eov XEip6|a.cxKtpov. 348 Nvlirea ungurilor. n timpul acestei domnii, se nregistreaz si o nvlire a ungurilor, care au prdat Thracia pn la Constantinopol. Continuatorul lui Theo-phanes, mentionnd aceast prim invazie a lor, oprit prin iscusinta protovestiarului Theophanes, care, trimis ca s fac XXyiov, stiu n chip ntelept si ele admirat s ndeplineasc tot ce a voit, foarte ludat si admirat de barbari pentru prudenta si ntelepciunea sa68. nvtatii belgieni H. Gregoire si P. Orgels, ntr-un studiu recent69, aduc unele precizri privitoare la aceast invazie, scoase din Viata Sf. Vasile cel Tnr", redactat, dup ei, ntre 956 si 959- n aceast Viat" se vorbeste de o invazie a ungurilor (numiti turci), pe care un preot Theophanes, ntretinut n casa fratilor Gongyles, ntr-o convorbire la care ia parte si Sf. Vasile cel Tnr, i socotea un instrument al rzbunrii divine pentru pcatele crestinilor (scandalurile bigamiei si tetragamiei). Sf. Vasile intervine atunci pentru a spune c n acest moment chiar o viziune i reveleaz c blestematii de unguri, silindu-se a trece Dunrea, au fost necati n valurile sale. nvtatii belgieni fixeaz data acestei invazii n 933-934. Ungurii luaser, strbtnd Thracia, multi prizonieri, afirm cronicarul, mpratul Romanos Lekapenos n-a crutat banii pentru a-i rscumpra cu generozitate. Autorul arab Mas'ucli (Macoucli, Prairies d'Or) plaseaz evenimentul dup 932, fapt care concord cu datarea cronicarilor bizantini, care plaseaz reusita 68 Theophanes Continuatus, ecl. Bonn, p. 422-423. 09 L'invasion hongroise dans la Vie de Saint Basile lejeune", Byzantion", XXIV, tome (1954), fasc. I, p. 147-154. 349 NICOLAE BANKSCU protovestiarului Theophanes contra maghiarilor n aprilie 934". Atacul rusilor asupra Constantinopolului. Bizantul fu amenintat, n aceast vreme, si de rusi. Igor

concluse aici mai mult de 1.000 de corbii, cu 40.000 de oameni (941). Flota imperiului, comandat ele patriciul Theophanes, i ntmpin pe rusi la Hierion si nimiceste cele mai multe corbii. Cei care scap sunt pusi pe fug. Debarcnd n Bithynia, pentru a-si cuta merinde, sunt zdrobiti acolo de Curcuas si de Barclas Phokas. Ctiva ani mai trziu (944), ei sunt nevoiti a ncheia un tratat de comert cu bizantinii. 3. Actele interne ale guvernrii lui Lekapenos Dar Romanos Lekapenos desfsur o activitate binefctoare si n afacerile interioare. Foarte nsemnat e atentia pe care mpratul o ddu chestiunii agrare, care de mult vreme preocupa imperiul. El interveni anume n favoarea celor slabi, a micilor proprietari de pmnturi, apsati de ctre cei puternici", adic de cei avuti. n 927, o mare foamete bntui n imperiu si srcimea fu nevoit, pentru a-si procura existenta, s-si vnd bunurile. Cei bogati, oi 5t>va-coi, cum li se zicea atunci, se folosir ele acest prilej pentru a cumpra propriettile sracilor la un pret de nimic, n afar ele nedreptatea social, ele lipsa milei fat ele cel slab, a acelei filantropii" despre care vorbeste mpratul n novella sa, lucrul acesta izbea aelnc interesele statu" Cf. Theophanes Continuatus, ecl. Bonn, p. 422 si urm. 350 lui: cresterea nemsurat a marii proprietti ruina finantele si slbea n acelasi timp puterea de aprare a imperiului, ostirea; cci la bizantini serviciul militar se ntemeia mai cu seam pe bunurile inalienabile ale soldatilor. Cnd aceste bunuri se nstrinau n minile marilor proprietari, recrutarea armatei era mpiedicat. Pentru a stvili acest abuz al bogatilor si a proteja clasa micilor agricultori liberi, att de necesar economiei generale a statului, Romanos Lekapenos ddu dou novelle: o novell n 922 si alta n 934, prin care le interzicea celor puternici s-si nsuseasc proprietatea cuiva ntreag sau n parte, fie pentru ei, fie pentru domeniile mprtesti sau pentru cele ale bisericilor si mnstirilor. Cine clca aceast dispozitie, n orice chip - prin cumprare, danie, mostenire sau altcumva era obligat s restituie proprietatea, cu toate mbunttirile ce i-ar fi adus, vnztorulului sau rudelor lui si, n lipsa acestora, satului sau mosiei, fr nici un drept la despgubire si pe lng aceasta s plteasc fiscului, drept amend, valoarea propriettii sau s sufere vreo alt pedeaps"'. "' Romanos Lekapenos intervine cu energie n chestiunea agrar, care ajunge acum o problem grav pentru stat. Cei puternici (5\)vcxioi) acapareaz tot mai mult proprietatea mic trneasc si militar, primejduind interesele statului, cci, nc din epoca lui Heraklios, economia si finantele statului, ca si aprarea lui se ntemeiau pe aceast mic proprietate, mpratii de mai nainte n-au luat msuri n aceast privint. Leon W a usurat chiar aceast sporire a propriettilor mari n paguba sracilor (Ttevryuei;, TiTcoxoi). Erau dispozitii vechi n legislatie care le interziceau functionarilor de a cumpra n timpul functiunii lor proprietti sau de a obtine mosteniri, fr autorizatia special a mpratului. Leon VI 351 NICOLAE BANESCU Iar dac vreun mic proprietar de pmnt ar fi voit s mbrtiseze viata monahal, el n-avea dreptul s druiasc pmntul su unei mnstiri ori biserici. Crmuirea lui Romanos Lekapenos fu energic si nteleapt, ntr-un singur punct fu aceast crmuire atacabil: atitudinea lui Lekapenos fat de mostenitorul legiuit al tronului, Constantin VII. n tot timpul domniei sale, el lucr cu vdit intentie ele a-1 nltura ele la conducerea imperiului, substituindu-i propria sa familie. An de an, Lekapenos aduga, pentru ntrirea situatiei cstigate, noi uzurpatii. Ajuns basileus, el fcu, n 920, ca sotia sa s fie procamat augusta, n mai 921, fiul su cel mare, Christophoros, primi coroana imperial; n 922, el ia primul loc pe monede, n actele publice, n ceremonii, n paguba lui Constantin. Cnd sotia lui Lekapenos muri n februarie 922, titlul de augusta trecu asupra Sophiei, sotia lui Christophoros.

n 924, al doilea fiu al su, Stephanos, si apoi al treilea, Constantin, erau asociati la tron, obtinnd coroana imperial, n sfrsit, al patrulea fiu al su, un stricat, Theophylaktos, fu ridicat pe tronul patriarhal (februarie 933). Astfel, toti copiii lui erau nltati la cele dinti locuri ale imperiului; ei treceau totdeauna ridic aceast restrictie pentru functionarii capitalei si o ndulci pentru cei din provincii. El a slbit apoi printr-o novell si dreptul ele preemtiune (rcpoti^j,r|cn,q) al vecinilor, care mpiedica nstrinarea propriettii trnesti n minile celor bogati (numai n primele sase luni vecinii puteau s aib dreptul de excludere a altuia de la cumprare, vrsnd pretul cumprrii). Prin aceste msuri s-a usurat intrarea micii proprietti n minile celor puternici (Vezi G. Ostrogorsky, Geschichte des byzanti-nischen Staates, p. 179). 352 naintea lui Constantin VII, care, desi era adevratul reprezentant al casei macedonene domnitoare, rmnea pe planul al treilea. n 920, uniunea cu Roma recunostea principiul Bisericii grecesti asupra nulittii cstoriei a patra. Singurul mostenitor al casei domnitoare, prin aceast condamnare a cstoriei tatlui su, era stigmatizat n ochii credinciosilor ca bastard. Astfel lucrase omul de energie Lekapenos, pentru a trece tronul imperiului propriilor si urmasi, nlocuirea definitiv a casei lui Basilios prin dinastia cea nou, Lekapenos, prea numai o chestie de timp. Planurile sale fur ns zdrnicite de propriii si copii. Christophoros murise mai nainte. Ceilalti doi, Stepha-nos si Constantin, l ridicau pe Romanos din Palat la 16 decembrie 944 si-1 nchideau n mnstirea din insula Prote, clugrindu-1. Epoca lui Romanos Lekapenos a fost de o mare important pentru politica oriental a Bizantului. Dup trei veacuri de defensiv, imperiul ia, n sfrsit, ofensiva mpotriva arabilor.'loan Curcuas este eroul acestei epoci, cel mai strlucit soldat al imperiului, conduce ntmpltor aceast ofensiv. Un cronicar l numeste al doilea Traian" sau Belisarie. El ddu Bizantului 20 de ani de glorie, lu aproape 1.000 de cetti, dup expresia aceluiasi cronicar72. n curnd, aceeasi soart i astepta si pe ei. Temn-du-se s nu pteasc ceea ce ptise tatl lor, Constantin VII o lu nainte si, din ordinul su, cei doi core-genti fur luati, n ianuarie 945, din palat, unde nc ! Theoph. Cont., p.427. 353 NICOLAE BANESCU nu-si sfrsiser masa si exilati n mnstirea unde se pocia acum printele lor. Cu aceasta, urmasul legitim al casei macedonene reintra n drepturile sale. Pricina attor tulburri n preajma tronului era veche. Bizantul mostenise de la vechiul Imperiu roman unul dintre viciile sale constitutive, care-i aduse ruina: lipsa unei legi de succesiune. Pn n veacul al IX-lea, Imperiul bizantin nu fusese obisnuit a respecta filiatia natural, adevrata lege de ereditate monarhic. Orice tran, orice aventurier ndrznet putea fi destul de nobil pentru mostenirea lui Constantin cel Mare. Superstitia - preziceri, oracole, visuri - era, cum am vzut, un element puternic n aceste lovituri extraordinare ale norocului, mpratii cutaser a reactiona mpotriva acestei primejdioase tendinte; ei ncercar a nlesni transmiterea puterii, asociind, nc din timpul vietii lor, la imperiu, fie pe mostenitorii lor adoptivi, fie pe descendentii legitimi. Aceasta nu era nc de ajuns; trebuiau reformate moravurile, trebuia s se dea bizantinilor o religie monarhic. Uzurpatorii nteleseser de multe ori aceast necesitate. Basilios I stabilise legitimitatea copiilor nscuti n palatul de purpur (rcopcp'opoyEvvriTOt). ntmplrile descrise mai sus, bucuria cu care poporul primi restabilirea lui Constantin VI Porphyro-gennetos n fruntea imperiului, ca adevrat mostenitor al casei domnitoare, ne arat progresul ce-1 fcuse, n secolul al X-lea, ideea legitimittii monarhice. Asa ceva nu s-a putut vedea, bunoar, la sfrsitul secolului al VUI-lea, cnd nefericitul Constantin VI fusese nlturat cu atta cruzime de pe tron de ambitioasa lui mam.

354 D. f CONSTANTIN VII PORPHYROGENNETOS (945-959)] Acum, la anul 945, ncepe guvernarea personal a lui Constantin VII Porphyrogennetos. El ncepe prin-tr-o serie de destituiri, pentru a-si asigura concursul oamenilor pe care se putea bizui. Printre acestia se distingeau membrii familiei Phokas, care aduseser attea mari servicii imperiului. Bardas Phokas, fratele revoltatului Leon, fu ridicat la rangul de domestikos r>v a%oAxov, cei trei fii ai si, generali eminenti, Nike-phoros, Leon si Constantin, primir cele mai nsemnate comenzi militare n Asia. Foarte influent n aceast domnie fu apoi Basilios, supranumit 6 neTEivoc; (naripatul). Familia Argyros ddu de asemenea ctiva ilustrii generali, ca Pothos Argyros si Marianos Argyros patriciul, care lupt glorios n Italia meridional. Constantin VII era mai mult un om de studiu dect de actiune. Activittii sale literare i se datoreaz miscarea intelectual foarte nsemnat a acestei epoci. Grija crmuirii fu lsat mprtesei Elena si oamenilor de energie din fruntea imperiului. Blnd din fire, mpratul tolera scandalurile patriahului Theophylak-tos, singurul membru al familiei Lekapenos care-si pstrase situatia, care dezonorau biserica, pn cnd, fiind pasionat de cresterea cailor, a murit trntit de unul dintre ei (956). Fiul lui Constantin VIL, de a crui educatie mpratul se ngrijise cu deosebire, pentru care scrisese attea crti, iesi un lenes si un stricat, cel mai 355 ru mprat din toat dinastia. Dup ce, n 944, se ncheiase pentru el cstoria cu Berta, fiica regelui Hugo de Burgundia, care si fusese adus la Constantino-pol, unde luase numele de Eudoxia, aceasta muri dup cinci ani (949) iar Constantin consimti, ctiva ani mai trziu (956) la a doua cstorie a lui Romanos cu o femeie obscur, frumoasa Anastasia, care va lua numele nobil de Theophano, si va fi adevratul geniu ru al Casei domnitoare, provocnd n snul su o serie de asasinate. 1. Succesele externe Datorit marilor generali de acum, imperiul fu aprat cu energie mpotriva Hamdanizilor din Asia (Mesopota-mia)73 si mpotriva arabilor din Apus, care fur siliti la pace. Ungurii nvlir de cteva ori n imperiu, fur biruiti si doi sefi ai lor primir, n vremea aceasta, botezul la Constantinopol. Dar un fapt din cele mai nsemnate n domnia lui Constantin VII fu cltoria printesei Olga a Rusiei la Constantinopol n 957, cea dinti suveran barbar ce se vzu n Capitala imperiului. Ea era sotia lui Igor si acum i conducea pe rusi ca regent a fiului su, Sviatoslav. Primit cu mare ceremonie, ea primi la Bizant crestinismul, botezndu-se mpreun cu suita ei74. Crestinismul ntmpin nc rezistent din partea rusilor; dar actul svrsit de Olga la Constantinopol deschise drumul 73 Nou stat al arabilor, ntemeiat de familia Hamdanizilor n 'Mossul. Ultimii ani ai domniei lui Constantin al Vll-lea au fost marcati de luptele nversunate duse mpotriva emirului Saif-adDaulah de Alep, un membru al dinastiei independente a Hamdanizilor. 74 De Cerim., II, 4, 594-598. 356 influentei bizantine, care avea s prefac att de mult poporul ei nc barbar. Politica extern a Bizantului Influentele bizantine se ntindeau pn n fundul Caucazului si Armeniei si pn la extremittile lumii occidentale. Uzurpatiile barbarilor le socoteau afar din drept si ndjduiau a le nltura, mpratii afectau o protectie pentru toti suveranii strini. Cnd le confereau titluri aulice (magistrii, patriei, antipati), cnd le ddeau chiar nvestitura. Ce mijloace avea Bizantul pentru a-si impune vointele sale lumii barbare, pentru a impune

notiunea dreptului n acest haos ? 1. Prestigiul antichittii imperiului si prestigiul civilizatiei sale. Apoi superioritatea centralizrii administrative. 2. Propaganda religioas. 3. Diplomatia, admirabil organizat. Francii. Constantin VII era contemporan cu trei Capetieni si Carolingieni. n Germania, cu Conrad franconianul si cei doi succesori: Henric si Otto I. Relatii cu ei au fost dese. Bulgarii, faptul capital n istoria extern a Bizantului a fost rivalitatea lor. Ungurii. Asezati n Pannonia, n locuri unde i-au aflat pe bulgari, valahi, avari si evrei. 200.000 clreti strasnici bgau groaza n vecini. Continue nvliri. Asezarea lor mpiedic consolidarea unui imperiu slav. Rusii. Legturi cu Bizantul. Expeditia contra Constantinopolu-lui. Episodul cel mai important al relatiilor lor n Bizant - botezul printesei Olga la Constantinopol, 956-957. Relatii comerciale mai nsemnate dect cele religioase. Aveau un cartier special la Constantinopol. Pecenegii, chazarii, n cmpiile scitice. Apoi uzii, bulgarii negri de pe Volga. Zichii si alanii. Chazarii, pe Don, erau n decdere. Pecenegii pe Nipru, erau n schimb puternici, de aceea Constantin VII recomand n lucrarea sa bunele raporturi cu ei. 357 NICOLAF. BNESCU Arabii nregistrau imperiul si pontificatul omeiad (Spania si Mauretania), pe cel fatimid (Africa, uneori Italia meridional, Si-cilia), precum si pe cel abbasid (n restul Orientului). Vasalii Imperiului bizantin erau att ilirieni" [de fapt, populatii sud-slave], croatii, srbii, ct si italieni - un print de Capua, de Salerno, ducele de Neapole, apoi archon de Amalfi, archon de Gaeta, n sfrsit, dogele Venetiei. Legturile cu Venetia erau vechi, att n civilizatie, ct si n moravuri. Pstrarea Venetiei ntre statele de nord si Imperiul grec oferea o serie de avantaje. Orasele Dalmatiei, frmele vechii theme, aveau ca metropol administrativ Zara, cea comercial fiind Raguza. Vasalii Crimeii: Cherson. trmul nordic al Pontului grec era luat n seam nc n vremea lui Strabo. n vremea lui loan Chry-sostomul, se afla ns n plin decadent. Aici nvlir goti, huni, avari, turci, bulgari, cumani, pecenegi, chazari. Bosforus devine o cetate chazar. Din acest naufragiu al lumii elenice, singur Cherson rmne, sub Porphyrogenetul, continuatoarea n Evul Mediu a traditiei geniului elenic. Cu un strateg n frunte, pstreaz o autonomie, cu un proteuon municipal. Era ochiul deschis al imperiului asupra Sarmatiei. E distrus de concurenta genovezilor din Caffa (dup 1261). Armenia: aici arabii erau stpni n mare parte. Dar Armenia a avut ntotdeauna o organizare feudal. Suveranii, printi sau regi, erau zelosi dup neatrnare. Oprimati de arabi, avur ocazia s sfarme puterea lor, cnd Basilios I ncepu campania sa fericit la Eufrat. Dar ei se temeau de greci tot att de mult si nu se miscar. Bizantul le-a fcut servicii enorme de atunci: multi printi ai lor ctre fruntariile imperiului au fost salvati de Bizant, n lupta contra arabilor. Regele Regilor era titlul pe care-1 lua cel dinti di-nast al Armeniei. Asa fu Asot Bagratuni, pe la 885-886. Toti feudalii armeni - rude, n mare parte - se unir pentru a-1 ridica peste ei. Arabii i recunoscur titlul si Bizantul de asemenea. Acesta fu ns un simplu titlu, Asot putu avea mult prestigiu si era salutat de toti cu respect, dar feudalii nu ntelegeau s capete asupra lor o putere real. Dup el, titlul rmnea fr autoritate. Era archon ton archonton" la Bizant. Regi la ei erau multi si nici Bizantul nu le ddea important. Cea mai nsemnat dinastie era 358 aceea a Bagratizilor. Constantin VII l primi la curtea sa pe tnrul Asot, i ddu bani si trupe pentru a se impune. Alt dinastie mare era Ardzruni, ce stpnea n Vaspuracan. Mamiko-nian, se afla n lupt cu Bagratizii. Vasalii imperiului erau: printul de Vaspuracan, printul de Siu-nia, printul de Taron s.a.

Arabi, n sudul Armeniei, ctiva emiri erau vasalii imperiului. Decderea califatului abbasid Turcii pretorieni i fac si desfac pe califi, ajunsi o jucrie n minile lor. Aceasta trezi urile arabilor si khorasanienilor nlturati. Al Motasim fu silit a-si transfera capitala la Samarra, Bagdadul fiind prsit n 836. Evadnd din Bagdad, cu curtea si garda sa, califul se constituise aproape prizonierul grzii sale. n 908, n fruntea califatului era un copil de 13 ani, Al. Mogta-dir. Aceasta strni tendintele centrifuge. Califul fiind detronat de un vr, fu restabilit de garda sa turc si de seful ei, eunucul Mu-nis. Ca rsplat, acest servitor credincios primi titlul de amr-a-l-umar (emirul emirilor). Era o functie militar, ea ns deveni n curnd o suveranitate adevrat. Istoricul Ibn-Khaldun ne-a descris conditiile n care acest regent al imperiului si exercit puterile: El l tine pe print ntr-o nchisoare complet, i permite a se lsa n voia plcerilor, pentru ca s-i nlture gndul de a se ocupa de afacerile publice. Desi a pus mna pe ntreaga autoritate, el se fereste de a-i uzurpa semnele, emblemele si titlurile suveranittii. Face s se cread c lucreaz dup instructiunile pe care suveranul i le transmite." n aceste mprejurri, stpnirea abbasid intra n clisolutie. O miscare separatist crea stpniri independente n toate prtile. Tahirizii creaz un regat n Khorasan. Fondatorul, un persan, Tahir, pus la 820 de Al Mamun guvernator n Khorasan. Urmasii si dispuneau de aceast guvernare ca de un regat ereditar. Caffarizii ddur lovitura de moarte dinastiei Tahir (873) si luar stpnirea ei, ntinzndu-se mult si amenintnd Bagdadul. 359 Numele le vine de la ocupatia fondatorului, Yaqub, un fost cldrar (caffr). Smnizii i desfiinteaz (902) pe Caffarizi. Ei pornesc de la guvernarea diferitelor districte supuse Tahirizilor. Scutur stpnirea acestora si se ntind din Transoxiana pn la sud-vestul Caspicei. Ghaznavizii, turcii din Ghazna, la care fcu apel contra aristocratilor emirul Nuh, puser capt dinastiei Samanide n 999. Numele le vine de la Ghazna (Afganistan), capitala lor. Vor fi suveranii unui mare imperiu de la 999-1191. Buyizii dau o alt dinastie persan. Pretindeau a cobor din mari seniori sau chiar din regii sassanizi. Ctre 932, trei fii ai lui Buye s-au pus n serviciul guvernatorului semineatrnat din Ghln (sud-vest de Caspica). Certndu-se cu el si revoltndu-se contra califului Al-Qhir, se luptar mult timp si cutar a-si face state pe seama lor. Iau Ispahan si siraz. Unul din frati, Ahmed, intr la 945 n Bagdad, unde califul Al-Mostakfi i conferi titlul de amir-al-umar si supranumele onorific Mo'izz ad-Dawla (Glorificatorul imperiului). Aceast putere ridicat n ctiva ani lu o amploare extraordinar cnd, n 977, Adud ad-Dawla (Bratul imperiului), unul din neam, a reunit sub puterea sa toate posesiunile Buyizilor, adic dou treimi din Iran si Mesopotamia. El si-a luat titlul arab de sultan si vechiul titlu persan de regele regilor", shnsh. Califul ajunse o jucrie n minile sale, el pstr o autoritate spiritual sub protectia acestui emir, care tinea solid imperiul si-1 guvern bine. Dominatia acestei familii tinu pn la aparitia Selgiucizilor. Miscri separatiste avur loc si n Egipt. Tulunizii se proclam stpni n Egipt si Siria, Achmed ibn Tulun fu mpratul acestei dinastii, care tinu 36 de ani (fiul unui sclav turc, Tulun), la Fostat. n 905, flota califului Mektafi intr n Postat. Iksiditii iau n stpnire Egiptul 30 ani n urm. Fondatorul era tot un turc. Supranumele de Iksid, pe care l lu, era un vechi titlu iranic, purtat de regii din Turkestanul oriental. Ca Ibn Tulun, el restabili ordinea n afacerile Egiptului si semn un acord cu Bagdadul, ndatorindu-se la un tribut. Suveranul cel mai nsemnat fu Khfir, un negru, sub care Fostat, capitala, fu un centru de cultur arab. Al-Motanabbi, poetul, tri la curtea lui. Doi 360 ani dup moartea lui, Egiptul nu putu rezista atacului Fatimizilor (969) si dinastia czu.

Hamdanizii ntemeiar, n fine, un regat arab. Dinastia tinea de tribul arab Taghlib. Strbunul Hamdan si copiii lui fuseser colaboratorii califului, rnd pe rnd credinciosi sau disidenti, n 905, unul din ei, Abul-Haidj, fu numit guvernator de Mossul si Mesopotamia de Sus. Fiul si nepotul su pstrar postul pe care Buyizii, apoi Kurzii, li-1 rpir la sfrsitul secolului al X-lea. Al doilea fiu al lui Abu'l-Hadja, este cel a crui amintire a pstrat-o istoria sub numele de Saifad-Dawla, Sabia imperiului". n 944, a smuls Alepul guvernatorului ce-1 reprezenta pe Iksid. O armat trimis din Egipt fu nvins. El lu apoi Damascul, dar o conventie cu Khafur, regentul Egiptului, recunostea Hamdanidului tot nordul Siriei. Damascul rmnea Iksiditilor. Din acest post naintat al Islamului, Saif nvlea necontenit asupra Imperiului bizantin. Curtea lui de laAlep era centrul strlucit al culturii arabe. Saif si datoreaz renumele mai ales protectiei acordate poetului Al-Motannabi, una dintre gloriile literaturii arabe. Criticii arabi laud ingeniozitatea imaginilor lui si bogtia vocabularului. Europenii nu primesc aceast hiperbol, l socotesc un retor secular (laic). Filosoful Al-Frabi a fost comentator al lui Aristotel. Politica extern a imperiului fu condus cu energie. Luptele cu arabii n Rsrit nu nceteaz n cursul acestei domnii. Adversarul principal era acum n Asia emirul Saif-ad-Dawlah, seful dinastiei independente a Hamdanizilor, suveranul de Alep. La nceput, el fu biruit de bizantini, n 949, Maras (Germanikeia) cdea n minile acestora, n 950, emirul e btut iarsi, Theodosiopolis cucerit, n 957 si 958 Amida, Samosata cad de asemenea n minile bizantinilor. Numai mpotriva piratilor din Creta imperiul nu izbuti. O expeditie mare porni n 949 mpotriva lor. Constantin VII ne-a lsat n De Cerim. (II, 45) o relatie amnuntit asupra echiprii acestei expeditii. Constantin Gongyles, care o conduse, fu btut si pierdu cea mai mare parte din flot. 361 NICOLAE BANESCU n general, frontiera imperiului era dus pn la izvoarele fluviului Tigris si mprejurimile lacului Van. Un fapt nsemnat n domnia lui Constantin VII a fost si cltoria printesei Olga, vduva lui Igor, la Constantinopol. n 957, regenta venea din Kiev si era primit cu mare pomp de ctre mprat. Era prima suveran barbar care se vzu la Bizant. Cartea Ceremoniilor ne descrie (II, 4) receptiile care avur loc cu acel prilej la curtea lui Constantin VII, darurile bogate pe care printesa si suita ei le primir de la mprat. Cronica ruseasc vorbeste de crestinarea printesei ruse la Constantinopol, nas fiind nsusi mpratul, iar botezul svrsit de patriarh. si izvoare bizantine, ca Skylitzes. Prima descriere a Crtii despre ceremonii prezint receptiile fcute kneaghinei si suitei sale n marea sal a Magnaurei si n palatul lui lustinian (al II-lea, Rhinotmetos), primirea intim n snul familiei imperiale, n apartamentele acesteia, darurile n bani fcute lor. Descrierea numeste apartamentul destinat printesei pentru odihn, Kainurgion. Cealalt descriere relateaz receptia dat n onoarea printesei, cnd mpratul a luat masa cu solia, n Sala de Aur, iar Olga cu mprteasa si familia imperial n somptuosul Pentakubuklion de la Sf. Paul. n ele nu se spune nimic despre botez, de aceea unii savanti rusi s-au ndoit n legtur cu crestinarea Olgi si socotesc c ea se crestinase mai nainte la Kiev. Dar, observ Mosin, relatia din De Cer. nu face dect s dea protocolul urmat n acele mprejurri, si din alte izvoare se vede c printesa primise la Constantinopol crestinismul, care, odat ntoars n patrie, fu o chestiune personal a ei1181. Constantin VII muri la 9 noiembrie 959, lsnd imperiul fiului su Romanos II, care nu era vrednic a-i conduce destinele. Moartea Porphyrogennetului fu primit cu mare durere de toat lumea. Nu se puteau descrie, mrturiseste un cronicar, multimea poporului ngrmdit pretutindeni, cnd alaiul funebru porni 362

ctre Sf. Apostoli, suspinele si plansetele cu care toti ntmpinau aceast nefericire comun" (TCO KOIVCQ 2. Miscarea intelectual n timpul lui Constantin VII. Activitatea literar a mpratului Cu moartea lui Constantin VII Porphyrogennetos (959), ajungem la mijlocul epocii dinastiei macedonene. Epoca acestei mari dinastii ncepe de la Basilios I, fondatorul ei de la anul 867 si merge pn la moartea mprtesei Theodora, n 1056, ultimul vlstar al acestei dinastii, cu care ea se stinge. mbrtisnd 200 de ani, epoca dinastiei macedonene a fost cea mai strlucit din istoria politic a Bizantului. Rzboaiele purtate la toate frontierele, n Orient si n Occident mpotriva arabilor, la nord mpotriva rusilor, au fost ncununate de cea mai mare izbnd. Triumful imperiului a fost n special nsemnat sub domniile lui Nikephoros Phokas si loan Tzi-miskes; el atinge punctul culminant sub Basilios II. Influenta imperiului se restabileste n Siria musulman. O parte a Armeniei este acum anexat imperiului; cealalt adus la vasalitate-, Bulgaria e desfiintat si prefcut n provincie roman; Rusia tnr, care ncepuse a da de lucru acum Imperiului bizantin, e mereu nfrnt si influenta bizantin strbate si acolo adnc, n aceast epoc, n care crestinismul e primit de la Bizant si relatiile comerciale strnse se leg ntre ; Teoph. Cont., p. 467-468. 363 NICOLAE BANESCU acest stat si imperiu, aducnd pe urmele lor relatii religioase, politice si intelectuale. ntr-un cuvnt, imperiul ajunge n aceast perioad la apogeul puterii sale. O ntins oper legislativ, o activitate intelectual din cele mai mari, pe care am vzut-o, n parte, legat de numele patriarhului Pho-tios si al mpratului Constantin VII, adaug noi elemente la gloria acestei dinastii. Constantin VII a domnit, nominal, de la 912-959, aproape o jumtate de veac. De fapt ns el a fost tinut sub tutel si nlturat din fruntea imperiului pn n 945, cnd abia izbuteste a lua personal friele crmuirii, cum am vzut, n tot acest timp, cnd conducerea efectiv a imperiului era n grija altora, Constantin VII se cufund n studiile sale, pentru care arta, din tinerete, o mare aplecare. si chiar cnd ajunse a conduce el nsusi destinele imperiului, de la 945, am vzut c a stiut s se nconjoare de oameni vrednici, care au purtat cu energie campaniile mpotriva dusmanilor numerosi, nct el a putut si atunci s continue ocupatiile sale de predilectie. Astfel, Constantin al VH-lea a fost n msur s lase mai cu seam amintirea unui om de litere; protector al artistilor si nvtatilor, el fu initiatorul unei adevrate opere culturale care face din domnia sa una din cele mai nsemnate pentru istoria cultural a Bizantului1191. Viata intelectual se concentra atunci la Constanti-nopol. Universitatea, reorganizat n timpul dinastiei phrygiene, luase pe atunci un mare avnt. Theoktistos fusese initiatorul si opera sa fu continuat de Bardas, care deschisese n sala Magnaurei nvtmntul supe364 rior Tfjt e^co aocpiocq, expresie care arat caracterul laic al nvtmntului lui. Mai nainte fusese o scoal de nvtmnt clerical, oiKOX>|0.eviK6v SiSaoKocXeov76. El l pusese n .fruntea scolii pe vestitul Leon 6 Oi-Xoaocpcx; sau 6 Mai3rmaTi.K6|3cn)KA.eiov), toat acea lume de impiegati cubiculari, vestiari, chitoniti, chartulari, stratori, secretari ai cancelariei etc. care fceau di